You are on page 1of 33

Universitatea “Dunărea de Jos” din Galați

Facultatea de Litere
Specializarea: Limba și literatura română

Semantica
Asist.drd. Oana Cenac

Anul III, Semestrul 2

D.I.D.F.R.

UDJG Facultatea de Litere

SEMANTICA

Asist.drd. Oana Magdalena CENAC

Galaţi 2011

Cuprins

Introducere Capitolul 1. Tropii Metonimia Sinecdoca Metafora Capitolul 2. Metode de cercetare Capitolul 3. Categorii semantice Monosemia Polisemia Sinonimia Omonimia Antonimia Paronimia Capitolul 4. Evoluţia semantică a cuvintelor Aplicaţii Chestionar Bibliografie

3 9 9 10 10 13 15 15 15 16 17 20 20 23 27 31 33

Semantica

3

.

1964) ca o disciplină istorică. Semantica sintactică se ocupă de sensul enunţului.Guiraud. Semantica 5 . L. corespunzător descrierii palierelor lingvistice: cuvânt.Wittgenstein. Lakoff. cântecul privighetorii. P. 1887) şi s-a menţinut (St.Bréal. sintaxa de adâncime şi structurile textuale. P. text. 1897. Desprinse din semantica lexicală structurală sunt semantica diferenţială. valoare de „acţiune” a lui cântec. urmărind caracterele universale. Semantica generativă constituie o parte a teoriilor generative (G. Studiul sensului se face cu ajutorul logicii matematice care oferă concepte şi o notaţie simbolică. În sintagma. Lakoff. existente dincolo de o limbă dată. Semantica psihologică defineşte semnificaţia ca raport între semne şi operaţiile mentale. s-a făcut distincşie între semantica lingvistică şi semantica aparţinând altor ştiinţe. mentalităţilor şi sentimentelor oamenilor care le adoptă. semantica este ultima creată (în secolul al XIX-lea). acesta fiind şi unul dintre motivele considerării ei drept „ruda săracă” a lingvisticii. relaţia de sinonimie dintre această sintagmă şi propoziţia Privighetoarea cântă. întrucât se dezvoltă numai în interiorul unei limbi. B. Rastier) care îşi propun să unifice descrierea lexicală. Semantica lexicală cunoaşte şi o formă de manifestare sincronică. J. sinecdocă şi metonimie). Carnap.Trier (1931) şi de L. Carnap. susceptibile de a fi supuse controlului lumii gnoseologice. Evoluţia semantică a cuvintelor este explicată prin tropi (metaforă. Acest tip de semantică a apărut (M. preocupată de tipurile şi de cauzele modificărilor de sens ale cuvintelor sau ale unităţilor lexicale izolate (se mai numeşte şi semantică lexicală tradiţională). acoperind o perioadă limitată de timp din evoluţia ei. Se ocupă de cercetări teoretice. fiind responsabilă de o serie de deficienţe sociale. semantica sintactică analizează raportul de subordonare dintre două substantive. Funcţie de diferitele aspecte ale sensului luate în consideraţie. Scopul acesteia este de a aprecia condiţiile de adevăr ale enunţurilor (R. frază. la care se pot adăuga degradarea şi înnobilarea lui. Bazele acestui tip de semantică au fost puse de F. Semantica lingvistică este cu precădere descriptivă. Şăineanu.Hjelmslev (1943). Ullmann. propoziţiilor. Semantica logică cunoaşte o îndelungată tradiţie şi se bazează pe pozitivismul logic. ca mecanisme prin care se ajunge la două mari categorii de schimbări: lărgirea şi extinderea sensului. Unul dintre reprezentanţii de marcă ai acesteia este G. sintagmelor.de Saussure. Ross) în care se urmăreşte ca unităţile şi configuraţiile sintaxei să constituie elemente pertinente şi plecând de la ele să se construiască sensul.Introducere Introducere Ca disciplină lingvistică. E. Semantica generală este un curent filozofic care cercetează impactul semnificaţiilor cuvintelor asupra conceptelor. Semantica cognitivă ar putea apărea ca o dezvoltare a semanticii psihologice întrucât defineşte semnificaţia ca pe o reprezentare mentală. Consideră că limba are un rol în toate sferele activităţii umane. Un alt motiv al acestei calificări îl constituie dificultatea cercetării obiective şi cu metode strict lingvistice a sensului. aflată în relaţie cu structuralismul. semantica interpretativă şi semantica unificată (F.Vasiliu). Russel) este profund marcată de empirismul logic al lui L. valoarea de „agent” a cuvântului privighetoare. 1952. Aceasta îşi propune să formuleze propoziţii ştiinţifice şi să le transforme în propoziţii echivalente. Semantica filozofică (R.

dar şi o extensiune. pe care lingvişti precum Bucă şi Efseev o consideră mai potrivită pentru a denumi semantica lexicală. Dintr-o perspectivă mai largă. S-a ajuns la concluzia că sensul (denotatul. ci şi cu cel al propoziţiilor şi al frazelor. adică s-a format prin abstractizare. semantica are ca obiect de studiu sensurile cuvintelor. De regulă.. sensul reprezintă o intensiune. păstrându-se doar ceea ce este comun şi relevant. un obiect ideal. schimbările de sens şi cauzele acestora. se poate face distincţie între o semantică lexicală.Introducere Cursul nostru va acorda atenţie descrierii lexicului românesc contemporan (abordat sincronic). o semantică a enunţului şi o semantică a frazei. semantica se ocupă cu studiul sensului în general. scaun. dar şi la categoria de obiecte din realitate care sunt numite în mod curent cu acest cuvânt. adică se urmărea numai felul în care cuvintele şi-au schimbat sensul o dată cu evoluţia generală a limbii. de caracteristici care permit definirea unui concept. adică un ansamblu de trăsături. o relaţie între semn şi obiect. Sensul unor cuvinte este de natură noţională. etc. nu numai cu cel al cuvintelor. o relaţie între semne. Studie istorice despre transiţiunea sensurilor (1887) a lui Lazăr Şăineanu. Chiar dacă nu se poate pune semnul egalităţii între noţiune şi sens. o relaţie între semn şi ideea despre obiect. o relaţie între oamenii care comunică cu ajutorul semnelor. cercetarea sensurilor cuvintelor a fost concepută exclusiv din perspectivă diacronică. referentul) reprezintă obiectul denumit.Stati. conturându-se aşa numita semantică paradigmatică. La sfârşitul secolului al XIX-lea. o proprietate a lucrurilor. categoriile semantice. semantica tradiţională este considerată cu precădere diacronică sau istorică. Aceasta a fost concepţia care a stat la baza elaborării lucrării Încercare asupra semasiologiei limbei române. semantica trebuie să stabilească semnificaţia noţiunii de sens. adică o categorie de obiecte cărora li se pot atribui trăsăturile respective. 6 Semantica . în vreme ce semantica modernă este mai mult sincronică sau statică. pledează în favoarea termenului de semantică. sémantique) este ramura lexicologiei care studiază sensurile cuvintelor. Astfel. cercetând câteva probleme tematice generale ale lexicului şi în mod special elementele de semantică. sensul nu se aplică unui obiect anume ci unei categorii de obiecte. Semasiologie). Sensul cuvântului pat trimite la caracteristicile care permit delimitarea conceptului respectiv de alte concepte. Fiecare dintre aceste accepţii impune o serie de obiecţii: nu toate cuvintele denumesc obiecte sau chiar noţiuni. Într-o accepţie mai restrânsă. şi vorbim aici de S. Privite lucrurile din această perspectivă. Ulterior. Noţiuni generale Semantica (fr. cum ar fi de pildă masă. Înainte de a descrie evoluţia semantică a cuvintelor sau legăturilor care se pot stabili între sensurile cuvintelor care formează lexicul unei limbi. prin eliminarea aspectelor neesenţiale da la un număr de exemplare. semasiologie (germ. etc. datorită faptului că satisfac anumite condiţii care fac posibilă utilizarea acestei denumiri. o relaţie între semn şi activitatea oamenilor. atenţia lingviştilor s-a oprit asupra legăturilor care se pot stabili între diferitele categorii semantice şi asupra caracterului analizabil al sensului şi al unor zone din lexic. Cu acelaşi înţeles sau cu înţeles diferit se mai foloseşte şi denumirea mai veche. de provenienţă germană. o noţiune. fără a putea ocoli problema schimbărilor semantice. Alţii. Şerban şi Efseev sunt de părere că sensul este noţiunea despre obiectul desemnat prin cuvânt. Studie istorice despre transiţiunea sensurilor limbei române.

expresiv. pentru ca termenul care denumea obiectul în întregime să capete şi posibilitatea de a reda şi un aspect neglijat mai înainte. Conotaţia se realizează cu ajutorul tropilor (antonomază. afecţiune etc. Foarte simplu se poate considera că sensul este ceea ce denumeşte. de însuşiri. În continuare ne vom ocupa de metonimie. uzul selectează tropii sau figurile de stil care permit extinderea denumirilor esenţiale asupra altor categorii de obiecte. producându-se astfel şi o evoluţie semantică. etc. un cuvânt poate denumi o categorie de obiecte. negaţii) nu este de natură noţională. o persoană este numită Mihai doar pentru a fi deosebită de Andrei. admiraţie. Astfel.). dispreţ. conjuncţii. Astfel. Procedeele prin care se realizează aceste schimbări. dominând pe celealte. braţ. numite şi afective sau expresive. actualizează sensuri figurate în cadrul unor unităţi frazeologice: inima arborelui. denotă un cuvânt dat într-o limbă dată. respectiv “fiinţă perfectă”. Aceste conotaţii sunt convenţionale şi acceptate prin tradiţie de vorbitorii limbii române. Astfel. şi nu pentru că are anumite trăsături specifice care justifică atribuirea acestui nume. limbă. etc. În primul caz conotaţia este depreciativă. În cazul substantivelor proprii. Această legătură între cuvânt şi desemnat nu se realizează direct ci prin conştiinţa şi afectul vorbitorilor. Semantica 7 . alături de cunoscuta denotaţie apare şi conotaţia care presupune adăugarea unui sens particular. braţul râului. picior. transmiţând poruncile divine”. Denotatul are multe aspecte. considerate devieri de la denotaţie. Sensurile conotative ale acestor substantive sunt “femeie cu comportament perfid şi periculos”. respective “fiinţă spirituală care face legătura între Dumnezeu şi om. se găsesc în mod virtual în denotaţie. Sensurile denotative ale substantivelor viperă şi înger sunt “specie de şerpi veninoşi”. Este sufficient ca din diverse cause una din ele să să apară şi să se impună la un moment dat.Introducere Sensul altor cuvinte (prepoziţii. metonimie. deoarece comunitatea umană nu se limitează la transmiterea strictă de informaţii. respectiv un sens conotativ. adică în folosirea lor repetată şi implicit în acceptarea definitivă a acestora în uzul limbii. numeşte. metaforă. desemnează. dar şi nuanţe afective legate de acestea. etc. ochi. Sensurile conotative. limbă de pământ. nici de natură logică. iar în al doilea este meliorativă. legat de sensul obişnuit. unele imprevizibile la prima abordare. de acţiuni. Următoarea etapă constă în lexicalizarea figurilor de stil respective. familiar uneori. ochi de apă. ci urmăreşte şi exprimarea unor sentimente şi atitudini diferite (dezgust. De obicei. ci de natură logică întrucât se referă la categorii de relaţii între cuvintele al căror sens este noţional. În acest sens inimă. sinecdocă). picioul dealului. sunt cunoscute şi studiate sub numele de tropi. funcţia acestora fiind de identificare. acestea nu sunt nici de natură noţională. ipostaze. Este suficient ca unui obiect să i se dea alt nume prin analogie ca să avem o conotaţie. sinecdocă şi metaforă.. figuri de stil prin care cuvintele pot fi îndepărtate de la sensul lor propriu.

.

(cap – minte. (muncă – câştig. pentru că amperul.  Metonimia “simbol pentru ceea ce simbolizează” Sceptrul – puterea. Coroana – regalitatea. Pe vremuri maşina fiecărui român era Dacia. ureche este întrebuinţat metonimic pentru auz. În multe situaţii a demonstrat că este un om cu cap. (mâini de aur – talentată. (o ediţie nouă din opera lui V. Tropii METONIMIA Denumeşte o schimbare condiţionată a numelor obiectelor. Crucea – creştinătatea. Când se spune că într-un muzeu sunt mai mulţi Grigoreşti.) Îi plăcea în fiecare zi să servească un marghiloman. Tipuri de metonimii:  Metonimia “persoană pentru lucru” A cumpărat un Alecsandri nou apărut. Tartuffe – ipocrizie. dibace)  Metonimia “efectul pentru cauză” “Tu eşti iubirea. Harpagon – zgârcenia. Metonimia reprezintă schimbarea unui cuvânt cu altul. etc. (biserica de sub patronajul celor trei ierarhi). 1. Astfel. bucuria – sunt un effect a sentimentelor noastre faţă de cineva)  Metonimia “locul pentru produs” Întotdeauna îi plăcea să se delecteze cu un murfatlar şi cu o havană. Jago – viclenia. (o cafea în care s-a turnat rom) Medicul a stabilit că bolnavul suferă de parkinson. cu condiţia ca cele două cuvinte să denumească obiecte între care există sau se poate imagina o corespondenţă calitativă. (capitala – locuitorii capitalei)  Metonimia “cauză pentru efect” S-a obişnuit de mic să trăiască din munca lui. wat (de la englezul Watt). fericirea. Pe mese a vea pânzeturi fine de damasc. False metonimii: metonimia fiind schimbarea de nume a două obiecte pe baza corespondenţei calitative dintre ele. adică mai multe tablouri de Grogorescu. Tropii Capitolul 1. şi acest constituie un exemplu de metonimie. Semiluna – mahomedanismul.  Metonimia “lucru pentru persoană” Se ruga cerului să-i salveze fiul aflat pe patul morţii.” (iubirea. condiţia fiind ca numele înlocuitor să indice ceva aflat în contingenţă cu obiectul exprimat prin termenul dinaintea înlocuirii. ohm (de la Ohm) nu pot fi considerate metonimii.Alecsandri.) Când treceau prin Iaşi vizitau şi biserica Trei Ierarhi. numele pictorului este folosit în locul operelor lui. (cer pentru Dumnezeu în expresii de genul “cerul sa-l binecuvânteze”)  Metonimia “recipient pentru conţinut” Ieşea adesea cu prietenii la o halbă de bere. (halba – pahar de servit bere având capacitatea de ½ de litru) Înainte de a băga prăjitura la cuptor a mai adăugat un vârf de cuţit de scorţişoară. neexistând înainte Semantica 9 . bucuria mea. inteligenţă) Capitala se pregăteşte de summitul NATO. (paralizie progresivă ale cărei simptome au fost cercetate de medical James Parkinson.Cap. denumiri ca amper (de la savantul francez Ampère). când zicem că cineva are ureche muzicală (adică auz apt pentru muzică). folos) Mama lui era o femeie cu mâini de aur. watul. fericirea. ohmul.

etc) Purta o căciulă de miel (din blană de miel)  Sinecdoca “numele unuia pentru mai mulţi” “în ţara turcului” (pentru numele poporului) “Balcanul şi Carpatul. potrivit căreia metafora este o comparaţie prescurată. pentrui a-l deosebi de celelalte a fost necesar adaosul “al lui Diesel”. pentru că numai el permite decodarea ei corectă. I s-a dat importanţa pe care o merită. ci l-a perfecţionat. foarte multe supine: bărbierit. dar numai dacă unul dintre ele se cuprinde într-un fel oarecare în celălalt. spuse) METAFORA Reprezintă schimbarea numelui unui obiect prin numele altuia. unde raportul trebuie să fie de corespondenţă calitativă şi de cuprindere. SINECDOCA Sinecdoca este tot o schimbare de nume între două obiecte. el este căutat în orice metaforă. Ea este bazată deci pe o relaţie cantitativă. pentru care nu se cere decât ca între cele două obiecte să existe o asemănare oricât de mică. Absenţa lui a dus şi la celebra formulă lansată de Quintilian.Cap. Tropii de descoperirea lor de cei amintiţi nu aveau nume. termenul care uneşte elementele metaforei. oricât de îndepărtată. tulburare. catifea. pentru metaforă este necesară numai analogia. Balcanul şi Carpatul) (Balcanul şi Carpatul – cele două şiruri de munţi şi cele două ţări: România şi Bulgaria)  Sinecdoca “genul pentru specie” “Căţelul era plin de insecte” (insecte – păduchi. 1. De aceea. la Dunărea măreaţă / Ca doi giganţi năprasnici stau astăzi faţă-faţă. plâns. casă (a avea un acoperiş deasupra capului) Carte – învăţătură (e un om cu carte) Pâine – existenţă materială (a-i lua pâinea de la gură) Nas – pentru întreaga persoană (nu-ţi băga nasul unde nu-ţi fierbe oala)  Sinecdoca “întregul pentru parte” (totus pro parte) Îmbrăcat în mătase / catifea / aur (veşminte de mătase. care. Analogia fiind comparaţie. Nu aceeaşi este situaţia motorului diesel. spus (pl. metafora a fost caracterizată şi ca o comparaţie din care lipseşte al treilea termen (tertium comparationis) deci ca rezultat al unei combinări asigurate de un catalizator care trebuie descoperit.Alecsandri. blazare. ras. Sub denumirea de tertium comparationis. a devenit indicele semnificativ. Tipuri de metafore:  Metafora “animat pentru inanimat” 10 Semantica . deşi neexprimat. etc. întrucât Rudolph Diesel nu a inventat motorul cu explozie. Toate infinitivele lungi din limba română intră în această categorie: amintire. Spre deosebire de metonimie şi sinecdocă. stăpânire. încât. cu timpul. De aceea s-a spus că prin ea se exprimă “mai mult prin mai puţin”.” (V. dăruire.. purici) “uşoară zburătoare” (T. Tipuri:  Sinecdoca “parte pentru întreg” (pars pro toto) Acoperiş – pentru locuinţă. cules (de vii). căutare.Arghezi) – albina  Sinecdoca “specia pentru gen” “X este Eminescu epocii actuale” (un poet de talia lui Eminescu)  Sinecdoca “abstractul pentru concret” Este un om cu relaţii (relaţii – persone importante) Se adresează justiţiei.

cot de ţeavă. nodul gâtului. etc. Tropii Numele părţilor corpului omenesc date unor lucruri neînsufleţite. a pune lucrurile cap la cap. 1. . tobă de carte. ochi de împletitură. caracatiţă.caracteristici ale oamenilor atribuite altor oameni: omuşor pentru uvulă. a-I sări cuiva muştarul. vacă. cot de burlan BRAŢ: braţul râului. etc  Metafora “inanimat pentru animat” Ex. etc FRUNTE: a fi în frunte OCHI: ochi de fereastă. ţigănuş – pasăre neagră migratoare din grupul lopătarilor. capul oştirii pentru conducător.nume de animale. rochiţa rândunicii Nume de obiecte sau de părţi ale lor: gulerul unei halbe. clopoţei. dinţii unei roţi GÂT: gâtul unei sticle. . patul armei.nume de animale. limbile ceasului DINTE: soare cu dinţi. a coace turta cuiva.însuşiri ale omului dar aplicate la animale: nevăstuică. GURĂ: gura râului. inimos pentru curajos. a-l ţine cureaua. cap de şurub. ochi magic. etc. mărul lui Adam. cap de coloană. mizerabil pentru om lipsit de caracter. căţea. de însuşiri caracteristice animalelor atribuite altor animale: boul sau buhaiul de baltă. vaca (Domnului) . calul (popii) sau calul (dracului). gură de foc. braţul unei macarale.  Metafora “inanimat pentru inanimat” Nume de plante: cerceluş. a face viaţa amară. de însuşiri caracteristice animalelor dar atribuite oamenilor: balenă. viperă etc. diminutive de la nevastă – denumeşte o specie de dihor. bani gheaţă. braţul unui scaun  Metafora “animat pentru animat” . lăcrămioare. bou. valea se gâtuie (se îngustează) COT: cotul drumului. limba clopotului. etc. planta gura leului LIMBĂ: limbă de pământ. băierile inimii. ramură de activitate. CAP: capul satului. Semantica 11 . a face ochi dulci. fluierul piciorului.Cap. capul mesei.

.

Metode de cercetare Metoda analizei combinatorie. la se va folosi cuvântul prepoziţie. afective. al cărui definiţie lexicografică este “tatăl tatălui sau al mamei” poate fi descompus în următoarele trăsături semantice distinctive: 1. sensurile pronumelor. respectiv lipsa deplasării. de gradul al doilea 6. pentru a descrie sensul cuvintelor apă şi alcool se va folosi cuvântul lichid. Din lexicul limbii române au fost analizate câteva câmpuri lexico-semantice referitoare la: numele de rudenie. termenii cromatici. în şi la pot fi încadrate în categoria lexico-gramaticală a prepoziţiei. tată. mamă. direcţie ascendentă.”cuprinsul unui râu sau al unei mări”. în linie directă 4. fiu.) permit gruparea acestor unităţi lexicale într-un fragment relativ autonom din lexic. linie directă. la rândul lor. trebuie spus că sensul nu poate fi descris decât cu ajutorul altor cuvinte. denumirile instituţiilor. de sex masculin. cu deosebire că primul este. 2. Semele comune (rudă. etc. expesive. În toate situaţiile se va indica genul proxim şi diferenţa specifică. soacră. apă rece. se realizează descompunerea sensului în elemente considerate minimale numite componente de sens. mire. rudă prin alianţă) şi diferenţiatoare (sex. a merge şi a sta sunt acţiuni care presupun deplasarea dintr-un loc în altul. Pornind de la exemplele date. rudă de sânge. Strict teoretic. Numai părţile foarte bine organizate şi stabile ale vocabularului unei limbi pot fi descrise în termenii unor câmpuri lexicale. pentru şi.Cap. 5. desemnează ceva. direcţie descendentă. mărci semantice. rudă. văr.”soluţie apoasă”. apă distilată. cuscru. trăsături semantice distinctive. noră. delimitarea sensurilor acestora se poate face prin metoda analizei combinatorie care constă în gruparea contextelor sau a posibilităţilor de combinare potrivit cu reprezentarea generală a obiectelor denumite de cuvântul respectiv. Prin metoda analizei componenţiale.“lichid potabil”. 2. care. 2. de sex feminin). 3. adică o clasă de cuvinte din realitate care au trăsături comune dar şi ceea ce face diferenţa în cadrul clasei respective. etc. Metoda analizei componenţiale Cum cele mai multe cuvinte dintr-o limbă sunt polisemantice. denumirile locuinţei. nepoată. nepot. fără gust şi fără miros. sensurile figurate. ginere. numit câmp sau subansamblu lexico-semantic. pentru cuvântul apă se pot identifica grupe de contexte de genul: apă proaspătă. semanteme etc. iar al doilea este inflamabil şi volatil. ceea ce corespunde sensurilor: 1. iar se va folosi cuvântul conjuncţie. etc. ridică serioase probleme în ceea ce priveşte relevarea trăsăturilor semantice Semantica 13 . apă repede. cumnată. momentul realizării. Metode de cercetare Capitolul 2. există trăsături semantice sau seme comune şi trăsături semantice sau seme diferenţiatoare. etc. dar aceste cuvinte se folosesc în mod diferit pentru a indica raporturi diferite. unchi. pentru verbele a merge şi a sta se va folosi cuvântul acţiune. De pildă. Bunică se va deosebi de bunic doar prin ultima trăsătură (6. apă oxigenată. în direcţie ascendentă. Totodată. Sensurile unui cuvânt sunt stabilite în funcţie de grupele de contexte reperabile în uzul limbii la un moment dat. Deci. De pildă. apă lină. denumirile animalelor domestice. fiică. soră. etc. pentru în. vară. Astfel. denumirile animalelor sălbatice. sensul cuvântului bunic. ale verbelor auxiliare. sensul este susceptibil de a fi divizat în unităţi minimale. apă şi alcool au în comun însuşirea de a fi lichide. soţ. linie colaterală. mătuşă. pentru portocaliu şi verde se va folosi cuvîntul culoare. Totodată. în stare pură. Astfel. mireasă. naturală sau de sânge 3. seme. trăsătura distinctivă “1. Rudă” se repetă şi în cazul următoarelor cuvinte care sunt astfel clasificate alfabetic în dicţionar: cumnat.

în care toate elementele constitutive se delimitează reciproc. de-alungul timpului. de genul: cal = animal cu copita nedespicată + curajos. 14 Semantica . nu sunt minimale. 2. sensul unor cuvinte putea fi descifrat cu ajutorul unor sisteme de notare cam greoaie. este anterioară teoriei câmpurilor semantice a lui Jost Trier. Astfel. Elementele componente ale sensului. să găsească o serie limitată de „trăsături primitive” redate prin numere sau litere. în unele lucrări din secolul al XVII-lea dedicate limbilor filosofice. cămilă = patruped cu copita despicată + convex + spate. mulo = animal cu copita nedespicată + privat + sex. Ideea potrivit căreia lexicul unei limbi naturale poate fi descris ca un ansamblu de unităţi semnificative organizat coerent. cu ajutorul cărora pot fi descrise sensurile tuturor cuvintelor. pe lângă faptul că sunt foarte numeroase. teologi. filosofi. Numeroşi scriitori. altă lucrare merge pe o formulă similară: artist + stea = astronom. loc + metal = mină. ofiţer + marină = amiral. deoarece pot fi compuse la rândul lor în alte elemente componente. matematicieni au încercat. Metode de cercetare distinctive şi implicit includerea unităţior lexicale respective într-un câmp anume.Cap.

Pentru vorbitorii de limbă română. Instrucţia acestui caz a fost făcută de un judecător renumit. aromată şi cu miezul acru. În raport cu ansamblul vocabularului. mână. semnul şoferului începător. etc. dar. Astfel. X a avut parte de o instrucţie aleasă. pe lângă cel iniţial. conform legii. o dată trecut în vorbirea curentă. Pe măsură ce un termen de specialitate devine cunoscut unui număr mare de vorbitori. între cele două categorii de obiecte există o asemănare Semantica 15 . priceperi. etc.”porţiune a văii acoperită permanent sau temporar de apă”. aşa cum apare în exemple de genul: colaps economic. este normal să aibă şi multe sensuri. este susceptibil de a deveni polisemantic. dar acest cuvânt este folosit şi pentru a denumi. face. Acest aspect este specific unor cuvinte din fondul principal lexical. etc. lămâie este înregistrat cu un singur sens „fructul lămâiului. a căpătat şi sensul de „prăbuşire totală a unui domeniu al vieţii economice”. militarii execută ordinele militarilor. au între zece şi douăzeci de sensuri. În orele de instrucţie. pix. instrucţie apare în următoarele tipuri de contexte: 1. pe parbrizul şi pe luneta maşinii. De pildă. gură. cu coaja galbenă. între care vorbitorii unei limbi fac anumite asociaţii mai mult sau mai puţin convenţionale. glumeţ. secundare. („pregătire a ostaşilor în vederea însuşirii teoriei şi practicii militare”) 3. Sensul substantivului albie trimite la două categorii de obiecte: 1. de formă sferică alungită. 2. Cauzele polisemiei sunt multiple. dar şi la unele cuvinte relativ frecvent utilizate (camping. deoarece există întotdeauna posibiliatatea ca un cuvânt monosemantic să dezvolte şi alte sensuri. deprinderi. omonimia. ceea ce înseamnă că avem de-a face cu o caracteristică aproape generală a cuvintelor. predate cuiva sau căpătate de cineva. cord. Polisemia este însuşirea unor cuvinte de a avea mai multe sensuri.”vas lunguieţ din lemn cioplit sau din doage asamblate”. Categorii semantice Date fiind posibilităţile cuvintelor de a avea un sens sau un ansamblu de sensuri şi de felul în care sensurile şi formele cuvintelor se grupează în limbă la un moment dat. de cele mai multe ori stabilă. în DEX2. Această caracteristică apare cu precădere la unii termeni tehnici şi ştiinţifici (ecograf. cresc şi şansele ca acesta să capete mai multe sensuri. Un cuvânt nu denumeşte. Atunci când un cuvânt este frecvent utilizat în numeroase contexte. Această caracteristică nu este. o singură categorie de aspecte din realitate. fenomen numit pletoră semantică sau inflaţie semantică. care se pune. lămâie. iar orice cuvânt monosemantic frecvent folosit. cărora li se subordonează altele. Categorii semantice Capitolul 3. („ansamblu de cunoştinţe. ci categorii diferite. prin care se urmăreşte însuşirea culturii generale şi a unei specializări generale”). Această însuşire apare la 80% dintre cuvintele care alcătuiesc lexicul activ. motel. în contexte din ce în ce mai variate. polisemia. în română. puls rapid şi foarte slab”. De exemplu. antonimia şi paronimia. bogat în vitamine”. electrocardiogramă. se pot deosebi următoarele categorii semantice sau semasiologice: monosemia. 2. colaps este un termen medical având sensul de „insuficienţă circulatorie periferică. manifestată prin pierderea oricărei forţe. colaps economic.). 3. Unui cuvânt izolat i se pot atribui atâtea sensuri distincte în câte contexte distincte este utilizat la un moment dat într-o limbă dată. etc). Monosemia este însuşirea unor cuvinte de a avea un singur sens. cuvinte precum cap. diminuarea tensiunii arteriale. În şcoală. de regulă. numărul cuvintelor monosemantice este mic.Cap. femur. („activitate de cercetare a cauzelor penale”). De pildă.

în franceză lit „mobilă pe care se culcă omul”. deoarece. de fapt calchiate după un model străin. pânză. în limba română. printre care S. iar. picior. limbă. a căpătat . tablou pictat” după modelul fr. pe de altă parte. Dacă se ţine seama de capacitatea sinonimelor de a denumi aceleaşi aspecte din 1 Theodor Hristea. şi sensul de „numele uneia dintre cărţile de joc” şi că acest cuvânt nu este admis de exprimarea literară. Anumiţi termeni ştiinţifici. pentru a le denumi. în România literară. Un sens „derivă” din alt sens în măsura în care vorbitorii stabilesc unele raporturi convenţionale între categoriile de obiecte din lumea înconjurătoare. De pildă. care în mod firesc ar trebui să indice a doua denumire. pe de o parte. în cazul cuvintelor polisemantice. nu sunt utilizaţi sau utilizabili în aceeaşi măsură absolut în toate contextele. Astfel. Alţi lingvişti.”. despre care se poate afirma cu certitudine că au sensuri identice. se pot găsi diferenţe în ceea ce priveşte preferinţa uzului pentru întrebuinţarea lui contextuală. aşa cum de la un cuvânt de bază s-au format unul sau mai multe derivate. de cele mai multe ori nu se poate vorbi de sinonime totale.p. Chiar şi în cazul cuvintelor acceptate de acelaşi aspect al limbii. termenul azot este mult mai răspândit decât sinonimul nitrogen. gură. 29. Categorii semantice formală. Alţii vorbesc despre sinonimie (şi implicit omonimie. relaţia de sinonimie se stabileşte la nivelul unuia sau a mai multor sensuri. in. Astfel.8 16 Semantica . al morfologiei şi al sintaxei. 1978. adică de a avea acelaşi referent. fără să producă vreo schimbare de sens sau de nuanţă semantică. Astfel. Sinonimia este relaţia de echivalenţă dintre sensurile a două sau mai multe cuvinte a căror formă este diferită. Sinonimia frazeologică şi lexico-frazeologică. care se aplică şi altor categorii de obiecte prin extensiune şi prin analogie. dar şi „porţiune a văii acoperită permanent sau temporar de apă”). toile. aceste „sensuri derivate” pe care le capătă unele cuvinte la un moment dat pot fi împrumutate. deci nu sunt identice sub aspectul conţinutului. de la primul sens al cuvântului albie s-a format în română al doilea sens. chiar dacă sensul sau sensurile coincid. diferite sub aspectul formei. nr. faţă de primul. cânepă. al doilea termen nu poate fi substituit cu tomată (însă pastă de roşii – pastă de tomate).Cap. de natură să facă posibilă utilizarea aceluiaşi complex sonor. Astfel. Uneori. O altă cauză a polisemiei poate fi şi influenţa unor cuvinte străine. Desigur că este vorba despre o convenţie acceptată ca atare în limba română. Cuvintele preot şi popă sunt sinonime numai dacă se face abstracţie de faptul că al doilea cuvânt are. sunt considerate sinonime dacă între cel puţin unul dintre sensurile lor poate fi demonstrată relaţia amintită. antonimie. cuvintele respective nu pot fi substituite absolut în toate contextele. 3. chiar dacă în toate formulele chimice se utilizează simbolul N [Nitrogen]. cum se întâmplă în cazul lui cap. albie. dacă se ţine seama că cel puţin în combinaţiile de cuvinte salată de roşii sau suc de roşii.1 Deşi sinonimia se referă la însuşirea cuvintelor de a denumi absolut aceleaşi aspecte din realitate. ochi. etc. consideră că sunt sinonime doar cuvintele care pot fi substituite absolute în toate contextele. perfecte sau absolute. paronimie) în domeniul foneticii. în secolul al-XIX-lea sensul „pictură pe pânză.Ullmann. în chimie. „ţesătură făcută din fire de bumbac. deoarece este posibil ca în alte limbi asocierea să se facă între alte categorii de obiecte (de exemplu. etc. termenii literari sinonimi roşie şi tomată cunosc o distribuţie contextuală diferită. În aceeaşi situaţie se găsesc şi denumirile unor părţi sau organe ale corpului omenesc. două sau mai multe cuvinte.

leat. smălţui .scrânti. supă-leveşe. Astfel. pot fi considerate omonime:  Cuvinte care aparţin aceleiaşi clase lexico-gramaticale având etimologie externă sau internă diferită: bancă1-bancă2.a sucomba.potop. casă1-casă2. În urma asimilării în limba română a numeroase neologisme de origine latino-romanică. 3.  Care nu pot fi folosite în aceleaşi aspecte ale limbii: (al doilea termen este popular sau regional) brâu-şerpar.rugini.etc.catagrafie. trandafirroză. iubire . etc. etc. Consecinţa a fost eliminarea din limbă a sinonimului din fondul vechi (pompier . Alte împrumuturi neologice au intrat în concurenţă cu sinonimele lor din fondul vechi al limbii. chip – faţă . îmbăta. drum – itinerar . etc  Sinonime ale căror înţelesuri nu sunt.pojarnic. etc. femeie-muiere.a se duce . etc. palton-căbat.emaila.catagrafie. pompierpojarnic. care nu coincide cu posibilităţile reale de utilizare a acestora în limbă. Categorii semantice realitate şi de a fi sau nu utilizate în aceleaşi aspecte ale limbii. (a se) amuza . Primul este poetic. ceas-oră. etc. (al doilea termen este învechit) document-zapis. smălţuire .Cap. lac1-lac2. asemănătoare:  Care pot fi folosite în aceleaşi aspecte ale limbii: (în limba literară) azot-nitrogen.arşită etc.rută. salvare-mântuire. etc).tun “prejudiciu financiar”. burtă-pântece. ci şi la formele flexionare ale unor cuvinte distincte sau ale aceluiaşi cuvânt. iar al doilea este regional. mărinimos-galanton. recensământ. ceea ce limitează posibilităţile lor de a fi folosite în vorbirea de zi cu zi. se pot stabili următoarele tipuri de sinonime:  Sinonime ale căror înţelesuri sunt. un cuvânt poate avea un număr mai mare sau mai mic de sinonime. compas-ţircălam. s-au dezvoltat serii sinonimice relativ echivalente ca posibilităţi de utilizare (smalţ . soldat-catană. omonimia se referă nu numai la unităţi lexicale distincte.(a se) desfăta . luxa . asemănătoare:  Care pot fi folosite în aceleaşi aspecte ale limbii: (în limba literară) alerga . Teoretic. cumnat-şogor. mai ales.(a se) veseli. etc. colonel-polcovnic. (al doilea termen este poetic sau artistic) pământ-glie.muzicuţă “gură”. (al doilea termen este familiar) celibatar-becher.fugi. leu1-leu2.) şi neacceptarea acestuia în limba literară sau în diferite vocabulare de specialitate (intestine . trandafir are sinonimele roză şi rujă. a muri . colonel . Semantica 17 . oxida . la modernizarea lexicului în ansamblul său. Concepută în sens larg. cristal-cleştar. în totalitate. contingent . pahar-potir. Din acest punct de vedere.a se prăpădi . flaşnetă . soartă-destin. mult mai importante sunt sinonimele care contribuie la nuanţarea exprimării şi.maţ. fierărie1-fierărie2.(a se) contura. bostan-dovleac “cap”  Care nu pot fi folosite în aceleaşi aspecte ale limbii: (al doilea termen este popular) caporal-căprar. aramă-cupru. curie-olac.) Omonimia este relaţia de nonechivalenţă dintre sensurile a două sau mai multe cuvinte care se pronunţă în acelaşi fel. (al doilea termen este poetic sau artistic) mulţime . etc. râs1-râs2. oaspete-musafir.emailare.(a se) distra – petrece . (a se) zugrăvi .email. (în limba populară şi în vorbirea familiară) gaură – ţeapă . etc. recensământ .obraz. (al doilea termen este regional) usturoi-ai. ficatmai.polcovnic. (în vorbirea populară şi în vorbirea familiară) cioc-plisc “gură”. salivăscuipat. hernie-surpătură. Importanţa acestor sinonime în limbă este limitată.şumeni. în totalitate.

calităţi. sare1(subst. el să vină . casă1 ”clădire destinată pentru a servi de locuinţă omului. punct marcat în favoarea echipei care a reuşit această introducere” sunt scrişi şi pronunţaţi ghem şi gol.) . cu condiţia realizării unei diferenţieri semantice clare. cuvinte mai vechi în română. uleiuri sau a altor substanţe” (din germ.). se consumă şi se vând dulciurile” – cofetărie2 “meseria cofetarului”. similare). înfăţişare” (din fr. etc. mine. etc.ei să vină. altele apar ca urmare a coincidenţei întâmplătoare a cuvintelor împrumutate din limbi diferite: violă1 (“instrument muzical cu coarde” din it. Mine) – mină2 “expresie a feţei. De pildă. închisă între maluri.cer2(verb). Lack). mine. etc. (din lat. casa) . Unele omonime apar ca urmare a coincidenţei fonetice în urma unor procese de adaptare fonetică a unor lexeme diferite în limba de origine: semăna1 “a pune sau a arunca sămânţa în pămîntul pregătit în prealabil. 3. în limitele unui set” şi goal (la unele sporturi) introducere a mingii în poarta echipei adverse.Cap. mina). având şi etimologii diferite: capital1 (subst. singularul învechit al lui cofeturi. dar1(conj. termenii englezeşti din vocabularul sportiv game “fiecare dintre punctele câştigate de un jucător de tenis (după mai multe erori ale adversarului).) . În această categorie se încadrează: lac1 ”întindere mare de apă stătătoare. Prima este un derivat cu sufixul –ie de la numele de agent.semăna2 ”a avea trăsături. chip. ale căror forme flexionare sunt identice în totalitate şi a căror etimologie este diferită. hârtii de valoare” (din germ. cer1(subst. Kasse).toc3(interj). ceasornic.) .”(din lat. omonimia se referă doar la cuvintele care aparţin aceleiaşi categorii lexico-gramaticale. Unele omonime au apărut şi ca urmare a adaptării unor neologisme la pronunţarea românească. etc. Omonime apar şi în cazul schimbării categoriei lexico-gramaticale a unuia şi aceluiaşi cuvânt. etc. etc.) .) . În sens restrâns. miez de grafit sau din alte materiale folosit la confecţionarea creioanelor sau a altor instrumente de scris” (din fr.toc2(subst) . uneori cu scurgere la mare sau la un râu” (din lat. lacus) – lac2 “preparat lichid obţinut prin dizolvarea într-un solvent volatil a unor răşini.sare2(verb). sunt omonime cuvintele derivate în română care denumesc atelierul în care se practică o meserie şi meseria respectivă. pentru a o face să încolţească şi să răsară” (din lat.ei cântă.fluier2(verb). eu merg .dar2(subst.)  Forme flexionare ale unor cuvinte care aparţin unor clase lexicogramaticale diferite (aşa-numitele omonime lexico-gramaticale sau omofome): toc1(verb) . armă explozivă. mine) – mină3 ”veche monedă grecească de aur sau de argint” (din fr. avînd alte sensuri şi alte origini: latină şi respectiv slavă. Categorii semantice  Cuvinte care aparţin unor clase lexico-gramaticale diferite.capital2(adj. seminare) . fizionomie. fluier1(subst.ei merg. cel care indică persoana care face o acţiune sau practică o meserie (ceasornicar.). germ. Viola) – viola 2 (“toporaş” din lat.  Forme flexionare ale aceluiaşi cuvânt: el cântă .viola).) iar a doua este un derivat cu sufixul -ărie de la cuvântul de bază (cofet. cofetar. altele apar ca urmare a împrumutului de omonime din lată limbă: marcă1 – fostă unitate monetară a Germaniei – marcă 2 – provincie de frontieră în statul franc – marcă 3 – timbru poştal Potrivit principiului care se referă la specializarea semantică şi la originea diferită.casă2 “dulap sau lădiţă de fier în care sunt ţinuţi bani. ceasornicărie1 “atelierul în care se repară sau se vînd ceasornice” – ceasornicărie “meseria ceasornicarului”. mină1 “loc subteran cu zăcăminte de substanţe minerale utile. lat. intrând în relaţie de omonimie cu ghem şi gol. defecte comune cu altcineva sau altceva. În această categorie se înscriu formele substantivate de supin sau de participiu 18 Semantica . de genul: cofetărie1 “locul în care se fac.

iar altele provin din specializarea semantică a variantelor flexionare ale uneia şi aceleiaşi unităţi lexicale (acorda1. tornare “a învârti.) “un fel de capcană folosită la prinderea rozătoarelor mici” – bâtcă3 (reg. relativ puţine la număr. toarnă. Astfel.)” prăjină. zar1 “cub mic de os. acordezi. şef. Unele dintre aceste omonime au origini diferite (turna1. săritură”) – sărit2 (adj. cu bunăvoinţă. “smintit. proţap”. omonimul substantivului leu1 “mamifer carnivor de talie mare din familia felinelor…” – leu2 “unitate monetară în România egală cu 100 de bani” s-a desprins din primul atunci când principalei monede din România i s-a dat această denumire. ţiglă1 “piesă de argilă arsă. astfel încât să fie egală cu frecvenţa altui aparat. în formă de placă. Relaţia de omonimie se poate stabili între cuvinte aparţinând aceluiaşi aspect al limbii sau unor aspecte diferite:  În limba literară: carieră1 “exploatare minieră de unde se extragdiferite varietăşi de substanţe minerale. provenite de la acelaşi verb: arat1 (subst. cu grijă. deoarece nu generează ambiguitate în exprimare. de regulă. de sticlă. de material plastic care are pe fiecare feţe imprimate puncte de la unu la şase şi care se foloseşte la anumite jocuri de noroc” – zar2 (reg. cord2 Semantica 19 . Categorii semantice şi adjectivele omofone. cap1 cu pl. din fr. “acţiunea de a sări. a atribui” – acorda2. acorzi. nu însă şi în totalitatea formelor fexionare pe care le au. cu formele acordez. “a înregistra succesiv pe peliculă. bătând-o cu ciocanul” – bâtcă2 (reg. accorder). acordă… “a da cu îngăduinţă. iar al doilea este împrumutat din franceză. Dicţionarele explicative indică intrări separate numai pentru prima categorie de omonime parţiale care provin din limbi diferite. Este greu de crezut că termenii cord1 “inimă”. Cuvintele care satisfac în mod ideal relaţia de omonimie. cu formele acord. cu un aparat de luat vederi. torni. babiţă”  În limba literară şi în unele graiuri: rudă1 “persoană care face parte din aceeaşi familie cu alte persone. oişte. capi “căpetenie. de lemn. din fr. caput. aiurit. fr. cap. de ciment. etc. tourner). etc. omonimia este. Atunci când se manifestă în aspecte diferite ale limbii. dar şi cu pl. etc. “a vărsa un lichid sau un fluid în sau peste ceva” din lat.Cap. turnezi. conducător”. par. a oferi. capuri “parte de uscat care înaintează în mare” din punctul de vedere al originii: primul este moştenit din latină. tolerată. lat. a răsuci” – turna2 . materiale de construcţii. sărit1 (subst. ocupaţie. a unui sistem fizic. se deosebeşte de omonimul cap2 cu pl. “a regla frecvenţa unui aparat.) “broască de la uşă”. secvenţele care alcătuiesc un film cinematografic”. sunt considerate omonime propriu-zise sau totale. Această observaţie este valabilă şi pentru omonimele care aparţin unor vocabulare de specialitate diferite. domeniu de activitate”  În unele graiuri ale limbii române: bâtcă1 (reg. turnează. cu formele turnez. capete “extremitate superioară a corpului omenesc…”. “acţiunea de a ara. sistem fizic. Astfel. unite între ele prin legături de sânge sau prin alianţă” – rudă2 (reg.) “pelican. acordează….) “nicovală mică pe care cosaşul îşi ascute coasa.”. nebun”). arătură”) – arat2 (adjectiv “care a fost pregătit cu plugul pentru cultivare”). cu formele torn. Sunt omonime şi cuvintele care provin de la un cuvânt polisemantic între sensurile căruia s-a produs o ruptură evidentă. etc. Se mai admit ca false omonime sau ca omonime parţiale cuvintele care coincide numai la forma-tip sau la forma nemarcată.) “vergea de lemn sau de metal ascuţită la un cap în care se înfinge carnea pentru a o frige”. etc şi unde toate lucrările se execută sub cerul liber” – carieră2 “profesiune. folosită la învelitul caselor”ţiglă2 (reg. 3.

uscat-umed. logic-ilogic. din această cauză. leneş-harnic. însă existenţa unor sinonime şi posibiliatatea de a obţine antonime prin derivare cu prefixe privative sau negative pot determine şi apariţia unor relaţii mai complexe.). cât şi substantivului vitejie. Se pot distinge astfel paronime între care există diferenţă de sens şi cvasiidentitate formală (atlas-atlaz. direcţia în spaţiu. dacă sensurile cuvintelor în cauză sunt diametral opuse şi se exclud reciproc. s-au confundat urgior “mic furuncul care apare la rădăcina ploapelor”. bison-vizon. etc. mergînd de la diferenţă până la echivalenţă totală sau parţială.) şi paronime între care există. etc). etc). Antonimia se manifestă mai ales în cazul adjectivelor care exprimă însuşiri. plus-minus. multe dintre ele făcând parte din fondul lexical vechi al limbii române (frig-cald.urceolus. curajlaşitate. timp. Relaţia de paronimie se poate stabili între cuvinte vechi şi populare (chiară-chioară. cantitate. dar şi între neologisme şi cuvinte din fondul vechi (gintă-geantă.). stingeaprinde. Primele tipuri de antonime sunt cele mai numeroase şi mai cunoscute. dar şi verbului sfârşi. etc. pe lângă cvasiidentitate formală. jantă-geantă). reflua-refula. o legătură semantică de tipul sinonimiei totale sau parţiale (amendaemenda. gera-gira. 3.Cap. adevărat se opune adjectivului neadevărat. corvetă-covertă. calitate (coborî-urca. emigrant-imigrant). Ca şi în cazul sinonimiei. antonimia se realizează între sensurile cuvintelor polisemantice. tasa-taxa. repede-încet. câştigă-pierde.). etc. bărbat-femeie. hotărât. al unor verbe şi adverbe care prin sensul lor se referă implicit la spaţiu. cu una sau două toarte. principala consecinţă a paronimiei este confundarea unor cuvinte a căror pronunţare este foarte apropiată. Pentru celelalte sensuri ale cuvîntului slab. bun-rău. animale. cu urcior “vas de lut smălţuit cu gâtul strâmt. frânghie-frenghie) între neologisme (apropia-apropria. mare-mic. cumpără-vinde. sfară-sfoară. domestic-carnivor). spinetă-epinetă) sau de tipul antonimiei (emigra-imigra. intra-ieşi. despre carne sau mâncăruri). antonimele se grupează în perechi (afirmativnegativ. Antonimele pot avea radicali diferiţi sau acelaşi radical. sus-jos.). În planul formei. energic (despre caracterul oamenilor). prefaţă-postfaţă. Slab este antonimul cuvântului gras numai dacă avem în vedere sensul “fără grăsime” (despre oameni. folosit pentru păstrarea lichidelor”. cît şi adjectivului fals. cald-rece. Categorii semantice “ţesătură specială alcătuită din urzeală bine răsucită şi foarte rezistentă. exclude-include). etc. se pot stabili şi alte relaţii de opoziţie semantică: tare (despre băuturi). Începe se opune ca sens verbului termina.). Teoretic. OBS. lene-hărnicie. Antonimele care au acelaşi radical sunt în mare parte împrumuturi sau creaţii neologice (antebelic-postbelic. calităţi (bun-rău. ţesătură folosită la fabricarea anvelopelor” şi cord3 “cuţit folosit în industria pielăriei pentru depilare” să intre în coliziune omonimică. sus-jos. Antonimia este relaţia de opoziţie dintre sensurile a două cuvinte care aparţin aceleiaşi clase lexico-gramaticale şi care se referă la aspecte opozabile din realitate. etc. hordeolus. Astfel. al unor substantive nume de însuşiri care pot fi opuse (bunătate-răutate. fiind contrare din punct de vedere logic (adevărat-fals. Paronimia este relaţia variabilă. pot fi confundate. între sensurile a două sau mai multe cuvinte care au o formă cvasiidentică şi care. etc. Această opoziţie poate fi totală. laşitate se opune atât substantivului curaj. epila-depila. din lat. începe-sfârşi. sau parţială. reflecţie-reflexie. som “peşte răpitor 20 Semantica . dacă între sensurile cuvintelor respective se poate stabili o diferenţă oarecare referitoare cel puţin la gen sau la specie (băiat-fată. şi nu între cuvintele considerate global ca unităţi lexicale. cocoş-găină. metalmetan. în română. din lat.

complementum. provenit la rândul său din lat. o exprimare de felul a face cuiva un complement pare mai motivată decât cea corectă. la origine un cuvînt spaniol complimiento (span. Atunci când vorbitorii nu le cunosc bine sensul şi originea. ci şi un aspect al etimologiei populare. rus.somnus. cumplir con alguein “ a fi politicos faţă de cineva”). din lat. fără solzi”. cf. constând în substituirea sau confundarea a două cuvinte a căror formă este cvasiidentică. este pentru unii vorbitori mai cunoscut decât paronimul său compliment. 3. somn1 – somn2. Semantica 21 . a face cuiva un compliment. rezultatul fiind apariţia omonimelor cunoscute: urcior1 – urcior2.Cap. cu somn “stare fiziologică normală a fiinţelor. Categorii semantice cu corpul lung. complere “a adăuga pentru a fi complet”. din fr.somu. fenomen cunoscut sub numele de atracţie paronimică. folosit în terminologia gramaticală. De aceea. lat. Astfel. atracţia paronimică este nu numai o sursă a omonimiei. complément. din lat. compliment. paronimele se atrag şi se substituie. din fr. Substantivul complement. necesară redresării forţelor”.bg. som.

.

de invidie amestecată cu duşmănie”. învăţa sau muncă reflectă anumite atitudini. de mirare. Evoluţia semantică a cuvintelor Schimbările semantice. substantivul ciudă nu a mai fost asociat cu Semantica 23 . trudă. generosus însemna “de neam nobil”. Învăţa nu a mai fost legat de nouţiunea de “viciu”. ciudă înseamnă “sentiment de părere de rău. iar peniţă “denumeşte un obiect de metal. ministru “înalt demnitar de stat”. trudă”. În schimb. ştrengărie. nutreţ “hrana animalelor ierbivore. invitiare se referă la “a deprinde un viciu”. varză “plantă bienală din familia cruciferelor”. hain înseamnă “rău la inimă”. constituie principalul obiect de cercetare al semanticii istorice. cartofi. hain însemna “trădător. de regulă de gâscă”. hain. de fapt evoluţia semantică a cuvintelor. În latină. passer denumea doar o specie de păsări. (fam. legumen însemna “păstaie”. calităţile bărbatului (lat. Atunci când verbul ciudi “a se mira. cineva a cărui origine este de neam ales (lat. vir) “curaj. Schimbările se sens produse de-alungul timpului în lexicul limbii române au determinat şi o serie de evoluţii semantice. substantivul peniţă şi-a schimbat sensul datorită faptului că realitatea pe care o denumea s-a modificat o dată cu modernizarea instrumentelor de scris. Astfel. 4. Evoluţia semantică poate fi evidenţiată şi prin compararea sensurilor multor cuvinte din limba română actuală cu cele pe care le au etimoanele lor. muncă însemna “chin.)”. ceapă. substantivul ciudă avea sensul de “miracol. legumă “nume generic dat unor vegetale (fasole. în timp ce un trădător (hain) a fost considerat un om rău la suflet. nutricium avea sensul de “hrană în general. Româna a moştenit din latină cuvinte ca învăţa “a studia”. tortură”. virtute “integritate morală”. Cauzele schimbărilor semantice sunt diverse şi trebuie căutate în realitatea înconjurătoare. Evoluţia semantică poate fi pusă în evidenţă prin compararea sensurilor actuale ale unităţilor lexicale cu cele din faze mai vechi ale limbii române. sperjur. în limba română veche. particularităţile de natură etică ale sensului iniţial. bazaconie. mai cu seamă în cea socială. Evoluția semantică a cuvintelor Capitolul 4. mărinimos”. concepţii sau comportamente. desfrânat”. interesând şi etimologia deopotrivă. forţă fizică” şi nicidecum la o conduită morală pe care o pot avea şi femeile. se explică existenţa în română a unor cuvinte de felul: generos “darnic. Însă. libertin “uşuratic. etc. înţelepciune. etc. iar viridia avea înţelesul foarte larg de “verdeţuri”. minister ”servitor” iar virtus se referea la însuşirile. Astfel. în fenomenele care determină dezvoltarea acesteia. pasăre “clasă de vertebrate ovipare cu corpul acoperit de pene şi cu aripi pentru zbor”. furaj”. peniţă denumea un “instrument de scris confecţionat dintr-o pană. năzbâtie”. şi exemplele ar putea continua. în latină. mărinimoasă. generosus) a fost privit ca o persoană darnică. diacronice sau sincronice. şi anume vrabia. necredincios”. Astfel.) poznă. evoluţia semantică a cuvintelor generos. cu timpul. Pentru a învăţa şi muncă s-au şters. în realitatea extralingvistică. a se minuna” a ieşit din uz. libertinus “sclav care a fost eliberat”. În limba română de astăzi. muncă se referă la “activitatea specifică omului de satisfacere a trebuinţelor sale prin transformarea naturii”. parte componentă a instrumentelor moderne de scris”. minune”. de necrezut.Cap. aflată în continuă transformare dar şi în evoluţia limbii. Tot din latină dar prin filieră franceză sau prin latina savantă. iar muncă de cel de “chin. bazaconie înseamnă “lucru bizar. atât pentru oameni cât şi pentru animale”. pe cel de “fărădelege” .

Evoluția semantică a cuvintelor ideea de “minune. care capătă astfel înţelesul întregului. astfel. aghiuţă şi a se aghesmui sunt derivate de la aghios. tâlhar”. Schimbările semantice nu au un aspect regulat şi nu afectează toate cuvintele. însă prin secolul al XVIlea au fost numiţi libertini şi acei filozofi. însemnând „curajos. respectiv. denumind orice fel de pasăre. reprezentant al puterii executive. Hrană. se mai poate constata şi o depreciere a sensului. a păstrat sensul general de “mâncare atât pentru oameni cât şi pentru animale”. Pehlivan însemna în turcă „erou”. minister denumea iniţial un servitor însărcinat cu anumite servicii. Pe de altă parte se află cuvântul ministru care a suferit o ameliorare a sensului. Atât ameliorarea cât şi deprecierea sensului se produc în urma dispariţiei sensului etimologic al cuvântului respectiv. ţopârlan. consecinţa fiind un fel de specializare semantică a acestora din urmă. Latinescul libertinus însemna iniţial „sclav eliberat”. Prin elipsă. Unele cuvinte împrumutate din limba slavă veche au intrat în coliziune sinonimică cu termenii latineşti moşteniţi. Trecut în limba generală. întocmai ca pe ceilalţi păcătoşi care se abăteau de la conduita şi morala creştină. şleahtă a suferit o depreciere semantică. de artă care încercau să se elibereze de dogmele bisericii şi să-şi câştige astfel libertatea spirituală. ajungând să însemne „clică. acest cuvânt s-a depreciat sub aspectul sensului. din lat. ceată”. măcel”. fără a se putea stabili cu exactitate momentul în care unele cuvinte au fost acceptate 24 Semantica . de cultură. iar derivatul războinic avea sensul de „hoţ. de origine latină. Când război a căpătat exclusiv sensul de „conflict armat”. passer. respectiv aghiasmă şi ar trebui să însemne „sfinţişor” şi „a bea aghiasmă. ajungând să însemne „lipsit de decenţă. 4. de genul golan. ci satisface şi predispoziţia interlocutorilor către glumă. cu anumită slujbă. bandă. Iniţial. şi-a lărgit sensul. etc. aceste cuvinte sunt utilizate cu sensurile ironice „tartorul dracilor” şi. cuvântul război (de origine slavă) a însemnat „hoţie. escroc” datorită estompării sensului etimologic şi influenţei pe care au exercitat-o cuvintele cu sens depreciativ din română terminate în –an. iar nutreţ. Vrabie. În cazul unor termeni apare şi ironia de vreme ce actul comunicării verbale nu se limitează în exclusivitate la transmiterea unor informaţii. dar în română a ajuns să însemne „mucalit. un grup de cuvinte se poate reduce la unul singur. Acest proces este mai ales evident în cazul figurilor de stil tocite sau lexicalizate. combativ”. apă sfinţită”. Pe lângă evoluţia semantică a unor cuvinte. Cum biserica îi condamna pe libertini. derivatul războinic a suferit o ameliorare a sensului. Noutatea unor tropi se diminuează cu timpul şi aceştia nu mai sunt simţiţi în cele din urmă ca nişte figuri de stil propriu-zise. substantivele tenis şi baschet au ajuns să denumească şi încălţămintea folosită în sportul respectiv. de origine slavă. implicit restrângerea. şi-a restrâns sensul la cel de “hrană pentru animale”. denumeşte o specie de păsări. Astfel. oameni de ştiinţă. Aici pot fi încadrate denumirile unor tipuri de încălţăminte de felul tennis-tenişi sau baschet-bascheţi provin din omiterea elementelor lexicale care se subînţeleg: pantofi de tenis. inclusive vrabia. substantivul şleahtă denumea nobilimea poloneză sau corpurile de armată alcătuite din nobili polonezi. acest cuvânt şi-a ameliorat sensul. O altă cauză care poate determina schimbări semantice este nevoia de exprimare concisă sau de economie în limbă. „a se îmbăta”. respectiv lărgirea sensului. denumind un înalt funcţionar de stat. tot de origine slavă. mârlan. miracol” şi a căpătat sensul cu care este folosit şi astăzi. Datorită faptului că acest sens a devenit învechit şi datorita faptelor reprobabile produse de armatele poloneze în timpul companiilor militare din Moldova.Cap. În româna veche. ghete de baschet. uşuratic”. în schimb pasăre. fie o ameliorare sau o „înnobilare” a acestuia. De fapt. În latina ecleziastică.

picior. Astfel. prin metaforă. 4. În măsura în care aceste cuvinte vor fi adoptate de uzul general al limbii şi de normele literare cu sensurile amintite. existenţă. fortuit („întâmplător”) înseamnă „forţat”. etc. pâine. se va putea vorbi de schimbări semantice autentice. Semantica 25 . locuinţă”. aliment de bază”. metonimie sau sinecdocă. individ”. adăpost”. „unitate de măsură”. membru al corpului omenesc”. Evoluția semantică a cuvintelor de uz cu unul sau mai multe sensuri figurate. diverse sensuri figurate. Pentru mulţi vorbitori. iar apoi s-a generalizat şi întrebuinţarea acestora cu sensurile „casă. locul în care se face focul”. iar salutar („salvator”) are sensul „care merită să fie salutat”. trai”. etc.Cap. Unele cuvinte au tendinţa să-şi modifice sensul chiar în limba română de astăzi. gospodărie. Din punct de vedere logic. se presupune că un cuvânt a avut iniţial un sens propriu da la care s-au dezvoltat. cel mai adesea ca urmare a fenomenului numit confuzie paronimică. mutual („reciproc”) este sinonim cu „pe muţeşte”. partea superioară a corpului”. acoperiş. au avut mai întâi sensurile „partea superioară a unei case”. cap. „persoană. vatră.

.

Propuneţi sinonime pentru următoarele cuvinte: imperturbabil. copii. colonie. 9. de aceea. marcă.  Pe piaţă au ieşit modele noi de maşini. 4. 3. Explicaţi sensurile cuvântului polisemnatic a ieşi din următoarele enunţuri:  Calul meu favorit a ieşit câştigător. învăţat. Demonstraţi.  Au ieşit florile însămânţate anul trecut. 8. în exemplele de mai jos. Demonstraţi. confuziile paronimice şi indicaţi forma corectă:  Mihai e un virtuos al viorii. 11. a eşalona. 13. golf. lexic / vocabular. Alcătuiţi propoziţiicu următoarele omofone: nicât / nici cât nicidecum / nici de cum de alt fel / de altfel cei / ce-i 10.Aplicații Aplicaţii 1. 6. că următoarele cuvinte pot avea omografe: haină.  Am ieşit cu maşina din oraş. ţarină. Demonstraţi în câte patru enunţuri caracterul polisemantic al cuvintelor: întins. secol. raţiune. sporire. Clasificaţi următoarele perechi în sinonime parţiale şi sinonime totale: a trimite / a expedia. 5. apetit. Scrieţi patru expresii / locuţiuni care să cuprindă verbul a lăsa. manieră. a tăia. medicament. speranţă / nădejde.  Tu de unde-ai mai ieşit?  Petrecerea de ziua mea a ieşit foarte bine. Realizaţi enunţuri cu următoarele paronime: cireadă / gireadă indice / indiciu patentat / potentat reflecţie / reflexie deferent / diferend 7. 2. a nara.  Profesorul a evoluat corect lucrarea candidatului. plută.  Criminalul va ieşi din puşcărie peste 30 de ani. Indicaţi antonime neologice pentru următoarele cuvinte: a împropietări. poartă. Propuneţi sinonime neologice pentru următoarele cuvinte: a povesti. prezumtiv.  Părinţii mei sunt foarte primitivi şi. prin exemple proprii. a cere / a solicita. casa lor e mereu plină de oaspeţi. Identificaţi.  Prin repetarea vocalelor deschise se obţin efecte euforice deosebite.  Vreau ca rochia să-mi iasă cât mai bine. indezirabil. insolit. veselă. omonimia următoarelor cuvinte: grad. statornic. Alcătuiţi câte două enunţuri cu sensul propriu şi cel figurat al următoarelor expresii: Semantica 27 . companie. a strânge. cupru / aramă. 12. comun.  Prietenul meu mă inervează de fiecare dată când întârzie. în câte două enunţuri. general. dobitoc. abject.  Astazi am răspuns la numeralul ordinar şi am luat nota zece.

risipitor. Formaţi familiile lexicale ale următoarelor cuvinte: piatră. a simţi. Propuneţi sinonime frazeologice în cuprinsul cărora să intre substantivul mână pentru următoarele cuvinte sau locuţiuni: a garanta. diferite ca valoare morfologică. 19. Scrieţi câte patru expresii care să conţină verbele a prinde şi a ţine. a se învoi. a peţi. 21. sprijin. 17. adjectivul neologic potrivit:  dăunător pentru organism  care a fost prescurtat  care se scoală de dimineaţă  care este expus pe scurt  care s-a cojit  care deranjează 24. baie şi cap sunt omonime şi cuvinte polisemantice. 16. în cuprinsul cărora să intre substantivul gură şi indicaţi apoi câte un sinonim lexical pentru fiecare. 20.Aplicații  a scoate ochii  a ridica ancora  a pune la naftalină  a avea spatele tare 14. Grupaţi expresiile sinonime din cele două serii:  A fi cu capul în nori a nu face nici cât o ceapă degerată  A trage un perdaf a o băga pe mânecă  A lua peste picior a lăsa în plata Domnului  A nu face doi bani a ajunge la sapă de lemn  A intra la apă a-şi bate joc  A lăsa în apele lui a lua la refec  A prinde cu minciuna a ajunge la mal  A ieşi la liman a nu fi cu picioarele pe pământ  A da de fundul sacului a prinde cu mâţa-n sac 15. a crea. Propuneţi sinonime lexicale pentru următoarele expresii:  a face din ţânţar armăsar  un du-te vino  a sta în cumpănă  a-şi ţine firea 18. Indicaţi pentru fiecare definiţie de mai jos. hoţ. Realizaţi enunţuri din care să rezulte că masă. Alege răspunsul corect şi plasează cuvântul într-un enunţ propriu:  a gera: a garanta pentru cineva a administra averea unei persoane  a invoca: a reînvia amintiri a implora o forţă divină  sinoptic: care dă o vedere de ansamblu asupra părţilor componente legat de noapte  revolut: care şi-a terminat cursul participant la revoluţie 23. 25. ochi. pepene. a măsura. electrician. foarte repede. raţă. Scrieţi câte un sinonim frazeologic (locuţiune) care să conţină cuvântul cap pentru sintagmele / cuvintele următoare: 28 Semantica . Propuneţi câte patru sinonime frazeologice (expresii / locuţiuni) pentru verbele a bate şi a muri. manual. 22. generos. Găsiţi trei locuţiuni. Alcătuiţi câmpul lexical în care se încadrează următoarele cuvinte: şcoală.

Aplicații  în întregime  a fi liber  a se zăpăci  a ajunge sărac  a stărui  dis-de-dimineaţă  cu nici un preţ  cuminte  de la început  prost  necugetat  a rezolva 26. O noapte furtunoasă) 29. 27. Comentaţi rolul structurilor frazeologice în realizarea umorului din următorul fragment: „Se vede că mi s-a apropiat funia la par. eu gândesc că numai ţi-ai făcut spaima degeaba. Dar cu omul roş nu ştiu. numai Celde-pe-Comoară a fi ştiind! Parcă dracul vrăjeşte de n-apuc bine a scăpa de una şi dau peste alta. Grupaţi expresiile din seria A cu echivalentul lor din limba română din seria B A B alibi aici şi acum festina lente fără de care nu se poate sine qua non prin însuşi acest fapt honeste vivere prin forţă armată in extremis grăbeşte-te încet hic et nunc să trăieşti cinstit ipso facto în ultimă instanţă manu militari în altă parte 28. giantă latină.” (I. n-ai ce-i mai zice. până acum. Îndicaţi trei expresii frazeologice româneşti sinonime cu expresia latinească: ad calendas graecas.L.Cragiale.” 31. sed lex  ubi bene.Cragiale.” (I. câne-câneşte.Jupân Dumitrache. domnule. Cine ştie ce mi-a mai întâmpla! Cu Spânul tot am dus-o cum am dus-o. Subliniaţi forma corectă din următoarele perechi:  postmeridian / postmeridiam  ridicol / ridicul  sacrosant / sacrosanct  excortă / escortă Semantica 29 . unde s-a fi găsind acel împărat Roş şi fata lui. Folosiţi în enunţuri proprii următoarele expresii:  alter ego  captatio benevolentiae  magna cum laudae  dura lex. ibi patria  vox populi  vox Dei 30.Ei.L.”  „.Nu m-aşteptamca tocmai dumneata să te pronunţi cu aşa iluzii în contra meas. la cât mi-a sta capul. zău. Arătaţi în ce constau confuziile paronimice din următoarele exemple:  „. Ş-apoi. Conu Leonida faţă cu reacţiunea)  „. care cică este o farmazoană cumplită. adică să am pardon de impresie.

Precizaţi în enunţuri sensul următoarelor forme flexionare:  toarnă / turnează  se îndoaie / se îndoieşte  ordonă / ordonează  contractă / contractează 30 Semantica .Aplicații  excavator / escavator  seringă / siringă  a estorca / a extorca 32.

coincidenţe fonetice ca urmare a procesului de adaptare a unor lexeme diferite în limba de origine Semantica 31 .„rudă” 5. metonimie.transferurile de sens R3.împrumutul de omonime din altă limbă R3.„descendent” R2. metonimie 4.metonimie.copierea modelului de organizare semantică R2. Eşti tobă de carte. R1.omonimie 9. Definiţi semantica: R1 – în sens larg. tată.metaforă.în contextul 2 3. în sens restrâns. document /zapis c. Cauzele omonimiei sunt: R1. În contextual “A primit un dar. ceas / oră b.în contextul 1 R3.a R2.sinonimie R3. nepot R1. Precizaţi care dintre următoarele perechi sinonimice sunt sinonime absolute: a. se ocupă numai de studiul sensului cuvintelor 2. dar nu e mulţumit”. Cauzele polisemiei sunt: R1. E un om cu carte. Identificaţi tipurile de tropi din următoarele exemple: Cerul să te binecuvânteze.c 8. cuvintele subliniate sunt în relaţie semantică de: R1. Se dau contextele: Prietenii lui se miră cu ce gâscă se plimbă.în ambele R2. Stabiliţi care este sensul care face compatibil verbul a cânta cu substantivul copilul din enunţul Copilul cântă.adaptarea unor neologisme la pronunţarea românească R2.“acţiune” R3-“animat” 6. Stabiliţi care este genul proxim prin care se poate descrie sensul cuvintelor: bunic.degradarea sensurilor 7.„de sex masculin” R3.polisemie R2.“uman” R2. metaforă R2.sinecdotă. pământ /glie R1. Stabiliţi în care context este folosit sensul denotativ: R1. se ocupă cu studiul sensului cuvintelor. Gâştele au salvat Roma. sinecdotă R3. sinecdotă. propoziţiilor sau al frazelor.b R3.Chestionar Chestionar 1. metaforă. R1.

apropia /apropria. reciproc. in12. fortuit R3. Care dintre prefixele următoare pot fi întânite în perechile antonimice: R1. salvator. reR3 ne-.învăţa R3.băiat – fată R2.Stabiliţi care dintre cuvintele de mai jos a fost supus degradării de sens explicabilă prin perspectiva diacronică asupra limbii: R1.fortuit.omonimie R2.Stabiliţi care dintre perechile următoare de cuvinte sunt în relaţie de antonimie: R1. Care este sensul corect al cuvântului salutar : R1 – care merită să fie salutat R2.muncă R2. salutar R2.paronimie 13. fortuit 15. emigra / imigra R1.sinonimie R3. reR2. În ce relaţie semantică se află perechile de cuvinte: a tasa /a taxa. mutual.mare .Chestionar 10.salvator.uscat – ud 11.mic R3.mutual.libertin 32 Semantica .salvator 14. ne-. in-.Stabiliţi în care din seriile de mai jos toate cuvintele sunt supuse fenomenului de confuzie paronimică: R1.

Nicolae. Editura Litera Internaţional. 1982 5. Hristea. 2001 10. sinonimia şi antonimia prin exerciţii. Ivan. Dicţionar de antonime al limbii române. Editura Niculescu. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Bucureşti. Vocabularul. 1978 6. Onufrie. Timişoara. Şerban. Structura vocabularului limbii române contemporane. Elena. Bucureşti. Sinteze de limba română. 1986 2.Dicţionarul explicativ al limbii române. Editura Facla. Bucureşti. Bucureşti. Antonimia lexicală în limba română. Editura Academiei RSR. ***. 1991 8. Onufrie.Bibliografie Bibliografie 1. 1990 2. Bucureşti. Editura Facla. Editura Vox. Timişoara. Bucă. 1995 3. Narcisa. Vinţeler. 1978 9. Slave. Noul dicţionar universal al limbii române. Angela. Robu. Bucureşti. 1984 5. DEX . 2006 6. Bucureşti. Marcu. 1988 3. Bucureşti. Iordan. 1977 7. Dicţionarul de sinonime al limbii române. Evseev. Editura Didactică şi Pedagogică. 2007 4. Seche. Vasile. Bucureşti. Schiţă de sistem. Dicţionar de paronime. Cuvinte şi sensuri. Angela. Marin. Bucureşti. Bucureşti. Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Forăscu. Metafora în limba română. Editura Ştiinţifică. Sârbu. Mircea. Limba română contemporană. Iorgu. 1985 4. Narcisa. Vinţeler. Marele dicţionar de neologisme. Polisemia. Privire generală. Limba română contemporană. Theodor (coordonator). Editura Academiei RSR. Editura Saeculum Vizual. Probleme de sinonimie. Luiza. Editura Enciclopedică. Toma. Angela. Bidu-Vrânceanu. Bidu-Vrânceanu. Bidu-Vrânceanu. Seche. Forăscu. Richard. 1983 Dicţionare 1. Limba română contemporană. Bucureşti. Ion. Vocabularul românesc contemporan. 1991 Semantica 33 . Editura Ştiinţifică şi Enciclopedică. Editura Albatros. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. Vladimir. Florin. Bucureşti. (ediţia a IX-a). Coteanu. Felecan. Ion.