You are on page 1of 351

ANASTASEPRUIU IONDRAGOMIR DUMITRU CATANĂ

GHEORGHE UZUNOV ELENA DINU TEODOR POPA

MANUALUL OFIŢERULUI MEC ANIC MARITIM
Voi .II

Coordonatori: Anastase Pruiu, Gheorghe Uzunov

EDITURA TEHiNICĂ Bucureşti, 1998

Copyright © 1998, S.C. EdituπrTehnică S. A. Toate drepturile asupra acestei ediţii sunt rezervate editurii

Adresa: S.C. EDITURA TEHNICĂ S.A. Piaţa Presei Libere, l 33 Bucureşti, România Cod 71341

Redactor: ing. Maria Antoinette lonescu Tehnoredactor: Diana Jilavu Editare computerizată: Voichita Pruiu Laυra Alexe Coperta: Simona Dυmitrescu Bun de tipar: 1998 Coli tipo: 11,5 C.Z.U.: 629.12 ISBN: 973-31-1057-4 ISBN: 973-31-1266-6 Tiparul executat la tipografia „Goliat" Constanta

PREFAŢA
Cartea este rezultatul experienţei didactice, ştiinţifice şi activităţii practice la bordul navelor a autorilor care activează în Academia Navală "Mircea cel Bătrân", Centrul de Perfecţionare a Personalului din Marina Civilă Constanţa, Inspectoratul Navigaţiei Civile, Institutul de Marină Civilă. Concepţia şi ordonarea materialului prezentei lucrări se bazează, cu precădere, pe aspectele principale <$i generale ale posibilităţii de exploatare în condiţii de siguranţă a maşinilor, mecanismelor, sistemelor şi instalaţiilor navale. Activitatea de exploatare a motoarelor, maşinilor şi instalaţiilor navale impune ofiţerilor mecanici o pregătire teoretică şi practică multidisciplinară, cunoştinţe teoretice de bază privind principiile de funcţionare ale maşinilor şi instalaţiilor, metode de măsurare a mărimilor fizice, analiza datelor şi interpretarea rapidă a rezultatelor. Documentaţia de exploatare a maşinilor cuprinde reguli, instrucţiuni şi date tehnice specifice, iar pentru interpretarea lor rapidă şi corectă este necesară o informare tehnică continuă. Activitatea de exploatare a motoarelor, maşinilor, agregatelor şi instalaţiilor de la bordul navelor este puternic influenţată de următorii f actori: Complexitatea- datorată numărului mare de tipuri de motoare, maşini, agregate, dispozitive şi instalaţii montate în compartimentul maşini sau pe puntea principală, cu parametri funcţionali ridicaţi şl dimensiuni geometrice mari, a căror funcţionare are la bază diverse principii termotehnice, mecanice, hidraulice etc. Factond economic- impus de armatori privind economia de combustibil, de apă, de lubrifianţi, precum şi de reducerea cheltuielilor legate de plata echipajelor şi a condiţiilor de muncă la bordul navelor. La unele nave, armatorii au redus numărul de membri ai echipajului pană la limita de siguranţă, impunând sarcini sporite. Condiţiile hidrometeorologice- existente în natură în diversele puncte cardinale în care se află nava. Factorul uman- legat de pregătirea profesională a echipajului f i de durata voiajelor între una si unsprezece luni de navigaţie.

S-a dovedit că pentru această activitate desfăşurată la bordul navei m condiţii de ruliu, tangaj, zgomote, vibraţii, gaze si temperaturi ridicate este necesara o pregătire multidisciplinară complexă, o condiţie fizică bună şi un moral ridicat. Această carte este adresată, în principal, ofiţerilor mecanici care îşi petrec o bună parte din viată la bordul navelor, prin a căror pricepere tehnică şi stăpânire de sine supraveghează instalaţiile, fac reparaţii complexe, menţin navele în condiţii de vitalitate, asigurând prin aceasta transporturi importante de mărfuri fi de pasageri între diverse porturi ale lumii. Pentru a stăpâni această tehnică deosebit de complexă, ofiţerilor mecanici li se impun condiţii de pregătire superioare, marcate de examenele de brevet la un număr mare de discipline fundamentale şi de specialitate. Manualul cuprinde două volume, în primul volum sunt cuprinse următoarele capitole: matematică, temcdinamică tehnică, rezistenţa materialelor, desen tehnic, organe de maşini, motoare navale, căldări dejzbur saturat şi supraîncălzit, maşini cu abur cu piston, caracteristicile de exploatare ale apei tehnice, combustibililor navali şi lubrifianţilor utilizaţi la maşinile si agregatele navale, în finalul prihiului volum sunt prezentate cele mai importante acorduri internaţionale si regionale privind introducerea I.S.M.(Internaţional System Management) si P.C.S. (Port Control State) pentru construcţia, exploatarea şi inspecţia instalaţiilor navale precum şi pentru pregătirea profesională si conduita sociala a echipajului. Volumul H cuprinde următoarele capitole: turbine cu abur, turbine cu gaze, pompe, conducte, armături, compresoare de aer, instalaţia de aer comprimat, instalaţii frigorifice, instalaţia de ambarcare si transfer combustibil, separatoare de combustibil si de ulei, instalaţii de stins incendiu, instalaţii de spălare tancuri de marfă de la tancurile petroliere, instalaţia de gaz inert. Capitolul 12, din volumul U prezintă codul tehnic privind emanaţia de noxe de la motoarele navale, ce urmează a fi implementat începând cu anul 1999 şi introdus în forţă începând cu anul 2000. Cartea se adresează ofiţerilor mecanici maritimi, ofiţerilor mecanici fluviali, ofiţerilor maritimi de punte, inginerilor mecanici din şantierele navale, specialiştilor de la companiile de navigaţie, studenţilor din învăţământul superior de marină. Mulţumim doamnei Vochiţa P ruin si doamnei Laura Alexe, pentru tehnoredactarea computerizată a cărţii.

Constanta, noiembrie 1998

Anastase Pruiu

CUPRINS
I. TURBINE CU ABUR 1.1. Principiul de funcţionare 1.2. Clasificarea turbinelor cu abur 1.3. Procesul termic din turbine l .4. Turbina cu acţiune cu o singură treaptă 1.5. Puterile, randamentele şi consumurile de abur ale turbinelor 1.6. Sisteme de reglaj ale turbinelor l .".Turbopompa de balast 1.7. l.Echipamentul de reglaj-protect ie ungere ' 1.7.2.Parametrii funcţionali ai sistemului de reglaj, protecţie, ungere 1.7.3. Reduc torul de turaţie 1.7.4.Transmisiacardanică 1.7 J.Pompa de balast 1.7.6.Instala(ia de automatizare l .S.Turbopompa de raarfl 1.S. l .Echipamentul de reglaj-protecfie ungere 1.3.2. Parametri i funcţionali ai sistemului de reglaj, protecţie, ungere 1.8.3. Reduc torul de turaţie l .S.4.Transmisia cardanică l.SJ.Pompademaxfl 1.8.6.Instala(ia de automatizare-control Bibliografie 2.TURBINECUGAZE 2.1.Generalităţi 2.2.CicluI de funcţionare al instalaţiilor de turbine cu gaze , 2.2.1.Ciclul instalaţiilor de turbine cu gaze cu ardere la volum constant 2.2.2.CicIul instalaţiilor de turbine cu gaze cu ardere la presiune constantă 2.2 J.Ciclul instalaţiilor de turbine cu gaze cu recuperatoare de căldură 2.2.4.Ciclul instalaţiilor de turbine cu gaze cu comprimare şi destindere " izotermă şi cu recuperare totală 2.2 J.CicIul instalaţiilor de turbine cu gaze cu răciri şi încălziri intermediare 2.3.Păzţi!e componente ale instalaţilor de turbine cu gaze 2.3.1.Turbine cu gaze 2.3.2.Compresorul de aer 2.3.3.Camera de ardere Bibliografie 3. POMPE. CONDUCTE. ARMATURI. GARNITURI 3.1.Generalităţi 3.2.Fluide utilizate la bordul navelor 3.3.Clasifιcarea generatoarelor hidraulice 3.3.1. Pompe volumice 15 15 16 17 lS 21 24 26 27 27 2S 28 28 28 29 29 29 30 30 30 31 32 33 33 33 34 37 39 40 41 43 43 44 47 54 55 55 55 56 57

8 3.3.2. Pompe hidrodinaπiice 3.3.3. Pierderile în pompe . 3.4.Pompe cu piston 3.4. i.Generalităţi 3.4.2.Clαsificaιea pompelor cu piston clasice 3.4.3.Construcţie şi funcţionare 3.4.3. l .Pompa simplex cu simplu efect 3.4.3.2.Pompa cu dublu efect 3.4.4.Paraxnetrii pompelor cu piston * 3.4.4.1.Presiune maximă 3.4.4.2.înălţiraeα de aspiraţie 3.4.4.3.Debit. cilindree, randament volumic 3.4.4.4.Putere 3.4.4.5.Momente 3 A4.6.Randaraent global 3.4.4.7. Cinematica pompelor cu piston clasice 3.4.5. Exploatarea pompelor cu piston clasice 3.4.5. l .Exploatarea şi întreţinerea pompelor cu piston clasice 3.4.5.2.Jocuri şi uzuri admisibile la pompele cu piston 3.4.6.Pompele cu pistonαşe radiate 3.4.6.1.Generalităţi 3.4.6.2.Construcţie şi funcţionare 3.4.6.3.Determinarea debiailui mediu 3.4.6.4.Determinarea debitului instantaneu 3.4.7.Pompa cu pistonαşe axiale 3.4.7.1.Generalităţi * • 3.4.7.2.Cαlculul debitului 3.5.Porape volumice cu mişcare de rotaţie 3.5.1.Pompe cu angrenaje 3.5.1.1.Principiul de funcţionare 3.5.1.2.Calculul debitului 3.6.Pompe cu şurub 3.6.i.Pompe cu şurub cu profil cicloridal 3.6.2.Pompe cu şurub neetanşe 3.6.3.Exploatarea pompelor volumice cu mişcare de rotaţie 3.7.Pompe centrifuge, diagonale şi axiale 3.7.1,Clasificare 3.7.2.Construcţie şi funcţionare .c 3.7.3.Construcţia etanşărilor mobile utilizate la pompe 3.7.4.Ecuaţiile fundamentale ale pompelor hidodinamice 3.7.5 .Exploatarea turbopompelor . 3.7.5.1. Pornirea şi oprirea agregatelor 3.7.5.2. Defectele turbopompelor 3.7.5.3. Reglarea debitului 3.7.5.4. Funcţionarea pompelor în paralel 3.7.5.5. Funcţionarea pompelor în serie 3.8.Pompe cu inel de lichid 3.9. Pompe cu membrană 3. iO.Pompe cu palete glisante 3.11.Pompe cu jet 3.11.1. Pompe cu jet de abur

Cuprins 57 57 38 58 59 60 60 61 62 62 62 62 63 63 63 64 66 66 67 67 67 68 .68 69 70 70 70 71 72 • 72 73 74 74 74 75 76 76 77 78 79 81 81 82 82 83 84 85 86 86 87 87

.

Cuprins

g,

3. l l~i. Pompe cu jet de apa 3.12. Conducte 3.12.1. Generalităţi 3.12.2. Elemente de calcul de verificare 3.12.3. Sisteme de îmbinare a conductelor 3.13. Armături 3.13.1. Clasificarea armăturilor 3.13.2. Elementele principale ale unei armături 3.13.3. Materialele utilizate în construcţia armăturilor 3.13.4. Reguli principale pentru montarea şi demontarea armăturilor 3.14. Garnituri folosite în instalaţiile navale Bibliografie 4.COMPRESOARE 4.1. Generalităţi, clasificare, mărimi caracteristice 4.2. Corapresoare cu piston 4.2.0. Construcţia corapresoarelor cu piston 4.2.1. Dimensiunile principale şi debitul compresorului 4.2.2. Calculul coeficientului global de debit 4.2.3. Calculul dimensiunilor principale ale compresoarelor monoetajate 4.2.4. Puteri şi randamente 4.2 J . Răcirea corapresoarelor 4.2.6. Distribuţia corapresoarelor cu piston 4.2.7. Rezervorul tampon 4.2.7.1. Dimensionarea buteliilor de aer de lansare motor principal 4.2.8. Reglarea debitului 4.2.9. Acţionarea compresoarelor 4.3. Corapresoare, suflante şi pompe de vid volumice rotative 4.3.1. Generalităţi "4.3.2. Compresoare şi pompe de vid multicelulare 4.3.3. Compresoare Roots 4.3.4. Compresoare elicoidale 4.3 J. Suflante cu rotor de distribuţie 4.4. Corapresoare şi suflante centrifuge 4.5. Ventilatoare 4.5.1. Generalităţi 4.5.2. Ventilatoare centrifuge u 4.5.3. Ventilatoare axiale . 4.5.4. încercarea ventilatoarelor 4.6. Analiza defecţiunilor compresoarelor constatate în diagrama indicată Bibliografie 5. INSTALAŢIA DE AER COMPRIMAT 5.1. Introducere 5.2..Instalaţia de producere a aerului comprimat 5.3. Reţeaua de conducte 5.4. Măsuri generale pentru întreţinerea instalaţiilor pneumatice 5.4. l,. Operaţii de întreţinere zilnice 5.4.2. Operaţii de întreţinere săptămânale

^

90 92 '92 93 94 . ' 96 96 97 101 101 102 104 105 105 105 105 . 109 110 111 112 1 3 114 115 115 116 117 117 117 l ÎS 120 121 123 124 125 125 125 127 127 129 131 132 132 132 133 134 134 134

1

*

1. l.8. Fluide frigorifice a căror producţie încetează in 2014 6.3.2.3. Funcţionarea reală a instalaţiilor frigorifice cu compresie mecanică de vapori 6.7 Analiza exergetică a proceselor din compresorul frigorific cu piston 6. l.5.S Exploatarea instalaţiilor frigorifice 6. INSTALAŢII FRIGORIFICE 6.5.2.6. Proprietăţile termodinamice ale freonului R134a 6. Particularităţi de utilizare a agenţilor frigorifici 6.2 Defecţiuni ce pot apărea în exploatarea instalaţiilor frigorifice 6. Proprietăţile termodinamice ale amoniacului R717 6.1.1. Proprietăţile termodinamice ale agenţilor frigorifici 6.83 Deranjamente provocate de prezenta umidităţii în agentul frigorific Bibliografie 7. Alegerea corectă a discului gravitaţional 8. Proprietăţile termodinamice ale freonului R22 6.4. Proprietăţile termodinamice ale freonului R12 6.3. Termodinamica în timp finit a ciclurilor inversate 6. Principii de funcţionare 8.4.3. INSTALAŢIA DE AMBARCARE ŞI TRANSFER COMBUSTIBIL 7.5.5.1. Funcţionarea reală a instalaţiilor frigorifice. Cazul instalaţiilor frigorifice 6.1.3.4.3.5 J.6.2. Dimensionarea conductelor 5.Coeficienti de lucru 6. Proprietăţile termodinamice şi termofizice ale agenţilor analizaţi 6.3.6.3.2 Alegerea discului gravitaţional cu ajutorul diagramelor . Proprietăţile termodinamice ale freonului R409A 6. Operaţii de întreţinere bianuale 5. Stabilirea cantităţilor de combustibil necesare 7. Fluide frigorifice a căror producţie este interzisă după 31.1 Determinarea analitică 8.1 0 ••• Cuprins 134 134 135 137 140 141 141 143 143 149 149 149 150 150 150 151 152 152 154 156 159 162 166 167 168 168 168 173 175 179 179 181 185 186 187 187 189 192 193 193 193 194 194 196 5. Proprietăţile termodinamice ale freonului R502 6.6.1.5. RNR) 6.2.4.1.1. Fluide frigorifice înlocuitoare 6.1994 6.3.8.1 Influenta spaţiului vătămător 6. 6.4.1 Vaporizatoare 6. Componenta instalaţiei de ambarcare şi transfer combustibil Bibliografia S.3.7.3.6.5.3.5. Introducere • .12.5.5.SEPARATOARE CENTRIFUGALE 8. Agenţi frigorifici acceptaţi ecologic 6. Generalităţi 8.2 Influenta laminării prin supape 6. Prepararea aerului instrumental Bibliografie 6.6. Proprietăţile termodinamice ale freonului R40SA 6. Agen{i frigorifici şi presiuni de calcul(conf.2. Operaţii de întrţinere lunare 5.4.

2. Drenarea cargotancurilor 10. Calculul instalaţiei 9. i.Hidιunţii 9.7. l. 2. Instalaţia de stins incendiu cu jet de apă 9. Metode şi proceduri pentru drenare 10. Spălarea tancurilor într-o atmosferă de dp A 10. Instalaţii de stins incendiu cu lichide volatile 9. Insularii de stins incendiu cu dioxid de carbon 9. l. l. Tubulaturile 9.5.3 Selectarea prin încercări succesive . l .2.3.7. Instalaţia de automatizare a procesului de separare S.1. 2.3.1.2.1.4.1. Mijloace de prevenire a incendiilor la bordul navei 9. Reguli de exploatare.1. Calculul instalaţiei 9. Automatizarea procesului de separare 8.Generalităţi 9.4. Spălarea tancurilor într-o atmosferă de tip B 10.6.1. Instalaţii de stins incendiu cu pulberi 9.4.1.5 Purificarea şi clarificarea la un separator fără autodescărcare 8. cauze şi remedierea lor Bibliografie 9. Insulαţii de stins incendiu cu apă 9.1.2. 8. Generalităţi privind spălarea tancurilor petroliere 10.S.2. Calculul instalaţiei Bibliografia 10.7. Inspectarea şi întreţinerea echipamentului Bibliografia jj 197 19S 200 202 202 203 204 204 204 207 210 211 211 212 212 213 214 215 215 216 218 220 222 223 225 227 227 229 230 231 234 235 235 236 236 237 237 237.3.1.6.6. Acţionarea hidraulică a descărcării 8.2. INSTALAŢII DE STINGERE INCENDII 9.2. Instalaţia de stins incendiu cu spumă 9. Parametrii funcţionali ai instalaţiei 9.4.5. Cerinţe ale instalaţiilor de stins incendiu 9.4 Elemente componente ale unui separator 8.2. Spălarea cu petrol ( COW) 10.1. Defecţiuni.2.7.1 Principiul de funcţionare 8.4. 238 240 241 245 246 246 247 248 . l .6.1.3. Spălarea tancurilor de marfl cu apă de mare rece 10. Calculul instalaţiei 9.2. Instalaţii de stins incendiu cu apă pulverizată 9.1.2.2.2.6. INSTALAŢIA DE SPĂLARE TANCURI DE MARFA 10.l.3. Spălarea tancurilor într-o atmosferă inertă de tip C 10.Cuprins S.8. Calculul instalaţiei 9. Instalaţia de spălare cu ţiţei a tancurilor de marfa 10.2. l. Instalaţia de spălare a tancurilor de marfă cu apă de mare caldă U>. Spălarea tancurilor într-o atmosferă suprasaturată de tip D 10.6 Separatorul cu autodescărcare 8.1.5. Posibilităţi de automatizare 8.

3.3. Dispozitive de măsuri reglaj şi siguranţă 11.2 Procedee pentru precerţificarea unui motor 12.2. Controlul concentraţiei gazelor 11.3. Folosirea gazului inert la operaţii efectuate în tancurile de marfă 11. Noţiuni generale 11. 1.2.6. Valvule de presiune/ vacuum l Î74.1 Scopul 12. Cerinţe impuse instalaţiilor de gaz inert 11.12 ^ Cuprins 248 248 248 249 251 251 251 252 253 257 258 260 26 i 262 263 266 267 268 270 271 272 272 274 274 275 276 279 279 281 11.4.8.2.2.4.3.3 Procedee pentru certificarea unui motor .2.6. 11.3. Grupul de ventilatoare 11.2.6.2.2.3. Supapa hidraulică (blocajui hidraulic) 11. Absorberυl (scrubberul) > 11.1. Supapa de presiune/ vacuum ! 11.3. Indicatoare de hidrocarburi 11. Aplicarea 12.2.1.7.3.4. INSTALAŢIA DE GAZ INERT 11.4. concepte de familie şi grup de motoare . Producerea gazelor inerte 11.1. Priza de gaze de ardere 11.2.2 Ciclurile de încercare şi factorii de presiune ce trebuie aplicaţi 12. Compoziţia şi caracteristicile amestecului gazos hidrocarburi-aer 11.4 Fişa tehnică şi mijloacele de verificare 12.3. l l i .3. Reducerea riscurilor de foc şi explozie pentru tancurile petroliere şi produse chimice U. l. Pornirea şi oprirea instalaţiei de gaz inert 11.3/1 Generalităţi 12.1.1 Limite maxime admisibile pentru emanaţiile de NOX de la motoarele navale 12.5. Componenţa sistemului de gaz inert obţinut din gaze de ardere 11.1 Introducere 12. Definiţii 11.7. Calitatea gazului inert obţinut din gazele de ardere 11. 12.3.2. Definiţii 12.1.2. întreţinerea şi verificarea sistemului de gaz inert Biblioşraβe 12 CODUL TEHNIC PRIVIND EMANAŢIA DE OXIZI DE AZOT DE LA MOTOARELE DIESEL NA VALE 282 282 283 283 283 283 285 285 286 287 288 290 290 290 293 12. Gaze inerte folosite în prevenirea şi stingerea incendiilor 11.1.2 Generalităţi 12.5 Aprobarea privind fabricarea în serie a motoarelor.Norrae privind emanaţia de NOX 12.3. Inflaraabilitatea amestecurilor HC gaz-aer-gaz inert .4. Analizoare de oxigen 11.3. l.7.2.5.2. Metode de înlocuire a gazelor din tancurile de marfă 11.2.1.5.4.4. Valvulă pentru reglarea presiunii 11.3.3.3 Inspecţii şi certificare 12. Valvulă unisens (de reţinere) .4. Introducere 11.2.

5.1 Ueneralităţi 293 12.4 Raport de încercare privind luarea de probe 325 12.2 Scheme logice privind inspecţiile şi certificarea motoarelor diesel navale 316 12.5.indici şi simboluri 316 12.5 Determinarea debitului de gaze arse evacuate 302 12.10 Linii directoare privind alegerea motorului variantă de bază dintr-un grup de motoare 299 12.1 Supliment la certificatul internaţional al motorului privind prevenirea poluării aerului (Certificat ELλPP) ' 3 1 4 12.6.6 Certificarea familiei de motoare 296 12.6.7 Analizoare pentru determinarea componentelor gazoase 302 1 2. i Generalităţi 299 1 2.8 Lista de verificare pentru metoda de verificare a parametrilor motorului 35 1 Bibliografie 353 .8 Calibrarea aparatelor analitice 303 1 2.7 Calcularea debitului raasic al gazelor arse de evacuare 340 12.5 Specificaţii pentru analizoarele ce urmează a fi utilizate la determinarea componentelor gazoase din emnaţiile de la motoarele diesel 33 1 12.7.8.6 Abaterile admisibile ale dispozitivelor de măsurare a parametrilor caracteristici ai motorului şi ai altor parametri esenţiali 302 1 2.8.6.7 Proceduri privind demonstrarea conformităţii cu limitele de emanaţii de NOX la bordul navelor 308 12.5.9 Lînîî directoare privind reglările sau modificările din cadrul unui grup de motoare 293 12.6 Calibrarea aparatelor de măsurare analitică 332 12. 1 1 Evaluarea datelor privind emanaţia de gaze 304 12.8.6.6.6.3 Metoda de măsurare simplificată 311 12.7 Aplicarea conceptului de grup de motoare 297 12.6.5.3 Abrevieri . l Generalităţi • 308 1 2.6.6.2 Metoda de verificare a parametrilor motorului 308 12.4 Echipapent de măsurare 30 1 1 2.6. 12 Calcularea emanaţiilor gazoase 305 12.6 Procedee cu privire la măsurătorile de emanaţii de NOX efectuate pe un stand de încercare 299 1 2.7.5. 10 Raportul încercării 304 12.6.8 Anexe 314 12.5.8.7.Cuprins 12.9 încercarea la funcţionare 303 12.8.2 Condiţii de încercare 300 1 2.2 Documentaţie 293 1 2 .3 Aplicaţia privind conceptul de familie de motoare 293 1 2 .S Linii directoare pentru alegerea unui grup de motoare 297 12-5.8.8.3.Combustibili de încercare 30 1 1 2.5 IJnîj directoare pentru alegerea motorului variantă de bază dintr-o familie de motoare 295 12 .5.4 Linii directoare pentru alegerea familiei de motoare 294 1 2-5.8.6.5.

Engine International Air Pollution Prevention Certificate .Flame lonization Detector .Positive Displacement Pump .Maritime Environmental Protection Committee .International Air Pollution Prevention Certificate .Maritime Safety Committee .Critical Flow Venturi .Non-dispersive Infrared Analyser .Chemiluminescent Detector .Ultraviolet Detector .Environmental Protection Agency .14 Manualul ofiţerului mecanic ABREVIERI IMO MSC MEPC EPA IAPPC EIAPPC CFV CLD ECS FID FTIR HCLD HFID NDIR PDP PMD UVD ZRDO .Zirconiumdioxide Sensor .Fourier Transform Infrared Analyser .Heated Chemiluminescent Detector .Heated Flame lonization Detector .International Maritime Organization .Paramagnetic Detector .Electrochimical Sensor .

realizându-se turbina cu mai multe trepte. viteza periferică a coroanelor de palete mobile (u). în spjdiul şi calculul turbinelor cu abur intervin următoarele viteze: viteza absolută a jetului de abur (c). a cărei componentă periferică produce rotirea arborelui turbinei. dacă energia termică a aburului este transformată în întregime în energie cinetici în ajutajele fixe aburului şi în coroanele de palete mobile. aburul este forţat întotdeauna. viteza relativă a jetului de abur faţă de paletele mobile(w). iar pe unele nave sunt folosite pentru propulsie. sub forma de lucru mecanic. Prin cuplarea arborelui turbinei cu un generator electric se realizează transformarea energiei mecanice în energie electrică. precum şi direcţia de ieşire dorită a acestuia. Forţa dezvoltata de. astfel concepute încât să realizeze destinderea.l TURBINE CU ABUR Turbina cu abur este maşina energetică de forţă în care are loc transformarea energiei potenţiale a aburului în energie cinetică şi a acesteia în energie mecanică. 1. dictate de scopul utilizării lor. rotirea arborelui turbinei. a aburului în energie cinetică. o parte din energia sa cinetică. formează o treaptă sau un etaj de turbină.jetul de abur asupra paletelor mobile. transportată şi apoi transformată în diferite forme de energie. Deoarece o turbină constituită dintr-o singură treaptă nu utilizează economic energia potenţială a aburului. în domeniul naval turbinele cu abur se folosesc pentru antrenarea generatoarelor electrice. Turbina cu abur poate fi cu acţiune pură. se produce prin destinderea aburului în ajutaje directoare sau palete directoare. Aceste două organe. acţionarea pompelor de marfa şi a pompelor de balast pe navele tancuri petroliere. prin forma curbată a paletelor. exercitând asupra paletelor o împingere. jetul de abur trebuie să parcurgă succesiv mai multe asemenea trepte. prin aceasta aburul cedând rotorului. termice. în care direcţia îi este deviată. constituit din palete mobile situate la periferia unui disc mobil sau a unui tambur. jetul de abur pătrunde în rotor.1. coroana de ajutaje directoare şi cea de palete mobile. în spaţiile dintre paletele mobile ale turbinei (fie că se continuă destinderea sau nu). servind la. Având o direcţie de ieşire dirijată de către aparatul director. respectiv viteza necesară aburului. să-şi modifice direcţia vitezei. se obţine din ecuaţia impulsului: /r = ///(c 1 -c 2 ) în care: [N] (i. prin scăderea presiunii şi creşterea vitezei aburului. Principiul de funcţionare Transformarea energiei potenţiale.i) .

2) 1.50)bar.abur în multiple domenii tehnice. a căror clasificare generală este prezentată în tabelul 1. to = (300.vitezele teoretice absolute ale jetului de abur la intrarea» respectiv la ieşirea din paletele mobile.3) unde :w lu şi w^ sunt proiecţiile vitezelor relative pe direcţia vitezei periferice. în m/s.. Tabelul 1.* ..... a condus la realizarea multor tipuri de turbine.16 Manualul ofiţerului mecanic F. Din această expresie rezultă forţa dezvoltată de către debitul de abur ( l kg/s)..forţa jetului de abur..-c2) [N] (1.-" M O-*) F = (c. c2 . * ) M -d.. Clasificarea turbinelor cu abur Folosirea turbinelor cu. 450)° C 'Cu parametri scăzuţi po<12baτ t to<300 β C Criteriul de clasificare Tipul de turbine De bază (lucrează la sarcină constantă) De vârf (preiau variaţiile de sarcină) Auxiliare (antrenează instalaţiile auxiliare) Cu turaţie constantă Cu turaţie variabilă Cu turaţie normală: n=3 000 πx/min Cu turaţie mare: n >3 000 rot/rain Cu turaţie mică: n < 3 000 rot/rain Cu un singur arbore Cu doi sau mai mulţi arbori Cu discuri Cu tambur Cu discuri şi tambur Cu un singur corp Cu două..140)baτ. to = (450.1. Puterea obţinută prin acţiunea debitului de abur de l kg/s asupra paletelor mobile este <7u=^. m . Având în vedere că sub acţiunea forţei pe care o exercită jetul de abur apare mişcarea de rotaţie a rotorului cu viteza tangenţială u. to > 540 ° C Cu parametri înalţi Po = (49. 540)° C Cu parametri medii Po = (l2. sau mai multe corpuri Modul de exploatare Regimul de funcţionare Valoarea turaţiei Numărul Particularităţi constructive de arbori Construcţia rotorului Numărul de corpuri Parametri aburului la admisie .debitul masic de abur care părăseşte ajutajul: c. cu acţiune si tracţiune într-o singură treaptă Cu trepte de viteză Cu trepte de presiune Axiale Radiale Tangenţiale Cu parametri supπunalp p0>140baτ. se poate determina forţa datorată vitezei relative a aburului: ^ K .2.1 Clasificarea generală a turbinelor cu abur Criteriul de clasificare Felul destinderii aburului Modul de utilizare al energiei aburului Direcţia aburului Tipul de turbine Cu acţiune Cu reacţiune Combinate.

Procesul real .( continuare) 0 Cu condensai ie 1 0 de terrnoficare 1 Utilizarea aburului Ia evacuare Felul procesului termic Destinaţia Cu contrapresiune Fără prize Cu prize de fluxuri Particularităţi constructive Sensul de rotaţie Sistemul de reglare Modul de instalare în simplu flux Cu fluxuri multiple Cu sens de rotaţie normal (privit dinspre generator. sensul acelor de ceasornic) Cu sens invers Cu reglare prin admisie Cu reglare prin laminare Cu reglare mixtă Cu condensatorul în subsol Fără subsol * înaintaşe Cu prize reglabile Cu prize fixe Staţionare Nestaμonare ( pentru transporturi) 1. este căderea teoretică.6) Fig. Lucrul mecanic teoretic se determină cu relaţia: t* <// = -<//sau / = . Lucrul mecanic produs în turbină este egal cu căderea de entalpie : * L*£Pentru procesul întreg al turbinei.Turbine cu abur 17 Tabelul 1.politropa AB.1).izentropa AB. 1. Căderea de entalpie în procesul real se numeşte cădere internă (indicată) H. iar pentru o treaptă sau o regiune din turbină cu h.1 Reprezentarea destinderii în diagrama i-s .3. Lucrul mecanic transmis rotorului în procesul real se numeşte lucrul mecanic intern (indicat). Din cauza curgerii rapide a aburului procesul este considerat adiabatic. (fig./ c =// fJ " — (1.1. 1*81 (1. Procesul termic din turbine Procesul turbinei cuprinde o singură fază a ciclului şi anume destinderea.5) J unde H. căderea de entalpie va fi notată cu H. 1. Procesul teoretic . = i0 .[ " < / / = / 0 .ic. denumită în unele lucrări şi cădere adiabatică.

de presiune pQ şi viteză c0. este necesar ca jetul de abur să intre tangent la suprafaţa paletei. iar n. efectuat de palete.5.conductă de abur. se determină viteza relativă w /. Schema turbinei de abur cu acţiune. 1. sub un unghi α. căruia îi imprimă o mişcare de rotaţie prin transformarea energiei sale cinetice în energie mecanică.racord de evacuare.canal pentru colectarea aburului. La ieşire din turbină.carcasa tubinei. turbina Laval este prezentată schematic în fig. astfel că w 2 = ψWj . 7. şi planul discului. datorită micşorării vitezei de la c.canal pentru distribuţia aburului.B desfăşurată. 1.2.3. Teoretic. 1. în energie mecanică pe paletele mobile 5. care au loc datorită destinderii lui în ajutajul 4 şi transformării energiei sale cinetice.Turbina cu acţiune cu o singură treaptă Turbina cu acţiune cu o singură treaptă. Fig. la c:. Din triunghiul de viteze la intrarea aburului între palete( fig.v j 1 1 tangenţială de mişcare a paletelor: u = ou în care d reprezintă diametrul rotorului. 8. dar datorită pierderilor prin frecare. este mai mică decât aceasta. a turbinei Laval. 3. .3 este reprezentată. micşorare de care se ţine seama prin coeficientul de reducere a vitezei între paletele mobile ψ .18 Manualul ofiţerului mecanic L4.ventil de reglare. se destinde în ajutajele statorului până la presiunea p^ atingând viteza c t . secţiunea A . în care suferă o abatere datorită profilului curbat al paletelor. cti şi viteza • . aburul este condus prin racordul de evacuare 5.2. Variaţia presiunii şi a vitezei aburuiui în treapta cu acţiune a turbinei Laval Pentru a nu se produce pierderi la intrarea aburului între palete. După ce curge prin canalul dintre palete. această viteză se consideră egală ca valoare cu w. cu această viteză.. t- . astfel încât βj să fie egal cu unghiul făcut de tangenta la suprafaţa paletei în punctul de intrare. cu o singură treaptă: h l Fig. 2. în fig. 9. •/.ajutaj. .4). considerat la jumătatea paletei.. Cunoscându-se ct. 6. aburul părăseşte canalul cu viteza relativă H':. tangentă la ultimul element de suprafaţă al paletei. 1.discul rotorului. 1. împreună cu variaţia vitezei şi a presiunii aburului.palete mobile.numărul de rotaţii pe minut. atacă paletele mobile ale rotorului. Jetul de abur.

1. Pentru ca această energie cinetică reziduală să fie minimă este necesar ca c:α (componenta tangenţială a vitezei c:) să fie nulă. trasată într-un sistem rectangular având ca axe direcţia tangenţială şi cea axială vârfurile triuπghiurilor fiind construite în originea sistemului de coordonate. cu care aburul iese dintre palete.5. . 1. (fig.iar în funcţie de viteza w. cu w: determinat şi // cunoscut. se obţine coeficientul ψ' . viteza absolută c: se obţine. Valoarea vitezei c: reprezintă o pierdere.b) rezultă coeficientul Iς. 1.5. ψ = ψ ' . cele două triunghiuri de viteze se construiesc în aceeaşi figură (fig. 12. +• β : ) din diagrama reprezentată în fig. Triunghiurile de vite/c pentru turbina cu acţiune cu o singuri treaptă. cu care. . fie analitic: c.fie din triunghiul de viteze la ieşire ( fig. a*» 90° şi c^ s 0. in funcţie de unghiul de curbură (β. adică ieşirea aburului să se facă în planul axial. Nomogramă pentru determinarea coeficienţilor ψ' (a) şi &w(b) Astfel. 370 20 Fi g. 1. prin micşorarea energiei transformată în lucru mecanic .a.4. datorită energiei cinetice c. = V W 2 + u 2 -2u-w 2 cosb 2 Pentru simplificare grafică.k w . 1.4).Turbine cu abur 19 Fig.4) şi alcătuiesc diagrama de viteze.5. 1.

cu o singură treaptă Tabelul 1. în aşa fel încăt partea conversă a unei palete să fie concentrică cu cea concavă a paletei vecine. h. se determină cu relaţia: .6).deoarece iαfluen(ează starea aburului din turbină.3 mm. Diagramele de viteze pentru turbina cu acţiune. pentru c2 = O. Principalele pierderi de energie termică ale turbinei cu abur Categoria de pierderi Simbolul Δh n. 1. h* h. realizabilă prin: lăţimea canalului b constantă (βj = β 2 ) şi îngroşarea profilului paletei în mijlocul ei ( v.6. în cazul inexistenţei pierderilor. 1. sau cădere termică utilă hu a turbinei. de destindere a aburului în ajutaje.Jal n. fig. Deoarece aburul iese din ajutaje cu viteze mari. -^ 2 1 [kg] W (1.. h. = u(c l t t ±c 2 u ) rri — (1.2 . h« h-. respectiv prin conservarea vitezei teoretice cu. teoretic. sau ou > 90°. dictată de faptul că teoretic w2 = w..(fig. este: I u = h u .7) efectuat de către o cantitate unitară de abur. Pierderi interne Pierderi de energie termică Denumirea Pierderi în ventile de reglare Pierderi în ajutajele statorului ( între paletele directoare) Pierderi între paletele mobile Pierderi prin energia cinetică reziduali Pierderi prin frecări şi ventilaţii Pierderi prin umiditate Pierderi prin scăpări de abur interioare (între trepte) Pierderi prin scăpări de abur în exterior ( prin etanşările terminale) Pierderi mecanice Pierderi prin radiaţie şi conductivitate Observaţii Pierderile interne sunt pierderi calitative.2..8) Fig. Lucrul mecanic util (fig. 1. se poate determina forma paletei. 0.4). < 90°. 1. Pierderi externe h.20 Manualul ofiţerului mecanic Cunoscând din diagrama de viteze unghiurile β. Lucrul mecanic specific. este necesar ca muchia de intrare a paletelor să fie ascuţită cu o grosime de 0. Pierderile externe nu exercită nici o influentă asupra transformărilor aburului în turbină .7) care semnul plus sau minus se consideră după cum α. şi β2. ceea ce conduce la constanţa secţiunii canalului dintre palete.

Turbine cu abur

21

1.5. Puterile, randamentele şi consumurile de abur ale turbinelor
Puteri f i randamente. Fată de căderea termică teoretică, obţinută prin destinderea adiabată reversibilă a aburului în treapta unei turbine cu acţiune (fig. 1.7,0), respectiv, cu reacţiunea ( fig. 1.7,£): frl h, s i o - i j ; h, = i 0 - i: — » (1.9) k în cazul procesului real, după modul de grupare al pierderilor se deosebesc: - căderea termică, lucrul mecanic, la periferia rotorului:

L gJ

-• • - căderea termică internă a treptei:

[JL

(1.10)

Fig. 1.7. Reprezentarea în diagrama /- s a pierderilor interne ale unei trepte de turbină cu abur a) - cu acţiune; b) - cu reacţiune. Ii = hi = i 0 -i^ = h u - ( h f r+ h a m + h j ) | ^ (1.11)

Randamentul periferic ( la periferia rotorului) şi randamentul intern al treptei turbinei cuabuπ η =JLL= k; h, lt
η

. βJL = L ht lt

Randamentul intern (termodinamic) al turbinei cu abur (fig. 1.8), cu considerarea factorului de recuperare a energiei termice reziduale f = 1,03 ... 1,07, are expresia: (1.13)

22

Manualul ofiţerului mecanic

cu care, cunoscând căderea termică internă pe toate treptele turbinei ( Hj = £ h 4 = i0 - i c ), se poate reprezenta în diagrama i- s procesul de destindere real, prin determinarea punctului de ieşire din turbină, care pentru f = l, are valoarea:

rri

(1.14)

Datorită pierderilor externe, dintre care o importanţă deosebită o prezintă cele mecanice, lucrul mecanic efectiv Le, al turbinei, corespunzător căderii termice utilizată pentru livrarea lucrului mecanic la cuplă, este micşorat fată de cel intern, cu valoarea acestor pierderi.

Rg.1.8. Reprezentarea în diagrama / - $ a pierderilor interne ale turbinei cu abur cu acţiune Randamentul mecanic al turbinei este:

L, L.

J^_ H,. η.H,

(1-15)

a cărui variaţie în funcţie de puterea turbinei este reprezentată In fig. 1.9. Randamentul efectiv al turbinei cu abur este:
η

' L, L,'L,

=

_ k = _ k - L L=

ηm

"ηi'

(1.16)

iar în figura 1.10 redă variaţia lui η, cu puterea turbinei. Reprezentând raportul dintre lucrul mecanic efectiv şi căldura totală primită de abur. randamentul total al turbinei cu abur, sau randamentul afectiv absolut, are expresia:

Turbine cu abur

23

iiîiiiilkaS^^rn i 'i "~

Pufersa tυrbinei.CMW] Fig. 1.9. Variaţia randamentului mecanic în funcţie de puterea turbinci cu abur

'"

D(i.-i.)

L, L, D(i.-i.)

• = η„-n,-η, =η.-η,

(1.17)

în care i, reprezintă entalpia apei de alimentare a cazanului de abur, iar ηt randamentul termic teoretic al turbinei. Randamentul exergetic al turbinei cu abur este cel care arată măsura în care exergia preluată de agentul termic în cazan, se regăseşte sub formă de lucru mecanic efectiv:

iar diferenţa dintre valoarea maximă α acestuia. ηβ = l, corespunzătoare procesului reversibil, şi valoarea pe care o are randamentul exergetic, este proporţională cu pierderea de exergie. Ca şi randamentul exergetic al cazanului de abur, şi cel al turbinei, prezintă o deosebită importanţă în analiza energetică α centralelor termoelectrice. In cazul turbinei cu abur care antrenează un generator electric, obişnuit se măsoară puterea la bornele generatorului electric Pr cu ajutorul căreia se definesc: randamentul generatorului electric ηt şi randamentul electric al turbinei Fig. 1.10. Variaţia randamentului efectiv al ;/,,. cu relaţiile: turbinei cu abur, în funcţie de putere. P. (1.19)

π--τr--

24

Manualul ofiţerului mecanic

Randamentul generatorului, în funcţie de putere, se obţine din figura 1.11. în general se cunoaşte puterea efectivă a turbinei, dacă puterea la bornele generatorului electric este cea cunoscută, adoptând valoarea η^ (fig. 1.11). din prima relaţie (1.19) se determină />e, cu care, puterea internă care trebuie ftirnizată de către turbină, este: Fig. 1.11. Variaţia randamentului generatorului electric, în funcţie de puterea turbinei cu abur P.slO'H.Ds-^(1.20)

D reprezentând debitul de abur al turbinei, în kg/s. Consumul de abur al turbinei se determină cu ajutorul relaţiilor (1.20) , (1.13) şi (L 16) sau D, = 3600—— (1.21) η . η . H , Lss J "' η«Htlh. η.Ht Dacă este cunoscută puterea la bornele generatorului electric, rezultă debitul de abur al turbinei:
D=
D=-

η.-VH,L*'

(

n τ>} }

Consumul specific de abur al turbinei, consumul de abur pentru producerea unui kWh, se obţine cu utilizarea relaţiei (1.21) D, 3600 f kg l (LB) având valori optime, pentru turbinele cu condensatie, 3 ... .5,5 kg/k\Vh. O altă mărime utilizată ca indice comparativ în funcţionarea turbinelor cu abur este consumul specific de căldură; >

"•'ir^rM

-"^[£1

1.6. Sisteme de reglaj ale turbinelor
Calculul turbinei cu abur se face pentru un anumit consum de abur şi pentru anumiţi parametri ai aburului la intrare şi ieşire. Pentru turbinele ce se proiectează, se ia ca parametru cantitativ consumul de abur care corespunde puterii nominale, ceea ce corespunde regimului de funcţionare Cel mai îndelungat al turbinei. Randamentul turbinei pentru acest consum de abur trebuie să fie maxim, în timpul funcţionării, sarcina variază continuu, deci şi consumul de abur va varia în aceeaşi măsură. Această variaţie a consumului de abur trebuie să fie asigurată de sistemul de reglaj, astfel încăt să poată da posibilitatea turbinei de a dezvolta puterea cerută. Variaţia puterii furnizata de o turbină se poate realiza prin diferite procedee de reglaj şi anume: l. reglajul prin laminare, obţinut tehnic prin variaţia secţiunii de trecere a aburului prin veπtilele de αdmisie în turbină ( reglaj calitativ):

Turbine cu abur 2. 3. 4. 5.

25

reglajul prin admisie, obţinut prin variaţia cantităţii de abur admis, denumit reglaj cantitativ; admisia în trepte, adică prin introducerea de abur în diferite trepte intermediare; combinarea între reglajul prin admisie şi cel în trepte; l schimbarea presiunii aburului livrat de cazan. * l

Reglajul prin laminare O dată cu micşorarea sarcinii, trebuie să fie micşorat şi consumul de abur, ceea ce se poate realiza prin scăderea presiunii de intrare a aburului în turbină. Această scădere de presiune, se poate realiza prin micşorarea secţiunii de trecere a aburului priu ventil (ventil de
laminare).

La închiderea parţială a ventilului. cantitatea de abur ce trece prin el se micşorează şi o dată cu această micşorare, apărând şi fenomenul de laminare, presiunea aburului scade, entalpia aburului h intrare rămânând aceeaşi, punctul B din fig. 1.12. Presiunea pl se determină funcde de puterea pe care trebuie s-o dezvolte turbina. Se foloseşte un ventil special de laminare, dar aburul este laminat şi în ventilul principal al turbinei numit ventil cu închidere rapidă, de la presiunea p^ până la presiunea p *0. în timpul funcţionării turbinei ventilul cu închidere rapidă rămâne complet deschis. Reglajul prin admisie Schema reglajului este prezentată în figura 1.13. Aburul pătrunde în schemă prin mai multe ventile, fiecare dintre acestea lăsând să treacă debitul de abur necesar ajutajelor deservite. La deschiderea tuturor ventilelor va trece prin turbină debitul maxim de abur. Pentru reducerea cantităţii de abur se închide un număr corespunzător de ventile. Presiunea aburului la intrarea în turbine rămâne aceeaşi.

Fig. 1.12. Schema reglajului prin laminare

1.2 - ventile; 3.4.5- reţele de ajutaje; 6- discurile turbinei; 7- rotorul turbinei.

Fig. 1.13. Schema reglajului prin admisie

Reglajul prin variaţia presiunii aburului livrat de cazan Modificarea puterii turbinei se poate face şi prin variaţia presiunii aburului livrat de cazan. La acest sistem de reglare procesul termodinamic decurge la fel ca şi în cazul reglajului prin laminare. Utilizarea acestui sistem de reglare este limitată deoarece se aplică unor azane cu debit mic si când presiunea la cazan poate fi stabilizata foarte repede prin regulator. Sistemele de reglare care acţionează asupra organelor de alimentare cu combustibil, asupra sistemului de reglare a aerului de combustie şi asupra pompelor de alimentare cu apă ale cazanului sunt destul de complicate. ' ' /'V

26

Manualul ofiţerului mecanic

Condensatorul Condensatorul are ca scop asigurarea vidului necesar la evacuarea din turbină. Pentru obţinerea unui randament ridicat se impune condensarea aburului ce părăseşte turbina la o temperatură scăzută, de 32....24° C ceea ce corespunde unui vid de ordinul de 0,05....0,03 bar. De obicei se utilizează condensatoare de suprafaţă. Pentru evacuarea aerului care a pătruns prin neetanşeităţile turbinei se impune montarea unor dispozitive care să extragă acest aer din condensator. Vidul obţinut în condensator depinde de temperatura apei de răcire şi de debitul de apă care circulă prin ţevile condensatorului, în figura 1.14 este prezentată secţiunea printr-un condensator de abur de suprafaţă. Aerul din condensator este scos pe la partea inferioară, iar apa parcurge lungimea condensatorului în dublu flux. Ţevile condensatorului se montează prin sudare sau prin mandrinare. Ţevile pot β confecţionate din: alamă, alamă cu adaos, alamă cu adaos de antimoniu, alamă aliată cu nichel, alamă aliată cu aluminiu. Plăcile tubulare se confecţionează din oţel.

7-intrarea aburului; 2- ieşirea condensului; 3- intrarea apei de răcire; -J- ieşirea apei de răcire; 5- ţevile condensatorului; 6- camerele colectoare de apă; 7- ejectorul de aer, 5- placa cubulară; P- mantaua condensatorului.

Fig. 1.14. Condensator de abur de suprafaţă

1.7. Turbopompa de balast
Turbina este verticală de 530 kw, cu condensaţie cu rotorul format dintr-un disc tip roată Curtis având turaţia de 3693 rot/min. Parametrii aburului la intrarea în turbină sμnt: presiunea de 13,0....14.7 bar şi temperatura de 250 ....290 °C. Admisia aburului în turbină se face printr-un ventil cu două scaune, acesta îndeplinind funcţia de ventil de reglare cat şt pe cea de ventil cu închidere rapidă. După destinderea în cele două rânduri de palete retorice aburul este evacuat la presiunea de 450 mm Hg vacuum. Sistemul de etanşare al arborelui turbinei nu permite contactul între partea rotitoare şi cea fixă (etanşare cu labirint!) şi împiedică pătrunderea în interiorul turbinei a aerului, umidităţii din mediul ambiant precum şi a prafului din aer . Turbina antrenează pompa de balast prin intermediul unui mecanism reductor, la care rotorul turbinei se montează pe capătul arborelui primar al reductorului, prin fretare, iar carcasele turbinei se montează prin flanşă pe carcasa reductorului de turaţie, ceea ce nu permite funcţionarea turbinei fîlră mecanismul reductor.

Turbine cu abur

27

1.7.1. Echipamentul de reglaj - protecţie ungere
Turbopompa este comandată de un sistem electromecanic şi hidraulic care asigură reglajul, protecţia şi ungerea şi.care permite funcţionarea la sarcini de exploatare (sarcini parţiale şi sarcina nominală) a agregatului. în componenţa echipamentului de reglaj, protecţie, ungere intră următoarele: a) dispozitive de reglaj şi protecţie; . declanşator hidraulic: declanşatorul la supraturaţie: servomotorul ventilului de reglare; acumulatorul hidraulic; buclă de reglare temperatură ulei; regulator de turaţie. b)dispozitive de ungere; tancul de ulei; circuitul de ulei; ventil de suprapresiune; răcitorul de ulei; pompa principală; electropompa de preungere:

1.7.2. Parametrii funcţionali ai sistemului de reglaj, protecţie, ungere
Se foloseşte un regulator de turaţie tip UG 8 - DIAL ( WOODWARD). Pompa principală de ungere, precum şi electropompa de preungere asigură o presiune pe refulare de 5 bar. în circuitul de acţionări hidraulice presiunea uleiului este între 3,8...4,2 bar. în circuitul de reglaj este asigurată o presiune de 2,4 ....2,8 bar. Presiunea uleiului pe circuitul de ungere este cuprinsă în domeniul de l,6....2bar. Turaţia nominală a turbinei este de 3693 rot/min, iar turaţia de declanşare protecţie la supraturare este de 4247 rot/min. Filtrarea uleiului este asigurată de un filtru cu fineţea de filtrare 0,02 mm, având un debit maxim de 265 1/min, iar căderea normală de presiune pe filtru este de 0,5....0,8 bar. Capacitatea utilă a tancului de ulei este de 645 l debitul pompei fiind de 300 1/min ceea ce asigură circa 28 de recirculări pe oră. Temperatura uleiului la intrarea în lagărele turbinei este de 45 °C iar la ieşirea din lagărele turbinei este de maxim 55 °C. Menţinerea temperaturii uleiului se face printr-un răcitor de ulei cu apă, răcitorul fiind de 28,5 kW. Sistemul de reglaj va controla şi menţine turaţia turbinei la valoarea prescrisă cu o abatere de maxim l % pentru oricare dintre sarcinile turbinei între 30.... 100 %. Sistemul de protecţie va controla parametrii principali ai turbopompei şi va acţiona oprirea rapidă a acesteia în următoarele situaţii: când turaţia turbinei atinge valoarea de 4247 ± 1 3 rot/min; când turaţia pompei atinge valoarea de 863 ± 3 rot/min: când temperatura metalului lagărelor mecanismului reductor a ajuns la valoarea de 80 °C; când presiunea de refulare a pompei principale este de l bar; când presiunea uleiului în circuitul de ungere scade până la 0,8 ban când temperatura lagărelor trecerii etanşe (între compartimentul maşini şi compartimentul pompe) depăşeşte valoarea de 80 °C; când temperatura lagărelor cu rulmenţi ale pompei de balast atinge valoarea de 80°C: când temperatura metalelor lagărelor axiale depăşeşte 80 °C (ceea ce înseamnă o tendinţă de deplasare axială): când nivelul uleiului în tanc este sub valoarea minimă. Sistemul de ungere asigură iubrefierea pentru: lagărele radiale şi jxiale ale mecanismului reductor precum si angrenajul acestuia.

ulei refulare pompe de ungere.descărcare marfă şi în postul central de comandă. să transmită. Părţile componente ale pompei sunt executate din materiale care nu produc scântei electrostatice sau datorate frecărilor accidentale. comandă manuală si automată. ulei pentru reglaj.P. iar turaţia de intrare în pompă este 2181 rot/min. ieşire abur din turbină. să afişeze informaţii şi să acţioneze în anumite situaţii pentru reglarea anumitor parametri şi pentru protecţia turbopompei. Instalaţia de automatizare Destinaţia acestei instalaţii este să urmărească. debalastare. N. ieşire abur din turbină. Reductorul de turaţie Mecanismul reductor de turaţie asigură reducerea turaţiei de la 3693 rot/min până la 750 rot/min printr-un angrenaj cilindric cu dinţi înclinaţi într-o singură treaptă. Instalaţia de automatizare se compune din: AλlC montate în instalaţie.28 Manualul ofiţerului mecanic 1. ulei ungere după răcitor. ulei intrare . Pompa de balast are următoarele caracteristici: debitul de 3500 m3 / h.6. priza pentru regulatorul de turaţie de 0. Instalaţia de automatizare urmăreşte temperaturile: intrare abur în turbină.7.una în raport cu cealaltă. echipamente montate în camera de comandă încărcare . lagărelor mecanismului reductor. balast pe aspiraţia pompei de balsat. Această instalaţie permite efectuarea operaţiilor de: balastare.5 kW. balast pe refularea pompei de balast. la turaţia maximă de 2000 rot/min. Pompa de balast Este o pompă verticală de tip radial centrifugală. chiar dacă debitul acesteia scade până la 20 % din valoarea nominală.7. lagărelor pompei de balast.5.7. ulei intrare .3. înclinarea axei longitudinale a cordonului faţă de linia geometrică ce uneşte centrul flanşei de jos cu centrul flanşei de sus va fi cuprinsă între 1. 1.S. ulei protecţie turbină. Caracteristicile principale ale mecanismului reductor de turaţie sunt: puterea nominală la arborele de ieşire 530 kW. Transmisia cardanică Este elementul de legătură cinematică dintre arborele trecerii etanşe şi pompa de balast. având un moment nominal de torsiune de 28 kNm.apă.ieşire filtru de ulei. Instalaţia de automatizare permite urmărirea următoarelor presiuni: intrare abur în turbină. de 5 m iar puterea absorbită de 480 kW. Pompa va putea funcţiona normal la turaţia nominală. abur etanşare labirinţi. priza de putere pentru pompa principală de ungere este de 8 kW. iar turaţia de intrare în regulator este ^de 950 rot/min. 1.ieşire din πîcitor.4. Unghiul maxim de înclinare al articulaţiei este de 15 °.5° şi 3°. în componenţa reductorului se mai află şi două prize de putere pentru antrenarea regulatorului de turaţie şi a pompei principale de ungere. raonoetajată şi rotorul în dublu flux cu aspiraţie şi refulare în plan orizontal decalate la 90 °C. turaţia de intrare -ieşire 3693 / 750 rot/min.7. presiunea' de refulare 40ra col.H. . 1. echipamente locale montate în compartimentul pompelor şi în compartimentul maşinilor. turaţia 750 rot/min.

.2. răcitorul de ulei. Turaţia nominală a turbinei este de 6618 rot/min. temperatură lagăre pompă (maximă). pompa principală. umidităţii din mediul ambiant precum şi a prafului din aer. declanşator hidraulic: declanşatorul la supraturaţie: servomotorul ventilului de reglare: acumulatorul hidraulic.Turbopompa de marfa Turbba este verticală de 1900 kw.1. b)dispozitive de ungere. Presiunea uleiului pe circuitul de ungere este cuprinsă în domeniul de l. Menţinerea temperaturii uleiului se face printr-un răcitor de ulei cu apă.2bar.7 bar şi temperatura de 250 . presiune refulare pompă de balast (maximă). în circuitul de reglaj este asigurată o presiune de 2. După destinderea în cele două rânduri de palete retorice aburul este evacuat la presiunea de 450 mm Hg vacuum. Echipamentul de reglaj • protecţie ungere Turboporapa este comandată de un sistem electromecanic şi hidraulic care asigură reglajul..2.46 kW. precum şi electroporapa de preungere asigură o presiune pe refulare de 5 bar.S. alte situaţii legate de instalaţiile navei. la care rotorul turbinei se montează pe capătul arborelui primar al reductorului.. Filtrarea uleiului este asigurată de un filtru cu fineţea de filtrare 0. electroporapa de preungere. în circuitul de acţionări hidraulice presiunea uleiului este între 3.. cu condensaţie cu rotorul format dintr-un disc tip roată Curtis având turaţia de 6618 rot/min. iar căderea normală de presiune pe filtru este de 0. prin fretare.8.. presiune ulei ungere (minimă).290 °C. Capacitatea utilă a tancului de ulei este de 945 l debitul pompei fiind de 300 1/min ceea ce asigură circa 19 de recirculări pe oră. presiune abur evacuare din turbină(maximă).6. ungere intră următoarele: a) dispozitive de reglaj şi protecţie. Parametrii aburului la intrarea în turbină sunt: presiunea de 13.5. 14...Turbine cu abur 29 Protecfia este asigurată pentru următoarele situaţii: turaţie turbină (maximă). acesta îndeplinind funcţia de ventil de reglare cât şi pe cea de ventil cu închidere rapidă. Temperatura uleiului la intrarea în lagărele turbinei este de 45 °C iar la ieşirea din lagărele turbinei este de maxim 55 °C..4 .2 bar. ungere Se foloseşte un regulator de turaţie dp UG 8 . temperatură lagăre reductor (maximă). regulator de turaţie. având un debit maxim de 265 1/min.8 bar.8 bar. protecţia şi ungerea şi care permite funcţionarea la sarcini de exploatare (sarcini parjiale şi sarcina nominală) a agregatului....DIAL ( WOODWARD). tancul de ulei: circuitul de ulei: ventil de suprapresiune.. iar carcasele turbinei se montează prin flanşă pe carcasa reductorului de turaţie... Sistemul de reglaj va controla şi menţine turaţia turbinei Ia valoarea prescrisă cu o .0.. buclă de reglare temperatură ulei.4.8. Parametrii funcţionali ai sistemului de reglaj..3. 1. l. protecţie. Sistemul de etanşare al arborelui turbinei nu permite contactul între partea rotitoare şi cea fixă (etanşare cu labirinţi) şi împiedică pătrunderea în interiorul turbinei a aerului. răcitorul fiind de 40. ceea ce nu permite funcţionarea turbinei fără mecanismul reductor. Admisia aburului în turbină se face printr-un ventil cu două scaune.. iar turaţia de declanşare protecţie la supraturare este de 7611 rot/min.8. Pompa principală de ungere.02 mm. Turbina antrenează pompa de marfă prin intermediul unui mecanism reductor. protecţie. în componenta echipamentului de reglaj. nivel ulei în tanc ( minim). 1.

1.3.8. în componenţa reductorului se mai află şi două prize de putere pentru antrenarea regulatorului de turaţie şi a pompei principale de ungere. Sistemul de protecţie va controla parametrii principali ai turbopompei şi va acţiona oprirea rapidă a acesteia în următoarele situaţii: când turaţia turbinei atinge valoarea de 7761 ± 23 rot/min.30. Pompa de balast are următoarele caracteristici: debitul de 3500 m3 / h. monoetajată şi rotorul în dublu flux cu aspiraţie şi refulare în plan orizontal decalate la 90 ° una în raport cu cealaltă. ..30 Manualul ofiţerului mecanic abatere de maxim l % pentru oricare dintre sarcinile turbinei între . Sistemul de ungere asigură lubrefierea pentru: lagărele radiale şi axiale ale mecanismului reductor precum şi angrenajul acestuia. 1. priza pentru regulatorul de turaţie de 0.8.8 ban când temperatura lagărelor trecerii etanşe {între compartimentul maşini şi compartimentul pompe) depăşeşte valoarea de 80 °C. când presiunea de refulare a pompei principale este de l bar. iar turaţia de intrare în pompă este 2181 rot/min. 1.5. iar turaţia de intrare în regulator este de 950 rot/rain: priza de putere pentru pompa principală de ungere este de 8 kW. când temperatura metalului lagărelor mecanismului reductor a ajuns la valoarea de 80 °C. de 4. când turaţia pompei atinge valoarea de 1495 ± 5 rot/min.H.api turaţia 1300 rot/min.5° . Părţile componente ale pompei sunt executate din materiale care nu produc scântei . la turaţia maximă de 2200 rot/min. când nivelul uleiului în tanc jeste sub valoarea minimă.4.8. Pompa de marfă Este o pompă verticală de tip radial centrifugală. N. Transmisia cardanică Este elementul de legătură cinematică dintre arborele trecerii etanşe şi pompa de balast având un moment nominal de torsiune de 40 kNra.. când temperatura metalelor lagărelor axiale depăşeşte 80 °C (ceea ce înseamnă o tendinţă de deplasare axială).S.P. Unghiul maxim de înclinare al articulaţiei este de 15 °. Caracteristicile principale ale mecanismului reductor de turaţie sunt: puterea nominală la arborele de ieşire 1730 kW. când 'temperatura lagărelor cu rulmenţi ale pompei de balast atinge valoarea de 80°C. când presiunea uleiului în circuitul de ungere scade până la 0. Reductorul de turaţie Mecanismul reductor de turaţie asigură reducerea turaţiei de la 6618 rot/min până la 1300 rot/min printr-un angrenaj cilindric cu dinţi înclinaţi într-o singură treaptă.5 kW. înclinarea axei longitudinale a cardanului faţă de linia geometrică ce uneşte centrul flanşei de jos cu centrul flanşei de sus va fi cuprinsă între 1. presiunea de refulare 145m col-.100 %. turaţia de intrare -ieşire 6618/ 1300 rot/min.3°.8 m iar puterea absorbită de 1730 k'w".

balast pe aspiraţia pompei de balsat. presiune ulei ungere (minimă). .ieşire din răcitor. Instalaţia de automatizare permite urmărirea următoarelor presiuni: intrare abur în turbină.ieşire filtru de ulei. ulei ungere după răcitor.8. să transmită. debalastare. chiar dacă debitul acesteia scade până la 20 % din valoarea nominală. nivel ulei în tanc (minim). ulei intrare . balast pe refularea pompei de balast. ulei protecţie turbină. alte situaţii legate de instalaţiile navei. ieşire abur din turbină. lagărelor mecanismului reductor. echipamente locale montate în compartimentul pompelor şi în compartimentul maşinilor. presiune abur evacuare din turbină(maximă). Instalaţia de automatizare urmăreşte temperaturile: intrare abur în turbină. Această instalaţie permite efectuarea operaţiilor de: balastare. lagărelor pompei de balast. Protecţia este asigurată pentru următoarele situaţii: turaţie turbină (maximă). temperatură lagăre reductor (maximă). Instalaţia de automatizare . Pompa va putea funcţiona normal la turaţia nominală. echipamente montate în camera de comandă încărcare . ieşire abur din turbină. Instalaţia de automatizare se compune din: AMC montate în instalaţie. presiune refulare pompă de balast (maximă). ulei pentru reglaj.descărcare marfă şi în postul central de comandă. 1.6. temperatură lagăre pompă (maximă).Turbine cu abur 31 electrostatice sau datorate frecărilor accidentale. ulei refulare pompe de ungere. să afişeze informaţii şi să acţioneze în anumite situaţii pentru reglarea anumitor parametri şi pentru protecţia turbopompei. abur etanşare labirinţi. comandă manuală şi automată.control Destinaţia acestei instalaţii este să urmărească. ulei intrare .

a. Popa. Bucureşti 1955 Turbopompă de balast tip TC.53/3693-THA Turbopompă de marfă tip TC. Vintilă Termotehnică şi maşini termice Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1977 Manualul inginerului teπnotehnician. Ş. Gavril Creta [6]. M. B.9/6618. L Nicolau [5]. n Editura Tehnică. C. voi. L V. Bucureşti 1986 Termotehnică şi maşini teţmice Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1978 Turbine cu abur Editura Tehnică. Cârdu.0. L Carabogdan [3]. [4]. Bucureşti 1996 * Turbine cu abur şi cu gaze Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1981 Motoare termice Editura Tehnică.THA [2]. Titus Grecu. Popa. B.32 Manualul ofiţerului mecanic Bibliografie [1].1. Dan Stefanescu. Petrescu. Inozemtev *#* *#* . ş.

Generalităţi Instalaţiile de turbine cu gaze prezintă. . iar domeniile de utilizare ale instalaţiilor de turbine cu gaze sunt mult mai extinse. turbină cu gaze). exploatarea lor este mai simplă şi cheltuielile de întreţinere sunt mai mici. cele de turbine cu gaze au unele dezavantaje care le limitează domeniul de utilizare: puterea unitară mai mică datorită capacităţii reduse de înmagazinare a căldurii în gaze şi a consumului de putere reclamat de compresor. în energie cinetică. cameră de ardere. în ceea ce priveşte turbina cu gn?c propriu-zisă. precum şi diversitatea domeniilor de utilizare. aceasta se transformă în energie mecanică. atât faţă de cele de turbine cu abur. consum mare de materiale aliate necesare camerelor de ardere şi turbinelor. funcţionând pe acelaşi principiu ca şi turbina cu abur. ciclurile instalaţiilor de turbine cu gaze se realizează în întreaga instalaţie (compusă dintr-un minim de agregate separate: compresor. faţă de care prezintă însă un necesar de trepte mai mic. dimensiunile de gabarit. este asemănătoare cu aceasta. în ajutajele turbinei cu gaze. 2. suprafaţa ocupată şi greutatea lor sunt mai mici la aceleaşi puteri unitare. siguranţă în funcţionare mai redusă. iar în rotorul turbinei.1.1. servind la acţionarea arborelui turbinei. Varietatea principiilor constructive. cat şi faţă de motoarele cu ardere internă cu piston. Dar. Principial. a căror clasificare generală este prezentată în tabelul 2. câteva avantaje importante rezultate din faptul că necesită un debit de apă de răcire mult mai redus. conduc la existenţa unor tipuri variate de instalaţii de turbine cu gaze. complicarea constructivă a instalaţiei prin prezenţa compresorului. în instalaţiile de turbine cu gaze are loc transformarea energiei chimice a combustibililor în energie termică (potenţială). ci se continuă până la atingerea presiunii de admisie în instalaţie. energia termică a gazelor rezultate din ardere se transformă apoi.TURBINE CU GAZE 2. Ciclul de funcţionare al instalaţiilor de turbine cu gaze Spre deosebire de cele ale motoarelor cu ardere internă cu piston. provenit de la un compresor. faţă de instalaţiile de turbine cu abur. în camera de ardere unde combustibilul este injectat în aerul de ardere. iar destinderea gazelor în turbină nu este trunchiată. corespunzător căderii termice mai reduse.2.

se regăsesc în' vârfurile ciclului teoretic de funcţionare α instalaţiei. după izobara (0-1) şi îl comprimă. în acelaşi timp injectandu-se şi combustibilul. 2.. reprezentat în diagramele p-V şiT-SdinΩg.2) supapa de evacuare s4 se deschide şi permite gazelor arse să pătrundă în turbina d. teoretic adiαbαtic.2.2.1) Supapele de adraisie sa fiind deschise. Criteriul de clasificare Condiţiile de ardere .1. aerul comprimat pătrunde în camera de ardere. lucrul mecanic cules la . până când se atinge presiunea p4=p teoretic după adiabata (3 .34 Manualul ofiţerului mecanic Tabelul 2. 2.1.1 cifrele încercuite care precizează starea agentului termic. După închiderea supapelor şi realizarea aprinderii în volumul închis al camerei de ardere are loc procesul de ardere.)* prevăzută cu supapele de adraisie (jj şi de evacuare (sf) care asigură condiţiile izocore de ardere. reprezentat în ciclul teoretic prin încălzirea izocoră (2-J). Compresorul a aspiră aerul la presiunea /?. Destinderea gazelor în turbină se desfăşoară. în Ωg. Evacuarea gazelor arse din camera de ardere ficandu-se periodic. arborele turbinei se produce de asemenea cu intermitentă. aer-gaze arse. Lα atingerea presiunii p^ corespunzătoare raportului de creştere a presiunii în procesul de ardere: P: » (2. Clasificarea generală a instalaţiilor de turbine cu gaze.1.4): ciclul teoretic se închide prin răcirea izobară (4 • 7). până lα presiunea p^ corespunzătoare raportului de creştere a presiunii în timpul comprimării: Pi (2. . 2. pe traseul (7-2). Circulaţia agentului termic Valorificarea căldurii rezidua le ( evacuare) Sistemul de alimentare al turbinelor Criteriul de clasificare * Cu ardere hr presiune. Ciclul instalaţiilor de turbine cu gaze cu ardere Ia volum constant Principala caracteristică α instalaţiilor de turbine cu gπze cu ardere la volum constant.Felul comprimării agentului constantăde lucru Cu ardere la volum constant Direcţia gazelor Cu circuit deschis în turbină Cu circuit închis Modul de transfer Cu circuit mixt Turbine de expansiune mare a căldurii în Fără recuperare lucru mecanic Cu recuperare Numărul de Cu cicluri combinate arbori Cu cameră de ardere Utilizări la bordul Cu generatoare de gaze cu navei pistoane libere Cu gaze de evacuare Instalafii de turbine cu gaze Instalaţii de turbine cu gaze Fără răcire intermediară Cu răcire intermediară Cu turbine axiale Cu turbine radiale Fără încălzire intermediară Cu încălzire intermediară Cu acţiune Cu un arbore Cu mai mulţi arbori Pentru propulsie Pentru generatoare de curent Agregate de supraalimentare 2. o constituie camera de ardere b (Ωg. care reprezintă evacuarea gazelor în atmosferă şi răcirea acestora până Ia Tt < T4.

7. este: • (2.3) Sau. respectiv evacuare.diagrama 7* . c . Randamentul termic al ciclului teoretic. dacă se înlocuieşte expresia căldurii cedate în răcirea izobară şi cea a aportului de căldură din încălzirea izocoră: se obţine: (2. Ciclul teoretic al instalaţiei de turbină cu gaze. Pe măsură ce gazele arse sunt evacuate din camera de ardere. reprezenta t în: a • diagrama p . st. sa.4) O) Fig. V\ b . .stările agentului evolutiv.compresor. 4.cu ardere la volum constant./. 2. presiunea în interiorul acesteia scade. Schema instalaţiei de turbină cu gaze.conductă de alimentare cu combustibil.1. .turbină cu gaze.2. permiţând astfel reluarea procesului ciclic. 3. 2. cele de admisie se deschid. cu ardere la volum constant. iar la atingerea valorii p2 < p3* supapele de evacuare se închid.Turbine cu gaze 35 Fig.S. e .generator electric. a. b • camera de ardere. 2.motor de pornireu/ . parcurs de o masă unitară de agent evolutiv.supapă de adraisie.

7) în expresia (2..4) a randamentului termic teoretic. (2.λ). . . 2. =/(β. JO 20 JO i» Fig.6) rezultând pentru ultimul raport: (2.3.5).p).8) care arată că majorarea randamentului termic al ciclului teoretic este condiţionată de creşterea raportului β şi de mărirea încărcării maşinii λ. .6) şi (2. se iau în considerare relaţiile de interdependenţă dintre temperaturile şi presiunile din procesele care formează ciclul teoretic: (2.λ): *-η<-yσ/τ.7) Substituind relaţiile obţinute (2. cu ardere izocoră: 4£ /} a-ηt=yΦ.3). după cum este reprezentat în cele două diagrame din (fig. Variaţia randamentului termic pentru ddui teoretic ai instalaţiilor de turbine cu gaze.36 Manualul ofiţerului mecanic Pentru a exprima η. 2. se obţine pentru ciclul instalaţiilor de turbine cu gaze cu ardere la volum constant: (2.

e . Schema instalaţiei de turbină cu gaze. reprezentat în diagramele p-V şi T-s din (fig.diagrama p./. cu ardere la presiune constantă. camera de ardere b a acestei instalaţii este alimentată continuu cu aer comprimat şi combustibil. . c . 2. reprezentând procesul de ardere în camera de ardere b\ deschisă la ambele capete: (3-4) destinderea adiabatică a gazelor arse.Turbine cu gaze 37 Dezavantajele majore ale acestor instalaţii: necesitatea unui mecanism complicat pentru comanda supapelor de admisie şi evacuare. Ciclul teoretic al acestor instalaţii. arse. • stările agentului termic evoluriv. se compune din următoarea succesiune de transformări pe care le parcurge agentul termic: (7-2) comprimarea adiabadcă a aerului în compresorul a: (2-3) încălzirea izobară.diagrama T • S . 2. 2.compresor. l. spre turbină să fie continuă.conductă de alimentare cu combustibil. V.4).generator electric.5).5.2. reprezentat în: a . J. existenţa unor valori variabile ale presiunii şi temperaturii la admisia gazelor în turbină. Fig.camera de ardere.4. b . a . Ciclul teoretic al instalaţiei de turbină cu gaze.raocor de pornire. Fig. b. Ciclul instalaţiilor de turbine cu gaze cu ardere la presiune constantă Nemaiavând supape de admisie şi evacuare (fig. cu ardere la presiune constanta. 2. ceea ce face ca şi debitarea de gazx». d • turbină cu gaze. au făcut ca în prezent turbinele cu gaze cu ardere la volum constant să nu se mai construiască. 2. în turbina d\ (4-1) răcirea izobară a gazelor evacuate din turbină. 4.2. 2.

cu ardere la izobară.9) U.4 0.38 Manualul ofiţerului mecanic Căldura primită în procesul arderii izobare.2 X ^^ i J4 • n 0 j ' ! 4 6 8 \o n Fig. împreună cu cea cedată de către gazele arse la ieşire din turbină (scrise pentru l kg de agent termic): conduc la precizarea randamentului termic al ciclului teoretic pentru instalaţiile de turbine cu gaze cu ardere la presiune constantă: (2. =/!β) pentru ciclul teoretic al instalaţiilor de turbine cu gaze. Variaţia randamentului termic η. 2.O 1 1 ~7\ 1 1 0.6. expresia (2.6). u Pentru adiabateie (1-2) şi (3-4).11) . Caracteristic pentru acest ciclu este coeficientul: Q> = —i. 2.10) Asemănătoare celei stabilite pentru motoarele cu ardere la volum constant.10) arată că randamentul termic al acestui ciclu teoretic. F3 7-3 *2 7V.= —i. ţinând cont de egalitatea presiunilor p:=ρ3 şi ρ4= rezultă: cu care. din relaţia (2. creşte odată cu mărirea raportului de creştere a presiunii în timpul comprimării (fig. (2. reprezentând raportul volumelor (sau al temperaturilor) în arderea izobară.9) se obţine: (2.

adică până la T5..8). Prin această preîncălzire a aerului de ardere se micşorează diferenţa dintre temperatura gazelor arse la ieşire din camera de ardere şi temperatura aerului la intrare în aceasta.7. astfel încât îşi măreşte temperatura la T5>T2\ în cazul teoredc al recuperării totale.Turbine eu gaze 39 2. pătrunzând în recuperatorul g se încălzeşte izobar. După comprimarea adiabatică (7-2).7).compresor b .camera de ardere. aerul se încălzeşte până când temperatura lui atinge valoarea temperaturii gazelor arse. 4. în care cedează mediului ambiant. ca şi în (fig. Factorul de recuperare μ reprezintă raportul dintre căldura preluată de aer în recuperator pentru a-şi majora temperatura de la T^ la T5 şi căldura care ar putea fi preluată de aer într-un recuperator cu o suprafaţă infinit de mare (recuperare totală). gazele arse intră în recuperatorul g şi cedează căldură aerului comprimat. Fig. e . până la Ty = T. c . Schema instalaţiei de turbină cu gaze.12) rezultând pentru recuperarea totală. T5= 7>. caz în care şi-ar mări temperatura de la 7. corespunzător căreia se reduce consumul de combustibil. numite în acest caz.turbina cu gaze. Ciclul instalaţiilor de turbine cu gaze.2. gazele arse cedează o parte din căldura pe care o conţin. Evacuarea în atmosferă a gazelor arse este însoţită de răcirea izobară a lor (5-7). iar în cazul ideal al recuperării totale (4-6). cu recuperare de căldură: a .motor de pornire.generator electric'/-cσnductă de alimentare cu corabus* tibil. cu utilizarea aceloraşi notaţii pentru stările agentului termic. d ..3. /. recuperatoare (g din figura 2. conţinutul lor de căldură qc. sunt reprezentate în diagramele /?-V şi T-s din (fig.. aerului refulat de compresor.= T4. încălzirea este continuată pe traseul izobar (5-3) al ciclului. pe traseul izobar (4-6). 2. 2. . -ştirile agentului termic evolutiv. cu recuperare de căldură îmbunătăţirea^ randamentului instalaţiilor de turbine cu gaze se poate obţine prin montarea unor aparate schimbătoare de căldură. Ciclurile teoretice de funcţionare ale instalaţiilor de turbine cu gaze. 2. 3. După destinderea adiabatică (J-4) din turbina J. în cursul căreia agentul evolutiv absoarbe căldura qa. la care este supus aerul în compresorul a.: (2.aparat recuperator de călduri.7). 2. în care. după evacuarea din turbină. Prin procesul de ardere din camera de ardere b. cu recuperare. adică μ = l.

9). Ciclul fiind cu recuperare totală. adică . μ = l. primeşte din exterior căldura q^ = q* la temperatura T3 = 74 = T.4 Ciclul instalaţiilor de turbine cu gaze.b): aria 4Jad = aria 23cb. ceea ce rezultă şi din ciclul reprezentat în diagrama T-s (fig.S . în aparatul recuperator căldura cedată de gazele arse în cursul răcirii izobare (4-1). 2. de către aerul comprimat.40 Manualul ofiţerului mecanic C) Fig. cu ardere la presiune constantă şi cu recuperare de căldură: α . T > 7*0. rezultă: l_ l T» T» fT> T» \ 1* T3-T2 -μ(Ty -T.7): serveşte lα precizarea căldurii absorbite şi a celei cedate de l kg de agent termic la parcurgerea procesului ciclic: ς. cu cât factorul de recuperare μ este mai apropiat de unitate. Ţinând cont de expresia factorului de recuperare (2. 2. Ciclul teoretic al instalaţiei de turbină cu gaze.8.12). ecuaţia bilanţului termic pentru schimbătorul de căldură-recuperator (fig. 2. randamentul termic al ciclului teoretic cu recuperare de căldură parţială.13) creşterea acestui randament este cu atât mai importantă. este preluată integral. 2. =c„<r3 -r s )= Cu ajutorul acestora. 2.) (2. în comprimarea izotermă (/-2) agentul termic cedează căldura q{2 = q^ la temperatura 7j = T2 = 7^ iar în destinderea izotermă (J-4). în încălzirea la presiune constantă (2-J). b.V.9. cu comprimare si destindere izotermă şi cu recuperare totală într-un astfel de ciclu (fig.2.In diagrama T .în diagrama p .

care ar putea avea loc numai într-un recuperator ipotetic. Pentru a se utiliza parţial avantajele economice ale ciclului cu comprimare şi destindere izotermă.comprimarea şi destinderea izotermă sunt evoluţii teoretice.. . nerealizabile în agregatele industriale.: ciclul real de funcţionare a acestei instalaţii este reprezentat în fig. care au loc în compresoarele de medie şi înaltă presiune. după care.14) reprezintă randamentul termic al unui cilu Carnot care ar lucra între aceleaşi limite de temperatură. între care sunt intercalate două răcitoare intermediare (r. reprezentat în diagramele: a)p.9. r.). şi r. c2. este intercalată răcirea intermediară (2"-/' f ) care se desfăşoară izobar.5.1 i. Un astfel de ciclu este deci un ciclu ideal irealizabil deoarece: • recuperarea integrală a căldurii conţinută de gazele evacuate reprezintă un caz limită. aerul este supus unei răciri izobare (2 W). în răcitorul intermediar r. FIg. între comprimările politropice (7 '-2") şi (7' '-2).2. /2. Aerul pătruns în recuperatorul R se încălzeşte izobar până la starea corespunzătoare punctului 5 din diagrama T-s. în trei turbine (/. ca2 şi ca3\ iar schimbătorul de căldură R asiguri o recuperare parţială a căldurii conţinută de gazele arse evacuate din turbina de joasă presiune /.10.Turbine cu gaze 41 Randamentul termic al acestui ciclu teoretic: (2.2. evacuate din turbina de joasă presiune. 2. în prerecuperator se răcesc la presiune constantă (4-6).). destinderea. în practică se recurge la fracţionarea acestor procese în mai multe agregate legate în serie. c: şi c3.. 2. cu suprafaţă infinit de mare. în timp ce gazele arse.V\ b)T-s. Cj). . fiecare din ele fiind precedate de câte o cameră de ardere (ca. a cărei schemă de principiu este reprezentată în fig.. Ciclul instalaţiei de turbine cu gaze. reali/rază procesul de comprimare în trei compresoare (c/. 2. Compresorul c/ aspiră aer atmosferic şi îl comprimă politropic (/-2'). cu răciri si încălziri intermediare Instalaţia de turbine cu gaze. Ciclul instalaţiilor de turbine cu gaze. cu compresie şi destindere izotermă. în răcitorul r:.

. între care este intercalată încălzirea izobară (4* '-J") în camera de ardere caj% gazele de ardere pătrund în recuperatorul de căldură al instalaţiei.11. reprezentată în ciclul de funcţionare din fig.S. După alte două destinderi politrope (3'~4") şi (3"-4) în turbinele /.recuperator de căldură. r> t j . M . din care sunt evacuate în atmosferă. t j . Schema dc prindpiu a instalaţiei de turbine cu gaze. Ciclu] de funcţionare real al instalaţiilor de turbine cu gaze. cat • camere de ardere.răcitoare de aer.turbină cu gaze de înaltă. cu încălziri şi rădri intermediare şi cu recuperare de căldură parţială: Fig. R . Fig.11 prin încălzirea izobară (5-J): gazele arse rezultate din ardere se destind poiitropic în turbina de înaltă presiune (3-4") şi apoi. 2. rh r: .compresor de joasă.. izoteπnic. medie şi înaltă presiune. cu încălziri şi rădri intermediare. precum şi pierderile de presiune care se înregistrează în răcitoare şi în conductele de legătură. limitează. 2. pentru majoritatea instalaţiilor.. 2. calt ca2. în camera de ardere cat are loc arderea combustibilului în prezenţa aerului evacuat din recuperator.42 Manualul ofiţerului mecanic ch c> c j . Complicaţiile constructive.generator electric. G . medie şi joasă presiune. numărul treptelor la 2. Ciclul de funcţionare real este cu atât mai apropiat de cel teoretic. în camera ca2 sunt supuse încălzirii intermediare (4'-3'). .10.motor de pornire. cu cât numărul răcirilor şi încălzirilor intermediare este mai mare. şi /.

2. sunt mai simple decât acestea datorită numărului mai mic de trepte şi lipsei venalelor de reglare. Funcţional.13 Răcirea exterioară a paletelor mobile şi a piciorului paletelor fixe ale turbinelor cu gaze Fig.3. răcirea cu aer a paletelor este cea care a căpătat o largă răspândire la toate tipurile de turbine cu gaze. Părţile componente ale instalaţiilor de turbine cu gaze f-» 2. Fig. Turbina cu gaze Turbinele cu gaze.Turbine cu gaze 43 2. cu canale de răcire din tablă ondulată .12). confecţionată din tablă de oţel. 2.3. constructiv asemănătoare celor cu abur. Din acest mod v. răcirea paletelor are un rol important în buna funcţionare a turbinei. 2.1. cauzată de temperaturile ridicate ale gazelor arse (fig. 2. Sistemele de răcire cu apă prezentând complicaţii din cauza garniturilor de etanşare şi a vaporizării apei între piesele fixe şi mobile ale turbinei.14 Paleta unei turbine cu gaze. turbina cu gaze se deosebeşte de cea cu abur prin solicitarea termică puternică a paletelor.12 Schema fluxului termic al gazelor care străbat o instalaţie de turbină cu gaze Fig.

Paletele turbinelor cu gaze (fig. acţionat de către turbina cu gaze.17 Părţile componente ale unei instalaţii de turbină cu gaze'de 9 MW . -răcire combinată.17 este redată schema fluxului termic al gazelor care parcurg instalaţia. cărora le asigură astfel răcirea.17). Compresorul de aer Compresorul. 2. 2. exterioară şi interioară.3. prezentată în fig. 2. este tipul turbocompresor. 1).13). 2. . 2. 2. 2. prin frezare. prin forjare. Fig. Compresor Cwpresor Centri de d$ k or tore i Turbine de înoifo J dit presiυne presiυr» "" Fig.15 Răcire combinată.16) se execută din aliaje speciale. de unde. 2. prin nişte canale radiale este dirijat spre canalele interioare practicate în palete (fig.2).14).16 Forma paletelor mobile ale turbinei cu gaze joeso presiune înolfâ preş. fie prin cuplare directă (fig. 2.2. pentru o instalaţie de turbină cu gaze Efectudndu-se cu aer preluat din conducta de refulare a compresorului. fie prin intermediul unor multiplicatoare de turaţie. exterioară şi interioară. 2. sau prin turnare în forme cu modele fuzibile şi mai rar. 2. Sistemele adoptate pentru prinderea paletelor sunt similare celor utilizate în construcţia turbinelor cu abur (cap.44 Manualul ofiţerului mecanic Fig. rezistente la temperaturi ridicate (tab. necesar alimentării cu aer a instalaţiei la presiunea corespunzătoare funcţionării acesteia. răcirea cu aer a paletelor se poate realiza sub formă de: -răcire exterioară (fig.15 pentru turbina cu gaze pentru care în fig. la care aerul se prelinge în lungul suprafeţelor exterioare ale rotorului: -răcire interioară. care constă din introducerea aerului în interiorul arborelui.

0 2.0 0.4 0.5 Nb Alte elemente intre 0 °i 1000 °C Ei .4 18.00 2.03 0.2 Co Ti 0.8 1.123 2.03 0.6 Si Mn 0.4 2.1 • • - • - • • • • • • 20 20 28 23 20 20 14.3 0.5 3.2 Aliaje speciale pentru confecţionarea paletelor la turbinele cu gaze Compoziţia chimică [%] Aliajul Coeficientul de dilatare Temperatura maximă de utilizare |°C1 C • • • 0.04 .25 0. UQ 0.405 4X14H14B2M (EI -69) 23X13H 2.5 0.3 0.2 • A/2 A/2 18 650 650 700 700 700 735 815 980 980 980 Ei.03 0.6 n - • 0.8 0.4 0.4 0.75 Kin 0.15 0..03 • • • 4 2.1 2 6 20 50 - • T/2 J S-816 M-252 15.035 ii 75 55 8 0.75 0.40 2.5 Q*? 0.7 Si 1.8 2.3 4.5 0.8 • 6 6 3.0 • - - .2 0.25 1X18HT(IAIT) Nimonic 80 A Nimonic90 A Vitaliun 0.03 0.6 0.025 Cr 14 16 14 16 13 15 22 25 17 20 Ni 12 14 12 14 13 15 12 15* Mo W 1.04 0.Tabelul 2.25 0.035 S 0.1 0.7 2.03 0.0 0.0 0.5 P 0.0 2.3 0.7 0.5 10 • • 4 - • • 20 62 60 44 10 0.12 0.15 0.8 2.03 0.3 18 18.8 1.9 Al 0.5 1.12 0.5 2.2 15.

turbină cu gaze. de construcţie simplă şi de dimensiuni reduse.18) şi (2.46 Manualul ofiţerului mecanic Comprcsoarele centrifuge (fig.turbină cu gaze. 2. Fig. compresor centrifugal. au randamente relativ reduse (75%). ir. sunt folosite la agregatele de supraalimentare la motoarele navale. compresor centrifugal. 2-. 3. . 2.19. 3.19). Flg. Agregat de supraalimentare pentru motoare MÂN l-filtru de aer.18. Agregatul de supraalimentare pentru motoare tip DOXFORD l-filtru de aer. 2-. 2.

prin amestecare cu aer suplimentar introdus. până la valoarea necesară alimentării turbinei. 2. iar aerul de ardere este turbionat printr-un sistem de palete directoare. randament cât mai ridicat şi dimensiuni cât mai reduse. încât timpul de trecere al particulelor de combustibil prin camera de ardere să fie suficient pentru realizarea oxidării complete. .3 Camera de ardere Camera de ardere este partea din instalaţie în care energia chimică a combustibilului se transformă în energie termică a gazelor de ardere rezultate. la cei gazoşi sau solizi pulverizaţi. trebuie să îndeplinească următoarele condiţii principale: aprindere sigură şi simplă a combustibilului. stabilă în întreg domeniul de utilizare. Agregatul de supraalimentare pentru un motor în patru timpi l-filtru de aer. 2. ardere. adică viteza de deplasare a gazelor să fie inferioară celei de propagare a flăcării.3). a căror temperatură se reduce. pentru realizarea unui amestec cât mai omogen aer-combustibil. compresor centrifugal. 2-. se determină în aşa fel.Turbine cu gaze 47 Fig. respectiv volumul ei. cu flacără cât mai scurtă. sau arzător. de care depinde funcţionarea sigură şi economică a instalaţiei. răcire corespunzătoare a tuturor pârtilor ei componente. combustibilul este introdus printr-un injector.3. Realizarea constructivă a camerelor de ardere (clasificate în tabelul 2.20. 3. Lungimea camerei de ardere. rezistenţă aerodinamică cât mai redusă.turbină cu gaze. în camera de ardere în echicurent. în cazul combustibililor lichizi.

2.48 Tabelul 2. 2-palete directoare.sensul de introducere a aerului şi a combustibilului Unghiulară Qclon 1 Realizarea constructivă ndividuală πelară Aer — /-injector. Aerul şi combustibilul se introduc în camera de ardere în direcţie axială şi în acelaşi sens. Particulele de combustibil pătrund în camera de ardere.16) . Introducerea erului perpendicular pe direcţia de mişcare a gazelor arse. Fig. Schema de principiu a camerei de ardere în echicurent: Principalele caracteristici ale camerelor de ardere (tab. asigură o amestecare bună a aerului cu combustibilul îmbunătăţirea amestecării aeruluui cu combustibilul se realizează prin introducerea tangenţială a aerului în camera de ardere Camera de ardere este tubulară Arderea are loc în spaţiul inelar dintre tubul central şi manta Felul combustibilului Cu combustibil gazos Cu combustibil solid pulverizat în echicurent în contracurent Direcţia şi . se face în direcţia axială şt în sens invers faţă de gazele arse. 2. Circulaţia aerului în secţiunea inelară dintre tubul central şi manta.21. în suspensie într-un curent de aer. prin care este introdus combustibilul.4) sunt: -încărcarea sau solicitarea termică reprezintă raportul dintre căldura orară Qh. dezvoltată prin arderea combustibilului şi volumul camerei de ardere: kJ m" -h (2. J-orificii pentru pătrunderea aerului secundar.3 Clasificarea camerelor de ardere Criteriul de clasificare Tipul de cameră de ardere Cu combustibil lichid Manualul ofiţerului mecanic Particulari tâU Combustibilul este pulverizat în camera de ardere prin intermediul injectoarelor Camera de ardere este echipată cu arzătoare.

de 0.. -randamentul termic al camerei de ardere.22. are valori.7 • Cilindrică .1 1..4 3.. exprimă posibilitatea de realizare a arderii stabile.Turbine cu gaze 49 -intensitatea termică.9 25.1 până la 94. iar figura 2.23.. obţinute prin măsuri constructive speciale.22 prezintă în secţiune. dependent atât de pierderile prin ardere incompletă.97. 2-ιub refractar. de viteza axială medie w a gazelor şi de debitul de aer L introdus în camera de ardere: L*U Ur -h j (2. -căderea de presiune din camera de ardere.6 3.h.7 87.8 • U 4.7 până la 92.6 1.Presiu.9 0.1 până la 83.4 Clasificarea camerelor de ardere Tempera. Fig..-/-racord pentru adraisia aerului: /-paletele directoare ale aerului primar: 6-orifιcii pentru pătrunderea aerului secundar: 7-racord de evacuare.2 până la 37. dependentă de &. 200 3.17) având valori de 126. pereţii camerelor de ardere se confecţionează din oţeluri refractare. intensitatea fluxului termic din spaţiul camerei de ardere. răciţi în exterior de aerul secundar care îi scaldă.6.1 6. 2.98.Pierderi nea tura de Camera de ardere aerului iniţială presiune [bar] [°C] [%] Solicitarea Coefici.1 1. datorată prezenţei paletelor directoare şi şocurilor produse la amestecarea gazelor de ardere cu aerul suplimentar. Figura 2. /•mania exterioara. o cameră de ardere verticală în contracurent..5 păcură motorină motorină motorină motorină 1.630 GJ/πr.Debitul de termică a Combustibil entul de căldură al exces de camerei de camerei de utilizat aer ardere ardere [GJ/m2h] [CJ/h] α 83.9 - -stabilitatea şi capacitatea de reglare a camerei de ardere.0. în limitele de variaţie a cantităţii de combustibil admise. o cameră de ardere ciclon. prin radiaţie şi convecţie termică. Cameră de ardere verticală în contracurent: . în cazul camerelor de ardere din instalaţiile energetice corespunzătoare unor viteze w=25ra/s: Tabelul 2. cât şi de cele ale suprafeţelor ei exterioare. J-injector. Fiind supuşi unor solicitări termice mari. la construcţiile moderne.8 400 Unghiulară Inelară 250 220 - 51.

5-ciptuşali din beton.25 Cameră de ardere cu cărbune pulverizat: /•manta exterioară. Cameră de ardere ddon: /-paletă directoare. Fig. 2-căptuşală refractară. 2. 6-injector auxiliar cu combustibil lichid. J-sursă de aprindere. cu vaporizare prealabilă arderii combustibilului. se pot realiza de tipul. 2-nervuri de răcire. .în sens opus curentului de aer Fîg. 2. 2. camerele de ardere pentru combustibili lichizi. în scopul obţinerii unui amestec corespunzător şi a unei arderi uniforme şi stabile. pentru amorsarea arderii. Asemănătoare celor cu combustibil lichid.50 AerprimσrJf Manualul ofiţerului mecanic Fig. J-reţea de ajutaje pentru combustibilul pulverizat în suspensie.24. în fig. Cameră de ardere cu injectarea combustibilului: α~ în sensul curentului de aer. camerele de ardere cu combustibil gazos au sistemul de omogenizare a amestecului aer-combustibiL constructiv mai simplu.24 se prezintă două posibilităţi de injectare a combustibilului în curentul de aeπ 'în sensul acestuia. 2. b . sau în sens invers.23.

pompa sistemului de ungere.racord de evacuare.6 -labirinţi. in scopul reducerii efectului eroziv asupra paletelor turbinei. Secţiune printr-o turbina cu gaze de joasă presiune LMZ /-rotor. S. 4. 7.pompă de ulei pentru sistemul de reglare.25 este destinată utilizării prafului de cărbune. 3.26. FIg. 2. .cuplaj elastic.batiu. Aceste camere de ardere sunt urmate de baterii multiciclon pentru reţinerea cenuşii. 5.Turbine cu gaze 51 Camera de ardere în figura 2. 2. 9.lagăr.

14.lagăre compresor.52 Manualul ofiţerului mecanic Fig. 4. 16. 6. 12.compresor axial.5 -labirint! pentru turbină.lagăr axial. 2.2.rotor.19.7-lagăre. 3. 17. Turbina cu gaze NZL de 1500 kW la 5000 rot/min /-carcasă.batiu turbină. 9. .5-cuplaj.cadru. 20-rotoτul compresorului. //.15.13. 18.27.cuplaj dinţat.labirinfi pentru compresori.difuzorul compresorului.

J-intraτe gaze. 6-ieşiτe aer Fig.'/ -ieşire gaze.2. 5-intrare aer.2-turbină cu gaze.Turbine cu gaze 53 •4 — /-compresor.28 Turbosuflantâ Brown Boveri .

54 Manualul ofiţerului mecanic Bibliografie [1]. voi. B. B. Titus Grecu. Bucureşti 1986 Termotehnică şi maşini termice Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1978 Turbine cu abur Editura Tehnici Bucureşti 1996 Turbine cu abur şi cu gaze Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1981 Motoare termice Editura Tehnică. Cârdu. Bucureşti 1955 {2]. C Viπtilă 4-. n Editura Tehnică. Petrescu. Popa. L Carabogdan [3]. [4]. I. Popa. Gavril Creμ [6]. I.a. S. Inozemţev . ş.* Termotehnică şi maşini teπnice Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti 1977 Manualul inginerului teπnotehnician. V. Nicolau [5]. Dan Ştefănescu. M.

circuitele de răcire ale motoarelor auxiliare: . GARNITURI 3. aflăndu-se în funcţionare continuă sau intermitentă pe toată durata de exploatare a navei. factori ce supun materialul de construcţie în special fenomenului de coroziune. Generali tati Mecanismele şi instalaţiile auxiliare de bord constituie parte componentă a utilajului tehnologic de la bordul navelor maritime şi fluviale.răcirea aerului de baleiaj: .răcirea aerului de baleiaj: .1. Mecanismele hidraulice trebuie să mai asigure buna funcţionare a instalaţiilor ce au rolul de a asigura protecţia navei pe toată durata exploatării sale în marş şi în staţionare împotriva pericolului de scufundare şi a incendiilor ce pot avea loc la bord.stins incendiu etc. de mare de peste bord de fluviu Apă tehnică . Mecanismele şi instalaţiile hidro-pneumatice de la bordul navei sunt supuse în permanentă agenţilor de lucru din instalaţii pe de o parte şi diferiţilor agenţi atmosferici.răcirea apei din circuitul închis: . CONDUCTE.răcirea apei din circuitul închis: . v 3. .stins incendiu etc.2. Mecanismele şi instalaţiile hidraulice şi pneumatice au rolul de a asigura printr-o funcţionare corespunzătoare calităţile nautice ale navelor şi de exploatare precum şi condiţiile de confort necesar echipajului pentru desfăşurarea activităţii la bord. . Fluide utilizate la bordul navelor Fluidul Clasificare Utilizare .răcirea uleiului: .încălzire: etc.caldarinele (recuperatoare şi cu arzător) .distilatorul de apă tehnică: . ARMATURI.POiMPE.răcirea uleiului .circuitele de răcire ale motorului principal: .

ungere compresoare: .ungere turbosuflante: . etc.lansare motor principal.stins incendiu. .cu şurub . . . . . motorul principal şi caldarina cu arzător.în simplu flux . . cu piston f Pompe volumice rotitoare elevatoare centrifuge Turbo pompe elicoidale .ungere motoare auxiliare.cu jet de abur sau aer . .motoarele auxiliare şi caldarina cu arzător.agenţi pentru caldarina recuperatoare.ungere mecanism motor (pentru motor principal). . .cu inel de lichid .Bulb . spălat. .Kaplan .în instalaţiile de condiţionare.diagonale rapide ( Deriaz) • axiale normale . .monoetajate . etc.vibratoare electromagnetice .cu angrenaje . - 3.multietajate .acţionarea turbinelor de gaze.cu simplu efect .acfionări cu abur. . .motorul principal şi caldarina cu arzător.cu dublu efect .gaze inerte. etc.în instalaţiile frigorifice. .3.diagonale normale . . .lansare motoare auxiliare. consum.acţionări pneumatice. Clasificarea generatoarelor hidraulice.încălzire.bietajate .acţionări hidraulice. etc. .cu pală oscilantă ( culisantă) .în dublu flux .56 Apă Manualul ofiţerului mecanic potabilă marin greu Combustibil diesel marin motorină Ulei Agenţi frigorifici Aer comprimat Abur Gaze de ardere preparatul hranei.Pompe cu jet -cu jet de apă .nevoi gospodăreşti.cu lanţ şi cupe .

pompa cu ulei de lichid se utilizează pentru realizarea vacuumului în instalaţiile de araorsarp a pompelor . 3. Pompele hidrodinamice Pompele hidrodinamice ( turbopompele) sunt maşini în care transfor-marea de energie are loc datorită interacţiunii dintre palete şi fluid (prin modificarea momentului cantităţii de mişcare): sunt caracterizate prin viteze mari ale fluidului faţă de organele active ale maşinii.3.densitatea lichidului pompat: g [m / s ] 3 : (3-5) .acceleraţia gravitaţională . denumite curent pompe. transformă energia mecanică primită la arbore în energie hidraulică.pompa cu angrenaje se foloseşte pentru realizarea presiunii de ulei la instalaţiile de acţionări hidraulice etc. Conducte.ω kW (3-2) M [KN • m] .energia mecanică: ηp .3. valorificând sub formă de putere hidraulică cea mai mare parte a puterii primită de la arbore. în scopul vehiculării unui fluid. 3.viteza unghiulară a arborelui rd d a n — (3-3) unde n [rot / min] . supape. Transformarea energiei se face conform relaţiei: Eh = η p .E 0 (3-1) în care: Eh .momentul transmis la arbore: ω [rad /s] . Caracteristică acestor maşini este prezenţa unor organe de închidere ( clape. 3. Pompele voi u m ice Pompele voluraice sunt maşini în care au loc deplasări periodice ale unor volume de lichid dinspre aspiraţie către refulare.3.) iar debitul variază puţin cu înălţimea de pompare.care transmite la arborele pompei puterea: P = M . cu creşterea corespunzătoare a presiunii.3. Pierderile în pompe Pentru a-şi îndeplini misiunea.Pompe. La turbopompe procesul transformărilor energetice începe odată cu intrarea fluidului în rotor. Pompele volumice au următoarele utilizări: . pompa trebuie cuplată la o sursă de energie stereomecanică ( de exemplu motor electric) .turaţia arborelui s deci: (3-4) Prin organul său activ pompa transmite energie curentului lichid care o traversează. Garnituri 57 Generatoarele hidraulice. etc. pompa Alwailler (cu pantă oscilantă) se utilizează pentru goliri etc. membrană. iar debitul variază cu înălţimea de pompare. aceasta fiind puterea utilă realizată de pompă kW unde : p [kg / m ] . închid spaţii prin care este transportat fluidul din camera de aspiraţie în camera de refulare. bile): acestea în timpul funcţionării. Armături. Ele sunt caracterizate prin deplasări reduse fluidului faţă de organele active ale raaşiπii( rotor.2. pentru ca la ieşire energia cinetică a fluidului să fie maximă: procesul continuă în stator şi în camera spirală. piston.randamentul de transformare sau randamentul pompei.energia hidraulică: £3 .1. astfel încât la flanşa de refulare fluidul să aibă preponderent energia potenţială.

debitul volumic teoretic Hţ [m ] . . pierderile hidraulice precum şi pierderile volumice de care trebuie. în aceste maşini.4. Pompe cu piston 3. bile etc.înălţimea de pompare în cursul convertirii energiei stereoraecanice In energie hidraulică au loc şi transformări ireversibile de energie termică.1.1. Datorită faptului că aceste disipări nu mai pot fi recuperate In mod curent în tehnică.58 Manualul ofiţerului mecanic V [m3/s] . .să se ţină cont în definirea şi determinarea randamentului mecanic. în care transformarea energiei mecanice în energia hidraulică se realizează păstrând energia cinetică a lichidului practic constantă. . Pierderile în pompe pierderi mecanice p.). din care cauză maşinile volumice se mai numesc şi maşini hidrostatice. Tabelul 3. . în corpul pompei.prin ventilaţie. astfel încât la capetele cursei viteza sa este nulă .înălţimea teoretică de refulare Randamentul total se obţine făcând produsul randamentelor parţiale: (3-6) 3.etanşări imperfecte dintre organele fixe şi cele mobile: ( o parte din lichid se reîntoarce în zona de aspiraţie) p„ pierderi hidraulice pierderi volumice Pv Vt [ mVs] . fiind caracteristică prezenţa organelor de închidere ( supape. acustică etc. dinţii roţilor dinţate.sunt prezentate disipările de energie pe baza cărora sunt definite pierderile mecanice. J.4.frecări în cutiile de atmosfere: . Sensul mişcării pistonului se schimbă periodic.variaţii de direcţie şi secţiune. care în timpul funcţionării închid spaţii în interiorul cărora este transportat lichidul în maşină. transportarea lichidului dintr-o cavitate în alta se realizează prin echivalarea volumelor. ele poartă denumirea de pierderi. în tabelul 3. hidraulic şi volumic.Generalităţi Pompele cu piston fac parte din categoria maşinilor volumice. a unui piston.frecarea şi ciocnirile dintre particule. .debitul real furnizat de pompă: H [m] . .frecări în lagăre. Pompele cu piston sunt maşini hidraulice în care fluidul de lucru este pus în mişcare prin deplasarea rectilinie alternativă. de la intrare la ieşire. hidraulic şi volumic al pompei Randamentul total al pompei se obţine făcând produsul randamentelor mecanic. clapete.frecări dintre fluid şi pereţii canalului.

presiunea de refulare nu depinde de viteza pistonului. Conducte. După modul în care se comandă mişcarea pistonului.4.pompe cu doi cilindri în paralel (duplex): .sunt autoamorsabile: . pompele cu piston se clasifică în: .pompe rapide: Fată de turboporape.Pompe. tehnică.pot asigura teoretic. pistoane.pompe orizontale: . .pompe verticale: d) După modul de acţionare: .pompe cu un singur cilinrdu (simplex): . Armături.2. combustibil): .pompe cu pistoane axiale 3.pompe policilindrice: Pompele simplex sau duplex pot fi cu simplu sau cu dublu efect. iar la refulare ca o pompă cu dublu efect).pompă pentru amestec apă-produse ρetroliere( ulei. ea putând fi păstrată constantă la diverse debite: .pompe cu piston clasice .pompe cu trei cilindri în paralel (triplex): .pompe pentru ulei: f) După viteza de deplasare a pistonului: .sunt mai complicate constnιctiv( prezintă supape.pompe cu simplu efect (cu o singură faţă activă a pistonului).pompe diferenţiale ( care la aspiraţie se comportă ca o pompă cu simplu efect. Pompele cu piston prezintă dezavantajele următoare: .pompe cu acţionare directă. o presiune de refulare oricât de mare: . Clasificarea pompelor cu piston clasice: a) După numărul de curse active la o cursă dublă (o rotaţie a A.pompe acţionate de motoare rotative prin intermediul unui mecanism bielă.pompă pentru apă ( de mare.au randament hidraulic ridicat.pompe pentru combustibil: .pompe cu pistoane radiaJe . datorită disipaţiilor hidraulice mici. . iar mişcarea imprimată lichidului este pulsatorie. antrenate de o maşină cu abur sau aer comprimat: . pompele cu piston prezintă următoarele avantaje: .au debit limitat datorită modului de mişcare al pistonului: .pompe lente: .debitul este pulsatoriu.C): . c) După poziţia cilindrilor .pompe cu dublu efect ( cu ambele feţe active): . iar pompele triplex sunt întotdeauna cu simplu efect. Garnituri 59 ( puncte moarte). mecanisme bieiă-manivelă): .manivelă sau a unui excentric: e) După natura fluidului vehiculat de pompă: . b) După tipul constructiv: . potabilă): .

14 . Pompă cu simplu efect l . supapa de aspiraţie 4 se închide. 10.sorb.tija pistonului. La deplasarea pistonului către dreapta. .glisiera capului de cruce.caseta supapelor (clapeμlor).manivela. La deplasarea pistonului către stânga.60 Manualul ofiţerului mecanic 3. 3 .conductă de aspiraţie. Pistonul 10 execută o mişcare alternativă în cilindrul 9.4. 3.piston.cilindru. 12 .tancul de refulare.3. P.3. 7 -conducta de refulare. iar supapa de refulare 6 se deschide.supapa (clapetul) de refulare.1. 2 . 6.4.biela.tanc aspiraţie.capul de cruce. Construcţie şi funcţionare 3. Pompa simplex cu simplu efect Fig. Aspiraţia durează toată perioada deplasării pistonului către dreapta. în cilindru se crează o depresiune datorită căreia supapa de aspiraţie 4 se deschide permiţând intrarea în pompă a lichidului din conducta de aspiraţie 3. datorită presiunii create de piston. permiţând trecerea lichidului în conducta de refulare 7. 5. 15 .1. Apoi ciclul se repetă. 4 ./j . / /.supapa (clapetul) de aspiraţie^.

Fig. cu acţionare printr-un mecanism de distribuţie.4. Garnituri 3.2. S .diametrul tijei pistonului 8 f / . Pompa diferenţială - Clapeţii pompei cu piston 2 xee 2 l • clapeţi de aspiraμe. •/.conducta de refulare . se deschide clapetul 3 de refulare şi se refulează lichidul din volumul V.conductă aspiraμe.conducta de refulare.să funcţioneze fără şocuri: . 2 . Deschiderea şi închiderea conductelor de aspiraţie $r refulare cât şi reţinerea lichidului în pompă este îndeplinită de clapeţii pompei. S -tija pistonului 9 .caseta clapeţilor. cu formă inelară. 3. Pompa cu dublu efect 61 Pompa diferenţială La deplasarea pistonului către dreapta se deschide clapetul de aspiraţie 2 şi se aspiră lichid în volumul V t care creşte: se deschide şi clapetul de refulare 6 permiţând trecerea fluidului din volumul V:. Conducte. 5 . >\ Fig. c) După formă sunt: cu formă de talere.clapet de refulare.conductă de aspiraţie. 7-piston.clapet de aspiraμe. 3.3. 3. care se reduce. Armături.cutia cu clapeţi.clapeţi de refulare. 9 . 3 .clapet de refulare. 4 . 3 . b) După felul acţionării sunt: cu acţiune automată ( autocomandare). Fig. 5 • piston. .cilindru.Pompe.clapet de aspiraμ'e. 2. 7 . Dispunerea clapcţilor Ia o pompă cu simplu efect AS/*.piston.hidroforul de refulare.cbpet de aspiraţie 3 . 6. clapeţi de reţinere. De regulă clapeţii de aspiraţie şi de refulare ai pompei sunt dispuşi în aşa numita cutie de clapeţi. iar pe de altă parte tubulatura de refulare. cu formă sferică.tija pistonului.4.3.tija pistonului^ .să separe ermetic cele două spaţii: .-/ . 6 . Pompa cu dublu efect / . J. Clasificarea clapeţilor a) După rolul pe care îl au sunt: clapeţi de aspiraţie: clapeţi de refulare. Cerinţe ce se impun clapeţilor pentru buna funcţionare a pompei: .să deschidă şi să închidă repede. 2 . cu formă conică. la care pe de o parte prinde tubulatura de aspiraţie. D .cilindrul pompei.clapet de refulare.diametrul pistonului d .2.conducta de refulare.

4. la cele volumice debitul şi presiunea sunt mărimi independente.volumul de lichid pe car îl furnizează pompa în unitatea de timp. .4. la care pompa poate funcţiona corect.turaţia arborelui de antrenare w [s"1] .cilindree ( volumul cursei pistonului) . Parametrii pompelor cu piston 3. uneori în zona de aspiraţie a unui amestec aer-lichid. din zona de refulare în zona de aspiraţie. Presiunea maximă Reprezintă cea mai mare presiune. 3. prin jocuri.introducerea lichidului. Debitul .existenta.4. în ipoteza pierderilor volumice nule. Oricât de mare ar fi presiunea în conducta de refulare. .diametrul tijei pistonlui n [rpra] . 4 m 3 (3-7) Viteza unghiulară: ω =^ s'1 (3-8) La fiecare rotaţie se execută un ciclu (o refulare).viteza unghiulară α arborelui de antrenare v » [ni3] . pompa debitează acelaşi volum de lichid.4.1.apare datorită următoarelor cauze: .f2 Manualul ofiţerului mecanic 3.umplerea incompletă cu lichid.diametrul pistonului d [m] . Trebuie să se ţină seama de presiunea din tancul de aspiraţie cât şi de temperatura fluidului.2. cilindree. randament voluraic Cilindreea reprezintă volumul refulat de pompă într-un ciclu S [m] .4. datorită unui debit insuficient pe conducta de aspirafie sau a întârzierilor la închiderea şi deschiderea supapelor. V m3/s -debituf real al pompei Vp mVs . 3.75 % din presiunea maximă.cursa pistonului D [m] . Spre deosebire de pompele centrifuge.V (3-9) Vp .debitul teoretic. Debit.4. . Debitul teoretic se calculează cu relaţia: ~ 2-τι (3-11) .4 A.3. înălţimea de aspiraţie Se calculează în acelaşi mod ca la pompele centrifuge. Pentru o exploatare corectă presiunea de lucru să fie 70 .debitul pierdut Vp = V t .

puterea efectivă care se aplică la arborele pompei este mai mare decât puterea teoretică.-i^l. P Mω M Randamentul global al pompei se determină cu relaţia: „.4.frecarea lichidului cu porţile fixe ale pompei.4. . Randament global P . 3.6.frecarea lichidului cu piesele în mişcare ale pompei. Armaturi.. Garnituri - 6 3 V. p M-ω ( 2 3 m . ••'*•*' (3-13) în cazul în care este necesară funcţionarea pompei la turaţie de antrenare Constantă dar la debite variabile se utilizează soluţii constructive care să permită modificare! cilindreei în timpul funcţionării. Momente Legătura dintre putere şi moment fiind: Pt = H-G> rezultă: (3-17) (3-16) (3-15) "•-^•TV (Mfl - 3..frecarea în lagăre. . = Δp-—T--S-— 0 4 2π 3.4.*!.V D . .s. Conducte. .4.<£* . Putere Puterea teoretică absorbită de pompă este dată de produsul dintre debitul teoretic şi de diferenţa de presiune la care lucrează pompa: Pt=Δp-Vt=Δp-V$~ care mai poate fi scrisă: P.4.^ 4 2π Randamentul volumic poate fi calculat cu relaţia: V V.5.4. Raportul dintre puterea teoretică şi cea efectivă aplicată la arborele de centrare se numeşte randament mecanic: PL=Miω=_22L_ AP-v. deoarece trebuie să acopere următoarele pierderi: . 0.4.

D .—sin' φ (3-31) Pentru a raţionaliza relaţia (3-31) se dezvoltă în serie expresia: (l—τ-sin 2 φ) 2 = i.supapa de refulare.93 4-0. se folosesc relafiile triparametrice în triunghiul OBC (fig. I 2 =x 2 + r-2xrcosα (3-25) l2 = χ2 + r .-v-i-^l-s1 60 4 (3-23) Debitul mediu efectiv: V = ηv-Vt (3-24) La pompele bine executate şi întreţinute TV=0. OB = x (raza butonului de manivelă) OM=r BM = l ( lungimea bielei) Cilindreea: V$ = Debitul mediu teoretic: s n 60 m (3-22) V. s ..4*4. deci se obţine: -L i «• (3-32) .7.diametrul cilindrului.— -ysin2 φ+.2xr cos ( π.. Schema de principiu a pompei cu piston x.92 înseamnă că pompa are scăpări mari prin neetanşeităţi datorate unor uzuri excesive. Debitul instantaneu al pompei este proporţional cu viteza de deplasare a pistonului.φ) (3-26) de unde : 2 x =-l +r + 2xrcosφ (3-27) sau : : x + 2xr cosφ + (r-l ) =0 (3-28) X 1 2 =-rcosφ± > /r 2 cos : l φ-(r : -l 2 ) sau 2 2 2 2 (3-29) x l t 2 = -rcosφ±yr (l-sin φ)-(r -l ) (3-30) Fig.64 Manualul ofiţerului mecanic (3-21) 3. t = -rcosφ±L|l. Cinematica pompelor cu piston clasice sa. 3. 3.5).cursa pistonului.5. Pentru a determina această viteză.96 Dacă ηv<0.supapa de admisie: sr .

= — pentru pompele clasice cu piston: V se abate foarte puţin de la sinusoidă. ——sin φ 2 ^I/t x » -rcosφ±l(l (3-33) sau (3-34) Viteza pistonului se obţine: (3-35) Se introduce notaţia: dφ ω = —.6.micşorarea numărului de obstacole care introduc pierderi hidraulice de sarcină. 9'i Fig.micşorarea razei de manivelă pe cât posibil. . deci debitul instantaneu se poate scrie ca fiind: dt . ^ . . τt'D πD . .Pompe. Armături.amplasarea unui acumulator hidraulic (hidrofor) pe conducta de refulare.r .reducerea turaţiei pompei: . Alte măsuri pentru a reduce pulsaţiile de presiune pe aspiraţie: . . expresia (3-36) devine: — ^sin2φ) = kV' (3-37) 2 2 r l . . 3. V= v= rω(sιnφ+—sιn2φ) (3-36) Ψ Ψ 4 4 21 Pentru o pompă dată.reducerea înălţimii de aspiraţie a pompei. Conducte. .cuplarea pe aceeaşi conductă a n pompe având ciclul de funcţionare decalat cu 2π / n: . f .scurtarea traseului de aspiraţie pe cât posibil: . de aspiraţie sau pe ambele conducte. . Garnituri 65 I r . raza manivelei şi viteza unghiulară fiind constante. .-.combinarea metodelor expuse. diametrul pistonului. Caracteristicile pompei cu piston cu simplu efect Deoarece pulsaţiile mari ale debitului sunt dăunătoare se aplică următoarele măsuri pentru a le reduce: .

întreţinerea pompei . . .mărirea diametrului conductei de refulare: . Pornirea propriu-zisă se face mărindu-se treptat turaţia şi urmărindu-se cu atenţie funcţionarea pompei.se opreşte maşina de antrenare. . . . .se deschid robinetele pe CA şi CR.verificarea centrajului.se verifică etanşeitatea conductei de aspiraţie .Pornirea pompei Pregătirea de pornire constă în următoarele: . . .controlul exterior al elementelor pompei.se supraveghează mersul corect al pompei. o 3.exploatarea să fie făcută de personal calificat. .să corespundă scopului propus în instalaţie.66 Manualul ofiţerului mecanic Alte măsuri pentru a reduce pulsaţiile de presiune pe refulare: .reducerea razei de manivelă.4. . . . .dacă oprirea se face pentru timp mai îndelungat se goleşte cilindrul de lichid.fixarea corectă a pompei pe postament. Exploatarea pompelor cu piston clasic r ti Fig. .reducerea turaţiei pompei: .verificarea sistemului de ungere. . .7. 3.să fie aleasă corect din punct de vedere al debitului şi presiunii: . .5.să fie montată corect în instalaţie.postamentul să fie metalic şi se sudează pe elementele de structură de rezistenţă ale corpului navei.se închide refularea.uleiul se completează la timp şi se verifică articulaţiile.la zgomote suspecte pompa se opreşte imediat şi se verifică care este cauza.4.Montajul pe navă .centrarea pompei cu maşina de aiitrenare. Exploatarea şi întreţinerea pompelor cu piston clasice Cerinţe impuse pompelor cu piston navale: .1.4.se verifică etanşeitatea presetupei. .Oprirea pompei . Variaţia debitului pentru pompa cu dublu efect 3.

60 7.66 0. 67 în practică un rol important în exploatarea pompelor îl au jocurile şi uzurile dintre cilindrul de abur şi piston redate în tabelul 3.5. între cămaşă şi piston. La montaj 0.12 0.02-0.2. Pompe cu pistonase radiale 3. mm La 10 18 30 10 18 Jocul. Garnituri .2'.randament mecanic . mm Jocul diametral între cămaşă şi piston.70 0. Jocuri şi uzuri admisibile Ia pompele cu piston.00 Limita de uzură maxim admisă pentru cilindru.03-0.80 2.90 Observaţii.70 0.18 3.20 1.Pompe.se verifică monovacuumetrele şi manometrele: verificarea periodică se face după un program bine stabilit.presiune V s 2 0 .13 mm Maxim admis 0.50 0.14 0. Armaturi.1.20 0.3.4. Jocurile pe înălţime şl uzura segmenţilor de piston pentru dlindri hidraulici înălţimea De la segmentului.15 4. mm La montaj Maxim* admis 3.95 .60 0.randament volumic ηa £ 0. Tabelul 3. Jocuri şi uzuri ale cilindrilor de abur şi hidraulici ai mecanismelor auxiliare Diametrul cilindrului.02-0.10 0.60-0. * La creşterea jocului peste maxim admisibil ( coloana 4).4.90 1.00 0.50 1.60 0.3.6.Generali ta ţi Se utilizează la instalaţii de acţionări hidraulice care lucrează la următorii parametri: p £ 300 bar . 3.95 .90-1.6. se va înlocui pistonul.50 0.00 0.45-0.76-1. Conducte.10-1.50 0. Tabelul 3.76 3. în tabelul 3. sunt prezentate jocurile pe înălţime a segmenţilor de piston pentru cilindrii hidraulici.80 0. mm Conicitatc Ovaiitate De ia 50 80 120 180 260 360 La 80 120 180 260 360 500 0.34 5.94 4.4-0.40 0.2.f 7501/rain-debit ηv£θ.4.08 0.

Manualul ofiţerului mecanic

3.4.6.2. Construcţie şi funcţionare Datorită for(ei centrifuge pistoanele 4 sunt presate pe coroana 2,dispusă excentric fată de rotorul 7. în timpul unei rotaţii volumul cuprins .între piston şi fundul cilindrului variază, creşte pe porţiunea ABD şi scade pe porţiunea DCA. Aceste volume sunt puse în legătură cu orificiile de distribuţie, de aspiraţie, a şi de refulare r. Deci pompa aspiră pe porţiunea ABD şi refulează pe porţiuneaDCA. Cursa maximă a pistoanelor este egală cu dublul excentricităţii: e = 3 -r8 mm. în cazul pompelor cu debit variabil, excentricitatea se poate modifica de la e = O (debit zero) la e = e^m ( debit maxim). Diametrele pistonaşelor sunt cuprinse între 1QM8 mitu viteza lichidului pe tubulatura de aspiraţie 2 -r 3 m/s şi viteza lichidului pe tubulatura de refulare 4 -f6 m /s. Pentru a mări debitul pompei, pe aceeaşi axă se pot monta în paralel 2- 3 rânduri de cilindri. 3.4.6.3. Determinarea debitului mediu Notaţii: h [mm] - cursa pistonului e [ram] - excentricitatea d [mm] - diametrul pistonului z - numărul pistoanelor n [rot/rain] - turaţia w [s*11 - viteza unghiulară a axului pompei (3-38) (3-39)

FI g. 3.8. Pompă cu pistonaşe radiale /•rotor; 2 • carcasă; 3- diafragma axului central; •/- pi s ton aş; a- aspiraţie; r • refulare.

h = 2e 4 Volumul cursei pistonului
Vκ = Vh = h h

mm
mraVciclu

-e

mmVciclu

(3-40)

Pompe. Conducte. Armături. Garnituri

69

Vp = Cilindreea pompei

e • z mmVciclu

(3-41)

— cicluri/s 60 Deci, debitul refulat de pompă
.-, .. V = Vp n

(3-42)
n •», mmVs l/s

n

60

=

,2 TIG

2

e-z

60

(3-43) (3-44)

sau

V = πd" - e - z - n -IO"6 2 60

3.4.6.4. Determinarea debitului instantaneu Legea de deplasare a pistoanelor în cilindri este identică cu cea determinată pentru pompele cu piston clasice. Variaţia distanţei x fiind direct proporţională cu cursa pistonului. OA = R: 0^= x; OO,= e Din Δ O,OA se poate scrie: : : : R = x + e - 2x • e cos ( π - φ) (3- 45) 2 x -h Ix . e cosφ 4- (e2- R:) =0 (3- 46) De unde rezultă: x = -ecosφ±ye 2 (l-sin 2 cp) -e2 +R 2
2

Fig.3.9. Determinarea deplasării pistonului

(3-47) (3-48)

sau

x = -ecosφ±Rvl -- ^sin 2 φ

R-

După dezvoltarea în serie de puteri: (1-— sιn-φ)- =1 -- rsιn"
n

e . , R"

,

e . , R**
* >

F

s«rΦ
|

(3-19)

Se reţin numai primii doi termeni, astfel că relaţia (3-49) devine: x * -ecosφ ± R(l Viteza de deplasare a pistonului fiind: ^sin2 φ ) R2

dx ( _e v = — = ω esinφ-f—sin2φ dt v. R

(3-50)

Debitul total instantaneu este egal cu suma debitelor instantanee ale cilindrilor care refulează: (3-51)

70

Manualul ofiţerului mecanic

unde: ZR - numărul cilindrilor care refulează; φ-, - unghiurile momentane dintre axele fiecărui cilindru şi αxα poziţiilor punctelor moarte.

3.4.7. Pompă cu pistonase axiale 3.4.7.1. Generalităţi
Când ansamblul bioc-pistonaşe-disc este antrenat în mişcare de rotaţie, în cilindrii motorului se produc variaţii de volum care deteπnină funcţionarea maşinii ca pompă. Dacă în loc de energia mecanică maşina primeşte agentul de lucru la presiunea corespunzătoare sarcinii ea poate funcţiona ca hidromotor, livrând la arborele 5 energie mecanică. Debitul se poate modifica prin unghiul a .

2

/

Fig. 3.10. Pompa cu pistonase axiale
/ - blocul cilindrilor, 2- pisionaş; 3 - biela; 4- disc; 5 - arbore; 6- refulare; 7- aspirau'e.

3. 4.7.2. Calculul debitului d [mm] - diametrul pistonaşului: z - numărul de pistonase: j ferd ] - deplasarea unghiulară a blocμlui - pistonase - disc. x [mm] - deplasarea pistonaşului 2 La rotirea blocului / şi a discului 4 cu unghiul φ, pistonaşul 2 are deplasarea: x = (R - R cosφ) sin a iar pentru φ =180° x =[ R - (-R)]sin α

(3- 52)

'Pompe. Conducte. Armături. Garnituri x = 2R,sinα Secţiunea transversală a unui pistonaş fiind: A-,-^înseamnă că variaţia elementară de volum se poate scrie: dVp=A.dx deci dV 0 =: —-dx

71 (3-53)

(3-54) (3-55) (3-56) (3-57)

dar dx = +R cos φ • sin α • dφ

4

deci

πd • Rsinα-cosφdφ 4 Pentru turaţia ^ rot/min, debitul total al pompei devine: V = Vp-n0-z
dVF = V=

2

(3-58) (3-59) (3-60)

sau

ud"

fn R-sinα-n 0 -zJ 0 sinφdφ

.2 V = 2—.R-sinα-n 0 -z (3-61) 4 Din relaţie se observă că pentru (d; R; z; no = ct) debitul variază sinusoidal funcţie de α între două limite V mifl şi V^j. Pentru aprecierea uniformităţii debitului pompei se calculează coeficientul de pulsaţie: V -V δ » "" . ma (3-62)
V - debitul mediu.

3.5. Pompe volumice cu mişcare de rotaţie
Clasificarea pompelor cu roţi dinţate 1) După caracterul angrenării: angrenare exterioară; angrenare interioară. 2) După forma dinţilor cu dinţi drepţi: cu dinţi înclinaţi: cu dinţi în V. 3) După numărul de perechi de roţi angrenate simultan: cu două rotoare; cu mai multe rotoare. 4) După numărul de perechi de roţi dinţate din pompă: cu o treaptă; cu mai multe trepte 5) După posibilitatea reglării debitului: cu debit reglabil: cu debit nereglabil. Presiunea de lucru pentru cazuri cu descărcarea arborilor 200-300 bar. pentru arbori nedescărcaţi 10-35 bar. Turaţia 6000-8000 rot/min Viscozitatea lichidului poate fi cuprinsă între valorile: 0,5x10^-256:

72

Manualul ofiţerului mecanic

3.5.1. Pompe cu angrenaje
Folosite pentru pomparea lichidelor vâscoase, fiind utilizate ca pompe de ulei pentru motoarele cu ardere internă etc. Prezintă avantajul că sunt puţin sensibile la variaţia vâscozităţii lichidului, pot lucra la turaţii ridicate sunt simple din punct de vedere constructiv, prezintă o mare siguranţă în funcţionare şi uşurinţă în exploatare, au dimensiuni şi greutăţi mici.

1:2 - roţi diπμue; J- carcasa; -/• orificiul de aspiraţie; 5- orificiu de refulare; 6 - camera de aspiraţie; 7 - camera de refulare.

FI g.3.11. Pompă cu mişcare de rotaţie

3.5.1.1. Principiul de funcţionare Roata 7 este pusă în mişcare de un motor roata 2 se mişcă liber pe axul său. în scopul asigurării bunei funcţionări a pompei angrenarea dintre cele două roţi trebuie să fie etanşă pentru a separa camera de refulare de cea de aspiraţie. Când roţile se rotesc în sensul indicat, fiecare dinte transportă un volum de lichid egal cu un gol dintre doi dinţi. Presiunea maximă posibilă este 175 [daN / cπr]. în funcţie de construcţie debitul poate varia de la 400 [l /miπ] la 600 [l /rain], iar randamentele au următoarele valori: ηm=0,90: ηv= 0,80. Sensul de rotaţie de la punctul de angrenare către aspiraţie în momentul în care dinţii în angrenare se separă, în cavitatea de aspiraţie se formează un vid care permite aspirarea lichidului. Când dinţii ating punctele A, şi A : fluidul este obligat să rămână în spaţiul format de flancul dinţilor şi carcasă şi este condus către punctele R, şi R:. Rotaţia continuă, iar volumul umplut cu ulei este condus la punctul de angrenare M, unde dinţii pinionului opus elimină uleiul împingându-1 în cavitatea de refulare. Pompa cu roţi dinţate poate fi asemuită într-o oarecare măsură, cu o pompă cu piston, fiecare gol dintre dinţii consecutivi formând un cilindru în care n dinte al roţii opuse va juca rolul pistonului.

Pompe. Conducte. Armături. Garnituri

73

Pot apare curgeri şi inverse( dinspre refulare către aspiraţie) prin: -jocul dintre dinţi şi fundul golului; -jocul dintre dinţi şi carcasă: - joc în zonele frontale ale dinţilor. Din această cauză pentru pompele cu presiunea de refulare peste 100 [daN/cπr1 se prescriu tolerante de ordinul l [μra]. De cele mai multe ori, pe suprafeţele frontale se dispun plăci de împingere care pot compensa uzurile şi reduc pierderile de debit pe partea frontală a roţilor dinţate. Când se controlează o pompă care a funcţionat vreme îndelungată, se constată că uzurile maxime s-au produs în partea de aspiraţie deoarece apare o forţă de împingere, creată de diferenţa de presiune dintre refulare şi aspiraţie. 3.5.1.2. Calculul debitului T

Considerăm că golurile celor două roţi în angrenare formează un canal dispus pe una din roţi. Canalul are următoarele dimensiuni:

Ipoteză

Fig. 3.12. Schema de calcul /?, - raza cercului interior/?, • raza cercului de rostogolire; fl, - raza cercului exterior.6 - Lăţimea dintelui; h - înălţimea dintelui

AABCD = b x h dar h =-^£L
u - viteza de curgere
u==ω

(3-63)

(3-64)

V = A - u rezultă:

L dar

α> = —; n [rot/min]: ω [rd/s] deci V = b.° c D i . D c + D i .gH 30 2 4 30 b [mm]: D, [mm]: Ds [mm]: rezultă [mmVs]; l mmj= IO"1 cm3 sau lmm j =10*dm 3

74

Manualul ofiţerului mecanic

(3-65)

3.6. Pompele cu şurub
Faţă de pompele cu roţi dinţate, pompele cu şurub sunt mai compacte, cu un debit mai stabil şi un randament mai ridicat: sunt mai silenţioase, au o durabilitate ridicată şi o construcţie mai ieftină. Pompele cu şurub sunt formate din două sau mai multe şuruburi fără sfârşit, cu axele paralele având spirele pătrunse între ele. - un şurub este conducător; - celelalte şuruburi sunt conduse; - lichidul este deplasat în lungul şuruburilor, din camera de aspiraţie spre camera de refulare. Pompele cu şurub se clasifică în : • pompe cu profil ciclqidal; • pompe cu şurub neet&şe; • pompe cu şurub cu un singur rotor.

3.6.1. Pompe cu şurub cu profil cicloidal
5-f SOOraVh p = 200kg£/cm2 n s 6004-800 rot/mîn Greutatea lor este de 2-3 ori mai mica Fig. 3.13. Pompă cu profil cicloidal decât a turbopompelor cu acelaşi debit /. şurub conducător. 2- şuruburi conduse. d, = D,; D: =5/3 D, rezultă D^S/ScU d2 = 3dt; t = 10/3 d:; t - pasul ffletului. Şuruburile laterale se rostogolesc fără alunecare pe cercul interior al şurubului din mijloc. Lichidul trece din camera de aspiraţie în camera de refulare prin canalele şuruburilor care sunt închise în câteva locuri (în funcţie de raportul dintre lungimea şi pasul şurubului) de către dinţii unuia care intră în jocurile celuilalt; întrucât în timpul rotirii suprafaţa de închidere a canalelor se deplasează, lichidul este împins în lungul canalului, astfel încât canalele se pot asemăna cu nişte cilindri iar părţile proeminente cu nişte pistonaşe care împing lichidul.

3.6.2. Pompele cu şurub neetanşe
între camera de aspiraţie şi camera de refulare nu există nici o despărţitură etanşă, astfel încât apar scurgeri inverse produse de neetanşeitate, dar care nu afectează prea mult funcţionarea pompei. Pompa se compune din două şuruburi cu filet dreptnghiular, unul antrenat de motor (şurubul conducător), iar celălalt condus prin intermediul roţilor dinţate;

3.corpul pompei se încălzeşte: Cauze: .pompele nu aspiră: Cauze: . . Armături. Exploatarea pompelor volumice cu mişcare de rotaţie Exploatarea trebuie ficută respectând indicaţiile din instrucţiunile de exploatare ale pompelor .14.vibraţii şi zgomote anormale. Garnituri 75 Fig.viscozitatea lichidului.6.Pompe.înălţimea de aspiraţie mare.creşterea presiunii de refulare: Cauze: . Conducte.76 3.reducerea jocurilor.creşterea jocurilor .jocurile să fie cele prescrise: . η = 0.înfundarea conductei de aspiraţie.centrarea corectă a organelor în mişcare. . . .7 -r OJ5: ηv = 0. . .98: ηm = 0.91 -r 0. .înfundarea pompei.înfundarea orificiilor de refulare: . Pompe cu şurub neetanşc n = 5000 rot /rain .lichidele să fie filtrate înainte de trecerea prin pompă.55 -r 0.000 rot /rain: V= 3 -f 300 ra3/ h: p s 200 kgf / era2. Cauze: . . .cavitaţie.10.3.umplerea parţială a spaţiilor cu lichid.în timpul funcţionării: .

76

Manualul ofiţerului mecanic

3. 7. Pompe centrifuge, diagonale şi axiale 3.7.1. Clasificare
1) Din punct de vedere al direcţiei de curgere a lichidului prin rotor a. 1. - pompe centrifuge la care mişcarea fluidului în rotor este preponderent radială; a.2.- pompe diagonale la care viteza lichidului prin rotor are atât o componentă radială cât şi o componentă axială: a.2.1.- pompe diagonale cu ieşirea lichidului axială; a.3. - pompe axiale, la care mişcarea lichidului în rotdr este preponderent axială. 2) Din punct de vedere al numărului rotoarelor b. 1. - pompe monoetajate, adică având un singur rotor; b.2. - pompe multietajate. 3) Din punct de vedere al aspiraţiei c.l. - pompe cu rotoare cu aspiraţie simplă ( simplu flux); c.2. - pompe cu rotoare cu aspiraţie dublă ( dublu flux). 4) După natura fluidului d. i. - pompe pentru apă; d.2. - pompe pentru lichide neagresive( ulei, produse petroliere); d.3. - pompe pentru lichide agresive (acizi, baze); d.4. - pompe pentru lichide foarte vâscoase (nămol, diferite paste etc.) 5) După poziţia axei e. i. - cu axa orizontală: e.2. - cu axa verticală: e.3. - cu axa înclinată. 6) După procedeul de cuplare a axului rotorului cu axul maşinii de antrenare f. 1. - pompe cu axul comun cu al maşinii: f.2. - pompe acţionate prin intermediul unei transmisii. 7) După tipul statorului g. l.- pompe cu stator cu palete fixe; g.2. -pompe cu stator cu palete mobile: g.3. - pompe cu stator fără palete; g.4. - pompe fără stator 8) După mărimea presiunii de refulare h. 1. - pompe de joasă presiune: H < 20 mCA; h.2. - pompe de medie presiune; 20 < H < 60 raCA; h.3. - pompe de înală presiune: H > 60 mCA. 9) După numărul caracteristic K, turaţia specifică n, sau turaţia caracteristică no. i. 1. - pompe centrifuge cu rotoare lente; n, < 80; HO< 20; K < 0.42: D:/Do =2,2 -r 3,5. 1.2. - pompe centrifuge cu rotoare normale; n,= 80 -r 150; HO = 22 -r 41: K = 0,42 0,77; D>/D0= 2,2 -5-1,8. 1.3. - pompe centrifuge cu rotoare rapide: n,= 150 -r 300; iîo= 41 4-82: K = 0,77 -M.55; D7D0= 1,8-r 1,3. 1.4. - pompe diagonale : n,= 300 -r 600; HO = 82 -r 164: K = 1,55 -r 3,0: DVD0= 1,3-f 1.1. 1.5. - pompe axiale: n,= 600 -r 1200; i^ = 164 -r 330: K = 3 -r 6,22; D/D0 = 1.

Pompe. Conducte. Armaturi. Garnituri

77

Fig.3.15. Clasificarea pompelor centrifuge după rapiditate ( funcţii caracteristice) Numărul caracteristic K, turaţia specifică a, sau turaţia caracteristică n^ sunt funcţii caracteristice, obţinute din condiţii de similitudine, şi fac legătura între o anumită geometrie a rotorului maşinii hidraulice şi parametrii săi energici (debit, înălţimea de pompare, turaţie). Relaţia de calcul a numărului caracteristic: i (3-66)

(gH) n [l/s] - turaţia; V [raVs] - debitul; H [m] - înălţimea de pompare; g [m/s2] - acceleraţia gravitaţională.

4

3.7.2. Construcţie şi funcţionare
Rotorul 5 este fixat pe arborele 3 cu ajutorul unor pene. Arborele se sprijină pe batiul pompei cu ajutorul unor rulmenţi. Lichidul pătrunde prin conducta de aspiraţie. Pentru a putea porni, pompa şi conducta de aspiraţie trebuie în prealabil umplute cu lichid. Prin învârtirea rotorului apa este centrifugată către periferia acesteia. La intrarea în rotor se crează vid. Pe suprafaţa liberă din bazuiul de aspiraţie acţionează presiunea atmosferică. Datorită acestei diferenţe de presiune între bazinul de aspiraţie şi intrarea în pompă este generat un flux lichid continuu. De la periferia rotorului apa trece prin carcasa stαtorică 6 în camera spirală 7 şi pătrunde prin difuzorul 2 în conducta de refulare L în cămaşa statorică, în camera spirală dar mai ales în difuzor, o parte din energia cinetică a lichidului se transformă în energie potenţială.

/. conductd de refulare; 2- difuzor: 3- arbore; 4 .intrare lichid; 5- rocor.6"- carcasă statorică; 7- camera spirală (carcasa elicoidalâ).

FI g J. 16. Schema unei pompe centrifuge
7

78

Manualul ofiţerului mecanic

Fig.3.17. Rotorul unei pompe centrifuge / - inelul acoperitor. 2 - coroana*. 3 - paleta; 4 - inelul labirintului

a)

b)
Fig. 3.18. Diferite tipuri de labirint! 7- capacul de aspiraţie; 2 - labirint; 3 - rotor.

c)

d)

Pentru a micşora pierderile prin curgerea lichidului din zona de presiune ridicată în zona de joasă presiune , se prevăd labirinţi, prezentaţi în fîg.3.18.

3.7.3.Construcţia etansărilor mobile utilizate la pompe

1

fsss

h

Fig.3.19 / • conductă de alimentare cu apă; 2*- garnitură; J - şurub de strângere; 4- capacul presetupei; 5- inel distanţier

Fig.3.20 ' /** • inel metalic: 2 ***- garnitură; J - capacul presetupei; 4 - inel alunecător; 5 -arc elicoidaU 6 •garnitură alunecătoare: 7 - inele de cauciuc; 8 - inel de blocare; 9-arbore.

8 7

Ponψe. Conducte. Armături. Garnituri Observaţie * Materialele folosite pentru garnitură sunt: bumbac moale îmbibat cu grăsime; împletitură din fire de azbest. ** Materialele folosite pentru inelul metalic sunt: fontă: bronz; aliaje dure; carburi. *** Materialele folosite pentru garnitură sunt: cauciuc: teflon.

79

3.7.4. Ecuaţiile fundamentale ale pompelor hidrodinamice
Rotorul primeşte lucru mecanic de lα arbore şi transmite curentului lichid partea cea mai însemnată. Rotorul este un corp rigid care se roteşte cu viteza unghiulară ω, constantă şi prevăzut cu 6 -r 12 palete care ghidează curentul fluid. Dacă distanţa dintre două palete consecutive ar fi infinit mică, pentru un observator ce s-ar mişca împreună cu rotorul, toate particulele fluide ar avea traiectorii ce ar coincide cu forma paletei. La rotoarele reale, paletele fiind dispuse destul de rar, particulele ce pătrund în zona mediană a canalului interpaletar pot avea traiectorii ce diferă de forma paletei. Pentru simplificare, se neglijează atât aceste diferenţe( se consideră deci un rotor cu număr infinit de palete, fiecare paletă fiind de grosime infinit mică) cât şi pierderile hidraulice. Cu aceste simplificări se obţine înălţimea de pompare teoretică pentru un număr infinit de palete H^.

/ - a - b - 2 - traiectoria relativa; / -a'- b'- 2' - traiectoria absolută datorită unei mişcări de antrenare a rotorului, w -viteza relativă; v -viteza absolută; u - viteza de antrenare.

Fig.3.21. Triunghiurile de viteză

în fiecare punct al traiectoriei trebuie satisfăcută relaţia: v = u -l- w (3-67) Deci cele trei viteze formează triunghiul vitezelor. Sunt importante două triunghiuri de vitdeă: cel de intrare şi cel de ieşire. Paletele retorice deviază curentul unghiul vitezelor relative trebuie să corespundă unghiului de înclinare al paletei faţă de tangenta la cerc. Aşadar, paletele obligă modificarea momentului cantităţii de mişcare între intrarea şi ieşirea din rotor. Msp-Qfc-Vo-?,-?!] (3-68) în care: p [kg/m3] - densitatea ( masa specifică) V [mVs] - debitul volumic de lichid Fj - raza vectoare în punctul l V j - viteza absolută în punctul l

Manualul ofiţerului mecanic

n - raza vectoare în punctul 2 V 2 - viteza absolută în punctul 2 De reţinut următoarele unghiuri: v., ( v,: prelungirea razei r,) < 90° β, (w,; tangenta în punctul l la cercul de rază r,) < 90° α, (Vι ; u,) T: (v> prelungirea razei r^) < 90° β: (w2; tangenta în punctul 2 la cercul de rază r^ < 90° α: (v:; uj Produsul |r2 • V 2 | - aria paralelogramului care are ca laturi r:şi v: Produsul ]?! • v t | - aria paralelogramului care are ca laturi η şi v{ Deci Relaţia ( 3-68) devine: M = pg(r 2 v 2 sinγ 2 - η v j s i n γ ! ) Facem următoarele notaţii: v U| =v l cosα 1 Componenta tangenţială a vitezei absolute v, vml s v,sin α E Componenta meridională a vitezei absolute v, şi similar (3-70) (3-71) (3-72) (3-73)
(3-74)

|r, • vJ = r-» -v-, sin v-* - -1 - ~

(3-69)

Cum unghiurile γ şi α sunt complementare, rezultă egalităţile: r2 - v 2 s i n γ 2 = r2 -v 2 cosα2 = r2 -v u , η • v l sînγ l = rt • v t cosαj = τ{ • v U| Cu aceste relaţii, momentul cantităţii de mişcare devine: M = pVvU2.r2-pVvU|.rι

(3-75) (3-76) (3-77)

Acest moment trebuie transmis lichidului, deci arborele pompei trebuie să dispună de puterea: P=M-ω (3-78) care se mai poate scrie: P = pVv U : • r2ω - pVv U | • r t ω (3-79) sau P = P Vv U : • u 2 - pVv υ ι - Ul (3-80) (3-81) (3-82) Puterea hidraulică furnizată de pompă se scrie cu relaţia: P = pgVHt33 Scriind egalitatea ultimilor două relaţii se obţine: sHl<=vU:.u2-vUι.ul

care reprezintă ecuaţia fundamentală a pompelor hidrodinamice, numită ecuaţie în unghiuri deoarece conţine funcţiile trigonometrice ale unghiurilor α, şi α^ Aplicând teorema cosinusului în triunghiurile de viteze la intrare şi ieşire.

Pompe. Conducte. Armături. Garnituri se obţine: Wj = v + u -2UJVJ cosα1 w; = v +u -2u 2 v 2 cosα 2 De unde se obţin produsele: „v. ««...„v,. "T*;?"?
2 2 2 2 2

81

(3-83 ) . (3-84)

(3-S5,

-w; -H v; -f u; u 2 v 2 cosα2 = u 2 v U 2 = - * — ^-a - care înlocuite în relaţia (3-84) , rezultă:

(3-86)

relaţie care poartă denumirea de ecuaţie fundamentală în viteze. în cazul pompelor de fabricaţie curentă, a! =90°, datorită faptului că nu există stator la intrare, în firele fluide execută o simplă întoarcere la 90°. în acest caz, ecuaţia (3-82) devine: gHlx=vU:.u: (3-88)

3.7.5. Exploatarea turbopompelor
3.7.5.1. Pornirea şi oprirea agregatelor în cazul în care s-au efectuat intervenţii la legăturile motorului electric, înainte de pornirea agregatului de pompare, trebuie să se verifice dacă sensul de rotaţie este cel corect. Pentru amorsare, conducta de aspiraţie şi pompa trebuie umplute cu lichid pană la nivelul conductei de refulare. Pompele centrifuge se pornesc cu vana de pe conducta de refulare închisă, iar pompele diagonale şi axiale, dacă sunt prevăzute cu vane de refulare, se pornesc cu vana complet deschisă. Pompele care au fost pornite cu vana de refulare închisă nu trebuie lăsate să funcţioneze timp îndelungat cu vana închisă, deoarece se încălzesc. Pompele centrifuge nu trebuie să funcţioneze fără lichid. După pornire, vana de refulare se deschide complet numai după atingerea turaţiei de regim. La pomparea lichidelor calde, înainte de punerea în funcţiune, pompa trebuie încălzită încet până la temperatura de regim. In timpul funcţionării pompei este necesar să se efectueze următoarele operaţii: - să se verifice ca inelele de ungere să se rotească liber împreună cu arborele; - să se observe ca temperatura lagărelor să nu depăşească 60 -70 ° C; - se controlează nivelul de ulei; - se controlează răcirea pompei în cazul pompării lichidelor fierbinţi. Trebuie respectate cu stricteţe normele de tehnica securităţii muncii, ştiind că organele în rotaţie şi lichidul pompat prezintă pericol. Pentru oprirea agregatului de pompare sunt necesare următoarele operaţii: - închiderea progresivă a vanei de refulare, acolo unde există: - oprirea motorului: - închiderea robinetelor manometrului şi a ţevilor prin care se introduce apa în presgarnitură şi apa de răcire la lagăre. în cazul unor temperaturi ambiante scăzute, după oprirea pompei se golesc de apă atât pompa, cât şi conductele.

Manualul ofiţerului mecanic

3.7.5.2. Defectele turboporapelor în timpul punerii în funcţiune şi a exploatării pompelor, pot apărea o serie de defecte care pot duce la avarierea şi altor agregate şi utilaje, în afară' de agregatul de pompare propriu-zis. Principalele defecte cauzele care le produc şi măsurile ce trebuie luate pentru înlăturarea lor sunt prezentate în tabelul 3.4. Tabelul 3.4. Defecte, cauze şi măsuri de remediere Defecte Cauze Pompa şi conducta de aspiraţie nu sunt pline cu lichid. Pătrunde aer în conducta de aspiraţie. Aerul din pompă şi conducta de aspiraţie nu este evacuat. Ventilul de reţinere al sorbului nu se deschide suficient. Sita sorbului este înfundată. înălţimea de aspiraţie este prea marc. Rotorul se roteşte în sens invers. Vana de refulare este închisă. Rotorul sau aparatul director sunt înfundate. Vana de refulare nu este închisă. Rotoarele sunt montate greşit. Pompa necesită Ia pornire o putere mai mare decât cea normală. Debitul pompei este sub cel normal. Dispozitivul de echilibrare nu funcţionează. Presgarniturile sunt prea strânse. Pompa este înfundată. Vana de refulare <*ste înfundată. Vana de refulare era închisă. Presgarniturile si'.nt stânse prea mult. Nu funcţionează dispozitivul de răcire. Fundaţia slabă. Şuruburile de fixare nu sunt strânse. Conductele rυ sunt bine fixate Există pungi de aer în con-ducta de aspiraţie 3.7.5J. Reglarea debitului Funcţie de condiţiile de exploatare ale instalaţiilor se impun modificări ale debitului pompelor, iar cele mai uzuale moduri de realizare sunt: închiderea parţială a unor valvule, recircularea unei cantităţi de fluid cu ajutorul conductelor de by- pass, modificarea turaţiei şi mai rar înclinarea paletelor rotorice sau statorice. în figura 3.22 sunt prezentate Măsuri pentru înlăturare Se completează lichidul şi se elimină bulele de aer. Se determină locul neetanşeităţii şi se etanşează. Se deschid robinetele de aerisire şi se umple pompa cu lichid. Se curăţă ventil ui de reţinere al sorbului şi se repara. Se curăţă sita. Se montează pompa la înălţimea de aspiraţie corespunzătoare. Se schimbă legăturile electrice . Se deschide vana. Se demontează pompa şi se curăţă. Se închide vana şi se deschide pe măsură ce creşte turaţia. Se demontează pompa şi se montează corect rotoarele. Se verifică dispozitivul de echilibrare. Se slăbesc presgarniturile. Se curăţă rotorul şi aparatul director Se controlează vana . Se deschide vana de refulare. Se slăbesc presgarniturile. Se controlează conductele şi robinetul dispozitivului de răcire. Se consolidează fundaţia. Se strâng şuruburile de fixare. Se consolidează conductele. Se înlătură acrul şi se etanşează conducta.

Pompa nu aspiră

/
Pompa aspiră aer şi nu refulează.

Pompa se încălzeşte.

'ompa vibrează

Modificarea turaţiei pompei este o metodă utilizată atunci când motorul de antrenare al pompei permite modificarea turaţiei. refularea flcându-se într-o conductă comună. Este o metodă care se aplică în principal la pompele centrifugale. 3.7. Recircularea unei cantităţi de fluid este un procedeu care constă în montarea pe refularea pompei a unei conducte de by-pass care permite întoarcerea fluidului în aspiraţia pompei sau în tancul de aspiraţie.4. în care caracteristi^ «ste determinată ca fiind dublul caracteristicii unei singure pompe. la care pornirea se va face cu valvulă de pe conducta de by-pass deschisă. Rezultate similare pot fi obţinute şi dacă valvulă este montată pe aspiraţia pompei cu condiţia ca pompa să aibă rezervă de NPSHd . . Deplasarea punctului de funcţionare arată că la reducerea debitului apare şi reducerea presiunii de refulare. Pentru cazul cuplării în paralel a două pompe identice caracteristica funcţionării în comun poate fi urmărită în figura 3. Prin deschiderea valvulei de pe conducta de by-pass pompa va debita un debit pe conducta de refulare principală şi un debit de by-pass. se pot cupla în paralel două sau mai multe pompe. Acest procedeu se aplică pompelor volumice dar este utilizat şi pentru instalaţiile de pornire ale pompelor centrifugale.22. Vana sprt tînchidtre Fig. Funcţionarea pompelor în paralel în cazul în care debitul unei singure pompe nu este suficient pentru satisfacerea cerinţelor consumatorilor din reţea. Pot fi cuplate în paralel pompe diferite cu condiţia ca în punctul de racordare a celor două conducte de refulare să se poată realiza aceeaşi sarcină pentru arabele pompe.23a. Reglarea debitului pompelor închiderea parţială a unei valvule este un procedeu simplu de reglare a debitului modificând secţiunea de trecere a fluidului printr-o valvulă montată pe conducta de refulare. Conducte. în mod obişnuit aspiraţia este independentă pentru fiecare pompă. Armaturi. Se realizează o pierdere de sarcină hidraulică suplimentară în conducta de refulare astfel încât se modifică caracteristica exterioară. Garnituri caracteristicile pompelor şi ale instalaţiilor precum şi modul de determinare al punctului de funcţionare.Pompe. 3.5. Pompele care se cuplează în paralel pot avea aceeaşi caracteristică (pompe identice) sau caracteristici diferite (pompe diferite).

3.5. Uneori această problemă se poate rezolva cuplând în serie două sau mai multe pompe.7.23. Evident. camerei spiralei etc. Caracteristica funcţionării a două pompe identice montate în serie poate fi urmărită în figura 3. Funcţionarea pompelor în: a) paralel. impunând creşterea grosimilor pereţilor rotorului. Flg.5. în schimb înălţimea de pompare este prea mică. Funcţionarea pompelor în serie Manualul ofiţerului mecanic In practică se pot ivi situaţii în care debitul livrat de pompă este suficient pentru alimentarea consumatorilor. Dacă din punct de vedere hidraulic funcţionarea în serie a unui număr oarecare de pompe este posibilă. In această situaţie prima pompă aspiră apa din magistrală sau din tanc şi o refulează în aspiraţia pompei care urmează după ea. este posibil ca flecare pompă din montajul in serie să fie multietajată.84 3.23 b. b) scrie . condiţiile de rezistentă sunt adeseori prohibitive.

în cazul apei ( ca lichid auxiliar) la temperatura de 20° C ( pv=2.) precum şi pentru crearea vidului necesar diverselor procese tehnologice. respectiv de aspiraţie. turaţia pompei poate fi reglată cu ajutorul unui reostat între 3000-13 000 rot/min. Garnituri 85 3.orificiu de aspiraţie . Conducte. Vidul maxim care poate fi creat de către o pompă cu inel de lichid ( apă) nu trebuie să scadă sub presiunea de vaporizare a lichidului auxiliar ( apa). . După pornire lichidul este obligat datorită forţelor centrifuge şi de viscozitate să formeze un inel concentric cu carcasa. iar între punctele B(D)A volumul se micşorează. răcire pistoane etc. Jn cazul antrenării cu ME. înainte de prima punere în funcţiune. 2 . 3 24 Schcma unc| de ^ cu Urmărind sensul de rotaţie se inel de lichid creαză o depresiune pe conducta de aspiraţie.53 mm cHg. F. vidul maxim vα fi: 760-17. Rotorul 4 este dispus excentric faţă de carcasă. 3. constată volumul Că pe porţiunea A (C) B inteφαletαr Creşte ceea ce /-carcasa cilindrică.38 kNnr) ceea ce corespunde la cea 17.53 --100 = 97. 5. paletele învecinate.52 760-17. în comunicare cu conduct^ de refulare.7 %. Astfel între paletele rotorului se formează spaţii libere de diferite dimensiuni care sunt delimitate de butucul rotorului. Pompe cu inel de lichid Sunt utilizate pentru amorsarea pompelor centrifuge din unele instalaţii (balast. pompa se umple parţial cu lichid auxiliar. Armături.inel de lichid.8. deci la temperatura de 20° C pentru apă se poate atinge un vid de 92. ceea ce provoacă evacuarea fluidului prin conducta de refulare. inelul de lichid şi capacele frontale.69% 760 Pompele cu un singur etaj pot atinge 95% din vidul teoretic. iar lichidul auxiliar vα fi puternic răcit.•*• rotor.orificiu de refulare.Pompe. santină. Dacă este necesară obţinerea unui vid mai avansat se realizează pompe cu două etaje. Carcasa cilindrică / este prevăzută cu două capace frontale în care sunt practicate orificiile 2 şi 3.

Pompe cu membrană Sunt utilizate pentru pomparea diverselor produse care de multe ori nu trebuie să vină în contact cu părţile instalaţiei de pompare.supapa de refulare. 3. Pompă cu palete glisante Acest tip de pompe sunt adesea utilizate la acţionările hidraulice.lichid auxiliar.membrana metalică. 5 • pompă cu piston auxiliari.9. presiunea de lucru şi destinaţie membranele pot fi confecţionate din: a) Materiale moi: piele: cauciuc. 2 .carcasa.piston. 2 . 3 .supapa de aspiraţie. FigJ. provocând deplasarea elastică a membranei şi deci modificarea volumului camerei de lucru şi în final pomparea. să nu fie alterate de uleiul de ungere sau să nu se prelingă în cavitatea de lucru.3.25.manivelă de către motorul de antrenare. b) Materiale metalice: alpaca. 6 . atunci debitul teoretic refulat de pompă pentru n rot/min turaţia motorului de antrenare va fi: ra3/s (3-89) 3.rotor.95 . Funcpe de natura fluidului antrenat.Manualul ofiţerului mecanic 3. mase plastice. 4 .10. deoarece prin variaţia excentricităţii permite modificarea debitului la turaţie constantă: Pπu=l40 ban V = 4 . Pompă cu palete glisante / . Pompa de compensaţie 5 este folosită pentru completarea lichidului auxiliar pierdut. imprimă lichidului auxiliar 6 o mişcare alternativă.26. Pistonul 4 acţionat printr-un mecanism bielă . Pompă cu membrană metalică FIg. Dacă ΔV este variaţia de volum între cele două poziţii extreme ale membranei. 7. bronz fosforos: oţel.360 1/min ηm=0.paleta glisantă.

Asemenea pompe cu o largă utilizare la navele în instalaţiile de extracţie a aerului din condensatoare în scopul menţinerii unui vid optim. γ [kgf/m3]: Vj m 3 /s [debitul agentului de lucru: VJm 3 /sjdebitul lichidului de transportat: Fie V|ra 3 /sldebitul de amestec. Pompe cu jet de abur Aceste pompe folosesc energie cinetică a aburului pentru transportarea prin conductele instalaţiei a fluidelor cu viscozitate mică.comprimarea amestecului. [ mCA] Po [kgf/ra2]. dispuse Ia 180 ° unele faţă de altele..95 în timpul funcţionării paletele se deplasează în canale datorită forţei centrifuge şi rămân mereu în contact cu peretele interior al carcasei.înlţimea lichidului în tancul de aspiraţie: l. 3.înălţimea lichidului în tancul de refulare.11. Po .presiunea la suprafaţa lichidului în tancul de refulare: l.aspiraţia şi amestecul cu agentul de lucru: c) .scurgerea aburului prin ajutaj: b) .rezistenţele hidraulice pe conducta de refulare: pa . Pompe cu jet Principiu de fimcţionare: Agentul de lucru conţine o mare cantitate de energie.presiunea la suprafaţa lichidului în tancul de aspiraţie. .H . . H. V= Procesul care are loc în pompele cu jet de abur poate Ω împărţit în trei etape: a) . [kgf/πr]. . γ [kgfi^m3]: H3 = Zr + . 3.Pompe.11.1. .:^ [mCA] p. ceea ce se obţine adesea prin orificiu dublu de aspiraţie şi refulare. Dacă pompa cu palete glisante este construită pentru presiuni mai mari de 60 bar construcţia pompei trebuie să permită echilibrarea hidraulică a rotorului. .rezistenţele hidraulice pe conducta de aspiraţie H 2 = Z a + £ 2 -+ha H^Z. cat şi în sistemul de santină în scopul deplasării diferitelor lichide prin reţelele instalaţiei hidraulice. . Zλ .h h r H^ h. Garnituri 87 ηv=:0. deci pompele se clasifică în pompe cu jet de abur şi pompe cu jet de apă. Armături.presiunea agentului de lucru la intrarea în ajutajul 1: H: • vacuumul format în camera de amestec 2: Z. Conducte. Agentul pompat primeşte o parte din energia agentului de lucru. Agentul de lucru este abur şi apă.

6 .presiunea. t] .entalpia -parametrii aburului la intrarea în ajutaj.92 b) Aspiraţia şi amestecul cu agentul de lucru x-» (3-90) Fie m ab = —— masa aburului.presiunea.viteza aburului la ieşire. to . 8 -tub piezometric (indică presiunea de refulare la ieşirea din difuzorul 3).tanc de aspiraţie. . 4 .tanc de refulare. 9. Fie ct .ajutaj (energia potenţială de presiune se va transforma în energie cinetici). φ = 0. La scurgerea prin ajutaj energia potenţială a aburului se transformă în energie cinetică. = f (i0.0.temperatura.conducta de aspiraţie) Fig.viteza aburului la ieşirea din ajiitaj..tub piezometric (indică presiunea agentului de lucru înainte de a intra în ajutajul 7). 2-camera de amestec.i.88 .Manualul ofiţerului mecanic l . g Cj . Pompă cu jet de abur a) Scurgerea aburului prin ajutaj Fie po . i0 . 5 .temperatura. c.entalpia -parametrii aburului la ieşirea din ajutaj.27. =f (Δi) c j = 91j3yji0 .3.J-difuzor( energia cinetică a amestecului se transformă în energia potenţială de presiune).) sau c. 7. p! ./. i] .tub piezometric (indică vacuumul în camera de amestec 2).

Garnituri 89 m^p = —22.masa lichidului aspirat. 'y -** (Py 'vy -P* -v*) (3-91) sau (3-92) (3-93) . după care începe să scadă. 8 cu . .viteza fluidului aspirat la intrarea în camera de amestec: cx .y rac: sau Δi = — ( c .Pompe. .x şi y .x Conform teoremei impulsului putem scrie: 7 m aι * c i ~*"maιp *caιp = (raab "^^asp^x Viteza obţinută în camera de aspiraţie: c) Comprimarea amestecului în secţiunea x .i.ct) Comprimarea amestecului în confuzor între două secţiuni x . Considerând comprimarea adiabatică: k . cât şi în difuzorul ejectonilui. Conducte. Armături. permiţând creşterea presiunii atât în confuzor.C y ) undeΔi = i y . .viteza amestecului în secţiunea x .x viteza amestecului atinge valoarea maximă.

90 Manualul ofiţerului mecanic m Ay-c m = —-——. în sistemul de inundare a compartimentelor. Hga = δ[m] . iar între ajutaj şi difuzor să fie o distanţă optimă.gabarite reduse: . m din transformarea adiabată: P y vy γ = P χvx =^ vv = -—£n v ""^ y •! k-l deci v.apa Aceste pompe sunt folosite la stins incendiu. Avantaje ale pompelor cu jet: . V = W + 400m3 /h. .ieftine.simple din punct de vedere constructiv şi al exploatării.greutate mică. p» m=• [kg] (3-94) Dacă transformarea este politropă rezultă: c.uşor de pus în funcţiune: .consum mare de abur.11. Determinarea volumului specific al amestecului la ieşirea din difuzor Candtatea de abur necesară funcţionării pompei cu jet este de cea 5 ori mai mare decât cantitatea amestecului comprimat de pompă.2. ^ > v m =(Pπ /Pιπ) î v n 3. Viteza amestecului la ieşirea din ejector este de cea 50 m/s Comprimarea se face de cea 7 ori. . Dezavantaje . La montarea pompelor cu jet trebuie avut în vedere că axa difuzorului să coincidă cu axa ajutajului. mărindu-şi în schimb presiunea. Pompe cu jet de apă Agentul de lucru .) Comprimarea amestecului în difuzor Amestecul continuă să-şi piardă din viteză.

pierderi hidraulice în ajutaj. Cauzele principale care pot provoca funcţionarea anormală a pompei cu jet de apă sunt următoarele: % . 2 2 91 (3-95) (3-96) c 2g ι . Ikgf. c2 .97-0.axa difuzorului nu coincide cu axa ajutajului .Pi -P2 γ = φj—(Pι~P2) [m/s] φ = 0..= ^ + ^..viteza la ieşirea din ajutaj. mc<> p o —i-+-^.presiunea apei la ieşirea din ajutaj. p.sita sorbului de aspiraţie este înfundată. h .Pompe. Armături.28.pierderi hidraulice pe conductă până la ajutaj. 3.+ Zj =—^ + -^ + z2 darzI=z2=z0 sau dacă m = l/g.presiunea lichidului la ieşirea din ajutaj φ .distanţa dintre ajutaj şi difuzor nu este cea optimă . Conducte.presiunea lichidului la intrarea în ajutaj p2 .viteza lichidului la intrarea în ajutaj c: . Pompă cu jet de apă Dacă masa unitară de fluid rămâne constantă atunci: H c +^.f.viteza lichidului la ieşirea din ajutaj Conform relaţiei lui Bernoulli: 2 2 mc. m=lkg. ^«0 hd .coeficientul de pierderi GI .+ h d (3-96) γ 2g γ P2 .99 Fig. Garnituri Determinarea vitezei lichidului la ieşirea din ajutaj: Notaţii: pi . .

învelire anticorozivă şi prin izolare termică. ulei. Generalităţi Conductele se folosesc la transportul şi distribuţia agenţilor de lucru. Valori standardizate Mediu Marc Foarte mare Mic 1000: 1200: 1400: 1600: 1800: 2000.. Conductele reprezintă totalitatea elementelor constructive asamblate etanş. căptuşire cu elastomeri.5: 2: 2. Tabelul 3.92 Manualul ofiţerului mecanic 3. apă răcire.. diametru exterior. bronz. cupru. temperatura) sunt mărimi care determină dimensiunile şi structura traseului conductei şi se folosesc în calculul hidraulic. apă pentru căldări şi caldarine.12. 100: 125: 150: 200: 250: 300: 350: 400. Tabelul 3. gaze.. La probe se ia pp= 1. transport gaze sau lichide petroliere. O conductă se identifică prin diametrul nominal şi grosime (diametrul nominaldiametrul secţiunii de trecere » diametrul interior) Din punct de vedere funcţional o conductă poate fi studiată funcţie de presiunea nominală ( presiunea maximă ce poate exista în instalaţie în timpul exploatării).2: 1. O conductă se caracterizează prin : diametru interior. realizându-se prin placare interioară. asigurarea integrităţii şi etanşeităţii conductei pe întreaga durată de utilizare precum şi realizarea calităţii suprafeţei conductei printr-o curăţire şi tratare corespunzătoare în perioada de montaj. cauciuc. Caracteristicile fluidului sunt reprezentate de natura. aer comprimat.chimice. santină şi drenaj. termic şi mecanic al conductei. agenţi otrăvitori. alamă.5 ρn.5: 3: 4: 5: 6: 8: 10: 15. Pot fj executate din: oţel. fiind părţi distincte din instalaţiile în care se montează. Corespondenţa diametrului exterior exprimat în milimetri şi în inches. Valorile standardizate ale diametrului nominal Diametrul nominal Foarte mic 1: 1. fie printr-o protejare suplimentară. Caracteristicile fizicochimice ale fiecărui fluid sunt analizate în scopul stabilirii compatibilităţii acestora cu diversele materiale utilizate în fabricarea conductelor.12. Acest lucru permite alegerea corectă a materialului conductei. Conducte 3. proprietăţile şi parametrii acestuia determinând caracteristicile fizico . în cazul p n £ 50 bar. sonde.5. lungime. etc. mase plastice.39 W64 9 23/64 18 45/64 Sunt utilizate la: balast. 500: 600: 700: 800: 900. Parametrii specifici circulaţiei fluidului (debitul. combustibil. vopsire exterioară. Agentul de lucru reprezintă fluidul care este transportat prin sistemul de conducte.6.etc. 20: 25: 32: 40: 65: 80. presiunea. . Milimetri Inches Milimetri Inches Milimetri Inches 1 3/16 10 25/64 19 3/4 o 5/64 11 7/16 20 25/32 3 1/8 12 15/32 21 53/£* 4 5/32 13 33/64 22 55/64 5 13/64 14 35/64 23 29/32 6 15/64 15 19/32 24 15/16 7 9/32 16 5/8 25 63/64 8 5/16 17 43/64 25. supraplin. ventilaţie.1. fontă. Protecţiile îndeplinesc rolul de a asigura şi menţine integritatea suprafeţelor interioare şi exterioare ale conductei şi pot fi de natură mecanici chimică sau termică.

<60°C Abur Combustibil Aer. ulei. Elemente de calcul de verificare în cazul tubulaturilor standardizate nu se mai fac verificări. 1000:1600:2500 93 în cazul circulaţiei lichidelor sau gazelor fierbinţi presiunea de lucru va fi moi scăzută func(ie de temperatura fluidului de lucru.efortul unitar admisibil la tracţiune pentru materialul considerat. t. Tabelul 3. apă. 25 100 25 150 22 Temperatura ° C 250 200 20 18 300 17 Presiunea de probă 40 Conform RNR conductele se împart în 3 clase funcţie de natura fluidului vehiculat. gaz. DQ ram . >16 >16 >40 • sau > 300 sau > 150 sau > 300 116 116 116 şi 1300 şi 1150 şi 1300 17 17 116 şi 1170 şi 160 ŞÎ1200 3. Clasa Presiune bar I Clasa Presiune bar U Mediu tcmp. Garnituri Tabelul 3.8.12.presiunea de probă. fluide agresive.Pompe. Se poate utiliza relaţia: 2σa ppN/raπr .2. dar pentru anumite instalaţii este necesară verificarea grosimii conductei. Mediu temp.9. de nivelul de presiune şi temperatură: Tabelul 3. Clasa Presiune bar III Mediu temp. Presiunea funcţie de temperatură Presiunea nominală p. Valorile standardizate ale presiunii nominale Presiunea nominala Joasă presiune Medie presiune înaltă presiune Foarte înaltă presiuneValori standardizate 1: 2. Pentru conductele sudate (sudură pe o singură punte) (3-97) (3-98) ( sudură pe ambele părţi) (3-99) .7. Conducte. material inflamabil. Armături. 25:40.diametrul nominal: σa N/ram2 .5: 6: 10: 16. 64: 100: 160: 250: 320: 400:640. Clasificarea conductelor Destinaţia conductei Otrăvuri.

pentru pţel şi aliaje de oţel. Procedeele şi tehnologiile aplicate la asamblarea diverselor elemente de conductă trebuie să asigure rezistenţa mecanică şi o etanşeitate corespunzătoare.traseu conducta. N/ram . îmbinare nedemontabilă /.traseu conchjc.efortul unitar admisibil la tracţiune. în cazul în care nu există prescripţii speciale σ.adaos pentru coroziune funcţie de materialul conductei şi de destinaţie.raza medie a curbei. 2.traseu conductâ. = 0. speciale.4-/ra*«/ je . traseu conductă. 3.efortul unitar la rupere. 3. RNR Manualul ofiţerului mecanic d-p d mm .diametrul exterior al ţevii p bar . Fig. 2* cordon sudură.coeficientul care ia în considerare sudura grosimii datorită îndoirii: R mm .94 Grosimea peretelui conductei conf.presiunea maximă de lucru Φ .3. 2 σ.nedernontabile: • demontabile: cu flanşă.35 σr σr N/ram: . 7.29. îmbinările pot fi: . Asamblările trebuie să menţină integritatea faţă de acţiunile corozive şi erozive ale fluidelor transportate prin conducte la temperaturile şi presiunile de funcţionare. cu filet.fâ 3 -cordoane de sudură. 3. σ a = —.30. Sistemele de îmbinare a conductelor Traseele conductelor se realizează prin asamblarea elementelor acestora.12. c m . 3. îmbinare nedemontabilă Fig.coeficient de rezistenţă mm mm (3-100) (3-101) '•-«^T* φ **• l b= l u S0 mm ..

5.şaibă. Compensatori Pot prelua deformaţiile unei tubulaturi datorate fie: . . / .flanşă pentru 1. 5. 6. 4. Reperele asamblării cu flanşe /•element de conductă. •/.3. 7.piuli(ă.flanşă mobilă.Pompe. 4. 5* garnituri de etanşare.garnitură. Garnituri 95 Fig. Conducte. îmbinare cu flanşă mobilă /. 2.traseu conductă.31.3. 3.şurub.32.cordon de sudură.traseu conductă.cordoane de sudură. Armături.flanşă. 3.traseu conductă.suprafaţă de etanşare.flanşă pentru 5.cordon de sudură. 3 -flanşă sudată.. Cuplări elastice Au ca rol să nu transmită vibraţiile unui agregat la restul instalaţiei.deformaţiilor corpului navei.variaţiilor de temperatură: . 6.33.3. 2. Fig. 2 . îmbinare cu flanşă Fig.

distribuirea fluidului din instalaţie. pe recipiente. Prin armături se înţelege.armături de siguranţă .36. permit circulaţia într-un anumit sens. dispozitivele montate pe agregate. modifică circulaţia prin conducte. nu permit creşterea unui parametru (presiune). 3 -armături de reglaj. c) După direcţia fluidului 1 . 4 .34. 3.Clasificarea armăturilor a) După destinaţie: 1 .de colţ.armături cu cep: 2 . normali).drepte: 2 .armături de reţinere. 3 -traseu conductă.1. nivelului şi a temperaturii. au rolul de a izola o anumită parte a instalaţiei.armături cu clapeţi. Compensator sub formă de spiră 3. viscozitate: . 7 . temperatură. dirijată şi reglată permanent. 2 .96 Manualul ofiţerului mecanic Fig.armături de blocaj. aparate indicatoare de nivel.13. reglează un parametru de lucru: presiune. supape de siguranţă). în general. Armături Armăturile reprezintă elementele de conductă prin intermediul cărora circulaţia fluidelor este controlată.armături cu ventil: 3 . b) După organul de închidere: 1 .13.armături închidere . descărcarea instalaţiei. presiunii. Fig.burduf.traseu conductă. 5 . 2.armături de distribuţie.deschidere. precum şi între diferite porţiuni ale conductei.armături care schimbă starea de agregare a fluidului ( oale de condens). reglarea debitului.3. .35. Compensator sub formă de Ură FIg. în mod convenţional sunt considerate armături si aparatele şi dispozitivele de control şi siguranţă a instalaţiei (manometre. 6 . 4 . corespunzător condiţiilor de exploatare ale instalaţiilor in cαresunt montate.armături cu sertar. Compensator cu burduf /. conducte şi pe alte instalaţii care conţin un fluid sub presiune şi cu ajutorul lor se comandă: alimentarea instalaţiei.3. stabilirea sau întreruperea legăturii între agregate şi conducte.3. când se modifică parametrii faţă de cei adoptaţi ( consideraţi .

2. d) După numărul de scaune la robinetele de reglare 1 .cu două scaune. 5 . e) După soluţia constructivă determinată de caracteristicile fluidului 1 .execuţie cu burduf de etanşare: 4 .3. 7. pneumatic).garnitură Fig.execuţie cu ţeava intermediară: 5 .roată de acţionare.ventil: 8 .cu patru căi.corpul robinetului.piuliţă fixă .cu funcţionare automată (regulatoare de debit. hidraulic.etanşare.13. Fîg. Elementele principale ale unei armături * Organe active de execuţie ( intră direct în contact cu fluidul): .38. 6 . 3. Robinet cu ventil drept cu tija înclina U / . Conducte.execuţie cu manta de încălzire. nivel): 3.corpul robinetului.execuţie cu capac cu nervuri: 3 .scaun. presiune. Robinet cu ventil drept / . 2 .37.capac.2. * Mecanismul de acţionare.roată de acţionare. Armături.scaunul ventiluiui.cu acţionare mecanică (la armături comandate electric. 9 . 10 . . 0 Din punct de vedere al acţionării: 1 .cu acţionare normală .garnitură 7 .piuliţi fixă 3 .tija.execuţie normală: 2 .Pompe. Garnituri 3 .organul de închidere propriu-zis.cu un scaun: 2 .ventil: S . 2. 4 -etanşare: 6.flanşă./# . 3 . 9 .cu trei căi: 4 .corpul armăturii: • scaunul: .flanşă de fixare robinet. 3 • tijă filetaţi pe o porţiune: 4 .

W .tija.42.1/7.roata de acţionare.capac piuliţă.port .piuliţă: 4 • etanşare. 2 .etanşare. Fig.3.capac fixare piuliţă. Robinet cu sertar paralei / . 3 . Se folosesc numai în reţele cu fluide curate şi temperaturi reduse.scaun. manevră rapidă şi simplă.flanşă.corp robinet. 9 .sertar pană. 4 -valvă.40. Robinet cu sertar pană Fig.flanşă.3.flanşă. Clapeta cu ventil.scaun sertar pană. Cepul se execută din fontă sau bronz cu o conicitate de 1/6. 3 . 5 .ventil. 2 .41. 3 . 4 . 5 . 3.garnitură. 10 . 7 .scaun. Fig.. 4 . Fig.corp clapeta.scaun.capac.39. 6 • pârghie. 3 • piuliţă fixa". 6 . Clapeta cu valvă dreaptă din oţel turnat 7. 2 • tijă filetată pe o porţiune. Cepul se poate roti în jurul axei sale pe suprafaţa de etanşare. Robinete cu cep Au organul de închidere în forma unui cep conic cu orificiul central.capac fixare etanşare. . Robinetul se realizează cu sau fără presgarnitură. dreaptă /• capac.capac pentru etanşare. 7 . S .senar paralel. 2 . 6 .corp. Domeniul standardizat este Dn 15. 3.Dn 150 pentru Pn 10: Pn 16..flanşă. 9. 5 .98 Manualul ofiţerului mecanic ¥! / . 8 .roată de etanşare. Axa orificiului cepului este este perpendiculară pe axa cepului. 5 . Robinetele cu cep se caracterizează prin: construcţie simpli cost redus. cu asamblare prin flanşe sau mufe filetate.

conducând la închiderea orifîciului ( fig. Prezenţa aburului şi curgerea acestuia cu viteză mare provoacă laminarea şi acumularea aburului în partea superioară. La această armătură orificiul de evacuare este obturat de o placă care este deplasată datorită diferenţei de presiune care acţionează pe feţele plăcii.ventil cu limitare a cursei.tijă de limitare a cursei Armături pentru eliminat condensul Armăturile se deschid automat.45). 2. Robinete de reţinere cu ventil c a.cheie de acţionare.condens. Separatond termodinamic. 43.capac.cep. 3. Curgerea condensului permite ridicarea plăcii eliberând orificiul. Conducte.presgarnirud.45). intermitent. J.ghidaj. b. 5. deschiderea robinetelor fiind posibilă numai dacă sensul de curgere corespunde celui normal.4*4. Nivelul variabil de condens basculează plutitorul. α b Fig.3.ventil de reţinere. numai în prezenţa fazei lichide a amestecurilor bifazice abur. 3. 2. iar tija acestuia antrenează organul de obturare al orifîciului de evacuare(fig. Poziţia dispozitivelor de reţinere este normal.şurub de presare.corp.ventil cu arc de închidere.închisă: circulaţia fluidelor provoacă deplasarea acestor dispozitive. Oala cu plutitor.arc de închidere. 6 . 5. Armături.Elementele componente ale robinetului cu cep şi variante de circulaţie ale fluidului prin corp /• corp.Pompe. . 3.ventil liber. •/. /. J. -/. Garnituri 99 Cowl T Fig. Robinetele sunt echipate cu dispozitive de reţinere cinematice acţionate din interior. Robinete de reţinere Aceste armături controlează circulaţia unidirecţională a fluidelor prin conducte. c. 6*.capac.

şurub de fixare: S. cu obturarea etanşă α secţiunii de evacuare. Armături de siguranţă Aceste armături protejează instalaţiile contra creşterii accidentale a presiunii fluidelor de lucru peste o valoare de siguranţă prestabilită.pluiiior.placa de evacuare .46.cu impuls. 6 7 s /• corp: 2. armăturile de siguranţă asigură o secţiune corespunzătoare pentru evacuarea fluidelor.cartuş filtrant. . Prin deschidere. Oaia de condcns(a) şi separatorul tcrmodinamic(b) /.contragreutate: 7.conductă de impuls: 9. S.45. 6. .cu contragreutate.piuliţa" de reglare: 6 .duzi. b . 7. Exemple de armături de siguranţă suni prezentate în fig.Armături de siguranţa a.?• bolţ: •/.corp: 2.100 Manualul ofiţerului mecanic Amestec abur . Poziţia dispozitivelor este normal închisă. 3. c .condensat Spaţiul de abur Condensa» Concjπsat Amestec abur-con dersat 8 Fig. Fig.pârghie acţionare manuali.dispozitiv de evacuare: 5. 3.46. Depresurizarea datorată evacuării fluidului ore cα efect revenirea dispozitivelor în poziţia lor iniţială.arc: •/• dispozitiv de comprimare: 5.robinet de descărcare: /0-pιston. Dispozitivele de deschidere sunt acţionate de Ωuide şi pot fi comandate sau blocate cu mecanisme reglabile montate în exterior.ventil: 3.3.cu arc.

Reguli principale pentru montarea si demontarea armăturilor 1.Pompe.matriţare. . La montare se introduc mai întâi şuruburile în partea inferioară a flanşelor. Armături. inele de etanşare. Conducte. Desfacerea piuliţelor se face în cruce 7. Garniturile pot fi îmbibate cu emulsie de grafit în ulei sau vor fi acoperite abundent cu grafit uscat. apoi flanşele se depărtează puţin se introduce garnitura de sus se introduc restul de şuruburi. capace. Aliaje pe bază de cupru ρα £ 16 bar pentru corpuri . Garnituri 101 3.sudare. tije. Se marchează pe armătură locul de unde a fost scoasă. Materiale utilizate în construcţia armăturilor « Se aleg funcţie de natura fluidului. Strângerea se execută în cruce. Este interzisă utilizarea substanţelor organice pentru etanşarea instalaţiei care funcţionează cu fluide oxidante. Orice armătură înainte de a fi montată trebuie să fie verificată cu atenţie în ce priveşte execuţia şi calitatea.13. Fonta cenuşie ( STAS 568. Deoarece aliajele de cupru nu devin fragile la temperaturi joase.4.100°C. 5. înainte de montare se curăţă suprafeţele flanşelor.13. temperatura şi presiunea de lucru. piuliţe. 3. STAS i 181-66 Se pot executa prin turnare. 4.67) Fonta nodulare (STAS 6071-70) Fonta maleabilă (STAS 569-70) Oţel p a £ 16 bar t < 300 ° C ρn £ 25 bar t £300° C ρ n £ 16 bar t £400° C pentru corpul şi capacul armăturii Se admite în condiţiile prevăzute de STAS 1180-65. ele se folosesc la executarea armăturilor pentru fluide cu temperatură sub . şuruburi. 2.3. se pregătesc garniturile şi şuruburile 3. înainte de demontare trebuie să se constate că instalaţia nu mai este sub presiune: 6.

0 6 2-6 4-6 3-4 3-4 3 1-3 - 10 16 35 60 100 Garnitură ondulată umplută cu grafit şi azbest Tabelul 3.1.12. câlţi Cauciuc simplu Cauciuc cu tcndă Cauciuc cu plasă metalică Preşpan Cupru Oţel moale Clinsherit Temperatura max. bar 10 10 Grosimea mm 2-4 Observaţii Trebuie impregnată cu ulei 80 300-400 15 60 2 Tabelul 3.1 L Garnituri pentru produse petroliere Denumirea materialului Preşpan Hârtie desen Fibră Aluminiu Temperatura max.5 . bar 1.5 . °C 50 Presiunea max. Materialul din care se confecţionează garnitura se alege funcţie de natura fluidului de lucru. bar 1.10.5 i. C C 200 425 30 Presiunea max.102 Manualul ofiţerului mecanic 3. Tabelul 3. Garnituri folosite în instalaţiile navale în scopul asigurării îmbinărilor etanşe între diferite elemente ale instalaţiilor hidropneumatice navale se folosesc garnituri.0 3. Până la diametrul de 400 mm 40 40 60 80 100-200 nelimitat 275 3.5 Grosimea mm Observaţii Se foloseşte pânză de velă îmbibată cu ulei. Garnituri pentru apă Denumirea materialului Teπdă Cânepă.14. 5 20 35 80 Grosimea mm 2-4 - Observaţii 2-3 • 0. °C 30 80 Presiunea max. de temperatura şi presiunea acestuia. Garnituri pentru abur Denumirea materialului Azbest( foaie) Azbest (şnur) Otel moale Cupni Clingherit Temperatura max.

Cristalizează în sistemul hexagonal. fibre reinfl amabile. Garnituri pentru gaze 103 Denumirea materialului Azbest Temperatura max. la presă. Fibră vulcan . infuzibil. Conducte. satinat cu luciu pe ambele fete: Satinate . Garnituri Tabelul 3. natural.operaţie de destrămare a smocurilor de fibre textile în fibre individuale. Grafit .material obţinut din celuloză. de orientare a fibrelor şi de aranjarea sub forma unei pături subţiri.Formă naturală alotropică a cărbunelui. Cardare . prin presarea între doi cilindri sau uneori uneori. este unsuros la pipăit. rezistent la atacul acizilor. Miniu de plumb (Pb3O4) . amestecate pentru legătură cu 10% bumbac se obţine prin cardare şi filare. reprezentând stadiul cel mai înaintat de carbonizare.13.Varietate roşie de oxid de plumb. Nu rezistă la acţiunea acizilor sau bazelor.Pompe. Armături.silicat de calciu si magneziu. Poate fi întrebuinţat ca grund pentru protejarea obiectelor feroase contra ruginii.5 Grosimea garniturii 2-4 Observaţii Materiale utilizate la garnituri Preşpan .Operaţie prin care se dă luciu unei ţesături sau unei foi de hârtie. Poate fi întrebuinţat şi ca adaos la lubrifiant!. de îndepărtarea impurităţilor şi a fibrelor prea scurte. . care este rezistent la temperaturi şi presiuni înalte. Azbest .material fabricat din fibre de asbest şi cauciuc. °C 650 Presiunea max. rezistent la acţiunea produselor petroliere. bar 1. Este un mineral fibros din ale cărei fibre. Clingherit .carton dur.

D. I. V.a. Prisecani. Gh. . A. Bucureşti 1980 îndrumătorul ofiţerului de navă Editura Tehnică. loniţă. ş. Popoviciu. C. Uzunov.a. Bucureşti 1986 Conducte pentru agenţi termici Editura Tehnică. Bucureşti 1986 [2]. Apostolache [5]. Leca. I.104 Manualul ofiţerului mecanic Bibliografie [1]. lonescu. loniţă. Anton. L Dragomir [4]. [3]. ş. Bucureşti 1983 Instalaţii navale de bord Editura Tehnică. J. M. C. Bucureşti 1978 Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice Editura Didactică şi Pedagogică. L Fitero Hidraulică şi maşini hidraulice Editura Didactică şi Pedagogică.

raportat la presiunea şi temperatura de aspiraţie paşι ta . Fig. natura şi starea iniţială a gazului.2. 4. în fιg.2 este redată o secţiune printr-un compresor vertical. la cele cu piston. Construcţia compresoarelor cu piston Constructiv aceste compresoare au. aceleaşi părţi ca ale unui motor cu ardere internă. transformată ulterior în energie potenţială de presiune. unde se pot distinge toate părţile lui componente. Curgerea este radială la corapresoarcle centrifuge şi axială la corapresoarele axiale. clasificare. prsι pa fiind presiunile de refulare şi aspiraţie ale gazului. indiferent de principiul de funcţionare.Compresoare cu comprimare volumică la care comprimarea se realizează prin micşorarea volumului ocupat de gaz cu ajutorul unui organ mobil cu mişcare rectilinie alternativă. Generalităţi.COiMPRESOARE 4. .2.1 Domeniul de utilizare al diferitelor tipuri de compresoare . mărimi caracteristice Compresoarele sunt maşini termice generatoare care comprimă gazele sau vaporii consumând energie mecanică. . în figura 4. După principiul de funcţioanare se împart în două grupe: . Compresoarele.1 se prezintă domeniul de utilizare al diferitelor tipuri de compresoare. în general.4. 4.debitul volumic aspirat l'.raportul de comprimare πe = p/pa .1. sau mişcare rotativă la cele rotative.Coraprcsoarc cu comprimare cinetică la care un rotor transferă gazului energie mecanică sub formă de energie cinetică. Compresoare cu piston 4. pot fi caracterizate prin două mărimi principale: .0.

S.dispoziuv de aerisire a carterului: -t.baia de ulei.filtru de aer.chiulαsa compresorului. 14' segraenu" de compresie.arborele cotit.cilindrul compresorului bucşa). 79.supapă de αspirαpe. l S. 6.disρoziuv(lingură) de ungere prin blocaj.coloană de aspiraţie. 7.sondă de uleifjojă). 17. 4. 5. 20.coloana de refulare. 13.supapd de refulare. 9.şuruburi de bielă. Construcţia unui compresor de aer cu piston /. U. 16. cu amortizor de zgomot.dispoziuv de blocare a supapei de aspiraμe.manivela. .2.pistonul compresorului. 75. 2.carterul compresorului. W. 12. J.biela.supapi de siguranţa.106 Manualul ofiţerului mecanic 20— Fig.

cu cilindrii opuşi. c.4 ia în considerare procesele reale din cilindrul compresor. Q= 10-50 mVmin: e) după presiunea maximă de refulare: cu presiune joasă. Rezultă că fazele procesului teoretic se succed. ρ= 100-1000 daN/cπr Procesele de lucru ale compresoarelor cu piston. compresie şi refulare au loc pe parcursul unei rotaţii complete a arborelui cotit.cu cilindrii în V la 90°.4.raonocilindrice. Clasificarea compresoarelor cu piston se poate face după mai multe criterii: a) după dispunerea cilindrilor (fιg. Diferenţele dintre cele două diagrame se explică astfel: presiunea de aspiraţie pentru procesul real este mai mică decât presiunea mediului ambiant.cu cilindrii în linie. cu debite mari.4. b) după numărul de cilindri (moπocilindrice şi policilindrice): c) după numărul de etaje de comprmare ( de la l pînă la 5 etaje). b. ă. cu presiune medie.4 se prezintă procesele teoretice şi reale din compresor. Clasificarea comprcsoarclor de aer.4. Q< 5001/min: cu debite mijlocii.4. 4. nu se produc pierderi de aer prin neetanseităţi: aerul este un gaz perfect. refularea (3-4). după dispunerea cilindrilor: α. fiind necesară pentru învingerea rezistenţelor aerodinamice din clapeţii . Transformarea cuprinsă pe porţiunea (4-1) reprezintă destinderea aerului rămas în spaţiul mort (volumul vătămător).3). p= 10-100 daN/cπr: cu presiune înaltă.4. Diagrama reală reprezentată în fig. Q= (XS-lOm^min.cu cilindrii în W. ceea ce permite de fapt încărcarea cilindrului cu aer.3. de la presiunea de refulare până la presiunea de aspiraţie. astfel: aspiraţia (1-2). La compresorul cu piston procesele de aspiraţie. iar presiunea de refulare este mai mare decât presiunea din conducta de refulare. comprimarea (2-3). în cadrul ciclului teoretic s-au admis următoarele ipoteze: nu există schimb de căldură între piesele compresorului şi fluidul care se comprimă.Compresoare 107 Fig. Pentru explicarea funcţionării proceselor de lucru dintr-un compresor cu piston se va reprezenta diagrama teoretică şi reală a ciclului de funcţionare pentru un compresor cu o singură treaptă de comprimare şipentru un compresor cu două trepte de comprimare. d) după debitul de comprimare: cu debite mici. p £ 10 daN/cπr. urmărind fιg. în fig. 4.

6. Diagramele proceselor de lucru ale compresoarelor cu piston într-o treapta de comprimare a. 4. 4. Fig. Aerul este apoi răcit în răcitorul intermediar 8. 4. 4. Secţiune prin compresoare în două trepte de comprimare a. 1-2 aspiraţia. la presiune constantă p{ reducându-se volumul de la V 3 la V 4 şi apoi este introdus în treapta a doua de comprimare unde presiunea creşte pană la valoarea p r ll punctul 5: refularea aerului (transformare izobară) (5-6):^destinderea aerului rămas în spaţiul vătămător (6-1).diagrama reală.5. In fig. Prin comparaţie s-au redat şi diagramele ciclului de funcţionare pentru un compresor în două trepte fig.diagrama teoretici.4. Pentru a mări presiunea de refulare a aerului. fără a ridica prea mult temperatura s-a recurs la soluţia utilizării unui compresor în două sau mai multe trepte de comprimare cu răciri intermediare precum şi răcire finală.6c este redată diagrama indicată la ciclul real a compresorului de aer. 4. b.compresor cu cilindru şi piston diferenţial. b. 3-4 refularea.compresor în doi cilindri. 2-3 compreimarea. .6b sunt reprezentate diagramele reale ale celor două trepte de comprimare a aerului. Diagrama teoretică la un compresor în două treptefig.5. Se observă că presiunea de aspiraţie în treapta a doua punctul 5 este mai mică decât presiunea de refulare din treapta I (punctul 4).6a are următoarele faze: aspiraţia aerului Ia presiune atmosferică (1-2) şi comprimarea (2-3) ultima fiind considerată o transformare adiabată.4. 4-1 destinderea Fîg. Compresorul în două trepte de comprimare este prezentat în fig. In fig.108 Manualul ofiţerului mecanic de refulare şi conducta de refulare. 4. ca urmare a pierderilor de presiune şi răcirii intermediare.

5-6 aspiraţia ia treapta a II a. Debilul masic m [kg/s] este cantitatea de gaz refulat în unitatea de timp de ultima treaptă: .diagrama reală.cilindreea unui spaţiu activ. 2-3 compresia. c. Dimensiunile principale si debitul compresorului Dimensiunile principale sunt: D[m] . 4-5 răcirea intermediară a aerului. 2-3 compresia aerului în treapta I.numărul de spaţii de lucru: n[s ] . S-5-l destinderea aerului în spaţiul mort. r = λ-/-/ι-r c [mVs] } (4. 1-2 aspiraţia aerului în treapta I. 1-2 aspiraţia. 3-4 refularea aerului în treapta I spre aspiraţia treptei a U a. 3-4 ricirea intermediară a aerului.6. Debitul volumic l' [mVs] este vjrftimul de gaz refulat în unitatea de timp de către ultima treaptă. Vc = Ap • c [m3] . 4.1. 4-1 destinderea aerului din spaμul mort. 7-5 refularea aerului în treapta a II a. pr presiune intermediară între cele două trepte. 3-4 refularea. b. 2-3 compresia aerului în treapta I. 1-2 aspiraţia. 5-6 refularea aerului din compresor.Compresoare 109 Fig.cursa pistonului: Ap = π • D1 /4 fm:] .suprafaţa pistonului. 4-5 comprimarea în treapta a II.diametrul cilindrului: c[m] .diagrama combinată a ciclului real. 4.1) unde: λ este coeficientul global de debit: i . raportată la starea de aspiraţie. 6-1 destinderea aerului din spaţiul mort. Diagramele proceselor de lucru ale compresoarelor cu piston în doua trepte de comprimare d-diagraraa teoretică. 6*-7 compresia în treapta a II a.2.turaţia.

3. τι: este coeficientul politropic mediul Ia destindere (pentru aer n: = 1.7) unde: n.10.5) /4 g\ λ„ = λ « -(l + ελ/jδ.. (4.2) unde: ρβ[kg/m3] este cantitatea de gaz în starea de aspiraţie....4) Fig.2* Calculul coeficientului global de debit în figura 4.limita inferioară pentru mai multe trepie în care εţ. δ u = δ r = 0.110 Manualul ofiţerului mecanic (4. Ciclul teoretic şi real ai compresorului monoetajat. λ se poate estima pe baza datelor experimentale. este exponentul politropic mediu la comprimare (pentru aer n{ = 1.02 . 0.4): n{ şi n2 cresc cu creşterea turaţiei şi scad cu îmbunătăţirea răcirii. 1. /n. VPq Fig. δr sunt căderile relative de presiune la aspiraţie şi refulare./n= //ι 2 .98)..π[. δβ .3 . 4. unde λu = Vu IVC este gradul de umplere teoretic.8 sau cu relaţia: (4.2. = V„/ Ve = 0. . 1.. -λ ω -λ^ -λφi λ α = Va IVC este gradul de umplere real.03 ..4). în calcule preliminare. Coeficientul de debit λ: a.8... (4.1 . 4.0.. Pentru calcule mai exacte : λ = λ.. din figura 4.v -δr.pentru o creapii. -ε.7. (4. în funcţie de rezistenţa hidraulică a supapelor şi de viteza de curgere prin supape. Obişnuit. 4.12 este spaţiul mort relativ. /^ este coeficientul de reducere al debitului datorită încălzirii gazului de aspiraţie (λ w s 0.b .7 se prezintă ciclul teoretic şi real al compresorului raonoetajat cu spaţiu mort având volumul V„. 0. c .94.

λ„ şi λ..5 (max.5 .5... este coeficientul de reducere al debitului datorită pierderilor prin neetanşietăţi: λ t = 0. 50) (4. pentru compresoarele verticale rapide: . s(l37.11) μ u = 2.2: valori mici duc la dimensiuni mari ale compresorului şi la viteze medii reduse ale pistonului cu avantajul micşorării pierderilor de presiune în supape: valori mari duc la efecte contrarii.parametrul de acceleraţie: (4. Valori orientative ale Iui λ„şlλ.10) cm = 1.97 .6 .5 .8 . 4. acţionat la turaţia n şi având un coeficient de debit λ. 1. 6) la compresoare verticale: .. .<î(5.9) unde c/ D =0. 4) la compresoare orizontale cu dublă acţiune şi cm = 2. sunt cu atât mai mici cu cât πc este mai mare. fiind umiditatea relativă a gazului aspirat. 0..Comp resoarf 111 λ. în figura 4. ^nux"2 [kN/s:] 20 (max.7. 3. 5 (max.9 se dau valorile orientative ale lui λ^ şi ale produsului λ w «λ^în funcţie de πc . ta şiprPentru un compresor raonoetajat cu / spaţii de lucru.9.3. Dacă n şi / nu se impun. Soluţiile se analizează cu următorii parametrii de control: .Calculul dimensiunilor principale Ia compresoarele monoetajate Datele iniţiale pentru calcul sunt V..95-0..23).275J-102 kN/s : . Pentru lagăre de alunecare μ. 6 m / s 2 .presiunea parţială a vaporilor de apă la saturaţie.. diametrul cilindrului este: [m] (4. iar p.12) F^u fiind forţa maximă exercitată asupra pistonului..9.5 m/s:. λφ este coeficientul de reducere al debitului datorită umidităţii conţinute în aerul aspirat... 4.i02 kN / s2 . Fig.2. (4-8) φ. când umiditatea se condensează: λφ>l-φa-ps/pa =0.parametrul de încălzire: μ.99....viteza medie a pistonului: cm=2cn [m /s] (4. pentru compresoarele lente orizontale şi μ α = 4. semnul egal corespunde condensării totale. pa. se calculează mai multe variante cu turaţiile sincrone. iar pentru lagăre cu rulmenţi μ.

1 12

Manualul ofiţerului mecanic

4.2.4. Puteri si randamente
• Puterea teoretică:

/> = „.r c ./ v =„r;./ m . P ι , [W]

(4>13)

unde /, [J/m3] şi lm [J/kg] sunt lucrurile mecanice specifice volumic şi masic. Puterea teoretică poate fi iiotermică Ptz, adiabatică P^ sau politropică P^, după cum se consideră procesul de comprimare teoretic: 'vtt = Pa •'«* c [J/m3] (4.14) (4.15)

(4.16) unde N şi n, sunt exponenţii adiabatic şi respectiv politropic. • Puterea indicată:

pt=y-ιv/^ [w]

(4.i7)

unde η, este randamentul indicat, în funcţie de procesul teoretic de referinţă, se disting: randamentul indicat iiotemiic ηu. , adiabatic η^ şi politropic i]^ La compresoarele pentru aer şi gaze procesul teoretic este cel izotermic, iar la corapresoarele frigorifice, cel adiabatic. Ca valori, la compresorul monoetajat η/ι/: = 0,62 ... 0,76, funcţie de πe. iar η/w = 0,90 ... 0,97. Dacă se dispune de diagrama indicată: (4.18) Pi [N/m ] fiind presiunea medie indicată // fiind numărul de spaţii de lucru la prima
3

treaptă, iar λ - coeficientul global de debit al compresorului, calculat cu relaţia: (4'19> fiind coeficientul global de debit al primei trepte, calculat cu relaţia (4.3) şi (4.5) Cilindreea treptelor următoare se calculează cu relaţia:
V *

'>

''•α/

r * ^(y-I) cO-l)
π

(4.20)

Pentru aceeaşi cursă la toate spaţiile de lucru, diametrele cilindrilor de comprimare la treptele următoare se calculează cu relaţia:

Compresoarc

113

;

Q-i)
l

λ

*o-p

τ

j

î '-a,-

7 " My-i) eθ-θ
π

aj

l

.lm . 3J

(4<M) l

'

Puterea indicată se poate calcula cu relaţia (4.17) în care se ia /.,... din relaţia (4.14): pentru π^ • ηu. se ia din diagrame sau din tabele corespunzătoare lui z. Obsen'aţie: La presiuni mari, de peste 100 bar, relaţiie (4.4), (4.14), (4.15), (4.16), (4.20) şi (4.21), trebuie corectate, cu considerarea factorului de corecţie al gazelor reale corespunzător fiecărei stări: ζ = pv/RT (4.22) Relaţiile amintite devin: (4.23)

[J/m3]

(4.24)

(4 25)

'

v (4

•"

o

ζd şi ζr referindu-se la starea de aspiraţie şi la cea de refulare.

4.2.5. Răcirea compresoarelor
La compresoarele cu piston se face atât răcirea cilindrilor, cât şi răcirea intermediară, şi finală a gazului. Răcirea cilindrilor se impune pentru micşorarea solicitărilor termice, îmbunătăţirea ungerii şi reducerea consumului de ulei. iar cea intermediară, pentru răcirea gazului până aproape de temperatura iniţială. Cilindri se nervurează în exterior în cazul răcirii cu aer (la unităţi mici), sau sunt prevăzuţi cu cămăşi în cazul răcirii cu apă. Fluxul de căldură evacuat prin cilindru poate fi calculat orientativ pentru treptele de joasă şi medie presiune cu relaţia: Oα/ S (045 ...0,20) /ţ [W] iar pentru treptele de înaltă presiune: O0/ s (040 ... 045) Pt [W] (4.27) (-J.-8)

Răcirea intermediară şi finală se face în răcitoare cu aer, la unităţile mici, sau cu apă, la cele mari. Răcitoarele cu apă se realizează cel mai frecvent cu fascicule de ţevi în manta. Fluxul de căldură realizat se estimează cu relaţia:

114

Manualul ofiţerului mecanic

Qu = (0,8 ... 0.9) /> Δf/Δ/ mtx

[W]

(4

.29)

PI fiind puterea indicată a treptei din amonte: Δ/ - căderea de temperatură efectivă; Δ/ căderea de temperatură corespunzătoare readucerii gazului la temperatura de aspiraţie din prima treaptă. Pentru evitarea depunerii de piatră se recomandă ca temperatura apei de răcire la ieşirea din sistemul de răcire să nu depăşească 40° C.

4.2.6. Distribuţia compresoarelor cu piston
Obişnuit, pentru distribuţie se utilizează supape automate, cel mai adesea cu plăci inelare (fig. 4.10). La pompele cu vid cu piston, se folosesc, uneori, sertare comandate la aspiraţie. Din motive tehnologice, supapele de aspiraţie şi de refulare sunt, adesea, identice. Secţiunea necesară de trecere prin scaunul supapei: As=A„.cJcs [nι-1 (4-30)

unde c, este viteza medie prin scaun. Pentru compresoarele cu aer, c, se dă în tabelul 4.1.
Tabelul 4. l Viteza admisibilă în supape Ana* [bar]
10

30

100
20-15

c, [m/s]

35-25

25-20

tMJflβ
Fig. 4.10. Supape cu plăci inelare: a - supapă de refulare cu resoaπe mari: b - supapi de aspiraμe cu resoarte mici;

înălţimea de ridicare a plăcilor inelare sau bandă: /W =(0.10...0.25)&, [mm]
(4.31)

b, [ram] fiind lăţimea canalului: obişnuit b, = 3 ... 15 mm şi h^ = 1,5 ... 3.5 mm. în figura 4.11 se dă h^ recomandată, în funcţie de viteza unghiulară ω [rad s"1] pentru diverse presiuni.

Compresoare

115

Forţa în resort la ridicarea maximă a plăcii, raportată la A,, se admite 10 - 30 kN/nr, iar la aşezarea plăcii pe scaun 0,6 - 0,8 din valorile de mai sus. Viteza de aşezare a plăcii pe scaun cn £ 02 m/s.

4.2.7.RezervoruI tampon
Se dispune între compresor şi consumator în scopul amortizării pulsaţiilor de presiune şi al acumulării gazului comprimat. Serveşte şi ca separator de ulei şi umiditate. Se dimensionează pe baza relaţiei:

150 20C

[m3]

(4-32)

Flg. 4.11. înălţimea maximă de ridicare a plăcii supapei.

unde 5 = (/?n^x -Pm^/p^j este gradul de neregularitate al regulatorului: K = 3,5 ... 8,3 pentru corapresoare monoetajate şi K = 2,1 ... 5,9 pentru cele bietajate. Limitele inferioare sunt pentru cele cu dublă acţiune. Orientativ, pentru compresoare cu aer VR=(6...\2).V [m3] (4.33)

Limita inferioară se ia pentru compresoare mari (F>0,5 mVs). La reglarea debitului prin opriri periodice sau mers în gol: VR = 900(1 + Δ7Y Ta )pa - V / ,V • Δ/> [m 3]
(4:34)

unde Δr[K] este creşterea medie a temperaturii gazului în rezervor faţă de aceea de aspiraţie Ta [K], Δp - variaţia maximă admisă a presiunii şi W [h"1] - numărul orar maxim de opriri sau de treceri la mers în gol. ff = 10 •*-15 la pornire prin reostate; W = 30 la pornire prin comutare stea - triunghi şi N = 60 în cazul reglării prin trecere la mers în gol. Armaturi necesare: supapă de siguranţă, flanşe pentru intrare, ieşire şi pentru conducta spre regulator, robinet de închidere, robinet pentru evacuarea uleiului şi condensului, manometru, termometru, gură de vizitare. 4.2.7.1. Dimensionarea buteliilor de aer de lansare motor principal Notafii: Vm 3 - volumul buteliei
p

i "T " Pasiunea iniţială în butelie; Pf -^– - presiunea finală în butelie

Im']

Im'\

Z,^- numărul de lansări impus de societatea de clasificare ( RNR; LR: GL; B V; AR....) ra^M %aer . masa de aer necesar pentru o lansare L lan J p minuuJ —- - presiunea minimă din butelie care mai asigură o lansare sigură.

116

Manualul ofiţerului mecanic

Considerente: P minL^xsPp; 7^^=12 pentru motoare reversibile; 2^=6 pentru motoare nereversibile Ecuaţia caracteristică de stare: pV=mRT sau pf Vtt= m^ R T f^Vl . ~ ,* .. . ,. ,. . „ unde ρf —- - presiunea finală din butelie: v0 =/ -Vs;
τ/

totală a motorului: i - or. de cilindri ai motorului; D [m] - diametrul cilindrului: S [m] - cursa pistonului; V, [m3] - volumul cursei pistonului: cilindreea: - constanta aerului: T [k] - temperatura aerului Rezultă: _.

im'j

. πD7 0 ... , Vti =/ o - cilindreea

^

?fr ; p V -m^RT- pentru începutul lansărilor t RT pţV = m f • RT - pentru finalul lansărilor

l- corpul buteliei; 2- capul buteliei; 3- supapă de siguranfd; 4- valvulă de încărcare; 5- valvulă spre instalaţia de aer lansare MP; 6- robineţi de purjare; 7- guri de vizită.

Fig. 4.12. Butelii de aer lansare motor principal

4.2.8. Reglarea debitului.
• Metode de debit nul: a) opriri periodice (max. 15 * 30 pe oră): se aplică numai în cazul unităţilor mici, acţionate electric: b) mers în gol. Se realizează prin: deschiderea supappei de aspiraţie: conectarea unui spaţiu mort suplimentar; descărcarea printr-un ventil aşezat între supapa de refulare şi un ventil de reţinere montat pe conducta de refulare: închiderea completă a conductei de aspiraţie.

Comprcsoarc

117

• Metode de debit redus în trepte: a) trecerea la mers în gol a unui număr variabil de spatii de lucru; b) variaţia turaţiei în trepte; c) conectarea succesivă a unor spaţii moarte suplimentare; d) ventile de descărcare plasate de-a lungul cursei pistonului. • Metode de debit redus, continuu: a) variaţia turaţiei; b) deschiderea comandată a supapei de aspiraţie prin fracţiuni variabile ale cursei de comprimare şi refulare: c) variaţia mărimii spaţiului mort suplimentar: variaţia momentului conectării spaţiului mort suplimentar: e) variaţia secţiunii orificiului de conectare al spaţiului mort suplimentar: f) strangularea parţială a aspiraţiei. Procedeele cele mai economice sunt: oprirea periodică, variaţia turaţiei, conectarea unor spaţii moarte suplimentare, ridicarea supapei de aspiraţie.

4.2.9. Acţionarea compresoarelor
Alegerea motorului de acţionare depinde de situaţia energetică a locului unde se va utiliza compresorul. Se folosesc: a) motoare termice la compresoarele de avarie: b) motoare electrice de curent continuu pentru compresoarele unor vehicule: b) motoare electrice de curent alternativ pentru compresoarele principale şi compresoarele auxiliare. Pentru puteri până la 100 kW, se folosesc motoarele asincrone în scurtcircuit sau bobinat, înaintea pornirii, compresorul se descarcă prin unul din procedeele de trecere la mers în gol şi se pune în funcţiune sistemul de răcire şi de ungere (dacă este acţionat independent). Pentru unele nave sunt prevăzute şi corapresoare de avarie acţionate manual care sunt astfel dimensionate încât să permită umplerea buteliei de aer lansare motoare auxiliare în 45 rain.

4.3. Compresoare, suflante şi pompe de vid volumice rotative
4.3.1. Generalităţi
Cuprind o gamă de construcţii la care, prin mişcarea de rotaţie a unui rotor sau a doi rotori cu o anumită geometrie, se realizează spaţii de lucru (camere, celule) având volume ce variază în timpul rotaţiei. Creşterea volumului permite realizarea aspiraţiei, iar micşorarea lui asigură comprimarea şi refularea. La camerele de volum constant, comprimarea se produce practic izocor în timpul refulării (comprimare exterioară). Se pot realiza astfel de spaţii de lucru prin următoarele sisteme: - cu un singur motor excentric cu palete sau placă culisantă: compresoare si pompe de vid multicelulare, cu piston rostogolitor, cu inel de lichid etc, - cu doi sau mai mulţi rotori cu profile identice ce se rostogolesc în sens contrar. suflanta Roots etc. - cu doi sau mai mulţi rotori cu profile diferite, conjugate: suflanta Jaeger (cu rotor de distribuţie), compresorul Lisholra (elicoidal) etc. Circulaţia gazului are loc într-un singur sens, ceea ce permite înlocuirea supapelor cu ferestre. Faţă de maşinile cu piston prezintă şi avantajul eliminării forţelor de inerţie, la masele cu mişcare de translaţie ceea ce permite turaţii mai ridicate cu reducerea dimensiunilor de gabarit şi micşorarea fundaţiilor. La maşinile fără atingere între rotori (cu interstiţii), nu este necesară ungerea interioară, deci se obţin gaze curate. Reglarea debitului: se face prin conducte şi robinete de ocolire, prin strangularea aspiraţiei sau variaţia turaţiei.

118

Manualul ofiţerului mecanic

Răcirea: se face cu aer în circulaţie forţată printre nervurile carcasei, sau cu apă prin cămăşi de răcire; la raporturi de comprimare mici sunt nerăcite. Acţionarea: se face, de regulă, electric, direct prin cuplaje elastice, sau indirect prin transmisie cu curele trapezoidale sau cu roti dinţate. în continuare se prezintă câteva din construcţiile mai frecvent folosite, cu descrierea principiului de funcţionare şi menţionarea principalelor mărimi caractersitice şi utilizări.

4.3.2. Compresoare si pompe de vid multicelulare
Cea mai utilizată este construcţia Wittig (fig. 4.13). în cilindrul l se roteşte tamburul 2, prevăzut cu fante de ghidare 3 în care culisează lamelele 4, apăsate pe cilindru sub acţiunea forţei centrifuge sau a unor resorturi. Lamelele se dispun radial sau înclinate în sensul de rotaţie (pentru micşorarea solicitării), între tamburul 2 aşezat excentric cu excentricitatea e şi cilindrul / rămâne un spaţiu de lucru, împărţit de lamele în tot atâtea celule de volum variabil. Aspiraţia şi refularea se fac prin ferestre practicate în pereţii cilindrului. Pentru micşorarea uzurii, forţa centrifugă a lamelelor este de obicei preluată de două inelele de descărcare. Comprimarea aerului se realizează tot prin variaţia forţată a volumului ce formează spaţiul de lucru datorită pistoanelor cu mişcare rotativă. Constructiv un astfel de compresor fig. 4.13 Este compus dintr-un stator /, în care se roteşte un rotor 2, montat excentric fată de stator cu o excentricitate e. în rotor sunt practicate canalele 3 în care sunt montate lamelele elastice 4. Principiul de funcţionare al compresorului cu lamele este următorul: datorită acţionării rotorului în sensul indicat, forţa centrifugă face ca lamelele să iasă din canalele 3 urmărind profilul statorului; cînd spaţiul dintre lamele creşte are loc o depresiune şi aerul este aspirat prin racordul 5, iar în partea din dreapta unde spaţiul se micşorează se realizează comprimarea şi refularea aerului prin racordul 6. Acest tip de compresor are întotdeauna acelaşi grad de comprimare datorită construcţiei sale. Raportul de comprimare interior depinde numai de dimensiunile geometrice şi de poziţia ferestrei de reftilare. La unele construcţii, pentru egalarea presiunii interioare de comprimare cu presiunea din conducta de refulare sunt prevăzute supape automate de refulare, dispuse pe cilindru înaintea ferestrei de refulare. Se construiesc cu o treaptă sau cu două trepte de comprimare cu răcire cu aer, cu apă, cu ulei (Ia pompe de vid), sau fără răcire (la πc £1,5). Necesită ungere abundentă. Reglarea debitului: se face prin strangularea aspiraţiei. Reglarea prin micşorarea turaţiei se poate aplica numai pentru reduceri ale debitului până Ia 50%, deoarece forţa centrifugă a lamelelor devine insuficientă. Utilizări: comprimarea aerului sau gazelor, transporturi pneumatice, acţionări pneumatice, comresoare frigorifice, pompe de vid. Caracteristici: T =0,01 ... 10 mVs; Fig. 4.13. Compresor multicelular πc = 4 ... 5 într-o treaptă şi 8 ... 15 în două trepte, cu răcire intermediară; n = 5 ... 50 rot/s. Viteza periferică a lamelelor u^ =(/? +e)ω = 2π(R -f e]n = 8 .... 13 m/s la construcţiile fără

= 1. n.3).995 0.997 0.999 .806 0./7 [m/s] (4. d=2r.38) .992 0.1. se poate calcula cu relaţia: λ = l-(θ.3 Coeficientul de utilizare al dimensiunilor compresorului A". pentru gaze biatomice. Tabelul 4. λ .36) (4.excentricitatea relativă..14.37) unde.5 .. 4. Calculul debitului şi puterii: •> F = λπD"*£εl( l ss\1 A. . Amplasarea Terestrelor şi diagrama/?.Compresoare 119 99% în două trepte: în execuţii! speciale pa = IO"5 mmHg..coeficientul de utilizare al dimensiunilor compresorului..946 0.85. 1 λ = 0. V Puterea efectivă se calculează cu relaţia: (4.488 0. K.diametrul tamburului: z .6.lungimea rotorului: e = (D . 4.5 .025F)πc Puterea utilă se calculează cu relaţia: (4.coeficientul de debit.. Fig. n [rot/s] . «r 1 2 4 6 S 10 12 14 24 K z 0..d)J2 excentricitatea: s .numărul de lamele: ε=d/7? .976 0. funcţie de z (tab.grosimea lamelelor.turaţia.986 0.062-0.35) unde D = 2R este diametrul interior al cilindrului: L . 0.

Date constructive: d = 0.6 ...5.începutul ferestrei (4. Cu notaţiile din figura 4.12 pentru lamele din mase plastice.5 z = 4 şi chiar z = 2 (în cazul pompelor de vid) Sunt corapresoare care au pistoanele rotative monoaxiale.. 4.03 . = 90°. viteza de curgere prin fereastra de refulare se admite cr = 20 + 40 m/s . limita superioară pentru debite mari cu inele de descărcare. m Fig.b.de acţionare.. s = l . ε = 0. 2. j --. • . înălţimea lamelelor /. 32. 2.. Acest tip de compresoare sunt compuse dintr-o carcasă 7 în care se găsesc două rotoare profilate 2. 0. (4-39) unde.92..15..12. Punctele Bt C şi D sunt determinate de unghiurile δ t sδ 2 sβ şi 52 =(2 . Amplasarea ferestrelor de aspiraţie şi de refulare.. Rotoarele sunt acţionate sincron de o pereche de roţi dinţate prin intermediul axelor 4. 4. 0. pentru debite mici şi πc £ 2. iar η. pentru πc > 4./c = 0. = 1.5 m.presiune de aspiraţie. /-/• racord de refulare. ...d). /• carcasă..compresorul cu lobi. pt~ presiune de refulare: a. ηm = 0.roior profilat.racord de aspiraţie. UD = 1. unde β = 360° / z . 9. V.11.xxele. iar prin cea de aspiraţie 10 * 20 m/s.umplerea r __•___. Secţiune printr-un compresor cu lobi şi diagrama teoretică A.*__<•_.. pa .5 .14 unghiul de compresiune corespunzător raportului de presiuni πc este dat de relaţia: I/tl cosα = 2/π -l undeα= <T KOjM .7.3.66 (limitele superioare pentru V mare şi πe mic).. sub forma unor lamele. Pentru aer şi gaze cu densităţi apropiate. B..capetele rotoarelor.muchiile carcasei: 13 .40) de refulare corespunde punctului At cu <C MO A =β/2.-5. sub forma unor lobi.120 Manualul ofiţerului mecanic ι\4. 0.. z = 4 .10. /> suport compresor.:__ j .11 . 4 mm pentru lamele din oţel şi 2 .85 .diagrama teoretica.cantitate de aer supuşi comprimării.. Compresoare Roots Sunt compresoare de aer cu pistoane rotative montate pe două axe denumite şi corapresoare cu pinioane (compresoare de tip Roots).« J .14.3.\6.9 (D .5) β pentru π c S4 şi δ. 3. 0.. 2.

16 sunt formate dintr-o carcasă / şi două rotoare sub forma unor şuruburi care sunt rotite în sensuri contrare de două roţi dinţate de angrenare prin intermediul axelor 2.15 este prezentat principiul de funcţionare al acestor compresoare.0.008 . Aceste compresoare fig. Pentru mărirea uniformităţii refulării şi pentru reducerea zgomotului. de sub rotorul inferior. randament redus datorită comprimării practic izocore. respectiv 0.. Dezavantaje: debitare pulsatorie. Astfel în zona haşurată 4. 1.47) unde D [m] este diametrul rotorului: Ap [m ] .5: K.49) unde: η lu3j = 0.85 [pentru execuţii îngrijite cu interstiţii minime de ordinul (0.. Avantaje: construcţie simplă. gabarit mic. Utilizări: comprimarea aerului pentru spălarea sau supraalimentarea motoarelor: transporturi pneumatice: pompe de vid pentru depresiuni reduse (max 40 ..4. Când unul dintre rotoare efectuează umplerea cu aer atmosferic.. . Un proces similar poate fi explicat şi pentru rotorul superior.=1 — \Ap/π-D* coeficientul de utilizare al volumului carcasei.5 pentru πc = 1..π = 8 . Refularea aerului se termină când capul 5 ajunge în dreptul muchiei 10.turaţia: λ . iar celălalt rotor 4. Caracteristici: K =0.lungimea axială a rotorilor: n [rot/s] . Necesită o precizie ridicată de execuţie.82 .50^ vid) etc.. 4.4.. funcţionare cu zgomot. 0...003 )α. 0...95..59 pentru cele cu doi lobi şi λ = 0.. neexistând spaţiul de compresie. coborând până la 0. 40 m/s: ca = Cr = 30 m/s. 4.Compresoare 121 La acest tip de compresoare nu se realizează de fapt o comprimare a aerului.. a fiind distanţa dintre axele retorilor].1 . Z/D = 0.coeficientul de debit: AT. 12 mVs: π c = 1. 0. Pomparea aerului (refularea) începe când capul 6 trece de muchia 10 a carcasei. celălalt realizează pomparea la presiunea finală.8 . Rotoarele nu se nrin<r înfTv t^Ie Hn rotor ? are nrofilul convex ςi un număr de natru dinţi. Sunt întâlnite şi sub denumirea de compresoare cu pistoane axiale.aria profilului rotorului: L [m] .1 .D . 1. Compresoare elicoidale Compresoarele cu şurub au pistoane rotative montate pe doua axe paralele. rotorii cu trei lobi se realizează cu profile răsucite de 60°.3. 0.001 . Calculul debitului şi puterii: = : W:πD2Ln [mVs] (4. ci doar o împingere a aerului dintr-o parte in alta.2: n = 3 .. = 0..8 şi ηm = 0.65 . 0.5 m..05 . reprezintă o cantitate de aer care se consideră aspirată de rotorul inferior..8 pentru πc ^ 1. y (4. 200 rot/s: z / 2 = π . întreţinere uşoară. Profilele retorilor constau din arce de cerc în partea convexă şi din epicicloide.53 .48 .53 pentru profile cu 3 lobi. în fig..0. aproximate prin arce de cerc.7 . Date constructive: D = 0..

Se practică şi răcirea gazului prin injectarea de ulei sau de apă în spaţiul de lucru. Avantaje: păstrează puritatea gazului (la mers uscat). cu consum energetic suplimentar. 1. carcasa este prevăzută cu cămăşi se răcire cu apă.carcasa compresorului. 4. dar compresoarele elicoidale permit turaţii de 2 . însă.rotor secundar cu profil concav. iar la unele construcţii rotorii sunt încălziţi în interior cu ulei. La raporturi mari de comprimare.3 au randamente adiabatice mai mari. 5. Utilizări: comprimarea aerului: transporturi pneumatice: suoraalimentarea motoarelor . care la turaţii înalte se atenuează prin filtre acustice şi amortizoare. Adesea. siguranţă mare în funcţionare: dimensiuni de gabarit şi mase foarte mici. având. principiul de funcţionare..axe de antrenare.spaμu de lucru. la aceeaşi turaţie. circular simetric (din motive tehnologice).1 .. Profilele utilizate mai frecvent sunt: cicloidal simetric. cei doi rotori se rotesc cu turaţii invers proporţionale cu z. 4. 3. Presiunea de comprimare interioară depinde de geometria rotorilor şi amplasarea ferestrei de refulare. zt = 4 şi z2 = 6. Compresor clicoidal. peretele carcasei / şi proeminenţa dintelui rotorului 3. Aspiraţia şi refularea se fac prin ferestrele practicate în pereţii frontali sau laterali.rotor principal cu profil convex. 6. dimensiunile sunt ceva mai mari. fψgaiσrcσ l. Dezavantaje: tehnologie complicată: zgomot în funcţionare.16. crescând cu raportul de comprimare. după care se va evacua prin racordul 7. format din cavitatea dintelui rotorului 4. Prin rotire aerul este împins în direcţie axială producându-se comprimarea până la capătul rotoarelor. faţă de acestea avantajul unor caracteristici stabile (fără zonă de pompaj) faţă de suflantele Roots. Numărul lobilor este cuprins intre 2 şi 8. cicloidal asimetric şi mai ales.3 ori mai mari şi pentru πc > 1. Funcţionarea pe o reţea cu presiune diferită duce la salturi de presiune izocore. comparabile cu cele ale turbocompresoarelor. egal sau neegaJ la cei doi rotori.122 Manualul ofiţerului mecanic Aerul pătrunde în compresor prin racordul 5 în spaţiul de lucru 6. 2.racord de aspiraţie.racord de evacuare. prin intermediul unui angrenaj de sincronizare. Fig. 7.

82: //. 4. Suflante cu rotor de distribuţie Pe arborele principal / (Fig.17) se află la mijloc un disc cu două sau trei palete active 2. 4. se obţin gaze curate. =4 pentru o treaptă.85 . 80 rot/s.. Deplasarea gazului se face prin deplasarea paletelor 2 în spaţiul inelar dintre tamburul interior 4 şi carcasa 5...coeficientul de utilizare raportat Ia acelaşi rotor..6 . fiira frecare. λ = l): zt = 2 . exploatere şi întreţinere uşoară: Neavând ungere interioară. Alte dare constructive: unghiul de răsucire al profîlelor extreme 217 . 1.5: K.0015) dl [mm]..ariile utile ale secţiunilor transversale ale canalelor active: zt ..33 şi h/d2 = 0.02). = 0.001 .4 .5.. 250 rot/s şi chiar 500 rot/s la debite foarte mici: π. [rot/s] turaţia rotorului conducător: d: [m] .Compresoare 123 Caracteristici: f =0.numărul de dinţi ai rotorului conducător: n...5: n = 5 ..5.A2) = λ L n{ r: A^ r/f = λ /7j rt λ't — d f [mVs] (4. 0.. =π•</•/? =75.50) unde L [m] este lungimea axială a rotorului: At şi A2 [m:] . 0. care are rolul de separare a spaţiului de refulare de cel de aspiraţie. Suflantă cu rqtor Mărimi caracteristici: J'=0 .. .. λ redus (0. funcţie de geometria profîlelor şi de numărul de dinţi zt şi z: (limita superioară pentru Zi şi Z2 mici şi înălţimi relative ale dinţilor h./d^ respectiv h/d: mari: adesea h/d. Avantaje: Construcţie simplă din materiale uzuale. 0.. π c = l . z2 = 2 . 12 mVs: n = 25 . 3.3...17. Pentru c ma.. = 8 cu injectare de ulei.. randamente reduse datorită comprimării exterioare.... Fig. la mers uscat si π. Utilizări: Comprimarea sau transportul aerului sau gazelor neutre. Calculul debitului: V = λ L n{ TJ (A{ -f..92 coeficientul de debit (la n > 250 rot/s şi πc < 2.2 .diametrul cercului primitiv al rotorului conducător: λ'j =(AI +Ăι}/d{ .. profilate pentru o angrenare cu interstiţii minime cu golurile din rotorul de distribuţie J. < 0.. λ = 0.. neexplosive: transporturi pneumatice: asigurarea arderii sub presiune.5 . 8: L/dt = 1. 125 m/s. Dezavantaje: ε w mare şi deci πc realizabil mic.007 . 0. 4. 6 .. Rotorul distribuitor 5 se roteşte în sens invers. 5 mVs: de distribuţie.κ r r ' c max πc > 6 se trece la două trepte: ca pompă de vid realizează vid de 90%: η^j = 0.240°: jocul dintre rotori şi dintre rotori şi carcasă: j = (0.7).0.

după grupe de 2 . supraalimentarea motoarelor în general aceleşi ca şi în cazul compresoarelor volumice... aşezate într-un singur corp (max.15 . 350 rot/s. Utilizări: în instalaţii de ventilaţie compartimente maşini. 18. Pot fi: a) cu răcire exterioară în răcitori intermediari.. Se utilizează pentru supraalimentarea motoarelor cu ardere internă: alimentarea cu aer a camerelor de ardere ale turbinelor cu gaze staţionare sau mobile. fenomenul de pompaj.. Compresoarele centrifitge se construiesc pentru π^ = 3 ..18). 55 mVs şi n = 50 . 90 mVs la turaţii n = 50 .. temperaturile de lucru sunt limitate numai din considerente de rezistenţa materialelor.4 trepte. La comprimarea gazului contribuie şi transformarea în stator a energiei cinetice a gazului în energie potenţială de presiune.4. 1000 rot/s. la F= 0. Nefiind necesară ungerea interioară. număr mic de repere.. 4). sau c) cu răcire combinată. 3 (max. Se construiesc βră răcire. Compresoare şi suflante centrifuge Antrenarea şi comprimarea gazului are loc sub acţiunea forţei centrifuge. în două sau chiar în trei corpuri (fιg. la debite mari şi foarte mari şi presiuni moderate.124 Manualul ofiţerului mecanic 4. 15 (max. fundaţii reduse.4. domeniu în care sunt net superioare.06 . Suflantele se construiesc pentru π^ = 1.5 . număr mare de trepte. Dezavantaje: randament redus la debite mici.. pentru F = 0... cu un număr corespunzător de trepte. 15).4 trepte: b) cu răcire interioară realizată cu cămăşi de răcire în jurul canalelor din stator. cu l . rezultând dimensiuni de gabarit mici. dezvoltată de către un rotor paletat.. 35).. Fio J. Pnmnrrvςnare rontrifnπalfl . Avantaje: datorită lipsei forţelor de inerţie şi a supapelor. în instalaţii de ventilaţie. transporturi pneumatice. variaţia presiunii de refulare cu debitul. turaţiile de lucru pot fi foarte mari.

15 m/s) şi se acceptă frecvent simplificări constructive care încalcă criteriile de optim aerodinamic. Ventilatoare 4.ventilatoare normale (β: < 90°). în consecinţă.1. Δp = (γ . .36 kg/m3) faţă de cea a apei (1000 kg/ra3).1 Generalităţi Sistemul de ventilaţie poate fi tratat analog cu cel de pompare. în instalaţiile de ventilaţie deranjează prezenţa fazei lichide şi solide. Astfel.07060 bar Presiunea totală reprezintă puterea utilă realizată de ventilator raportată la debitul voluraic (l'a] Ia intrarea în ventilator (sau cel recalculat pentru condiţii normale). se admit viteze mai mari ale fluidului decât Ja pompe (10 . uneori. Astfel. energiile specifice tranferate fluidului sunt mici şi. iar căldura evacuată se calculează prin pierderile aerodinamice (coeficienţi locali şi distribuiţi de pierdere). Se aplică mai rar etajarea rotoarelor. De exemplu. se utilizează modelul aerodinamic de calcul. Dacă în sistemele de pompare prezenţa fazei groase reprezenta un pericol (fenomenul de cavitaţie).72 N/πr = 7060 Pa = 0. ventilatoarele centrifuge pot fi grupate în felul următor: . Astfel de date trebuie să fie interpretate prin presiunea corespunzătoare coloanei de apă. instalaţiile se echipează cu filtre.8 i • 1000 . Numai la ventilatoare speciale (ventilatoare de fum mari) se utilizează piese turnate. având în vedere că pe lângă aceasta conţine şi componenta dinamică: *p = Pr -pa Puterea ventilatorului rezultă astfel ca puterea absorbită: (4. Pentru protecţie. Astfel. un ventilator de 720 mm H:O înseamnă că realizează diferenţa de presiune totală:.2 Ventilatoare centrifuge Particularităţile de construcţie ale ventilatoarelor centrifuge faţă de cele ale pompelor centrifuge derivă din densitatea mică a aerului (p = l -s. radiale şi radial-axiale. ceea ce generează uneori confuzii. Tot în scopul reducerii gabaritului. pe lângă criteriul energetic (randamente mari). în documentaţii tehnice mai vechi s-a practicat caracterizarea ventilatorului printr-o înălţime mm coloană de apă. unghiuri de construcţie Ia ieşire ale paletajului mari (β: > 90°).Compresoare 125 4. se costruieşte ventilatorul cu trecere dublă.5. Ea nu trebuie confundată cu diferenţa de presiune statică a ventilatorului. De regulă. 7060 J/m3. Se consideră o comprimare izotermică. se alege debitul de intrare sau cel recalculat pentru condiţii normale. în scopul reducerii diametrului rotorului se utilizează. în criteriile de optimizare a construcţiilor. capătă pondere consumul material. la fel şi forţele care acţionează asupra organelor ventilatorului.M)apS * 9.52) 4. > 90°^ .5.0. Gradul de comprimare realizat de ventilator fiind foarte mic (sub 1. şi puterile sunt mici. cu separatoare de condens etc.05).5.ventilatoare în tnmhur f R.

6 p„l/2 23 1.4 Caracteristici ale ventilatoarelor centrifuge / A A" 0 ' 7 5 K *«({&} VP) OJL5 o^1. Tabelul 4.4 date privind performanţele. dar se utilizează şi transmisia cu curele trapezoidale care are multe avantaje. iar tabelul 4.6 1 0.9 .19. 4.4 l 2 ψ= * Ventilatoare normale Ventilatoare timhiir 1. Motorul de acţionare poate fî cuplat direct cu ventilatorul. Schiţe ale unor ventilatoare.19) prezintă schiţe caracteristice pentru construcţie.126 Manualul ofiţerului mecanic Figura (4. fiotor Fig.

direct cu ventilatorul. Deci. Puterea sonoră emisă de ventilator se corelează strâns cu disipaţiile aerodinamice.85 0.90 0. cât şi faţă de conductele ataşate.ω).53 4.Compresoare 127 η Ventilatoare mari. Vitezele mici ale aerului şi turaţiile scăzute favorizează silenţiozitatea.60 0. ventilatorul se izolează fonic atât faţă de fundaţie.6 .55 0. Punctul de lucru al sistemului se realizează la intersecţia curbelor de presiune totală a ventilatorului şi a reţelei de conducte.50 0. un ventilator corect construit din punct de vedere aerodinamic este mai silenţios decât cel cu simplificări de construcţie. .ω). se folosesc plăci curbate realizate din tablă laminată. ca şi în alte domenii. Astfel. de regulă. respectiv prin izolaţii fonice adecuate. se exprimă în scări logaritmice şi prin raportare Ia nivelul de referinţă convenit (de regulă: puterea de referinţă PQ = I0"ι: W. La ventilatoarele mari se interpune un reductor cu roţi dinţate.3 şi randamente de 0. Pentru a evita rezonanţele.5 la ventilatoarele mici cu simplificări de construcţie.ω). Uneori.0.15 m/s şi se apelează frecvent la simplificări constructive.4 încercarea ventilatoarelor încercările energetice urmăresc determinarea curbelor Ap = /(F. îngrijit construite Ventilatoare mici. în locul paletelor profilate realizate prin turnare.56 0. Ca şi la ventilatoarele centrifuge. astfel. se afişează ca informaţie suplimentară şi curba Δpa = /(F.70 0.54) A .50 0.3 Ventilatoare axiale Construcţia lor este înrudită cu cea a pompelor axiale.70 0.5. realizând coeficienţi de presiune de 0.5 . cu ce frecvenţe în ce direcţie.6. rezultând (4.45 0. Motorul de acţionare se cuplează. intensitatea de referinţă: 70 = 10*ι: W/m:: presiunea sonoră de referinţă: /7 0 =2-10~° nivele de zgomot în "decibeli": np = lOlg—.9 . 4. Rezultă.68 0. Utilizează reţele rare de profile aerodinamice. Necesitatea reducerii poluării sonore cere studierea ventilatoarelor şi a instalaţiilor ca surse sonore: ce putere sonoră se emite. dar poate fi folosită şi transmisia cu curele. rezultând si randamentul η = /^'.8 la ventilatoarele mari îngrijit executate şi de 0.6 . Ventilatoarele axiale se construesc la numere caracteristice de 2. îngrijit construite Ventilatoare cu simplificări în construcţie 0.ω) şi Pabs =/(j'. Puterile sonore. N/m:). măsurile tehnice de atenuare prin construcţia ventilatorului.5.0. se admit viteze axiale de 10 .0.

neuniformitatea curgerii în rotor.=20 lg-£-: (4. (4>57) Cu cât randamentul este mai mare \Pp = /^(l .. respective de oscilaţiile de presiuni de fluid (mase neechilibrate.20 arată nivelurile de putere sonoră în funcţie de viteza periferică şi un spectru la o viteză constantă. El depinde de vibraţiile unor organe componente. respectiv un nivel de presiune sonoră de 60 decibeli 2 . Nivele de zgomot în funcţie de: a) viteza periferica . Figura 4.). Puterea sonoră totală emisă de ventilator (Pe) depinde de puterea disipată (p\ : Pe =kPPp . 6: turbulenţă: m = S).56) 2 Po Deci.λ> = 10"". ventilatorul Fig. b) spectru la viteza constantă .3: dâre: m = 5.5 . Puterea sonoră emisă depinde de viteza periferică a rotorului: (4. turbulenţa curentului etc. atingeri între piesele în rotaţie şi cele fixe.5S) Exponentul depinde de mecanismul generării zgomotului (lagăr: m = 2. cuplaje.55) n. Ventilatorul ca sursă de zgomote se caracterizează printr-un nivel de putere şi prin spectrul zgomotului.ηπ şi cu cât kf este mai mic .20... un nivel de intensitate de 60 decibeli. reprezintă 10'° W/m . interacţiuni între paletaj şi alte organe. vârtejurile din dâre.128 Manualul ofiţerului mecanic (4. este mai silenţios. rulmenţi. excitate de forţe variabile în timp. date de alte organe sau de fluidul vehiculat.IO"2 Pa. 4. de exemplu.56) (4.

iar depresiunea la începutul aspiraţiei se măreşte: în consecinţă debitul de aer comprimat se reduce. este reprezentată o diagramă indicată cu spaţiul mort mărit.21. In figura 4.6. Aerul comprimat care se găseşte în conducta de refulare pătrunde în cilindru. punctul a se deplasează în punctul b).22. diagramele cu defecţiuni au fost trasate cu linii continue.Compresoare 129 4. în figura 4. constatate în diagrama indicată O diagramă reală a funcţionării unui compresor într-o singură treaptă de funcţionare se poate obţine cu ajutorul unui aparat indicator de luat diagrame: aparatul indicator va avea montajul cerut de parametrii de funcţionare ai compresoarelor. După alegerea corectă a pistonaşului. Dacă supapa de aspiraţie se blochează.26. a resortului şi a riglei de măsurare. 4. O diagramă reală.22. iar temperatura aerului se măreşte. ceea ce are ca efect mărirea suprafeţei diagramei prin curbarea liniei de comprimare în sus şi reducerea cantităţii de aer aspirat.21. iar aspiraţia începe mai târziu ducând la reducerea debitului. diagrama indicată arată ca în figura 4. Punctul b care indică sfârşitul compresiei se situează deasupra începutului refulării normale. Cauzele apariţiei acestei rezistente pot fi:deschidere incompletă a supapei de aspiraţie: murdărirea filtrelor înfundαrea răcitoarelor intermediare sau înfundarea parţială a conductelor de apă. aparatul poate fi montat pe compresor. iar diagramele indicate normale au fost trasate cu linii întrerupte. în care sunt prezentate toate fazele ce au loc în procesul de lucru ai compresorului: a-b faza de compresie: b-c refularea: c-d destinderea: d-a aspiraţia. Diagrama indicată normală a unui compresor Fig. Pentru interpretarea diagramelor prezentate. Analiza defecţiunilor compresoarelor. Fig. diagrama arată ca în fig.23. arată că în figura 4. Diagrama indicata a unui . Defecţiunile observate pe diagrama ridicată cu ajutorul indicatorului pot fi defecţiuni datorate procesului de lucru din compresor sau defecţiuni datorate aparatului indicator .4. rezultând o presiune mai mare la începutul refulării. Datorită acestui volum mărit aerul comprimat se destinde în acest spaţiu.24 în acest caz atât supapa de aspiraţie cât şi cea de refulare se deschid cu întârziere fapt care face ca la începutul cursei de comprimare o parte din aerul aspirat sa fie evacuat din cilindru înapoi în conducta de aspiraţie ( deoarece supapa de aspiraţie este încă deschisă. 4. Cursa de aspiraţie este mai redusă din cauza pătrunderii aerului comprimat din conducta de refulare în cilindru ceea ce duce la mărirea lucrului mecanic consumat şi reducerea debitului de aer comprimat. Când supapa de refulare se blochează. In cazul cînd în coloana de aspiraţie a compresorului apare o anumită rezistenţă.25 este prezentată o diagramă indicată a unui compresor la care supapa de refulare este neetanşă. în acest caz diagrama indică o depresiune mai mare. diagrama ridicată arată ca în figura 4. ridicată corect. în cele ce urmează vor fi analizate doar defecţiunile datorate procesului de lucru.

4. 4. b P Fig.24. Cauzele apariţiei acestei rezistenţe pot fi: deschiderea incompletă a supapei de refulare sau înfundarea răcitoarelor intermediare.27. 4.130 Manualul ofiţerului mecanic Fig. Diagrama indicata a unui compresor Ia care supapa de aspiraţie se blochează Fig. Diagrama indicată a unui compresor cu rezistenţă prea marc la refulare Fig. Diagrama indicată a unui compresor la care supapa de refulare se blochează Fig.26.25.4.28 este prezentată o diagramă indicată în cazul când resortul supapei de refulare este prea rigid. Diagrama indicată unui compresor care necesită o forţă prea mare la .23. Diagrama indicată a unui compresor cu rezistenţă prea marc la aspiraţie Dacă rezistenţa apare pe coloana de refulare diagrama indicată arată ca în figura 4. necesitând o forţă prea mare pentru deschiderea supapelor. în figura 4. 4.Diagrama indicată a unui compresor cu supapa de refulare nectanşă Fig.23.4.27 unde apare mărită porţiunea de refulare.

Fig. Popa. Diagrama indicată a unui compresor cu arcurile supapelor ales necorcspunzător.29 în care atât arcurile supapelor de aspiraţie şi de refulare nu sunt corespunzătoare sau sunt prea moi. îonescu. 1977 Manualul inginerului termotehπician. Gh. I*. [4J. D.Compresoare 131 In diagramă.29. O diagramă aparte este redată în figura 4. Bucureşti. Bucureşti. 1986 Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice Editura Didactică şi Pedagogici Bucureşti. ş. I. Vintilă Termotehπică şi maşini termice Editura Didactică şi Pedagogică. 4. Bibliografie [1J. C. în acest caz curbele de aspiraţie şi de refulare prezintă forme ondulatorii care reprezintă variaţii de presiune însoţite de vibraţii ale organului de etanşare.C. Uzunov. Bucureşti. Carαbogdαn [3]. Popa. Dragomir . B. loniţă. 1983 [2J.vol. B. J. valoarea presiunii de refulare creşte peste valoarea normală.a. . Specific acestor defecţiuni este faptul că suprafaţa diagramei este mărită rezultând un consum sporit de lucru mecanic. II Editura Tehnică. 1980 îndrumătorul ofiţerului de navă Editura Tehnică.

5. ci în primul rând la menţinerea în stare de funcţionare în vederea evitării pe cât posibil a cazurilor de avarie şi a ridicării duratei de viaţă a fieςărui aparat în parte.1. Instalaţia de producere a aerului comprimat Instalaţia de aer comprimat permite alimentarea cu aer comprimat a următoarelor compartimente: .separatoare.filtre de .ulei.chesoane de apă de mare.atelierul mecanic. Purjarea buteliilor se face prin partea inferioară prin ambele extremităţi. . . . . . întrucât compresoarele pot fi de principii constructive diferite. reparaţiilor sau a timpilor de întrerupere a funcţionării. manual sau automat. Buteliile sunt prevăzute cu manometre montate la locuri vizibile. O întreţinere sistematică duce la economisiri de costuri care ar putea apărea în cazul pierderilor de aer. . Butelia pentru lansarea motoare! jr auxiliare poate fi umplută de la oricare din buteliile principale. de către oricare compresor principal sau de la compresorul de avarie. în condiţiile de lucru impuse. Buteliile principale sunt montate cu o înclinare de 3°. Introducere întreţinerea judicioasă a instalaţiilor şi elementelor pneumatice se referă nu numai la reparaţiile necesare ale acestora.tifon.INSTALAŢIA DE AER COMPRIMAT 5. pentru întreţinerea .atelierul electric.compartimentul maşini.2. . Instalaţia de aer comprimat este astfel organizată încât fiecare din compresoarele principale poate încărca oricare din buteliile principale. .combustibil.apă de mare.

78 7.1 4. Compresoarele de aer navale sunt prevăzute cu protecţii pe instalaţia de ungere şi pe instalaţia de răcire.0 8. Temperatura °C Vapori de apa -10 0 5 10 15 20 30 50 70 90 [g/Nm 3 ] 2. o constituie etanşietatea.4 36.Instalaţia de aer comprimat 133 Personalul de cart (CM) . după caz. Schimbarea uleiului la compresoare se va face după numărul de ore de funcţionare indicat de firmă.9 • • 2.0 97. Suprafaţa porţiunii neetanşe Debitul de aer pierdut prin ncetanşarc [Nπr/h) Energia necesară • consumată pentru comprimare (completare) Diametrul porţiunii neetanşe Mărime naturală mm l 3 5 [mπr] 0. Durata ciclului de curăţire a filtrului de aspiraţie este în funcţie de gradul de puritate al mediului înconjurător. presupunând că acestea au fost montate corect.1 Cantitatea admisibilă de vapori de apă din acrul saturat în funcţie de temperatura aerului.3. a instalaţiei de ungere şi a instalaţiei de răcire.5 13 17 30 83 198 424 Tabelul 5.7 ' 10. curăţire şi. 5.2 2. Obsen'aţie: Conform prevederilor RNR conductele de aer comprimat lansare MP trebuie să aibă o mică pantă (înclinare) către butelii şi nu spre valvulă principală de lansare.0 CPh 0.60 Kwh 0.2 Pierderile de aer comprimat datorate neetanşictâţilor. Purjarea buteliilor de aer şi a conductelor trebuie să se facă periodic (Ia intervale regulate). Reţeaua de conducte O problemă foarte importantă referitoare la reţeaua de conducte de aer comprimat.8 • .00 19. Ia o presiune de lucru de « 6 [bar]. revizie sau schimbare a filtrelor de aspiraţie.27 2. în funcţie de dimensiunile acestora. Tabelul 5.9 7 9. Pentru aceasta se va efectua un control general al etanşietăţii.personalul de exploatare are în grijă efectuarea în mod regulat a operaţiilor de verificare.

îmbinările şi dacă pe traseul conductor există pierderi de aer cauzate de neetanşietăţi: .4. se reduc costurile cu reparaţiile şi timpii morţi de oprire.4.Se efectuează operaţiile de întreţinere speciale a instalaţiei sau a diferitelor aparate.4.Se verifică etanşietatea tubulaturilor. . alături de instalaţiile electrice.Se controlează nivelul uleiului: . Operaţii de întreţinere zilnice: . Operaţii de întreţinere săptămânale: .Se curăţă filtrele.1. 5. întreţinerea instalaţiei pneumatice. Operaţii de întreţinere lunare: .Se efectuează operaţiile speciale de întreţinere a instalaţiilor sau a diferitelor aparate. Măsuri generale pentru întreţinerea instalaţiilor pneumatice 5. hidraulice şi mecanice se încadrează în planul general de întreţinere a navei.Se cercetează toate racordurile.4.3.Se cercetează dacă există pierderi de aer datorate neetanşietăţilor la ventile înainte de pornirea instalaţiei: .Se verifică manoraetrele: • .Se efectuează operaţiile speciale de întreţinere a instalaţiilor sau a diferitelor aparate.4.134 • Manualul ofiţerului meanic 5. Operaţii de întreţinere bianuale: . 5. .Se verifică uzura diferitelor dispozitive şi dacă este cazul se fac înlocuiri: . 5.Se efectuează operaţiile speciale de întreţinere a instalaţiilor sau a diferitelor aparate. se spală cartuşele filtrante:. Dispunând de personal de întreţinere calificat.Se goleşte condensul adunat în filtre: .2.Se verifică funcţionarea mecanică a aparatelor şi dispozitivelor: .4. .Se verifică funcţionarea corectă a ungătoarelor de ulei: .

diametrul interior al conductei canalului.coeficient de rezistenţă locală: λ .20 m/s w = 25 * 30 m/s wβjp = 10 -r 12 m/s w^ = 12+ 16 m/s wujp = 12 * 16 m/s w^ = 15 + 20 m/s wβlp = 12 -s. l [m] .coeficient de rezistenţă liniară.la refulare Conducte pentru ventilatoare .pot fi calculate cu ajutorul formulei: [N/. Pentru determinarea mai rapidă a dimensiunilor conductelor şi a pierderilor de presiune se pot folosi nomograme.] unde: 1 p y 3 . elemente de racordare.i S m/s w =20-4-30 m/s .la aspiraţie .densitatea.-Im" ς .viteza admisă a fluidului u.debitul volumic maxim ce alimentează hidromotorul prin conducta respectivă.presiune joasă w = 16 -s.presiune medie . d [m] . .presiune mare .secţiunea oferită pentru curgere. Dimensionarea conductelor Diametrul interior al acestora rezută din relaţia: f mm] L J Cm 3 ] (5.Instalaţia de aer comprimat 135 5. Vite/e recomandate în conductele de aer Conducte pentru compresoare .lungimea conductei de aer.5. .1) unde: F . l m/S j .canale în aparate. " Debitul volumic.[ιη/s] Pierderile de presiune care au loc de-a lungul elementelor de legătură . conducte şi tuburi .

13. 12. 9.2 — corapresoare principale.capete de alimentare.supape de siguranţă.compresor auxiliar. 77. 7. 4.compresor de avarie. 5. 75. 5. 11.14.butelii de aer lansare motor principal.10.75-supape de siguranţă.robineμ de purjare cu acţionare directă .robineţi de purjarς automată.1. Instalaţia de aer comprimat 1.6.5.136 Manualul ofiţerului meanic Fig.?. 20-staţie de aer instrumentai . 79-utilizări gospodăreşti.76-butelii de aer lansare motoare auxiliare..

4. 79.Instalaţia de aer comprimat 137 7. 7.75-filtτu automat de ulei motoare auxiliare.i i' motor principal. 13. 74-acţionări pneumatice. oii motoare auxiliare.capete de butelie.aer lansare motoare auxiliare. 76-filtru automat de ulei motor principal.v inci scară de bord.aer lansare motor principal.suflare vf. 5. 9. Utilizarea aerului comprimat .supape de siguranţă. 5. S.2.2./ 7-filtru automat de comb.staţie de aer instrumental. 70-butelie tifon.. 77.!e de bordaj. 75-filtru automat de cor.6. 3.butelii de aer lansare motor principal.utilizări gospodăreşu. 12.atelier mecanic.vinci scară pilot:. '^.-. Fig.

3. Aerul provenit de la buteliile de aer comprimat intră în filtru treapta I. în timpul funcţionării uscătorului I (maxim de 4 ore). Aerul purificat de vapori de aer în uscător. trece prin filtru treapta II care are un element filtrant de pânză fitrμ deasă ce reţine particule mecanice foarte fine ce depăşesc gradul de mărime de 5μm. Staţie de aer instrumental . Regenerarea constă în ridicarea temperaturii de 130 -î. uscătorul II se află în perioada de regenerare a silicagelului. Fig.6.două corpuri pentru uscarea aerului care asigură la ieşire temperatura punctului de rouă de 35° C.5.filtru trepta II pentu impurităţi fine şi foarte fin (grad de mărime 5 μm). Aici aerul străbate un strat de silicagel super. . Aerul este trecut cu ajutorul unui distribuitor printr-un cilindru uscător I.138 Manualul ofiţerului meanic 5. Apoi aerul trece printr-un filtru de carton unde are loc purificarea aerului de particule mecanice fine. picături de ulei si impurităţi mecanice mari şi mijlocii. .filtru treapta I pentru vapori. Prepararea aerului instrumental Agregatul pentru prepararea aerului instrumental este compus din două elemente filtrante: . substanţă puternic higroscopică.140° C în interiorul uscătorului cu ajutorul rezistenţelor electrice cu funcţionare programată si a unui curent de aer în sens invers pentru eliminarea vaporilor de apă formaţi. în ordine prin masa de cărbune activ granulat unde este purificat de vapori şi picături de ulei pe care le conţine şi apoi trece printr-un set de site în care se reţin impurităţile mecanice mari şi mijlocii.

VTR apă de mare. 4.VTR apă DG3.caldarină recuperatoare.VTR ulei DG3./6-separator de santină. 5.VTR apă pistoane MP: 9./4-VTR apă DG1. 18.generator auxiliar de gaz inert Fig. 3. 17.VTR ulei DG1.telecomandă MP.75.4. Distribuţia şi utilizarea aerului instrumental .VTR apă cilindri MP.viscozimeuυ MP. 6.Instalaţia de aer comprimat 139 l-staţie de aer instrumental.VTR ulei DG2.VTR ulei MP.distribuitor de aer instrumental. 10. 12. 2. 5.7J-VTR apă DG2. 7. 11. •S.

ş. Bucureşti 1986 Mecanica fluidelor şi maşini hidraulice Editura Didactică şi Pedagogică.C.Popa. [2]. Carabogdan [3]. Bucureşti 1980 Agregat de preparat aer instrumental SĂI 03 Documentaţia instalaţiei de aer comprimat Bulk Carrier 65. lonescu. .B. I.a. B.140 Manualul ofiţerului meanlc Bibliografie [l]. Bucureşti 1977 Manualul inginerului termotehnician. Popa.CVintilă Teπmotehnică şi maşini termice Editura Didactică şi Pedagogică.vol. II Editura Tehnică. D.000 tdw. loniţă. I.

industria chimică pentru separarea amestecurilor de gaze.instalaţii de comprimare care utilizează proprietăţile elastice ale gazelor şi vaporilor: La cele cu gaze starea de agregare a agentului nu se modifică în timp ce lα cele cu vapori este necesară condensarea vaporilor comprimaţi şi vaporizarea agentului destins: . rutiere.instalaţiile cu sorbţie al căror principiu de lucru este axat pe realizarea succesivă a reacţiilor termochimice de sorbţie α agentului de lucru de către sorbαnt după care urmează desorbţiα agentului din sorbant. separarea soluţiilor complexe.construcţia de maşini pentru obţinerea oxigenului şi gazelor inerte necesare proceselor tehnologice de prelucrare a metalelor la temperaturi joase etc: . Instalaţiile cu sorbţie se clasifică în instalaţii cu absorbţie şi adsorbţie.industria farmaceutică pentru prelucrarea unor medicamente.instalaţii cu jet care utilizează energia cinetică α unui jet de vapori sau gaz: . iar la instalaţiile cu adsorbtie procesul de sorbţie ore Ioc lα suprafaţa adsorbantului. în stare solidă.industria minieră si de construcţii pentru congelarea solurilor şi consolidarea minelor: . în cele cu absorbţie procesul de sorbţie are Ioc în masa absorbantului lα frontiera care separă fαzα lichidă şi de vapori.aviaţie şi cosmonautică pentru oxigenul necesar oamenilor. . Introducere Dezvoltarea rapida a tehnicii frigului pe plan mondial şi utilizarea pe scară largă α instalaţiilor frigorifice se reflectă în preocupările susţinute de folosire a acestei tehnici în importante domenii: . fluviale şi maritime pentru transportul produselor alimentare (cărnii. . . peştelui. care se află. asigurarea carburantului (hidrogen lichid) şi cornburantului (oxigen lichid).INSTALAŢII FRIGORIFICE 6. pentru condiţionarea aerului.medicină pentru răcirea locală în scop de anestezie în intervenţiile chirurgicale (criochirurgie) precum şi pentru păstrarea unor organe de transplant. . Funcţie de domeniul de utilizare a tehnicii frigului pot fi utilizate instalaţii frigorifice după cum urmează: . de regulă. fructelor). pentru răcirea aparaturii electronice.1.industria transporturilor feroviare.cercetare ştiinţifică pentru studierea influenţei temperaturii joase asupra proprietăţilor fizice ale diferitelor substanţe. păstrarea lichidelor cu temeperamri joase de vaporizare etc: . . α gazelor lichefiate etc.

până în momentul de faţă. în aceste instalaţii frigorifice agenţii de lucru evoluează în domeniul vaporilor umezi ceea ce permite realizarea unor procese izotermice prin vaporizare la preluarea căldurii către mediul ambiant. peşte etc: .) şi în vaporizator (Ko=const. Ciclul Carnot inversat.gabarit minim pentru puterea frigorifică necesară. aşa cura se va demonstra. Ridicarea potenţialului căldurii de la temperatura 7} a camerei frigorifice Ia temperatura Ta a mediului ambiant nu poate avea'loc conform principiului al doilea al termodinamicii în mod natural. la schimbarea stării de agregare prin vaporizare şi condensare. Aceasta înseamnă că procesele de comprimare şi destindere sunt izentropice.). legume. în accepţiune clasică. a presiunii de condensare etc.instalaţii termoelectrice care au la bază efectul Peltier: permit obţinerea frigului prin utilizarea directă a energiei electrice. La trecerea curentului electric printr-un ansamblu format din două materiale diferite se constată apariţia unei diferenţe de temperatură la cele două lipituri ale sistemului.lθ]° C pentru came. . Am considerat funcţionarea optimă cazul de funcţionare în care se menţine temperatura camerei frigorifice constanta (Tf= const). ci numai cu consum de energie din exterior. de la sine..reglarea uşoară a temperaturii camerelor frigorifice. este reversibil atât pe plan intern cât şi extern.142 Manualul ofiţerului mecanic .răcirea condensatorului cu apă. ciclu de referinţă pentru instalaţiie frigorifice cu vapori. prin menţinerea diferenţelor de temperatură în limite acceptabile. iar schimburile de căldură cu sursele de căldură au loc la diferente infinit mici ΔT de temperatură. băuturi etc: [-30 + . în acest mod devine posibilă reducerea pierderilor datorită ireversibilităţii transferului de căldură. coeficienţii de transfer de căldură au valori importante astfel că schimbătoarele de căldură pot fi dimensionate în condiţii economice. La instalaţiile navale acţionarea compresoarelor se face cu motoare electrice. instalaţii cu comprimare mecanică de vapori care s-au impus pentru următoarele avantaje: . se stabilesc diferenţe finite de temperatură care se intercondiţionează şi care. pot fi determinate pentru o funcţionare optimă a instalaţiei.domeniul de temperaturi [+2 + +iθ]°C pentru fructe. cu un consum minim de putere. P^ sau o putere de condensare minimă Otfmb când se menţin constanţi coeficienţii de transfer de căldură în condensator (Kc = const. Antrenarea compresoarelor frigorifice se face cu motoare termice sau cu motoare electrice. la o putere frigorifică constantă (?„= const. între sursele de căldură şi agentul frigorific. .instalaţii magnetice care permit obţinerea efectului frigorific pe seama magnetizării adiabate axată pe proprietatea corpurilor poromagnetice de a-şi mări temperatura la magnetizare şi de a o reduce la demagnetizare. La aceasta se adaugă şi faptul că. între agent şi cele două surse de căldură. în domeniul transporturilor navale se folosesc. . în cazul funcţionării instalaţiilor frigorifice. . Instalaţiile frigorifice cu comprimare mecanică de vapori funcţionează pe baza ciclului de referinţă Carnot inversat.

de referinţă. "( temperatura aerului de răcire a condensatorului) [k\V] . în figura 6. 7}.temperatura apei de răcire a condensatorului. de la sine. ridicarea potenţialului căldurii.diferenţa finită de temperatură în vaporizator: 6. Δ7"r . lucru mecanic. în acest capitol se va prezenta o metodologie de studiu a ciclului Carnot inversat.1 Cazul instalaţiilor frigorifice. iar schimburile de căldură cu sursele de căldură au loc izotermic la diferenţe infinit mici dT de temperatură. Termodinamica în timp finit a ciclurilor inversate Instalaţiile frigorifice cu comprimare mecanică de vapori funcţionează pe baza cilcului de referinţă Carnot inversat.temperatura de vaporizare a agentului frigorific. în accepţiune clasici este reversibil atât pe plan intern cât şi extern. 5. Funcţionarea reală a instalaţiilor frigorifice antă existenţa unor diferenţe finite de temperatură în procesele de transfer termic între agentul frigorific (amoniac. freoni) şi sursele de căldură. După cum este cunoscut.1) Te [kW] unde: (6. ţnând cont de diferenţele finite de temperatură între agentul frigorific şi sursele de căldură. în mod natural. Vom utiliza următoarele relaţii: Relaţia bilanţului energetic: Fluxul termic în condensator (6.fluxul termic în condensator. ci numai cu consum de energie din exterior. 1-2-3-4.temperatura spaţiului frigorific: Ta . Aceasta înseamnă că procesele de comprimare şi destindere sunt izentropice.2) .2.2.Instalaţii frigorifice 143 6.1 este reprezentat ciclul Carnot inversat parcurs de agentul frigorific în domeniul vaporilor umezi.1 Ciclul Carnot inversat. Ciclul Carnot inversat. πg.fluxul termic în vaporizator: [k\V] . în particular. TcW]-puterea necesară pentru comprimarea agentului frigorific de la presiunea pσ până la pc. ciclu de referinţă pentru instalaţiie frigorifice cu vapori.vârfurile ciclului Carnot inversat. Notaţii: Tφ .diferenţa finită de temperatură în condesator: Δ7α . adică a nivelului de temperatură al acesteia de la temperatura spaţiului frigorific 7} până la cea a mediului ambiant Ta nu poate avea loc conform principiului al doilea al termodinamicii.

i _ T β . b) Suprafaţa totală de transfer se consideră constantă: A = AC+A. (6-8) Ipoteze a) Puterea frigorifică a instalaţiei se menţine constantă: Qo = const.suprafaţa condensatorului.coeficientul global de schimb de căldură în condensator: Ac [m ] . CF-— l . Se introduc variabilele: ΔT ΔT: .6) Temperatura de vaporizare: Temperatura de condensare: r0 = τ>-Δr 0 [K] rc = τ. Bilanţul fluxurilor de entropie: &L=&L Suprafaţa totală de transfer termic: Eficienţa frigorifică: e -Qo r . c) Coeficienţii globali de transfer de căldură Kc şi K0 se consideră constanţi. deşi A0 şi Ac sunt variabile.J τc τ0 LKJ tel A = A0+Ae [m-] (6 . [K] (6 7) .coeficientul global de schimb de căldură în vaporizator.+Δ7.suprafaţa vaporizatorului.144 Manualul ofiţerului mecanic . Fluxul termic în vaporizatoπ 00=K0-A0-ΔT0 unde: k\V 1 : [kW] (6.5) se poate scrie sub forma: ι = A^ A A sau lk .-l (6-9) unde: A0 -'—^– este un parametru variabil.5) (6. d) Temperatura spaţiului frigorific TF se menţine constantă Mărimi variabile Relaţia (6. reprezentând ponderea suprafeţei vaporizatorului în suprafaţa totală. A0 [m:] .3) .

se alege variabila principală y deci (ΔT0). Dacă « ţine seama de importanţa vaporizatorului în care se realizează puterea frigorifică Q0 = const. se obţine: sau (6.14) unde: P P = -– —— şi Pentru a determina valoarea variabilei y pentru care funcţia P(y) devine minimă.10) şi ţinând cont de relaţiile (6.2) şi (6..11) unde: θ = ^Din relaţia (6.3). în acest sens.12) Şi (6. y.K0 • A • Tj-: P K0-A-Tf Qf K0-A-Tf Qo K0-A-Tf (6. conduce la: (6. relaţia (6.14).16) .4) se obţine: T sau (6. A0 . punem condiţia: cy (6.13) Relaţia (6.15) Această condiţie folosită în relaţia (6.1) se împarte la produsul -.11) de vine: (6.Instalaţii frigorifice 145 Stabilirea condiţiilor de minimizare a puterii P livrată instalaţiei presupune alegerea unei variabile principale care poate fi în egală măsură „r.

23) ian (6.13).20) sau ceea ce conduce la (6.18) Rezulta: (6.17) O < K < 1000 . > O .14) şi (6. Manualul ofiţerului mecanic (6.24) Pentru recalcularea puterii folosim relaţiile (6. conduce la (6. (6.146 deci: v = ρ o (l±Vr] K.22) yopt deci: (6.18) în relaţia (6. l S): sau: . considerând 0Q =yAσ = const. iar valori practice 0.01 Z K Z 100 Q0 > O şi >'> O .19) Valoarea optimă fiind: (6.21) Valoarea optimă a variaţiei .r se obţine introducând relaţia (6.

28) Pentru va'porizator.27) care devine: (6.Instalaţii frigorifice 147 (6.25): (6.29) care devine: sau: (6. entropia generală se determină cu relaţia: (6.26) Generarea de entropie în condiţii optime generarea entropiei datorată ireversibilităţii externe este: Entropia generată în condensator se determină cu relaţia: (6.25) Eficienţa frigorifică se determină ţinând seama de relaţiile (6.6) şi (6.30) Determinăm fluxul entropie total: .

33).18).33) unde: Din relaţia (6.32) (6.37) . rezulta*: sau (6.31) sau: (6.35) în relaţia (6.34) şi (6. se obţine: (6.36) Deoarece: iWλrezultă: *** " (6.34) Ş» (6.35) Introducând relaţiile (6.148 Manualul ofiţerului mecanic (6.

0 2. Agenţi frigorifici 6.1 Agenţi frigorifici si presiuni de calcul conform R. Tabelul 6. se va lua ca presiune de calcul o valoare cel puţin egală cu presiunea vaporilor saturaţi de agent frigorific Ia temperatura de 50° C.Instalaţii frigorifice 149 6. Grupa agentului frigorific Simbol Formula chimică Presiunea de calcul [MN/πr] Observaţii R 12 R 22 CF:C12 CHF2 CI CHF.5% volume de agent frigorific în aer: Agenţii frigorifici din grupa a IlI-a sunt admişi de RNR numai pentru instalaţiile frigorifice ale navelor ce transportă gaze lichefiate în vrac.0 înlocuieşte Rl 1 şi R12 din 1996 înlocuieşte R 12 din 1994 I R 502* R 134 R134a Q H2 F4 NHj (amoniac) C 3 Hβ (propan) CjH^φropileπ) II R717 R 290 2.FjCl C* H2 F4 U 2.6 2.2 Agenţi frigorifici acceptaţi ecologic Agent frigorific Denumirea chimică Seria metanului Formula CAN NOP R 22 Clor diΩormcLan CHC1F.0 1.R.1.N.Cl + C. 75-45-6 141 .3.2 Agenţii frigorifici acceptaţi ecologic Tabelul 6. la care însăşi încărcătura serveşte drept agent frigorific.1 Agenţii frigorifici şi presiuni de calcul (conf.3.3.502 (amestec ozeotrop) R22+ R 115 6.agenţi frigorifici toxici şi inflamabili cu limita inferioară de aprindere începând de la 3. La calculul de rezistenţă al elementelor care lucrează sub presiunea agentului frigorific.agenţi frigorifici explozibili sau inflamabili cu o limită inferioară de aprindere sub 3.5% sau mai mult. RNR) Agenţii frigorifici se împart în următoarele grupe: I . volume de agent frigorific în aer: III .agenţi frigorifici neinflamabili: II . conform celor arătate în tabelul 6.0 III R 1270 * R.

33.Fluidc frigorifice înlocuitoare R408 A(FX10) amestec dintre R125. Fluide frigorifice a căror producţie încetează în 2014 R22 CHC1F: Monoclordifluormetan R123 CHC1:-CF3 Diciortrifluoretan R124 CHC1F-CF3 Monoclortetrafluoretan R141 b CH3CCKF Diciorfluoretan R 1 4 2 b CH3CCÎF: Clordifloretari 6-3-5. R22 înlocuieşte R502 R409A (FX56) amestec dintre R142 b.3. R152A.NUMBER OF PUBLICATIONS ON THERMOPHISICAL PROPERTIES 6. R22 înlocuieşte R502 . R124.12.CHEMICAL ABSTRACTS REGISTER NUMBER NOP .150 Manualul ofiţerului mecanic Tabelul 6.2. R22 înlocuieşte R12 R401B(MP66) amestec dintre R124. R143A. R12 CC1:F: Diclordifluormetan R502(amestec azeotrop între R22 şi R115) C:C1F5 Pentafluormonocloretan R13 CC1F3 Monoclortrifluormetan Rll CC13F Triclormoπofluormetan R i 14 C:C1:F4 Tetrafluordicloretan 6. R22 înlocuieşte R500 R401ACMP39) amestec dintre R124. R124. C: H: F4 C: Hj C: F C: H. R 141 b R 142 b R 143 a R152a 2 30 11 40 C: H« F: CAN . R22 înlocuieşte R500 R402 (HP80) amestec de propan. R i 25. Fluide frigorifice a căror producţie este interzisa după 31. C1F2 C 2 H 3 F. R152A.1994.4. (continuare) R23 Triflorraetaπ Diflormetan Seria etanului CHF3 75-46-7 75-10-5 86 21 R 32 CH2 F2 • C 2 HC1 : F 3 306-83-2 354-23-4 2837-89-0 354-33-6 359-35-3 SI 1-97-2 1717-00-6 45-68-3 420-46-2 75-37-6 R 123 R 123 a R 124 R125 5 3 8 2 l 16 C: HC1 F3 C2 HC1F4 C:HF5 C2H:F4 R 134 R134a . R22 înlocuieşte R12 (FX57) amestec dintre R142 b.

De asemenea. totuşi.5 ori mai mici decât pentru amoniac. există pericolul ca surplusul de apă să îngheţe în ventilul de reglare. superioară valorilor corespunzătoare celorlalţi freoni şi apropiată de cea a amoniacului. Particularităţi de utilizare a agenţilor frigorifici 151 .8%) şi freonul R 115 (în proporţie masică de 51. materiale de etanşare. fiind utilizat la scară mondială. arηestecul azeotrop îşi păstrează o temperatură constantă.Instalaţii frigorifice 6. în stare umedă este puţin agresiv. R 22 prezintă ca principal avantaj sarcina termică specifică mare. datorită capacităţii reduse de captare a apei de către agent. Se impun. Ca urmare. După cum se ştie. deci. în special la presiuni înalte şi temperaturi joase. instalaţiile trebuie să fie bine uscate. măsuri severe de evitare a unui conţinut ridicat de apă în argint. în butelii de oţel vopsite în culoare argintie. Ca substanţă de uscare se fotoseşte sulfatul de calciu. la 6 . necesitând.6° C.4. este în prezent cel mai utilizat agent de lucru în instalaţiile frigorifice. Compoziţia amestecului azeotrop se poate totuşi schimba atunci când presiunea de vaporizare şi temperatura de vaporizare variază. izolaţia bobinajului motorului electric de antrenare. Este uşof de procurat. . R 12 necesită în aceleşi condiţii de putere termică şi temperaturi un volum al cursei pistonului compresorului cu circa 60% mai mare. datorită densităţii de circa 5 . . R 12 prezintă o capacitate mare de trecere prin neetanşietăţi şi chiar prin porii metalelor.2%). fiindcă. Conductele din instalaţiile cu R 12 au ca urmare. pentru vaporii de R 12 se admit viteze de 2 . Faţă de R 22.2. în condiţii de puritate chimică.vaporizării unui agent pur. care conduce la micşorarea vâscozităţii acesteia. Temperatura sa normală de saturaţie este de -45. prin vaporizare Ia presiune constantă. parametrii de îmbuteliere şi moduri de transportare unanim acceptate. Un dezavantaj important îl constituie nivelul ridicat al pierderilor de presiune care intervin în curgerea R 12 lichid sau sub formă de vapori. atât în conductele de legătură dintre părţile componente ale instalaţiei cât şi în canalele din supape. secţiuni de 4 . R 12 folosit pentru prima dată în 1930. dacă ne referim la vapori. deci.8 bar. Un astfel de amestec păstrează în stare de vapori aceeaşi compoziţie ca şi în stare lichidă. R 12 prezintă o solubilitate excesivă în uleiuri de ungere. etanşeri deosebit de îngrijite şi o calitate superioară de prelucrare a organelor de maşină componente. deci foarte mare. R 22 prezintă o capacitate mare de captare a apei şi anume de 750 mg-kg la 0°C şi 1000 rag-kg la 20°C pentru starea lichidă. înaintea umplerii cu agent. Se transportă şi se păstrează în stare lichidă. în special. în amestecul agent de lucru . Se foloseşte.6 ori mai mare decât pentru amoniac. temperatura de vaporizare a unui amestec azeotrop la o anumită presiune este superioară temperaturii de vaporizare a componentului mai puţin volatil sau inferioară celei a componentului mai volatil.ulei de ungere intervin deseori lacune de miscibilitate. dăunătoare atât pentru ungerea compresorului. cât şi pentru transferul de căldură în vaporizator şi condensator. implantat pe traseul conductelor de lichid. în instalaţiile cu compresoare volumice. ca în cazul .5 ori mai mari decât cele ale instalaţiilor care funcţionează cu amoniac. R 502 este'amestecul azeotrop dintre freonul R 22 (în proporţie masică de 48. R 502 $e caracterizează printr-o sarcină termică volumetrică practic egală cu cea a R 22. R 12 prezintă inerţie chimică deosebită faţă de uleiurile de ungere şi faţă de garniturile de etanşare. Prezenţa unui atom de hidrogen în formula chimică a freonului ( CHCLF ) determină agresivitatea acestuia faţă de materialele de natură organică folosite în instalaţie: ulei de ungere.

1648-6088 . uşurinţa determinării scăpărilor de amoniac datorită mirosului.CH = CH2 Hidrocarbură gazoasă.5904394. drept combustibil menajer care se livrează consumatorilor sub formă de gaze lichefiate.5. Se constată că puterea termică specifică. temperatura normală de vaporizare a amoniacului este t = . Amoniacul. La temperatura de 260 ° C amoniacul se descompune în azot şi hidrogen. este mult mai mare decât freonul R 12 în special la temperaturi de vaporizare scăzute. etanşării or. care se găseşte în gazele de la cracarea ţiţeiului şi care este întrebuinţată ca materie primă pentru obţinerea alcoolului izopropilic.3185 u_RT v ~ p r T i2-6975 (6.152 Manualul ofiţerului mecanic Deosebit de avantajoase sunt temperaturile coborâte de lucru (ale uleiului de ungere.1. izolaţiilor. Proprietăţile termodinamice ale agenţilor frigorifici 6. precum şi în cele cu absorbţie pentru temeperaturi de vaporizare t > . nesaturată din clasa alefmelor. NH.75° C.33. părţilor componente ale compresorului etc. Printre avantajele amoniacului se numără volumul specific mic la temeperaturi le de vaporizare uzuale..35° C.. vaporilor comprimaţi. la rafinarea uleiurilor minerale şi amestecat cu butanul. 26. R 290 Al treilea termen din seria hidrocarburilor parafinice este un gaz inflamabil care se găseşte în cantităţi mai mari în gazele de sondă.8 % amoniac în aer. R 717 (R 717) este utilizat pe scară largă în instalaţiile frigorifice cu comprimare de vapori cu o treaptă şi. în cazul utilizării freonului R 502.2403267 • IO"4 • 7°-0.638646-10-' .). solubilitatea în ulei redusă. nu exercită acţiuni corosive asupra oţelului dar în prezenţa apei atacă zincul.CH3 . 6.39) .5. Utilizarea acestui freon permite micşorarea consumului de energie cea 10 . şi care este întrebuinţat ca materie chirilică în industria chimică.40° C. precum şi durabilitatea şi fiabilitatea instalaţiei. exploziv şi inflamabil la concentraţii de 16.15 % în raport cu R 12. Propilena = Propenă = Propilen .5 .1 Proprietăţile termodinamice ale amoniacului R 717 Ecuaţia de stare pentru amoniac se prezintă sub forma: 0. a glicerinei sintetice etc. freonul R 502 poate fi utilizat la nivelul unor temperaturi de condensare t = 4. Dintre dezavantaje se menţionează faptul că este toxic.T r +0. Ca urmare. consecinţă a reducerii raportului de creştere a presiunii.01168708-IO'6-F3 [wN/m2] (6. Propan. care influenţează favorabil stabilitatea uleiului. cuprul. Se recomandă ca ciclurile R 502 să fie cu regenerare: datorită temperaturilor de refulare relativ reduse nu se impun condiţii restrictive în ceea ce priveşte gradul de supraîncălzire a vaporilor aspiraţi în compresor. bronzul şi alte aliaje pe bază de cupru cu excepţia bronzului fosforos. respectiv cu două trepte.38) (6-38) [ 1 LiooJ Valorile presiunii agentului pe curba limită a vaporilor saturaţi uscaţi se determină cu relaţia: \gps =8. C H.

273 1293.40762 0.078 1396.10938 0.417 -189.37861 1.3017 1 6.3.008 358.6392 1.938 -105.15) + 0.338 5 vxiα* πrVkg 1. pentru domeniul T = 250 * 321 [K].49 622.484 121.687 312.21859 0.32 287.562 1397.891 74.volumul specific şi entalpia amoniacului t "C -75 -70 -60 -50 -40 -50 -20 . Valorile numerice.1635 8.36797 1.196 264.50347 1.671 1389.71591 1.478 1257.809 /?' kj/kg -209.IO'2 (T .60097 1.72665 1.30 82.882 1131. Tabelul 6.770 27.546 1037.53358 1 1.8 2633.140 1387.793 1328.72 109.266 62.68068 1.119 -147.728 -(P "VS -17.541 1274.379 1217.8 4715.392 1441.970 1294.42417 1.40) unde Entropia amoniacului în domeniul vaporilor supraîncălziţi.023 1356.9015 2.41) unde .690 15.094 1310.796 1175. inclusiv pe curba limită a vaporilor saturaţi uscaţi se determină cu relaţia: (6.14 416.65 147.40076 1.431 217.787 h' \ f kj/kg 1264.1936 1.075097 .131 Entropia amoniacului în domeniul vaporilor supraîncărcaţi.032 1416.4 1555.77788 v-xi^m3 /kg 12820 9015.761 169.9106 4.1 963.273.56596 1 1.554 1395. Presiunea .861 1368.567 20.958 1463.227 1393.Instalaţii frigorifice 153 Relaţia se aplică în domeniul de temperatură T = 193 * 343 [K].15)2 + (6.47534 1.973 1360.962 1379.5922 11.775 1085.07513 0.44898 1.3.31 203.648 1343.10 0 10 20 30 40 50 P x IO' Pa 0. inclusiv pe curba limită a vaporilor saturaţi uscaţi se determină cu relaţia: h" = 1379J737 + 2.918 r kj/kg 1473.056673(7* .943 1327. sunt prezentate în tabelul 6.273.

266 -0.4 -2.68068 | 109. | 1037.16277 1.958 4.32 •• -1.379 3. presiunea se determină funcţie de temperatura conform relaţiei: (6.796 2.131 Valorile numerice sunt prezentate în tabelul 6.40762 0.690 I 15.567 1 20.S __ -2.970 3.16631 1257.domeniul vaporilor supraîncălziţi inclusiv pe curba limită de vapori saturaţi uscaţi se consideră ecuaţia termică de stare pentru R 12.40076 L4715.809 1.21443 1 1441.6392 147.1360.42) Entropia amoniacului pe curba limită a lichidului saturat se determină cu relaţia: (6.1 1.99658 1416.154 Tabelul 6.84516 -2.36797 -2.43) 6.775 2.79316 62.9015 2.71591 1.35283 -2.07513 0.973 3.78910 1 1131.478 3.5.97597 963.5607 .42417 2633.1635 8.30670 1294.31 -1.392 4.47534 -1.45736 1328.54622 1.65 -1.2 Proprietăţile termodinamice ale freonului R 12 Pentru stabilirea proprietăţilor termodinamice în.032 3. pentru T = 250 •*• 344 [K] Entropia amoniacului pe curba limită a lichidului saturat se determină cu relaţia: (6.44) Pentru curba limită a vaporilor saturaţi uscaţi.8 1. (6.45) .10938 0.30 -0.67337 | 1085.10 0 10 20' 30 LAO 50 P xlOs Pa | 0.793 3.21 859 0.64874 s" kj/kg kj/kg 4.10219 1.53358 416.909 1175.59344 1473.49 1. Presiunea volumul specific şi entropia amoniacului Manualul ofiţerului mecanic t°€ -75 -70 -60 -50 -40 -30 -20 .14 -1.44898 1555.338 v-xlO3 m3 • rxlO3 s' mVkg /kg kj/kg 12820 1.1936 1.378619015.79237 1.74401 1.94428 1.3017 6.43695 1.77788 -0.50347 622.56596 287.671 3.45949 1 1463.79894 1389.61247 1.4.62055 .5922 1 11.03428 1217.60097 203.72 -1.4.26661 1.9106 4.72665 82.882 2.546 2.

45 560.540 1.63 400 0.235 5.01840 0.05566 0.55 552.273.08780 0.2262 0.Instalaţii frigorifice pentru domeniul de temperatură T = 203 * 385 [K].7989 0.06 146.091 4.49 h' kj/kζ 517.35 170.08 439.06 556.29 174.98 182.55 363.6248 0.1091 0.7748 0.58 156.41 345.34 372.6198 0.26 166. In tabelul 6.196 3.6717 0.15) + ">-7-3 i r \ • / KJ l 2 Kg-K j (6.1595 0.69 564.IO" {T-273.3919 0.02376 0.64 129.07689 0.92 141.8264 v-xl^m3 /kg 1. Entalpia agentului în domeniul vaporilor supraîncălziţi se determină cu relaţia: 155 H oo Tabelul 6.46 135.7533 0.3 542.04119 0.14 rxiO3 πvVkg 0.46) t°C •75 -70 -60 -50 -40 •30 -20 10 20 30 40 50 o- .6588 0.29 381.20 519.47) unde L /m-J Entropia agentului frigorific pe curba limită a lichidului saturat se determină cu relaţia: IMN/ 1 h' = 848.16 449.006 1.4 419.89 r kj/kg 183.5 sunt prezentate valorile obţinute pentru domeniul de temperatură 250*321 [K].6355 0.9 533.48) Fntrooin asentulni frifforifîc ne curhn limită n lichidului saturnf se determină cu relntin: .03 0.0.2421 0.15) 4.15)2 FKJ! — (6.21 337.9 354.6430 1.32 122.129 0.10 178.72 568.2089854.19 528.9341 -(T .92 152.6854 070 .52 524.00 161.734 0.01437 h' kj/ks 333.273.577 12.3834 0.96 547.289 4-0.40 Entropia agentului frigorific în domeniul vaporilor supraîncălziţi se determină cu relaţia: 4θJ593195-ln—— + 0.7324 • IO'3 -(T .6386 0.6468 0.7164 0.03105 0.669 7.435 9.513 2.0 495 0.volumui specific şi cntalpia f neonului R12 (6.1226 0.5.48 571.6 538.38 390.10 PxiO s Pa 0.22 429. Presiunea .

0340 4.7989 0.98 182.6717 0.02376 0.006 1.58 156.5450 4.7748 0.534-\n^— +1.26 166.5473 4.1595 0.01840 0.7776 3.6444 4.35 170.6468 0.156 Manualul ofiţerului mecanic S" = 0.51) m care: = 0.435 9.0998 4.10 178.04119 0.86 369.32 122.669 7.92 141.8557 3.15) Tabelul 6.2262 0.08780 0.07689 0.577 12.216 π- (6.196 3.6588 0.28 -35- 369.5528 4.29 174.6386 0.28 36 T 369.5.6332 4.5616 4.5759 4.4648-KT3 -(T-273.40 Pentru T = 250 + 321 [K] sunt prezentate valorile numerice în tabelul 6.9653 4.00 161.49) t°C -75 -70 -60 -50 -40 -30 -20 .5679 4. ecuaţia caracteristică se prezintă sub forma: (6.92 152.46 135.6.091 4.52) .0 65) Valorile presiunii p funcţie de T= 250 + 321 [K] sunt prezentate în tabelul 6.6355 _J 0.6248 1.5426 r kj/kg 183.6198 0.129 0.1320 4.235 5. Pentru domeniul vaporilor saturaţi uscaţi şi vapori supraîncălziţi.7533 0.6.01437 3 s' kj/ks 3.540 0.7.2S 369.0961536 ω =0.1226 0.00 4.14 v x IO vxiO* πrYkg m3 /kg 1.7159 3.8264 0.1638 s" kj/kg 4.734 0.3834 0.7164 0.7003 0.8172 3.5985 4.0672 4.6430 1.06 146. 6.64 129.5618 + 0.5498 4.6854 0.7368 3.28 (.03105 0.3919 0.6140 4.5859 4.05566 0.10 0 10 20 30 40 50 P x IO* Pa 5 0.5567 4.9296 3.2421 0.8932 3. Presiunea volumul specific şi entropia f neonul ui R12 -^– (6.513 2.3 Proprietăţile termodinamice ale freonului R 22 Relaţia de legătură între p şi T în domeniul bifazic poate fi de forma: In- 49.1091 0.

46 251. Presiunea .63 h' kj/kg 416.03 (6.56) .90 682.6952 078 .6713 0.10 11.472-5.10 0 10 20 30 40 50 PxlO 5 Pa 0.28 -δ(6.32 219.70 15.volumul specific şi entalpia frconului R 22 t°C -75 -70 -60 -50 -40 -30 -20 .552 4.811 907 .94 19.58 432.98 34.456 3.58 716.54) 3-r 369.934-e -2-θ θ 2 369.09 0.6827 0.14 421.6659 0.2045 0.9213 v-xlO3 mj/kg 1284 945.36 562.42 704.28 707.28 195.46 245.8515 0.6459 1.1 92.55) Tabelul 6.26 232.40 212.51 549.315 19.60 476.89 524.7239 070 .8829 0.7686 080 .0 673.92 226.34 500 0.1 323.8246 0.04 677.7 135. p [bar] EntaJpia agentului frigorific în domeniul vaporilor supraîncălziţi poate fi determinată cu relaţirîn care: w.7586 0.28 T [K] .92 696.48 443.1469 0.= - 0.5 536.94 713.62 25.38 691.41 65.92 186.908 15.75 h' kj/k* 606 7.v •5.0 511.22 154.08 204.2 204.57 715.42 239.7.44 0.641 2.3752 0.78 r kj/kg 254.69 686.05 0.395 v x 10* mj/kg 0.05 536.9 11.08 46.735 θ 1.983 6.89 177.28 700.06 166.46 465.88 488.43 454. (6.054 1.Instalaţii frigorifice 157 Z.81 710.

42 02 .6705 0.r 4. = 207.46 245.06 | 166.e s' kj/kj> .28 B0 = 14. « « .0838 . n.7586 0.456 3.92 186.9569 .7003066 L [Kg C.9129 0.232035556 369. C.O1*> r kj/kg 254.222916269 C10=0.94 66 } 1 £.2 204.8.7985 .4604-^-1: LKS C5=-4.8515 0. .229719908' CJ=-6.08 204.9938 • 10* B.7686 080 .811 9.6659 0.44 0.983 6.58) m care: W A = 3.7213 .552 .054 1.1 ' 0° Tabelul 6.2045 0.8742 .8829 1 v-xlO3 m3 /kg 1284 945.1 323.r * s.6459 1.41 65:08 46.865517997 C 4 = 1.4919.1248 .8677 0.3412. 4. = 2. 1. = 3.223632442 C.7729 0.6434 0.r 5 (6.14654989 S0 = -2.1 92.949 v •v dm3 Kg j (65?) Entropia agentului în domeniul vaporilor supraîncălziţi se determină cu relaţia: unde: 1000 θ3 θ5 θj — IR .304 .8451 .89 177.8211 0.* 3f 2 3.7228 0.7089 0.65147093. = -27. = 0.242927928 FKJ! h 0 = 1742.70 15.98 34.22 1 f\ /-w» .0 0 .7341 .92 226.908 15.- p χio-s vxlO3 mVkg 0.IO4 B3 = 232.691441808 C7 =0.10' B.26 232.1469 0.158 Manualul ofiţerului mecanic O= .7629 .10: B.201939114 C6= 2.1656 t f\r\f.0414.05 0.7 135.32 219. = -26. Presiunea volumul specific şi entropia freonului R22 t°C -75 -70 -60 -50 -40 -30 -20 0 10 20 30 40 — .315 . t i c « rvj .40 212.641 2.8220 .49 74 .7796 .10 1 i t y -t * s' kj/ko 0.62 25.5 536..46 251.28 195.7089 .42 239.10 Pa 0.6827 0.ι\ in r [On 11.6952 0.097 11.7239 070 . = -382. = -1.3752 0.9276 .6713 0.190141745 C.In/ v ° ' ' ---- B r 2 -r -: --.8246 0.044544 B.94 19.9083 .5 C„ = 0.

59) Valorile presiunii de saturaţie sunt redate în tabelul 6.698' (6.(36 • θ "* -35-θ -f 421nθ)] + 369.9.0.5.448-fO.e-A7^«> JL784 6 (6.28 ^ 'J 369.1nθ) unde α* =6. Pentru vapori saturaţi uscaţi şi vapori supraîncălziţi se pot folosi relaţii de forma: θ 2 θ 4 θ 2 2.3 T 40.7607-θ 353. /r = (/fe+353.75)-(~36-θ.: L 6.4 Proprietăţile termodinamice ale freonului R 502 Relaţia de legătură între presiune şi temperatură în domeniul bifazic: Inπ=α^lnθ-0. ' dr'To v d£ J_ 1 S' = S"-T(y"-l''}.— • - ' dr io unde: —= pdr α205481 [|nθ .l -35-θ 6 -f42.)] 7.60) v Entalpia agentului în domeniul vaporilor supraîncălziţi se determină cu relaţia.Instalaţii frigorifice 159 Pentru domeniul lichid saturat există următoarele ecuaţii: * .28 L V n 6 l 2 5 1 —\ak -θ~ -OtOS3S'(a.0838 .0838-(α t -3.31 •*-/î)-4.k -3J5)-(-36-θ" -6-θ +42-0.186 unde • .

30 170.47 133.67â 0.89 125.83 179.693 079 .35 402 4.4 0.82 148.9 3 v-xlO3 m3 /kg 0.34 473.709 0.22 105.7358 7.4899 0.73 578.17 418.40 549.097 r kj/kg 184.7202 0.3179 0.57 539.1972 0.40 388.86 166.60 562.2028 0.38 Entropia agentului în domeniul vaporilor supraîncălziţi se determină cu relaţia: (6.01331 0.23 369.746 0.10 0 10 20 30 40 50 P x 10s Pa 0.64 154.8^3 ( ! U 089 .10 570.23 175. Presiunea .9.82 574.62) t°C -75 -70 •60 -50 -40 •30 -20 .9180 4.5401 0.076 347.73 360.95 408.2256 16.0 0.3032 1.08615 0.01018 0076 .69 h kj/kg 1 h' kj/ke 532.16 462.9866 2.1279 0.1871 v x IO m3/kg 0.42 141.01749 0.0 451.2767 0.8567 21.1493 5.67 429.51 182.7227 0.630 0.636 069 .03 397.14 534.7352 10.62 351.31Tabelul 6.663 0.8190 1.64) .56 116.99 567.46 544.02320 0.00 160.10 378.volumul specific şi cntalpia frconului R 502 (6.09 576.53 579.03122 0.05989 0.04276 0.26 553.2097 13.160 Manualul ofiţerului mecanic 353.63) (6.794 0.99 558.

8861 3..7514 4.2028 0.9866 2.7352 10.196576 4:= 0.44 = 4 6 6 2 .7616 4.3329 4.9896 4.9180 4.7118 4.01331 0.42 141.1871 5 rxlO mj/kg 0.00 160.=0 A9=0 .Instalaţii frigorifice 161 4=0 A2 =-17.6934 r kj/kg 184. Presiunea volumul specific şi entropia f neonul ui R 502 t°C -75 •70 -60 -50 -40 -30 -20 .7607*--£-< dT 353.05989 0.82 148.868148 [>.007766 s' kj/kβ 3.158609 = 8.185786 Pentru domeniul lichid saturat se folosesc următoarele relaţii: (6.1972 0.165773 C 3 = 0.81 3.8068 4.86 166.0687 4. 4 3 1 4468 .1279 0.636 0.23 175.4899 0.66) (6.7358 7.8567 21.8173 4.31 Tabelul 6.7750 4.94.663 0.649 0.1 80517 -10": 43 = .7243 4.678 0.=0.257233 A3= .51 182.630 0.2977 4.2613 4.-I10=0 C.65) (6.2767 0.9071 3.7888 4.67) unde: ^=0.7038 4.08615 0. 5 177 -IO"6 085 A14= .30 170.1867 4.10 0 10 20 30 40 50 P.069 4 .0289 4. x IO' Pa 0.2248 4.89 125.83 179.01749 0.7365 4.7181 4.727 0.22 105.38 .746 0.56 li 6.01018 0.781855 A6= 0 3 3 7 .899 3 vxlO3 m3 /kg 0..02320 0.1482 4.2097 13.2256 16.47 133.5401 0.709 0.686893 = 2.693 0.3672 s' kj/ks 4.709 0.861 0.1085 4. IO.46 A.7202 0.8190 1.64 154. = 7.7307 4.882 As =-0.3032 1. 9 3 -IO'9 0338 AT =0.794 0. = 3.823 0.04276 0.1493 5..3179 0.31 353.03122 0.7432 4.

162 Manualul ofiţerului mecanic 6.C. D3 = 2. D'T 2 .I.7 .2 £ T S 338. Wilson/hasu 4067 374. 5 Hochst 3220 379. mC [K ] = -l 18566. : 9 D [K' ] = 9341.70) unde: θ = — : R f » l π r i n (*<tf* π n l i r π r n nenrπr .10'12: Relaţia se foloseşte pentru domeniul de temperatură 218 K £ T S 358. D: = -0.527264 Relaţia se aplică pentru domeniul de temperatură 243.913414. -e.102971. D4 = -1.2 I.5.25 512.15 49 i.69) T [K] .074. = 2.9 l A = 19.r E -\( F ~ T ) (6. E [K] = -1561564 .25 490 Pk KN. * * * m" K τk Pk Kg/m 3 * Valori calculate Densitatea lichidului saturat (pe curba limită) se determină cu relaţia: (6.86 • IO' . T A*+B* -r + C. 4055 374.6S) unde: D.2 K Ecuaţia caracteristică de stare este de forma: R.8405061.M.95785.5 Proprietăţile termodinamice ale freonului R 134α Parametrii critici U. l [K] Presiunea vaporilor saturaţi uscaţi se determină cu relaţia: ln(F~T B . B [K] = -3203.W-AT-O) ~ A4 (6.1CT F [K] = 374.

10"' KJ Kg-K m" Kg b = 0.4 1.96 1.05 * 7 0.Instalaţii frigorifice 163 72 3474 nr 247.1.9 <.95 0.94502058 • 10 B3 = -19.IO" R = 0.01 -H 3.38565956.10'" Cj = -152.13 * 3.10° Studiile experimentale pentru freonul R 134α prezintă următoarele rezultate: Presiunea de vapori Temperatura [K] 1988 1989 1989 1990 Presiunea Autori Wilson & Basu Kuboia Weber Barocini şi Giuliani [ιMN/ιtr] 0.373 313 * 373 243 * 358 Ecuaţia caracteristică de stare (p. pţ 368.33729897 • IO' J A.64517703. T) Temperatura [K] 198S 1989 1989 1990 1990 Presiunea [iVIN/m ] 1.67 1.00195236 -^f.70 412.08 * 3.20 4.84070682.92 4- h&] 19.08 * 3 210 + 370 253 -i.2 [K] Tk= 374.04911267.1 + ill 0.0 2 Volum specific J Autori Wilson & Basu Weber Piao Barocini şi Giuliani Rubinski şi Lavrcnccnco 317 -r 447 321 «• 423 310 «• 425 263 * 358 80 -s. v. = 1646.87 4.63 + 4.2 0.25 pk = 4067 1 KN nr vt = 0.IO"* 7 B 3 = 119.38 .65170509-IO'* A 3 =-0.IO' 1 C.06 * 6.IO' α B: = -5.97 0.72791180.27.72306 4.814817. =7.400 1.10' 7 A] = 2.02 + 3.49575296 • 10 C = -102.97 0.57514332.06496818.66 0.: A : =1.2 11.

71) A = 24.7386 4.72) unde: /? [KN • m'2]: T [K]: v [m3 • Kg'1].456 K = 5.925 C3 = 0 6 6 2 8 • 10° .4 [bar] 0.7 2110.2245211 .3 1331.3980408 .IO'1 D = 0.39 17.2405332 .7344 4. +fl.T A.7424 4.6 213.3 1315.2 S' KJ Kg-K 3.2 589. Proprietăţile termodinamice ale freonului R 134α după Rubinski şi Lavrenccnco t "C -30 -20 -15 -10 -5 0 5 P P* Kg/m3 1396.9 1363. C.2 1298.531592 5 A.0261 .29 1. E-(F-T) .8 P" Kg/m3 hKJ/Kg 356.46 KJ/Kg 577.IO4 C = -0.7487 4.25[K\ b = 0 3 5 4 7 • 10° .9237 3.2 1347.10° KJ Kg-K B.494 A4 =-1.8033988 B = -0.60 1.269806 • 10'1J C.1 585.96 2.4 392.4881629.2 597.7 h" r KJ/Kg 220.89 3.8423 3. " -T + C« -e -AT-θ (6.113759.9489 3.39 2.02 14. = 0 8 4 5 2 • IO'7 . = 0.7 1281.10° C: =-3. = -2.7372 4.4 385.97 12.21 9.10α E = -0.IO' R = 81. = 0.81 1.3748473 • IO3 Barocini şi Giuliani propun ecuaţia caracteristică: R. Tt = 374.IO'7 A3 = -6.11.S 207.475 A: = -0.13 371.T + D-T j -f v -ln(F-T) (6.35 6.11447797.71 8.164 Manualul ofiţerului mecanic Pentru presiunea de vapori.953904 • 10"ι: B3 = 1.2 593.7 201 197 4 4.6 • 601.0 604.049005.7403 4.1 ' 0' Tabelul 6.7358 4.1995548 F = 0.1195051 B. θ = j-.8983 3. Barocini şi Giuliani propun ecuaţia: R :+ .051369.9743 S" KJ Kg-K 4.5 378.6 400 407.8 204.

48 39.7295 4.0048 λ " mil' 1 L w-A"J 8.4 1190.3768 4.719 447.21 16.9 628.71 7.8 930. Ţ ' l 3743) n = 1.28 27.6 4.3 79.2907 4.506 4.1 605 393.05 88.7017 4.7250 4.5 463. σ = m σ= m.temperatura.3 478.85 Tensiunea superficială a freonului R I34cc =σ / Ţ σ rJ σ = 55 4 . Conductivitatea termică a freonului R 134α pentru lichid pe curba de saturaţie T [K] 243.6 1228.84 p[MPa] 0.06 -n 7 Tţ 415.15 258.3 Te = 374.8 631.temperatura critică.4 620.3 624.6 4.0 1104.7 183.1551 4.0523 4.8 633.96 37.5 1055.9 68.5 58.2 614.19 13.9 122.3[K].3 526.5825 26. f"mW] [m-KJ 109 102 92.248 4.427" 4.76 630.5 608. 374.8 20.3 104.807 .7 192.0048 0.22.5 431.11( continuare) 10 20 30 40 50 60 70 SO 90 100 4.8 161.15 .12.6S91 4.6722 4.0 545.3328 4.7 136.89 50.4 630.18 1264.778 8.35 32. Tc .7330 4.5 28.5 Tabelul 6.Instalaţii frigorifice 165 Tabelul 6.3 625.646" 4.64 67.15 363.8 80.48 117.2 172.25 158.7 493.7114 4.84 21.15 278.1045 4.0 835.72 10.15 310.1 1149.6 149.9 509.84 240.3 998. T .203 4.12 5. Conductivitatea termica a frconului R I34α pentru vapori pe curba de saturaţie T [K] 240.6 576.15 337.

4841 k°/m 1309.K J 240 < T < 361 [K] 6.7 995. Presiunea . f continuare) 259.23 336.188 0.01 272.9 259 ! 276.1 414.16 14. densitatea şi cntalpia freqnului R408 A t°C -50 -40 -30 -20 -10 0 10 20 30 40 P x IO*5 Pa p'xlO 3 j p'xiα 3 kc/m 3.o = -13.11 360.1 167.5 154 137.769 32.601 8.93 373.4 | 943.34 4.9193 57.7 1040.71 11.8 i .7743 i.9 151.5.5 381.4 218.7 212.254 75.58 17.9844 21.37 11.7 1280.516 j 50 0.4 387.62 15.09273-T.6 375.36 370.598 5.9001 2. 363 [K] ?.13 Pentru faza lichidă λ L = 210.5 406.11 17.5 227.094 1.4 413.1 392.9 1251 h' kj/ks 139.583 m\V m-K 240 < T <.45 272.1332 \ i ^^90 ! 16.2389 1.03 1188.88 17.33 28.12.5 1081.176 17.478 99.6 224. Pentru faza gazoasă ' 0.2 162.8 242.7 | | | 1 ! 1 //' kj/kg 369.9 1119..6164 10.701 10.8 410.13.8 i 89 179.6l624-0. m.169 0.680 2.0231 5.77 55.201 23.5 197.6.4 205.6033 7.1 200 213.6 397.094 1.02 309.94 25.8 1220.02 310.33 0. Proprietăţile termodinamice ale freonultli R408 A Tabelul 6.T .914 20.392 12.8092 4.5 r W/kg 229.8 402.3 1154.067 1.265 43.7-0.44 333.397 4.736 1.166 Manualul ofiţerului mecanic Tabelul 6.80 337.7 187.42061 .7 174.43 361.188 0.

9 1 248.5 197.715 1.1 ! ! ! 1 1 ! 1 1 Tabelul 6.3 377.819 .772 1.478 99.9001 2.736 1.2 414.3 1305.7 212.7 212.5 1081.4 943.601 8.1332 1 3.176 17.598 5.8 1 419.6 389.781 .7743 1.798 .254 75.6033 7.79 0.788 0.8405 15.265 43.767 . Presiunea .952 1 1.8 1251 1220.757 0.16.7 1280.2 410.745 1.5 154 137.2292 16.8 1251 1220.7811 1.041 1.2 1365.5 235.9 170.7764 5.626 32.832 0.9001 2.6033 7.03 1188.9 1240.959 i 1.032 18.082 1.8 200 211.0231 5.201 23. 10 20 30 40 50 PxHT 5 Pa 0.048 1.725 1.206 s9 kj/kgK .1332 13.9 3 p'xlO 3 kς/m 3.0231 5.7 1040.096 1.769 32. Presiunea .254 75.8 -50 .8396 2.392 12.2 167.5 178 188.2389 1.1 394.974 43.15.8 189 179.1912 6.516 3 s' kj/kgK 0.601 8.5 1205.6164 10.585 57.201 23. Presiunea.146 1.7 995.165 13.708 1.Instalaţii frigorifice Tabelul 6.596 2.6 224.8 r kj/kg 225.755 .7 400 405.7 178.632 4.875 0.197 | 1.516 3 s" s' kj/kgK kj/kgK 0.8 1394.76 1.392 12. densitatea şi entropia freonului R408 A 167 rc -50 -40 -30 •20 •10 0 .1 p'xlO 3 kg/m3 1.478 99.905 1. 689 1.251 1 1.745 1.7 186.123 1. Proprietăţile termodinamice ale freonului R409 A Tabelul 6.809 1.9 383.722 1.699 1.142 6.8 6.4 218.9844 21.9713 9.1696 11.7 218.176 17.4841 5 p'xlO 3 kc/m 1309.6756 3.8 L 1273.6 1421.9193 57.14.2 1167.4 205.9 1119.857 0.6 1127.3 1154.7 1280.8092 4.03 1188.2292 16.094 24.734 0.7 995.729 1.2 157.4 205.1 167.2389 1.6164 10.7743 1.4 211.1 1 422.677 r kj/kg 229.1 160.5 1080.917 0.716 1.708 r kj/kg 229.9 1119.8092 4.769 32.5 197.265 43.8 189 179.4841 p'xlO 3 kζ/m 1309.7 1336.2224 1.057 kj/kg 147.7.6 h' h' kj/kg 372.598 5.5 154 137.9 | 262.4 218.164 1.1 220.0393 5 p'xlO 3 kβ/m3 1448.9 5 p'xlO 3 kc/m 3. densitatea si cntalpia freonului R409 A rc -50 -10 -30 -20 -10 0 10 20 30 40 50 P xW Pa 0.1 205. densitatea şi entropia freonului R409 rc -40 -30 -20 -10 0 IO 20 30 40 50 PxlO Pa 0.4 943.6 224.5 223.8 200 193.5.9193 57.3 1 154.1 167.9844 21.4771 0.7 1040.262 9.

) . volumul total al cilindrului C: volumul cilindrului la începutul refulării agentului frigorific Transformările termodinamice care compun ciclul sunt: 1-2 : comprimarea vaporilor 2-3 : refularea vaporilor (ρ0 « const. .existenta unui spaţiu vătămător .debitul de vapori de agent frigorific aspirat: .pierderi cantitative volumetrice: .abaterea comportării vaporilor de la legile gazelor perfecte: 6.1.6.pierderi cantitative energetice: . Coeficienţi de lucru 6.6.1 Influenţa spaţiului vătămător Fig. Procesul de comprimare a unui gaz în compresorul cu spaţiu vătămător.2.puterea consumată în vederea comprimării acestuia pe un interval de presiuni: Compresorul real se caracterizează prin: . Funcţionarea reală a instalaţiilor frigorifice.1 Funcţionarea reală a instalaţiilor frigorifice cu compresie mecanică de vapori Performanţele compresorului se definesc în principal prin două mărimi: . Qs C3 volumul spaţiului vătămător C cilindree C4 volumul cilindrului lα începutul αdmisiei agentului frigorific C.6. 6.168 Manualul ofiţerului mecanic 6.

. Deschiderea şi închiderea supapelor (clapeţilor) se face datoritîă diferenţei de presiune (Δp) dintre cilindrul compresorului şi colectorul de admisie şi. D .73) în care: (6.) Fie S . de evacuare. ( 1 .exponentul politropic de comprimare.Instalaţii frigorifice 3-4 : destinderea vaporilor din spaţiul vătămător 4.75) sau . coeficientul relativ al spaţiului vătămător.) τ.^)' T -f^-l " 'o — \PoJ 3 Pe V3 = V v ι n = c v m . respectiv.cursa pistonului.l : αspirα(iα de vapori (p„ * const.«τ 0 m-1 v: = vs.diametrul cilindrului Rezultă: 169 C.s H H cilindreea: volumul total al cilindrului.17.74) şi (6.=C0+C c^. V s Tabelul 6. Parametrii agentului în vârfurile ciclului de funcţionare Starea Presiunea [N/m2] Po Pe Volumul H Temperatura [K] 1 -> V|-V s (lH-c.2 ) Evoluţie politropică (6. Fie m . V s ^ V v m = C M υ .V s C Mn j PC l cvm 4 + °Po Po Vs-c^-W" VP0J Obs.u«„). deci: V 0 = c 0 .

SO) (6.92) [6.170 Manualul ofiţerului mecanic (6.4) Evoluţie politropică de destindere (6.78) (6.76) (6. ρ4 = p0 (3 .94) (6. ' const.90) Rezulţi Pentru starea 4.96) (6.81) Pentru starea 3 pj=Pc: V3=V^=Vs.77) (6.95) Dacă md = m De la starea 4 la starea l are loc aspiraţia propriu-zisă de agent frigorific vapori: (6.93) (6.97) (6.cvri.98) . (6.79) (6.91) (6.

93629 0.01.05 0^ = 0.1 -l .05: m =1.97473 0.1 : m= l r=> λ v =1-0. m=i => λ v =1-0. m=U => λ v «1-0.966S 0. m=l => λ v = 1-0.01 -l Pc/Po λv 1 2 3 4 5 6 7 S 9 10 i 0.1 —l 0^ = 0.1 .1 => λ v =1-0.01 Q^ = 0.Instalaţii frigorifice 171 (6.043779 0.05.9590 0.982S5 0."'1 Po- 0^ = 0.100) 0^ = 0.93135 0.99122 0.01: m=U => λ v =1-0.92SSS 0^ = 0.99) (6.05 J_ Pe.

/pβ .3 1 .4 f ..172 Manualul ofiţerului mecanic .3 Diagrama de determinare a lui λ v funcţie de p.6 \ 1 t 8 t 9 - 10 - .2 " . 12 Fig.- 11 . 6.5 t .

Obsen'aţie In supapele de evacuare sunt pierderi de sarcină similare.4.103) iar în cazul în care nu se ţine seama de laminare: (6.-rezistenţa hidraulică în canalele racordurilor şi supapelor de aspiraţie: Δp:.2 Influenţa laminării vaporilor prin supape Laminarea prin supape reprezintă procesul de reducere a presiunii vaporilor Ia trecerea prin supape. (6.presiunea în cilindru: Δp.rezistenţa hidraulică dată de inerţia masei de vapori ce curge în cilindru: Δp3.1..102) Δp. = P 0 .P Î > (6.104) .rezistenţa hidraulică necesară învingerii forţei elastice a resortului supapei: Δp4.rezistenţa hidraulică necesară învingerii inerţiei maselor mobile ale supapei la deschidere. Po' .Instalaţii frigorifice 173 6. Po .6. la refulare din compresor faţă de presiunea în condensator: Fig. cu laminarea în supape. Procesul de comprimare a unui ga/ în compresorul cu spaţiu vătămător. care necesită o suprapresiune a vaporilor. 6.presiunea vaporilor în conducta de aspiraţie.101) Această diferenţă de presiune trebuie să acopere următoarele rezistenţe hidraulice: Δ^ = Δ/?j + Δ/?: + Δ^3 + Δp4 (6.

cura este cazul freonilor. Po-Po Po R-7I7 R..93. Dimensionarea mai largă a supapelor Ia compresoarele pentru freoni.107) (6. 0.174 Manualul ofiţerului mecanic Notăm: (6. care se determină ţinând cont de faptul că evoluţia (IM") este considerată izotermă: (6.109) Cum ρ'o<p0.108) O (6. în comparaţie cu amoniacul. rezultă: Po Po ..<l ΔH Pierderile prin. laminare sunt mai mari la agenţii frigorifici cu masă moleculară mai mare. O + Po (6.105) Coeficientul de laminare.Deci: λ. valori .97 100 711 478 .12 R -22 Cu creşterea temperaturii vaporilor la aspiraţie scad pierderile prin laminare Determinările s-au făcut la acelşi compresor şi în aceleaşi condiţii funcţionale: Consecinţa: . Literatura rusă de specialitate recomandă pentru temperaturi de vaporizare până la -30° C.106) ''i 58 *'. λ = 0.

natura agentului.7.λ/ (6. Etapele evoluţiei: (l . A PQ J 6.: .. Fi«.110) numit randament volumetric sau coeficient indicat al aspiraţiei. λ .=λ. —^-. 6.=/ cvm.D: laminarea vaporilor în supapa de aspiraţie care determină scăderea-presiuni i de la/7„ la/>β.. Schema de precizare în diagrama T . Analiza exergetică a proceselor din compresorul frigorific cu piston.S.. a evoluţiei unui Kg de a»ent prin cilindrul compresorului frigorific cu piston şi a pierderilor cauzale de i reversibili la te.5.Instalaţii frigorifice 175 O b se n-aţi e Coeficienţii λv şi λf se pot stabili cu ajutorul diagramei indicate trasata pentru fiecare compresor la bancul de încercare şi sunt prezentaţi sub forma: λ..

112) poate fi scrisă sub forma: (6.113) în care: (6.energia căldurii schimbată de agent în procesul de comprimare: .114) M reprezintă pierderea de exergie datorită încălzirii vaporilor în procesul de aspiraţie.1 76 Manualul ofiţerului mecanic defineşte încălzirea izobară la pM a vaporilor în procesul de aspiraţie datorită căldurii preluată de la pereţi precum şi ca urmare a influenţei gazului destins din spaţiul mort: (a .creşterea exergiei agentului în compresor.c): comprimarea poiitropică de exponent l < ne < k de la pM la prf în care agentul cedează.115) .lucru mecanic tehnic de comprimare: .2J: comprimare izotropică la care temperatura creşte de la Tt până la cea a mediului ambiant Ta: (-«.pierderi provocate de ireversibilitatea procesului de laminare în refulare: Considerând că agentul se comportă ca un gaz perfect şi observând că /c < O se constată că relaţia (6. (6. pentru evoluţia prezentată anterior comportă două etape: (l .2): laminarea vaporilor în supapa de refulare însoţită de scăderea presiunii de la prf la pc cu Δp^ Procesul ideal de referinţă.£/ /c π/a 7Cm " energia căldurii schimbată de agent în procesul de aspiraţie: .r): caracterizează răcirea izobară la prf a agentului în procesul de refulare: (r .pierderi provocate de ireversibilitatea procesului de laminare în aspiraţie: . global. căldură pereţilor cilindrului: (b .-τJî comprimare izotermică la temperatura Ta până la presiunea de condensare pe\ starea finală 2Ţa se află în domeniul lichid la parametrii (pe. Ta).energia căldurii schimbată de agent în procesul de refulare: . Ecuaţia generală: (T-a): Σeq =Δ«? + Δ/f + Σπ. .111) aplicată între secţiunea l din amontele compresorului şi secţiunea 2 din avalul acestuia: Rezultă: *qa +eqc + V = *2 -*l H + *fc + * Ir (6-"2) în care: e ςa βφ eqr £? .r' (6.

e.116) defineşte pierderea de exergie cu căldura cedată în refulare: (6.120) Ψ (6.a + π.Instalaţii frigorifice 111 precizează pierderea de exergie cu căldura evacuată în procesul de comprimare în care -A* < O reprezintă căldura specifică politropică a comprimării: (6..117) reprezintă pierderea datorată ireversibilităţii interne a procesului de laminare în supapa de aspiraţie: Pe (6.118) reprezintă pierderea datorată ireversibilităţii interne a procesului de laminare în supapa de refulare: Rezultă: |/c|=<?.121) unde: . + πqa + πqc + πηr + π.119) Determinarea lucrului mecanic de comprimare: -l >v-ι "' (6. (6. .

123) •——•y reprezintă consumul minim de lucru mecanic necesar pentru aducerea agentului din starea l în starea 2Ta de lichid subrăcit la temeperatura Trt.i .subracire. ) .2' . |1 = 7]. -/--J i—_oj | «oJ—-.3 . l . V l -^r.> . l-ε 0 Se dezvolta diferenţa: în care: reprezintă valoarea absolută a lucrului mecanic tehnic specific izentropic de comprimare în etapa 1-2^: defineşte valoarea absolută a lucrului mecanic specific izotermic de comprimare în etapa 2 rj caracterizează energia căldurii care ar trebui cedată de către vaporii refulaţi de compresor într-un proces de condensare .( / ' .t7 J fa -*^l \ i -^J/ v (6.Σ 1. * suma pierderilor datorate [reversibilităţilor interne. -T. 2 . Ecuaţia de bilanţ energetic a compresorului frigorific cu piston devine: unde: l m in j j Anin I = j l4 ^ | 1 + l / . Ecuaţia (6.r suma pierderilor datorate ireversibilitătiior externe. \ ^ \ = l /„i.2r„ până la atingerea temperaturii Ta a mediului ambiant. Σ *e = ^ + Kqc + V + ^cJ-.124) Pe această bază se defineşte randamentul exergetic al compresorului frigorific cu piston: ^ ^ X ' ' ^ .178 Manualul ofiţerului mecanic 1-ε. l + Σ «. Notăm: .122) devine: ' ^' .' (6. +£«» = | /mi.

topirea brumei începe de la exteriorul stratului de brumă. Pentru evitarea acestor efecte se impune decongelarea periodică a suprafeţelor vaporizatorilor. 6. . 6. 6. Defecţiunile ce pot apare în timpul exploatării pot fi remediate cu uşurinţă. l L: c) prin inversarea ciclului fig. scade simţitor. datorită suprafeţei mari a cristalelor de gheaţă puterea frigorifică a Jcr SCrpmJ vaporizatorului creşte.Instalaţii frigorifice 179 6.10: b) introducerea gazelor calde de la refularea compresorului fig. Din analiza curbei prezentate rezultă că iniţial. întreţinerea vaporizatoarelor constă în: îndepărtarea depunerilor de gheaţă sau de zăpadă de pe suprafaţa vaporizatorului şi asigurarea circulaţiei corecte a agentului răcit (aer) peste suprafaţa de schimb de căldură Bnunarea şi efectele ei Vaporii de apă din aer condensează pe suprafeţele reci ale vaporizatorului ai căror temperatură este egală sau mai mică decât temperatura punctului de rqui. 6. Fig. 6.9: e) Decongelarea prin procedee interne a) încălzirea vaporizatoarelor cu rezistenţe electrice fig.8: d) prin încălzirea electrică a aerului care circulă peste vaporizator fig. Decongelare prin procedee externe a) oprirea instalaţiei şi încălzirea naturală a vaporizatoarelor: b) stropirea sau pulverizarea cu apă fig. Decongelarea suprafeţei vaporizatoarelor Procedee externe . Odată cu creşterea grosimea stroru/ui grosimii stratului de brumă puterea frigorifică de bruma . Diferenţa de temperatură între spaţiul rece şi suprafaţa exterioară a brumei de pe vaporizator scade treptat având ca rezultat modificarea condiţiilor de conservare a produselor depozitate. Se va produce un proces de condensare şi solidificare continuă sub formă de brumă şi creşterea stratului de brumă pe suprafeţele vaporizatorilor .6. Vaporizatoarc Vaporizatoarele sunt schimbătoare de căldură care nu necesita o întreţinere deosebită. Decongelarea prin folosirea gazelor calde de la refularea compresorului. Dacă temperatura scade sub 0° C umiditatea condensată va congela. Influenţa depunerii de brumă Principalele efecte ale depunerii brumei pe asupra puterii termice a vaporizatorului suprafaţa vaporizatorului sunt: a) Reducerea temperaturii de vaporizare a agentului frigorific: b) Ridicarea umidităţii relative a spaţiului răcit. adică are umiditatea relativă egală cu 100%).topirea brumei începe de la suprafaţa brumei în contact cu ţevile vaporizatorului.12.6.1. 6. Influenta depunerii de brumă asupra fluxului termic schimbat de yaporizatoare poate fi urmărită în figura 6. Procedee interne . 8.(temperatura punctului de rouă este temperatura la care aerul umed răcit devine saturat.aerului cald exterior fig.7: c) cu ajutorul. 6.8. Exploatarea instalaţiilor frigorifice 6.

Principala problemă care apare este readucerea în stare de vapori a agentului frigorific condensat pentru a putea fi aspirat. •/.12. 2 .vaporizator.13 este prezentată schema pentru utilizarea acestei metode. 2. 5.racord de scurgere. 2. condensează topind bruma.bulbul terraostatului. •/.ventil electromagnetic pe circuitul de apă.rezistenţă p< ştuţul de curgere.ţeava de scurgere.rezistenţi electrici în rub.9.6.6.vaporizator.carcasa vaporizatoπilui.180 Manualul ofiţerului mecanic Pentru topirea brumei de pe vaporizator se foloseşte energia termică cedată de agentul frigorific la condensare.ventilator. 4. 6.uşă de legătură cu spaμ'ul răcit.ventilator .7.ven tilator.10.vaporizator. Decongelarea vaporizatorul ui prin circulaţia for ţa ta de aer /. 3. 3.bulbul termosumlui de oprire a decongelării Fig.3. " ~ ~ Fig. 6. Gazele calde refulate direct în vaporizatori prin deschiderea unui ventil electromagnetic. 1 2 Fig.uşă de legătură cu exteriorul. 5. 6.capac. j. 2.izolapa termică.rezistenţă de vaporizator. 5. 6. Fig. 6.6. Decongelarea vaporizatorul ui prin pulverizarea apei 1.vaporizator. în timpul decongelării un ventil electromagnetic închide conducta principală de aspiraţie. Decongelarea prin inversare de ciclu Procedeul constă în inversarea ciclului frigorific cu ajutorul unui ventil cu patru treceri fιg. Agentul frigorific lichid va fi laminat în ventilul de reglare şi apoi vaporizat în vaporizatorul auxiliar. Decongelarea vaporizatorul ui încălzirea acrului cu rezistenţe electrice /. 3. Decongelarea vaporizatorul ni prin cu rezistenţe electrice /. 4. în fi£. 5.pulverizator.rezistenţă din tavă.

ventil de reglaj. Condensul se scurge în rezervorul de lichid printr-un ventil de reţinere.Instalaţii frigorifice 181 Comutarea de pe circuitul de răcire pe cel de decongelare este comandat automat.12.ventil de reglaj.vaporizator. se înlocuieşte biela. 6. 6. 7. se verifică toate piesele componente.vaporizator auxiliar. econgeare e /. t Fig. Fig.8. La comanda de inversarea ciclului vaporii supraîncălziţi sunt refulaţi în vaporizator unde se condensează cedând căldură stratului de brumă care începe să se topească. 5. 7. montat în paralel cu ventilul de reglare.12.compresor. Defecţiuni ale compresoarclor.11.ventil inversor cu patru treceri.rezervor. 4. Defecţiuni ce pot apare în exploatarea instalaţiilor frigorifice Tabelul 6.condensator. Lichidul este trimis spre condensator printr-un ventil de reglare. J. Mod de remediere Defecţiunea Biela este ruptă Cauze Zgomot puternic în timpul funcţionării compresorului Bolţul unui piston ieşit din locaşul său Cămaşa de cilindru deplasată Supape sparte Lagăr deplasat în locaşul său Seimenii rupţi Contragreutate ruptă sau nefixată pe arbore Pistonul loveşte placa cu supape Se demontează compresorul. Se va rigidiza cămaşa în limita cotelor prevăzute Se înlocuiesc supapele Se va schimba lagărul uzat Se vor schimba scamcnţii Se fixează sau se schimbă contragreutatea Se va regla jocul ambielajului Mod de remediere . Procesul de funcţionare în ciclul inversat continuă până ce stratul de brumă s-a topit de pe vaporizator. se verifică pistonul şl bolţul. 5.2.condensator.ventil electromagnetic pe refulare.rezervor.ventil de reţinere. 2. Cauze. Un termostat al cărui bulb se află între aripioarele vaporizatoruîui comandă comutarea venalului inversor pe ciclul de răcire. Decongelarea cu gaze calde folosind un vaporizator auxiliar /• compresor. Se demontează compresorul.vaporizator. 8.18. ventil inversor cu patru J. Decongelare prin inversare de ciclu . -/. 6.ventil electromagnetic pe aspiraμe. 2. 6. 6.

Este întreruptă alimentarea cu Compresorul nu curent electric. porneşte Pistonul este blocat în cilindru. Supapele nu închid perfect . Siguranţe arse. Se înlocuiesc surαrele. se repară dispozitivul de realizare a presiunii de ulei.manivelă nu este tchilibrat dinamic. Se înlătură gripajul înlocuind lagărele sau prin rcconditionare. Se schimbă supapele şi se asigură planeitatca scaunelor. Aer în instalaţie ( presiunea de condensare va fi mai ridicată). dacă nu se înlocuiesc aparatele defecte. Turaţia arborelui compresorului nu este cea nominală deoarece curelele patinează. Se elimină cauzele ce conduc la creşterea presiunii: apa sau aerul de rîcire au temperaturi prea ridicate sau debit insuficient. Se verifică temperatura de intrare şi ieşire a apei din condensator. încălzire excesivă în locurile unde surit suprafeţe în mişcare Lagărele sunt gripate. Compresorul funcţionează un timp prea lung sau funcţionează continuu Termostatul sau presostatul de comandă sunt defecte. Se repară sau se înlocuiesc aparatele defecte. Presiunea de refulare prea ridicată (când în instalaţie este montat un presostat de înaltă presiune). Se deblochează pistonul. IS(continttare) Lipsa uleiului de ungere sau defectarea dispozitivului de realizare a presiunii de ulei. Se curăţă condensatorul. şi se modifică debitul de apă. Se echilibrează mecanismul bielămanivelă. realizează puterea Supape rupte sau imperfect frigorifică nominală etanşe. Se înlocuieşte sau se fixează contragreutatea. Se scoate aerul sau se goleşte complet şi se face o nouă încărcare. Condensatorul răcit cu aer este insuficient ventilat. etc. Releu termic declanşat. Se înlocuiesc siguranţele şi se verifică instalaţia electrică. timpul funcţionării Contragreutatea de echilibrare ruptă sau desprinsă. Se înlocuiesc sesmentii: Se asigură alimentarea cu curent electric. Supapele sunt sparte. eliminând şi cauza care a provocat blocajul. Se rectifică plan scaunul supapei. e prea caldă sau are debit insuficient. Vibraţii puternice în Mecanismul bielă. Se completează uleiul până la nivelul indicat. Lipsă de agent frigorific în instalaţie. condensor murdar. . Condensatorul răcit cu aer este murdar. Se plasează grupul îπtr-un loc unde circulaţia aerului este asigurată. aer în instalaţie. Se reanclanşează releul termic . Seamcntii sunt uzaţi. Se repară dacă este posibil.182 Manualul ofiţerului mecanic Tabelul 6. Se asigură o întindere corespunzătoare a curelelor sau se înlocuiesc curelele.deschis. Arcurile de amortizare sunt rupte Compresorul nu Placa cu supape este defectă. La condensatorul răcit cu apă: apa lipseşte. Se desface capsula şi se înlocuiesc arcurile Se remediază defecţiunea sau se înlocuieşte placa cu supape. Termostatul sau presostatul de comandă sunt defecte. Se reconectează întrerupătorul. Se rcîncarcă instalaţia după ce s-au eliminat nectanşeităţile. Compresorul nu funcţionează întrerupătorul electric este în poziţie. . exces de agent frigorific.

Se evacuează o parte din încărcătura de agent. Se înlocuiesc garniturile şi se repară închizătorul ca uşa să fie etanşă. se presostat de joasă presiune). Etanşare defectuoasă a uşii.Instalaţii frigorifice 183 Tabelul 6. Condensatorul răcit cu aer are Se curăţă condensatorul. a instalaţiei (temperatura apei sau aerului. Se asigură circulaţia uşoară a aerului insuficient ventilat. Agent frigorific insuficient. zăpadă. Se scoate aerul sau se face o "ncărcare completă.(continuare) [ Compresorul funcţionează un timp prea lung sau funcţionează continuu Randament scăzut al compre sonilui. presiunea apei de alimentare. Dacă ventilul de reglaj este blocat cu gheaţă se montează un deshidrator în circuitul agentului frigorific. Vaporizator complet blocat cu Se decongelează vaporizatorul sau se reglează degivrarea automată. eventual se înlocuiesc segmenţii şi pistonul. Se elimină neetanşeităţile şi se completează cu agent: Supapele de refulare nu închid Se repară sau se înlocuiesc supapele. debitul agentului de răcire: . cele defecte se înlocuiesc. Se curăţă sau se înlocuieşte filtrul sau ventilul de reglaj.Reducerea traficului de mărfuri în tatea utilajului: spaţiul răcit: Compresor de capacitate prea Se reduce turaţia compresorului sau de mare. Diferenţialul presostatului sau Se măreşte diferenţialul. Condensator răcit cu debit Se verifică alimentarea cu apă şi insuficient de apă. Compresorul are perioadă funcţionare scurtă Presiunea din condensator prea ridicată Presiunea de condensare redusă Se înlocuieşte cu un vaporizator mai mare sau se montează un vaporizator adiţional. Filtrul sau veπtilui obturat (în instalaţiile comandate prin termostat). Prcsostatul de înaltă presiune Se verifică partea de înaltă presiune întrerupte. Condensatorul răcit cu aer. se plasează terraostatului reglat prea mic. Răcire insuficientă a conden. Trafic de mărfuri peste capaci. Se montează un compresor Compresor de capacitate mică. Izolaţie defectă. reîncarcă instalaţia cu cantitatea de Prea mult agent frigorific agent frigorific necesară. de la şi spre condensator. Prea mult agent . lS. suprafaţa blocată cu praf şi impurităţi. Vaporizator prea mic (presiunea de aspiraţie prea coborâtă). se înlocuieşte compresorul cu unul corespunzător. ' Aer în instalaţie. (în instalaţia comandată de După recuperarea locului neetanş. curăţirea condensatorului Lipsă de agent frigorific etc. corespunzător: Se reface izolaţia.Se curăţă condensatorul şi se verifică satorului. bulbul tcrmostatului într-un loc în care variaţiile de temperatură sunt mai mici. Se controlează supapele . (în instalaţia cu presostat de Se purjează excesul de agent din înaltă presiune: instalaţie. bine.

se repară sau se înlocuieşte. Se montează un vaporizator corespunzător. Se elimină apa din circuit sau se "nlocuieştc ventilul de reglaj. Se verifică nivelul de ulei în carter şi se purjează dacă este în exces. Se reproiectează instalaţia. Compresorul aspiră lichid şi ulei (se produc lovituri hidraulice în compresor). Se înlocuieşte ventilul de reglare cu unul de capacitate corespunzătoare capacităţii compresorului. Segmenţi uzaţi.184 Manualul ofiţerului mecanic Cantitatea de ulei j Pierdere de agent frigorific ce din carterul nu permite revenirea uleiulu compresorului scade în compresor continuu Vaporizator amplasat necorespunzător din punct de vedere a circulaţiei uleiului. Se demontează compresorul se verifică piesele ce se pot deteriora şi produce zgomot. Randament scăzut al compresorului. Termostatul sau presostatul de comandă sunt reglate necorespunzător. Se reglează termostatul şi presostatul corespunzător temperaturii dorite. încărcătura iniţială de insuficientă. Conductele de aspiraţie şi refulare se lovesc între ele sau ating obiecte. Ventil de reglaj de capacitate prea mică faţă de capacitatea compresorului. Xefuncţionarea ventilatoarelor care suflă aer poşte vaporizator. Se completează cantitatea de ulei ţinând cont de cea dizolvată în agentul frigorific. se asigură viteza minimă de 6 m/sec. . Ventilul de reglaj este obturat. Se înlocuiesc curelele şi se asigura întinderea necesară. se îndepărtează obiectele din imediata apropiere a compresorului. Se demontează compresorul şi motorul şi se repara. Se înlocuiesc segmenţii. Se verifică compresorul. Suprafaţa vaporizatparelor este insuficienta. Zgomote puternice în compresor sau în •imediata sa apropiere Montajul greşit al compresorului. Zgomotele din interiorul compresorului de supape spâne. Se reduc oscilaţiile compresorului. Vaporizator blocat cu zăpadă. Amortizoarele compresorului prea moi şi compresorul atinge obiectele din jur. Se reproiectează instalaţia. Curelele fac zgomot. Secţiunea ţevii de alimentare cu lichid sau a ţevii de aspiraţie prea mică . Lipsă de agent frigorific (vaporii circulă cu viteză marc prin vcntilul de reglaj). şi se nlocuiesc piesele defecte. Se repun în funcţiune ventilatoarele: Instalaţia nu realizează temperatura dorită în spaţiul răcit . Se plasează compresorul pe un cadru adevărat şi rigidizat. în conducte pentru antrenarea uleiului. Se fi x e ax ă conductele. Se decongelează vaporizatorul sau se reglează decongelarea automată. excentrici slăbiţi. Lagărele compresorului sau motorului electric sunt uzate. ulei Tabelul 6. ISf continuare) Se remediază neetanşeitatea şi se re încarcă instalaţia cu ulei şi agent. Se elimină ncetanşcităţile. joc în bolţurile pistoanelor.

toţi agenţii halogenati formează acizi(clorhidric sau florhidric). corodează lagărele. Se verifică etanşeitatea uşilor. Clapeţii de refulare sparţi. fusurile şi manetoanele compresorului şi distrug presetupa. Coroziunea. Deranjamente provocate de prezenta umidităţii în instalaţia frigorifică Principalele consecinţe ale prezenţei umidităţii în circuitul frigorific sunt: blocarea ventilului de reglare. apa se evaporă şi îngheaţă în acel loc. coroziunea. Sărurile metalice şi oxizii ce iau naştere ca urmare a acţiunii acizilor asupra elementelor metalice ale instalaţiei se depun pe suprafeţele interioare ale schimbătoarelor de căldură diminuând schimbul de căldură. Lichidul frigorific ce pleacă din condensator spre vaporizator se laminează în ventilul de reglaj până la temperatura de vaporizare. Secţiunea de trecere în ventilul de reglaj este mică astfel că sunt necesare doar câteva picături de apă pentru a bloca parţial sau total trecerea fluidului spre vaporizator. având fierul şi aluminiul drept catalizator ce accelerează reacţia. în prezenţa apei. Nivelul de ulei este necorespunzător. Blocarea filtrelor. provocând blocarea acului poantou de la ventilul de reglaj. AGENTUL FRIGORIFIC R 12 R 22 R 502 R 23 R 134 A R 408 A METODE DE V E R I F I C A R E Lampă cu halogcni T reductor electronic Injecţie de trasori in pentru fluor circuit X X X R409A X X X X X X X X X X 6. Tabelul 6. formarea hidraţilor şi deprecierea uleiului. griparea pistoanelor şi neetansarea supapelor sunt defecţiuni ce apar ca urmare a depunerilor de astfel de săruri. Aceşti acizi sunt agresivi şi atacă elementele din cupru ale instalaţiei.8. încălzirea cilindrilor compresorului încălzirea excesivă a lagărelor şi cilindrilor.19.1 S{ continuare) Instalaţia nu realizează temperatura dorită în spaţiul răcit. . formarea hidraţilor şi deprecierea uleiului. Blocarea ventilului de reglaj. Se înlocuiesc clapeţii.Instalaţii frigorifice 185 Tabelul 6. Se completează nivelul de ulei.3. Izolaţii degradate: încărcare excesivă a spaţiului răcit cu produse nerăcitc. Se refac izolaţiile : Se va atenţiona personalul privind respectarea instrucţiunilor de exploatare. recondiţionând sau înlocuind garnitura. Detectarea scăpărilor de agent frigorific. la o anumită temperatură conţinutul critic în umiditate este depăşit. Pătrunderi de aer cald în spaţiul răcit. Dacă.

Purice. De obicei e bine să se evite utilizarea clorurii de calciu. 1981 Tehnica Frigului. I şi voi. Popa.S. V. Este un material deshidratam foarte eficace şi prezintă avantajul că nu eliberează apa pe care a absorbit-o. Deshidratarea prin acţiune fizică. Sita moleculară este un deshidratat a cărui parte activă este formată din aluminosilicaţi care printr-o tehnologie specifică capătă o porozitate uniformă. N. 1972 . nu formează praf care să fie antrenat în instalaţie şi nu este coroziv. Silicagelul (dioxidul de siliciu) este un adsorbant puternic având o reţea capilară internă cu pori ultramicroscopici. Cele mai utilizate substanţe deshidratoare care funcţionează pe acţiune fizică sunt silicagelul şi sita moleculară. Chiriac [7].300°C. Kay. Radcenco. 1996 Impact of CFC/HCFC regulations on the marine industry Ashland Chemical U.. 1986 Formulaire du froid Dunod. Substanţele deshidratoare de acest gen eliberează apa adsorbită când sunt încălzite.FI. Dobrovicescu S. Patrick Jacquard [4]. capacitatea de adsorbţie fiind invers proporţională cu temperatura adsorbantului. Clorura de calciu prezintă dezavantajul că în prezenţa unei cantităţi mari de apă din circuit se transformă într-o soluţie foarte corozivă. Pierre Rapin. Constă în folosirea de substanţe care adsorb apa. voi. John P. 1994 Exploatarea şi întreţinerea utilajelor frigorifice comerciale Editura Tehnici Bucureşti. deoarece poate elibera apa care va îngheţa în ventilul de reglaj. PorneaJă [2]. Din această cauză este necesar ca deshidratorul instalaţiei să fie plasat într-o ambianţă de temperatură cât mai scăzută si constantă. Bibliografie [1].. Honciuc [6]. Stamatescu Procese şi instalaţii frigorifice Editura Didactică şi Pedagogici Bucureşti. 1983 Manualul inginerului termotehnician Editura Tehnici Bucureşti. Timpul de absorţie al apei este foarte lung.. Pentru reţinerea apei din amestecul de agent halogeπat se foloseşte sita moleculară cu pori de 4xlO"10 m. Silicagelul este un deshidratam foarte eficace . B. II Editura Tehnici Bucureşti.Cαrabogdan [3]. Paris. Silicagelul are o porozitate mare. volumul porilor reprezentând circa 40% din volumul total al granulelor. A. 1980 Instalaţii frigorifice Editura Didactică şi Pedagogică Bucureşti.. Constă în folosirea de substanţă care absorb apa din circuitul agentului frigorific cum ar fi sulfatul de calciu şi clorura de calciu. I.însă odată cu creşterea temperaturii eliberează apa reţinută prin adsorbţie. Mansmann [5]. Diminuarea puterii de adsorbţie a silicagelului scade cu temperatura şi poate provoca defecţiuni grave la creşterea bruscă a temperaturii în cazul răcirii insuficiente a condensatorului. Sita moleculară se regenerează prin insuflare de aer sau de azot uscat încălzit la temperaturilor de 250. Sulfatul de calciu se foloseşte sub formă de piese turnate la dimensiunea aparatului deshidrator. C. Richard L.136 Manualul ofiţerului mecanic Posibilităţi de eliminare a umidităţii din circuitul agentului frigorific Deshidratarea prin acţiune chimică.A. V. f5ră a-şi modifica compoziţia chimică.

In desfăşurarea voiajului există perioade de marş şi perioade de staţionare în care nava poate fi în operaţiuni de încărcare .1) sau (7-D unde V N [Nd] .consumu-1 orar de combustibil al motorului auxiliar (MA).7 INSTALAŢIA DE AiMBARCARE ŞI DE TRANSFER COMBUSTIBIL 7. Necesarul de combustibil pentru MP se determină cu relaţia: (7. Stabilirea cantităţilor de combustibil necesare Cantităţile de combustibil care trebuie ambarcate depind de autonomia navei A [Mm]. . . de viteza navei [Nd] şi de consumul de combustibil al motoarelor auxiliare şi al generatoarelor de abur cu arzător (căldărilor). " tirnpul de funcţionare al MA pe durata unui voiaj.timpul de funcţionare al GA cu arzător pe durata unui voiaj. . .1.viteza navei Necesarul de combustibil pentru MA se determină astfel: (7.descărcare sau în aşteptare. Se notează: k" —.consumul orar de combustibil al motorului principal (MP).2) unde: .timpul de funcţionare al MP pe durata unui voiaj.consumul orar de combustibil al generatorului de abur cu arzător (GA).

• timpul de funcţionare pe durata staţionărilor în aşteptare: " timpul de funcţionare pe durata staţionărilor pentru încărcare- T 1 descărcare: Necesarul de combustibil pentru GA cu arzător se determină cu relaţia: [Kg] (7.1.densitatea combustibilului greu la temperatura de referinţă de 50° C. MP funcţionează pe motorină Ia pornire. la oprire şi pe timpul marşului MĂ funcţionează pe combustibil greu GA cu arzător funcţionează pe combustibil greu τa.5 m/s Temperatura combustibilului greu impune modificarea densităţii acestuia. STIIJ [h] [h] [h] " tiπipul de funcţionare pe durata marşului. Densitatea se calculează cu formula: p ce .timpul de funcţionare pe durata staţionărilor în aşteptare. funcţie de destinaţia şi dotările tehnice ale navei. Observaţii: Necesarul de combustibil se determină în următoarele cazuri: 1.viteza combustibilului în conductă W^ = 0. Pentru combustibil greu: [m3] unde: (7-4) C.3) unde: τa4 τaA [h] [h] . Determinarea volumului tancurilor se va face funcţie de sortul de combustibil ce va fi depozitat. f h] STID l J Pentru cazurile prezentate.07 -i. care funcţie de tipul şi mărimea nevei este între l -î. se va stabili necesarul total de combustibil.20 coeficient prin care se admite un surplus de combustibil pentru situaţii neprevăzute: C2 = 1. la manevre.temperatura combustibilului în momentul pompării. la manevre şi la oprire MP funcţionează pe combustibil greu pe timpul marşului MĂ funcţionează pe motorină GA cu arzător funcţionează pe combustibil greu 2. . .timpul de funcţionare pe durata marşului. . aderent pe pereţii tancurilor de depozitare: —.timpul de funcţionare pe durata staţionărilor pentru încărcare- descărcare.15 -î.jgg τ Manualul ofiţerului mecanic MA AM M . .1 coeficient prin care se ţine seama de reducerea volumului tancurilor datorită combustibilului reziduu. MP funcţionează pe combustibil greu la pornire. = 1.8 + 1.10 h.durata ambarcării.1. 3 Lm J Pentru operaţia de ambarcare combustibil greu trebuie să se ţină seama de: .

Componenta instalaţiei de ambarcare si transfer combustibil în componenţa instalaţiei de ambarcare şi transfer combustibil sunt următoarele elemente: . Din relaţia (7.grupuri sau casete de valvule: .separatoare.8° C .Ambarcare şi transfer combustibil 189 . .1 r diferenţa de temperatură. W — viteza de curgere a combustibilului greu. 50° C 6 1 β = 684 • IO" grd" coeficientul de dilatare termică al combustibilului greu Δ/ = î? ..filtre: . ._ Pc unde: * 1 + βΔ/ [m 3 ] (7.tancuri de decantare: .6) unde: /// — .tubulaturi.reprezintă debitul masic de combustibil greu: secţiunea de curgere printr-o ţeava de diametru interior d [m] densitatea combustibilului greu.temperatura de referinţa la care se cunoaşte densitatea combustibilului greu Temperatura de referinţa poate fi: 100° F = 38.pompe de transfer: . 7.tancuri de consum combustibil: ..încălzitoare de combustibil. Folosind relaţia continuităţii: (7.tancuri de depozitare combustibil: .2.6) se determină diametrul interior al conductelor din instalaţia de ambarcare şi transfer de combustibil. .temperatura la care se face pomparea combustibilului greu tr .aparate de măsură şi control: .valvule de distribuţie .prize care fac legătura între instalaţia navei şi instalaţia de livrare combustibil (montata pe un tanc sau la cheu): .5) (7<S) ι? .

sigure în funcţionare. .190 Manualul ofiţerului mecanic . randamentul acestor pompe este de (50 -r 74) %. Tubulaturile sunt standardizate.200 mVh şi presiunea de refulare între (4 * 10) bar. Filtrele grosiere se montează pe intrarea în casetele cu valvule de distribuţie. Filtrele fine se montează pe instalaţia de alimentare cu combustibil MP. GA cu arzător. Prizele de ambarcare combustibil sunt montate în ambele borduri ale navei. Acţionarea acestor pompe se face cu motoare electrice. având diametrul nominal în conformitate cu prescripţiile societăţile de clasificare ceea ce permite tipizarea tubulaturilor şi armăturilor: Filtrele sunt utilizate pentru reţinerea impurităţilor din combustibil.tubulaturi de aerisire: -' sonde etc. Construcţia acestor pompe este considerată mai complexă faţă de pompele cu roţi dinţate. cu masă şi gabarit redus. către tancurile de decantare etc. Pompele cu roţi dinţate utilizate la transferul combustibilului au debite cuprinse între 20 -f. Pompele folosite pentru transferul combustibilului pot fi pompe cu roţi dinţate sau pompe cu şurub.6 funcţie de mărimea navei. MA. Tubulaturile din instalaţia de ambarcare şi transfer combustibil permit circulaţia combustibilului către tancurile de depozitare. Pompele cu roţi dinţate sunt construcţii simple. atât pe timpul ambarcării dar şi pe durata transferului eliminând posibilitatea pătrunderii acestora în pompe şi în alte elemente din instalaţie. Numărul prizelor de ambarcare poate fi de 2 H. pe puntea principală. Funcţie de gradul de filtrare (dimensiunea ochiurilor sitei). fitrele pot fi grosiere şi fine. motiv care impune un preţ mai ridicat pentru pompele cu şurub. Pompele cu şurub utilizate în transferul combustibilului au debite cuprinse între 20 -r 200 mYh la presiuni de refulare de (5 -r 10) bar. ceea ce permite cuplarea cu instalaţiile de livrare combustibil indiferent de zona de navigaţie în care se află. cu ajutorul valvulelor de distribuţie etc. exploatare uşoară. Diametrul nominal al prizelor este standardizat. pe tubulatura de ambarcare combustibil precum şi pe aspiraţia pompelor de transfer.

2. 5.tanc de decantare combustibil marin greu. Fig. 10.puntea principală. 3. 14. Instalaţia de ambarcare si transfer combustibil .1. 6.tanc de decantare motorină.tanc de colectare prea-plin din tancurile de combustibil Pp . 13.tanc de depozit motorină.4. 9. 7.tanc de depozit combustibil marin greu.pompe de transfer combustibil. 5.11.Ambarcare si transfer combustibil 191 1. 15.casete cu valvule de distribuţie.7.12.guri de ambarcare.

Costică Alexandru [2] Costică Alexandru [3] C.000 tdw [4] Gh. 1987 îndrumătorul ofiţerului de navă Editura Tehnică. I.a. Bucureşti. Uzunov. Dragomir [6] *** [7] *** . Bucureşti. Bucureşti.A.000 tdw Documentaţia instalaţiilor de la bordul navelor TK 150.192 Manualul ofiţerului mecanic Bibliografie [1].I Universitatea din Galaţi. 1991 Maşini şi instalaţii navale de propulsie vol. I Universitatea din Galaţi. 1972 Motoare cu ardere internă vol. Vasilescu ş. Maşini şi instalaţii navale de propulsie Editura Tehnică. 1976 Corelaţiile dintre combustibilul lichid şi motorul cu ardere internă Editura Academiei. Dumitru [5] Gh. 1983 Documentaţia instalaţiilor de la bordul navelor B K 65.

intrare amestec eterogen.fază grea (apă. 3 . 6 . 8.1. 4 .fază uşoară separată. pompele de transfer. Camera de separare a separatorului: / . Scopul operaţiei de separare centrifugală este de a îndepărta din masa amestecului eterogen combustibil sau ulei . Aceasta are forma unui vas florentin . 2 . 5?nnmfntii H<» o»nπmfιV Hînfr*» fnτ*l/» Fig. la motoarele principale ale tancurilor petroliere. consum ce poate atinge valori de 20 + 100 t sau mai mult. tancurile de decantare. Separarea amestecului eterogen în fazele sale componente apare ca urmare a diferenţelor de greutăţi specifice f sau pe baza forţelor de frecare apar la nivelul spaţiilor interstiţiale dintre talerele separatorului.i). serviciu.diafragma de reglare (disc gravitaţional). Generalităţi Pentru pregătirea unor cantităţi importante de combustibil greu necesar consumului zilnic αl motoarelor principale.acele faze a căror prezenţă periclitează buna funcţionare a instalaţiilor de forţă cura sunt motoarele şi căldările de la bord. .a. încălzitoarele ş. 8.1. Se urmăreşte în principiu îndepărtarea apei şi a diferitelor impurităţi existente într-un amestec eterogen. impurităţi). Instalaţiile de pregătire a combustibilului greu la bord. Principii de funcţionare Separarea centrifugală se realizează prin intermediul unui câmp de forţe create la nivelul camerei de separare a separatorului.evacuarefază uşoară (ulei.SEPARATOARE CENTRIFUGALE 8. 5 • calea de evacuare a fazei grele.dar rabatat la 90° şi care se află în mişcare de rotaţie în jurul axei verticale X •'*(fig. au ca element component principal separatorul centrifugal. combustibil separat). sunt necesare instalaţii corespunzătoare acestui scop. 8.2.folosit la decantarea gravitaţională continuă . pe lângă celelate elemente componente cum sunt tancurile de combustibil.

pe baza forţelor de frecare ce apar între talere. = Fa.194 Manualul ofiţerului mecanic componente aflate la distanţa r faţă de axa X • X va oscila apropiindu-se sau depărtându-se de aceasta .Fu şi o forţă centrifugă datorită masei de apă . Purificarea şi clarificarea constituie două operaţii ale procesului unic de separare centrifugală şi pentru aceasta se folosesc de regulă două separatoare cuplate în serie.3. din diagrame sau prin încercări succesive. 8.o forţă centrifugă datorită masei de ulei .fără o clarificare ulterioară .sub forma unei suprafeţe cilindrice. Pentru asigurarea unei bune separări în cazul combustibilului greu sunt aplicate două operaţii disticte şi anume: purificarea şi clarificarea. Modul de acţiune al celor două forţe poate fi asimilat cu acţiunea a două forţe care se exercită într-un sistem de vase comunicante (fig.d.apă şi combustibil .dar rezultatele sunt calitativ inferioare: în combustibilul separat se vor mai afla acele impurităţi de dimensiuni reduse care nu s-au desprins pe baza diferenţelor de greutăţi specifice. f r> r r» Fu = m„α> 2 Rum = p „l '„ω 2 Rum = p„ ^ / j 2 . Determinarea valorii corecte a a diametrului interior al discului gravitaţional se poate face analitic. f 2 \ r " * ~~ " u ^ "ω "* /5 1 \ (»• D Şi i—^Lω2 (3-2) . 8. 8. Dar.2). După ce combustibilul greu a fost supus operaţiei de separare el este introdus într-un al doilea separator avănd rol de clarificator.3). Se poate realiza şi numai operaţia de purificare . Purificarea este operaţia ce constă în separarea integrală a apei şi a particulelor de impurităţi mecanice grosiere ce se separă pe baza diferenţelor de greutăţi specifice a amestecului eterogen introdus sub acţiunea fîorţelor centrifuge. 8. Alegerea corectă a discului gravitaţional O separare corectă se poate realiza prin adaptarea unei valori corespunzătoare a discului gravitaţional (diafragmei de reglare) la caracteristicile combustibilului ce urmează a fi separat şi la valoarea temperaturii de separare. Pentru aceasta orice agregat de separare este livrat cu un set de discuri gravitaţionale având aceeaşi valoare a diametrului exterior şi valori diferite ale diametrului interior.acelor de dimensiuni reduse . Ecuaţia de echilibru a celor două forţe pe suprafaţa laterală a cilindrului de separare este F.după cura raportul dintre greutatea specifică a fazei grele (apa) şi a fazei uşoare (combustibilul separat) creşte sau se micşorează. stanţate pe fiecare disc în parte. Clarificarea este operaţia de purificare a restului de impurităţi . din tabele.aflate în câmp centrifugal. Prin alegerea corectă a diametrului interior al discului gravitaţional se asigură ca linia de demarcaţie dintre cele două faze . să corespundă zonei găurilor practicate în talerele de separare.3.]hu -\d.1 Determinarea analitică Asupra zonei de separare între lichide acţionează două forte şi anume: . De aceea pentru o bună separare trebuie ca valoarea ^ să corespundă liniei de demarcaţie dintre cele două componente.Fu (fig.

6 1 β .2.densitatea combustibilului la temperatura de 15° C. -d. d^ şi greutăţile specifice ale combustibilului şi apei la temperatura de separaţie. 8.3. unde: r 1+βΔ/ p .6).-dβ) Deoarece ds »da.) (d. = ha deci relaţia (8. 8.3) (8.Separatoare centrifugale 195 Fig. Acţiunea forţelor centrifugale asupra zonei de separaţie între lichide Din egalitatea celor două forţe rezultă. 15 p .3) De asemenea se poate considera h. = const: densitatea uleiului (combustibilului) se calculează cu ajutorul formulei (8.4) Singurul element care variază în această formulă este da (diametrul discului gravitaţional).IO" grd" . ds »du. Având în vedere că temperatura optimă de separaţie este cuprinsă între 40° C şi 70° C se poate considera p.5) Cu ajutorul formulei anterioare se poate determina diametrul discului gravitaţional cunoscând parametrii constructivi ai separatorului (du . β = 684 .) = Paha(d. PA(</. --</.3) devine: (8.) K -d.densitatea combustibilului la temperatura de încălzire /. Acţiunea forţelor centrifuge create de masa apei şi a uleiului.. (8. du «d a se poate considera cu o bună aproximaţie: (8. după simplificări: Fig.6) . Explicitănd valoarea lui da din relaţia (8.4) se obţine: sau (8.coeficient de dilatare al combustibilului.

Metoda diagramelor este rapidă şi comodă.3. lichid dcxpoπt. Modul de lucru în acest caz se poate observa tot în fig. trebuie folosit un alt disc şi anume cel stanţat cu 101. Firmele constructoare livrează în instrucţiunile de exploatare şi diagrame care permit personalului care lucrează cu agregatul. Se observă că. Diagrama pentru alegerea discurilor gravitaţionale. = 0. pe liniile întrerupte. 20 25 30 35 W tf 50 t. . Se cunosc: v^.4. 0.'C O 152025303540*550556065707530 tsεo.87 la 15° C: /„„ = 130° F (55° C). .196 Manualul ofiţerului mecanic Δr = t. însă rezultatele cele mai bune se obţin cu metoda prezentată în continuare.15° diferenţa de temperatură dintre temperatura de încălzire şi temperatura de 15° C. Folosirea acestei diagrame este foarte simplă şi poate fi prezentată prin două exemple: a.2 Alegerea discului gravitaţional cu ajutorul diagramelor.895 la 35° C: /^ = 158° F (70° C). firma DeLaval pune la dispoziţie diagrama din figura 8. 8. b. ΦC Fig. 8. Se cunosc: γ^ =.4. .4. o alegere corectă a discului gravitaţional adecvat. Astfel. Se introduc în diagramă cele două date cunoscute şi la intersecţia liniilor punctate se obţine un punct. Acest lucru înseamnă că trebuie să se folosească discul stanţat cu 109. în această situaţie. 8. Acest punct cade în zona marcată 109.

8. b • disc larg. linia de separaţie trece în afara găurilor. a apărut ulei la evacuarea reziduurilor. să ţină seama de toţi factorii aleatori care apar în procesul separării. folosind discurile 109. 8. până ce apare ulei sau combustibil în racordul de evacuare a reziduurilor. Discul adecvat este deci cel marcat 101. aşa cum s-a arătat. ulei. Evident.3 Selectarea prin încercări succesive. Se recomandă ca verificarea corectitudinii alegerii discului gravitaţional să fie realizată experimental prin demontarea separatorului şi analiza poziţiei cilindrului de separaţie faţă de găurile din talerele separatorului (fig. Indifireπt de modalitatea separării diametrului discului gravitaţional se va alege din setul existent valoarea cea mai apropiată. Verificarea practica a discului gravitaţional: a . cantitatea apei de spălare) trebuie menţinuţi constanţi pentru a nu influenţa rezultatele. sedimente.disc corect ales. în acest moment. Metoda descrisă mai sus este cea mai bună. Fig.Separatoare centrifugale 8. toţi ceilalţi parametrii care influenţează procesul de separare (temperatura amestecului. temperatura apei de spălare.5.3. ζf lini. Deoarece în practică în condiţiile bordului nu se poate determina exact greutatea specifică a amestecului de apă. se opreşte separatrea şi se revine înapoi cu o dimensiune. necunoscând nici proporţia componentelor din amestec şi nici greutatea lor specifică. De exemplu. se recurge la metoda încercărilor succesive. deoarece reuşeşte.i . în cursul acestor teste. Prin această metodă se fac teste separate folosind dimensiuni din ce în ce mai mari.5).

Discurile sunt livrate în seturi. Astfel. se va alege un disc mai mic sau se va mări temperatura de separaţie. Se pot observa pe această figură. 5 . Calitatea suprafeţelor. adică oţeluri inoxidabile.carcasa cu postamentul ei: . în general din oţeluri aliate cu procent mare de Ni şi Cr.198 Manualul ofiţerului mecanic Dacă diametrul cilindrului de separaţie este mai mic ca diametrul de bază al găurilor. Dacă diametrul cilindrului de separaţie este mai mare ca diametrul de bază al găurilor. Elementele componente ale unui separator Un separator este alcătuit din următoarele părţi componente: . discurile gravitaţionale: . reziduuri. discurile gravitaţionale.cupa de separare cu anexele sale. sunt executate prin ambutisare din tablă de oţel inoxidabil 18Cr 8Ni. în mod schematic. In figura 8. ulei murdar. tahometre. robiπeţi etc. sitemele care asigură buna funcţionare a procesului de separare cum sunt: încălzitoarele de apă. 10 . 8. tratament termic de călire în ulei. tubulatura aferentă împreună cu """ valvule. instalaţia aferentă a unui separator de combustibil.sistemul mecanic de antrenare (angrenaj melc-roată melcată).tanc reziduri Celelalte părţi expuse coroziunii sunt şi apă murdară.încălzitor apa. filtrele mecanice. executate din oţel de bună calitate placat cu D . vacuumetre.4. precum şi dimensiunile găurilor practicate în ele sunt parametrii determinanţi ai procesului de separare. în funcţie de greutăţile specifice ale lichidelor de tratat.pompă circulaţie o revenire şi răcire în aer. suprafeţele lor fiind finisate îngrijit. se va alege un disc gravitaţional cu diametrul mai mare sau se va micşora temperatura de separaţie.încălzitor ulei.sistemul de distribuţie al apei de lucru: . T i—i _?ι Din punct de vedere constructiv un separator este fabricat din materiale de bună calitate.refulare reziduri şi apă. 8. . S • filtru mecanic.aparatura de măsură şi de control (manometre. 2 . Partea superioară şi cea inferioară a Flg. Componenţa unei instalaţii de cupei de separare este executată din oţel separare: inoxidabil de bună calitate supus unui / . 3 . apa fiind eliminată prin reciclarea un timp mai îndelungat a uleiului (combustibilului) prin separator. este preferabilă prima situaţie pentru a elimina pierderile nedorile de ulei (combustibil).separator.refulare ulei separat.6 este prezentată. unghiul de înclinare.motorul electric de antrenare: . inclusiv pompa sau pompele aferente: . 9 . Dacă nu se poate obţine o poziţie corectă a diametrului de separaţie. 7.6. tancurile de . Ele sunt prelucrate cu precizie mare. încălzitoarele de ulei sau de combustibil. termometre). 4 .sistemul de distribuţie al fuidului de lucru.pompă refulare ulei separat. urmat de 6 . ca regulă generală.tanc ulei murdar.

cu două rânduri de bile. fiind plasat în exteriorul carcasei. şocuri la pornire şi în timpul funcţionării normale. mai puţin încărcat. menţinut la cota stabilită de către constructor. de tip oscilant. va fi încărcat doar la 2/3 din capacitatea sa. Pentru a preveni şi amortiza oscilaţiile pe direcţia axială. . Tot acest sistem. este uns prin împroşcare cu ulei de către roata melcată.7 este prezentat sistemul de lagăre al axului principal. sub forma unui disc rotitor sau a unui turometru. Lagărul superior. sub formă de labirint. vibraţii. Evident. deoarece în timpul funcţionării normale. Pe axul principal de angrenare se află melcul angrenajului de tip meîc-roată melcată. conferă sistemului un înalt grad de fiabilitate. fiind complet scufundat în baia de ulei. De remarcat că la alegerea puterii motorului electric de antrenare se ţine cont de faptul că perioada de pornire presupune un consum sporit de putere. se asigură o mare fiabilitate. La partea superioară a axului este prevăzut un sistem de etanşare foarte eficace. Această etanşare previne pătrunderea apei sau a reziduurilor în baia de ulei care asigură ungerea angrenajului mecanic. prin imersia roţii melcate circa 1/3 în ulei. Datorită condiţiilor grele de lucru. de suspendare a axului principal de antrenare. în funcţie de tipul separatorului. indicatorul acestuia. Pompele de combustibil sunt de tipul cu roti dinţate si. în fig. pentru controlul operativ al nivelului de ulei în baie precum şi o gură de umplere.Separatoare centrifugale 199 o(el inoxidabil 18Cr lONi 2Mo. în special în condiţiile severe ale unei mări montate. pot fi folosite pentru alimentarea sau pentru descărcarea separatorului. Dacă motorul electric se alege de o putere corespunzătoare puterii consumată în perioada de start. încălzitoarele de combustibil şi apă sunt folosite ca elemente auxiliare ale instalaţiei de separare. în funcţie de rolul pe care îl au. în timp ce arcurile au rolul de amortizare a şocurilor şi a vibraţiilor pe direcţie radială. Tot în baia de ulei este montat şi angrenajul tahomentrului. consumul de putere scade cu circa 1/3. Nivelul de ulei. asigură o bună ungere a angrenajului melc-roată melcată. 8. După ce separatorul a atins turaţia de regim. Pentru o separare eficientă prezintă o importanţă deosebită dimensiunile discurilor gravitaţionale şi temperatura fluidelor de lucru. pe un sistem de amortizare cu arc. Restul părţilor componente sunt protejate prin stanare sau plumbuire în băi calde. separatorul este antrenat de un motor electric. Separatoarele pot fi echipate cu una sau două pompe. din punctul de vedere al întreţinerii.la partea inferioară două lagăre. Aşa cum s-a arătat. prevăzută cu arcuri spirale din otel. centre de greutate care îşi modifică poziţia. axul principal de antrenare este montat într-un sistem de lagăre care are posibilitatea de a oscila liber. beneficiază de o ungere şi o răcire eficientă. Acest sistem de lagăre este compus din rulmenţi de precizie. montate pe axa şi solidarizată cu acesta prin intermediul unui ştift elastic. Aceste pompe sunt agrenate de motorul electric al separatorului şi evident la dimensionarea motorului electric trebuie ţinut seama de puterea consumată de ele. Transmiterea mişcării de la motorul electric la roata melcată se face prin intermediul unui cuplaj cu fricţiune. Carcasa şi postamentul sunt executate din fontă. acest melc poate să facă corp comun cu axul separatorului sau poate fi sub forma unei piese separate. rulmentul preia eforturile radiale. Baia de ulei este prevăzută cu o sticlă de nivel. Baia de ulei o constituie chiar partea inferioară a carcasei.la partea superioară a axului. un lagăr radial fixat într-o montură specială. rulmentul axial se sprijină la partea sa inferioară. dispuşi astfel: . iar capacul din aliaj uşor. un rulment axial şi un rulment axial-radial. De asemenea lagărul inferior. . Această soluţie constructivă asigură o pornire lină a separatorului şi oferă o protecţie eficientă contra suprasarcinilor în angrenajul mecanic al motorului electric sau în reţeaua electrică. a doua soluţie constructivă este mai comodă.

oală) cu set de talere. 8.200 Manualul ofiţerului mecanic Pentru a aduce Ia valori optime temperatura apei şi a fluidului de separat se folosesc încălzitoarele.ax.elemente pentru regbgul tensionării. dacă nu s-ar introduce apă în interiorul cupei. 8 . 2. zona discurilor de separare. 15 . tamburul de separare este umplut cu apa. este echilibrat dinamic. care reprezintă o secţiune axială schematică printr-un tambur de separare. 12 -resort. Din punct de vedere constructiv. 7. 10. la începutul separării.14. prin spaţiile prevăzute pentru evacuarea apei murdare.carcasa separatorului.5.şiift. 4 . înainte de admiterea uleiului de tratat.3 . 13. se începe introducerea uleiului pe la partea superioară a tamburului.9. 8.Purificarea si clarificarea la un separator fără autodescărcare Pentru înţelegerea proceselor reale care au Ioc într-un separatror.piese etanşe. la o scară mărita.6 .capac de siguranţi. Fig. 9.11.rulmenμ. .distribuitor etc. iar deplasarea centrului de greutate al acestuia duce la apariţia vibraţiilor în ansamblul separatorului.manşon rnelcat. Acest aport de apă. uleiul admis ar fi refulat. prezintă. După ce separatorul a fost pornit şi a ajuns la turaţia de regim. în exterior. După ce tamburul s-a umplut cu apă. Fi». întregul subansamblu vertical .7 A x u l vertical al separatorului: / • zona talerelor. este necesar deoarece funcţionarea corectă a tamburului în procesul de purificare necesită existenţa unui lichid de etanşare în spaţiul de reziduuri. se fac referiri în continuare la fig. după o demontare a separatorului este necesar ca remontarea să se facă cu respectarea tuturor marcajelor făcute de constructor pe elementele subansamblului vertical.rulment. tambur (cupă. încălzitoarele nu prezintă particularităţi deosebite putând fî electrice-* sau cu aburi. 8.8. Pe această schemă au fost trasate şi direcţiile de curgere ale diferitelor lichide în zona de separare. preferabil la aceeaşi temperatura cu cea a uleiului.şurub de reglaj al tensionării resortului. 5. Pentru a se păstra echilibrul dinamic. 8.

sub forma unor depuneri pe pereţii verticali ai acesteia. procesul de clarificare decurge în mod identic cu cel de purificare. Această mişcare produce simultan si o autocurătire a discurilor.9 Curgerea lichidului între talerele separatorului. de data aceasta etanşarea fiind executată mecanic prin inelul amintit. în mod separat.8 Secţiune prin tamburul separatorului. Singura deosebire este aceea că la partea superioară a tamburului se montează un inel de etanşare care închide orificiul de evacuare a apei murdare (fig. Fig.apă murdară şi reziduuri solide. 8. precum şi urmele acide foarte dăunătoare. Reziduurile solide rămân în spaţiul dfe reziduuri al cupei. 3. este recomandat adaosul de apă curată. iar poziţia ei faţă de axa de rotaţie este dată de raportul greutăţilor specifice ale lichidelor prezente în tambur. Uleiul dislocuieste o cantitate de apă din cupă. 8.curgere apă şi reziduuri. . în acest scop. S-a arătat că acesta zonă este verticală. sunt spălate şi evacuate din separator. Uleiul purificat precum şi apa scoasă din ulei sunt descărcate. Procesul de clarificare se deosebeşte de cel de purificare prin faptul că majoritatea impurităţilor care trebuie separate sunt solide. pentru procesul de separare. 4. de asemenea nu mai este necesară introducerea apei de etanşare a tamburului la începutul operaţiunii de separare. Este esenţial. particulele uşoare. Forţa centrifugă divide amestecul într-o componentă uşoară. în rest. prin tubulaturi independente.Separatoare centrifugale 201 /. către spaţiul de reziduuri. se foloseşte acelaşi tambur şi acelaşi set de discuri ca la purificare. permite o mărire a intervalului de timp între două spălări şi două demontări succesive ale separatorului. permit reziduurilor solide să se mişte uşor către spaţiul de reziduuri.Unghiul corect de înclinare a discurilor si suprafaţa lor bine şlefuită. 8. precum şi scăderea riscului de coroziune.10).găuri practicate în discuri în zona de separare. Acest mod de lucru. în procesul de purificare. în tancurile respective. 2.zonă ulei curat. până ce se stabileşte un anumit nivel şi o anumită zonă de separaţie între apă şi ulei. ca acesta zonă să fie în dreptul găurilor existente pe discurile de separare. purificată. 5. care se mişcă de-a lungul suprafeţei inferioare a discurilor. odată cu apa murdară.curgere ulei curat. Fig. la aceeaşi temperatură cu cea a uleiului. Prin adaosul de apă.

Acţionarea pistonului 2 se face pe cale hidraulică cu ajutorul apei. 5 8. Arunci când este in poziţia inferioară. . mod care este adaptat de această dată descărcării semiautomate a reziduurilor.garnitură de etanşare a cupei. putând fi adaptate prin schimbarea setului de discuri. Principiul de funcţionare Din punctul de vedere al procesului de separare. funcţionarea separatoarelor cu autodescărcare. 8.202 Manualul ofiţerului mecanic reziduurile solide fiind adunate în spaţiul de reziduuri. în acest mod.refulare deoarece spaţiul de reziduuri se umple fazi (ulei. Se observă că la acest tip de separator semicupa inferioară este executată din mai multe repere: /. putând etanşa sau nu spaţiul de separare faţă de exterior. Acest aspect al economiei de timp este deosebit de important în cazul exploatării separatoarelor la bordul navei. se prezintă schematic direcţiile de mişcare a componentelor separate în interiorul tamburului (oalei) separatorului. la care curăţirea camerei de separare se face manual. 4 .1. toate reziduurile solide fiind expulzate datorită forţei centrifuge în exteriorul cupei. în funcţie de poziţia pe care o ocupă. între reperele / şi 3 este plasat un piston 2. sunt eficiente în cazul în care conţinulul de impurităţi solide al lichidului de separat este relativ mic. combustibil) separată. spaţiul în care are loc procesul de separare. cât şi pentru clarificare.6. în fig. 2 .inel de etanfoarte repede şi Instalaţie trebuie oprită în şare a cupei. 2 şi 3. 8. solidarizat cu semicupa superioară 4 cu ajutorul piuliţei 5. deoarece principiul său de construcţie permite descărcarea reziduurilor în mod periodic în timp ce tamburul (cupa) se roteşte cu turaţia sa nominală. în acest mod se obţine o curăţire eficace şi operativă a spaţiului de reziduuri. Aceste separatoare pot fi folosite atât pentru purificare.10.11 este prezentată o secţiune axială schematică printr-un tambur (cupă) cu descărcare semiautomată. în Fig. de o formă adecvată. Separatorul cu autodescărcare Separatoarele fără autodescărcare. Separatorul cu auto decărcare oferă o exploatare continua. Reperul / este fix. 8. Diferenţe mari apar în modul de construcţie al tamburului (cupei). iar uleiul clarificat fiind refulat în exterior. 3 . mod frecvent pentru curăţire. prin deschiderea acestor ferestre.10 Circulaţia fluidului în tamburul cazul în care acest conţinut este mare. Reperul 3 închide. necesari spălării manuale a separatorului sunt eliminaţi. f . în fig.spaţiu de reziduuri. timpii morţi. el deschide ferestrele 6 practicate în semicupa inferioară 1. Acest piston are posibilitatea de a se deplasa în sus sau în jos. la partea -inferioară. 8.6. clarificator: separatoarele simple nu mai sunt eficiente / -alimentarea cu amestec eterogen. este similară cu a separatoarelor simple. pentru tratarea lichidelor cu greutăţi specifice diferite. spaţiul de separare comunică cu exteriorul.

10 s. folosesc apă sub presiune de la un hidrofor. .inel de asamblare. afectate curăţiri i. ajutorul valvulei de operaţie se introduce apă în spaţiul aflat între piston şi reperul 3. întreg conţinutul din spaţiul de separare este expulzat în afară. Astfel. b.2. separatoarele Westfalia. Acest proces de evacuare poate fi controlat manual sau automat cu ajutorul unei unităţi de timp. se continuă procesul de separare până în momentul unei noi spălări a separatorului. în cele ce urmează.fundul cupei de separare. Tipul de separator descris mai sus este deosebit de convenabil exploatării la bordul navelor maritime datorită avantajelor pe care le prezintă: continuitatea procesului de separare.Separatoare centrifugale 203 8. cu ajutorul fig.se începe admisia în tambur (cupă) a lichidului de tratat. în fig.semicupă inferioară. Apa. mân uaJe. datorită forţei centrifuge.se reface perna de apă care asigură etanşarea tamburului (cupei).12 a se observă cupa în procesul de separare. 5 . Această presiune se realizează în mod diferit în funcţie de tipul de separator. în timp ce separatoarele DeLaval au o mică pompă centrifugă montată sub tambur (cupă) şi acţionată de acesta. Cu 6 . el poate lucra. menţine pistonul 2 în poziţia sa superioară. etanşând. care pătrunde în acest spaţiu. . Evacuarea tamburului (cupei) are loc în 5 . evacuarea sa.12 α. 2 • piston mobil. forţează deplasare în jos a pistonului şi astfel se deschid ferestrele de evacuare 6. fa*ră oprire. Cu aceasta procesul de curăţire a tamburului (cupei) este terminat. introdusă la partea sa inferioară.6. c. Fig. adică: . In acest moment. 8. Apa necesară acţionării pistonului trebuie să fie la o presiune de circa 2 at. Pistonul mobil 2 este în poziţia ridicată. practic. datorită faptului că separatorul nu necesită perioade de oprire. în timpul procesului de evacuare se pierd circa 4 litri de apă. .se introduce apă în tambur (cupă) pentru a reface etanşarea cu lichid a acesteia (numai în cursul purificării). Pistonul este menţinut în această poziţie. în acest fel. spaţiul de lucru. pe o pernă de apă. 8. Componenta pe direcţia axială a acestei forţe.modul de construcţie se pretează perfect unei automatizări a întregului proces.canale de descărcare. După ce tamburul (cupa) a fost golit se reia ciclul obişnuit de separare. această pernă de apă exercită o forţă asupra pereţilor camerei în care se află. -/-semicupă superioară.se închide admisia apei de comandă. 8. lichidului de separat din separator. Datorită forţei centrifuge. . . se va explica modul de acţionare hidraulică a procesului de descărcare. .volumul de muncă afectat întreţinerii este mult diminuat. se opreşte admisia 3 . Acţionarea hidraulică a descărcării.11 Tamburul separatorului în momentul în care spaţiul de cu autodcscărcare: reziduuri s-a umplut şi este necesară / .

c) umplerea cupei cu apă ( pentru purificare).204 Manualul ofiţerului mecanic 8.7. Dacă în această instalaţie se plasează un aparat capabil să furnizeze impulsurile electrice de comandă în funcţie de un program prestabilit. valvule automate comandate electric sau pneumatic. acestea sunt dotate cu instalaţii automate ce se compun din următoarele elemente principale: un releu de timp (timer) cu programul său.7.7. Automatizarea procesului de separare 8. 8. oprire. spălare. Din acest moment ciclul operaţiunilor se reia cu începere de la punctul b. h după care ciclul se reia cu operaţiunea b. atunci după punctul ?ι se repetă operaţiunile b. 8. Dacă în locul acestor valvule se plasează valvule electro-magnetice. Fig. Succesiunea operaţiilor. Datorită modului de construcţie. e) oprirea intrării combustibilului în separator.13).1 Posibilităţi de automatizare. £-deschiderea ferestrelor de evacuare prin coborârea semicupei glisante şi începutul procesului de evacuare: c • etanşarea camerei de separare şi începutul admisiei uleiului (combustibili de separat). într-o instalaţie automată de separare a combustibilului. d) admisia combustibilului. separatoarele de combustibil cu aurtodescărcare se pretează la montarea într-o instalaţie automată. aparatură de avertizare (fig. .12 Acţionarea hidraulică asupra camerei de separare: a . se poate realiza o automatizare completă a procesului. g. Pentru asigurarea funcţionării continue îndelungate a separatoarelor şi autodescărcarea (autocurăţirea) depunerilor din camera de separare (spaţiul d6 separare al cupei). în cazul în care datorită cantităţii mari de impurităţi este necesară spălarea de două ori consecutiv a tamburului (cupei). 8. există posibilitatea ca aceste operaţiuni să fie efectuate prin impulsuri electrice.adrnisie ulei (combustibil) este opriţi. S-a putut observa că toate operaţiunile de pornire. g) descărcarea şi evacuarea reziduurilor. f) evacuarea combustibilului din cupă. se efectuează prin manevrarea unor valvule. S-a arătat anterior modul de lucru cu un separator cu autodescărcare. c.2 Instalaţia de automatizare a proceselor de separare. h) aşteptarea (50 secunde pentru descărcarea completă). este următoarea: a) pornirea motorului electric: b) etanşarea cupei cu ajutorul apei.

13 Ciclul automat de separare: Funcţionarea instalaţiei este următoarea: după un interval de timp prestabilit în care separatorul a lucrat.tubulatură descărcare reziduuri.releu de timp. 1. Menţinând deschisă pentru un scurt timp aceasta valvulă.Separatoare centrifugale 205 a . După închid^ea πcestei valvule.2. combustibilul neseparat este recirculat în pompă pe toată perioada de spălare a separatorului. 3 . releul de timp comandă . b . apa umple cupa evacuând pe tubulatura 5 uleiul din cupă. cupa trebuie golita de reziduuri. 7 . Valvulă electromagnetică l comandată de releul de timp deschide aerul comprimat către robinetul cu trei căi. releul de timp 7 transmite o comandă către valvulă electromagnetică 2.robinet cu 3 căi. în acest fel se face economie de ulei.spălare dublă. deoarece în momentul descărcării în cupă nu se vor afla decât apă si reziduuri. 8.valvule electromagnetice. Fig. 5 • tubulatură evacuare ulei. 4 . Prin deschiderea lui. în continuare.spălare simplă. plasata pe tubulatura de umplere cu apă a cupei. Acest robinet comandat de aer joacă rolul de by-pass al pompei de alimentare cu ulei a separatorului. 6 .

ca de exemplu pierderea etanşării şi descărcarea combustibilului pe tubulatura de refulare a apei murdare. Când separatorul lucrează. . cât şi atingerea turaţiei nominale de lucru de către cupa de separare. 8. instalaţia de automatizare asigură şi o măsură operativă de oprire a admisiei lichidului de separat în separator. 2 .14) are ca efect deschiderea by-pass-ului 4. 4 . Când ciclul este complet. în acest mod. împiedicând pierderi nedorite. releul de timp comandă închiderea valvulei 2 si a by-pass-ului 4 şi astfel combustibilul neseparat este din nou admis în separator. 8.clcctrovaivulă.tablou electric. Cupa este deschisă.206 Manualul ofiţerului mecanic deschiderea valvulei 3 care furnizează separatorului apa de comandă a deschiderii cupei. este semnalizată de către o alarmă luminoasă şi sonoră.13 Z?. este necesară spălarea dublă a separatorului. valvulă 2 este deschisă din nou. în acelaşi timp cu alarma orce anomalie sesizată de senzorul l (fig. pe lângă alarmă. reziduurile şi apa fiind ejectate în afară pe tubulatura 6 m tancul de reziduuri. Dacă din motivele arătate anterior. arunci programul de lucru este cel arătat în fig. Succesiunea operaţiunilor care formează programul de automatizare se poate vedea în fig. cupa este umplută cu apă pentru a reface etanşarea cu lichid a acesteia. l l Flg. 8.130. în continuare.by-pass.14 Sistemul de avertizare şi blocare a separatorului în cazul unei avarii: / -senzor. timp suficient golirii separatorului. Valvulă 3 este menţinută deschisă 10 s. Urmează o perioadă de aşteptare în care are loc atât etanşarea. orice anomalie apărută în funcţionarea sa. 8. 3 .

In momentul umplerii. După o anumită perioadă de lucru (pentru a descărca reziduurile apărute în urma separării şi pentru a spăla separatorul) se manevrează robinetul by-pass 9 pe poziţia de by-passare separator. cauze si remedierea lor Pentru punerea în funcţiune a separatorului se execută un control prealabil al stării acestuia.Separatoare centrifugale 207 8. /0-baterie de valvule-aspiraţie motorină. 7. amestecul de separat fiind trimis în aspiraţia pompei 6. se acţionează asupra valvulei de separaţie 5 manevrând-o pe poziţia l în care se întrerupe legătura hidrostatică cu tancul 7. camera de separare fiind căi. Prin această operaţiune apa din tancul l este admisă pe la partea inferioară a semicupei şi o ridică asigurându-se astfel închiderea camerei de separare. Se manevrează valvulă de operaţie pe poziţia 2 şi se aşteaptă 5 . atunci când apa în surplus Fig.10 s pentru a se evacua toate depunerile din camera de separare.filtru de combustibil.robinet by-pass combustibil. după care se porneşte motorul electric de antrenare.racord de apă pentru etanşarea cupei. Acum se poate acţiona robinetul by-pass 9 şi motorina. combustibilul greu sau uleiul este admis în separator pentru separare.15. Dacă reziduul . Defecţiuni. Se aşteaptă un timp până la atingerea regimului turaţiei nominale a tamburului vertical. se verifică poziţia saboţilor de frână şi nivelul uleiului în baza de ulei. 13 . Acest moment este sesizat sub forma unui zgomot înfundat de scurtă durată în care reziduurile sunt centrifugate în interiorul camerei de separare spre tancul de reziduuri. Odată oprită intrarea amestecului de separat în separator. 12 . surplusul se scurge afară prin ţeava de preaplin.valvulă de umplere. Pentru oprirea definitivă a separatorului se efectuează operaţia de descărcare-spălare. Valoarea acestui conţinut procentual fiind greu de stabilit. Reguli de exploatare. 9 . în momentul în care sub semicupa inferioară s-a stabilit nivelul optim de apă. 14 . Se trece apoi valvulă de control . reziduurilor se închide valvulă îs.evacuare reziduuri. //-valvulă timp plina cu apă necesară procesului aspiraţie motorină în separator.robinet cu patru lucru.încălzitor motorină. se procedează la testarea reziduurilor.ţeava de prea plin.8. valvulă 5 rămânând în poziţia 2. în 3 . 5 din fîg. 6. semicupa coboară şi se deschid ferestrele de evacuare a reziduurilor din camera de separare.15 Schema de lucru a instalaţiei apare în tubul de evacuare 7 a de separare: / . de separare. S-reaşezată faţă de exterior şi în acelaşi fulare combustibil separai. după care se execută succesiv o serie de operaţii. 8. Se manevrează robinetul cu 4 căi. 2 . după care se opreşte motorul şi se frânează tamburul.tanc pentru apă de lucru. astfel încât apa să curgă pe ţeava de preaplin 12. f . Intervalul de timp între două descărcări consecutive ale separatorului depinde de conţinutul procentual de reziduuri din amestecul de separat. 4 . 8. După această operaţiune se trece valvulă J pe poziţia 3 şi ciclul se reia.pompă de aspiraţie.robinetul cu 4 căi în poziţia 4 şi se deschide valvulă 14 prin care apa pătrunde prin racordul flexibil 3 în cupa şi o umple.valvulă acest moment separatorul este gata de de apă pentru robinetul cu patru căi.

60) % din debitul nominal şi să asigure funcţionarea în serie a două separatoare: primul funcţionând ca separator. pentru a evita creşterea spaţiului ocupat de reziduuri în camera de separare ceea ce ar afecta calitatea separării. Se vor slăbi frânele. la care îndepărtarea depunerilor se face manual este necesar ca. l Incidente în funcţionarea separatoarelor şi remedierea lor Nr. iar al doilea ca clarificator. Tabelul S. La separatoarele fără autodescărcare.82) ° C. datorită cărui fapt tamburul este frânat. Ca u /e Remedieri 1. în cazul separării uleiului. . In tabelul 8.se va curaţi partea superioară a carcasei batiului. . temperatura acestuia la intrare în separator trebuie să aibe o valoare cuprinsă între (75 .208 Manualul ofiţerului mecanic evacuat este prea fluid. crt. Temperatura apei de spălare trebuie să fie cu câteva grade mai mare decât temperatura uleiului. Pentru asigurarea unei bune calităţi a separării este preferabil ca separatorul să lucreze la o valoare de (50 . Tamburul (ansamblul vertical) nu atinge turaţia prescrisă sau o atinge după un timp prea lung de la pornire 1 "> Frânele sunt strânse Şuruburile pentru fixarea tamburului sunt strânse Motorul nu este racordat bine Suprafeţele de frecare ale saboţilor cuplajului sunt murdare (îmbibate cu ulei) Numărul saboţilor este mic Tamburul se afla prea sus şi intră în atingere cu capacul La partea superioară a carcasei batiului s-a acumulat lichid sau impurităţi. Se recomandă ca timpul între două autodescărcări să nu fie prea mare. cel puţin o dată la 24 ore de funcţionare.1 sunt date incidentele în funcţionarea separatoarelor şi remedierea lor. Uleiurile aditivate nu se recomandă a fi spălate cu apă.golirea instalaţiei.se va verifica etanşarea organului de închidere pe aspiraţie. Vor fi deşurubatc şuruburile Va fi verificată schema de de conectare Se va curăţa suprafaţa de frecare _> 4 5 6 7 Se va mări numărul saboţilor Se va regla înălţimea tamburului Se va controla: . .lichidul care trebuie să se scurgă. Experienţa practică a arătat că se impune obligatoriu stabilirea corectă a discului gravitaţional pentru fiecare nou sort de combustibil ambarcat (în general pentru fiecare amestec eterogen de separat) prin metoda încercărilor succesive. separatorul să fie oprit şi curăţat. . deoarece pot fi îndepărtaţi aditivii şi se pot forma emulsii stabile. timpul între două descărcări va fi mărit şi invers.

Turaţia separatorului descreşte în timpul funcţionării 8 9 209 Suprafeţele de lucru ale saboţilor s-au îmbâcsit cu ulei Scade tensiunea de alimentare de la reţea Scade turaţia electromotorului de antrenare Se vor curăţa suprafeţele de lucru Se va controla valoarea tensiunii reţelei Se va verifica motorul 10 3. Sistemul de operaţie funcţionează ncsatisfăcător (închiderea şi deschiderea cupei). .dacă garniturile sunt în perfectă stare. . nu se admit lucrări de sudare sau lipire fiind vorba de oţeluri speciale cu grad mare de aliere 14 Lagărele cu bile (rulmenţi) sau elemente de angrenare uzate Tamburul dezechilibrat din cauza avarierii 15 5.4 sau nu închide. Elementele deteriorate vor fi înlocuite Tamburul va fi expediat firmei furnizoare pentru reparaţie. . Semicupa glisantă închide fără acţionarea valvulei de operaţie pe poziţia 3 .starea de curăţire a canalelor apei de operaţie. deşi a fost acţionată valvulă de operaţie 16 Cupa nu se închide (semicupa glisantă) Verificarea garniturii circulare laterale: . Nu se admite nici o reparaţie la tambur cu mijloace proprii.Separatoare centrifugale 2.verificarea tancului presiunii hidrostatice. valoarea curentului de pornire este foarte mare 11 Au fost montaţi prea mulţi saboţi de cuplaj (se va avea în vedere că saboţii noi antrenează mai bine după mai multe porniri) Numărul saboţilor se va reduce la 2 sau 3.se va controla numărul talerelor.verificarea canalelor de pătrundere a apei de operaţie: . Tamburul atinge prea repede (/ < 3') turaţia prescrisă. Separatorul funcţionează cu trepidaţii 12 Impurităţile îndepărtate prin centrifugare s-au depus în mod ncuniform în tambur Tamburul este asamblat incorect sau asamblat cu elemente provenind de la tamburi diferiţi Se va demonta şi curaţi tamburul 13 Tamburul va fi asamblat corect: . ţinând cont de o repartizare uniformă a saboţilor 4.se va adăuga la nevoie un taler de rezervă. .

MOPX Separations Systems for mineral oils Alfa Laval Marine & Power Sweden.000 tdw MOPX 205 and 207 Separation Systems Alfa Laval Marine & Power Sweden. 1983 Documentaţia instalaţiilor de la bordul navelor BK 65. 19 S-a întrerupt coloana de lichid de amorsare . Se goleşte spaţiul de reziduuri 17 18 Spaţiul de reziduuri din oala este plin 7. 1991 Supplement. . . Combustibilul este deversat odată cu apa.se verifică garnitura gravitaţional. Uzunov. . Bibliografie [1] Gh.Se verifică cantitatea apei. Bucureşti. L Dragomir îndrumătorul ofiţerului de navă Editura Tehnică.verificarea frânei (să fie slăbită). discului 20 S-a schimbat separare temperatura de Garnitura de etanşare a oalei inferioare sau muchia oalei inferioare deteriorate. 1993 roi [3] *** [4] *** [5] *** . Rezultatele separării nu sunt normale (la nivelul celor standard) Viteza de rotaţie prea mică Verificarea stării ferodourilor: .000 tdw Documentaţia instalaţiilor de la bordul navelor TK 150.210 Manualul ofiţerului mecanic 6.verificarea valvulei presiunii constante.reducerea timpului între două descărcări succesive.

Din triunghiul focului rezultă şi posibilitatea de a înlătura incendiul. -volumice. -temperatura de aprindere. temperatura de aprindere este caracteristică fiecărui combustibil şi nu se poate face altceva decât menţinerea temperaturii materialelor combustibile sub valoarea temperaturii de aprindere. iar la corpurile aprinse răcirea acestora. cât şi în stingerea incendiilor. în cazul prevenirii substanţele combustibile sunt păstrate întrun mediu lipsit de oxigen ce nu permite apariţia focului şi nici extinderea acestuia în spaţiile respective. -eliminarea oxigenului. -în timpul reparaţiilor. care se încadrează în aşa numitul triunghi al focului. . adică: -înlăturarea materialelor combustibile conţinute în corpul navei sau cele ce constituie marfa de transportat (acest lucru se face prin aplicarea normelor ce interzic folosirea anumitor materiale la construcţia navei).După modul de stingere a incendiilor. Acestea sunt: -materialele combustibile. acestea pot fi: -de suprafaţă. De altfel un incendiu poate apare: -în timpul construcţiei navei. -în timpul staţionării la cheu. -în timpul marşului.1. -modificarea temperaturii de aprindere.INSTALAŢII DE STINGERE A INCENDIILOR 9. Apariţia unui incendiu este cauzată de existenţa simultană a trei elemente. aceasta este singura soluţie utilă şi eficientă atât în prevenirea. Este suficient ca unul din elemente să lipsească pentru ca incendiul să nu mai apară. Generalităţi Apariţia incendiului la bordul navei este una din cele mai frecvente avarii ce poate apare pe marc. Atâta timp cât sunt in exploatare. numai că. acest lucru nu poate fi făcut. -oxigenul. navele trebuie să fie dotate cu mijloace de prevenire şi stingere a inccndiilor. din păcate.

-să nu fie deficitare şi să-şi menţină proprietăţile stingătoare după o depozitare îndelungată.1. -să acţioneze asupra focarului de incendiu astfel încât să excludă posibilitatea reaprindcrii. instalaţiile de stins incendiu de la bordul navei sunt dublate întotdeauna cu sisteme de prevenire (avertizare) a incendiilor.1.212 λf anual u l ofiţerului mecanic Instalaţiile de stins incendiu de suprafaţă trimit. -stabilirea unor măsuri de prevenire a incendiilor in cazul apariţiei unor scurtcircuite elcctπce la diferitele instalaţii electrice de bord. -amenajările interioare să fie realizate din materiale ignifuge.2. în grupa instalaţiilor volumice de stingere a incendiilor intră acele instalaţii care umplu volumul liber al încăperii cu substanţe (abur. Mijloacele pasive de prevenirea apariţiei şi extinderii incendiilor la bordul navei sunt folosite încă din faza de proiectare şi construcţie a navei şi sunt: -măsuri luate din proiectarea navei pentru a se evita apariţia incendiului. substanţe stingătoare care răcesc sau opresc alimentarea cu oxigenul din aer a zonei de ardere (ex. Utilizarea mijloacelor active de prevenire şi extindere a incendiilor la bordul navei se referă la: -răcirea materialelor combustibile sau izolarea lor de mediul ambiant printr-un strat de gaz inert.1. 9. -să nu intensifice prin funcţionarea lor arderea. etc. -să fie sigure în funcţionare şi să aibă propria vitalitate. -izolarea elementelor din instalaţiile navale cu temperaturi ridicate. -să nu fie periculoase pentru oameni. indiferent dacă nava se află în staţionare sau în marş. -substanţele stingătoare să nu provoace corodarea instalaţiilor şi a construcţiilor aferente. cu spumă. -să aibă mijloace de acţionare locală şi de la distanţă precum şi posibilităţi de control. [Mijloacele de prevenire (avertizare) a incendiilor la bordul navei Mijloacele de prevenire (avertizare) a incendiilor la bordul navei sunt clasificate în: pasive şi active. în afară de aceste cerinţe. instalaţii de stins incendiu cu apă. -stabilirea traseelor de tubulaturi cu temperatură ridicată să fie flcută astfel încât acestea să treacă departe de materialele combustibile. . la suprafaţa focarului de incendiu. gaz inert sau spume foarte uşoare) ce înlocuiesc substanţele ce întreţin arderea. 9.). -măsuri ce prevăd stoparea ventilării sau a altor clemente ce ar întreţine arderea (incendiul) într-un compartiment. Cerinţe ale instalaţiilor de stins incendiu Instalaţiile de stins incendiu trebuie să corespundă următoarelor cerinţe principale: -să fie oricând gata de funcţionare.

apoi transmite informaţia la postul central de comandă.diferenţiate funcţie de tipul gazului utilizat. instalaţiile de stins incendiu cu spumă aeromecanică sau chimică).instalaţii de stins incendiu în care stingerea se face prin înlăturarea oxigenului din compartimentul etanş unde se află materiale sau marfl incendiată (de ex. Cele mai utilizate traductoare pentru instalaţiile de avertizare incendiu sunt: de temperatură. de fum. x B . Cuplarea în serie are dezavantajul că în momentul în care un avertizor sesizează un incendiu. se foloseşte in unele cazuri traductorul de fum care sesizează apariţia incendiului încă din faza când acesta nu atinge o temperatură prea marc. în acest caz se utilizează celulele fotoelectrice instalate în tubulaturi de diametru 20-30 mm (adesea se folosesc aceleaşi tubulaturi în care se introduce CO:) prin care se aspiră amestec de aer şi fiim din compartimentul navei. C . sau la postul central de comandă al instalaţiei de incendiu. instalaţii de stins incendiu cu lichide volatile . acolo unde există. instalaţii de stins incendiu cu pulberi care la temperaturi mari se vaporizează formând o atmosferă inertă). în general schema sinoptică a unei asemenea instalaţii se montează în cabina de comandă. instalaţii de stins incendiu cu apă). Mijloacele de stins incendiu sunt construite având la bază mai multe modalităţi de acţiune: A . -diferenţiale . în general elementele de avertizare priλitoare la apariţia incendiilor se află în compartimentele unde nu există cart permanent şi se folosesc pentru aceasta mai multe tipuri de traductoare. pe tablou se va aprinde lampa ce simbolizează avertizorul din compartimentul avariat. Cuplarea în paralel are avantajul că se poate identifica compartimentul unde a apărut incendiul dar sunt mai complexe.instalaţii de stins incendiu în care stingerea se face prin izolarea suprafeţelor incendiate cu un strat protector de spumă (de ex. Traductoarele de temperatură sunt realizate în două variante constructive: -maximale .care declanşează la o tempcrtură maximă. întrucât temperatura în sine nu este un criteriu suficient de sigur în prevenirea incendiilor.instalaţii de stins incendiu în care stingerea se face prin răcirea obiectelor incendiate (de ex. 9. se cuplează alarma.Instala fi i de stingere a incendiilor 213 -eliminarea oxigenului din compartimentele ce conţin materiale combustibile prin introducerea gazelor inerte. dar nu se poate identifica compartimentul unde a apărut incendiul. Elementele de avertizare a incendiilor se montează pe navă în compartimentele interesate fiind dispuse în serie.haloni. -avertizarea echipajului asupra apariţiei unui incendiu.2.care declanşează la o anumită viteză de creştere a temperturii. instalaţiile de stins incendiu cu gaze inerte . instalaţii de stins incendiu cu C(>. paralel sau mixt. Instalaţii de stins incendiu cu apă Instalaţiile de stins incendiu cu apă se întâlnesc sub două forme: . Ultimele sisteme menţionate sunt obligatorii pentru toate tipurile de nave cu zonă nelimitată de navigaţie şi constă din utilizarea unor traductori care sesizează apariţia incendiului. îji cazul apariţiei unui incendiu.

9. Instalaţia de stins incendiu cu jet de apă Instalaţia de stins incendiu cu jet de apă este prezentată în figura nr. -/-ramificaţiile suprastructurii: 5-pompa de avarie: 6-prizi Kingston independenţi. prizele de fiind şi sursele de energie vor fi astfel amplasate încât un incendiu izbucnit într-unul din compartimentele etanşe la apă să nu cauzeze ieşirea simultană din funcţiune a tuturor pompelor de incendiu. dar nu mai puţin de 25 mVh. „'-tubulaturi de spilare a nărilor. Pompele de incendiu. Pompa de incendiu de avarie nu este necesară dacă pompele de incendiu şi sursele de energie pentru acţionarea lor se găsesc în compartimente diferite. una dintre ele fiind în permanenţă gata de intrare în funcţiune conform destinaţiei avute. pompele dintr-un alt compartiment vor asigura alimentarea cu apă a magistralei. Pompele / aspiră din magistrala de apă de mare a navei.2. Pompa de avarie este legată la o priză Kingston independentă şi la o sursă de alimentare cu energie de asemenea independentă (adică nu depinde de sursa de energie generată din compartimentul maşini). ~. la presiunea corespunzătoare a instalaţiei. astfel încât la izbucnirea incendiului în unul din compartimente. . Pompele de incendiu staţionare vor fi.1. puse în funcţiune de la o sursă independentă de energie mecanică nefiind admisă transmisia cu curele de la mecanismul de acţionare la pompă. Pompele de incendiu pot fi adaptate şi pentru alte nevoi ale navei cu condiţia ca nava să fie dotată cu cel puţin două pompe acţionate independent. 9. împrăştierea apei se face cu ajutorul unor duze cu diametrul standard. 9.1. Pompa de avarie se cuplează la circuitul pompelor principale iar debitul ei trebuie să fie suficient de marc pentru a alimenta simultan două guri de incendiu cu diametrul maxim stabilit pentru nava respectivă. Fig.214 Manualul ofiţerului mecanic -instalaţii de stins incendiu cu jet de apă: -instalaţii de stins incendiu cu apă pulverizată.magistrala principali de api de mare. Instalaţia de stins incendiu cu jet de apă /-pompe de incendiu: 2-tubulatura indară a instalaţiei de stins incendiu.1.

iar numărul lor trebuie să asigure alimentarea cu două jeturi de apă in orice parte a fiecărei încăperi.Instalaţii de stingere a incendiilor 215 Dacă se montează o singură pompă. Pompele de incendiu pot avea în tubulatura principală de incendiu o presiune mai mare decât cea admisibilă. etc. de santină şi alte pompe de apă de mare pot fi folosite ca pompe de incendiu dacă debitul şi presiunea lor corespund datelor rezultate din calculele instalaţiei de stins incendiu şi dacă sunt acţionate independent şi nu sunt folosite pentru pomparea produselor petroliere. ori un electromotor alimentat de la o sursă de energie electrică de avarie. Intrarea în încăperea unde este montată pompa de avarie trebuie să fie independentă de încăperile unde sunt montate pompele de incendiu principale. trebuie prevăzute instalaţii sigure de autoamorsarc. mijloace pentru cuplarea racordului internaţional de legătură cu uscatul 9. Pompa de avarie. Pompa de avarie nu se va monta în prova peretelui de coliziune. inclusiv cele de avarie trebuie amplasate în compartimente cu temperturi peste 0°C Instalaţia de stins incendiu cu apă poate fi în permanenţă sub presiune sau poate fi acţionată atunci când se declanşează un incendiu. de balast.1. Pompele de incendiu vor fi prevăzute pe partea de refulare cu manometre. Tubulaturile Pe navele cu TRB > 1000 tubulatura instalaţiei de stins incendiu cu apă se va calcula pentru o presiune de regim de minim 10 bar. Hidranţii Fiecare hidrant de incendiu va fi prevăzut cu o valvulă de închidere şi racord standard cu cuplare rapidă.2. Amplasarea hidranţilor trebuie să permită racordarea rapidă şi uşoară a furtunurilor de incendiu. Pe toate navele cu TRB > 1000 magistrala de apă trebuie să aibe pe puntea deschisă.1.2. dar vor fi prevăzute cu supape de siguranţă reglate la o presiune mai mare cu 10% decât presiunea de regim din tubulatura principală de incendiu. punţi sau magazii de mărfuri (magazia fiind goală). Pentru acţionarea pompei de avarie se va folosi ori un motor cu ardere internă.1. 9. Pompele de incendiu şi prizele lor de fund vor fi instalate sub linia de plutire a navei goale. Pompele sanitare. Când există două sau mai multe pompe centrifuge. Toate pompele de incendiu. a uleiurilor sau a altor lichide inflamabile.2. însă numai pentru o durată scurtă (de ex.). Hidranţii montaţi pe punţile deschise vor fi prevăzuţi cu capace de închidere cu cuplare rapidă. caz în care instalaţia trebuie să fie prevăzută cu acţionare de la distanţă a pompelor de incendiu. Unul din jeturi va fi . sursele de energie pentru acţionarea ei şi prizele de fund trebuie astfel amplasate încât ele să nu iasă din funcţiune în cazul izbucnirii incendiului în încăperile unde se găsesc pompele de incendiu principale. Fiecare^pompă de incendiu va avea pe ţevile de aspiraţie şi de refulare valvule de închidere (pe ţevile de aspiraţie se admite montarea valvulelor cu sertar). Dacă pompa de avarie se instalează deasupra celei mai joase linii de plutire posibile în condiţiile de exploatare ale navei. pentru spălarea nărilor de ancoră. pentru spălarea tancurilor. vahαilcle de pe tubulatura de refulare a fiecăreia dintre acestea trebuie să fie de tipul cu închidere şi reţinere. în fiecare bord. având pentru scurgerea apei racorduri la tubulatura de aspiraţie. se admite folosirea ei pentru alte necesităţi. ori o turbină cu gaze.

R. La fiecare pompă de incendiu se va monta un hidrant de incendiu direct pe tubulatura de refulare. care este funcţie de criteriul de servici sau de indicele de compartimentare A: ' V + P. B = lăţimea maximă a navei [m]: H = înălţimea bordului până la puntea pereţilor în secţiune [m]: K = coeficient.3. 16 sau 19 mm.3) . Se face calculul sarcinii pompei.1) în care: : m = l. se alege pompa şi se face verificarea pompelor în paralel. Pe punţile deschise destinate transportului de containere pentru fiecare parte verticală accesibilă a containerelor trebuie să se asigure două jeturi de apă prin furtunuri de lungime standardizată.2) L = lungimea navei [m]. Se calculează debitul unei pompe. conform normelor registrului de clasificare. sau cat mai aproape posibil de aceste dimensiuni. având în vedere prescripţiile privind sarcina minimă de activare.-P C se calculează numai pentru navele de pasageri.1. (9.N. Calculul debitului pompelor după R. iar alt jet poate fi debitat prin două furtunuri de acelaşi fel cuplate între ele. Se trasează tubulatura de stins incendiu de-a lungul navei astfel încât să se realizeze alimentarea cu apă a oricărui loc de pe navă de la cel puţin două puncte de alimentare. între pompă şi valvulă de închidere.2. în care: (9.216 A (anualul ofiţerului mecanic debitat printr-un furtun de lungime standardizată. 9. Dacă pe navă există un hangar pentru elicopter amplasarea şi numărul de hidranţi vor fi alese astfel încât să se asigure emiterea a trei jeturi de apă în orice parte a hangarului. Calculul instalaţiei Mai întâi se determină debitul însumat al pompelor de stins incendiu. Hidranţii se montează în încăperi la maximum 20 m distanţă între ei. Furtunurile de incendiu ansambiate cu ţevile de refulare trebuie amplasate în imediata apropiere a hidranţilor şi păstraţi pe tamburi sau în cutii. iar în exterior ia maximum 40 m. Ţevile de refulare de mână vor fi prevăzute cu ajutaje ale căror diamctre de ieşire vor fi de 12. Lungimea furtunurilor va fi de 15-20 m pentru hidranţii instalaţi pe punţile deschise şi 10 m pentru hidranţii instalaţi în încăperile navei sau pe punţi deschise pentru nave cu TRB < 500.: ΣQ > Kπr [mVhl (9.

calculat βră a ţine scama de spaţiile destinate pentru cazarea şi servirea echipajului. . La stabilirea debitului total al pompelor de incendiu nu se ia în calcul debitul pompelor staţionare montate pe petroliere la prova şi nici debitul pompei de avarie. cu excepţia pasagerelor.5.6) pentru L = 131 m şi mai mult.18 L-60 (9.008 pentru toate celelalte nave. debitul total al pompelor de incendiu poate să nu depăşească 180 mVh dacă asigurarea funcţionării concomitente a altor instalaţii consumatoare de apă nu impune un debit mai marc. se va calcula cu relaţia: (9.5) Factorul de compartimentare A este aplicabil în special navelor destinate transportului de mărfuri şi se determină cu relaţia: A= 582 — -fθ. 0.056 L N (9. C.012 pentru navele de pasageri cu C < 0. atunci P.4) N . Pe toate navele.037-r L-NJ (inc scama de spaţiile destinate pentru cazarea şi servirea echipajului. P = volumul total al spaţiilor pentru pasageri sub linia limită de imersiune [m3]: V = volumul total al navei sub linia limită de imersiune [m3]. Dacă PI < P. PI =0.volumul compartimentelor de maşini la care se adaugă volumele tancurilor de combustibil din afara dublului fund dispuse în prova sau in pupa spaţiului de maşini [m3].Instalaţii de stingere a incendiilor 217 M .6a) pentru L = 79 m şi mai mult Deci.numărul de pasageri pentru care este certificată nava.5.18 L-42 (9.016 pentru navele de pasageri cu Ci > 30 sau A>0. iar B reprezintă factorul de compartimentare aplicabil în primul rând navelor angajate pentru transportul de pasageri şi se determină cu relaţia: B=^± + 0. -•= max [(P+p). k = 0. k = 0. Dacă Pι>P + P unde p este volumul total al spaţiilor pentru pasageri de la bordul navei situate mai sus de linia limită de imersiune. k = 0.

Pi + PS +h 2 (9. care se va alege funcţie de amplasarea gurilor de incendiu considerând z ca fiind înălţimea faţă de linia de plutire a gurii de incendiu amplasate cel mai sus.2 2 2.8 3.218 Manualul ofiţerului mecanic Debitul fiecărei pompe staţionare de incendiu cu excepţia celei de avarie va fi de minimum 80% din debitul total necesar.componenta geodezică. Din acest motiv.R.N.componenta dinamică. 2 2 + Pi . h .000 1. 2 -V.7) unde: —= V2 . Calculul sarcinii se face cu condiţia ca fiecare jet să aibe o anumită bătaie.1. impun valoarea minimă pentru presiunea la intrarea în jet conform tabelului nr. presiunii şi a numărului de pompe de incendiu pentru docurile plutitoare se va face după nava de mărfuri cea mai mare care poate fi andocată.pq.pierderile de sarcină pe tubulaturi. regulile R. fn acest caz cantitatea de apă pentru instalaţia de stins incendiu cu apă trebuie să fie suficientă pentru a asigura consumul de apă pentru cel puţin două jeturi de la ajutajele ţevilor de rcftilarc cu diametrul cel mai mare. Dacă nava este prevăzută şi cu alte instalaţii de stingere a incendiului.000 Număr de pompe pasageri Presiune minima ((Ură pompă de avarie) Celelalte Număr de pompe (Hiră pompa de avarie) 1 l •^ nave • U hidrant (bar) 1 2 -t 3 2. care poate fi considerată ca diferenţa dintre P: = Ph (presiunea la ieşirea din hidrant) şi p\ = po : rezultă p: . atunci debitul pompelor de incendiu trebuie să fie suficient de mare pentru a asigura funcţionarea instalaţiei de stins incendiu cu apă cu debitul de cel puţin 50% din debitul determinat cu relaţia (9. Parametrii funcţionali ai instalaţiei Pentru o funcţionare normală se pune condiţia ca sarcina pompei să fie egală cu sarcina instalaţiei.8 2.0 2. Valori minime ale presiunii apei la hidrant Nave de Tonajul brut al navei (TRB) Pani la 300 300-1. 9. care consumă apă de la pompele de incendiu.1. .pi = Ph . Această bătaie este proporţională cu presiunea de la intrarea în jet. care se calculează în conformitate cu traseul ςtπhilit ncntru alimentarea surilor de incendiu. care poate fi neglijată: P: .X Alegerea distribuţiei.000-4.1) pentru funcţionarea în paralel şi a celeilalte instalaţii de stins incendiu.000 >4. care consumă cea mai marc cantitate de apă.6 2. însă nu vor fi mai mult de şase jeturi. .2. împărţit la numărul necesar de pompe de incendiu.0 2.4.pi . pornind de la consumul de apă necesar funcţionării instalaţiei de stingere a incendiului cu apă.V2 ~ρ .6 2. iar la navele de marβ este necesar un debit de apă nu mai mare de 90 m3/s.1: Tabelul 9. utilizate la bordul navei. 9. Sarcina instalaţiei este dată de relaţia: Hi V.sarcina piezometrică.

N. Din cele două caracteristici se alege pentru studiul instalaţiei caracteristica cea mai apropiată de axa OH (vezi figura 9.2. Se adoptă apoi un alt traseu unde sarcina geodezică este suspectă a fi maximă şi se trasează caracteristica rezultantă a instalaţiei.Instalaţii de stingere a incendiilor 219 Pentru a determina traseul cu pierderile maxime de sarcină. Presupunem ajutajul de diametru d prin care curge un jet de apă cu viteza v la o presiune recomandată de R. Se suprapun cele două caracteristici ale instalaţiei şi a pompei echivalente şi se determină punctul echivalent de lucru în instalaţie (figura 9. se aleg mai multe trasee susceptibile în acest sens. cu n guri de incendiu deschise. . q=(πd:/4)vμ unde: μ .) Se determină caracteristica echivalentă a pompelor ce se cuplează în instalaţie (în general pompele se cuplează în paralel). = O.numărul total de pompe.3).1). Aceste trasee se aleg astfel încât prin ele să circule debitul prevăzut de R. unde: (9.85.R.R.coeficient de debit.10) Pentru traseul ales.N. Pentru aceasta este necesar să determinăm numărul gurilor de incendiu ce trebuie deschise simultan pentru a consuma împreună întreg debitul ΣQ. şi calculat cu relaţia (9.11) N . L (Iλ8) de unde rezultă debitul de apă ce iese prin ajutaj. k. Debitul unei pompe de incendiu se determină cu: N-K. Sarcina determinată /// este de altfel chiar sarcina pompei de incendiu. aşa cum se vede în tabelul 9.S-rO. Numărul de ajutaje ce trebuie să lucreze simultan pentru a consuma debitul ΣQ este: (9. se stabileşte caracteristica rezultantă a instalaţiei.

ΣQ). Verificarea calculului pompelor de incendiu Cu valorile /// şi Ot se determină caracteristica pompei PI. Dacă debitul total al celor două pompe ce lucrează în instalaţie este mai mic (vezi figura 9. şi care lucrează singular în instalaţie.în afara răcirii propriuzise se creează şi un strat protector de vapori de apă ce întrerupe alimentarea cu oxigen a suprafeţei incendiate. Caracteristica hidraulică Fig.. Instalaţiile de stins incendiu cu apă pulverizată Instalaţiile de stins incendiu cu apă pulverizată sunt mai eficiente întrucât apa pulverizată are o influenţă mai mare asupra focarului de incendiu .4) decât debitul celor două pompe cuplate la aceeaşi sarcină.220 Manualul ofiţerului mecanic H ι2 Fig. 9.3. Adică ΣQ<2Q. înseamnă că s-a efectuat un calcul corect. 9.2. 9.4. -cu drencerc. Pentru aceasta se calculează caracteristica pompei echivalente şi apoi se suprapune pe caracteristica instalaţiei. 9.2. .2. Aceste instalaţii sunt^de două tipuri: -cu sprinklere. Determinarea punctului de funcţionare al pompei Fig. Carcteristica trebuie să treacă prin punctul P (H|0. Apoi se verifică dacă pompa aleasă satisface condiţiile de funcţionare ale instalaţiei de stins incendiu.

Temperaturile de deschidere a sprinklerelor pentru încăperile de locuit şi de serviciu sunt: 61°C pentru zonele cu climă moderată şi 79°C pentru zonele tropicale iar pentru uscătorii şi bucătării. indiferent de zonă. Sprinklerele sunt dispozitive care declanşează automat atunci când într-un compartiment tempertura depăşeşte o anumită valoare.Instalaţii de stingere a incendiilor 221 Tubulatura instalaţiilor cu sprinklere trebuie să fie în permanenţă plină cu apă. Sprinklerele (figura nr 9. Sunt montate în partea superioară a încăperii astfel încât să fie asigurat un consum mediu de apă de cel puţin 5 1/min pentru fiecare metru pătrat al suprafeţei încăperii protejate. Instalaţia de stins incendiu cu sprinklere Funcţionarea instalaţiei: hidroforul (1) este alimentat de o pompă (2) cu apă tehnică. Când se constată un incendiu. Prin conducta (3) din partea superioară a hidroforului este introdus.5.aer sub presiune care menţine în hidrofor presiunea cerută de instalaţie. . Atunci când pompa principală nu face faţă. pompa propriu-zisă a instalaţiei (7) va trimite apă in compartimentul incendiat. care face legătura instalaţiei de stins incendiu cu sprinklere cu instalaţia de stingere a incendiului cu apă) vor fi independente de alte instalaţii. 9. Hidroforul este cuplat la magistrala (5) prin intermediul valvulci (6) şi la instalaţia de stins incendiu cu apă. 10 Fig. pus în evidenţă prin declanşarea sprinklerelor. Pompa instalaţiei de stins incendiu cu sprinklere trebuie să pornească automat in caz de scădere a presiunii în instalaţie. Butelia de aer hidroforul. prin deschiderea valvulei (6). permiţând pulverizarea apei în spaţiul incendiat. pompa şi tubulatura instalaţiilor cu sprinklere (cu excepţia tubulaturii. funcţionarea hidroforului este automatizată prin intermediul unui releu flotor (4) care menţine în instalaţie o cantitate de apă între valorile minimă şi maximă ale presiunii. cu 30°C peste temperatura maximă a plafonului acestor încăperi. instalaţia se cuplează în paralel cu pompa de incendiu prin magistrala (5).6) se folosesc în încăperi în care se păstrează materiale inflamabile şi nu există prezenţa continuă a personalului navigant.

putem calcula debitele necesare alimentării acestor încăperi. J-ramă. Cuplarea sprinklerelor (8) la magistrală se face printr-un ansamblu de armături (10) ce permit închiderea şi semnalizarea scurgerii apei.9..q Sn . Astfel avem: Qi = si • q O: = S2 • q Qn = S n . -/-deflector.1. Deci.N. Aceasta ar fi condiţia de cuplare ţinând cont de sarcina piezometrică: .R.6. 5-veπtil. 5sprinkler.13) Calculul sarcinii pompei se face punând condiţia ca la punctul de intrare în sprinkler presiunea să fie ps. Hidroforul (1) se calculează astfel încât să asigure alimentarea celui mai mare compartiment dotat cu sprinklere timp de un minut. Schemă sprinkler comandă pornirea pompei (7).Q : . Sprinklerele se declanşează atunci când diafragmi.. Calculul instalaţiei Calculul debitului necesar se face plecând de la debitul minim impus de R. Cu acest debit şi volumul încăperilor în care se montează sprinklerele. în mod normal în timpul marşului instalaţia de stins incendiu cu sprinklere este umplută cu apă sub presiune... S-obturator temperatura mediului din compartimentul în care metalic. 2-capsulă. se Fig.6 este reprezentat schematic un 7-racord filetat. [πr] Dimensionarea pompei (7) se face astfel încât aceasta să asigure alimentarea încăperii cu numărul cel mai mare de sprinklere sau a încăperii cu suprafaţa cea mai marc la care se asigură supravegherea.2. După declanşarea sprinklerelor. Dacă într-un compartiment se declanşează un incendiu atunci acolo se deschide automat un sprinkler sau mai multe realizîndu-se împrăştierea apei. Qp =max(Q. 7-suport ventil.2.12) (9. De la magistrala (5) se ramifică tubulaturi ce alimentează sprinklerele (8). 9. sunt montate se situează în intervalul de 60 V70 °C. în figura 9. prin dispozitivul (10) care sesizează circulaţia apei pe conducte. adică q > 5 1/min.Q n ) unde: (9.suprafaţa compartimentelor.222 Manualul oβferului mecanic Hidroforul (1) cât şi pompa (7) se cuplează cu magistrala instalaţiei prin armături speciale formate dintr-o valvulă obişnuită şi una de reţinere şi semnalizare a circulaţiei apei prin instalaţie.

de aceea în ultimul timp CC14 s-a .17) Instalaţia cu drencere se calculează în mod similar. de aceea se şi montează în încăperi cu cart permanent. Dar s-a dovedit că la temperaturi mari v vaporii inerţi de CC14 devin explozivi. Se deosebeşte de instalaţia cu sprinklere prin aceea că se declanşează manual.3. p. Calculul numărului de sprinklere se face ţinându-se cont de curbele Qι=f(pιud).7.15) de unde se determină Of.componenta piezometrică. Pentru calcul se consideră tronsonul ce implică pierderile cele mai mari. (9. pgz .h) (9. Substanţele folosite pentru stingerea incendiului se păstrează la presiuni mici. Substanţele utilizate pentru stingerea incendiului cu o astfel de instalaţie sunt numeroase.: (9. Determinarea debitului prin duza p. Una dintre aceste substanţe este tetraclonira de carbon (CC14). (9.(pgz. 9. Instalaţii de stins incendiu cu lichide volatile Vaporii lichidelor volatile duc la micşorarea procentului de oxigen din mediul înconjurător.. care sunt de fapt pierderile de sarcină ale pompei. Sarcina pompei depinde de j şi h care sunt funcţie de tronsonul şi amplasarea încăperii unde se montează sprinkJerele. unde d sunt diametrele duzelor sprinklerelor. 9. . Considerăm o duză aleasă a funcţiona pentru diametrul d2 şi la presiunea determinată/?. = Hp .Instalaţii de stingere a incendiilor 223 unde: vî-v. în acest fel în încăperea luată în discuţie vom avea un număr de sprinklere determinat după relaţia: n=Q/Qι unde: = max(Q q .componenta dinamică care se neglijează.16) Fig.14) ^ -p . QJ. în acest caz pierderile de manipulare fiind mici.._.componenta geodezică.Q.

împrăştiate pe suprafeţele incendiate. 9.18) în care: v . J-valvule de zonJ. sunt în stare gazoasă.norma de consum pentru stingerea incendiului. Calculul instalaţiei se face în scopul determinării cantităţii de gaz sau lichid utilizai: [Kg] (9.halon 1301 (CF3Br) şi halon 2402 (CF:Br-CF:Br).volumul de calcul al celei mai mari încăperi protejate [m ]: q . O astfel de instalaţie este prezentată în figura nr. Pentru halon 1301 3 _ψ_ [kg] lOOγ (9. 5-butelie. la presiunea atmosferică.224 λ f anual ui ofiţerului mecanic înlocuit cu hidrocarburi halogenate. hidrocarburile halogenate trec în stare gazoasă.25 pentru compartimentul maşini şi cele similare acestuia. Aceştia. vaporii asigurând stingerea focului. în [%] raportată la volumul încăperii: Ψ=4. în stare lichidă la temperatura mediului ambiant se obţine o presiune de 5-6 bar.8. Pentru stingerea incendiilor se admite utilizarea hidrocarburilor halogenate .19) Ψ .8: în caz de incendiu se deschide valvulă pe zona respectivă şi tot lichidul este dirijat spre compartimentul incendiat. Substanţa volatilă este deplasată cu ajutorul aerului sau dioxidului de carbon din butelia (5). umplută la presiunea de 20 bar. rezervoare speciale. ^-magistrală. 2-sticli de nivel. Aceste substanţe au proprietăţi frigorifice foarte bune şi se întâlnesc sub numele de ha l o ni. Aceste substanţe se păstrează în Fig. Ivi . 9. Instalaţia de stios incendiu cu lichide volatile /-rezervor.consumul specific al substanţei de stins incendiu [kg/m3].

22) este debitul prin duza de diametru di este presiunea la ieşirea lichidului volatil prin duză: Fig. τ = 20 s) 1 9.N..1 l de halon lichefiat pe un litru al capacităţii recipientului: -pentru halon 2402 .debitul duzei.20) unde: . q = 0. destinate numai pentru transbordarea autovehicolelor care nu transportă marfă de nici un fel. Determinarea debitului prin duza pd = Pb .2 kg/m3 . Pentru determinarea capacităţii recipientului pentru păstrarea substanţei de stins incendiu se vor adopta următoarele densităţi de umplere: -pentru halon 1301 .cel mult 1.cel mult 0. [sj. [mVs]: n .9 i lichid pe un litru al capacităţii recipientului. γ = 0.volumul specific al halonilor 1301 la temperatura t= 20°C şi presiune atmosferică: Pentru halon 2402. în fază lichidă.21) (9. Numărul de duze se ia în funcţie de: G= n•τ• (9.4.pentru compartimentul maşini şi cele similare acestora: q = 0?23 Kg/m3 .R. 9.95 a buteliilor cu gaz de antrenare (CO: sau N:) şi a colectorului de distribuţie: . trebuie să fie asigurată in timp de 20 sec sau mai puţin.9.Δp Oλ23) rse ia din regulile societăţilor de clasificare (pentru R. Instalaţii de stins incendiu cu pulberi Instalaţia de stins incendiu cu pulberi constă în: -staţii pentru amplasarea rezervoarelor cu praf (pulberi).timp de evacuare (umplere). Debitarea cantităţii necesare a substanţei de stins incendiul.Instalaţii de stingere a incendiilor 225 Ψ=5. Deci: (9.numărul de duze: τ.16 mVkg .0 pentru magazii de mărfuri.pentru încăperi de mărfuri destinate numai pentru transportarea autovehicolelor care nu transportă marfa de nici un fel. având gradul de umplere de cel mult 0.

Raza de îndoire a tubului de praf trebuie să fie cel puţin 10 diametre de tubulatură. 9. ^-tubulaturi de afinare. Presiunea la cel mai îndepărtat pulverizator se va lua cel puţin egală cu presiunea minimă necesară pentru pulverizarea efectivă a prafului. lung cel mult de 33 m şi o butelie de declanşare umplută cu aer la presiunea de 25 bar: -tubulaturi şi armături pentru pornirea instalaţiei şi pentru transmiterea pulberilor spre posturile de stingere. Fig. Pentru o cinetică bună. . -/-butelii cu agent de antrenare. 7-valvuII de zonă.10. Echipamentul postului de stingere se va păstra într-o cutie sau dulap etanşe la apă. La navele LPG prevăzute la prova sau pupa cu colector de încărcare/descărcare.226 Manualul ofiţerului mecanic -posturi de stingere. O instalaţie de stins incendiu cu pulberi trebuie să fie prevăzută cu cel puţin două staţii independente (excepţie navele LPG cu capacitatea < 1000 m3). formate din dispozitiv de împrăştire cuplat cu un furtun solid ce nu se poate răsuci. tubulatura trebuie să aibă raze de curbură cat mai mari. βră depuneri de pulberi. J-<ubu latură. armăturile trebuie să evite schimbarea direcţiei curgerii gazului. pentru protecţia acestuia trebuie să se prevadă o staţie suplimentară de stingere cu praf dotată cu cel puţin un tun de refulare şi o ţeava de refulare de mână. 6-valvulă de cuplare la magistrala instalatei. Staţia trebuie să asigure funcţionarea separată şi simultană a tururor posturilor conectate la ea. Pentru aceasta se utilizează armături cu cap sferic care lasă nemodificată secţiunea de trecere. Jnstalaţia trebuie să fie pusă în funcţiune în cel mult 30 sec după deschiderea buteliei de pornire din postul de stingere cel mai îndepărtat. Pornirea trebuie asigurată de la distanţă din orice post de stingere. 5-reductor de presiune. Staţia de stingere cu pulberi trebuie să fie amplasată deasupra punţii principale. Ţeava sau dispozitivul de împrăştiere trebuie să fie prevăzut cu un mecanism de declanşare/pornire a debitării prafului. conectat la staţie. 9-dispozitiv de împrâ^tiere. Construcţia pulverizatoarclor. £-post de stingere. Instalaţia de stins incendiu cu pulberi /-rezxTvor cu pulberi. /0-butelie de declanşare. numărul şi amplasarea lor trebuie să asigure pulverizarea uniformă a praftilui în întregul volum al încăperii.

cantitatea de pulberi necesară pe nr. p .Instalaţii de stingere a incendiilor 227 9. Admiţând că pulberile au o anumită concentraţie. Calculul instalaţiei In fiecare rezervor trebuie să se afle o cantitate de praf determinată din condiţia asigurării funcţionării continue. [kg/m3]. a = 1.suprafaţa cdui mai mare compartiment: a .24) unde: S .25. a = 1. se consideră următoarele valori: -pentru compartimentul de mărfuri.50.25) in care: α -coeficient ce ţine cont de volumul rămas liber în butelie. (9.densitatea pulberilor.4. . Instalaţia de stins incendiu cu spumă Instalaţiile de stins incendiu cu spumă sunt de două tipuri: mobile şi staţionare. Volumul buteliei va Ω: x-» V„=-2-α.27) 9. rezultă că: (9. timp de cel puţin 45 secunde. Cantitatea de pulberi se determină astfel: (9. se poate determina debitul necesar pentru* evacuarea întregii cantităţi de pulberi într-un timp τ prevăzut de normele societăţilor de clasificare. a tuturor ţevilor de refulare. P [m3] (9.1. Calculul tubulaturilor instalaţiilor se face considcrându-se: că prin tubulatură circulă gaze în viteze de 10-15 m/s. -pentru compartimentul în care sunt produse petroliere.5.26) unde: c • concentraţia pulberii.

?-de la magistrala de stins incendiu cu apă . Dacă pe navă există două staţii de stingere cu spumă. Există două tipuri de spumă: -spumă chimică: care se obţine prin reacţia dintre un acid şi o bază (caracterizate prin indicele de spumare). De asemenea pentru evitarea distrugerii spumei. . astfel încât distribuţia lor să fie uniformă. tubulatura trebuie să fie cu cât mai puţine coturi sau variaţii bruşte de secţiune şi în general trebuie reduse cât mai mult rezistenţele locale.11. Fig. 9. în dreptul pereţilor transversali pupa şi prova ai castelului central. substanţă spumogenă şi aer.228 Manualul ofiţerului mecanic Realizează stingerea prin acoperirea suprafeţei incendiate cu un strat de spumă. acestea trebuie să aibe diametre de minimum 20*30mm şi pasul 100-rl50 mm. magistrala este subîmpărţită în tronsoane de 30+40 m. întrerupând admisia oxigenului la suprafaţa incendiată. între două armături de izolare se montează hidranţi dubli pentru cuplarea stingătoarclor acrospumă portative. Spuma formată in stingătoare se îndreaptă prin tubulaturi rigide spre încăperea protejată unde prin racorduri cu ţevi perforate se scurge la suprafaţa substanţelor arzânde. în scopul măririi vitalităţii instalaţiei. Armăturile de izolare se montează. tubulatura magistrală trebuie să fie racordată la ambele staţii. de asemenea. între suprastructuri. Instalaţiile staţionare sunt amplasate deasupra punţii principale. La bordul navei întâlnim instalaţii de stingere a incendiului portabile cu spumă chimică şi instalaţii de stins incendiu fixe (staţionare) cu spumă aeromecanică. iar distanţa dintre ele să nu depăşească 20 m. Pentru a nu distruge spuma la ieşirea ei prin orificiile ţevii perforate. Instalafia de stins incendiu cu spuma chimica /-rezervor cu substanţă spumogenă. J-amestecătoare. reprezintă un amestec intre apă dulce sau apă de mare. . 2-dozalor. -spuma aeromeαjnică. V-armătură acţionată de la distanţă.

2. 3.Instalaţii de stingere a incendiilor 229 9.se adoptă pentru calcul valoarea cea mai mare a debitului instalaţiei de stingere cu spumă astfel: -pentru fiecare m: al ariei secţiunii orizontale a celui mai marc compartiment. pe care trebuie să fie repartizată spuma. -pentru magazii de mărfuri uscate şi alte încăperi similare cu acestea . magazii gaze lichefiate cu 6.6:3 6 4. garaje închise - - • 45 I . -pentru punţile tancului de marβ.5 - 20 Hangare elicoptere.0. în calcul se iau următoarele arii: -pentru tancurile de marβ .aria maximă a secţiunii orizontale a încăperii protejate. Debitul specific al instalaţiei de stins incendiu cu spuma chimica q 1/min/πT 10:1 τ ! 000:1 • min 30 100:1 6 Tancurile de marft ale petrolierelor şi punţile lor Tancuri cu produse petroliere t**>600C şi tancuri de combustibil Magazii de mărfuri uscate Compartimentul maşini şi ahe încăperi unde lucreazd maşini ce folosesc combustibili lichizi Magazii pituri. L Calculul instalaţiei Debitul instalaţiilor fixe de stingere cu spumă se determină pornind de la suprafeţele de calcul.q este ales astfel încât să se umple încăperea în 10 minute.timp de calcul de funcţionare continuă. 6 1/min.aria secţiunii orizontale maxima a magaziei de mărfuri βră încărcătură Debitul specific care se ia în calcul este funcţie de coeficientul de spumarc şi de tipul încăperii.se alege timpul de funcţionare a instalaţiei astfel încât să se facă umplerea de 5 ori a încăperii protejate. -pentru compartimentul maşini. . încăperi de producţie şi alte încăperi similare .0 1/min/πr: τ . -pentru punţile protejate cu tunuri de refulare.5. II . care necesită pentru protecţie cea mai mare cantitate de substanţă spumogcnă. magazii lichide inflamabile. III .6 L/min/m:.aria compartimentului cel mai mare sau aria punţii tancului de marfa şi de scurgere. determinate prin înmulţirea lăţimii maxime a navei cu lungimea punţii de încărcare sau aria punţii protejate cu tunul de refulare. 0. astfel: Tabelul 9. în calcul se consideră acea încăpere.5 - 20 - 4 - 45 - - 1 • - 4.

ventilate şi chiar stropite cu apă.recomandat de societatea de clasificare. Nu se recomandă la tancuri petroliere întrucât în cazul exploziilor tuburilor aflate sub presiune. -compartiment maşina.29) τ . care utilizează butelii de 40 l cu Pπun. -tobe de eşapament. Instalaţii de stins incendiu cu dioxid de carbon Instalaţiile de stins incendiu cu dioxid de carbon sunt instalaţii volumice. pentru ca temperatura în interiorul lor să nu depăşească +45°C.230 Astfel.675 kg/1 sau la p^ = 150 bar. 0. înlocuindu-1 parţial cu dioxid de carbon. α = 1. -magazii de pituri.3.l unde: Sc . pentru un grad de umplere de maximum 0. Instalaţiile de stins incendiu cu CO: de înaltă presiune. Se folosesc pentru stingerea incendiilor în: -încăperea D. pentru un grad de umplere de max.30) unde: i-număr de rezervoare. debitul instalaţiei este dat de: Q.31) α . (9. -lampisterii. (St) Cantitatea totală de spumă este dată de: Manualul ofiţerului mecanic (9.coeficient. Folosirea acestor instalaţii duce la reducerea conţinutul de oxigen din încăperea protejată.*q-S c . Instalaţiile de stins incendiu cu CO: sunt realizate în următoarele forme constructive: de înaltă presiune şi de joasă presiune. -magazii de stubstanţe explozive sau uşor infiambile. 9.2 + 1.suprafaţa de calcul: [πr] Sc = max. G. -magazii de marβ.28) (9.75 kg/1. Depozitarea buteliilor se face în încăperi izolate.[l/min. instalaţia poate fi avariată şi scoasă din funcţiune. care este inert la ardere. . Volumul de lichid spumogen: (9.6.-urilor. etc. = 125 bar.

?magistrala instalaţiei. trebuie introdus un volum de dioxid de carbon astfel încât acesta să fie în procent de 15% din volum pentru ca focul să se stingă. gradul de umplere va fi de 0. 9. in tobele de eşapament ale motorului cu combustie internă. Fiecare instalaţie trebuie să asigure o temperatură constantă la o funcţionare neîntreruptă timp de 24 orc in condiţiile mediului ambiant. Instalafia de stins incendiu cu dioxid de carbon /•butelii cu CO:. Spatiile de stins incendiu cu CO: vor fi prevăzute cu un dispozitiv de cântărire a buteliilor sau pentru măsurarea nivelului de lichid din ele. . -taπitituri de reţinere. prin menţinerea temperaturii la circa -18°C. 9-duze. Rezervorul va fi deservit de două instalaţii frigorifice automatizate şi independente. . fiecare dintre ele compuse din compresor.6. "-tubulatura de siguranţă. In cazuri bine justificate pentru unele încăperi protejate poate fi admisă amenajarea stafiilor locale prevăzute cu maximum 5 butelii. 6-fiuieτ de semnalizare. Datorită presiunilor mari. Se consideră ca la un procent de dioxid de carbon de 8% din volumul compartimentului. -5-a veni zarea sonori şi. La defectarea instalaţiei frigorifice aflate in ftmcţiune trebuie să se conecteze automat cea de-a doua instalaţie frigorifică. 9. 2-di. Fig.12. acest tip do instalaţii. In compartimentul maşini se permite instalarea buteliilor cu CO: destinate stingerii incendiului în carter. în coşurile de fum şi in alte volume închise din încăperea protejată.5-vaIvulâ de zona". focul se stinge complet.9 kg/1. au dezavantajul că există posibilitatea scăpărilor de CCK Instalaţiile de stins incendiu cu CO: de joasă presiune. Staţia de CO: este amplasată in afara încăperilor de locuit.Instalaţii de stingere a incendiilor 231 Tubulatura care leagă butelia de colector va fi din cupru tras βră cusătură sau tuburi flexibile confecţionate din materiale aprobate de societatea de clasificare. păstrează cantitatea de CO: întrun singur rezervor cu o presiune p * 20 bar.ψozrtiv pentru punerea în funcţiune a instalaţiei: . condenser şi o baterie de răcire. K Calculul instalaţiei Calculul necesarului de gaz pentru un compartiment se face presupunând că pentru un volum de un metru cub dintr-un compartiment. Pe tubulatură se va monta o valvulă de reţinere.

33) J Pentru un volum Ta unui compartiment şi cu x=λ~0. « C02 m3aer (9.32) 0. . în mod normal. Adică: (l-x)0. 3 . V=μV t (9.coeficient de umplere.30 — . Rezultă numărul necesar de butelii de CO: : n=Gg/G.232 Manualul ofiţerului mecanic Astfel într-un volum de un metru cub de aer avem.R. Pentru ca incendiul să fie înăbuşit. Aceasta înseamnă că va trebui introdus x% dioxid de carbon în volumul unde s-a dezvoltat incendiul.39) unde: Vt -volumul de calcul al celei mai mari încăperi protejate [m ] pco . [kg] (9. (9. masa gazului necesar pentru un compartiment este dată de: Gg = pco 2 -ΦV.36) şi cunoscând masa de CO: ce intră într-o butelie GI : GI = Cm Pco: hchid V b (9.15 Deci cantitatea de CO: introdusă va fi: (9.densitatea CO: în condiţii normale de presiune. aproximativ 21% oxigen şi 79% azot.06 0..38) Pe de altă parte după normele de R.35) unde: μ • gradul de umplere al compartimentului.37) in care: Cm . astfel încât să avem maxim 15% gaze ce întreţin arderea. Cantitatea de gaz introdusă în compartiment rezultă: (9.21 n .vom avea: m aer Vg = v V (9. concentraţia de oxigen (sau gaze ce intre(in arderea) să Ωe sub 15% din volumul compartimentului.34) în calcul se ia volumul efectiv de aer din încăpere şi nu volumul teoretic.— .N. [kg/m3].21=0.

se admite instalarea colectorului de distribuţie a instalaţiei de CO? împreună cu dispozitivele de lansare a dioxidului de carbon in fiecare din încăperile protejate prin instalaţia de semnalizare a fumului.pvtφ Gg. n-Gj/Gi H | VCM Cantitatea totală de gaz se va lua: Gg= max (GgJ n = max (n.35. 2 3.Instalaţii de stingere a incendiilor 233 -pentru compartimentul maşini. -pentru compartimentul maşini. pentru compartimentul maşini se ia valorea cea mai mare.45. în sensul de curgere a CO?. cu o puternică absorbţie de căldură ce face posibilă apariţia dopurilor de gheaţă care opturează tubulatura instalaţiei. Kl.40) Oλ41) Dacă tubulatura instalaţiei pentru stingerea incendiului cu C(> este folosită şi ca tubulatură pentru instalaţia de semnalizare a fumului. φ= 0. φ=0. Aria secţiunilor de trecere ale tubulaturilor de distribuţie pentru fiecare încăpere protejată nu trebuie să fie mai mare decât aria totală a secţiunilor dcαiecere ale valvulelor buteliilor care se deschid simultan pentru încăperea respectivă (instalaţii de înaltă presiune) sau să nu fie mai mare decât aria secţiunii valvulei de evacuare din rezervor (instalaţia de joasă presiune). V.3. -10 minute pentru încăperi cu autovehicule şi alte încăperi. luând in considerare volumul şahtului în determinarea volumului de calcul. de avarie. compartimentul pompe incendiu. nu se ia in consideraţie volumul şahtului. Mi MS CM Volumjm ! 3 v. φ=0. Din cele două valori. care este : -pentru magazii de mărfuri uscate şi alte încăperi (cu excepţia celor de mai jos).42) . Calculul se face tabelar.40. D. φ=0.coeficient. ducând la vaporizarea lui. Instalaţia trebuie să permită introducerea în încăperea protejată a 85% din cantitatea calculată de CO: în timp de cel mult: -2 minute pentru compartimentul maşini.30 Comp. lichidul se destinde.G. Aria secţiunii tubulaturii. Φ Φi Φî Φi Gt. nu trebuie să fie crescătoare. Calculul instalaţiei de stins incendii cu dioxid de carbon Nr. Grosimea pereţilor tubulaturilor se determină prin calcul cu relaţia: S = S 0 +b + c mm (9. φ . aceasta datorită faptului că la trecerea de la o secţiune mică la o secţiune mare.) (9. -pentru încăperi în care se transportă automobile cu combustibil în rezervoare. astfel: Tabelul 9.crt 1.

V.000 h .raza medic de îndoire a ţevii. Apostolache [2]. Bucureşti. J. [N/mnr] σ=mι --i8'υno (9. G. aliaje similare. 1993 [3]. S. [mm].44) r . Hordas Gidravliceskie rasciot sudovih sistem Sudostroenic.N. . [mm]. alamă. [mm]. Rr limita de rezistenţă de lungă durată pentru 100. c = adaos pentru coroziune.45) R. [mm]: (9. p . 1972 [4]. V. Loskitov.234 Manualul ofiţerului mecanic c s 0 d 20 • τφ . Bucureşti.rezistenţa de rupere [N/mm2]. V.5. este egală cu presiunea de caicul a buteliilor sau rezervoarelor. 1995 [5].adaos care ţine seama de subţierca reală a ţevii la îndoire. Leningrad. Bibliografie [1]. Bucureşti. R™ .presiunea de calcul [bar]. Rr 1% din limita de fluaj pentru 100. 1988 Reguli pentru clasificarea şt construcţia navelor maritime R. φ . C. Creangă Instalaţii navale de bord.limite minime de curgere [N/mnr].p d'P -p (9. Hidraulica instalaţiilor . Galaţi.. ş. c = 0. care prezintă valori diferite pentru: •ţevi din cupru. •aliaje Cu-Ni (cu conţinut de 10% Ni). sau echivalente cu cele trase. sau sudate.a. * * * .R. b . L loniţă.diametrul exterior al ţevii.coeficient de rezistenţă care este l pentru ţevi trase. 1986 Instalaţii navale de bord Universitatea "Dunărea de Jos". Elemente de calcul şi exploatare. σ-tensiunea admisibilă.43) în care: d . Editura Tehnică. c = 0.Elemente de calcul şi aplicaţii Editura Tehnică. lamandi.2.000 h.

de la caz la caz. -atmosfera de tip "B" . La spălarea tancurilor cu apă se va avea în vedere tipul atmosferei existente în tancul petrolier. Aceste atmosfere pot fi conform I.în vederea obţinerii certificatului de GAS FREE. Generalităţi privind spălarea tancurilor petroliere Spălarea cargotancurilor la navele petroliere este o operaţie necesară.T. în special pentru degazarea navei . operaţiuni care sunt precedate de inertarea tancurilor petroliere.G. Dacă operaţiunea de spălare se execută într-o dană a unui terminal este necesar şi acordul acestuia. Dacă timpul nu permite este totuşi permisă spălarea tancurilor în paralel cu finalul descărcării dar pentru aceasta se recomandă. spălarea tancurilor prin metoda "spălării cu ţiţei" sau "Crude Oil Washing'1 (C. -spălarea cu ţiţei. se evită pe cât posibil spălarea tancurilor concomitent cu descărcarea.S.atmosferă incapabilă de a iniţia sau propaga arderea sαii explozia prin reducerea deliberată a procentului de gaze sub limita de inflamabilitate inferioară.atmosferă care nu poate fi controlată situându-se între cele două limite de inflamabilitate.W (Crude Oil Washing). Din motive de siguranţă.O.INSTALAŢIA DE SPĂLARE TANCURI DE MARFĂ 10.T. (International Safety Guide For Oil Tankers & Terminals) de genul: -atmosfera de tip "A " . .O.O. Spălarea tancurilor se face sub îndrumarea unui ofiţer responsabil. ce se execută în mod curent după descărcarea fiecărei partide de marfă. Spălarea tancurilor petroliere se poate face prin două metode: -spălarea cu apă. ofiţer care în prealabil a înştiinţat echipajul de începerea operaţiunilor de spălare şi a luat toate măsurile de siguranţă ce se impun a fi asigurate în cazul unei atmosfere inflamabile.1.W). C. De asemeni în vederea încărcării unui nou produs petrolier este necesară spălarea tancurilor petroliere precum şi uscarea acestora.

atmosferă incapabilă să asigure arderea prin mărirea concentraţiei de gaze peste limita superioară de inflamabilitate. prin introducerea gazului inert. Spălarea într-o atmosferă de tip "B" In cazul atmosferei de tip "B" se impun ca măsuri de siguranţă: -izolarea sistemului de ventilaţie a cargotancului în vederea prevenirii pătrunderii gazelor din tancurile adiacente. . -cuplarea şi decuplarea maşinilor de spălat portative va fi făcută înainte de introducerea respectiv după scoaterea acestora din tanc. "C" sau "D". -în cazul sondării prin alte locuri decât gurile de sondă se recomandă ca operaţiunea de sondare să se facă cu o împământare corecta şi să se asigure împământarea pentru cel puţin încă cinci ore după terminarea operaţiunii de spălare sau pentru încă o oră în cazul când este asigurată o ventilaţie mecanică corespunzătoare a cargotancurilor.1.1. sau trei în cazul maşinilor de spălare cu un debit de 35-J-60 m /h. -se va asigura pe tot timpul spălării un drenaj continuu a apei de spălare. -se va urmări ca sondarea să se facă în aceleaşi condiţii ca la atmosfera de tip "A". in cazul maşinilor de spălat cu un 3 debit de cel mult 35mVh. -se va evita folosirea apei recirculate şi de asemeni folosirea aditivilor chimici. 3 Maşinile de spălare cu un debit mai mare de 65m /h se recomandă a nu fi folosite în cazul atmosferei de tip "A". -spălarea se poate relua când concentraţia gazelor va scădea la 20% din limita inferioară de inflamabilitate. -temperatura apei de spălare poate fi mai mare de 60°C (140°F) şi se permite folosirea aditivilor chimici. în cazul folosirii unei ape încălzite peste această valoare se va transforma atmpsfera de tip UA" într-o atmosferă controlată de tip "B". -nu se va folosi apă încălzită peste 60°C respectiv 140°F.atmosferă care nu poate iniţia sau întreţine arderea sau explozia ca urmare a reducerii concentraţiei de oxigen sub limita de 8%. -atmosfera de tip "D" . 10. -nu se va introduce abur în tanc şi se va evita folosirea apei recirculate. 10. -numărul maşinilor fixe sau mobile nu va depăşi patru.L Spălarea tancurilor într-o atmosferă de tip "A* Pentru evitarea eventualelor accidente se vor lua următoarele măsuri: -evitarea existenţei surselor de aprindere in cargo-tancuri. -se interzice introducerea aburului în tanc precum şi sondarea sau introducerea altui echipament în tanc fără o impământare corespunzătoare.Manualul ofiţerului mecanic -atmosfera de tip "C" . -se va spăla şi slripui fundul tancului şi tubulaturile ce includ magistralele de marfă.2. -se va asigura o ventilaţie continua şi controlul concentrat al gazelor -se va întrerupe spălarea când concentraţia gazelor va ajunge la 50% din limita inferioară de inflamabilitate.

4. concentraţia de gaze să depăşească 15% din volumul cargo-tancurilor. Hidroturbina.8+2. Se execută prin instalaţia de spălare cu petrol. 10. Spălarea în atmosferă inertă de tip "C" în cazul realizării în cargotαnc a unei atmosfere cu un conţinut procentual de 5+6% oxigen. reductorul cu două trepte (1) şi transmisia prin roţi cilindrice (9) pune în mişcare de rotaţie corpul mobil (3). Se va urmări însă ca pe timpul spălării să se menţină un nivel de suprasaturaţie constant şi ridicat Spălarea tancului se va face ţinând cont de natura şi proprietăţile mărfii ce a fost transportată cât şi de caracteristicile constructive ale tancului. după golirea completă a instalaţiei. Singura condiţie necesară şi obligatorie o constituie menţinerea concentraţiei oxigenului sub limita de 8%.3. Timpul ciclului de spălare este de 20+25 minute. Folosirea reductorului cu mai multe trepte dă posibilitatea corpului de lucru să se rotească în plan vertical cn 1. de debitul pompelor precum şi de presiunea şi temperatura apei jetului de spălare.2.Instalaţia de spălare tancuri de marfă 237 10. aici nu se impune respectarea nici uneia din măsurile luate în cazurile "A" sau "B" cu condiţia ca. prin axul (2). pe dantura corpului fix (4). Timpul de spălare depinde pentru fiecare cargotanc de dimensiunile acestuia. la sistem. compusă din rotorul (5) şi aparatul de dirijare (6). prin furtune. corpul mobil (3) şi un tub (7) cu două duze (8). Maşina se compune din corpul fix (4). In interiorul corpului fix (4) al maşinii. Spălarea tancurilor de marfa cu apă de mare rece Spălarea cu apă de mare rece trebuie flcută atunci când urmează să efectueze degazarea navei (Gas Free) pentru încărcarea unei noi partide de marfl.1) sunt maşini cu două duze ce lucrează cu un consum de apă de 25*30 mVh la o presiune de 6-r l O bar. se află o hidroturbină înşurubată pe furtunul de aducţiune a apei de spălare. Spălarea cu apă de mare rece mai trebuie flcută când urmează să se execute degazarea în vederea intrării omului în tancurile de mărfi pentru executarea lucrului la rece sau la cald Spălarea cu apă a tancurilor se realizează cu ajutorul maşinilor de spălare portabile cuplate. Spălarea în atmosferă suprasaturată de tip "D1 Ca şi în cazul atmosferei de tip "C".5 rot/min. care antrenează roata conică a corpului de lucru (7) cu cele două duze (8).1. Apa rece este furnizată de una din pompele de marfă sau de o altă pompă. . 10. spălarea tancurilor petroliere se poate face în orice condiţii neimpunându-se nici o măsură de restricţie. sau să se introducă balast în unul din tancurile de balast curat. de calitatea mărfii ce a fost depozitată anterior în tanc. De regulă maşinile de spălat portabile tip Butteπvoπh (vezi figura 10.1.

cu utilizarea tancurilor do decantare. Panca de automatizare închide sau deschide adiiusia . 10. Maşina de spălat portabila tip Buttenvorth 10. Apa caidj este furnizata de un încălzitor abur-apă cu debirul de 300 m 3 /h. Fig. Pompa poate fi amplasată in compartimentul pompelor sau compartimentul maşini şi este acţionată de un electromotor sau o turbir. pentru apa de spălare.3. Spălarea cu apă caldă se va putea rcali/. în circuit închis.itorυl utilizează abur la presiune de 7-10 bar luat din magistrala de abur pentru încăl/irεa tancurilor de marfa.238 i o them! ui în general spălarea cu apa a unui cargotanc durează intre una şi pâini ore. încăL/. Instalaţia de spălare a tancurilor de marfă cu apă de mare caldă Instalaţia de spălare cu apa de mare calci este destinata spălării tancurilor de mana pentru cazul când urmează a se efectua degazarea pentru intrarea navei in şantier. este trimisă la magistrala de spălare cu apă caldă.â cu abur aflată pe platforma turbinelor din compartimentul maşinilor. Apa de mare este adusă în încălzitor de o pompa centrifugă.1. vcnicalâ sau orizontala. aspirată din magistrala Kingston şi incăl/ită în încălzitor. cu caracteristicile ce depind de mărimea navei şi a tancurilor de mana.α. amplasat in compaπimeπtul pompelor de manii. încălzitorul este prevăzut cu aparatura de automatizare pentru menţinerea apei incuLuic Ia o temperatură de maxim 70°C. Apa de marc.

Introducerea lor în tancuri se face prin guri special executate în punte. sunt spălate cu ajutorul maşinilor fixe de spălare cu petrol şi prin acest procedeu. Spălarea cu petrol este un proces de curăţare a tancurilor in care este utilizat ca agent de spălare petrolul transportat şi nu apa sau substanţele chimice. Aceste maşini au de regulă o mai mare capacitate de spălare în tone/oră decât maşinile de spălare portabile. Iniţial sistemul de gaz inert a fost folosit pentru prevenirea exploziilor la navele cu tancuri parţial încărcate cu hidrocarburi pentru a anula o . Condensul rezultat este returnat prin magistrala de retur la condensor. necesită un personal cu înalta calificare şi foarte bine pregătit teoretic şi practic.vor fi folosite maxim patru aparate cu debite mai mici cel mult egale cu 35m3/h pentru fiecare tanc în parte sau un număr de maxim trei aparate de spălare cu debite cuprinse între 35 şi 60m3/h. Reziduurile de petrol. Furtunurile sunt prevăzute cu benzi de inox incorporate pentru legarea la pământ.MARPOL . Furtunurile. După adoptarea din raţiuni comerciale a spălării cu petrol prin măπreα cantităţii de petrol predată în terminal. Aparatele portabile ce vor fi folosite la spălare au debite diferite . şi prin construcţie nu au încălzitor în componenţă.ce trebuiesc alese în funcţie de natura atmosferei din tanc. sistemul de gaz inert a căpătat o şi mai mare importanţă pentru siguranţa exploatării tancurilor petroliere. în general este cea mai economică alternativă pentru adaptarea la cerinţele Convenţiei iMαritime pentru Prevenirea Poluării . cresc costurile pentru achiziţionarea echipajului. pregătirea mai rapidă pentru intrarea în reparaţii sau andocαre. sunt înfăşurate pe şase cărucioare depozitate împreună cu aparatele portabile în magaziile de pe puntea principală. Coborârea furtunurilor în tancuri se face prin alunecarea pe piese speciale de ghidare. în număr de pană la 12 bucăţi. Spălarea tancurilor de marfă cu apă de mare caldă se face cu maşinile portabile de spălare care se cuplează la ramificaţiile instalaţiei prin furtunuri flexibile. care se deschid numai când se cere spălarea cu apă caldă prin aparatele fixe de spălare. Pentru spălarea cu apă caldă vor fUncţiona maxim trei aparate fixe de spălare. Acest procedeu are şi anumite dezavantaje cum ar fi: spălarea nu este posibila cu anumite tipuri/sorturi de petrol. Astfel în cazul atmosferelor necontrolabile de tip "A" . sau la schimbarea mărfii transportate. Datorită programului de descărcare în terminal şi a costurilor contrastaliilor. Instalaţia de spălare cu apă de mare caldă este dotată cu o magistrală de spălare şi cu ramificaţii prevăzute cu valvule pentru izolare şi cuplaje pentru furtunuri. Spălarea cu apă este efectuată cu maşinile fixe de spălare (COVV). se reduce cantitatea de balast murdar li\τată la instalaţiile de recepţie de lα cheu. normal închise şi sigilate. spălarea cu petrol a tancurilor de marβ nu este totdeauna posibilă în proporţie de 100%. se poate instala în exploatare Ωră α necesita schimbări de structură. Aceasta necesită o întoarcere la spălarea cu apă şi substanţe chimice în special atunci când este necesară obţinerea de gass free. Magistrala de spălare cu apă caldă este cuplată iα magistrala de spălare cu petrol prin doua valvule cu sertar inseriate. Prin acest procedeu se evită lipsurile din marfă la descărcarea navei. aceste reziduuri şi depuneri se dizolva în suspensia de lichid fiind descărcate ca marfă şi nu la final ca balast. instalarea şi utilizarea acestuia. Furtunurile sunt depozitate în magaziile de pe punte. Alte avantaje prin utilizarea spălării cu petrol sunt: reducerea coroziunii tancurilor.ce α fost adoptată de majoritatea armatorilor şi operatorilor de tancuri petroliere existente. poate creşte conţinutul de emisii de hidrocarburi cu un risc sporit de aprindere: creşte timpul de descărcare în terminal.Instalaţia de spălare tancuri de marfâ 239 aburului în fiincţie de temperatura apei încălzite şi semnalizează temperatura maximă sau minimă a apei în PCC din compartimentul maşini şi în camera de control pompe marfă. pentru reparaţii şi întreţinerea navei.

conţinând toate elementele volatile. eliminând reziduurile care se acumulau în tancuri şi reducând coroziunea. este circulată prin tancurile ce se spăla. o pane din mărfi.dar apoi a devenit o măsură majoră de prevenire a incendiului şi exploziilor la tancurile petroliere atunci când sunt spălate cu apă. Prin adoptarea convenţiilor IMCO. Această operaţiune se desflşoară în mod normal în timpul descărcării.S. MARPOL şi TSPP (tanker Safety and Pollution Prevention). Această metodă de spălare produce însă o mare cantitate de hidrocarburi în apă. spălarea cu petrol s-a dovedit mult mai eficientă decât spălarea cu apă. după terminarea descărcării mărfii. fiind deja obligatorie în U. După voiaje consecutive aceste depuneri devin consistente. iar acest produs combinat este descărcat ca marfl în portul de destinaţie. Evident. datorită unei rate scăzute de descărcare sau a unor zone greu accesibile. Dacă. deoarece ţiţeiul dizolvă şi antrenează sedimentele. U. fiind necesară curăţarea tancurilor pentru a fi folosite pentru balast curat. Spălarea cu petrol (COW) Tancuri petroliere au fost în mod tradiţional curăţate prin spălarea cu jet de apă. sistemul de gaz inert este esenţial pentru a reduce conţinutul de oxigen din tancuri pentru eliminarea riscului exploziilor.A şi Olanda. In spălarea cu petrol.4. şi cu ajutorul instalaţiei de spălare cu petrol se îndepărtează reziduurile de gudroane asfaltice. Spălarea cu petrol a fost iniţial adoptată de către armatori la începutul anilor 1970 din raţiuni comerciale pentru mărirea cantităţii de marfl predată la destinaţie şi reducerea cantităţii de petrol rămasă la bord după descărcare. Separat de cerinţele specifice pentru instalaţia de spălare cu petrol incluzând maşini de spălat adecvate poziţionate corespunzător în tancuri şi cu un sistem eficient de stripuire. oxigen şi sursa de aprindere . 10. spălarea cu ţiţei nu poate fi efectuată corespunzător. rămân depozite de sedimente pe fundul tancurilor şi pe alte suprafeţe orizontale. care trebuie separate.K.. Spălarea cu apă a tancurilor produce o puternică încărcare electrostatică în tancuri dar prin folosirea instalaţiei de gaz inert se previne apariţia incendiilor. Aceasta conduce la reţinerea la bord a acestor cantităţi alături de reziduurile din tancuri. cunoscând în totalitate sistemele din dotarea navei şi capabil să le folosescă. Procesul de separare este îngreunat de emulsia de hidrocarburi în apă care rezultă din procesul de spălare. se poate folosi de exemplu AMERGY 222 care va dizolva şi .2-U) λfanualul ofiţerului mecanic latură a triunghiului focului . Prin procedeul de încărcare peste reziduuπle anterioare (Load On Top) marfa nou încărcată se amestecă cu slop-ui existent şi cu emulsia de hidrocarburi în amestec cu apa din tancuri.combustibil. spălarea cu petrol a devenit o soluţie acceptabilă ca alternativă la spălarea tancurilor de balast segregal (SBT) şi ca parte a efortului de a reduce poluarea datorată tancurilor petroliere. Pentru fiecare nava sunt intocmite proceduri specifice pentru spălarea cu petrol şi deservirea instalaţiei este făcută de personal cu calificare şi experienţă în programele de spălare cu petrol. micşorând capacitatea de încărcare a navei. favorizând în acest fel descărcarea mărfii aşa cum a fost încărcată. în îndepărtarea depunerilor. La o navă care a transportat ţiţei. fluidizându-le. mărind cantitatea rămasă după descărcare. spălarea cu petrol produce cantităţi mult mai mari de vapori de hidrocarburi iar utilizarea gazului inert devine şi mai importantă. Utilizarea sistemului de spălare cu petrol nu este permisă flră ca instalaţia de gaz inert să fie în funcţiune. Aceste depuneri care au rezultat din marfl conţin gudroane şi substanţe asfaltice.

Dacă nava întâmpină dificultăţi în obţinerea de rezultate bune prin spălarea cu petrol este recomandat ca aditivul să fie adăugat inaintea pompării ţiţeiului la cheu pentru a dizolva depunerile de gudroane. Prin această metodă nu numai că se reduce mult cantitatea de reziduuri şi depuneri. 10.aluminiu . în timpul ciclului de spălare. Spălarea cu petrol se efectuează pe timpul descărcării mărfii sau limitat pe mare între porturile de descărcare. Instalaţia de spălare cu ţiţei a tancurilor de marfa Instalaţia este destinată să deservească tancurile de marfă şi tancurile de slop. înainte de a adăuga aditivul sau orice alt produs chimic în încărcătura de ţiţei. Toate aceste maşini de spălat cu petrol fixe. Tancurile de marΩ care trebuie să fie utilizate pentru balast curent necesită numai o scurtă clătire cu apă după spălarea cu petrol. sunt de mare capacitate. pentru a efectua această procedură de spălare fiecare panou de comandă al maşinii trebuie să fie manevrat odată. Tancurile de marfă ale navelor cu balast segregat intră în această categorie. Cei mai mulţi producători de echipamente de spălat cu petrol fabrică instalaţii cu o singură duză sau tunuri care sunt programabile să se rotească ciclic pe acele suprafeţe care în mod normal sunt mult mai afectate de reziduuri. Oricum. 10. Aditivul AMERGY 222 trebuie să fie adăugat în proporţie de l litru de aditiv la 10 tone marfa rămasă la bord la începutul spălării cu petrol. Spălarea cu petrol se efectuează prin instalaţii şi tubulaturi proprii montate pe maşinile fixe de curăţare a tancurilor. este necesară o mare cantitate de apă pentru spălarea tancurilor de marfă.1) care. sau de două ori. Pentru a asigura o continuă şi stabilă performantă fără o întreţinere laborioasă. Esenţial pentru ca sistemul de spălare cu petrol să fie eficient este nevoie de proiectarea şi instalarea unui sistem de stripping care să fie capabil să păstreze fundul tancurilor liber de depuneπle asfaltice în timpul operaţiunilor de spălare. Nu se efectuează balastarea tancurilor până când acestea nu au fost spălate cu petrol acolo unde sistemul este disponibil. cu un debit de 60 m3/h sau mai mult. Acest proces este mult simplificat atunci când tancurile de marfă au fost mai întâi spălate cu petrol. După spălarea cu petrol este necesară spălarea cu apă atât a fundurilor tancurilor cât şi a tubulaturilor de descărcare în cazul în care în tancuri se va ambarca balast curat sau gas free. per total. Conţinutul de petrol al balastului murdar este mult redus ca urmare a acestui procedeu. Fără spălarea cu petrol. . • cantitate care trebuie păstrată la bord până când se decantează şi se separă. corpul ejectoarelor este turnat din aliaj de nichel . Balastul curat va fi încărcat numai în tancurile care au fost clătite cu apă după spălarea cu petrol.5. Ejecioarele hidraulice de stripping au fost găsite ca fiind cele mai bune echipamente peniru a efectua acest serviciu. rezultând un amestec uleios şi o emulsie de apă împreună cu balastul murdar. descărca şi ţine sub control prin spălarea cu petrol. Aceşti factori reduc important riscul poluării. Oricum pompele şi tubulaturile trebuie spălate cu apă. Un alt sistem de spălare foloseşte maşini cu duze duble (vezi figura nr.bronz iar duzele sunt dintr-un metal special. micşorează la jumătate numărul de operaţii manuale ce trebuie îndeplinite într-un program de spălare şi face o spălare dublă pe rotaţie.Instalaţia de spălare tancuri de marja 241 antrena depunerile de gudroane asfaltice. Tancurile de marfl care nu sunt necesare pentru balastare nu trebuie spălate cu apă deoarece depunerile de gudroane asfaltice se pot fluidifica. trebuie stabilit dacă rafinăria poate să prelucreze amestecul rezultat. dar şi cantitatea de amestec petrol-apă produsă este mult mai mică şi deci operaţiunea în sine este mult scurtată.

92 t/m3. aparatura de analiză şi control din camera de control şi camera pompe marfă trebuie să indice: -concentraţia de oxigen <8%. în număr de două până la şase maşini pentru fiecare tanc de marfă.2). Obţinerea presiunii minime de alimentare a maşinilor fixe se face cu ajutorul valvulelor de reglaj presiune-debit montate pe magistrala de mărfi ce dirijează petrolul pe linia de spălare. montată pe punte.92 t/m3 pentru a putea realiza spălarea. Fiecare tanc de marfă. Când petrolierul va transporta petrol brut cu greutatea specifica mai mare de 0. cu excepţia tancurilor de slop. înainte de începerea spălării. inclusiv prelungitorul de sub punte cu mecanismul de spălare cu o duză: -dispozitivul de programare fix sau portabil care se montează pe partea fixă care poate fi acţionat Se cu aer Ia 6 barr. La controlul atmosferei. dar începutul şi sfârşitul spălării se va realiza decalat în timp. Spălarea tancurilor de marfă se realizează cu aparate de spălare fixe. dar mai mică de 1400 mmCA. . fie mccanic-hidraulic prin programă: asigură mişcarea elicoidală a mecanismului în domeniul 0-145° şi poziţionarea pe verticală. Spălarea începe în timpul descărcării mărfii. Cuplarea instalaţiei de spălare cu petrol la instalaţia de marfă. este deservit de o ramificaţie şi o valvulă fluture cu acţionare hidraulică. Dispozitivele de programare portabile se vor păstra in magaziile de pe puntea principală şi vor fi montate pe poziţie. Acest lucru este necesar din condiţia acoperirii debitului de spălare cu ejectoarele de marfă care intră în funcţiune la spălarea fundului. Se pot spăla două tancuri de marβ simultan.2-/2 Manualul ofiţerului mecanic Spălarea cu petrol se execută numai dacă: -tancurile de marfă sunt inertate la presiune mai mare de 800 mmCA: -este asigurat controlul atmosferei în tancurile de marfă pe tot timpul spălării. Operaţiunile de spălare cu petrol se vor executa de personal calificat şi special instruit. astfel încât spălarea fundului unuia dintre tancuri să se facă concomitent cu începutul spălării sau cu spălarea porţiunii de mijloc a celuilalt. Cantitatea de petrol necesară spălării este asigurata de una din pompele de mărfi. Instalaţia de spălare este alcătuită din: -paπeα fixă de primire a fluidului de spălare. în funcţie de programul de spălare. se va ambarca petrol cu greutatea specifică mai mică de 0. furnizat de instalaţia de marfă. După terminarea descărcării unui tanc se continuă spălarea completă a fundului tancului. balast şi stripping se va face în zona manifoldului. Parametrii instalaţiei de spălare pot avea valori de până la 100-I30mVh Ia o presiune de 10-12 bani Construcţia dispozitivelor de programare permite urmărirea şi coordonarea de pe punte a rotaţiei duzei atât in plan orizontal cât şi vertical. balast şi stripping prin pompele de marfă. executându-se agitarea şi barbotare a mărfii în scopul omogenizării cu sedimentele depuse în timpul transportului (vezi figura 10. Aparatul pentru spălarea tancurilor de slop este izolat de restul instalaţiei printr-o valvulă normală închisă şi sigilată. -concentraţia de hidrocarburi >14%. -presiune pozitivă. Agentul de spălare este petrolul brut. jeturile aparatelor spălând cerul tancului şi o parte din pereţi.

2.Fig. . Instala|ia de spălare cu ţiţei. 10.

.3. Pn/ilionarca vβlvulclor >l ma>inilor de spălat. iurtua f-o -v*KM!s.IJoiβ *pul*τ« tancuri (-o -«Jivruguii p-φviihuL pt. Iluiiire O nu v "l Hvc tic ApiUfi Fi|». 1O. Iιιvlul:ι|ia de xpâlarc cu |l|ci.

sistemul este pus în operare de drenare şi când nivelul scade sub {A metru se închide aspiraţia din tancul respectiv. Fixarea tubulaturii pe punte se face prin puncte fixe şi prin puncte mobile intermediare. Astfel limita maximă este de un metru când se spălă mai multe tancuri în acelaşi timp este foarte important deci să nu se depăşească nivelul de un metru.Instalaţia de spălare tancuri de marfă 245 Fiecare aparat de spălare este izolat de restul instalaţiei prin valvule cu sertar montate la intrarea tubulaturii in tancul de marfă. în felul acesta trecându-se succesiv de la un tanc la altul are loc drenarea ţiţeiului rezultat în urma spălării. normal închise şi sigilate (vezi figura 10. Când din anumite cauze presiunea ejectorului scade sub 6 kgf7cm: atunci este necesar ca valvulă de aspiraţie a ejectorului să fie imediat închisă pentru a împiedica revenirea conţinutului din tancul de slop în tancul spălat. maşinile de spălare vor fi oprite la timp pentru desfăşurarea în bune condiţiuni a spălării şi drcnării tancului. Capacitatea pompelor de strip trebuie să fie de 125% din totalul capacităţii de spălare când toate maşinile de spălare sunt folosite simultan pentru spălarea fundului cargotancurilor. . vacuumul indicat în camera de comandă să fie în continuă scădere. întreaga instalaţie este prevăzută cu legătura la masă. Tancurile vor fi drenate şi uscate. Drenarea cargotancurilor se desfăşoară concomitent cu spălarea şi este foarte important să nu se depăşească o limită a nivelului de ţiţei în tanc. gradual. deschizându-se tancul următor. Preluarea defoπnaţiilor este realizată de către compensatorii de dilataţie. 10. Instalaţia poate fi cuplată şi la instalaţia de spălare cu apă caldă de mare şi este izolată de aceasta prin două valvule cu sertar inseriate. Dacă debitul ţiţeiului de spălare este mai mare decât posibilitatea de drenare. Unele nave pot fi echipate cu sistem propriu de amorsare "vac-strip".3). presiunea aburului la turbopompa va fi redusă până ce se ajunge la 800 rpm şi va începe stipuirea timp în care aspiraţia va fi închisă uşor. Când pentru drenarea tancurilor de marfă se folosesc ejectoare este bine ca dacă un tanc este golit. Tubulatura de spălare se confecţionează din oţel şi se protejează prin zincare. sistem ce face posibilă drenarea şi uscarea cargotancurilor cu una din turbopompelc de marfă. de marc importanţi este drenarea cargotancurilor de ţiţeiul acumulat pe fiind în urma spălării. Valvulele cu sertar au corpul din oţel cu organe de închidere din oţel inoxidabil şi sunt testate la presiune de 16 barri.6. Drenarea cargotancurilor în operaţiunile de spălare cu ţiţei a cargotancurilor unui petrolier. O acumulare prea mare de ţiţei pe fundul tancului face imposibilă curăţarea şi îndepărtarea depunerilor şi sedimentelor. iar când nivelul în ultimul tanc spălat ajunge şi aici la jumătate de metru. La aceste nave pompa automată de vacuum extrage gazele de hidrocarburi şi închide valvulă de descărcare până când concentraţia de gaze din tanc scade.

tubuπ de spălare şi maşinile de spălare care pot avea 2 sau 3 duze de spălare.l şi corespunde tancului de slop din babord. -magistrala pentru spălarea cu ţiţei să fie pusă sub presiune. -se foloseşte un furtun de spălare cu o lungime apropiată de înălţimea de construcţie a tancului. -înainte de folosire furtunul se verifică pentru continuitate electrică. -asigurarea protecţiei aparatelor de măsură şi Rotoarelor. 10. -sistemul de gaz inert şi alarmele să funcţioneze corect. Inspectarea şi întreţinerea echipamentului înainte de începerea operaţiunii de spălare şi drenare se va avea în vedere: -starea funcţională α sistemului de spălare: diametrul duzelor. nu trebuie să depăşească valoarea de 6 ohmi pe metru de lungime sau 100 ohmi pe întreaga lungime. terminalul va fi anunţat că începe operaţiunea de stipuire. nava va menţine un contact permanent cu terminalul care va fi anunţat şi ţinut la curent cu mersul operaţiilor de spălare şi drenare. Stripuirea tancurilor se face prin tubulaturi speciale cu valori ale diametrelor până lα 250mm. . testată şi toate defectele remediate.8. -cαrgotαncurile să fie izolate faţă de atmosferă. -sistemul de spălate şi drenare să fie bine izolat pentru a se evita riscul poluării. -liniile de spălare să fie etanşe. -mijloacele de susţinere sunt în general socare. Astfel la terminarea operaţiunilor de drenare.2/6 Manualul ofiţerului mecanic 10. rezistenţa citită pentru un singur tub. Magistrala din babord se continuă cu magistrala nr. încă înainte de începerea spălării şi dreπαrii tancurilor. by-pass-ul magistralei fiecărei turbopante va fi deschis şi pompa de strip va începe uscarea tancurilor pe tubulaturi separate ce conduce spre tancul de slop. garniturile de cuplare şi să nu producă scurgeri. ambele corespunzând cu aspiraţia stripuirii. -sistemul tubulaturilor fixe pentru spălarea cu ţiţei să fie izolat de încălzitorul pentru spălarea cu apă şi faţă de compartimentul maşini. tancurile de marfă şi camera pompelor. -maşinile de spălare să fie manipulate cu grijă pentru α nu fi lovite duzele. -nu se folosesc furtunuri flră împămantare.7. cât şi pe toată perioada efectuării operaţiilor. -starea normală de funcţionare a sistemului de gaz inert. iar cea din tribord corespunde tancului de slop din babord. Echipamentul portabil pentru spălare este format din: mijloace de susţinere a tuburilor. presiunea disponibilă. -valvulele de izolare a maşinilor de spălare să fie închise. Metode şi proceduri pentru dreπare Instalaţia de lα bordul navei este de asemenea manieră încdt magistralele superioara şi inferioară sunt în legătură directă cu tancurile laterale de slop.

1980 R. U. Corecta utilizare a maşinilor.. [21.Procedure A complement to "Ocean Sea Quid for Tankers" Witherby & Co Ltd. London. 1985 (3).întreţinerea lor constă în asigurarea că au filtrul curat şi că valvulă de stop este strănsă. 1990 Tanker hand book for deck officers London. B. B. M. O. (7J. 1974 Tanker cargo handling Ch. Drew Ameroid Marine .. . Rutherford (51 * * * (6j. Witherby Marine Publishing.. 1973 Crude Oil Washing Sistem L M. Bibliografie [1M. şi jetul corect al duzei pot fi confirmate de observaţia că în tone sunt condiţii de gas free. C. London. 1990 Tank Cleaning Manual Drew Ameroid Marine. G. O. D. O. dar inspecţiile vor trebui să fie făcute după nu mai mult de şase folosiri sau la intervale de 12 luni sau chiar mai des. volumul şi viteza.C. 1989 Tanker practice Stanford Maritime Ltd. -ansamblul mecanismului de control şi comandă este programabil pentru controlul pozifiei duzei: -duza poate fi ridicată sau coborâtă pe o zonă de 150° şi poate fi rotită cu 360°. London.S.Instalaţia de spălare tancuri de marfă 247 Sistemul fix de spălare constă din maşini de spălare montate permanent in tancuri şi din tubulaturi fixate pe punte sau in interiorul tancurilor. -diametrul duzei determină presiunea. Baptist International Safety Guide for Oil Tankers & Terminals 3-rd Edition. •adesea maşinile au o singură duză: -maşinile inferioare pot fi cu două duze. I. Moşi ni le montate la fundul tancului . A. London. King μj. A. nivelul uleiului de ungere. London. Griffin & Co Ltd. S...

1. care îi vor înlocui pe cei consumaţi în reacţia de oxidare şi lichidul continuă să ardă. provenite din mărfi.îl constitue focul şi explozia. Presiunea finală intr-un container închis în care arde un amestec inflamabil hidrocarburi-aer este de aproximativ 9 atmosfere. deoarece în atmosfera din tancurile de marfă se vor găsi întotdeauna substanţe combustibile. denumit triunghiul focului. Substanţele combustibile sunt în general hidrocarburi sau derivate ale acestora. Reducerea riscurilor de foc şi explozie pe tancurile petroliere şi de produse chimice Principalul risc pe care îl prezinţi tancurile care transporta lichide inflamabile în vτac ţiţei. produse petroliere.1. solvenţi sau alte produse chimice. Rezultatul arderii este o creştere bruscă a temperaturii şi presiunii. numite limite de inflamabilitate sau de explozie. gaze lichefiate . Este evident că punţile şi pereţii etanşi ai . existenţa unui material combustibil. O sursă de aprindere poate iniţia arderea numai în cazul în care concentraţia amestecului gazos se situează intre anumite limite. considerate a fi vârfurile unui triunghi. a oxigenului (O?) în cantităţi suficiente pentru a întreţine arderea şi prezenţa unei surse de aprindere.11 INSTALAŢIA DE GAZ INERT ILL Introducere 11. Atunci când arderea are loc la suprafaţa unui lichid. căldura produsă este in mod normal suficientă pentru a produce noi cantităţi de vapori. Ele conţin deci carbon (C) şi hidrogen (H) care in procesul de ardere suferă reacţiile: C + O2 -»CO2 +Q : 4H + O2 ->2H : O+Q Căldura degajată (Q) este destul de marc pentru a permite formarea unei flăcări vizibile ce traversează tot amestecul gazos. Arderea poate avea loc dacă se îndeplinesc concomitent trei condiţii. în stare gazoasă.

în cazul tancurilor ce transportă produse petrolire. Domeniu de explozie sinonim cu domeniu (interval) de inβamabilitate .Instalaţia de gaz inert 249 tancurilor. în ceea ce priveşte primul obiectiv. sistemelor de gaz inert destinate atât tancurilor petroliere. care devin tot mai sigure. Definiţii Termenii folosiţi în acest capitol au următoarele semnificaţii: Combustibil sau inflamabil (referitor la un lichid. sυbsatnţele inflamabile sunt hidrocarburi. Metoda a fost privită cu neîncredere şi în anii următori a fost abandonată.concentraţia gazelor inflamabile în amestecul format de acestea cu aerul. se vor rupe încă din faza de început a exploziei. Limita superioara de inflamabilitate sau de explozie (Upper flammable limit. -reducerea la minimum a perioadelor în care concentraţia gazelor combustibile din atmosfera tancului se situează între limitele de explozie. Prin Protocolul SOLAS 1978 şi apoi prin Amendamentele din 1981 şi 1983 se aduc noi precizări privind proiectarea.concentraţia gazelor inflamabile în amestecul format de acestea . LFL sau Lower explosive limit. cât şi tancurilor de produse chimice în vrac.2. de un anumit tonaj. UFL sau Upper explosive limit. cu sisteme de gaz inert apare după 25 mai 1980. cu un gaz ce nu întreţine arderea. s-au făcut progrese importante în identificarea de noi surse de aprindere. domeniu situat între limita inferioară de inflamabilitatc (explozie) şi limita superioară de inflamabilitate (explozie). în SUA. Obligativitatea dotării navelor petroliere. Abia după 1932 o serie de companii ("SANOIL" . Urnita inferioară de inβamabilitate sau de explozie (Lower flammable limit. care în trecut erau necunoscute sau inexplicabile.1. amestec gazos sau alt material) capabil de a se aprinde sau arde. verificarea.24 atm. adică situarea concentraţiei gazelor combustibile in afara limitelor de explozie.SUA şi mai târziu "BRITISH PETROLEUM" Anglia) dotează navele lor cu sisteme de gaz inert. ce conţine oxigenul necesar arderii. Totuşi aceste surse nu pot fi controlate în totalitate de proiectant sau de către personalul de exploatare. Se impune astfel prevenirea formării amestecurilor explozive în atmosfera cargotancurilor. UEL) . întreţinerea. funcţionarea. Acest amestec gazos este inflamabil. care se testează la o presiune pozitivă de 0. Eforturile pentru prevenirea accidentelor determinate de foc sau explozii s-au îndreptat în două direc(ii: -eliminarea surselor de aprindere. 11. concentraţie sub care substanţa inflamabilă (care arde) este în cantitate insuficientă pentru a putea întreţine sau propaga arderea.domeniu de concentraţii ale substanţelor inflamabile în amestecul format de acestea (dacă sunt gazoase) sau vaporii acestora cu aerul. când intră în vigoare Convenţia SOLAS 1974. O cale de realizare a acestui deziderat îl constituie menţinerea în tanc a unei atmosfere inerte prin înlocuirea aerului. etc.. Sistemele de gaz inert au fost folosite pentru prima dată pe nave petroliere în 1925. Pentru eliminarea riscului de foc şi explozie la bordul tancurilor este deci necesar să se înlăture posibilitatea ca un amestec inflamabil şi o sursă de aprindere să se găsească în acelaşi timp în acelaşi loc. LEL) . începând cu 1963 majoritatea navelor petroliere nou construite încep să fie doate cu astfel de sisteme. în acest scop se folosesc sisteme de gaz inert.

pentru a proteja tancurile de suprapresiune sau vid excesiv. transport şi manipulare.presiunea vaporilor in echilibru cu lichidul. Instalaţie de gaz inert (Inert Gas Plant) .situaţie în care in atmosfera tancului concentraţia oxigenului este egală sau mai mică de 8% voi. la echilibru. Sistem de distribuţie al gazului inert (Inert Gas Distribution System) . Presiune de vapori reală (True Vapour Pressure. concentraţie peste care exişti insuficient aer (deci insuficient oxigen. alchil-Pb. mijloacele de prevenire a pătrunderii gazelor din cargotαncuri în sala maşinilor. instrumentele de măsură fixe şi portabile şi aparatele de control.o instalaţie de gaz inert împreună cu sistemul de distribuţie al gazului ineπ. TVP) . Cai inert (Inert Gas) . Din această categorie fac pane cele mai multe sonimeme de ţiţei.ţiţei sau derivate ale acestuia ce au punct de inflamabilitate moi mare de 60°C. Pentru determinarea în laborator a temperaturii de inflamabilitate se folosesc aparate cu vas închis (closed cup) sau cu vas deschis (open cup).toate conductele.temperatura cea mai scăzută la care. cum ar fi gazele de evacuare (ardere). la temperatuπle obişnuite de depozitare. Presiunea de vapori Reid (Reid Vapour Pressure. Gazul inert folosit pentru prevenirea incendiilor în tancuri este o substanţă gazoasă sau un amestec de gaze. Condiţii inerte (Inert Conditions) referitoare la atmosfera din tancuri . combustibilii pentru turboreactoare. lichidul eliberează suficienţi vapori pentru a forma un amestec cu aerul ce se aprinde de la o flacără deschisă. în aceste condiţii amestecul gazos nu poate întreţine sau propaga arderea. care conţin insuficient oxigen pentru a intcţinc arderea substanţelor inflamabile (hidrocarburilor). Presiunea de vapori Reid a acestor produse este sub 0.. in această categorie intră combustibilii reziduali şi combustibilii distilaţi folosiţi în motoarele diesel.ţiţei sau produse obţinute din ţiţei ce au un punct de inflamabilitate sub 60°C. răcirea. Produse petroliere nevolatile (Non-volatile Petroleum) . starea de echilibru şi raportul gaz/lichid este efectiv zero.amestecul de substanţe gazoase degajate de ţiţei sau produsele petroliere obţinute din ţiţei. benzinele).250 Manualul ofiţerului mecanic \ cu aerul. Este presiunea maximă a vaporilor ce poate fi atinsă la temperatura respectivă. Aceste lichide produc. supravegherea şi controlul debitării gazului inert spre cargotancuri. Temperatura (punct) de inβamabilitate (Flashpoint) .presiunea absolută exercitată de gazele produse prin evaporarea unui lichid atunci cdnd se atinge.007 bar şi din acest motiv nu este uzual măsurată şi evidenţiată în buletinul de analiză. determinat cu aparatul cu vas închis. Gaz petrolier (Petroleum Gas) . etc. determinai cu aparatul cu vas închis. valvulele şi armăturile ce folosesc la distribuţia gazului inert in cargotαncuri şi la evacuarea gazului în atmosferă. concentraţii ale amestecurilor gazoase ce se situează sub limitele lor inferioare de inflamabilitate. la exprimarea temperaturii de inflamabilitate. Este obligatorie. în condiţii determinate şi la presiune de 760 toni. Este format în principal din hidrocarburi dar poate conţine şi alte gaze ca: hidrogen sulfurat.un gaz care este chimic inactiv şi care este incapabil de a reacţiona cu alte substanţe sau de a permite desfăşurarea oricărei reacţii chimice. condiţii realizate prin introducerea unui gaz ineπ. Produse petroliere volatile (Volatile Petroleum) . O:) pentru a întreţine sau propaga arderea. RVP) . determinată în condiţii standard. Sistem de gaz inert (Inert Gas System) . cu aparatul Reid la temperatura de 37. comprimarea. precizarea tipului de aparat cu care se face determinarea. .toate echipamentele special instalate pentru producerea. Ia temperatura respectivă.3°C (100°F) şi la un raport volumetric gaz/lichid 4:1.

3 1. acest amestec de hidrocarburi. 10% voi .5 7. Densitatea relativă a amestecului acestor hidrocarburi cu aerul este dependentă de concentraţie. Densitatea relativă. în stare de vapori (gaz).2 1. adică substanţe formate din hidrogen (H) şi carbon (C).5 1.0 1. 11. densitatea amestecului fiind practic egală cu α aerului.2. Volatilitatea acestor produse.55 :.1. în stare pură. Tabelul ILL Caracteristicile amestecurilor gazoase hidrocarburi-aer Limite de inflamabilitate. existând pericolul stratificării. Noţiuni generale 11. Limitele de inflamabilitate ale amestecurilor HCga r aer provenite din diverse produse petroliere lichide vor diferi de cele ale amestecurilor hidrocarburi pure . asupra limitelor de .5 Superioara (ITL) Densitate relativă f a U de aer Hidrocarbura pura Amestec 50% voi hidrocarburi50% voi aer 1. pentru tancurile ce transportă ţiţei şi derivate ale acestuia uşor volatile.aer. adică tendinţa acestora de a produce vapori la suprafaţa lichidului. ea este mai mare decât l pentru amestecurile aflate peste LFL. aer. concentraţia cea mai mare a hidrocarburilor fiind în apropierea suprafeţei lichidului.9 1. în raport cu aerul. butanul (CJiţ0) şi pentanul (CsHi:).1. îl vom nota în continuare HCg^.0 1.o i 1. depinde de concentraţia componentelor celor mai volatile.5 8. aceste limite sunt considerate: 1% voi .3 Amestec la LFL Hidrocarbura Proţjan Butan j Peruan 9.limita inferioară de inflamabilitate (LFL).ţiţeiul şi produsele petroliere uzuale . hidrocarburile care intră în compoziţia amestecului gazos de la suprafaţa produselor petroliere volatile sunt: propanul (C3H8).1.0 1L2.limita superioară de inflamabilitate (UFL).11. adăugat unui amestec inflamabiiitate este ilustraţi în figura nr.2. în practică. a acestor hidrocarburi.2. Lα diluţie cu aer sub LFL acest pericol dispare. % voi hidrocarburi în aer Inferioara (LFL) 1 ! 2. este mai mare decât l (tabelul nr.1). adică cu punctele de fierbere cele mai scăzute. măsurată prin presiunea de vapori. Cu aproximaţie.Instalaţia de gaz inert 251 11. Limitele de inflamabilitate ale amestecurilor formate din hidrocarburile pure gazoase cu aerul sunt prezentate în tabelul nr.aer. Compoziţia şi caracteristicile amestecului gazos hidrocarburi-aer Produsele petroliere . Inflamabilitatea amestecurilor HCgaι . în ţiţei se găsesc hidrocarburi cu puncte de fierbere cuprinse între -162°C (metanul) şi peste 400°C.gaz inert Influenţa gazului ineπ.sunt în generai amestecuri de hidrocarburi. 11.25 1.

aer nu poate arde. în astfel de amestecuri. compoziţia sa se va modifica după liniile FA respectiv FH.3.aer. Pentru mai multă siguranţă concentraţia maximă admisibilă a oxigenului. Punctul F de pe diagramă corespunde unui amestec neinflamabil. La adăugarea gazului inert unui amestec HC^ . cu atât concentraţia oxigenului în amestec va fi mai mică şi punctul va fi situat mai spre stânga. cripton (Kr). Acest punct corespunde unui conţinut de oxigen de aproximativ 11% voi. respectiv 1% voi (LFL) şi Fig. neon (Ne). Inflamabilitatea amestecurilor HCp* .' Sub 11% voi O: nici un amestec HC^ . pe măsura creşterii concentraţiei hidrocarburilor.aer ce conţine sub 8% voi O: nu poate arde în nici o circumstanţă. Linia AB arată această corelaţie în amestecul HC^z-aer. 11. corespunzătoare punctului H. panta liniei este detrminată de reducerea cantităţii de aer din amestec.1. Orice amestec aflat în afara suprafeţei CED nu poate arde. nu pot deveni inflamabile în nici o situaţie. corespunde unui amestec HCga* . este posibilă prin purjare cu gaz inert. La diluţia cu aer (ca de exemplu in operaţiile de degazare) orice amestec situat deasupra liniei GA va traversa şi domeniul de inflamabilitate. la una sigură. coincid. limitele de inflamabilitate se modifică după liniile CE respectiv DE.aer . adică va forma amestecuri explozive. Punctele C şi D de pe această linie corespund limitelor de inflamabilitatc a vaporilor de ţiţei. corespunzătoare punctului F.2. situat în stânga liniei AB. Gaze inerte folosite în prevenirea şi stingerea incendiilor Pentru prevenirea şi stingerea incendiilor drept gaze ce nu întreţin arderea pot fi folosite: -gazele rare (inerte): heliu (He). Numai puncetele situate sub linia GA.aer . . ele fiind scumpe se folosesc pentru prevenirea incendiilor în operaţiile de sudură.252 Manualul ofiţerului mecanic Diagrama prezinţi relaţia dintre concentraţia hidrocarburilor gazoase şi ^concentraţia oxigenului în amestecul gazos. Trecerea de la o situaţie nesigură. fără gaz inert. iar în punctul E cele două limite LFL şi UFL. argon (Ar). Dacă unui astfel de amestec i se adaugă fie aer. intervalul de inflamabilitatc se îngustează. Orice punct de pe diagramă. s-a stabilit la 8% voi: orice amestec HC^ . cu cât se adaugă mai mult gaz inert. ce corespund unor amestecuri foarte sărace în hidrocarburi.gaz inert 10% voi (UFL).gaz inert. 11. fie gaz ineπ.

4. având cea mai mid viteza de deplasare.2. O:. -f 3J6N2) = 13. folosit. N:.incendiul de la bordul navelor. in special la ineπarea cargotancunlor ce transporta gaze lichefiate: -dioxidul de carbon. 11. Azot spre utmost cri SepanioarePRJSM * Azot la consumatori Filtru de aer Compresor aer Aer îmbogăţit cu oxigen spre atmosfera Fig. 11. prin distilarea aerului lichid Azotul poate fi obţinut din aer: -prin distilarea aerului lichid. -amestec de A^. O altă cale de obţinere a azotului este prin descompunerea amoniacului (NH}) şi arderea hidrogenului rezultat: 4NH3 -»2N 2 +6H 2 2N2 + 6H2 4-3(θ.2.2SN2 -r6H 2 O . Azotul. Producerea gazelor inerte Gazele rare se obţin de obicei din aer. Instalaţie de producere a azotului din aer -prin absorbţia oxigenului din aer cu ajutorul unui reactiv regenerabil. în care concentraţia oxigenului nu depăşeşte 5% voi. din motive economice. CO: şi O?. folosit în instalaţiile de suns . se acumulează în partea superioară a separatorului obţinându-se un azot cu puritate pană la 99. în figura nr.Instalaţia de gaz inert 253 -azotul pur. permiţând separarea lor. CO: şi H:O) au viteze diferite de deplasare prin membrane.2 este prezentată o instalaţie de producere a azotului ce foloseşte separatoare Prism™ ale firmei Monsanto. gazele din componenţa aerului (N:. 11.95% voi. CO:. -prin trecerea aerului prin separatoare prevăzute cu membrane semipermeabile sub forma de tuburi cu diametru foarte mic.

atunci când gazele de ardere sunt trecute printr-un arzător suplimentar (figura nr. Concentraţia de voi (> este limitată de necesitatea reducerii concentraţiei oxigenului în cargotancuri la maxim 8% voi. Ideal ar fi ca acesta să nu conţină oxigen. Instalaţie de producere a azotului petroliere.V?.5). acesta din urmă i3cc amoniac ncdepă$ind 5% voi. lucru ce poate fi obţinut doar prin folosirea unui gaz inert cu conţinut cât mai mic de oxigen. gazul inert rezultând în urma arderii unui combustibil într-o anurmtă instalaţie.3.4): -un generator independent de gaz inert (figura nr. 11.3. Instalaţie de gaz inert ce foloseşte gazele de ardere de Ia turbina Instalaţiile de gaz inert de la bordul navelor pot folosi gaze de ardere provenite de la: -eşapamentul căldărilor principale sau auxiliare (figura nr.6. 11. 11. fapt pentru care i sdin amoniac a atribuit denumirea generică de gaz inert. 11. Amestecul de . . 11.6). i la tubulatura jpd de marc Fig.251 Manualul ofiţerului mecanic Din patru kilomoli de amoniac (61 kg amoniac) se Aer obţin teoretic aproape 295 Affionac + acr Nm3 azot: schema unei instalaţii de producere a Azot-H aci azotului este prezentată in spre ^ figura nr. îotcprεsor Aer Bioxidul de carbon se Apa fi ujcilcr Răαtcr obţine din carbonaţi prin descompunerea termică a \Hionac-ffazJ acestora sau descompunere cu Evaporator AmorsacSdâd acizi. CO? ţi O:. Se păstrează in butelii sub presiune. -o turbină cu gaz. este cel mai utilizat la bordul navelor Fig. ceea ce este imposibil din^pmτct de vedere practic. 11.

Fig.4. Sistem do gaz inert ce foloseşte gazele de ardere de la căldare. . 11.

b{iic atin PiMnpc c n i n i i i i s l i l i i l spre aim Vcnliliiloi «cr spre udn.âiυr Icsiic le^ue upu de nun e upd do mure PitinpA set ul id. Pompă Uansfcr αunluι-..5. Sistem de ţţaz inert cu generator i n d e p e n d e n t de ^az.hl»il I de la tanc cuinluiNlihil liuiuic aer l— Veiitilutiuu'c Aiv. 11. . do la piiinpa de rc/ci'vA PompA sup. ludi Fit.

de aceea pentru a obţine o ardere cât mai bună trebuie să se asigure: -o pulverizare cât mai fină. Arderea combustibililor marini şi în special a celor reziduali are loc cu tendinţă de formare de funingine.Irtstalatia de gaz inert 257 11. Pentru eliminarea avansată a oxizilor sulfului. -uri amestec cât mai omogen aer/combustibil. compuşi cu azot. proces ce are loc în absorber (scrubber). acizi puternici care atacă metalele producând coroziunea severă a instalaţiilor. in uncie instalaţii se folosesc pentru absorbţie şi soluţii de carbonat de sodiu. Eliminarea lor se face prin dizolvare in apă de mare. pentru a avea o suprafaţă de evaporare şi ardere cât mai mare. Când se folosesc gazele de evacuare. ce devin puternic acide producând coroziune şi poluarea mediului la deversarea lor peste bord. Calitatea gazului va depinde atât de natura combustibilului. Pentru celelalte două surse de gaz inert conţinutul de oxigen poate fi controlat automat şi menţinut strict între anumite limite. in mod uzual între 1. -o vqporizare cât mai eficientă obţinută prin recircularea gazelor fierbinţi in zona conului de pulverizare şi prin preîncălzirea aerului introdus în focar.2. Prin oxidarea acestora se formează dioxid de sulf (SO:) şi în mică măsură trioxid de sulf (S03).5. cât şi de condiţiile de ardere. depinde de modul cum este controlată arderea şi de gradul de încărcare al căldărilor. menţinut la valoarea cea mai mică la care arderea are loc firă fiim. La temperatura de 15°C se poate elimina până la 99% din cantitatea de oxizi de sulf conţinută în gazele de ardere. Combustibilii marini conţin pe lângă hidrocarburi şi compuşi cu alte elemente: compuşi cu sulf. în general. acesta rezultă prin arderea unui combustibil. Calitatea gazului inert obţinut din gaze de ardere în toate cazurile de obţinere a gazului inert.5 şi 2. pentru a realiza acest lucru viscozitatea combustibilului trebuie să fie suficient de redusă. de la căldările principale sau auxiliare se poate obţine. Oxizii sulfului reacţionează cu apa rezultând acid sulfuros şi sulfuric. cenuşă. in urma reacţiilor de neutralizare se formează sulfiţi şi sulfaţi de sodiu. substanţe minerale şi compuşi organo-raetalici. -un exces de aer de 10 până la 20%. un gaz inert cu un conţinut de oxigen sub 5% voi. proces ce are loc în absorber (scrubber): SO:+H:O<-> H2SO3 Sθ3-HH:Ck-» H:SO4 Eliminarea lor se face prin dizolvare în apă de mare.nevâtămători pentru mediu: H:Sθ3+Na:C03 -> Na:SO3+H:OK:θ:t H:Sθ4+Na:CO3 -> Na:SO4+H:OK:θ:î .5% voi şi în mod normal nu va depăşi niciodată limita de 5% voi. oxizi de azot (NO şi NO:). cât şi pentru neutralizarea apelor de spălare.

b. Solidele. după scrubber. adică introducerea de gaz inert în tanc în scopul obţinerii condiţiilor inerte. Metode de înlocuire a gazelor din tancurile de marfă Există trei operaţii în care se impune înlocuirea gazelor existente în tancurile de marfl cu altele: -inertarea. diferenţa. adică introducerea de gaz inert într-un tanc în care atmosfera este deja inertă in scopul reducerii în continuare a conţinutului de oxigen şi/sau reducerii concentraţiei hidrocarburilor gazoase la un nivel la care. dacă dimensiunile lor sunt mai mari de l μm. -:V:. toxic sau inert. diluna.pentπι gazele provenite de la cădări şi poate ajunge pană la 0. gazele inerte. lucru cu foc etc. compartiment sau container a aerului proaspăt până la o concentraţie la care să nu mai existe în acesta gaz inflamabil. Impurităţile solide pot fi în proporţie de 500 mg/m3 dar peste 98. Pentru a putea fi trimise în sistemul de distribuţie. 11. 11. CO nu poate fi redus sub 1000 ppm. amestecul să nu poată întreţine arderea. fiind necesară o interpretare corectă a indicaţiilor aparatelor de măsură folosite (vezi diagramele din figura nr. mai puţin de 150 ppm. in diverse puncte ale tancului. adică introducerea într-un tanc. Ele acumulează umiditate şi devin corozive. Din fericire ponderea cea mai mare o are NO care este cel mai puţin toxic.5% voi şi 15% voi. 2. Concentraţia gazelor. Compoziţia aproximativă a unui gaz inert obţinut din gaze de ardere este: -O:. sub formă de cenuşă sau funingine.2.5% din ele pot fi eliminate. -SO:. Cele două metode au un efect marcant asupra metodei de supraveghere a atmosferei. La un exces mic de aer se formează şi monoxid de carbon (CO). după spălare. -C0:. Temperatura gazului nu trebuie să depăşească cu mai mult de 5°C temperatura apei de mare folosită în scrubber. .7 d). în concentraţie de 3 pană la 4% voi . vor fi uscate şi răcite.c). Ele sunt în concentraţie mică dar sunt toxice.Manualul ofiţerului mecanic La temperatura de 15°C se poate elimina până la 99% din cantitatea de oxizi de sulf conţinută în gazele de ardere. Monoxidul de azot (NO) şi dioxidul de azot (NO:) nu se pot elimina din gazul inert. 11. -purjarea. sunt nedorite deoarece se pot depune în conducte sau ventilatoare. în toate aceste situaţii înlocuirea gazului existent în tanc se poate realiza prin una din următoarele metode: 1. 11. care este un proces în care apare stratificarea amestecului gazos din tanc (figura nr.6.5% pentru celelalte surse de gaz inert. dislocuirea. condiţii cerute de intrarea în tanc. -degazarea (operaţia de gas-free). care este un proces de amestecare (figura nr. cstevdifcrită în cazul folosirii uneia sau alteia dintre metode pentru înlocuirea atmosferei din tanc. între 13. dacă urmează o diluţie cu aer. este un gaz toxic care la o concentraţie de 1500-2000 ppm produce intoxicaţii iar la 4000 ppm provoacă moartea.8).7 a.

La ieşire La mijlocul tancului Timp (a) (b) Fig. Din punct de vedere practic viteza de înlocuire a . L (a) (b) (c) («1) Fig. Operaţii de înlocuire a gazelor din cargotancuri: a). GO. b)v c) diluţie. concentraţia gazului original. Evolufia concentraţiei gazelor din tancurile de marfă în timpul operaţiilor de: a) diluţie. 11. 11. scade exponenţial.8.Instalaţia de ga: inert 259 Magistrală O. în cazul introducerii unui gaz G peste unul preexistent în tanc. d) disiocuire Din punct de vedere teoretic două gaze formează un amestec omogen. b) disiocuire .7. GQ. în cazul diluţiei.

Aranjamentul l (figura nr. 11. Aranjamentul 2 (figura nr. înainte de a se ajunge în portul de încărcare. ll. Pentru a se obţine o înlocuire completă a gazului este important ca viteza gazului ce intră în tanc să fie suficient de mare pentru a atinge partea inferioară a tancului şi a provoca o mişcare turbulentă a gazelor şi deci un amestec cât mai omogen. original din tanc. -dacă o navă este în condiţii de gas-free. Pentru captarea gazelor care ies se folosesc conducte de puijare. în practică această interfaţă nu este netă şi pentru a obţine un grad avansat de dislocuire este necesar un volum de gaz de intrare mai mare decât cel pe care trebuie să-i înlocuiască.) . Gazele înlocuite ies tot pe la partea superioară prin conductele de aerisire ale fiecărui tanc şi apoi prin magistrala de aerisire. 11. dacă tancul este prevăzut cu valvule de izolare. pentru a reduce cantitatea de vapori periculoşi pe punte.7c.7.2. Metoda folosită este dislocuirea dacă diferenţa de densitate între gazul care intră şi cel existent este mare dar poate fi şi diluţie dacă această diferenţă este mică şi gazul intră cu viteză mare. în cazul dislocuirii. Metoda folosită este diluţia.260 Manualul ofiţerului mecanic gazului original depinde de fluxul de gaz G. Cerinţe impuse instalaţiilor de gaz inert Destinaţia principală a instalaţiei de gaz inert o constituie protecţia tancurilor de marβ ale petrolierelor împotriva incendiilor şi exploziilor. ll. viteza cu care acesta intră in tanc.gazele se introduc pe la partea superioară a tancului şi ies pe la partea inferioară. Go.) . punctul de absorbţie al gazelor este situat la un metru de baza tancului iar partea de deasupra punţii are o înălţime de doi metri. Folosirea uneia sau alteia dintre metode depinde de mai mulţi factori şi pentru punerea în practică a acestor metode sunt posibile mai multe aranjamente. G. d.) . să se realizeze o interfaţă orizontală stabilă.gazele sunt introduse pe la partea superioară a tancului astfel încât să se obţină o penetrabilitate maximă şi o amestecare cât mai bună în tanc. Navele echipate cu instalaţii de gaz inert trebuie să aibă cargotancurile menţinute tot timpul în condiţii de neinflamabilitate. fie. dimensiunile tancului. tancurile trebuie inertate. 11. fie prin conducta individuală de ventilaţie. adică: -tancurile trebuie să fie în condiţii inerte tot timpul. oxigenul trebuie să fie sub 8% voi iar presiunea in tanc pozitivă. ideal ar fi ca între gazul mai uşor ce intră în tanc. de aceea viteza de intrare a gazului G trebuie să fie relativ mică. cu excepţia situaţiei când este necesar să fie gas-free pentru inspecţie sau lucru. prin magistrala de gaz inert spre coşul de aerisire. până când concentraţia hidrocarburilor ajunge sub linia de diluţie critică cu aer (linia GA din figura nr. Aranjamentul 3 (figura nr. i). -trecerea de la atmosfera inertă la condiţiile de gas-free trebuie să se facă Ωră a se traversa domeniul de inflamabilitate.gazele se introduc pe la partea inferioară a tancului şi sunt eliminate pe la partea superioară. aceasta înseamnă că înainte de a se trece la introducerea aerului. Metoda folosită este diluţia.Tb. Pentru a menţine tancurile în condiţii de neinflamabilitate. atmosfera din tanc trebuie diluată. prin puijare cu gaz inert. şi cel mai greu. în plus ea asigură şi o reducere a coroziunii şi o creştere a capacităţii de pompare. instalaţiei de gaz inert i se impun următoarele cerinţe: .Ta.

De la valvulă izolatoare porneşte magistrala de gaz inert. 11. . Presiunea gazului trimis spre tancuri este reglată de valvulă de reglare a presiunii (4) plasată imediat după ventilatoare. sistem de distribuţie a gazului inert (figura nr. După valvulă izolatoare. atunci când pe timpul voiajului apare această necesitate. D Dtnerr prrtru vaponi «Je marţi D Suvctii Jc ιii5tnHι. în cazul ultimelor tipuri de nave există doar unele diferenţe de operare legate în special de temperatura de inflamabilitate a produselor transportate. d) să mărească presiunea în tancuri. valvulă unisens (6) şi valvulă izolatoare (7) spre tancurile de marfă. gazul inert fiind debitat pe la partea superioară a tancurilor.Instalaţia de gaz inert 261 a) să fie capabilă să inerteze toate tancurile goale: b) să funcţioneze în timpul descărcării. Componenţa sistemului de gaz inert obţinut din gaze de ardere în principiu. prin care trec gazele fierbinţi spre scrubber (2). Instalaţiilor de gaz inert destinate tancurilor ce transportă ţiţei li se impun aceleaşi cerinţe ca şi celor destinate tancurilor ce transportă produse petroliere diverse sau vrachierelor combinate. 11. se montează un întrerupător de presiuneA'acuum ce are rolul de a proteja cargotancurilc de vid sau suprapresiune cauzate de defecţiuni în instalaţie. debalastării.3.9.9). plasată la 1-2 m de eşapamentul căldării. curăţate de impurităţile solide. Aici gazele sunt răcite. ce se întinde de-a lungul punţii şi prezintă ramificaţii spre fiecare tanc. 11. pe magistrala de gaz inert.:c axi '_':cπ Fig. oxizii de sulf şi picăturile de apă. sistemul de gaz inert este constituit din: instalaţia de producere a gazului inert. spălării cu ţiţei a tancurilor. sistem de blocare a pătrunderii gazelor din tancuri spre instalaţia de gaz inert. curăţirii tancurilor c) să purjeze tancurile înainte de operaţia de gas-free. Schema de principiu a unui sistem de gaz inert Sistemul cuprinde valvulă de gaze (1). Gazele curate sunt trimise spre ventilatoarele (3) ce trimit gazul prin supapa hidraulică (5).

Ca urmare tubulaturile vor avea diametre mari. Pcrtru a preveni acest lucru.262 Manualul ofiţerului mecanic 11. Conducta dintre valvulă izolatoare şi scrubber trebuie să fie confecţionată din oţel foaπe rezistent la acizi. dar la temperaturi mai mari se vor folosi materiale nu numai rezistente la temperatură ci şi la acţiunea corozivă a gazelor. lucru mici. Când priza de gaz va fi VcntilMor câldarc închisă. Priza de gaz inert gazelor ce trec prin ea: pentru temperaturi sub 220°C se poate folosi fonia obişnuită.lUO).3. iar suprafaţa interioară va fi cât mai netedă. astfel încât fluxul de gaz prin ea să fie veπical: pentru construcţia ei se vor folosi materiale foaπe rezistente la funinginea îmbibată cu acidul provenit din condens. îndepărtarea depunerilor solide de pe scaunul valvulei şi de pe fluture se realizeză cu un dispozitiv de suflare. Din acest motiv instalaţia trebuie să prezinte rezistenţe de curgere cât mai mici.10. Materialul folosit la confecţionarea valvulelor izolatoare trebuie adaptat la temperatura Fig. se montează o gură de inspecţie. Priza de gaze de ardere Puncmî de prelevare al gazelor de ardere trebuie astfel ales încât gazul să nu fie prea fierbinte la intrarea în scrubber şi să nu formeze depuneri dense pe valvulele de izolare. rezultând viteze de curgere mici. Pe tubulatură. Ca valvulă de izolare se va folosi o valvulă tip fluture. atunci când valvulă este VahuLl aer închisă. Dacă se consideră necesară o porţiune de dilatare pe conducta de gaz.1. având în vedere faptul că. s-a prevăzut un dispozitiv care. 11. gazele stagnante se vor răci şi acidul sulfuric poate condensa. gazele se vor răci permiţând acidului sulfuric să condenseze pe metal şi să producă puternice coroziuni. ea trebuie să prezinte cât mai puţine îmbinări pentru a preveni acumularea de produse solide corozive. iar valvulele de pe traseul de gaz vor avea coeficienţi de curgere cat mai mari (numim coeficient de curgere cantitatea de gaz ce trece prin valvulă deschisă provocând o cădere de presiune de o atmosferă). în partea superioară a valvulei. injectează aer preluat de la suilanta arzătorului căldării (figura nr. pentru ca operaţia să se efectueze fără demontarea capacului valvulei.. aceasta se va monta după valvulă de izolare. atunci când valvulă este închisă. Debitele de gaz din instalaţia de gaz inert sunt mari iar presiunile de. .

p = presiunea totală a amestecului de gaze. p = H . şi rolul de răcire a gazelor şi de a elimina majoritatea impurităţilor solide (funingine.2.2. Xs concentraţia gazului dizolvat.X sau X » p/H încarc: pβ presiunea gazului.2 este dată constanta H pentru SCX in apă. in aim.3.X A sau X A = p • YA/HA Constanta Henry depinde de natura gazului. concentraţia la echilibru fiind funcţie de temperatură şi presiune.0 60βC 1 1. Tabelul 11. a lichidului în care se face absorbţia şi de temperatură.PA/HA in care: PAβ presiunea parţială a componentului A în faza gazoasă. Legea lui Heniy devine: P . bazată pe solubilitatea gazului în lichid Prin absorbţie unul sau mai mulţi dintre componenţii unui amestec gazos se separă prin dizolvarea într-un lichid GazuTse va dizolva până la atingerea unui echilibru.fază gazoasă şi o fază lichidă. Absorbeπil (scrubberul) Absorberul.45 1 ιo c 1 :o«c ! :4. H (atm).9 40«C 65. Hλ . corelaţia dintre concentraţia gazului în lichid şi presiune este dată de legea lui Henry. Constanta Henry. pe lângă ţolul său principal de a absorbi dioxidul de sulf din gazele de ardere. La temperatură constantă. Ţinând cont de legea lui Dalton. în mol/mol gaz. în mol/mol soluţie. Absorbţia este operaţia de difuziune (transfer de masă) între o. Legea lui Henry se aplică şi când gazul are mai mulţi componenţi sub forma: X A . cenuşă). în tabelul nr. in atm.Instalaţia de gaz inert 263 11.0 30°C 163 ιoo c 1 l β .0 β 30°C 47.: 1 35. J H i oβc 16. legea lui Henry se aplică sistemelor reale numai în intervale restrânse de presiune. în care constanta H este independentă de presiune. 1 1. în apa Temp. are. sub formă de fracţie molară. sau scrubbenil cum este denumit în πtod uzual. pentru dioxid de sulf. în atm (constanta H are dimensiunile unei presiuni). Sub această formă. XAs fracţia molară a componentului A în lichid în mol/mol soluţie.H A . de aproximativ i atm. presiunea parţială a componentului A este: in care: YA = fraqia molară a componentului A în amestecul gazos. în atm.constanta Heniy pentru componentul A.2 50«C 86. H .constanta Henry. in atm.Y A .

cu umplutură.12). calculate ca talere echivalente. 11. diferă considerabil. cantitatea de gaz inert ce trebuie obţinută şi calitatea acestuia. cu pulverizarea apei. Umplutura poate fi piatrăxuarţ sau materiale plastice.11. stropi sau bule. în instalaţiile de gaz inert de la bordul navelor lichidul absorbant uzual este apa de mare. Scrubber cu u m p l u t u r a Absorberele (scrubberele) cu talere (figura nr. Filmul de lichid de la suprafaţa umpluturii este fin oferind o suprafaţă de contact mare. de către lichid. natura mărfii.absorberul trebuie să fie proiectat în corelaţie cu tipul de navă. în acest tip de absorber gazele care circulă de jos în sus prin clopote sunt obligate să barboteze prin lichid. pe fiecare taler având loc absorbţia oxizilor de sulf şi antrenarea. realizată prin divizarea fluidelor în filme subţiri. adoptate de firmele producătoare. Un astfel de dispozitiv poate seni şi pentru prevenirea oricăror scurgeri de gaz. Absorberele (scnibberle) cu umplutură (figura nr.11). absorbere combinate.12. care este disponibilă în cantităţi mari. o viteză de difuzie şi un timp de contact gaz-lichid mari. a particulelor solide. 11. natura combustibilului ars şi tipul de echipament de ardere. fie prin barbotarc printr-un dispozitiv de etanşare cu apă. 11. Scrubber Talere" apă Separator' centrifugal r J aPă Fig. . înainte de intrarea gazelor în turnul de absorbţie ele sunt răcite fie prin trecere printr-o ploaie de apă. Alte două condiţii necesare şi avantajoase absorbţiei sunt: -suprafaţa cat mai mare de contact între gaz şi lichid.11.264 Manualul oβferului mecanic Constanta Henry este cu atât mai mică cu cat solubilitatea gazului este mai mare. -viteze mori ale fluidelor (debit mare al lichidului absorbant).Toate tipurile constructive urmăresc un contact cat mai bun între gaze şi lichidul absobant. dar pot fi folosite şi alte lichide absorbante. care implică cheltuieli mai mari. La absorberele cu umplutură talerele sunt înlocuite cu unul sau mai multe straturi de umplutură. atunci când scrubbenil este deschis pentru întreţinere şi inspecţie. din acest punct de vedere se disting patru tipuri de absorbere: cu talere. Soluţiile constructive pentru absorbere. de aceea ea scade cu creşterea temperaturii. Scrubber cu talere Fig.

La partea superioară a absorberului se prevăd unul sau mai multe filtre separatoare de picături.13b. Scmbberul trebuie să fie proiectat în corelaţie ςu tipul de navă.c).13. O mai bună separare a acestora se obţine în scπibberul centrifugal (construit de firma JAKO). d . Scrubbere cu pulverizarea apei: a .13a) şi cele ce folosesc plăci sau conducte perforate (figura nr. . fie sub forma unor paturi de polietilenă. Mişcarea gazelor în camera în care se pulverizează apa are o traiectorie elicoidală. b. Absorberele combinate folosesc două sau mai multe trepte de prelucrare a gazelor (figura nr.centrifugal Absorberele (scnibberele) cu pulverizarea apei. La acest tip de absorbere se disting două variante constructive: cele ce folosesc diuze pentru pulverizarea apei (figura nr. în general aceste absorbere au o eficienţă scăzută la îndepărtarea particulelor solide.cu duze.Instalaţia de ga: inert 265 Gaze Şicane ±rS=J~^χJT ZLT-q iachizλtor hidraulic Scnibbcr O» (c) (d) Fig. fie uscătoare tip ciclon. 11.14). 11. natura combustibilului ars şi tipul de echipament de ardere. 11. pentru reţinerea picăturilor de apă antrenate de gaze.13d). 11. forţele centrifuge ce acţionează asupra particulelor solide acţionând favorabil separării lor (figura nr. cantitatea de gaz inert ce trebuie obţinută şi calitatea acestuia. cât şi a impurităţilor solide. natura mărfii. c . 11.fâri duze. Ele au eficienţă sporită atât in eliminarea oxizilor de sulf. Absorberle (scnibberele} combinate.

Vizoarele trebuie prevăzute cu sticlă dublă şi să prezinte o bună rezistenţă mecanică. Montarea scrubberului trebuie făcută deasupra liniei de plutire pentru a nu apare probleme de drenare. Alimentarea cu apă trebuie să se facă de la o pompă independentă dar să existe posibilitatea de a folosi o altă pompă (de Ia instalaţiile de incendiu. Pompele trebuie să nu producă înnecarca scrubberului. Plăcile perforate. sub trei procente iar temperatura gazelor la ieşire să nu depăşească cu mai mult de 3°C pe cea luată in calcul. părţile metalice din componenţa filtrelor umede şi a separatorului de picături sunt realizate din oţel rezistent la acizi.3.14.3. răşini epoxidice armate cu fibră de sticlă sau alte asemenea materiale cu rezistenţă chimică mare. control şi siguranţă al scrubberului ce vin în contact fie cu apa. se folosesc aliaje metalice rezistente in apă de marc (aliaj Ni-Cr-Fe. de santină. Grupul de ventilatoare Ventilatoarele au rolul de a prelua gazul inert de la scrubber şi de a-1 trimite spre tancurile de mαrβ. Materialele din care este construit scrubberul trebuie să fie rezistente la coroziune. de balast. sanitară) flră insă a perturba funcţionarea altor instalaţii. inspectarea şi supravegherea funcţionării. 11.λfanualul oβferului mecanic La proiectarea aparatului trebuie să se aibe in Fig. Pentru navele ce transportă produse petroliere condi• ţiilc de calitate sunt mai severe. Scubberul trebuie prevăzut cu aparatură de măsură. Scrubbere combinate vedere ca eficienta acestuia să nu scadă. apd Pentru navele ce transportă ţiţei. oţeluri rezistente la acizi) sau oţel-carbon căptuşit cu cauciuc. atunci când nava este încărcată. gazele trebuie bine răcite înainte de a veni în contact cu acestea. atunci când nava balansează. în partea inferioară a scrubberului se prevăd conducte pentru drenarc precum şi sistem de încălzire pentru prevenirea îngheţării. Toate aparatele de măsură. -controlul nivelului apei in absorber. flotorii şi senzorii din sistemul de măsură. trebuie să fie realizate din materiale rezistente la acizi. . -controlul temperaturii gazelor. Pe mantaua scrubberului se prevăd guri de vizitare şi vizoare de sticlă pentru a permite curăţarea. 11. comandă şi alarmă pentru: -controlul presiunii apei de răcire. în cazul folosirii acestor căptuşeli. scrubberul trebuie proiectat astfel încât să elimine cel puţin 90% din SO: Şi efectiv toate impurităţile solide din gazele de ardere. fie cu gazele.

conectate la tubulatura de efluent a scrubberului. cu condiţia existenţei siguranţei că sistemul de antrenare poate fi imediat remediat cu mijloacele bordului. -de a regla debitul de gaz în magistrala de gaz inert. pompa scrubberului. care are capacitate mai mici este acţionat de un motor electric şi foloseşte la menţinerea presiunii în tancuri pe timpul voiajului. fiecare din ele având debitul necesar satisfacerii cerinţei din Convenţia SOLAS. Vavula pentru reglarea presiunii Valvulă automată pentru reglarea presiunii are următoarele roluri: -de a preveni reîntoarcerea gazelor din tancuri. în funcţie de cerinţe. cauciuc sau alt material organic rezistent la coroziune.1. 11. în acest scop instalaţiile de gaz inert pot fi dotate cu: -două ventilatoare.4. -scurgeri. pentru evitarea supraîncălzirii sau pentru reglarea debitului. Valvulă este de tip "normal închis". Rotorul se construieşte din aliaje rezistente la coroziune. atunci când lucrează la presiuni scăzute. dar şi în situaţia în care instalaţia de gaz inert funcţionează corect dar au apărui defecţiuni la supapa hidraulică şi/sau valvulă unisens şi presiunea gazului în tanc depăşeşte presiunea de ieşire a ventilatoarelor (cum este cazul operaţiunilor simultane de stripuire şi balastare). etc. în situaţia în care ar apărea o defecţiune la ventilatoare. excesul de gaz inert fiind rcturnat în scrubber sau eliminat în atmosferă. Valvulă pentru reglarea presiunii este o valvulă tip fluture. bronz-aluminiu cu ax din oţel rezistent la acizi. -două ventilatoare.15. Ventilatoarele sunt prevăzute cu: -sistem de spălare cu apă dulce a părţilor interioare. Caracteristicile presiune/volum ale ventilatoarelor sunt determinate de cerinţele maxime ale sistemului astfel încât. -guri de inspecţie. . al căror debit împreună să satisfacă cerinţa de mai sus. de obicei un ventilator este acţionat de o turbină cu abur iar celălalt ventilator. Lagărele folosite vor fi cu bile sau lagăre de alunecare. una dintre acestea fiind reprezentată în figura πr. Numai în cazuri speciale se admite un singur ventilator. în orice situaţie de descărcare şi cu toate pierderile de presiune din întregul sistem de gaz inert. în acest aranjament presiunea din sistem se reglează fără modificarea vitezei ventilatoarelor.. iar reglarea debitului se face prin intermediul unui transmiţător şi unui regulator de presiune legat la poziţioncrul vaivulci. între axul ventilatorului şi al sistemului de antrenare (atunci când nu este comun) se prevede un cuplaj elastic. din Amendamentul din 1981 la Convenţia SOLAS 1974 prevede ca instalaţia de gaz inert să poată trimite spre tancurile de marfl gaz inert cu un debit care să fie cel puţin 125% din debitul maxim de descărcare. apă.Instalaţia de gaz inert 267 Regula 62 paragraful 3. să se menţină in tancuri o presiune minimă de 200 mm col. ea reglează debitul de gaz prin modificarea unghiului de deschidere al fluturelui şi deci prin modificarea secţiunii de trecere a gazelor.3. când ambele ventilatoare funcţionează. 11. Pentru îndeplinirea celui de-al doilea roi pot fi folosite mai multe metode. pentru fiecare cameră. -valvule de recirculare a gazului inert spre scrubber. Carcasele ventilatoarelor sunt construite din oţel carbon căptuşit cu răşini sintetice.

11. La hidraulice de tip umed debitarea de gaz inert. în camera de etanşare (a) (b) apa are un nivel constant. scrubber sau spre orice altă zonă a instalaţiei de gaz inert care este considerată sigură din punct de vedere al riscului de explozie.16.Deşi există mai multe soluţii constructive. de aceea este esenţial ca aceasta să fie continuu alimentată cu apă şi în mod special atunci cdnd nu se livrează gaz inert în sistem . Ea trebuie să fie dotată cu mijloace de indicare a poziţiei valvulei: "închis" sau "deschis".3. Fig. Principiul de funcţionare al supapei menţinut de un prca-piin.16. 11.L DLinie recircuiare Varvuli izolare ValvuJă de reglare automaţi a presiunii gazului Fig. Supapa hidraulică de tip umed. 11. a. Supapa hidraulică blochează întoarcerea gazelor din tancuri chiar şi atunci când instalaţia de gaz inert nu funcţionează. Sistem de control automat a presiunii gazului în sistem 11. Supapa hidraulică (blocajul hidraulic) Supapa hidraulică împreună cu valvulă mecanică unisens acţionează ca sisteme automate de prevenire a curgerii inverse a gazelor dinspre tancurile de marfă (ce conţin hidrocarburi) spre ventilatoare.26* λ f anualul ofiţerului mecanic Valvulă poate fi acţionată şi manual. Regulator presiune gaz Tranainiţitor de presiune Supapa hidraulici Valvulă unisens ' * ( Valvulă de izolare gaze de ardere Ventilator G. Principiul de funcţionare al acestei supape este ilustrai în figura nr. în toate cazurile înălţimea coloanei de apă ce se formează în situaţia curgerii gazelor dinspre tancuri trebuie să fie suficientă pentru a nu le permite acestora trecerea spre ventilatoare. diferenţiate prin cantitatea de apă ce există în camera de etanşare în Separator timpul curgerii normale a gazului inert spre tancuri. acesta i i . Siφraprtsiuπe in cαrgotancuπ Flux de gaz ciire cαrgoiaπcuri Există trei tipuri de supape hidraulice.5.15.

Orice cădere de presiune în gazul inert (oprirea instalaţiei) sau ridicarea presiunii în tancuri peste presiunea cu care ventilatoarele introduc gaz inert.16. aceasta fiind drenată pe la partea inferioară. l-lux de gaz către cargotar. b)? presiunea în tancuri fiind mai mare decât presiunea de intrare a gazului inert în supapă. Vcnturi b.17. aşa încât gazul barbotează prin lichid şi trece spre magistrala de gaz inert. în timpul trecerii gazului inert prin acest tip de supapă. Gazul inert va antrena picături de apă de aceea. Umplerea şi drenarea camerei supapei se face automat. prevăzut cu valvule de umplere şi de golire. duce la umplerea cu apă a camerei supapei. valvulele de golire a tancului gravitaţional şi de drenare a camerei supapei fiind . 11.Irfstalana de ga: inert 269 are presiune suficientă pentru a îminge presiunea hidrostatică a lichidului. 11. Supapă hidraulică de tip uscat. Pentru realizarea acestui scop apa este menţinută într-o Fig. construit in corpul supapei.18.19. Principiul de funcţionare al acestei supape este acelaşi cu cei al supapei umede numai că se evită barbotarea gazelor prin apă reducându-se cantitatea de apă antrenată de gaz. Principiul de funcţionare al supapei hidraulice de tip semi-uscat cameră separată. în partea superioară a supapei se montează un separator de picături. Supapă hidraulică de tip semi-uscat. în camera de etanşare nu se găseşte apă. gazele din tancuri vor exercita o presiune asupra apei din camera de etanşare Suprapresiune în cαrgotancuπ producând pătπin-derea apei în Flux de gaz carre cargotancuri conducta de intrare şi blocând astfel gazele.cuπ Vai tuia control automat (a) Fig.17. prin acţiunea Venturi (figura nr. pentru a preveni transportul acestora în sistem. 11. Dacă se schimbă sensul de curgere al gazului (figura nr. 11. Astfel gazul inert nu se va mai umezi. Supapă hidraulica Supapa este prevăzută cu un tanc de apă gravitaţional. Principiul de funcţionare a supapei hidraulice de tip uscat Fig. 11.) c.

în figura nr.19) Orice conductă de drenare ce vine de la supapa hidraulică trebuie prevăzută cu un opritor hidraulic în formă de U. pentru carcasa valvulei se poate folosi şi oţelul^carbon căptuşit cu acoperiri organice rezistente la acizi. 11. 11. Acesta va fi plasat în afara sălii maşinii şi prevăzut cu sistem de împiedicare a îngheţării. de către gazul ineπ. etanşarea este realizată de un inel montat într-un canal al discului (figura nr. 11. Din acest motiv părţile mobile trebuie să fie uşoare iar secţiunea de trecere a gazelor cat Fig. dinspre cargotancuri spre ventilatoare. Tijă 1L3. răşini epoxidice armate cu fibră de sticlă sau cu orice altă acoperire rezistentă in acest mediu. 11.270 Manualul ofiţerului mecanic controlate de nivelul apei in tancul gravitaţional şi in camera supapei şi de presiunea gazului ineπ la ieşirea din ventilatoare. Presiunea din instalaţie fiind scăzută. valvulă trebuie să opună o rezistenţă mică.20. Materialele folosite în construcţia valvulei trebuie să fie metale rezistente la coroziune. Se folosesc aliaje rezistente la coroziune acidă dar se poate folosi şi oţel-carbon acoperit cu folii de elasiomeπ. . Supapele hidraulice trebuie astfel dimensionate încât presiunea coloanei de lichid să nu fie mai mică decât presiunea de deschidere a valvulei presiune/vacuum.20). în paπea superioară a valvulei este prevăzută o diuză de spălare. Valvulă unisens (de reţinere) Valvulă unisens este primul dispozitiv automat care împiedică circulaţia inversă a gazelor. Partea principală a valvulci este ventil ui sub formă de disc ce se sprijină pe un scaun din o{cl inoxidabil. Valvulă unisens (de reţinere) mai marc. Materialele folosite in construcţia supapelor hidraulice trebuie să fie rezistente la foc şi la ac(iunea corozivă a acizilor pe care gazul îl formează cu apa.6. în situaţia în care ventilatoarele s-au oprit şi supapa hidraulică mi are destul timp pentru umplerea cu apă. de înălţime cel puţin 2 m. este prezentată schematic o supapă hidraulic de tip uscat. închiderea automată arc ca scop împiedicarea circulaţiei inverse a gazelor ce conţin hidrocarburi. Umplerea tancului gravitaţional se face printr-o valvulă cu comandă pneumatică acţionată de un sesizor de nivel.13. Supapele trebuie prevăzute cu guri de vizitare şi vizoare rezistente la şoc. pentru observarea nivelului apei în timpul funcţionării (figura nr. Pentru deschiderea supapei este necesară comprimarea arcului ce menţine valvulă in poziţia închis. Alimentarea cu apă a su-papei trebuie să se facă dintr-un rezervor izolat hidraulic prin intermediul a două pompe.

dacă în tancuri apare vid sau numai cilindrul interior . în partea superioară se prevede o cameră de colectare din care lichidul recuperat este returnat în supapă. barbotează prin lichid şi iese în afară prin cilindrul interior. 11.^ t o "**• S Intrare ^ 4cr — >— j H •lichid 9 6 t ft 0 * μ: z7τ \ _ ••• • 0 * ft .7. -400 mm col.Instalaţia de gaz inert 271 11. numai cilindrul exterior . Principiul de funcţionare al supapei de presiune/vacuum Supapa este constituită din doi cilindri concentrici cu diametrele D şi d Volumul total de lichid Vt. api) Fig. barbotează prin lichid şi intră în instalaţie. api) (c) Presiune (ex.21. 1000 mm col. aerul este aspirat în tubul interior.3. Supapa de presiune/vacuum Rolul acestui dispozitiv este de a proteja cargotancurile în cazul in care în acestea apare presiune excesivă sau se creează vid. Volumul de lichid necesar se calculează în funcţie de condiţiile de presiune impuse şi de densitatea lichidului. Construcţia supapei este foarte simplă.în condiţii normale de funcţionare. Lichidul folosit poate fi un ulei mineral sau un amestec apă dulce/glicol. V-. Debitul posibil de deversat prin supapă trebuie să fie cel puţin egal cu debitul maxim al ventilatoarelor instalaţiei de gaz ineπ. in cazul creşterii presiunii peste cea prevăzută. principiul de funcţionare al unei astfel de supape este prezentat în figura nr. în proiectarea supapei de presiune/vacuum se iau în considerare: -o suprapresiune de 2000 mm col H:O. (A Presiune atmosteπci (b) ^ Condiţii de operare (ex. api) (d) Vid (ex. . Magistrala de gaz inert • — »» _ d D ___ — \ 4 A \ S Ieşire : SX . 1600 mm coi.21. 11. cu punct de congelare foarte scăzut. care ocupă ambii cilindri . corespunzător înălţimii H. -un \id de 700 mm col H:O.dacă în tancuri se crează suprapresiune. gazul inert intră în cilindrul exterior. corespunzător înălţimii h^.. Pentru prevenirea pierderii lichidului prin deschiderea bruscă a supapei către atmosferă. este constituit din volumul moπ. ce rămâne în cilindrul exterior în orice situaţie de funcţionare şi volumul circulant Vc. în caz de scădere a presiunii în tancuri. gaz şi i» * • 0. acesta fiind folosit mai ales pe vreme rece.

Toate dispozitivele de măsură şi alarmare cerute de Regula 62 a Convenţiei SOLAS trebuie să fie stabile la variaţii ale tensiunii de alimentare. acesta trebuie înregistrat continuu fie cu ajutorul unui debitmetru. dar înainte ca supapa să devină neopcrativă. reglarea temperaturii gazelor.4. Scrubberul trebuie să fie dotat cu instrumente de măsură şi alarmă pentru: -debitul de intrare al apei în scrubber. trebuie să fie gradate într-un sistem unitar de unităţi şi să aibe instrucţiuni clare pentru folosire. Dacă apare o scădere de debit sub valoarea indicată atunci se activează o alarmă. cu aparate de măsurare a temperaturii gazelor. Dispozitive de măsură.8. -nivelul apei în scrubber. Valvulele trebuie inspectate şi curăţate regulat pentru a le menţine în perfectă stare şi a preîntâmpina astfel funcţionarea întrerupătorului de presiune/vacuum. 11. factori care se întâlnesc în mod normal la bordul navelor. calibrare şi verificare. pe partea de refulare. sistemul de gaz inert este oprit automat Presiunea gazelor in magistrala de gai inert trebuie să fie supravegheată continuu. Ele vor acţiona înaintea întrerupătorului (supapei) de presiune/vacuum. 11.3. oţel protejat cu acoperiri epoxi-gudron. provocate de variaţiile de temperatură din tanc.22). Când temperatura atinge 65°C se activează o alarmă. fixe sau portabile. reglaj şi siguranţă Pentru buna funcţionare a sistemului de gaz inert acesta este dotat cu dispozitive de măsură. atunci când nu este neapărat necesară.Toate aparatele folosite. se va face la ieşirea din răcitor şi înainte de scrubber. în cazul generatoarelor de gaz inert la care gazele trec printr-un răcitor înainte de intrarea în scrubber. 11. variaţii de presiune. şocuri şi coroziune. Supapa hidraulică este prevăzută cu alarmă pentru cazul în care nivelul apei scade sub o valoare prestabilită. Pentru cazul supapelor de tip uscat alarma pentru nivelul apei este dezactivată când gazul inert trece spre sistemul de distribuţie. la vibraţii. Pentru controlul presiunii se realizează un circuit de recircularc (figura nr. iar la temperatura de 753C ventilatoarele se opresc automat. fie prin măsurarea presiunii cu un manometru. Atunci când presiunea apei de alimentare a supapei scade sub o valoare prestabilită. în modul arătat mai înainte. reglaj şi siguranţă. iar la o scădere în continuare a debitului se opresc ventilatoarele. umiditate. Valvule de presiune/vacuum Aceste valvule sunt proiectate să acţioneze în cazul variaţiilor mici de volum în atmosfera tancurilor. . Materialele folosite în construcţia supapei pot fi: oţel-carbon galvanizat. răcire necesară protecţiei materialelor de acoperire folosite la srubber.Manualul ofiţerului mecanic Supapa este prevăzută cu sticlă de nivel şi robinet de drenare. când apa în scrubber atinge un nivel prestabilit se declanşează o alarmă iar la depăşirea limitei prescrise pompa de alimentare cu apă se va opri. Limitele la care se activează alarma sau se opresc ventilatoarele se stabilesc în funcţie de caracteristicile constructive ale scrubberului. Grupul de ventilatoare este prevăzut.

Sistem de |».* 11.22.r/. inert cu cont nil automat al presiunii iţa/ului.Fit. .

11. suspendat într-un câmp magnetic. montat pe magistrala de gaz inert după valvulă de izolare şi înainte de valvulă unisens. Comanda diferitelor funcţiuni ale instalaţiei de ga: inert se face de la pupitrul de comandă din compartimentul maşini. Concentraţia oxigenului în gazul ineπ este-determinată cu ajutorul analizoarelor de oxigen. Analizorul cu senzori paramagnetic! se bazează pe faptul că oxigenul este puternic paramagnetic pe când celelalte gaze nu. pentru folosirea unui aparat portabil. în funcţie de susceptibilitatea magnetică a acestuia. Sistemul de reglare constă dintr-un transmiţător de presiune. un . Măsurarea concentraţiei oxigenului şi a hidrocarburilor gazoase în atmosfere inertate sau neinertate se poate efectua cu aparate fixe şi/sau portabile. se declanşează o alarmă. Aparatele indicatoare şi înregistratoare sunt plasate de preferinţă în camera de control încărcare-descărcare. -un punct între valvulă pentru reglarea automată a presiunii şi supapa hidraulică.1. Anumite instrumente. 11. Atunci când concentraţia oxigenului depăşeşte valoarea de 5% voi. respectarea întocmai a instrucţiunilor de calibrare şi folosire a aparatelor puse la dispoziţie de firmele producătoare ale acestora: -obţinerea de probe reprezentative prin folosirea unor aranjamente corecte de recoltare a probelor şi respectarea procedurilor de recoltare. pe puntea navigaţiei sau în alt loc care este uşor accesibil ofiţerului ce urmăreşte operaţiile de încărcare/descărcare. corpul suspendat prezintă o răsucire.1. Analizoare de oxigen Principalele tipuri de analizoare de oxigen sunt cele care folosesc: senzori paπunagnetici. aparate indicatoare şi aparate înregistratoare pentru urmărirea continuă a concentraţiei oxigenului în magistrala de gaz inert. semnalul de la transmiţătorul de presiune este inversat de către un controler de presiune şi transmis poziţionerului valvulei. senzori electrolitici şi lichide cu absorbţie chimică selectivă.274 Manualul ofiţerului mecanic Reglarea presiunii in magistrala de gaz ineπ se realizează cu ajutorul valvulelor pentru reglarea presiunii. Cum valvulă de reglare a presiunii este de tip "normal închis". Se impun următoarele puncte de prelevare a probelor: -un punct în conducta de gaz inert situat după ventilatoare şi înainte de valvulă pentru reglarea presiunii. Alimentarea cu aer a transmiţătorului va fi menţinută constantă. Pentru controlul atmosferei în tancuri se prevăd aranjamente speciale pentru recoltarea probelor şi determinarea concentraţiei oxigenului şi hidrocarburilor cu aparate portabile. Analizorul are o celulă de probă în care există un corp uşor. în acest aranjament se vor folosi aparate fixe de determinarea concentraţiei oxigenului. ce transmite un semnal proporţional cu presiunea gazelor.4. dispozitive de alarmare şi comandă sunt dublate şi amenajate pe subpanouri amplasate în camera de control încărcaredescărcare şi pe puntea navigaţiei.4. Controlul concentraţiei gazelor Corecta măsurare a concentraţiei gazelor depinde de: -folosirea aparatelor potrivite naturii şi concentraţiei gazelor analizate.1. Când gazul de analizat este introdus în celulă. una montată pe magistrala de gaz inert iar cealaltă în circuitul de recirculare.

fie dintr-o pastilă ceramică cu catalizator de ardere. Deoarece variaţiile de presiune modifică semnificativ indicaţiile este necesar ca proba de gaz să fie adusă Ia presiune atmosferică.2. La trecerea amestecului cu hidrocarburi. 11.Instalaţia de go: inert 275 curent electric ce trece printr-o bobină va produce un moment de răsucire egal şi de sens opus compensând răsucirea corpului suspendat. indicator cu filament metalic necatalitic. Indicatorul cu filament catalizator de ardere conţine un element sensibil format fie dintr-un filament dintr-un catalizator metalic.100% LFL şi uneori are şi o scală fină. în analizor pătrunde un volum de gaz cunoscut. O rază incidenţă este divizată în două. Aceste instalaţii folosesc un senzor electrolitic. Instrumentul are şi un circuit compensator. format dintr-un filament în contact direct cu aer curat.reglat cu ambele camere umplute cu aer iar imaginea din ocular este reglată astfel ca o linie închisă să coincidă cu indicaţia "O" a aparatului. Analizorul cu senzor electrolitic este construit dintr-o celulă electrochimică în care oxigenul difuzează printr-o membrană ce separă doi electrozi scufundaţi într-un electrolit lichid sau sub formă de gel. determină vitezele reacţiilor de electrod (măsurate sub forma densităţii de curent electric) şi diferenţa de potenţial la bornele celulei. Această variaţie de volum va fi proporţională cu cantitatea de oxigen absorbită. Acest fapt arc ca urmare modificarea rezistenţei filamentului. modificare proporţională cu concentraţia hidrocarburilor în amestecul gazos. încălzit electric. folosite doar la concentraţii ale hidrocarburilor sub limita inferioară de inflamabilitate (LFL) şi care nu pot fi folosite în atmosferă inertă. Indicatorul cu filament încălzit. Analizorul cu lichide absorbante se bazează pe folosirea unui lichid ce absoarbe oxigenul dintr-un amestec gazos.4. dar care nu este catalizator de ardere şi un filament compensator. pentru a permite compensarea variaţiilor de temperatură. Viteza de difuzie. Indicatoare de hidrocarburi în funcţie de concentraţia oxigenului în atmosfera în care se găsesc hidrocarburi gazoase se folosesc trei tipuri de indicatoare: indicator cu filament metalic ce constituie catalizator de ardere a hidrocarburilor. una trecând prin camera cu gaz şi alta printr-o cameră cu aer. Apărutul este iniţial . necatalitic are ca element sensibil tot un filament încălzit. Razele se recombină în ocular dând o imagine formată dintr-o reţea de linii închise la culoare.1. Atunci când amestecul gazos . proporţională cu concetraţia oxigenului din probă. Indicatorul cu măsurarea indicelui de refracţie este un aparat optic bazat pe diferenţa dintre indicele de refracţie al aerului şi al probei de gaz.trece peste catalizatorul încălzit are loc arderea hidrocarburilor şi modificarea temperaturii filamentului. Curentul elctric egalizator va fi proporţional cu imensitatea câmpului magnetic 41 deci cu susceptibilitatea magnetică a probei. folosit peste LFL. indicator ce măsoară indicele de refracţie. Aducerea la zero a indicatorului se face cu aer sau gaz ineπ ce nu conţine hidrocarburi. Când în camera de probă se introduce gazul cu hidrocarburi liniile se deplasează proporţional cu modificarea indicelui de refracţie şi deci . acestea din urmă provoacă o variaţie a rezistenţei filamentului proporţională cu concentraţia hidrocarburilor.10% LFL). Scala indicatorului este gradată în procente din limita inferioară de explozie (0% . 0% . din care se absoarbe oxigenul provocând o variaţie de volum a lichidului. adică va fi proporţional cu conţinutul de oxigen.hidrocarburi şi aer . înregistratoarele de oxigen pot măsura continuu concentraţia oxigenului în anumite spaţii şi pot declanşa un semnal acustic şi o alarmă vizuală în cazul apariţiei unei concentraţii reduse de oxigen şi să avertizeze în caz de atmosferă periculoasă.

. precum şi măsurile de siguranţă ce se iau în cazul in care instalaţia de gaz ineπ este oprită sunt aceleaşi pentru toate sistemele de gaz ineπ şi ele sunt prezentate în tabelul nr. Reţinerea apei este esenţială şi în cazul măsurării concentraţiei oxigenului.3. Ele trebuie să aibă o lungime suficientă pentru a se putea recolta probe şi din "spaţiile moarte" aflate de obicei la partea inferioară a tancurilor. pentru reţinerea acestuia. în acest caz este recomandat să se folosească. rezistente la apă. Materialele din care sunt confecţionate liniile de recoltare poate influenţa acurateţa măsurătorilor. mai ales cu senzori paramagnetici. Măsurarea concentraţiilor gazelor în diverse puncte ale atmosferei se face fie prin plasarea unor senzori în punctele respective. Tuburile trebuie să fie. Filtrele trebuie să fie curăţate periodic şi înlocuite atunci când este necesar. se pot folosi tuburi confecţionate din multe materiale ce sunt rezistente la aceste hidrocarburi. pentru ca vaporii de apă să nu ajungă la filament. Pentru recoltarea probelor în vederea determinării concentraţiei de hidrocarburi. deoarece prezenţa vaporilor de apă poate conduce la deteriorarea celulei. calce sodată (un amestec de hidroxid de sodiu şi oxid de calciu). Instalaţiile fixe pentru detectarea gazelor inflamabile sunt folosite numai în mică măsură la bordul unor tancuri petroliere pentru a înregistra concentraţia gazelor inflamabile în unele spaţii precum dublul fund sau tunelul conductelor. In ambele situaţii rezultatele sunt transmise unui sistem . fie prin recoltarea periodică de probe din aceste puncte şi aducerea lor într-un sistem central de măsurarea concentraţiei gazelor. -oprire. cum ar fi la spălarea tancurilor.Tuburile metalice sunt de cele mai multe ori nepotrivite. dar atunci când se transportă alte produse petroliere ce emană hidrocarburi aromatice. 11. de aceea şi analizoarele de oxigen au pe tubulatura de recoltare a probelor filtre pentru reţinerea apei. Diferenţa de concentraţie dintre diferitele puncte din atmosfera tancurilor depinde de metoda de înlocuire a gazelor folosită şi de operaţia executată.27K Manualul ofiţerului mecanic cu concentraţia hidrocarburilor. Pentru recoltarea gazelor emanate de ţiţei. 11. Măsurarea concentraţiei hidrocarburilor în amestec cu gaz inert poate fi afectată de prezenţa dioxidului de carbon. punctele de recoltare fiind alese în funcţie de acestea. Se măsoară această deplasare prin noua poziţie a liniei care a fost iniţial zero. central de control. de aceea se folosesc tuburi flexibile. este necesară montarea unor filtre suplimentare pe linia de recoltare a probei numai in cazul unei umidităţi excesive. aparatele de măsură sunt dotate cu filtre de bumbac. Scala poate fi gradată în unităţi de concentraţie sau în alte gradaţii arbitrare. să nu fie fisurate sau blocate.5. care prin intermediul unui grafic de calibrare poate indica această concentraţie. trebuie să se folosească tuburi pentru care firma producătoare recomandă folosirea lor în aceste cazuri. de asemenea. care sunt în general hidrocarburi parafinice. Pornirea şi oprirea instalaţiei de gaz inert Funcţionarea sistemelor de gaz ineπ se bazează pe aceleaşi principii de bază. în acest caz se folosesc granule de clorură sau sulfat de calciu anhidre care reţin apa dar nu afectează conţinutul de hidrocarburi. deşi ele diferă din punct de vedere al realizării unor detalii. Procedurile ce trebuie respectate la efectuarea operaţiilor de: -pornire.

se închid valvulde de aspiraţie şi refulare ale ventilatorului. se curaţi ventilatorul adici: se verifici si fie curaţi conducta de drenare.3. Proceduri de respectat la utilizarea sistemului de gaz inert Nr. se opreşte vantilalorul de gaz inert. se verifici dacd nivelul apei în supapa hidraulicd este cel necesar. se verified sd fie închise valvulde de intrare a aerului proaspăt. se testeazd funcţionarea dispozitivelor de alarma şi întreruperea sistemului determinate de variaţia nivelului apei in scrubber şi supapa hidraulici peste cel indicat. se porneşte ventilatorul şi se verified funcţionarea alarmei de defecţiune la ventilator. se deschid aerisirile dintre valvula regulatoare de presiune şi valvula izolatoare unisens de pe punte. — daci presiunea in tancurile de marfa" scade. se închide valvula izolatoare de gaz şi se deschide sistemul de etanşare cu aer. se determind concentraţia oxigenului* şi daci aceasta este maxim 5% voi (pentru navele mai vechi 3° o voi sau. se întrerupe circulaţia aerului spre valvula izolatoare pentru gaze de ardere. se deschide valvula de reiulare a ventilatorului. pe timp rece κ verifici funcţionarea sistemeielor de prevenire a înghiţirii ale supapei hidraulice. întrerupătorului de presiunc-vacuurαelc. pentru a preveni pătrunderea hidrocarburilor gazoase în spapile sigure. se închide valvula regulatoare de presiune. s< opreşte alimentarea cu apa dupi perioada necesard spălării. se deschide valvula de recirculare pentru a permite instalaţiei sd se stabilizeze. 1. Atenţie: unele analizoare de oxigen au nevoie de mai muh de două ore sd se stabilizeze! . se deschide sistemul de spilare cu api când ventilatorul înci se mai roteşte dar cu motorul de antrenare oprit (dacd nu exişti ahi recomandaţie din partea constructorului). dacd este posibil. acolo unde exişti şi cd flanşeie oarbe sunt bine montate. valvulele de aspiraţie şi cea de retulare ale celuilalt ventilator trebuie sd fie închise dacd acesta nu va fi folosit concomitent cu celilah.se închide valvula izolatoare unisens de pe punte atunci când în tancurile de marţi concentraţia oxigenului este maxim 8% voi şi presiunea este cea prevdzuti.ului în gazde de ardere de la căldare pentru a ne asigura ci 9 nu este mai mare de S 'o voi. dacd pompa ce o alimenteazi funcţioneazi coresounzitor şi ca sistemul de alarmare al acesteia si funuonezc.Instalaţia de gaz inert Tabelul î î. nivelul apei in supapa hidraulica de pe punte. alarm! şi întreruperea operaţiilor. se verifici nivelul apei în buclele de api instalate în conductele de gaz. Pornirea instalaţiei de gaz inert •^ Oprirea instalaţiei de gaz inert 3. se deschide valvula regulatoare de presiune. înainte de a atinse 100 mm se reoresurizeazi. Instalapa de gaz inert opriţi Sistemul de saz inert este pregătit si livreze gaz inert spre tancurile de mărfi .. mai puţin) alunei se închid aerisirile spre atmosfcrd dintre valvula regulatoare de presiune şi valvula izolatoare de pe punte. se menţine alimentarea cu api a scrubberului dupi indicaţiile constructorului. în funcţie de vreme. se deschide valvula izolatoare pentru gaze de ardere. 0 277 Situaţia de tαcni 1 Ordinea execuUrii operaţiilor 2 se verified concentraţia oxigsr. se verified dacd pompele ce alimenteazd scrubberui şi supapa hidraulicd asigurd nivelul necesar al apei în acestea. cel puţin o daţi pe zi. se verified punerea sub sarcină a tuturor sistemelor automate de control. se deschide yalvula de aspiraţie pentru ventilatorul ce urmeazd a funcţiona. crt. se verifici. circuitele traduαoarelor de presiune.

0 D D i î o i NF F î D F F* (} D D PI.2 4ι4. O 1 1) Kx n i i i D F 1) i F NF 1 F F* n IM. O D i I n i 1) o D I 1 0 i î 1) IM. 0 I D D Kx i i Şist.D π.π> I D i i 1 D F IHilizând ventilatoarele sistemului de gaz incit î î NF Pentru inspecţie sau reparaţii î i NF F i D F )• • :• G 1) 1) PL O î I) G D D IM. ICx • extras pe punte . O I D 1 I 0 (] o D l> F D î 1 I F NF D î F F D.semnalul de aer pentru (7) închis.fιιno|ioneazJ fixat la 700 nini υol H2O. Nl: nu fιιιιc|ioncayJ.2 2 31 3. O i i G D 1) IM. O 1 1) 1) Kx i i I NF NF 1 I F'* IM.ιtiv. gaz incit N F i î I î Şist. O I I) D Kx NF NF i î i NF I f î NF NF î I î i i î î î PL i IM.I F ι.1 1.uc debit Conliυlor depresiune Supapă hidraulică Valvulă un i sens Valvulă i/υlatoare Supapă press/ vacuum Valvulă press/vacuum Valvulă b y pass Intrare j»a/. 0 I D ! ! î D NF î I Uni /. F 4 . incit Capace guβ tanc Conducte de purjare Disp măsurare tanc NF I i i F NF 1) 1 F l* (i 1) 1) IM. F func|ionea/-V.1) F 1 D I I NF F I I) F F Tancuri pline I* descărcare U balastare Dj Î.irul vcnlilatouil de pe punte î Kx i Kx i 1 D F F I) D F F 0 I) D IM. i i i încărcare V ba lăstare simultană Iλl 1. I . F 4 4 .D F I D I NF F î D F P G 1) 1) IM. l Starea componentelor sistemului de j»a/ inert în diverse C. O υpcι.'ompυiu-ntu Inert* re Denumirea o pe ni ţ UI Deguzarea Descărcare si balastare simultană Spălare tancuri Po/.Tabelul I I . F 4 * * ia 200 mm col llj().i Î. H. gaz incit N F funcţionează fixat VoM: 1) desdiis. Denumirea Tancuri goale D D F 1) 1 în cărui r e sau balastaie 1.inJiis. plin cu lidiiii.1 4«42 51 52 61 62 7 7a 8 8a E) 10 U 12 13 14 15 16 Valvulă gaze ardere 1 Valvulă gaze ardere 2 Scrubber Valvulă aspiraţie 1 Valvulă aspiraţie 2 Valvulă aspiraţie aer 1 Valvulă aspiraţie aer 2 Ventilator I Ventilator 2 Valvulă refulare 1 Valvulă refulare 2 Valvulă ic-j'l.

11.5 se prezintă operaţiile de întreţinere ce trebuie executate şi recomandări privind intervalul la care ele se execută. în portul de descărcare . in magistrala de gaz inert menţinindu-se o presine pozitivă de 100 mm col. 11. întreţinerea şi verificarea sistemului de gaz inert Prevenirea. A . se vor deschide cât mai puţine capace şi pentru timp cât mai scurt.înainte şi după încărcare. Atunci când trebuie să se efectueze operaţii de măsurare manuală sau de recoltare a probelor.23) pe durata acestor operaţii este cea prezentată în tabel. Operarea cu sistemul de gaz inert Inertarea tancurilor goale este preferabil să se execute în timpul marşului în balast. Starea componentelor sistemului (figura nr.4. La sfârşitul operaţiei conductele de purjare/ventilare vor fi închise şi tancurile vor fi presurizate. Fig. 11. în tabelul nr.Instalaţia de ga: inert 279 11. 11. Măsurarea sau recoltarea probelor se execută: în portul de încărcare . apă. Folosirea gazului inert la operaţii efectuate în tancurile de marfa Sistemul de gaz inert va fi folosit la întreaga gamă de operaţii cuprinsă în tabelul nr. Intrarea persoanelor in tancuri trebuie să se facă cu respectarea nomelor naţionale şi/sau a celor internaţionale.7. se vor întrerupe operaţiile de încărcare sau balastare. Acestea se pot reliza printr-un program de întreţinere periodică a tuturor componentelor sistemului.înainte şi după descărcare. 11. depistarea şi repararea oricăror defecţiuni asigură funcţionarea în siguranţă a sitemului de gaz inert.23.6. Aceeaşi presiune se va menţine şi în tancurile încărcate cu marfă. după care imediatse vor presuriza din nou tancurile. personalul fiind obligatoriu avertizat asupra pericolelor ce le implică această operaţie.

Demontarea valvulelor pentru inspecţia lor şi a conductelor de drenare. La fiecare voiaj. Spălarea scrubberului cu curent de apă dulce. Se verifică perzenţa apei antrenată pe timpul operării. Se greseazi şi se pun in runcţiunc Când situaţia o permite şi Ia flecare şase luni. Recomandări privind întreţinerea sistemului de gaz inert Componenta Operaţii de întreţinere 0 1 Interval de efectuare 2 Priza de gaz (valvulă de izolare) Se verified funcţionarea . apariţia urmelor de coroziune. . se examineazi sistemul de spălare cu apă şi de drenare. daci este necesar. Deschidere pentru inspecţie şi curăţare. La şase luni şi după spălare. înainte de punere in funcţiune şi la fiecare două luni. Se ung lagărele. serpentinele de incdlzire. depunerilor şi defecţiunilor pe: pereţii şi fundul scrubberului. se verifici apariţia coroziunii la punctele de intrare. Demontarea regulatoarelor de nivel şi a sesizoarelor de temperaturi pentru inspecţie. La doi ani sau mai des daci este necesar şi la urcare pe doc. Spălarea separatorului de picaturi. La şase luni. Se deschide pentru inspecţie generală.Anual. se acţionează manual valvulă.5. depunerilor. . se verified liniile venturi la supapele de tip semiuscat Se testează funcţionarea sistemului automat de umplere şi drenare. La urcare pe doc sau când este posibil.Manualul oβferului mecanic Tabelul 11. Se verified apariţia semnelor de coroziune. Deschidere pentru inspecţie interni urmirindu-se apariţia coroziunilor şi starea suprafeţei de d-inşare. se curăţă şi se remediază defecţiunile. Se demontează şi se verified: inelul de etanşare.Anual. . Se deschid pentru revizie totală şi inspecţie. Se verifică indicarea corectă a poziţiei cbpetului. Deschiderea scrubberului pentru inspecţie internă. După folosire. în timp ce este opriţi căldarea. a rotoarelor. Scrubber La urcare pe doc şi în perioadele de reparaţii. La şase luni. Punerea in funcţiune şi gresarea. Spălarea conductelor de drenare şi a valvulelor cu curent de apă cu ajutorul pompei scrubberului timp de aproximativ o oră. .Anual. Curăţare cu aer comprimai sau abur. a . Demontare pentru revizia generală a lagărelor şi a etanşărilor. Ventilatoarele Valvulă regulatoare de presiune Inspecţie internă prin deschiderea capacelor. Revizia generali a valvulelor. Deschidere pentru revizie generală. înainte de pornire şi săptămânal. La trei luni. Verificarea aliniamentului. Se verified nivelul lichidului când sistemul este la presiune atmosferici. La şase luni. . senzorii de nivel şi de temperatură.Anual. Supapa hidraulici . sistemele de drenare a apei. coşurile şi suporţii filtrelor ude. Depistarea vibraţiilor. La ι£ care pe doc*. După folosire.Anual sau cel mult la 18 luni. După oprire. Spălare cu apă. In timpul luncţionării. La şase luni. conductele şi diuzele de apă. Valvulă unisαis Valvulă de izolare de pe ounte Supapa hidraulici de presiune / vacuum Valvulele de presiunevacuum Siptimânal sau înainte de pornire. formarea de depozite. La şase luni. se urmăreşte apariţia coroziunilor. Demontarea regulatoarelor de nivel şi a flotoarelor.

O. 2 înainte de pornire. Witherby Marine Publishing. L C. Bratu [5].Flexinert Maritime Protection A/S.at Site Maritime Protection A/S. London. 1986 [2]. I. Se inspectează valvulele regulatoare de presiune. Em. 1990 Operaţii şi utilaje în industria chimici. 1986 Inert Gas Sistems Maritime Protection A/S. Bibliografie [1). (continuare) 0 Sisteme de reglarea presiunii ςazuiui Alte operaţii de întreţinere şt testare 1 Se elimini condensul din instrumente. De câte ori este posibil. Se verifica funcţionarea sistemelor de alarmă. S. C. 1986 Inert Gas Sistems . • Atenţie: In timpul inspecţiei se vor monta flanşe oarbe pe intrarea gazelor iar interiorul se va ventila continuu. M. [4]. S. Maritime Protection . Maritime Protection [7]. [3]. Norway. I. Norway. Norway. London. 1970 Nitrogen Generation at Sea . 1990 Tanker Safety Guide (Chemicals) 3-rd Edition Witherby Marine Publishing. Se verififcâ echipamentul fix şi portabil de măsurare a concentraţiei oxigenului şi se calibrează corespunzător. Voi. M. 2 Editura tehnică. se alimentează1 cu aer. 1988 Inert Gas Sistems I. Bucureşti. Publication. Maritime Protection [6]. De câte ori este posibil. International Safety Guide for Oil Tankers & Terminals 3-rd Edition. O. Se verifici scopirile de gaze la conductele din sistem mai vechi de patru ani.5.Mstalatia de gaz inert 281 Tabelul 11. London.

Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale. . dacă este prezentă. totuşi. admisibile. în cea mai mare parte azotul nu intră în reacţie în cadrul procesului de ardere. Conferinţa părţilor la Convenţia internaţională din 1973 privind poluarea de către nave. NOt are un efect dăunător asupra mediului înconjurător determinând acidularea şi contribuie. presiune de comprimare ridicată.CODUL TEHNIC PRIVIND EiMANAŢIA DE OXIZI DE AZOT DE LA MOTOARELE DIESEL NAVALE 12. Cu alte cuvinte. Conform prevederilor din MAJRPOL 73/78. în general. surplusul de oxigen disponibil fiind în funcţie de raportul dintre cantitatea de aer şi cantitatea de combustibil (coeficientul de exces de aer) conform căruia funcţionează motorul. cantitatea mare de combustibil injectat). cu ulterioara intrare în vigoare a Anexei VI.3/ 1997. Dificultăţile în stabilirea precisă a mediei actuale de emanaţie de NO de la motoarele diesel navale în funcţiune de pe nave au fost recunoscute în formularea unui set simplu şi practic de cerinţe în care sunt fixate mijloacele de asigurare a domeniului oentru emanaţiile de NO. Oxizii de azot (NOX) care se pot forma includ NO şi NO: care sunt în primul rând în funcţie de temperatura de ardere. prin rezoluţia MP/CONF. este şi funcţie de timpul în care azotul şi surplusul de oxigen sunt expuse la temperaturi înalte corespunzătoare procesului de ardere al motorului diesel. elementele premergătoare formării oxizilor de azot în timpul procesului de ardere sunt azotul şi oxigenul. inspectarea şi certificarea motoarelor diesel navale care vor da posibilitatea producătorilor de motoare. armatorilor. în general. cantitatea de azot organic disponibil din combustibil. si. Oxigenul va fi consumat în timpul procesului de ardere. un mic procent va fi oxidat pentru a forma diferiţi oxizi de azot. decât o turaţie mare.1. în principiu. Administraţiilor să se asigure că toate motoarele diesel navale corespund valorilor limită corespunzătoare de emanaţie a NOX aşa cum se arată în Regula 13 a Anexei VI din MARPOL 73/78. Aceşti compuşi formează împreună 99% din amestecul de admisie. a adoptat. aşa cum a fost modificată de Protocolul din 1978 referitor la aceasta (MARPOL 73/78). Anexa VI . cu atât este mai mare cantitatea de NOX. Conform acestui Cod trebuie stabilite procedeele obligatorii pentru încercarea. De asemenea.Reguli de prevenire a poluării aerului de către nave. cu cât temperatura de ardere este mai mare (presiune de ardere ridicată. o turaţie mică a motorului diesel duce la formarea mai multor NO. fiecare motor diesel naval la care se aplică Regula 13 din această anexă trebuie să corespundă prevederilor din aceş£ Cod. la apariţia efectelor dăunătoare sănătăţii. format. Introducere La 26 septembrie 1997.

2.2 în scopul aplicării acestui Cod. este de a specifica cerinţele referitoare la încercarea. cu excepţia acelor nave menţionate în paragraful l (b) din Regula 13. care se aplică navelor cu un tonaj brut mai mare sau egal cu 400 t sau a căror putere totală instalată este mai mare de 1500 k W (Regula 5 din Anexa VI).1. Stabilirea în acest stadiu iniţial a conformităţii cu Regula 13 a Anexei VI este o condiţie esenţială a prezentului Cod. un motor se consideră că funcţionează în conformitate cu limitele NOX din Regula 13 a Anexei VI dacă se poate demonstra că emanaţia specifică de NOX de la motoarele diesel navale se încadrează în acele limite cerute ale inspecţiei iniţiale de certificare. încercarea ulterioară la bordul navei este inevitabil limitată în ceea ce priveşte scopul şi precizia. calculată ca emanaţie medie totală de NOX. scopul sau emanaţia putând fi deduse şi confirmându-se astfel că motoarele sunt instalate. o organizaţie autorizată să acţioneze în numele Administraţiei.2.3.2.2. modificare substanţială înseamnă orice modificare la un motor care poate realmente determina motorul să depăşească normele de emanaţie menţionate în Regula 13 din Anexa \T\ FnlrvMiir***» r*nr#»nf^î n rτ»mrv»n*»nf^»lr\r m/^frtπiliiî r*ιt rtip>c^l*» cr^f+îftr-itf* în Fîcn f«»knîo^ /»*»»•*» . Cu privire la cerinţele de inspectare şi certificare a navei. denumit în continuare Cod. .2. Scopul Scopul acestui Cod tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale. cu toate funcţiile cerute unei Administraţii prin acest Cod.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 283 Administraţiile sunt încurajate să facă o evaluare a emanaţiilor de la motoarele diesel auxiliare.3.2.2. Generalităţi 12.2 Modificare substanţială a unui motor diesel naval: 1. 12. 12.2.: Ţ 12. acest Cod include doar acele cerinţe aplicabile pentru conformitatea motorului cu limitele de emanaţie de NOX.1 Prezentul Cod se aplică tuturor motoarelor diesel cu o putere efectivă de peste 130 kW care sunt instalate său urmează a fi instalate Ia bordul oricărei nave conform Anexei VI. Definiţii 12. inspecţiilor intermediare şi ale altor inspecţii asemănătoare 12.2. 12.3.2. funcţionează şi sunt întreţinute în conformitate cu specificaţiile producătorului şi că orice reglări sau modificări nu se abat de la normele de emanaţii stabilite de către producător 1 la încercarea iniţială şi certificare. 12.2.1 Emanaţiile de oxid de azot (NOJ reprezintă emanaţia totală de oxizi de azot. Administraţiile au dreptul să împuternicească.2. Aplicarea 12.2. inspectarea şi certificarea motoarelor diesel navale în vederea asigurării conformităţii lor cu limitele de emanaţie de oxizi de azot menţionate în Regula 13 din Anexa VI a MARPOL 73/78. şi determinată folosind ciclurile de încercare corespunzătoare şi metodele de măsurare specificate în acest Cod.3 Conform acestui Cod. Pentru motoarele instalate pe nave construite până la sau după l ianuarie 2000.. şi de propulsie prin verificări experimentale pe standuri de probe unde se pot efectua încercări precise în condiţii corespunzător controlate.

12.2.9 Un mijloc rapid de verificare înseamnă cerinţa pentru o procedură sau echipament ce va fi folosit la verificarea conformităţii cu oricare din cerinţele acestui Cod aşa cum se specifică de către producătorul motorului şi este aprobat de către Administraţie. stabilite prin metoda simplificată de măsurare descrisă la 12.2. modificarea arborelui de distribuţie.284 Manualul ofiţerului mecanic nu pot modifica parametrii de emanaţie indicaţi mai sus. 2. 12. configuraţiei camerei de ardere sau reglarea momentului de injecţie în cilindrul motorului)...este instalat la bordul navei şi cuplat la respectivul echipament acţionat de motor. 6 şi 13 din Anexa VI. nu este considerată "o modificare substanţială" indiferent dacă se înlocuieşte o parte sau sunt înlocuite mai multe. 12.2. instalaţiei de injecţie cu combustibil. cum ar fi presiunea maximă din cilindrul.7 Certificatul I AP P este Certificatul internaţional de prevenire a poluării aerului. temperatura gazelor de evacuare etc.2.3. modificare substanţială înseamnă orice modificare făcută la un motor în scopul măririi peste limitele admisibile menţionate la 12.2.3.3.3.2.2.14 Forţa de frânare este puterea calculaţi măsurata la frîna hidraulică.3. 12.12 Turaţia nominală înseamnă numărul de rotaţii pe minut ale arborelui cotit corespunzător puterii nominale.3.3.S Administraţie înseamnă Guvernul statului al cărui pavilion nava este autorizată să-i arboreze.3. Aceste date sunt dependente de sarcină.6 Certificatul EIAPP este Certificatul internaţional al motorului cu privire la prevenirea poluării aerului care se referă la emanaţiile de NOX. identificate prin numărul lor din proiect.11 Puterea nominală înseamnă pute'rea nominală continuă maximă efectivă aşa cum se specifică pe placa de timbru şi în Fişa tehnică a motorului diesel naval la care se aplică Regula 13 din Anexa VI şi Codul tehnic NOX.7.3. 12.3.).4 Punere la punct înseamnă ajustarea unui parametru reglabil care influenţează emanaţia de NOX.13 Puterea totală instalată înseamnă totalul puterii nominale continue maxime.2. 12. 12. aşa cum se specifică pe placa de timbru şi în Fişele tehnice ale tuturor motoarelor diesel navale instalate la bordul navelor la care se aplica Regula 13 din Anexa VI şi Codul tehnic NOχ.2.funcţionează în vederea îndeplinirii scopului pentru care este destinat echipamentul.2.3. la care se aplică Regulile 5. 12. aşa cum se specifică pe placa de timbru şi în Fişa tehnică a motorului diesel naval. ungere răcire.15 Condiţii la bordul navei înseamnă că un motor: .10 Motor diesel naval înseamnă orice motor cu ardere internă cu piston cu mişcare alternativă care funcţionează pe bază de combustibil lichid sau mixt.3 Componente sunt acele piese interschimbabile care influenţează emanaţia de NOX.3. 12.11 a caracteristicilor sale reale de emanaţie. a unui motor.7. 12.3. La motoarele instalate pe nave construite înainte de l ianuarie 2000.3.. Aceste modificări inc lud'schimbarea unor piese dar şi reglaje (de ex.2. inclusiv instalaţiile auxiliare motorului( alimentarea cu combustibil. şi . înregistrate la funcţionarea motorului şi care influenţează emanaţia de NOX. . instalaţiei de supraalimentare.5 Valori de operare sunt date ale motorului.2. 12. 12. cu motorul echipat doar cu piesele auxiliare standard necesare pentru funcţionarea sa pe standul de încercare. 12.2.3.

1. există cinci metode alternative incluse în prezentul Cod pe care producătorul.PP).6. încercarea la bordul navei pentru un motor care nu a fost precertificat în vederea efectuării unei inspecţii combinate de precertificare şi certificare iniţială în conformitate cu toate cerinţele standului de încercare din capitolul 12.6.3.2. măsurarea şi supravegherea direct la bordul navei în vederea dovedirii conformităţii doar în cadrul inspecţiilor periodice şi intermediare. 12. se va supune următoarelor inspecţii: 1. calculării sau încercării unui motor în ceea ce priveşte emanaţiile de NOX după cum urmează: 1. 3. standul de încercare pentru inspecţia de precertificare în conformitate cu capitolul 12.3. care vor fi efectuate la nave ca parte a inspecţiilor prevăzute de Regula 5 din Anexa VI. fie la amendarea unui Certificat IAPP valabil care poate impune instalarea unui nou motor. aşa cum a fost proiectat şi echipat.3.6: 2. Inspecţii şi certificare 12. corespund limitelor de emanaţie de NOX prevăzute de Regula 13 din Anexa VI. 4.. ca parte a inspecţiei navei.1.3. Inspecţiile periodice şi intermediare. le poate alege în vederea măsurării. Inspecţie iniţială de certificare care trebuie efectuată la bordul navei după instalarea motorului. poate duce fie la eliberarea unui Certificat iniţial internaţional de prevenire a poluării aerului (ÎA.3. în conformitate cu 12. în conformitate cu 12.3.7. după caz.3. aşa cum a fost el instalat la bordul navei. Această inspecţie va fi efectuată în scopul asigurării că motorul. 12. în conformitate cu 12.1. Inspecţie iniţială de certificare a motorului care va fi efectuată la bordul unei nave ori de cate ori se face o modificare substanţială la un motor având ca scop asigurarea că motorul modificat corespunde limitelor de emanaţie de NOX. constructorul de nave sau armatorul. Administraţia va elibera un Certificat internaţional al motorului cu privire la prevenirea poluării aerului (EIAPP).4.4. dacă este cazul.5. 12. 2. prevăzute de Regula 13 din Anexa VI.2.7.11.2 Pentru conformitatea cu cerinţele de inspecţie şi certificare descrise la 12.1 Fiecare motor diesel naval specificat la 12.3. 12.4 şi 12. dar înaintea punerii sale în funcţiune. 3. Generalităţi 12.7. 3.3.2: 4. 12.2.3.1. cu excepţia cazului în care Codul prevede în alt fel. metoda de măsurare simplificată la bordul navei în vederea dovedirii conformităţii în cadrul inspecţiilor periodice şi intermediare sau a confirmării motoarelor precertificate pentru inspecţiile iniţiale de certificare.5. 12.3. având ca scop asigurarea că motorul continuă să corespundă în întregime prevederilor prezentului Cod.3.3. . corespunde limitelor de emanaţie de NOX prevăzute de Regula 13 din Anexa VI. metoda de verificare a parametrilor motorului de la bordul navei în vederea dovedirii conformităţii în cadrul inspecţiilor periodice şi intermediare a motoarelor precertificate sau a celor care au fost supuse modificărilor şi reglărilor în ceea ce priveşte componentele proiectate şi caracteristicile reglabile de la ultima inspecţie efectuată.3: sau 5. Inspecţie de precertificare care se va efectua astfel încât să se asigure că motorul.3.8.1. Dacă această inspecţie dovedeşte conformitatea. inclusiv orice modificare sau reglări efectuate după precertificare. Această inspecţie.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 285 12.

12. certificarea unei încercări a motorului pe un stand de încercare. dacă este cazul. cu excepţia celor permise la 2. inclusiv. în funcţie de aprobarea Administraţiei. Administraţia statului de pavilion poate solicita Administraţiei ţării în care . în conformitate cu metoda de măsurare simplificată menţionată la 12.5). Solicitantul trebuie să demonstreze Administraţiei că încercarea efectuată la bordul navei respectă în întregime toate cerinţele în legătura cu procedura standului de încercare.3. aşa cum se prevede în documente la eliberarea unui Certificat EIAPP. a acelora care urmează să fie livrate în cadrul unei familii sau grup de motoare.1. O astfel de inspecţie poate fi acceptată pentru un motor sau un grup de motoare reprezentate doar de motorul original..1 înaintea instalării la bordul navei. 12.7.2. Totuşi.4 Există motoare care datorită mărimii lor. producătorul de motoare. Acest dispozitiv.2. corespund limitelor NOX.236 Manualul ofiţerului mecanic 12.3. construcţiei şi planificării livrării nu pot fi precertificate pe un stand de încercare.2).2. trebuie să fie încercat din nou pentru a dovedi conformitatea cu limitele de emanaţie de NO.3.2.3.3. încercarea specificată la 12.2. în cazul în care este instalat la motor. trebuie eliberat un Certificat EIAPP în conformitate cu procedurile stabilite de către Administraţie referitor la motoarele originale şi la fiecare motor component produs conform acestei certificări pentru a însoţi motoarele de-a lungul duratei de funcţionare pe navă. Procedee pentru precertificarea unui motor 12.3.2.2 La precertificarea motoarelor fabricate în serie. se poate instala un dispozitiv de reducere a NOt. aşa cum a fost el instalat.2 se cere doar pentru motorul (motoarele) originale ale unui grup sau familii de motoare.2.2.6 al prezentului Cod.5 Dacă rezultatele unei încercării de precertificare arată că un motor nu respectă limitele de emanaţie NOX aşa cum se cere în regula 13 a Anexei VI. trebuie recunoscut ca fiind o componentă esenţială a motorului şi existenţa sa va fi consemnată în Fişa tehnică a motorului.2.. dacă este aplicabilă.3 în ceea ce priveşte Administraţia. 12.3. 12. trebuie: 1.4.2.7. Fişa tehnică a motorului va mai conţine şi mijloacele de verificare pentru dispozitiv în scopul funcţionării sale corecte. şi 3. orice motor diesel naval. inclusiv dispozitivul de reducere a NO. în nici un caz nu se permite acordarea de posibile abateri de la măsurători dacă o inspecţie iniţială se efectuează la bordul unei nave fără vreo încercare de precertificare valabilă. verificarea că toate motoarele încercate. să fie reglat pentru a respecta limitele corespunzătoare de emanaţie de NOV 2. dar nu se va accepta pentru o certificare a familiei de motoare. metoda de obţinere a precertificării pentru un motor este: 1. verificarea că motorul originale selectate este (sunt) reprezentative pentru o familie sau un grup de motoare. 12.2. să fie precertificat de către Administraţie. Dispozitivul de reducere NOX va fi inclus în Certificatul EIAPP împreună cu toate celelalte consemnări cerute de Administraţie.2 şi 2. aşa cum se specifică în capitolul 12.2. se poate aplica conceptul de familie de motoare sau cel de grup de motoare (vezi capitolul 12. 2. Dacă un motor este produs în afara ţării statului de pavilion al navei pe care va fi el instalat.3. să aibă emanaţiile sale de NOX măsurate pe un stand de încercare în conformitate cu procedurile specificate în capitolul 12. în acest caz.6 Pentru o precertificare a motoarelor din cadrul unei familii sau grup de motoare.3. 12.3. în acest caz ansamblul poate fi încercat din nou. 3.3. armatorul sau constructorul de nave va face o cerere către Administraţie pentru a solicita efectuarea încercării la bordul navei (vezi 12. Pentru primirea unui Certificat EIAPP pentru acest ansamblu.6 al prezentului Cod. în acest caz.1. motorul.

3.1. în funcţie de posibilităţile tehnice ale dispozitivului utilizat.. Astfel de date au la bază verificări curente preluate în mod obişnuit din datele de funcţionare ale altui motor şi pe întreg domeniul de funcţionare a motorului sau pot rezulta dintr-o supraveghere şi stocare continuă de date.11 în anexa 12.2.3. NO. Fişa tehnică trebuie întocmită de către producătorul motorului şi aprobată de către Administraţie. şi se cere ca ea să însoţească motorul pe întreaga durată de funcţionare la navă.3.1.10 în figura 12. se introduce o substanţă. conform aprobării Administraţiei. aditivi de combustibil. Procedee pentru certificarea unui motor 12.3.3.4 Armatorul trebuie să opteze pentru o măsurătoare directă a emanaţiilor de NOX în timpul funcţionării motorului.4.2 După instalarea la bordul navei. trebuie adunate date suficiente pentru calcularea mediei de emanaţii de NOX în conformitate cu prezentul Cod.8.4. în conformitate cu procedurile specificate de producătorul echipamentului de măsurare în Fişa tehnică a motorului. pot fi supravegheaţi alţi parametrii relevanţi. aşa cum se specifică la 12.3. cum ar fi: amoniacul. 12.3. Fişa tehnică va conţine informaţii.2.7 Dacă este instalat un dispozitiv de tratare suplimentară şi el trebuie să conformităţii cu regula 13 din Anexa VI este măsurarea directă de NOX şi supravegherea în corespundă limitelor. se va determina în ce măsura un motor a fost supus reglărilor ulterioare sau a modificărilor care puteau afecta emanaţia de NOt.3. ureea.3. aburul. 12.3. Fişa tehnică trebuie să conţină suficiente informaţii asupra mijloacelor care demonstrează că consumul de astfel de substanţe suplimentare este consistent în ceea ce priveşte conformitatea cu limita corespunzătoare de NOX. conceptul de grup de motoare poate fi utilizat pentru asigurarea că motorul corespunde limitelor cerute. şi echipamentul de măsurare trebuie verificat în vederea calibrării şi funcţionării corecte.3. 12.2. motorul trebuie să fie inspectat în ceea ce priveşte modificările şi aprobat folosind mijloacele de verificare cerute în paragraful 4 al regulii 13 din Anexa VI şi una din metodele descrise la 12.3.1 Pentru acele motoare care nu au fost reglate sau modificate în ceea ce priveşte specificaţia originală a producătorului. 12.3.9 Un certificat astfel eliberat va conţine o confirmare a faptului că el a fost eliberat la cererea Administraţiei.5 Pentru a demonstra conformitatea cu metoda de măsurare directă. etc.3 Există motoare care după precertificare necesită reglarea sau modificarea finala în vederea optimizării funcţionării lor.3.. 12.6 Fiecare motor diesel naval instalat la bordul unei nave trebuie să aibă o Fişa tehnică. prevederea unui Certificat EIAPP valabil trebuie să fie în măsura de a demonstra conformitatea cu limitele corespunzătoare de NOV 12. 12.3 a anexei 12.8.3.3. Dacă dispozitivele de evacuare a gazelor tratate suplimentar corespund influentei emanaţiilor de NOX. Deci.3. după instalarea la bordul navei.3.2.3. 12. 12. l al prezentului Cod este dat un model de certificat EIAPP.2. 12. .3. corectate în ceea ce priveşte condiţiile mediului înconjurător şi specificaţia de combustibil.3. Datele vor fi de asemenea.2 al prezentului Cod este dată o diagramă a fluxului. apa. una din opţiunile prevăzute pentru mijloacele de verificare a conformitate cu 12.3.3.3. în care se arată opţiunile şi procesul ce trebuie să corespunda cerinţelor unei inspecţii de precertificare a motoarelor diesel navale destinate instalării la bordul navei.3.8 O copie a certificatului (certificatelor) şi o copie a raportului de inspecţie trebuie transmise cât de curând posibil la Administraţia solicitantă. 12.8 Dacă în scopul realizării conformităţii cu NOX. punctul (punctele) de măsurare trebuie localizate la baza unor astfel de dispozitive.3. în acest caz. Totuşi.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 287 12. trebuie prevăzut un mijloc pentru controlul consumului unei astfel de substanţe.

5.3. în acest caz şi referitor la prezentul Cod.3.3.4.3. la un motor căruia i-a fost eliberat un Certificat EIAPP. Această verificare se realizează prin supravegherea directă la bordul navei a NOX. 6. 12.1 Pentru a împuternici o Administraţie sau o organizaţie autorizată să acţioneze în numele Administraţiei să efectueze inspecţii ale motorului conform descrierii din 12.2 Pentru a se asigura că motoarele se află într-o star. sistemul de mijloace de verificare în scopul verificării conformităţii cu limitele de emanaţii de NOX pe durata efectuării inspecţiilor de verificare la bordul navei conform capitolului 12.3.4 şl 12.10 Dacă toate motoarele instalate la bordul navei sunt verificate în vederea menţinerii în cadrul parametrilor. 12.13 In fig.12 Administraţia poate. aşa cum s-a aprobat de către Administraţie. dncă este cazul.1.283 Manualul ofiţerului mecanic 12. consemnarea randamentului respectiv al motorului. o copie a raportului de încercare cerut conform 12.5. şi prescurtările se pot face doar dacă toţi ceilalţi cilindrii sau motoare sau părţi componente urmează să se inspecteze în acelaşi mod în care s-au inspectat motorul sau cilindrul sau piesele componente. consemnată cu acte doveditoare în Fişa tehnică.3. măsurarea simplificată de NOX la bordul navei.4.e corespunzătoare după instalarea lor la bordul navei.4. Fisa tehnică şi mijloacele de verificare 12. 3.3. Fişa tehnică va identifica şi acele părţi / componente carς trebuie să respecte specificaţia curentă a producătorului motorului dată de către producător sau producătorul de motoare care are licenţa de producţie. inclusiv turaţia şi puterea efectivă nominală a motorului.sunt prezentate fluxurile care arată opţiunile şi procesele corespunzătoare cerinţelor unei inspecţii iniţiale. dacă este cazul. sau la părţile componente.10. întreaga inspecţie la bordul navei trebuie efectuată la cel puţin un cilindru şi / sau un motor dintr-o familie sau un grup de motoare. Certificatul IAPP poate fi eliberat doar dacă s-a verificat în totalitate că emanaţia de NOX se încadrează în limitele cerute.3. trebuie eliberat navei un Certificat IAPP. să prescurteze sau să reducă toate părţile din inspecţia la bordul navei.11 Dacă se face vreo reglare sau modificare în afara limitelor aprobate. 4.3. identificarea întregului domeniu de reglaje admisibile sau alternative pentru componentele motorului. specificate în regula 13 din Anexa VI. 12.3. în registrul de evidenţă a motorului trebuie efectuată o consemnare completă a modificărilor şi a parametrilor motorului. fiecare motor necertificat va fi verificat în vederea stabilirii conformităţii cu regula 13 din Anexa VI prin metoda de încercare la bordul navei descrisă în .3.3. în conformitate cu prezentul Cod. sau încercarea pe standul de încercări pentru aprobarea grupului respectiv de motoare care demonstrează că reglările sau modificările nu depăşesc limitele de emanaţii de NOX. Fişa tehnică cerută de 12.3.3. 12.6. 12. pentru asigurarea conformităţii. denumirea şi restricţiile unui motor care face parte dintr-un grup sau familie de motoare. montaje şi valori ale parametrilor funcţionali ai motorului care au influenţă asupra produselor de ardere.3.7.6 va conţine cel puţin următoarele informaţii: 1. periodice şi intermediare de certificare a motoarelor diesel navale instalate la bordul navelor. 7. la latitudinea sa. identificarea acelor componente. componentelor şi caracteristicilor reglabile consemnate în Fişa tehnici motoarele trebuie acceptate în sensul respectării limitelor de NO^. 2. 12.9 Dacă se face vreo reglare sau modificare la vreun motor după precertificarea sa. 12.3. Totuşi.

5. Aceste linii directoare trebuie să includă.1.3. o specificaţie pentru încercarea echipamentului în scopul demonstrării că are o precizie.3.3.3.7.7. zgomote! vibraţii. 12. verificarea parametrilor motorului în conformitate cu 12. atunci un astfel de dispozitiv trebuie aprobat de către Administraţie pe baza liniilor directoare elaborate de Organizaţie.3.3. prelucrarea şi reţinerea datelor. pe durata oricărei inspecţiei de verificare cerută la bordul navei.4.3.3 în scopul verificării că montajele.5.3 în general.3.2 şi cu mijloacele de verificare care vor fi specificate de către producător şi aprobate de către Administraţie în conformitate cu prezentul Cod. 12.4 Mijloacele de verificare trebuie determinate în funcţie de utilizarea uneia din următoarele metode: 1. 3. 12. înregistrarea.4.7.1.8. 5. 12. ţinând seama de arabele stadii de funcţionare ale motorului: cel constant şi cel de tranziţie. 12. acest lucru nu trebuie să devină atât de presant încât să se întârzie exagerat nava sau să se ceară date amănunţite privind caracteristicile unui anumit motor sau dispozitive speciale de măsurare care nu sunt disponibile la bordul navei.6 Dacă se consideră că mijloacele de verificare trebuie sa fie incluse în Fişa tehnică a motorului în vederea verificării conformităţii unui motor cu limitele de emanaţii de NOX. cu excepţia cazului când reprezentantul armatorului nu doreşte verificarea cu mijloacele de verificare specificate.2.3. o definiţie a supravegherii continue de NOX. 12.4. în acelaşi timp. modelul certificatului de aprobare va fi eliberat de către Administraţie. repetabilitate şi senzitivitate comparabilă cu secţiunile corespunzătoare din prezentul Cod: 6. o specificaţie pentru încercarea dispozitivului în condiţiile mediului ambiant de la bordul navei (atmosferă marină. 12. 2. 2. 4. componentele motorului şi valorile sale de funcţionare nu au deviat de la specificaţiile din Fişa tehnică a motorului: sau 3.4.6.4.11 şi 12.3.3.3. metoda simplificată de măsurare în conformitate cu 12. 12.2 în scopul verificării că montajele. mijloacele de verificare trebuie să dea posibilitatea inspectorului să determine uşor dacă motorul a rămas în conformitate cu regula 13 din Anexa VI.3.3. dar nu să se limiteze la următoarele puncte: 1. o specificaţie pentru echipamentul în în care se prevede că fiabilitatea sa se menţine pe durata exploatării. Cel puţin o inspecţie va avea loc înaintea eliberării Certificatului LAPP.3. producătorul de motoare sau armatorul poate alege pe oricare din cele trei metode pentru mijloacele de verificare specificate în 12. metoda de măsurare si supraveghere directă în conformitate cu 12. componentele motorului şi valorile sale de funcţionare nu au deviat de la specificaţiile din Fisa tehnică a motorului.5 Dacă un dispozitiv de supraveghere şi înregistrare a NOX este menţionat ca mijloc de verificare.7.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 289 secţiunea 12. .

2 Dacă motorul funcţionează cu combustibil diesel marin în conformitate cu 12.6 g/KWh 200 CO 600 800 1000 1200 1400 «00 «O 2000 ZDO Fig.1.2. Graficul emanaţiilor de NOX admisibile procedurile din prezentul Cod.4.3.4. 12.1. trebuie să fie egale cu sau mai mici decât valorile respective din graficul corespunzător turaţiei nominale a motorului.1 Separat pentru flecare motor sau motor-bază al unui grup sau familii de .4.4.4.3 Valoarea limitei emanaţiilor de ardere corespunzătoare motorului conform fιg. 12.0 g/kWh --* 45*n*-« n*2000 ipm _+ 9.12. Limite maxime admisibile pentru emanaţiile de NOX de la motoarele navale 12. 12.2.1.1 reprezintă valorile limitelor maxime admisibile pentru motoarele diesel navale bazate pe formulele incluse în paragraful 3(a) din regula 13 a Anexei VI.290 Manualul ofiţerului mecanic 12.1 Graficul din figura 12. Norme privind emanaţia de NOX 12.6. Emanaţiile totale de NOV aşa cum sunt măsurate şi calculate în conformitate cu 17.4.12.1. emanaţia totală de NOX (calculată ca emanaţii totale de NOX) trebuie determinată utilizând ciclurile de încercare corespunzătoare şi metodele de măsurare specificate în prezentul Cod.1. Ciclurile de încercare şi factorii de presiune ce trebuie aplicaţi 12.1 şi valoarea reală calculată a emanaţiilor de ardere trebuie menţionată în Certificatul EIAPP.4.

2.3 x N^î B= 45.1.6 pentru verificarea conformităţii cu limitele emanaţiilor de NOX prevăzute în regula 13 din Anexa VI.15 100% 25% 0. Engine r/min Fig.5 100% 50% 0.4. Tabelul 12.3 Pentru instalaţiile elicei cu pas reglabil.4. reduction: 10% user fee 100 " 300 500 700 900 1100 Full user fee penalty corresponds to 10.1 Ciclul de încercare la motorul principal cu propulsie cu turaţie constanta (inclusiv instalaţia de acţionare diesel electrică şi cea a elicei cu pas variabil) Turaţie 100% 100% (U 100% 75% 0. 12. inclusiv acţionarea diesel electrică.4.2. optimised engines' Between 30 and 80% reduction 50% user fee ISKX level for special "NO.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 291 12. EPA federal implementation plan proposed regulations) NOX curves: A= 64. ciclul de încercare E2 trebuie aplicat în conformitate cu tabelul 12.0 x NT! 12. 12. 12.2 Pentru motoarele navale cu turaţie constantă.8 x N Expected NOX level for "fuel optimised engines" full user fee NOX level for "NO. ciclul de încercare E2 trebuie aplicat in conformitate cu tabelul 12.2. optimised engines" min 80% NO. pentru propulsia principală a navei.1.000 USD/ton NO. (Ref.2.15 Tip de ciclu de încercare E2 Putere Factor de încărcare . Limitele emisiilor propuse de LV1O şl de California EPA.

trebuie declarată de producător. Dacă turaţia momentului de torsiune maximă declarată este mai mare de 75% din turaţia nominală.1 0. Tabelul 12.15 0.2 Ciclul de încercare al "Motorului principal şi a celui auxiliar după legea de funcţionare a elicei" Turaţie 100% 100% 0. turaţia intermediară trebuie să fie turaţia momentului de torsiune maximă declarată. Turaţia intermediară pentru ciclul de încercare CI.15 0.7 Cifrele date pentru momentul de torsiune din ciclul de încercare CI.2.1 0.4.1 0.4. 3. turaţia intermediară se va situa în mod obişnuit între 60% şi 70% din turaţia maximă nominală. care nu sunt.3 Tabelul 12. .1 0.25 100% 25% 0. sunt valori procentuale care pentru modul de încercare dat reprezintă media momentului de torsiune cerut faţă de momentul de torsiune maxim posibil la această turaţie dată.4.2 Tabelul 12.2.4.2. Pentru motoarele care nu sunt destinate să funcţioneze peste un anumit domeniu de turaţie de pe curba de încărcare maxima în condiţii constante.15 100% 25% 0.15 0. ciclul de încercare D2 se aplică în conformitate cu tabelul 12.1 Tip de ciclu de încercare E3 Putere Factor de încărcare 12. arunci turaţia intermediară va fi 75% din turaţia nominală.15 Tip de ciclu de încercare E3 Putere Factor de încărcare 12. incluse mai sus.3 100% 10% 0. atunci turaţia intermediară va fi 60% din turaţia nominală.2 100% 75% 0.5 100% 50% 0. dacă aceasta se află între 60% şi 70% din turaţia nominală.15 12.8.4 Ciclul de încercare pentru motorul auxiliar cu turaţie constantă Tura μ e Nominală Intermediară de mers în gol Tip de ciclu de încercare CI Momentul de torsiune 100% 75% 50% 10% 10% 75% 50% 10% Factor de încărcare 0. 4.5 Pentru motoarele auxiliare cu turaţie constantă. 12.3 Ciclul de încercare pentru motorul auxiliar cu turaţie constanta Turaμe 100% 100% 0.4 Pentru motorul principal şi cel auxiliar ce funcţionează după legea de funcţionare a elicei. având în vedere următoarele cerinţe: 1.4. ciclul de încercare CI trebuie aplicat în conformitate cu tabelul 12.4.2.292 Manualul ofiţerului mecanic 12.2.6 Referitor la turaţia variabilă a motoarelor auxiliare cu sarcină variabilă.05 100% 75% 0. ciclul de încercare E3 trebuie aplicat în conformitate cu tabelul 12. 2. Dacă turaţia momentului de torsiune maximă declarată este mai mică de 60% din turaţia nominală. Pentru motoarele care sunt destinate să funcţioneze peste domeniul de turaţie de pe curba de încărcare maximă.

7.5.1.3.3. 12. prin aplicarea rezultatelor măsurătorii de la anumite moduri ale primei încercări de certificare faţă de calculul emanaţiilor maxime de încărcare în vederea aplicării noului ciclu de încercare. folosind factorii de încărcare de la noul ciclu de încercare.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 293 12.5. nu necesită reglări sau modificări ce pot afecta în sens nefavorabil emanaţiile de NOX. Această documentaţie trebuie să includă. Generalităţi 12. producătorul de motoare poate.5.6.2.1. .3 Conceptul de grup de motoare poate fi aplicat la o serie mai mică de motoare fabricate pentru aplicaţii similare de motoare şi care necesită reglări şi modificări pe durata instalării sau exploatării la bordul navei.2 până la 12. şi anume conceptele de familie sau grup de motoare. toţi termenii şi condiţiile. 12. în mod normal.2.6.2. pe durata instalării la bordul navei.5.2.5. producătorul motorului poate demonstra conformitatea prin recalculare.5. în conceptul de familie de . ştampilată de o autoritate de certificare care este recunoscută de către Administraţie.2.2.4 în primul rând.1 Pentru evitarea încercării de certificare a fiecărui motor referitor la conformitatea cu limitele de emanaţie NOX.2. Aceste motoare sunt.4.5. 12. de asemenea. pentru asigurarea că motoarele sunt într-o stare corespunzătoare standardelor de emanaţie cerute. nu este necesar pentru noua aplicaţie ca acel motor să fie supus unui proces complet de certificare. documentaţia necesară cerută pentru metoda de verificarea a parametrului motorului este specificată la 12.5.4. la latitudinea sa. conceptele de familie şi grup de motoare 12. 12.1 Toată documentaţia pentru certificare trebuie să fie completată şi în mod corespunzător. sunt utilizate ca produse.5. Aprobarea privind fabricarea în serie a motoarelor. se pot "adopta unu sau două concepte de aprobare. după încercarea pe un stand de încercare. inclusiv înlocuirea pieselor componente.5. să determine dacă motoarele ar putea fi incluse în conceptul de familie sau grup de motoare. tipul de aplicaţie trebuie stabilit în baza modificărilor ce se vor efectua la motoare şi a volumului acestor modificări. 12. motoare de mare putere pentru propulsia principală.1 Conceptul de familie de motoare dă posibilitatea reducerii numărului de motoare care trebuie prezentat la încercarea de aprobare prezentând garanţii că toate motoarele din cadrul familiei corespund cu cerinţele de aprobare. 12. In acest caz. Aplicaţia privind conceptul de familie de motoare 12.3.9 Dacă un producător de motoare utilizează o nouă aplicaţie a ciclului de încercare pe un motor deja certificat conform unuia din ciclurile de încercare specificate la 12.1. Documentaţie 12.4. prin construcţia lor au caracteristici similare în ceea ce priveşte emanaţia gazelor arse de evacuare.2 Conceptul de familie de motoare se poate aplica la orice serie de motoare care. • 12.1.1. în general.5.2 Pentru un motor din cadrul unui grup de motoare.

O caracteristică nu se consideră că este de reglare dacă este în continuu confirmată sau dacă nu este accesibilă în mod obişnuit.5. care motoare produc cele mai mari emanaţii de Nox şi. de exemplu. Motoarele navale care au caracteristici de reglare trebuie să corespundă tuturor cerinţelor pentru orice reglare din cadrul domeniului fizic disponibil.3.2 Motoarele care sunt produse în serie şi nu se intenţionează a fi modificate se pot include în cadrul conceptului de familie de motoare. care motor (motoare) trebuie alese pentru încercarea de certificare. Familia de motoare se va defini prin caracteristicile de bază care trebuie să fie comune pentru toate motoarele din cadrul familiei. fie pentru aprobare. caracteristicile referitoare la emanaţiile de gaze arse de evacuare pot fi independente faţă de numărul de cilindrii sau configuraţie. trebuie să fie comune tuturor motoarelor din cadrul unei familii de motoare: 1.4.5. în sensul nefavorabil. dar nu specificaţiile.5. 12.3. în unele cazuri poate exista o interferenţă de parametrii. Administraţia poate cere ca parametrii (caracteristicile) de reglare sa fie menţionaţi în orice specificaţie din cadrul domeniului său de reglare pentru certificare sau încercare în vederea determinării conformităţii cu cerinţele. 12. 12.3. Următoarele caracteristici de bază. 12.4 Pe baza încercărilor si deciziilor experţilor. acest motor trebuie să aibă cel mai mare nivel de emanaţii dintre toate motoarele din familie.3. în general. pentru a avea încredere în faptul că întreaga familie de motoare corespunde limitelor de emanaţie de NO X . producătorul va propune care motoare să aparţină unei familii de motoare.5. 12.5.5.4. iar pentru cele cu altă construcţie. 12.3. Linii directoare pentru alegerea familiei de motoare 12.4. cilindree 4. 12.7 înaintea unei aprobări de familie de motoare. Administraţia trebuie să revizuiască alegerea motoruluivariamă de bază din cadrul familiei şi să aibă o opţiune de alegere a unui alt motor.1.3 Alegerea procedeului pentru motorul-variantă de bază este de aşa natură încât motorul ales să includă acele caracteristici care pot afecta cel mai mult.294 Manualul ofiţerului mecanic motoare.5 în vederea certificării. ciclul de ardere • în 2 timpi • în 4 timpi 2.5. Producătorul de motoare răspunde de alegerea dintre diferitele modele de motoare a acelora care urmează a fi incluse într-o familie.3.5. fie pentru încercarea privind conformitatea de fabricaţie. motoarele cu proiectare şi caracteristici similare de emanaţie sunt reprezentate de un motor-variantă de baza din cadrul familiei. Administraţia trebuie să ia măsurile necesare pentru a verifica dacă au fost luate măsurile corespunzătoare pentru asigurarea controlului efectiv al conformităţii cu fabricaţia.2. numărul de cilindrii şi configuraţia lor . aceste efecte trebuie avute în vedere pentru a se asigura că doar motoarele cu caracteristici similare în ceea ce priveşte emanaţiile de gaze arse de evacuare sunt incluse în cadrul unei familii de motoare. 12. numărul de cilindrii poate deveni un parametru relevant pentru unele motoare datorită aspiraţiei sau instalaţiei de combustibil folosite.5. nivelul de emanaţii de NOX. mediul de răcire • aerul • apa • uleiul 3.6 Conceptul de familie de motoare permite reglări minore la motoare prin caracteristicile lor de reglare.

caracteristici diverse • recircularea gazelor de evacuare • pompare de apă / emulsie • pompare de aer • instalaţie de răcire a turbosuflantei • tratare după evacuarea din motor: • catalizator de reducere • catalizator de oxidare • reactiv termic • trapă de particule 12.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 295 • se aplică doar în unele cazuri.3 Dacă există motoare care includ alte caracteristici ce se pot considera că.5. din practică.1. configuraţie. supape şi ferestre. aceste caracteristici trebuie identificate şi luate în considerare la alegerea motoarelor ce urmează să fie incluse în familie.5.5. tipul de combustibil • combustibil diesel marin / combustibil marin greu • combustibil mixt 7.5.5. Metoda se va baza pe alegerea unui motor care include particularităţi de construcţie ale motorului şi caracteristicile care. Aceasta necesita cunoştinţe detaliate asupra motoarelor din cadrul unei familii. 12. de exemplu în combinaţie cu galeriile de αdmisie şi evaluare a gazelor. Metoda de aJegere a motorului-variantă de bază pentru măsurarea NOX va fi convenită şi aprobată de către Administraţie. în condiţii speciale. Deci. 5.4. afectează emanaţiile de NOX de ardere. camera de ardere • cameră directă • cameră separată 8. metoda de aspiraţie a aerului • aspiraţie naturală • supraalimentate 6. mărime şi număr • chiulasa • cămaşa cilindrului 9. Linii direfctoare pentru alegerea motorului varianta de bază dintr-o familie de motoare 12. Administraţia poate alege un motor suplimentar pentru încercare bazându-se pe particularităţile de construcţie care arata că acesta poate avea nivelele cele mai mari de emanaţii de NOX din cadrul acelei familii. se cunosc că produc cele mai mari emanaţii de NOX exprimate în grame per kilowatt oră (g/kVVh). Daca motoarele din cadrul unei familii includ alte . tipul instalaţiei de combustibil • pompă de injecţie pentru fiecare injector • în linie • cu distribuitor • cu un singur element • ansamblul injectorului • supapa de gaz ( pentru motoare cu combustibil mixt) 10. Administraţia poate trage concluzia că cel mai rău caz privind media de emanaţie a unei familii poate fi cel mai bine caracterizat prin încercarea unui al doilea motor.

5 Dacă motorul-variantă de bază al unei familii de motoare trebuie certificat în conformitate cu un standard Ia alegere sau un ciclu de încercare diferit decât cel permis de prezentul Cod.3 Daca un motor-variantă de bază al unei familii de motoare este încercdt/rnăsurat în condiţiile cele mai nefavorabile specificate în prezentul Cod şi se confirmă că respectă limitele de emanaţii maxime admisibile rezultatele încercării şi măsurătorii Nox trebuie menţionate în Certificatul EIAPP eliberat pentru mo torul-vâri an ta de bază în particular şi pentru toate motoarele care fac parte din aceeaşi familie de motoare.5. 12. cu toate motoarele şi specificaţiile lor acceptate în cadrul aceleiaşi familii de motoare. producătorul trebuie să dovedească Administraţiei că media de emanaţii de NOX pentru respectivele cicluri de încercare se încadrează la valori de limită.variantă de "bază pentru controlul emanaţiei de NO^ trebuie luate în considerare.5.6. de asemenea. înclinarea curbei de creştere a presiunii • presiunea s'uperioară a aerului de supraalimentare • temperatura superioară a aerului de supraalimentare 12.6. Certificarea familiei de motoare 12. Nu este necesară o dovadă ulterioară a conformităţii cu Regula 13 din .296 • ! Manualul ofiţerului mecanic _.4 Dacă.3 Dacă motoarele din cadrul familiei includ alte particularităţi variabile de construcţie care pot -afecta emanaţiile de NOX. identificate şi luate în considerare la αlegeαrea motorului . care urmează să fie pregătită şi păstrată de către producătorul motorului şi aprobată de către Administraţie.5.5.5. 12. aceste particularităţi trebuie şi ele identificate şi luate în considerare la alegerea motorului .Anexa VI dacă se verifică că motorul instalat nu a fost modificat şi reglările motorului sunt în domeniul permis în cadrul certificării familiei de motoare. trebuie acceptată de către cealaltă Administraţie participanta la acea convenţie alături de Administraţia respectivă care efectuează certificarea.2 Următoarele criterii de alegere a motorului .5.5.. iar procesul de alegere trebuie să ţină seama de combinaţia caracteristicilor motorului din specificaţie: 1.particularităţi de construcţie variabile care se consideră că pot influenţa emanaţiile de NOX.5. • raportul maxim între presiunea aerului şi presiunea de aprindere • dp / dn. trebuie eliberat pentru un motor care face parte dintr-o familie în conformitate cu prezentul Cod care certifică că motorul variantă de bază respectă nivelele de NOX specificate în Regula 13 din Anexa VI. relevante conform regulii 13 din Anexa VI şi prezentul Cod înainte ca Administraţia să poată elibera un Certificat EIAPP.variantă de bază. 12.6. atunci o familie întreagă de motoare. • • cantitatea maximă de combustibil injectată* pe ciclu 2. certificată de una din aceste Administraţii.variantă de bază.5. limitele condiţiilor lor de operare şi detalii şi limite ale reglărilor permise la motor.1 Certificarea va include o listă. 12.6 înaintea acordării unui grup de motoare a aprobării pentru producerea noilor motoare în serie. acesre particularităţi trebuie. două sau mai multe Administraţii sunt de acord să accepte alte Certificate EIAPP.6.2 Un precertificat sau un Certificat EIAPP. Administraţia va lua măsurile necesare pentru verificarea planurilor . 12. 12. criteriul de alegere suplimentar ' • presiunea medie efectivă • presiunea maximă din cilindru .6.6. 12. criteriul de alegere principal . Certificatele eliberate conform acestor convenţii trebuie acceptate ca dovezi incontestabile că toate motoarele incluse în certificare care fac parte din familia de motoare corespund cerinţelor de emanaţii specifice de NOX. .5.6.5.

.5. 5.4 Aplicaţia conceptului de grup de motoare. l Grupul de motoare poate fi definit prin caracteristicile de baza şi specificaţiile suplimentare faţă de parametrii definiţi la 12.5 şi se permite reglarea sau modificarea individuală a motorului după efectuarea măsurătorii pe stand.7. dimensiunile cursei şi Diametrului. şi 6. posibilitatea de reducere în cadrul încercării pentru aprobare a modificărilor la motoarele din producţie sau din exploatare.4. 297 corespunzătoare făcute în scopul asigurării controlului efectiv al conformităţii cu producţia.directoare pentru alegerea unui grup de motoare 12. .5. Aplicaţii tipice sunt modificările similare ale motoarelor similare în exploatare sau motoarele similare în condiţii similare de funcţionare.3 In general. 1.2 nu sunt comuni tuturor motoarelor din cadrul unui grup de motoare experimentat.4. acesta poate aplica certificarea la un grup de motoare. decide să efectueze ijiodificări la un număr de motoare similare din flota armatorului.7.2 Conceptul de grup de motoare prevede.5. Grupul de motoare poate include o încercare a motorului pe standul de încercare. conceptul de grup de motoare poate fi aplicat la orice tip de motor care are aceleaşi particularităţi de construcţie cum se specifică la 12. • presiunea constantă • c u sistem pulsatoriu ' . Dacă posesorul de motor. dacă parametrii ceruţi la 12.5. 3. dacă se cere de către producătorul de motoare sau altă parte.5. 12.5. 12. Această cerinţă poate să nu fie necesară pentru grupurile stabilite pentru modificări la motor la bordul navei ci după ce a fost eliberat un Certificat EIAPP 12. aceste motoare nu pot fi considerate ca grup de motoare. al pistonului şi camei de injecţie care pot influenţa caracteristicile de baza ale emanaţiei de NO X . metoda de supraalimentare şi» instalaţia de răcire a aerului • cu/fara răcitor de aer v 4. 12.5.7.S. Aplicarea conceptului de grup de motoare 12. dar rezultatul lor să nu fie acela al depăşirii limitelor de emanaţii de NOX din prezentul Cod.8.8 Linii.5.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale . 12.1 Aceste motoare sunt utilizate în primul rând ca motoare principale de propulsie. particularităţi de construcţie ale instalaţiei de injecţie cu combustibil. particularităţi de construcţie ale camerei de ardere care afectuează emanaţia de NOX. 12. puterea nominală maximă per cilindru la-turaţia nominală maximă.5. trebuie avută în vedere de către Administraţie la aprobarea de certificare. Domeniul permis de abatere de la această medie*în cadru r Unui grup de-motoare trebuie declarată de către producător şi aprobată de către Administraţie.2 Următorii parametrii şi specificaţii trebuie să fie comune motoarelor din cadrul unui grup de motoare: . ' . un grup de motoare poate fi acceptat dacă numai unul din aceşti parametrii sau specificaţii nu este comun pentru toate motoarele din cadrul .5.8 pentru o familie de motoare.3 în general. Totuşi.7.5. de asemenea. Ele necesita în mod normal o reglare sau modificare pentru a corespunde condiţiilor de funcţionare la bordul navei.5. 12.3. 2.3. .7. Gama de motoare din cadrul unui grup de motoare şi alegerea motorului-variantă de bază trebuie convenită si aprobată de către Administraţie. cu sau fără suport tehnic de la producătorul de motoare. metoda şi caracteristicile de construcţie referitoare la presiunea de supraalimentare şi instalaţia gazelor arse de evacuare.5.

5. că o violare a unui parametru sau a unei specificaţii se va extinde asupra tuturor motoarelor din cadrul unui grup de motoare ce corespund limitelor de emanaţie de NOX.9.3 Exemplele de mai sus de modificări după probele de încercare pe stand au în vedere îmbunătăţiri esenţiale ale componentelor sau performanţei motorului pe perioada de funcţionare a unui motor. 2.5. reglarea: • temporizarea injecţiei pentru compensarea diferenţelor de proprietate a combustibilului. • supape de admisie şi de evacuare • came de injecţie • camera de ardere. dar fără a se limita totuşi la acestea: 1. • specificaţie piston • specificaţie supapă de alimentare • duze de injecţie. 2. o inspecţie a parametrilor relevanţi ai motorului în legătură cu emanaţia sau prevederile pentru mijloacele de verificare ale motorului sau datele prevăzute de către producătorul motoarelor confirmă că motorul reglat sau modificat corespunde limitelor respective de emanaţii de NOX. La cerere.1 Reglările sau modificările minore în conformitate cu conceptul de grup de motoare sunt permise după precertificare sau măsurarea finală pe standul de încercare în cadrul unui grup de motoare cu acordul părţilor respective şi aprobarea Administraţiei. • diferente de alimentare cu combustibil între cilindrii. Rezultatele obţinute pe standul de încercare a motorului cu privire la emanaţiile de NOX trebuie acceptate ca o opţiune de verificare a reglărilor şi modificărilor motorului efectuate la bordul navei în cadrul unui grup de motoare. Acesta este unul din principalele motive de existenţă a conceptului de grup de motoare.5. 12.9. posibil şi un motor de încercare.298 Manualul ofiţerului mecanic grupului de motoare experimentate cu condiţia ca producătorul de motoare sau armatorul să poată dovedi Administraţiei. poate accepta rezultatele de la o încercare de demonstraţie efectuată pe un singur motor. . prin Fişa tehnică. Pentru realizarea optimizării. care arată efectele modificărilor asupra nivelului de NOX care poate fi acceptată pentru toate motoarele din cadrul unui grup de motoare fără a fi nevoie de măsurători în vederea certificării pe fiecare motor al grupului.5. 12.2 în continuare sunt date câteva exemple de reglări şi modificări permise a se efectua în cadrul unui grup de motoare. în condiţii la bordul navei. • profile de came. dacă: 1. Linii directoare privind reglările sau modificările din cadrul unui grup de motoare 12. 12.9.9. măsurarea la bordul navei confirmă că motorul reglat sau modificat corespunde limitelor corespunzătoare de emanaţii de NOX. • componentelor pompei de injecţie. Administraţia. modificarea: • turbosuflantei. • temporizarea injecţiei pentru optimizarea presiunii maxime a cilindrului.

6.1. deoarece determinarea unei valori de emanaţii necesită mai degrabă realizarea unui set complex de măsurători individuale decât obţinerea unei singure valori măsurate. Linii directoare privind alegerea motorului . Metoda utilizată la alegerea motorului-variantă de bază pentru reprezentarea grupului de motoare trebuie convenit şi aprobat de către Administraţie. după caz. Pierderile de suplimentare nu trebuie să depăşească 5% din puterea maximă înregistrată. rezultatele obţinute depind mai mult de procesul de realizare a măsurătorilor decât de motor şi metoda de încercare.3.Toate volumele şi media debitului volumetric trebuie să se încadreze între 273 K(0°C)şi 101. să nu fie cunoscute în momentul fabricării sau certificării. 12. Generalităţi 12.5.5.1.variantă de bază dintr-un grup de motoare 12.7.3 Multe din procedeele descrise mai jos sunt consideraţii detaliate ale metodelor de laborator.6.6.1. în sensul acestui capitol.1.6. care pot fi montate la motorul în exploatare.6.5. 12. 12.1 Această procedură trebuie aplicată la fiecare încercare de aprobare iniţială a unui motor naval indiferent de locul unde se efectuează acea încercare 12. 12.2.3kPa.2. Primul motor comandat poate fi înregistrat ca motor-variantă de bază.6. Procedee cu privire la măsurătorile de emanaţii de NOX efectuate pe un stand de încercare 12. pentru multe din tipurile de motoare se permite ca piesele auxiliare.10.9.6. înaintea acordării unui grup iniţial de motoare a aprobării pentru producerea motoarelor în serie.9. motorul poate să fie încercat doar cu celelalte piese auxiliare montate. un motor trebuie să fie echipat cu toate piesele sale auxiliare în acelaşi mod în care va fi utilizat la bordul navei.1.10. de exemplu dacă motorul şi transmisia formează o singură unitate. Alegerea motorului-variantă de bază trebuie făcută în conformitate cu criteriul 12. Administraţia va lua măsurile necesare pentru verificarea planurilor corespunzătoare făcute în scopul asigurării controlului efectiv al conformităţii cu producţia. Această cerinţe poate să nu fie necesară pentru grupurile stabilite pentru modificări la motor efectuate la bordul navei după ce a fost eliberat un Certificat EIAPP.8 .6. Dacă nu este cazul să se efectueze încercarea motorului conform condiţiilor definite la 12. De aceea.1.1.1. .4 Acest capitol include metodele de încercare şi măsurare.3.10.6. Aceasta din cauza că emanaţiile sunt relevate pe baza forţei de frânare. Pierderile ce depăşesc 5% trebuie aprobate de către Administraţia respectivă înaintea efectuării încercării.6.6. pe perioada încercărilor privind emanaţia.5 In principiu.2 Acest capitol specifică metodele de calcul şi măsurare în legătură cu emanaţiile de gaze arse de la motoarele cu ardere internă în regim de stabilizare.1.6.6. 12. In acest caz. necesare la determinarea valorii medii specifice pentru emanaţia de gaze arse de evacuare cu NOX 12.1. Nu este întotdeauna posibil să se aleagă un motor-variantă de bază dintr-un volum mic de motoare fabricate în acelaşi fel ca dintr-o masă de motoare fabricate (familie de motoare). reglajele dinamometrice trebuie determinate în conformitate cu 12.2.6. 12. desfăşurarea şi raportul încercării ca procedeu pentru o măsurare efectuată pe standul de încercare.3 şi 12.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 299 12. 12.

3. de exemplu. 12. 12. aşa cum se specifică . Motoare cu răcirea aerului de supraalimentare 12. Motoarele răcite cu apă trebuie să poată funcţiona la nivelele admisibile de emanaţii de NOX aşa cum se prevede în regula 13 din Anexa VI.6.3.3) 12.2) şi. datele încercării sau calculele cerute în acest capitol trebuie consemnate în raportul de încercare a motorului în conformitate cu 5.2.2.2.8. Temperatura aerului de încărcare şi reducerea presiunii răcitorului trebuie reglată între ± 4 K şi.1.1. respectiv. aşa cum se specifică de către producător.Măsurarea emanaţiilor specifice are la bază puterea necorectată de frânare.2.6 şi anexa 12. Piesele auxiliare care nu sunt necesare la funcţionarea motorului şi care pot fi montate pe motor pot fi eliminate din cadrul încercării.6.1. toate rezultatele măsurătorilor. trebuie determinat conform următoarelor prevederi: 1.02 (12.5.2.7 din prezentul Cod.1 Parametrul de încercare şi valabilitatea încercării pentru aprobarea familiei de motoare Parametrul/.6. Temperatura mediului de răcire şi temperatura aerului trebuie înregistrate. O creştere suplimentară a temperaturi datorată schimbătoarelor de căldură.6.1. puterea absorbită de ele la turaţia de încercare trebuie determinată pentru a calcula forţa necorectată de frânare.2.3. ca în specificaţia producătorului. 2. pentru ca o încercare să fie recunoscuta ca valabilă.6. la temperatura ambiantă a apei de mare de 25 °C. inclusiv specificaţiile pentru aparatele analitice din anexa 12.6.10.2.3 al prezentului Cod conţin abrevierile. Instalaţia de răcire trebuie reglată cu motorul funcţionând la turaţia şi sarcina de referinţă. indicii şi simbolurile folosite în acest Cod. Dacă nu se specifică altfel.2.2. pentru scăderea temperaturii la instalaţia de răcire cu apă.8. 12. trebuie să fie astfel încât: • 0. motoare cu aspiraţie normală şi suflante acţionate de motor: 2. 12.6.3.8.98 Z fa Z 1.2.6.2.8. Puterea 12. ± 2 kPa.6.3. 12. motorul cu supraalimentare cu turbosuflantă cu sau fără răcirea aerului de admisie: (12.9. Condiţii de încercare 12.6 şi formulele de calcul privind debitul 'de gaze incluse în capitolul 12. parametrul/. 3 şi 4 din anexa 12. înlocuind un dispozitiv de purificare a aerului în condiţii de funcţionare a motorului.6. cerinţele de calibrare pentru aparatele analitice incluse în anexa 12. 12. 12. trebuie imediat luată în considerare.2.300 Manualul ofiţerului mecanic 12.4.10.6.2.2. Instalaţia de admisie a aerului la motor Motorul supus încercării trebuie să aibă o instalaţie de admisie a aerului care să prevadă o restricţie a admisiei aerului.6. Dacă piesele auxiliare neesenţiale nu au fost eliminate. Tabelele I.2.

3.2 Aparatele pentru măsurarea momentului de torsiune şi a turaţiei vor permite măsurarea puterii arborelui peste limitele de funcţionare pe standul de încercare.6.5 din prezentul Cod. temperaturii şi presiunii.3.6.2 Se pot accepta alte instalaţii sau analizoare.6.4.3 Acest Cod nu conţine detalii asupra echipamentului de măsurare a debitului. 12.6 al acestui Cod sunt indicate cerinţele exacte referitoare la echipamentul necesar efectuării unei încercării privind emanaţiile. 12.1. iar temperatura şi locul măsurării trebuie notate.2. trebuie indicate specificaţiile sau codul de referinţă. şi al cărui rezultat constă într-un debit maxim de aer pentru respectiva utilizare a motorului. care descrie instalaţia analitică recomandata pentru emanaţiile gazoase. caracteristicile combustibilului utilizat la încercare trebuie determinate şi notate. 12. aşa cum se specifică de către producător.1 Caracteristicile combustibilului pot influenţa emanaţia de gaze arse de la motor.4.5. Dacă nu se convine altfel de către Administraţie şi dacă nu este disponibilă o referire corespunzătoare la combustibil.4.4.6.6. Echipament de măsurare 12. aşa cum se specifică de către producător în condiţii de funcţionare a motorului şi al cărui rezultat constă într-o putere maximă declarată pentru respectiva utilizare a motorului.6.4.2.4.8.2. Ulei de ungere Specificaţiile privind uleiul de ungere folosit la încercare trebuie înregistrat.4.3.1 din anexa 12.8. specificat în ISO 8217.1 Emanaţia componentelor gazoase de la motorul supus încercării trebuie măsurata prin metodele menţionate în anexa 12. 12.4. . cu proprietăţi corespunzătoare tipului de motor. Ia 12.6. conform aprobării Administraţiei.4.2.3 Temperatura combustibilului trebuie să corespundă recomandărilor producătorului.4.4 Specificaţia pentru frâna hidraulică 12. 12.7.6. 12. Deci. se impun calcule suplimentare care vor fi înregistrate.6. daca cu ele se obţin rezultate echivalente acelora obţinute cu echipamentul menţionat la 12. Temperatura combustibilului trebuie să fie măsurată de la admisia în pompa de injecţie cu combustibil sau aşa cum se specifică de către producător. 12. în schimb. precum şi analiza combustibilului.6.2.3.Codul t e lin ic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 301 de către producător. Instalaţia de răcire Trebuie utilizată o instalaţie de răcire a motorului care are un debit suficient pentru a menţine motorul la temperatura normală de funcţionare aşa cum se specifică de către producător. 1996. Instalaţia de evacuare a gazelor arse de la motor Motorul încercat trebuie şi aibă o instalaţie de evacuare a gazelor arse prevăzută cu o contrapresiune a gazelor arse de evacuare.3. Dacă se face referire la combustibili. 12.6. arunci se va folosi combustibilul diesel marin . 12. 12.6.1 Se vα utiliza frâna hidraulica cu caracteristici corespunzătoare realizării c i c l u l u i respectiv de încercare descris la 12.gradul DM.4.6.6.6.2 Alegerea combustibilului pentru încercare depinde de scopul încercării. 12. Combustibili de încercare 12.6. în coz contrar.

Trebuie luate măsuri de precauţie pentru evitarea erorilor de măsurare care vor influenţa erorile privind valoarea emanaţiei.302 Manualul ofiţerului mecanic 12.2.5.5) sau I/ EXHW = l''.6.1 Metoda măsurării directe Această metodă implică măsurarea directă a debitului de gaze arse de evacuare prin duza de debit sau instalaţia echivalentă de măsurare şi va corespunde unui standard internaţional recunoscut. 12. Abaterile admisibile ale dispozitivelor de măsurare a parametrilor caracteristici ai motorului si a altor parametri esenţiali Cαlibrαreα tuturor aparatelor de măsurare trebuie efectuată conform standardelor internaţionale recunoscute şi trebuie să corespundă cerinţelor menţionate în acest Cod.6.2.6) Notă: Valorile pentru FFD şi F^s variază în funcţie de tipul de combustibil 12. din anexa 12.5. 12.7 din acest Cod.3.6.2 Metoda de măsurare a debitului de aer şi a debitului de combustibil.6.8.3 Precizia echipamentului de măsurare va fi astfel încât să nu se depăşească abaterile maxime ale valorilor date la 12. 12.8.6.6.4.= GAOUV + G FUEL (masă umedă de evacuare) (12.3.6.6.3 Metoda de compensare cu carbon Aceasta metoda implica calcularea debitului masei de gaze arse de evacuare din consumul de combustibil şi concentraţiile de gaze arse de evacuare prin utilizarea metodei de compensare cu carbon şi oxigen aşa cum se specifică în anexa 12.r ' GFUEL (raasă "medă de evacuare) (12. Analizoare pentru determinarea componentelor gazoase Anαlizoαrele pentru determinarea componentelor gazoase trebuie să respecte specificaţiile menţionate în anexa 12.2 sau 12.5 din acest Cod.6.2 Se vor utiliza debitmetrele de aer şi cele de combustibil cu precizia indicată în apendicele 6 din acest Cod.6 al acestui Cod.6.6.5.5. .6.6.1.5. Notă: Măsurarea debitului de gaze este o sarcină dificilă. 12.8.5. 12.7. 12. 12.8.2.4. buie calculat astfel: GEXHU.5.5.5.4mιv + rr. 12. Determinarea debitului de gaze arse de evacuare Debitul gazelor arse de evacuare trebuie determinat prin una din metodele specificate la 12.1 Metoda de determinare a debitului de emanaţii de gaze arse de evacuare trebuie aplicată în conformitate cu un standard internaţional recunoscut.4) sau VEXHD =l \-LIRD + FFD ' CFUEL (volum uscat de evacuare) (12.6.

1 Probele de eşantioane pentru emanaţiile gazoase trebuie să fie la o distanţă cu cel puţin 0.6. aşa cum se prevede în apendicele 5 din acest Cod. 3.3. analizorul HCLD sau altul echivalent acestuia pentru măsurarea oxizilor de azot. ECS sau ZRDO pentru măsurarea oxigenului. .1 Generalităţi.5. analizorul NDIR pentru măsurarea monoxidului şi dioxidului de carbon.2 In cazul unui motor cu mai mulţi cilindrii cu un distribuitor ramificat de evacuare a gazelor arse.9.2 Instalaţiile cu restricţie a admisiei şi cu contrapresiune la gazele arse de evacuare trebuie reglate la limitele superioare aşa cura se specifică de către producător în conformitate cu 12.9.6.2.6.6.3 Specificaţiile şi calibrarea cu privire la aceste analizoare sunt menţionate în apendicii 5 şi 6 din acest Cod.9.9.6.6.6. 4. Se pot utiliza şi alte metode indicate pentru corelarea cu metodele de mai sus.6.6. PMD.6. încercarea în funcţionare 12.3 Dacă compoziţia gazelor arse de evacuare este influenţată de vreo instalaţie de evacuare a gazelor arse după tratare. solenoizi.9.2. 12.2 Principalele componente ale gazelor arse de evacuare 12.6. trebuie calibrat oricât de des este necesar aşa cum se menţionează în apendicele 6 din acest Cod.2.2 Pentru gazele arse de evacuare impure. pe cât este posibil.la partea de sus a ieşirii de la instalaţia pentru evacuarea gazelor arse.9. 12. astfel încât să se asigure că eşantionul este reprezentativ pentru media emanaţiilor de gaze arse de evacuare din toţi cilindrii.4 şi 12. Calibrarea aparatelor analitice Fiecare analizor utilizat la măsurarea parametrilor unui motor. eşantionul de gaze arse de evacuare trebuie luat din partea de jos a acestui dispozitiv. orificiul de admisie al probei trebuie să fie situat destul de departe de partea inferioară.3 Extragerea de probe din emanaţiile gazoase 12.6.5 m sau de 3 ori diametrul ţevii de evacuare a gazelor arse .9.9.3. analizorul HRD pentru măsurarea hidrocarbuilor.9.1 O instalaţie de măsurare analitică pentru determinarea emanaţiilor gazoase din gazele arse de evacuare impure trebuie să se bazeze pe utilizarea următoarelor analizoare: 1. cum ar fi cele cu o configuraţie de motor "V".1 Descrieri detaliate privind instalaţiile de analiză şi luare de probe sunt date la întrucât diferite configuraţii pot produce rezultate echivalente. nu se impune conformitatea exactă cu aceste cifre.9. 12. 12.3. 12.2.1.care dintre acestea este mai mare . 12.2.9. 12. Trebuie avut grijă ca în nici un punct al instalaţiei analitice să nu se producă condens de Ia componentele gazelor. mostra pentru toate componentele se poate lua printr-o singură probă de eşantionaj sau două din apropierea unei extremităţi şi separate apoi în interior la diferitele analizoare. 12. La motoarele cu mai mulţi cilindrii care au grupuri distincte de distribuitoare. pompe şi întrerupătoare se pot folosi pentru furnizarea informaţiilor suplimentare şi coordonarea funcţiilor instalaţiilor componente. Componente suplimentare. dar suficient de aproape de motor astfel încât să se asigure o temperatură de evacuare a gazelor arse de cel puţin 343 K (70 °C) pe probă.8.1.6.6. 12.6. valvule. Pentru calcularea emanaţiilor de gaze arse de evacuare trebuie utilizat debitului total de emanaţii de gaze arse de evacuare. 2.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 303 12. se permite obţinerea unui eşantion din fiecare grup şi calcularea unei medii a emanaţiilor de gaze arse de evacuare.9. cum ar fi aparatele de măsură.

pe un înregistrator cu bandă de înregistrare sau măsurată cu o instalaţie echivalentă de achiziţie de date cu trecerea gazelor arse de evacuare prin analizoare la cel puţin zece minute în fiecare caz.9.9.4 Verificarea analizoarelor Analizoarele de emanaţii trebuie fixate pe zero şi apoi acţionate 5.9. trebuie anexat la Fişa tehnică.9.9.6.4 din acest Cod.5.1 până la 12.9. cel puţin.6.2.5 Ciclurile de încercare Toate motoarele trebuie încercate în conformitate cu ciclurile de încercare definite la 3.1 După terminarea procedeelor de la 12. Debitul gazelor arse de evacuare trebuie măsurat sau calculat şi înregistrat 12. Motorul trebuie să funcţioneze în fiecare caz în conformitate cu ciclurile corespunzătoare de încercare definite la 12. NOX şi O: pe durata fiecărui caz din media citirilor diagramei şi datele corespunzătoare de calibrare.6 Desfăşurarea încercării 12.1 Pentru fiecare motor încercat în vederea precertificării sau certificării iniţiale la bordul navei fără precertificare. trebuie făcută o medie a citirii diagramei în ultimele 60 de secunde ale fiecărui caz şi determinată media concentraţiilor de CO.10.9. producătorul motorului trebuie să pregătească un raport de încercare care să conţină. care dintre acestea este mai mare.4.9 Reverificarea analizoarelor După încercarea la emanaţii. Evaluarea datelor privind emanaţiile gazoase Pentru evaluarea emanaţiilor de gazoase. cu excepţia mersului în gol care va fi în cadrul tolerantelor declarate de către producător.10. făcând permanent parte din ea. Raportul încercării. fie originalul fie copia legalizată. temperatura aerului de admisie şi debitul combustibilului trebuie măsurate în fiecare caz imediat după ce funcţionarea motorului s-a stabilizat. atât în timpul încercării cât şi pe perioada tuturor verificărilor de sensibilitate (zero şi acţionare rapidă).9. 12.6. peste perioada de timp în care urmează să se facă măsurătorile. 12.2.11.8.2. turaţia specificată trebuie menţinută în domeniul ±1% din turaţia nominală sau ±3 min"1.6. Raportul încercării 12.6. HC. 12. .7 Sensibilitatea analizoarelor Parametrii de ieşire de la analizoare trebuie înregistraţi. Momentul de torsiune specific va fi menţinut astfel încât media.10. Acesta ţine seama si de variaţiile din utilizarea motorului.9. încercarea trebuie considerată acceptată dacă diferenţa dintre cele două calibrări este mai mică de 2^σ. datele menţionate în anexa 12. Originalul raportului de încercare trebuie păstrat în dosarul producătorului motorului şi o copie legalizată la dosarul Administraţiei.6.9. 12.6.2 Pe durata fiecărui caz al ciclului de încercare după perioada de tranziţie iniţială.6.6.6.304 Manualul ofiţerului mecanic 12.6. 12.6.6. este în domeniul ±2% din momentul maxim de torsiune la turaţia de încercare. 12.6. CO:. calibrarea analizoarelor trebuie reverificată fixând mai întâi pe indicarea valorii zero a gazului şi apoi rotind rapid aşa cum s-a procedat înaintea efectuării măsurătorilor.6.8 Condiţii ale motorului Turaţia şi sarcina motorului. trebuie să înceapă desfăşurarea încercării. 12.

6. kPa = presiunea barometrică totală. Pm nu depinde doar .6.6. Hd Ra pa pB = g apă per kg aer uscat = umiditatea relativă a aerului de admisie. V^-^y.4 Formula (12.6. Definit în acest fel Fπι este o valoare pentru conţinutul în apă al gazelor arse de evacuare din relaţia raportului aer-combustibil. 12. % = presiunea de saturaţie a vaporilor din aerul de admisie.3.2.2.0.8.12. dacă nu este deja măsurată pe o bază umedă.2.5.12.005 • (%CO(uscat) + %CO2(uscat)) 12.7 din acest Cod.12. trebuie convertită într-o bază umedă după următoarea formulă: conc(umed) = Kw • conc (uscat) 5.12.3 Pentru aerul de admisie: " w ' (12.1 Pentru gazele arse brute (impure) de evacuare: (12.6.2 Alternativ: 1 l + HTCjuτ .12. GŢOTW sau Vτoτw.12. 12.2 Corecţia raportului uscat / umed Dacă se aplică GCXHW.1 până la 12.9) .Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale - 305 12. Calcularea emanaţiilor gazoase Rezultatele finale pentru raportul de încercare trebuie determinate prin parcurgerea etapelor de la 12.5. 12.6. -P.1 Determinarea debitului gazelor arse de evacuare Debitul gazelor arse de evacuare (Gţxwu* VEXHW sau VLXHD) trebuie determinat pentru fiecare caz în conformitate cu una din metodele descrise la 12.12.6.24 al anexa 12.6. care conţine o listă a valorilor Fπ{ pentru diferiţi combustibili.2.8) trebuie acceptată ca definiţie a factorului specific de combustibil Fm. ' cu: H.12) 12.11) (12. 12. concentraţia măsurată.12.4.6. kPa Notă: Formulele ce utilizează Fm sunt versiuni simplificate ale celor menţionate în acest Cod 12.5 Valorile tipice pentru F™ pot fi găsite în tabelul 12.6.1 până la 12.7) (12.6.12.2.

3. GEXHW din 12.7 Formula (12. g apă per kg uscat (aşa cum se determină din 12.3 Corecţia NOX pentru umiditate şi temperatură 12. Apa care se condensează în răcitor poate modifica umiditatea aerului de supraalimentare şi. = .3 Se pot utiliza alte formule de corecţie dacă pot fi justificate sau validate în cadrul unui acord al părţilor respective şi dacă se aprobă de către Administraţie. Nu trebuie folosite alte valori de referinţă pentru umiditate în locul celei de 10.14).combustibil. atunci Ha din formula (12. .7l) + B-(Ta-29&) unde: A B T H. 12.14).7 din acest Cod conţine formule pentru calcularea F. 12. nu se va ţine cont de ele la corectarea umidităţii.309 G Fl .2. kPa 2.306 ' Manualul ofiţerului mecanic specificaţiile pentru combustibil.Psc • 100 / (PC . într-o mai mică măsură. 5. Dacă Ha > Hsc. 12.6 Motoare diesel cu râcitoare intermediare de aer Pentru motoarele diesel cu râcitoare intermediare de aer trebuie utilizată următoarea formulă alternativă (12.0.12. deci.3.209 GFUH. concentraţia de NOX trebuie corectată în ceea ce priveşte temperatura şi umiditatea mediului înconjurător cu factorii daţi în formulele (12. Pentru luarea în considerare a umidităţii din aerul incărcat. .00954 .5 Generalităţi cu privire la motoarele diesel în general. şi de raportul aer combustibil al motorului.6 Anexa 12.2.0.6. 5. (12.5.0266 = temperatura aerului în K formula 12. în acest caz.71 g/kg.4 Apa sau aburul injectat în turbosuflantă (umidificarea aerului) este considerată o emanaţie a dispozitivului de control şi.Psc) Psc = presiunea de saturaţie de vapori din aerul de supraalimentare.0.14): 1. = 0.12. pentru motoarele diesel trebuie utilizată următoarea formulă pentru calcularea KHDrES l + A'(Ha-lO. 12.3.6.14) trebuie utilizat ca atare.8 12.13) şi (12.12. Dacă Ha<Hsc.12.12. EL /G A[RD .220 . ci depinde. atunci Hsc trebuie utilizat în locul Ha din formula (12.3.3.10) .12.8) consideră conţinutul de apă din procesul de ardere şi din aerul de admisie independent unul faţă de celalalt şi suplimentar.12. g apa per kg de aer uscat în care: unde: Hsc = 6.6.6. din conţinutul de hidrogen al combustibilului şi raportul aer .6.6.12.12.12.2. 12. / GAIRD . mai trebuie avute în vedere şi următoarele: Hsc = umiditatea aerului de supraalimentare.6.13) = umiditatea aerului de admisie.2 Valoarea standard de 10. de aceea.3.6. kPa PC = presiunea aerului de supraalimentare.71 g/kg la temperatura standard de referinţă de 25° C trebuie utilizată la toate calculele ce implică corectarea umidităţii în cadrul acestui Cod. acest fapt trebuie luat în considerare Ia corectarea umidităţii.6.8.1 Deoarece emanaţia de NOX depinde de condiţiile mediului înconjurător.2.3 trebuie corectat astfel: 3.

Tabelul 12. u = w / densitate.5 Coeficienţii u.4.293.012• (Ha .Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 307 L H'DIES l-0.5. moduri (n) utilizate la calculele de mai sus corespund prevederilor de la 12.1 Ratele debitului de gaze arse de evacuare pentru fiecare mod trebuie calculate după cum urmează (pentru gazele arse brute de evacuare): Gas niass = u conc G. 12.64 14.16) (12.000479 v 0.001587 0.umed trebuie utilizaţi aşa cum se specifică m tabelul 12.10.conc 12.000966 0.6. . CO HC C0: 0: u 0.29 Notă: Coeficienţii pentru u dat în tabelul 12.1 Emanaţia trebuie calculată pentru toate componentele individuale în felul următor: (12. w Gaz NO. v.EXHW (12. v .5 Calcularea emanaţiilor specifice 12.4 Calcularea ratelor debitului gazelor arse de evacuare 12.002053 0.000619 conc ppm ppra - ppm procente procente 15.00285(r5C - (12. TSCRβf.2. 12.12.6.umed.14) unde: Tsc = temperatura aerului interrăcit = TscRβf temperatura de referinţă a aerului refrigerent corespunzător unei temperaturi a apei de mare de 25° C.uscat şi w .00125 0. pentru o densitate a gazelor arse de evacuare * K293.6.64 14.29 19.12.4.12.0275-(Ta -298) + 0.12.17) sau Gas niass = v conc sau Gas mass = u.71)-0.2 Factorii de încărcare şi numărul de.19 11.4.12.002053 0.5 sunt valorile corecte pentru o densitate a gazelor arse de evacuare de aproximativ 1.19) '=' 12.6.18) P = (12.05 19.12.6.5.6.2 Coeficienţii u .13).00125 w 0.5.15) (12. trebuie specificat de către producător Notă: Pentru explicarea altor variabile vezi formula (12.

cu limitele prevăzute pentru emanaţiile de NOX. 12. sunt destinate oferirii unor mijloace imediate de deducere a performanţei motorului în ceea ce priveşte emanaţiile.2. au suferit modificări sau reglaje la componentele motorului şi la caracteristicile reglabile. 12. O astfel de verificare a conformităţii trebuie determinată prin folosirea"uneia din următoarele metode: 1.4.7.4 şi 12.1. şi caracteristicilor reglabile şi parametrilor motorului care afectează nivelul de emanaţii de NOX.3: metoda controlului şi a măsurătorii directe în conformitate cu 12.4.2.5. 12.3. Metoda de verificare a parametrilor motorului 12.3 Media rezultată a valorii emanaţiei specifice de NOX pentru motor aşa cum se determină prin formula (12.3.2 până la 2. Motoarele instalate pe nave vor fi pregătite în prealabil pentru uşurinţa verificării componentelor. motoarele care au primit un precertificat (Certificat EIAPP) după încercarea pe stand şi acelea care au primit un certificat (Certificat IAPP) în urma efectuării unei inspecţii iniţiale de certificare.7.3. 12.4.1.2. 12.1 pentru a vedea dacă motorul corespunde Regulii 13 din anexa VI. metoda măsurătorii simplificate în conformitate cu 12.1.4 Metoda de verificare a componentelor motorului.1.3. pentru a verifica că motoarele continuă β să corespundă limitelor de emanaţii de gaze arse de evacuare cu NOX menţionate în Regula 13 din Anexa VI. daca un motor diesel este destinat să funcţioneze în cadrul limitelor de emanaţii de NOX prevăzute. 12. Proceduri privind demonstrarea conformităţii cu limitele de emanaţii de NOX la bordul navelor 12.1. 2. care nu a suferit modificări sau reglaje sau are modificări sau reglări minore. arunci când există o modificare a componentelor sau caracteristicilor reglabile ale motorului ce afectează nivelul de emanaţii de i\Ox. 12.3.308 Manualul ofiţerului mecanic 12.1 Motoarele care îndeplinesc următoarele condiţii pot fi alese spre a fi supuse aplicării uneia din metodele de verificare a parametrilor motorului: 1.4.7.3.6. De aceea.7.2.1 Generalităţi 12.7. fiecare motor diesel naval va fi supus inspecţiilor de verificare la bord efectuate. inclusiv verificările reglajelor şi a valorilor de funcţionare a motorului.7.2 O metodă de verificare a parametrilor unui motor trebuie aplicată motoarelor.7.2.6. Generalităţi După instalarea unui motor precertificat la bordul unei nave. Totuşi. conform 12.1.2.7. 12. .2. metoda de verificare a parametrului unui motor va fi utilizata la verificarea respectării de către motor α limitelor prevăzute pentru emanaţiile de NOX.3. reglările sau modificările efectuate la motor pot să contravină limitelor prevăzute pentru emanaţiile de NOX.1.2.1.1.3.11.1.1.7.3. 12.18) trebuie apoi comparată cu figura 12.7.12. metoda de verificare a parametrului motorului în conformitate cu 12. aşa cum se specifică la 12.7. motoarele care de la data ultimei inspecţii. iar scopul verificării este conformitatea motorului. reglajele şi valorile de funcţionare nu au deviat de la specificaţiile date în Fişa tehnică a motorului: 2.5.3 Suplimentar.1 de la 12.3. este foarte probabil ca pe durata de funcţionare a motorului lα bordul navei limitele de emanaţii de NOţ să fie respectate.2 pentru verificarea că o componentă a motorului.5.7.

2 Armatorii sau persoanele care răspund de navele echipate cu motoare diesel supuse aplicării metodei de verificare a parametrilor săi.5 Scopul unor astfel de verificări este de a oferi mijloacele imediate de determinare că motorul este corect reglat conform specificaţiei producătorului şi rămâne în starea de reglare corespunzătoare cu certificarea iniţială făcută de Administraţie'.2. aceasta va fi evaluată comparativ cu reglajele iniţiale pentru a se asigura că parametrii respectivi funcţionează în cadrul limitelor "pentru care a fost construit motorul". 2. va fi necesar să se verifice funcţionarea dispozitivului după tratarea gazelor arse.3. o inspecţie a componentelor motorului şi parametrilor reglabili trebuie efectuată suplimentar faţă de inspecţia documentaţiei. o inspecţie a documentaţiei privind parametrii motorului trebuie efectuată suplimentar faţă de alte inspecţii şi să includă inspecţia Jurnalului de maşini care cuprinde parametrii motorului şi o verificare a faptului că aceşti parametrii se află în domeniul admisibil specificat în Fişa tehnică a motorului. 12.7. prezentate de către producătorul unui motor şi aprobate de către Administraţie: 3. reglajele sau valorile de funcţionare care influenţează emanaţiile de gaze arse de evacuare şi trebuie să fie verificate pentru asigurarea conformităţii. Dacă rezultatele metodei de verificare a parametrului unui motor indică faptul că motorul corespunde limitelor de emanaţii de NOX motorul poate fi recertificat fără măsurarea directă a NOV 12.1. nu este întotdeauna necesar să se măsoare nivelul de NOX pentru a şti dacă un motor.7. corespunde limitelor aplicabile de emanaţii şi că sunt utilizate doar componentele din specificaţia curentă.1.7. Apoi. se va verifica dacă parametrii reglabili ai motorului se află în domeniul admisibil specificat în Fişa tehnică.2.2.2.2 Procedee ale metodei de verificare a parametrilor motorului 12.2.7 în scopul evaluării conformităţii cu Regula 13 din Anexa VI.7. aceasta făcând parte din verificarea parametrilor.7.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 309 12.2.1.3 Documentaţia pentru metoda de verificare a parametrilor motorului 12. referitor la rezultatele inspecţiei documentaţiei.7.6 Dacă este implicată o instalaţie electronică de comandă a motorului. 12. care nu are montat un dispozitiv de tratare a gazelor arse. care nu a suferit modificări sau reglaje sau are modificări sau reglări minore. Dacă în Fişa tehnică sunt făcute referiri la reglajele sau modificările dintr-o specificaţie. elex trebuie să se încadreze în domeniul recomandat de producător şi aprobat de către Administraţie.8 Pentru motoarele echipate cu dispozitive de tratare a gazelor arse.2.1 O metodă de verificare a parametrilor unui motor trebuie aplicată prin folosirea a două procedee.2.1 Fiecare motor diesel naval va avea o Fişa tehnică ce identifică componentele motorului.2. este foarte probabil să corespundă limitelor de emanaţii de NOX. dacă o astfel de modificare este făcută la motor la vreuna din componentele sale. în conformitate cu Regula 13 din Anexa VI.7. 12.2.3.7. calibrării sau reglării parametrilor din momentul certificării iniţiale. Este suficient de ştiut că starea motorului din momentul respectiv corespunde componentelbr specificate.2. pentru a se asigura că motorul. astfel: 1. 12. o listă cu parametrii motorului corespunzători componentelor şi reglajelor respective ale motorului sau documentaţia unor valori de funcţionare dependentă de sarcină a motorului.7.1. 12. -Documentaţia tehnică a unei modificări de componente ale motorului. un Jurnal de maşini al parametrilor motorului pentru înregistrarea tuturor modificărilor făcute cu privire la componentele sau reglajele unui motor: 2. 12..7. trebuie şi păstreze la bordul navei următoarea documentaţie referitoare la mijloacele imediate de verificare: 1. după caz.2.2 Inspectorul trebuie să poată face o alegere în ceea ce priveşte verificarea unei singure componente identificate. a reglajelor sau valorilor de funcţionare sau a tuturorcomponentelor. .

11. echipament de reducere a NOX prin "injectare de apă" 12.3. 7.2. inclusiv reglajele.7.7. caracteristicile şi parametrii reglabili în momentul precertificării motofului (Certificatul ELAPP) sau certificării iniţiale (Certificatul LAPP). temporizarea injectării. 12. armatorul navei poate alege metoda care este aplicabilă. echipament de reducere a NOX prin "emulsionat de combustibil" 13.2 Actuala Fişă tehnică a unui motor.3.4 Lista parametrilor care se pot modifica la bordul navei şi care influenfează emanaţiile de NOX 12.3 Registru de evidenţă pentru parametrii motorului Descrierile oricăror modificări care afectează parametrii de construcţie ai motorului. 2.3.2. Se pot accepta datele obţinute pe standul de încercare pentru un motor ulterior. 8. poate include mai puţin componente sau parametrii decât cele discutate mai sus funcţie de motor şi construcţia specifică.4. 5.2. care din acestea este primul. Ia componentele de construcţie ale motorului. Oricare din metodele enumerate în apendicele 8 din acest Cod este suficientă pentru a demonstra conformitatea. bazată pe recomandările producătorului de motoare şi aprobarea Administraţiei.7 Starea iniţială a componentelor motorului. vor fi înregistrate în ordine cronologică în Jurnalul de maşini al parametrilor motorului.7. 9. răcitorul de aer supraalimentarea precum şi încălzitorul de aer de supraalimentare 10. supapa de temporizare. 4. dar ele trebuie să se încadreze în domeniul aplicabil al conceptului de grup de motoare. presiunea de injecţie 6.4. în funcţie de aprobarea Administraţiei şi în conformitate cu instrucţiunile producătorului de motoare.3. alţi parametri specificaţi de Administraţie.1 în funcţie de construcţia specifici a unui anumit motor.7.2.2.7. echipament de reducere a NOX prin "reducerea catalizatoare selectivă" sau 15.6 Documentaţia tehnică având modificarea componentelor motorului Documentaţia tehnică trebuie să includă detalii asupra modificărilor şi influenţei emanaţiilor de NOS.2. 12. presiunea de compresie. . înlocuirile sau modificările la piese din acesta. camera de ardere. echipament de reducere a NOX prin "recircularea gazelor arse de evacuare" 14. came pentru combustibil. caracteristici şi parametrii reglabili Fişa tehnică a unui motor trebuie să conţină toate informaţiile aplicabile referitoare la emanaţiile de NOX ale motorului. duza de injectare. pompa de injecţie. Acestea includ parametrii motorului astfel: 1.310 Manualul ofiţerului mecanic 12.3.3. 12. Aceste descrieri trebuie suplimentate cu orice alte date folosite la evaluarea nivelelor de NOX ale motorului.7.2. sunt posibile şi normale diferite modificări şi reglaje care influenţează NOX. şi ea trebuie furnizată în momentul în care se efectuează modificările.7. 12.3.5 Lista de verificare pentru metoda de verificare a parametrilor motorului Pentru unii parametrii există diferite posibilităţi de inspecţie. 12. 3. tipul şi construcţia turbosuflantei.

1 Când se cere doar confirmarea efectuării încercărilor şi inspecţiilor periodice şi intermediare de la bordul navei. Consecinţele unei astfel de erori la emanaţiile finale trebuie calculate şi raportate cu rezultatele măsurătorii de emanaţii. concentraţiile de emanaţii gazoase de NOX. împreună cu O: ş CO: şi CO.7. în special cele care au în vedere funcţionarea cu combustibil greu.7.4. măsurătoarea de G^-EL la încercarea pe standul de încercare trebuie corectată în ceea ce priveşte orice diferenţa în cadrul valorilor nete calorice între combustibilul utilizat la standul de încercare şi cel experimental. şi doar pentru acest scop.7.7.3.3.7. ceea ce poate determina o diferenţă în emanaţiile de NOX.1 Punctul referitor la posibilitatea obţinerii datelor cerute pe timpul încercării NO.6.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 311 12. 12.3. toate rezultatele măsurătorilor. la bordul navei este în mod special relevant pentru puterea de exploatare. în astfel de cazuri. abaterile admisibile ale aparaturii la măsurarea parametrilor motorului respectiv în scopul verificării la bordul navei sunt diferite de cele permise care se admit la metoda de încercare pe standul de încercare.2 Parametrii motorului ce urmează a fi măsuraţi şi înregistraţi Tabelul 12.6.2.7.2 Pentru a obţine rezultate concludente în legătură cu încercările efectuate Ia bordul navei în vederea confirmării şi cu inspecţiile periodice şi intermediare de la bordul navei. pentru a simplifica procedura. trebuie făcută o evaluare cu eroarea corespunzătoare de evaluare. Deşi cazul de cuplare directă a reductoarelor este menţionat în capitolul 12.2. trebuie ca măsurătorile să fie flcute conform ciclului respectiv de încercare. Mai importante în acest grup ar fi generatoarele. Metoda de măsurare simplificată .3 Momentul de torsiune al motorului şi turaţia motorului trebuie măsurate dar. întrucât rata debitului de combustibil utilizat în calcul (G^^) trebuie să se raporteze la compoziţia combustibilului determinată în urma probei de combustibil luată pe timpul încercării. se pot accepta rezultatele măsurătorii comsumului de combustibil la un motor încercat pe standul de încercare în vederea precertificării.10.3.7. trebuie aplicată următoarea metodă simplificată de încercare şi măsurare specificată în acest paragraf.7.1 Generalităţi 12.6 cu utilizarea de combustibil diesel marin.6.7. 12. Factorii de încărcare (\VF) şi turaţia cazuri utilizat la calcule trebuie şi fie în conformitate cu 12. deseori este imposibil să se măsoare consumul de combustibil odată ce motorul a fost instalat la bordul navei.1.3. motoarele aşa cum se prezintă ele la bord ar putea ca în multe aplicaţii să fie instalate astfel încât măsurătorile momentului de torsiune (aşa cum s-a obţinut cu ajutorul unui aparat special instalat) să nu fie posibile din cauza absenţei unui arbore liber. datele de încercare sau motorului conform calculele cerute de acest capitol trebuie înregistrate în raportul de încercare a motorului conform 12.1.3.3 sunt esenţiale deoarece navele navighează în ape reci / tropicale şi cu clima uscată / umedă. dar motoarele pot fi şi ele cuplate la pompe.4 în cazuri practice. 12. grad-DM Corecţiile privind temperatura şi umiditatea mediului înconjurător în conformitate cu 12.1.6 enumera parametrii motorului care urmează să fie măsuraţi şi înregistraţi pe durata procedurilor de verificare la bord.1.3 Puterea de exploatare 12. compresoare etc.3.7.3.1.1.3. 12. 12.3. ca minim absolut. instalaţiile hidraulice. • 12. Dacă este dificil să se măsoare direct momentul de torsiune.5 Dacă nu se specifică altfel. 12. Fiecare prima încercare a motorului pe un stand de încercare trebuie efectuată în conformitate cu procedeul specificat în capitolul 12.1. Pentru a simplifica procedeul la bord. forţa de frânare poate fi estimată prin orice alt mijloc recomandat de către producătorul de motoare şi aprobat de către Administraţie.

ffâ "du min" 1 n«*. ieşire / intrare ..1. jr ' " -kg/kWh umiditatea absoluta-.. ' . b* H.lea caz pe durata ciclului de încercare) emperatura agentului de răcire la intrare temperatura agentului de răcire la ieşire temperatura gazelor arse de evacuare în punctul de luare a probelor (în al "i" .Ica caz pe durata ciclului) temperatura motorinei înaintea intrării ei în motor temperatura apei de marc temperatura u l e i u l u i de ungere. K T^ K T«α T^ K K K K K K T.i min' 1 Pa kPa' b* < kPa kW Pi Sj T..312 Manudful. 1995: Tt = Ttx = temperatura termodinamică a aerului în mediul ambiant) emperatura aerului la ieşirea din răcitorul de aer de ncărcare (dacă este cazul) (în al "i" .lea caz pe durâta^icluiui dcJiKcrcare) . ' • (masa conţinutului în apa. .. _ .. consumul specific 'de ςojnbustibrl (dacă este posibil) (în ai 'V . TF» T*.Ica caz pe durata ciclului de încercare) poziţia cremalierei pentru combustibil (pentru fiecare cilindru. iσuoβ»* . a aerului de admisie comparativ cu masa de aer uscat turaţia motorului (în al V .lea caz pe durata ciclului) temperatura la admisia aerului (la ISO 3046-1. dacă este cazul) (în ai "i" .lea caz pe durata ciclului de încercare) . turaţia tiirbosuΩantei (dacă este cazul) presiunea totală barometrică (în ISO 3046.M.lea caz pe durata ciclului de încercare) forţa de frânare (în al "i" . XT.6 Parametrii motorului CQ urmează a fi măsuraţi şi înregistraţi Simbol Parametru' . 1995: p.. = Px = presiunea totală a mediului ambiant) presiunea aerului măsurată după răcitorul de aer de încărcare (în al "i" .ofiţerului mecanic Tabelul 12.

3. ISO 8217.3. grad .5.3.1 Cerinţele generale menţionate la 12.4.6. 12.7 Abaterea permisă a aparatelor pentru parametrii respectivi ai motorului şi alţi parametrii esenţiali .7.S Determinarea componentelor gazoase Trebuie aplicate echipamentul de măsurare analitică şi metodele descrise în capitolul : 12. 12.4 Combustibil de încercare 12.7. în funcţie de recomandarea producătorului de motoare şi aprobarea Administraţiei.M.10 Calculul emanaţiilor gazoase Procedeul de calculare specificat în capitolul 12.9.6 Echipament de măsurare şi date ce urmează a fi măsurate Emanaţia de poluanţi gazoşi trebuie măsurată prin metodele descrise în capitolul 12.3.7.7.Codul tehnic.3.3.2 La instalarea la bord motoarele care acţionează astfel de maşini ar trebui ca în stadiul de fabricare sa fie încercate în mod normal cu o frână hidraulică. 12.1 Ciclurile de încercare utilizate la bord trebuie să corespundă ciclurilor de încercare aplicabile menţionate la 12.7. măsurătorile pentru încercările de confirmare sau reinspectare.7. toate măsurătorile de emanaţii trebuie efectuate cu motorul funcţionând cu . privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 313 cerinţele «sneciπle πle πceςtni nrnr/*Hr»π ςimnlîfîrif H*» rnncnmrv» 12.1 în general.3. 1996. şi 12. 1996.4.7.2.2 nu poate fi întotdeauna posibil.7. 12.3.3.7.7.4. se permit a se efectua cu motorul funcţionând cu combustibil greu ISO 8217.6. fie la capătul liber. valorile măsurate în acest caz nu pot fi direct comparate cu rezultatele obţinute pe standul de încercări din cauză că valorile măsurate sunt foarte mult dependentele ciclurile de încercare. să fie cât mai apropiată de procedeul descris la 12. Tubulaturile de evacuare ale tuturor motoarelor trebuie prevăzute cu un punct standard accesibil de extragere a probelor. bazate pe recomandarea producătorului de motoare şi aprobarea Administraţiei. într-un astfel de caz.3.9. 12.R.7.6 al acestui Cod menţionează abaterile permise ale aparatelor ce urmează a fi utilizate la măsurarea parametrilor respectivi ai motorului şi la alţi parametrii esenţiali pe timpul procedeelor de verificare la bord. înaintea cuplării permanence la consumator. Pentru echipamentul funcţionând după curba de elice. de exemplu.2 Pentru a evita o împovărare a armatorului.5.2 Instalarea la bord a tuturor motoarelor trebuie făcută astfel încât aceste încercări să poată fi efectuate în siguranţă fără a influenţa motorul.3 Dacă un număr de puncte de măsurare la bord este diferit de cele ^<* pe standul de încercare.2. prin raportarea la turaţia arborelui cu came.7.3. azotul conţinut de combustibil şi calitatea aprinderii combustibilului pot influenţa emanaţiile de NO. 12.2 din anexa 12. 12.3.4.3 trebuie aplicate de asemenea la măsurătorile efectuate la bord. ' Tabelele 12.3. La bordul navei vor fi prevăzute dispozitive corespunzătoare pentru extragerea de probe de gaze arse de evacuare şi posibilitatea de a obţine datele cerute.3.4 din paragraful 12.7. de la motor.2.3. dar procedeul de încercare trebuie. combustibil diesel marin conf.3.7.6 trebuie aplicat având în vedere .5 Luarea de probe privind emanaţiile gazoase 12. o curbă declarată a puterii funcţie de turaţie poate fi aplicată împreună cu posibilitatea asigurată de a măsura turaţia motorului. Pentru generatoare aceasta nu ridică probleme în ceea ce priveşte utilizarea măsurătorilor de voltaj şi amperaj împreună cu randamentul generatorului declarată de producător. 12.3.9. 12. punctele de măsurare şi factorii de încărcare vor fi în conformitate cu recomandările producătorului de motoare şi aprobate de către Administraţie. 12. fie.9.7.6. Deci.2 Funcţionarea motorului la bord conform unui ciclu de încercare specificat la 3. 12.9 Cicluri de încercare 12.3.

azot.7. Obsen'aţii: 1. nu trebuie să depăşească 15% din valoarea limită aplicabilă.7.Specificaţii pentru analizoarele utilizate la determinarea componentelor din gazele emanate de motoarele diesel navale ANEXA 12.8. sulf şi.1 Datorită posibilelor deviaţii în cadrul aplicării la bordul navei a procedeelor simplificate de măsurare din acest capitol. indici şi simboluri ANEXA 12.5 .11.2. în volumul menţionat în ISO 8217. aşa cum a fost modificată prin Protocolul din 1978 referitor la aceasta (denumită în continuare ''Convenţie") şi la cele ale Codului tehnic privind emanaţiile de oxizi de azot de la motoarele diesel navale (denumit în continuare Codul tehnic NO.RM.). Motorina folosită va fi analizată în ceea ce priveşte compoziţia de carbon. .Prescurtări de termeni.8. hidrogen.8.8.1.1.3.3.8 . Dacă nu există suficiente informaţii disponibile cu privire la influenta calităţii aprinderii la formarea de NOX pe durata procesului de ardere şi asupra ratei de transformare a azotului în stare latentă din combustibil care.7. se poate acorda o toleranţă de 10% pentru o încercare la bord efectuată cu un combustibil grad .RM (ISO 8217.3 .Scheme logice privind inspecţiile şi certificarea motoarelor diesel navale ANEXA 12.7.8.2 Emanaţia de NOX la un motor poate varia funcţie de calitatea aprinderii combustibilului şi azotul latent din combustibil.4 . de componente suplimentare necesare pentru o specificaţie clară a combustibilului. Supliment la Certificatul Internaţional al motorului privind prevenirea poluării aerului (Certificat EIAPP) Date privind construcţia. 1996) cu rezerva că la încercarea de precertificare la bord nu va exista nici o toleranţă.Raport de încercare privind luarea de probe ANEXA 12.11. Anexe ANEXA 12. 12.7 . 19%.Lista de verificare pentru metoda de verificare a parametrilor motorului 12.8. Această consemnare împreună cu anexele sale va fi permanent ataşata Certificatului EIAPP.8.8.Modei de Certificat EIAPP ANEXA 12. fisa tehnică si mijloacele de verificare Referitor la prevederile Anexei VI din Convenţia internaţională din 1973 pentru prevenirea poluării de către nave.Calibrarea aparatelor analitice ANEXA 12.. grad .3 în nici un caz toleranţa maximă permisa atât pentru simplificarea măsurătorilor la bord cât şi pentru utilizarea combustibilului greu conform ISO 8217.8.3. doar la încercările de confirmare şi la inspecţiile periodice şi intermediare se poate accepta o toleranţă de 10% din valoarea limită aplicabilă.Calcularea debitului masic al gazelor arse de evacuare (Metoda de compensare cu carbon) ANEXA 12. de asemenea.8.3.6 .. Certificatul EIAPP vα însoţi motorul pe durata funcţionării lα bordul navei şi va fi oricând pus la dispoziţie la bordul navei.11.11 Toleranţe 12. depinde de eficienta motorului. 1996. 12.314 Manualul ofiţerului mecanic 12. 12.

regulile menţionate Ain prezentul Cod se referă la regulile din Anexa VI a Convenţiei şi cerinţele din Fisa tehnică a motorului şi a mijloacelor sale de verificare menţionate ca cerinţe obligatorii în Codul tehnic 12. 1. de motoare 1.. motorul este unul original.1.13 Numărul de aprobare destinat dispozitivului de reducere a NOX.. .1 Numărul de identificare/aprobare din Fişa tehnică 2.2 Data de aprobare a Fişei tehnice 2..15 Valoarea reală a emanaţiei de NO. . _.1 Caracteristicile motorului 1.. Dacă limba Consemnării originale nu este nici engleza nici franceza. v .1.4 Locul efectuării inspecţiei de precertificare.8.. sau grup . 1.9 Ciclul (ciclurile) de încercare (vezi capitolul 3 din Codul tehnic NOX 1.3 Data de construcţie a motorului 1. 1. a motorului 12.5 Data efectuării inspecţiei de precertificare.11 Numărul de aprobare al motorului 1. ..8 Dacă este cazul.de o traducere în una φn aceste limbi.1 Denumirea şi adresa producătorului 1..2 Locul de construcţie a motorului l . (dacă este instalat). dintr-o familie ..2 Caracteristici din Fişa tehnică 2..12 Specificaţia privind combustibilul de încercare „ . ..capitoiul 12.3 din Codul tehnic privind emanaţia de NOX este o parte esenţială din Certificatul EIAPP şi trebuie întotdeauna să însoţească un .7 Seria de fabricaţie a motorului 1.14 Limita emanaţiei de NOX (g/kWh) (Regula 13 a Anexei VI). aşa cum se cere în.3 Fişa tehnică..6 Tipul motorului şi numărul modelului 1.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale ~ 315 2. 3.8. Daca nu se prevede altfel.... sau face parte ..10 Puterea nominală (kW) şi turaţia (RPM) 1. textul va _ inclu. 1. 1..

aşa cum s-a menţionat în capitolul 12.Inspecţia iniţială la bordul navei.Inspecţia periodică la bordul navei.3.8.Inspecţia de precertificare la întreprinderea producătorului. (Locul de eliberare a consemnării) (semnătura reprezentantului legal autorizat cu eliberarea certificatului) (Sigiliul sau stampila autorităţii. 2.7 din acest Cod.2. Specificaţii privind mijloacele de verificare pentru inspecţia parametrilor motorului β 3.8.8.5 12.9. Fig.3 Specificaţiile privind mijloacele de verificare.4 Etapa III .8.10.7 din Codul tehnic privind emanaţia de NOX este o parte esenţială din Certificatul EIAPP şi trebuie întotdeauna să însoţească un motor pe perioada funcţionării sale la bordul navei şi să fie întotdeauna disponibil la bordul navei. astfel: 1.6 din prezentul Cod: 4.8. după caz) 12. Abrevieri. aşa cum se specifică în capitolul 12. 12. 12. Fig.1. Abrevieri pentru analizoarele folosite la măsurarea emanaţiilor de gaze de la motoarele diesel.3 Etapa II . 12. Indici şi descrieri de termeni şi variabile utilizate în toate formulele de calcul a debitului gazelor de evacuare din cadrul metodei de compensare cu carbon.2 Data aprobării mijloacelor de verificare 3. indicii. Simboluri utilizate pentru reprezentarea componentelor chimice din emanaţiile de gaze ale motorului diesel care se regăsesc în întreg Codul.3 din prezentul Cod. Tabelul 12. Simboluri şi indici de termeni şi variabile utilizate în toate formulele de calcul a debitului masic ai gazelor arse de evacuare în cadrul metodelor de măsurare pe standul de încercare. aşa cura se specifică în anexa 12. simbolurile şi descrierile de termeni şi variabile folosiţi în cadrul prezentului Cod.7.316 Manualul ofiţerului mecanic motor pe perioada funcţionării sale la bordul navei şi să fie întotdeauna disponibil la bordul navei. Etapa l. Tabelul 12. Fig. Scheme logice privind inspecţiile şi certificarea motoarelor diesel navale Opţiunile şi procesele privind conformitatea inspecţiei şi certificării motoarelor diesel navale. Eliberat la .8.5 din prezentul Cod: 3. indici şi simboluri Acest apendice enumera toate abrevierile. 12. aşa cum se cere în capitolul 12.1 Numărul de identificare/aprobare a mijloacelor de verificare 3. Tabelul 12. aşa cum se specifică în anexa 12. Tabelul 12.3. . PRIN PREZENTA SE CERTIFICĂ că această consemnare este corectă din toate punctele de vedere.

Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale Tabelul 12. 12.3. Suπravepherea πcntrii nrecertificarc în uzina constructoare .7. 317 Componentă chimică Propan Monoxid de carbon Dioxid de carbon Hidrocarburi Apă NO Simbol Componentă chimică Oxid nitric Dioxid de azot Oxizi de azot Oxigen CO N0: N0t CO: HC o: H:O FÎP. Simboluri pentru componentele chimice ale emanaţiilor motorului diesel naval Simbol C3H.

Supravegherea iniţială ia bordul navei .4.318 Manualul ofiţerului mecanic Fig. 12.

Fig.5. Supravegherea periodică la bordul navei . 12.

9. Abrevieri pentru analizoarele folosite la măsurarea emanaţiilor de gaze de la motoarele diesel Abreviere Termen Debit critic Veπturi Detector chemiluminiscent Senzor electrochimie Detector de ionizare flacăra Analizor de transformare Fourier în infraroşu Detector cherailuminiscent de căldură Abreviere HFID NDIR Termen Detector de ionizare a flăcării la căldură Analizor ne di s perşi v cu radiaţii (infraroşii) Pompă cu piston plonjor Detector paramagnetic Detector de ultraviolete Senzor de dioxid de zirconium CFV CLD ECS FID FTIR HCLD PDP PMD UVD ZRDO Tabelul 12.* F ™ Ffw GMXW GAnn . Simboluri şi indici pentru termenii şi variabilele folosite în formulele metodelor de măsurare pe standul de încercare (vezi capitolul 5 din acest Cod) Simbol Termen Suprafaţa secţiunii ţevii de evacuare a gazelor arse Hidrocarbură echivalentă de carbon 1 Concentraţie Concentraţie de bază corectată Factor al excesului de aer (Ic aer uscat/k combustibil) Factor al excesului de aer (Ic aer uscat/k combustibil) condiţii de referinţă Factor atmosferic de laborator (aplicabil numai La familia de motoare) Factor specific de combustibil pentru calcularea compensării cu carbon Factor specific de combustibil pentru calcularea debitului gazelor arse de evacuare pe bază uscată Factor specific de combustibil utilizat în calculele concentraţiilor umede din concentraţiile uscate Factor specific de combustibil pentru calcularea debitelui gazelor arse de evacuare pe bază umedă Debitul raasic de aer de admisie pe bază umedă Debitul raasic de aer de admisie pe bază uscată Dimensiune Aτ CI conc ra: ppro sau Vol% ppra sau Vol<* *g/*g conct EAF EAF^ fcs/fcg kg/h kg/h I.320 Manualul ofiţerului mecanic Tabelul J2.8. frc* r.

= PX. şi a anumitor factori de corecţie a umidităţii) Umiditatea absolută a aerului de admis ie Raportul Hidrogen-Carboπ Indice ce denotă un caz specific Factorul de corecpe a umidităţii pentru NO. Valoarea de referinţă a umidităţii absolute (10. presiunea totali a mediului înconjurător. de la motoarele diesel navale Factor de corecţie al niponului uscat-uraed pentru aerul de admisie Factor de corecu'e al raportului uscat-umed pentru gazele arse de evacuare brute (impure) Momentul de torsiune în procente faţă de momentul maxim de torsiune pentru turapa de încercare a motorului Debitul masic al emanaţiilor Presiunea de sa tu rap e cu vapori a aerului de admisie al motorului (din ISO 3046-1. py = PY. * kPa P.71 g/kg. presiunea totală de încercare a mediului înconjurător Presiunea atmosferică uscată Puterea. dar care nu se cer la bordul navei Puterea maximă declarată sau măsurată la turapa de încercare a motorului conform condi pilor de încercare r Raportul suprafeţelor secţiunii din proba isoldπetică şi conducta de evacuare a gazelor arse Umiditatea relativă a aerului de admisie Factorul de răspuns FID Factorul de răspuns FTD pentru metanol Instalaţie dinamometru Temperatura absolută a aerului de admisie GAS. frână πecorectată Puterea totală declarată absorbită de piesele auxiliare montate doar pentru încercare. 1 % mass Pa g/h kPa P. pentru calcularea de NO. 1995: pty = PSY. HRΣ/ Ha HTCRAT i • KHDIES K*M • K*. 1996: p. kPa kW kW P PAL? P» kW r R. *f % R* • s τa kW K . presiunea totală a mediului înconjurător Presiunea baroraetrică totală (din ISO 3046-1.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 321 Dimensiune kg/h kg/h g/kWh g*g §/fcg mol/mol Simbol GEXHW Gfl'EL Termen Debitul masic al gazelor arse de evacuare pe baza" umedă Debitul masic de combustibil Valoarea medie a emanaţiei specifice de NO.

Simboluri şi descrieri de termeni şi variabile utilizate în formulele pentru metoda de compensare cu carbon.\JRV VEXHD VW WF - *n Tabelul 12.322 Manualul ofiţerului mecanic Simbol Termen Temperatura absoluta a punctului de condensare Temperatura aerului de răcire Temperatura de referinţa (aer de ardere: 29S K) Temperatura de referinţă a aerului de răcire Debitul aerului de adraisie pe baza uscaţi Debitul aerului de adraisie pe baza" umedă Debitul gazelor ane de evacuare pe bază uscata Debitul gazelor arse de evacuare pe bază umedă Factor de încărcare Factor real de încărcare Dimensiune Tu Tsc K K K K m3/h ra3/h ra3/h ra3/h τ« Tsatj VVKD t/ v . Simbol Descriere Conţinutul de H din combustibil Masa atomică a C Masa atomică a H Masa atomică a N Masa atomică a O Masa atomică a S Conţinutul de C din combustibil Concentraţia de CO% ra/ra Dimensiune Observaţii ALF A WC %m/ra AWH A WN AWO AWS BET C02D %V/V la evacuare uscată la evacuare umedă la evacuare uscată b evacuare umeda b evacuare umedă CO2\V Concentraţia de CCX % V/V(umed) COD Concentraţia de CO ppra cow cw DEL Concentraţia de CO ppra Funingine mg/m 1 Conţinutul de N din combustibil % rn/m .10.

GFXHW Debitul masic al oazelor arse de evacuare Debitul raasic al combustibilului Emanaţii de HC Emanaţii de H:O Emanaţii de N: 9om/m g/h g/h kg/h kg/h evacuare uscată GEXUW GFUEL cg/h kg/h evacuare umedă GHC GH20 g/h g/h hidrocarburi GX2 g/h . 1XCO: Factorul de exces de aer bazat pe concentraţia de carbon din gazele arse de evacuare conţinute de componente l x Conţinutul de O din combustibil Conţinutul de N din aerul de ardere umed Raportul componentelor cu carbon din gazele arse de evacuare.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 323 Observaţii Simbol Descriere Factorul de exces de aer bazat pe arderea completă şi concentraţia de CO:.\FEXH kg/kg EPS ETA EXHCPX % m/m % m/m V/V kg/m 1 EXHDENS FFCB FFD bază uscată FFH FF\V bază umedă GλlRD kg/h aer de ardere uscat aer de ardere umed GλlRW Masa de aer de ardere kg/h CAM GCO GC02 GEX}ID ςexhw Conţinutul de S din combustibil Emanaţie de CO Emanaţie de CO: Debitul masic al oazelor arse de evacuare Debitul masic al gazelor arse de evacuare calculată prin metoda compensării cu carbon. c Densitatea evacuării umede Factor specific de combustibil pentru calcularea compensării cu carbon Factor specific de combustibil pentru calcularea debitului gazelor arse de evacuare pe bază uscată Factor specific de combustibil utilizat la calcularea concentraţiei umede din concentraţia uscată Factor specific de combustibil pentru calcularea debitului gazelor arse de evacuare pe. bază umedă Masa de aer de ardere Dimensiune kg/k§ EλFCO E.

a Volum molecular al ..\O G<\O2 Emanaţii de NO Emanaţii de NO* Emanaţii de O: Emanaţii de SO: Hidrocarburi Hidrocarburi Media Hidrogen-Carbon din combustibil.. Concentraţia de NO: Concentraţia de NO Conţinuţi 1 de apă din aerul de ardere Concentraţia de O: Concentraţia de O: Solicitare stichiometrică de aer pentru arderea unui litru de combustibil Conţinutul de oxigen din aerul de ardere umed Conţinutul de oxigen din aerul de ardere umed care este evacuat Conţinutul de oxigen din aerul de ardere umed care este ars Debitul de CO Debitul de CO... gas individual gas individual la evacuare umedă la evacuare umedă NO: w NOW ppm ppra NUE O2D O2D STOL\R % m/m %V/V %V/V (umed) kg/kg la evacuare uscată La evacuare umedă TĂU % m/m % m/m aer umed aer umed aer umed (conţinut de evacuare) (conţinut de evacuare) conţinut de evacuare) conţinut de evacuare) T AU l T Al! 2 % m/ra ra /h ra'/h ra /h raVh 3 3 vco VC02 W20 VHC . MW.\FT la evacuare uscată la evacuare umedă MV. Debilul de H:O Debitul de HC Manualul ofiţerului mecanic Descriere Dimensiune g/h g/h g/h g/h ppm CI ppm CI mol/mol l/mol g/mol Observaţii GO: GSO2 HCD HC\V HTCR.. Masa moleculară a ....324 Simbol G.

12. m 3 STANDARD ai unui gaz se situează între 273. CABTDC no: no: no: m m yes: yes: yes: .4.3 kPa.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale Simbol Vλ'2 Debitul de N: 325 Observaţii (conţinut de evacuare) (conμnut de evacuare) (conţinut de evacuare) (conţinut de evacuare) (conţinui de evacuare) Descriere Dimensiune ra /h m'/h 3 vyo Vt\'O2 V02 Debitul de NO Debitul de NO: ra'/h Debitul de O: ra'/h VSO2 Debilul de SO: ra'/h Note: . Date privind încercarea motorului Motor Producător Tip motor Identificare grup sau familie Numir de fabricate Turaua nominală Puterea nominali Turau'a intermediară Momentul maxim de torsiune la turaua intermediară Temporizarea injecμd statice Reglarea injecμ'ei electronice Sincronizarea injecμ'ei variabile Geometria variabilă a turbosuflantei diametrul interior al cilindrului Cursa pistonului rpra kW rpra Nra deg.11. m 3 şi 1. sunt utilizate dimensiunile std.8.Pentru m 3 STANDARD sau litru STANDARD. Raport de încercare privind luarea de probe Raport de încercare privind emanaţiile Nr Informaţii asupra motorului Tabelul 12.15 K şi 101.

motor Rezultatele încercării privind emanaţiile: Ciclu Principal: Număr: Manualul ofiţerului mecanic kPa kPa V: Paralel: °C °C °C kPa Jd'a °C Auxiliar NO.326 Raportul de compresie nominală Presiunea medie reală. dacă este cazul Instalaţie de răcire cu agent intermediar spec. Identificare încercare Data/ora Loc de încercare Numărul încercării Inspector Data şi locul raportului g/kWh . la turaţia nominală Presiunea maximă a cilindrilor. cu aer Temperatură scazutaVridicată a punctelor fixate ale instalaţiei de răcire Scădere maximă a admisiei Contrapresiunea maximă a gazelor arse de evacuare Specificau'e combustibil lichid Temperatură combustibil lichid Specificaţie ulei de ungere Aplicare/Destinat pentru: Client Utili zare /i n s talare finală. Instalaţie de răcire cu stadii de alimentare spec. la puterea nominală Numărul şi configuraţia cilindrilor Auxiliare Condiţii specifice ale mediului: Temperatura maximă a apei de mare Temperatura maximă a aerului de alimentare. navă U tiii zare /î n s talare finală.

14.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 327 Semnătura Raport dc încercare privind emanaţiile Nr Informaţii asupra motorului Tabelul 12.12.13. date privind familia dc motoare Date privind familia/gnipui de motoare (Specificaţii obişnuite) Ciclul de ardere Agent de răcire Configuraţia cilindrilor Metoda de aspirau'e Tipul de combustibil ce urmează să fie utilizat Ia )ord Camera de ardere Configuraţia canalului de supapă )iroensiunea şi n u mirul canalelor de supapă 'ipul instalaţiei de combustibil ciclu în 2 timpi/ciclu în 4 timpi aer/apă Se cere să fie scris. Diverse caracteristici Recircularea gazelor arse de evacuare Injecţie de apă/emulsie Injecţie de aer Instalaţie de răcire de alimentare Tratarea gazelor arse după evacuare Tipul de tratare a gazelor arse după evacuare Combustibil mixt Tabelul 12. doar dacă se utilizează dispozitivele de purificare a aerului cu aspiraţie naturali/sub presiune Combustibil distilai/ distilat sau greu/mixt Cameră deschisă/cameră compartimentată Peretele chiulasei/cilindrului Tabelul 12. Date privind familia ( grupul )de motoare Date privind familia/grupui de motoare (Alegerea motorului varianta dc bază pentru încercarea pe stand) Identificare tamilie/grup Metoda alimentării sub presiune Insialaue de răcire de alimentare cu aer | n o/y e s no/yes πo/yes no/yes no/yes no/yes .

interval Abatere gaze mm m no: yes: Producător Model Domenii de măsurare Analizor Analizor de NO.328 Criteriul de alegere (se specifică) Manualul ofiţerului mecanic Viteza maximă de alimentare cu combustibil / altă metodă (se specifică) Numărul de cilindrii Puterea max. nominală pe cilindru Turaţia nominală Sincronizarea (domeniul) injecţiei Motor.16.15. Dale privind echipamentul de măsurare Echipament de măsurare Calibrare Coπc. Date privind emanaţia de gaze Ţevi de evacuare a gazelor arse Diametrul Lungimea Izolaţia Localizarea eşantionului Observaţii Tabelul 12. Analizor de CO Analizor de CO: Analizor de O: Analizor HC Turau'e Moment de torsiune ppm ppm % <7c ppm rpm Nm Ce r« % % % * % . combustibil vloior • variantă de bază ales Variantă de bază Utilizare Raport de încercare privind emanaţiile Nr Dale tabelare privind încercarea Tabelul 12.variantă de bază cu max.

17. r( Puterea. daca este cazul Debitul combustibilului Debitul aerului DebinJ gazelor arse de evacuare Temperaturi Agent de răcire Lubrifiant Gaze arse de evacuare Aer de admisie Aer intermediar de răcire Combustibil Presiuni Gaze arse de evacuare Colector de admisie Atmosferică 'rtsiunea vaporilor Aer de admisie mkiitatea Aer de admisie Tabelul 12.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 329 c r c.Caracteristici ale combustibUuluJ Tipul combustibilului Proprietăμ combustibil: k\\ °C °C °c °c °c °c β °c °c β c c "C °c % % % kPa kPa kPa kPa % % kPa Analiza elementelor componente ale combustibilului ISO 3675 Densitate Vâscoritate kg/1 mm /s : Carbon Hidrogen Azot Oxigen Sulf LHV/Hu 9bmasă <%raasi 9bmasi ISO 3104 % roasi Ornaşi %raasd .

Factor de specificaţie de combustibil (FFrf) Factor de corecţie uscat/umed Debit NO. uscat/umed Concentraţie de CO uscat/umed Concentraţie de CO: uscatAimed Concentraţie de O.8. Debil combustibil Debit aer Debit gaze arse de evacuare rpm kW k\V kW bar mm g/kWh kg/h kg/h kg/h ^ % kg/h kg/h kg/h kg/h kg/h kg/h g/kWh ppm ppm Cb % pprπ kPa °C g/kg % fc 1 2 3 1 2 3 . Datele din raportul de încercare privind emanaţiile de gaze Modul Puterea/Momentul de torsiune Turaţia Ora Ia începerea modului Date asupra mediului Presiunea atmosferică Temperatura aerului de adraisie Umiditatea aerului de admisie Factor atmosferic (fa) Date privind emanaţiile gazoase Concentraţie de NO. necorectat de comb. specific Modul Puterea/Momentul de torsiune Turaţia Ora Ia începerea modului Date asupra motorului Turaţia Puterea auxiliari Reglarea dinamometrici Puterea Presiunea medie reala Poziţie cremalieră Consum spec.330 Manualul ofiţerului mecanic Tabelul 12. Debit CO Debit CO: Debil O: Debit HC Debit S0: NO. uscat/umed Concentraţie de HC uscat/umed Factor de corecţie a umidităţii NO.

8. Definiţii 4.1. 4.6. 3. Generalităţi 1. Toate analizoarele trebuie sa poată face măsurători continue ale fluxului de gaze şi să dea o indicaţie continuă de ieşire care să poată fi înregistrată. Temperatura agentului de răcire la ieşirea din cilindru Temperatura agentului de răcire la intrarea in cilindru Presiunea agentului de răcire în cilindru Temperatura lubrifiantului Presiunea lubrifiantului Decomprimare la intrare °C mbar °C °C bar °C bar rabar - Temperatura aerului de răcire intermediar °C 12. Compatibilitatea electromagnetică (EMC>a echipamentului trebuie să fie astfel încât să reducă la minim erorile suplimentare.2. Intervalul de măsurare este definit ca fiind diferenţa dintre indicaţia de calibrare şi cea de zero.5 ori abaterea standard a 10 indicaţii repetate la un gaz de calibrare dat. 4. inclusiv paraziţii. inclusiv paraziţii. Daca se utilizează dispozitive de citire (computere. 5. trebuie efectuate calibrări suplimentare pentru a asigura precizia curbelor de etalonare .5. Specificaţii pentru analizoarele ce urmează a fi utilizate la determinarea componentelor gazoase din emanaţiile de la motoarele diesel 12. care dintre acestea este rnai mică.5. Pentru concentraţiile sub 100 ppm. 4. 6.6 al acestui Cod). a unui gaz de calibrare într-un interval de timp de 30 secunde. la un gaz de referinţă într-un interval de timp de 30 secunde.8.Repetabilitatea unui analizor este definita ca fiind de 2. înregistratoare automate de date etc. nu trebuie să fie moi mare de ±5% din citire sau ±3. 7. eroarea de măsurare nu trebuie sa depăşească ±4 ppm.8 din anexa 12.3. 2. Eroarea de măsurare Eroarea totală de măsurare a unui analizor.8.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 331 Temperatura gazelor arse de evacuare Coπtrapresiune gaze arse de evac.8. se pot accepta concentraţii sub 15% din scala maximă. Indicaţia de referinţă a unui analizor este definită cα fiind indicaţia medie. Indicaţia de calibrare este definită cα fiind o indicaţie medie. Paraziţi . 4. Se recomanda ca analizoarele să funcţioneze astfel încât concentraţia măsurată să se situeze între 15% şi 100% din valoarea întregii scale a aparatului. inclusiv sensibilitatea la alte gaze (vezi secţiunea 12.1.) care au suficientă precizie şi o rezoluţie sub 15% la scara maximă. Repetabilitatea Repetabilitatea unui analizor nu trebuie să fie mai mare de ±1% din concentraţia întregii scale pentru fiecare domeniu utilizat peste 155 ppm (sau ppm C) sau ±2% din fiecare domeniu utilizat sub 155 ppm (sau ppm C). în acest caz.4. Analizoarele vor avea un domeniu de măsurare corespunzător pentru precizia cerută la măsurarea concentraţiilor componentelor din gazele arse de evacuare.5% din întreaga scala.

2. Dacă se măsoară pe o bază umedă.20.1 Abaterea permisă a aparatelor la măsurătorile efectuate pe standul de încercare Calibrarea tuturor aparatelor de măsură trebuie alese pe baza standardelor naţionale (internaţionale) şi trebuie să corespundă cerinţelor menţionate în tabelele 12. trebuie utilizat un HCLD cu convertizor menţinut la peste 333 K (60 °C) cu condiţia ca verificarea efectului de atenuare al apei sa fie îndeplinită (vezi 12.10 din acest Cod. zero sau un gaz de calibrate pe orice perioada de 10 secunde nu trebuie să depăşească 2% din întreaga scală în toate domeniile utilizate. 1. Uscarea gazelor Uscătorul opţional de gaze trebuie să aibă un efect minim asupra concentraţiei din gazele măsurate. 1. datele încercării sau calculele cerute de acest apendice trebuie înregistrate în raportul de încercare a motorului în conformitate cu secţiunea 12. şi NOX.5.8. 1. Analiza monoxidului de carbon (CO) Analizorul monoxidului de carbon trebuie de tip absorbţie nedispersiva în infraroşu (NDIR). Notă: Senzorii electrochimie i trebuie compensaţi la perturbarea cu CO: şi NO^. toate rezultatele măsurătorii.8. Analiza dioxidului de carbon (CO:) Analizorul dioxidului de carbon trebuie să fie de tip cu absorbţie nedispersiva în infraroşu (NDIR).8.2.6.6.8. .3.6.8. 1.3.8. 1.2 din anexa 12. Analiza oxizilor de azot (NO:) Analizorul oxizilor de azot trebuie de tip cu detector chimiluminiscent (CLD) sau detector chimiluminiscent încălzit (HCLD) cu un convertizor NO:. 3.2 Dacă nu se specifică altfel. Calibrarea aparatelor de măsurare analitica 12. 9. 12. 4. Analizoare Gazele ce urmează a fi măsurate trebuie analizate cu următoarele aparate.5. Pentru analizoarele neliniare se permite utilizarea circuitelor liniare. Deplasarea punctului zero Deplasarea punctului zero într-o perioadă de o oră trebuie să fie mai mică de 2<*> din întreaga scală în domeniul cel mai mic utilizat. S. 12. Analiza oxigenului (OJ Analizoarele de oxigen trebuie să fie de tip cu senzor detector paramagnetic (PMD).8.6. 12.6. 2.6. 12. dacă se măsoară pe o bază uscată.5.8.332 Manualul ofiţerului mecanic Indicaţia maximă a analizorului la un gaz.3 Precizia aparatelor de măsurare analitică 12. Uscătorii chimici nu sunt o metodă acceptată de scoatere a apei din probă.6 al acestui Cod).1 Fiecare analizor utilizat la măsurarea parametrilor unui motor trebuie calibrat oricât de des este necesar în conformitate cu cerinţele acestui apendice.6.8.8. Deplasarea calibrarii Deplasarea calibrarii în decurs de o oră trebuie să fie mai mică cu 2% din întreaga scală în domeniul cel mai mic utilizat.5. l Introducere 12. DiOxid de ZiRconiu (ZRDO) sau electrochimie. 12.19 şi 12.8.

1.21 şi 12. Abateri permise în legătură cu motorul la măsurătorile efectuate pe standul de încercare Abatere permisa (valori ±ft bazate pe valorile maxime ale motorului) Intervale de ca lib rare Nr.6.22. C j met eristică 1 -> Turaţia motorului Momentul de torsiune Puterea Consumul de combustibil Consumul de aer Debitul gazelor arse de evacuare 2% 2<*> 3 3 3 4 2r« 1% 6 6 5 5 6 2% 4<* Tabelul 72.3 2K 5 % din citire 3% 2K l 3 12.S. Tabelul 12. 1 Caracteristică Turaţia motorului Intervale de calibra re (lună) 3 . Abateri permise ale aparatelor destinate măsurării parametrilor motorului la bordul navei Abatere permisă (±% bazat pe valorile maxime ale motorului)) 2% Nr. l 2 3 4 5 6 7 S 9 Caracteristică Temperatura de răcire Temperatura de ungere Presiunea gazelor arse de evacuare Decompresiuni colector de admisie Temperatura gazelor arse de evacuare Temperatura aerului de admisie (aer pentru ardere) Presiunea atmosferici Umiditatea rchuvă a aerului temperatura combustibilului Abatere permisă (valori absolutei) 2K 2K 5% din maxim 5% din maxim 15 K Intervale de calibrare 3 3 3 3 3 3 .2 Abateri permise ale aparatelor destinate măsurării efectuate la bordul navei în scopul verificării Calibrarea tuturor aparatelor de măsură trebuie aleasă din standardele naţionale (internaţionale) şi trebuie să corespundă cu cerinţele menţionate în tabelele 12.19.3.21.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 333 Tabelul 12.20Abatcri permise ale parametrilor esenţiali măsuraţi în cadrul măsurătorilor pe standul de încercare Nr.

2.6.1 Gaze pure 12. Gaze de etalonare Stabilitatea tuturor gazelor de etalonare.2. < 400 ppm CCK. .1.5 % din citire 3^0 2K 12. a$a cum se recomandă de către producător.6. < l ppm CO. 1 -) Caracteristica Temperatura de răcire Temperatura uleiului de ungere Presiunea gazelor arse de evacuare Decompresiuni ale colectorului de admisie Temperatura gazelor ane de evacuare Temperatura aerului de admisie Presiunea atmosferici Umiditatea (relativi) a aerului de admisie Temperatura combustibilului Intervale de calibra re (luni) 3 3 3 3 3 3 3 1 3 3 4 5 6 7 3 9 15K 2K 0. Următoarele gaze sunt disponibile pentru funcţionarea procedeelor de măsurare pe standul de încercare: 1. mixtură de hidrogen-heliu (40 ± 2% hidrogen.8.1 ppm NO): 2.22. oxigen purificat (puritate < 99. Abateri permise ale aparatelor destinate măsurării altor parametrii ai motorului Ia bordul navei Abatere permisa (±% valori absolute sau "din citire") 2K 5K 55> din maximum 5% din maximum Nr.1 Puritatea cerută a gazelor este definită de limitele de contaminare date în continuare. (contaminare £ i ppm C. 3.6.2. heliu de compensare). 12. 2 3 4 5 6 7 Caracteristica Momentul de torsiune Puterea Consum de combustibil Consum specific de combustibil Consum de aer Debit gaze arse de evacuare Abatere permisă (±% bazat pe valorile maxime ale motorului)) Intervale de ca li bra re (lună) 3 nu se aplică 4K/6% diesel / rezidual K nu se aplică 6 nu se aplică 50> 5^o calculat 6 6 Tabelul 12. Expirarea datei gazelor de etalonare menţionată de către producător trebuie să fie înregistrată.8. 8.334 Manualul ofiţerului mecanic Nr. nu trebuie depăşita.5 % volum O^. ^ 400 ppm CO). azot purificat (contaminare < l ppm C. £ 0.

şi 4.4.6.8. După o perioadă corespunzătoare de timp. Notă: Alte combinaţii de gaze sunt permise cu condiţia ca gazele să nu reacţioneze unele cu altele.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 335 4. 12.4 Etalonarea 12. 112. 12.3 Altă metoda care se poate utiliza este introducerea unei noi concentraţii la începutul circuitului de extragere a probelor înlocuind gazul zero cu un gaz de etalonare.8.5.8.4.1 Trebuie calibrată fiecare domeniu utilizat în mod normal.4 încercarea de detectare a scurgerilor 12. 12. CO: şi azot purificat.3 Analizor NDIR şi HRD Analizorul NDIR trebuie reglat dacă este necesar.8.8. Aceleaşi debite ale gazului trebuie utilizate ca şi la extragerea probelor din gazele arse de evacuare.1 ppra NOJ.6.1 Trebuie efectuată o încercare a instalaţiei pentru detectarea scurgerilor. circuitele de extragere a probelor vor fi verificate şi eroarea corectată. CO şi azot purificat.5.6. NOT şi azot purificat (cantitatea de NO:.6. în caz contrar. Sonda va fi deconectată de la instalaţia de evacuare a gazelor arse şi capătul ei astupat.5.8. 3.1 Amestecurile de gaze care au următoarele compoziţii chimice trebuie să fie disponibile: 1. se recomandă o perioada de minim 2 ore pentru încălzirea analizoarclor.6.2. CO: NO: şi O> trebuie fixate pe zero în cazul folosirii aerului sintetic (sau azotului).2. (conţinut de oxigen între 18-21% volum). conţinută în acest gaz de calibrare nu trebuie să depăşească 5% din conţinutul de NO).5 Procedeul de etalonare 12.6.8.3 Procedeul de funcţionare la analizoare sau instalaţia de extragere de probe Procedeul de funcţionare la analizoare trebuie să respecte instrucţiunile de pornire şi funcţionare specificate de către producătorul aparatului. 12.8.4.1 Aparatură Aparatura trebuie calibrată şi curbele de etαlonare verificate în raport cu gazul standard. 12. . O: şi azot purificat.6.6.2.6.2.ului se pot folosi pentru a estima debitul ce se utilizează.6.8. 12. 12.8.6.5 % din debitul utilizat pentru partea din instalaţie care s-a verificat.2 Timpul de încălzire Timpul de încălzire trebuie să fie conform recomandărilor producătorului analizorului.8.2 Gaze de calibrare 12.2 Concentraţia reală a unui gaz de etalonare trebuie să fie între ±2% din valoarea nominală. Precizia dispozitivului de amestec trebuie să fie astfel încât concentraţia gazelor diluate de etalonare să poată fi determinata* cu o precizie de ± 2%.6. £ 0. Dacă nu se specifică.6.8.8. 12.8. Debitele analizorului şi bypass .8. < 400 ppra CO:.5. 2. 12.6.2 Anaîizoarele de CO.2. aer sintetic purificat (contaminare £ l ppra C. această indică probleme de etalonare sau de scurgere.5.8. Pompa analizorului va fi conectată.6.5.2 Media maximă a scurgerilor permise la partea de admisie trebuie să fie egală cu 0. 12.2. dacă citirea arată o concentraţie scăzută comparativ cu concentraţia introdusă.2.6.4. Toate concentraţiile gazului de etalonare trebuie date pe bază de volum (procent din volum sau ppm din volum). £ l ppm CO. 12.4. După o perioadă de stabilizare iniţială toate debitmetrele vor indica zero.3 Gazele utilizate la etalonare se pot obţine cu ajutorul unui separator de gaze diluat cu N: purificat sau aer sintetic purificat.

Analizorul NOX . 12.6.2 Etαlonarea CLD şi HCLD trebuie calibrate în domeniul de funcţionare cei mai comun urmând specificaţiile producătorului de utilizare a gazului zero şi gazului de etalonare (conţinutul de NO care se poate stabili la 80% din domeniul de funcţionare şi concentraţia de NO:. gradul polinomului rezultat este mai mare de 3. 12.6.3 Curba de etalonare nu va diferi cu mai mult de ± 2% din valoarea nominală a fiecărui punct de etaloπare şi cu mai mult de ± l din întreaga scală la punctul 0.7.5. 12. eficienţa convertizoarelor trebuie încercată cu ajutorul unui ozonizor.5.6. 12. valoarea înregistrată şi curba de etalonare stabilită conform 12.1. computer.5.6. data efectuării etαlonării.2 Curba de etalonare este calculată prin metoda celor mai mici pătrate.5.1. 12.1 Curba de etαlonare a analizorului trebuie stabilită prin cel puţin 10 puncte de etaJonare (exclusiv zero) distanţate astfel încât 50% din punctele de etalonare să fie sub 10% din întreaga scală.S.1. Dacă.8.8.5.2.1 Directive generale 12.336 .4.8.6. şi 3.2 Etαloπarea sub 15% din întreaga scală 12. daci pentru doua puncte considerate. a amestecului de gaz la 5% din concentraţia de NO .5.5.5. în NO trebuie încercată aşa cum se prevede în prezentul Cod. 12.5.8.8.5.7.2. 12.3 Gazele respective de etaJonare trebuie introduse în analizoare.5. 12.5.6.6.6.6.1. atunci aceste tehnologii pot fi utilizate.5.8. 12. numărul punctelor de etalonare (inclusiv zero) va fi cel puţin egal cu acest grad de polinom plus 2.6 Verificarea calibrării Fiecare domeniu de funcţionare utilizat în mod normal trebuie să fie verificat înaintea fiecărei analize în conformitate cu următoarea procedură: 1. 12.5 Stabilirea curbei de etaloπare 12. valoarea găsită nu diferă cu mai mult de ± 4% din întreaga scală de lα valoarea de referinţă declarată.8.4 De la curba de etalonare şi punctele de etalonare este posibil de verificat dacă această etaJonare s-a efectuat corect. Diferiţii parametrii caracteristici ai anaJizoruJui trebuie indicaţi.3 Metode alternative Dacă se poate demonstra că alte tehnologii (de ex. parametrii de reglare pot fi modificaţi.6.3 Curba de etaJonare nu trebuie să difere cu mai mult de ± 4% din vaJoarea nominală a fiecărui punct de etaJonare si cu mai mult de±l% din întreaga scală din punctul 0.1 Montajul pentru încercare Utilizarea montajului de încercare aşa cum se arată în fig. etαlonαreα trebuie verificată prin utilizarea unui gaz zero şi a unui gaz de etalonare a cαrui valoare nominală trebuie să fie de peste 80% din întreaga scală a domeniului de măsurare: 2.5 de mai sus.8. 12.5.5 de mai jos. 12.8.8.1 Curba de etalonare a analizorului trebuie stabilită în cel puţin cinci puncte de etalonare (exclusiv zero) distanţate pe cât posibil uniform unul faţă de celălalt.4 Punerea la zero va fi reverificată şi procedura de etalonare repetată dacă este necesar. în special: 1.8.6.6. trebuie stabilită o nouă etalonare în conformitate cu 12.5.8.8. Dacă nu. 12.6.8.) permit obţinerea unei precizii echivalente.8.4.6. sensibilitatea.8.5. Manualul ofiţerului mecanic 12. 2. domeniul de măsurare.5.2.6.6.5.5.8.8. 12.6. comutator electronic de domeniu etc.5.6 de mai şi procedeul de mai jos.2 Curba de etalonare trebuie calculată prin metoda celor mai mici pătrate.5.7 încercarea privind eficienţa convertizorului de NOX Eficienţa convertizorului utilizat la conversia de NO:.5.5..6.5.5.

6.6.6.6.7.5 Punerea în funcţiune a ozonizorului •100 (12.6.6. Ozonizorul trebuie ţinut deconectat pe toată perioada procesului.2 de mai sus (analizorul trebuie să fie în modul NOJ. oxigenul sau aerul zero trebuie introduse continuu în debitul de gaz până când concentraţia indicată este de aprox. 12.7.2 Concentraţia "c" indicată trebuie înregistrată. 12.8. •otonottvαfc* NO/N.8. 20% mai mică decât concentraţia de etalonare indicată prevăzută la 7.8.20) . Fîg.7.7.7.4.4 Adăugarea de oxigen 12.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 337 trebuie să fie în modul NO astfel încât gazul de etalonare să nu poată trece prin convertizor. Concentraţia indicată va fi înregistrată.8. 12.4.3 Calcularea Eficienţa convertizorului de NOX trebuie calculată după cum urmează: Efιciertla(%} = unde: a = concentraţie de NOX b = concentraţie de NOX c = concentraţie de NO d = concentraţie de NO 12.8. Schema dispozitivului pentru verificarea eficientei convertorului NO2 12.1 Printr-un racord în T.

8.7. convertizorul nu poate da o reducere de la 80% la 29% .8.7.8. şi deci necesită tehnici de încercare pentru determinarea atenuării îα cele mai mari concentraţii aşteptate care au fost experimentate în timpul încercării.9 Intervalul de încercare Eficienţa convertizorului trebuie încercată înaintea fiecărei etalonări a analizorului NOX. prin gazul perturbator care lărgeşte banda de absorbţie a gazului măsurat. 12.8.6.7 Oprirea ozonizorului Ozonizorul trebuie acum deconectat.6.2 de mai sus (analizorul trebuie să fie în modul NO.6. .8.8.6.7.8. l şi 12.1 Verificarea perturbării analizorului de CO Apa şi CO: pot perturba funcţionarea analizorului de CO. 12.5.8. O: şi NJ să treacă acum prin convertizor. 12. Perturbarea pozitivă se poate produce la aparatele NDIR şi PMD unde gazul perturbator are acelaşi efect ca gazul care a fost măsurat.7. pot perturba citirea în câteva moduri.338 Manualul ofiţerului mecanic Ozonizorul va fi acum conectat pentru a genera suficient ozon în vederea reducerii concentraţiei de NO la aprox.8.2 în legătură cu trebuie efectuate înaintea utilizării iniţiale a analizorului şi dupα intervale majore de funcţionare.8. debitul de oxigen sau aer sintetic trebuie să fie de asemenea închise.1. Amestecul de gaze descris la 12. cu valori de CO: şi NO înregistrate sub forma B şi respectiv C. Deci.8..1 Un gaz de CO: cu o concentraţie de 80% pana la 100% din întreaga scală α domeniului maxim de funcţionare se trece prin analizorul NDIR iar valoarea CO.8. NOX şi O: Gazele prezente în evacuare. Cele două gaze care au un efect perturbator asupra aparatelor CLD (şi HCLD) sunt CO> şi vaporii de apa. 12. Concentraţia "b" indicată trebuie înregistrată (analizorul trebuie să fie în modul NO X ). Verificările conform 12.8 Modul NO S-a comutat în modul NO cu ozonizorul deconectat.2 de mai sus. Perturbarea negativă se poate produce la aparate NDIR. 12.6 de mai jos trece printr-un convertizor într-un detector.8. 12.8.8.7.1 Verificarea atenuării de CO: 12.6 Modul N0t Analizorul NO trebuie apoi comutat pe modul NOT astfel încât amestecul de gaze (format din NO. altele decât cele care au fost analizate.7. Indicaţiile de atenuare a acestor gaze sunt proporţionale cu concentraţiile lor. NO2. 12.2 Verificarea atenuării lα analizorul de NOX. 12. se înregistrează sub forma A. Concentraţia (d) indicata trebuie înregistrată (analizorul trebuie să fie în modul NO). Concentraţia "a" indicată trebuie înregistrată (analizorul trebuie să fie în modul NOX ).2.8 Efectele perturbării la analizoarele de CO.6. 20% (minim 10%) din concentraţia de etalonare dată la 12.8.6.6. CO:. 50% cu gaz de etalonare de NO şi trecut prin NDIR şi (H)CLD.10 Randamentul cerut Randamentul convertizoruiui nu va fi mai mic de 90%. dar se recomandă un randament de peste 95% Notă Dacă. 12.7. Citirea a NOX analizorului nu trebuie să devieze cu mai mult de ± 5% din valoarea măsurată conform 12. un gaz de CO.8.8.6. ). Indicaţia analizorului nu va fi mai mare de 1% din întreaga scală α domeniilor egale sau mai mari de 300 ppm sau mai mare de 3 ppm pentru domeniile sub 300 ppm..6.2. cu analizorul în cel mai comun domeniu. dar într-un grad mai mic. Apoi CO: va fi diluat aprox. şi la aparatele CLD. de etalonare care are o concentraţie de 80 până lα 100% din întreaga scală α domeniului maxim de funcţionare utilizat la încercare trebuie sa barboteze prin apă lα temperatura camerei şi indicaţia analizorului înregistrată. prin gazul perturbator care atenuează radiaţia.7.6.

(12.1.2.1. 12.8.8. Pentru gazele arse de evacuare de la motoarele diesel.8.8. concentraţia maximă a vaporilor de apă din gazele arse de evacuare (în %) aşteptată pe timpul încercării trebuie estimată.6.2.8.8. Presiunea absolută de funcţionare a analizorului şi temperatura apei trebuie determinate şi înregistrate sub forma E şi respectiv F.2.2 Atenuarea trebuie calculată după cum urmează: 100 %Atenιιare % Atenuare = \-\7 — V~T .5. Presiunea vaporilor de saturaţie din amestec care corespunde temperaturii de bαrbotαre a apei (F) trebuie determinată şi înregistrată sub forma G.6.1 Această verificare se aplică la măsurătorile concentraţiei de gaze umede.21) şi nu va fi mai mare de 3% din întreaga scală.3 Atenuarea apei trebuie calculată astfel: % Atenuare = 100 -' * ~ ' .8. Calculul atenuării de apă trebuie să ia în considerare diluarea gazului de etalonare NO cu vapori de apă şi determinarea pe scală a concentraţiei de vapori de apă din amestec faţă de cea aşteptată pe timpul încercării.6.2. conform ipotezei unui raport de L8/1 a atomilor de hidrogen/carbon (H/C) din combustibil.22) şi înregistrată sub forma //. Concentraţia de vapori de apă (în %) din amestec trebuie calculată astfel: f C\ //=100-1 — J (12.2 Un gaz de etalonare cu o concentraţie de 80% până la 100% din întreagr scală a domeniului normal de funcţionare trebuie trecut prin (H)CLD şi valoarea NC înregistrată sub forma D. unde: A = Concentraţie de CO: nediluată măsurată cu NDIR % B =s Concentraţie de CO.8.2.2.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 339 Apoi CO: va fi închis şi doar gazul de etalonare NO va fi trecut prin (H)CLD şi valoarea NO înregistrată sub forma D.— De H şi nu va fi mai mare de 3%.S.6.8.8. Concentraţia aşteptată α gazului NO de etalonare diluat trebuie calculat astfel: De=D.6. diluată măsurată cu NDIR % C = Concentraţie de NO diluată măsurată cu (H)CLD ppm D = Concentraţie de NO nediluată măsurată cu (H)CLD ppm 12.6.1) astfel: ///?/ = 0.6.2 Verificarea atenuării de apă 12.24) . cura ar fi de exemplu amestecul dinamic. Gazul de etalonare NO trebuie apoi barbotat prin apt la temperatura camerei şi trecut prin (H)CLD şi valoarea NOX înregistrată sub forma C.r l 100 (12. şi înregistrată sub forma De.2.2.8.1. 12.3 Se pot utiliza şi alte metode de diluare şi de măsurare a valorilor gazelor de CO: şi NO de etalonare.8.2. 12. 12.25) (12.9-A şi înregistrată sub forma Hm. din concentraţia gazului de etalonare nediluat de CO: (A* aşa cum s-a măsurat la 12.<^-} uoo.

12.3 a acestui Cod. CO Oxizi de azo<.6.381 12.3 metoda 2 (Compensare . pentru efectuarea acestei verificări.623 .3 Perturbarea analizorului de O2 12.7. NO Dioxid de azot.6.8. Echivalenţii oxigenului din componentele comune ale gazelor arse de evacuare sunt date în tabelul 12.8. altele decât oxigenul.1 Acest apendice este destinat calculării debitului masic al gazelor arse de evacuare şi/sau consumului de aer de ardere.8.7 -0.340 Manualul ofiţerului mecanic De = Concentraţia diluată de NO care se aşteaptă ppm C = Concentraţia diluată de NO ppm Hm = Concentraţia maximă de vapori de apă % H = Concentraţia reală a vaporilor de apă % Notă: Este important ca gazul de etalonare de NO să conţină o concentraţie minimă de NO:.7.8.26) 12. perturbarea produsă de gaze. trebuie compensată conform instrucţiunilor furnizorului de aparate.3 Pentru analizoarele ZRDO şi ECS.0. 12.2 Concentraţia de oxigen măsurată trebuie corectată prin următoarea formulă dacă se fac măsurători de mare precizie: Perturbare = (Procentaj echivalent de O2 .8.8.8.Concentraţia măsurată)/100 (12.23.3. este comparativ uşoară. Echivalenţi de oxigen IQQTc concentraţie de gaz Dioxid de carbon.8.7. din apă nu a fost luată în calculele atenuării.2 metoda l (Compensarea cu carbon) este valabilă doar folosind combustibili fa*ră conţinut de oxigen şi azot: şi 12.3.1.23.1 Introducere 12. CO: Monoxid de carbon.7.6.0.8.9 Intervale de etalonare Analizoarele trebuie calibrate la cel puţin 3 luni sau ori de cate ori se face o reparaţie sau modificare la instalaţie care ar putea influenţa etalonarea.4 + 28. Ambele metode date în continuare se bazează pe măsurarea concentraţiei gazelor arse de evacuare şi pe cunoaşterea consumului de combustibil.7.7.8. Calcularea debitului masic al gazelor arse de evacuare (metoda compensării cu carbon) 12. 12.8. 12.3.8.6. NO: ApăII : O unde: Procentaj echivalent de O: .1. deoarece absorbţia de NO:.6. Tabelul 12.8. Simbolurile şi descrierile de termeni şi variabile utilizate în formulele pentru metoda de măsurare a compensării cu carbon sunt date în anexa 12.2 Această anexă include două metode de calculare a debitului masic al gazelor arse de evacuare astfel: 12.8.1 Indicaţia aparatului unui analizor PMD determinată de gaze.8.354 + 44.8. altele decât oxigenul.

C3H8 0.965 -0.767 EXH DENS 1.05%.689 2.7 183 0 0 1 135 33 1 135 33 1. Parametrii pentru câţiva combustibili aleşi (exemple) Combustibil Diesd C% H% SK 0.257 1. Folosind formulele din Metoda 2 se pot de asemenea calcula parametrii esenţiali în condiţii de abatere de la condiţiile standard.28 1. pot conduce la rezultate cu erori inevitabile.49 135 33 Gaz natura] 60.920 1.835 1.7.1 0 34.2. 12.426 FFW 0.3 Prima etapă: Calcularea cererii de aer stoichiometric. N în proporţie cunoscută.233 1. N2 12.7 1 Ethanol 52.277 U85 8i.4 Exemplele de parametrii pentru câţiva combustibili aleşi sunt date în tabelul 1.046 -0354 135 33 13.3 Metoda 2 prevede o derivaţie uşor de înţeles şi universală pentru toate formulele care includ toate constantele.65 1.600 1.97 'Compoziţie volumetrică: CO: 1.10%.295 1.2.2 12.7. compensarea cu carbon 12.807 2309 2372 2.7.42%. care neglijează parametrii esenţiali.423 2.007 -1.10%.294 1. 12.5 Dacă nu se specifică altfel. O. Tabelul 12.473 2364 2.1 Procesul de ardere completă: . C5H12 0.20%.952 -0.0 10.246 U72 U6 1.7.8.734 -0399 33 Methanol ' 373 12. S.7(M 1.2 Formulele date ale Metodei i sunt valabile doar în absenţa oxigenului din combustibil.0 1 1.8. 12.1 0.10 din acest Cod.1.22%.7.S 0.865 1. 12.296 1. 12.265 1.273 US4 U73 1.8.7.1 Această metodă include şase etape care vor fi folosite în calculul concentraţiilor din gazele arse de evacuare în legătură cu caracteristicile combustibilului.93 U92 1.9 1 1.1.495 1. C.685 1.2.6 193 0 1. Valorile pentru compoziţia combustibilului sunt date doar în scop de referinţă şi nu vor fi utilizate în locul valorilor de compoziţie din motorina utilizată în mod real. 3.17 0 0% I 1 135 33 1 135 FFH 1.7.565 1.8. CH. Metoda l.078 •1.8. toate rezultatele calculelor cerute de acest apendice vor fi menţionate în raportul de încercare a motorului în conformitate cu secţiunea 5.025 talan 82.268 1.2.2.065 135 33 Propan 1. C6HU 0.6 RλlE 77.63 1.66% QH10 0.8.65 UŞI 86. CK.6 0 50.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 341 universală carbon/oxigen) este aplicabili pentru combustibili ce conţin H.705 1.1.24.298 2343 2.2 13.3.7 173 0 - 0 0. 12.92 1.8. Această metodă este prevăzută deoarece există cazuri când constantele existente. 12.05%.8.7. 84.749 FFD -0.

2. 7.15 (12 30 1 2.7.STOIAR • ' n ">3 1. 12.0074) (12. .42895 .= .33) __.F F H (consum combustibil/consum aer usca!)) (12.6.0 - (32. S.31) 12. 7.42895 J j (12.5 A treia etapă Calcularea raportului hidrogen/carbon..011-1000) ' 21. E-irCDO = .1 Conversia concentraţiei de la uscat la umed este dată de: conc.8.342 Manualul ofiţerului mecanic C -f O : ~>CO : 4H + 0:->2H:O S + O:-»SO: (4-1. S.35) •f CO-.29) .2.32) 1 2. din procesul de ardere + SO2 din procesul de ardere . 2.(12.•> (12.BET • 10 • .4 A două etapă: Calcularea factorului de exces de aer bazat pe arderea completă şi concentraţia de CO.l 000) J/ [ 1. — •>•> ">(-.060J 23.060 .^j .891 .concujca( • (l .2505 1. Consum combustibil Volumul de apadin p roccsul de ardere r r fiτ----. ) U2. HTCH4T = ALF "t .28) (12.01J 32.BET) (12.00794. 6 A patra etapă: Calcularea concentraţiei uscate de hidrocarbon bazat pe procedeul ECE R-49 referitor la caracteristicile combustibilului şi raportul aer/combustibil.011-1000) .5 ^ ] 11 ( 1. .2.8.J-4) Consum aer uscat Volumul total al gazelor arse umede de evacuare Volumul total al gazelor arse de evacuare = Azot din aerul de ardere -r excesul de oxigen -f apa din aerul de ardere -f argonul din aerul de ardere -r apa din procesul de ardere + -f•*(12. H.7.BET • 10 • ~ (12.27) (12.

FFH) HCD = //CH" • E.43) ( 12.36) GFUEL GA1RD ALF 0.773329 GFUEL (12.0 1 29 / 1.FFH • GFUEL/(E4FCDO • GGUEL • STOL4R)] (12.GFUEL.AFCDO • STOIAR/(E4FCDO • STOL4R .FFH • GFUEL/GAJRD) = CDRY-[\ .1000)] +(G-LV/ • 10 • A/I-SO2 ) / (32.39) (12.2 Din formulă rezultă: FFH- ( 1 2.6.891dmVmol 12.8.000157 .2.0555583 • ALF .0005 / 1.401 dmVraol MVCO = 22.0.7.FFH/( E.111127.7.ALF _ Q.0.STOIAR + 0.00 1 .2315 / 1.42) *CDRY-[l-FFH/(EAFCDO-S7VL4R)] CDR Y = cnττ -fi.§GAIRD l (GFUEL • STOL-IR)] .0.3 Factorul de exces de aer este definit ca: /y = consum de aer /(consum de combustibil • cerere de aer stoichiometric) EAFCDO(12.8.2.9769 • [GAJRD i (GFUEL • STOIAR)] • STOIAR + (ALF • io • A/J 'coi ) l (2 • 1.STOIAR ClfET = CD/?}' • (l .Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 343 / U505 -[GAJRD i '(GFUEL -STOLAR}].41) GFUEL -STOUR GAIRD = E4FCDO.l| STOIAR + 0.44) .38) 12.262 dmVrnol MVS02 =21.060 • 1000))) • GFUEL unde: MVH20 = 22.000109 • BET . 0.40) (12.37) °'11I127'/>Z:F + v (0.000109 • BET .GAM + 0.773329 • GAJRD GFUEL (12.42895 .0079 • 1000) •*• [BET • 10 • A/TC02 / (l 2.6.A FCDO • STOUR)] 1 M /J = CIVET • E-IFCDO • STOIAR/(E-l FCDO • STOIAR .7840 • [GAJRD i (GFUEL • STOIAR)] • STOIAR + 0.000 157 • CAV/) •CAIRD .FFH) (12.

EXHCPN) -MCD f IO6 .EXNDESS• \(VC02 AVC.8 A şasea etapă: Calcularea masei de gaze arse de evacuare Debitul masic al gazelor arse de e\-acuare = Consum de combitstibi l + + consum de aer de ardere (cu factorul de exces de aer definit în etapa a patra) consum de aer = /v • consum de combustibil • cerere de aer stoichiometric GEXHIV = GFUEL • ( l + EAFEXH .7.8.7.COD l (IO 6 .3 Calcularea debitului masic al gazelor arse de evacuare pe baza compensării de oxigen .2 .V) + HTCR.2.8.3.7.345-79).Eλ'HCP.7 A cincea etapă: Calcularea factorului de exces de aer se bazează pe procedeele specificate în Articolul 40.1 Introducere Metoda prezentată în continuare face o descriere uşor de înţeles a metodei de compensare carbon / oxigen.V)) .48) ( 1 2.1 Simplificarea de ardere completă: GFUEL • BET.7.V/FC02 + _______ -ţ_________ l λn-'co .8. Codul de Reguli Federale al Statelor Unite (40CFR86.2.HCD l (IO 6 .2.344 Manualul ofiţerului mecanic 12.S.8. 12.Comρensare universalăcarbon/oxigen 12.3.75 • HTCR.3.(COIW-C02A1R) "51) 12.4T/(3î/ (COD / (IO6 • EXHCPN)) + 12. 100 10 δ IO 6 = EAFEXH = (l / EXHCPN .4 T 1 4 • (l .46) -0. Ea se poate folosi dacă consumul de combustibil este măsurabil şi dacă se cunoaşte compoziţia combustibilului şi concentraţiile componentelor din gazele arse de evacuare.49) 12.7.8.2 Calcularea debitului masic al gazelor arse de evacuare pe baza compensării de carbon - GFUEL .3.7.Eλ'HDEXS • IO4 Airc x l CO2/F-10 4 (12.Eλ'HCP.8.BET .\n-'HC AWC (1 COW 12.STOIAR) ( 1 2.7.3 Metoda 2. (12.50) HCW CW .

54) 12.2 Ieşirea de oxigen în g/h este: Mll'COl MWCO MIVSO2 MWH2O (12.7.4/rC l/r Factor 2 = .3. A/I/D2-10 GO2 = -O2tt'-GEXHW \fl'O2'E\'HDE\S (12.58) CCO = \IWCO ••COW-GEXHW .1 Simplificarea cu ardere completă: Factor L p l eoni A/J 02 (12.7.-JZ.WCO-EXHDEXS-IQQO (12. componentele individuale din gaz sunt calculate în g/h în funcţie de gazul umed de evacuare (CC este funinginea în g/h).4.\'O2 = Ml --"\O2 • Eλ'HDEXS -1000 NO2H'-GEXHH' (12.52) unde: Factorl = 10 4 MVO2 AII'CO A/J7/C A/MVO (12.£\7/D£YS-100θ' XOtt'-GEXlW (12.8.3.59) G\0 = \nrco A/i:v0.8.3. l Intrarea de oxigen în g/h este: GAIRIV • TA U .EPS • 10 12.7.61) .53) A/Z:W2 .3.60) G./7 _ • AlVC " """ Alt's (12.57) bazându-se pe următoarele definiţii şi formule.10 + GFUEL .3.8.56) (12.55) 12.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 345 Factor l 1000-£\7/D£VS Factor l iO-7M£/mβ-EXHDENS (12.8.7.4.4 Derivaţia compensării cu oxigen pentru arderea incompletă 12.

^^Ali'C MWCO „r \[\VCOl rr \f\VCOl r -UπL .7. -f lιO • GFL' £L -f -f — l-AWH AWC 12.8.67) 3 • .-l JFO.3 EXHDENS este calculat astfel: GAIRll'.7.£\7/D£YS-1000 1 (12.70) . Factorl wc'.^-OK.10-CCO.V/J WC Manualul ofiţerului mecanic GC0 ( p6η OC A\VC eno.7.4.66) 12. unde: GAT/J F = G-J//Î -r G FU EL (12.GEY///F (12.io-1000-£V//D£\^ (12.3. cea de-a doua ca Factor 2 (vezi şi formula (12.10 4 Â7râ2 2 .52) şi (12-53).Ts.3.69) şi respectiv 100 GEYHir = GFL'EL .GFUEL.^.3.OM.4.+ 10-Factori° ' EXHDEXS FaCt rl WLMO° 1000-EV//DEVS Factor l -+ 1 (12.. A/JFO2-Q2JF.-HFO n ~rr.4.r.8.65) EV//DEVS-1000 OF.V/I7/C.6S) 12.5 Masa de aer consumat şi masa de gaze arse de evacuare se pot calcula după următoarea formulă: / Factori GAIRU' = GFUEL •-fiO-Factor2-.4 Prima paranteză este definită ca Factor l. //CJF A/I7/C ALF-AWO BET>2-Airθ Gi\/-.8.346 2 = ^^1.-»FO« A-Q2JF \rCNO2 ^JFO-COJF ^JFQ^WJF A/^'CO * A/T^'O 2 • .4 JFO .CU' X (12.BET.64) G//C = ^—— //CJF • G£V//fF .lgm A/ \/r r'C/o 7 "^/EI-GLIMO (12.

80) (12.8.3.£\7/D/:.5 Derivaţia compensării cu carbon pentru o ardere incompletă 12. GC02 = ' --. funcţie de gazul de evacuare umed (GC este funinginea în g/h). l ' ' V» -urc .3 Pe baza următoarelor definiţii şi formule.7.r Ml'COl-EXHDEXS GCO .4 Pentru condiţia de compensare: Intrare carbon = Ieşire carbon £\7/D£V5-1000 .2 Ieşire carbon în g/h: GC<92 X~* /"'/"l -» 347 (12.8. I / r V.ιo \fl'CO2 _____ 4 co/r Ml'CO _J HCW \n'HC cw A\l'C (12.3.--.3.1/irCQ -A/I'CO.5.74) G//C = . .BET • EXHDEXS • l O4 .6 Calcularea compozitei volumetrice a gazelor arse de evacuare şi a densităţii gazelor ar$£ de evacuare cu ardere incompletă rco = con.OF .7.r- ( 1 2. .3. urc -- . COW ^ HCW CW x ^ Ml'CO f 7\/I7/C ^~T/7C f COIW \~\h'CO2 ( j 12.COIll' .G£\7/.76) GC = .\/I7-/C-£\77D£V5-1000 ( 1 2.72) 12.5.V5-1000 CC)/r G£V//.79) (12.8.8.-.8.IO 6 -F£\7//r (12.IO 6 -l'ILXHll' l'XOl = \O2ir..5.81) .--.• io 6 • i'EXiw l^'O = \Oll'.73) ( j 2. fiecare componentă din gaz este calculată în g/h.3.3.3.7.χ ^ .1 Intrare carbon în g/h: GFUEL-BLT-10 12.5. " V.7.8. v (12..71) -~GC6> --4-G//C --f OC λfll'COl MM'CO MU'HC All'C χ • l l ' \~ -\ιrc -ι . nrc χ~« r rx-» .7. .7.78) 12. <% «^ «.7. .5 Calcularea debirului masic al gazelor arse de evacuare pe baza compensării de carbon: G FI'EL .Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 12.GEXHir EXHDEXS 12.-nrc * co2/r.5.8. .

12.83) .87) 100 VC02+l'O2+l'\'2 + VSO2+l>'CO + WO +l'\02 +l'HC = VEXHW .3.8.W2(9 EXHDENS = GEXHW .7. 12.89) ( 1 2.7. J7/C + rCO . 12.7. 12. 1.( 1 / 2 U-A iππ \ fii'm v / v / \ / 100 A/HU2 GIF • GEXHW I'AWO-MVOI EXHDEXS GAIRW . Dacă nu se cunoaşte nici una din valori.90) (12.7. GAIRIV'(T-TAU) MVO2 .VEXHW Manualul ofiţerului mecanic ( 1 2. V ^ A AWC J .293 cu CO2AIR = CO: -concentraţia din aerul de ardere (voi %).88) (12.7.8.7. precum şi KWEXH cu debitul cunoscut al gazelor arse de evac : are.91) (12.3.7. 100 .+ ( 1 / 2 ).L *MV".£71-1 All'C'Mll'OI (P 86) 100 GFUEL. .7 Programul pentru calcularea debitului masic al gazelor arse de evacuare 12.7.8.2 Formula din program se bazează în principal pe gaze de evacuare umede.1 .JJW All'S (12 S5) . G-IWJF V 2-.8.7. trebuie utilizat următorul factor de corecţie de la uscat la umed: .82) GFUEL-ALF>MVH2<J\ 100 (12.3 Dacă se măsoară concentraţiile uscate (O2 şi COJ.VH2O AZ\7/ = ME\7/D / l'EXHW (12.8.au f AlyS (12.8.I O 6 .92) 12. N x x .5 Dacă formula de compensare a masei este utilizată fără program. .1 Rezultatele ambelor calcule stoichiometrice pentru calcularea carbonului şi oxigenului dau compoziţia totală a gazelor arse de evacuare si debitul masic al gazelor arse de evacuare inclusiv conţinutul de apa.3.7.4 Programul calculează debitul masic al gazelor arse de evacuare cu KWEXH cunoscut. . se va folosi factorul de corecţie de la uscat la umed KWEXH (=ATW).3.3. programul ia o valoare preliminară pentru fCA'EXH ( = KWEXH) şi se face calculul iterativ pani când ambele valori corespund una cu alta şi nu se schimbă deloc.348 VHC = HCW .7.3.

aşa cum se vede în următoarele exemple: Umiditate Abateri de la factorul KWh (comparativ cu (12-94)) g/kg % 10.7.0 0. 1.9).98) (12.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 349 100 ALF • .2 25.7.3.11 Formula dată la (12-94) nu este foarte practică pentru că în multe cazuri RhoEXH DAC nu este cunoscut şi pentru că utilizarea factorului de combustibil specific FFH este exclus.12) din acest Cod şi formula (12-94) arată foarte mici diferente ale factorului KWJ. (12.10 O comparaţie între formula (12.8.5.1/1 'H2O • A It'C • (CO2D) A'C/£.3. 12.8. se vor utiliza formulele mult mai practice (12.7.13) din acest Cod: erorile rezultate din <0.97) . Deci.7. precum şi formula (12.9 Formula exactă este: GFUEL+ GAIRDGFUEL • ALF• A/H7/20 RhoEXH DAC 200- Rho H20 GFUEL -f GAIRD unde: Ha-GAIRD 1000 RhoEXH DAC (12.95) Rho mo RhoEXH DAC = densitatea gazelor arse de evacuare cu ardere cu aer uscat (kg/stdm3) Rho H2O = densitatea vaporilor de apă (kg/stdm3) MWH2O /MV H2O) 12. (12.WH 12.6 Aceeaşi formulă sub altă formă: 100 ALF -5.1 Cu ajutorul următoarelor formule: 1-τXHD = l'H2O +l'CO2 + IV2+W2 + VOI (12.3.3.8.7.3.WCOl-l-.94) 12. 12.7.8.7.12) şi (12.608-100 (12.995 -(COI D) BET (12.12) din acest Cod nu sunt absolut exacte.3.7.8.7.7.0 0. 12.8.7.S.93) BET-.8 Calcularea factorilor de combustibil specifici FFD şi FFW în cadrul calculului debitului gazelor arse de evacuare iτXHD-l'AIRD GFL'EL l'EXHll'-l'AIRir GFUEL 12.7.8.8 Formulele (12-92) şi (12-93).2% (în cele mai multe cazuri) pot fi neglijate.7 Pentru formula generală pentru corecţia KWEXH = KWJ uscat/umed sunt posibile diferite versiuni.3.5 12.7.96) (12.7.10).3. deoarece corecţia pentru apa de ardere şi pentru apa din aerul de admisie nu sunt complementare.

0.0.05564 .2 Derivaţia de FFH consideră aerul de admisie uscat deoarece formula (12. 106) l .'O2\ 100 100 \MirO2J (P IO'») 12. KIVEXH = şi unde: conc{ umft/) .ALF .3 Formula pentru FFD este foarte asemănătoare.8.4.9 Derivaţia factorului FFH pentru combustibilul specific 12.3.8.104) Notă: în următoarea derivaţie.00011 • BET . conform formulelor (12-82).05557 .ALF .105) .87) factorii pot fi daţi de formulele (12. φ W02} | BET f WCO2 1-All'HJ 100 *l JH'C _ Aft'C .0..86) şi (12. contţumedă) = KWI • conc(ιιscată) (12.EPS (Ml.DEL + +0.65) include apa în aerul de admisie separat.2.0080055 .DEL + 40.GA\f + 0.7.-Un EPS _ 100 ' t * " (12.006998-EPS (12.1 Se foloseşte la calcularea concentraţiei umede din concentraţia uscata.85).101): ss AL£ (MVH20 100 'l 2 .0080055 .83).7.9.r'E\7/D (Compensare de volume) ( 12.350 Manualul ofiţerului mecanic iτXHD = VCO2 + VO2 + JW2 + VO2 (12.8.0.3.9.99) şi respectiv (12.BET .3.3.006998 -EPS 12.7.8.000 1 1 . f MW2} U.7. simbolurile pentru variabilele indicate diferă de simbolurile date în abrevieri pentru că denumirile variabilelor din programul menţionat.99) şi.3. este Ia coeficientul ALF pentru apă: „_ .103) 12. singura diferenţă.S.iτXHIV = conc(luβBr j .8.7.8.\fl-SO2 .8.00017 . (12. de exemplu: KWJ = AT*^ = KWEXH.3.4 Aceeaşi formula cu numerele: FFW = 0.FFH(12.100) λfl'O2} _ All'S) i ______ 9 l __________ j _L DEL (MIW2\ 100 A AWS 100 U/JJ'λ'2/ 12.U (. (12.000 17 • GAM + 0.Aceeasi formulă cu numerele: r = 0.J / W G. (12.7. .8. 12.-JL/7 f A/F02 l BET ( λfl'COl FFD = + 100 \4-AlMJ 100 V All'C MVO2\ All'C J \\-tlVN2J + + CAV/ f \-lVSO2 100 V All'S Ml'OÎ\ All'S J + DEL.

S. Oricare din metodele menţionate mai jos pot fi suficiente pentru a arăta conformitatea. 12. . 109) r-rrzrx-i/ i GFUEL .= (12.A/J 7/20 200 . 1.110) u:. 3.parametrul "reglarea injecţiei" 1.opţional pentru pompe de măsurat cu manşon: index VIT şi poziţia camelor sau poziţia capului cilindric al pompei.alt dispozitiv de măsurat cu manşon. operatorul de nave.GFUEL) GFUEL • ALF .opţional (depinde de construcţie): poziţia unei legaturi între came şi acţionarea pompei. poate alege metoda de utilizat. iτxHD = vExmr-nno = .8. 2. poate fi simplificată pentru combustibilii diesel astfel: GFUEL 12. Lista de verificare pentru metoda de verificare a parametrilor motorului .ALF .108) GEXHW = G-J/ff/r -f GFUEL AJf /l\/7 = l --.VS (12. . sprijinit de producătorul de motoare.vmo i'Z\7rtr JZ\τ//r I-TLXHW GH2O 100 EXHDE..AHW '(GAIRW .. ..Pentru unii parametrii există diferite posibilităţi de inspecţie.Eλ'HDEXS .S.S.\(\'H2O GAlRtt'J (12. aplicabilă tuturor combustibililor (cu densitatea cunoscută a gazelor arse de evacuare). . sau .. începerea alimentării pentru anumite poziţii ale cremalierei (măsurarea 12.1-.„.ALF • EXHDEXS .8. 3 Formula universală.r . Cu aprobarea Administraţiei. 9.. 1.10 2-AWH Şi (12. poziţia camelor de combustibil (came separate sau ale arborelui cu came dacă aceste came sunt reglabile). GFUEL .1/77/20 şi unde: GH20 = λnπn°.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale 351 kllc-\H= .107) . 7.

preîncălzitorul de aer de încărcare" 1. poziţia cremalierei dependentă de sarcină (control) 2. graficul arată corelarea cu NOX.7): Notă: Pentru evaluarea prezentei temporizări este necesar să se cunoască limitele admisibile pentru respectarea limitelor de emanaţie sau chiar graficele ce arată influenta reglării privind NOX. Suplimentar. graficul arată corelarea cu NOX lO. număr de identificare componentă (care specifică forma) 2.352 Manualul ofiţerului mecanic 3.parametrul "recircularea gazelor arse de evacuare" (pentru evaluare: graficul arată influenţa privind NOX .parametrul "presiune de injecţie" 1. parametru l "injector" 1. model şi specificaţie 2. graficul arată corelarea cu NOX 9. număr identificare componentă (care specifică construcţia plonjorului şi capului cilindrului) 4. presiunea aerului de alimentare dependentă de sarcină. funcţie de rezultatele măsurătorilor de NOX de la încercarea pe stand. se va asigura că raportul de compresiune corespunde valorii iniţiale de certificare (vezi 12.parametrul "racitorul de aer de încărcare. deschiderea supapei de injecţie pentru anumite puncte de încărcare. consumul de apă dependent de sarcină (control) 12.ρarametrul "camera de ardere" 1. consumul de apă dependent de sarcină (control) 13.pararaetrul "distribuţie cu supapă" (doar pentru motoare în 4 timpi cu . utilizarea unui senzor Hali sau senzorul de acceleraţie: 4. 6.pararaetrul "raportul de compresiune" 1.parametrul "tip şi construcţia turbosuflantei" 1. numai pentru instalaţiile normale cu ţevi: presiune dependentă de sarcina din ţevi.închiderea supapei de admisie înaintea B DC) 1.parametrul "pompa de injecţie" 1. verificarea tijei pistonului şi a bielei S. temperatura aerului de încărcare.. verificarea spaţiului existent 2. verificarea temporizării existente 11.parametrul "camă de combustibil" 1. valori de operare dependente de sarcina pentru presiunea de alimentare cu aer. presiunea maximă de ardere. temperatura aerului de încărcare dependentă de sarcină corectată la condiţiile de referinţă. 1.parametrul "combustibil emulsionat" (pentru evaluare: graficul arată influenţa privind NOX) 1.parametrul "injecţie cu apă" (pentru evaluare: graficul arată influenţa privind NOJ 1.S. poziţia camelor 2. specificaţie şi număr de identificare componentă 3. de ex. temperatura gazelor arse de evacuare contrar graficelor ce arată corelarea cu NOX. model şi specificaţie (numerele de identificare) 2. 2. începerea şi terminarea alimentării pentru o anumită poziţie a cremalierei (măsurarea presiunii dinamice) S. numerele de identificare a componentelor pentru chiulasa şi fundul de piston • y.

Bibliografie [1] *** [2] *** Technical code on control of emission of nitrogen oxides from Marine Diesel Engines Convenţia Internaţională pentru prevenirea poluării de la nave MARPOL 73/78.ρarametrul "reducere catalitică selectivă" (SCR) 1.8. concentraţie de CO2 din amestecul de aer curat şi gaze arse de evacuare.Codul tehnic privind emanaţia de oxizi de azot de la motoarele diesel navale . şi anume. debitul masic dependent de sarcină al agentului de reducere (control) şi verificările periodice locale privind concentraţiile de NOX după SCR (pentru evaluare. concentraţie de O2 din "aerul uzat" (control) 14. 353 1.Pentru motoarele cu "reducere catalitică selectivă" (SCR) fără sistem de reglaj cu reacţia măsurătoarea opţională de NOX (verificările periodice locale sau controlul) este utilă pentru a arata că eficienta SCR mai corespunde încă stării menţionate în certificare indiferent dacă conαiţiile ambiante sau calitatea combustibilului duc la diferite emanaţii impure. graficul arată influenţa privind NOJ 12. din "aerul uzat" (control) 3.8.2. gaze arse de evacuare recirculate din debitul masic dependente de sarcină (control) 2. Anexa VI Prevederile Registrului Naval Român 1998 [3] *** .