Universitatea „SPIRU HARET” Bucureşti Facultatea de Drept şi AdministraŃie Publică Anul universitar: 2007-2008 Anul de studiu: I Semestrul

I

INTRODUCERE IN ISTORIA DREPTULUI
TOTAL GRILE 1. Romanizarea a fost: a. o cucerire; b. o problemă administrativă; c. un proces etno-lingvistic; d. o acŃiune politică. 2. Care sunt principiile Legii łării privind legitimitatea domniei? a. alegerea; b. ereditatea; c. sistemul electivo-ereditar (transmiterea descendenŃilor a domniei; investirea şi încoronarea); d. încoronarea. 3. În Moldova şi łara Românească instituŃia centrală era: a. domnia; b. Sfatul domnesc; c. Adunarea Ńării; d. biserica. 4. Regulamentele Organice stabileau două categorii de instanŃe judecătoreşti: ordinare şi extraordinare. Din prima categorie făceau parte: a. instanŃele militare şi cele ecleziastice; b. instanŃele civile (ordinare şi speciale); c. divanurile judecătoreşti înfiinŃate la Bucureşti şi instanŃele militare; d. divanurile judecătoreşti înfiinŃate la Bucureşti şi Craiova şi instanŃele ecleziastice. 5. Conform ConstituŃiei din 1866, monarhul reprezenta: a. puterea judecătorească; b. puterea legislativă; c. puterea executivă; d. puterea statului. 6. ConstituŃia de la 1866 prevedea votul cenzitar în: a. 3 şi apoi 4 colegii electorale; b. 2 şi apoi 3 colegii electorale; c. 4 şi apoi 3 colegii electorale; d. 5 şi apoi 4 colegii electorale. 7. Conform ConstituŃiei din 1923, proprietatea avea: a. funcŃie politică;

b. funcŃie economică; c. funcŃie socială; d. funcŃie culturală. 8. Codul penal a fost publicat în anul 1865 şi a rămas în vigoare până în anul: a. 1937; b. 1990; c. 1948; d. până în prezent. 9. Prin Decretul lege nr. 140 din 20 ianuarie 1945 s-a creat: a. Tribunalul special pentru cei vinovaŃi de dezastrul Ńării ; b. Curtea specială pentru criminalii de război ; c. lagăre de concentrare; d. un întreg sistem penitenciar. 10. Conform ConstituŃiei României adoptată în 1991, proclamarea statului de drept s-a făcut prin: a. libera dezvoltare a personalităŃii umane; b. drepturile şi libertăŃile cetăŃenilor; c. pluralismul politic; d. ConstituŃia României adoptată în anul 1991. 11. LegislaŃia medievală din łara Românească a fost influenŃată profund de: a. tradiŃia bizantină; b. obiceiul pământului; c. tradiŃia romană; d. tradiŃia anglo-saxonă. 12. Conducerea comunităŃilor vicinale era asigurată: a. de o căpetenie (cneazul). b. de un consiliu restrâns format din oamenii buni şi bătrâni ai satului. c. de adunarea întregii obşti (grămada satului). d. de toate la un loc. 13. Regulamentele Organice au înlocuit impozitele directe şi indirecte prin: a. prin impozite directe pe venit ; b. prin scutirea boierimii şi clerului de impozite şi impozit direct pe inventarul mort şi viu din gospodărie; c. prin capitaŃie unică şi scutirea boierimii şi clerului de impozite ; d. prin impozite indirecte pe produse. 14. Regulamentele Organice au însemnat: a. un pas înainte în pregătirea unificării instituŃionale ; b. un document care a introdus principii moderne în organizarea politică şi administrativă ; c. un document care păstra caracterul de clasă al statului ; d. toate. 15. Codul de procedură penală adoptat de către Cuza a avut ca model: a. Codul de instrucŃie criminală francez (adoptat în 1808) ; b. Codul de procedură penală prusian din anul 1851; c. Codul de procedură penală englez ; d. Regulamentele Organice.

16. ConstituŃia din 1866 a fost modificată în anii 1917-1918 în legătură cu două mari revendicări: a. votul universal şi reforma agrară; b. votul universal şi reforma financiară ; c. reforma monetară şi reforma judecătorească ; d. reforma administrativă şi reforma agrară. 17. Conform ConstituŃiei din 1923, puterea în statul român aparŃinea: a. naŃiunii; b. regelui; c. reprezentanŃilor aleşi; d. guvernului. 18. Conform ConstituŃiei din 1923, sistemul de vot era: a. cenzitar; b. universal; c. universal-limitat; d. universal-nelimitat. 19. Conform ConstituŃiei României adoptată în anul 1991, statul de drept se defineşte prin intermediul: a. instituŃiilor şi regulilor de guvernare ; b. regimului democratic. c. autorităŃii; d. legislaŃiei. 20. Conform ConstituŃiei României adoptată în anul 1991, exercitarea conducerii generale a administraŃiei publice aparŃine: a. Parlamentului; b. guvernului; c. prefecŃilor; d. primăriilor. 21. Puterea domnească se legitima spiritual prin: a. mila lui Dumnezeu; b. titlul de mare voievod; c. titlul de mare voievod şi domn ; d. înscăunare. 22. SemnificaŃia noŃiunii de ius valachicum sau ius valachorum sau „dreptul românesc” este: a. Obiceiul pământului; b. dreptul cel nou, cel scris ; c. Obiceiul pământului şi dreptul scris; d. nomocanoanele. 23. Regulamentele Organice au înfiinŃat: a. tribunalele săteşti ca judecătorii de pace ; b. Tribunalul administrativ la Bucureşti şi Iaşi şi Înaltul Divan ; c. tribunale de apel în probleme de comerŃ, tribunalul de pricini comerciale, judecătoria poliŃiei, judecătorii de pace, judecătorii la judeŃe în łara Românească şi tribunale în Moldova; forul judecătoresc suprem devenind Înaltul Divan în łara Românească şi Divanul domnesc în Moldova;

d. tribunalele de Ńinut. 24. Principala prevedere a RezoluŃiei adunărilor ad-hoc („prinŃ străin cu moştenirea tronului ales dintr-o dinastie domnitoare de ale Europei ...”; „Unirea Principatelor într-un singur stat sub numele de România”) se găsea inserată în: a. ConstituŃia de la 1866 ; b. ConvenŃia de la Paris ; c. Statutul Dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris ; d. Regulamentele Organice. 25. Conform ConstituŃiei din 1866, obligaŃia de a răspunde pentru aplicarea unei legi revenea: a. miniştrilor; b. regelui; c. Parlamentului; d. JustiŃiei. 26. ConstituŃia din 1866 a fost de factură: a. liberală; b. conservatoare; c. belgiană; d. socialistă. 27. Conform ConstituŃiei din 1923, dreptul de proprietate era: a. sacru; b. ocrotit; c. garantat; d. privilegiat. 28. Conform ConstituŃiei din februarie 1938, iniŃiativa legilor aparŃinea: a. regelui care aproba legile votate de cele două adunări ; b. celor două adunări care votau şi impuneau legile fără aprobarea regelui ; c. regelui care avea dreptul să propună legi celor două adunări ; d. guvernului. 29. Organele centrale ale statului român în etapa 23 august 1944 – 6 martie 1945 au fost: a. guvernele Sănătescu, Rădescu; b. monarhia constituŃională, neparlamentară; c. Parlamentului; d. guvernele Sănătescu, Rădescu şi monarhia constituŃională, neparlamentară. 30. În decembrie 1944, prin Decretul lege nr. 2443, s-a instituit un regim: a. tranzitoriu de organizare judecătorească; b. regimul dictaturii proletariatului; c. regimul comunist; d. regimul popular. 31. ConstituŃia din anul 1866 a fundamentat în România un regim politic: a. democratic; b. autoritar; c. absolutist; d. liberal.

32. O prerogativă a Parlamentului, conform ConstituŃiei din 1866, era: a. dreptul de veto absolut; b. sancŃionarea şi promulgarea legilor; c. dezbaterea şi aprobarea legilor; d. executarea legilor. 33. Conform ConstituŃiei din 1923, miniştrii erau răspunzători, numiŃi şi revocaŃi de către: a. rege; b. Parlament; c. guvern; d. Înalta Curte de CasaŃie. 34. Conform ConstituŃiei României adoptată în 1991, una din atribuŃiile preşedintelui este: a. emiterea de hotărâri şi ordonanŃe de urgenŃă ; b. adoptarea legilor statului ; c. promulgarea legilor ; d. executarea legilor. 35. Conform ConstituŃiei României adoptată în 1991, verificarea constituŃionalităŃii legilor şi a hotărârilor de guvern cade în sarcina: a. CurŃii de Conturi; b. CurŃii ConstituŃionale; c. organizaŃiilor nonguvernamentale; d. societăŃii civice. 36. FuncŃiile şi prerogativele domniei sunt date de: a. funcŃia legiuitoare; b. funcŃia executivă; c. funcŃia judecătorească; d. toate la un loc. 37. Conform dispoziŃiilor ConvenŃiei de la Paris din anul 1858, Parlamentul a fost organizat ca organ: a. bicameral; b. unicameral; c. la latitudinea domnitorului; d. la latitudinea guvernului. 38. Între anii 1859-1918, în Principatele Unite şi în România au avut aplicabilitate: a. 3 acte constituŃionale ; b. 4 acte constituŃionale ; c. 2 acte constituŃionale ; d. un act constituŃional. 39. Primul organ de contencios administrativ a fost: a. Consiliul de Stat creat în 1864 ; b. Parlamentul din 1866; c. Adunarea Obştească din 1831 din łara Românească; d. Curtea de Conturi. 40. În perioada 23 august 1944 – 30 decembrie 1947, din punct de vedere al tipului istoric de stat, România a fost:

a. b. c. d.

un stat capitalist; un stat comunist; un stat dictatorial; un stat de drept.

41. Regele Menes a unificat Egiptul de Jos şi Egiptul de Sus. Cele patru secole care au urmat unificării au transformat statul egiptean într-o : a. despoŃie orientală, în care conducerea era asigurată de faraon, ajutat de Consiliul de guvernare ; b. democraŃie în care aristocraŃia funciară şi cea orăşenească a fost adusă la ascultare de către puterea centrală ; c. teocraŃie în care puterea sacerdotală deŃinea puterea ; d. federaŃie condusă de faraon, recunoscut ca fiu al zeului Ra. 42. În Egiptul Antic instanŃa supremă de judecată era : a. Curtea Supremă, alcătuită din 31 de judecători; b. colegiile sacerdotale de la Memphis şi Theba; c. nomarhul ajutat de scribi şi de judecătorii regali ; d. tribunalele de nomă 43. Conducerea statului babilonian a aparŃinut : a. administratorilor speciali numiŃi nubanda; b. funcŃionarilor speciali desemnaŃi numiŃi radianum; c. despotului asemănător faraonului egiptean numit Patesi-Lugal; d. preoŃilor, scribilor şi judecătorilor. 44. În Babilon, bunurile Ilku erau acordate de rege: a. preoŃilor; b. nobililor ; c. sclavilor CurŃii Regale; d. soldaŃilor sau ofiŃerilor, ca răsplată pentru serviciile militatre prestate. 45. Codul lui Hamurabi a acordat atenŃie Dreptului familiei precizând valabilitatea căsătoriei doar prin: a. acordul preoŃilor ; b. acordul autorităŃilor ; c. acordul faraonului ; d. în baza unui contract încheiat expres între părŃi. 46. În materia dreptului penal, Codul lui Hamurabi s-a distins prin : a. eliminarea pedepsei talionului şi introducerea sistemului despăgubirii ; b. introducerea pedepsei cu moartea; c. introducerea jurământului în faŃa judecăŃii; d. predarea delicventului, indifferent de starea socială, rudelor victimei care puteau face orice cu el. 47. Vechile norme de drept indian aparŃin, în esenŃă : a. şcolii de drept din Bengal şi şcolii de drept din Benares ; b. Codului lui Manu ; c. nobilimii militare ; d. brahmanilor.

48. Codul lui Manu a reglementat în mod amănunŃit şi impedimentele la căsătorie : a. amestecul dintre caste era pedepsit cu severitate ; b. căsătoria în linie directă era acceptată, indiferent de gradul de rudenie; c. desfacerea căsătoriei era admisă; d. nu era admis abandonul femeii pentru motiv de boală incurabilă şi nici desfacerea căsătoriei făcute prin înşelăciune sau datorită sterilităŃii. 49. Dreptul penal a primit o amplă reglementare în Codul Manu, care indica o multitudine de pedepse. Adulterul , fie cel comis de o femeie brahmană sau cel comis de un Kşatryas ori Vasyas cu o brahmană era pedepsit : a. prin strivirea sub picioarele elefantului; b. prin ardere ; c. prin decapitare ; d. prin sfîşierea de către câini în public. 50. Conform confucianismului, doctrină apărută în China antică spre sfârşitul perioadei Cen, activitatea statală trebuia să se bazeze : a. pe lege ; b. pe dorinŃa vechii nobilimi ; c. pe obiceiuri şi tradiŃii ; d. pe dorinŃa autorităŃilor. 51. Prima sistematizare a dreptului chinez s-a produs în secolele V-IV î. Chr., cea mai cuprinzătoare culegere de legi fiind : a. Culegerea FaŃin (Cartea legilor), întocmită de demnitarul Li-Cue; b. Codul Mu, alcătuit de către Mu-van ; c. Codul Civil Chinez ; d. Culegerea de legi alcătuită de Tin-Si-Huandi. 52. În Grecia antică, trecerea de la regimul de dominaŃie al aristocraŃiei la cel al democraŃiei s-a făcut : a. prin intermediul tiraniei ; b. prin intermediul Adunării Poporului (Agora) ; c. prin intermediul magistraŃilor ; d. prin intermediul Ńăranilor şi meşteşugarilor 53. În statul spartan “comunitatea egalilor” (pătura conducătoare) era formată: a. de agricultori şi comercianŃi; b. de populaŃia cucerită şi iloŃi; c. de spartani, care erau cetăŃeni cu drepturi depline şi proprietari ai pământurilor ; d. de perieci. 54. Conform Regulamentelor Organice, armata îndeplinea rolul de miliŃie naŃională, organizată numai pentru paza „marginilor Ńării şi pentru slujba dinlăuntru“ având ca şef suprem pe : a. Marele spătar b. Marele hatman ; c. ofiŃerul recrutat din rândul boierilor cu gradul cel mai mare ; d. domnitor. 55. Conform Statutului dezvoltător al ConvenŃei de la Paris (1864) s-a instituit sistemul parlamentar bicameral, format din : a. Camera Lorzilor şi Camera de Jos ;

b. Adunarea Electivă şi Adunarea Ponderatrice ; c. Senat şi Camera de Sus; d. Camera DeputaŃilor şi Camera de Jos. 56. Cum trăiau geto-dacii până la formarea statului lor? a. în triburi. b. în uniuni de triburi. c. în regate. d. în ducate. 57. De către cine era deŃinută puterea supremă în statul dac până la cucerirea Daciei de către romani? a. vicerege. b. rege. c. preoŃi. d. tarabostes. 58. În statul spartan, întemeietorul “organizaŃiei de stat”, a unei noi constituŃii, a unei mari reforme agrare şi a multor legi spartane, a fost : a. Licurg ; b. Gerusia ; c. Adunarea poporului ; d. Comunitatea egalilor. 59. În statul athenian, Colegiul arhonŃilor era alcătuit din 9 membri, dintre care primii 3 aveau cele mai importante atribuŃii. Printre aceştia, cel care se ocupa cu problemele de culte ra : a. arhontele eponim ; b. arhontele polemarh ; c. arhontele bazileu ; d. arhonŃii thesmoteti. 60. În statul athenian, cel care a extins atribuŃiile areopagului asupra întregii administraŃii a statului, asupra deliberărilor adunărilor şi asupra controlului educaŃiei a fost : a. Dracon ; b. Solon ; c. Efialte ; d. Pisistrate. 61. Marele tribunal din Atena, creat de Solon, alcătuit din 6000 de cetăŃeni traşi la sorŃi, era reprezentat de : a. Colegiul celor 10 strategi ; b. Adunarea Poporului ; c. Helieea ; d. Aeropagul. 62. Prin ConstituŃia ateniană din sec. V î. Chr. organul suprem al statului, din punct de vedere legislativ, executiv şi judecătoresc, organizat pe baza suveranităŃii, aparŃinea: a. Adunării Populare (Ecclesia); b. Colegiului ArhonŃilor; c. Primului magistrat; d. Sfatului (Bulé).

63. În dreptul succesoral atenian, testamentul şi-a făcut apariŃia destul de târziu, ca o excepŃie de la regulă, în cazul persoanelor care nu aveau copii legitimi de sex masculuin. În lipsa testamentului, la suceesiune erau chemaŃi mai întâi: a. rudele centrale; b. fiicele defunctului; c. copiii nelegitimi; d. fiii defunctului. 64. La sfârşitul sec. al V-lea î. Chr., în organizarea judiciară a Atenei a apărut un element original: a. arbitrii publici aleşi dintre cetăŃenii în vârstă de cel puŃin 60 de ani; b. heliaştii; c. acuzatorii publici; d. avocaŃii de profesie. 65. În perioada republicii, reformele lui Servius Tullius au o importanŃă deosebită. Reforma fiscală a înlocuit: a. criteriul averii cu cel al rudeniei de sânge; b. criteriul rudeniei de sânge cu cel al averii; c. criteriul rudeniei de sânge cu decizia autorităŃilor; d. criteriul averii cu hotărârea comiŃiei centuriate. 66. În perioada Republicii Romane, comitiile centuriate aveau atribuŃii electorale, legislative şi judiciare. Adunările centuriate votau legile fără a avea însă dreptul de a aduce amendamente şi de a avea iniŃiativa legilor. Activitatea lor se afla sub controlul riguros al: a. magistraŃilor; b. senatului; c. Adunării plebeilor (Concilium Plebis); d. consulilor. 67. În perioada Republicii Romane pretorul (praetor) era ales de comitia centuriata dispunând de imperium şi potestas, ocupându-se cu prioritate de: a. organizarea justiŃiei; b. întocmirea listelor electorale; c. aprovizionarea oraşelor; d. administrarea tezaurului public. 68.Dictatorul (dictator ) era acel magistrat din perioada republicană, cu puteri nelimitate, numit pe o durată de 6 luni de către: a. Consul; b. Tribunii plebei; c. cenzori; d. edilii curuli. 69. Imperiul (roman) a cunoscut două forme: a. Principatul şi Republica; b. Dominatul şi Republica; c. Principatul şi Dominatul; d. Dictatura şi Republica. 70. Periodizarea dreptului roman cuprinde: a. perioada vechiului drept roman şi perioada clasică; b. perioada clasică şi epoca postclasică;

c. perioada vechiului drept roman şi epoca postclasică; d. perioada vechiului drept roman, perioada clasică şi epoca postclasică. 71. Romanii au împărŃit dreptul în două mari diviziuni: a. ius naturae şi ius gentium; b. dreptul privat şi dreptul public; c. dreptul administrativ şi legile naturale; d. dreptul penal şi dreptul ginŃilor. 72. În Roma imperială, unele din lucrările jurist consulŃilor se intitulau Institutiones. Acestea erau: a. culegeri de speŃe imaginare destinate studiului didactic; b. lucrări cu caracter enciclopedic cuprinzând dreptul civil şi pretorian; c. manuale elementare de drept în cuprinsul cărora sunt expuse instituŃiile dreptului civil şi pretorian; d. speŃe reale comentate utilizate atât în învăŃământ cât şi în practică. 73. Din opera legislativă a lui Iustinian se detaşează Codul (Codex) care cuprindea: a. toate constituŃiile imperiale adoptate în perioada delimitată de epoca lui Hadrian şi anul 534 d. Chr., atât în materia dreptului public cât şi a dreptului privat; b. culegeri de fragmente extrase din operele jurist consulŃilor, adaptate la realităŃile vremii; c. constituŃiile publicate după anul 534 d. Chr.; d. texte făcute din eroare cu ocazia copierii manuscriselor clasice. 74. Teritoriul statului roman era împărŃit în provincii care, în timpul împăratului Diocletian, au fost grupate în dioceze. Din punct de vedere al organizării administrative, se distingeau trei tipuri juridice de cetăŃi: a. cetăŃile peregrine, municipiile şi coloniile; b. villa rustica şi coloniile; c. canabae şi municipiile; d. târgurile şi oraşele. 75. În dreptul roman şi-au făcut apariŃia, în mod succesiv, cele trei categorii tradiŃionale de contracte care, în dreptul actual, constituie o summa divisio: a. contracte formale, contracte reale, contracte consensuale; b. contracte solemne în formă autentică (nexum), contracte reale, contracte consensuale; c. contracte formale, contracte în formă verbală, contracte reale; d. contracte reale, contract formal, contracte în formă relioasă. 76. În dreptul roman, mutuum era contractul prin intermediul căruia romanii realizau: a. transmiterea lucrului în forma mancipaŃiunii sau alui in iure cessio; b. transmiterea posesiunii unui lucru de către debitor creditorului său, în forma tradiŃiunii, transmitere însoŃită de o convenŃie prin care creditorul promite să retransmită posesiunea lucrului, după ce debitorul îşi va fi plătit datoria; c. împrumutul de consumaŃie prin care debitorul se obliga să restituie creditorului său lucruri de acelaşi fel, aceeaşi calitate şi aceeaşi cantitate cu cele pe care le-a primit în vederea consumaŃiunii; d.depozitul sub forma unui contract gratuit care presupunea transmisiunea unui lucru prin tradiŃiune de către deponent persoanei numite depozitar.

77. În Imperiul Roman peregrinii erau: a. străini aflaŃi în relaŃii cu statul roman, situaŃia lor juridică fiind recunoscută şi ocrotită de acesta; b.oameni liberi cu o condiŃie juridică specială; c. oameni semiliberi care la origine fuseseră arendaşi; d. latini fictivi care primeau individual sau în colectiv condiŃia juridică a latinilor coloniari. 78. În Roma antică pater familias era sui iuris (nu se găsea sub autoritatea nimănui) şi deŃinea următoarele puteri: a. manus (puterea asupra soŃiei), patria potestas (putere asupra copiilor), dominica potestas (putere asupra sclavilor), dominium (putere asupra lucrurilor), mancipium (puterea asupra celor aflaŃi în mancipio); b. puterea asupra peregrinilor şi coloniilor; c. puterea asupra oamenilor liberi şi desrobiŃilor; d. puterea asupra sclavilor, peregrinilor şi colonilor. 79. La romani, rudenia era de trei feluri: a. agnaŃiunea, cu manus, coemptio; b. agnaŃiunea, gentilitatea, cognaŃiunea; c. gentilitatea, fără manus, confarreatio; d. gentilitatea, cognaŃiunea, cu manus. 80. La romani, metus (violenŃa) era de două feluri: a. fizică şi morală (psihică); b. vicleană şi imorală; c. nedreaptă şi distrugătoare; d. abuzivă şi înşelătoare. 81. În Roma antică, procesul cuprindea două faze: a. faza in iure (în faŃa magistratului) şi faza in iudicio (în faŃa judecătorului); b. permanentă şi nepermanentă; c. nepermanentă şi in iure; d. permanentă şi in iudicio; 82. În Roma antică, contractul prin care o parte se obliga să procure folosinŃa unui lucru, anumite servicii sau să execute o lucrare determinată în schimbul preŃului purta denumirea de: a. societatea b. mandatul c. donaŃiunea d. locaŃiunea. 83. În Roma antică, rapina era delictul de: a. tâlhărie; b fraudă a creditorilor; c. acŃiune arbitarră a judecătorului; d. favorizare manoperelor frauduloase de către autorităŃi. 84. Cui îi era încredinŃată puterea judecătorească în statul geto-dac? a. Regelui. b.Nobilimii. c. preoŃilor. d.Viceregelui.

85. Denumirea de tarabostes era în limba : a. dacă b.latină c. greacă d.slavă 86. În Dacia romană, ca izvoare de drept, prioritate aveau pentru cetăŃenii romani rezidenŃi, normele dreptului aplicabile pe tot teritoriul imperiului, iar pentru celelalte categorii de locuitori ai provinciei, cele mai importante categorii de izvoare de drept erau : a. ConstituŃiile imperiale şi edictele guvernatorilor ; b. TăbliŃele cerate sau Tripticele din Transilvania ; c. ius gentium d. ius gentium şi TăbliŃele cerate. 87. Cea mai mare competenŃă, după împărat, în Dacia romană, revenea : a. Concilium-ului Provinciae Daciarum trium ; b. preotului cultului imperial din provincie (preot al altarului lui Augustus) ; c. guvernatorului provinciei (legatul Augusti praetore); d. magistraŃilor oraşelor. 88. Cultul zeităŃilor romane era asigurat, în Dacia romană, de numeroşi preoŃi (pontifi, flamini, auguri, sacerdoŃi). PreoŃii zeităŃilor străine purtau denumirea de : a. augustali ; b. flamini ; c. pontifi ; d. sacerdotes. 89. În Dacia romană, canabaele erau : a. aşezări civile cu statut quasi-urban întemeiate în jurul castelor de către meşteşugari, negustori, bancheri, veterani; b. aşezări rurale de tip roman constituite pe teritoriul unei colonii, fiind conduse de unul sau doi magistraŃi ori de praefectus ; c. comune rurale mai mici cu pământuri, fonduri şi magistraŃi proprii, depinzând de unitatea administrativă pe al cărei teritoriu era situată ; d. aşezări urbane cu o poziŃie inferioară coloniilor. 90. Peregrinii se împărŃeau în următoarele categorii: a. provinciali,obişnuiŃi. b.obişnuiŃi, deditici. c. provinciali, deditici. d.provinciali, obişnuiŃi, deditici. 91. În Dacia romană, înfiinŃarea coloniilor, municipiilor, satelor şi colegiilor era supusă : a. încuviinŃării prealabile a Senatului şi avizului conform al împăratului ; b. deciziei guvernatorului provinciei ; c. magistraŃilor provinciei ; d. comandantului militar al provinciei. 92. Latinii se bucurau de următoarele drepturi: a. patrimoniale (ius comerci). b. Politice. c. dreptul de a se căsători după legile romane (ius cannubii).

d. drepturi politice şi drepturi patrimoniale. 93. În Dacia romană, proprietatea privată cuprindea : a. proprietate provincială ; b. proprietatea quilitară (romană) ; c. proprietatea peregrină ; d. toate. 94 Tripticele din Transilvania oferă o imagine cuprinzătoare : a. asupra dreptului penal al Daciei romane; b. asupra procedurii de judecată romană ; c. asupra dreptului contractual al Daciei romane ; d. asupra proprietăŃii din Dacia romană. 95. În statul lui Burebista dregătorii erau de două feluri : a. dregători cu atribuŃii civile şi dregători cu atribuŃii militare ; b. strângătorii de impozite şi judecătorii ; c. căpeteniile obştii vicinale şi cavalerii ; d. clerul şi consiliul. 96. Sistemul penal al Daciei romane era identic cu cel existent în celelalte provincii romane. Înalta trădare, delapidarea, luarea de mită erau considerate : a. delicte private (furt din proprietatea privată, tâlhărie, omor, tulburare de posesie etc.); b. delicte publice (infracŃiuni împotriva intereselor statului); c. delicte publice şi delicte private ; d. delicte împotriva cetăŃenilor romani. 97. În materie penală, guvernatorul avea ius gladii ceea ce însemna : a. dreptul de a condamna la moarte pe locuitorii provinciei ; b. dreptul de a conduce armata ; c. dreptul de a stabili impozite ; d. dreptul de a oficia adunările colegiilor din Dacia. 98. În ceea ce priveşte dreptul de proprietate, pământurile cucerite de armata romană au fost transformate în : a. ager publicus (proprietatea statului roman); b. proprietatea peregrină ; c. proprietate provincială, exercitată de locuitorii liberi care aveau drept de posesiune şi de uzufruct; d. proprietate a municipiilor şi coloniilor. 99. CetăŃenii romani care locuiau, majoritatea, în oraşele provinciei Dacia se bucurau de : a. ius civile şi ius comerci b ius militiae şi ius suffragii ; c. ius conubi şi ius militiae ; d. toate (ius civile, ius comerci, ius connubii, ius militiae, ius suffragii) 100. Tipurile de obşti existente pe teritoriul locuit de români în epoca post-romană au fost: a. obşti săteşti, obşti vicinale, obşti teritoriale, romanii populare, Ńări. b. obşti rurale, obşti urbane. c. uniuni de obşti teritoriale, uniuni de obşti urbane. d. obşti teritoriale, obşti gentilice.

101. Atât obştea teritorială cât şi satul s-au constituit pe baza unor grupări teritoriale şi nu de rudenie. Satul avea o forŃă publică instituŃionalizată, cu organe de constrângere, în timp ce obştea păstra o formă de conducere arhaică realizată prin participarea tuturor membrilor săi. Această “democraŃie” îşi alegea organele de conducere: a. Adunarea obştii, oamenii buni şi bătrâni (homines boni et veterani), juzii (cnezii) ; b. magistraŃii, Adunarea obştii ; c. preoŃii, magistraŃii ; d. preoŃii, juzii. 102. În cadrul comunităŃilor vicinale româneşti, familia era organizată după un sistem patriliniar şi patrilocal. Căsătoria se încheia prin liberul consimŃământ al ambilor soŃi, iar divorŃul putea fi cerut de : a. părinŃii soŃiei ; b. părinŃii soŃului ; c. părinŃii soŃiei şi părinŃii soŃului ; d. către oricare dintre soŃi. 103. În cadrul obştilor săteşti, proprietatea asupra pământului se împărŃea în : a. proprietate individuală asupra casei şi proprietate comună asupra terenului arabil ; b. proprietate individuală asupra terenurilor de cultură şi proprietate comună asupra celorlalte terenuri ; c. proprietate individuală asupra izlazului, pădurilor şi apelor şi proprietate comună asupra terenului arabil ; d. proprietate individuală asupra terenurilor arabile şi proprietate colectivă asupra grădinii şi casei. 104. În cadrul obştilor săteşti, puterea judecătorească se exercita de : a. judele sătesc şi Adunarea obştii ; b. familia implicată ; c. judele sătesc şi Sfatul oamenilor buni şi bătrâni ; d. Sfatul oamenilor buni şi bătrâni şi Adunarea obştii. 105. La români, lex însemna : a. numai lege scrisă ; b. numai norme nescrise ; c. lege scrisă şi norme nescrise ; d. obicei şi nomocanoanele. 106. Ius valachicum se referă la: a. dreptul vlahilor, legea Ńării, obiceiul pământului ; b. numai norme din dimeniul dreptului public ; c. numai norme de drept privat referitoare la raporturile agrare ; d. numai norme privind organizarea instanŃelor şi procedura de judecată. 107. Legea Ńării, în privinŃa contractelor, a preluat anumite dispoziŃii din dreptul daco-roman, aducând însă şi elemente noi. Cea mai amănunŃită reglementare a cunoscut-o : a. contarctul de împrumut ; b. zălogul ; c. contractul de vânzare-cumpărare ; d. contractul de garanŃii personale.

108. Conform lui Ius valachicum , pentru serviciile pe care le aduceau domnului (regelui), cnezii primeau dreptul de cnezat ceea ce însemna : a. dreptul de folosinŃă asupra unei întinderi de pământ ; b. dreptul de a Ńine moară sau crâşmă ; c. dreptul de a fi scutiŃi de unele dări ; d. toate (dreptul de folosinŃă asupra unei întinderi de pământ, dreptul de a Ńine moară sau crâşmă, dreptul de a fi scutiŃi de unele dări ). 109. O formă de căsătorie admisă de Legea Ńării era căsătoria cu fuga, care presupunea : a. un simulacru de răpire a fetei de către viitorul soŃ, cu consimŃământul fetei ; b. o răpire cu forŃa a fetei, cu consimŃământul familiei sale ; c. o răpire a fetei de către familia băiatului, fără consimŃământul fetei şi băiatului ; d. răpirea băiatului de către familia fetei. 110. Legea Ńării a adus o reglementare amănunŃită asupra infracŃiunilor. Cele mai grave erau considerate : a. furtul şi violenŃa ; b. infracŃiunile împotriva statului, proprietăŃii şi persoanei ; c. infracŃiunile de omucidere ; d. infracŃiunile de denunŃare calomnioasă. 111. Având origini străvechi, ordaliile, conform clasificării Legii łării, făceau parte din categoria probelor orale. Ele constau în: a. invocarea divinităŃii pentru ca puterea divină să arate de partea cui este dreptatea; b. proba cu jurători; c. jurământul obişnuit; d. probe scrise. 112. Legea łării prezintă următoarele trăsături: a. unitară din punct de vedere geografic; b. unitară din punct de vedere social; c. completă, elastică, receptivă, originală şi rezistentă în timp; d. toate la un loc (unitară din punct de vedere geografic, unitară din punct de vedere social, completă, elastică, receptivă, originală şi rezistentă în timp). 113. JustiŃia feudală deriva din contractul de vasalitate dintre senior şi vasal. În timp, s-au conturat trei sisteme judiciare cu evoluŃii şi ponderi diferite de la o perioadă la alta, de la un stat la altul: a. justiŃie ecleziastică, justiŃie feudală, justiŃie regală; b. justiŃie ecleziastică, justiŃia proprietăŃii, justiŃia cavalerilor; c. justiŃia regală, justiŃia cavalerilor, justiŃia cutumei; d. justiŃia feudală, justiŃia obiceiului, justiŃia orăşenească. 114. Având în vedere masacrarea unor eretici prin decizii arbitrare, papa Grigorie al IX-lea a instituit printr-o bulă în anul 1233, Tribunalul InchiziŃiei. Această instituŃie juridică urma să fixeze anumite norme şi să stabilească o procedură legală ce trebuia să înceapă prin: a. efectuarea unei anchete (inquisito - cercetare, urmărire, anchetare); b. pedeapsa de excomunicare; c. arderea pe rug; d. mărturisirea de recunoaşterea vinei a inculpatului. 115. În Evul Mediu, în Ńările occidentale, documentele consemnează acŃiuni judiciare ciudate, desfăşurate după reguli stricte de procedură:

a. procesele intentate copiilor; b. procesele intentate animalelor; c. procesele intentate preoŃilor; d. procesele intentate vrăjitoarelor. 116. În anul 476, Roma a căzut sub herulii lui Odoacru, iar în anul 493 sub ostrogoŃi, luând, astfel, sfârşit: a. Imperiul Roman de Apus; b. Imperiul Roman de Răsărit; c. Imperiul Roman de Apus şi Imperiul Roman de Răsărit; d. Statul italian. 117. Consolidarea poziŃiei Ńărănimii libere, ca urmare a rolului ei decisiv în finanŃarea aparatului de stat şi a armatei destinate să stopeze pătrunderea slavilor pe teritoriul Imperiului bizantin (sec. VII-VIII) , a dus la elaborarea: a. Legilor împărăteşti (Bazilicalele); b. Manualului de legi (Prohironul); c. Legii agrare; d. Manualelor de drept canonic (Nomocanoanele). 118. În dreptul bizantin, Epanogoga, elaborată între anii 884-886, a completat, cu precizări detaliate despre lege şi drept, despre regulile şi procedurile de judecată, despre drepturile şi obligaŃiile demnitarilor din ierarhia civilă şi ecleziastică, drepturile: a. Bazilicalelor (Legilor împărăteşti); b. Prohironului (Manualul de legi); c. Hexabiblului (Manualul de legi); d. Legii militare elaborată în anul 741. 119. Nomocanonul lui Manuil Malaxos a fost considerat o compilaŃie juridico-filosofico-religioasă care a circulat în toate teritoriile bizantine. O serie dintre dispoziŃiile sale au fost receptate în: a. Pravila lui Matei Basarab (Îndreptarea legii) din anul 1652; b. Sintagma lui Matei Vlastarie redactată în anul 1335; c. Ecloga (Extrase de legi), cea mai importantă operă de codificare a împăratului Leon al IIIlea; d. Basilicalele (Legile împărăteşti) elaborate în perioada 886-892. 120. Lex Salica, reguli de drept civil şi de procedură însumând 65 de titluri, a fost: a. un cod de drept public; b. constituŃie redactată de regii carolingieni; c. cutume codificate în timpul lui Carol cel Mare; d. reguli de drept civil şi de procedură, nefiind cod de drept public. 121. În Regatul francilor s-a răspândit instituŃia precariei sub forma de: a. data; b. oblata; c. remuneratoria; d. toate (data, oblata, remuneratoria). 122. În Regatul francilor, Curia Regis, instalată chiar în palatul regal, avea atribuŃii judecătoreşti, fiind, în acelaşi timp, şi : a. Parlament; b. curte de apel;

c. Parlament şi curte de apel; d. comandamentul armatei. 123. În Regatul francilor, OrdonanŃa din anul 1254 a stabilit în termeni fermi jurisdicŃia parlamentelor şi funcŃia bailivilor. Bailivii erau: a. funcŃionari regali cu atribuŃii în materie administrativă; b. funcŃionari regali cu atribuŃii în materie juridică; c. funcŃionari regali cu atribuŃii în materie financiară şi militară; d. toate (funcŃionari regali cu atribuŃii în materie administrativă, juridică, financiară şi militară). 124. În timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, când absolutismul a atins apogeul, Consiliul de Stat, numit şi Consiliul afacerilor străine, reprezenta: a. organul în care se dezbăteau problemele de pace, război, tratatele şi tratativele cu alte state; b. organul în care se dezbăteau problemele legate de politica financiară a regatului; c. organul în care se dezbăteau problemele legate de justiŃie; d. organul în care se dezbăteau problemele legate de legislaŃie. 125. În timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea au fost elaborate marile ordonanŃe (Marea OrdonanŃă asupra procedurii civile, OrdonanŃa penală referitoare la procedura criminală, OrdonanŃa cu privire la comerŃ, Codul marinei) care au alcătuit: a. constituŃii; b. coduri; c. cărŃi; d. sinteze. 126. Marea OrdonanŃă asupra procedurilor civile (Codul civil, 1667), promulgată în timpul lui Ludovic al XIV-lea, reglementa: a. procedurile de citare; b. procedurile de judecare şi de rejudecare; c. procedurile de citare, de judecare şi de rejudecare; d. procedurile de aplicare a pedepselor. 127. La iniŃiativa cancelarului d’Aguesseau din timpul domniei lui Ludovic al XIV-lea, au fost emise trei mari ordonanŃe: a. OrdonanŃa pentru reglementarea regimului donaŃiilor, Codul marinei, OrdonanŃa referitoare la testamente; b. OrdonanŃa pentru reglementarea regimului donaŃiilor, OrdonanŃa cu privire la comerŃ, OrdonanŃa referitoare la testamente; c. OrdonanŃa pentru reglementarea regimului donaŃiilor, OrdonanŃa referitoare la testamente, OrdonanŃa privitoare la substituŃii fideicomisare; d. OrdonanŃa penală referitoare la procedura criminală, OrdonanŃa privitoare la substituŃii fideicomisare, OrdonanŃa referitoare la testamente. 128. În Germania feudală, Congresul feudalilor şi Congresul restrâns (Hoftag) s-au transformat în organisme reprezentative ale clerului, feudalilor şi orăşenilor, numite: a. Reichstag; b. Hoftag; c. Landtag; d. Reichskammergericht (InstanŃa Imperială).

129. În sec. al XIII-lea, în Germania fărâmiŃată teritorial şi cu o varietate de drept, au apărut două coduri care s-au bucurat de o autoritate întinsă: a. Codul Teresianum şi Oglinda Şvabă; b. Oglinda Saxonă şi Regulamentul civil prusian; c. Oglinda Saxonă şi Oglinda Şvabă; d. Codul civil şi Codul penal. 130. După războiul Ńărănesc german a fost alcătuit Codul penal şi de procedură penală, promulgat de Carol Quintul, care s-a numit: a. Regulamentul funciar prusian; b. Codul Carolina; c. Oglinda Saxonă; d. Regulamentul civil prusian. 131. În Germania medievală a funcŃionat, îndeosebi în zona Westfaliei, până la mijlocul sec. al XVI-lea, una dintre cele mai stranii instituŃii care a contribuit la temperarea abuzurilor seniorilor şi la pedepsirea fără milă a bandiŃilor, numită: a. Tribunalul Vehmic; b. Reichstag; c. Bula de aur; d. Tribunalul Carolina. 132. Wilhelm Cuceritorul a schimbat organizarea în statul anglo-saxon, instituind statul centralizat condus de o monarhie feudală. La Congresul feudalilor de la Salisburry, Wilhelm a impus baronilor să presteze jurământ, stabilind că: a. dreptul de proprietate asupra pământurilor le aparŃinea baronilor; b. dreptul de proprietate asupra pământurilor aparŃinea, în exclusivitate, Coroanei, „ceilalŃi nefiind decât posesori”; c. dreptul de proprietate asupra pământurilor aparŃinea Coroanei şi baronilor, în egală măsură; d. dreptul de proprietate asupra pământurilor aparŃinea baronilor şi Ńăranilor de pe moşiile lor. 133. Dezvoltarea economică din Anglia din sec. XII-XIII a favorizat trecerea la monarhia reprezentativă pe stări. Aceasta a fost consacrată prin: a. Magna Charta Libertatum şi Statutele sau prevederile de la Oxford; b. Oglinda Saxonă şi Oglinda Şvabă; c. Oglinda Saxonă şi Magna Charta Libertatum; d. Statutele sau prevederile de la Oxford şi Oglinda Şvabă. 134. În Anglia s-a format în timp un nou drept care s-a vrut uniform şi comun întregii Ńări. Acesta sa numit: a. common law (dreptul comun); b. dreptul procedural; c. dreptul penal; d. dreptul familiei. 135. În statul kievean, cea mai veche pravilă de legi a fost: a. Pravila lui Ivan cel Groaznic; b. Pravila lui Iaroslav; c. Pravila agrară; d. Legea pentru judecarea oamenilor.

136. NaŃionalizarea principalelor întreprinderi industriale, miniere, bancare, de asigurări şi de transport a avut loc la: a. 2 martie 1949; b. 20 aprilie 1950; c. 11 iunie 1949; d. 11 iunie 1950. 137. Obiectivele politicii partidului şi statului comunist în domeniul economic în perioada 19451953 au fost: a. dirijarea producŃiei particulare, a circulaŃiei şi desfacerii producŃiei, preluarea de către stat a tuturor pârghiilor economice; b. libertatea producŃiei particulare, a circulaŃiei şi desfacerii producŃiei; c. neintervenŃia statului în problemele economice; d. remunerarea adecvată a muncitorului. 138. Colectivizarea a fost impusă prin: a. constrângere economică permanentă; b. arestări, procese publice, internări în lagăre; c. violenŃă fizică; d. toate variantele sunt corecte (constrângere economică permanentă; arestări, procese publice, internări în lagăre; violenŃă fizică). 139. Organizarea legislativă a gospodăriilor agricole colective s-a realizat ca urmare a: a. „donaŃiilor” de pământ făcute prin constrângere; confiscării averii celui care nu îşi achita impozitele şi cotele; b. confiscării proprietăŃilor de 50 ha şi peste; micşorării impozitului agricol şi a cotelor; c. împroprietăririi Ńăranilor; micşorării impozitului agricol şi a cotelor; d. toate variantele sunt greşite. 140. Aplicând articolul 209 din Codul Penal, între anii 1957-1959, activitatea Partidului Comunist se evidenŃiază prin: a. întemniŃarea opozanŃilor politici şi a proprietarilor de pământ care au manifestat ezitări faŃă de intrarea în gospodăriile agricole colective; b. confiscarea parŃială sau totală a averilor celor care manifestau atitudine ostilă faŃă de intrarea în gospodăriile agricole colective; c. pedepsirea actelor de nesupunere şi răzvrătire faŃă de ordinea socială; d. toate variantele sunt corecte. 141. Instrumentul represiv folosit de „justiŃia populară”, în vederea lichidării proprietăŃii particulare asupra pământului a fost reprezentat de: a. legislaŃia referitoare la nerespectarea planului de stat, a neîndeplinirii cotelor achiziŃiilor şi colectărilor; b. legislaŃia referitoare la respectarea planului de stat, a îndeplinirii cotelor achiziŃiilor şi colectărilor; c. legislaŃia referitoare la întemniŃarea opozanŃilor politici; d. toate variantele sunt corecte. 142. Conform ConstituŃiei din anul 1965, organele supreme ale puterii de stat erau următoarele: a. Marea Adunare NaŃională şi Partidul Comunist Român; b. Marea Adunare NaŃională şi Consiliul de Miniştri; c. Marea Adunare NaŃională şi Consiliul de Stat; d. Consiliul de Stat şi Partidul Comunist Român.

143. Reglementarea sistemului electoral, organizarea Consiliului de Miniştrii, adoptarea şi modificarea ConstituŃiei, adoptarea bugetului de stat au fost atribuŃii ale: a. Consiliului de Stat; b. Consiliului de Miniştri; c. Marii Adunări NaŃionale; d. Partidului Comunist Român. 144. Consiliul de Miniştri, ca organ suprem al administraŃiei de stat, îndeplinea următoarele atribuŃii: a. stabilirea măsurilor generale pentru îndeplinirea politicii interne şi externe a statului, asigurarea executării legilor, elaborarea proiectului planului de stat şi a proiectului bugetului de stat; b. stabilirea măsurilor generale pentru îndeplinirea politicii interne şi externe a statului, stabilirea datei alegerilor de deputaŃi, acordarea cetăŃeniei; c. stabilirea măsurilor generale pentru îndeplinirea politicii interne şi externe a statului, stabilirea gradelor militare, acordarea decoraŃiilor şi titlurilor de onoare; d. elaborarea proiectului planului de stat şi a proiectului bugetului de stat, alegerea şi revocarea Consiliului de Stat, alegerea şi revocarea Consiliului de Miniştri. 145. Ca organe locale ale puterii de stat, Sfaturile populare aveau următoarele atribuŃii: a. supraveghea respectarea legii de către ministere, adopta bugetul şi planul economic local; b. controla activitatea comitetelor executive ale Sfaturilor populare inferioare ierarhic; c. elabora şi executa planul economic şi bugetul local, gestiona terenurile din fondul funciar de stat; d. adopta bugetul şi planul economic local, alegea şi revoca comitetul executiv al sfatului popular. 146. Conform ConstituŃiei României adoptată în anul 1991, autoritatea legiuitoare a Ńării este reprezentată de: a. Guvernul României; b. Parlamentul României; c. Preşedintele României; d. Curtea ConstituŃională. 147. Conform primei constituŃii democratice a României, între atribuŃiile Guvernului României putem menŃiona: a. adoptarea moŃiunii de cenzură, a actelor juridice şi politice; b. asigurarea realizării politicii interne şi externe a Ńării; c. solicitarea urmăririi penale a membrilor Guvernului; d. revizuirea ConstituŃiei. 148. ConstituŃia României din anul 1991 a fost modificată şi completată prin Referendum-ul naŃional din: a. 18-19 septembrie 2003; b. 18-19 octombrie 2003; c. 18-19 octombrie 2004; d. 17-18 noiembrie 2004. 149. În anul 1550, Ivan al IV-lea a împărŃit statul rus în două părŃi (Zemscina, administrată de Duma boierilor, sub conducerea Ńarului, şi Opricinina, administrată personal de Ńar) printr-un: a. sudebnic;

b. zapis; c. opis; d. nomocanon. 150. Conform Codului Comercial Român din anul 1887, actele subiective de comerŃ nu erau acte de comerŃ prin natura lor, ci prin faptul: a. că acestea erau făcute de către un judecător; b.că acestea erau făcute de către un comerciant: c. că acestea erau făcute de către o autoritate politică: d.că acestea erau făcute de către o instituŃie administrativă. 151. Cel mai important izvor de drept l-a constituit, în Egiptul Antic, obiceiul care era diferit de la o nomă la alta. Unificarea statului a determinat codificarea unor reguli cutumiare. Cea mai importantă operă legislativă care reglementează ramurile dreptului egiptean aparŃine: a. regelui Bockhoris, fiind alcătuită din 8 cărŃi (40 suluri); b. faraonului Tutankamon, fiind alcătuită din 8 cărŃi (40 suluri); c. colegiului sacerdotal de la Memphis, fiind alcătuită din 40 de cărŃi; d. colegiilor sacerdotale de la Theba şi Heliopolis, fiind alcătuită din 11 cărŃi. 152. În privinŃa genezei suprastructurii juridice a comunităŃilor vicinale româneşti au existat mai multe controverse materializate prin: a. teoria originii trace, teoria originii latine, teoria originii daco-romane. b. teoria originii trace, teoria originii germanice, teoria originii latine. c. teoria originii daco-romane, teoria originii germanice. d. teoria originii latine, teoria originii trace, teoria originii germanice. 153. În etapa monarhiei centralizate a statelor feudale româneşti domnul era deŃinătorul puterii, exercitând o multitudine de atribuŃii în domeniul politicii externe: a. iniŃiază politica externă a statului, întreŃine relaŃii de cooperare cu statele vecine, semnează tratate, trimitea şi primea soli. b.declara război şi fixa tributul şi sumele ce trebuiau plătite de cei învinşi ; c. trimitea daruri în numele şării la cei învinşi ; d.schimba prizonierii de război şi hotăra răscumpărarea lor. 154. În etapa monarhiei centralizate a statelor feudale româneşti domnul era deŃinătorul puterii, exercitând o multitudine de atribuŃii în domeniul politicii interne: a. administrative (numea dregătorii în funcŃii, acorda privilegii şi ranguri nobiliare, bătea monedă, instituia sistemul de impozite etc.), militare (comandant suprem al armatei), legislative (emitea hotărâri şi norme juridice cu caracter general care erau adoptate, de regulă, cu acordul Sfatului domnesc), judecătoreşti (reprezenta suprema instanŃă judecătorească) ; b. dirija numirea dregătorilor în funcŃii şi emiterea de norme juridice de către Sfatul domnesc şi Adunarea stărilor ; c. emitea hotărâri şi norme juridice care aveau forŃă juridică şi atunci cînd nu mai era în viaŃă ; d. aproba hotărârile Sfatului domnesc în privinŃa întemeierii aşezărilor orăşeneşti. 155. În statele feudale româneşti, începând cu a doua jumătate a secolului al XVI-lea, regenŃa a fost înlocuită de : a. locotenenŃa domnească ; b. Sfatul domnesc ; c. Adunarea stărilor privilegiate ; d. dregătoriile centrale.

156. În statele feudale româneşti, Adunarea Ńării, convocată periodic în secolele XV-XVI : a. aproba doar politica fiscală ; b. aproba doar tratatele şi trimiterea de soli; c. alegea doar domnii ; d. alegea domnii, aproba politica fiscală, aproba tratatele. 157. Principalii dregători civili de sfat, în łările Române, în perioada feudalismului centralizat erau : a. logofătul, vornicul, postelnicul, domnul, vistiernicul, paharnicul, hatmanul ; b. hatmanul, pârcălabul, armaşul, vornicul ; c. comisul, stolnicul, logofătul, armaşul, domnul; d. logofătul, vornicul, postelnicul, vistiernicul, paharnicul, stolnicul, comisul. 158.Conducerea politică centrală a Transilvaniei, în perioada cât s-a aflat sub stăpânirea Ungariei, a aparŃinut: a. principelui; b. guvernatorului ; c. voievodului ; d. domnului. 159. Dieta s-a constituit, începând cu anul 1541, când Transilvania a devenit : a. principat autonom sub suzeranitatea habsburgică ; b principat autonom sub suzeranitatea Imperiului otoman ; c. provincie autonomă sub suzeranitatea maghiară ; d. Voievodat independent. 160. Guberniul era un consiliu intim al guvernatorului Transilvaniei institit de către : a. Aprobate Constitutiones ; b. Compilatae Constitutiones ; c. Diploma leopoldină ; d. Ius valachicum. 161. Organizare administrativ-teritorială în statele romîneşti medievale a avut la bază vechea structură a uniunilor de obşti. Moldova era organizată în: a. judeŃe conduse de judeŃi, bani sau vornici; b. Ńări conduse de duci şi conŃi; c. comitate conduse de voievozi şi pârcălabi; d. Ńinuturi conduse de judeŃi, vornici, staroşti, pârcălabi. 162. Transilvania medievală era împărŃită în unităŃi administrativ-teritoriale denumite: a. districte româneşti, scaune săseşti sau secuieşti, comitate ; b. judeŃe; c. Ńinuturi; d. ducate, comitate, Ńări. 163. În Transilvania medievală, comitatele regale şi nobiliare erau conduse de: a. un comite numit de rege sau de voievod şi un vicecomite, ca locŃiitor al acestuia; b. cneji şi juzi; c. boieri şi mitropolit; d. vicerege şi comite.

164. În anii 1359 şi 1401 au fost întemeiate Mitropolia Ungro-Vlahiei şi Mitropolia Moldovei, ambele dependente de: a. Patriarhia ecumenică de la Constantinopol; b. Patriarhia de la Chiev; c. Patriarhia de la Moscova; d. Patriarhia de la muntele Athos. 165. În łările Române, în perioada feudală, obligaŃiile pe care locuitorii, cu excepŃia celor scutiŃi, le aveau faŃă de statul feudal, erau în muncă, produse şi în bani (începând cu sec. al XV-lea ). Darea în bani s-a numit în łara Românească: a. dare; b. decimă; c. zeciuială; d. bir.

166. În perioada feudalismului, în łara Românească şi Moldova, instanŃele judecătoreşti se împărŃeau în: a. instanŃe supreme, instanŃe locale; b. domnul şi Sfatul domnesc; c. instanŃa sătească, instanŃa senoirială; d. scaunul de judecată al voievodului, instanŃa Ńinutului. 167.În perioada feudală, în łările Române, actele de stare civilă erau întocmite şi păstrate în registre de evidenŃă de către: a. primării; b. cancelaria voievodului; c. biserică; d. fiecare individ. 168. În perioada feudală, în łările Române, rudenia îmbrăca următoarele forme : a. rudenia după mamă, rudenia după căsătorie; b. rudenia naturală (de sânge), rudenia prin alianŃă (căsătoria), rudenia spirituală (prin botez), rudenia prin înfrăŃire şi înfiere; c. rudenia prin adopŃiune fără consimŃământul părinŃilor, rudenia între naşi şi fini; d. rudenia prin căsătorirea persoanelor întărită de biserică, rudenia prin adopŃie. 169. În perioada feudală, în łările Române, căsătoria nu se încheia printr-un act scris. Ea începea cu: a. logodna contractată, de obicei, cu prilejul peŃitului; b. ceremonialul de nuntă; c. cununia religioasă, ocazie cu care tinerii jurau credinŃă; d. cu venirea femeii la domiciliul soŃului. 170. În feudalism, dreptul de proprietate, la romîni, s-a caracterizat prin limitări, complexitate, suprapunere şi diversificarea proprietăŃilor după titulari, ceea ce a dus la crearea următoarelor categorii: a. proprietatea domnească, proprietatea Ńărănească; b. proprietatea feudalilor laici, proprietatea bisericească; c. proprietatea funciară urbană, proprietatea domnească; d. proprietatea domnească, proprietatea feudalilor laici, proprietatea bisericească, proprietatea funciar urbană, proprietatea Ńărănească.

171. În feudalismul românesc principalele contracte reale au fost: a. donaŃia, schimbul ; b. împrumutul şi vînzare; c. donaŃia, schimbul, împrumutul; d. vânzarea, cumpărarea, donaŃia. 172. În feudalismul românesc principalele contracte consensuale erau : a. vânzarea-cumpărarea, arendarea, asocierea, mandatul ; b. protimisul, donaŃia, schimbul; c. garanŃiile, răscumpărarea; d. retratul, protimisul. 173. În Evul Mediu românesc, dreptul consuetudinar succesoral a cunoscut deosebiri în łara Românească faŃă de Moldova. În Moldova, transmisiunea moştenirii se făcea după: a. privilegiul masculinităŃii; b. principiul egalităŃii sexelor; c. dreptul domniei care deŃinea dominium eminens; d. principiul înfrăŃirii. 174. În istoria medievală a românilor se cunosc două forme de răspundere penală colectivă (deşugubină): a. răspunderea penală colectivă a satului pentru omorul sau furtul desăvârşit pe teriul lui şi răspunderea penală familială ; b. răspunderea penală individuală şi răspunderea penală familială; c. răspunderea penală familială şi răspunderea autorităŃilor; d. răspunderea penală individuală şi răspunderea autorităŃilor. 175. În istoria medievală a românilor infracŃiunile au fost numeroase, putând fi grupate în următoarele categorii: a. infracŃiuni contra vieŃii, contra proprietăŃii, contra justiŃiei, contra statului şi şefului statului; b. infracŃiuni îndreptate împotriva statului şi şefului statului, infracŃiuni contra vieŃii, infracŃiuni contra proprietăŃii, infracŃiuni contra integrităŃii corporale, infracŃiuni îmăpotriva normelor de convieŃuire socială, infracŃiuni care împiedicau înfăptuirea justiŃiei, infracŃiuni îndreptate împotriva religiei; c. înalta trădare, încălcarea hotarelor, răpirea de fată sau de femeie ; d. erezia, vrăjitoria, jurământul mincinos, călpuzenia. 176. În perioada feudală, infracŃiunile îndreptate împotriva religiei, la români, constau în : a. erezia (abaterea conştientă de la perceptele bisericii dominante), apostazia (păărăsirea condiŃiei de călugăr şi reintrarea în viaŃa laică), ierosilia (profanarea valorilor bisericeşti); b. vrăjitoria, împreunarea trupească în biserică sau întreŃinerea de raporturi sexuale cu călugăriŃe, îndepărtarea de perceptele bisericii dominante; c. vicleşugul sau înşelăciunea, relaŃia sexuală constantă în afara căsătoriei, sodomia, seducŃia; d. incestul defăimarea, jurământul mincinos, vrăjitoria. 177. În Evul Mediu românesc sistemul pedepselor s-a caracterizat prin cruzimea şi varietatea lor. Pedepsele pecuniare constau în: a. ocna, înnecare, sugrumare, îngropare de viu; b. confiscarea, cnosul, surghiunul, bătaia cu toiagul; c. duşegubina, gloaba, confiscarea anumitor bunuri sau în totalitate a patrimoniului vinovatului;

d. tăierea limbii, tăierea nasului, înfierarea cu fierul roşu pe frunte, “certare cu bani sau cu dobitoc”. 178. În cadrul procedurii de judecată, în Evul Mediu, la români probele se clasificau în: a. probe scrise, pricină, gâlceavă; b. probe orale, probe preconstituite, punerea cu soroc; c. probe scrise (hrisoave, cărŃi domneşti, zapise), probe orale (mărturia simplă, jurământul cu brazda, jurământul creştinesc pe Biblie), probe preconstituite (adălmăşarii din contractele de vânzare ); d. probe ale invinuiŃilor, cărŃi domneşti, carte de blestem. 179. Începuturile ştiinŃei dreptului, în łările Române, se identifică cu primele codificări ale unor norme de drept. Printre pravilele scrise în limba slavonă se numără: a. ÎnvăŃăturile lui Neagoe Basarab către fiul său – Teodosie, Pravila de la Ieud, Pravila aleasă scrisă de logofătul EustraŃie; b. Îndreptarea legii, Pravila de la Mănăstirea BistriŃa; c. Pravila de la Târgovişte, Pravila de la Putna, Pravila de la Mănăstirea BistriŃa (Oltenia), Pravila de la GalaŃi; d. Pravila SfinŃilor după învăŃîtura marelui Vasile tipărită de Coresi, Pravila de la Govora, Cartea românească de învăŃătură. 180. Îndreptarea legii (Pravila cea Mare) tipărită la Târgovişte în anul 1652 a constituit: a. prima încercare de codificare a nomocanoanelor bizantine, prelucrate într-o vizioune priprie cu trăsături originale; b. prima pravilă oficială tipărită la tipografia Mănăstirii Trei Ierarhi din Iaşi ; c. traduserea nomoncanonului grecesc al lui Mihail Mlaxos ; d. copia sintagmei lui Matei Vlastarie. 181. În perioada regimului fanariot, domnii łărilor Române erau numiŃi : a. direct de către Poartă din rândul familiilor influente româneşti sau greceşti; b. direct de către Poartă numai din rândul familiilor greceşti; c. direct de către Ńarul Rusiei din rândul familiilor influente româneşti sau greceşti; d. direct de către Sfatul de obşte al Moldovei şi łării Româneşti. 182. Sfatul sau Divanul Domnesc, în epoca fanariotă (numit Divanul PrinŃipatului Valahiei sau Divanul Moldovei) era alcătuit exclusiv din dregători (boieri mari divăniŃi), în mod tradiŃional în număr de: a. 12, numiŃi de domn; b. 21, numiŃi de domn; c. 12, numiŃi de Marele vizir ; d. 21, numiŃi de sultan 183.Prin reforma administrativă a lui Constantin Mavrocordat, în Ń ara Românească, alături de judeŃe au fost introduse noi diviziuni administrative> a. ocoalele; b. ocoalele şi plaiurile; c. plasele şi ocoalele; d. plasele (la câmpie şi deal) şi plaiurile (în zonele de munte). 184.În perioada fanariotă, armata a constituit o forŃă simbolică, fiind alcătuită din: a. infanterie şi artilerie; b. garda persolală de arnăuŃi, oastea dinăuntru, oastea dinafară;

c. oastea cea mare, oastea cea mică; d. ienicerii şi spahii. 185. În perioada fanariotă, Biserica fanariotă era considerată biserică naŃională. Mitropolitul ocupa locul de cinste, alături de domnitor, în divan. Atunci când judeca singur o pricină el adresa domnitorului un raport scris numit: a. anafora; b. afurisenie; c. caterisire; d. hrisov. 186. În anul 1783, în Principatele Române s-a instituit o nouă unitate fiscală, alcătuită dintr-un număr variabil de birnici solidari la paltă. A purtat numele de: a. bir; b. haraciu; c. lude; d. goştină. 187. Prin reformele lui Constantin Mavrocordat din anul 1746 în łara Românească şi 1749 în Moldova, dependenŃa personală a fost abolită.: a. producătorii direcŃi au devenit persoane libere sub raportul capacităŃii de drept, desfiinŃându-se legarea lor de pământ; b. producătorii direcŃi au primit casă şi grădină şi drept de folosinŃă a islazurilor şi pădurilor; c. producătorii direcŃi au primit în proprietate pământ arabil şi pădure; d. producătorii direcŃi au primit dreptul de a-şi vinde proprietăŃile mobile şi imobile. 188. Potrivit Codului Calimach, izvoarele obligaŃiilor sunt: a. legea, contractul, delictul; b. tocmeala, vătămarea, neîndeplinirea obligaŃiilor; c. tocmeala, prejudiciile cauzate de intenŃie; d. vătămarea, dreptul de precumpărare şi răscumpărare. 189. Cauzele de nulitate ale contractelor de vânzare-cumpărare erau enumerate în Pravilniceasca Condică, iar modalităŃile de încheiere ale actului de vânzare-cumpărare aerau prevăzute expres în: a. Legiuirea Caragea; b. Codul Calimah. c. Pravilniceasca Condică; d. Manualul lui Donici. 190. În Principatele Române, până la Regulamentele Organice s-a realizat trecerea treptată de la pedepsele expiatorii (cele care urmăreau ispăşirea vinei) la pedepsele educative (cele care urmăreau reeducarea făptuitorului). Dintre pedepsele pecuniare, confiscarea averii afost interzisă tacit, prin omisiune, de către: a. Legiuirea Caragea; b. Manualul lui Donici; c. Criminaliceasca Condică din Moldova; d. Codul Calimah. 191. Prin reforma judiciară a lui Constantin Mavrocordat s-a acordat o atenŃie sporită procedurii scrise şi organizării arhivelor instanŃelor. Hotărârea (Carte de judecată) era redactată în: a. două exemplare (unul pentru arhiva judecătoriei şi unul pentru partea care câştigase procesul);

b. trei exemplare (unul pentru arhiva judecătoriei, unul pentru partea care câştigase procesul şi unul pentru cel care pierduse procesul ); c. un exemplar (pentru judecătorie); d. patru exemplare (unul pentru arhiva judecătoriei, unul pentru partea care câştigase procesul, unul pentru cel care pierduse procesul şi unul pentru judecător). 192. În perioada domniei fanariote legislaŃia scrisă a dobândit o importanŃă din ce în ce mai mare faŃă de dreptul cutumiar. Alexandru Ipsilante a înfiinŃat o instituŃie însărcinată să culeagă normele de drept consuetudinar în scopul unificării şi codificării legilor, numită: a. Divan; b. Arhive; c. LogofeŃia de obiceiuri; d. Curte de judecată. 193. În anul 1714, în Muntenianormele şi procedurile judiciare au fost codificate în Capetele de porunci de către: a. Antim Ivireanu; b. Mihai Fotino; c. Alexandru Ipsilanti; d. Alexandru Mavrocordat. 194. Sobornicescul hrisov (1785, Moldova) redactat de Alexandru Mavrocordat era o legiuire specială care a cuprins: a. două hrisoave domneşti de întărire a unor anaforale ale Sfatului de obşte; b. trei hrisoave domneşti de întărire a unor anaforale ale Sfatului de obşte; c. patru hrisoave domneşti de întărire a unor anaforale ale Sfatului de obşte; d. un hrisov domnesc de întărire a unor anaforale ale Sfatului de obşte. 195. Codul Civil al lui Scarlat Calimah a intrat în vigoare la 1 iunie 1717 în Moldova. El s-a mai numit: a. Codica łivilă a Moldovei; b. Manualul juridic al Moldovei; c. Pandectele Moldovei; d. Codul lui Alexandru Calimach. 196. Legiuirea lui Caragea (1818, Muntenia), deşi a avut la bază unele coduri europene ale vremii (în special dispoziŃiile Codului civil napoleonian din 1804 referitoare la contracte şi moşteniri), principala sursă de inspiraŃie a legiuirii a constituit-o: a. obiceiul pământului şi pravilele mai vechi; b. Codul Civil al lui Scarlat Calimah; c. Pandectele lui Toma Carra; d. Codul lui Mihai Fotino. 197. RevoluŃia burgheză din FranŃa a dus la răsturnarea absolutismului feudal şi la instaurarea statului şi dreptului burghez. Adunarea Constituantă a adoptat la 26 august 1729: a. ConstituŃia anului I; b. Regulamentele de funcŃionare a Înaltei CurŃi NaŃionale; c. DeclaraŃia drepturilor omului şi cetăŃeanului; d. ConstituŃia anului II. 198. În anul 1793, ConvenŃia NaŃională a FranŃei, dominată de iacobini a adoptat ConstituŃia anului I care:

a. proclama suveranitatea poporului; b. înfiinŃa Adunarea NaŃională; c. adopta Codul Civil Francez; d. adopta Codul Penal Francez. 199.Cea mai importantă realizare legislativă a lui Napoleon a fost: a. Codul Civil din anul 1804; b. Codul Penal, în 1810; c. Codul de procedură penală, în 1807; d. Codul comercial în 1806. 200. În anul 1810 a fost adoptat Codul Penal care a reprezentat un progres pe plan european. Cu toate acestea, urmărind protejarea clasei conducătoare împotriva mişcărilor greviste, nu a recunoscut: a. principiul egalităŃii delictelor şi pedepselor; b. principiul prezumŃiei de nevinovăŃie; c. libertatea de asociere, pedepsind cu închisoarea delictul de asociere; d. principiul neretroactivităŃii legii penale. 201. Conform ConstituŃiei din anul 1861, modificată prin Legile Fundamentale din anul 1867, Austria a devenit: a. monarhie neconstituŃională; b. republică; c. uniune de republici; d. monarhie constituŃională. 202. Conform ConstituŃiei modificate prin Legile Politice Fundamentale din 1867, puterea executivă o avea Guvernul (alcătuit din 9 membri), care avea prerogative mai importante decât legislativul. Camerele aveau dreptul de a pune sub acuzare pe miniştri, aceştia fiind judecaŃi de către: a. o Înaltă Curte compusă din 24 membri aleşi pe o durată de 6 ani de către cele două Camere; b. o Înaltă Curte compusă din 12 membri aleşi pe o durată de 6 ani de către cele două Camere; c. o Înaltă Curte compusă din 24 membri aleşi pe o durată de un an de către cele două Camere; d un Tribunal compus din 24 membri aleşi pe o durată de 6 ani de către cele două Camere. 203. Conform ConstituŃiei modificate prin Legile Politice Fundamentale din 1867, în Austria, Împăratul era: a. şeful suprem al Statului; b. conducătorul Guvernului; c. deŃinător de putere legislativă întrucât punea în aplicare legile şi participa la elaborarea acestora. d. toate (şeful suprem al Statului, conducătorul Guvernului, deŃinător de putere legislativă). 204. Conform ConstituŃiei modificate prin Legile Politice Fundamentale din 1867, în Ungaria Parlamentul era compus din două camere; Camera deputaŃilor, formată din membri aleşi pe baza votului cenzitar, cu un mandat de 3 ani, prorogată sau dizolvată de lege şi Camera MagnaŃilor, cu iniŃiativa legilor şi cu rol de înalt for de judecată a demnitarilor formată din: a. reprezentanŃii marii nobilimi şi ai clerului înalt; b. reprezentanŃii marii nobilimi, ai clerului înalt şi delegaŃi din Dieta Croată; c. membri aleşi pe baza votului cenzitar, 336 pentru Ungaria propriu-zisă, 75 pentru Transilvania şi oraşul Fiume, 34 delegaŃi din Dieta Croată;

d. reprezentanŃii marii nobilimi şi 34 delegaŃi din Dieta Croată, Transilvania şi oraşul Fiume. 205. În cadrul Ungariei, CroaŃia avea, în timpul dualismului austro-ungar, un regim politic autonom. Executorul Guvernului, în CroaŃia, numit de rege, purta numele de: a. guvernator; b. vicerege; c. delegat; d. ban. 206. La 19 mai 1649, Anglia a fost proclamată, oficial, de către Parlament: a. monarhie constituŃională; b. republică şi stat liber; c. dictatură Cromwell; d. monarhie neconstituŃională. 207. În cadrul sistemului de Common Law, Statutarii Law reprezintă: a. ramura alcătuită din reguli de drept create prin lege; b. ramura alcătuită din reguli de drept pronunŃate anterior unificării jurisdicŃiilor engleze; c. sistemul normativ paralel şi concurent cu Common Law; d. ConstituŃia Marii Britanii. 208. RevoluŃia americană, izbucnită în 1763, a dus la independenŃa SUA, având o importanŃă deosebită pentru întreaga lume prin: a. adoptarea declaraŃiei de independenŃă (1776); b. declaraŃia Drepturilor Omului (1789); c. statutul statelor independente (1776); d. Codexul de legi american (1863). 209. Momentul naşterii dreptului american a fost marcat de dobândirea independenŃei în anul 1776. Statute Law, reprezentând legea scrisă a fostei metropole, au fost: a. în general, acceptate ca atare; b. repudiate; c. îmbogăŃite; d. comentate şi dezbătute în Senatul american. 210.Common Law-ul şi equity formează împreună, în SUA, obiectul unor sistematizări şi culegeri de o deosebită importanŃă practică şi teoretică. Astfel Restatement of the Low reprezintă: a. o culegere de jurisprudenŃă sistematizată care se bucură de autoritate ştiinŃifică; b. o colecŃie începută în anul 1871 şi continuată şi astăzi prin Americam Low Reports; c. acte normative publicate în culegerea Status at Large; d. legi specializate în culegerea Session Laws. 211. Dreptul musulman are o vastă arie de răspândire în Asia şi Africa. În concepŃia islamică, dreptul musulman este rodul: a. magistraŃilor; b. revelaŃiei divine; c. autorităŃilor; d. califilor. 212. Din ordinul califului Abu-Bekr, învăŃăturile profetului Mahomed au fost adunate de unul din discipolii acestuia (Zaid), într-o carte ce a căpătat denumirea de: a. Biblie;

b. Cartea Sfântă; c. Sunna; d. Coran. 213. Dreptul hindus reprezintă: a. dreptul Indiei; b. dreptul musulmanilor; c. dreptul comunităŃii care aderă la religia brahmanică; d. dreptul comunităŃii care aderă la confucianism. 214. Principalul izvor al doctrinei hindus, dar şi al dreptului, îl reprezintă textele sacre denumite Srutti, considerate: a. expresia adevărului însuşi; b. dorinŃa oamenilor credincioşi; c. dorinŃa divinităŃii; d. expresia vieŃii. 215. La originile sistemului de drept tradiŃional japonez se află influenŃa dreptului tradiŃional chinez, datorată, în bună parte, confucianismului care a reprezentat unul din: a. izvoarele religiei tradiŃionale japoneze – şintoismul; b. izvoarele religiei tradiŃionale japoneze – confucianismul; c. izvoarele religiei tradiŃionale japoneze – brahmanismul; d. izvoarele religiei tradiŃionale japoneze – şogunismul. 216. În anul 1898 a fost adoptat Codul civil japonez, inspirat din: a. Codul civil napoleonian; b. Codul civil german; c. Codul civil chinez; d. Codul civil indian. 217. Perioada cuprinsă între revoluŃia din anul 1821 şi revoluŃia din anul 1848, în łările Române, se împarte în: a. două intervale distincte; b. patru intervale distincte; c. cinci intervale distincte; d. trei intervale distincte. 218. În łările Române, în secolul al XIX-lea, puterea executivă şi dreptul de judecată al domnului au cunoscut noi reglementări. Astfel, ConvenŃia de la Paris a prevăzut că puterea judecătorească: a. se exercită în numele domnului; b. se exercită în numele parlamentului; c. se exercită în numele guvernului; d. se exercită în numele statului. 219. Prin Regulamentele Organice, caimacamii aveau dreptul de a judeca dar nu şi de a hotărâ în ultimă instanŃă sau de a întări hotărârile judecătoreşti. Restrângerea atribuŃiilor căimăcămiei la cele pur administrative s-a făcut prin: a. ProclamaŃia de la Islaz; b. tratatul de la Paris (1856); c. ConstituŃia din anul 1866; d. ConvenŃia de la Paris (1858).

220. Până la Regulamentele Organice, Divanul domnesc a continuat să fie compus exclusiv din dregători. Prin Regulamentele Organice, introducîndu-se principiul separaŃiei puterilor, Divanul nu a mai păstrat decât: a. atribuŃii judecătoreşti (instanŃă supremă de judecată); b. votarea proiectelor de legi; c. votarea bugetelor; d. arendarea impozitelor prin mezat. 221. Odată cu dezvoltarea comerŃului a apărut, şi în Principate, necesitatea creării unei noi ramuri de drept. În anul 1833, respectiv în 1841, în Moldova, a fost tradus Codul comercial francez. Tot pe baza Codului francez, în anul 1840 s-a întocmit şi tipărit în łara Românească: a. Codul Caragea; b. Codul Comercial; c. Codul Calimach; d. Condica de Comerciu. 222. Conform Regulamentelor Organice, în Valahia (Muntenia), Obişnuita Obştească Adunare se compunea din: a.35 de membri; b. 40 de membri; c. 42 de membri ; d. 21 de membri. 223. Conform Regulamentelor Organice, domnul avea iniŃiativa legilor. În Valachia (Muntenia) el trimitea Adunării proiectele de legi prin: a. Ńidulă domnească; b. curier; c. pitac domnesc; d. poştă. 224. Conform Regulamentelor Organice, domnul era obligat să convoace Adunarea în fiecare an la 1 decembrie. La începutul fiecărei sesiuni: a. se citea Ofisul domnesc de deschidere; b. se fixa perioada sesiunii ordinare, de două luni; c. se fixa numărul şedinŃelor , pe lună; d. se alegeau comisiunile stabilindu-se regulamentul lor. 225. Prin Regulamentele Organice, alegerea domnilor se făcea, în fiecare principat, de către Obşteasca Adunare, având în Muntenia 190 de membri iar în Moldova 132 de membri. Pentru a se putea alege domnul era necesară prezenŃa a: a. o treime din membri adunării; b. două pătrimi din membri adunării; c. trei pătrimi din membri adunării; d. tuturor membrilor adunării. 226. Conform Regulamentelor Organice, domnul era ales pe viaŃă putând fi destituit, însă, de CurŃile suzerană şi protectoare, în urma unei anchete şi putând abdica cu acordul celor două CurŃi. La orice vacanŃă de domnie, puterea domnească era exercitată imediat de: a. Vremelnica Ocârmuire a Caimacamilir; b. miniştrii guvernului; c. Sfatul administrativ; d. departamentul internelor.

227. Conform Regulamentelor Organice, instanŃele civile ordinare erau de trei grade. Cel de-al treilea grad de jurisdicŃie revenea Înaltului divan, în łara Românească, şi Divanului domnesc, în Moldova. Ele aveau competenŃa să judece: a. apelurile declarate împotriva hotărârilor judecătoriilor de judeŃ şi tribunalelor de Ńinut; b. apelurile declatare împotriva deciziilor divanurilor judecătoreşti şi tribunalelor de comerŃ; c. apelurile declarate împotriva hotărârilor judecătoriilor de prin sate; d. plângeril clăcaşilor împotriva boierilor. 228. Conform Regulamentelor Organice, mijloacele de probă în cadrul procedurii de judecată erau: a. jurământul, martorii, blestemul şi Cartea de blestem; b. înscrisurile, cercetarea la fata locului, expertiza; c. prezumŃiile, cunoaşterea personală a judecătorului, măsurile de asigurare; d. toate. 229. Conform Regulamentelor Organice, căile de atac în cadrul procedurii de judecată erau: a. opoziŃia; b. apelul; c. apelul la apel; d. toate. 230. Conform ConvenŃiei de la Balta-Liman (1849) domnia nu mai era electivă şi viageră, domnii fiind consideraŃi: a. înalŃi funcŃionari otomani numiŃi pe un termen de 7 ani de puterea suzerană, cu acordul puterii protectoare; b. înalŃi funcŃionari otomani numiŃi pe un termen de 3 ani de puterea suzerană, cu acordul puterii protectoare; c. înalŃi funcŃionari otomani numiŃi pe un termen de 7 ani de puterea protectoare cu acordul puterii suzerane; d. înalŃi funcŃionari otomani numiŃi pe un termen de 7 ani de Adunările obşteşti ale Principatelor. 231. Potrivit Statutului Dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris (1864), Parlamentul se compunea din: a. Adunarea Electivă (Camera deputaŃilor), Adunarea Ponderatrice (Corpul ponderator sau Senatul); b.Consiliul de Stat şi Camera DeputaŃilor. c. Senatul şi Consiliul de Stat. d.Consiliul de Stat, Camera DeputaŃilor şi Senatul.

232. Conform ConstituŃiei din anul 1938, dreptul de vot se exercita, în România, de la vârsta de: a. 18 ani; b. 25 ani; c. 30 ani; d. 21 ani.

233. Conform Decretului-lege nr. 3053 din 5 septembrie 1940, funcŃia de preşedinte al Consiliului de Miniştri era deŃinută de: a. primul-ministru. b. Regele. c. Mitropolitul.

d. conducătorul statului. 234. ConstituŃia din 24 februarie 1938 a introdus, pentru prima dată, principii împrumutate din legislaŃia: a. URSS; b. Germaniei naziste; c. corporatismului fascist italian; d. Republicii franceze. 235. Conform ConstituŃiei din anul 1938 capul statului era decretat : a. regele; b primul ministru; c. mitropolitul; d. preşedintele Senatului. 236. Prin Decretul lege din februarie 1938, starea de asediu a fost extinsă pe tot cuprinsul Ńării, statutându-se că ea se va ridica : a. după un an; b. după 2 ani; c. când se va crede oportun; d. după 6 luni. 237. În timpul regimului antonescian, organizarea judecătorească nu a suferit modificări structurale. A crescut, însă, rolul instanŃelor militare, fiind create: a. Tribunale politice; b. Judecătoriile de judeŃ; c. CurŃile de appel; d. InstanŃele militare speciale. 238. Potrivit Codului de procedură penală (1865), instanŃele de judecată se împărŃeau în: a. judecătoriide plasă. b. Tribunale de judeŃ. c. CurŃile de apel (Bucureşti, Iaşi, Craiova, Focşani, GalaŃi); d. judecătoriide plasă, tribunalede judeŃ, curŃile cu juri, Înalta Curte de casaŃie şi justiŃie

239. Conform Statului Dezvoltător (1864), puterea legislativă era exercitată de: a. domn şi Adunarea Electivă. b.parlament şi Adunarea Electivă. c. domn şi parlament . d.parlament, Adunarea Electivă, domn. 240. Conform Codului Civil (1865), căsătoria era privită ca un contract, o tranzacŃie juridică, precedată de cele mai multe ori de logodnă. Întocmirea actelor de stare civilă a fost dată în competenŃa ofiŃerului de stare civilă. Căsătoria devine astfel: a. un act religios; b. un act religios şi un act civil; c. un act pur civil; d. un act juridic şi un act religios. 241. Conform Codului Civil (1865), proprietatea era cel mai important drept real. Dreptul de proprietate era considerat sacru şi inviolabil. Proprietatea putea fi transmisă prin:

a. acte juridice încheiate între persoane în viaŃă sau prin acte juridice încheiate pentru cauză de moarte; b. acte juridice încheiate între persoane în viaŃă; c. acte juridice încheiate pentru cauză de moarte; d. prescripŃie achizitivă sau uzucapiunea. 242. Codul Civil a reglementat , pe lângă contracte, şi garanŃiile care erau de: a. două tipuri; b. un singur tip; c. patru tipuri; d. mai multe tipuri. 243. Conform Codului Civil (1865) succesiunea putea fi transmisă pe cale legală, în ordinea gradelor de rudenie, şi pe cale testamentară. Succesorii legali se împărŃeau în: a. succesori legitimi şi colaterali; b. succesori anormali, soŃul şi statul; c. descendenŃi şi ascendenŃi; d. succesori legitimi, succesori neregulaŃi, succesori anormali. 244. Conform Codului Penal (1865), crimele şi delictele au fost grupate în patru categorii: a. trădarea, calomnia, distrugerea de bunuri, furtul; b. infracŃiuni îndreptate împotriva statului, infracŃiuni împotriva ConstituŃiei, infracŃiuni împotriva intereselor publice, infracŃiuni contra intereselor particulare. c. omorul, abuzul de putere, falsificarea operaŃiunilor electorale, infracŃiuni contra libertăŃii; d. fapte îndreptate împotriva sistemului parlamentar sau electoral, răsturnarea ordinii de stat, infracŃiuni contra exerciŃiului drepturilor publice de către adunările legiuitoare, sechestrarea de persoane. 245. Conform Codului de procedură civilă (1865) căile de atac erau ordinare şi extraordinare, o cale de atac putându-se utiliza: a. o singură dată; b. de două ori; c. de patru ori; d. de câte ori o doreau împricinaŃii. 246. Conform Codului de procedură penală (1865) sentinŃele Tribunalului puteau fi de: a. condamnare şi de achitare; b. condamnare şi de absolvire; c. condamnare, de achitare şi de incompetenŃă; d. condamnare, de achitare, de absolvire, de incompetenŃă. 247. Prin Legea rurală din 14 august 1864, suprafaŃa pământului, asupra căreia se recunoştea dreptul de proprietate al Ńăranilor, era fixată în funcŃie de numărul de vite pe care aceştia le stăpâneau. Legea a desfiinŃat, în acelaşi timp, în schimbul unei despăgubiri pe care Ńăranii urmau să o plătească în termen de 15 ani prin sume repartizate anual, şi: a. regimul clăcăşiei; b. dijma; c. podvezile; d. zilele de meremet. 248. Legea electorală din anul 1864 a prevăzut ca alegătorii să fie ori primari ori direcŃi, menŃinând: a. censul pe avere;

b. votul uninominal; c. votul pe listă; d. votul universal. 249. În anul 1895, în România s-a inaugurat: a. rotativa guvernamentală; b. pluralismul politic; c. monarhia constituŃională; d. parlamentul bicameral. 250. Între anii 1859 şi 1918, în România, au avut aplicabilitate 3 acte constituŃionale : a. Regulamentele Organice, ConstituŃia din 1866 şi ConvenŃia de la Paris ; b. ConvenŃia de la Paris, Statutul dezvoltător al ConvenŃiei de la Paris şi ConstituŃia din 1866 ; c. ConstituŃia din 1866, ConvenŃia de la Paris şi ConvenŃia de la Balta-Liman ; d. Regulamentele Organice, ConvenŃia de la Balta-Liman şi ConstituŃia din 1866. 251.Prin ConstituŃia din anul 1866, cele trei puteri în stat erau declarate independente una de alta. Puterea legislativă era exercitată de către : a. domn şi Camera deputaŃilor ; b. domn şi Senat ; c. Adunarea deputaŃilor şi Senat ; d. domn şi reprezentanŃa naŃională. 252. Prin ConstituŃia din anul 1866, cele trei puteri în stat erau declarate independente una de alta. Puterea judecătorească era exercitată de către instanŃele judecătoreşti, care erau : a. judecătoriile de plasă, CurŃile de Apel, Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie ; b. Tribunalele judeŃene, judecătoriile de plasă, CurŃile de Appel ; c. judecătoriile de plasă, tribunalele judeŃene, CurŃile de Appel, CurŃile cu juri, în materie criminală, Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie ; d. tribunalele judeŃene, CurŃile de Appel, CurŃile cu juri, în materie criminală, Înalta Curte de CasaŃie şi JustiŃie. 253. Conform ConstituŃiei din anul 1866, organele centrale ale administraŃiei de stat erau reprezentate de: a. rege şi guvern ; b. rege şi prefect ; c. guvern şi prefect; d. primar şi guvern. 254. În anul 1908, printr-o nouă reorganizare administrativ-teritorială, alături de comunele urbane şi comunele rurale au fort înfiinŃate: a. comunele suburbane; b. Consiliile comunale; c. plăşile; d. preturile. 255.Dezvoltarea capitalismului a determinat consolidarea proprietăŃii bancare. Astfel, în anul 1880 a fost: a. înfiinŃate băncile comerciale mari ; b. înfiinŃat Ministerul ComerŃului ; c. înfiinŃată Banca NaŃională a României ; d. înfiinŃat Ministerul FinanŃelor.

256.Conform legii pentru organizarea judecătorească din anul 1909, instanŃele judecătoreşti erau: a. Tribunalele de judeŃ şi CurŃile de juraŃi; b. judecătorile de ocoale şi CurŃile de Apel ; c. Tribunalele de judeŃ, CurŃile de juraŃi, CurŃile de Appel, Curtea de CasaŃie ; d. judecătoriile de ocoale, Tribunalele de judeŃ, CurŃile de Apel, CurŃile de juraŃi, Curtea de casaŃie. 257. Pentru prima oară, în România, contractul de ucenicie a fost reglementat, deşi vag, prin: a. Legea pentru organizarea meseriilor, creditului şi asigurărilor sociale din anul 1912; b. Legea repausului duminical din anul 1912; c. Regulamentul pentru industria insalubră din anul 1875; d. Legea minelor din anul 1895. 258. Potrivit Codului Comercial Român din anul 1887 erau consideraŃi comercianŃi: a. cei ce făceau acte de comerŃ în nume propriu şi societăŃile comerciale ; b. numai cei care lucrau în societăŃile comerciale ; c. numai cei care Ńineau un registru inventar ; d. numai persoanele fizice. 259.Codul Comercial Român din anul 1887, ca o măsură de apărare a creditului comercial, a reglementat instituŃia: a. bursei; b. falimentului; c. gajului ; d. debitorului. 260. În perioada dualismului austro-ungar, organele centrale ale Regatului ungar erau : a. regele, guvernul; b. regele, parlamentul; c. regele, parlamentul, guvernul; d. regele, parlamentul, Cancelaria aulică, guvernul. 261. În perioada dualismului austro-ungar, organele proprii de conducere a Transilvaniei, subordunate celor imperiale, au fost: a. Cancelaria aulică, Dieta Ardealului; b. Cancelaria aulică, Dieta Transilvaniei, cancelaria Transilvaniei; c. Cancelaria aulică, parlamentul de la Budapesta; d. guvernul şi parlamentul de la Budapesta. 262. Conform Patentei imperiale din 26 februarie 1861, organele de conducere ale Bucovinei erau : a. Dieta ducatului, căpitanul Ńării, guvernatorul; b. guvernatorul, Dieta ducatului; c. Dieta ducatului, căpitanul Ńării, guvernatorul, deputaŃii în parlamentul de la Viena; d. Cancelaria aulică, Dieta ducatului, deputaŃii în parlamentul de la Viena; 263. În anul 1871, Basarabia a pierdut calitatea de oblastie sau provincie privilegiată, devenind : a. Ńinut al Rusiei; b. Mare ducat; c. gubernie; d. regiune de graniŃă..

264. La 21 noiembrie 1917, Sfatul łării a proclamat Basarabia ca republică democratică-federativămoldovenească, puterea executivă fiind încredinŃată : a. Consiliului Directorilor; b. guvernatorului; c. Consiliului de Miniştri; d. Sfatului łării. 265. În timpul dualismului austro-ungar Transilvania a fost împărŃită în comitate şi comune iar Ducatul Bucovinei, încorporat Austriei, în: a. districte şi comune; b. comitate şi căpitănate; c. comitate, comune şi districte; d. districte, căpitănate şi comune. 266. În Transilvania, în perioada dualismului, instanŃele de judecată obişnuite au fost : a. judecătoriile de plasă şi tribunalele de comitat; b. tablele judecătoreşti şi Curia; c. tribunalul, judecătoria Ńării, judecătoria districtuală; d. judecătoriile de plasă, tribunalele de comitat, tablele judecătoreşti şi Curia. 267. Codul civil austriac din anul 1811 reglementa două tipuri de proprietate: a. proprietatea de tip burghez şi proprietatea deplină; b. proprietatea de tip feudal şi proprietatea nedeplină; c. proprietatea deplină şi proprietatea nedeplină ; d. proprietatea de stat şi proprietatea individuală. 268. Codul civil austriac din anul 1811 reglementa o situaŃie necunoscută în legislaŃia maghiară şi română a acelor timpuri în materie de succesiuni: a. sistemul parentelelor; b. principiul reprezentării; c. lăsământul (situaŃie juridică de provizorat a bunurilor); d.codicilul. 269. În perioada anilor 1853-1880 în Transilvania s-a aplicat textul Codului penal: a. austriac; b. maghiar; c. german; d. belgian. 270.În Basarabia, în perioada 1845-1917, în sistemul penal s-au aplicat: a. Codul pedepselor criminale şi corecŃionale din august 1845 şi Codul penal din martie 1903; b. statutul pedepselor din noiembrie 1884 şi Legea pedepselor din 1845; c. Codul pedepselor criminale şi corecŃionale din august 1845, statutul pedepselor din noiembrie 1884 şi Codul penal din martie 1903; d. Codul penal austriac din anul 1852 şi Codul penal din martie 1903. 271. În Transilvania, între anii 1914-1918, dreptul procesual penal s-a bazat pe: a. Codul de procedură penală austriac din 1853; b. Legea XXXIII modificată de mai multe ori; c. Novela procedurii penale; d. Codul de procedură penală maghiar.

272. După Decretul nr. 3631 din 13 decembrie 1918, provizoriu Transilvania a vut ca organe proprii: a. Marele Sfat NaŃional , Consiliul Dirigent; b. Sfatul NaŃional, Guvernatorul; c. Consiliul Dirigent, Guvernatorul; d. Consiliul Dirigent, Curtea de CasaŃie, Marele Sfat NaŃional. 273. ConstituŃia din 1923 includea : a. 150 articole. b.138 articole c. 110 articole. d.100 articole. 274. Care erau cele mai importante principii prevăzute de ConstituŃia de la 1923? a. principiul egalităŃii şi supremaŃiei; b.principiul suveranităŃii ; c. principiul controlului constituŃionalităŃii legilor ; d.toate. 275. ConstituŃia din anul 1923 proclama votul universal, egal, direct şi secret , pentru toŃi locuitorii, încend cu vârsta de 25 de ani, dar exercitat în limitele Decretului-lege din 16 decembrie 1918 care nu permitea participarea la vot a : a. femeilor; b. magistraŃilor; c. ofiŃerilor; d. femeilor, magistraŃilor, ofiŃerilor . 276. În planul puterii judecătoreşti, ConstituŃia din anul 1923 a proclamat principiul supremaŃiei legii şi principiul statului de drept care, în vederea punerii în practică, au necesitat organizarea controlului de constituŃionalitate a legilor. CompetenŃa exercitării acestui control a fost încredinŃată: a. contenciosului administrativ; b. CurŃii de CasaŃie; c. Înaltei CurŃi de justiŃie; d. Tribunalului suprem. 277. Sistemul organizării administrative a fost completat, în perioada interbelică, printr-o serie de legi care au privit crearea: a. Consiliului Superior Legislativ, a Consiliului Superior Administrativ, a Casei Pensiilor ; b. Camerei Agricole, a Camerei de Muncă; c. reorganizarea Camerelor de ComerŃ şi Industrie şi adaptarea statutului funcŃionarilor publici; d. toate instituŃiile enumerate mai sus. 278. ConstituŃia din anul 1923 a promovat o nouă concepŃie cu privire la proprietate. Proprietatea privată trebuia să dobândească : a. o funcŃie socială, fiind subordonată interesului naŃional ; b. o funcŃie socială, fiind subordonată individului proprietar ; c. o funcŃie economică, fiind subordonată statului ; d. o funcŃie politică, fiind subordonată partidelor. 279. Prin Legea asupra contractelor de muncă din anul 1929 s-a prevăzut ca femeia să aibă dreptul de a-şi încasa salariul şi de a dispune de el, să încheie convenŃii de muncă fără :

a. să ceară consimŃământul soŃului ; b. să ceară consimŃământul primăriei ; c. să ceară consimŃământul unei judecătorii ; d. să ceară consimŃământul sindicatului. 280. În perioada interbelică, în România au fost adoptate şi o serie de legi penale speciale.În această direcŃie a fost dată Legea pentru reprimarea unor infracŃiuni contra liniştii publice (1924) cunoscută şi sub numele de: a. Legea Mironescu; b. Legea Brătianu; c. Legea Mârzescu; d. Legea Averescu. 281. În martie 1935, în România, a fost adoptat un nou Cod de procedură penală. Conform acestuia, prima fază a procesului (cercetarea, urmărirea, instrucŃia) şi-a păstrat caracterul: a. acuzatorial; b. inchizitoral; c. uman; d. burghez. 282. În decembrie 1838 s-au pus bazele Frontului Renaşterii NaŃionale, unica formaŃiune politică autorizată care, în anul 1940 şi-a schimbat denumirea în: a. Partidul NaŃiunii; b. Partidul Poporului; c. Garda de Fier; d. Partidul Cuzist. 283. Prin Decretul regal nr. 3067 din 6 septembrie 1640, numirea miniştrilor şi a secretarilor de stat a fost asumată de către: a. Rege; b. Înalta curte de justiŃie; c. Parlament; d. Conducătorul statului. 284. În 14 septembrie 1940, mişcarea legionară a fost singura recunoscută, generalul Ion Antonescu şeful regimului legionar, iar România declarată: a. stat naŃional-legionar; b. stat de drept; c. monarhie neconstituŃională; d. monarhie constituŃională. 285. Prin Decretul-lege nr. 1849/ 1944, consecinŃă a semnării ConvenŃiei de armistiŃiu, guvernul şi Înaltul Comandament Român se obligau să colaboreze cu Înaltul Comandament Aliat la: a. înfrângerea Germaniei hitleriste; b. democratizarea Ńării; c. instaurarea guvernului Dr. Petru Groza; d. arestarea şi judecarea persoanelor acuzate de crime de război. 286. În cadrul Frontului NaŃional democrat, rolul principal l-a avut PCR-ul, partid care număra în august 1944, circa 1000 de membri. FND-ul şi-a asigurat colaborarea unei importante fracŃiuni a burgheziei liberale condusă de Gheorghe Tătărăscu şi a grupării naŃional-Ńărăniste condusă de : a. Anton Alexandrescu;

b. Iuliu Maniu; c. Vaida Voievod; d. Gheorghe Brătianu. 287. Prin Legea nr. 363 /1947 a fost: a. promulgată Reforma agrară; b. abolită monarhia şi proclamată Republica Populară Română; c. abolită monarhia şi proclamată Republica Socialistă România ; d. numită componenŃa prezidiului Republicii Populare Române. 288. Marile totalitarisme ale secolului XX au fost reprezentate de: a. comunismul sovietic şi variantele sale; b. naŃional-socialismul german şi fascismul italian; c. comunismul chinez şi stalinismul; d. comunismul sovietic şi variantele sale, naŃional-socialismul german şi fascismul italian 289. În Italia fascistă, putere executivă şi legislativă aparŃinea : a. Şefului guvernului (Mussolini); b. Regelui; c. Marelui Consiliu Fascist; d. Partidului NaŃional fascist. 290. În Italia lui Mussolini, un proces imitat şi de alte regimuri totalitare a fost acela al fascizării tineretului. În afara şcolii, tinerii au fost integraŃi în : a. organizaŃia Fii ai Lupoaicei; b. grupuri Universitare fasciste; c. ONB, organizaŃie fondată în 1926 cu scopul educării fizice şi morale după principii fasciste; d. organizaŃia Ballilas. 291. Politica lingvistică în Italia lui Mussolini a fost o componentă a campaniei fasciste. Limba naŃională, italiană, singura care trebuia să fie difuzată era cea vorbită în: a. Toscana; b. Sicilia; c. Roma; d. Milano. 292. Mussolini a visat să creeze un nou imperiu roman în jurul Mediteranei. În octombrie 1935, el a început proiectul colonial prin agresiune împotriva: a. Albaniei; b. Greciei; c. Etiopiei; d. Egiptului. 293. În ianuarie 1933 Hitler a depus jurământul pe ConstituŃia de la Weimar şi a devenit: a. preşedintele Germaniei; b. preşedinte al Partidului Nazist; c. cancelar al Germaniei; d. preşedinte al Republicii de la Weimar. 294. În septembrie 1935, cu ocazia Congresului de la Nüremberg au fost date Legea cetăŃeniei germane care atribuia calitatea de cetăŃean numai acelor persoane care erau de origine germană şi Legea pentru protejarea sângelui şi a onoarei germane care:

a. interzicea căsătoria şi relaŃiile sexuale între evrei şi nonevrei; b. excludea de la cetăŃenie orice persoană ce avea bunici evrei; c. excludea de la cetăŃenie orice persoană ce practica religia mozaică şi ce era căsătorită cu un evreu; d. toate. 295. Cuvântul de ordine mobilizator lansat de Stalin pentru celelalte regimuri comuniste a fost : a. industrializare, electrificare; b. industrializare, planificare, electrificare; c. industrializare, planificare, cooperativizare (colectivizare); d. industrializare, colectivizare, electrificare. 296. ForŃa economică, politică şi ideologică a Partidului Comunist, unic conducător al statului cu regim totalitar de stânga, a fost: a. obŃinerea egalitarismului, prin expropriere; b. suprimarea sectorului privat; c. proprietatea obştească asupra mijloacelor de producŃie; d. planurile cincinale. 297. În anul 1948 comuniştii au inaugurat în România calea instituŃionalizării unui regim totalitar de stânga. ConcepŃia statului comunist şi a partidului unic a fost transpusă pe plan constituŃional prin ConstituŃiile comuniste din anii: a. 1948, 1952, 1965; b. 1948, 1965; c. 1949, 1964; d. 1949, 1952, 1964. 298. În domeniul drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale cetăŃenilor, ConstituŃia din aprilie 1948 recunoaşte dreptul de a alege de la vârsta de 18 ani şi de a fi ales de la vârsta de: a. 21 ani; b. 23 de ani; c. 25 de ani; d. 18 ani. 299. Potrivit ConstituŃiei din anul 1948 instanŃele judecătoreşti erau : a. judecătoriile populare; b. tribunalele; c. Curtea Supremă; d. toate. 300. Conform ConstituŃiei din anul 1952, puterea judecătorească era înfăptuită de către: a. Tribunalul Suprem al RPR, tribunalele populare şi instanŃele judecătoreşti speciale; b. Tribunalul Suprem al RPR, tribunalele regionale, tribunalele populare şi instanŃele judecătoreşti speciale; c. Tribunalul Suprem al RPR, tribunalele populare, instanŃele judecătoreşti speciale şi Arbitrajul de Stat; d. Tribunalul Suprem al RPR, tribunalele populare şi Arbitrajul de Stat.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful