Complemente de Fizic˘a

Daniela Buzatu, Cristina Stan
18 noiembrie 2004
2
Cuprins
1 Vectori 7
1.1 Reprezentarea unui vector . . . . . . . . . . . 7
1.1.1 Reprezentarea geometric˘a . . . . . . . 8
1.1.2 Reprezentarea analitic˘a . . . . . . . . . 9
1.1.3 Reprezentarea matricial˘a . . . . . . . . 10
1.2 Operat ¸ii cu vectori . . . . . . . . . . . . . . . . 11
1.2.1 Adunarea ¸si sc˘aderea vectorilor . . . . 11
1.2.2
ˆ
Inmult ¸irea vectorilor . . . . . . . . . . 14
1.2.3 Derivarea vectorilor . . . . . . . . . . . 22
1.2.4 Integrarea vectorilor . . . . . . . . . . . 23
1.3 Operatori vectoriali diferent ¸iali . . . . . . . . 25
1.3.1 Operatorul gradient . . . . . . . . . . . 26
1.3.2 Divergent ¸˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . 31
1.3.3 Rotor . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 36
1.4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 41
2 Mecanica clasic˘a 51
2.1 Cinematica punctului material . . . . . . . . 51
2.2 Transform˘arile Galilei . . . . . . . . . . . . . . 56
2.3 Principiile dinamicii newtoniene . . . . . . . 59
2.4 Interact ¸iile fundamentale . . . . . . . . . . . . 65
3
2.5 Teoremele generale ale Mecanicii pentru un
punct material . . . . . . . . . . . . . . . . . . 68
2.5.1 Teorema impulsului . . . . . . . . . . . 68
2.5.2 Teorema momentului cinetic . . . . . 69
2.5.3 Teorema energiei cinetice . . . . . . . 71
2.5.4 Energia potent ¸ial˘a. Energia mecanic˘a.
Teorema de conservare a energiei me-
canice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
2.6 Teoremele generale ale Mecanicii pentru un
sistem de puncte materiale . . . . . . . . . . . 78
2.6.1 Teorema impulsului pentru un sistem
de puncte materiale . . . . . . . . . . . 80
2.6.2 Teorema momentului cinetic total pen-
tru un sistem de puncte materiale . . 84
2.6.3 Teorema energiei cinetice pentru un
sistem de puncte materiale. Conser-
varea energiei mecanice . . . . . . . . . 86
2.6.4 Teoremele lui K¨ onig . . . . . . . . . . . 90
2.7 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
3 Mecanica analitic˘a 117
3.1 M˘arimi caracteristice . . . . . . . . . . . . . . 117
3.2 Formalismul Lagrange . . . . . . . . . . . . . . 123
3.2.1 Principiul lucrului mecanic virtual . . 123
3.2.2 Fort ¸ele generalizate . . . . . . . . . . . 125
3.2.3 Ecuat ¸iile Lagrange . . . . . . . . . . . . 126
3.3 Formalismul Hamilton . . . . . . . . . . . . . 128
3.3.1 Principiul lui Hamilton . . . . . . . . . 128
3.3.2 Ecuat ¸iile canonice . . . . . . . . . . . . 133
3.3.3 Semnificat ¸ia funct ¸iei hamiltonian˘a . . 136
3.3.4 Parantezele lui Poisson . . . . . . . . . 137
4
3.3.5 Transform˘arile canonice . . . . . . . . 139
3.3.6 Ecuat ¸ia lui Hamilton-Jacobi . . . . . . 141
3.4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 143
4 Mecanica cuantic˘a 163
4.1 Aparatul matematic al Mecanicii cuantice . 163
4.1.1 Spat ¸ii liniar complexe . . . . . . . . . . 163
4.1.2 Spat ¸ii unitare ¸si spat ¸ii Hilbert . . . . 167
4.1.3 Operatori liniari. Operat ¸ii cu opera-
tori liniari . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
4.1.4 Operatori unitari . . . . . . . . . . . . . 176
4.1.5 Problema cu valori proprii asociat˘a unui
operator hermitic . . . . . . . . . . . . 177
4.1.6 Observabile . . . . . . . . . . . . . . . . 180
4.1.7 Reprezentarea matricial˘a a vectorilor
¸si operatorilor . . . . . . . . . . . . . . . 183
4.2 Principiile mecanicii cuantice . . . . . . . . . 188
4.2.1 Principiul I (principiul st˘arilor) . . . . 188
4.2.2 Principiul II . . . . . . . . . . . . . . . . 191
4.2.3 Principiul III (principiul interpret˘arii
statistice) . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
4.2.4 Principiul IV (principiul evolut ¸iei tem-
porale) . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 199
4.2.5 Principiul V . . . . . . . . . . . . . . . . 204
4.3 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 206
A Elemente de calcul variat ¸ional 225
B Funct ¸ia δ 229
C Integrale Poisson 231
5
6
Capitolul 1
Vectori
Unele m˘arimi fizice sunt complet determinate printr-o singur˘ a
proprietate, care este chiar valoarea lor numeric˘a. Aceste
m˘arimi, cum ar fi: temperatura, volumul, timpul, energia, frec-
vent ¸a, se numesc scalari. Operat ¸iile matematice cu scalari sunt
operat ¸ii aritmetice obi¸snuite.
Exist˘aˆıns˘a m˘ arimi fizice a c˘ aror descriere complet˘a necesit˘a speci-
ficarea direct ¸iei, sensului ¸si respectiv a punctului de aplica-
t ¸ie. Aceste m˘arimi se numesc vectori, iar exemple ˆın acest sens
sunt: viteza, accelerat ¸ia, fort ¸a, impulsul, momentul unghiular,
momentul fort ¸ei, etc.
1.1 Reprezentarea unui vector
Exist˘a mai multe posibilit˘ at ¸i de exprimare a unui vector: geome-
tric˘ a, analitic˘ a, matricial˘ a. Fiecare dintre ele prezint˘ a avantaje ¸si
limite, de aceea reprezent˘ arile sunt alese ¸si folosite ˆın funct ¸ie de
problema concret˘ a care se dore¸ste a fi rezolvat˘ a.
7
1.1.1 Reprezentarea geometric˘a
Un vector este reprezentat ca un segment orientat, care porne¸ste
dintr-un punct numit origine sau punct de aplicat ¸ie. Segmen-
tul este a¸sezat pe dreapta suport AA’ ¸si are sensul indicat de
vˆ arful s˘aget ¸ii (Fig.1).
Fig. 1
Ca urmare, un vector este caracterizat de urm˘ atoarele patru m˘ a-
rimi:
• origine (punct de aplicat ¸ie) - punctul de unde porne¸ste
• direct ¸ie - dreapta suport pe care este a¸sezat
• sens - indic˘a ˆıncotro se ˆındreapt˘ a
• modul(m˘arime) - valoarea numeric˘ a
8
Modulul sau m˘arimea vectorului este proport ¸ional˘ a cu lungimea
segmentului orientat. Modulul vectorului se noteaz˘ a
¸
¸
¸

A
¸
¸
¸ sau A.
S˘a consider˘ am un vector de m˘ arime egal˘ a cu unitatea, notat e
A
,
orientat pe direct ¸ia ¸si ˆın sensul vectorului

A. Acesta se nume¸ste
versor
1
.
ˆ
In aceste condit ¸ii, se poate scrie:

A = Ae
A
(1.1)
1.1.2 Reprezentarea analitic˘a
ˆ
In reprezentarea analitic˘a, un vector se exprim˘a prin proiect ¸i-
ile sale pe un sistem de axe ortogonale, de exemplu, sistemul
cartezian (Fig. 2).
S˘a not˘ am cu A
x
, A
y
, A
z
proiect ¸iile lui

A de-a lungul axelor Ox, Oy,
Oz. Atunci:

A = A
x

i + A
y

j + A
z

k (1.2)
unde

i,

j,

k sunt versorii direct ¸iilor Ox, Oy, Oz.
M˘arimea vectorului se afl˘ a folosind teorema lui Pitagora:
A =
_
A
2
x
+ A
2
y
+ A
2
z
(1.3)
De exemplu dac˘ a: v = 7

i − 3

j + 2

k(m/s), atunci v
x
= 7m/s,
v
y
= −3m/s, ¸si v
z
= 2m/s; prin urmare
v =

49 + 9 + 4 m/s=

62m/s=7.87m/s.
1
ˆ
In literatura de specialitate se folosesc ¸si alte notat ¸ii pentru versori.
9
Fig. 2
1.1.3 Reprezentarea matricial˘a
Orice vector poate fi exprimat ca o matrice cu o singur˘ a linie
sau cu o singur˘ a coloan˘ a, fiecare element al acesteia reprezentˆand
componenta (proiect ¸ia vectorului) pe o anumit˘ a direct ¸ie. De e-
xemplu, dac˘a vectorul este reprezentat analitic prin relat ¸ia (1.2),
atunci :

A = (A
x
A
y
A
z
) (1.4)
sau

A =
_
_
A
x
A
y
A
z
_
_
(1.5)
10
1.2 Operat ¸ii cu vectori
1.2.1 Adunarea ¸si sc˘aderea vectorilor
Fie

A ¸si

B doi vectori oarecare. Suma

A+

B este, de asemenea,
un vector:

A +

B =

C (1.6)
Fig. 3: (a) metoda poligonului; (b) metoda
paralelogramului
M˘arimea vectorului rezultant se poate determina prin oricare din
modalitat ¸ile de reprezentare ale vectorilor discutate anterior.
11
ˆ
In Fig. 3 sunt reprezentate dou˘ a metode geometrice de aflare ale
vectorului sum˘ a.
Prin regula poligonului (Fig. 3a) vectorul rezultant a doi (sau
mai mult ¸i) vectori se afl˘ a trasˆ and segmentul ce ˆınchide conturul
poligonal construit din vectorii a¸sezat ¸i vˆ arf-origine. Originea vec-
torului rezultant se afl˘ a ˆın originea primului vector iar vˆ arful - ˆın
vˆ arful ultimului vector al sumei.
ˆ
In Fig. 3b este ilustrat˘ a adunarea a doi vectori prin metoda
paralelogramului. Conform regulii paralelogramului, vectorul
rezultant este diagonala mare a paralelogramului construit de cei
doi vectori concurent ¸i

A ¸si

B.
Din Fig. 3 se observ˘ a c˘a adunarea este comutativ˘a. Aceast˘a
construct ¸ie geometric˘a permite calculul m˘ arimii vectorului sum˘ a
cu ajutorul teoremei lui Pitagora generalizate:
C =

A
2
+ B
2
+ 2ABcos α (1.7)
Dac˘ a suma a doi vectori este egal˘ a cu zero, atunci vectorii sunt
egali ca m˘ arime ¸si au sensuri opuse.

A +

B =

0 ⇒

B = −

A (1.8)
Aceast˘a relat ¸ie define¸ste vectorul opus ¸si permite definirea ope-
rat ¸iei de sc˘adere a doi vectori ca adunarea dintre un vector,

A,
cu vectorul opus, (−

B).

D =

A −

B =

A + (−

B) (1.9)
S˘a exemplific˘am, ˆın continuare, adunarea vectorilor, plecˆ and de
la reprezentarea lor analitic˘ a.
ˆ
In coordonate carteziene:

A = A
x

i + A
y

j + A
z

k (1.10)
12
Fig. 4: Determinarea vectorului diferent ¸˘a,

D; (a) prin
adunarea lui

A cu vectorul opus −

B; (b) vectorul
diferent ¸˘a,

D, une¸ste vˆarfurile celor doi vectori

A ¸si

B ¸si
are sensul ˆınspre vectorul desc˘azut

B = B
x

i + B
y

j + B
z

k (1.11)
Componentele vectorului sum˘ a se afl˘ a prin adunarea algebric˘ a a
componentelor (proiect ¸iilor) corespunz˘ atoare, pe direct ¸iile Ox, Oy
¸si Oz.

C = (A
x
+ B
x
)

i + (A
y
+ B
y
)

j + (A
z
+ B
z
)

k (1.12)

D = (A
x
−B
x
)

i + (A
y
−B
y
)

j + (A
z
−B
z
)

k (1.13)
Aceast˘a procedur˘ a analitic˘ a poate fi generalizat˘ a pentru adunarea
13
a n vectori

R
i
, i = 1, 2, 3..., n.
Dac˘ a se cunosc proiect ¸iile acestor vectori pe axele sistemului de
coordonate carteziene, R
ix
, R
iy
, R
iz
, atunci, vectorul sum˘ a este:

R =
n

i=1

R
i
(1.14)
R =
_
R
2
x
+ R
2
y
+ R
2
z
(1.15)
unde
R
x
=
n

i=1
R
ix
, R
y
=
n

i=1
R
iy
, R
z
=
n

i=1
R
iz
(1.16)
1.2.2
ˆ
Inmult ¸irea vectorilor
Exist˘a mai multe posibilit˘ at ¸i de ˆınmult ¸ire a vectorilor. Acestea
depind de contextul problemei, rezultatul ˆınmult ¸irii vectoriale fi-
ind - ˆın unele cazuri - m˘arimi vectoriale sau scalare.
ˆ
Inmult ¸irea unui vector cu un scalar
Dinˆınmult ¸irea unui vector,

A cu un scalar µ, rezult˘a un alt vector,

A

, de m˘arime µA.

A

= µ

A =
−→
µA (1.17)
Direct ¸ia vectorului

A

este aceea¸si cu a vectorului

A, iar m˘ arimea
¸si sensul s˘au depind de valoarea scalarului µ:
• dac˘a µ > 0 sensul lui

A

este sensul lui

A;
• dac˘a µ < 0 sensul lui

A

este contrar sensului lui

A.
14
Un exemplu de ˆınmult ¸ire a unui vector cu un scalar a fost deja
ilustrat ˆın relat ¸ia (1.1) ¸si ˆın Fig. 1.
Propiet˘at ¸ile adun˘arii ¸si ˆınmult ¸irii vector-scalar.


A + (

B +

C) = (

A +

B) +

C


A +

0 =

0 +

A =

A
• (λµ)

A = λ
_
µ

A
_
= µ
_
λ

A
_
= µλ

A
• (λ + µ)

A = λ

A + µ

A
• λ
_

A +

B
_
= λ

A + λ

B
• 0

A =

A 0 =

0
Produsul scalar
Produsul scalar a doi vectori se noteaz˘ a cu ” ”. Rezultatul
operat ¸iei de ˆınmult ¸ire scalar˘ a a doi vectori este un scalar:

A

B = ABcos α (1.18)
unde α reprezint˘a unghiul dintre vectorii

A ¸si

B (Fig. 5).
Dac˘ a vectorii

A ¸si

B sunt perpendiculari, produsul scalar este nul,
ˆıntrucˆat cos 90
0
= 1.
Din definit ¸ia produsului scalar se observ˘ a c˘a acesta este comu-
tativ:

A

B =

B

A (1.19)
Cu ajutorul Fig. 5 se poate da o interpretare geometric˘a a pro-
dusului scalar a doi vectori. A¸sa cum rezult˘a din figur˘ a, proiect ¸ia
vectorului

A pe dreapta suport a lui

B este:
15
Fig. 5: Interpretarea geometric˘a a produsului scalar
Pr

B

A = Acos α (1.20)
astfel ˆıncˆat:

A

B = (Acos α)B (1.21)
La fel:
Pr

A

B = Bcos α (1.22)
astfel ˆıncˆat:

A

B = A Pr

A

B (1.23)
Componenta unui vector pe o ax˘ a este proiect ¸ia acestuia pe di-
rect ¸ia acelei axe. Deoarece direct ¸ia ¸si sensul fiec˘arei axe este de-
terminat˘ a de un versor corespunz˘ ator, se poate scrie:
A
x
= Acos(

A,

i) =

A

i (1.24)
A
y
= Acos(

A,

j) =

A

j (1.25)
A
x
= Acos(

A,

k) =

A

k (1.26)
16
Cosinu¸sii unghiurilor dintre vectorul

A ¸si axele Ox, Oy, Oz se
numesc cosinu¸si directori.
cos(

A,

i) =
A
x
A
= α
1
(1.27)
cos(

A,

j) =
A
y
A
= β
1
(1.28)
cos(

A,

k) =
A
z
A
= γ
1
(1.29)
unde α
1
, β
1
¸si γ
1
sunt cosinu¸sii directori ai lui

A. Ca urmare:

A = A (α
1

i + β
1

j + γ
1

k) = A e
A
(1.30)
unde:
e
A
= α
1

i + β
1

j + γ
1

k (1.31)
este versorul direct ¸iei lui

A.
ˆ
Intr-adev˘ar:
e
A
e
A
= 1 (1.32)
deoarece:
α
2
1
+ β
2
1
+ γ
2
1
= 1. (1.33)
ˆ
Intrucˆat versorii au componentele

i(1, 0, 0),

j(0, 1, 0),

k(0, 0, 1) ¸si
sunt reciproc perpendiculari, atunci produsul lor scalar va fi:

i

j =

j

k =

k

i = 0 (1.34)

i

i =

j

j =

k

k = 1 (1.35)
iar produsul scalar al vectorilor

A(A
x
, A
y
, A
z
) ¸si

B(B
x
, B
y
, B
z
) se
exprim˘ a ca:

A

B = A
x
B
x
+ A
y
B
y
+ A
z
B
z
(1.36)
17
Exemple de m˘arimi definite ca produs scalar sunt: lucrul mecanic,
fluxul cˆ ampului gravitat ¸ional, al cˆ ampului electric sau al cˆampului
magnetic etc.
Produsul vectorial
Produsul vectorial a doi vectori

A ¸si

B, notat cu ” ” are
ca rezultat un vector,

C.

A

B =

C (1.37)
Fig. 6: Ilustrarea regulii burghiului
Prin convent ¸ie, produsul vectorial este un vector perpendicular
pe planul format de

A ¸si

B (Fig. 6 ). Sensul lui

C este stabilit
de regula burghiului drept: se a¸seaz˘a burghiul perpendicular
18
pe planul format de cei doi vectori ¸si se rote¸ste ˆın sensul
suprapunerii primului vector al produsului peste cel de-
al doilea pe drumul cel mai scurt. Sensul de ˆınaintare al
burghiului este sensul vectorului rezultant.
O astfel de regul˘ a de ˆınmult ¸ire ne atent ¸ioneaza asupra faptului c˘ a
produsul vectorial este anticomutativ:

A

B = −

B

A (1.38)
M˘arimea vectorului rezultant este dat˘ a de relat ¸ia:
C = ABsin α (1.39)
Cu ajutorul Fig. 6 se poate da interpretarea geometric˘a a
produsului vectorial. Se constat˘ a c˘a modulul lui

C reprezint˘a
o jum˘ atate din aria paralelogramului construit de cei doi vectori.
S˘a calcul˘ am produsul vectorial folosind acum reprezentarea ana-
litic˘a:

A

B = (A
x

i + A
y

j + A
z

k) (B
x

i + B
y

j + B
z

k)
= A
x
B
x
(

i

i) + A
x
B
y
(

i

j) + A
x
B
z
(

i

k)
+A
y
B
x
(

j

i) + A
y
B
y
(

j

j) + A
y
B
z
(

j

k)
+A
z
B
x
(

k

i) + A
z
B
y
(

k

j) + A
z
B
z
(

k

k) (1.40)
Deoarece produsul vectorial a doi vectori coliniari este zero, iar:

i

j =

k (1.41)

j

k =

i (1.42)

k

i =

j, (1.43)
19
se obt ¸ine:

A

B =

i(A
y
B
z
−A
z
B
y
) +

j(A
z
B
x
−A
x
B
z
) +

k(A
x
B
y
−A
y
B
x
)
=

i
¸
¸
¸
¸
A
y
A
z
B
y
B
z
¸
¸
¸
¸
+

j
¸
¸
¸
¸
A
x
A
z
B
x
B
z
¸
¸
¸
¸
+

k
¸
¸
¸
¸
A
x
A
y
B
x
B
y
¸
¸
¸
¸
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸

i

j

k
A
x
A
y
A
z
B
x
B
y
B
z
¸
¸
¸
¸
¸
¸
(1.44)
Produsul mixt
Produsul mixt include ambele tipuri de ˆınmult ¸iri dintre vec-
tori. Rezultatul produsului scalar dintre vectorii

C ¸si produsul
vectorial al altor doi vectori

A ¸si

B este un scalar, D:
_

A

B
_

C = D (1.45)
Dac˘ a vectorii sunt cunoscut ¸i pe componente, atunci produsul mixt
se poate calcula sub forma unui determinant caracteristic:
D =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
A
x
A
y
A
z
B
x
B
y
B
z
C
x
C
y
C
z
¸
¸
¸
¸
¸
¸
(1.46)
T¸ inˆand cont de semnificat ¸ia geometric˘ a a produsului vectorial

A

B, precum ¸si a produsului scalar

A

B, din Fig. 7, rezult˘ a c˘a
m˘arimea lui D este egal˘ a cu volumul paralelipipedului construit
cu cei trei vectori (necoplanari).
V = aria bazei ˆın˘alt ¸imea (1.47)
20
Fig.7: Interpretarea geometric˘a a produsului mixt
=
¸
¸
¸

A

B
¸
¸
¸ C cos(

A

B,

C) (1.48)
=
_

A

B
_

C (1.49)
Din (1.46) se observ˘ a c˘a produsul mixt nu-¸si schimb˘a valoarea
dac˘a cei trei vectori sunt comutat ¸i ciclic:
_

A

B
_

C =
_

B

C
_

A =
_

C

A
_

B (1.50)
Triplul produs vectorial
21
Rezultatul aplic˘ arii produsului vectorial ˆıntre trei vectori este un
vector. Deoarece efectuarea repetat˘ a a produsului vectorial ˆıntre
vectori este un lucru destul de dificil, acesta se calculeaz˘ a cu aju-
torul unor produse scalare
2
¸si anume:

A

B

C =

B
_

A

C
_


C
_

A

B
_
(1.51)
1.2.3 Derivarea vectorilor
S˘a consider˘ am un vector,

A, exprimat ˆın funct ¸ie de o m˘arime
scalar˘ a, de exemplu, s. Aceast˘a dependent ¸˘a poate fi scris˘ a (ˆın
coordonate carteziene) sub forma:

A = A
x
(s)

i + A
y
(s)

j + A
z
(s)

k (1.52)
Derivata unui vector ˆın raport cu un scalar poate fi scris˘ aˆın acela¸si
mod ca ¸si derivata unei funct ¸ii scalare, adic˘ a:
d

A
ds
= lim
∆s→0

A(s + ∆s) −

A(s)
∆s
(1.53)
ˆ
In cazul ˆın care funct ¸ia scalar˘ a s este, de exemplu, timpul t,
derivata vectorului

A devine:
d

A
dt
=
dA
x
dt

i +
dA
y
dt

j +
dA
z
dt

k (1.54)
Aceast˘a relat ¸ie define¸ste viteza instantanee a vectorului

A.
Procedura matematic˘ a de diferent ¸iere a unei funct ¸ii vectoriale este
similar˘ a, a¸sadar, cu cea pentru funct ¸ii scalare.
2
Aceast˘a regul˘ a este u¸sor de ret ¸inut sub numele ”bac minus cab”.
22
De exemplu:
d
ds
(

A ±

B) =
d

A
ds
±
d

B
ds
(1.55)
d
ds
(f(s)

A(s)) =
df
ds

A + f
d

A
ds
(1.56)
d
ds
(

A

B) =
d

A
ds


B +

A
d

B
ds
(1.57)
d
ds
(

A

B) =
d

A
ds


B +

A
d

B
ds
(1.58)
Toate aceste reguli vor fi folosite ˆın cadrul cinematicii ¸si dinamicii
punctului material ¸si ale sistemelor de puncte materiale.
1.2.4 Integrarea vectorilor
Trebuie s˘a facem, mai ˆıntˆ ai, distinct ¸ia net˘a dintre o funct ¸ie sca-
lar˘a
3
de variabil˘a vectorial˘a, de exemplu:
u(r) = u(x, y, z) (1.59)
¸si o funct ¸ie vectorial˘a
4
de variabil˘a vectorial˘a, de exemplu:
a(r) =a(x, y, z) = a
x
(x, y, z)

i +a
y
(x, y, z)

j +a
z
(x, y, z)

k (1.60)
Ambele funct ¸ii sunt definite ˆın orice punct descris de vectorul
de pozit ¸ie r ¸si sunt exprimate ˆın sistemul de referint ¸˘a cartezian
(Ox, Oy, Oz).
3
Exemple de funct ¸ii scalare: densitatea, temperatura, energia potent ¸ial˘a,
etc.
4
Exemple de funct ¸ii vectoriale: viteza, intensitatea cˆampului
gravitat ¸ional, electric, etc.
23
S˘a consider˘ am o curb˘ a Γ, ˆın spat ¸iul pe care este definit˘ a ˆın orice
punct funct ¸ia vectorial˘ a. Integrala funct ¸iei vectoriale a, de-a lun-
gul curbei Γ, se define¸ste ca:
_
Γ
a dr =
_
Γ
(a
x
dx + a
y
dy + a
z
dz), (1.61)
unde dr reprezint˘a variat ¸ia vectorului de pozit ¸ie ˆın coordonate
carteziene:
dr = dx

i + dy

j + dz

k (1.62)
dr
T
ds
a
(*)
Fig. 8: Ilustrarea procesului de integrare a vectorului a
de-a lungul conturului Γ
O alternativ˘ a de exprimare a expresiei (1.61) este ˆın funct ¸ie de
distant ¸a s m˘asurat˘ a de-a lungul curbei Γ fat ¸˘a de un punct fix (Fig.
24
8). Dac˘ a not˘ am cu θ unghiul dintre direct ¸ia lui a ¸si tangenta la
curb˘a ˆın orice punct, atunci:
_
Γ
a dr =
_
Γ
a cos θds (1.63)
1.3 Operatori vectoriali diferent ¸iali
Operatorii diferent ¸iali ce vor fi definit ¸i ˆın cele ce urmeaz˘a permit
exprimarea local˘ a (punctual˘ a) a legilor fizicii. Ace¸sti operatori
vectoriali (gradient, divergent ¸˘a ¸si rotor) pot fi exprimat ¸i cu
ajutorul operatorului diferent ¸ial notat ”

∇”
5
, numit ”nabla”.
ˆ
In coordonate carteziene, operatorul ”nabla” are expresia
6
:

∇ =

∂x

i +

∂y

j +

∂z

k (1.64)
Operatorul



∇ = ∇
2
=
_

∂x

i +

∂y

j +

∂z

k
_

_

∂x

i +

∂y

j +

∂z

k
_
=
_

2
∂x
2
+

2
∂y
2
+

2
∂z
2
_
se nume¸ste operatorul Laplace sau ”laplaceian”.
ˆ
In funct ¸ie de modul prin care acest operator ”se aplic˘ a” unei
m˘arimi fizice scalare sau vectoriale se obt ¸in trei situat ¸ii distincte:
5
De cele mai multe ori se omite scrierea lui ∇ cu vector deasupra.
6
Expresia operatorului ∇ depinde de sistemul de coordonate ales
25
• gradient - dac˘a se aplic˘a unei funct ¸ii scalare
• divergent ¸˘a - dac˘a se aplic˘ a prin produs scalar unei funct ¸ii vec-
toriale
• rotor - dac˘a se aplic˘a prin produs vectorial unei funct ¸ii vecto-
riale
Expresiile operatorilor vectoriali depind de sistemul de coordo-
nate ˆın care se definesc. Pentru simplitate, vom considera ˆın cele
ce urmeaz˘a doar sistemul cartezian.
1.3.1 Operatorul gradient
Definit ¸ie
Operatorul gradient se aplic˘ a unor funct ¸ii scalare, transformˆ andu-
le ˆın m˘arimi vectoriale. Dac˘ a not˘ am funct ¸ia scalar˘ a cu ϕ =
ϕ(x, y, z) atunci, ˆın coordonate carteziene, expresia gradientului
7
m˘arimii scalare este:

∇ϕ =

gradϕ ≡
∂ϕ
∂x

i +
∂ϕ
∂y

j +
∂ϕ
∂z

k (1.65)
Semnificat ¸ia fizic˘a
S˘a consider˘ am c˘a valorile funct ¸iei scalare ϕ nu depind, ˆın prim˘ a
aproximat ¸ie, decˆat de coordonatele punctului ˆın care aceasta se
evalueaz˘ a.
Se define¸ste not ¸iunea de suprafat ¸˘a de ”nivel” constant sau
(suprafat ¸˘a echipotent ¸ial˘a ˆın cazul ˆın care funct ¸ia ϕ reprezint˘a
7
Operatorul gradient este un vector, de aceea, pentru sublinierea cestui
lucru, am marcat semnul vector deasupra.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a, pentru simplifi-
carea scrierii vom omite acest semn, f˘ar˘a a uita ˆıns˘a caracteristicile vectoriale
ale operatorului.
26
un potent ¸ial), locul geometric al punctelor pentru care funct ¸ia ϕ
are aceea¸si valoare (Fig. 9):
ϕ = ϕ(x, y, z) = const. (1.66)
M(x,y,z)=M
2
=const.
M(x,y,z)=M
1
=const.
's
Fig. 9: Suprafet ¸e echipotent ¸iale
Variat ¸ia funct ¸iei ˆıntre dou˘ a suprafet ¸e de nivel constant este:
∆ϕ = ϕ
2
(x, y, z) −ϕ
1
(x, y, z) (1.67)
Din Fig. 9 se observ˘ a c˘a valoarea
_
∆ϕ
∆s
_
a variat ¸iei funct ¸iei, rapor-
tat˘ a la distant ¸a dintre cele dou˘ a suprafet ¸e, depinde de orientarea
segmentului ∆s.
Se define¸ste derivata dup˘ a o direct ¸ie a funct ¸iei scalare ϕ, prin
relat ¸ia:

ds
= lim
∆s→0
∆ϕ
∆s
(1.68)
27
x
y
z
'x
'y
'z
D
E
J
Fig. 10: Orientarea segmentului ∆s ˆın raport cu un
sistem de axe carteziene.
Dac˘ a fix˘ am orientarea segmentului ∆s ˆın raport cu un sistem
de axe carteziene (Fig.10) ¸si t ¸inem cont de faptul c˘ a funct ¸ia ϕ
depinde de variabila s prin intermediul coordonatelor x, y, z, se
obt ¸ine:

ds
= lim
∆s→0
∆x,∆y,∆z→0
_
∆ϕ
∆x

∆x
∆s
+
∆ϕ
∆y

∆y
∆s
+
∆ϕ
∆z

∆z
∆s
_
(1.69)
Relat ¸ia devine:

ds
=
∂ϕ
∂x
cos α +
∂ϕ
∂y
cos β +
∂ϕ
∂z
cos γ (1.70)
28
unde:
cos α = lim
∆s→0
∆x
∆s
(1.71)
cos β = lim
∆s→0
∆y
∆s
(1.72)
cos γ = lim
∆s→0
∆z
∆s
(1.73)
Expresia (1.70) corespunde produsului scalar:

ds
= grad ϕ ˆ e
s
(1.74)
unde:
grad ϕ =
∂ϕ
dx

i +
∂ϕ
∂y

j +
∂ϕ
∂z

k (1.75)
sau
grad ϕ = cos α

i + cos β

j + cos γ

k (1.76)
Se observ˘ a c˘a m˘arimea gradientului poate fi definit˘ a ca:
[grad ϕ[ =
¸
_
∂ϕ
dx
_
2
+
_
∂ϕ
∂y
_
2
+
_
∂ϕ
∂z
_
2
(1.77)
S˘a consider˘ am ˆın continuare, un plan tangent ˆın punctul P , (π),
la suprafat ¸a de nivel constant ϕ = ϕ(x, y, z) = const (Fig. 11).
Toate punctele din planul (π) din vecin˘ atatea punctului P sunt
caracterizate de:
∆ϕ ≈ 0 ⇒

ds
= 0 (1.78)
Pentru orice direct ¸ie e
s
1
; e
s
2
; etc. din acest plan:
29
ê
s2
S
P
ê
s1
Fig. 11: Orientarea vectorului gradient

ds
1
= grad ϕ e
s
1
= 0 (1.79)

ds
2
= grad ϕ e
s
2
= 0 (1.80)
Ca urmare, grad ϕ este orientat perpendicular pe oricare dou˘ a
direct ¸ii din planul (π). Conform teoremei celor trei perpendicu-
lare,

∇ϕ este perpendicular pe planul format de direct ¸ia ei. Deci,
direct ¸ia gradientului este perpendicular˘ a pe suprafet ¸ele de nivel
constant, ˆın lungul normalei ˆın punctul respectiv. Prin convent ¸ie,
se consider˘a c˘a sensul vectorului

∇ϕ este acela ˆın care ϕ este
cresc˘ator. Deci, cu alte cuvinte, vectorul gradient ”t ¸inte¸ste” ˆın
direct ¸ia celei mai rapide cre¸steri, ˆın spat ¸iu, a lui ϕ.
ˆ
In concluzie, principalele propriet˘ at ¸ile ale gradientului unei funct ¸ii
scalare (

gradϕ) sunt:
30
• este o funct ¸ie vectorial˘ a definit˘ a ˆın orice punct (”funct ¸ie de
punct”)
• indic˘a direct ¸ia ¸si sensul celei mai rapide cre¸steri a funct ¸iei scalare
• are m˘ arimea dat˘ a de derivata dup˘ a direct ¸ia celei mai rapide
cre¸steri a funct ¸iei
•este orientat perpendicular pe suprafet ¸ele ”echipotent ¸iale” ϕ =
const., oricare ar fi m˘ arimea fizic˘ a ϕ, c˘areia i se aplic˘a
Vom discuta mai am˘ anunt ¸it semnificat ¸ia fizic˘a a acestui opera-
tor, ˆın cazul definirii funct ¸iei potent ¸ial scalar.
1.3.2 Divergent ¸˘a
Definit ¸ie
Operatorul divergent ¸˘a se aplic˘a funct ¸iilor vectoriale prin opera-
t ¸ia de ˆınmult ¸ire scalar˘ a.
Dac˘ a not˘ am funct ¸ia vectorial˘ a cu a, atunci, ˆın coordonate carte-
ziene a =a(x, y, z) ¸si expresia divergent ¸ei este:

∇ a = div a =
∂a
x
∂x
+
∂a
y
∂y
+
∂a
z
∂z
(1.81)
Semnificat ¸ia fizic˘a
Pentru a ilustra semnificat ¸ia fizic˘a a operatorului divergent ¸˘a, ne
vom folosi de un exemplu din mecanica fluidelor. Se define¸ste ˆın
acest caz, intensitatea curentului masic, I, cantitatea de fluid care
trece printr-o suprafat ¸˘a dS ˆın unitatea de timp:
I =
dm
dt
(1.82)
Masa dm poate fi scris˘ a ˆın funct ¸ie de valoarea vitezei unei ”par-
ticule” de fluid ˆın regiunea suprafet ¸ei infinitezimale ds. Suprafat ¸a
31
Fig. 12: Ilustrarea interpret˘arii fizice a divergent ¸ei
”v˘ azut˘ a” efectiv de fluidul ˆın curgere este dS
n
= dScosα. Canti-
tatea de fluid ce trece ˆıntr-un timp dt prin suprafat ¸a dS sau (dS
n
)
este cuprins˘a ˆıntr-un cilindru de arie a bazei dS
n
¸si de ˆın˘alt ¸ime
v dt. Ca urmare:
dm = ρdS
n
vdt = ρdSvdtcosα (1.83)
unde ρ este densitatea volumic˘ a a fluidului. Ca urmare:
I =
dm
dt
= ρdSvcosα (1.84)
Se define¸ste, de asemenea, densitatea curentului masic, j prin
relat ¸ia:
j =
dm
dS
n
dt
= ρv (1.85)
32
Constat˘ am c˘a, ˆıntrucˆat viteza este o m˘ arime vectorial˘ a, iar ρ - un
scalar, j este o m˘arime vectorial˘ a:

j = ρv (1.86)
Avˆ and ˆın vedere c˘a v se poate scrie, ˆın coordonate carteziene, sub
forma:
v = v
x

i + v
y

j + v
z

k (1.87)
rezult˘a c˘a:

j = j
x

i + j
y

j + j
z

k (1.88)
unde:
j
x
= ρv
x
, j
y
= ρv
y
, j
z
= ρv
z
. (1.89)
S˘a analiz˘ am ˆın continuare, curgerea unui fluid ˆın raport cu un
referent ¸ial cartezian Oxyz. M˘arimea vectorial˘ a generic˘ a a din
relat ¸ia (1.81) va fi acum

j. Ne vom folosi de Fig. 12 ¸si vom
ˆıncepe discut ¸ia noastr˘ a cu direct ¸ia Oy din motive de vizibilitate
mai bun˘ a.
Densitatea de curent pe fat ¸a de intrareˆın paralelipipedul de volum
elementar dV este j
y
(y), iar cea de ie¸sire j
y
(y + dy). Cantitatea
de fluid ce intr˘a ˆın volumul elementar dV este:
dm(y) = ρdxdzv
y
(y)dt (1.90)
iar cea care iese:
dm(y + dy) = ρdxdzv
y
(y + dy)dt (1.91)
33
Dac˘ a, eventual, dm(y) este diferit de dm(y + dy), atunci putem
vorbi de o mas˘ a net˘a de fluid care ”izvor˘ a¸ste” sau ”dispare”, ex-
primat˘ a ca:
dm
y
= dm(y +dy) −dm(y) = ρdxdzdt[v
y
(y +dy) −v
y
(y)] (1.92)
Observat ¸ii:
• am considerat mai sus c˘a fluidul este incompresibil, deci ρ(y) =
ρ(y + dy) = ρ
• dac˘a dm(y + dy) > dm(y) se spune c˘a dV se comport˘ a (dup˘ a
aceast˘ a direct ¸ie y) ca un izvor.
ˆ
In caz contrar, dV se comport˘ a
ca un put ¸ sau dren
Putem exprima pe v
y
(y + dy) sub forma unei dezvolt˘ ari ˆın se-
rie Taylor:
v
y
(y +dy) = v
y
(y) +
1
1!
_
∂v
y
∂y
_
dy +
1
2!
_

2
v
y
∂y
2
_
(dy)
2
+... (1.93)
Dac˘ a viteza de variat ¸ie a lui v
y
cu y nu este foarte mare, atunci,
ˆıntr-o prim˘ a aproximat ¸ie, putem considera c˘a:
v
y
(y + dy) = v
y
(y) +
∂v
y
∂y
dy (1.94)
astfel ˆıncˆat:
dm
y
= ρdxdzdt
∂v
y
∂y
dy (1.95)
34
Relat ¸ii similare vor putea fi scrise cu u¸surint ¸˘a ¸si pentru direct ¸iile
Ox ¸si Oz, astfel ˆıncˆat:
dm = dm
x
+ dm
y
+ dm
z
(1.96)
= ρdxdydzdt(
∂v
x
∂x
+
∂v
y
∂y
+
∂v
z
∂z
) (1.97)
= [
∂(ρv
x
)
∂x
+
∂(ρv
y
)
∂y
+
∂(ρv
z
)
∂z
]dV dt (1.98)
= (
∂j
x
∂x
+
∂j
y
∂y
+
∂j
z
∂z
)dV dt (1.99)
A¸sadar
∂j
x
∂x
+
∂j
y
∂y
+
∂j
z
∂z
=
dm
dV dt
(1.100)
ˆ
Intrucˆat termenul I din relat ¸ia (1.100) se poate scrie ca un pro-
dus scalar ˆıntre operatorul ∇(

∂x
ˆ
i,

∂y
ˆ
j,

∂z
ˆ
k) ¸si vectorul

j(j
x
, j
y
, j
z
),
rezult˘a c˘a:

j = div

j =
dm
dV dt
(1.101)
Cu alte cuvinte, div

j reprezint˘a masa de fluid izvorˆ at˘ a dintr-un
volum elementar dV ˆın unitatea de timp, raportat˘ a la valoarea
lui dV . Se spune c˘a div

j reprezint˘a productivitatea specific˘a de
fluid a ”izvorului” elementar dV . Evident, cu cˆat izvorul va fi mai
puternic, cu atˆat div

j care ˆıl caracterizeaz˘ a va fi mai mare. De
altfel, termenul divergent ¸˘a provine de la cuvˆ antul latin ”diverg-
ere”, care ˆınseamn˘ a ”a izvorˆı”. Avˆ and ˆın vedere c˘a dm =

j
−→
dS,
ˆın care dS este suprafat ¸a care ˆınconjoar˘ a volumul elementar dV ,
prin integrare pe ˆıntreg volumul unei surse macroscopice de fluid
vom putea scrie:
35
_
S

j
−→
dS =
_
V
div

j dV (1.102)
care reprezint˘ a teorema lui Green-Gauss-Ostrogradski. A-
ceast˘a ultim˘ a relat ¸ie stabile¸ste o leg˘ atur˘ a ˆıntre o integral˘ a de
suprafat ¸˘a a lui

j ¸si una de volum a unei funct ¸ii de

j.
1.3.3 Rotor
Definit ¸ie
Operatorul rotor se aplic˘a funct ¸iilor vectoriale prin operat ¸ia de
produs vectorial. Dac˘ a aplic˘ am rotorul funct ¸iei vectoriale a =
a(x, y, z) se obt ¸ine:
∇a = rot a =
¸
¸
¸
¸
¸
¸

i

j

k

∂x

∂y

∂z
a
x
a
y
a
z
¸
¸
¸
¸
¸
¸
(1.103)
=
_
∂a
z
∂y

∂a
y
∂z
_

i +
_
∂a
z
∂z

∂a
z
∂x
_

j +
_
∂a
y
∂x

∂a
x
∂y
_

k
Interpretarea fizic˘a
Fie un vector

Acaracterizat prin componentele A
x
, A
y
, A
z
ˆın ra-
port cu un sistem de referint ¸˘a cartezian. S˘ a consider˘ am o direct ¸ie
oarecare descris˘a de versorul n.
ˆ
In planul perpendicular pe versorul n, alegem un contur infinitez-
imal ˆınchis dl ,care m˘ argine¸ste o suprafat ¸˘a mic˘ a ∆S. De obicei,
sensul de parcurgere al conturului se stabile¸ste astfel ˆıncˆat sensul
pozitiv al versorului ns˘a coincid˘ a cu cel determinat prin regula
burghiului drept.
Operatorul diferent ¸ial rot este un vector a c˘ arui proiect ¸ie pe di-
rect ¸ia lui neste definit˘a prin relat ¸ia:
36
rot
n

A = lim
∆S→0
_

A
−→
dl
∆S
(1.104)
S˘a consider˘ am ˆın cele ce urmeaz˘a c˘a vectorul

A este viteza v a
unui punct (element de mas˘ a) dintr-un corp rigid care se rote¸ste
cu viteza unghiular˘ a ωˆın jurul unei axe de rotat ¸ie coliniare cu ver-
sorul ˆ n.
ˆ
In mod evident c˘a traiectoria punctului considerat este un
cerc de raz˘a r cu centrul pe axa de rotat ¸ie iar viteza v = ωr este
orientat˘ a tangent la traiectorie. Conturul ce ˆınchide elementul de
suprafat ¸˘a ∆S = πr
2
este
_
dl = 2πr.
x
(x+∆x,y+∆y,z)
(x,y+∆y,z) (x,y,z)
(x+∆x,y,z)
z
y
O
Fig. 13: Definirea operatorului rot ˆın termeni de
coordonate
Conform definit ¸iei 1.104 se obt ¸ine:
37
rot
n
v = lim
r→0
v
_
dl
πr
2
= lim
r→0
ω2πr
πr
2
= 2ω (1.105)
Astfel, rotorul vitezei liniare a punctelor unui solid rigid aflat ˆın
mi¸scare de rotat ¸ie este dublul vitezei unghiulare.
Din punct de vedere al calculului matematic este mult mai con-
venabil˘a definirea operatorului rotˆın termeni de coordonate.
S˘a g˘ asim proiect ¸iile vectorului rot ˆıntr-un sistem de coordonate
cartezian, de exemplu de-a lungul axei Oz.
Conturul pe care se integreaz˘ a este un dreptunghi cu laturile
∆x, ∆y indicat ˆın Fig. 13. Se obt ¸ine:
_

A
−→
dl =
(x+∆x,y,z)
_
(x,y,z)
A
x
(x, y, z)dx +
(x+∆x,y+∆y,z)
_
(x+∆x,y,z)
A
y
(x + ∆x, y, z)dy
(x,y+∆y,z)
_
(x+∆x,y+∆y,z)
A
x
(x, y + ∆y, z)dx +
(x,y,z)
_
(x,y+∆y,z)
A
y
(x, y, z)dy (1.106)
Considerˆ and c˘a ∆x, ∆y pot fi oricˆ at de mici dorim, putem dezvol-
ta termenii A
x
, A
y
ˆın serii Taylor:
A
x
(x, y + ∆y, z) = A
x
(x, y, z) +
∂A
x
(x, y, z)
∂y
∆y... (1.107)
38
A
y
(x + ∆x, y, z) = A
y
(x, y, z) +
∂A
y
(x, y, z)
∂x
∆x + ... (1.108)
S˘a revenimˆın relat ¸ia (1.106) ˆın care, pentru claritate, s˘ a calcul˘ am
suma ˆıntre prima ¸si a treia ˆıntegral˘ a, respectiv suma ˆıntre a doua
¸si a patra integral˘ a. Dup˘ a inversarea limitelor unei integrale ¸si
aparit ¸ia semnului minus, se obt ¸ine:
I
1
=
(x+∆x,y,z)
_
(x,y,z)
A
x
(x, y, z)dx −

(x+∆x,y,z)
_
(x,y,z)
_
A
x
(x, y, z) +
∂A
x
(x, y, z)
∂y
∆y
_
dx
= −
∂A
x
(x, y, z)
∂y
∆y∆x (1.109)
ˆ
In mod similar se obt ¸ine:
I
2
= −
∂A
y
(x, y, z)
∂x
∆x∆y (1.110)
Ca urmare, conform definit ¸iei (1.104), proiect ¸ia vectorului rot

Ape
axa Oz este:
_
rot

A
_
z
=
∂A
y
∂x

∂A
x
∂y
(1.111)
ˆ
In mod similar se obt ¸in ¸si celelalte proiect ¸ii (considerˆ and drep-
tunghiuri cu laturile ∆y, ∆z respectiv ∆z, ∆x ¸si repetˆand proce-
dura matematic˘ a):
39
_
rot

A
_
x
=
∂A
z
∂y

∂A
y
∂z
(1.112)
_
rot

A
_
y
=
∂A
x
∂z

∂A
z
∂x
(1.113)
Din aceste relat ¸ii rezult˘a definit ¸ia vectorului rotor ˆın coordonate
carteziene:
rot

A =
_
∂A
z
∂y

∂A
y
∂z
_

i +
_
∂A
x
∂z

∂A
z
∂x
_

j +
_
∂A
y
∂x

∂A
x
∂y
_

k
(1.114)
Fig. 14: Ilustrarea teoremei lui Stokes-Amp`ere
S˘a calcul˘ am fluxul vectorului rot

Aprintr-o suprafat ¸˘a oarecare m˘ ar-
ginit˘ a de un contur ˆınchis, divizˆand suprafat ¸a considerat˘ a ˆın mici
elemente de suprafat ¸˘a ∆S
i
.
_
S
rot

A d

S =

(i)
_
∆S
i
rot

A d

S (1.115)
Cum ∆S
i
este foarte mic se obt ¸ine ˆın prim˘ a aproximat ¸ie, folosind
relat ¸ia de definit ¸ie (1.104), urm˘ atoarele expresii pentru fiecare
element de suprafat ¸˘a:
40
_
∆S
i
rot

A d

S =
_
∆S
i
_
rot

A
_
n
dS ≈
_
rot

A
_
n
∆S
i

_
i

A d

l
(1.116)
Ca urmare:
_
S
rot

A d

S ≈

(i)
_
i

A d

l (1.117)
Conform Fig. 14 se observ˘ a c˘a integralele de pe contururile ce
m˘arginesc dou˘ a suprafet ¸e vecine sunt opuse ca semn (deoarece
sunt parcurse ˆın ambele sensuri) ¸si ca urmare se anuleaz˘ a reciproc.
Singurii termeni ce r˘amˆ an necompensat ¸i sunt cei de pe contu-
rul exterior ce m˘argine¸ste suprafat ¸a considerat˘ a. Considerˆ and
suprafet ¸ele ∆S
i
din ce ˆın ce mai mici se obt ¸ine relat ¸ia:
_
S
rot

A d

S ≈
_

A d

l (1.118)
Aceast˘a relat ¸ie este cunoscut˘a ca teorema lui Stokes-Amp`ere.
1.4 Probleme
1.1 Fie vectorii:

A = 3

i + 4

j + 5

k

B = −

i + 4

j −2

k

C = 2

i −

j +

k
Determinat ¸i:
41
a). m˘ arimile celor trei vectori;
b). reprezentat ¸i grafic vectorii;
c). valoarea numeric˘ a a vectorului

A +

B −

C;
d). versorii celor trei vectori;
e). produsele scalare:

A

B,

A

C,

B

C;
f). produsele vectoriale

A

B,

A

C,

B

C; m˘arimea lor ¸si
cosinusul unghiurilor dintre aceste perechi;
g). Vectorii

A,

B,

C sunt coplanari?
h). produsul

A

B

C.
Rezolvare:
a. M˘arimile celor trei vectori sunt:
¸
¸
¸

A
¸
¸
¸ =

9 + 16 + 25 = 7. 0711
¸
¸
¸

B
¸
¸
¸ =

1 + 16 + 4 = 4. 5826
¸
¸
¸

C
¸
¸
¸ =

4 + 1 + 1 = 2. 4495
b. Reprezentarea grafic˘ a este dat˘ a ˆın Fig. 1.1.
c. Vectorul:

A+

B −

C = (3 −1 −2)

i + (4 + 4 + 1)

j + (5 −2 −1)

k = 9

j + 2

k
are valoarea numeric˘ a:
¸
¸
¸

A +

B −

C
¸
¸
¸ =

81 + 4 = 9. 2195
42
x
y
z
A
&
B
&
C
&
Fig. 1.1
d. Versorii direct ¸iilor celor trei vectori sunt:
a =

A
A
=
3
7. 07

i +
4
7. 07

j +
5
7. 07

k = 0. 42

i + 0. 56

j + 0. 71

k

b =

B
B
= −
1
4. 58

i +
4
4. 58

j −
2
4. 58

k = 0. 22

i + 0. 87

j + . 443

k
c =

C
C
=
2
2. 45

i −
1
2. 45

j +
1
2. 45

k = 0. 82

i + 0. 41

j + 0. 41

k
e.

A

B = −3 + 16 −10 = 3

A

C = 6 −4 + 5 = 7

B

C = −2 −4 −2 = −8
43
f.

A

B =
¸
¸
¸
¸
¸
¸

i

j

k
3 4 5
−1 4 −2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= −28

i +

j + 16

k

A

C =
¸
¸
¸
¸
¸
¸

i

j

k
3 4 5
2 −1 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 9

i + 7

j −11

k

B

C =
¸
¸
¸
¸
¸
¸

i

j

k
−1 4 −2
2 −1 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 2

i −3

j −7

k
M˘arimea vectorilor este:
¸
¸
¸

A

B
¸
¸
¸ =

28
2
+ 1 + 16
2
= 32. 265
¸
¸
¸

A

C
¸
¸
¸ =

9
2
+ 7
2
+ 11
2
= 15. 843
¸
¸
¸

B

C
¸
¸
¸ =

2
2
+ 3
2
+ 7
2
= 7. 874
iar unghiurile corespunz˘ atoare dintre fiecare pereche de vectori
astfel definit ¸i:
cos(

A

B,

A

C) =
(

A

B) (

A

C)
¸
¸
¸

A

B
¸
¸
¸
¸
¸
¸

A

C
¸
¸
¸
=
−28 9 + 1 7 −16 11
32. 265 15. 843
= −0. 82
cos(

A

B,

B

C) =
(

A

B) (

B

C)
¸
¸
¸

A

B
¸
¸
¸
¸
¸
¸

B

C
¸
¸
¸
=
−28 2 −1 3 −16 7
32. 265 7. 874
= −0. 67
44
cos(

A

C,

B

C) =
(

A

C) (

B

C)
¸
¸
¸

A

C
¸
¸
¸
¸
¸
¸

B

C
¸
¸
¸
=
9 2 −7 3 + 11 7
15. 843 7. 874
= 0. 59
g. Pentru a vedea dac˘ a vectorii

A,

B,

C sunt copanari, se cal-
culeaz˘a produsul mixt:

A (

B

C) = 3 2 −4 3 −5 7 = −41
Deoarece valoarea acestui produs este diferit˘ a de zero ˆınseamn˘ a
c˘a vectorii nu sunt coplanari.
h. Pentru produsul dublu vectorial se folose¸ste regula ”bac minus
cab”

A

B

C =

B (

A

C) −


C (

A

B) = 7(−

i + 4

j −2

k) −3(2

i −

j +

k)
= −13

i −31

j −17

k
1.2 Fie vectorii

A¸si

Bdefinit ¸i de urm˘atoarele expresii:

A = ae
−kt

i + bt

j +

k

B = (c sin ωt)

i + (d cos ωt)

j
unde a, b, c, k, ω−constante iar t-timpul. Calculat ¸i:
a).
d

A
dt
;
d

B
dt
;
¸
¸
¸
d

A
dt
¸
¸
¸ ;
¸
¸
¸
d

B
dt
¸
¸
¸ ;
45
b).
¸
¸
¸

A
¸
¸
¸ ;
¸
¸
¸

B
¸
¸
¸ ;
d
dt
¸
¸
¸

A
¸
¸
¸ ;
d
dt
¸
¸
¸

B
¸
¸
¸ ;
c).
d
dt
_

A

B
_
;
d).
d
dt
_

A

B
_
.
Rezolvare:
a. Folosim regulile de derivare ale vectorilor:
d

A
dt
=
d
dt
(ae
−kt
)

i +
d
dt
(bt)

j = −kae
−kt

i + b

j
d

B
dt
=
d
dt
(c sin ωt)

i +
d
dt
(d cos ωt)

j = cω cos ωt

i −dω sin ωt

j
¸
¸
¸
¸
¸
d

A
dt
¸
¸
¸
¸
¸
=
_
(−kae
−kt
)
2
+ b
2
¸
¸
¸
¸
¸
d

B
dt
¸
¸
¸
¸
¸
=
_
(cω cos ωt)
2
+ (dω sin ωt)
2
b.
¸
¸
¸

A
¸
¸
¸ =
_
(ae
−kt
)
2
+ (bt)
2
+ 1
¸
¸
¸

B
¸
¸
¸ =
_
(c sin ωt)
2
+ (d cos ωt)
2
d
dt
¸
¸
¸

A
¸
¸
¸ =
d
dt
_
(ae
−kt
)
2
+ (bt)
2
+ 1 =
−a
2
e
2(−kt)
k + b
2
t

a
2
e
2(−kt)
+ b
2
t
2
+ 1
d
dt
¸
¸
¸

B
¸
¸
¸ =
d
dt
_
(c sin ωt)
2
+ (d cos ωt)
2
=
ω
2
c
2
−d
2

c
2
sin
2
ωt + d
2
cos
2
ωt
Dup˘ a cum se constat˘ a:
46
¸
¸
¸
¸
¸
d

A
dt
¸
¸
¸
¸
¸
,=
d
dt
¸
¸
¸

A
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
d

B
dt
¸
¸
¸
¸
¸
,=
d
dt
¸
¸
¸

B
¸
¸
¸
c.
d
dt
_

A

B
_
=
d
dt
(ae
−kt
c sin ωt + btd cos ωt)
= (ake
−kt
c + btdω) sin ωt + (ωae
−kt
c + bd) cos ωt
d.
d
dt
_

A

B
_
=
d
dt
¸
¸
¸
¸
¸
¸

i

j

k
ae
−kt
bt 1
c sin ωt d cos ωt 0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= ωd (sin ωt)

i + c (cos ωt) ω

j −
− (ake
−kt
d cos ωt + ae
−kt
dω sin ωt
+ cω cos ωtbt + cb sin ωt)

k
1.3 Calculat ¸i m˘arimea gradientul funct ¸iei:
f(x, y, z) = xy
2
+ yx
2
+ xyz
Rezolvare:
Conform definit ¸iei operatorului gradient, se obt ¸ine:
grad f =

∇f =
∂f
∂x

i +
∂f
∂y

j +
∂f
∂z

k
47
Derivatele part ¸iale ale funct ¸iei scalare f ˆın raport cu cele trei
coordonate sunt:
∂f
∂x
=

∂x
(xy
2
+ yx
2
+ xyz) = y
2
+ 2yx + yz
∂f
∂y
=

∂y
(xy
2
+ yx
2
+ xyz) = 2yx + x
2
+ xz
∂f
∂z
=

∂z
(xy
2
+ yx
2
+ xyz) = yx
Ca urmare m˘ arimea vectorului gradient este:
[∇f[ =
_
(y
2
+ 2yx + yz)
2
+ (2yx + x
2
+ xz)
2
+ (yx)
2
1.4 Calculat ¸i divergent ¸a vectorului:

A = 4x

i + 2

j + 4y

k
Rezolvare:
Conform definit ¸iei operatorului divergent ¸˘a, se obt ¸ine:
divr = ∇ r =

∂x
A
x
+

∂y
A
y
+

∂z
A
z
=

∂x
(4x) +

∂y
(2) +

∂z
(4y)
= 4
Rezultatul aplic˘ arii operatorului divergent ¸˘a unei m˘ arimi vectori-
ale este un scalar.
1.5 Determinat ¸i rotorul funct ¸iei vectoriale:

F = (4abyz
2
−10bx
2
y
2
)

i + (9abxz
2
−6bx
3
y)

j + 8abxyz

k
48
unde a, b, c−constante.
Rezolvare:
Conform definit ¸iei operatorului divergent ¸˘a, se obt ¸ine:
rot

F = ∇

F =
¸
¸
¸
¸
¸
¸

i

j

k

∂x

∂y

∂z
4abyz
2
−10bx
2
y
2
9abxz
2
−6bx
3
y 8abxyz
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=

i
_

∂y
(8abxyz) −

∂z
(9abxz
2
−6bx
3
y)
_

j
_

∂x
(8abxyz) −

∂z
(4abyz
2
−10bx
2
y
2
)
_
+

k
_

∂x
(9abxz
2
−6bx
3
y) −

∂y
(4abyz
2
−10bx
2
y
2
)
_
= −10abxz

i + (5abz
2
+ 2bx
2
y)

k
49
50
Capitolul 2
Mecanica clasic˘a
2.1 Cinematica punctului material
Cinematica studiaz˘a deplas˘ arile corpurilor ˆın funct ¸ie de timp,
f˘ar˘ a a t ¸ine cont de cauza care produce mi¸scarea. Deplasarea unui
corp fat ¸˘a de alte corpuri se raporteaz˘ a la un sistem de referint ¸˘a
solidar legat de corpurile alese drept repere.
Un principiu fundamental al Mecanicii newtoniene este principiul
caracterului absolut al m˘ asurii timpului, adic˘a m˘ asura timpului
este independent˘a de sistemul de referint ¸˘a ales, fat ¸˘a de care se
studiaz˘a mi¸scarea corpului. Cu alte cuvinte, dac˘a avem dou˘ a
fenomene care sunt simultane fat ¸˘a de un sistem de referint ¸˘a, ele
vor fi simultane fat ¸˘a de orice alt sistem de referint ¸˘a; deci, simul-
taneitatea a dou˘ a fenomene are un caracter absolut ˆın Menanica
newtonian˘ a.
ˆ
In Mecanic˘a, un corp ale c˘ arui dimensiuni pot fi neglijate ˆın tim-
pul mi¸sc˘arii sale, se nume¸ste punct material sau particul˘a ¸si
51
se reprezint˘a grafic printr-un punct geometric.
Fie un punct material care se deplaseaz˘ a ˆın timp; alegem ca sis-
tem de referint ¸˘a sistemul cartezian (Oxyz). Coordonatele x, y
¸si z ale punctului material ¸si respectiv vectorul de pozit ¸ie r sunt
funct ¸ii de timp:
r(t) : x(t) y(t) z(t) (2.1)
Funct ¸ia r(t) se nume¸ste legea de mi¸scare a punctului mate-
rial. Totalitatea pozit ¸iilor succesive ale punctului material ˆın timp
formeaz˘ a o curb˘ a numit˘ a tratectoria particulei ¸si este caracter-
izat˘ a prin ecuat ¸iile parametrice:
x = x(t) y = y(t) z = z(t) (2.2)
M˘arimile cinematice care caracterizeaz˘ a mi¸scarea unui punct
material sunt viteza ¸si accelerat ¸ia. Se define¸ste viteza medie ca
fiind variat ¸ia vectorului deplasare raportat˘ a la intervalul de timp
cˆat are loc deplasarea:
v
m
=
r

−r
t

−t
=
r(t

) −r(t)
t

−t
(2.3)
¸si respectiv viteza momentan˘a:
v =
dr
dt
= lim
t

→t
r(t

) −r(t)
t

−t
(2.4)
Observat ¸ie: vom folosi ˆın continuare notat ¸ia Leibnitz pentru
derivataˆın raport cu timpul a unei m˘ arimi, adic˘ a cu un punct dea-
supra pentru derivata de ordin ˆıntˆ ai ¸si respectiv cu dou˘a puncte
pentru derivata de ordin doi.
52
Deci, viteza particulei este derivata ˆın raport cu timpul a vec-
torului de pozit ¸ie:
v =
˙
r (2.5)
¸si are componentele:
˙
r : ˙ x(t) ˙ y(t) ˙ z(t) (2.6)
iar accelerat ¸ia este derivata vitezei ˆın raport cu timpul:
a =
˙
v =
¨
r (2.7)
¸si are componentele:
¨
r : ¨ x(t) ¨ y(t) ¨ z(t) (2.8)
Fie dou˘ a sisteme de referint ¸˘a S ¸si S

(Fig.1), care se mi¸sc˘a arbitrar
unul fat ¸˘a de cel˘alalt. Fie un punct material P aflat ˆın mi¸scare fat ¸˘a
de cele dou˘a sisteme de referint ¸˘a. M˘arimile cinematice similare
fat ¸˘a de cele dou˘a sisteme vor fi notate cu acelea¸si litere, f˘ar˘ a ¸si
respectiv cu accent.
ˆ
Intre vectorii de pozit ¸ie ai particulei, r (fat ¸˘a
de S) ¸si r

(fat ¸˘a de S

) este verificat˘ a relat ¸ia evident˘a:
r = r
o
+r

(2.9)
unde
r

= x

e

x
+ y

e

y
+ z

e

z
(2.10)
iar e

x
, e

y
¸si e

z
reprezint˘a versorii axelor de coordonate ale sistemu-
lui S

, dependent ¸i de timp. Vom deriva relat ¸ia (2.1.9) ˆın raport cu
timpul:
˙
r =
˙
r
o
+ x

˙
e

x
+ y

˙
e

y
+ z

˙
e

z
+ ˙ x

e

x
+ ˙ y

e

y
+ ˙ z

e

z
(2.11)
53
x
y
z
x’
y’
z’
S S’
r
r ‘
r
0
Fig.1
ˆ
In membrul stˆang al identit˘ at ¸ii (2.11) vectorul
˙
r reprezint˘a viteza
particulei fat ¸˘a de sistemul de referint ¸˘a fix S, ¸si este numit˘a conven-
t ¸ional vitez˘a absolut˘a.
ˆ
In membrul drept, suma primilor patru
termeni reprezint˘ a viteza particulei dac˘ a ea ar fi imobil˘ a fat ¸˘a de
sistemul S

, se numet ¸e vitez˘a de transport a particulei ¸si ea
este nul˘a dac˘ a sistemul S

nu se mi¸s˘a fat ¸˘a de S. Suma ultimilor
trei termeni din membrul drept reprezint˘ a viteza particulei fat ¸˘a de
sistemul mobil S

¸si se nume¸ste vitez˘a relativ˘a. A¸sadar, relat ¸ia
(2.11) se poate scrie sub forma:
v
abs
= v
transp
+v
rel
(2.12)
54
unde
v
abs
=
˙
r (2.13)
v
transp
=
˙
r
o
+ x

˙
e

x
+ y

˙
e

y
+ z

˙
e

z
(2.14)
v
rel
= ˙ x

e

x
+ ˙ y

e

y
+ ˙ z

e

z
(2.15)
Observat ¸ie: viteza de transport a particulei se compune din
viteza
˙
r
o
a originii sistemului mobil S

¸si din viteza de rotat ¸ie
ωr

= x
˙
e

x
+y
˙
e

y
+z
˙
e

z
a particulei solidar legate de S

, ˆın jurul
punctului O

, presupus fix. Relat ¸ia (2.12) se nume¸ste formula
de compunere a vitezelor ˆın Cinematica newtonian˘a.
Vom deriva ˆınc˘a o dat˘ a, ˆın raport cu timpul, identitatea (2.11):
¨
r =
¨
r
o
+ x

¨
e

x
+ y

¨
e

y
+ z

¨
e

z
+
¨ x

e

x
+ ¨ y

e

y
+ ¨ z

e

z
+ (2.16)
2( ˙ x

˙
e

x
+ ˙ y

˙
e

y
+ ˙ z

˙
e

z
)
ˆ
In membrul stˆang al identit˘ at ¸ii (2.16) vectorul
¨
r reprezint˘a ac-
celerat ¸ia particulei fat ¸˘a de sistemul de referint ¸˘a fix S, numit˘ a
accelerat ¸ie absolut˘a.
ˆ
In membrul drept, suma primilor patru
termeni reprezint˘ a accelerat ¸ia particulei dac˘ a aceasta ar fi soli-
dar legat˘ a de sistemul mobil S

¸si se nume¸ste accelerat ¸ie de
transport. Suma urm˘ atorilor trei termeni reprezint˘ a accelerat ¸ia
particulei fat ¸˘a de sistemul mobil S

¸si se nume¸ste accelerat ¸ie
relativ˘a, iar suma ultimilor trei termeni se nume¸ste accelerat ¸ie
complementar˘a sau accelerat ¸ie Coriolis. Cu notat ¸iile:
a
abs
=
¨
r (2.17)
a
transp
=
¨
r
o
+ x

¨
e

x
+ y

¨
e

y
+ z

¨
e

z
(2.18)
a
rel
= ¨ x

e

x
+ ¨ y

e

y
+ ¨ z

e

z
(2.19)
a
compl
= 2( ˙ x

˙
e

x
+ ˙ y

˙
e

y
+ ˙ z

˙
e

z
) (2.20)
55
relat ¸ia (2.16) se poate scrie sub forma:
a
abs
=a
transp
+a
rel
+a
compl
(2.21)
ceea ce reprezint˘a formula de compunere a accelerat ¸iilor ˆın
Cinematica newtonian˘a.
2.2 Transform˘arile Galilei
ˆ
In continuare, vom numi particul˘a liber˘a o particul˘ a asupra
c˘areia nu act ¸ioneaz˘a nici un alt corp. Experient ¸a arat˘ a c˘a e-
xist˘ a sisteme de referint ¸˘a privilegiate pentru care este adev˘ arat˘ a
urm˘ atoarea afirmat ¸ie: orice particul˘a liber˘ a se mi¸sc˘a cu vitez˘a
constant˘ a fat ¸˘a de aceste sisteme, adic˘ a se deplaseaz˘a rectiliniu ¸si
uniform (principiul inert ¸iei). Sistemele de referint ¸˘a pentru care
este valabil˘ a aceast˘ a afirmat ¸ie se numesc sisteme inert ¸iale.
S˘a studiem ˆın continuare mi¸scarea unei particule libere fat ¸˘a de
dou˘ a sisteme de referint ¸˘a inert ¸iale S (fix) ¸si S

(mobil), deci care
se mi¸sc˘a cu vitez˘a constant˘ a atˆ at fat ¸˘a de S cˆat ¸si fat ¸˘a de S

, adic˘a:
a
abs
= 0 ; a
rel
= 0 (2.22)
Conform legii de compunere a accelerat ¸iilor pentru o particul˘ a
(2.21), va rezulta:
a
transp
+a
compl
= 0 (2.23)
ceea ce va conduce la:
¨
r
o
= 0 ;
˙
e

x
= 0 ;
˙
e

y
= 0 ;
˙
e

z
= 0 (2.24)
Cerint ¸ele relat ¸iei (2.24) exprim˘ a faptul c˘ a originea O

se deplaseaz˘a
rectiliniu ¸si uniform fat ¸˘a de S, iar axele sistemului S

nu se rotesc
56
ˆın jurul originii O

. Mi¸scarea sistemului de referint ¸˘a, ˆın decursul
c˘areia axele r˘ amˆ an paralele cu ele ˆınsele se nume¸ste mi¸scare de
translat ¸ie. Deci, sistemul inert ¸ial S

are o mi¸scare de translat ¸ie
rectilinie ¸si uniform˘ a fat ¸˘a de sistemul inert ¸ial S.
Observat ¸ie: pentru a ment ¸ine starea de mi¸scare rectilinie ¸si uni-
form˘ a sau de repaus relativ a unei particule libere, fat ¸˘a de un
sistem de referint ¸˘a inert ¸ial, spat ¸iul ¸si timpul ˆın sistemul inert ¸ial
trebuie s˘a satisfac˘ a anumite caracteristici:
• spat ¸iul s˘a fie omogen, adic˘a toate punctele din spat ¸iu s˘a fie
echivalente
• spat ¸iul s˘a fie izotrop, adic˘ a traiectoriile particulelor libere aflate
ˆın mi¸scare s˘a fie rectilinii indiferent de direct ¸iile ˆın care are loc
mi¸scarea
• timpul s˘a fie uniform, adic˘a particulele libere s˘a parcurg˘ a spat ¸ii
egale ˆın intervale egale de timp
Vom introduce not ¸iunea de eveniment, prin care se ˆınt ¸elege un
fenomen produs ˆıntr-un anumit punct geometric, la un anumit
moment de timp. Un eveniment este caracterizat prin patru co-
ordonate spat ¸io-temporale: trei coordonate spat ¸iale x, y ¸si z ale
punctului unde are loc fenomenul ¸si o coordonat˘ a temporal˘ a t,
desemnˆand momentul producerii lui. Not ¸iunea de eveniment va
fi frecvent folosit˘ a mai ales ˆın Cinematica relativist˘ a.
Coordonatele spat ¸io-temporale (r, t) caracterizeaz˘ a mi¸scarea ab-
solut˘ a, coordonatele spat ¸io-temporale (r

, t) caracterizeaz˘ a mi¸sca-
rea relativ˘ a, iar r
o
caracterizeaz˘ a mi¸scarea de transport a sistemu-
lui S

fat ¸˘a de S, S

aflˆ andu-se ˆın mi¸scare rectilinie ¸si uniform˘ a cu
viteza v fat ¸˘a de S.
57
ˆ
Intre coordonatele spat ¸io-temporale ale unui eveniment fat ¸˘a de
cele dou˘a sisteme de referint ¸˘a exist˘ a relat ¸ia evident˘a:
r = r
o
+r

(2.25)
unde r
o
= vt

reprezint˘a ecuat ¸ia ce caracterizeaz˘ a mi¸scarea uni-
form˘ a a sistemului S

fat ¸˘a de S. Conform principiului funda-
mental al Mecanicii newtoniene al caracterului absolut al m˘ asurii
timpului, timpul se scurge la fel ˆın ambele sisteme de referint ¸˘a,
adic˘a:
t = t

(2.26)
Relat ¸iile (2.25) ¸si (2.26) reprezint˘ a transform˘arile Galilei care
exprim˘ a coordonatele spat ¸io-temporale ale unui eveniment fat ¸˘a de
un sistem de referint ¸˘a inert ¸ial ˆın funct ¸ie de coordonatele spat ¸io-
temporale ale aceluia¸si eveniment fat ¸˘a de un alt sistem de referint ¸˘a
inert ¸ial aflat ˆın mi¸scare rectilinie ¸si uniform˘ a fat ¸˘a de primul, ˆın
Mecanica newtonian˘ a. Pentru cazul particular ˆın care v[[Ox vom
obt ¸ine transform˘arile Galilei speciale directe:
x

= x −v t
y

= y
(2.27)
z

= z
t

= t
¸si respectiv transform˘arile Galilei speciale inverse:
x = x

+ v t

y = y

(2.28)
z = z

t = t

58
Consecint ¸ele transform˘arilor Galilei (speciale) se refer˘a la:
• legea de compunere a vitezelor ˆın Mecanica newtonian˘ a, adic˘a:
v
rel
= v
abs
−v (2.29)
• invariant ¸a lungimilor ˆın orice sistem de referint ¸˘a inert ¸ial, adic˘ a:
l

= l (2.30)
unde l

reprezint˘a lungimea unei bare m˘ asurat˘ a ˆın sistemul S

iar
l reprezint˘a lungimea acelea¸si bare m˘ asurat˘ a ˆın sistemul S.
Observat ¸ie: Transform˘ arile Galilei speciale au avantajul c˘ a au
o form˘ a foarte simpl˘ a ¸si cont ¸in caracteristica esent ¸ial˘a a relat ¸iei
dintre sistemele de referint ¸˘a inert ¸iale S ¸si S

, anume c˘a ele au unul
fat ¸˘a de cel˘alalt o mi¸scare de translat ¸ie rectilinie ¸si uniform˘ a.
2.3 Principiile dinamicii newtoniene
Dinamica studiaz˘ a mi¸scarea corpurilor plecˆ and de la cauza care o
produce. Principiile Dinamicii sunt propozit ¸ii cu caracter general,
obt ¸inute pe baza a numeroase date experimentale.
Principiul inert ¸iei (legea ˆıntˆai a lui Newton) afirm˘ a c˘a orice
particul˘ a, ˆın absent ¸a act ¸iunii altor corpuri, se mi¸sc˘a rectiliniu ¸si
uniform; deci, o particul˘ a liber˘ a se deplaseaz˘a cu vitez˘a constant˘ a.
Principiul inert ¸iei este verificat prin contrazicere, adic˘a nu s-a ob-
servat experimental c˘ a, dac˘ a este ˆındeplinit˘ a condit ¸ia din prin-
cipiu mi¸scarea s˘a nu tind˘ a la una rectilinie.
59
Observat ¸ie: apare not ¸iunea de inert ¸ie care reprezint˘ a tendint ¸a
unui corp de a nu-¸si modifica vitezaˆın cazul cˆand nu exist˘ a act ¸iuni
exterioare.
Principiul manifest˘arii act ¸iunii (legea a doua a lui New-
ton) afirm˘ a c˘a, ˆın condit ¸ii exterioare date, produsul dintre masa
¸si accelerat ¸ia unei particule este o funct ¸ie vectorial˘ a ce depinde
de pozit ¸ia particulei, viteza sa ¸si de timp:
m
¨
r =

F(r,
˙
r, t) (2.31)
Observat ¸ii:
• Apare not ¸iunea de mas˘a; prin experient ¸e de ciocnire se demon-
streaz˘a c˘a fiecare particul˘ a este caracterizat˘ a de o m˘ arime scalar˘ a
pozitiv˘ a, specific˘a ¸si invariant˘ a (ˆın Mecanica newtonian˘ a) care
reprezint˘a masa particulei.
• Funct ¸ia vectorial˘ a

F reprezint˘a fort ¸a cu care corpurile act ¸ionea-
z˘a asupra particulei, iar dependent ¸a

F(r,
˙
r, t) se nume¸ste legea
fort ¸ei sau expresia fort ¸ei. Fort ¸a

F este o m˘arime vectorial˘ a
m˘asurabil˘ a al c˘ arui modul exprim˘ a intensitatea act ¸iunii asupra
particulei, iar direct ¸ia ¸si sensul ei redau orientarea act ¸iunii
• Principiul doi stabile¸ste dependent ¸a general˘ a a fort ¸ei de vari-
abilele cinematice r,
˙
r ¸si t, dar nu d˘ a o prescript ¸ie pentru forma
concret˘a a acestei dependent ¸e.
• Relat ¸ia (2.31) reprezint˘ a ecuat ¸ia fundamental˘a a Dinamicii
Principiul independent ¸ei act ¸iunilor afirm˘ a c˘a exercitarea si-
multan˘ a a mai multor act ¸iuni asupra unei particule nu modific˘ a
legile fort ¸elor; efectul asupra particulei este exprimat prin suma
60
fort ¸elor individuale:

F(r,
˙
r, t) =

n

F
n
(r,
˙
r, t) (2.32)
Principiul act ¸iunii ¸si react ¸iunii (legea a treia a lui New-
ton) afirm˘ a c˘a dou˘ a corpuri act ¸ioneaz˘a unul asupra celuilalt ˆın
a¸sa fel ˆıncˆat fort ¸ele corespunz˘atoare sunt egale ca m˘ arime ¸si de
sens contrar:

F
12
= −

F
21
(2.33)
unde

F
12
reprezint˘a act ¸iunea corpului 1 asupra corpului 2, iar

F
21
reprezint˘a react ¸iunea corpului 2 asupra corpului 1.
Principiul relativit˘at ¸ii a lui Galilei afirm˘ a c˘a, pornind de
la situat ¸ii init ¸iale similare, evolut ¸ia unui ansamblu de particule
izolat (nu act ¸ioneaz˘a nici o fort ¸˘a din exterior asupra ansamblu-
lui) este aceea¸si ˆın orice sistem de referint ¸˘a inert ¸ial.
O consecint ¸˘a deosebit de important˘ a a acestui principiu se ob-
t ¸ine exprimˆ and legea a doua a lui Newton pentru o particul˘ a care
face parte dintr-un ansamblu izolat, fat ¸˘a de sistemele inert ¸iale S
¸si S

:
m
¨
r =

F(r,
˙
r, t) fat ¸˘a de S
(2.34)
m
¨
r

=

F(r

,
˙
r

, t

) fat ¸˘a de S’
Se observ˘ a c˘a legea fort ¸ei este aceea¸si ˆın ambele sisteme de referin-
t ¸˘a, conform principiului relativit˘ at ¸ii a lui Galilei. Leg˘ atura dintre
61
sistemele inert ¸iale este dat˘a de transformarea Galilei (2.25), care
derivat˘ a de dou˘ a ori conduce la relat ¸ia:
¨
r

=
¨
r (2.35)
adic˘a accelerat ¸iile particulei ˆın sistemul S ¸si S

sunt identice. Con-
form relat ¸iei (2.34) rezult˘ a:

F(r

,
˙
r

, t) =

F(r,
˙
r, t) (2.36)
Folosind relat ¸iile de transformare Galilei, egalitatea (2.36) devine:

F(r −v t,
˙
r −v, t) ≡

F(r,
˙
r, t) (2.37)
identitate ce exprim˘ a invariant ¸a expresiei fort ¸ei exercitate
asupra unei particule dintr-un ansamblu izolat, la schimbarea
sistemului de referint ¸˘a inert ¸ial. Cu alte cuvinte, dac˘ a avem la
dispozit ¸ie o mult ¸ime infinit˘ a de sisteme de referint ¸˘a inert ¸iale, con-
form principiului relativit˘ at ¸ii a lui Galilei nici unul din aceste sis-
teme nu este privilegiat ˆın descrierea mi¸sc˘arii unei particule libere
¸si toate principiile Mecanicii au aceea¸si form˘ a fat ¸˘a de orice sistem
de referint ¸˘a inert ¸ial.
ˆ
In concluzie, Dinamica studiaz˘a mi¸scarea corpurilor pornind de
la expresiile, presupuse cunoscute, ale fort ¸elor exercitate asupra
lor. Bazˆ andu-ne pe principii, s˘a vedem cum se formuleaz˘a concret
problemele Dinamicii.
Fie un punct material de mas˘ a m solicitat de fort ¸a

F(r,
˙
r, t) ce
reprezint˘a o act ¸iune exterioar˘ a cunoscut˘ a. Problema de dinamic˘ a
const˘a ˆın determinarea mi¸sc˘arii particulei, iar rezolvarea ei se face
cu ajutorul ecuat ¸iei diferent ¸iale vectoriale (2.31) pentru vectorul
62
de pozit ¸ie r al particulei, ca funct ¸ie de timp. Aceast˘a ecuat ¸ie vec-
torial˘ a, scris˘a pe componente revine la un sistem de trei ecuat ¸ii
diferent ¸iale de ordin doi, ˆın form˘ a normal˘ a, pentru funct ¸iile x(t),
y(t) ¸si z(t):
m¨ x = F
x
(x, y, z, ˙ x, ˙ y, ˙ z, t)
m¨ y = F
y
(x, y, z, ˙ x, ˙ y, ˙ z, t) (2.38)
m¨ z = F
z
(x, y, z, ˙ x, ˙ y, ˙ z, t)
Acestui sistem de ecuat ¸ii diferent ¸iale i se asociaz˘a condit ¸iile
init ¸iale:
x(t
o
) = x
o
˙ x(t
o
) = v
ox
y(t
o
) = y
o
˙ y(t
o
) = v
oy
(2.39)
z(t
o
) = z
o
˙ z(t
o
) = v
oz
Sistemul de ecuat ¸ii diferent ¸iale (2.38) impreun˘ a cu condit ¸iile init ¸i-
ale (2.39) formeaz˘ a o problem˘a Cauchy care ne ofer˘ a, conform
matematicii, o solut ¸ie unic˘a de forma:
x = x(t)
y = y(t) (2.40)
z = z(t)
obt ¸inˆandu-se legea de mi¸scare a particulei:
r = r(t) (2.41)
determinat˘ a de condit ¸iile init ¸iale:
r(t
o
) = r
o
(2.42)
˙
r(t
o
) = v
o
63
Numim stare mecanic˘a la momentul t a unui punct material,
ansamblul ¦r(t),
˙
r(t)¦ format din vectorul s˘ au de pozit ¸ie ¸si viteza
sa ˆın acel moment. Condit ¸iile init ¸iale (2.42) definesc starea me-
canic˘a a particulei la momentul t
o
.
Deci, ˆın ipoteza c˘ a expresia fort ¸ei este cunoscut˘a, starea mecanic˘ a
a unei particule la un moment dat determin˘a univoc legea ei de
de mi¸scare. Principial este suficient s˘a cunoa¸stem starea mecanic˘a
la un moment t
o
pentru a deduce, f˘ar˘ a nici o ambiguitate, starea
mecanic˘a a particulei la orice alt moment. Legea de mi¸scare poate
fi g˘ asit˘ a efectiv prin integrarea ecuat ¸iei diferent ¸iale (2.31), care se
nume¸ste ecuat ¸ia de mi¸scare a particulei.
Observat ¸ie: pˆ an˘ a acum s-a discutat modul ˆın care legile lui
Newton guverneaz˘a mi¸scarea punctelor materiale ˆın sistemele de
referint ¸˘a inert ¸iale. Este necesar s˘a facem cˆateva considerat ¸ii de
dinamic˘ a privind sistemele de referint ¸˘a neinert ¸iale (sisteme
pentru care nu mai este valabil principiul inert ¸iei). Fat ¸˘a de sis-
temele neinert ¸iale, legea a doua a lui Newton are un enunt ¸ similar
aceluia fat ¸˘a de sistemele inert ¸iale, cu deosebirea major˘ a c˘ a fort ¸ei
care descrie act ¸iunea fizic˘a a altor corpuri asupra particulei tre-
buie s˘a i se adauge fort ¸ele de inert ¸ie, anume fort ¸a de transport
¸si fort ¸a Coriolis. Celelalte legi ale lui Newton (principiul inert ¸iei,
independent ¸ei act ¸iunilor, act ¸iunii ¸si react ¸iunii) r˘amˆ an neschim-
bate ˆın ce prive¸ste traducerea propriet˘ at ¸ilor act ¸iunilor fizice prin
ˆınsu¸siri ale legilor fort ¸elor.
Remarc˘ am c˘a, ˆın general, ecuat ¸ia de mi¸scare a unei particule ˆıntr-
un sistem de referint ¸˘a neinert ¸ial este considerabil mai complicat˘a
decˆat ecuat ¸ia de mi¸scare scris˘a fat ¸˘a de un sistem inert ¸ial.
ˆ
In
consecint ¸˘a, legea de mi¸scare a particulei este mai greu de calculat.
De¸si aceste considerat ¸ii arat˘ a c˘a sistemele inert ¸iale sunt privile-
64
giate, totu¸si ˆın multe cazuri sunt folosite sistemele de referint ¸˘a
neinert ¸iale.
2.4 Interact ¸iile fundamentale
Cele cinci principii ale Dinamicii, ˆımpreun˘ a cu principiul carac-
terului absolut al m˘ asurii timpului alc˘ atuiesc sistemul de principii
fizice fundamentale, pornind de la care se dezvolt˘ a logic ˆıntreaga
Mecanic˘a newtonian˘ a. Principiile Mecanicii newtoniene sunt con-
forme cu realitatea pentru un domeniu foarte intins de mi¸sc˘ari ale
corpurilor. Domeniile ˆın care ele ˆınceteaz˘a sa fie valabile sunt:
• mi¸sc˘arile corpurilor cu viteze apropiate de viteza luminii, care
sunt descrise corect pe baza principiilor Teoriei relativit˘at ¸ii
• mi¸sc˘arile particulelor la scar˘ a atomic˘ a ¸si nuclear˘a a c˘ aror de-
scriere este guvernat˘a de principiile Mecanicii cuantice
ˆ
In afar˘ a de informat ¸ia fizic˘a general˘ a cont ¸inut˘a ˆın principii, ˆın
Mecanica newtonian˘ a se mai introduce informat ¸ia fizic˘a sub forma
legilor de fort ¸˘a ale interact ¸iilor care apar ˆın diferite probleme con-
crete. Fort ¸ele din Mecanic˘a corespund unor interact ¸ii fizice com-
plexe, dar oricˆ at de complexe ar fi exist˘ a o anumit˘ a suprapunere
de interact ¸iuni fundamentale.
ˆ
In prezent, se cunosc patru clase de interact ¸iuni fundamentale pe
care le vom enumera ˆın ordinea intensit˘ at ¸ii crescˆande.
Interactiunile gravitat ¸ionale sunt cele mai slabe, dar cele mai
generale: orice pereche de corpuri care au mase interact ¸ioneaz˘a
gravitat ¸ional. Legea de fort ¸˘a a acestei interact ¸iuni a fost de-
dus˘a de Newton (1687). Fort ¸a gravitat ¸ional˘ a dintre dou˘ a par-
ticule este atractiv˘ a, proport ¸ional˘ a cu produsul maselor ¸si invers
65
proport ¸ional˘ a cu p˘ atratul distant ¸ei dintre particule:

F
grav
= −Γ
m
1
m
2
r
12
r
12
r
12
(2.43)
cunoscut˘ a sub numele de legea gravitat ¸iei universale. Γ este
constanta gravitat ¸ional˘a universal˘a ¸si a fost determinat˘ a ex-
perimental, cu precizie, de c˘atre Cavendish (1798):
Γ = 6.67 10
−11
Nm
2
kg
−2
.
Observat ¸ii:
• mi¸scarea corpurilor cere¸sti este determinat˘a ˆın principal de in-
teract ¸iunea lor gravitat ¸ional˘ a ¸si deci este guvernat˘a de legea gra-
vitat ¸ional˘ a universal˘ a (2.43)
• la scar˘ a terestr˘ a, prezint˘a important ¸˘a atract ¸ia gravitat ¸ional˘ a
a Pamˆ antului asupra oric˘ arui alt corp; fort ¸a corespunz˘atoare, ˆın
vecin˘atatea suprafet ¸ei terestre se nume¸ste greutatea corpurilor;
interact ¸iunea gravitat ¸inal˘a a corpurilor la suprafat ¸a P˘amˆ antului
este complet neglijabil˘ a fat ¸˘a de celelalte interact ¸iuni ale lor.
Interact ¸iunile electromagnetice sunt mult mai puternice de-
cˆat cele gravitat ¸ionale , dar se manifest˘ a numai ˆıntre particulele
care posed˘a sarcin˘a electric˘a. Legea de fort ¸˘a a interact ¸iunii
electromagnetice dintre dou˘ a corpuri ˆınc˘arcate nemi¸scate a fost
stabilit˘ a de Coulomb (1785). Fort ¸a coulombian˘a dintre dou˘ a
particule ˆınc˘arcate este proport ¸ional˘ a cu produsul sarcinilor q
1
¸si
q
2
ale particulelor, invers proport ¸ional˘ a cu p˘ atratul distant ¸ei din-
tre ele ¸si este atractiv˘ a sau repulsiv˘ a, dup˘a cum sarcinile au semne
contrare sau au acela¸si semn:

F
Coulomb
= k
q
1
q
2
r
2
12
r
12
r
12
(2.44)
66
Factorul de proport ¸ionalitate k este pozitiv, iar valoarea lui rezult˘ a
din alegerea unit˘ at ¸ilor de m˘ asur˘ a:
k ≡
1
4πε
o
= 8.99 10
9
Nm
2
C
−2
(2.45)
O particul˘ a cu sarcina q aflat˘ aˆın mi¸scare cu viteza v ˆıntr-un cˆamp
electromagnetic extern, este supus˘ a fort ¸ei Lorentz:

F = q(

E +v

B) (2.46)
unde

E este intensitatea cˆ ampului electric iar

B este induct ¸ia
cˆampului magnetic la un moment dat ¸si ˆın punctul ˆın care se
g˘ ase¸ste particula ˆın acel moment.
Observat ¸ie: majoritatea fenomenelor din natur˘ a sunt datorate
interact ¸iunilor electromagnetice; astfel, structura stabil˘ a a atomi-
lor ¸si moleculelor, coeziunea corpurilor, frec˘ arile, react ¸iile chimice,
procese biologice constituie exemple ale suprapunerii tot mai com-
plexe a interact ¸iilor electromagnetice.
Teoria sistematic˘ a a interact ¸iunilor electromagnetice ¸si a efectelor
lor macroscopice este studiat˘ a de Electrodinamica clasic˘ a, iar
studiul aprofundat al interact ¸iunilor electromagnetice pure dintre
particulele elementare formeaz˘a obiectul Electrodinamicii cuan-
tice.
Interact ¸iunile slabe ¸si tari se manifest˘a numai la scar˘ a nu-
clear˘ a, la distant ¸e cel mult de ordinul 10
−15
m. Interact ¸iunile
slabe sunt cele care produc react ¸ii de tipul emisiei β a unor nuclee
radioactive; aceste interact ¸ii au o intensitate de 10
9
ori mai mic˘ a
decˆat aceea a celor electromagnetice. Interact ¸iunile tari leag˘ a
67
strˆ ans protonii ¸si neutronii ˆın nucleele atomice, asigurˆ and sta-
bilitatea nucleelor. Interact ¸iunile tari sunt de circa 10
3
ori mai
intense decˆat cele electromagnetice.
2.5 Teoremele generale ale Mecanicii
pentru un punct material
Teoremele generale ale Mecanicii sunt consecint ¸ele principiilor Di-
namicii, careˆınlesnesc abordarea problemei mi¸sc˘arii unei particule
sau sistem de particule. Vom considera ˆın continuare un punct
material de mas˘ a m ¸si solicitat de fort ¸a

F(r,
˙
r, t), dat˘ a ˆıntr-un
sistem de referint ¸˘a inert ¸ial S.
2.5.1 Teorema impulsului
Se nume¸ste impuls al unei particule, produsul dintre masa m ¸si
viteza v =
˙
r a particulei. Impulsul se noteaz˘ a cu p iar unitatea de
m˘asur˘ a ˆın sistemul internat ¸ional de unit˘ at ¸i este [p]
SI
= kg m/s
sau N s:
p = mv (2.47)
Dac˘ a vom deriva ˆın raport cu timpul relat ¸ia de definit ¸ie (2.47)
vom obt ¸ine:
d p
dt
= m
dv
dt
= m
¨
r =

F (2.48)
Aceast˘a formul˘ a ne arat˘ a c˘a derivata ˆın raport cu timpul a im-
pulsului este egal˘a cu fort ¸a total˘ a exercitat˘ a asupra particulei ¸si
reprezint˘a teorema impulsului pentru un punct material. Acest
68
rezultat nu este decˆat o definit ¸ie alternativ˘ a a fort ¸ei, care folose¸ste
not ¸iunea de impuls, cele dou˘a definit ¸ii:

F = ma
(2.49)

F =
d p
dt
fiind echivalente atunci cˆand masa este constant˘ a.
O consecint ¸˘a imediat˘ a a formulei (2.48) se refer˘ a la cazul cˆ and
fort ¸a total˘ a care act ¸ioneaz˘a asupra particulei este nul˘ a; atunci ¸si
numai atunci, impulsul total al particulei se conserv˘ a ˆın timp:

F ≡

0 ↔ p(t) ≡ p(t
o
) (2.50)
Aceast˘a concluzie este numit˘ a legea de conservare a impulsu-
lui. Din punct de vedere matematic, componentele constante p
x
,
p
y
¸si p
z
ale impulsului particulei libere sunt integrale prime ale
ecuat ¸iei de mi¸scare (2.31), adic˘ a integrale prime ale sistemului de
ecuat ¸ii diferent ¸iale (2.38).
2.5.2 Teorema momentului cinetic
Momentul impulsului sau momentul cinetic (orbital) al
unei particule este definit ca produsul vectorial dintre vectorul de
pozit ¸ie r ¸si impulsul p al particulei:

l = r p [l]
SI
= J s (2.51)
69
Vom calcula ˆın continuare derivata ˆın raport cu timpul a momen-
tului cinetic folosindu-ne ¸si de formula (2.48):
d

l
dt
=
d
dt
(r p) = r
˙
p +
˙
r p = r

F + m
˙
r
˙
r =

M

d

l
dt
=

M (2.52)
unde

M = r

F reprezint˘a momentul fort ¸ei. Relat ¸ia (2.52)
exprim˘ a teorema momentului cinetic: derivata ˆın raport cu
timpul a momentului cinetic al unei particule este egal˘ a cu mo-
mentul fort ¸ei exercitate asupra particulei.
O consecint ¸˘a a teoremei momentului cinetic se refer˘ a la cazul
cˆand momentul fort ¸ei totale care act ¸ioneaz˘ a asupra particulei este
nul; atunci ¸si numai atunci, momentul cinetic al particulei se con-
serv˘a ˆın timp:

M ≡

0 ↔

l(t) ≡

l(t
o
) (2.53)
Acest rezultat se nume¸ste teorema de conservare a momen-
tului cinetic. Componentele constante l
x
, l
y
¸si l
z
ale momentului
cinetic sunt integrale prime ele ecuat ¸iei de mi¸scare (2.31) ¸si sunt
complet determinate de starea mecanic˘ a a particulei la momentul
t
o
.
Observat ¸ie: momentul fort ¸ei totale ce act ¸ioneaz˘a asupra unei
particule poate fi nul ˆın urm˘atoarele cazuri:


F =

0 →

M =

0 →

l = const.


F ,=

0; acest lucru se ˆıntˆ ampl˘ a atunci cˆ and fort ¸a este o fort ¸˘a
central˘a, adic˘ a direct ¸ia fort ¸ei ce act ¸ioneaz˘a asupra particulei
trece printr-un punct fix dat numit centru de fort ¸˘a ( Fig. 2).
70
F
&
SL
m
r
&
O
Fig. 2
Expresia unei fort ¸e centrale este:

F = f(r, t)
r
r
(2.54)
deci are direct ¸ia vectorului de pozit ¸ie. Momentul acestei fort ¸e
centrale va fi:

M = r

F = r f(r, t)
r
r
=

0

l = const. (2.55)
2.5.3 Teorema energiei cinetice
Energia cinetic˘a este o m˘arime scalar˘ a nenegativ˘ a definit˘ a prin
semiprodusul dintre masa ¸si p˘atratul vitezei particulei:
E
cin
=
1
2
mv
2
=
1
2
mvv (2.56)
Fie o port ¸iune din traiectoria unei particule cuprins˘ aˆıntre punctele
A
1
¸si A
2
(Fig.3) ˆın care particula se g˘ ase¸ste la momentele t
1
¸si re-
spectiv t
2
.
ˆ
In intervalul de timp elementar dt, particula parcurge
71
x
y
z
(C)
S
P
r
r ‘
O
A
1
r
1
r
2
A
2
A
A’
Fig.3
arcul AA

avˆ and vectorul deplasare:

AA

= dr = vdt (2.57)
Fie

F(r, v, t) fort ¸a ce act ¸ioneaz˘ a asupra particulei ˆın punctul A.
Produsul scalar:
dL =

F dr = F
x
dx + F
y
dy + F
z
dz = F[r[ cos θ (2.58)
se nume¸ste lucrul mecanic elementar al fort ¸ei

F corespunz˘ator
deplas˘arii elementare dr a particulei. Unghiul θ este unghiul din-
tre fort ¸˘a ¸si direct ¸ia deplas˘ arii. Semnificat ¸ia liniut ¸ei transversale
72
de pe litera d ˆın ecuat ¸ia (2.58) este c˘ a expresia diferent ¸ial˘a dL
nu este ˆın general diferent ¸ial˘a total˘ a a vreunei funct ¸ii de pozit ¸ia
particulei.
Observat ¸ii:
• dac˘a fort ¸a este perpendicular˘a pe direct ¸ia deplas˘ arii (

F ⊥ dr)
atunci lucrul mecanic elementar este nul
• dac˘a fort ¸a nu este perpendicular˘a pe direct ¸ia deplas˘ arii, atunci
lucrul mecanic elementar poate fi pozitiv ¸si se nume¸ste lucrul
mecanic primit de particul˘a sau lucrul mecanic motor, sau
poate fi negativ ¸si atunci se nume¸ste lucrul mecanic cedat de
particul˘ a sau lucrul mecanic rezistent
• lucrul mecanic efectuat de fort ¸a

F ˆın unitatea de timp este numit
puterea fort ¸ei

F care se exercit˘a asupra particulei, la momentul
t:
dL
dt
= P =

F v (2.59)
Puterea poate fi pozitiv˘ a (putere primit˘a), negativ˘ a (putere
cedat˘a) sau nul˘ a.
Lucrul mecanic total corespunz˘ ator deplas˘ arii particulei ˆın inter-
valul de timp [t
1
, t
2
] se nume¸ste lucrul mecanic integral ¸si este
definit prin relat ¸ia:
L[t
1
, t
2
] ≡
_
A
2
A
1

F(r, v, t) dr (2.60)
Dac˘ a vom utiliza ˆın continuare legea de mi¸scare a particulei r =
r(t) vom putea transforma integrala (2.60) ˆıntr-o integral˘ a dup˘ a
73
timp (integral˘ a Riemann):
L[t
1
, t
2
] =
_
t
2
t
1

F[r(t), v(t), t]v(t)dt (2.61)
Vom deriva ˆın continuare energia cinetic˘a a particulei ˆın raport
cu timpul:
dE
c
dt
=
d
dt
(
1
2
mvv) =
1
2
m[v
˙
v +
˙
vv] = mv
˙
v = v

F =
dL
dt

dE
c
dt
=
dL
dt
⇒dE
c
= dL (2.62)
Relat ¸ia (2.62) arat˘ a c˘a derivata ˆın raport cu timpul a energiei
cinetice a unei particule este egal˘ a cu puterea fort ¸ei exercitate
asupra particulei, sau variat ¸ia energiei cinetice a particulei ˆıntr-
un interval infinitezimal dt este egal˘ a cu lucrul mecanic elemen-
tar efectuat ˆın acest interval de timp de fort ¸a exercitat˘ a asupra
particulei. Afirmat ¸iile de mai sus sunt enunt ¸uri echivalente ale
teoremei energiei cinetice, ˆın forma diferent ¸ial˘a. Forma
integral˘a a acestei teoreme se exprim˘ a prin relat ¸ia:
E
cin
(t
2
) −E
cin
(t
1
) =
_
t
2
t
1

F[r(t), v(t), t]v(t)dt
→E
cin
(t
2
) −E
cin
(t
1
) = L[t
1
, t
2
] (2.63)
Deci, variat ¸ia energiei cinetice a unei particule ˆın intervalul de
timp [t
1
, t
2
] este egal˘ a cu lucrul integral al fort ¸ei exercitate asupra
particulei.
74
2.5.4 Energia potent ¸ial˘a. Energia mecanic˘a.
Teorema de conservare a energiei meca-
nice
Fie cazul particular cˆ and fort ¸a ce act ¸ioneaz˘a asupra particulei nu
depinde decˆat de pozit ¸ia particulei (nu ¸si explicit de timp), deci
particula se mi¸sc˘a sub act ¸iunea unui cˆamp de fort ¸e static:

F =

F(r) =

F(x, y, z) (2.64)
Vom considera de asemenea c˘ a lucrul mecanic al acestei fort ¸e nu
depinde de drumul urmat de particul˘ a (cˆ ampuri speciale de fort ¸e).
Din punct de vedere al Analizei matematice, condit ¸ia necesar˘a ¸si
suficient˘a ca integrala curbilinie a unei funct ¸ii vectoriale

F =

F(r)
(lucrul mecanic) s˘a fie independent˘a de curba care une¸ste dou˘a
puncte date ¸si s˘a depind˘ a numai de aceste puncte, se poate ex-
prima prin urm˘ atoarele dou˘ a afirmat ¸ii echivalente:
• exist˘a o funct ¸ie U = U(r), determinat˘ a pˆ an˘ a la o constant˘ a
aditiv˘ a, care satisface identic egalit˘ at ¸ile:
F
x
= −
∂U
∂x
F
y
= −
∂U
∂y
(2.65)
F
z
= −
∂U
∂z
Totodat˘ a este adev˘ arat˘ a relat ¸ia:
_
A
2
A
1

Fdr = −[U(r
2
) −U(r
1
)] (2.66)
75
unde integrala curbilinie se ia pe un drum arbitrar
• Funct ¸iile F
x
(x, y, z), F
y
(x, y, z) ¸si F
z
(x, y, z) verific˘a identit˘ at ¸ile:
∂F
y
∂x
=
∂F
x
∂y
;
∂F
z
∂y
=
∂F
y
∂z
;
∂F
x
∂z
=
∂F
z
∂x
(2.67)
Propriet˘ at ¸ile (2.65) ¸si (2.67) scrise sub form˘ a vectorial˘ a devin:

F(r) = −

∇U(r) (2.68)



F(r) =

0 (2.69)
Dac˘ a funct ¸ia vectorial˘ a

F(r), cu proprietatea (2.68) este un cˆ amp
de fort ¸e, atunci m˘arimea U(x, y, z) se nume¸ste energia potent ¸ial˘a
a particulei ˆın punctul de coordonate x, y, z ¸si este un cˆamp scalar.
Dac˘ a cˆ ampul de fort ¸e

F(r) deriv˘ a dintr-o energie potent ¸ial˘a U(r),
atunci lucrul mecanic elementar al fort ¸ei este diferent ¸iala total˘ a
a unei funct ¸ii de coordonate:
dL =

Fdr = F
x
dx + F
y
dy + F
z
dz
= −
∂U
∂x

∂U
∂y

∂U
∂z
= −dU(x, y, z)
→dL = −dU (2.70)
Deoarece particula se mi¸sc˘a, energia ei potent ¸ial˘a depinde de timp
prin intermediul coordonatelor particulei. Prin ˆımp˘ art ¸irea iden-
tit˘ at ¸ii (2.70) la intervalul de timp dt, corespunz˘ator deplas˘ arii dr,
se obt ¸ine expresia puterii fort ¸ei:

Fv = −
dU
dt
(2.71)
Dac˘ a vom t ¸ine cont acum de expresia matematic˘ a a teoremei en-
ergiei cinetice, vom obt ¸ine urm˘atorul rezultat:
d
dt
(E
cin
+ U) = 0 (2.72)
76
d(E
cin
+ U) = 0 (2.73)
Suma dintre energia cinetic˘ a ¸si energia potent ¸ial˘a a particulei:
E ≡ E
cin
+ U (2.74)
se nume¸ste energia mecanic˘a a particulei. Relat ¸iile (2.72) ¸si
(2.73) reprezint˘ a forma diferent ¸ial˘a a legii conserv˘arii en-
ergiei mecanice, care se enunt ¸˘a astfel: ˆın cursul mi¸sc˘arii unei
particuleˆıntr-un cˆamp de fort ¸e static al c˘ arui lucru mecanic nu de-
pinde de drumul urmat, energia mecanic˘ a a particulei nu variz˘ a ˆın
timp. Forma integral˘a a legii conserv˘arii energiei se obt ¸ine
din relat ¸ia (2.66) ¸si forma (2.63) a teoremei energiei cinetice:
E
cin
(t
2
) −E
cin
(t
1
) = U(r
1
) −U(r
2
)
→(E
cin
+ U)
t
2
= (E
cin
+ U)
t
1
(2.75)
ˆ
In consecint ¸˘a, atunci cˆ and o particul˘ a se mi¸sc˘a ˆıntr-un cˆamp de
fort ¸e static, derivat dintr-o energie potent ¸ial˘ a se definet ¸e energia
mecanic˘a a particulei cu proprietatea esent ¸ial˘a c˘a se conserv˘a ˆın
timp. M˘arimea conservat˘ a E este complet determinat˘ a de starea
init ¸ial˘ a a particulei:
E[r(t), v(t)] ≡ E(r
o
, v
o
) =
1
2
mv
2
o
+ U(r
o
) (2.76)
Observat ¸ii
• din punct de vedere matematic, energia este o integral˘ a prim˘ a
a ecuat ¸iei de mi¸scare (2.31)
• se disting dou˘a feluri de fort ¸e: fort ¸e pentru care se poate formula
legea conserv˘ arii energiei, numite fort ¸e conservative ¸si fort ¸e care
nu au aceast˘ a proprietate, numite fort ¸e neconservative
77
2.6 Teoremele generale ale Mecanicii
pentru un sistem de puncte mate-
riale
Fie un sistem de N puncte materiale (N > 1) de mase m
i
(i =
1, N) fiecare. Presupunem cunoscute toate fort ¸ele, exterioare ¸si
interioare, exercitate asupra particulelor din ansamblul consid-
erat.
Vom defini centrul de mas˘a al sistemului de puncte materi-
ale, ca fiind punctul geometric caracterizat de vectorul de pozit ¸ie
(Fig. 4):

R =
N

i=1
m
i
r
i
N

i=1
m
i
=
1
M
N

i=1
m
i
r
i


R =
N

i=1
m
i
M
r
i
(2.77)
unde M =
N

i=1
m
i
reprezint˘a masa total˘a a sistemului de puncte
materiale.
Observat ¸ie: vectorul de pozit ¸ie

R al centrului de mas˘a este suma
ponderat˘ a a vectorilor de pozit ¸ie ai tuturor particulelor din sistem,
cu ponderi egale cu rapoartele dintre masele particulelor individ-
uale ¸si masa total˘ a a sistemului,
m
i
M
.
Vom defini viteza centrului de mas˘a privit ca un punct fic-
78
O
x
y
z
m
2
m
1
m
3
m
i
1
r
&
2
r
&
i
r
&
CM
Fig. 4
tiv, ca fiind:

V =
˙

R =
N

i=1
m
i
˙
r
i
M
=
1
M
N

i=1
m
i
˙
r
i
(2.78)
iar accelerat ¸ia centrului de mas˘a:
˙

V =
¨

R =
N

i=1
m
i
¨
r
i
N

i=1
m
i
=
1
M
N

i=1
m
i
¨
r
i
(2.79)
79
2.6.1 Teorema impulsului pentru un sistem de
puncte materiale
Prin definit ¸ie, impulsul

P al sistemului de particule este egal
cu suma impulsurilor particulelor constituente:

P =
N

i=1
p
i
(2.80)
Vom nota ˆın continuare prin

F
ext
ca fiind fort ¸a total˘ a exterioar˘ a
ce act ¸ioneaz˘a asupra sistemului de particule ¸si care este egal˘ a cu
suma fort ¸elor exterioare

F
ext,i
ce act ¸ioneaz˘a asupra fiec˘ arei par-
ticule, iar prin

F
int
- fort ¸a total˘ a interioar˘ a ce act ¸ioneaz˘ a asupra
sistemului de particule ¸si care este egal˘a cu suma fort ¸elor inte-
rioare

F
int,i
ce act ¸ioneaz˘a asupra fiec˘ arei particule (Fig. 5):
m
i
m
j
F
ext,i
F
int,i
F
j,i
F
i,j
Fig. 5
80

F
ext

N

i=1

F
ext,i
(2.81)

F
int

N

i=1

F
int,i
(2.82)
Fort ¸a care act ¸ioneaz˘a asupra fiec˘ arei particule i a sistemului va fi:

F
i
=

F
ext,i
+

F
int,i
(2.83)
iar ecuat ¸ia de mi¸scare va fi, conform principiului doi al Mecanicii:
m
i
¨
r
i
=

F
i
(r
1
, r
2
, .....r
N
;
˙
r
1
,
˙
r
2
....
˙
r
N
; t) (i = 1, N) (2.84)
Scrise pe componente, cele N ecuat ¸ii diferent ¸iale vectoriale (2.84)
revin la un sistem de 3N ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul doi, pentru
componentele vectorilor de pozit ¸ie ai tuturor particulelor r
i
, ca
funct ¸ii de timp. Acestui sistemˆıi asociem urm˘ atoarele 6N condit ¸ii
init ¸iale:
r
i
(t
o
) = r
oi
(2.85)
˙
r
i
(t
o
) = v
oi
Sistemul de ecuat ¸ii diferent ¸iale (2.84) ¸si condit ¸iile init ¸iale (2.85)
alc˘atuiesc o problem˘ a Cauchy care ne ofer˘ a o solut ¸ie unic˘a:
r
i
= r
i
(t) i = 1, N (2.86)
Aceast˘a solut ¸ie reprezint˘a legea de mi¸scare a sistemului de
particule determinat˘ a de condit ¸iile init ¸iale (2.85). Ansamblul
81
vectorilor de pozit ¸ie ai tuturor particulelor la un moment dat t
¦r
1
(t), r
2
(t), ....r
N
(t)¦, define¸ste configurat ¸ia sistemului ˆın mo-
mentul respectiv. Num˘arul parametrilor care determin˘ a complet
configurat ¸ia unui sistem de particule se nume¸ste num˘arul grade-
lor de libertate ale sistemului.
ˆ
In cazul sistemului analizat pˆan˘ a
acum, num˘ arul gradelor de libertate este 3N. Ansamblul vecto-
rilor de pozit ¸ie ¸si vitezelor tuturor particulelor la momentul t,
¦r
1
(t), r
2
(t), ..r
N
(t);
˙
r
1
,
˙
r
2
..
˙
r
N
¦ define¸ste starea mecanic˘a a sis-
temului de puncte materiale la momentul t. Prin urmare,
condit ¸iile init ¸iale (2.85) fixeaz˘ a starea mecanic˘ a la momentul t
o
a
sistemului, iar legea de mi¸scare (2.86) va reprezenta evolut ¸ia ˆın
timp a configurat ¸iei sistemului de particule.
ˆ
In continuare vom deriva, ˆın raport cu timpul, relat ¸ia (2.80):
d

P
dt

˙

P =
N

i=1
˙
p
i
=
N

i=1

F
i
=
N

i=1

F
ext,i
+
N

i=1

F
int,i
=

F
ext
+

F
int
(2.87)
Dar, ˆın virtutea principiului independent ¸ei act ¸iunilor ¸si a prin-
cipiului act ¸iunii ¸si react ¸iunii, rezultanta fort ¸elor interioare este
ˆıntotdeauna nul˘ a, pentru un sistem de particule (fort ¸ele interioare
act ¸ioneaz˘a asupra fiec˘ arei perechi de particule si sunt egale ¸si de
sens contrar). Ca urmare, relat ¸ia (2.87) devine:
d

P
dt
=

F
ext
(2.88)
ceea ce exprim˘a teorema impulsului pentru un sistem de
puncte materiale: derivata ˆın raport cu timpul a impulsului
total al unui sistem de particule este egal˘ a cu rezultanta tuturor
fort ¸elor exterioare exercitate asupra particulelor.
82
O consecint ¸˘a a acestei teoreme se refer˘ a la cazul ˆın care rezul-
tanta fort ¸elor exterioare este nul˘ a; atunci ¸si numai atunci, impul-
sul total al sistemului de particule se conserv˘ a:

F
ext

0 ↔

P(t) ≡

P(t
o
) (2.89)
Aceast˘a ultim˘ a relat ¸ie exprim˘a legea de conservare a impulsu-
lui total. Din punct de vedere matematic, componentele P
x
, P
y
¸si P
z
sunt integrale prime ale ecuat ¸iilor diferent ¸iale (2.84) ¸si sunt
complet determinate de starea mecanic˘ a la momentul t
o
, (2.85) a
ansamblului de puncte materiale.
ˆ
In particular, impulsul total al
unui sistem de puncte materiale izolat este constant.
Din definit ¸iile (2.80) ¸si respectiv (2.78) rezult˘ a:

P ≡
N

i=1
p
i
=
N

i=1
m
i
˙
r
i
= M
˙

R
→M
˙

R =

P (2.90)
Derivˆ and ˆın raport cu timpul relat ¸ia (2.90) ¸si folosind teorema
impulsului (2.88), obt ¸inem:
M
¨

R =

F
ext
(2.91)
Relat ¸iile (2.90) ¸si (2.91) arat˘ a c˘a impulsul centrului de mas˘ a al
unui sistem de particule este impulsul total al sistemului, iar
fort ¸a asupra centrului de mas˘ a este rezultanta tuturor fort ¸elor
exterioare exercitate asupra particulelor din sistem. Dac˘ a se pre-
supune cunoscut˘a fort ¸a exterioar˘ a

F
ext
, atunci ecuat ¸ia (2.91) re-
prezint˘ a ecuat ¸ia de mi¸scare a centrului de mas˘ a ¸si poate fi inte-
grat˘ a, specificˆandu-se starea mecanic˘a la momentul init ¸ial t
o
:

R(t
o
) =

R
o
83
(2.92)
˙

R(t
o
) =

V
o
2.6.2 Teorema momentului cinetic total pen-
tru un sistem de puncte materiale
Momentul cinetic total

L al sistemului de particule este suma
momentelor cinetice individuale ale particulelor:

L ≡
N

i=1

l
i
(2.93)
Vom defini momentul rezultant al fort ¸elor exterioare:

M
ext

N

i=1

M
ext,i
=
N

i=1
r
i

F
ext,i
(2.94)
¸si momentul rezultant al fort ¸elor interioare:

M
int

N

i=1

M
int,i
=
N

i=1
r
i

F
int,i
(2.95)
Deriv˘am ˆın raport cu timpul relat ¸ia (2.93):
˙

L =
N

i=1

M
i
=
N

i=1
r
i

F
i
=
N

i=1
r
i
(

F
ext,i
+

F
int,i
)
=
N

i=1
r
i

F
ext,i
+
N

i=1
r
i

F
int,i
=
N

i=1

M
ext,i
+
N

i=1

M
int,i
=

M
ext
+

M
int

d

L
dt
=

M
ext
+

M
int
(2.96)
84
Formula (2.96) reprezint˘ a teorema momentului cinetic: deri-
vata ˆın raport cu timpul a momentului cinetic total al unui sistem
de puncte materiale este egal˘ a cu suma celor dou˘ a momente rezul-
tante, al fort ¸elor exterioare ¸ ai al fort ¸elor interioare.
O consecint ¸˘a a acestei teoreme se refer˘ a la cazul ˆın care suma
momentelor rezultante este nul˘a; atunci si numai atunci, momen-
tul cinetic total se conserv˘ a:

M
ext
+

M
int

0 ↔

L(t) ≡

L(t
o
) (2.97)
Observat ¸ie
Definim un sistem de particule ca fiind un sistem conservativ
atunci cˆ and fort ¸ele de interact ¸iune ˆıntre toate perechile de parti-
cule nu depind de vitezele relative ale acestora, adic˘a au forma:

F
i,j
(r
i,j
) = f
i,j
(r
i,j
)
r
i,j
r
i,j
(2.98)
unde r
i,j
= r
i
−r
j
este vectorul pozit ¸iei relative a particulelor i
¸si j. Deci, pentru un sistem conservativ de particule este valabil˘ a
egalitatea:
r
i,j

F
i.j
=

0 (2.99)
Vom calcula acum momentul fort ¸elor interioare pentru un sistem
conservativ de particule:

M
int
=
N

i

M
int,i
=
N

i
r
i

F
int,i
=
N

i
r
i

j,j=i

F
i,j
85
=

i,j
r
i,j

F
i,j
=

i,j
(r
i

F
i,j
+r
j

F
j,i
)
=

i,j
(r
i
−r
j
)

F
i,j
=

i,j
r
i,j

F
i,j
=

0


M
int
=

0 (2.100)
Astfel, pentru un sistem conservativ de particule, mometul rezul-
tant al fort ¸elor interioare este ˆıntotdeauna nul. Ca urmare, legea
momentului cinetic pentru un sistem conservativ este:
d

L
dt
=

M
ext
(2.101)
iar legea de conservare a momentului cinetic total va avea forma:

M
ext

0 ↔

L(t) ≡

L(t
o
) (2.102)
Componentele constante L
x
, L
y
¸si L
z
ale momentului cinetic total
sunt integrale prime ale sistemului de ecuat ¸ii de mi¸scare (2.84)
¸si sunt complet determinate de starea mecanic˘ a la mometul t
o
(2.85).
2.6.3 Teorema energiei cinetice pentru un sis-
tem de puncte materiale. Conservarea
energiei mecanice
Energia cinetic˘a total˘a pentru un sistem de puncte materiale
este defint˘a ca suma energiilor cinetice individuale ale tuturor
particulelor:
E
cin

N

i=1
E
cin,i
=
1
2
N

i=1
m
i
˙
r
i
2
(2.103)
86
Lucrul mecanic elementar al fort ¸elor exterioare este egal
cu suma lucrurilor mecanice elementare ale tuturor fort ¸elor exte-
rioare:
dL
ext

N

i=1

F
ext,i
dr
i
(2.104)
iar lucrul mecanic elementar al fort ¸elor interioare este egal
cu suma lucrurilor mecanice elementare ale tuturor fort ¸elor inte-
rioare:
dL
int

N

i=1

F
int,i
dr
i
(2.105)
Diferent ¸iala energiei cinetice totale, plecˆ and de la definit ¸ia (2.103),
va fi:
dE
cin
=
N

i=1
dE
cin,i
=
N

i=1

F
i
dr
i
=
N

i=1
(

F
ext,i
+

F
int,i
dr
i
=
N

i=1

F
ext,i
dr
i
+
N

i=1

F
int,i
dr
i
= dL
ext
+ dL
int
→dE
cin
= dL
ext
+ dL
int
(2.106)
ceea ce reprezint˘a teorema energiei cinetice pentru un sistem
de particule, sub form˘a diferent ¸ial˘a adic˘a, variat ¸ia energiei ci-
netice totale a unui sistem de particule ˆıntr-un interval de timp
infinitezimal dt este egal˘ a cu suma lucrurilor mecanice elementare
efectuate de fort ¸ele exterioare ¸si de fort ¸ele interioare. Dac˘ a se inte-
greaz˘ a expresia (2.106) se va obt ¸ine forma integral˘a a teoremei
energiei cinetice:
E
cin
(t
2
) −E
cin
(t
1
) = L
ext
[t
1
, t
2
] + L
int
[t
1
, t
2
] (2.107)
87
unde L
ext
[t
1
, t
2
] ¸si respectiv L
int
[t
1
, t
2
] reprezint˘a lucrul mecanic
integral al fort ¸elor exterioare, respectiv interioare.
Vom considera ˆın continuare un sistem de particule conservativ.
T¸ inˆand cont de expresia (2.98) a fort ¸elor interioare, atunci lucrul
mecanic elementar al fort ¸elor interioare:
dL
int
=
N

i=1

F
int,i
dr
i
= −d

i,j
U
ij
(2.108)
unde
U
int
=

i,j
U
ij
(r
i,j
) (2.109)
reprezint˘a energia potent ¸ial˘a a fort ¸elor interioare. Astfel,
lucrul mecanic elementar al fort ¸elor interioare va fi:
dL
int
= −dU
int
(2.110)
iar lucrul mecanic integral al fort ¸elor interioare nu depinde decˆ at
de configurat ¸iile init ¸ial˘a ¸si final˘ a ale sistemului:
L
int
[t
1
, t
2
] = −[U
int
(t
2
) −U
int
(t
1
)] (2.111)
Dac˘ a vomˆınlocui acest rezultat ˆın expresia matematic˘ a a teoremei
energiei cinetice (2.106) vom obt ¸ine:
d(E
cin
+ U
int
) = dL
ext
(2.112)
Suma dintre energia cinetic˘ a total˘ a ¸si energia potent ¸ial˘a a fort ¸elor
interioare se nume¸ste energia mecanic˘a intern˘a a sistemului
conservativ:
E
int
= E
cin
+ U
int
(2.113)
88
ˆ
In orice interval de timp ˆın care lucrul mecanic al fort ¸elor exte-
rioare este identic nul ¸si numai atunci, energia intern˘ a a sistemului
se conserv˘a ˆın timp:
L
ext
[t
1
, t
2
] ≡ 0 ↔E
int
(t
o
) ≡ E
int
(t
1
) (2.114)
ceea ce reprezint˘a teorema de conservare a energiei mecanice
interne.
Analog, dac˘ a se analizeaz˘ a cazul ˆın care asupra sistemului conser-
vativ act ¸ioneaz˘a numai fort ¸e exterioare conservative:

F
ext,i
(r
i
) = −

∇U
ext,i
(r
i
) (2.115)
atunci suma:
U
ext
(r
1
, r
2
, ....r
N
) =
N

i=1
U
ext,i
(r
i
) (2.116)
reprezint˘a energia potent ¸ial˘a a fort ¸elor exterioare. Lucrul
mecanic elementar al fort ¸elor exterioare conservative este egal
cu diferent ¸iala total˘ a a energiei potent ¸iale a fort ¸elor exterioare
−dU
ext
:
dL
ext
= −dU
ext
(2.117)
Deci, lucrul mecanic integral al fort ¸elor exterioare ˆın intervalul
de timp [t
1
, t
2
] depinde doar de configurat ¸iile init ¸ial˘a ¸si final˘ a ale
sistemului conservativ:
L
ext
[t
1
, t
2
] = −[U
ext
(t
2
) −U
ext
(t
1
)] (2.118)
Pornind de la expresia (2.117), ¸si dac˘a vom t ¸ine cont ¸si de teorema
energiei mecanice interne (2.112) atunci vom obt ¸ine identitatea:
d(E
cin
+ U
int
+ U
ext
) = 0 (2.119)
89
Vom defini energia potent ¸ial˘a total˘a a sistemului suma din-
tre energia potent ¸ial˘a a fort ¸elor exterioare ¸si energia potent ¸ial˘ a a
fort ¸elor interioare:
U ≡ U
int
+ U
ext
(2.120)
iar suma dintre energia potent ¸ial˘ a total˘ a ¸si energia cinetic˘ a total˘ a
se nume¸ste energia mecanic˘a total˘a a sistemului de puncte
materiale:
E ≡ E
cin
+ U = E
cin
+ U
int
+ U
ext
= E
int
+ U
ext
(2.121)
Relat ¸ia (2.119) exprim˘ a sub form˘ a diferent ¸ial˘a legea de conser-
vare a energiei totale pentru un sistem de particule conservativ,
aflat ˆıntr-un cˆamp de fort ¸e exterioare conservative, adic˘ a:
E(t) ≡ E(t
o
) (2.122)
Energia total˘ a este o integral˘ a prim˘ a a sistemului ecuat ¸iilor de
mi¸scare (2.84) ¸si este complet determinat˘ a de starea mecanic˘ a
init ¸ial˘a, la momentul t
o
.
2.6.4 Teoremele lui K¨ onig
S˘a analiz˘ am ˆın continuare cum se descompune mi¸scarea unui sis-
tem de particule fat ¸˘a de dou˘ a sisteme de referint ¸˘a S ¸si S

. Fie un
sistem de referint ¸˘a S

cu originea plasat˘ a ˆın centrul de mas˘a C al
unui ansamblu de particule ¸si avˆ and o mi¸scare de translat ¸ie fat ¸˘a
de sistemul de referint ¸˘a inert ¸ial S (Fig.6).
Mi¸scarea ansamblului de particuleˆın sistemul S se nume¸ste mi¸scare
absolut˘a, iar ˆın sistemul S

se nume¸ste mi¸scare relativ˘a fat ¸˘a
de centrul de mas˘a. Pentru un punct material P (Fig.6) al
90
x
y
z
x’
y’
z’
S
P
r
r ‘
R
O
CM
Fig.6
sistemului de particule sunt adev˘arate relat ¸iile:
r
i
=

R +r

i
(2.123)
v
i
=

V +v

i
(2.124)
Deoarece centrul de mas˘a al sistemului de particule are fat ¸˘a de
sistemul de referint ¸˘a S

vectorul de pozit ¸ie

R

= 0, din relat ¸iile
(2.77) ¸si (2.78) rezult˘ a:
N

i=1
m
i
r

i
=

0 (2.125)
N

i=1
m
i
v

i
=

0 (2.126)
91
Vom defini momentul cinetic total

L

¸si energia cinetic˘a to-
tal˘a E

cin
ale sistemului de particule ˆın mi¸scarea relativ˘ a fat ¸˘a de
centrul de mas˘a prin relat ¸iile:

L


N

i=1
m
i
(r

i
v

i
) (2.127)
E

cin

1
2
N

i=1
m
i
v
2
(2.128)
Ne intereseaz˘a ˆın continuare care este relat ¸ia dintre momentul
cinetic total

L, ˆın mi¸scarea absolut˘ a ¸si momentul cinetic total

L

,
ˆım mi¸scarea relativ˘ a fat ¸˘a de centrul de mas˘ a:

L ≡
N

i=1
m
i
(r
i
v
i
) =
N

i=1
[(m
i
(

R +r

i
) (

V +v

i
)]
= (
N

i=1
m
i
)(

R

V ) + (
N

i=1
m
i
(r

i
)

V +

R (
N

i=1
m
i
v

i
)
+
N

i=1
m
i
(r

i
v

i
) = M(

R

V ) +

L



L = M(

R

V ) +

L

(2.129)
Relat ¸ia (2.129) reprezint˘ a teorema lui K¨ onig pentru momen-
tul cinetic: momentul cinetic total al unui sistem de puncte ma-
teriale este egal cu suma dintre momentul cinetic al centrului de
mas˘a, ˆın care se presupune concentrat˘a masa total˘ a a sistemului,
¸si momentul cinetic ˆın mi¸scarea relativ˘ a fat ¸˘a de centrul de mas˘ a.
S˘a vedemˆın continuare care sunt relat ¸iile dintre energiile cinetice
92
totale E
cin
, ˆın mi¸scarea absolut˘ a ¸si E

cin
, ˆın mi¸scarea relativ˘ a fat ¸˘a
de centrul de mas˘ a:
E
cin

N

i=1
E
cin,i
=
1
2
N

i=1
m
i
v
2
i
=
1
2
N

i=1
m
i
(

V +v

i
)
2
=
1
2
MV
2
+ E

cin
→E
cin
=
1
2
MV
2
+ E

cin
(2.130)
Relat ¸ia (2.130) reprezint˘ a teorema lui K¨ onig pentru energia
cinetic˘a: energia cinetic˘a total˘ a a unui sistem de puncte materi-
ale este egal˘a cu suma dintre energia cinetic˘ a a centrului de mas˘ a,
presupus a avea masa egal˘ a cu masa total˘ a a sistemului, ¸si energia
cinetic˘a total˘ a ˆın mi¸scarea relativ˘ a fat ¸˘a de centrul de mas˘ a.
Observat ¸ie: teoremele momentului cinetic ¸si energiei cinetice ,
valabile ˆıntr-un sistem de referint ¸˘a inert ¸ial S, i¸si p˘astreaz˘ a forma
ˆın sistemul de referint ¸˘a S

, care ˆın general este neinert ¸ial.
2.7 Probleme
2.1 Vectorul de pozit ¸ie al unui punct material este dat de legea
de mi¸scare:
r = 5(cos 3t)

i + 4(sin 3t)

j
unde (r) este m˘asurat ˆın metri iar timpul t ˆın secunde. Determi-
nat ¸i:
a). viteza ¸si accelerat ¸ia particulei la momentul t = 10s de la
ˆınceperea mi¸sc˘arii
93
b). traiectoria pe care se mi¸sc˘a punctul material
Rezolvare:
a. Legea vitezei punctului material se determin˘ a din relat ¸ia de
definit ¸ie:
v =
dr
dt
=
d
dt
(5 cos 3t

i + 4 sin 3t

j)
= −15 (sin 3t)

i + 12(cos 3t)

j
M˘arimea vectorului vitez˘ a este:
[v[ =
_
(15 sin 3t)
2
+ (12 cos 3t)
2
= 3
_
(−9 cos
2
3t + 25)
La momentul t = 10s viteza este:
v(1) = 3
_
(−9 cos
2
30 + 25) = 14. 936m/s
Pentru accelerat ¸ie se procedeaz˘a ˆın mod similar:
a =
dv
dt
=
d
dt
(−15 sin 3t

i + 12 cos 3t

j)
= −45 (cos 3t)

i −36 (sin 3t)

j
M˘arimea vectorului accelerat ¸ie este:
[a[ =
_
(−45 cos 3t)
2
+ (−36 sin 3t)
2
= 9
_
(9 cos
2
3t + 16)
94
La momentul t = 10s accelerat ¸ia este:
a(1) = 9
_
(9 cos
2
30 + 25) = 45. 192m/s
2
b. Ecuat ¸ia traiectoriei de g˘ ase¸ste prin eliminarea timpului din
ecuat ¸iile cinematice ale mi¸sc˘arii:
x = 5 cos 3t
y = 4 sin 3t
Folosind relat ¸ia fundamental˘ a din trigonometrie:
sin
2
3t + cos
2
3t = 1
se obt ¸ine:
y
2
4
+
x
2
25
= 1
Aceasta reprezint˘ a ecuat ¸ia unei elipse cu semiaxele de 2m ¸si re-
spectiv 5m.
2.2 Un punct material se deplaseaz˘ a cu viteza constant˘ a v pe
o elice definit˘ a de ecuat ¸iile parametrice:
x = 5 cos 2t
y = 5 sin 2t
z = vt
unde distant ¸ele (x, y, z) sunt m˘ asurate ˆın metri iar timpul t ˆın
secunde. Determinat ¸i accelerat ¸ia particulei ˆın funct ¸ie de timp.
Rezolvare:
95
Conform definit ¸iei, accelerat ¸ia este:
a = ¨ x

i + ¨ y

j + ¨ z

k
unde:
¨ x =
d ˙ x
dt
=
d
dt
(−10 sin 2t) = −20 cos 2t
¨ y =
d ˙ y
dt
=
d
dt
(10 cos 2t) = −20 sin 2t
¨ z =
d ˙ z
dt
=
d
dt
(v) = 0
Vectorul accelerat ¸ie este:
a = −20 cos 2t

i −20 sin 2t

j
iar m˘ arimea accelerat ¸iei depinde de timp dup˘ a legea:
[a[ =
_
(−20 cos 2t)
2
+ (−20 sin 2t)
2
= 20m/s
2
2.3 Se ¸stie c˘a viteza unui punct material variaz˘ a ˆın timp dup˘ a
legea:
v(t) = 1.5t
2

i + 1.8t

j + t
3

k(m/s)
S˘a se determine:
a). deplasarea punctului material ˆıntre momentele de timp t
1
=
1s ¸si t
2
= 3s
b). m˘arimea ¸si orientarea accelerat ¸iei (cosinu¸sii directori ai unghi-
urilor α, β, γ dintre vectorul accelerat ¸ie ¸si axele de coordonate) la
96
momentul de timp t
2
= 3s
Rezolvare:
a. Variat ¸ia vectorului de pozit ¸ie ˆın intervalul de timp considerat:
∆t = t
2
−t
1
este:
∆r = r(t
2
) −r(t
1
) = r
2
−r
1
Din definit ¸ia vitezei se observ˘a c˘a:
dr = vdt
r
1
_
r
2
dr =
t
1
_
t
2
vdt
r
2
−r
1
=
3
_
1
(1.5t
2

i + 1.8t

j + t
3

k)dt
= 13.0

i + 7. 2

j + 20.0

k
M˘arimea acestei deplas˘ ari este:
[∆r[ =

13.0
2
+ 7. 2
2
+ 20.0
2
= 24. 917m
b. Vectorul accelerat ¸ie este:
a =
dv
dt
=
d
dt
(1.5t
2

i + 1.8t

j + t
3

k =
= 3.0t

i + 1. 8

j + 3t
2

k
97
iar m˘ arimea:
a(t = 2) =
_
(3.0 2)
2
+ (1. 8)
2
+ (3.0 4)
2
= 13. 537m/s
2
cos α =
a
x
a
=
3.0 2
13. 537
= 0. 4432
cos β =
a
y
a
=
1.8
13. 537
= 0. 1329
cos γ =
a
z
a
=
3.0 4
13. 537
= 0. 8864
Evident c˘a trebuie s˘ a se verifice relat ¸ia:
cos
2
α + cos
2
β + cos
2
γ = 1
0. 4432
2
+ 0. 1329
2
+ 0. 8864
2
= 0. 9998
2.4 S˘a se deduc˘a ecuat ¸ia de mi¸scare a unui corp de mas˘ a m sub
act ¸iunea unei fort ¸e constante:
F(x, ˙ x, t) = F
0
= const.
Rezolvare
Folosind definit ¸ia accelerat ¸iei ¸si principiul fundamental al meca-
nicii, se g˘ase¸ste prin integrare:
˙ x(t) =
_
¨ x(t)dx =
1
m
t
_
0
Fdt =
F
0
m
t + ˙ x(0)
98
Constanta de integrare este valoarea vitezei la momentul init ¸ial.
Se observ˘ a c˘a viteza cre¸ste liniar cu timpul.
Integrˆ and din nou, avˆ and ˆın vedere definit ¸ia vitezei, obt ¸inem
ecuat ¸ia de mi¸scare:
x(t) =
t
_
0
˙ x(t)dt =
F
0
2m
t
2
+ ˙ x(0)t + x(0)
Trebuie facut˘a observat ¸ia c˘a alegerea momentului de timp t
0
= 0
este arbitrar˘ a. Ecuat ¸ia mi¸sc˘arii este valabil˘ a la orice alt moment
de timp considerat init ¸ial, t
0
, sub forma:
x(t −t
0
) =
F
0
2m
(t −t
0
)
2
+ ˙ x(t
0
)(t −t
0
) + x(t
0
)
Expresia obt ¸inut˘a reprezint˘ a ecuat ¸ia unei parabole.
2.5 Un corp de mas˘ a m se afl˘a init ¸ial ˆın repaus ¸si asupra lui se
aplic˘ a o fort ¸˘a:
F = F
0
e
−λt
unde λ > 0, F
0
−constante. Determinat ¸i legea de mi¸scare ¸si legea
vitezei.
Rezolvare:
Deoarece mi¸scarea se presupune unidimensional˘a:
m
dv
dt
= F
0
e
−λt
99
Dup˘ a separarea variabilelor se poate integra:
v
_
0
dv =
F
0
m
t
_
0
e
−λt
dt
Se obt ¸ine:
v(t) =
F
0
λm
_
1 −e
−λt
_
Legea spat ¸iului o obt ¸inem prin integrarea legii vitezei:
v =
dx
dt

x
_
0
dx =
t
_
0
vdt
x(t) =
t
_
0
_
1 −e
−λt
_
dt
x(t) =
F
0
λ
2
m
(e
−λt
+ λt −1)
2.6 S˘a se studieze mi¸scarea unidimensional˘ a a unui corp de mas˘ a
m sub act ¸iunea unei fort ¸e de tipul F = −kv.
Rezolvare:
ˆ
Inlocuind expresia fort ¸ei ˆın ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a a mi¸sc˘arii:
m
dv
dt
= −kv
100
Dup˘ a separarea variabilelor:
dt = −
m
k
dv
v
¸si integrare, rezult˘a:
t −t
0
= −
m
k
v(t)
_
v(t
0
)
dv
v
ˆ
In urma efectu˘arii integralei ¸si dup˘a rearanjarea termenilor se
obt ¸ine:
k
m
(t −t
0
) = ln v
0
−ln v
Considerˆ and c˘a t
0
= 0, ¸si c˘a v(t
0
) = v
0
dup˘a aplicarea funct ¸iei
inverse logaritmului, se obt ¸ine expresia legii vitezei:
v = v
0
e

k
m
t
= v
0
e

t
τ
unde
τ =
m
k
Semnificat ¸ia coeficientului τ este acum evident˘ a. Pentru ca relat ¸ia
vitezei s˘a fie corect˘a dimensional trebuie ca exponentul s˘ a fie adi-
mensional. Prin urmare
[τ] = T
−1
¸si reprezint˘a un timp, numit timp de relaxare. Se observ˘a c˘ a:
t = τ ⇒v =
v
0
e
101
Timpul de relaxare se define¸ste ca timpul dup˘ a care viteza
scade de e ori.
Analizˆ and graficul vitezei dat ˆın Fig. 2.6.1 putem face unele
observat ¸ii legate de cazurile limit˘ a.
Fig. 2.6.1: Dependent ¸a de timp a vitezei, v = v
0
e

k
m
t
,
pentru trei valori diferite ale coeficientului de frecare:
k
1
> k
2
> k
3
Se observ˘a c˘ a pe m˘asur˘ a ce scade valoarea lui k, sc˘aderea expo-
nential˘ a a vitezei se face pe un drum mai lent, timpii de relaxare
corespunz˘atori sc˘ azˆ and.
102
Pentru a g˘ asi legea mi¸sc˘arii, integram din nou legea vitezei:
x(t) = x
0
+
t
_
0
v
0
e

v
τ
dt
unde x
0
este pozit ¸ia corespunz˘ atoare momentului init ¸ial t
0
= 0.
Efectuˆand integrala se obt ¸ine ˆın final legea mi¸sc˘arii, sub forma:
x(t) = x
0
+ v
0
τ
_
1 −e

t
τ
_
O analiz˘ a simpl˘ a a acestei relat ¸ii arat˘ a c˘a, oricˆ at de lung ar fi
timpul avut la dispozit ¸ie de corp, el nu se mi¸sc˘a la infinit ci doar
pe o distant ¸˘a finit˘ a.
Din Fig. 2.6.2 se observ˘ a c˘a pe m˘ asur˘ a ce scade valoarea lui k,
distant ¸a parcurs˘ a de corp cre¸ste. Oricˆ at de mult ar cre¸ste
ˆ
ins˘a
timpul de mi¸scare, distant ¸a parcurs˘ a nu poate dep˘ a¸si o anumit˘ a
limit˘ a. S˘ a analiz˘ am cazurile limit˘ a ale mi¸sc˘arii.
• Pentru un interval de timp scurt, imediat dup˘ aˆınceperea mi¸sc˘arii,
t
τ
→0. Folosim dezvoltarea ˆın serie Taylor:
e
z
= 1 + z + z
2
/2 + z
3
/3 + ...
Acest lucru ne permite s˘a scriem legea vitezei ca:
v = v
0
(1 −
k
m
t + ...) · v
0

kv
0
m
t =
= v
0
+
F
0
m
t = v
0
+ a
0
t
103
Fig. 2.6.2: Reprezentarea spat ¸iului parcurs pentru
diferite valori ale coeficientului de frecare, pentru cazul
x
0
= 0
unde:
a
0
=
F
0
m
F
0
= −kv
0
corespund accelerat ¸iei ¸si respectiv fort ¸ei la momentul t = 0.
Folosind aceea¸si aproximare ¸si pentru spa t ¸iul parcurs, se obt ¸ine:
x(t) = x
0
+
v
0
m
k
_
1 −1 +
k
m
t −
1
2
k
2
m
2
t
2
...
_
·
104
· x
0
+ v
0
t −
1
2
v
0
k
m
t
2
= x
0
+ v
0
t +
1
2
a
0
t
2
Se observ˘ a c˘a s-au reg˘ asit ecuat ¸iile mi¸sc˘arii sub act ¸iunea unei fort ¸e
constante.
• Analiz˘am ce se ˆıntˆ ampl˘ a dup˘ a un interval de timp suficient
de lung, adic˘ a atunci cˆ and t →∞. Deoarece:
lim
z→∞
e
−z
= 0
viteza limit˘ a devine:
v →0
iar spat ¸iul limit˘ a:
x →x
0
+
v
0
m
k
2.7 S˘a se studieze mi¸scarea unidimensional˘ a a unui corp de mas˘ a
m sub act ¸iunea unei fort ¸e de tipul F = −kv
2
.
Rezolvare:
ˆ
Inlocuim expresia fort ¸ei ˆın ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a a mi¸sc˘arii:
m
dv
dt
= −kv
2
Dup˘ a separarea variabilelor:
105
dt = −
m
k
dv
v
2
g˘ asim:
t −t
0
= −
m
k
v
_
v
0
dv
v
2
ceea ce conduce, dup˘a integrare ¸si considerarea lui t
0
= 0, la
expresia vitezei:
v(t) =
v
0
1 +
kv
0
m
t
Afl˘am legea spat ¸iului printr-o nou˘ a integrare.
x
_
x
0
dx =
t
_
0
v
0
1 +
kv
0
m
t
dt
Integrala din membrul al doilea se rezolv˘ a u¸sor dac˘ a se face sub-
stitut ¸ia: u = 1 +
kv
0
m
t. Se obt ¸ine:
x = x
0
+
m
k
ln
_
kv
0
m
t + 1
_
2.8 S˘a se studieze mi¸scarea unidimensional˘ a a unui corp de mas˘ a
m legat de un resort cu constanta elastic˘ a k, ˆın absent ¸a frec˘arii.
106
Fig. 2.8.1
Rezolvare:
ˆ
Inlocuim expresia fort ¸ei ˆın ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a a mi¸sc˘arii:
m
dv
dt
= −kx
Vom studia aceast˘ a mi¸scare folosind legea conserv˘ arii energiei.
Trebuie s˘a afl˘ am a¸sadar care este valoarea energiei cinetice ¸si a
celei potent ¸iale.
Conform definit ¸iei, valoarea energiei potent ¸iale a fort ¸ei elastice
corespunz˘atoare unei deform˘ ari oarecare x a resortului luˆ and ca
referint ¸˘a valoarea zero pentru energia potent ¸ial ˆın pozit ¸ia nede-
format˘ a a resortului, este:
107
E
p
(x) =
x
_
0
kxdx =
1
2
kx
2
ˆ
In punctul x = 0 energia potent ¸ial˘a este nul˘ a, de aceea energia
total˘ a este ˆın ˆıntregime energie cinetic˘ a.
E(x = 0) = E
c
S˘a consider˘ am valoarea energiei cinetice de forma:
E
c
=
1
2
kA
2
A este distant ¸a maxim˘ a pˆ an˘ a la care poate ajunge punctul mate-
rial ¸si se nume¸ste amplitudine.
Scriem conservarea energie ˆıntre momentul ˆın care corpul trece
prin pozit ¸ia nedeformat˘ a ¸si un moment oarecare:
1
2
mv
2
+
1
2
kx
2
=
1
2
kA
2
v
2
=
2
m
k
2
(A
2
−x
2
)
dx
dt
=
_
2
m
k
2
(A
2
−x
2
)
Dup˘ a separarea variabilelor se obt ¸ine:
t −t
0
=
x
_
x
0
dx
_
2
m
k
2
[A
2
−x
2
]
=
=
arcsin x/A
_
arcsin x
0
/A
Acos θdθ
_
k
m
A
2
_
1 −sin
2
θ
¸
=
108
=
arcsin x/A
_
arcsin x
0
/A
Acos θdθ
ωAcos θ
=
=
1
ω
0
(arcsin x/A −arcsin x
0
/A)
S-a f˘acut schimbarea de variabil˘ a x = Asin θ ¸si s-a notat
k
m
= ω
2
0
Considerˆ and c˘a t
0
= 0 ¸si aflˆ and pe x ˆın funct ¸ie de t rezult˘a:
ω
0
t + arcsin
x
0
A
= arcsin
x
A
adic˘a:
x = Asin(ω
0
t + arcsin
x
0
A
)
M˘arimea ω
0
se nume¸ste frecvent ¸˘a unghiular˘a sau pulsat ¸ia
proprie a oscilat ¸iilor iar ϕ
0
= arcsin
x
0
A
faza init ¸ial˘a a mi¸sc˘arii.
Dup˘ a cum este definit˘a, frecvent ¸a unghiular˘ a este o m˘ arime con-
stant˘ a, caracteristic˘ a corpului ¸si nu depinde de condit ¸iile init ¸iale.
ˆ
In Fig. 2.8.2 este reprezentarea grafic˘ a a unei mi¸sc˘ari oscilatorii
cu vizualizarea principalelor m˘ arimi caracteristice.
2.9 O bil˘ a legat˘ a de un punct fix printr-un fir se rote¸ste uniform
pe un plan orizontal neted f˘ ar˘ a frec˘ari cu turat ¸ia n
1
. De cˆate ori
se modific˘a turat ¸ia bilei dac˘ a firul se scurteaz˘a la jum˘ atate?
Rezolvare:
Pentru un sistem izolat, momentul cinetic se conserv˘ a. Ca ur-
mare:

L
1
=

L
2
109
Fig.2.8.2 - Reprezentarea grafic˘a a unei mi¸sc˘ari
oscilatorii
110
Conform definit ¸iei:

L = r mv
Deoarece mi¸scarea bilei se produce ˆın permanent ¸˘a ˆın acela¸si sens,
nici direct ¸ia ¸si nici modulul vectorului nu se modific˘ a (determinate
prin regula burghiului). Ca urmare, conservarea implic˘ a egali-
tatea m˘ arimilor momentului unghiular pentru cele dou˘ a situat ¸ii.
r
1
mv
1
= r
2
mv
2

v
1
v
2
=
r
2
r
1
Vitezele v
1
¸si v
2
sunt viteze liniare ˆın mi¸sc˘arile circulare de raze
corespunz˘atoare r
1
¸si r
2
.
v
1
= ω
1
r
1
= 2πn
1
r
1
v
2
= ω
2
r
2
= 2πn
2
r
2
Ca urmare:
v
1
v
2
=
n
1
r
1
n
2
r
2
Rezult˘ a:
r
2
r
1
=
n
1
r
1
n
2
r
2

n
2
n
1
=
r
2
1
r
2
2
ˆ
Inlocuind valorile numerice, se obt ¸ine:
n
2
n
1
=
r
2
1
(r
1
/2)
2
= 4
111
2.10 Demonstrat ¸i c˘a urm˘ atoarea fort ¸˘a este conservativ˘ a ¸si g˘asit ¸i
energia potent ¸ial˘a corespunz˘ atoare:

F = ax

i + by

j + cz

k
a, b, c−constante.
Rezolvare:
Pentru a demonstra c˘ a fort ¸a este conservativ˘a, verific˘ am condit ¸ia
integral˘ a:
rot

F = 0
¸
¸
¸
¸
¸
¸

i

j

k

∂x

∂y

∂z
F
x
F
y
F
z
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0
Intr-adev˘ar:
¸
¸
¸
¸
¸
¸

i

j

k

∂x

∂y

∂z
ax by cz
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0
Ca urmare, fort ¸a este conservativ˘a ¸si poate fi definit˘ a energia
potent ¸ial˘a:

F = −∇U
112
De aici rezult˘a diferent ¸a de energie potent ¸ial˘a dintre dou˘ a puncte
oarecare:
U −U
0
= −
_

F dr
In coordonate carteziene acest lucru ˆınseamn˘ a:
U −U
0
= −
_
(F
x
dx + F
y
dy + F
z
dz)
= −
_
F
x
dx −
_
F
y
dy −
_
F
z
dz
= −
_
axdx −
_
bydy −
_
czdz
= −
1
2
(ax
2
+ by
2
+ cz
2
)
2.11 S˘a se g˘ aseasc˘a pentru urm˘ atorul sistem de puncte materiale:
m
1
= 1kg, r
1
= 2t
2

i + 3t

j + 4

k(m)
m
2
= 3kg, r
2
= (1 + t
2
)

i + (2 + 5t)

j(m)
m
3
= 5kg, r
3
= (1 + 2t
2
)

i + 4t
2

k(m)
la momentele de timp t = 0s ¸si t = 10s: (a) pozit ¸ia centrului de
mas˘a; (b) viteza centrului de mas˘ a; (c) impulsul sistemului; (d)
energia cinetic˘ a.
Rezolvare:
113
a. Vectorul de pozit ¸ie al centrului de mas˘a este:

R
CM
=
m
1
r
1
+ m
2
r
2
+ m
3
r
3
m
1
+ m
2
+ m
3
Dup˘ a ˆınlocuirea valorilor date ˆın ipoteza problemei, rezult˘ a:

R
CM
=
2t
2

i + 3t

j + 4

k + 3[(1 + t
2
)

i + (2 + 5t)

j]
1 + 3 + 5
+
5[(1 + 2t
2
)

i + 4t
2

k]
1 + 3 + 5
=
1
9
(15t
2
+ 8)

i +
1
9
(18t + 6)

j +
4
9
(1 + 5t
2
)

k
Valorile vectorului de pozit ¸ie la momentele de timp t
1
= 0s ¸si
t
2
= 10s sunt:

R
CM
(0) =
8
9

i +
2
3

j +
4
9

k

R
CM
(10) =
1508
9

i +
62
3

j +
668
3

k
b. Deriv˘ am expresia vectorului de pozit ¸ie ¸si obt ¸inem viteza cen-
trului de mas˘a:

V
CM
=
d
dt
[
1
9
(15t
2
+ 8)

i +
1
9
(18t + 6)

j +
4
9
(1 + 5t
2
)

k]
=
10
3
t

i + 2

j +
40
9
t

k
Valorile vectorului vitez˘ a la momentele de timp t
1
= 0s ¸si t
2
= 10s
sunt:
114

V
CM
(0) = 2

j

V
CM
(10) =
100
3

i + 2

j +
400
9

k
c. Impulsul sistemului este:

P = (m
1
+ m
2
+ m
3
)

V
CM
= 30t

i + 18

j + 44t

k

P(0) = 18

j

P(10) = 300t

i + 18

j + 440

k
d. Energia cinetic˘a:
E
cin
(t) = E
cin,1
(t) + E
cin,2
(t) + E
cin,3
(t)
=
1
2
m
1
v
2
1
(t) +
1
2
m
2
v
2
2
(t) +
1
2
m
3
v
2
3
(t)
Vectorii vitez˘ a pentru cele trei corpuri sunt:
v
1
=
d
dt
(2t
2

i + 3t

j + 4

k) = 4t

i + 3

j
v
2
=
d
dt
_
(1 + t
2
)

i + (2 + 5t)

j
_
= 2t

i + 5

j
v
2
=
d
dt
_
(1 + 2t
2
)

i + 4t
2

k
_
= 4t

i + 8t

k
iar m˘ arimile corespunz˘ atoare:
115
v
1
(t) =
_
(4t)
2
+ 3
2
; v
1
(0) = 3m/s; v
1
(10) = 40. 11m/s
v
2
(t) =
_
(2t)
2
+ 5
2
; v
2
(0) = 5m/s; v
2
(10) = 20. 62m/s
v
3
(t) =
_
(4t)
2
+ (8t)
2
; v
3
(0) = 0m/s; v
3
(10) = 89. 44m/s
Dup˘ a evalu˘ arile numerice se obt ¸ine:
E
cin
(0) = 42.0J
E
cin
(10) = 21.44kJ
116
Capitolul 3
Mecanica analitic˘a
3.1 M˘arimi caracteristice
ˆ
In Mecanica newtonian˘ a se studiaz˘a mi¸scarea corpurilor macro-
scopice care se deplaseaz˘a cu viteze mici ˆın comparat ¸ie cu viteza
luminii, printr-o abordare local˘a . Ecuat ¸ia de baz˘ a cu ajutorul
c˘areia se poate determina starea mecanic˘ a a unui corp este ecuat ¸ia
Newton, dat˘ a de principiul doi al Mecanicii:
m
¨
r =

F(r,
˙
r, t) (3.1)
Dac˘ a se cunosc fort ¸ele care act ¸ioneaz˘a asupra corpului (sistemu-
lui) precum ¸si starea mecanic˘a init ¸ial˘a (r
o
, v
o
), atunci se poate
determina, la orice moment t starea mecanic˘a a corpului (r, v).
Mecanica analitic˘a a fost dezvoltat˘ a de c˘atre Lagrange, Eu-
ler ¸si Hamilton ˆın scopul rezolv˘ arii unor probleme mai compli-
cate de mecanic˘ a. Studiul mi¸sc˘arii unui sistem fizic, ˆın Mecanica
analitic˘ a, are la baz˘a un principiu de extremum care ne
spune c˘a mi¸scarea are loc ˆıntotdeauna pe aceea traiectorie pentru
117
care o anumit˘ a funct ¸ie, care descrie starea sistemului, ˆı¸si atinge
extremul.
Ecuat ¸iile ce descriu mi¸scarea unui sistem ˆın abordarea analitic˘ a
sunt ecuat ¸ii cu derivate part ¸iale de ordinul I ¸si II.
Acest formalism este folosit ˆın studiul sistemelor cu un num˘ar
mare de constituent ¸i (de exempluˆın Mecanica statistic˘a) sau pen-
tru sisteme mecanice cu leg˘aturi.
Fie un sistem format din N puncte materiale. Starea mecanic˘ a
a sistemului este definit˘a, la fiecare moment, prin coordonatele
carteziene ¸si componentele vitezelor tuturor punctelor fat ¸˘a de un
sistem de referint ¸˘a inert ¸ial. Vom folosi urm˘ atoarele notat ¸ii pentru
coordonatele carteziene ¸si pentru componentele vitezelor celor N
puncte materiale:
x
1
, x
2
, x
3
, x
4
, x
5
, x
6
, .....x
3N−2
, x
3N−1
, x
3N
(3.2)
˙ x
1
, ˙ x
2
, ˙ x
3
, ˙ x
4
, ˙ x
5
, ˙ x
6
, .... ˙ x
3N−2
, ˙ x
3N−1
, ˙ x
3N
(3.3)
unde s-a t ¸inut cont c˘a fiecare particul˘ a este caracterizat˘ a de trei
coordonate carteziene ¸si respectiv trei componente ale vitezei. O
notat ¸ie similar˘ a va fi folosit˘ a ¸si pentru fort ¸˘a:
F
1
, F
2
, F
3
, F
4
, F
5
, F
6
......F
3N−2
, F
3N−1
, F
3N
(3.4)
unde primele trei valori reprezint˘ a componentele fort ¸ei totale ce
se exercit˘a asupra primului punct material s.a.m.d.
Ecuat ¸iile de mi¸scare pentru sistemul de N puncte materiale carac-
terizate prin coordonatele carteziene (3.2), scrise pe componente
vor fi:
m
s
¨ x
s
= F
s
s = 1, 3N (3.5)
118
cu convent ¸ia ca:
m
1
= m
2
= m
3
m
4
= m
5
= m
6
.
.
.
m
3N−2
= m
3N−1
= m
3N
adic˘a, primele trei componente ale masei sunt egale si reprezint˘ a
masa primei particule, s.a.m.d.
Se spune c˘a sistemul este supus unor leg˘aturi (sau constrˆ angeri),
dac˘a sunt impuse anumite restrict ¸ii asupra alegerii variabilelor
(3.2) ¸si (3.3). Aceste restrict ¸ii se exprim˘a prin anumite relat ¸ii,
care pot avea fie forma unor egalit˘ at ¸i, fie cea a unor inegalit˘ at ¸i:
f(x
s
, ˙ x
s
, t) = 0 sau f(x
s
, ˙ x
s
, t) ≥ 0 (3.6)
Vom considera ˆın continuare acele leg˘ aturi care depind numai de
coordonatele de pozit ¸ie ¸si de timp, f(x
s
, t) = 0. Dac˘ a vom deriva
aceast˘ a relat ¸ie ˆın raport cu timpul, vom obt ¸ine:
df
dt
=
∂f
∂t
+
3N

s=1
∂f
∂x
s
˙ x
s
(3.7)
Se observ˘ a c˘a acest˘ a relat ¸ie cont ¸ine ¸si vitezele ˙ x
s
. Dac˘ a toate
relat ¸iile care cont ¸in vitezele se pot obt ¸ine prin derivarea ˆın ra-
port cu timpul a unor relat ¸ii ˆın care apar numai coordonatele de
pozit ¸ie (¸si eventual timpul) se spune c˘a sistemul este supus unor
leg˘aturi olonome. Dac˘ a exist˘ a relat ¸ii care cont ¸in vitezele ˙ x
s
dar
119
care nu pot fi obt ¸inute prin derivarea ˆın raport cu timpul a unor
relat ¸ii numai ˆıntre coordonatele de pozit ¸ie, se spune c˘a sistemul
este supus la leg˘aturi neolonome.
Vom considera ˆın continuare numai sistemele de particule supuse
unor leg˘ aturi olonome exprimate prin relat ¸ii de forma:
f
k
(x
s
, t) = 0 k = 1, ν s = 1, 3N (3.8)
unde ν reprezint˘a num˘ arul de leg˘ aturi la care este supus sistemul.
Observat ¸ie: num˘arul ν nu poate fi arbitrar de mare. Sistemul
f
k
(x
s
, t) = 0 este un sistem ˆın necunoscutele x
s
. Dac˘ a ,
• ν > 3N, atunci sistemul devine incompatibil ¸si nu are sens
fizic
• ν = 3N, atunci sistemul pote fi rezolvat ¸si se pot determina cele
3N necunoscute
• ν < 3N, atunci sistemul este nedeterminat
Acest ultim caz este cel mai interesant din punct de vedere fizic.
Vom nota prin:
l = 3N −ν (3.9)
diferent ¸a dintre num˘ arul necunoscutelor ¸si num˘arul leg˘ aturilor
(ecuat ¸iilor). Acest num˘ ar ˆıntreg ¸si pozitiv reprezint˘ a num˘arul
gradelor de libertate ale sistemului mecanic dat. Deci, l dintre
variabilele x
s
pot fi aleseˆın mod arbitrar (independente), iar restul
ν = 3N−l pot fi determinate ˆın funct ¸ie de primele prin rezolvarea
sistemului de ecuat ¸ii:
f
k
(x
s
, t) = 0 k = 1, ν < 3N l = 3N −ν (3.10)
120
Pentru a lucra numai cu variabile independente, Lagrange para-
metrizeaz˘a realt ¸iile (3.10), adic˘ a variabilele x
s
sunt exprimate ˆın
funct ¸ie de noi variabile q
i
, (i = 1, l) ¸si eventual de timp:
x
s
= x
s
(q
1
, q
2
, ....q
l
, t) s = 1, 3N (3.11)
Variabilele q
i
se numesc coordonatele generalizate ale lui La-
grange, iar num˘ arul lor este egal evident cu l, num˘arul gradelor
de libertate ale sistemului.
Variabilelor generalizate q
i
(i = 1, l) li se poate asocia un spat ¸iu
matematic cu l dimensiuni numit spat ¸iul configurat ¸iilor.
O
{qi}
t
.
Fig.1
Fiec˘arui punct din acest spat ¸iu ˆıi corespunde un ansamblu de
valori [q
i
(i = 1, 2, 3...l)]. Cu alte cuvinte, unei configurat ¸ii in-
stantanee a sistemului de N particule ˆıi corespunde un punct ˆın
121
spat ¸iul configurat ¸iilor numit punct reprezentativ. Odat˘ a cu
schimbarea ˆın timp a configurat ¸iei sistemului rezult˘a o schimbare
a pozit ¸iei punctului reprezentativ, astfel ˆıncˆat el descrie o curb˘a
ˆın acest spat ¸iu numit˘a traiectorie generalizat˘a caracterizat˘ a
prin ecuat ¸iile parametrice:
q
i
= q
i
(t) i = 1, l (3.12)
S˘a presupunem dat un sistem de N puncte materiale asupra c˘ aro-
ra act ¸ioneaz˘a ni¸ste fort ¸e date, de componente F
s
(s = 1, 3N)(3.4).
Dac˘ a sistemul nu ar fi supus unor leg˘ aturi, atunci ecuat ¸iile de
mi¸scare ar avea forma (3.5). Dac˘ a ˆıns˘a exist˘ a leg˘ aturi, date prin
relat ¸ii de forma (3.8), atunci ecuat ¸iile de mi¸scare nu mai pot fi
scrise sub forma (3.5). Existent ¸a leg˘ aturilor atrage dup˘ a sine
aparit ¸ia unor noi fort ¸e, denumite fort ¸e (react ¸ii) de sprijin (sau
de leg˘atur˘a) ¸si notate prin R
s
. Deci, ecuat ¸iile de mi¸scare pentru
un sistem de N particule supus la leg˘ aturi se va scrie sub forma:
m
s
¨ x
s
= F
s
+ R
s
s = 1, 3N (3.13)
Se observ˘ a c˘a, spre deosebire de fort ¸ele F
s
, care sunt propuse
date, react ¸iile R
s
sunt necunoscute ¸si ele trebuie determinate din
condit ¸iile problemei.
Dac˘ a leg˘ aturile impuse sistemului de puncte materiale oblig˘ a unul
dintre puncte de a se afla permanent pe o anumit˘ a curb˘ a, aceasta
exercit˘a asupra punctului material respectiv o fort ¸˘a de spijin

R.
ˆ
In
acest caz vom descompune fort ¸a

Rˆıntr-o component˘ a

R
n
situat˘ a
ˆın planul normal la curb˘ a ¸si o component˘ a

R
t
situat˘ a de-a lungul
tangentei la curb˘ a. Componenta

R
t
se nume¸ste fort ¸a de fre-
care exercitat˘ a de curb˘ a asupra punctului ¸si se opune deplas˘ arii
acestuia ˆın lungul curbei.
122
3.2 Formalismul Lagrange
3.2.1 Principiul lucrului mecanic virtual
Fie un sistem de N puncte materiale supus la ν leg˘ aturi olonome
(3.8) ¸si cu l grade de libertate. Vom presupune c˘ a frec˘arile sunt
neglijabile, adic˘ a leg˘aturile sunt perfecte. Ecuat ¸iile de mi¸scare
au forma (3.13) unde F
s
reprezint˘a componentele fort ¸elor date, iar
R
s
componentele fort ¸elor de sprijin necunoscute.
Pentru determinarea mi¸sc˘arii unui sistem de felul celui considerat,
Lagrange propune urm˘ atoarea metod˘ a ce const˘a din dou˘ a etape:
• determinarea funct ¸iilor x
s
(t)
• determinarea react ¸iilor R
s
cu ajutorul ecuat ¸iilor (3.13) scrise
sub forma:
R
s
= m
s
¨ x
s
−F
s
s = 1, 3N (3.14)
Pentru rezolvarea primei etape vor trebui eliminate fort ¸ele de
leg˘atur˘ a R
s
. Pentru aceasta se va t ¸ine cont c˘a leg˘ aturile sunt
perfecte, deci componentele tangent ¸iale ale fort ¸elor de sprijin se
anuleaz˘ a. Dac˘ a deplas˘ am arbitrar orice punct material al sis-
temului de-a lungul curbei pe care acest punct este obligat s˘ a
se g˘aseasc˘a ˆın baza leg˘ aturilor, fort ¸a de sprijin r˘ amˆ ane normal˘ a
la curb˘a, iar lucrul mecanic efectuat de aceast˘ a fort ¸˘a va fi nul.
Aceast˘a afirmat ¸ie este ˆıns˘a adev˘ arat˘ a numai dac˘ a curba nu se de-
plaseaz˘a ˆın timp.
Aceste considerat ¸ii ne conduc la definirea deplas˘arii virtuale
δx
s
a sistemului considerat, ca fiind orice variat ¸ie continu˘a a co-
ordonatelor x
s
, astfel ˆıncˆat condit ¸iile de leg˘atur˘ a (3.8) s˘ a fie mereu
123
satisf˘acute, la o valoare constant˘a a variabilei t.
Fie o deplasare virtual˘ a infinitezimal˘ a δx
s
a sistemului de puncte
materiale; acesta va trece de la coordonatele x
s
la coordonatele
x + δx
s
astfel ˆıncˆat s˘ a fie satisf˘acute, pe lˆang˘ a realat ¸iile (3.8) ¸si
relat ¸iile:
f
k
(x
s
+ δx
s
, t) = 0 k = 1, ν s = 1, 3N (3.15)
ˆın care t nu a variat. Vom sc˘ adea ecuat ¸iile (3.15) ¸si (3.8), dez-
volt˘ am dup˘ a puterile cantit˘ at ¸ilor δx
s
¸si p˘astr˘ am numai acei ter-
meni de ordinul ˆıntˆ ai:
f
k
(x
s
+ δx
s
, t) −f
k
((x
s
, t) =
3N

s=1
∂f
k
∂x
s
δx
s
≡ 0 (3.16)
relat ¸ie ce reprezint˘a chiar condit ¸iile pentru ca deplas˘arile δx
s
s˘a fie virtuale.
Pentru orice deplasare virtual˘ a infinitezimal˘ a ce satisface condit ¸i-
ile (3.16), lucrul mecanic al fort ¸elor de sprijin este nul:
3N

s=1
R
s
δx
s
= 0 (3.17)
Aceast˘a afirmat ¸ie constituie enunt ¸ul principiului lucrului me-
canic virtual sau principiul lui d’Alembert care st˘ a la baza
formalismului Lagrange. Pe baza lui se pot elimina react ¸iile de
sprijin R
s
din ecuat ¸iile de mi¸scare (3.13); este suficient s˘ a ˆınmul-
t ¸im cu δx
s
ambii membrii ai ecuat ¸iei (3.13) ¸si s˘a sum˘ am pentru
toate valorile indicelui s. Utilizˆ and relat ¸ia (3.17), vom obt ¸ine:
3N

s=1
x
s
¨ x
s
δx
s
=
3N

s=1
F
s
δx
s
(3.18)
124
din care au disp˘ arut componentele R
s
. Principiul lucrului mecanic
virtual se mai poate scrie ¸si sub forma:
3N

s=1
(m
s
¨ x
s
−F
s
)δx
s
= 0 (3.19)
Observat ¸ie: deplasarea virtual˘ a δx
s
nu are numic comun cu de-
plasarea real˘ a ˆın cursul mi¸sc˘arii sistemului, ˆın care evident timpul
variaz˘ a.
3.2.2 Fort ¸ele generalizate
Fie un sistem de N puncte materiale supus la ν leg˘ aturi olonome
¸si perfecte ¸si fie q
i
(x
s
, t) (i = 1, l, s = 1, 3N) coordonatele gene-
ralizate introduse prin relat ¸ia (3.11). Se observ˘ a c˘a o deplasare
virtual˘ a infinitezimal˘ a δx
s
a sistemului se obt ¸ine variind ˆın mod
arbitrar, la timp constant, variabilele q
i
:
δx
s
=
l

i=1
∂x
s
∂q
i
δq
i
i = 1, l s = 1, 3N (3.20)
ˆ
Intocˆandu-ne la relat ¸ia (3.17), observ˘ am c˘a membrul drept al e-
cuat ¸iei reprezint˘a lucrul mecanic elementar al fort ¸elor date, ˆıntr-o
deplasare virtual˘ a:
δL =
3N

s=1
F
s
δx
s
=
3N

s=1
F
s
l

i=1
∂x
s
∂q
i
δq
i
→δL =
l

i=1
Q
i
δq
i
(3.21)
125
unde s-a utilizat relat ¸ia (3.20) pentru deplasarea virtual˘ a. Notat ¸ia:
Q
i
=
3N

s=1
F
s
∂x
s
∂q
i
(3.22)
reprezint˘a fort ¸ele generalizate corespunz˘atoare coordonatelor
generalizate q
i
(i = 1, l):
Q
i
= Q
i
(q
1
, q
2
, .....q
l
, ˙ q
1
, ˙ q
2
.... ˙ q
l
, t) (3.23)
unde ¦ ˙ q
1
, ˙ q
2
.... ˙ q
l
¦ reprezint˘a vitezele generalizate.
Observat ¸ie: dac˘a fort ¸ele F
s
deriv˘a dintr-o energie potent ¸ial˘ a,
atunci lucrul mecanic elementar este egal, pˆ an˘ a la semn, cu vari-
at ¸ia energiei potent ¸iale:
δL = −δU (3.24)
Dac˘ a vom t ¸ine cont de expresia (3.21) a lucrului mecanic elemen-
tar exprimat prin fort ¸ele generalizate, atunci realt ¸ia (3.24) devine:
δL = −
l

i=1
∂U
∂q
i
δq
i
(3.25)
ceea ce conduce la exprimarea fort ¸elor generalizate, ˆın cazul for-
t ¸elor conservative F
s
, prin relat ¸ia:
Q
i
= −
∂U
∂q
i
i = 1, l (3.26)
3.2.3 Ecuat ¸iile Lagrange
Fie un sistem de N puncte materiale supuse la ν leg˘ aturi olonome
¸si perfecte ¸si care posed˘a energia cinetic˘a E
cin
exprimat˘ a prin:
E
cin
=
1
2
3N

s=1
m
s
˙ x
2
s
(3.27)
126
Dac˘ a vom ˆınlocui ˆın expresia principiului d’Alembert (3.19) ex-
presia deplas˘arilor infinitezimale virtuale (3.20), ¸si dac˘a t ¸inem ¸si
de (3.27) vom ajunge la setul de ecuat ¸ii diferent ¸iale:
d
dt
_
∂E
cin
∂ ˙ q
i
_

∂E
cin
∂q
i
= Q
i
i = 1, l (3.28)
ceea ce reprezint˘a ecuat ¸iile Lagrange pentru determinarea mi¸s-
c˘arii sistemului. Ele suntˆın num˘ar egal cu num˘ arul l al gradelor de
libertate ale sistemului. Prin integrarea acestui sistem de ecuat ¸ii
se va obt ¸ine dependent ¸a coordonatelor generalizate de timp, q
i
(t).
Apoi, cu aceste coordonate odat˘ a determinate se pot deduce, pe
baza relat ¸iei (3.11) coordonatele x
s
(t). Ecuat ¸iile (3.14) permit
determinarea react ¸iilor de spijin R
s
.
Observat ¸ie: dac˘ a fort ¸ele date admit energia potent ¸ial˘ a U, ecuat ¸i-
ile lui Lagrange (3.28) se pot scrie sub form˘ a mai compact˘ a. Pen-
tru aceasta vom introduce funct ¸ia Lagrange sau lagrangeiana
sistemului, definit˘a prin relat ¸ia:
L ≡ E
cin
−U (3.29)
Astfel, ecuat ¸iile Lagrange cap˘ at˘ a forma:
d
dt
_
∂L
∂ ˙ q
i
_

∂L
∂q
i
= 0 i = 1, l (3.30)
ˆ
In concluzie, formalismul Lagrange ofer˘ a o metod˘ a de rezolvare a
unor probleme de mecanic˘ a care const˘ a ˆın:
• se stabile¸ste num˘arul gradelor de libertate ¸si se aleg coordo-
natele generalizate
127
• se construiesc funct ¸iile E
cin
, Q
i
, L
• se exprim˘a cele 2l condit ¸ii init ¸iale pentru coordonatele general-
izate q
i
(t
o
) ¸si vitezele generalizate ˙ q
i
(t
o
) (i = 1, l)
• se integreaz˘ a ecuat ¸iile Lagrange obt ¸inˆandu-se solut ¸ia q
i
= q
i
(t)
(i = 1, l), se determin˘a coordonatele x
s
(t) (s = 1, 3N) ¸si apoi
react ¸iile de sprijin R
s
(s = 1, 3N)
3.3 Formalismul Hamilton
3.3.1 Principiul lui Hamilton
Legile Mecanicii newtoniene, a¸sa cum au fost formulate de Newton
¸si care si-au g˘ asit forma cea mai general˘ aˆın lucr˘arile lui Lagrange,
au forma unor ecuat ¸ii diferent ¸iale. Prin lucr˘arile lui Hamilton s-a
ajuns la formularea integral˘a a legilor Mecanicii.
Principiul lui Hamilton este un principiu integral al legilor Meca-
nicii. Pentru a vedea ˆın ce const˘a acesta, vom considera un sistem
de N puncte materiale supus la ν leg˘aturi olonome ¸si perfecte.
Fie
x
1
, x
2
, x
3
, ....x
s
......x
3N
(3.31)
coordonatele carteziene ale punctelor sistemului, ¸si fie de aseme-
nea
f
k
(x
s
, t) = 0 k = 1, ν s = 1, 3N (3.32)
ecuat ¸iile care rezult˘a din leg˘ aturile impuse sistemului.
Vom presupune ˆın continuare c˘ a, ˆın intervalul de timp [t
1
, t
2
]
128
este cunoscut˘a mi¸scarea real˘a a sistemului, conform˘ a cu legile
Mecanicii. Aceast˘a mi¸scare este caracterizat˘a prin legile de mi¸scare:
x
s
= x
s
(t) t
1
≤ t ≤ t
2
s = 1, 3N (3.33)
Este clar c˘a aceast˘ a mi¸scare, caracterizat˘ a prin ecuat ¸iile (3.33) re-
spect˘a leg˘ aturile, deci funct ¸iile (3.33) substituiteˆın relat ¸iile (3.32),
le verific˘a identic.
Vom considera ¸si o mi¸scare virtual˘a, deci o mi¸scare despre care
presupunem c˘a satisface condit ¸iile de leg˘atur˘ a (3.32), dar nu sa-
tisface legile Mecanicii. Mi¸scarea virtual˘ a este caracterizat˘ a prin
relat ¸ii de forma:
x

s
= x

s
(t) t
1
≤ t ≤ t
2
s = 1, 3N (3.34)
De asemenea, vom presupune c˘a la momentele de timp t = t
1
¸si
respectiv t = t
2
, pozit ¸iile punctelor sistemului considerat, pentru
mi¸scarea real˘ a ¸si pentru cea virtual˘ a, coincid:
x
s
(t
1
) = x

s
(t
1
)
(3.35)
x
s
(t
2
) = x

s
(t
2
)
ˆ
In fine, vom mai presupune c˘a mi¸sc˘arile (real˘ a ¸si virtual˘ a) sunt
destul de apropiate una de cealalt˘ a, prin urmare diferent ¸ele:
δx
s
= x

s
(t) −x
s
(t) (3.36)
sunt suficient de mici, astfel ˆıncˆat puterile superioare puterii ˆıntˆ aia
s˘a fie neglijate.
129
Se observ˘ a c˘a, prin ipotez˘ a, atˆ at coordonatele x
s
, cˆat ¸si coor-
donatele x

s
satisfac ˆın fiecare moment relat ¸iile de leg˘atur˘ a (3.32);
rezult˘a atunci c˘ a m˘ arimile δx
s
reprezint˘a, la fiecare moment t,
o deplasare virtual˘ a. Dar, conform principiului lucrului mecanic
virtual (3.17), dac˘ a vom elimina react ¸iile de spijin R
s
, vom obt ¸ine
o relat ¸ie asem˘an˘ atoare cu relat ¸ia (3.19):
3N

s=1
(m
s
¨ x
s
−F
s
)δx
s
(t) = 0 (3.37)
cu deosebirea c˘a m˘ arimile δx
s
depind de timp.
Vom analiza ˆın continuare cazul obi¸snuit al fort ¸elor F
s
ca fort ¸e
conservative:
F
s
= −∇
s
U →
3N

s=1
F
s
δx
s
= −δU (3.38)
Vom ˆınlocui aceast˘ a ultim˘ a relat ¸ie ˆın (3.37), apoi ˆınmult ¸im cu dt
¸si integr˘am ˆın raport cu timpul de la t
1
la t
2
:
_
t
2
t
1
_
3n

s=1
m
s
¨ x
s
δx
s
_
dt = −
_
t
2
t
1
δUdt (3.39)
care, prelucrat˘ a, ¸si t ¸inˆand cont ¸si de ipoteza (3.35) conduce la
ecuat ¸ia:
_
t
2
t
1
(δE
cin
−δU)dt = 0 (3.40)
unde:
δE
cin
= δ
3N

s=1
1
2
m
s
˙ x
2
s
(3.41)
130
reprezint˘a diferent ¸a dintre energia cinetic˘ a a sistemului E

cin
cal-
culat˘ a pentru mi¸scarea virtual˘ a (pe traiectoria virtual˘a) ¸si re-
spectiv pentru mi¸scarea real˘ a E
cin
(pe traiectoria real˘a):
δE
cin
= E

cin
−E
cin
(3.42)
Dac˘ a vom integra relat ¸ia (3.42) rezult˘ a:
_
t
2
t
1
δE
cin
dt =
_
t
2
t
1
E

cin

_
t
2
t
1
E
cin
dt = δ
_
t
2
t
1
E
cin
dt (3.43)
Dac˘ a vom repeta acela¸si rat ¸ionament pentru energia potent ¸ial˘a,
relat ¸ia (3.40) se poate scrie:
δ
_
t
2
t
1
(E
cin
−U)dt = 0 (3.44)
Aceast˘a ecuat ¸ie reprezint˘a expresia matematic˘ a a principiului
lui Hamilton ¸si are urm˘ atoarea semnificat ¸ie. Dac˘a se calculeaz˘ a
integrala:
_
t
2
t
1
(E
cin
−U)dt
pentru mi¸scarea real˘ a a sistemului ¸si respectiv pentru mi¸scarea
virtual˘ a apropiat˘ a supus˘a condit ¸iilor:
• satisface relat ¸iile de leg˘atur˘ a
• coincide cu pozit ¸iile reale la momentele t
1
¸si t
2
atunci diferent ¸a (3.44) a celor dou˘ a integrale este nul˘ a.
Observat ¸ie: aceast˘a condit ¸ie este analoag˘ a cu condit ¸ia de maxim
131
sau minim (extrem) pentru o funct ¸ie; dac˘a se calculeaz˘a valoarea
funct ¸iei pentru un sistem de valori date variabilelor de care de-
pinde funct ¸ia ¸si se constat˘ a c˘a variat ¸ia este ˆıntotdeauna nul˘ a cˆ and
ne deplas˘ am la un punct vecin, atunci sistemului dat de valori ˆıi
corespunde o valoare minim˘ a sau maxim˘ a a funct ¸iei.
ˆ
In cazul nostru funct ¸ia este ˆınlocuit˘ a printr-o integral˘ a, iar vari-
abilele independente printr-o traiectorie. Vom nota prin:
S =
_
t
2
t
1
L(q
i
, ˙ q
i
, t)dt (3.45)
act ¸iunea pentru o mi¸scare oarecare iar L = E
cin
−U = L(q, ˙ q, t)
este funct ¸ia Lagrange.
Deci, principiul integral a lui Hamilton (numit ¸si princi-
piul minimei act ¸iuni) se poate formula astfel: mi¸scarea real˘ a
(conform˘ a cu legile Mecanicii), ˆın intervalul de timp [t
1
, t
2
] este
aceea mi¸scare pentru care integrala S cap˘ at˘ a o valoare extrem˘ a
(minim˘a sau maxim˘ a) ˆın comparat ¸ie cu mi¸sc˘arile vecine, care sa-
tisfac ecuat ¸iile leg˘aturilor.
Principiul Hamilton cont ¸ine, sub form˘ a compact˘ a, legile mi¸sc˘arii
sistemului de particule. Se poate ar˘ ata c˘ a satisfacerea acestui
principiu
δ
_
t
2
t
1
L(q
i
, ˙ q
i
, t)dt = 0 (3.46)
este echivalent˘a cu cerint ¸a ca sistemul diferent ¸ial
d
dt
_
∂L
∂ ˙ q
i
_

∂L
∂q
i
= 0 i = 1, l (3.47)
132
s˘a fie satisf˘acut, sistem ce reprezint˘a ecuat ¸iile Lagrange (vezi
Anexa A)
3.3.2 Ecuat ¸iile canonice
ˆ
In formularea lagrangeian˘ a a legilor Mecanicii, starea mecanic˘ a a
unui sistem la un moment dat t este dat˘a de valorile numerice ale
coordonatelor generalizate ¸si vitezelor generalizate:
q
1
, q
2
, ....q
l
˙ q
1
, ˙ q
2
, .... ˙ q
l
(3.48)
Evolut ¸iaˆın timp a st˘ arii mecanice se obt ¸ine prin integrarea ecuat ¸i-
ilor Lagrange (3.30).
ˆ
In cazul cel mai simplu, ˆın care variabilele q
i
sunt chiar coordonatele carteziene ale punctelor materiale, iar q
i
sunt vitezele corespunz˘atoare, atunci funct ¸ia Lagrange are forma:
L =
l

i=1
1
2
m
i
˙ q
2
i
−U(q
i
, t) (3.49)
unde U(q
i
, t) este energia potent ¸ial˘a a sistemului.
Un alt mod de a determina starea mecanic˘ a a unui sistem ¸si
evolut ¸ia acesteia ˆın timp a fost introdus de Hamilton (1834).
ˆ
In
formularea lui Hamilton, starea mecanic˘ a a unui sistem de puncte
materiale se face cu ajutorul a 2l variabile: variabilele q
1
, q
2
, ....q
l
r˘amˆ an coordonatele generalizate ale lui Lagrange, iar noile vari-
abile p
1
, p
2
, ....p
l
, care ˆınlocuiesc vitezele, sunt impulsurile ge-
neralizate ¸si sunt definite prin relat ¸ia:
p
i

∂L
∂ ˙ q
i
i = 1, l (3.50)
133
ˆ
In cazul cel mai simplu, ˆın care lagrangeiana are expresia (3.49),
impulsurile p
i
au expresiile:
p
i
= m
i
˙ q
i
(3.51)
¸si se mai numesc impulsurile conjugate variabilelor de po-
zit ¸ie q
i
.
Pentru a determina legile de evolut ¸ie a sistemului , vom intro-
duce funct ¸ia H de variabilele de stare, definit˘ a prin relat ¸ia:
H ≡
l

i=1
p
i
˙ q
i
−L =
l

i=1
∂L
∂ ˙ q
i
˙ q
i
−L(p
i
, ˙ q
i
, t) (3.52)
numit˘ a funct ¸ia hamiltonian˘a a sistemului sau, pe scurt, hamil-
toniana sistemului. Dac˘ a vom diferent ¸ia ambii membrii ai
relat ¸iei (3.52), fat ¸˘a de toate variabilele de stare, precum ¸si de
timp, obt ¸inem:
dH =
l

i=1
˙ q
i
dp
i
+
l

i=1
p
i
d ˙ q
i

l

i=1
∂L
∂ ˙ q
i
d ˙ q
i

l

i=1
∂L
∂q
i
dq
i

∂L
∂t
dt (3.53)
Dac˘ a vom t ¸ine cont ¸si de definit ¸ia impulsului generalizat (3.51),
atunci diferent ¸iala hamiltonianei (3.53) se va scrie sub forma:
dH =
l

i=1
˙ q
i
dp
i

l

i=1
∂L
∂q
i
dq
i

∂L
∂t
dt (3.54)
care, comparat˘ a cu expresia diferent ¸ialei matematice a funct ¸iei
H(p
i
, ˙ q
i
, t):
dH =
∂H
∂p
i
dp
i
+
∂H
∂q
i
dq
i
+
∂H
∂t
dt (3.55)
134
conduce la urm˘ atoarele egalit˘ at ¸i:
˙ q
i
=
∂H
∂p
i

∂L
dq
i
=
∂H
∂q
i
(3.56)
∂L
∂t
=
∂H
∂t
Dac˘ a vom t ¸ine cont de ecuat ¸iile Lagrange precum ¸si de definit ¸ia
impulsului generalizat, primele dou˘ a ecuat ¸ii din relat ¸ia (3.56)
cap˘ at˘ a forma:
˙ q
i
=
∂H
∂p
i
(3.57)
˙ p
i
= −
∂H
∂q
i
i = 1, l
Aceste ecuat ¸ii (3.57) reprezint˘ a ecuat ¸iile lui Hamilton sau e-
cuat ¸iile canonice ale Mecanicii ¸si care determin˘a evolut ¸ia ˆın
timp a st˘ arii mecanice a sistemului. Ele sunt complet echivalente
cu ecuat ¸iile lui Lagrange, dar prezint˘ a urm˘ atoarele avantaje:
• sunt ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai spre deosebire de e-
cuat ¸iile lui Lagrange care sunt de ordinul doi, dar num˘ arul lor
este dublu
• sunt rezolvate fat ¸˘a de derivatele ˆın raport cu timpul ale vari-
abilelor canonice p
i
, q
i
Conform formalismului lui Hamilton se poate descrie starea me-
canic˘a a unui sistem de puncte materiale prin 2l coordonate ca-
nonice. Dac˘a asociem acestor 2l variabile un spat ¸iu matematic
135
2l dimensional, vom obt ¸ine a¸sa numitul spat ¸iul fazelor ˆın care
q
i
= q
i
(t) ¸si p
i
= p
i
(t) reprezint˘ a ecuat ¸iile parametrice ale traiec-
toriei din acest spat ¸iu (Fig. 2).
O
{q
i
}
{p
i
}
.
Fig.2
3.3.3 Semnificat ¸ia funct ¸iei hamiltonian˘a
ˆ
In cazul cel mai simplu, ˆın care lagrangeiana are forma (3.49),
vom avea, conform definit ¸iei:
H =
l

i=1
m
i
˙ q
2
i
−L =
1
2
l

i=1
m
i
˙ q
2
i
+ U(q
i
, t) (3.58)
deci, hamiltoniana este suma energiilor cinetic˘ a ¸si potent ¸ial˘a ale
sistemului, adic˘a energia total˘a a sistemului de puncte mate-
riale supus la leg˘aturi olonome ¸si perfecte. Aceea¸si semnificat ¸ie
136
se obt ¸ine ¸si ˆın cazul leg˘aturilor scleronome care sunt leg˘aturi
independente de timp.
Dac˘ a ˆıns˘a leg˘ aturile impuse sistemului depind explicit de timp
(leg˘aturi reonome), atunci ˆın expresia energiei cinetice apar ¸si
termeni de gradul ˆıntˆ ai fat ¸˘a de vitezele generalizate, iar hamilto-
niana nu mai coincide cu energia total˘ a a sistemului.
3.3.4 Parantezele lui Poisson
Forma canonic˘ a (3.57) a ecuat ¸iilor de mi¸scare ne permite s˘a deter-
min˘am legea de variat ¸ie ˆın timp a oric˘ arei m˘ arimi care depinde de
starea mecanic˘a a sistemului. Fie f(p
i
, q
i
, t) o astfel de m˘ arime.
Variat ¸ia total˘ a a acestei m˘ arimi atunci cˆ and timpul cre¸ste cu dt
este:
df
dt
=
∂f
∂t
+
l

i=1
∂f
∂q
i
dq
i
dt
+
l

i=1
∂f
∂p
i
dp
i
dt
(3.59)
Dac˘ a vom ˆınlocui derivatele variabilelor canonice prin valorile lor
date de ecuat ¸iile canonice, se obt ¸ine:
df
dt
=
∂f
∂t
+
l

i=1
_
∂f
∂q
i
∂H
∂p
i

∂f
∂p
i
∂H
∂q
i
_
(3.60)
Suma care apare ˆın membrul al doilea al acestei relat ¸ii se nume¸ste
paranteza Poisson a m˘ arimilor H ¸si f ¸si se noteaz˘ a:
¦H, f¦ =
l

i=1
_
∂f
∂q
i
∂H
∂p
i

∂f
∂p
i
∂H
∂q
i
_
(3.61)
137
ˆ
In general se define¸ste paranteza Poisson pentru dou˘ a m˘ arimi
oarecare f ¸si g:
¦f, g¦ =
l

i=1
_
∂f
∂p
i
∂g
∂q
i

∂f
∂q
i
∂g
∂p
i
_
(3.62)
sume care se ˆıntˆ alnesc frecvent ˆın probleme de Mecanic˘a tratate
cu ajutorul ecuat ¸iile canonice.
Parantezele Poisson se bucur˘ a de urm˘ atoarele propriet˘ at ¸i care
rezult˘a din definit ¸ia lor general˘ a (3.62):
• antisimetrie: ¦f, g¦ = −¦g, f¦
• liniaritate fat ¸˘a de fiecare partener: ¦c
1
f
1
+c
2
f
2
, g¦ = c
1
¦f
1
, g¦+
c
2
¦f
2
, g¦
• parantezele Poisson ale variabilelor canonice au valorile:
¦q
i
, q
j
¦ = 0 (3.63)
¦p
i
, p
j
¦ = 0 (3.64)
¦p
i
, q
j
¦ = δ
ij
(3.65)
unde δ
ij
este simbolul lui Kr¨ onneker, δ
ij
= 1 pentru i = j ¸si
δ
ij
= 0 pentru i ,= j.
• ˆıntre parantezele Poisson a trei m˘ arimi f, g ¸si h este respectat˘a
identitatea Jacobi:
¦f, ¦g, h¦¦ +¦g, ¦h, f¦¦ +¦h, ¦f, g¦¦ ≡ 0 (3.66)
Revenind asupra relat ¸iei (3.60), legea de variat ¸ie ˆın timp a unei
funct ¸ii f se poate scrie:
df
dt
=
∂f
∂t
+¦H, f¦ (3.67)
138
Dac˘ a vom alege energia total˘ a a sistemului ca fiind m˘ arimea me-
canic˘a f ≡ H atunci variat ¸ia ˆın timp a hamiltonianei este:
dH
dt
=
∂H
∂t
+¦H, H¦ =
∂H
∂t
(3.68)
Un caz special este acela pentru care hamiltoniana nu cont ¸ine
explicit timpul, adic˘ a
∂H
∂t
= 0. Rezult˘ a:
dH
dt
= 0 (3.69)
ceea ce exprim˘a, ˆın cazurile ˆın care hamiltoniana este tocmai e-
nergia total˘ a a sistemului, legea de conservare a energiei.
3.3.5 Transform˘arile canonice
Alegerea convenabil˘ a a variabilelor care descriu starea de mi¸scare
a unui sistem, ˆın problemele de mecanic˘a, poate aduce simplific˘ ari
considerabile. Fie un sistem de puncte materiale, cu l grade de
libertate a c˘ arui mi¸scare este caracterizat˘a de ecuat ¸iile canonice:
˙ q
i
=
∂H
∂p
i
i = 1, l (3.70)
˙ p
i
= −
∂H
∂q
i
S˘a urm˘ arim cum se transform˘ a aceste ecuat ¸ii dac˘a asupra vari-
abilelor facem o schimbare de forma:
p

i
= p

i
(p
i
, q
i
, t)
(3.71)
q

i
= q

i
(p
i
, q
i
, t)
139
unde funct ¸iile admit derivate part ¸iale de ordinul doi, continue.
Condit ¸ia necesar˘a ¸si suficient˘a ca ¸si variabilele p
i
¸si q
i
s˘a poat˘ a
fi exprimate ˆın funct ¸ie de variabilele p

i
¸si q

i
este ca jacobianul
variabilelor p

i
, q

i
fat ¸˘a de variabilele p
i
, q
i
s˘a fie diferit de zero:
J ≡
∂(p

1
, p

2
, ...p

l
; q

1
, q

2
, ....q

l
)
∂(p
1
, p
2
, ....p
l
; q
1
, q
2
, ....q
l
)
,= 0 (3.72)
Observat ¸ie: dac˘a diferent ¸iem relat ¸ia (3.71), obt ¸inem:
dp

i

∂p

i
∂t
dt =
∂p

i
∂p
j
dp
j
+
∂p

i
∂q
j
dq
j
i = 1, l j = 1, l (3.73)
dq

i

∂q

i
∂t
dt =
∂q

i
∂p
j
dp
j
+
∂q

i
∂q
j
dq
j
din care se observ˘a c˘a jacobianul J este tocmai determinantul
mambrilor din partea dreapt˘ a a relat ¸iei (3.73).
S˘a consider˘ amˆın continuare ecuat ¸iile canonice scrise ˆın noile vari-
abile:
˙ q

i
=
∂H

∂p

i
H

= H

(p

i
, q

i
, t) i = 1, l (3.74)
˙ p

i
= −
∂H

∂q

i
Pentru ca ecuat ¸iile de mi¸scare scrise ˆın variabilele p

i
, q

i
s˘a aibe
forma canonic˘ a (3.74) trebuie impuse anumite restrict ¸ii transfor-
m˘arii (3.71). Restrict ¸ia care se impune se nume¸ste condit ¸ia de
140
canonicitate ¸si este urm˘atoarea:
(p
i
dq
i
−Hdt) −(p

i
dq

i
−H

dt) = dF(p
i
, q
i
, t) i = 1, l (3.75)
unde F(p
i
, q
i
, t) se nume¸ste funct ¸ie generatoare a transform˘ arii
(3.71). Dac˘ a condit ¸ia (3.75) este satisf˘ acut˘ a , vom spune c˘ a tran-
sformarea (3.71) este o transformare canonic˘a.
S˘a consider˘ am ˆın continuare dou˘ a m˘ arimi mecanice oarecare f
¸si g. Se poate demonstra c˘ a parantezele Poisson ale celor dou˘ a
m˘arimi scrise fat ¸˘a de variabilele p
i
, q
i
¸si respectiv p

i
, q

i
sunt egale,
cu condit ¸ia ca ca cele dou˘ a sisteme de variabile s˘ a derive unul din
cel˘alalt printr-o transformare canonic˘ a:
¦f, g¦
p,q
= ¦f, g¦
p

,q
(3.76)
Aceast˘a proprietate se nume¸ste invariant ¸a parantezelor lui
Poisson la transform˘arile canonice.
3.3.6 Ecuat ¸ia lui Hamilton-Jacobi
Scopul transform˘ arilor canonice este trecerea de la sistemul de
mi¸scare (3.70) la un sistem transformat (3.74) care s˘ a aibe o form˘ a
cˆat mai simpl˘ a. Dar forma cea mai simpl˘ a pe care o poate avea un
sistem canonic corespunde cazului ˆın care hamiltoniana H

este
identic nul˘a.
ˆ
In acest caz, sistemul canonic (3.74) se reduce la:
˙ q

i
= 0
(3.77)
˙ p

i
= 0
deci variabilele q

i
, p

i
sunt constante ˆın timp. O astfel de transfor-
mare se poate obt ¸ine dac˘a se utilizeaz˘ a o funct ¸ie S generatoare a
141
transform˘ arii, care satisface ecuat ¸iile:
p
i
=
∂S(p

, q, t)
∂q
i
(3.78)
q

i
=
∂S(p

, q, t)
∂p

i
(3.79)
H

−H =
∂S(p

, q, t)
∂t
(3.80)
Anularea hamiltonianului H

implic˘a, conform relat ¸iei (3.80):
∂S(p

, q, t)
∂t
+ H(p, q, t) = 0 (3.81)
Dac˘ a vom ˆınlocui ˆın hamiltoniana H(p, q, t) variabilele p prin ex-
presiile date de (3.78), se obt ¸ine, pentru funct ¸ia generatoare S a
transform˘ arii, ecuat ¸ia:
∂S
∂t
+ H
_
∂S
∂q
, q, t
_
= 0 (3.82)
cunoscut˘ a sub numele de ecuat ¸ia Hamilton-Jacobi.
Ecuat ¸ia Hamilton-Jacobi este o ecuat ¸ie cu derivate part ¸iale pentru
funct ¸ia S. Pentru determinarea mi¸sc˘arii sistemului este necesar
s˘a se determine o solut ¸ie a acestei ecuat ¸ii. O astfel de solut ¸ie se
nume¸ste integral˘a complet˘a a ecuat ¸iei (3.82). Aceast˘ a ecuat ¸ie
este echivalent˘a cu sistemul canonic ¸si deci reprezint˘a o exprimare
echivalent˘a a legilor mi¸sc˘arii pentru sistemul mecanic considerat.
Observat ¸ie: Funct ¸ia generatoare S din ecuat ¸ia Hamilton-Jacobi
este chiar act ¸iunea din formalismul Lagrange ¸si are dimensiunea
de energietimp.
142
3.4 Probleme
3.1 S˘a se g˘ aseasc˘a ecuat ¸iile diferent ¸iale de mi¸scare pentru o par-
ticul˘a de mas˘ a m sub act ¸iunea unui fort ¸e atractive invers propor-
t ¸ional˘ a cu p˘ atratul distant ¸ei, de tipul F = −
k
r
2
, k > 0 :
a). cu ajutorul formalismului Lagrange;
b). cu ajutorul formalismului Hamilton.
Rezolvare:
Consider˘ am drept coordonate generalizate coordonatele polare
(r, θ). Deci:
q
1
= r
q
2
= θ
Leg˘aturile dintre aceste coordonate ¸si coordonatele carteziene x, y
sunt date de relat ¸iile:
x = r cos θ
y = r sin θ
Energia cinetic˘ a are expresia:
E
cin
=
1
2
mv
2
=
1
2
m
_
˙ x
2
+ ˙ y
2
_
=
1
2
m
_
˙ r
2
+ r
2
˙
θ
2
_
Energia potent ¸ial˘ a se determin˘ a conform relat ¸iei de definit ¸ie:
U = −
_
r

_

k
r
2
_
dr = −
k
r
143
a. Lagrangeianul acestei mi¸sc˘ari se scrie sub forma:
L = E
cin
−U =
1
2
m
_
˙ r
2
+ r
2
˙
θ
2
_
+
k
r
iar ecuat ¸iile Lagrange:
d
dt
_
∂L
∂ ˙ q
i
_

∂L
∂q
i
= 0
devin:
d
dt
_
∂L
∂ ˙ r
_

∂L
∂r
= 0
d
dt
_
∂L

˙
θ
_

∂L
∂θ
= 0
Dup˘ a efectuarea derivatelor din aceste ecuat ¸ii se obt ¸ine:
∂L
∂ ˙ r
= m˙ r
∂L
∂r
= mr
2
˙
θ −
k
r
2
∂L

˙
θ
= mr
2
˙
θ
∂L
∂θ
= 0
Ca urmare:
m¨ r = mr
2
˙
θ +
k
r
2
2mr ˙ r
˙
θ + mr
2
¨
θ = 0
144
Se observ˘ a c˘a s-au obt ¸inut dou˘ a ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul doi.
Din prima ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a rezult˘ a:
¨ r −r
2
˙
θ −
k
r
2
= 0
iar a doua ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a se poate se poate scrie sub forma
restrˆ ans˘ a:
d
dt
_
mr
2
˙
θ
_
= 0 ⇒
J = mr
2
˙
θ = const.
Mi¸scarea sub act ¸iunea unei fort ¸e invers proport ¸ionale cu p˘ atratul
distant ¸ei (fort ¸˘a de tip central) are loc ˆın a¸sa fel ˆıncˆat momentul
unghiular J se conserv˘a. Direct ¸ia r˘ amˆ ane constant˘ a ˆın timp, ca
urmare mi¸scarea particulei are loc ˆın permanent ¸˘a ˆın acela¸si plan.
b. S˘a introducem impulsurile generalizate:
p
r
=
∂L
∂ ˙ r
= m˙ r ⇒ ˙ r =
p
r
m
p
θ
=
∂L

˙
θ
= mr
2
˙
θ ⇒
˙
θ =
p
θ
mr
2
Funct ¸ia lui Hamilton devine:
H = ˙ rp
r
+
˙
θp
θ
−L = ˙ rp
r
+
˙
θp
θ

1
2
m
_
˙ r
2
+ r
2
˙
θ
2
_

k
r
=
p
2
r
m
+
p
2
θ
mr
2

1
2m
_
p
2
r
+
p
2
θ
r
2
_

k
r
=
1
2m
_
p
2
r
+
p
2
θ
r
2
_
+
k
r
145
Ecuat ¸iile canonice ale mi¸sc˘arii sunt:
−˙ p
r
=
∂H
∂r
⇒ ˙ p
r
=
p
2
θ
2mr
3

k
r
2
−˙ p
θ
=
∂H
∂θ
⇒ ˙ p
θ
= 0
˙ r =
∂H
∂p
r
⇒ ˙ r =
p
r
m
˙
θ =
∂H
∂p
θ

˙
θ =
p
θ
mr
2
S-au obt ¸inut patru ecuat ¸ii diferent ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai (mai u¸sor
de integrat decˆ at cele din reprezentarea Lagrange!). Deoarece co-
ordonata θ nu apare ˆın mod explicit ˆın expresia hamiltonianului ea
este o coordonat˘a ciclic˘a. Impulsul generalizat asociat acestei
variabile este o integral˘ a a mi¸sc˘arii:
p
θ
= mr
2
˙
θ = const.
3.2 Energia cinetic˘ a a unui corp de mas˘ a m ˆın coordonate polare
plane (r, θ) este:
E
cin
=
1
2
m( ˙ r
2
+ r
2
˙
θ
2
)
Care sunt fort ¸ele generalizate corespunz˘ atoare acestor coordo-
nate?
Rezolvare:
146
Fort ¸ele generalizate se calculeaz˘a cu ajutorul formulei:
Q
i
=
d
dt
_
∂E
cin
∂ ˙ q
i
_

∂E
cin
∂q
i
Deoarece:
q
1
= r; q
2
= θ
se obt ¸ine:
Q
1
=
d
dt
_
∂E
cin
∂ ˙ r
_

∂E
cin
∂r
=
d
dt
(m˙ r) −m(r
˙
θ
2
)
Q
2
=
d
dt
_
∂E
cin

˙
θ
_

∂E
cin
∂θ
=
d
dt
(mr
2
˙
θ)
3.3 S˘a se scrie ecuat ¸iile de mi¸scare Lagrange pentru pendulul
dublu din Fig. 3.3 ce execut˘a oscilat ¸ii ˆın acela¸si plan. Se con-
sider˘a m
1
= m
2
= m¸si l
1
= l
2
= l
Rezolvare:
Sistemul are dou˘ a grade de libertate. Consider˘ am drept coordo-
nate generalizate q
1
= θ
1
, q
2
= θ
2
. Din Fig. 3.3 se observ˘ a c˘a:
x
1
= l sin θ
1
y
1
= l cos θ
1
x
2
= l sin θ
1
+ l sin θ
2
y
2
= l cos θ
1
+ l cos θ
2
Energia potent ¸ial˘ a a sistemului este egal ˘ a cu lucrul mecanic efec-
tuat de fort ¸ele ce act ¸ioneaz˘a asupra celor dou˘ a corpuri luat cu
147
x
1
x
2
y
1
y
2
T
1
T
2
m
m
l
l
Fig. 3.3
semn schimbat. Pentru o deplasare infinitezimal˘ a:
dU = −(

G
1
dr
1
+

G
2
dr
2
)
= −mgdy
1
−mgdy
2
Considerˆ and ca nivel de referint ¸˘a planul y = 0 c˘ aruia ˆıi atribuim,
prin convent ¸ie, valoarea zero energiei potent ¸iale, se obt ¸ine dup˘a
integrare:
U = −mgy
1
−mgy
2
= −mgl(2 cos θ
1
+ cos θ
2
)
Pentru a determina energia cinetic˘ a a sistemului avem nevoie de
expresiile vitezelor:
˙ x
1
=
˙
θ
1
l cos θ
1
148
˙ y
1
= −
˙
θ
1
l sin θ
1
˙ x
2
=
˙
θ
1
l cos θ
1
+
˙
θ
2
l cos θ
2
˙ y
2
= −
˙
θ
1
l sin θ
1

˙
θ
2
l cos θ
2
Ca urmare:
E
cin
=
1
2
m( ˙ x
2
1
+ ˙ y
2
1
) +
1
2
m( ˙ x
2
2
+ ˙ y
2
2
)
=
1
2
m
˙
θ
2
1
l
2
+
1
2
m
_
˙
θ
2
1
l
2
+
˙
θ
2
2
l
2
+ 2l
2
˙
θ
1
˙
θ
2
cos(θ
1
−θ
2
)
_
Funct ¸ia Lagrange devine:
L = E
cin
−U =
1
2
m
˙
θ
2
1
l
2
+
1
2
m
_
˙
θ
2
1
l
2
+
˙
θ
2
2
l
2
+ 2l
2
˙
θ
1
˙
θ
2
cos(θ
1
−θ
2
)
_
+
+mgl(2 cos θ
1
+ cos θ
2
)
Calcul˘amˆın continuare derivatele implicate ˆın ecuat ¸iile Lagrange:
∂L

˙
θ
1
= 2m
˙
θ
1
l
2
+ ml
2
˙
θ
2
cos(θ
1
−θ
2
)
d
dt
_
∂L

˙
θ
1
_
= 2m
¨
θ
1
l
2
−ml
2
˙
θ
2
(
˙
θ
1

˙
θ
2
) sin(θ
1
−θ
2
)
+ml
2
¨
θ
2
cos(θ
1
−θ
2
)
∂L
∂θ
1
= −ml
2
˙
θ
1
˙
θ
2
sin(θ
1
−θ
2
) −2mgl sin θ
1
∂L

˙
θ
2
= m
˙
θ
2
l
2
+ ml
2
˙
θ
1
cos(θ
1
−θ
2
)
d
dt
_
∂L

˙
θ
2
_
= m
¨
θ
2
l
2
+ ml
2
¨
θ
1
cos(θ
1
−θ
2
) −
149
−ml
2
˙
θ
1
(
˙
θ
1

˙
θ
2
) sin(θ
1
−θ
2
)
∂L
∂θ
2
= −ml
2
˙
θ
1
˙
θ
2
sin(θ
1
−θ
2
) −2mgl sin θ
2
Ecuat ¸iile Lagrange, dup˘ a simplificarea prin ml sunt:
2
¨
θ
1
l −l
˙
θ
2
(
˙
θ
1

˙
θ
2
) sin(θ
1
−θ
2
) + l
¨
θ
2
cos(θ
1
−θ
2
) +
+l
˙
θ
1
˙
θ
2
sin(θ
1
−θ
2
) + 2g sin θ
1
= 0
¨
θ
2
l + l
¨
θ
1
cos(θ
1
−θ
2
) −l
˙
θ
1
(
˙
θ
1

˙
θ
2
) sin(θ
1
−θ
2
) +
+l
˙
θ
1
˙
θ
2
sin(θ
1
−θ
2
) + 2g sin θ
2
= 0
3.4 Se consider˘ a un punct material de mas˘ a m ˆın cˆamp gravita-
t ¸ional, constrˆ ans s˘a se mi¸ste, f˘ar˘ a frecare, ˆın interiorul unui con
de unghi α.
a). Cˆ ate grade de libertate are sistemul? Aleget ¸i un sistem de
cordonate generalizate.
b). Determinat ¸i energia cinetic˘ a ˆın sistemul de coordonate gene-
ralizate ales.
c). Scriet ¸i energia potent ¸ial˘a ˆın sistemul de coordonate generali-
zate ales.
d). Scriet ¸i ecuat ¸iile Lagrange corespunz˘ atoare.
Rezolvare:
a. Descrierea mi¸sc˘arii pe un con necesit˘a alegerea sistemului
de coordonate cilindric (r, ϕ, z) (Fig. 3.4). Dar, datorit˘ a con-
strˆ angerii legate de mi¸scarea doar pe suprafat ¸a conului:
r = ztgα
150
Fig. 3.4
num˘arul de coordonate independente necesare pentru studiul mi¸s-
c˘arii (adic˘ a num˘ arul gradelor de libertate) este:
n = 3 −1 = 2
Drept coordonate generalizate se pot alege grupurile : (r, ϕ) sau
(z, ϕ).
b. Pozit ¸ia particulei este descris˘ a ˆın orice moment de timp de
gruparea (r,ϕ, r/tgϕ). Folosim relat ¸iile de transformare de la un
sistem cartezian (x, y, z) la acest sistem de coordonate.
x = r sin ϕ
y = r cos ϕ
z = rctgα
151
Derivarea ˆın raport cu timpul conduce la relat ¸iile:
˙ x = ˙ r sin ϕ + r ˙ ϕcos ϕ
˙ y = ˙ r cos ϕ −r ˙ ϕsin ϕ
˙ z =
˙ r
tgα
Energia cinetic˘ a devine:
E
cin
=
1
2
m
_
˙ x
2
+ ˙ y
2
+ ˙ z
2
_
=
1
2
m
_
˙ r
2
+ r
2
˙ ϕ
2
+
˙ r
2
tg
2
α
_
c. Corpul se mi¸sc˘a ˆın cˆamp gravitat ¸ional care este un cˆ amp con-
servativ, energia potent ¸ial˘ a corespunz˘ atoare fiind:
U = mgz + U
0
Vom considera drept referint ¸˘a planul z = 0 c˘ aruia ˆıi vom atribui
prin convent ¸ie valoarea zero pentru energia potent ¸ial˘a: U
0
= 0.
Deci:
U = mg
r
tgα
d. Lagrangeiana sistemului este:
L = E
cin
−U
=
1
2
m
_
˙ r
2
+ r
2
˙ ϕ
2
+
˙ r
2
tg
2
α
_
−mg
r
tgα
Ecuat ¸iile Lagrange corespunz˘atoare sunt:
d
dt
_
∂L
∂ ˙ r
_

∂L
∂r
= 0
d
dt
_
∂L
∂ ˙ ϕ
_

∂L
∂ϕ
= 0
152
Calcul˘ am mai ˆıntˆ ai derivatele implicate ˆın prima ecuat ¸ie:
∂L
∂ ˙ r
= m˙ r
_
1 + ctg
2
α
_
d
dt
_
∂L
∂ ˙ r
_
= m¨ r
_
1 + ctg
2
α
_
∂L
∂r
= mr ˙ ϕ
2
−mgctgα
Prima ecuat ¸ie Lagrange, dup˘ a simplificarea prin m devine:
¨ r
_
1 + ctg
2
α
_
−r ˙ ϕ
2
+ gctgα = 0
Repet˘ am procedura pentru cea de-a doua ecuat ¸ie Lagrange:
∂L
∂ ˙ ϕ
= mr ˙ ϕ
d
dt
_
∂L
∂ ˙ ϕ
_
= m˙ r ˙ ϕ + mr ¨ ϕ
∂L
∂ϕ
= 0
Deoarece variabila ϕ nu intr˘ a ˆın expresia funct ¸iei Lagrange:
∂L
∂ ˙ ϕ
= p
ϕ
= mr ˙ ϕ = J
z
= const.
Mi¸scarea are loc ˆın a¸sa fel ˆıncˆat se conserv˘a cantitatea mr ˙ ϕ care
reprezint˘a momentul unghiular pe direct ¸ia Oz. Aceast˘a relat ¸ie
permite reducerea ˆınc˘a a unei variabile din ecuat ¸ia general˘ a a
mi¸sc˘arii g˘ asite din ecuat ¸ia Lagrange pentru variabila r.
˙ ϕ =
p
ϕ
mr
153
¨ r
_
1 + ctg
2
α
_

1
r
_
p
ϕ
m
_
2
+ gctgα = 0
Ultima ecuat ¸ie obt ¸inut˘a este o ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a ˆın variabila r.
3.5 Un pendul matematic cu masa m
2
este suspendat de o bar˘ a
rigid˘ a ¸si foarte u¸soar˘ a de lungimel. La rˆ andul ei, bara este prins˘ a
de un corp de mas˘ a m
1
ag˘ at ¸at de un resort cu constanta elastic˘ a k
(vezi Fig. 3.5). Se presupune c˘ a mi¸scarea sistemului are loc doar
ˆın planul figurii.
a). S˘ a se construiasc˘ a lagrangeiana sistemului L = L(y, θ, ˙ y,
˙
θ);
b). S˘a se scrie ecuat ¸iile Lagrange.
Rezolvare:
a. Coordonatele generalizate ale sistemului sunt distant ¸a m˘ asu-
rat˘ a pe vertical˘ a de la originea sistemului x¸si unghiul de deviere
ˆın plan vertical θ. Se poate scrie:
x
1
= 0
y
1
= y
x
2
= l sin θ
y
2
= y + l cos θ
Energia cinetic˘ a a sistemului este:
E
cin
=
1
2
m
1
˙ y
2
+
1
2
m
2
_
l
2
˙
θ
2
cos
2
θ +
_
˙ y −l
˙
θ sin θ
_
2
_
=
1
2
m
1
˙ y
2
+
1
2
m
2
_
˙ y
2
+ l
2
˙
θ
2
−2l
˙
θ ˙ y sin θ
_
154
x
y
T
m
1
m
2
k
l
Fig. 3.5
Energia potent ¸ial˘ a se compune din contribut ¸ia dat˘ a de fort ¸a elas-
tic˘a ce apare ˆın resortul deformat ¸si din cea determinat˘ a de fort ¸ele
gravitat ¸ionale:
U = −
1
2
ky
2
1
−m
1
gy
1
−m
2
gy
2
=
1
2
ky
2
−m
1
gy −m
2
g(y + l cos θ)
A¸sadar funct ¸ia Lagrange este:
L = E
cin
−U =
1
2
m
1
˙ y
2
+
1
2
m
2
_
˙ y
2
+ l
2
˙
θ
2
−2l
˙
θ ˙ y sin θ
_
+

1
2
ky
2
+ m
1
gy + m
2
g(y + l cos θ)
155
b. Ecuat ¸iile Lagrange sunt:
d
dt
_
∂L
∂ ˙ y
_

∂L
∂y
= 0
d
dt
_
∂L

˙
θ
_

∂L
∂θ
= 0
Derivatele implicate ˆın aceste ecuat ¸ii sunt:
∂L
∂ ˙ y
= (m
1
+ m
2
) ˙ y −m
2
l
˙
θ sin θ
d
dt
_
∂L
∂ ˙ y
_
= (m
1
+ m
2
)¨ y −m
2
l(
¨
θ sin θ +
˙
θ
2
cos θ)
∂L
∂y
= −ky + (m
1
+ m
2
)g
∂L

˙
θ
= m
2
l(l
˙
θ − ˙ y sin θ)
d
dt
_
∂L

˙
θ
_
= m
2
l
2
¨
θ −m
2
l(¨ y sin θ + ˙ y
˙
θ cos θ)
∂L
∂θ
= −m
2
l
˙
θ ˙ y cos θ −m
2
gl sin θ
Dup˘ a ˆınlocuirea corespunz˘atoare se obt ¸in urm˘ atoarele ecuat ¸ii:
(m
1
+ m
2
)(¨ y −g) −m
2
l(
¨
θ sin θ +
˙
θ
2
cos θ) + ky = 0
¨
θ +
1
l
(g − ¨ y) sin θ = 0
3.6 Un corp de mas˘ a m ˆınc˘arcat cu sarcina electrica e se mi¸sc˘a cu
viteza v ˆıntr-un cˆamp electromagnatic, descris de potent ¸ialul vec-
tor

A(A
x
, A
y
, A
z
) ¸si de potent ¸ialul scalar ϕ(r). Funct ¸ia Lagrange
156
a acestei mi¸sc˘ari este:
L =
mv
2
2
+ ev

A −ϕ(r)
S˘a se determine energia cinetic˘ a a particulei.
Rezolvare:
Energia cinetic˘ a a mi¸sc˘arii este:
E
cin
=
3

k=1
˙ q
k
∂L
∂ ˙ q
k
−L
unde:
˙ q
1
= ˙ x = v
x
˙ q
2
= ˙ y = v
y
˙ q
3
= ˙ x = v
z
Expresia dezvoltat˘ a a funct ¸iei Lagrange se scrie sub forma:
L =
m
2
_
v
2
x
+ v
2
y
+ v
2
z
_
+ e(v
x
A
x
+ v
y
A
y
+ v
z
A
z
) −ϕ(r)
Deoarece:
∂L
∂v
x
= mv
x
+ eA
x
∂L
∂v
y
= mv
y
+ eA
y
∂L
∂v
z
= mv
z
+ eA
z
157
expresia energiei cinetice devine:
E
cin
= v
x
∂L
∂v
x
+ v
y
∂L
∂v
y
+ v
z
∂L
∂v
z
−L
= m
_
v
2
x
+ v
2
y
+ v
2
z
_
+ e(v
x
A
x
+ v
y
A
y
+ v
z
A
z
) −

m
2
_
v
2
x
+ v
2
y
+ v
2
z
_
−e(v
x
A
x
+ v
y
A
y
+ v
z
A
z
) + ϕ(r)
=
m
2
_
v
2
x
+ v
2
y
+ v
2
z
_
+ ϕ(r)
3.7 Se ¸stie c˘a funct ¸ia Hamilton a unei particule este:
H = ap
2
+ bx
2
+ cx
unde x− coordonata particule, p− impulsul iar a, b, c− constante
reale pozitive. S˘ a se determine:
a) ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a de mi¸scare a particulei;
b) paranteza Poisson dintre lagrangeiana ¸si hamiltoniana sistemu-
lui ¦L,H¦
Rezolvare:
a. Din ecuat ¸iile lui Hamilton rezult˘ a:
˙ x =
∂H
∂p
= 2ap
˙ p = −
∂H
∂x
= −2bx −c
Derivˆ and din nou prima relat ¸ie ¸si folosind-o pe a doua se elimin˘ a
impulsul.
158
Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a a mi¸sc˘arii este:
¨ x + 4abx + 2ac = 0
b. Funct ¸ia Lagrange este conform definit ¸iei:
L = p ˙ x −H = p ˙ x −ap
2
−bx
2
−cx
Vom folosi ˆın continuare propriet˘ at ¸ile parantezelor Poisson.
¦L, H¦ = ¦p ˙ x −H, H¦ = ¦p ˙ x, H¦ = ¦2ap
2
, H¦ = 2a¦p
2
, H¦
= 2a¦p
2
, ap
2
+ bx
2
+ cx¦
= 2a
_
¦p
2
, ap
2
¦ +¦p
2
, bx
2
¦ +¦p
2
, cx¦
¸
= 2a
_
b¦p
2
, x
2
¦ + c¦p
2
, x¦
¸
deoarece:
¦p
2
, ap
2
¦ = a¦p
2
, p
2
¦ = 0
Folosim urm˘ atoarele rezultate:
¦p, x¦ =
_
∂p
∂p
__
∂x
∂x
_

_
∂p
∂x
__
∂x
∂p
_
= 1
¦p
2
, x¦ = p¦p, x¦ +¦p, x¦p = 2p¦p, x¦ = 2p
¦p
2
, x
2
¦ = 2p¦p, x
2
¦ = −2p¦x
2
, p¦ = −4px¦x, p¦
= 4px¦p, x¦ = 4px
Ca urmare:
¦p, x
2
¦ = 8abpx + 4acp
3.8 S˘a se deduc˘a legea de mi¸scare a unui oscilator liniar armonic
de mas˘ a m ¸si constant˘ a elastic˘ a k, cu ajutorul formalismului
159
Hamilton-Jacobi.
Rezolvare:
Vom folosi ecuat ¸ia Hamilton-Jacobi:
H +
∂S
∂t
= 0
Funct ¸ia Hamilton pentru un oscilator liniar armonic este:
H =
p
2
2m
+
kx
2
2
iar
p =
∂S
∂x
Revenim ˆın ecuat ¸ia Hamilton-Jacobi:
1
2m
_
∂S
∂x
_
2
+
kx
2
2
+
∂S
∂t
= 0
ˆ
Incerc˘am s˘a g˘ asim solut ¸ia ecuat ¸iei diferent ¸iale separˆ and contribu-
t ¸ia care depinde doar de coordonat˘ a de cea care depinde doar de
timp.
S = S
1
(x) + S
2
(t)
Dup˘ a verificarea solut ¸iei rezult˘a:
1
2m
_
dS
1
(x)
dx
_
2
+
kx
2
2
= −
dS
2
(t)
dt
Relat ¸ia este adev˘arat˘ a doar dac˘ a fiecare membru al ecuat ¸iei este
egal cu o constant˘ a, pe care s˘ a o not˘ am β.
1
2m
_
dS
1
(x)
dx
_
2
+
kx
2
2
= β
dS
2
(t)
dt
= −β
160
Dup˘ a rezolvarea primei ecuat ¸ii rezult˘a:
dS
1
(x)
dx
=
¸
2m
_
β −
kx
2
2
_
dS
1
(x) =
¸
2m
_
β −
kx
2
2
_
dx
S
1
(x) =
_
¸
2m
_
β −
kx
2
2
_
dx + S
10
Dup˘ a rezolvarea celei de a doua ecuat ¸ie rezult˘a:
dS
2
(t) = −βdt
S
2
(t) = −βt + S
20
Ca urmare, act ¸iunea este, pˆan˘ a la o constant˘ a S
10
+S
20
pe care o
consider˘am egal˘ a cu zero:
S =
_
¸
2m
_
β −
kx
2
2
_
dx −βt
Consider˘ am c˘a β este o nou˘ a coordonat˘ a a sistemului care joac˘ a
rol de impuls. Atunci se poate defini ¸si o nou˘ a coordonat˘ a de
pozit ¸ie corespunz˘atoare, prin relat ¸ia:
Q =
∂S
∂β
Deci:
Q =

2m

∂β
_
_
¸
_
β −
kx
2
2
_
dx −βt
_
=

2m
2
_
dx
_
β −
kx
2
2
−t
161
Aceast˘a relat ¸ie se poate rearanja ¸si apoi integra t ¸inˆand cont de
faptul c˘a noua coordonat˘ a gereralizat˘ a introdus˘ a este o constant˘ a.
S˘a o not˘ am cu γ.

2m
2
_
dx
_
β −
kx
2
2
= γ + t
Dup˘ a integrare se obt ¸ine:
_
m
k
arcsin
_
x
¸
k

_
= γ + t
sin
_
x
¸
k

_
=
_
k
m
(γ + t)
sau:
x =
_

k
sin
_
_
k
m
(γ + t)
_
Constantele β, γ se determin˘a din condit ¸iile init ¸iale.
162
Capitolul 4
Mecanica cuantic˘a
4.1 Aparatul matematic al Mecanicii
cuantice
4.1.1 Spat ¸ii liniar complexe
Formalismul Mecanicii cuantice folose¸ste teoria spat ¸iilor Hilbert
¸si a operatorilor liniari care act ¸ioneaz˘ a ˆın aceste spat ¸ii. Vom
prezenta ˆın continuare definit ¸iile acestor concepte necesare pentru
formularea principiilor Mecanicii cuantice.
Prin definit ¸ie, un spat ¸iu liniar (sau spat ¸iu vectorial) este o
mult ¸ime de elemente, denumite vectori, pentru care sunt definite
dou˘ a operat ¸ii fundamentale - adunarea vectorilor ¸si ˆınmult ¸irea
cu numere complexe, operat ¸ii care conduc tot la elemente ale
mult ¸imii ¸si care satisfac anumite axiome (prezentate mai jos).
Elementele spat ¸iului sunt notate cu ajutorul parantezelor ”[ > ”
care ˆıncadreaz˘ a simboluri literare sau numerice, ¸si au primit de-
numirea de vectori ”ket”. Atˆ at notat ¸ia cˆat ¸si denumirea se
163
datoresc lui Dirac.
Fie doi vectori [ϕ
1
> ¸si [ϕ
2
> ai unui spat ¸iu liniar. Prin operat ¸ia
de adunare, notat˘ a cu ”+”, cei doi vectori sunt pu¸si ˆın cores-
pondent ¸˘a cu un al treilea vector [ϕ
3
> al aceluia¸si spat ¸iu, notat
cu [ϕ
3
>= [ϕ
1
> +[ϕ
2
>. Prin operat ¸ia de ˆınmult ¸ire cu un
num˘ar complex α, fiec˘arui vector [ϕ > ˆıi corespunde un alt
vector al aceluia¸si spat ¸iu, notat cu α[ϕ >. Operat ¸iile de adunare
a vectorilor ¸si ˆınmult ¸ire cu un num˘ar satisfac urm˘ atoarele axiome:
1. Axiome referitoare la operat ¸ia de adunare a vecto-
rilor
• [ϕ
1
> +[ϕ
2
>= [ϕ
2
> +[ϕ
1
> (comutativitate)
• ([ϕ
1
> +[ϕ
2
>) + [ϕ
3
>= [ϕ
1
> +([ϕ
2
> +[ϕ
3
>) (asocia-
tivitate)
• exist˘a vectorul nul, notat [0 >, cu proprietatea [ϕ > +[0 >=
[ϕ >
• pentru orice element [ϕ > exist˘a un element, notat [ϕ
op
> ¸si
numit opusul s˘au, astefl ˆıncˆat [ϕ > +[ϕ
op
>= [0 >
2. Axiome referitoare la operat ¸ia de ˆınmult ¸ire a vecto-
rilor cu numere
• ˆınmult ¸irea cu num˘arul 1 se face astfel: 1[ϕ >= [ϕ >
• ˆınmult ¸irea cu un produs de numere este dat˘ a de: (αβ)[ϕ >=
α(β[ϕ >)
164
3. Axiome referitoare la combinarea celor dou˘a operat ¸ii
• (α + β)[ϕ >= α[ϕ > +β[ϕ >
• α([ϕ
1
> +[ϕ
2
>) = α[ϕ
1
> +α[ϕ
2
>
Ment ¸ion˘am ˆın continuare urm˘ atoarele consecint ¸e ale axiomelor,
de care se va face uz ˆın utilizarea elementelor spat ¸iilor liniare:
• vectorul zero [0 > este unic
• prin ˆınmult ¸irea cu num˘arul 0 se obt ¸ine vectorul nul: 0[ϕ >=
[0 >
• vectorul opus fiec˘arui element [ϕ > este dat de relat ¸ia: [ϕ
op
>=
(−1)[ϕ >= −[ϕ >
• prin ˆınmult ¸irea vectorului nul [0 > cu orice num˘ ar, se obt ¸ine
ˆıntotdeauna vectorul nul: α[0 >= [0 >
Prin definit ¸ie, dou˘a spat ¸ii vectoriale sunt izomorfe dac˘a ˆıntre ele
se poate stabili o corespondent ¸˘a biunivoc˘ a, ˆın a¸sa fel ˆıncˆat, dac˘ a

1
>, [χ
1
>, doi vectori ce apart ¸in spat ¸iului vectorial V
1
sunt ˆın
corespondent ¸˘a cu vectorii [ϕ
2
> ¸si [χ
2
> ce apart ¸in spat ¸iului V
2
,
atunci ˆın corespondent ¸˘a biunivoc˘ a sunt ¸si elementele α[ϕ
1
> cu
α[ϕ
2
> ¸si [ϕ
1
> +[χ
1
> cu [ϕ
2
> +[χ
2
>.
De asemenea, se spune c˘a o mult ¸ime (finit˘ a sau infinit˘ a) de vec-
tori subˆantinde un spat ¸iu S al unui spat ¸iu vectorial, dac˘ a
orice vector din S este o combinat ¸ie liniar˘ a de vectori din aceast˘ a
165
mult ¸ime. Not ¸iunea cea mai important˘ a ˆıntr-un spat ¸iu liniar este
cea de dependent ¸˘a liniar˘a. Un set de k vectori este liniar-
independent dac˘a egalitatea:
k

i=1
α
i

i
>= [0 > (4.1)
implic˘a α
i
= 0, i = 1, k. Dac˘ a ˆın egalitatea (4.1.1) nu toare nu-
merele α
i
sunt nule, atunci vectorii [ϕ
i
>sunt liniari-dependent ¸i.
Conform acestei definit ¸ii, orice mult ¸ime de vectori care cont ¸ine
vectorul nul [0 > formeaz˘ a un sistem de vectori liniar-dependent ¸i.
Dac˘ a ˆıntr-un spat ¸iu vectorial nu se pot g˘ asi mai mult de n vectori
liniari-independent ¸i, spat ¸iul este prin definit ¸ie n-dimensional.
Tot prin definit ¸ie, orice set de n vectori liniari-independent ¸i ˆıntr-
un spat ¸iu n-dimensional formeaz˘ a o baz˘a a spat ¸iului. Se demon-
streaz˘a c˘a orice vector [ψ > al spat ¸iului se poate exprima (ˆın mod
unic) ca o combinat ¸ie liniar˘ a de vectorii [e
1
>, [e
2
>, ......[e
n
> ai
unei baze date a spat ¸iului:
[ψ >=
n

k=1
c
k
[e
k
> (4.2)
Un exemplu simplu ˆıl constituie spat ¸iul notat cu C
n
, prototipul
tuturor spat ¸iilor finit-dimensionale, ale c˘arui elemente sunt
totalitatea seturilor de n numere complexe (n fixat). Este comod
s˘a se plaseze cele n numere ˆıntr-o coloan˘ a, de exemplu:
[x >=
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
[y >=
_
_
_
y
1
.
.
.
y
n
_
_
_
(4.3)
166
Prin definit ¸ie, vectorii de tipul considerat se adun˘ a dup˘ a regula:
[x > +[y >≡
_
_
_
_
_
x
1
+ y
1
x
2
+ y
2
.
.
.
x
n
+ y
n
_
_
_
_
_
(4.4)
¸si se ˆınmult ¸esc cu un num˘ar complex α dup˘a regula:
α[x >=
_
_
_
_
_
αx
1
αx
2
.
.
.
αx
n
_
_
_
_
_
(4.5)
Cea mai simpl˘ a baz˘ a ˆın acest spat ¸iu o formeaz˘ a vectorii:
[e
1
>=
_
_
_
_
_
_
_
1
0
0
.
.
.
0
_
_
_
_
_
_
_
[e
2
>=
_
_
_
_
_
_
_
0
1
0
.
.
.
0
_
_
_
_
_
_
_
..........[e
n
>=
_
_
_
_
_
_
_
0
0
0
.
.
.
1
_
_
_
_
_
_
_
(4.6)
ˆ
In formula de descompunere (4.2) a unui vector oarecare dup˘ a
vectorii bazei (4.6), coeficient ¸ii sunt chiar numerele x
k
(k = 1, n).
Spat ¸iul C
n
este important deoarece toate spat ¸iile complexe n-
dimensionale sunt izomorfe cu spat ¸iul C
n
.
4.1.2 Spat ¸ii unitare ¸si spat ¸ii Hilbert
Un spat ¸iu unitar (sau euclidian) este un spat ¸iu vectorial ˆın
care este definit produsul scalar. Not˘ am deocamdat˘ a produsul
scalar al vectorilor [ϕ
1
> ¸si [ϕ
2
> prin ([ϕ
1
>, [ϕ
2
). Prin definit ¸ie,
167
produsul scalar este num˘arul complex asociat unei perechi or-
donate de vectori ¸si care satisface axiomele:
• ([ϕ >, [ϕ) > 0 pentru orice [ϕ >,= [0 >, ([ϕ >, [ϕ) = 0 ↔
[ϕ >= [0 >
• ([ϕ >, [χ >) = ([χ >, [ϕ >)

(∗ reprezint˘a complex conjugatul
unei m˘arimi)
• ([ϕ
3
>, α
1

1
> +α
2

2
>) = α
1
([ϕ
3
>, [ϕ
1
>) + α
2
([ϕ
3
>
, [ϕ
2
>)
A treia proprietate exprim˘ a liniaritatea produsului scalar ˆın al
doilea factor. Dac˘ a se combin˘ a propriet˘ at ¸ile a treia cu a doua,
rezult˘a antiliniaritatea produsului scalar ˆın primul factor:
• (α
1

1
> +α
2

2
>, [ϕ
3
>) = α

([ϕ
1
>, [ϕ
3
>) + α

2
([ϕ
2
>
, [ϕ
3
>)
Definim norma (sau lungimea unui vector) num˘ arul real:
[[ϕ[[ =
_
([ϕ >, [ϕ >) (4.7)
deci, spat ¸iul euclidian este un spat ¸iu normat. Doi vectori ai unui
spat ¸iu unitar sunt ortogonali dac˘a:
([ϕ
1
>, [ϕ
2
>) = 0 (4.8)
iar o mult ¸ime de vectori constituie un sistem ortogonal de vec-
tori dac˘a oricare doi vectori din mult ¸ime sunt reciproc ortogonali.
Un sistem ortogonal de vectori este un sistem ortonormat dac˘a
fiecare vector din sistem este normat, iar norma este finit˘ a.
168
O proprietate fundamental˘ a a produsului scalar o constituie ine-
galitatea Schwarz-Cauchy:
[(ϕ >, [χ >)[ ≤ [[ϕ[[ [[χ[[ (4.9)
semnul egal realizˆ andu-se dac˘a ¸si numai dac˘ a vectorii [ϕ > ¸si [χ >
sunt liniar-dependent ¸i.
ˆ
In spat ¸iul unitar se poate introduce ¸si o metric˘a, definind dis-
tant ¸a dintre doi vectori [χ > ¸si [ψ > prin:
d ≡ [[χ −ψ[[ =
_
([χ > −[ψ >, [χ > −[ψ >) (4.10)
deci orice spat ¸iu unitar este ¸si un spat ¸iu metric.
Spat ¸iul C
n
(definit ˆın paragraful anterior) devine un spat ¸iu uni-
tar, numit spat ¸iul euclidian n-dimensional, prin introducerea
produsului scalar:
([x >, [y >≡
n

k=1
x

k
y
k
(4.11)
Un spat ¸iu important pentru mecanica cuantic˘ a este spat ¸iul eu-
clidian format din totalitatea seturilor num˘ arabile de o infinitate
de numere complexe de forma:
[x >=
_
_
_
_
_
x
1
x
2
x
3
.
.
.
_
_
_
_
_
(4.12)
169
pentru care :

k=1
[x
k
[
2
< ∞ (4.13)
Suma a doi vectori ¸si produsul unui vector cu un num˘ ar complex
se definesc la fel ca ˆın spat ¸iul C
n
, iar produsul scalar este definit
prin:
([x >, [y >) ≡

k=1
x

k
y
k
(4.14)
Vectorii [e
1
>, [e
2
>, ......... care au numai unul din numerele din
set egal cu 1 ¸si celelalte sunt egale cu zero, formeaz˘ a o baz˘ a a
spat ¸iului.
De asemenea, un interes deosebit ˆıl prezint˘a spat ¸iul liniar infinit-
dimensional format din toate funct ¸iile complexe continue f(x)
definite pe axa real˘ a, pentru care:
_

−∞
[f(x)[
2
dx < ∞ (4.15)
ˆ
In acest spat ¸iu, produsul scalar este definit prin:
(f, g) ≡
_

−∞
f

(x)g(x)dx (4.16)
ˆ
In descrierea dat˘ a de Mecanica cuantic˘a unei particule f˘ ar˘ a spin
se folose¸ste spat ¸iul funct ¸iilor de und˘a, un spat ¸iu unitar infinit-
dimensional. Elementele sale sunt funct ¸ii continue de trei variabile
170
spat ¸iale ¸si una temporal˘ a ψ(r, t) ≡ ψ(x, y, z, t), funct ¸ii diferent ¸ia-
bile ¸si integrabile ˆın modul p˘ atrat:
_ _ _
[ψ(r, t)[
2
dV < ∞ (4.17)
iar produsul scalar a dou˘ a funct ¸ii este definit prin:
(ψ, φ) ≡
_ _ _
ψ

φdV (4.18)
Un spat ¸iu unitar (euclidian) infinit-dimensional este, prin defi-
nit ¸ie, un spat ¸iu Hilbert dac˘a el este ¸si un spat ¸iu complet,
adic˘a dac˘ a orice ¸sir Cauchy al s˘ au tinde c˘atre un element limit˘ a
apart ¸inˆand spat ¸iului.
Spat ¸iul funct ¸iilor de und˘ a, de interes pentru Mecanica cuantic˘ a,
nu este un spat ¸iu complet, dar poate fi pus ˆıntr-o leg˘ atur˘ a strˆ ans˘ a
cu un spat ¸iu Hilbert (prin ˆınlocuirea integralei Riemann cu inte-
grala Lebesgue), astfel ˆıncˆat, ˆın continuare vom utiliza denimirea
de spat ¸iul Hilbert al funct ¸iilor de und˘a.
ˆ
Intr-un spat ¸iu Hilbert un sistem ortonormat de vectori este un
sistem complet de vectori dac˘a singurul vector ortogonal pe
tot ¸i vectorii setului este vectorul nul. Un astfel de sistem ortonor-
mat ¸si complet de vectori [e
1
>, [e
2
>, [e
3
>, ....[e
n
>, .... (definit ¸i
prin relat ¸ia 4.6) este denumit ¸si baz˘a ortonormat˘a a spat ¸iului
Hilbert. Dat˘ a fiind o baz˘ a ortonormat˘ a ¦[e
n


n=1
, putem dez-
volta orice vector al spat ¸iului Hilbert dup˘ a vectorii bazei (vezi
relat ¸ia 4.2):
[ψ >=

n=1
c
n
[e
n
> (4.19)
171
unde coeficient ¸ii c
n
sunt definit ¸i prin produsul scalar:
c
n
= ([e
n
>, [ψ >) (4.20)
Norma vectorului [ψ > (4.7) se poate scrie atunci:
[[ψ[[
2
=

n=1
[c
n
[
2
(4.21)
4.1.3 Operatori liniari. Operat ¸ii cu operatori
liniari
Prin definit ¸ie, un operator ˆıntr-un spat ¸iu liniar pune ˆın corespon-
dent ¸˘a fiec˘arui vector al spat ¸iului un alt vector al acestuia; ˆıl vom
nota
ˆ
A:
[ψ >=
ˆ
A[ϕ > sau [ψ >= [
ˆ
Aϕ > (4.22)
Vom presupune ˆın continuare c˘ a operatorii cu care lucr˘ am sunt
definit ¸i ˆın ˆıntreg spat ¸iul liniar.
Prin definit ¸ie, un operator este liniar dac˘a:
ˆ
A(c
1

1
> +c
2

2
>) = c
1
ˆ
A[ϕ
1
> +c
2
ˆ
A[ϕ
2
> (4.23)
pentru orice vectori [ϕ
1
>, ¸si [ϕ
2
> ¸si orice numere complexe c
1
¸si c
2
.
ˆ
In Mecanica cuantic˘a se ˆıntˆ alnesc ¸si probleme care cer uti-
lizarea operatorilor antiliniari. Ace¸stia se definesc prin relat ¸ia:
ˆ
B(c
1

1
> +c
2

2
>) = c

1
ˆ
B[ϕ
1
> +c

2
ˆ
B[ϕ
2
> (4.24)
172
Orice operator liniar transform˘ a vectorul nul [0 >ˆın el ˆınsu¸si:
ˆ
A[0 >= [0 > (4.25)
De asemenea, ˆın fiecare spat ¸iu liniar sunt definit ¸i urm˘atorii oper-
atori liniari particulari:
• operatorul unitate
ˆ
I cu act ¸iunea
ˆ
I[ϕ >= [ϕ >, pentru orice
vector [ϕ >
• operatorul zero
ˆ
0 cu act ¸iunea
ˆ
0[ϕ >= [0 >, pentru orice
vector [ϕ >
Cu operatorii liniari se pot efectua trei operat ¸ii, al c˘aror rezul-
tat este tot un operator liniar, ¸si anume:
• suma a doi operaori
ˆ
A ¸si
ˆ
B, notat˘ a
ˆ
C =
ˆ
A +
ˆ
B ¸si definit˘a
prin modul de act ¸iune:
ˆ
C[ϕ >=
ˆ
A[ϕ > +
ˆ
B[ϕ > (4.26)
•ˆınmult ¸irea unui operator cu un num˘ar complex λ, notat˘ a
ˆ
C = λ
ˆ
A ¸si definit˘a prin modul de act ¸iune:
ˆ
C = λ(
ˆ
A[ϕ >) (4.27)
•ˆınmult ¸irea a doi operatori
ˆ
A ¸si
ˆ
B, notat˘ a
ˆ
C =
ˆ
A
ˆ
B ¸si definit˘ a
prin:
ˆ
C[ϕ >=
ˆ
A(
ˆ
B[ϕ >) (4.28)
173
Ordinea factorilor ˆıntr-un produs de operatori este important˘ a
deoarece, ˆın general,
ˆ
A
ˆ
B ,=
ˆ
B
ˆ
A. Se introduce operatorul comu-
tator a doi operatori liniari:
ˆ
C ≡
ˆ
A
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A ≡ [
ˆ
A,
ˆ
B] (4.29)
notat cu ajutorul unor paranteze drepte ¸si care joac˘ a un rol im-
portant ˆın Mecanica cuantic˘a.
Dac˘ a pentru un operator liniar
ˆ
A exist˘a un alt operator
ˆ
B cu
proprietatea:
ˆ
A
ˆ
B =
ˆ
B
ˆ
A =
ˆ
I (4.30)
atunci se spune c˘a operatorul
ˆ
A este nesingular, iar operatorul
ˆ
B se nume¸ste inversul operatorului
ˆ
A. Conform acestei relat ¸ii
de definit ¸ie, inversul inversului unui operator este chiar operatorul
ˆınsu¸si:
(
ˆ
A
−1
)
−1
=
ˆ
A (4.31)
Dac˘ a operatorul
ˆ
B cerut de relat ¸ia (4.30) nu exist˘ a, se zice c˘a
operatorul
ˆ
A este singular. O caracteristic˘ a a unui operator sin-
gular este aceea c˘ a exist˘ a unul sau mai mult ¸i vectori ai spat ¸iului,
diferit ¸i de vectorul [0 >, pe care act ¸iunea operatorului ˆıi trans-
form˘ a ˆın vectorul [0 >:
ˆ
A[ϕ >= [0 >, [ϕ >,= [0 >↔
ˆ
A operator singular (4.32)
Fie un operator liniar
ˆ
A ce act ¸ioneaz˘ a ˆıntr-un spat ¸iu unitar ¸si fie
produsul scalar ([ϕ >,
ˆ
A[ψ >) care, ˆın notat ¸ia Dirac se scrie:
([ϕ >,
ˆ
A[ψ >) =< ϕ[
ˆ
A[ψ >=< ϕ[(
ˆ
A[ψ >) (4.33)
174
unde vectorul ” < ϕ[” se nume¸ste vector ”bra”. Pe baza teoremei
lui Riesz se poate scrie egalitatea:
([ϕ >,
ˆ
A[ψ >) = ([χ >, [ψ >) (4.34)
Se observ˘ a c˘a prin aceast˘ a egalitate se stabile¸ste o corespondent ¸˘a
ˆıntre doi vectori ”ket” pe care o vom nota:
[χ >=
ˆ
A
+
[ϕ > (4.35)
unde operatorul
ˆ
A
+
se nume¸ste adjunctul (conjugatul) opera-
torului
ˆ
A. Operatorul adjunct
ˆ
A
+
are urm˘ atoarele propriet˘ at ¸i:
• (
ˆ
A
+
)
+
=
ˆ
A
• (
ˆ
A +
ˆ
B)
+
=
ˆ
A
+
+
ˆ
B
+
• λ
ˆ
A)
+
= λ

ˆ
A
+
• (AB)
+
=
ˆ
B
+
ˆ
A
+
Operatorii care se bucur˘ a de proprietatea
ˆ
A =
ˆ
A
+
(4.36)
se numesc operatori autoadjunct ¸i sau hermitici.
Fie doi vectori ”ket” fixat ¸i, [u > ¸si [v > ˆıntr-un spat ¸iu Hilbert
¸si fie un operator liniar
ˆ
A definit prin modul de act ¸iune asupra
unui ”ket” [ϕ >, prin intermediul vectorilor ”ket” fixat ¸i:
ˆ
A[ϕ >≡< v[ϕ > [u > (4.37)
Se observ˘ a c˘a act ¸iunea operatorului
ˆ
A d˘a un vector proport ¸ional
cu [u >, coeficientul de proport ¸ionalitate fiind < v[ϕ >.
175
Vom considera ˆın continuare act ¸iunea operatorului
ˆ
A asupra unui
vector ”bra” [ψ >:
< ψ[
ˆ
A =< ψ[u >< v[ (4.38)
adic˘a, act ¸iunea operatorului
ˆ
A transform˘ a vectorul ”bra” < ψ[
ˆıntr-un vector proprot ¸ional cu < v[, coeficientul de proport ¸iona-
litate fiind num˘ arul < ψ[u >. Avˆ and ˆın vedere aceast˘ a ultim˘ a
relat ¸ie precum ¸si notat ¸ia pentru produsul scalar (4.33), apare
adecvat˘ a notarea operatorului
ˆ
A prin:
ˆ
A = [u >< v[ (4.39)
Se define¸ste, ˆın particular, operatorul:
ˆ
P
u
=< u[u > cu < u[u >= 1 (4.40)
¸si se nume¸ste proiectorul pe subspat ¸iul unidimensional subˆ antins
de vectorul [u > sau de vectorul < u[. Acest operator se bucur˘ a
de proprietatea de idempotent ¸˘a, caracteristic˘ a oric˘ arui operator
de proiect ¸ie:
ˆ
P
2
u
=
ˆ
P
u
(4.41)
4.1.4 Operatori unitari
Prin definit ¸ie un operator
ˆ
U este unitar dac˘a:
ˆ
U
ˆ
U
+
=
ˆ
U
+
ˆ
U =
ˆ
I (4.42)
Conform definit ¸iei, operatorii unitari sunt operatori nesingulari
(vezi paragraful precedent) iar inversul lor coincide cu adjunctul
lor:
ˆ
U
−1
=
ˆ
U
+
(4.43)
176
Proprietatea fundamental˘ a a operatorilor unitari este aceea de
conservare a produsului scalar:
< ϕ
1

2
>=<
ˆ

1
[Uϕ
2
> (4.44)
De asemenea sunt adev˘arate urm˘ atoarele propriet˘ at ¸i:
• produsul dintre un num˘ ar complex λ ¸si un operator unitar este
un operator unitar numai dac˘ a [λ[ = 1
• produsul a doi operatori unitari este ˆıntotdeauna un operator
unitar
4.1.5 Problema cu valori proprii asociat˘a unui
operator hermitic
Fie un operator liniar
ˆ
A, definit ˆıntr-un spat ¸iu Hilbert. Prin
definit ¸ie, num˘arul a (ˆın general complex) este valoarea pro-
prie a operatorului
ˆ
A dac˘a exist˘ a un vector al spat ¸iului Hilbert
[u >,= [0 > care satisface ecuat ¸ia:
ˆ
A[u >= a[u >, [u >∈ spat ¸iului Hilbert (4.45)
Vectorul [u > se nume¸ste vector propriu (sau caracteristic) al
operatorului
ˆ
A.
ˆ
In aplicat ¸iile concrete, pentru a defini mult ¸imea
vectorilor proprii ai unui operator, ecuat ¸ia (4.45) este suplimen-
tat˘ a cu unele condit ¸ii restrictive asupra vectorilor, numite condit ¸ii
de regularitate ¸si care sunt precizate pentru fiecare caz concret.
Ecuat ¸ia (4.45) define¸ste orice vector propriu pˆ an˘ a la un factor
multiplicativ arbitrar.
Mult ¸imea valorilor proprii este numit˘ a spectrul valorilor pro-
prii ale operatorului. Dac˘ a unei aceleia¸si valori proprii a ˆıi
177
corespund mai mult ¸i vectori proprii liniar-independent ¸i, valoarea
proprie este degenerat˘a, iar num˘ arul vectorilor proprii liniar-
independent ¸i reprezint˘a ordinul degener˘arii valorii proprii. Da-
c˘a unei valori proprii ˆıi corespunde un singur vector propriu,
atunci valoarea proprie este nedegenerat˘a.
Mult ¸imea vectorilor proprii ”ket” care satisface ecuat ¸ia cu val-
ori proprii (4.45) pentru o aceea¸si valoare proprie a formeaz˘ a un
subspat ¸iu, numit subspat ¸iul asociat valorii proprii a a c˘arui
dimensiune coincide cu ordinul degener˘arii valorii proprii a.
ˆ
In Mecanica cuantic˘a vom ˆıntˆ alni problema cu valori proprii nu-
mai pentru operatori hermitici (
ˆ
A =
ˆ
A
+
).
ˆ
In acest caz, ecuat ¸ia
(4.45) are urm˘ atoarele dou˘ a propriet˘ at ¸i importante:
• valorile proprii ale operatorilor hermitici sunt numere reale ¸si
sunt date de relat ¸ia:
a =
< u[A[u >
< u[u >
(4.46)
• vectorii proprii corespunz˘ atori la valori proprii diferite sunt or-
togonali
Dac˘ a spectrul valorilor proprii ale operatorului
ˆ
A const˘a din val-
ori proprii pentru care exist˘ a vecin˘ at ¸i ˆın care nu se g˘ asesc alte
valori proprii, atunci spectrul valorilor proprii ale operatorului
ˆ
A
este un spectru discret. Spectrul valorilor proprii ale opera-
torului
ˆ
A ce satisface ecuat ¸ia cu valori proprii (4.45) poate fi ¸si
un spectru mixt, adic˘a un spectru format din port ¸iuni de spec-
tru discret ¸si din port ¸iuni de spectru continuu (port ¸iuni pentru
care ˆın vecin˘atatea oricˆ at de mic˘ a a unei valori proprii se g˘ asesc
178
ˆıntotdeauna o infinitate de alte valori proprii).
Admitem f˘ar˘ a demonstrat ¸ie, urm˘atoarele rezultate extrem de im-
portante pentru Mecanica cuantic˘ a, referitoare la problema cu
valori proprii ˆın sens generalizat, pentru un operator hermitic:
• valorile proprii sunt reale ¸si formeaz˘ a ˆın general un spectru
mixt
• vectorii proprii corespunz˘ atori la valori proprii din port ¸iunea
discret˘a au norma finit˘ a ¸si deci apart ¸in spat ¸iului Hilbert
• vectorii proprii corespunz˘ atori la valori proprii din port ¸iunea
continu˘ a a spectrului nu au norma finit˘ a, deci nu apart ¸in spat ¸iului
Hilbert
ˆ
In conformitate cu cele trei afirmat ¸ii anterioare vom adopta ur-
m˘atoarele notat ¸ii pentru valorile proprii:
• a
n
, n = 1, 2, .... ˆın spectrul discret
• a(α) (α
1
≤ α ≤ α
2
) ˆın spectrul continuu
Vectorii proprii se caracterizeaz˘ a de obicei prin mai mult ¸i indici,
pentru c˘a valorile proprii sunt degenerate. Vom nota prin [nr >
sau cu [u
nr
>, r = 1, 2, ...g
n
, vectorii proprii corespunz˘ atori valorii
proprii a
n
, degenerat˘a de ordin g
n
. Cel de-al doilea indice r apare
ori de cˆ ate ori valoarea proprie este degenerat˘ a. Vom nota cu
[αs > (s = 1, 2, ....) vectorii proprii corespunz˘ atori valorii proprii
a(α). Indicele s este folosit pentru a descrie degenerarea care ˆın
spectrul continuu este ˆın general de ordin infinit.
De¸si vectorii proprii ai spectrului continuu nu pot fi normat ¸i, ei
pot satisface o condit ¸ie e ortonormare ˆın sens generalizat. Ad-
179
mitem urm˘ atoarele propriet˘ at ¸i de ortonormare ale vectorilor pro-
prii ai unui operator hermitic:
• ˆın spectrul discret
< nr[n

r

>= δ
nn
δ
rr
(4.47)
ceea ce ˆınseamn˘ a c˘a, pe de-o parte vectorii proprii corespunz˘ atori
la valori proprii diferite sunt ortogonali ¸si c˘a vectorii proprii au
norma finit˘ a (care poate fi f˘ acut˘ a 1), iar pe de alt˘ a parte vectorii
proprii corespunz˘ atori la aceea¸si valoare proprie pot fiˆıntotdeauna
ale¸si ortogonali ˆıntre ei
• orice vector propriu corespunz˘ ator unei valori proprii din spec-
trul discret este ortogonal pe un vector propriu corespunz˘ ator unei
valori proprii din spectrul continuu:
< nr[αs >= 0 (4.48)
• ˆın spectrul continuu, prin alegerea convenabil˘ a a unui factor
multiplicativ ˆın expresia fiec˘arui vector propriu, se poate asigura
valabilitatea relat ¸iei:
< αs[α

s

>= δ
ss
δ(α −α

) (4.49)
unde δ(α − α

) este funct ¸ia lui Dirac (vezi Anexa B). Propri-
etatea (4.49) se nume¸ste proprietatea de ortonormare ˆın scara
parametrului s, ˆın sens generalizat.
4.1.6 Observabile
Vom considera ˆın continuare operatorii hermitici care admit un
sistem complet de vectori proprii. Ace¸sti operatori vor fi denumit ¸i
180
¸si observabile.
Observat ¸ie: m˘arimile care pot fi m˘ asurate pentru o particul˘ a
cuantic˘a (sau sistem cuantic) sunt denumite m˘arimi fizice sau
m˘arimi observabile (impulsul, pozit ¸ia, momentul cinetic, en-
ergia, momentul magnetic...). Ele sunt de obicei m˘ arimi cu care
oper˘am ¸si clasic ¸si pe care le m˘asur˘ am folosind aparate macro-
scopice, deci le determin˘am ˆın urma interact ¸iei dintre un sistem
cuantic ¸si un sistem care ascult˘ a de legile clasice. Starea unui
sistem cuantic se manifest˘a ˆın rezulutatele pe care le obt ¸inem
la m˘ asurarea observabilelor sale.
R˘ aspunsul obt ¸inut la m˘ asurarea unei observabile nu este univoc
determinat de condit ¸iile de experient ¸˘a - sistemul cuantic ascult˘ a
de legi statistice. Statisticele observabilelor unui sistem cuan-
tic sunt singurele propriet˘ at ¸i ale sale pe care le putem determina
experimental. Deci, starea unui sistem cuantic se identific˘a
cu totalitatea statisticilor observabilelor sistemului.
Coincident ¸a denumirilor pentru m˘ arimile fizice ¸si pentru opera-
torii hermitici amintit ¸i mai sus, nu este ˆıntˆ ampl˘ atoare (vezi prin-
cipiul II al Mecanicii cuantice).
Faptul c˘ a un operator hermitic
ˆ
A admite un sistem complet de
vectori proprii permite dezvoltarea oric˘ arui vector [ψ > al spat ¸iu-
lui Hilbert ˆın forma generalizat˘ a (spectrul mixt):
[ψ >=

n=1
g
n

r=1
c
nr
[n, r > +
_
α
2
α
1

s=1
c
αs
[α, s > dα (4.50)
unde coeficient ¸ii dezvolt˘ arii sunt dat ¸i de relat ¸iile:
c
nr
=< nr[ψ > c
αs
=< αs[ψ > (4.51)
181
dup˘a cum rezult˘ a din propriet˘ at ¸ile de ortonormare. Dac˘ a vom
ˆınlocui relat ¸ia (4.51) ˆın relat ¸ia (4.50) vom ajunge la o relat ¸ie im-
portant˘ a:

n=1
g
n

r=1
[nr >< nr[ +
_
α
2
α
1

s=1
[αs >< αs[ =
ˆ
I (4.52)
ceea ce exprim˘a relat ¸ia de completitudine a sistemului de vec-
tori proprii ai operatorului
ˆ
A. P˘atratul normei vectorului [ψ >
este dat de relat ¸ia Bessel:
< ψ[ψ >=

n=1
g
n

r=1
[c
nr
[
2
+
_
α
2
α
1

s=1
[c
αs
[
2
dα (4.53)
Fie dou˘ a observabile
ˆ
A ¸si
ˆ
B ¸si fie
ˆ
C comutatorul acestora definit
conform relat ¸iei (4.29). Dac˘ a
ˆ
C = 0, atunci observabilele se
numesc compatibile, iar dac˘ a
ˆ
C ,= 0 observabilele se numesc
incompatibile. Pentru aplicat ¸iile Mecanicii cuantice este de-
osebit de important˘ a urm˘ atoare teorem˘ a: condit ¸ia necesar˘a ¸si
suficient˘a ca dou˘a observabile
ˆ
A ¸si
ˆ
B s˘a comute este ca
ele s˘a admit˘a un sistem complet comun de vectori proprii.
Conform acestei teoreme, ˆın cazul particular ˆın care o valoare
proprie a operatorului
ˆ
A este nedegenerat˘a
ˆ
A[a >= a[a >, (4.54)
vectorul propriu unic care-i corespunde trebuie s˘ a fie vector pro-
priu ¸si pentru operatorul
ˆ
B. Intr-adev˘ar, dac˘ a aplic˘ am operatorul
ˆ
B ecuat ¸iei precedente, vom obt ¸ine, pe baza comut˘ arii:
ˆ
B(
ˆ
A[a >) =
ˆ
A(
ˆ
B[a >) = a
ˆ
B[a > (4.55)
182
deci, pentru c˘a a este valoare proprie nedegenerat˘ a, rezult˘a:
ˆ
B[a >= λ[a > (4.56)
Dac˘ a valorile proprii a ¸si b sunt degenerate, vectorii proprii ai
celor doi operatori nu sunt univoc determinat ¸i ¸si deci nici sistemul
complet de vectori din teorem˘ a nu este univoc determinat. Con-
siderˆand ˆıns˘a mai multe observabile compatibile dou˘ a cˆ ate dou˘ a
ˆ
A,
ˆ
B,
ˆ
C,..., se poate ajunge ˆın situat ¸ia ˆın care vectorii proprii
comuni s˘ a fie univoc determinat ¸i (pˆan˘ a la factori multiplicativi).
Prin definit ¸ie, observabilele
ˆ
A,
ˆ
B,
ˆ
C, .... formeaz˘a un sistem
complet de observabile dac˘a:
• oricare doi dintre operatori comut˘ a (observabile compatibile)
• la oricare combinat ¸ie de valori proprii fixate a, b, c, .... ale
operatorilor corespunde un vector propriu comun unic [abc >.
4.1.7 Reprezentarea matricial˘a a vectorilor ¸si
operatorilor
Fie un spat ¸iu unitar ¸si fie
[e
1
>, [e
2
>, [e
3
>, ......[e
n
>, ..... (4.57)
un sistem complet ortonormat de vectori din acest spat ¸iu. Pen-
tru simplificare vom considera c˘ a mult ¸imea de vectori (4.57) este
num˘arabil˘ a, iar condit ¸ia de ortonormare se va scrie:
< e
i
[e
k
>= δ
ik
(4.58)
Relat ¸iile pe care le vom stabili se pot generaliza u¸sor la cazul
ˆın care mult ¸imea (4.57) nu este num˘ arabil˘ a. Completitudinea
183
sistemului (4.57) se manifest˘ a prin relat ¸ia (4.52) aplicat˘ a ˆın acest
caz:

n=1
[e
n
>< e
n
[ =
ˆ
I (4.59)
Orice vector al spat ¸iului unitar poate fi descompus, dup˘ a vectorii
bazei, ˆın forma:
[ψ >=

n=1
c
n
[e
n
> c
n
=< e
n
[ψ > (4.60)
Cunoa¸sterea vectorului [ψ > este echivalent˘a cu cunoa¸sterea tu-
turor numerelor c
n
:
[ψ >↔¦c
n
¦

n=1
(4.61)
Se spune c˘a numerele c
n
caracterizeaz˘ a vectorul [ψ > ˆın re-
prezentarea sistemului complet de vectori ¦e
n
¦

n=1
. Nu-
merele c
n
se plaseaz˘aˆıntr-o coloan˘ a care are forma, ˆın cazul infinit-
dimensional:
[ψ >=
_
_
_
_
_
c
1
c
2
c
3
.
.
.
_
_
_
_
_
(4.62)
Relat ¸ia (4.62) scris˘ a cu ajutorul vectorului ”bra” < ψ[ este:
< ψ[ =

n=1
c

n
< e
n
[ (4.63)
184
deci, vectorul < ψ[ este caracterizat ˆın reprezentarea ¦[e
n


n=1
prin coeficient ¸ii c

n
, care pot fi convenabil plasat ¸i ˆıntr-o matrice-
linie (infinit˘ a ˆın general):
< ψ[ = (c

1
c

2
c

3
......) (4.64)
Produsul scalar a doi vectori [ψ > ¸si [ϕ >
[ψ >=

n=1
c
n
[e
n
> [ϕ >=

n=1
d
n
[e
n
> (4.65)
are expresia cunoscut˘ a:
< ψ[ϕ >= (c

1
c

2
......)
_
_
_
d
1
d
2
.
.
.
_
_
_
(4.66)
Fie un operator liniar oarecare
ˆ
A. Act ¸iunea sa asupra oric˘ arui
vector este determinat˘ a de act ¸iunea asupra vectorilor unui sistem
complet de vectori. Dac˘ a vom considera acest sistem ca fiind
sistemul ortonormat (4.52), atunci act ¸iunea operatorului
ˆ
A este:
ˆ
A[e
n
>=

k
A
kn
[e
k
> (4.67)
unde numerele A
kn
se numesc elementele de matrice ale o-
peratorului
ˆ
A ˆın reprezentarea sistemului complet de vectori
¦[e
k


k=1
. Din ultima relat ¸ie, dac˘a se t ¸ine cont de condit ¸ia de
ortonormare (4.58), rezult˘ a:
A
kn
=< e
k
[
ˆ
A[e
n
> (4.68)
185
Totalitatea numerelor A
kn
se plaseaz˘a ˆıntr-o matrice p˘ atratic˘ a cu
o infinitate de linii ¸si coloane:
ˆ
A ↔
_
_
_
A
11
A
12
.....
A
21
A
22
.....
.
.
.
_
_
_
(4.69)
Sunt valabile urm˘ atoarele propriet˘at ¸i:
• relat ¸iilor algebrice dintre vectori (”ket” sau ”bra”) le corespund
acelea¸si relat ¸ii ˆıntre matricile asociate
• orice ecuat ¸ie vectorial˘ a
[ϕ >=
ˆ
A[ψ > (4.70)
cu
[ψ >=

n
c
n
[e
n
> [ϕ >=

k
d
k
[e
k
>
este echivalent˘a cu ecuat ¸ia matricial˘ a:
_
_
_
d
1
d
2
.
.
.
_
_
_
=
_
_
_
A
11
A
12
.....
A
21
A
22
.....
.
.
.
_
_
_
_
_
_
c
1
c
2
.
.
.
_
_
_
(4.71)
adic˘a cu egalit˘ at ¸ile:
d
k
=

n
A
kn
c
n
(4.72)
• relat ¸iilor algebrice ˆıntre operatori:
ˆ
C =
ˆ
A +
ˆ
B
ˆ
C = a
ˆ
A
ˆ
C =
ˆ
A
ˆ
B (4.73)
186
le corespund respectiv ecuat ¸iile matriciale:
C
ij
= A
ij
+ B
ij
C
ij
= aA
ij
(4.74)
C
ij
=

k
A
ik
B
kj
• matricea asociat˘ a operatorului unitate
ˆ
I este matricea unitate
(elementele de pe diagonal˘ a sunt egale cu 1 iar celelalte sunt zero):
I
jk
=< e
j
[
ˆ
I[e
k
>=< e
j
[e
k
>= δ
jk
(4.75)
• unui operator hermitic ˆıi corespunde o matrice hermitic˘ a (adic˘ a
o matrice care coincide cu complex-conjugata transpusei ei):
A
mn
=< e
m
[
ˆ
A[e
n
>=< e
n
[
ˆ
A
+
[e
m
>

=< e
n
[
ˆ
A[e
m
>

= A

nm
(4.76)
• unui operator unitar
ˆ
U ˆıi corespunde o matrice unitar˘ a:
ˆ
U
ˆ
U
+
=
ˆ
U
+
ˆ
U =
ˆ
I →

n
U
kn
U

mn
= δ
km
;

n
U

nk
U
nm
= δ
km
(4.77)
ˆ
In cazul finit-dimensional putem calcula ˆıntotdeauna determinan-
tul unei matrici. Dac˘ a el este diferit de zero atunci matricea este
nesingular˘ a. Pentru matricile unitare (4.77) rezult˘ a:
[det U[ = 1 (4.78)
De obicei, ca vectori ai sistemului ortonormat complet (4.57) se
iau vectorii proprii au unui operator hermitic
ˆ
A:
[e
k
>= [u
k
>
ˆ
A[u
k
>= a
k
[u
k
> (4.79)
187
Matricea asociat˘a oric˘arui operator ˆın reprezentarea vec-
torilor s˘ai proprii este diagonal˘a deoarece:
A
mn
=< u
m
[ˆ a[u
n
>= a
n
< u
m
[u
n
>= a
n
δ
mn
(4.80)
iar pe diagonala ei figureaz˘a chiar valorile proprii ale o-
peratorului.
4.2 Principiile mecanicii cuantice
Legile generale ale comport˘ arii sistemelor atomice sunt descrise
ˆın forma unor principii (postulate) ale Mecanicii cuantice. Ex-
primarea legilor Mecanicii cuantice nu se poate face f˘ ar˘ a folosirea
unui limbaj matematic abstract.
ˆ
In cadrul principiilor sunt prezen-
tate atˆ at formalismul de lucru cˆat ¸si interpretarea formalis-
mului, adic˘ a modul ˆın care din m˘ arimile cu care opereaz˘ a teoria
se extrag rezultate cu semnificat ¸ie fizic˘a.
4.2.1 Principiul I (principiul st˘arilor)
Enunt ¸: starea oric˘ arui sistem fizic la un moment dat este descris˘ a
de unul sau mai mult ¸i vectori normat ¸i dintr-un spat ¸iu Hilbert

1
>, [ψ
2
>, ......[ψ
K
> < ψ
k

k
>= 1 k = 1, K (4.81)
ˆımpreun˘ a cu ponderile asociate p
1
, p
2
, ....p
K
, numere pozitive ¸si
subunitare (0 ≤ p
k
≤ 1) pentru care
K

k=1
p
k
= 1 (4.82)
Observat ¸ii ¸si consecint ¸e
188
• Vectorii care descriu starea sistemului fizic se numesc vectori
de stare, iar spat ¸iul Hilbert c˘aruia ˆıi apart ¸in se nume¸ste spat ¸iul
st˘arilor.
• Vectorii de stare constituie generalizarea funct ¸iilor de und˘ a
ψ(r, t) ˆıntˆ alnite ˆın paragraful (4.1.2), folosite pentru descrierea
comport˘ arii cuantice a unei particule f˘ar˘ a spin. Funct ¸ia de und˘a
este interpretat˘ a ca o amplitudine de probabilitate de localizare
a particulei. Ea este continu˘ a ¸si integrabil˘ a ˆın modul p˘ atrat, iar
p˘atratul amplitudinii reprezint˘ a densitatea de probabilitate de lo-
calizare. Condit ¸ia de normare pentru funct ¸ia de und˘a se scrie
explicit:
_

[ψ(r, t)[
2
dV = 1 (4.83)
¸si ne arat˘ a c˘a, probabilitatea pentru a g˘ asi particula ˆın spat ¸iu la
momentul t este egal˘ a cu 1, adic˘ a reprezint˘ a certitudinea. Pro-
dusul scalar a dou˘ a funct ¸ii de und˘a este definit prin:
< ψ[ϕ >≡
_

ψ

(r)ϕ(r)dr (4.84)
Spat ¸iul st˘arilor se schimb˘ a odat˘ a cu sistemul fizic studiat. Pentru
un sistem de N particule f˘ar˘ a spin, dac˘ a vom nota cu r
1
, r
2
, ....r
N
vectorii lor de pozit ¸ie fat ¸˘a de un sistem fix de axe, atunci vectorii
de stare sunt funct ¸ii continue de aceste coordonate ¸si de timp
ψ(r
1
, r
2
, ....r
N
; t) (4.85)
normabile, pentru care condit ¸ia general˘ a (4.83) se scrie:
_

−∞
......
_

−∞
[ψ(r
1
, r
2
...r
N
; t)[
2
dV
1
dV
2
....dV
N
= 1 (4.86)
189
• Vectorii de stare pentru un sistem de una sau mai multe par-
ticule pot fi ale¸si nu numai ˆın funct ¸ie de coordonatele de pozit ¸ie.
Orice particularizare a vectorilor de stare ˆınseamn˘ a alegerea unei
baze ˆın spat ¸iul st˘arilor, ceea ce oglinde¸ste anumite ipoteze asupra
sistemului studiat, bazate ˆın ultim˘ a instant ¸˘a pe cunoa¸sterea sa
experimental˘ a.
• Principiul I nu formuleaz˘ a restrict ¸ii asupra vectorilor de stare,
deci, orice vector al spat ¸iului st˘arilor ar putea figura printre vec-
torii de stare; ˆın particular, dac˘ a [ϕ
1
> ¸si [ϕ
2
> sunt vectori de
stare, atunci ¸si vectorul
[ψ >= c
1

1
> +c
2

2
> (4.87)
(c
1
, c
2
numere complexe) este un vector de stare. Astfel, prin-
cipiul I implic˘a valabilitatea ˆın Mecanica cuantic˘a a principiu-
lui de suprapunere a st˘arilor, proprietate cerut˘ a de analiza
experient ¸elor de difract ¸ie.
Rostul vectorilor de stare este s˘ a descrie propriet˘ at ¸ile st˘arii sis-
temului, adic˘a s˘a descrie statistica oric˘ arei observabile a sistemu-
lui. Experinent ¸a conduce la concluzia c˘ a exist˘ a dou˘ a situat ¸ii dis-
tincte:
- cazul st˘arilor pure, caz ˆın care propriet˘ at ¸ile sistemului rezult˘a
dintr-un singur vector de stare a c˘ arui pondere este egal˘ a cu 1
- cazul st˘arilor mixte, caz ˆın care sunt necesari mai mult ¸i vec-
tori de stare ˆımpreun˘ a cu ponderile lor, pentru descrierea st˘ arii
(cel mai frecvent ˆıntˆ alnit ˆın practic˘ a).
190
4.2.2 Principiul II
Enunt ¸:
a. Oric˘ arei m˘ arimi observabile A a unui sistem fizic ˆıi corespunde
un operator hermitic
ˆ
A ce act ¸ioneaz˘a ˆın spat ¸iul st˘arilor asociat
sistemului fizic, operator care admite un sistem complet de vec-
tori proprii.
b. Valorile proprii ale operatorului asociat unei observabile repre-
zint˘a singurele valori pe care le poate lua observabila respectiv˘ a
ˆın condit ¸iile experimentale create de m˘ asurarea ei.
c. Operatorii
ˆ
Q
k
¸si
ˆ
P
k
, corespunz˘atori coordonatelor carteziene
de pozit ¸ie q
k
¸si respectiv impulsurilor conjugate p
k
pentru un sis-
tem de particule, se construiesc ˆın a¸sa fel ˆıncˆat s˘ a fie respectate
relat ¸iile operatoriale:
[
ˆ
Q
j
,
ˆ
Q
k
] =
ˆ
0 [
ˆ
P
j
,
ˆ
P
k
] =
ˆ
0 [
ˆ
P
j
,
ˆ
Q
k
] = −iδ
jk
ˆ
I (4.88)
d. Pentru observabilele (energie, moment cinetic orbital) care ˆın
cazul clasic sunt funct ¸ii de variabilele dinamice, operatorul core-
spunz˘ator ˆın Mecanica cuantic˘a se obt ¸ine ˆınlocuind, ˆın expresia
clasic˘a a observabilelor, variabilele canonice prin operatorii ata¸sat ¸i
lor.
ˆ
In cazul ˆın care observabilele nu sunt funct ¸ii de variabilele di-
namice, se va recurge la alte considerat ¸ii pentru a stabili expresia
operatorului asociat.
Observat ¸ii ¸si consecint ¸e
• Conform afirmat ¸iei b, valorile proprii ale operatorului asociat
unei observabile au o semnificat ¸ie fizic˘a direct˘ a. Valorile proprii
ale unui operator se obt ¸in din rezolvarea ecuat ¸iei cu valori proprii
(4.45) pentru care sa caut˘ a solut ¸ii ce satisfac condit ¸iile de regula-
ritate specifice. Interpretarea dat˘ a valorilor proprii este sprijinit˘ a
191
de faptul c˘ a spectrul de valori proprii al unui operator hermitic
este format din numere reale.
De asemenea, prin afirmat ¸ia b se explic˘a cuantificarea unor m˘ a-
rimi fizice (cele pentru care spectrul se valori proprii al operatoru-
lui asociat este discret) ¸si necuantificarea altora (spectrul continuu
de valori proprii).
ˆ
In leg˘atur˘ a cu valorile pe care le poate lua o observabil˘ a, este
posibil˘a o comparat ¸ie direct˘aˆıntre teorie ¸si experient ¸˘a, din care s˘ a
rezulte corectitudinea operatorului asociat unei observabile con-
crete precum ¸si ˆıns˘a¸si corectitudinea formalismului ˆın care m˘ ari-
mile observabile sunt reprezentate prin operatori hermitici.
Referitor la ecuat ¸ia cu valori proprii (4.45), se observ˘ a c˘a o-
peratorul
ˆ
A ¸si valoarea proprie a au aceea¸si dimensiune, ceea
ce ˆınseamn˘ a, conform principiului II, c˘a operatorul asociat unei
m˘arimi fizice are dimensiunea m˘ arimii pe care o reprezint˘ a.
• Referitor la afirmat ¸ia c, se poate sublinia c˘a, ˆıntre Mecacnica
cuantic˘a ¸si cea clasic˘a exist˘ a o leg˘ atur˘ a puternic˘ a ce se reflect˘a ˆın
structura formal˘ a a Mecanicii cuantice. Dirac a emis ipoteza c˘ a
ˆın Mecanica cuantic˘a trebuie s˘ a existe o operat ¸ie care s˘a implice
operatorii asociat ¸i a dou˘ a observabile, al c˘ arei corespondent ˆın
Mecanica clasic˘a s˘a fie operat ¸ia de construire a parantezei Pois-
son pentru m˘ arimile fizice clasice respective.
Paranteza Poisson a dou˘ a m˘ arimi observabile ce depind de vari-
abilele canonice p ¸si q are expresia dat˘ a de relat ¸ia (3.62) (din
capitolul anterior ) ¸si se bucur˘a de propriet˘ at ¸ile deja amintite de
liniaritate ˆın factori, antisimetrie, identitatea lui Jacobi. In par-
ticular, parantezele Poisson pentru variabilele canonice p ¸si q au
192
expresiile date de:
¦q
j
, q
k
¦ = 0 ¦p
j
, p
k
¦ = 0 ¦p
j
, q
k
¦ = δ
jk
(4.89)
Propriet˘ at ¸ile parantezelor Poisson caracterizeaz˘ a ¸si operat ¸ia de
formare a comutatorului a doi operatori liniari, definit˘ a prin rela-
t ¸ia (4.29):
[
ˆ
B,
ˆ
A] =
ˆ
B
ˆ
A −
ˆ
A
ˆ
B = −[
ˆ
A,
ˆ
B] antisimetrie (4.90)

1
ˆ
A
1
+ α
2
ˆ
A
2
,
ˆ
B] = α
1
[
ˆ
A
1
,
ˆ
B] + α
2
[
ˆ
A
2
,
ˆ
B] liniaritate (4.91)
[
ˆ
A
ˆ
B,
ˆ
C] =
ˆ
A[
ˆ
B,
ˆ
C] + [
ˆ
A,
ˆ
C]
ˆ
B (4.92)
[[
ˆ
A,
ˆ
B],
ˆ
C] + [[
ˆ
B,
ˆ
C],
ˆ
A] + [[
ˆ
C,
ˆ
A],
ˆ
B] = 0 identitatea Jacobi (4.93)
Similitudinea propriet˘ at ¸ilor parantezei Poisson a dou˘ a observabile
¸si ale comutatorului operatorilor asociat ¸i face plauzibil˘ a punerea
ˆın corespondent ¸˘a a acestor m˘ arimi. Exist˘ aˆıns˘a o deosebire de care
va trebui s˘ a t ¸inem seama: ˆın timp ce paranteza Poisson a dou˘ a
funct ¸ii reale este tot o funct ¸ie real˘a, comutatorul a doi operatori
hermitici nu este un operator hermitic, ci unul antihermitic:
[
ˆ
A,
ˆ
B]
+
= (
ˆ
A
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A)
+
=
ˆ
B
+
ˆ
A
+

ˆ
A
+
ˆ
B
+
= −[
ˆ
A,
ˆ
B] (4.94)
Se observ˘ a c˘a, dac˘ a se ˆınmult ¸e¸ste comutatorul cu num˘ arul ima-
ginar i =

−1, se obt ¸ine un operator hermitic. Deci, nu este
nefiresc s˘a se stabileasc˘a o corespondent ¸˘a ˆıntre paranteza Poisson
193
¦A, B¦ ¸si comutatorul i[
ˆ
A,
ˆ
B]. Trebuie doar s˘ a intervin˘ a un fac-
tor de proport ¸ionalitate care s˘ a asigure acelea¸si dimensiuni can-
tit˘ at ¸ilor puse ˆın corespondent ¸˘a. Acest factor pentru comutatorul
operatorilor este chiar constanta Planck redus˘ a .
ˆ
In particular, pentru A = q
j
¸si B = q
k
, rezult˘a corespondent ¸a:
¦q
j
, q
k
¦ ↔
i

[
ˆ
Q
j
,
ˆ
Q
k
] (4.95)
Analog, pentru A = p
j
¸si B = p
k
, obt ¸inem condit ¸ia:
[
ˆ
P
j
,
ˆ
P
k
] = 0 (4.96)
Pentru A = p
j
¸si B = q
k
, deoarece ¦p
j
, q
k
¦ = δ
jk
corespondent ¸a:
¦p
j
, q
k
¦ ↔
i

[
ˆ
P
j
,
ˆ
Q
k
] (4.97)
conduce la realat ¸ia:
[
ˆ
P
j
,
ˆ
Q
k
] =

i
δ
jk
ˆ
I (4.98)
• Procedeul indicat de principiul II (afirmat ¸ia d) de ˆınlocuire a
variabilelor canonice prin operatorii asociat ¸i lor ˆın expresia cla-
sic˘a a unei m˘ arimi fizice, permite construirea operatorilor asociat ¸i
oric˘ arei observabile cu corespondent clasic.
4.2.3 Principiul III (principiul interpret˘arii sta-
tistice)
A. Cazul pur
194
Enunt ¸: la o m˘ asurare a observabilei A, efectuat˘ a la momentul t,
ˆın starea pur˘ a descris˘a de vectorul de stare [ψ >, probabilitatea
ca rezultatul s˘ a fie o valoare proprie a
n
din spectrul discret al
operatorului asociat observabilei este:
p(a
n
) =
g
n

r=1
[c
nr
[
2
=
g
n

r=1
[ < nr[ψ > [
2
(4.99)
iar probabilitatea de a g˘ asi un rezultat cuprins ˆın intervalul (a, a+
da) din spectrul continuu este:
dp = (

s
[c
αs
[
2
)dα =

s
[ < αs[ψ > [
2
dα (4.100)
Observat ¸ii ¸si consecint ¸e

ˆ
In enunt ¸ul principiului III al Mecanicii cuantice s-au respectat
notat ¸iile din paragraful 4.1.5 referitoare la vectorii proprii pentru
spectrul discret ¸si respectiv continuu pentru cazul general ˆın care
valorile proprii sunt degenerate.
• Principiul III exprim˘a ˆın mod explicit previziunile statistice ale
Mecanicii cuantice, previziuni ce rezult˘ a din vectorul de stare.
ˆ
In
afar˘ a de vectorul de stare trebuie cunoscut ¸i operatorul
ˆ
A asociat
observabilei pe care o studiem, valorile ¸si vectorii proprii ai aces-
tuia.
• Statisticile observabilelor depind de timp, pentru c˘ a ¸si vectorul
de stare, deci coeficient ¸ii c
nr
¸si c
αs
, dat ¸i de relat ¸ia (4.51) depind
de timp.
Condit ¸ia de normare a vectorului de stare descompus dup˘ a sis-
temul complet de vectori proprii ai operatorului
ˆ
A asociat observ-
195
abilei A:

n=1
g
n

r=1
[c
nr
[
2
+
_
α
2
α
1

s=1
[c
αs
[
2
dα = 1 (4.101)
se transcrie, pe baza principiului III, sub forma:

n
p(a
n
) +
_
dp = 1 (4.102)
Astfel, se asigur˘a condit ¸ia de normare a probabilit˘ at ¸ilor, venind
ˆın sprijinul interpret˘arii formulate de principiul III.
• Valoarea medie a unei observabile
Deoarece principiile I ¸si II ne arat˘ a ce rezultate se pot obt ¸ine
la m˘ asurarea unei observabile ¸si cu ce probabilit˘ at ¸i, ele permit
calcularea mediei statistice a observabilelor ˆın fiecare stare a
sistemului fizic. Conform definit ¸iei mediei statistice pentru o vari-
abil˘ a aleatoare x, din teoria probabilit˘ at ¸ilor
¯ x ≡< x >≡

n
x
n
p
n
(4.103)
¸si t ¸inˆand seama de interpretarea statistic˘ a a rezultatelorˆın Mecanica
cuantic˘a, avem:
¯
A =

n
a
n
p(a
n
) +
_
a dp(a) =

n
g
n

r=1
a
n
[c
nr
[
2
+
_

s
a[c
αs
[
2
dα (4.104)
196
Folosind expresiile (4.51) pentru coeficient ¸ii c
nr
¸si c
αs
obt ¸inem:
¯
A =

n
g
n

r=1
a
n
c
nr
< ψ[
ˆ
A[nr > +
_

s
ac
αs
< ψ[
ˆ
A[αs > dα (4.105)
Deoarece vectorii [nr >¸si αs >sunt vectori proprii ai operatorului
ˆ
A, putem exprima valoarea medie a unei observabile prin relat ¸ia:
¯
A =

n
g
n

r=1
c
nr
< ψ[
ˆ
A[nr > +
_

s
c
αs
< ψ[
ˆ
A[αs > dα(4.106)
Dac˘ a vom t ¸ine cont de liniaritatea produsului scalar ˆın al doilea
factor, precum ¸si de liniaritatea operatorului
ˆ
A, expresia prece-
dent˘a se poate scrie sub o form˘ a foarte simpl˘ a:
¯
A =< ψ[
ˆ
A[ψ > (4.107)
Formula (4.107) ne arat˘ a c˘a, dac˘ a t ¸inem cont de hermiticitatea
operatorului
ˆ
A,
¯
A este un num˘ar real, ˆın acord cu interpretarea
m˘arimii fizice A.
B. Cazul mixt
Dac˘ a sistemul fizic se afl˘a ˆıntr-o stare mixt˘ a, atunci, pentru de-
scrierea propriet˘ at ¸ilor sale, adic˘ a a statisticilor observabilelor sale,
nu este suficient un singur vector de stare. Statisticile observa-
bilelor, ˆın acest caz nu pot fi descifrate decˆat ca o suprapunere
197
a unor statistici care fiecare ˆın parte rezult˘ a dintr-un vector de
stare ¸si intervin cu anumite ponderi.
Enunt ¸: la m˘ asurarea observabilei A, efectuat˘ a la momentul t,
ˆın starea descris˘ a de vectorii de stare [ψ
1
>, [ψ
2
>, .......[ψ
K
> ¸si
ponderile p
1
, p
2
, ....p
K
, probabilitatea ca rezultatul s˘ a fie o valoare
proprie a
m
din spectrul discret este dat˘a de:
p(a
m
) =
K

k=1
p
k
g
m

r=1
[ < mr[ψ
k
> [
2
(4.108)
iar probabilitatea de a g˘ asi un rezultat ˆın intervalul (a, a + da)
din spectrul continuu este:
dp =
K

k=1
p
k
(

s
[ < αs[ψ
k
> [
2
)dα (4.109)
Observat ¸ii ¸si consecint ¸e
• Afirmat ¸iile principiului III referitoare la cazul mixt constituie o
generalizare a cazului pur: probabilit˘ at ¸ile pentru diferitele rezul-
tate posibile se obt ¸in prin ˆınsumarea (cu ponderi) a probabilit˘ a-
t ¸ilor din cazul unor st˘ ari pure fictive, care ar fi descrise de cˆate
unul din cei K vectori de stare.
• Valoarea medie a unei observabileˆıntr-o stare mixt˘ a va fi, t ¸inˆand
cont de Principiul III:
¯
A =
K

k=1
p
k
< ψ
k
[
ˆ
A[ψ
k
> (4.110)
198
Deci, media unei observabile ˆıntr-o stare mixt˘ a este o medie pon-
derat˘ a a valorilor medii ˆın st˘ari pure descrise de fiecare din vectorii
de stare.

ˆ
In cazul mixt, condit ¸ia (4.102) de normare a probabilit˘ at ¸ilor
este asigurat˘ a de completitudinea sistemului de vectori proprii ai
operatorului
ˆ
A, de normarea vectorilor de stare (4.81) ¸si de pro-
prietatea (4.82) a ponderilor.
• Pentru ca la un moment dat s˘ a avem certitudinea rezultatului
obt ¸inut la m˘ asurarea unei observabile A, este necesar ¸si suficient
ca tot ¸i vectorii de stare s˘ a fie vectori proprii ai operatorului
ˆ
A
ata¸sat observabilei, pentru aceea¸si valoare proprie din spectrul
discret.
4.2.4 Principiul IV (principiul evolut ¸iei tem-
porale)
Afirmat ¸iile cont ¸inute ˆın principiile anterioare s-au referit la starea
sistemului la un moment dat, dar, propriet˘ at ¸ile sistemelor sunt de-
pendente de timp (statisticile observabilelor se modific˘ a ˆın timp).
Enunt ¸: pentru orice sistem cuantic exist˘a un operator hermitic
ˆ
H, numit operatorul hamiltonian, astfel ˆıncˆat vectorii de stare
care descriu starea sistemului satisfac ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a de ordin
ˆıntˆ ai ˆın raport cu timpul:
i

∂t

k
>=
ˆ
H[ψ
k
> k = 1, K (4.111)
Ponderile asociate nu depind de timp.
Ori de cˆ ate ori este posibil, operatorul hamiltonian este construit
pornind de la funct ¸ia lui Hamilton corespunz˘ atoare sistemului ˆın
cazul clasic.
199
Dac˘ a sistemul evolueaz˘aˆın condit ¸ii externe independente de timp,
caz ˆın care are sens observabila energiei, atunci operatorul hamil-
tonian coincide cu operatorul energiei.
Observat ¸ii ¸si consecint ¸e
• Ecuat ¸ia (4.111) se nume¸ste ecuat ¸ia Schr¨ odinger generaliza-
t˘a sau ecuat ¸ia Schr¨ odinger dependent˘a de timp (sau tem-
poral˘a).
• Ecuat ¸ia Schr¨ odinger temporal˘ a este liniar˘ a ¸si omogen˘ a. Aceasta
asigur˘ a efectiv valabilitatea principiului de suprapunere a st˘ arilor,
posibilitate deschis˘a de principiul I.
• Ecuat ¸ia Schr¨ odinger generalizat˘ a este de ordinul ˆıntˆ ai ˆın raport
cu timpul. De aici rezult˘ a c˘a, vectorul de stare la momentul init ¸ial
determin˘ a univoc vectorul de stare la un moment ulterior. S¸i ˆın
cazul cuantic, la fel ca ¸si ˆın cel clasic, starea la un moment dat
determin˘ a starea la un moment de timp ulterior. Observ˘ am c˘a ¸si
din punct de vedere al evolut ¸iei temporale starea se identific˘a cu
vectorii de und˘ a ¸si ponderile asociate.
• Produsul scalar a dou˘ a solut ¸ii ale ecuat ¸iei Schr¨ odinger general-
izate este constant ˆın timp. Dac˘ a [ψ
1
> ¸si [ψ
2
> sunt doi vectori
de stare (deci satisfac ecuat ¸ia Schr¨ odinger temporal˘ a) atunci
< ψ
1

2
>
t
=< ψ
1

2
>
t
o
(4.112)
ˆ
In particular, dac˘ a [ψ
1
>= [ψ
2
> atunci norma vectorului de
stare se conserv˘a ˆın timp. Dac˘ a norm˘ am vectorii de stare la
un moment init ¸ial (< ψ[ψ >
t
o
= 1), atunci ei vor fi normat ¸i la
orice moment de timp ulterior (< ψ[ψ >
t
= 1).

ˆ
In situat ¸iile care au analog clasic, legea de evolut ¸ie se dovede¸ste
ˆınrudit˘ a cu ecuat ¸ia Hamilton-Jacobi din Mecanica clasic˘ a.
S˘a consider˘ am ca exemplu o particul˘ a f˘ar˘ a spin, de mas˘ a m, aflat˘ a
200
ˆıntr-un cˆamp de fort ¸˘a care deriv˘ a din potent ¸ialul V (r, t) (

F =
−∇V (r, t)). Vom presupune c˘a fort ¸a depinde explicit de timp,
deci nu suntem ˆın cazul conservativ.
ˆ
In aceste condit ¸ii, ˆın cazul
clasic, funct ¸ia:
H =
p
2
2m
+ V (r, t) (4.113)
joac˘a rol de hamiltonian˘ a. Ecuat ¸iile de mi¸scare, conform formal-
ismului Hamilton vor fi:
˙ p
i
= −
∂H
∂q
i
p = mv (4.114)
˙ q
i
=
∂H
∂p
i
q = r (4.115)
ˆ
In cazul cuantic, se admite c˘ a operatorul hamiltonian corespun-
z˘ator situat ¸iei descrise este:
ˆ
H = −

2
2m
´+ V (r, t) (4.116)
adic˘a este operatorul obt ¸inut din hamiltoniana clasic˘ a prin subs-
titu
c tiile obi¸snuite p →
ˆ
P ¸si r → ˆ r. Atunci, conform principiului
IV, funct ¸ia de und˘ a ψ(r, t), care descrie o stare pur˘ a a particulei,
satisface ecuat ¸ia :
i
∂ψ
∂t
= −

2
2m
´ψ + V ψ (4.117)
adic˘a tocmai ecuat ¸ia Schr¨ odinger temporal˘ a, ˆın forma ei init ¸ial˘a.
• Variat ¸ia ˆın timp a valorii medii a unei observabile
201
Valoarea medie a unei observabile A, dat˘ a ˆın cazul unei st˘ari pure
de relat ¸ia (4.107) are ˆın general o dependent ¸˘a de timp. Derivata
madiei ˆın raport cu timpul are o expresie simpl˘ a:
d
¯
A
dt
=<
˙
ψ[
ˆ
A[ψ > + < ψ[

ˆ
A
∂t
[ψ > + < ψ[
ˆ
A[
˙
ψ > (4.118)
Vom ˆınlocui ˆın aceast˘ a ultim˘ a relat ¸ie derivatele funct ¸iei de und˘a,
folosind legea de evolut ¸ie (4.111):
d
¯
A
dt
= −
1
i
< ψ[
ˆ
H
ˆ
A[ψ > + < ψ[

ˆ
A
∂t
[ψ > +
1
i
< ψ[
ˆ
A
ˆ
H[ψ >
= < ψ[

ˆ
A
∂t
[ψ > +
1
i
< ψ[
ˆ
A
ˆ
H −
ˆ
H
ˆ
A[ψ > (4.119)
Cei trei termeni pot fi scri¸si formal ca valori medii ale anumitor
operatori:
d
¯
A
dt
=

ˆ
A
∂t
+
1
i
[
ˆ
A,
ˆ
H] (4.120)
Relat ¸ia (4.120) reprezint˘ a legea de evolut ¸ie pentru valoarea
medie a unei observabile. Ea aminte¸ste de rezultatul mecanicii
clasice pentru derivata ˆın raport cu timpul a unei funct ¸ii oarecare
de variabilele canonice p ¸si q ale unui sistem ¸si de timp:
df
dt
=
∂f
∂t
+¦f, H
cl
¦ (4.121)
unde ¦f, H
cl
¦ este paranteza Poisson dintre funct ¸ia f ¸si funct ¸ia
clasic˘a a lui Hamilton pentru sistemul studiat.
202
Relat ¸ia (4.120) este valabil˘ a ¸si ˆın cazul st˘arilor mixte.
• St˘ari stat ¸ionare
Fie un sistem care evolueaz˘a ˆın condit ¸ii exterioare independente
de timp.
ˆ
In acest caz, conform principiului IV, operatorul hamil-
tonian
ˆ
H coincide cu operatorul energiei. Fie vectorul de stare ce
caracterizeaz˘ a sistemul la un moment dat:

st
(t) >= [u
m
> e

i

E
m
t
(4.122)
unde E
m
este o valoare proprie din spectrul discret al energiei,
iar [u
m
> un vector propriu corespunz˘ ator operatorului energiei
(hamiltonian) ce satisface ecuat ¸ia cu valori proprii:
ˆ
H[u
m
>= E
m
[u
m
> (4.123)
Act ¸iunea operatorului energiei asupra vectorului de stare [ψ
st
>
va fi:
ˆ
H[ψ
st
>= e

i

E
m
t
ˆ
H[u
m
>= E
m

st
> (4.124)
Se verific˘ a imediat c˘ a vectorul de stare [ψ
st
> verific˘a ecuat ¸ia
Schr¨ odinger temporal˘ a (4.111), deci [ψ
st
> este o solut ¸ie a a
ecuat ¸iei Schr¨ odinger temporale, pentru o dependent ¸˘a de timp fac-
torizat˘ a. Starea descris˘ a de vectorul de stare (4.122) se nume¸ste
stare stat ¸ionar˘a ¸si are urm˘ atoarele propriet˘ at ¸i:
- la orice moment de timp, [ψ
st
(t) > este un vector propriu al
operatorului energiei (4.123), astfel ˆıncˆat ˆın starea descris˘ a de el
energia sistemului are o valoare bine determinat˘a
203
- ˆın starea descris˘ a de relat ¸ia (4.122) statistica oric˘arei obser-
vabile independente de timp este constant˘a ˆın timp, ceea
ce conduce la urm˘atoarea relat ¸ie:
[
ˆ
A,
ˆ
H] = 0 (4.125)
proprietate ce se verific˘ a imediat pe baza relat ¸iei (4.124) ¸si a her-
miticit˘ at ¸ii operatorului
ˆ
H.
4.2.5 Principiul V
Procesul de m˘asurare a unei observabile este un proces de interac-
t ¸ie a unui sistem cuantic cu un aparat de m˘ asur˘ a, un sistem macro-
scopic ce ascult˘a de legile fizicii clasice.
ˆ
In urma unei m˘ asur˘ atori
sistemul cuantic ia valori bine determinate pentru unele dintre ob-
servabilele sale, conform principiilor II ¸si III. M˘asur˘ atoarea ˆıns˘a
modific˘a starea sistemului. Corectitudinea previziunilor asupra
comport˘ arii sistemului asupra c˘ aruia s-a efectuat o m˘ asur˘ atoare
poate fi ˆın principiu testat˘ a prin noi m˘ asur˘ atori.
Experient ¸a arat˘ a c˘a, dac˘ a pentru un sistem m˘asur˘ am observabila
A ¸si g˘asim rezultatul a, ¸si imediat dup˘a aceea m˘asur˘ am din
nou observabila A obt ¸inem acela¸si rezultat a.
Enunt ¸: dac˘a se m˘asoar˘ a efectiv observabila A pentru un sis-
tem fizic descris de vectorul de stare [ψ > ¸si se obt ¸ine rezultatul
a
n
, atunci vectorul de stare imediat dup˘ a efectuarea m˘asur˘ atorii
este:

>= [ψ
a
n
>=
P
a
n
[ψ >
_
< ψ[P
a
n
[ψ >
(4.126)
unde P
a
n
este proiectorul pe subspat ¸iul asociat valorii proprii.
204
Observat ¸ii ¸si consecint ¸e
• Enunt ¸ul principiului V de mai sus, f˘ acut pentru cazul pur se
poate extinde cu u¸surint ¸˘a la cazul mixt.
• Principiul V afirm˘ a producerea unui salt al vectorului de stare
ˆın urma operat ¸iei de m˘asurare a unei observabile, ˆın contrast cu
evolut ¸ia continu˘ a a vectorului de stare atunci cˆ and asupra sis-
temului nu se intervine cu aparate de m˘ asur˘ a. Rezultatul este
diferit de cel din Mecanica clasic˘a, unde efectuarea unei m˘asur˘ atori
asupra unui sistem poate fi condus˘ a astfel ˆıncˆat practic s˘ a nu se
modifice starea sistemului.
Dup˘ a m˘ asur˘ atoare vectorul de stare evolueaz˘ a din nou continuu,
pornind de la starea (4.126), respectˆ and ecuat ¸ia Schr¨ odinger gen-
eralizat˘ a (4.111) atˆ ata timp cˆ at sistemul nu mai este perturbat de
o alt˘ a m˘ asur˘ atoare.
• Starea obt ¸inut˘a ˆın urma m˘ asur˘ atorii este determinat˘ a nu numai
de starea anterioar˘ a m˘ asur˘ atorii, ci ¸si de interact ¸ia dintre sistem
¸si aparatul de m˘ asur˘ a, care a condus la realizarea rezultatului a
n
.
Situat ¸ia aceasta este duferit˘ a de cea din fizica clasic˘ a, unde rezul-
tatele unei m˘asur˘ atori evident ¸iaz˘a numai propriet˘ at ¸ile sistemului
¸si permit determinarea st˘ arii.

ˆ
In paragraful (4.1.6) am introdus not ¸iunea de observabile com-
patibile ¸si incompatibile plecˆ and de la comutatorul lor. Am vazut
c˘a, pentru dou˘ a observabile, condit ¸ia necesar˘a ¸si suficient˘a ca s˘ a
fie compatibile este ca operatorii asociat ¸i s˘a admit˘ a un sistem co-
mun de vectori proprii. Conform principiului V, dou˘ a observabile
compatibile ce caracterizeaz˘ a starea unui sistem sunt simultan
bine determinate.
205
4.3 Probleme
4.1 Folosind regulile algebrei ”bra-ket” demonstrat ¸i urm˘ atoarele
relat ¸ii:
(a) tr(
ˆ
X
ˆ
Y ) = tr(
ˆ
Y
ˆ
X);
(b) (
ˆ
X
ˆ
Y )
t
=
ˆ
X
t
ˆ
Y
t
unde
ˆ
X,
ˆ
Y sunt doi operatori oarecare.
Rezolvare:
a. S˘a consider˘ am o baz˘ a ortonormat˘ a [ a >. Conform definit ¸iei
trasei, ˆın reprezentarea matriceal˘ a:
tr(
ˆ
X
ˆ
Y ) =

(a)
< a [
ˆ
X
ˆ
Y [ a >
Dac˘ a introducem un nou set complet de st˘ ari:
tr(
ˆ
X
ˆ
Y ) =

(a)

(a

)
< a [
ˆ
X [ a

>< a

[
ˆ
Y [ a >
=

(a)

(a

)
< a

[
ˆ
Y [ a >< a [
ˆ
X [ a

>
=

(a

)
< a

[
ˆ
X
ˆ
Y [ a

>
= tr(
ˆ
Y
ˆ
X)
S-a folosit faptul c˘ a:
< a [
ˆ
X [ a

> < a

[
ˆ
Y [ a >
sunt numere deci comut˘a ˆıntre ele.
Problema se poate generaliza pentru cazul a n operatori (
ˆ
X
n
).
206
Trasa produsului dintre ace¸stia posed˘ a proprietatea de ciclicitate,
ˆın sensul c˘a:
tr(
ˆ
X
1
ˆ
X
2
...
ˆ
X
n
) = tr(
ˆ
X
n
ˆ
X
1
...
ˆ
X
n−1
)
b. Pornim de la un element oarecare al matricei transpuse (
ˆ
X
ˆ
Y )
t
:
< a [
_
ˆ
X
ˆ
Y
_
t
[ b >=< b [
ˆ
X
ˆ
Y [ a >

=

(c)
< b [
ˆ
X [ c >

< c [
ˆ
Y [ a >

=

(c)
< c [
ˆ
Y [ a >

< b [
ˆ
X [ c >

=

(c)
< a [
ˆ
X
t
[ c >< c [
ˆ
Y
t
[ b >
= < a [
ˆ
X
t
ˆ
Y
t
[ b >
Ca urmare s-a demonstrat relat ¸ia:
(
ˆ
X
ˆ
Y )
t
=
ˆ
X
t
ˆ
Y
t
4.2 S˘a se demonstreze c˘a operatorii:.
(a) componente impuls: ˆ p
x
, ˆ p
y
, ˆ p
z
;
(b) hamiltonian pentru o particul˘ a liber˘ a
ˆ
H =
1
2m

2
_

2
∂x
2
+

2
∂y
2
+

2
∂z
2
_
207
sunt hermitici.
Rezolvare:
a. Un operator
ˆ
A este hermitic dac˘ a ¸si numai dac˘ a:
+∞
_
−∞
u

ˆ
Avdx =
+∞
_
−∞
_
u
ˆ
A
_

vdx
unde s-a considerat c˘ a funct ¸iile u,v depind doar de coordonata x :
u = u(x)
v = v(x)
ˆ
In cazul ˆın care operatorul
ˆ
Acoincide cu operatorul impuls:
ˆ
A = −i

∂x
se obt ¸ine:
+∞
_
−∞
u

_
−i
dv
dx
_
dx = −i
+∞
_
−∞
u

dv
= −iu

v [
+∞
−∞
+i
+∞
_
−∞
v
du

dx
dx
=
+∞
_
−∞
v
_
−i
du
dx
_

dx
Primul termen este nul deoarece descre¸ste suficient de repede ˆın
apropierea limitelor de integrare. S-a obt ¸inut astfel ceea ce tre-
buia demonstrat.
208
ˆ
In mod similar se procedeaz˘ a ¸si pentru celelalte dou˘ a componente.
b. Problema este rezolvat˘ a dac˘ a se verific˘a faptul c˘ a operatorii:

2
/∂x
2
, ∂
2
/∂y
2
, ∂
2
/∂z
2
sunt hermitici. Fie:
ˆ
A =

2
∂x
2
w =
∂v
∂x
Atunci se obt ¸ine:
+∞
_
−∞
u

_

2
v
∂x
2
_
dx =
+∞
_
−∞
u

∂w
∂x
dx
= u

w [
+∞
−∞

+∞
_
−∞
w
∂u

∂x
dx
= −
+∞
_
−∞
w
∂u

∂x
dx = −
+∞
_
−∞
∂v
∂x
∂u

∂x
dx
Pe de alt˘a parte membrul al doilea al condit ¸iei de ciclicitate este:
+∞
_
−∞
_

2
u
∂x
2
_

vdx =
+∞
_
−∞

2
u

∂x
2
vdx =
+∞
_
−∞

∂x
_
∂u

∂x
_
vdx
=
_
∂u

∂x
_
v [
+∞
−∞

+∞
_
−∞
_
∂u

∂x
_
∂v
∂x
dx
209
= −
+∞
_
−∞
_
∂u

∂x
_
∂v
∂x
dx
Deoarece s-a obt ¸inut acela¸si rezultat operatorul ∂
2
/∂x
2
este her-
mitic. La fel se procedeaz˘ a ¸si cu ∂
2
/∂y
2
, ∂
2
/∂z
2
. Folosind regulile
de calcul (adunarea) ˆıntre operatorii hermitici rezultatul cerut de
punctul (b) este evident.
4.3 I S˘a se demonstreze urm˘atoarele relat ¸ii dintre operatorii
ˆ
A,
ˆ
B,
ˆ
C
(a) [
ˆ
A
ˆ
B,
ˆ
C] =
ˆ
A[
ˆ
B,
ˆ
C] + [
ˆ
A,
ˆ
C]
ˆ
B;
(b) [
ˆ
A,
ˆ
B
ˆ
C] =
ˆ
B[
ˆ
A,
ˆ
C] + [
ˆ
A,
ˆ
B]
ˆ
C
II S˘a se arate c˘ a dac˘ a
ˆ
A,
ˆ
B sunt operatori ce verific˘ a relat ¸ia:
_
[
ˆ
A,
ˆ
B],
ˆ
A
m
_
= 0
atunci:
[
ˆ
A
m
,
ˆ
B] = m
ˆ
A
m−1
[
ˆ
A,
ˆ
B]
Rezolvare:
I Folosim definit ¸ia comutatorilor:
a.
[
ˆ
A
ˆ
B,
ˆ
C] =
ˆ
A
ˆ
B
ˆ
C −
ˆ
C
ˆ
A
ˆ
B +
_
ˆ
A
ˆ
C
ˆ
B −
ˆ
A
ˆ
C
ˆ
B
_
=
ˆ
A
_
ˆ
B
ˆ
C −
ˆ
C
ˆ
B
_
+
_
ˆ
A
ˆ
C −
ˆ
C
ˆ
A
_
ˆ
B
=
ˆ
A[
ˆ
B,
ˆ
C] + [
ˆ
A,
ˆ
C]
ˆ
B
210
b.
[
ˆ
A,
ˆ
B
ˆ
C] =
ˆ
A
ˆ
B
ˆ
C −
ˆ
B
ˆ
C
ˆ
A +
_
ˆ
B
ˆ
A
ˆ
C −
ˆ
B
ˆ
A
ˆ
C
_
=
ˆ
B
_
ˆ
A
ˆ
C −
ˆ
C
ˆ
A
_
+
_
ˆ
A
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A
_
ˆ
C
=
ˆ
B[
ˆ
A,
ˆ
C] + [
ˆ
A,
ˆ
B]
ˆ
C
II Demonstr˘ am valabilitatea acestei relat ¸ii prin induct ¸ie:
• m = 1
[
ˆ
A,
ˆ
B] = [
ˆ
A,
ˆ
B]
• presupunem relat ¸ia adev˘ arat˘ a pentru m :
[
ˆ
A
m
,
ˆ
B] = m
ˆ
A
m−1
[
ˆ
A,
ˆ
B]
• demonstr˘ am pentru m + 1.
ˆ
Inmult ¸im relat ¸ia anterioar˘ a la stˆ anga cu
ˆ
A¸s i apoi adun˘ am
cantitatea
ˆ
A
m
_
ˆ
A
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A
_
ˆ
in ambii termeni:
ˆ
A[
ˆ
A
m
,
ˆ
B] =
ˆ
A
_
ˆ
A
m
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A
m
_
=
ˆ
A
m+1
ˆ
B −
ˆ
A
ˆ
B
ˆ
A
m
= m
ˆ
A
m
[
ˆ
A,
ˆ
B] = m
ˆ
A
m
_
ˆ
A
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A
_
ˆ
A[
ˆ
A
m
,
ˆ
B] +
ˆ
A
m
[
ˆ
A,
ˆ
B] = m
ˆ
A
m
_
ˆ
A
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A
_
+
ˆ
A
m
_
ˆ
A
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A
_
= (m + 1)
ˆ
A
m
_
ˆ
A
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A
_
= (m + 1)
ˆ
A
m
[
ˆ
A,
ˆ
B]
Pe de alt˘a parte, condit ¸ia problemei ˆınseamn˘ a:
_
[
ˆ
A,
ˆ
B],
ˆ
A
m
_
= 0
211
[
ˆ
A,
ˆ
B]
ˆ
A
m

ˆ
A
m
[
ˆ
A,
ˆ
B] = 0
_
ˆ
A
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A
_
ˆ
A
m
=
ˆ
A
m
_
ˆ
A
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A
_
Deci revenind ˆın relat ¸iile anterioare:
ˆ
A[
ˆ
A
m
,
ˆ
B] +
ˆ
A
m
[
ˆ
A,
ˆ
B] =
ˆ
A
ˆ
A
m
ˆ
B −
ˆ
A
ˆ
B
ˆ
A
m
+ A
m
_
ˆ
A
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A
_
=
ˆ
A
m+1
ˆ
B −
ˆ
A
ˆ
B
ˆ
A
m
+
_
ˆ
A
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A
_
ˆ
A
m
=
ˆ
A
m+1
ˆ
B −
ˆ
A
ˆ
B
ˆ
A
m
+
ˆ
A
ˆ
B
ˆ
A
m

ˆ
B
ˆ
A
m+1
=
ˆ
A
m+1
ˆ
B −
ˆ
B
ˆ
A
m+1
Ca urmare relat ¸ia este adev˘ arat˘ a ¸si pentru m + 1.
[
ˆ
A
m+1
,
ˆ
B] = (m + 1)
ˆ
A
m
[
ˆ
A,
ˆ
B]
4.4 S˘a se demonstreze valabilitatea urm˘ atoarelor relat ¸ii de co-
mutare:
a. [ˆ x, ˆ p
x
] = i; [ˆ x, ˆ p
y
] = 0; [ ˆ p
x
, ˆ p
y
] = 0;
b. [ˆ x,
ˆ
l
x
] = 0; [ˆ x,
ˆ
l
y
] = iˆ z;
c. [
ˆ
l
x
,
ˆ
l
y
] = i
ˆ
l
z
; [
ˆ
l
y
,
ˆ
l
z
] = i
ˆ
l
x
; [
ˆ
l
z
,
ˆ
l
x
] = i
ˆ
l
y
;
d. [
ˆ
l
2
,
ˆ
l
x
] = 0
unde
ˆ
l−operatorul moment cinetic;
ˆ
l
x
,
ˆ
l
y
,
ˆ
l
z
− componentele aces-
tuia ˆıntr-un sistem de referint ¸˘a cartezian.
Rezolvare:
a.
[ˆ x, ˆ p
x
]ψ = ˆ xˆ p
x
ψ − ˆ p
x
ˆ xψ
212
= x
_
−i

∂x
_
ψ −
_
−i

∂x
_

= −i
_
x
∂ψ
∂x


∂x
(xψ)
_
= −i
_
x
∂ψ
∂x
−ψ −x
∂ψ
∂x
_
= i
[ˆ x, ˆ p
y
]ψ = ˆ xˆ p
y
ψ − ˆ p
y
ˆ xψ
= x
_
−i

∂y
_
ψ −
_
−i

∂y
_

= −i
_
x
∂ψ
∂y


∂y
(xψ)
_
= −i
_
x
∂ψ
∂y
−x
∂ψ
∂y
_
= 0
[ ˆ p
x
, ˆ p
y
]ψ = ˆ p
x
ˆ p
y
ψ − ˆ p
y
ˆ p
x
ψ
=
_
−i

∂x
__
−i

∂y
_
ψ −
_
−i

∂y
__
−i

∂x
_
ψ
= −
2
_

∂x
_

∂y
ψ
_


∂y
_

∂x
ψ
__
= 0
Rezultatele se pot generaliza sub forma:
[ˆ q
i
, ˆ p
j
] = iδ
ij
= ¦
i, i = j
0, i ,= j
213
b. Momentul cinetic se calculeaz˘a ca:
ˆ
l
2
=
ˆ
l
2
x
+
ˆ
l
2
y
+
ˆ
l
2
z
unde componentele pe axele carteziene cu ajutorul definit ¸iei:
´

l =
´
r
´
p =
¸
¸
¸
¸
¸
¸

i

j

k
ˆ x ˆ y ˆ z
ˆ p
x
ˆ p
y
ˆ p
z
¸
¸
¸
¸
¸
¸
ˆ
l
x
= ˆ yˆ p
z
− ˆ zˆ p
y
= −i
_
ˆ y

∂z
− ˆ z

∂y
_
ˆ
l
y
= ˆ zˆ p
x
− ˆ xˆ p
z
= −i
_
ˆ z

∂x
− ˆ x

∂z
_
ˆ
l
z
= ˆ xˆ p
y
− ˆ yˆ p
x
= −i
_
ˆ z

∂y
− ˆ x

∂x
_
Ca urmare folosind definit ¸iile operatorilor, observat ¸ia c˘a:
[ˆ q
i
, ˆ q
j
] = 0; [ ˆ p
i
, ˆ p
j
] = 0
¸si propriet˘ at ¸ile comutatorilor se poate scrie:
[ˆ x,
ˆ
l
x
] = [ˆ x, ˆ yˆ p
z
− ˆ zˆ p
y
] = [ˆ x, ˆ yˆ p
z
] −[ˆ x, ˆ zˆ p
y
]
= ˆ y[ˆ x, ˆ p
z
] + [ˆ x, ˆ y] ˆ p
z
− ˆ z[ˆ x, ˆ p
y
] −[ˆ x, ˆ z] ˆ p
y
= 0
[ˆ x,
ˆ
l
y
] = [ˆ x, ˆ zˆ p
x
− ˆ xˆ p
z
] = [ˆ x, ˆ zˆ p
x
] −[ˆ x, ˆ xˆ p
z
]
= ˆ z[ˆ x, ˆ p
x
] + [ˆ x, ˆ z] ˆ p
x
− ˆ x[ˆ x, ˆ p
z
] −[ˆ x, ˆ x] ˆ p
z
= iz
214
c.
[
ˆ
l
x
,
ˆ
l
y
] = [ˆ yˆ p
z
− ˆ zˆ p
y
, ˆ zˆ p
x
− ˆ xˆ p
z
] = [ˆ yˆ p
z
, ˆ zˆ p
x
] + [ˆ zˆ p
y
, ˆ xˆ p
z
]
= ˆ yˆ z[ ˆ p
z
, ˆ p
x
] + ˆ y[ ˆ p
z
, ˆ z] ˆ p
x
+ ˆ z[ˆ y, ˆ p
x
] ˆ p
z
+ ˆ p
x
[ˆ y, ˆ z] ˆ p
z
+
+ˆ zˆ x[ ˆ p
y
, ˆ p
z
] + ˆ z[ ˆ p
y
, ˆ x] ˆ p
z
+ ˆ x[ˆ z, ˆ p
z
] ˆ p
y
+ [ˆ z, ˆ x] ˆ p
z
ˆ p
y
= ˆ y[ ˆ p
z
, ˆ z] ˆ p
x
+ ˆ x[ˆ z, ˆ p
z
] ˆ p
y
= −ˆ y[ˆ z, ˆ p
z
] ˆ p
x
+ ˆ x[ˆ z, ˆ p
z
] ˆ p
y
= (−ˆ yˆ p
x
+ ˆ xˆ p
y
)[ˆ z, ˆ p
z
] =
= i
ˆ
l
z
Celelalte relat ¸ii de la punctul (c) rezult˘ a prin permut˘ ari ciclice.
d.
[
ˆ
l
2
,
ˆ
l
x
] = [
ˆ
l
2
x
+
ˆ
l
2
y
+
ˆ
l
2
z
,
ˆ
l
x
]
= [
ˆ
l
2
x
,
ˆ
l
x
] + [
ˆ
l
2
y
,
ˆ
l
x
] + [
ˆ
l
2
z
,
ˆ
l
x
]
=
ˆ
l
x
[
ˆ
l
x
,
ˆ
l
x
] + [
ˆ
l
x
,
ˆ
l
x
]
ˆ
l
x
+
ˆ
l
y
[
ˆ
l
y
,
ˆ
l
x
] +
+[
ˆ
l
y
,
ˆ
l
x
]
ˆ
l
y
+
ˆ
l
z
[
ˆ
l
z
,
ˆ
l
x
] + [
ˆ
l
z
,
ˆ
l
x
]
ˆ
l
z
= i
_
ˆ
l
y
ˆ
l
z

ˆ
l
z
ˆ
l
y
+
ˆ
l
z
ˆ
l
y

ˆ
l
y
ˆ
l
z
_
= 0
4.5 Fie o particul˘ a cuantic˘ a descris˘a de funct ¸ia de und˘a:
ψ(x) = Aexp(−
x
2
2a
2
+ ik
0
x)
unde A, a, x
0
−constante. S˘ a se calculeze urm˘atoarele m˘ arimi
medii:
215
(a) ¸x) ; ¸∆x) ;
(b) ¸p) ; ¸∆p) ;
(c) ¸x
2
) ; ¸∆x
2
) ;
(d) ¸p
2
) ; ¸∆p
2
)
Se cunosc integralele:
+∞
_
−∞
exp
_
−ax
2
_
dx =
_
π
a
+∞
_
−∞
x
2
exp
_
−ax
2
_
dx =
1
2a
_
π
a
(vezi Anexa C)
Rezolvare:
a. Folosim definit ¸ia valorilor medii ¸si t ¸inem cont de faptul c ˘ a
funct ¸ia de und˘a are o parte real˘ a ¸si una imaginar˘ a:
ψ(x) = Aexp
_

x
2
2a
2
_
exp(ik
0
x)
¸x) =
+∞
_
−∞
x[ψ[
2
dx
= [A[
2
+∞
_
−∞
xexp
_

x
2
a
2
_
dx = 0
216
¸∆x) = x −¸x)
b.
¸p) =
+∞
_
−∞
ψ

pψdx = −i
+∞
_
−∞
ψ

∂ψ
∂x
dx
= −i
+∞
_
−∞
ψ

_

x
a
2
+ ik
0
_
ψdx
= i
1
a
2
+∞
_
−∞
ψ

xψdx + k
0
+∞
_
−∞
ψ

ψdx
= k
0
unde s-a folosit condit ¸ia de normare:
+∞
_
−∞
ψ

ψdx = 1
¸∆p) = p −¸p)
c.
¸
x
2
_
=
+∞
_
−∞
x
2
[ψ[
2
dx
= [A[
2
+∞
_
−∞
x
2
exp
_

x
2
a
2
_
dx = [A[
2
1
2

πa
3
217
Amplitudinea se determin˘ a din condit ¸ia de normare:
+∞
_
−∞
ψ

ψdx = 1
[A[
2
+∞
_
−∞
exp
_

x
2
a
2
_
dx = [A[
2
a

π
[A[
2
=
1
a

π
Ca urmare:
¸
x
2
_
=
1
a

π
1
2

πa
3
=
1
2
a
2
¸
∆x
2
_
=
¸
x
2
_
−¸x)
2
=
1
2
a
2
d.
¸
p
2
_
=
+∞
_
−∞
ψ

p
2
ψdx = −
2
+∞
_
−∞
ψ


2
ψ
∂x
2
dx
=

2
a
2
+∞
_
−∞
ψ

ψdx −
2
+∞
_
−∞
ψ

_

x
a
2
+ ik
0
_
2
ψdx
=

2
a
2

2
+∞
_
−∞
ψ

_
x
2
a
4
−2ik
0
x
a
2
−k
2
0
_
ψdx
=

2
2a
2
+
2
k
2
0
218
Rezultatul cerut este:
¸
∆p
2
_
=
¸
p
2
_
−¸p)
2
=

2
2a
2
+
2
k
2
0

2
k
2
0
=

2
2a
2
4.6 (a) S˘a se g˘ aseasc˘a solut ¸ia ecuat ¸iei Schrodinger atemporal
˘a pentru o particul˘ a care se mi¸sc˘a ˆıntr-o cutie rigid˘ a unidimen-
sional˘ a cu peret ¸i ˆın punctele x = 0¸si x = 5a, a−constant˘ a pozi-
tiv˘ a.
(b) S˘a se determine valorile proprii ale energiilor.
(c) S˘a se scrie funct ¸iile proprii asociate.
Rezolvare:
(a). Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a atemporal˘ a a lui Schr¨ odinger pentru
aceast˘ a mi¸scare este:

2
ψ
∂x
2
+
2mE

2
ψ = 0
Facem notat ¸ia:
k
2
=
2mE

2
Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a ce trebuie rezolvat˘ a devine:

2
ψ
∂x
2
+ k
2
ψ = 0
cu condit ¸iile la limit˘ a:
ψ(0) = ψ(5a) = 0
219
Analiz˘am cazurile posibile ale mi¸sc˘arii:
• E < 0 ⇒ k
2
< 0. In acest caz ecuat ¸ia caracteristic˘ a are
solut ¸ii reale ¸si deci funct ¸ia de und˘a va fi exprimat˘ a prin
solut ¸ii cu exponent real, deci nem˘arginite. Condit ¸iile la li-
mite impunˆıns ˘a anularea funct ¸iei de und˘aˆın aceste puncte,
deci condit ¸ia E < 0 nu poate fi posibil˘ a.
• E < 0 ⇒k
2
< 0.
In acest caz ecuat ¸ia caracteristic˘ a are solut ¸ii imaginare ¸si deci
funct ¸ia de und˘a va fi exprimat˘ a prin solut ¸ii cu exponent imaginar,
deci m˘arginite.
ψ(x) = Asin kx + Bcos kx
Constantele A, Bse determin˘a din condit ¸iile la limit˘ a:
B = 0
Asin 5ak = 0 ⇒
5ak
n
= nπ, n = 0, 1, 2, ...
k
n
=

5a
(b). Revenindˆın notat ¸ia lui k obt ¸inem valorile proprii ale energiei:
E
n
=

2
2m
_
π
5a
_
2
n
2
S-a obt ¸inut un spectru discret de valori cuantificat de num˘ arul
n
2
.
(c) Funct ¸iile proprii asociate acestor valori ale lui k
n
sunt:
ψ
n
= A
n
sin k
n
x
= A
n
sin

5a
x
220
Constanta A
n
o determin˘ am din condit ¸ia de normare:
5a
_
0
[ ψ
n
[
2
dx = 1 ⇒A
2
n
5a
_
0
_
sin

5a
x
_
2
dx
=
1
2
A
2
n
5a
_
0
_
1 −cos
2nπ
5a
x
_
dx =
5a
2
A
2
n
= 1
⇒ A
n
=
_
2
5a
Ca urmare:
ψ
n
=
_
2
5a
sin

5a
x
4.7 O particul˘ a este descris˘a de funct ¸ia de und˘a:
ψ(x) =
_
Ax, −a ≤ x ≤ a
0, x < −a, x > a
(a) Determinat ¸i constanta Adin condit ¸ia de normare;
(b) Calculat ¸i probabilitatea de a g˘ asi particula undevaˆın regiunea
0 ≤ x ≤
1
2
a.
(c) Calculat ¸i pozit ¸ia medie a particulei.
Rezolvare:
(a) Condit ¸ia de normare conduce la:
a
_
−a
[ ψ
n
[
2
dx = 1
221
[ A [
2
a
_
−a
x
2
dx = 1
[ A [
2
2a
3
3
= 1
A =
_
3
2a
3
(b) Probabilitatea de a g˘ asi particula undeva ˆın zona 0 ≤ x ≤
1
2
a este:
a/2
_
0
[ ψ
n
[
2
dx =
3
2a
3
a/2
_
0
x
2
dx
=
3
2a
3
1
3
a
3
8
=
1
16
(c) Valoarea medie a pozit ¸iei particulei este:
a
_
−a
ψ
n


n
dx =
a
_
−a
x [ ψ
n
[
2
dx
=
3
2a
3
a
_
−a
x
4
dx
= 0
Valoarea medie a pozit ¸iei particulei se afl˘ a ˆın pozit ¸ia central˘ a.
4.8 S˘a se determine solut ¸ia ecuat ¸iei Schrodinger dependent˘a de
222
timp a unei particule de mas˘ a m¸si impuls p, care se mi¸sc˘a uni-
dimensional ˆıntr-un spat ¸iu caracterizat de potent ¸ialul constant V
0
.
Rezolvare:
Ecuat ¸ia Schr¨odinger dependent˘ a de timp este:
i
∂ψ(x, t)
∂t
= −

2
2m

2
ψ(x, t)
∂t
2
+ V
0
ψ(x, t)
Pentru a rezolva aceast˘ a ecuat ¸ie vom c˘auta o solut ¸ie de forma:
ψ(x, t) = ϕ(x)F(t)
ˆın care variabilele spat ¸iu ¸si timp sunt separate. Dup˘ a ˆınlocuire ˆın
ecuat ¸ie g˘asim:
1
f
df
dt
= −
i

C

2
2m
d
2
ϕ
∂x
2
+ V
0
ϕ = Cϕ
Din prima ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a, dup˘a separarea variabilelor f ¸si
t ¸si integrare, rezult˘a (C−constant):
_
df
f
= −
i

C
_
dt
f = f
0
exp
_

i

Ct
_
, f
0
−const.
Propunem ca solut ¸ie pentru cea de-a doua ecuat ¸ie diferent ¸ial˘a ,
forma exponent ¸ial˘a
ϕ(x) = ϕ
0
exp
_
i

px
_
223
Verificˆand aceast˘ a solut ¸ie rezult˘a:

2
2m
_

i

p
_
2
+ V
0
= C
p
2
2m
+ V
0
= C
adic˘a tocmai energia total˘ a a particulei, care poate avea orice
valoare posibil˘ a (spectru discret). Solut ¸ia general˘ a devine:
ψ(x, t) = ϕ
0
exp
_
i

px
_
f
0
exp
_

i

Ct
_
= Aexp
_
i

(px −Ct)
_
= Aexp
_
i

_
px −
_
p
2
2m
+ V
0
_
t
__
Conform principiului superpozit ¸iei st˘arilor ¸si considerˆand V
0
= 0,
solut ¸ia general˘ a ˆın reprezentarea impulsului este:
ψ(x, t) =
+∞
_
−∞
A(p) exp
_
i

_
px −
p
2
2m
t
__
dp
224
Anexa A
Elemente de calcul
variat ¸ional
O funct ¸ional˘ a este o generalizare a unei funct ¸ii matematice. Ea
reprezint˘a o regul˘ a prin care unei funct ¸ii oarecare i se asociaz˘ a un
num˘ar.
Act ¸iunea se define¸ste ca:
S =
_
t
2
t
1
L(q, ˙ q, t)dt
Condit ¸ia ca funct ¸ia s˘a aib˘ a un extrem, implic˘ a:
δS = 0
Aceast˘a m˘ arime corespunde variat ¸iei funct ¸iei la trecerea de la o
traiectorie q
i
(t) ( i = 1, l) la alta q

i
(t) (i = 1, l) pentru care se
produce o variat ¸ie a coordonatelor generalizate cu δq = q

i
(t)−q
i
(t)
¸si ale vitezelor generalizate corespunz˘atoare:
δ ˙ q
i
(t) = ˙ q

i
(t) − ˙ q
i
(t) =
d
dt
[q

i
(t) −q
i
(t)] =
d
dt
δq
i
225
Variat ¸ia funct ¸ionalei ar corespunde unei comut˘ ari de pe o traiec-
torie pe alta:
δS =
_
t
2
t
1
L(q + δq, ˙ q + δ ˙ q, t)dt −
_
t
2
t
1
L(q, ˙ q, t)dt
=
_
t
2
t
1
L(q + δq, ˙ q + δ ˙ q, t)dt −L(q, ˙ q, t)dt =
_
t
2
t
1
δL(q
i
, ˙ q
i
, t)dt
sau
δS =
_
t
2
t
1
l

i=1
_
∂L
∂q
i
δq
i
+
∂L
∂ ˙ q
i
δ ˙ q
i
_
dt
deoarece deplas˘ arile virtuale nu depind de timp.
Deoarece:
∂L
∂ ˙ q
i
δ ˙ q
i
=
∂L
∂ ˙ q
i
d
dt
(δq
i
) =
d
dt
_
∂L
∂ ˙ q
i
δq
i
_

d
dt
_
∂L
∂ ˙ q
i
_
δq
i
atunci,
δS =
_
t
2
t
1
l

i=1
_
∂L
∂q
i
δq
i
+
d
dt
_
∂L
∂ ˙ q
i
δq
i
_

d
dt
_
∂L
∂ ˙ q
i
_
δq
i
_
Cum δq
i
(t
1
) = δq
i
(t
2
) = 0, din relat ¸ia de mai sus rezult˘a:
_
t
2
t
1
l

i=1
d
dt
_
∂L
∂ ˙ q
i
δq
i
_
=
l

i=1
∂L
∂ ˙ q
i
δq
i
[
t
2
t
1
= 0
Atunci, variat ¸ia act ¸iunii va lua forma:
δS =
_
t
2
t
1
l

i=1
_
∂L
∂q
i

d
dt
_
∂L
∂ ˙ q
i
__
δq
i
dt
226
Conform principiului lui Hamilton, dac˘ a traiectoria este real˘ a,
atunci ultima integral˘ a trebuie s˘ a se anuleze oricare ar fi variat ¸iile
δq
i
. Deoarece aceste deplas˘ari sunt independente ˆıntre ele, pentru
ca variat ¸ia δS s˘a fie nul˘ a este necesar ca:
d
dt
_
∂L
∂ ˙ q
i
_

∂L
∂q
i
= 0 k = 1, l
adic˘a ecuat ¸iile lui Lagrange.
227
228
Anexa B
Funct ¸ia δ
Simbolul δ(x) introdus de Dirac (1930) nu noteaz˘ a o funct ¸ie, ci
un anumit proces de trecere la limit˘ a , ˆıntˆ alnit ˆın multe probleme
de fizic˘a. Propriet˘ at ¸ile m˘arimii δ(x) sunt concentrate ˆın relat ¸iile
de mai jos:
a. δ(x) = 0 pentru x ,= 0
b. δ(0) are o valoare nem˘ arginit de mare
c.
_
+∞
−∞
f(x)δ(x)dx = f(0)
Funct ¸ia f(x) se presupune continu˘ a ¸si cu derivate continue. Pen-
tru f(x) = 1 rezult˘ a:
_
+∞
−∞
δ(x) = 1
ˆ
In general, ˆıntˆ alnim funct ¸ia δ(x − x
o
) care are punctul de singu-
laritate ˆın x = x
o
¸si pentru care vor fi valabile relat ¸iile:
229
a. δ(x −x
o
) = 0 pentru x ,= 0
b. δ(x −x
o
) este nem˘arginit˘ a pentru x = x
o
c.
_
+∞
−∞
f(x)δ(x −x
o
)dx = f(x
o
)
Din aceste ultime propriet˘ at ¸i rezult˘a c˘a:
_
b
a
f(x)δ(x −x
o
)dx = f(x
o
) dac˘ a x
o
∈ [a, b]
0 dac˘ a x
o
∈ [a, b]
230
Anexa C
Integrale Poisson
Integralele Poisson sunt de tipul:
I
n
=

_
0
e
−ax
2
x
n
dx, n ∈ N
Una din metodele de rezolvare este integrarea prin p˘ art ¸i:
I
n=

_
0
e
−ax
2
x
n
dx = −
1
2a

_
0
d
_
e
−ax
2
_
x
n−1
= −
1
2a
_
e
−ax
2
x
n−1
_
[

0
+
n −1
2a

_
0
e
−ax
2
x
n−2
dx
=
n −1
2a
I
n−2
, n ≥ 2, n ∈ N
S-a obt ¸inut astfel o relat ¸ia de recurent ¸˘a care permite g˘ asirea tu-
231
turor integralelor I
n
cunoscˆand valoarea corespunz˘ atoare lui n=0:
I
0
=

_
0
e
−ax
2
dx
• n = 1 :
I
1
=

_
0
e
−ax
2
xdx =
1
2a
• n = 2 :
I
2
=

_
0
e
−ax
2
x
2
dx =
1
4a
_
π
a
• n = 3 :
I
3
=

_
0
e
−ax
2
x
3
dx =
1
4a
3
• n = 4
I
4
=

_
0
e
−ax
2
x
4
dx =
3
8a
2
_
π
a
232
Bibliografie
[1] S¸erban T¸ it ¸eica, Curs de MECANIC
˘
A TEO-
RETIC
˘
A - Not ¸iunile ¸si legile Mecanicii newtoniene,
Universitatea Bucure¸sti, Facultatea de Fizic˘ a, Bu-
cure¸sti, 1975
[2] S¸erban T¸ it ¸eica, Curs de MECANIC
˘
A TEO-
RETIC
˘
A - Mecanic˘ a analitic˘ a, Universitatea
Bucure¸sti, Facultatea de Fizic˘ a, Bucure¸sti, 1978
[3] Viorica Florescu, Mecanic˘ a cuantic˘a, partea
I-a, Universitatea Bucure¸sti, Facultatea de Fizic˘ a,
Bucure¸sti, 1979
[4] I.M. Popescu, Fizic˘a, vol. I, II, Editura
Didactic˘ a ¸si Pedagogic˘ a, Bucure¸sti, 1982
[5] Traian I. Cret ¸u, FIZICA - Curs universi-
tar, Editura Tehnic˘a, Bucure¸sti, 1996
[6] Emil Petrescu, Fizica - vol. I, II, Editura
Bren, Bucure¸sti, 2003
233
[7] M. Sanduloviciu, Mecanica, litografia Univ.
”Al. I. Cuza” Ia¸si, Ia¸si, 1983
[8] Atam P. Arya, Introduction to Classical
Mechanics, Prentice Hall International, Inc., 1990
[9] A. Messiah, Quantum Mechanics, North
Holland, Amsterdam, 1968
234

2

Cuprins
1 Vectori 1.1 Reprezentarea unui vector . . . . . . . . 1.1.1 Reprezentarea geometric˘ . . . . a 1.1.2 Reprezentarea analitic˘ . . . . . . a 1.1.3 Reprezentarea matricial˘ . . . . . a 1.2 Operatii cu vectori . . . . . . . . . . . . . ¸ 1.2.1 Adunarea ¸i sc˘derea vectorilor . s a ˆ 1.2.2 Inmultirea vectorilor . . . . . . . ¸ 1.2.3 Derivarea vectorilor . . . . . . . . 1.2.4 Integrarea vectorilor . . . . . . . . 1.3 Operatori vectoriali diferentiali . . . . . ¸ 1.3.1 Operatorul gradient . . . . . . . . 1.3.2 Divergent˘ . . . . . . . . . . . . . . ¸a 1.3.3 Rotor . . . . . . . . . . . . . . . . . 1.4 Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . a 2 Mecanica clasic˘ 2.1 Cinematica punctului material . 2.2 Transform˘rile Galilei . . . . . . . a 2.3 Principiile dinamicii newtoniene 2.4 Interactiile fundamentale . . . . . ¸ 3 7 7 8 9 10 11 11 14 22 23 25 26 31 36 41 51 51 56 59 65

. . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . .

. . . . . . . . . . . . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

. . . .

2.5

2.6

2.7

Teoremele generale ale Mecanicii pentru un punct material . . . . . . . . . . . . . . . . . . 2.5.1 Teorema impulsului . . . . . . . . . . . 2.5.2 Teorema momentului cinetic . . . . . 2.5.3 Teorema energiei cinetice . . . . . . . 2.5.4 Energia potential˘. Energia mecanic˘. ¸ a a Teorema de conservare a energiei mecanice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . Teoremele generale ale Mecanicii pentru un sistem de puncte materiale . . . . . . . . . . . 2.6.1 Teorema impulsului pentru un sistem de puncte materiale . . . . . . . . . . . 2.6.2 Teorema momentului cinetic total pentru un sistem de puncte materiale . . 2.6.3 Teorema energiei cinetice pentru un sistem de puncte materiale. Conservarea energiei mecanice . . . . . . . . . 2.6.4 Teoremele lui K¨nig . . . . . . . . . . . o Probleme . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .

68 68 69 71

75 78 80 84

86 90 93 117 117 123 123 125 126 128 128 133 136 137

3 Mecanica analitic˘ a 3.1 M˘rimi caracteristice . . . . . . . . . . . . a 3.2 Formalismul Lagrange . . . . . . . . . . . . 3.2.1 Principiul lucrului mecanic virtual 3.2.2 Fortele generalizate . . . . . . . . . ¸ 3.2.3 Ecuatiile Lagrange . . . . . . . . . . ¸ 3.3 Formalismul Hamilton . . . . . . . . . . . 3.3.1 Principiul lui Hamilton . . . . . . . 3.3.2 Ecuatiile canonice . . . . . . . . . . ¸ 3.3.3 Semnificatia functiei hamiltonian˘ ¸ ¸ a 3.3.4 Parantezele lui Poisson . . . . . . . 4

. . . . . . . . . .

. . . . . . . . . .

1. . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3. . . . . . . .1. 194 4. . . .1. . . . . . . .2 Principiile mecanicii cuantice .4 Operatori unitari .2. . . 177 4. . . . . . . .2. .1. . . . . . . . . . . . Operatii cu opera¸ tori liniari . . . . .4 3. .3 Principiul III (principiul interpret˘rii a statistice) . . . . . . . . . . . . . . . . . . .3 Operatori liniari. .2 Spatii unitare ¸i spatii Hilbert . . . . . .3. . 188 4. . . .2. . .2. . .2. . . . . . . . 163 ¸ 4. .1. . . . . . . 191 4. 167 ¸ s ¸ 4.6 Observabile . . . . . . . . . . . . . .1. . . . 172 4. .3 Probleme . . . . . . . .3.6 Ecuatia lui Hamilton-Jacobi . . 180 4. . . . .2 Principiul II . . . . 163 4. . . 188 a 4.1 Spatii liniar complexe . . .5 Problema cu valori proprii asociat˘ unui operator hermitic . . . . . . . . 204 4. . . . 199 4. . . . . . .1 Aparatul matematic al Mecanicii cuantice . . . 183 4. . . . . . . . . . . .5 Principiul V . . . . a 3. . . . .7 Reprezentarea matricial˘ a vectorilor a s ¸i operatorilor . . . . . . . . .4 Principiul IV (principiul evolutiei tem¸ porale) . . . . . . .5 Transform˘rile canonice . . . ¸ Probleme . . . 139 141 143 4 Mecanica cuantic˘ a 163 4. . . . . . 206 ¸ A Elemente de calcul variational ¸ B Functia δ C Integrale Poisson 225 229 231 5 . . . . . .1.1 Principiul I (principiul st˘rilor) . . 176 a 4.

6 .

matricial˘. forta. energia. freca venta. ¸ 1. iar exemple ˆ acest sens t a ın sunt: viteza. acceleratia. care este chiar valoarea lor numeric˘.Capitolul 1 Vectori Unele m˘rimi fizice sunt complet determinate printr-o singur˘ a a proprietate. a s a 7 . analitic˘. Aceste a m˘rimi. momentul unghiular. se numesc scalari. volumul. timpul. etc. Aceste m˘rimi se numesc vectori. de aceea reprezent˘rile sunt alese ¸i folosite ˆ functie de a s ın ¸ problema concret˘ care se dore¸te a fi rezolvat˘. sensului ¸i respectiv a punctului de aplica¸ s ¸ie.1 Reprezentarea unui vector Exist˘ mai multe posibilit˘¸i de exprimare a unui vector: geomea at tric˘. ¸ s Exist˘ ˆ a m˘rimi fizice a c˘ror descriere complet˘ necesit˘ specia ıns˘ a a a a ficarea directiei. Fiecare dintre ele prezint˘ avantaje ¸i a a a a s limite. cum ar fi: temperatura. impulsul. Operatiile matematice cu scalari sunt ¸ ¸ operatii aritmetice obi¸nuite. ¸ ¸ momentul fortei.

a a ¸ Fig.indic˘ ˆ a ıncotro se ˆ ındreapt˘ a modul(m˘rime) .1).1.1 Reprezentarea geometric˘ a Un vector este reprezentat ca un segment orientat. 1 Ca urmare. care porne¸te s dintr-un punct numit origine sau punct de aplicatie.1.valoarea numeric˘ a a 8 .dreapta suport pe care este a¸ezat ¸ s sens . Segmen¸ tul este a¸ezat pe dreapta suport AA’ ¸i are sensul indicat de s s vˆrful s˘getii (Fig.punctul de unde porne¸te ¸ s directie . un vector este caracterizat de urm˘toarele patru m˘a a rimi: • • • • origine (punct de aplicatie) .

Az proiectiile lui A de-a lungul axelor Ox.3) (1.Modulul sau m˘rimea vectorului este proportional˘ cu lungimea a ¸ a segmentului orientat. Oy. 1ˆ In literatura de specialitate se folosesc ¸i alte notatii pentru versori. j. a −3m/s. Oz. sistemul cartezian (Fig. prin urmare s vy =√ √ v = 49 + 9 + 4 m/s= 62m/s=7. a S˘ consider˘m un vector de m˘rime egal˘ cu unitatea. notat eA . Ay .1) 1.2 Reprezentarea analitic˘ a ˆ reprezentarea analitic˘. de exemplu. Modulul vectorului se noteaz˘ A sau A. se poate scrie: A = AeA (1. Acesta se nume¸te ¸ s ın s In ¸ versor1 . 2).1. ¸ M˘rimea vectorului se afl˘ folosind teorema lui Pitagora: a a A= A2 + A2 + A2 x y z (1. un vector se exprim˘ prin proiectiIn a a ¸ ile sale pe un sistem de axe ortogonale. Oy.87m/s. ˆ aceste conditii. S˘ not˘m cu Ax . atunci vx = 7m/s. a a a a orientat pe directia ¸i ˆ sensul vectorului A. Atunci: A = Ax i + Ay j + Az k unde i. a a ¸ Oz. s ¸ 9 .2) De exemplu dac˘: v = 7i − 3j + 2k(m/s). k sunt versorii directiilor Ox. ¸i vz = 2m/s.

2).5) . 2 1.3 Reprezentarea matricial˘ a Orice vector poate fi exprimat ca o matrice cu o singur˘ linie a sau cu o singur˘ coloan˘.1. a ¸ atunci : (1. fiecare element al acesteia reprezentˆnd a a a componenta (proiectia vectorului) pe o anumit˘ directie. dac˘ vectorul este reprezentat analitic prin relatia (1. De e¸ a ¸ xemplu.4) A = (Ax Ay Az ) sau  Ax A =  Ay  Az 10  (1.Fig.

Suma A + B este. (b) metoda paralelogramului M˘rimea vectorului rezultant se poate determina prin oricare din a modalitatile de reprezentare ale vectorilor discutate anterior. ¸ 11 . de asemenea.2 1.1. s un vector: A+B =C (1.2. 3: (a) metoda poligonului.1 Operatii cu vectori ¸ Adunarea ¸i sc˘derea vectorilor s a Fie A ¸i B doi vectori oarecare.6) Fig.

a ˆ Fig. ˆ coordonate carteziene: a In A = Ax i + Ay j + Az k 12 (1.9) S˘ exemplific˘m. 3a) vectorul rezultant a doi (sau mai multi) vectori se afl˘ trasˆnd segmentul ce ˆ ¸ a a ınchide conturul poligonal construit din vectorii a¸ezati vˆrf-origine. 3b este ilustrat˘ adunarea a doi vectori prin metoda In a paralelogramului. ¸ a cu vectorul opus. Originea vecs ¸ a torului rezultant se afl˘ ˆ originea primului vector iar vˆrful . 3 se observ˘ c˘ adunarea este comutativ˘. Conform regulii paralelogramului. 3 sunt reprezentate dou˘ metode geometrice de aflare ale In a vectorului sum˘. ¸ s Din Fig.7) C = A2 + B 2 + 2AB cos α Dac˘ suma a doi vectori este egal˘ cu zero. A. adunarea vectorilor.10) . D = A − B = A + (−B) (1. (−B). atunci vectorii sunt a a egali ca m˘rime ¸i au sensuri opuse. a Prin regula poligonului (Fig. a s A + B = 0 ⇒ B = −A (1. plecˆnd de a a ın a la reprezentarea lor analitic˘. vectorul rezultant este diagonala mare a paralelogramului construit de cei doi vectori concurenti A ¸i B.ˆ Fig. ˆ continuare.ˆ a ın a ın vˆrful ultimului vector al sumei.8) Aceast˘ relatie define¸te vectorul opus ¸i permite definirea opea ¸ s s ratiei de sc˘dere a doi vectori ca adunarea dintre un vector. Aceast˘ a a a a constructie geometric˘ permite calculul m˘rimii vectorului sum˘ ¸ a a a cu ajutorul teoremei lui Pitagora generalizate: √ (1.

Oy ¸ a ¸ ¸i Oz. 4: Determinarea vectorului diferent˘.Fig. D.11) Componentele vectorului sum˘ se afl˘ prin adunarea algebric˘ a a a a componentelor (proiectiilor) corespunz˘toare. pe directiile Ox. (a) prin ¸a adunarea lui A cu vectorul opus −B. D.13) Aceast˘ procedur˘ analitic˘ poate fi generalizat˘ pentru adunarea a a a a 13 .12) (1. (b) vectorul diferent˘. s C = (Ax + Bx ) i + (Ay + By ) j + (Az + Bz ) k D = (Ax − Bx ) i + (Ay − By ) j + (Az − Bz ) k (1. une¸te vˆrfurile celor doi vectori A ¸i B ¸i ¸a s a s s are sensul ˆ ınspre vectorul desc˘zut a B = Bx i + By j + Bz k (1.

A cu un scalar µ. ın a ˆ Inmultirea unui vector cu un scalar ¸ Din ˆ ınmultirea unui vector. Ry = i=1 Riy . i = 1.. a − → A = µA = µA (1. n..2 ˆ Inmultirea vectorilor ¸ Exist˘ mai multe posibilit˘¸i de ˆ a at ınmultire a vectorilor. rezultatul ˆ ınmultirii vectoriale fi¸ ind .a n vectori Ri . ¸ a A . 3. Acestea ¸ depind de contextul problemei. Rz = i=1 Riz (1.15) R = unde n n n Rx = i=1 Rix . a • dac˘ µ < 0 sensul lui A este contrar sensului lui A.ˆ unele cazuri . Riz . Rix .14) (1.m˘rimi vectoriale sau scalare.2. Dac˘ se cunosc proiectiile acestor vectori pe axele sistemului de a ¸ a coordonate carteziene. Riy .. rezult˘ un alt vector. iar m˘rimea ¸ s a ¸i sensul s˘u depind de valoarea scalarului µ: s a • dac˘ µ > 0 sensul lui A este sensul lui A.17) Directia vectorului A este aceea¸i cu a vectorului A.16) 1. atunci. 2. de m˘rime µA. vectorul sum˘ este: n R = i=1 Ri 2 2 2 Rx + Ry + Rz (1. a 14 .

1) ¸i ˆ Fig. ın ¸ s ın Propiet˘¸ile adun˘rii ¸i ˆ at a s ınmultirii vector-scalar. 0 ˆ ıntrucˆt cos 90 = 1. 5).18) unde α reprezint˘ unghiul dintre vectorii A ¸i B (Fig. produsul scalar este nul. proiectia s a a ¸ vectorului A pe dreapta suport a lui B este: 15 . A¸a cum rezult˘ din figur˘. 1. 5 se poate da o interpretare geometric˘ a proa dusului scalar a doi vectori. a Din definitia produsului scalar se observ˘ c˘ acesta este comu¸ a a tativ: A·B =B·A (1.19) Cu ajutorul Fig. a s a s Dac˘ vectorii A ¸i B sunt perpendiculari.Un exemplu de ˆ ınmultire a unui vector cu un scalar a fost deja ¸ ilustrat ˆ relatia (1. ¸ • A + (B + C) = (A + B) + C • A+0=0+A=A • (λµ) A = λ µA = µ λA = µλA • (λ + µ) A = λA + µA • λ A + B = λA + λB • 0·A = A · 0 = 0 Produsul scalar Produsul scalar a doi vectori se noteaz˘ cu ” · ”. Rezultatul a operatiei de ˆ ¸ ınmultire scalar˘ a doi vectori este un scalar: ¸ a A · B = AB cos α (1.

23) Componenta unui vector pe o ax˘ este proiectia acestuia pe dia ¸ rectia acelei axe. 5: Interpretarea geometric˘ a produsului scalar a P rB A = A cos α astfel ˆ at: ıncˆ A · B = (A cos α)B La fel: P rA B = B cos α astfel ˆ at: ıncˆ A · B = A · P rA B (1.25) (1. j) = A · j Ax = A cos(A.Fig.26) . i) = A · i Ay = A cos(A.20) (1.22) (1. Deoarece directia ¸i sensul fiec˘rei axe este de¸ ¸ s a terminat˘ de un versor corespunz˘tor. se poate scrie: a a Ax = A cos(A. k) = A · k 16 (1.24) (1.21) (1.

ˆ ¸ Intr-adev˘r: a eA · eA = 1 deoarece: 2 2 2 α1 + β1 + γ1 = 1. 1.32) (1. j(0. i) = (1. atunci produsul lor scalar va fi: i·j =j·k =k·i=0 i·i=j·j =k·k =1 (1. Oz se s s numesc cosinu¸i directori. Bz ) se s exprim˘ ca: a A · B = Ax Bx + Ay By + Az Bz (1. k) = = γ1 A cos(A.28) (1. (1. s Ax = α1 A Ay cos(A. 1) ¸i a s sunt reciproc perpendiculari.36) 17 .31) (1.Cosinu¸ii unghiurilor dintre vectorul A ¸i axele Ox. 0). By . j) = = β1 A Az cos(A. Ay . Oy.30) (1.35) iar produsul scalar al vectorilor A(Ax . 0.29) unde α1 . k(0. 0.27) (1.34) (1. Ca urmare: s s A = A · (α1 i + β1 j + γ1 k) = AeA unde: eA = α1 i + β1 j + γ1 k este versorul directiei lui A. 0). β1 ¸i γ1 sunt cosinu¸ii directori ai lui A. Az ) ¸i B(Bx .33) ˆ Intrucˆt versorii au componentele i(1.

al cˆmpului electric sau al cˆmpului a ¸ a a magnetic etc.Exemple de m˘rimi definite ca produs scalar sunt: lucrul mecanic. A×B =C (1. notat cu ” × ” are s ca rezultat un vector. 6 ). produsul vectorial este un vector perpendicular ¸ pe planul format de A ¸i B (Fig. a fluxul cˆmpului gravitational.37) Fig. Sensul lui C este stabilit s de regula burghiului drept: se a¸eaz˘ burghiul perpendicular s a 18 . 6: Ilustrarea regulii burghiului Prin conventie. Produsul vectorial Produsul vectorial a doi vectori A ¸i B. C.

39) (1. Se constat˘ c˘ modulul lui C reprezint˘ a a a o jum˘tate din aria paralelogramului construit de cei doi vectori. O astfel de regul˘ de ˆ a ınmultire ne atentioneaza asupra faptului c˘ ¸ ¸ a produsul vectorial este anticomutativ: A × B = −B × A M˘rimea vectorului rezultant este dat˘ de relatia: a a ¸ C = AB sin α (1.41) (1.42) (1.pe planul format de cei doi vectori ¸i se rote¸te ˆ sensul s s ın suprapunerii primului vector al produsului peste cel deal doilea pe drumul cel mai scurt.38) Cu ajutorul Fig. Sensul de ˆ ınaintare al burghiului este sensul vectorului rezultant. a S˘ calcul˘m produsul vectorial folosind acum reprezentarea anaa a litic˘: a A × B = (Ax i + Ay j + Az k) × (Bx i + By j + Bz k) = Ax Bx (i × i) + Ax By (i × j) + Ax Bz (i × k) +Ay Bx (j × i) + Ay By (j × j) + Ay Bz (j × k) +Az Bx (k × i) + Az By (k × j) + Az Bz (k × k) (1. 6 se poate da interpretarea geometric˘ a a produsului vectorial. 19 (1.40) Deoarece produsul vectorial a doi vectori coliniari este zero.43) . iar: i×j =k j×k =i k × i = j.

precum ¸i a produsului scalar A · B.45) Dac˘ vectorii sunt cunoscuti pe componente. D: s A×B ·C =D (1. atunci produsul mixt a ¸ se poate calcula sub forma unui determinant caracteristic: D= Ax Ay Az Bx By Bz Cx Cy Cz (1.46) Tinˆnd cont de semnificatia geometric˘ a produsului vectorial A× ¸ a ¸ a B.44) Produsul mixt Produsul mixt include ambele tipuri de ˆ ınmultiri dintre vec¸ s tori. Rezultatul produsului scalar dintre vectorii C ¸i produsul vectorial al altor doi vectori A ¸i B este un scalar. 7. = aria bazei × ˆ altimea ın˘ ¸ 20 V (1. rezult˘ c˘ s a a m˘rimea lui D este egal˘ cu volumul paralelipipedului construit a a cu cei trei vectori (necoplanari).47) . din Fig.se obtine: ¸ A × B = i(Ay Bz − Az By ) + j(Az Bx − Ax Bz ) + k(Ax By − Ay Bx ) Ax Az Ax Ay Ay Az +j +k = i By Bz Bx Bz Bx By = i j k Ax Ay Az Bx By Bz (1.

Fig.48) (1.46) se observ˘ c˘ produsul mixt nu-¸i schimb˘ valoarea dac˘ cei trei vectori sunt comutati ciclic: a ¸ A×B ·C = B×C ·A= C ×A ·B (1. C) A×B ·C (1.7: Interpretarea geometric˘ a produsului mixt a = = A × B C cos(A × B.50) Triplul produs vectorial 21 .49) a a s a Din (1.

a s ¸ 2 Aceast˘ regul˘ este u¸or de retinut sub numele ”bac minus cab”. In ın ¸ a derivata vectorului A devine: dA dAx dAy dAz = i+ j+ k dt dt dt dt (1. cu cea pentru functii scalare. timpul t. acesta se calculeaz˘ cu ajua s torul unor produse scalare2 ¸i anume: A×B×C =B· A×C −C · A×B (1. A.53) ˆ cazul ˆ care functia scalar˘ s este.52) Derivata unui vector ˆ raport cu un scalar poate fi scris˘ ˆ acela¸i ın a ın s mod ca ¸i derivata unei functii scalare.54) Aceast˘ relatie define¸te viteza instantanee a vectorului A.51) 1.Rezultatul aplic˘rii produsului vectorial ˆ a ıntre trei vectori este un vector. exprimat ˆ functie de o m˘rime a a ın ¸ a scalar˘. de exemplu. a ¸ s Procedura matematic˘ de diferentiere a unei functii vectoriale este a ¸ ¸ similar˘. de exemplu.2. a a s ¸ 22 . s. Deoarece efectuarea repetat˘ a produsului vectorial ˆ a ıntre vectori este un lucru destul de dificil. a¸adar.3 Derivarea vectorilor S˘ consider˘m un vector. Aceast˘ dependent˘ poate fi scris˘ (ˆ a a ¸a a ın coordonate carteziene) sub forma: A = Ax (s)i + Ay (s)j + Az (s)k (1. adic˘: s ¸ a dA A(s + ∆s) − A(s) = lim ∆s→0 ds ∆s (1.

57) ds ds ds dA dB d (A × B) = ×B+A× (1. energia potential˘. z)j + az (x. mai ˆ ai. de exemplu: a u(r) = u(x. y. y.59) ¸i o functie vectorial˘4 de variabil˘ vectorial˘. z) = ax (x.58) ds ds ds Toate aceste reguli vor fi folosite ˆ cadrul cinematicii ¸i dinamicii ın s punctului material ¸i ale sistemelor de puncte materiale.56) ds ds ds d dA dB (A · B) = ·B+A· (1. y. 3 Exemple de functii scalare: densitatea.60) Ambele functii sunt definite ˆ orice punct descris de vectorul ¸ ın de pozitie r ¸i sunt exprimate ˆ sistemul de referint˘ cartezian ¸ s ın ¸a (Ox. temperatura. y. electric. etc. z)i + ay (x. distinctia net˘ dintre o functie scaa ıntˆ ¸ a ¸ 3 a a lar˘ de variabil˘ vectorial˘. Oz). z)k (1.2. s 1. intensitatea cˆmpului a etc.55) ds ds ds dA d df A+f (f (s)A(s)) = (1. y. ¸ 4 23 . Oy.4 Integrarea vectorilor Trebuie s˘ facem. de exemplu: s ¸ a a a a(r) = a(x. Exemple de functii ¸ gravitational.De exemplu: d dA dB (A ± B) = ± (1. ¸ ¸ a vectoriale: viteza. z) (1.

ˆ spatiul pe care este definit˘ ˆ orice a a a ın ¸ a ın punct functia vectorial˘. se define¸te ca: s a · dr = Γ Γ (ax dx + ay dy + az dz). 8: Ilustrarea procesului de integrare a vectorului a de-a lungul conturului Γ O alternativ˘ de exprimare a expresiei (1. Integrala functiei vectoriale a.S˘ consider˘m o curb˘ Γ. de-a lun¸ a ¸ gul curbei Γ.62) ( ) a ds dr Fig. (1.61) este ˆ functie de a ın ¸ distanta s m˘surat˘ de-a lungul curbei Γ fat˘ de un punct fix (Fig. ¸ a a ¸a 24 .61) unde dr reprezint˘ variatia vectorului de pozitie ˆ coordonate a ¸ ¸ ın carteziene: dr = dxi + dy j + dz k (1.

¸ ˆ coordonate carteziene.3 Operatori vectoriali diferentiali ¸ Operatorii diferentiali ce vor fi definiti ˆ cele ce urmeaz˘ permit ¸ ¸ ın a exprimarea local˘ (punctual˘) a legilor fizicii. atunci: a ın a · dr = Γ Γ a cos θds (1. numit ”nabla”. Ace¸ti operatori a a s vectoriali (gradient. divergent˘ ¸i rotor) pot fi exprimati cu ¸a s ¸ 5 ajutorul operatorului diferential notat ”∇” . Dac˘ not˘m cu θ unghiul dintre directia lui a ¸i tangenta la a a ¸ s curb˘ ˆ orice punct.64) se nume¸te operatorul Laplace sau ”laplaceian”. Expresia operatorului ∇ depinde de sistemul de coordonate ales 25 .8). operatorul ”nabla” are expresia6 : In ∇= Operatorul ∇ · ∇ = ∇2 = = ∂ ∂ i+ j+ ∂x ∂y ∂2 ∂2 + 2+ ∂x2 ∂y ∂ k · ∂z ∂2 ∂z 2 ∂ ∂ ∂ i+ j+ k ∂x ∂y ∂z ∂ ∂ ∂ i+ j+ k ∂x ∂y ∂z (1. s ˆ functie de modul prin care acest operator ”se aplic˘” unei In ¸ a m˘rimi fizice scalare sau vectoriale se obtin trei situatii distincte: a ¸ ¸ 5 6 De cele mai multe ori se omite scrierea lui ∇ cu vector deasupra.63) 1.

• gradient . pentru sublinierea cestui lucru. vom considera ˆ cele ın ın ce urmeaz˘ doar sistemul cartezian. pentru simplifiIn a carea scrierii vom omite acest semn. de aceea. y. transformˆndua ¸ a le ˆ m˘rimi vectoriale. z) atunci.3.65) Semnificatia fizic˘ ¸ a S˘ consider˘m c˘ valorile functiei scalare ϕ nu depind. a Se define¸te notiunea de suprafat˘ de ”nivel” constant sau s ¸ ¸a (suprafat˘ echipotential˘ ˆ cazul ˆ care functia ϕ reprezint˘ ¸a ¸ a ın ın ¸ a Operatorul gradient este un vector. f˘r˘ a uita ˆ a caracteristicile vectoriale aa ıns˘ ale operatorului. a 1. ˆ cele ce urmeaz˘. Pentru simplitate. ˆ coordonate carteziene. decˆt de coordonatele punctului ˆ care aceasta se ¸ a ın evalueaz˘.dac˘ se aplic˘ prin produs scalar unei functii vec¸a a a ¸ toriale • rotor .1 Operatorul gradient Definitie ¸ Operatorul gradient se aplic˘ unor functii scalare. 7 26 . ˆ prim˘ a a a ¸ ın a aproximatie. am marcat semnul vector deasupra. Dac˘ not˘m functia scalar˘ cu ϕ = ın a a a ¸ a ϕ(x.dac˘ se aplic˘ unei functii scalare a a ¸ • divergent˘ . expresia gradientului 7 ın m˘rimii scalare este: a ∇ϕ = gradϕ ≡ ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ k i+ j+ ∂x ∂y ∂z (1.dac˘ se aplic˘ prin produs vectorial unei functii vectoa a ¸ riale Expresiile operatorilor vectoriali depind de sistemul de coordonate ˆ care se definesc.

z) − ϕ1 (x.68) . 9: Suprafete echipotentiale ¸ ¸ Variatia functiei ˆ ¸ ¸ ıntre dou˘ suprafete de nivel constant este: a ¸ ∆ϕ = ϕ2 (x. depinde de orientarea a ¸ a ¸ segmentului ∆s. y. (1. prin s a ¸ ¸ relatia: ¸ ∆ϕ dϕ = lim ∆s→0 ∆s ds 27 (1. 9): s ϕ = ϕ(x. locul geometric al punctelor pentru care functia ϕ ¸ ¸ are aceea¸i valoare (Fig.un potential). rapora a ∆s tat˘ la distanta dintre cele dou˘ suprafete. 9 se observ˘ c˘ valoarea ∆ϕ a variatiei functiei. (x.y.z)= 1=const.y. z) (1. Se define¸te derivata dup˘ o directie a functiei scalare ϕ. s Fig.66) (x.67) ¸ ¸ Din Fig. y.z)= 2=const. z) = const. y.

Dac˘ fix˘m orientarea segmentului ∆s ˆ raport cu un sistem a a ın de axe carteziene (Fig.∆y.69) Relatia devine: ¸ ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ dϕ = cos α + cos β + cos γ ds ∂x ∂y ∂z 28 (1.z z x x y y Fig. se obtine: ¸ dϕ = ds ∆s→0 ∆x. y.10) ¸i ¸inem cont de faptul c˘ functia ϕ s t a ¸ depinde de variabila s prin intermediul coordonatelor x.∆z→0 lim ∆ϕ ∆x ∆ϕ ∆y ∆ϕ ∆z · + · + · ∆x ∆s ∆y ∆s ∆z ∆s (1. z. 10: Orientarea segmentului ∆s ˆ raport cu un ın sistem de axe carteziene.70) .

etc. din acest plan: ¸ 29 . un plan tangent ˆ punctul P . ¸ Toate punctele din planul (π) din vecin˘tatea punctului P sunt a caracterizate de: ∆ϕ ≈ 0 ⇒ dϕ =0 ds (1.71) (1.unde: cos α = ∆x ∆s→0 ∆s ∆y cos β = lim ∆s→0 ∆s ∆z cos γ = lim ∆s→0 ∆s lim (1. z) = const (Fig.70) corespunde produsului scalar: dϕ = grad ϕ · es ˆ ds unde: grad ϕ = sau grad ϕ = cos α · i + cos β · j + cos γ · k (1.74) ∂ϕ ∂ϕ ∂ϕ i+ j+ k dx ∂y ∂z (1.73) Expresia (1. es2 . 11).78) Pentru orice directie es1 .75) + ∂ϕ ∂y 2 + ∂ϕ ∂z 2 (1.72) (1. a a ın ın la suprafata de nivel constant ϕ = ϕ(x.77) S˘ consider˘m ˆ continuare.76) Se observ˘ c˘ m˘rimea gradientului poate fi definit˘ ca: a a a a |grad ϕ| = ∂ϕ dx 2 (1. y. (π).

¸ directia gradientului este perpendicular˘ pe suprafetele de nivel ¸ a ¸ constant. Deci.79) (1. Deci. a lui ϕ.P ês2 ês1 Fig. ∇ϕ este perpendicular pe planul format de directia ei. ın ın ¸ se consider˘ c˘ sensul vectorului ∇ϕ este acela ˆ care ϕ este a a ın cresc˘tor. principalele propriet˘¸ile ale gradientului unei functii In at ¸ scalare (gradϕ) sunt: 30 . 11: Orientarea vectorului gradient dϕ = grad ϕ · es1 = 0 ds1 dϕ = grad ϕ · es2 = 0 ds2 (1. vectorul gradient ”tinte¸te” ˆ a ¸ s ın directia celei mai rapide cre¸teri. Conform teoremei celor trei perpendicu¸ lare. cu alte cuvinte.80) Ca urmare. Prin conventie. ¸ s ın ¸ ˆ concluzie. ˆ spatiu. ˆ lungul normalei ˆ punctul respectiv. grad ϕ este orientat perpendicular pe oricare dou˘ a directii din planul (π).

82) dt Masa dm poate fi scris˘ ˆ functie de valoarea vitezei unei ”para ın ¸ ticule” de fluid ˆ regiunea suprafetei infinitezimale ds. ın ¸ ¸ 1.. intensitatea curentului masic.• este o functie vectorial˘ definit˘ ˆ orice punct (”functie de ¸ a a ın ¸ punct”) • indic˘ directia ¸i sensul celei mai rapide cre¸teri a functiei scalare a ¸ s s ¸ • are m˘rimea dat˘ de derivata dup˘ directia celei mai rapide a a a ¸ cre¸teri a functiei s ¸ •este orientat perpendicular pe suprafetele ”echipotentiale” ϕ = ¸ ¸ const. ˆ cazul definirii functiei potential scalar. c˘reia i se aplic˘ a a a a Vom discuta mai am˘nuntit semnificatia fizic˘ a acestui operaa ¸ ¸ a tor. Suprafata ın ¸ ¸ I= 31 . oricare ar fi m˘rimea fizic˘ ϕ. Se define¸te ˆ s ın acest caz. atunci.81) Semnificatia fizic˘ ¸ a Pentru a ilustra semnificatia fizic˘ a operatorului divergent˘.3. ne ¸ a ¸a vom folosi de un exemplu din mecanica fluidelor. z) ¸i expresia divergentei este: s ¸ ∇ · a = div a = ∂ax ∂ay ∂az + + ∂x ∂y ∂z (1.2 Divergent˘ ¸a Definitie ¸ Operatorul divergent˘ se aplic˘ functiilor vectoriale prin opera¸a a ¸ ¸ia de ˆ t ınmultire scalar˘. ¸ a Dac˘ not˘m functia vectorial˘ cu a. cantitatea de fluid care trece printr-o suprafat˘ dS ˆ unitatea de timp: ¸a ın dm (1. ˆ coordonate cartea a ¸ a ın ziene a = a(x. I. y.

Ca urmare: a I= dm = ρdSvcosα dt (1. de asemenea.85) . densitatea curentului masic. Cantia a ın tatea de fluid ce trece ˆ ıntr-un timp dt prin suprafata dS sau (dSn ) ¸ s ın˘ ¸ este cuprins˘ ˆ a ıntr-un cilindru de arie a bazei dSn ¸i de ˆ altime v · dt.Fig. 12: Ilustrarea interpret˘rii fizice a divergentei a ¸ ”v˘zut˘” efectiv de fluidul ˆ curgere este dSn = dScosα. j prin s relatia: ¸ j= dm = ρv dSn dt 32 (1.83) Se define¸te.84) (1. Ca urmare: dm = ρdSn vdt = ρdSvdtcosα unde ρ este densitatea volumic˘ a fluidului.

89) (1. j este o m˘rime vectorial˘: a a j = ρv (1. jz = ρvz . ˆ a a ıntrucˆt viteza este o m˘rime vectorial˘.un a a a scalar. M˘rimea vectorial˘ generic˘ a din ¸ a a a relatia (1. iar cea de ie¸ire jy (y + dy).90) . Ne vom folosi de Fig. jy = ρvy . 12 ¸i vom ¸ s ıncepe discutia noastr˘ cu directia Oy din motive de vizibilitate ¸ a ¸ ˆ mai bun˘. Cantitatea de fluid ce intr˘ ˆ volumul elementar dV este: a ın dm(y) = ρdxdzvy (y)dt iar cea care iese: dm(y + dy) = ρdxdzvy (y + dy)dt 33 (1.91) (1. (1.Constat˘m c˘. a Densitatea de curent pe fata de intrare ˆ paralelipipedul de volum ¸ ın s elementar dV este jy (y). iar ρ .86) Avˆnd ˆ vedere c˘ v se poate scrie. curgerea unui fluid ˆ raport cu un a a ın ın referential cartezian Oxyz.88) (1. ˆ coordonate carteziene.81) va fi acum j. sub a ın a ın forma: v = vx i + vy j + vz k rezult˘ c˘: a a j = j x i + jy j + j z k unde: jx = ρvx .87) S˘ analiz˘m ˆ continuare.

In a ¸ a ca un put sau dren ¸ a ın Putem exprima pe vy (y + dy) sub forma unei dezvolt˘ri ˆ serie Taylor: 1 1! ∂vy ∂y 1 2! ∂ 2 vy ∂y 2 vy (y + dy) = vy (y) + dy + (dy)2 + . atunci putem a vorbi de o mas˘ net˘ de fluid care ”izvor˘¸te” sau ”dispare”.95) ∂vy dy ∂y (1. (1. dV se comport˘ aceast˘ directie y) ca un izvor. dm(y) este diferit de dm(y + dy)... a ¸ ˆ ıntr-o prim˘ aproximatie.Dac˘. atunci. exa a as primat˘ ca: a dmy = dm(y + dy) − dm(y) = ρdxdzdt[vy (y + dy) − vy (y)] (1.93) Dac˘ viteza de variatie a lui vy cu y nu este foarte mare.94) . eventual. putem considera c˘: a ¸ a vy (y + dy) = vy (y) + astfel ˆ at: ıncˆ dmy = ρdxdzdt 34 ∂vy dy ∂y (1. deci ρ(y) = a ρ(y + dy) = ρ • dac˘ dm(y + dy) > dm(y) se spune c˘ dV se comport˘ (dup˘ a a a a ˆ caz contrar.92) Observatii: ¸ • am considerat mai sus c˘ fluidul este incompresibil.

99) ˆ Intrucˆt termenul I din relatia (1. jy . raportat˘ la valoarea ın a lui dV . ∂ ˆ s rezult˘ c˘: a a dm (1. ∂ j. a ı a ın a ˆ care dS este suprafata care ˆ ın ¸ ınconjoar˘ volumul elementar dV . cu atˆt divj care ˆ caracterizeaz˘ va fi mai mare. termenul divergent˘ provine de la cuvˆntul latin ”diverg¸a a − → ere”.98) (1. astfel ˆ at: s ıncˆ dm = dmx + dmy + dmz ∂vx ∂vy ∂vz = ρdxdydzdt( + + ) ∂x ∂y ∂z ∂(ρvx ) ∂(ρvy ) ∂(ρvz ) = [ + + ]dV dt ∂x ∂y ∂z ∂jx ∂jy ∂jz = ( + + )dV dt ∂x ∂y ∂z A¸adar s ∂jx ∂jy ∂jz dm + + = ∂x ∂y ∂z dV dt (1.101) dV dt Cu alte cuvinte. a prin integrare pe ˆ ıntreg volumul unei surse macroscopice de fluid vom putea scrie: ∇ · j = div j = 35 .96) (1. jz ).97) (1.100) (1. care ˆ ınseamn˘ ”a izvorˆ”.100) se poate scrie ca un proa ¸ ∂ dus scalar ˆ ıntre operatorul ∇( ∂xˆ ∂y ˆ ∂z k) ¸i vectorul j(jx . Evident. i. cu cˆt izvorul va fi mai a puternic. Se spune c˘ div j reprezint˘ productivitatea specific˘ de a a a fluid a ”izvorului” elementar dV .Relatii similare vor putea fi scrise cu u¸urint˘ ¸i pentru directiile ¸ s ¸a s ¸ Ox ¸i Oz. div j reprezint˘ masa de fluid izvorˆt˘ dintr-un a aa volum elementar dV ˆ unitatea de timp. Avˆnd ˆ vedere c˘ dm = j · dS. De a ıl a altfel.

S˘ consider˘m o directie ¸a a a ¸ oarecare descris˘ de versorul n.3. ¸a s ¸ 1. Operatorul diferential rot este un vector a c˘rui proiectie pe di¸ a ¸ rectia lui n este definit˘ prin relatia: ¸ a ¸ 36 .3 Rotor Definitie ¸ Operatorul rotor se aplic˘ functiilor vectoriale prin operatia de a ¸ ¸ produs vectorial. alegem un contur infinitezIn imal ˆ ınchis dl . a s ¸a a sensul de parcurgere al conturului se stabile¸te astfel ˆ at sensul s ıncˆ pozitiv al versorului n s˘ coincid˘ cu cel determinat prin regula a a burghiului drept. z) se obtine: ¸ i ∇ × a = rot a = = ∂ ∂x j ∂ ∂y k ∂ ∂z (1.− → j · dS = S V div j · dV (1. y. Ay . a ˆ planul perpendicular pe versorul n. Dac˘ aplic˘m rotorul functiei vectoriale a = a a ¸ a(x.care m˘rgine¸te o suprafat˘ mic˘ ∆S. De obicei.102) care reprezint˘ teorema lui Green-Gauss-Ostrogradski. Az ˆ raport cu un sistem de referint˘ cartezian.103) ∂ay ∂ax − ∂x ∂y ax ay az ∂az ∂ay ∂az ∂az − i+ − ∂y ∂z ∂z ∂x j+ k Interpretarea fizic˘ a ın Fie un vector A caracterizat prin componentele Ax . Aa ceast˘ ultim˘ relatie stabile¸te o leg˘tur˘ ˆ a a ¸ s a a ıntre o integral˘ de a suprafat˘ a lui j ¸i una de volum a unei functii de j.

y+∆y.) ( x+∆x.104 se obtine: ¸ ¸ 37 .rotn A = lim ∆S→0 − → A · dl ∆S (1.) x.) z Fig. ˆ mod evident c˘ traiectoria punctului considerat este un ˆ In a cerc de raz˘ r cu centrul pe axa de rotatie iar viteza v = ωr este a ¸ orientat˘ tangent la traiectorie.) x. z ( y+∆y. z y. z O ( y. Conturul ce ˆ a ınchide elementul de 2 ¸a suprafat˘ ∆S = πr este dl = 2πr. z y x ( x+∆x.104) S˘ consider˘m ˆ cele ce urmeaz˘ c˘ vectorul A este viteza v a a a ın a a unui punct (element de mas˘) dintr-un corp rigid care se rote¸te a s cu viteza unghiular˘ ω ˆ jurul unei axe de rotatie coliniare cu vera ın ¸ sorul n . 13: Definirea operatorului rot ˆ termeni de ın coordonate Conform definitiei 1.

z) (x. (1.y. z) ∆y.v dl ω2πr = lim = 2ω (1. y. 13.y.z) (x+∆x.. ∆y indicat ˆ Fig.105) 2 r→0 πr r→0 πr 2 Astfel.z) Ax (x.106) Considerˆnd c˘ ∆x.z) (1. z)dx + (x+∆x. z)dx + (x.y. z)dy (x+∆x.z) (x.z) Ay (x.y+∆y.y+∆y.z) Ax (x. Se obtine: ın ¸ rotn v = lim − → A · dl = (x+∆x. z)dy (x. z) + 38 ∂Ax (x.107) ∂y . de exemplu de-a lungul axei Oz.y+∆y. ∆y pot fi oricˆt de mici dorim.y. z) = Ax (x. Ay ˆ serii Taylor: Ax (x. Conturul pe care se integreaz˘ este un dreptunghi cu laturile a ∆x. s ¸ Din punct de vedere al calculului matematic este mult mai convenabil˘ definirea operatorului rotˆ termeni de coordonate.z) Ay (x + ∆x. y + ∆y. y..y+∆y. y. rotorul vitezei liniare a punctelor unui solid rigid aflat ˆ ın mi¸care de rotatie este dublul vitezei unghiulare. a ın S˘ g˘sim proiectiile vectorului rot ˆ a a ¸ ıntr-un sistem de coordonate cartezian. putem dezvola a a ın ta termenii Ax . y + ∆y. y. y.

∂x S˘ revenim ˆ relatia (1.z) I1 = (x. y. z) + ∂Ax (x. s˘ calcul˘m a ın ¸ ın a a suma ˆ ıntre prima ¸i a treia ˆ s ıntegral˘.z) Ax (x.110) Ca urmare. y. pentru claritate. z) + ∂Ay (x. Dup˘ inversarea limitelor unei integrale ¸i s a a s aparitia semnului minus. se obtine: ¸ ¸ (x+∆x. z) ∆x + (1. proiectia vectorului rotA pe ¸ ¸ axa Oz este: rotA z = ∂Ay ∂Ax − ∂x ∂y (1. conform definitiei (1. z)dx − (x+∆x.109) = − ˆ mod similar se obtine: ¸ In I2 = − ∂Ay (x.111) ˆ mod similar se obtin ¸i celelalte proiectii (considerˆnd drepIn ¸ s ¸ a tunghiuri cu laturile ∆y. y. z) ∆y∆x ∂y ∂Ax (x. y. z) ∆y dx ∂y (1.Ay (x + ∆x.y.106) ˆ care. y. y.108) . y. z) = Ay (x. ∆z respectiv ∆z.104).z) Ax (x..y.y.y. ∆x ¸i repetˆnd proces a dura matematic˘): a 39 .. y. z) ∆x∆y ∂x (1.z) − (x. respectiv suma ˆ a ıntre a doua ¸i a patra integral˘.

¸a rotA · dS = S (i) ∆S i rotA · dS (1. 14: Ilustrarea teoremei lui Stokes-Amp`re e S˘ calcul˘m fluxul vectorului rotA printr-o suprafat˘ oarecare m˘ra a ¸a a ginit˘ de un contur ˆ a ınchis.112) (1. folosind relatia de definitie (1.rotA x rotA y ∂Az ∂Ay − ∂y ∂z ∂Ax ∂Az − = ∂z ∂x = (1. urm˘toarele expresii pentru fiecare ¸ ¸ a element de suprafat˘: ¸a 40 .104).114) Fig.115) ¸ ın a ¸ Cum ∆Si este foarte mic se obtine ˆ prim˘ aproximatie. divizˆnd suprafata considerat˘ ˆ mici a ¸ a ın elemente de suprafat˘ ∆Si .113) Din aceste relatii rezult˘ definitia vectorului rotor ˆ coordonate ¸ a ¸ ın carteziene: rotA = ∂Az ∂Ay − ∂y ∂z i+ ∂Ax ∂Az − ∂z ∂x j+ ∂Ay ∂Ax − k ∂x ∂y (1.

rotA · dS = ∆Si ∆Si rotA n dS ≈ rotA n ∆Si ≈ i A · dl (1. 14 se observ˘ c˘ integralele de pe contururile ce a a m˘rginesc dou˘ suprafete vecine sunt opuse ca semn (deoarece a a ¸ sunt parcurse ˆ ambele sensuri) ¸i ca urmare se anuleaz˘ reciproc.118) Aceast˘ relatie este cunoscut˘ ca teorema lui Stokes-Amp`re.4 Probleme A = 3i + 4j + 5k B = −i + 4j − 2k C = 2i − j + k 1.1 Fie vectorii: Determinati: ¸ 41 . Considerˆnd a s ¸ a a suprafetele ∆Si din ce ˆ ce mai mici se obtine relatia: ¸ ın ¸ ¸ rotA · dS ≈ S A · dl (1. ın s a Singurii termeni ce r˘mˆn necompensati sunt cei de pe contua a ¸ rul exterior ce m˘rgine¸te suprafata considerat˘.116) Ca urmare: rotA · dS ≈ S (i) i A · dl (1. a ¸ a e 1.117) Conform Fig.

A · C. 4495 C = b. 2195 42 . B. A × C. a b). ¸ c). a d). a s f). produsele vectoriale A × B. a a ın c. Rezolvare: a. B × C. M˘rimile celor trei vectori sunt: a √ 9 + 16 + 25 = 7. versorii celor trei vectori. Reprezentarea grafic˘ este dat˘ ˆ Fig. Vectorii A. Vectorul: A + B − C = (3 − 1 − 2)i + (4 + 4 + 1)j + (5 − 2 − 1)k = 9j + 2k are valoarea numeric˘: a A+B−C = √ 81 + 4 = 9. C sunt coplanari? h). produsul A × B × C.1. e). produsele scalare: A · B. 0711 A = √ 1 + 16 + 4 = 4.a). m˘rimile celor trei vectori. g). m˘rimea lor ¸i cosinusul unghiurilor dintre aceste perechi. 1. 5826 B = √ 4 + 1 + 1 = 2. valoarea numeric˘ a vectorului A + B − C. reprezentati grafic vectorii. B · C.

z A C y B x Fig. 07 B 1 4 2 b = k = 0. 82i + 0. 443k =− i+ j− B 4. 42i + 0. 07 7. 58 4. 41j + 0. 45 2. 1. 58 4. 45 e. 45 2. 71k = i+ j+ A 7. 87j + . 07 7. 41k = i− j+ C 2. Versorii directiilor celor trei vectori sunt: ¸ a = A 3 4 5 k = 0. 58 C 2 1 1 c = k = 0. 56j + 0.1 d. 22i + 0. A · B = −3 + 16 − 10 = 3 A·C = 6−4+5=7 B · C = −2 − 4 − 2 = −8 43 .

843 (A × B) · (B × C) A×B · B×C −28 · 2 − 1 · 3 − 16 · 7 = −0. 874 iar unghiurile corespunz˘toare dintre fiecare pereche de vectori a astfel definiti: ¸ cos(A × B. 67 32. A×B = i j k 3 4 5 −1 4 −2 i j k 3 4 5 2 −1 1 = −28i + j + 16k A×C = = 9i + 7j − 11k B×C = i j k −1 4 −2 2 −1 1 √ √ √ = 2i − 3j − 7k M˘rimea vectorilor este: a A×B A×C B×C = = = 282 + 1 + 162 = 32. 843 22 + 32 + 72 = 7. B × C) = = (A × B) · (A × C) A×B · A×C −28 · 9 + 1 · 7 − 16 · 11 = −0. 874 44 . 82 32. 265 · 7. 265 92 + 72 + 112 = 15. 265 · 15.f. A × C) = = cos(A × B.

dA dt dt dt . b. c. ω− constante iar t-timpul. C sunt copanari.cos(A × C. a h. dA dB . B × C) = = (A × C) · (B × C) A×C · B×C 9 · 2 − 7 · 3 + 11 · 7 = 0. 874 g. . B. Pentru a vedea dac˘ vectorii A. dB dt . Pentru produsul dublu vectorial se folose¸te regula ”bac minus s cab” A × B × C = B · (A · C) − − C · (A · B) = 7(−i + 4j − 2k) − 3(2i − j + k) = −13i − 31j − 17k 1. Calculati: ¸ a). 45 .2 Fie vectorii A ¸i B definiti de urm˘toarele expresii: s ¸ a A = ae−kt i + btj + k B = (c sin ωt)i + (d cos ωt)j unde a. 59 15. 843 · 7. se cala culeaz˘ produsul mixt: a A · (B × C) = 3 · 2 − 4 · 3 − 5 · 7 = −41 Deoarece valoarea acestui produs este diferit˘ de zero ˆ a ınseamn˘ a c˘ vectorii nu sunt coplanari. k.

A .d d b). dt A . Rezolvare: a. c). dt B . d dt d dt A·B . A B d A dt d B dt = = d dt d = dt = (ae−kt )2 + (bt)2 + 1 (c sin ωt)2 + (d cos ωt)2 −a2 e2(−kt) k + b2 t (ae−kt )2 + (bt)2 + 1 = √ a2 e2(−kt) + b2 t2 + 1 ω c2 − d2 (c sin ωt)2 + (d cos ωt)2 = √ 2 c2 sin2 ωt + d2 cos2 ωt = (cω cos ωt)2 + (dω sin ωt)2 Dup˘ cum se constat˘: a a 46 . A×B . Folosim regulile de derivare ale vectorilor: dA d d = (ae−kt )i + (bt)j = −kae−kt i + bj dt dt dt d d dB = (c sin ωt)i + (d cos ωt)j = cω cos ωti − dω sin ωtj dt dt dt dA (−kae−kt )2 + b2 = dt dB dt b. B . d).

y. se obtine: ¸ ¸ grad f = ∇f = ∂f ∂f ∂f k i+ j+ ∂x ∂y ∂z 47 . d A·B dt = = = d A dt d B dt d (ae−kt c sin ωt + btd cos ωt) dt = (ake−kt c + btdω) sin ωt + (ωae−kt c + bd) cos ωt d. z) = xy 2 + yx2 + xyz Rezolvare: Conform definitiei operatorului gradient. d A×B dt d = dt i j k −kt bt 1 ae c sin ωt d cos ωt 0 = ωd (sin ωt) i + c (cos ωt) ω j − − (ake−kt d cos ωt + ae−kt dω sin ωt + cω cos ωtbt + cb sin ωt)k 1.dA dt dB dt c.3 Calculati m˘rimea gradientul functiei: ¸ a ¸ f (x.

5 Determinati rotorul functiei vectoriale: ¸ ¸ F = (4abyz 2 − 10bx2 y 2 )i + (9abxz 2 − 6bx3 y)j + 8abxyz k 48 . 1. se obtine: ¸ ¸a ¸ divr = ∇ · r = ∂ ∂ ∂ Ax + Ay + Az ∂x ∂y ∂z ∂ ∂ ∂ = (4x) + (2) + (4y) ∂x ∂y ∂z = 4 Rezultatul aplic˘rii operatorului divergent˘ unei m˘rimi vectoria ¸a a ale este un scalar.4 Calculati divergenta vectorului: ¸ ¸ A = 4xi + 2j + 4y k Rezolvare: Conform definitiei operatorului divergent˘.Derivatele partiale ale functiei scalare f ˆ raport cu cele trei ¸ ¸ ın coordonate sunt: ∂ ∂f = (xy 2 + yx2 + xyz) = y 2 + 2yx + yz ∂x ∂x ∂f ∂ = (xy 2 + yx2 + xyz) = 2yx + x2 + xz ∂y ∂y ∂f ∂ = (xy 2 + yx2 + xyz) = yx ∂z ∂z Ca urmare m˘rimea vectorului gradient este: a |∇f | = (y 2 + 2yx + yz)2 + (2yx + x2 + xz)2 + (yx)2 1.

b.unde a. Rezolvare: Conform definitiei operatorului divergent˘. c−constante. se obtine: ¸ ¸a ¸ i rotF = ∇ × F = ∂ ∂x j ∂ ∂y k ∂ ∂z 4abyz 2 − 10bx2 y 2 9abxz 2 − 6bx3 y 8abxyz ∂ ∂ (8abxyz) − (9abxz 2 − 6bx3 y) = i ∂y ∂z ∂ ∂ −j (8abxyz) − (4abyz 2 − 10bx2 y 2 ) ∂x ∂z ∂ ∂ (9abxz 2 − 6bx3 y) − (4abyz 2 − 10bx2 y 2 ) +k ∂x ∂y = −10abxz i + (5abz 2 + 2bx2 y)k 49 .

50 .

Deplasarea unui aa t s corp fat˘ de alte corpuri se raporteaz˘ la un sistem de referint˘ ¸a a ¸a solidar legat de corpurile alese drept repere. dac˘ avem dou˘ a s a a fenomene care sunt simultane fat˘ de un sistem de referint˘. se nume¸te punct material sau particul˘ ¸i s a s as 51 . adic˘ m˘sura timpului a a a a ¸a ¸a este independent˘ de sistemul de referint˘ ales. Un principiu fundamental al Mecanicii newtoniene este principiul caracterului absolut al m˘surii timpului.Capitolul 2 Mecanica clasic˘ a 2. simul¸a ¸a taneitatea a dou˘ fenomene are un caracter absolut ˆ Menanica a ın newtonian˘.1 Cinematica punctului material Cinematica studiaz˘ deplas˘rile corpurilor ˆ functie de timp. a ˆ Mecanic˘. ele ¸a ¸a vor fi simultane fat˘ de orice alt sistem de referint˘. a a ın ¸ f˘r˘ a ¸ine cont de cauza care produce mi¸carea. un corp ale c˘rui dimensiuni pot fi neglijate ˆ timIn a a ın pul mi¸c˘rii sale. deci. Cu alte cuvinte. fat˘ de care se studiaz˘ mi¸carea corpului.

se reprezint˘ grafic printr-un punct geometric.2) M˘rimile cinematice care caracterizeaz˘ mi¸carea unui punct a a s material sunt viteza ¸i acceleratia. adic˘ cu un punct deaın a a supra pentru derivata de ordin ˆ ai ¸i respectiv cu dou˘ puncte ıntˆ s a pentru derivata de ordin doi. Totalitatea pozitiilor succesive ale punctului material ˆ timp ¸ ın formeaz˘ o curb˘ numit˘ tratectoria particulei ¸i este caractera a a s izat˘ prin ecuatiile parametrice: a ¸ x = x(t) y = y(t) z = z(t) (2.3) ¸i respectiv viteza momentan˘: s a v= r(t ) − r(t) dr = lim dt t →t t − t (2. y ¸a ¸i z ale punctului material ¸i respectiv vectorul de pozitie r sunt s s ¸ functii de timp: ¸ r(t) : x(t) y(t) z(t) (2. Coordonatele x. 52 . Se define¸te viteza medie ca s ¸ s fiind variatia vectorului deplasare raportat˘ la intervalul de timp ¸ a cˆt are loc deplasarea: a vm = r −r r(t ) − r(t) = t −t t −t (2. alegem ca sisa ın tem de referint˘ sistemul cartezian (Oxyz).4) Observatie: vom folosi ˆ continuare notatia Leibnitz pentru ¸ ın ¸ derivata ˆ raport cu timpul a unei m˘rimi.1) Functia r(t) se nume¸te legea de mi¸care a punctului mate¸ s s rial. a Fie un punct material care se deplaseaz˘ ˆ timp.

1). ˆ Intre vectorii de pozitie ai particulei.1.9) ˆ raport cu timpul: ˙ ˙ ˙ ˙ ˙ ˙ ˙ r = r˙o + x ex + y ey + z ez + x ex + y ey + z ez 53 (2.6) (2.8) (2. M˘rimile cinematice similare a ¸a a fat˘ de cele dou˘ sisteme vor fi notate cu acelea¸i litere.10) (2. Fie un punct material P aflat ˆ mi¸care fat˘ ¸a a ın s ¸a de cele dou˘ sisteme de referint˘. dependenti de timp.11) . viteza particulei este derivata ˆ raport cu timpul a vecın torului de pozitie: ¸ ˙ v=r ¸i are componentele: s ˙ r: x(t) y(t) z(t) ˙ ˙ ˙ (2.7) Fie dou˘ sisteme de referint˘ S ¸i S (Fig. r (fat˘ ¸ ¸a ¸a a ¸ a de S) ¸i r (fat˘ de S ) este verificat˘ relatia evident˘: s r = ro + r unde r = x ex + y ey + z ez (2. ey ¸i ez reprezint˘ versorii axelor de coordonate ale sistemus a ¸ ¸ ın lui S .5) iar acceleratia este derivata vitezei ˆ raport cu timpul: ¸ ın ˙ r a=v=¨ ¸i are componentele: s ¨: r x(t) y (t) z (t) ¨ ¨ ¨ (2. f˘r˘ ¸i ¸a a s aas respectiv cu accent. care se mi¸c˘ arbitrar a ¸a s s a unul fat˘ de cel˘lalt.Deci. Vom deriva relatia (2.9) iar ex .

Suma ultimilor a a trei termeni din membrul drept reprezint˘ viteza particulei fat˘ de a ¸a s s a a s ¸ sistemul mobil S ¸i se nume¸te vitez˘ relativ˘. In t a a termeni reprezint˘ viteza particulei dac˘ ea ar fi imobil˘ fat˘ de a a a ¸a ¸ a s sistemul S .11) vectorul r reprezint˘ viteza In a at a particulei fat˘ de sistemul de referint˘ fix S.12) . relatia (2.11) se poate scrie sub forma: vabs = vtransp + vrel 54 (2. ¸i este numit˘ conven¸a ¸a s a ˆ membrul drept.z S S’ r z’ r‘ y’ r0 x’ y x Fig.1 ˙ ˆ membrul stˆng al identit˘¸ii (2. A¸adar. suma primilor patru ¸ional vitez˘ absolut˘. se numete vitez˘ de transport a particulei ¸i ea sa ¸a este nul˘ dac˘ sistemul S nu se mi¸˘ fat˘ de S.

Suma urm˘torilor trei termeni reprezint˘ acceleratia a a ¸ s s ¸ particulei fat˘ de sistemul mobil S ¸i se nume¸te acceleratie ¸a relativ˘. ın a Vom deriva ˆ a o dat˘.13) (2. Relatia (2.unde ˙ vabs = r ˙ ˙ ˙ vtransp = r˙o + x ex + y ey + z ez vrel = x ex + y ey + z ez ˙ ˙ ˙ (2. presupus fix. numit˘ ¸ ¸a ¸a a ˆ membrul drept.12) se nume¸te formula de compunere a vitezelor ˆ Cinematica newtonian˘. identitatea (2.15) Observatie: viteza de transport a particulei se compune din ¸ ˙ s ¸ viteza ro a originii sistemului mobil S ¸i din viteza de rotatie ˙ + y e + z e a particulei solidar legate de S . suma primilor patru acceleratie absolut˘.16) ˆ membrul stˆng al identit˘¸ii (2. iar suma ultimilor trei termeni se nume¸te acceleratie a s ¸ complementar˘ sau acceleratie Coriolis.20) 55 . In ¸ a termeni reprezint˘ acceleratia particulei dac˘ aceasta ar fi solia ¸ a s s ¸ dar legat˘ de sistemul mobil S ¸i se nume¸te acceleratie de a transport.11): ınc˘ a ın ¨ = ro + x ¨ + y ¨ + z ¨ + ¨ r ex ey ez x ex + y ey + z ez + ¨ ¨ ¨ ˙˙ ˙˙ 2(x e + y e + z e ) ˙ ˙ x y z (2.17) aabs = ¨ ¨ e e e atransp = ro + x ¨x + y ¨y + z ¨z ¨ ¨ ¨ arel = x ex + y ey + z ez acompl = 2(x e + y e + z e ) ˙ ˙ ˙˙ ˙˙ x y z (2. ˆ jurul ˙ ˙ ω × r = x ex ın y z ¸ s punctului O .16) vectorul ¨ reprezint˘ acIn a at r a celeratia particulei fat˘ de sistemul de referint˘ fix S.14) (2. ˆ raport cu timpul.18) (2. Cu notatiile: a ¸ ¸ r (2.19) (2.

arel = 0 (2. e = 0 .16) se poate scrie sub forma: ¸ aabs = atransp + arel + acompl (2.24) exprim˘ faptul c˘ originea O se deplaseaz˘ ¸ ¸ a a rectiliniu ¸i uniform fat˘ de S. a 2. adic˘ se deplaseaz˘ rectiliniu ¸i a ¸a a a s uniform (principiul inertiei).23) a Cerintele relatiei (2.2 Transform˘rile Galilei a ˆ continuare. a a ¸ ¸ S˘ studiem ˆ continuare mi¸carea unei particule libere fat˘ de a ın s ¸a dou˘ sisteme de referint˘ inertiale S (fix) ¸i S (mobil). e = 0 . e = 0 ˙ ˙ ˙ r x y z (2.24) (2. iar axele sistemului S nu se rotesc s ¸a 56 .22) Conform legii de compunere a acceleratiilor pentru o particul˘ ¸ a (2. Sistemele de referint˘ pentru care ¸ ¸a este valabil˘ aceast˘ afirmatie se numesc sisteme inertiale.21).relatia (2. va rezulta: atransp + acompl = 0 ceea ce va conduce la: ¨o = 0 . vom numi particul˘ liber˘ o particul˘ asupra In a a a c˘reia nu actioneaz˘ nici un alt corp. adic˘: s a a a a ¸a a s ¸a aabs = 0 .21) ceea ce reprezint˘ formula de compunere a acceleratiilor ˆ a ¸ ın Cinematica newtonian˘. Experienta arat˘ c˘ ea ¸ a ¸ a a xist˘ sisteme de referint˘ privilegiate pentru care este adev˘rat˘ a ¸a a a urm˘toarea afirmatie: orice particul˘ liber˘ se mi¸c˘ cu vitez˘ a ¸ a a s a a constant˘ fat˘ de aceste sisteme. deci care a ¸a ¸ s a se mi¸c˘ cu vitez˘ constant˘ atˆt fat˘ de S cˆt ¸i fat˘ de S .

Notiunea de eveniment va a ¸ fi frecvent folosit˘ mai ales ˆ Cinematica relativist˘. t) caracterizeaz˘ mi¸carea ab¸ a s a s solut˘. ¸a 57 . la un anumit moment de timp. fat˘ de un a ¸a sistem de referint˘ inertial. spatiul ¸i timpul ˆ sistemul inertial ¸a ¸ ¸ s ın ¸ trebuie s˘ satisfac˘ anumite caracteristici: a a • spatiul s˘ fie omogen. a ın a Coordonatele spatio-temporale (r. t) caracterizeaz˘ mi¸caa ¸ a s rea relativ˘. s a a desemnˆnd momentul producerii lui. adic˘ toate punctele din spatiu s˘ fie ¸ a a ¸ a echivalente • spatiul s˘ fie izotrop. Mi¸carea sistemului de referint˘. y ¸i z ale ¸ ¸ s punctului unde are loc fenomenul ¸i o coordonat˘ temporal˘ t. prin care se ˆ ¸elege un ¸ ınt fenomen produs ˆ ıntr-un anumit punct geometric. Un eveniment este caracterizat prin patru coordonate spatio-temporale: trei coordonate spatiale x. iar ro caracterizeaz˘ mi¸carea de transport a sistemua ¸a a ın s s a lui S fat˘ de S. ˆ decursul ın s ¸a ın c˘reia axele r˘mˆn paralele cu ele ˆ a a a ınsele se nume¸te mi¸care de s s s ¸ translatie. coordonatele spatio-temporale (r . sistemul inertial S are o mi¸care de translatie ¸ ¸ rectilinie ¸i uniform˘ fat˘ de sistemul inertial S. s a ¸a ¸ Observatie: pentru a mentine starea de mi¸care rectilinie ¸i uni¸ ¸ s s form˘ sau de repaus relativ a unei particule libere. Deci. S aflˆndu-se ˆ mi¸care rectilinie ¸i uniform˘ cu viteza v fat˘ de S.ˆ jurul originii O . adic˘ traiectoriile particulelor libere aflate ¸ a a ˆ mi¸care s˘ fie rectilinii indiferent de directiile ˆ care are loc ın s a ¸ ın mi¸carea s a a a a ¸ • timpul s˘ fie uniform. adic˘ particulele libere s˘ parcurg˘ spatii egale ˆ intervale egale de timp ın Vom introduce notiunea de eveniment.

28) z = z t = t 58 .ˆ Intre coordonatele spatio-temporale ale unui eveniment fat˘ de ¸ ¸a cele dou˘ sisteme de referint˘ exist˘ relatia evident˘: a ¸a a ¸ a r = ro + r (2. ˆ ¸ ın s s a ¸a ın Mecanica newtonian˘. ın ¸a adic˘: a t=t (2.25) ¸i (2.26) reprezint˘ transform˘rile Galilei care ¸ s a a exprim˘ coordonatele spatio-temporale ale unui eveniment fat˘ de a ¸ ¸a un sistem de referint˘ inertial ˆ functie de coordonatele spatio¸a ¸ ın ¸ ¸ temporale ale aceluia¸i eveniment fat˘ de un alt sistem de referint˘ s ¸a ¸a inertial aflat ˆ mi¸care rectilinie ¸i uniform˘ fat˘ de primul.27) = z = t ¸i respectiv transform˘rile Galilei speciale inverse: s a x = x +v t y = y (2. Pentru cazul particular ˆ care v||Ox vom a ın obtine transform˘rile Galilei speciale directe: ¸ a x y z t = x−v t = y (2. timpul se scurge la fel ˆ ambele sisteme de referint˘.25) unde ro = vt reprezint˘ ecuatia ce caracterizeaz˘ mi¸carea unia ¸ a s ¸a form˘ a sistemului S fat˘ de S.26) Relatiile (2. Conform principiului fundaa mental al Mecanicii newtoniene al caracterului absolut al m˘surii a timpului.

s a a 59 . ¸a a s ¸ s a 2. deci. adic˘: ¸ ın ¸a ¸ a l =l (2. anume c˘ ele au unul a fat˘ de cel˘lalt o mi¸care de translatie rectilinie ¸i uniform˘.30) a a a ın unde l reprezint˘ lungimea unei bare m˘surat˘ ˆ sistemul S iar l reprezint˘ lungimea acelea¸i bare m˘surat˘ ˆ sistemul S. ¸ Principiul inertiei (legea ˆ ai a lui Newton) afirm˘ c˘ orice ¸ ıntˆ a a particul˘. a s a a ın Observatie: Transform˘rile Galilei speciale au avantajul c˘ au ¸ a a o form˘ foarte simpl˘ ¸i contin caracteristica esential˘ a relatiei a as ¸ ¸ a ¸ ¸a ¸ s dintre sistemele de referint˘ inertiale S ¸i S . adic˘ nu s-a ob¸ a servat experimental c˘. dac˘ este ˆ a a ındeplinit˘ conditia din prina ¸ cipiu mi¸carea s˘ nu tind˘ la una rectilinie. ¸ obtinute pe baza a numeroase date experimentale. adic˘: ın a a vrel = vabs − v (2.29) • invarianta lungimilor ˆ orice sistem de referint˘ inertial. se mi¸c˘ rectiliniu ¸i a ın ¸ ¸ s a s uniform. ˆ absenta actiunii altor corpuri.Consecintele transform˘rilor Galilei (speciale) se refer˘ la: ¸ a a • legea de compunere a vitezelor ˆ Mecanica newtonian˘. a a a a a Principiul inertiei este verificat prin contrazicere.3 Principiile dinamicii newtoniene Dinamica studiaz˘ mi¸carea corpurilor plecˆnd de la cauza care o a s a produce. o particul˘ liber˘ se deplaseaz˘ cu vitez˘ constant˘. Principiile Dinamicii sunt propozitii cu caracter general.

r. prin experiente de ciocnire se demon¸ a ¸ streaz˘ c˘ fiecare particul˘ este caracterizat˘ de o m˘rime scalar˘ a a a a a a pozitiv˘. dar nu d˘ o prescriptie pentru forma a ¸ concret˘ a acestei dependente.31) reprezint˘ ecuatia fundamental˘ a Dinamicii ¸ a ¸ a Principiul independentei actiunilor afirm˘ c˘ exercitarea si¸ ¸ a a multan˘ a mai multor actiuni asupra unei particule nu modific˘ a ¸ a legile fortelor. r ¸i t. a ¸ • Relatia (2. t) (2. iar directia ¸i sensul ei redau orientarea actiunii ¸ s ¸ • Principiul doi stabile¸te dependenta general˘ a fortei de varis ¸ a ¸ ˙ s abilele cinematice r.31) Observatii: ¸ • Apare notiunea de mas˘.Observatie: apare notiunea de inertie care reprezint˘ tendinta ¸ ¸ ¸ a ¸ unui corp de a nu-¸i modifica viteza ˆ cazul cˆnd nu exist˘ actiuni s ın a a ¸ exterioare. a ¸ a a ¸ ¸ • Functia vectorial˘ F reprezint˘ forta cu care corpurile actionea˙ t) se nume¸te legea z˘ asupra particulei. specific˘ ¸i invariant˘ (ˆ Mecanica newtonian˘) care a a s a ın a reprezint˘ masa particulei. produsul dintre masa a a ın ¸ ¸i acceleratia unei particule este o functie vectorial˘ ce depinde s ¸ ¸ a de pozitia particulei. viteza sa ¸i de timp: ¸ s ˙ r m¨ = F (r. r. a ¸ s fortei sau expresia fortei. ˆ conditii exterioare date. efectul asupra particulei este exprimat prin suma ¸ 60 . Principiul manifest˘rii actiunii (legea a doua a lui Newa ¸ ton) afirm˘ c˘. Forta F este o m˘rime vectorial˘ ¸ ¸ ¸ a a m˘surabil˘ al c˘rui modul exprim˘ intensitatea actiunii asupra a a a a ¸ particulei. iar dependenta F (r.

conform principiului relativit˘¸ii a lui Galilei.34) ˙ ¨ ¸a mr = F (r . t) (2. fat˘ de sistemele inertiale S ¸a ¸ ¸i S : s ˙ m¨ = F (r. Leg˘tura dintre ta at a 61 . s ın ¸a ¸ O consecint˘ deosebit de important˘ a acestui principiu se ob¸a a ¸ine exprimˆnd legea a doua a lui Newton pentru o particul˘ care t a a face parte dintr-un ansamblu izolat.33) unde F12 reprezint˘ actiunea corpului 1 asupra corpului 2. t) fat˘ de S r ¸a (2.fortelor individuale: ¸ ˙ F (r. r . iar a ¸ a ¸ F21 reprezint˘ reactiunea corpului 2 asupra corpului 1.32) Principiul actiunii ¸i reactiunii (legea a treia a lui New¸ s ¸ ton) afirm˘ c˘ dou˘ corpuri actioneaz˘ unul asupra celuilalt ˆ a a a ¸ a ın a¸a fel ˆ at fortele corespunz˘toare sunt egale ca m˘rime ¸i de s ıncˆ ¸ a a s sens contrar: F12 = −F21 (2. Principiul relativit˘¸ii a lui Galilei afirm˘ c˘. r. pornind de at a a la situatii initiale similare. evolutia unui ansamblu de particule ¸ ¸ ¸ izolat (nu actioneaz˘ nici o fort˘ din exterior asupra ansamblu¸ a ¸a lui) este aceea¸i ˆ orice sistem de referint˘ inertial. r. r. t ) fat˘ de S’ Se observ˘ c˘ legea fortei este aceea¸i ˆ ambele sisteme de referina a ¸ s ın ¸˘. t) = n ˙ Fn (r.

s˘ vedem cum se formuleaz˘ concret a a a problemele Dinamicii. presupuse cunoscute. Bazˆndu-ne pe principii. care ¸ a derivat˘ de dou˘ ori conduce la relatia: a a ¸ ¨ r r =¨ (2. r − v. t) ≡ F (r. egalitatea (2. ale fortelor exercitate asupra ¸ lor. t) ce a ¸ reprezint˘ o actiune exterioar˘ cunoscut˘. t) (2.34) rezult˘: ¸ a ˙ ˙ F (r . r. t) = F (r. dac˘ avem la ¸a ¸ a dispozitie o multime infinit˘ de sisteme de referint˘ inertiale. r. Problema de dinamic˘ a ¸ a a a const˘ ˆ determinarea mi¸c˘rii particulei. Dinamica studiaz˘ mi¸carea corpurilor pornind de In a s la expresiile. r. t) (2. Cu alte cuvinte.36) devine: ¸ ˙ ˙ F (r − v t. r . Cona ¸ ın s form relatiei (2. la schimbarea sistemului de referint˘ inertial. ˙ Fie un punct material de mas˘ m solicitat de forta F (r. iar rezolvarea ei se face a ın s a cu ajutorul ecuatiei diferentiale vectoriale (2. con¸ ¸ a ¸a ¸ form principiului relativit˘¸ii a lui Galilei nici unul din aceste sisat teme nu este privilegiat ˆ descrierea mi¸c˘rii unei particule libere ın s a ¸i toate principiile Mecanicii au aceea¸i form˘ fat˘ de orice sistem s s a ¸a de referint˘ inertial.25).sistemele inertiale este dat˘ de transformarea Galilei (2. ¸a ¸ ˆ concluzie.37) identitate ce exprim˘ invarianta expresiei fortei exercitate a ¸ ¸ asupra unei particule dintr-un ansamblu izolat.31) pentru vectorul ¸ ¸ 62 .35) adic˘ acceleratiile particulei ˆ sistemul S ¸i S sunt identice.36) Folosind relatiile de transformare Galilei.

y. scris˘ pe componente revine la un sistem de trei ecuatii a a ¸ diferentiale de ordin doi. y. z. t) y ˙ ˙ ˙ m¨ = Fz (x. y.38) impreun˘ cu conditiile initi¸ ¸ a ¸ ¸ ale (2.38) Acestui sistem de ecuatii diferentiale i se asociaz˘ conditiile ¸ ¸ a ¸ initiale: ¸ x(to ) = xo y(to ) = yo z(to ) = zo x(to ) = vox ˙ y(to ) = voy ˙ z(to ) = voz ˙ (2. z.40) .de pozitie r al particulei. o solutie unic˘ de forma: ¸ a x = x(t) y = y(t) z = z(t) obtinˆndu-se legea de mi¸care a particulei: ¸ a s r = r(t) determinat˘ de conditiile initiale: a ¸ ¸ r(to ) = ro (2.39) Sistemul de ecuatii diferentiale (2. y. pentru functiile x(t). x. t) z ˙ ˙ ˙ (2. y. x. ¸ ın a a ¸ y(t) ¸i z(t): s ˙ ˙ ˙ m¨ = Fx (x. Aceast˘ ecuatie vec¸ ¸ a ¸ torial˘. z. t) x m¨ = Fy (x. ˆ form˘ normal˘.41) (2.39) formeaz˘ o problem˘ Cauchy care ne ofer˘. z. conform a a a matematicii.42) ˙ r(to ) = vo 63 (2. z. ca functie de timp. x. z. y.

Este necesar s˘ facem cˆteva consideratii de ¸a ¸ a a ¸ dinamic˘ privind sistemele de referint˘ neinertiale (sisteme a ¸a ¸ pentru care nu mai este valabil principiul inertiei). starea mecanic˘ a particulei la orice alt moment. Fat˘ de sis¸ ¸a temele neinertiale. ˆ general. Celelalte legi ale lui Newton (principiul inertiei.42) definesc starea meın ¸ ¸ canic˘ a particulei la momentul to . ınsu¸ ¸ Remarc˘m c˘. s ¸ ¸ independentei actiunilor. a Deci. In a ¸ s a ¸a ¸ consecint˘. legea a doua a lui Newton are un enunt similar ¸ ¸ aceluia fat˘ de sistemele inertiale. a ˙ ansamblul {r(t). Conditiile initiale (2. Legea de mi¸care poate a s fi g˘sit˘ efectiv prin integrarea ecuatiei diferentiale (2.Numim stare mecanic˘ la momentul t a unui punct material. actiunii ¸i reactiunii) r˘mˆn neschim¸ ¸ ¸ s ¸ a a bate ˆ ce prive¸te traducerea propriet˘¸ilor actiunilor fizice prin ın s at ¸ ˆ siri ale legilor fortelor. cu deosebirea major˘ c˘ fortei ¸a ¸ a a ¸ ¸ a care descrie actiunea fizic˘ a altor corpuri asupra particulei trebuie s˘ i se adauge fortele de inertie. starea mecanic˘ ın a ¸ a a a unei particule la un moment dat determin˘ univoc legea ei de a de mi¸care. ecuatia de mi¸care a unei particule ˆ a a ın ¸ s ıntrun sistem de referint˘ neinertial este considerabil mai complicat˘ ¸a ¸ a ˆ decˆt ecuatia de mi¸care scris˘ fat˘ de un sistem inertial. ¸a s De¸i aceste consideratii arat˘ c˘ sistemele inertiale sunt priviles ¸ a a ¸ 64 . s ¸ s Observatie: pˆn˘ acum s-a discutat modul ˆ care legile lui ¸ a a ın Newton guverneaz˘ mi¸carea punctelor materiale ˆ sistemele de a s ın referint˘ inertiale. care se a a ¸ ¸ nume¸te ecuatia de mi¸care a particulei. r(t)} format din vectorul s˘u de pozitie ¸i viteza a ¸ s sa ˆ acel moment. Principial este suficient s˘ cunoa¸tem starea mecanic˘ s a s a aa la un moment to pentru a deduce. legea de mi¸care a particulei este mai greu de calculat.31). f˘r˘ nici o ambiguitate. anume forta de transport a ¸ ¸ ¸ ¸i forta Coriolis. ˆ ipoteza c˘ expresia fortei este cunoscut˘.

Legea de fort˘ a acestei interactiuni a fost de¸ ¸a ¸ dus˘ de Newton (1687). ˆ In a ¸ a a ¸ a ın ın Mecanica newtonian˘ se mai introduce informatia fizic˘ sub forma a ¸ a legilor de fort˘ ale interactiilor care apar ˆ diferite probleme con¸a ¸ ın crete. ˆ ımpreun˘ cu principiul caraca terului absolut al m˘surii timpului alc˘tuiesc sistemul de principii a a fizice fundamentale. ¸ ˆ prezent. ın at a Interactiunile gravitationale sunt cele mai slabe. Forta gravitational˘ dintre dou˘ para ¸ ¸ a a ticule este atractiv˘. dar cele mai ¸ generale: orice pereche de corpuri care au mase interactioneaz˘ ¸ a gravitational. ¸ 2.giate.4 Interactiile fundamentale ¸ Cele cinci principii ale Dinamicii. Principiile Mecanicii newtoniene sunt cona a forme cu realitatea pentru un domeniu foarte intins de mi¸c˘ri ale s a corpurilor. dar oricˆt de complexe ar fi exist˘ o anumit˘ suprapunere a a a de interactiuni fundamentale. pornind de la care se dezvolt˘ logic ˆ a ıntreaga Mecanic˘ newtonian˘. proportional˘ cu produsul maselor ¸i invers a ¸ a s 65 . care s a sunt descrise corect pe baza principiilor Teoriei relativit˘¸ii at • mi¸c˘rile particulelor la scar˘ atomic˘ ¸i nuclear˘ a c˘ror des a a a s a a scriere este guvernat˘ de principiile Mecanicii cuantice a ˆ afar˘ de informatia fizic˘ general˘ continut˘ ˆ principii. Domeniile ˆ care ele ˆ ın ınceteaz˘ sa fie valabile sunt: a • mi¸c˘rile corpurilor cu viteze apropiate de viteza luminii. totu¸i ˆ multe cazuri sunt folosite sistemele de referint˘ s ın ¸a neinertiale. se cunosc patru clase de interactiuni fundamentale pe In ¸ care le vom enumera ˆ ordinea intensit˘¸ii crescˆnde. Fortele din Mecanic˘ corespund unor interactii fizice com¸ a ¸ plexe.

43) cunoscut˘ sub numele de legea gravitatiei universale. invers proportional˘ cu p˘tratul distantei dintre ele ¸i este atractiv˘ sau repulsiv˘. Observatii: ¸ • mi¸carea corpurilor cere¸ti este determinat˘ ˆ principal de ins s a ın teractiunea lor gravitational˘ ¸i deci este guvernat˘ de legea gra¸ ¸ as a vitational˘ universal˘ (2. forta corespunz˘toare.67 10−11 N m2 kg −2 . Γ este a ¸ constanta gravitational˘ universal˘ ¸i a fost determinat˘ ex¸ a as a perimental. ˆ a a ¸ a ın vecin˘tatea suprafetei terestre se nume¸te greutatea corpurilor.proportional˘ cu p˘tratul distantei dintre particule: ¸ a a ¸ Fgrav = −Γ m1 m2 r12 r12 r12 (2.44) 66 . Forta coulombian˘ dintre dou˘ a ¸ a a s particule ˆ arcate este proportional˘ cu produsul sarcinilor q1 ¸i ınc˘ ¸ a ¸ a a ¸ q2 ale particulelor. de c˘tre Cavendish (1798): a Γ = 6. a ¸ s interactiunea gravitatinal˘ a corpurilor la suprafata P˘mˆntului ¸ ¸ a ¸ a a este complet neglijabil˘ fat˘ de celelalte interactiuni ale lor. a ¸a ¸ ¸ Interactiunile electromagnetice sunt mult mai puternice decˆt cele gravitationale .43) ¸ a a • la scar˘ terestr˘. prezint˘ important˘ atractia gravitational˘ a a a ¸a ¸ ¸ a a Pamˆntului asupra oric˘rui alt corp. dup˘ cum sarcinile au semne s a a a contrare sau au acela¸i semn: s FCoulomb = k q1 q2 r12 2 r12 r12 (2. Legea de fort˘ a interactiunii a a a ¸a ¸ electromagnetice dintre dou˘ corpuri ˆ arcate nemi¸cate a fost a ınc˘ s stabilit˘ de Coulomb (1785). dar se manifest˘ numai ˆ a ¸ a ıntre particulele care posed˘ sarcin˘ electric˘. cu precizie.

frec˘rile. a s ın Observatie: majoritatea fenomenelor din natur˘ sunt datorate ¸ a ¸ a interactiunilor electromagnetice. Interactiunile slabe ¸i tari se manifest˘ numai la scar˘ nu¸ s a a −15 m. astfel. iar valoarea lui rezult˘ ¸ a din alegerea unit˘¸ilor de m˘sur˘: at a a k≡ 1 = 8. coeziunea corpurilor.45) O particul˘ cu sarcina q aflat˘ ˆ mi¸care cu viteza v ˆ a a ın s ıntr-un cˆmp a electromagnetic extern. s a ¸ procese biologice constituie exemple ale suprapunerii tot mai complexe a interactiilor electromagnetice. Interactiunile ¸ clear˘. reactiile chimice.Factorul de proportionalitate k este pozitiv.99 109 N m2 C −2 4πεo (2. structura stabil˘ a atomilor ¸i moleculelor.46) unde E este intensitatea cˆmpului electric iar B este inductia a ¸ cˆmpului magnetic la un moment dat ¸i ˆ punctul ˆ care se a s ın ın g˘se¸te particula ˆ acel moment. iar a a studiul aprofundat al interactiunilor electromagnetice pure dintre ¸ particulele elementare formeaz˘ obiectul Electrodinamicii cuana tice. aceste interactii au o intensitate de 109 ori mai mic˘ ¸ decˆt aceea a celor electromagnetice. ¸ Teoria sistematic˘ a interactiunilor electromagnetice ¸i a efectelor a ¸ s lor macroscopice este studiat˘ de Electrodinamica clasic˘. la distante cel mult de ordinul 10 a ¸ slabe sunt cele care produc reactii de tipul emisiei β a unor nuclee ¸ a radioactive. este supus˘ fortei Lorentz: a ¸ F = q(E + v × B) (2. Interactiunile tari leag˘ a ¸ a 67 .

produsul dintre masa m ¸i s s ˙ viteza v = r a particulei.48) Aceast˘ formul˘ ne arat˘ c˘ derivata ˆ raport cu timpul a ima a a a ın pulsului este egal˘ cu forta total˘ exercitat˘ asupra particulei ¸i a ¸ a a s reprezint˘ teorema impulsului pentru un punct material. ¸a ¸ 2.5.strˆns protonii ¸i neutronii ˆ nucleele atomice. Vom considera ˆ continuare un punct ın ˙ material de mas˘ m ¸i solicitat de forta F (r. asigurˆnd staa s ın a 3 bilitatea nucleelor. r.47) Dac˘ vom deriva ˆ raport cu timpul relatia de definitie (2. a 2. dat˘ ˆ a s ¸ a ıntr-un sistem de referint˘ inertial S. care ˆ ınlesnesc abordarea problemei mi¸c˘rii unei particule s a sau sistem de particule. Acest a 68 . t).47) a ın ¸ ¸ vom obtine: ¸ dv dp = m = m¨ = F r dt dt (2. Impulsul se noteaz˘ cu p iar unitatea de a m˘sur˘ ˆ sistemul international de unit˘¸i este [p]SI = kg m/s a a ın ¸ at sau N · s: p = mv (2.5 Teoremele generale ale Mecanicii pentru un punct material Teoremele generale ale Mecanicii sunt consecintele principiilor Di¸ namicii. Interactiunile tari sunt de circa 10 ori mai ¸ intense decˆt cele electromagnetice.1 Teorema impulsului Se nume¸te impuls al unei particule.

38).2 Teorema momentului cinetic Momentul impulsului sau momentul cinetic (orbital) al unei particule este definit ca produsul vectorial dintre vectorul de pozitie r ¸i impulsul p al particulei: ¸ s l =r×p [l]SI = J · s 69 (2.49) F = dp dt fiind echivalente atunci cˆnd masa este constant˘. Din punct de vedere matematic.31). componentele constante px .51) .48) se refer˘ la cazul cˆnd ¸a a a a forta total˘ care actioneaz˘ asupra particulei este nul˘. impulsul total al particulei se conserv˘ ˆ timp: a ın F ≡ 0 ↔ p(t) ≡ p(to ) (2. adic˘ integrale prime ale sistemului de ¸ s a ecuatii diferentiale (2.5. ¸ ¸ 2. a a O consecint˘ imediat˘ a formulei (2.50) Aceast˘ concluzie este numit˘ legea de conservare a impulsua a lui. care folose¸te a ¸ a ¸ s notiunea de impuls. atunci ¸i ¸ a ¸ a a s numai atunci.rezultat nu este decˆt o definitie alternativ˘ a fortei. cele dou˘ definitii: ¸ a ¸ F = ma (2. s py ¸i pz ale impulsului particulei libere sunt integrale prime ale ecuatiei de mi¸care (2.

momentul cinetic al particulei se cons serv˘ ˆ timp: a ın M ≡ 0 ↔ l(t) ≡ l(to ) (2. ¸a 70 . 2).52) a ¸ ¸ exprim˘ teorema momentului cinetic: derivata ˆ raport cu a ın timpul a momentului cinetic al unei particule este egal˘ cu moa mentul fortei exercitate asupra particulei.31) ¸i sunt ¸ s s complet determinate de starea mecanic˘ a particulei la momentul a to . atunci ¸i numai atunci.48): s d dl ˙ ˙ ˙ ˙ = (r × p) = r × p + r × p = r × F + mr × r = M dt dt dl = M (2. adic˘ directia fortei ce actioneaz˘ asupra particulei a a ¸ ¸ ¸ a trece printr-un punct fix dat numit centru de fort˘ ( Fig. Observatie: momentul fortei totale ce actioneaz˘ asupra unei ¸ ¸ ¸ a particule poate fi nul ˆ urm˘toarele cazuri: ın a • F = 0 → M = 0 → l = const. Relatia (2. Componentele constante lx . ly ¸i lz ale momentului s cinetic sunt integrale prime ele ecuatiei de mi¸care (2.52) → dt unde M = r × F reprezint˘ momentul fortei. acest lucru se ˆ ampl˘ atunci cˆnd forta este o fort˘ ıntˆ a a ¸ ¸a central˘.53) Acest rezultat se nume¸te teorema de conservare a momens tului cinetic. • F = 0. ¸ O consecint˘ a teoremei momentului cinetic se refer˘ la cazul ¸a a cˆnd momentul fortei totale care actioneaz˘ asupra particulei este a ¸ ¸ a nul.Vom calcula ˆ continuare derivata ˆ raport cu timpul a momenın ın tului cinetic folosindu-ne ¸i de formula (2.

54) deci are directia vectorului de pozitie. In 71 . 2 Expresia unei forte centrale este: ¸ F = f (r. particula parcurge spectiv t2 .m SL O r F Fig.55) 2. t) r r (2.3) ˆ care particula se g˘se¸te la momentele t1 ¸i reˆ intervalul de timp elementar dt.5. Momentul acestei forte ¸ ¸ ¸ centrale va fi: r M = r × F = r × f (r.56) Fie o portiune din traiectoria unei particule cuprins˘ ˆ ¸ a ıntre punctele s ın a s s A1 ¸i A2 (Fig. t) = 0 r → l = const.3 Teorema energiei cinetice Energia cinetic˘ este o m˘rime scalar˘ nenegativ˘ definit˘ prin a a a a a semiprodusul dintre masa ¸i p˘tratul vitezei particulei: s a 1 1 Ecin = mv 2 = mvv 2 2 (2. (2.

58) se nume¸te lucrul mecanic elementar al fortei F corespunz˘tor s ¸ a deplas˘rii elementare dr a particulei. Unghiul θ este unghiul dina tre fort˘ ¸i directia deplas˘rii. Semnificatia liniutei transversale ¸a s ¸ a ¸ ¸ 72 . v.(C) z S r1 r r‘ r2 O y x A2 A1 A P A’ Fig.57) Fie F (r. t) forta ce actioneaz˘ asupra particulei ˆ punctul A.3 arcul AA avˆnd vectorul deplasare: a AA = dr = vdt (2. ¸ ¸ a ın Produsul scalar: dL = F · dr = Fx dx + Fy dy + Fz dz = F |r| cos θ (2.

de pe litera d ˆ ecuatia (2.58) este c˘ expresia diferential˘ dL ın ¸ a ¸ a nu este ˆ general diferential˘ total˘ a vreunei functii de pozitia ın ¸ a a ¸ ¸ particulei. Observatii: ¸ • dac˘ forta este perpendicular˘ pe directia deplas˘rii (F ⊥ dr) a ¸ a ¸ a atunci lucrul mecanic elementar este nul • dac˘ forta nu este perpendicular˘ pe directia deplas˘rii, atunci a ¸ a ¸ a lucrul mecanic elementar poate fi pozitiv ¸i se nume¸te lucrul s s mecanic primit de particul˘ sau lucrul mecanic motor, sau a poate fi negativ ¸i atunci se nume¸te lucrul mecanic cedat de s s particul˘ sau lucrul mecanic rezistent a • lucrul mecanic efectuat de forta F ˆ unitatea de timp este numit ¸ ın puterea fortei F care se exercit˘ asupra particulei, la momentul ¸ a t: dL =P =F ·v dt (2.59)

Puterea poate fi pozitiv˘ (putere primit˘), negativ˘ (putere a a a cedat˘) sau nul˘. a a Lucrul mecanic total corespunz˘tor deplas˘rii particulei ˆ intera a ın s s valul de timp [t1 , t2 ] se nume¸te lucrul mecanic integral ¸i este definit prin relatia: ¸ L[t1 , t2 ] ≡
A2 A1

F (r, v, t) · dr

(2.60)

Dac˘ vom utiliza ˆ continuare legea de mi¸care a particulei r = a ın s r(t) vom putea transforma integrala (2.60) ˆ ıntr-o integral˘ dup˘ a a 73

timp (integral˘ Riemann): a
t2

L[t1 , t2 ] =
t1

F [r(t), v(t), t]v(t)dt

(2.61)

Vom deriva ˆ continuare energia cinetic˘ a particulei ˆ raport ın a ın cu timpul: dEc d 1 1 dL ˙ ˙ ˙ = ( mvv) = m[v v + vv] = mv v = v F = dt dt 2 2 dt dL dEc (2.62) = ⇒ dEc = dL → dt dt Relatia (2.62) arat˘ c˘ derivata ˆ raport cu timpul a energiei ¸ a a ın cinetice a unei particule este egal˘ cu puterea fortei exercitate a ¸ asupra particulei, sau variatia energiei cinetice a particulei ˆ ¸ ıntra un interval infinitezimal dt este egal˘ cu lucrul mecanic elementar efectuat ˆ acest interval de timp de forta exercitat˘ asupra ın ¸ a particulei. Afirmatiile de mai sus sunt enunturi echivalente ale ¸ ¸ teoremei energiei cinetice, ˆ forma diferential˘. Forma ın ¸ a integral˘ a acestei teoreme se exprim˘ prin relatia: a a ¸ Ecin (t2 ) − Ecin (t1 ) =
t2

F [r(t), v(t), t]v(t)dt
t1

→ Ecin (t2 ) − Ecin (t1 ) = L[t1 , t2 ]

(2.63)

Deci, variatia energiei cinetice a unei particule ˆ intervalul de ¸ ın timp [t1 , t2 ] este egal˘ cu lucrul integral al fortei exercitate asupra a ¸ particulei. 74

2.5.4

Energia potential˘. Energia mecanic˘. ¸ a a Teorema de conservare a energiei mecanice

Fie cazul particular cˆnd forta ce actioneaz˘ asupra particulei nu a ¸ ¸ a depinde decˆt de pozitia particulei (nu ¸i explicit de timp), deci a ¸ s particula se mi¸c˘ sub actiunea unui cˆmp de forte static: s a ¸ a ¸ F = F (r) = F (x, y, z) (2.64)

Vom considera de asemenea c˘ lucrul mecanic al acestei forte nu a ¸ depinde de drumul urmat de particul˘ (cˆmpuri speciale de forte). a a ¸ Din punct de vedere al Analizei matematice, conditia necesar˘ ¸i ¸ as suficient˘ ca integrala curbilinie a unei functii vectoriale F = F (r) a ¸ (lucrul mecanic) s˘ fie independent˘ de curba care une¸te dou˘ a a s a puncte date ¸i s˘ depind˘ numai de aceste puncte, se poate exs a a prima prin urm˘toarele dou˘ afirmatii echivalente: a a ¸ a ¸ a a a a • exist˘ o functie U = U (r), determinat˘ pˆn˘ la o constant˘ aditiv˘, care satisface identic egalit˘¸ile: a at Fx = − ∂U ∂x ∂U Fy = − ∂y ∂U Fz = − ∂z

(2.65)

Totodat˘ este adev˘rat˘ relatia: a a a ¸
A2 A1

F dr = −[U (r2 ) − U (r1 )] 75

(2.66)

unde integrala curbilinie se ia pe un drum arbitrar s a at • Functiile Fx (x, y, z), Fy (x, y, z) ¸i Fz (x, y, z) verific˘ identit˘¸ile: ¸ ∂Fy ∂Fx = ; ∂x ∂y ∂Fz ∂Fy = ; ∂y ∂z ∂Fx ∂Fz = ∂z ∂x (2.67)

Propriet˘¸ile (2.65) ¸i (2.67) scrise sub form˘ vectorial˘ devin: at s a a F (r) = −∇U (r) ∇ × F (r) = 0 (2.68) (2.69)

Dac˘ functia vectorial˘ F (r), cu proprietatea (2.68) este un cˆmp a ¸ a a de forte, atunci m˘rimea U (x, y, z) se nume¸te energia potential˘ ¸ a s ¸ a a particulei ˆ punctul de coordonate x, y, z ¸i este un cˆmp scalar. ın s a Dac˘ cˆmpul de forte F (r) deriv˘ dintr-o energie potential˘ U (r), a a ¸ a ¸ a atunci lucrul mecanic elementar al fortei este diferentiala total˘ ¸ ¸ a a unei functii de coordonate: ¸ dL = F dr = Fx dx + Fy dy + Fz dz ∂U ∂U ∂U − − = −dU (x, y, z) = − ∂x ∂y ∂z → dL = −dU

(2.70)

Deoarece particula se mi¸c˘, energia ei potential˘ depinde de timp s a ¸ a prin intermediul coordonatelor particulei. Prin ˆ artirea idenımp˘ ¸ tit˘¸ii (2.70) la intervalul de timp dt, corespunz˘tor deplas˘rii dr, at a a ¸ ¸ se obtine expresia puterii fortei: dU (2.71) Fv = − dt Dac˘ vom ¸ine cont acum de expresia matematic˘ a teoremei ena t a ergiei cinetice, vom obtine urm˘torul rezultat: ¸ a d (2.72) (Ecin + U ) = 0 dt 76

66) ¸i forma (2. derivat dintr-o energie potential˘ se definete energia ¸ ¸ a ¸ mecanic˘ a particulei cu proprietatea esential˘ c˘ se conserv˘ ˆ a ¸ a a a ın timp.75) ˆ consecint˘. care se enunt˘ astfel: ˆ cursul mi¸c˘rii unei ¸a ın s a particule ˆ ıntr-un cˆmp de forte static al c˘rui lucru mecanic nu dea ¸ a pinde de drumul urmat.31) ¸ s • se disting dou˘ feluri de forte: forte pentru care se poate formula a ¸ ¸ legea conserv˘rii energiei. Relatiile (2. vo ) = mvo + U (ro ) 2 (2.76) Observatii ¸ • din punct de vedere matematic.d(Ecin + U ) = 0 (2. numite forte neconservative a ¸ 77 . v(t)] ≡ E(ro .73) reprezint˘ forma diferential˘ a legii conserv˘rii ena ¸ a a ergiei mecanice.72) ¸i s a ¸ s (2. atunci cˆnd o particul˘ se mi¸c˘ ˆ In ¸a a a s a ıntr-un cˆmp de a forte static.63) a teoremei energiei cinetice: ¸ s Ecin (t2 ) − Ecin (t1 ) = U (r1 ) − U (r2 ) → (Ecin + U )t2 = (Ecin + U )t1 (2. M˘rimea conservat˘ E este complet determinat˘ de starea a a a initial˘ a particulei: ¸ a 1 2 E[r(t).74) se nume¸te energia mecanic˘ a particulei. energia mecanic˘ a particulei nu variz˘ ˆ a a ın timp. numite forte conservative ¸i forte care a ¸ s ¸ nu au aceast˘ proprietate. energia este o integral˘ prim˘ a a a ecuatiei de mi¸care (2.73) Suma dintre energia cinetic˘ ¸i energia potential˘ a particulei: as ¸ a E ≡ Ecin + U (2. Forma integral˘ a legii conserv˘rii energiei se obtine a a ¸ din relatia (2.

ca fiind punctul geometric caracterizat de vectorul de pozitie ¸ (Fig. Presupunem cunoscute toate fortele. Observatie: vectorul de pozitie R al centrului de mas˘ este suma ¸ ¸ a ponderat˘ a vectorilor de pozitie ai tuturor particulelor din sistem.2.77) unde M = i=1 mi reprezint˘ masa total˘ a sistemului de puncte a a materiale. exercitate asupra particulelor din ansamblul considerat. a ¸ cu ponderi egale cu rapoartele dintre masele particulelor individuale ¸i masa total˘ a sistemului. s a M Vom defini viteza centrului de mas˘ privit ca un punct fica 78 . Vom defini centrul de mas˘ al sistemului de puncte materia ale. mi .6 Teoremele generale ale Mecanicii pentru un sistem de puncte materiale Fie un sistem de N puncte materiale (N > 1) de mase mi (i = 1. 4): N m i ri R= i=1 N mi i=1 1 = M N m i ri i=1 N →R= i=1 N mi ri M (2. N ) fiecare. exterioare ¸i ¸ s interioare.

78) iar acceleratia centrului de mas˘: ¸ a N ˙ ¨ V =R= r mi ¨i mi i=1 N i=1 1 = M N r mi ¨i i=1 (2.z m2 r2 m3 CM ri mi r1 m1 O y x Fig. ca fiind: N ˙ V =R= ˙ m i ri M i=1 1 = M N ˙ m i ri i=1 (2.79) 79 . 4 tiv.

80) ¸ a a Vom nota ˆ continuare prin Fext ca fiind forta total˘ exterioar˘ ın ce actioneaz˘ asupra sistemului de particule ¸i care este egal˘ cu ¸ a s a ¸ a a suma fortelor exterioare Fext.i ce actioneaz˘ asupra fiec˘rei particule (Fig.6. iar prin Fint .i Fig. impulsul P al sistemului de particule este egal ¸ cu suma impulsurilor particulelor constituente: N P = i=1 pi (2. 5): mj Fj.forta total˘ interioar˘ ce actioneaz˘ asupra sistemului de particule ¸i care este egal˘ cu suma fortelor intes a ¸ ¸ a a rioare Fint.i Fext.i mi Fi.2.j Fint.1 Teorema impulsului pentru un sistem de puncte materiale Prin definitie.i ce actioneaz˘ asupra fiec˘rei par¸ ¸ a a ¸ a ticule. 5 80 .

82) Fint ≡ Forta care actioneaz˘ asupra fiec˘rei particule i a sistemului va fi: ¸ ¸ a a Fi = Fext.86) Aceast˘ solutie reprezint˘ legea de mi¸care a sistemului de a ¸ a s particule determinat˘ de conditiile initiale (2. r˙2 . pentru ¸ ¸ componentele vectorilor de pozitie ai tuturor particulelor ri .i Fint. r˙1 . cele N ecuatii diferentiale vectoriale (2. Ansamblul a ¸ ¸ 81 ..85) ˙ ri (to ) = voi Sistemul de ecuatii diferentiale (2. N ) r N (2. ca ¸ functii de timp.i (2. N (2.84) ¸ ¸ revin la un sistem de 3N ecuatii diferentiale de ordinul doi...81) (2.rN .83) iar ecuatia de mi¸care va fi.i i=1 (2.r˙ . conform principiului doi al Mecanicii: ¸ s mi ¨i = Fi (r1 .84) ¸i conditiile initiale (2. r2 . .85) ¸ ¸ s ¸ ¸ alc˘tuiesc o problem˘ Cauchy care ne ofer˘ o solutie unic˘: a a a ¸ a ri = ri (t) i = 1. Acestui sistem ˆ asociem urm˘toarele 6N conditii ¸ ıi a ¸ initiale: ¸ ri (to ) = roi (2..N Fext ≡ i=1 N Fext.i + Fint.... t) (i = 1.84) Scrise pe componente.85).

vectorilor de pozitie ai tuturor particulelor la un moment dat t ¸ s ¸ ın {r1 (t). relatia (2.80): In ın ¸ dP dt ˙ ≡ P = N N N N ˙ pi = i=1 i=1 Fi = i=1 Fext. ¸ 82 . num˘rul gradelor de libertate este 3N . r˙1 .87) = Fext + Fint Dar.r˙ } define¸te starea mecanic˘ a sisN temului de puncte materiale la momentul t.i (2.. r2 (t). Ca urmare. Num˘rul parametrilor care determin˘ complet a a configuratia unui sistem de particule se nume¸te num˘rul grade¸ s a lor de libertate ale sistemului.86) va reprezenta evolutia ˆ s ¸ ın timp a configuratiei sistemului de particule. Prin urmare.rN (t)}.. iar legea de mi¸care (2.rN (t). conditiile initiale (2. r˙2 .85) fixeaz˘ starea mecanic˘ la momentul to a ¸ ¸ a a sistemului. ˆ virtutea principiului independentei actiunilor ¸i a prinın ¸ ¸ s cipiului actiunii ¸i reactiunii.88) ceea ce exprim˘ teorema impulsului pentru un sistem de a puncte materiale: derivata ˆ raport cu timpul a impulsului ın total al unui sistem de particule este egal˘ cu rezultanta tuturor a fortelor exterioare exercitate asupra particulelor. ˆ raport cu timpul. .. pentru un sistem de particule (fortele interioare a ¸ actioneaz˘ asupra fiec˘rei perechi de particule si sunt egale ¸i de ¸ a a s sens contrar).i + i=1 Fint. ¸ ˆ continuare vom deriva. rezultanta fortelor interioare este ¸ s ¸ ¸ ˆ ıntotdeauna nul˘. . ¸ s s a {r1 (t). relatia (2. Ansamblul vectoa rilor de pozitie ¸i vitezelor tuturor particulelor la momentul t. ˆ cazul sistemului analizat pˆn˘ In a a acum. define¸te configuratia sistemului ˆ momentul respectiv... r2 (t).87) devine: ¸ dP = Fext dt (2.

88).91) arat˘ c˘ impulsul centrului de mas˘ al ¸ s a a a unui sistem de particule este impulsul total al sistemului.78) rezult˘: ¸ s a N N P ≡ i=1 pi = i=1 ˙ ˙ mi r i = M R (2. impul¸ a s sul total al sistemului de particule se conserv˘: a Fext ≡ 0 ↔ P (t) ≡ P (to ) (2. ˆ particular.91) Relatiile (2. impulsul total al In unui sistem de puncte materiale izolat este constant.80) ¸i respectiv (2. atunci ecuatia (2.84) ¸i sunt s ¸ ¸ s complet determinate de starea mecanic˘ la momentul to .90) ¸i (2. componentele Px .85) a a ansamblului de puncte materiale. obtinem: ¸ ¨ M R = Fext (2. Py ¸i Pz sunt integrale prime ale ecuatiilor diferentiale (2. Din definitiile (2.90) ¸i folosind teorema a ın ¸ s impulsului (2. Din punct de vedere matematic.91) rea ¸ a prezint˘ ecuatia de mi¸care a centrului de mas˘ ¸i poate fi intea ¸ s as grat˘. iar forta asupra centrului de mas˘ este rezultanta tuturor fortelor ¸ a ¸ exterioare exercitate asupra particulelor din sistem.O consecint˘ a acestei teoreme se refer˘ la cazul ˆ care rezul¸a a ın tanta fortelor exterioare este nul˘. atunci ¸i numai atunci. specificˆndu-se starea mecanic˘ la momentul initial to : a a a ¸ R(to ) = Ro 83 .89) Aceast˘ ultim˘ relatie exprim˘ legea de conservare a impulsua a ¸ a lui total. Dac˘ se prea ¸ supune cunoscut˘ forta exterioar˘ Fext . (2.90) ˙ → MR = P Derivˆnd ˆ raport cu timpul relatia (2.

95) Deriv˘m ˆ raport cu timpul relatia (2.93): a ın ¸ ˙ L = = i=1 N N N N Mi = i=1 N i=1 ri × Fi = i=1 N ri × (Fext.96) .94) ¸i momentul rezultant al fortelor interioare: s ¸ N N Mint ≡ i=1 Mint.6.i Mint.i + i=1 → dL = Mext + Mint dt 84 (2.2 Teorema momentului cinetic total pentru un sistem de puncte materiale Momentul cinetic total L al sistemului de particule este suma momentelor cinetice individuale ale particulelor: N L≡ i=1 li (2.i = i=1 ri × Fint.(2.i + i=1 N ri × Fint.92) ˙ R(to ) = Vo 2.i ) ri × Fext.i = i=1 ri × Fext.i (2.i = Mext + Mint = i=1 Mext.i + Fint.i (2.93) Vom defini momentul rezultant al fortelor exterioare: ¸ N N Mext ≡ i=1 Mext.

¸ ¸ ¸ O consecint˘ a acestei teoreme se refer˘ la cazul ˆ care suma ¸a a ın momentelor rezultante este nul˘.j (ri.Formula (2.j ri. al fortelor exterioare ai al fortelor interioare. atunci si numai atunci. Deci.96) reprezint˘ teorema momentului cinetic: deria vata ˆ raport cu timpul a momentului cinetic total al unui sistem ın de puncte materiale este egal˘ cu suma celor dou˘ momente rezula a tante. pentru un sistem conservativ de particule este valabil˘ s a egalitatea: ri.j = 0 (2.99) Vom calcula acum momentul fortelor interioare pentru un sistem ¸ conservativ de particule: N N N Mint = i Mint.98) unde ri. adic˘ au forma: a Fi.i = i ri × Fint.j ) = fi.j 85 .i = i ri × j.j ) ri.j (ri.j=i Fi.j × Fi.j (2. momena tul cinetic total se conserv˘: a Mext + Mint ≡ 0 ↔ L(t) ≡ L(to ) (2.j = ri − rj este vectorul pozitiei relative a particulelor i ¸ ¸i j.97) Observatie ¸ Definim un sistem de particule ca fiind un sistem conservativ atunci cˆnd fortele de interactiune ˆ a ¸ ¸ ıntre toate perechile de particule nu depind de vitezele relative ale acestora.

103) i=1 86 .101) = Mext dt iar legea de conservare a momentului cinetic total va avea forma: Mext ≡ 0 ↔ L(t) ≡ L(to ) (2.100) Astfel.i 1 = 2 N ˙2 m i ri (2. Conservarea energiei mecanice Energia cinetic˘ total˘ pentru un sistem de puncte materiale a a este defint˘ ca suma energiilor cinetice individuale ale tuturor a particulelor: N Ecin ≡ i=1 Ecin.= i.j (ri × Fi.84) ¸ s ¸i sunt complet determinate de starea mecanic˘ la mometul to s a (2.j = → Mint = 0 (2. pentru un sistem conservativ de particule.j = i.j (ri − rj ) × Fi.j ri.j = 0 i. mometul rezultant al fortelor interioare este ˆ ¸ ıntotdeauna nul.j × Fi. 2.j × Fi. legea momentului cinetic pentru un sistem conservativ este: dL (2.85).j + rj × Fj.6. Ca urmare. Ly ¸i Lz ale momentului cinetic total s sunt integrale prime ale sistemului de ecuatii de mi¸care (2.i ) ri.j = i.3 Teorema energiei cinetice pentru un sistem de puncte materiale.102) Componentele constante Lx .

104) iar lucrul mecanic elementar al fortelor interioare este egal ¸ cu suma lucrurilor mecanice elementare ale tuturor fortelor inte¸ rioare: N dLint ≡ i=1 Fint.i = i=1 N Fi dri = i=1 (Fext.106) se va obtine forma integral˘ a teoremei a ¸ a energiei cinetice: Ecin (t2 ) − Ecin (t1 ) = Lext [t1 . t2 ] + Lint [t1 .i · dri (2.i dri = dLext + dLint (2.106) → dEcin = dLext + dLint ceea ce reprezint˘ teorema energiei cinetice pentru un sistem a de particule.107) .i dri (2. sub form˘ diferential˘ adic˘. Dac˘ se inte¸ s ¸ a greaz˘ expresia (2.103). t2 ] 87 (2. plecˆnd de la definitia (2.Lucrul mecanic elementar al fortelor exterioare este egal ¸ cu suma lucrurilor mecanice elementare ale tuturor fortelor exte¸ rioare: N dLext ≡ i=1 Fext.105) Diferentiala energiei cinetice totale. variatia energiei cia ¸ a a ¸ netice totale a unui sistem de particule ˆ ıntr-un interval de timp infinitezimal dt este egal˘ cu suma lucrurilor mecanice elementare a efectuate de fortele exterioare ¸i de fortele interioare. ¸ a ¸ va fi: N N N dEcin = i=1 N dEcin.i dri = i=1 Fext.i dri + i=1 Fint.i + Fint.

a ¸ a ¸ lucrul mecanic elementar al fortelor interioare va fi: ¸ dLint = −dUint (2.106) vom obtine: ¸ d(Ecin + Uint ) = dLext (2. ¸ Vom considera ˆ continuare un sistem de particule conservativ.111) Dac˘ vom ˆ a ınlocui acest rezultat ˆ expresia matematic˘ a teoremei ın a energiei cinetice (2. t2 ] = −[Uint (t2 ) − Uint (t1 )] (2.j Uij (2.98) a fortelor interioare.109) reprezint˘ energia potential˘ a fortelor interioare.110) iar lucrul mecanic integral al fortelor interioare nu depinde decˆt ¸ a de configuratiile initial˘ ¸i final˘ ale sistemului: ¸ ¸ as a Lint [t1 .113) .108) unde Uint = i.j Uij (ri.i dri = −d i.j ) (2. t2 ] ¸i respectiv Lint [t1 .112) Suma dintre energia cinetic˘ total˘ ¸i energia potential˘ a fortelor a as ¸ a ¸ interioare se nume¸te energia mecanic˘ intern˘ a sistemului s a a conservativ: Eint = Ecin + Uint 88 (2. Astfel. respectiv interioare. ın Tinˆnd cont de expresia (2.unde Lext [t1 . atunci lucrul ¸ a ¸ mecanic elementar al fortelor interioare: ¸ N dLint = i=1 Fint. t2 ] reprezint˘ lucrul mecanic s a integral al fortelor exterioare.

t2 ] depinde doar de configuratiile initial˘ ¸i final˘ ale sistemului conservativ: Lext [t1 . Analog. energia intern˘ a sistemului s a se conserv˘ ˆ timp: a ın Lext [t1 .116) reprezint˘ energia potential˘ a fortelor exterioare. Lucrul a ¸ a ¸ mecanic elementar al fortelor exterioare conservative este egal ¸ cu diferentiala total˘ a energiei potentiale a fortelor exterioare ¸ a ¸ ¸ −dUext : dLext = −dUext (2..119) .118) Pornind de la expresia (2.. ¸i dac˘ vom ¸ine cont ¸i de teorema s a t s energiei mecanice interne (2.117). r2 .115) Uext (r1 .rN ) = i=1 Uext.i (ri ) atunci suma: N (2. .ˆ orice interval de timp ˆ care lucrul mecanic al fortelor exteIn ın ¸ rioare este identic nul ¸i numai atunci.i (ri ) (2.117) Deci.. t2 ] = −[Uext (t2 ) − Uext (t1 )] (2.114) ceea ce reprezint˘ teorema de conservare a energiei mecanice a interne.112) atunci vom obtine identitatea: ¸ d(Ecin + Uint + Uext ) = 0 89 (2.i (ri ) = −∇Uext. dac˘ se analizeaz˘ cazul ˆ care asupra sistemului consera a ın vativ actioneaz˘ numai forte exterioare conservative: ¸ a ¸ Fext. t2 ] ≡ 0 ↔ Eint (to ) ≡ Eint (t1 ) (2. lucrul mecanic integral al fortelor exterioare ˆ intervalul ¸ ın ¸ ¸ as a de timp [t1 .

6. ¸ a 2.Vom defini energia potential˘ total˘ a sistemului suma din¸ a a tre energia potential˘ a fortelor exterioare ¸i energia potential˘ a ¸ a ¸ s ¸ a fortelor interioare: ¸ U ≡ Uint + Uext (2.122) Energia total˘ este o integral˘ prim˘ a sistemului ecuatiilor de a a a ¸ mi¸care (2.119) exprim˘ sub form˘ diferential˘ legea de conser¸ a a ¸ a vare a energiei totale pentru un sistem de particule conservativ. ¸a ¸ Mi¸carea ansamblului de particule ˆ sistemul S se nume¸te mi¸care s ın s s s s a ¸a absolut˘.121) Relatia (2.84) ¸i este complet determinat˘ de starea mecanic˘ s s a a initial˘.120) iar suma dintre energia potential˘ total˘ ¸i energia cinetic˘ total˘ ¸ a as a a se nume¸te energia mecanic˘ total˘ a sistemului de puncte s a a materiale: E ≡ Ecin + U = Ecin + Uint + Uext = Eint + Uext (2. Pentru un punct material P (Fig. aflat ˆ ıntr-un cˆmp de forte exterioare conservative. Fie un ¸a a ¸a s a ın a sistem de referint˘ S cu originea plasat˘ ˆ centrul de mas˘ C al ¸a unui ansamblu de particule ¸i avˆnd o mi¸care de translatie fat˘ s a s ¸ ¸a de sistemul de referint˘ inertial S (Fig.6).6) al a 90 . iar ˆ sistemul S se nume¸te mi¸care relativ˘ fat˘ a ın de centrul de mas˘.4 Teoremele lui K¨nig o S˘ analiz˘m ˆ continuare cum se descompune mi¸carea unui sisa a ın s tem de particule fat˘ de dou˘ sisteme de referint˘ S ¸i S . la momentul to . adic˘: a ¸ a E(t) ≡ E(to ) (2.

y’ z S CM z’ r r‘ P O R x’ y x Fig.126) m i vi = 0 i=1 91 .125) (2.77) ¸i (2.123) (2.124) Deoarece centrul de mas˘ al sistemului de particule are fat˘ de a ¸a sistemul de referint˘ S vectorul de pozitie R = 0.6 sistemului de particule sunt adev˘rate relatiile: a ¸ ri = R + r i vi = V + vi (2.78) rezult˘: s a N m i ri = 0 i=1 N (2. din relatiile ¸a ¸ ¸ (2.

129) → L = M (R × V ) + L Relatia (2.129) reprezint˘ teorema lui K¨nig pentru momen¸ a o tul cinetic: momentul cinetic total al unui sistem de puncte materiale este egal cu suma dintre momentul cinetic al centrului de mas˘.Vom defini momentul cinetic total L ¸i energia cinetic˘ tos a ın s a ¸a tal˘ Ecin ale sistemului de particule ˆ mi¸carea relativ˘ fat˘ de a centrul de mas˘ prin relatiile: a ¸ N L ≡ 1 2 mi (ri × vi ) i=1 N (2. ˆ mi¸carea absolut˘ ¸i momentul cinetic total L . s ın s a ¸a a a ın ¸ S˘ vedem ˆ continuare care sunt relatiile dintre energiile cinetice 92 . a ın a a ¸i momentul cinetic ˆ mi¸carea relativ˘ fat˘ de centrul de mas˘. ın s as ˆ mi¸carea relativ˘ fat˘ de centrul de mas˘: ım s a ¸a a N N L ≡ i=1 N mi (ri × vi ) = i=1 [(mi (R + ri ) × (V + vi )] N N = ( i=1 N mi )(R × V ) + ( i=1 mi (ri ) × V + R × ( i=1 m i vi ) + i=1 mi (ri × vi ) = M (R × V ) + L (2.127) (2.128) Ecin ≡ mi v 2 i=1 Ne intereseaz˘ ˆ continuare care este relatia dintre momentul a ın ¸ cinetic total L. ˆ care se presupune concentrat˘ masa total˘ a sistemului.

ˆ mi¸carea absolut˘ ¸i Ecin . care ˆ general este neinertial. 2. ¸ s valabile ˆ ıntr-un sistem de referint˘ inertial S. ¸i energia a a s cinetic˘ total˘ ˆ mi¸carea relativ˘ fat˘ de centrul de mas˘.totale Ecin . ˆ mi¸carea relativ˘ fat˘ ın s as ın s a ¸a de centrul de mas˘: a N Ecin ≡ = 1 2 Ecin.7 Probleme 2.130) reprezint˘ teorema lui K¨nig pentru energia ¸ a o cinetic˘: energia cinetic˘ total˘ a unui sistem de puncte materia a a ale este egal˘ cu suma dintre energia cinetic˘ a centrului de mas˘. i¸i p˘streaz˘ forma ¸a ¸ s a a ın ¸ ın ¸a ˆ sistemul de referint˘ S .i i=1 N 1 = 2 N 2 m i vi i=1 i=1 1 mi (V + vi )2 = M V 2 + Ecin 2 1 → Ecin = (2. Determia ın ın nati: ¸ a). viteza ¸i acceleratia particulei la momentul t = 10s de la s ¸ ˆ ınceperea mi¸c˘rii s a 93 .130) M V 2 + Ecin 2 Relatia (2. a a a presupus a avea masa egal˘ cu masa total˘ a sistemului. a a ın s a ¸a a Observatie: teoremele momentului cinetic ¸i energiei cinetice .1 Vectorul de pozitie al unui punct material este dat de legea ¸ de mi¸care: s r = 5(cos 3t)i + 4(sin 3t)j unde (r) este m˘surat ˆ metri iar timpul t ˆ secunde.

Legea vitezei punctului material se determin˘ din relatia de a ¸ definitie: ¸ dr d = (5 cos 3ti + 4 sin 3tj) dt dt = −15 (sin 3t) i + 12(cos 3t)j v = M˘rimea vectorului vitez˘ este: a a |v| = (15 sin 3t)2 + (12 cos 3t)2 = 3 (−9 cos2 3t + 25) La momentul t = 10s viteza este: v(1) = 3 (−9 cos2 30 + 25) = 14. 936m/s Pentru acceleratie se procedeaz˘ ˆ mod similar: ¸ a ın dv d = (−15 sin 3ti + 12 cos 3tj) dt dt = −45 (cos 3t) i − 36 (sin 3t) j a = M˘rimea vectorului acceleratie este: a ¸ |a| = (−45 cos 3t)2 + (−36 sin 3t)2 = 9 (9 cos2 3t + 16) 94 . traiectoria pe care se mi¸c˘ punctul material s a Rezolvare: a.b).

2 Un punct material se deplaseaz˘ cu viteza constant˘ v pe a a o elice definit˘ de ecuatiile parametrice: a ¸ x = 5 cos 2t y = 5 sin 2t z = vt unde distantele (x.La momentul t = 10s acceleratia este: ¸ a(1) = 9 (9 cos2 30 + 25) = 45. y. 2. ¸ ¸ ın ¸ Rezolvare: se obtine: ¸ 95 . Ecuatia traiectoriei de g˘se¸te prin eliminarea timpului din ¸ a s ecuatiile cinematice ale mi¸c˘rii: ¸ s a x = 5 cos 3t y = 4 sin 3t Folosind relatia fundamental˘ din trigonometrie: ¸ a sin2 3t + cos2 3t = 1 y 2 x2 + =1 4 25 Aceasta reprezint˘ ecuatia unei elipse cu semiaxele de 2m ¸i rea ¸ s spectiv 5m. z) sunt m˘surate ˆ metri iar timpul t ˆ ¸ a ın ın secunde. 192m/s2 b. Determinati acceleratia particulei ˆ functie de timp.

5t2 i + 1.8tj + t3 k(m/s) S˘ se determine: a a).Conform definitiei. deplasarea punctului material ˆ ıntre momentele de timp t1 = 1s ¸i t2 = 3s s b). acceleratia este: ¸ ¸ a = xi + y j + z k ¨ ¨ ¨ unde: d dx ˙ = (−10 sin 2t) = −20 cos 2t dt dt d dy ˙ = (10 cos 2t) = −20 sin 2t y = ¨ dt dt dz ˙ d z = ¨ = (v) = 0 dt dt x = ¨ Vectorul acceleratie este: ¸ a = −20 cos 2ti − 20 sin 2tj iar m˘rimea acceleratiei depinde de timp dup˘ legea: a ¸ a |a| = (−20 cos 2t)2 + (−20 sin 2t)2 = 20m/s2 2.3 Se ¸tie c˘ viteza unui punct material variaz˘ ˆ timp dup˘ s a a ın a legea: v(t) = 1. β. γ dintre vectorul acceleratie ¸i axele de coordonate) la ¸ s 96 . m˘rimea ¸i orientarea acceleratiei (cosinu¸ii directori ai unghia s ¸ s urilor α.

02 + 7.5t2 i + 1. 917m b. Variatia vectorului de pozitie ˆ intervalul de timp considerat: ¸ ¸ ın ∆t = t2 − t1 este: ∆r = r(t2 ) − r(t1 ) = r2 − r1 Din definitia vitezei se observ˘ c˘: ¸ a a dr = vdt r1 t1 dr = r2 t2 3 vdt r 2 − r1 = 1 (1. Vectorul acceleratie este: ¸ d dv = (1.momentul de timp t2 = 3s Rezolvare: a.0i + 7. 8j + 3t2 k 97 a = . 2j + 20.0k M˘rimea acestei deplas˘ri este: a a √ |∆r| = 13.02 = 24. 22 + 20.8tj + t3 k = dt dt = 3.0ti + 1.5t2 i + 1.8tj + t3 k)dt = 13.

1329 a 13.0 × 2)2 + (1. 4432 a 13. 8864 a 13. 537 az 3.0 × 4)2 a(t = 2) = = 13. 8)2 + (3. 13292 + 0.0 × 2 = = 0. 88642 = 0. 537 cos α = Evident c˘ trebuie s˘ se verifice relatia: a a ¸ cos2 α + cos2 β + cos2 γ = 1 0. 44322 + 0.iar m˘rimea: a (3. 537m/s2 ax 3. ˙ Rezolvare Folosind definitia acceleratiei ¸i principiul fundamental al meca¸ ¸ s nicii. 9998 2.8 cos β = = = 0. se g˘se¸te prin integrare: a s t x(t) = ˙ 1 x(t)dx = ¨ m F dt = 0 F0 t + x(0) ˙ m 98 . x.4 S˘ se deduc˘ ecuatia de mi¸care a unui corp de mas˘ m sub a a ¸ s a actiunea unei forte constante: ¸ ¸ F (x. t) = F0 = const.0 × 4 cos γ = = = 0. 537 ay 1.

¸ a a ¸ a a ¸ ın s 2. t0 . sub forma: ¸ x(t − t0 ) = F0 (t − t0 )2 + x(t0 )(t − t0 ) + x(t0 ) ˙ 2m Expresia obtinut˘ reprezint˘ ecuatia unei parabole. Rezolvare: Deoarece mi¸carea se presupune unidimensional˘: s a m dv = F0 e−λt dt 99 . Determinati legea de mi¸care ¸i legea ¸ s s vitezei. Ecuatia mi¸c˘rii este valabil˘ la orice alt moment a ¸ s a a de timp considerat initial. F0 − constante. avˆnd ˆ vedere definitia vitezei.5 Un corp de mas˘ m se afl˘ initial ˆ repaus ¸i asupra lui se aplic˘ o fort˘: a ¸a F = F0 e−λt unde λ > 0. obtinem a a ın ¸ ¸ ecuatia de mi¸care: ¸ s t x(t) = 0 x(t)dt = ˙ F0 2 ˙ t + x(0)t + x(0) 2m Trebuie facut˘ observatia c˘ alegerea momentului de timp t0 = 0 a ¸ a este arbitrar˘.Constanta de integrare este valoarea vitezei la momentul initial. ¸ Se observ˘ c˘ viteza cre¸te liniar cu timpul. a a s Integrˆnd din nou.

Dup˘ separarea variabilelor se poate integra: a v t 0 F0 dv = m e−λt dt 0 Se obtine: ¸ v(t) = F0 1 − e−λt λm Legea spatiului o obtinem prin integrarea legii vitezei: ¸ ¸ x t dx v = ⇒ dt t dx = 0 0 vdt x(t) = 0 1 − e−λt dt F0 −λt (e + λt − 1) λ2 m x(t) = 2.6 S˘ se studieze mi¸carea unidimensional˘ a unui corp de mas˘ a s a a m sub actiunea unei forte de tipul F = −kv. ¸ ¸ Rezolvare: ˆ Inlocuind expresia fortei ˆ ecuatia diferential˘ a mi¸c˘rii: ¸ ın ¸ ¸ a s a m dv = −kv dt 100 .

Dup˘ separarea variabilelor: a dt = − ¸i integrare. Pentru ca relatia ¸ a ¸ vitezei s˘ fie corect˘ dimensional trebuie ca exponentul s˘ fie adia a a mensional. ¸i c˘ v(t0 ) = v0 dup˘ aplicarea functiei a a s a a ¸ inverse logaritmului. Se observ˘ c˘: s a a a v0 t=τ ⇒v= e 101 . rezult˘: s a v(t) m dv k v m t − t0 = − k v(t0 ) dv v ˆ urma efectu˘rii integralei ¸i dup˘ rearanjarea termenilor se In a s a obtine: ¸ k (t − t0 ) = ln v0 − ln v m Considerˆnd c˘ t0 = 0. se obtine expresia legii vitezei: ¸ v = v0 e− m t t = v0 e− τ unde τ= m k k Semnificatia coeficientului τ este acum evident˘. Prin urmare [τ ] = T −1 ¸i reprezint˘ un timp. numit timp de relaxare.

2. a a a 102 . v = v0 e− m t . timpii de relaxare a corespunz˘tori sc˘zˆnd. sc˘derea expoa a a a a nential˘ a vitezei se face pe un drum mai lent.6.6.Timpul de relaxare se define¸te ca timpul dup˘ care viteza s a scade de e ori. ¸ pentru trei valori diferite ale coeficientului de frecare: k1 > k2 > k3 k Se observ˘ c˘ pe m˘sur˘ ce scade valoarea lui k. ¸ a Fig. 2.1 putem face unele a ın observatii legate de cazurile limit˘.1: Dependenta de timp a vitezei. Analizˆnd graficul vitezei dat ˆ Fig.

Folosim dezvoltarea ˆ serie Taylor: ın τ ez = 1 + z + z 2 /2 + z 3 /3 + .. ¸ a ¸ Efectuˆnd integrala se obtine ˆ final legea mi¸c˘rii. distanta parcurs˘ nu poate dep˘¸i o anumit˘ s ¸ a as a limit˘.6.Pentru a g˘si legea mi¸c˘rii. S˘ analiz˘m cazurile limit˘ ale mi¸c˘rii. oricˆt de lung ar fi a a ¸ a a a timpul avut la dispozitie de corp. Oricˆt de mult ar cre¸te ˆ a ¸ a s a s ins˘ timpul de mi¸care. 2.. sub forma: a ¸ ın s a x(t) = x0 + v0 τ 1 − e− τ t O analiz˘ simpl˘ a acestei relatii arat˘ c˘.. a a a a distanta parcurs˘ de corp cre¸te.) m v0 − kv0 t= m F0 t = v 0 + a0 t m 103 . integram din nou legea vitezei: a s a t x(t) = x0 + 0 v0 e− τ dt v unde x0 este pozitia corespunz˘toare momentului initial t0 = 0. s a t → 0. imediat dup˘ ˆ a ınceperea mi¸c˘rii.2 se observ˘ c˘ pe m˘sur˘ ce scade valoarea lui k.. el nu se mi¸c˘ la infinit ci doar ¸ s a ¸a a pe o distant˘ finit˘. Din Fig. a a a a s a • Pentru un interval de timp scurt. Acest lucru ne permite s˘ scriem legea vitezei ca: a v = v0 (1 − = v0 + k t + .

2: Reprezentarea spatiului parcurs pentru ¸ diferite valori ale coeficientului de frecare. pentru cazul x0 = 0 unde: a0 = F0 F0 m = −kv0 corespund acceleratiei ¸i respectiv fortei la momentul t = 0. ¸ s ¸ Folosind aceea¸i aproximare ¸i pentru spa ¸iul parcurs. se obtine: s s t ¸ x(t) = x0 + v0 m k 1−1+ 104 k 1 k2 2 t .. 2..6.Fig. t− m 2 m2 .

• Analiz˘m ce se ˆ ampl˘ dup˘ un interval de timp suficient a ıntˆ a a de lung.x0 + v 0 t − 1 v0 k 2 1 t = x0 + v0 t + a0 t2 2 m 2 Se observ˘ c˘ s-au reg˘sit ecuatiile mi¸c˘rii sub actiunea unei forte a a a ¸ s a ¸ ¸ constante. ¸ ¸ Rezolvare: ˆ Inlocuim expresia fortei ˆ ecuatia diferential˘ a mi¸c˘rii: ¸ ın ¸ ¸ a s a dv = −kv 2 dt m Dup˘ separarea variabilelor: a 105 .7 S˘ se studieze mi¸carea unidimensional˘ a unui corp de mas˘ a s a a 2 m sub actiunea unei forte de tipul F = −kv . adic˘ atunci cˆnd t → ∞. Deoarece: a a lim e−z = 0 z→∞ viteza limit˘ devine: a v→0 iar spatiul limit˘: ¸ a x → x0 + v0 m k 2.

8 S˘ se studieze mi¸carea unidimensional˘ a unui corp de mas˘ a s a a m legat de un resort cu constanta elastic˘ k. a ¸ a x t dx = x0 0 v0 dt 1 + kv0 t m Integrala din membrul al doilea se rezolv˘ u¸or dac˘ se face suba s a ¸ stitutia: u = 1 + kv0 t. ˆ absenta frec˘rii. la a s expresia vitezei: v(t) = v0 1 + kv0 t m Afl˘m legea spatiului printr-o nou˘ integrare. Se obtine: ¸ m x = x0 + m ln k kv0 t+1 m 2.dt = − g˘sim: a m dv k v2 v m t − t0 = − k v0 dv v2 ceea ce conduce. dup˘ integrare ¸i considerarea lui t0 = 0. a ın ¸ a 106 .

este: a 107 . 2. ¸ Conform definitiei. valoarea energiei potentiale a fortei elastice ¸ ¸ ¸ corespunz˘toare unei deform˘ri oarecare x a resortului luˆnd ca a a a referint˘ valoarea zero pentru energia potential ˆ pozitia nede¸a ¸ ın ¸ format˘ a resortului.8.Fig.1 Rezolvare: ˆ Inlocuim expresia fortei ˆ ecuatia diferential˘ a mi¸c˘rii: ¸ ın ¸ ¸ a s a m dv = −kx dt Vom studia aceast˘ mi¸care folosind legea conserv˘rii energiei. a s a Trebuie s˘ afl˘m a¸adar care este valoarea energiei cinetice ¸i a a a s s celei potentiale.

x Ep (x) = 0 1 kxdx = kx2 2 ˆ punctul x = 0 energia potential˘ este nul˘. s s Scriem conservarea energie ˆ ıntre momentul ˆ care corpul trece ın prin pozitia nedeformat˘ ¸i un moment oarecare: ¸ as 1 2 1 2 1 2 2 mv + kx = kA v = 2 2 2 dx = dt 2k 2 (A − x2 ) m2 2k 2 (A − x2 ) m2 Dup˘ separarea variabilelor se obtine: a ¸ x t − t0 = x0 dx 2 k m2 [A2 − x2 ] = arcsin x/A = arcsin x0 /A A cos θdθ k 2 A m 1 − sin2 θ = 108 . a E(x = 0) = Ec S˘ consider˘m valoarea energiei cinetice de forma: a a 1 Ec = kA2 2 A este distanta maxim˘ pˆn˘ la care poate ajunge punctul mate¸ a a a rial ¸i se nume¸te amplitudine. de aceea energia In ¸ a a total˘ este ˆ ˆ a ın ıntregime energie cinetic˘.

8. De cˆte ori aa a ¸ se modific˘ turatia bilei dac˘ firul se scurteaz˘ la jum˘tate? a ¸ a a a Rezolvare: Pentru un sistem izolat. 2. Ca ura mare: L1 = L 2 109 . ¸ ¸ a s a A Dup˘ cum este definit˘.arcsin x/A = arcsin x0 /A A cos θdθ = ωA cos θ 1 (arcsin x/A − arcsin x0 /A) ω0 = k 2 S-a f˘cut schimbarea de variabil˘ x = A sin θ ¸i s-a notat m = ω0 a a s Considerˆnd c˘ t0 = 0 ¸i aflˆnd pe x ˆ functie de t rezult˘: a a s a ın ¸ a ω0 t + arcsin adic˘: a x x0 = arcsin A A x0 ) A x = A sin(ω0 t + arcsin s ¸a a ¸ M˘rimea ω0 se nume¸te frecvent˘ unghiular˘ sau pulsatia a proprie a oscilatiilor iar ϕ0 = arcsin x0 faza initial˘ a mi¸c˘rii. frecventa unghiular˘ este o m˘rime cona a ¸ a a stant˘. momentul cinetic se conserv˘. a 2. caracteristic˘ corpului ¸i nu depinde de conditiile initiale. a a s ¸ ¸ ˆ Fig.2 este reprezentarea grafic˘ a unei mi¸c˘ri oscilatorii In a s a cu vizualizarea principalelor m˘rimi caracteristice.9 O bil˘ legat˘ de un punct fix printr-un fir se rote¸te uniform a a s a pe un plan orizontal neted f˘r˘ frec˘ri cu turatia n1 .

2.2 .Reprezentarea grafic˘ a unei mi¸c˘ri a s a oscilatorii 110 .8.Fig.

a a ¸ r1 mv1 = r2 mv2 ⇒ v1 r2 = v2 r1 Vitezele v1 ¸i v2 sunt viteze liniare ˆ mi¸c˘rile circulare de raze s ın s a s corespunz˘toare r1 ¸i r2 . conservarea implic˘ egalia tatea m˘rimilor momentului unghiular pentru cele dou˘ situatii.Conform definitiei: ¸ L = r × mv Deoarece mi¸carea bilei se produce ˆ permanent˘ ˆ acela¸i sens. se obtine: ¸ 2 n2 r1 = =4 n1 (r1 /2)2 111 . a v1 = ω1 r1 = 2πn1 r1 v2 = ω2 r2 = 2πn2 r2 Ca urmare: v1 n1 r1 = v2 n2 r2 Rezult˘: a r2 n1 r1 = ⇒ r1 n2 r2 n2 r2 = 1 2 n1 r2 ˆ Inlocuind valorile numerice. Ca urmare. s ın ¸a ın s nici directia ¸i nici modulul vectorului nu se modific˘ (determinate ¸ s a prin regula burghiului).

b. Rezolvare: Pentru a demonstra c˘ forta este conservativ˘.2. verific˘m conditia a ¸ a a ¸ integral˘: a rotF = 0 i ∂ ∂x j ∂ ∂y k ∂ ∂z =0 Fx Fy Fz Intr-adev˘r: a i ∂ ∂x j ∂ ∂y k ∂ ∂z =0 ax by cz Ca urmare. c− constante.10 Demonstrati c˘ urm˘toarea fort˘ este conservativ˘ ¸i g˘siti ¸ a a ¸a as a ¸ energia potential˘ corespunz˘toare: ¸ a a F = axi + by j + cz k a. forta este conservativ˘ ¸i poate fi definit˘ energia ¸ a s a potential˘: ¸ a F = −∇U 112 .

a Rezolvare: 113 . (b) viteza centrului de mas˘.De aici rezult˘ diferenta de energie potential˘ dintre dou˘ puncte a ¸ ¸ a a oarecare: U − U0 = − F · dr In coordonate carteziene acest lucru ˆ ınseamn˘: a U − U0 = − = − = − (Fx dx + Fy dy + Fz dz) Fx dx − axdx − Fy dy − bydy − Fz dz czdz 1 = − (ax2 + by 2 + cz 2 ) 2 2. (d) a a energia cinetic˘. r3 = (1 + 2t2 )i + 4t2 k(m) la momentele de timp t = 0s ¸i t = 10s: (a) pozitia centrului de s ¸ mas˘. r2 = (1 + t2 )i + (2 + 5t)j(m) m3 = 5kg. r1 = 2t2 i + 3tj + 4k(m) m2 = 3kg. (c) impulsul sistemului.11 S˘ se g˘seasc˘ pentru urm˘torul sistem de puncte materiale: a a a a m1 = 1kg.

Deriv˘m expresia vectorului de pozitie ¸i obtinem viteza cena ¸ s ¸ trului de mas˘: a d 1 1 4 [ (15t2 + 8)i + (18t + 6)j + (1 + 5t2 )k] dt 9 9 9 10 40 = ti + 2j + tk 3 9 VCM = Valorile vectorului vitez˘ la momentele de timp t1 = 0s ¸i t2 = 10s a s sunt: 114 . Vectorul de pozitie al centrului de mas˘ este: ¸ a m 1 r1 + m 2 r2 + m 3 r3 m1 + m2 + m3 RCM = Dup˘ ˆ a ınlocuirea valorilor date ˆ ipoteza problemei. rezult˘: ın a 2t2 i + 3tj + 4k + 3[(1 + t2 )i + (2 + 5t)j] 1+3+5 5[(1 + 2t2 )i + 4t2 k] + 1+3+5 1 1 4 = (15t2 + 8)i + (18t + 6)j + (1 + 5t2 )k 9 9 9 RCM = s Valorile vectorului de pozitie la momentele de timp t1 = 0s ¸i ¸ t2 = 10s sunt: 8 2 4 i+ j+ k 9 3 9 1508 62 668 RCM (10) = k i+ j+ 9 3 3 RCM (0) = b.a.

2 (t) + Ecin.VCM (0) = 2j 400 100 i + 2j + VCM (10) = k 3 9 c.3 (t) 1 1 1 2 2 2 = m1 v1 (t) + m2 v2 (t) + m3 v3 (t) 2 2 2 Vectorii vitez˘ pentru cele trei corpuri sunt: a d (2t2 i + 3tj + 4k) = 4ti + 3j dt d (1 + t2 )i + (2 + 5t)j = 2ti + 5j = dt d (1 + 2t2 )i + 4t2 k = 4ti + 8tk = dt v1 = v2 v2 iar m˘rimile corespunz˘toare: a a 115 . Energia cinetic˘: a Ecin (t) = Ecin.1 (t) + Ecin. Impulsul sistemului este: P = (m1 + m2 + m3 )VCM = 30ti + 18j + 44tk P (0) = 18j P (10) = 300ti + 18j + 440k d.

v1 (t) = v2 (t) = v3 (t) = (4t)2 + 32 .44kJ 116 . 11m/s (2t)2 + 52 . v1 (0) = 3m/s. v2 (0) = 5m/s. v1 (10) = 40. v3 (10) = 89. 44m/s Dup˘ evalu˘rile numerice se obtine: a a ¸ Ecin (0) = 42. 62m/s (4t)2 + (8t)2 .0J Ecin (10) = 21. v2 (10) = 20. v3 (0) = 0m/s.

t) r (3.1 M˘rimi caracteristice a ˆ Mecanica newtonian˘ se studiaz˘ mi¸carea corpurilor macroIn a a s scopice care se deplaseaz˘ cu viteze mici ˆ comparatie cu viteza a ın ¸ luminii. dat˘ de principiul doi al Mecanicii: a ˙ m¨ = F (r. la orice moment t starea mecanic˘ a corpului (r. are la baz˘ un principiu de extremum care ne a a spune c˘ mi¸carea are loc ˆ a s ıntotdeauna pe aceea traiectorie pentru 117 . Studiul mi¸c˘rii unui sistem fizic. r.Capitolul 3 Mecanica analitic˘ a 3. vo ). atunci se poate s a ¸ a determina. v). Eua a a ler ¸i Hamilton ˆ scopul rezolv˘rii unor probleme mai complis ın a cate de mecanic˘. a Mecanica analitic˘ a fost dezvoltat˘ de c˘tre Lagrange. printr-o abordare local˘ .1) Dac˘ se cunosc fortele care actioneaz˘ asupra corpului (sistemua ¸ ¸ a lui) precum ¸i starea mecanic˘ initial˘ (ro . Ecuatia de baz˘ cu ajutorul a ¸ a c˘reia se poate determina starea mecanic˘ a unui corp este ecuatia a a ¸ Newton. ˆ Mecanica a s a ın analitic˘.

4) unde primele trei valori reprezint˘ componentele fortei totale ce a ¸ se exercit˘ asupra primului punct material s... care descrie starea sistemului. a Fie un sistem format din N puncte materiale. x3N ˙ ˙ ˙ ˙ ˙ ˙ ˙ ˙ ˙ (3. Ecuatiile ce descriu mi¸carea unui sistem ˆ abordarea analitic˘ ¸ s ın a sunt ecuatii cu derivate partiale de ordinul I ¸i II..2) (3.care o anumit˘ functie. F5 . Vom folosi urm˘toarele notatii pentru ¸a ¸ a ¸ coordonatele carteziene ¸i pentru componentele vitezelor celor N s puncte materiale: x1 . . x6 . O s notatie similar˘ va fi folosit˘ ¸i pentru fort˘: ¸ a as ¸a F1 .2). 3N 118 (3. x3N x1 .m. ¸ ¸ s Acest formalism este folosit ˆ studiul sistemelor cu un num˘r ın a mare de constituenti (de exemplu ˆ Mecanica statistic˘) sau pen¸ ın a tru sisteme mecanice cu leg˘turi. a Ecuatiile de mi¸care pentru sistemul de N puncte materiale carac¸ s terizate prin coordonatele carteziene (3. x4 .. x4 . F2 .. x3N −1 . x3 . Starea mecanic˘ a a sistemului este definit˘.. . F4 .x3N −2 .3) unde s-a ¸inut cont c˘ fiecare particul˘ este caracterizat˘ de trei t a a a coordonate carteziene ¸i respectiv trei componente ale vitezei. F3N (3.x3N −2 .. x5 . x2 .. x6 . ˆsi atinge a ¸ ı¸ extremul. x2 .. F6 .d.. F3 . la fiecare moment.. x5 .F3N −2 . prin coordonatele a carteziene ¸i componentele vitezelor tuturor punctelor fat˘ de un s ¸a sistem de referint˘ inertial.5) . F3N −1 . scrise pe componente vor fi: ¨ ms xs = Fs s = 1. x3N −1 .a.. x3 .

a. vom obtine: a ¸ ın ¸ ∂f df = + dt ∂t 3N s=1 ∂f xs ˙ ∂xs (3. m3N −2 = m3N −1 = m3N adic˘. . f (xs .3). xs . Dac˘ exist˘ relatii care contin vitezele xs dar a a a ¸ ¸ ˙ 119 . Se spune c˘ sistemul este supus unor leg˘turi (sau constrˆngeri).6) Vom considera ˆ continuare acele leg˘turi care depind numai de ın a a coordonatele de pozitie ¸i de timp. primele trei componente ale masei sunt egale si reprezint˘ a a masa primei particule. a a a dac˘ sunt impuse anumite restrictii asupra alegerii variabilelor a ¸ (3. Aceste restrictii se exprim˘ prin anumite relatii. fie cea a unor inegalit˘¸i: at at ˙ f (xs . t) = 0 sau f (xs . Dac˘ vom deriva ¸ s aceast˘ relatie ˆ raport cu timpul. Dac˘ toate a a a ¸ ¸ s ˙ a relatiile care contin vitezele se pot obtine prin derivarea ˆ ra¸ ¸ ¸ ın port cu timpul a unor relatii ˆ care apar numai coordonatele de ¸ ın pozitie (¸i eventual timpul) se spune c˘ sistemul este supus unor ¸ s a leg˘turi olonome.m. s ¸ a ¸ care pot avea fie forma unor egalit˘¸i. xs . . t) ≥ 0 ˙ (3.2) ¸i (3. t) = 0.7) Se observ˘ c˘ acest˘ relatie contine ¸i vitezele xs .cu conventia ca: ¸ m1 = m2 = m3 m4 = m5 = m6 .d. s.

Dac˘ . l dintre ın variabilele xs pot fi alese ˆ mod arbitrar (independente). se spune c˘ sistemul ¸ a este supus la leg˘turi neolonome.10) . a a a Observatie: num˘rul ν nu poate fi arbitrar de mare. 3N (3. t) = 0 k = 1. atunci sistemul devine incompatibil ¸i nu are sens s fizic • ν = 3N . atunci sistemul este nedeterminat Acest ultim caz este cel mai interesant din punct de vedere fizic. ν s = 1.8) unde ν reprezint˘ num˘rul de leg˘turi la care este supus sistemul. Acest num˘r ˆ ¸ a ıntreg ¸i pozitiv reprezint˘ num˘rul s a a gradelor de libertate ale sistemului mecanic dat. ν < 3N 120 l = 3N − ν (3. Sistemul ¸ a fk (xs .9) diferenta dintre num˘rul necunoscutelor ¸i num˘rul leg˘turilor ¸ a s a a (ecuatiilor). t) = 0 k = 1. atunci sistemul pote fi rezolvat ¸i se pot determina cele s 3N necunoscute • ν < 3N . a Vom considera ˆ continuare numai sistemele de particule supuse ın unor leg˘turi olonome exprimate prin relatii de forma: a ¸ fk (xs . iar restul ν = 3N −l pot fi determinate ˆ functie de primele prin rezolvarea ın ¸ sistemului de ecuatii: ¸ fk (xs . t) = 0 este un sistem ˆ necunoscutele xs . ın a • ν > 3N . Deci.care nu pot fi obtinute prin derivarea ˆ raport cu timpul a unor ¸ ın relatii numai ˆ ¸ ıntre coordonatele de pozitie. Vom nota prin: l = 3N − ν (3.

Cu alte cuvinte. 3N (3. t) s = 1.10). . q2 ... adic˘ variabilele xs sunt exprimate ˆ a ¸ a s functie de noi variabile qi . ¸ ¸ {qi} . (i = 1.11) Variabilele qi se numesc coordonatele generalizate ale lui Lagrange.l)]. l) ¸i eventual de timp: ¸ xs = xs (q1 .ql . unei configuratii instantanee a sistemului de N particule ˆ corespunde un punct ˆ ıi ın 121 .1 Fiec˘rui punct din acest spatiu ˆ corespunde un ansamblu de a ¸ ıi ¸ valori [qi (i = 1..Pentru a lucra numai cu variabile independente. l) li se poate asocia un spatiu matematic cu l dimensiuni numit spatiul configuratiilor. O t Fig.. iar num˘rul lor este egal evident cu l.. ¸ Variabilelor generalizate qi (i = 1. 2. 3. Lagrange paraın metrizeaz˘ realtiile (3. num˘rul gradelor a a de libertate ale sistemului.

denumite forte (reactii) de sprijin (sau ¸ ¸ ¸ ¸ ¸ s a a s de leg˘tur˘) ¸i notate prin Rs . atunci ecuatiile de mi¸care nu mai pot fi ¸ ¸ s scrise sub forma (3. 3N (3. Deci.4). l (3. ¸ a s ¸ Dac˘ sistemul nu ar fi supus unor leg˘turi. Odat˘ cu ¸ ¸ a schimbarea ˆ timp a configuratiei sistemului rezult˘ o schimbare ın ¸ a a pozitiei punctului reprezentativ. aceasta a a exercit˘ asupra punctului material respectiv o fort˘ de spijin R.12) S˘ presupunem dat un sistem de N puncte materiale asupra c˘roa a ra actioneaz˘ ni¸te forte date.13) Se observ˘ c˘.5). astfel ˆ at el descrie o curb˘ ¸ ıncˆ a ˆ acest spatiu numit˘ traiectorie generalizat˘ caracterizat˘ ın ¸ a a a prin ecuatiile parametrice: ¸ qi = qi (t) i = 1. 3N )(3. date prin s a ıns˘ a a relatii de forma (3. Existenta leg˘turilor atrage dup˘ sine ¸ a a aparitia unor noi forte. ¸ Dac˘ leg˘turile impuse sistemului de puncte materiale oblig˘ unul a a a dintre puncte de a se afla permanent pe o anumit˘ curb˘. ın 122 . spre deosebire de fortele Fs . ˆ a ¸a In a acest caz vom descompune forta R ˆ ¸ ıntr-o component˘ Rn situat˘ a a ˆ planul normal la curb˘ ¸i o component˘ Rt situat˘ de-a lungul ın as a s ¸ tangentei la curb˘. reactiile Rs sunt necunoscute ¸i ele trebuie determinate din ¸ conditiile problemei. Componenta Rt se nume¸te forta de frea care exercitat˘ de curb˘ asupra punctului ¸i se opune deplas˘rii a a s a acestuia ˆ lungul curbei.5).spatiul configuratiilor numit punct reprezentativ. de componente Fs (s = 1. ecuatiile de mi¸care pentru un sistem de N particule supus la leg˘turi se va scrie sub forma: a ¨ ms xs = Fs + Rs s = 1. Dac˘ ˆ a exist˘ leg˘turi. atunci ecuatiile de a a ¸ mi¸care ar avea forma (3. care sunt propuse a a ¸ s date.8).

Vom presupune c˘ frec˘rile sunt s a a neglijabile. a ın Aceste consideratii ne conduc la definirea deplas˘rii virtuale ¸ a ¸ a δxs a sistemului considerat. ca fiind orice variatie continu˘ a coıncˆ ¸ a a a ordonatelor xs . iar lucrul mecanic efectuat de aceast˘ fort˘ va fi nul.2. s a Lagrange propune urm˘toarea metod˘ ce const˘ din dou˘ etape: a a a a • determinarea functiilor xs (t) ¸ ¸ • determinarea reactiilor Rs cu ajutorul ecuatiilor (3.2 3. a a ¸a a ¸ ıns˘ a a a Aceast˘ afirmatie este ˆ a adev˘rat˘ numai dac˘ curba nu se deplaseaz˘ ˆ timp. 3N (3.14) Pentru rezolvarea primei etape vor trebui eliminate fortele de ¸ t a a leg˘tur˘ Rs . adic˘ leg˘turile sunt perfecte.13) unde Fs reprezint˘ componentele fortelor date.8) s˘ fie mereu 123 . Pentru determinarea mi¸c˘rii unui sistem de felul celui considerat. iar ¸ Rs componentele fortelor de sprijin necunoscute. Pentru aceasta se va ¸ine cont c˘ leg˘turile sunt a a perfecte. forta de sprijin r˘mˆne normal˘ a a ın a ¸ a a a la curb˘. deci componentele tangentiale ale fortelor de sprijin se ¸ ¸ anuleaz˘.13) scrise ¸ sub forma: Rs = ms xs − Fs ¨ s = 1. Dac˘ deplas˘m arbitrar orice punct material al sisa a a temului de-a lungul curbei pe care acest punct este obligat s˘ a se g˘seasc˘ ˆ baza leg˘turilor. Ecuatiile de mi¸care a a ¸ s a ¸ au forma (3. astfel ˆ at conditiile de leg˘tur˘ (3.1 Formalismul Lagrange Principiul lucrului mecanic virtual Fie un sistem de N puncte materiale supus la ν leg˘turi olonome a (3.8) ¸i cu l grade de libertate.3.

13).15) ¸i (3. vom obtine: a ¸ ¸ 3N 3N xs xs δxs = ¨ s=1 s=1 Fs δxs (3. pe lˆng˘ realatiile (3. Utilizˆnd relatia (3. la o valoare constant˘ a variabilei t. t) = 0 k = 1.17).16). a a Fie o deplasare virtual˘ infinitezimal˘ δxs a sistemului de puncte a a materiale. 3N (3. Vom sc˘dea ecuatiile (3.17) Aceast˘ afirmatie constituie enuntul principiului lucrului mea ¸ ¸ canic virtual sau principiul lui d’Alembert care st˘ la baza a formalismului Lagrange.13) ¸i s˘ sum˘m pentru t toate valorile indicelui s. t) = 3N s=1 ∂fk δxs ≡ 0 ∂xs (3. a Pentru orice deplasare virtual˘ infinitezimal˘ ce satisface conditia a ¸ ile (3. ν s = 1.8) ¸i relatiile: ¸ fk (xs + δxs . este suficient s˘ ˆ ¸ s a a ¸im cu δxs ambii membrii ai ecuatiei (3.16) relatie ce reprezint˘ chiar conditiile pentru ca deplas˘rile δxs ¸ a ¸ a s˘ fie virtuale. dezın a ¸ s s a a volt˘m dup˘ puterile cantit˘¸ilor δxs ¸i p˘str˘m numai acei tera a at meni de ordinul ˆ ai: ıntˆ fk (xs + δxs . Pe baza lui se pot elimina reactiile de ¸ ¸ s a ınmulsprijin Rs din ecuatiile de mi¸care (3.satisf˘cute. lucrul mecanic al fortelor de sprijin este nul: ¸ 3N Rs δxs = 0 s=1 (3. t) − fk ((xs . acesta va trece de la coordonatele xs la coordonatele ıncˆ a a a a ¸ s x + δxs astfel ˆ at s˘ fie satisf˘cute.18) 124 .8).15) ˆ care t nu a variat.

11). 3N ) coordonatele genes s ralizate introduse prin relatia (3.21) → δL = i=1 Qi δqi 125 .19) Observatie: deplasarea virtual˘ δxs nu are numic comun cu de¸ a plasarea real˘ ˆ cursul mi¸c˘rii sistemului. t) (i = 1. Se observ˘ c˘ o deplasare ¸ a a ¸ ın virtual˘ infinitezimal˘ δxs a sistemului se obtine variind ˆ mod a a arbitrar. l s = 1. observ˘m c˘ membrul drept al ea ¸ a a cuatiei reprezint˘ lucrul mecanic elementar al fortelor date. ˆ ¸ a ¸ ıntr-o deplasare virtual˘: a 3N 3N l δL = s=1 l Fs δxs = s=1 Fs i=1 ∂xs δqi ∂qi (3. Principiul lucrului mecanic a virtual se mai poate scrie ¸i sub forma: s 3N (ms xs − Fs )δxs = 0 ¨ s=1 (3. ˆ care evident timpul a ın s a ın variaz˘. a 3.17). l. la timp constant. variabilele qi : l δxs = i=1 ∂xs δqi ∂qi i = 1.din care au disp˘rut componentele Rs . 3N (3.2 Fortele generalizate ¸ Fie un sistem de N puncte materiale supus la ν leg˘turi olonome a ¸i perfecte ¸i fie qi (xs . s = 1.20) ˆ Intocˆndu-ne la relatia (3.2.

22) reprezint˘ fortele generalizate corespunz˘toare coordonatelor a ¸ a generalizate qi (i = 1.. ˆ cazul for¸ ın ¸ ¸elor conservative Fs ..26) ∂qi 3. cu varia a atia energiei potentiale: ¸ ¸ δL = −δU (3...25) ceea ce conduce la exprimarea fortelor generalizate.. prin relatia: t ∂U Qi = − i = 1. q1 .23) δL = − i=1 ∂U δqi ∂qi (3...24) devine: ¸ ¸ l (3.unde s-a utilizat relatia (3. t) ˙ ˙ ˙ ˙ a unde {q1 .ql . pˆn˘ la semn.21) a lucrului mecanic elemena t tar exprimat prin fortele generalizate.ql } reprezint˘ vitezele generalizate. . l): Qi = Qi (q1 . q2 .2.. q2 .. atunci realtia (3.20) pentru deplasarea virtual˘. l (3.27) s=1 126 . Notatia: ¸ a ¸ 3N Qi = s=1 Fs ∂xs ∂qi (3.3 Ecuatiile Lagrange ¸ Fie un sistem de N puncte materiale supuse la ν leg˘turi olonome a a ¸i perfecte ¸i care posed˘ energia cinetic˘ Ecin exprimat˘ prin: s s a a Ecin 1 = 2 3N m s x2 ˙s (3.. q2 .ql .24) Dac˘ vom ¸ine cont de expresia (3. ¸ a ¸ a ¸ a atunci lucrul mecanic elementar este egal. ˙ ˙ Observatie: dac˘ fortele Fs deriv˘ dintr-o energie potential˘.

pe a ¸ baza relatiei (3. Ecuatiile (3. ecuati¸ a ¸ ¸ a ¸ ile lui Lagrange (3.30) (3. ¸ Observatie: dac˘ fortele date admit energia potential˘ U . cu aceste coordonate odat˘ determinate se pot deduce.28) ceea ce reprezint˘ ecuatiile Lagrange pentru determinarea mi¸a ¸ s c˘rii sistemului. l (3. ¸ ¸ Apoi.28) se pot scrie sub form˘ mai compact˘. l (3. definit˘ prin relatia: L ≡ Ecin − U Astfel. ecuatiile Lagrange cap˘t˘ forma: ¸ aa d dt ∂L ∂ qi ˙ − ∂L =0 ∂qi i = 1.Dac˘ vom ˆ a ınlocui ˆ expresia principiului d’Alembert (3. Prin integrarea acestui sistem de ecuatii ¸ se va obtine dependenta coordonatelor generalizate de timp.14) permit ¸ determinarea reactiilor de spijin Rs .29) ˆ concluzie.20).11) coordonatele xs (t). qi (t). Pena a tru aceasta vom introduce functia Lagrange sau lagrangeiana ¸ a ¸ sistemului. Ele sunt ˆ num˘r egal cu num˘rul l al gradelor de a ın a a libertate ale sistemului. formalismul Lagrange ofer˘ o metod˘ de rezolvare a In a a unor probleme de mecanic˘ care const˘ ˆ a a ın: • se stabile¸te num˘rul gradelor de libertate ¸i se aleg coordos a s natele generalizate 127 . ¸i dac˘ ¸inem ¸i a s at s de (3.27) vom ajunge la setul de ecuatii diferentiale: ¸ ¸ d dt ∂Ecin ∂ qi ˙ − ∂Ecin = Qi ∂qi i = 1.19) exın presia deplas˘rilor infinitezimale virtuale (3.

. se determin˘ coordonatele xs (t) (s = 1. s a a ın a au forma unor ecuatii diferentiale.xs . l) • se integreaz˘ ecuatiile Lagrange obtinˆndu-se solutia qi = qi (t) a ¸ ¸ a ¸ a s (i = 1. x3 . t2 ] ın a ın 128 ..3 3.. 3N (3. vom considera un sistem ın a de N puncte materiale supus la ν leg˘turi olonome ¸i perfecte. a s Fie x1 .1 Formalismul Hamilton Principiul lui Hamilton Legile Mecanicii newtoniene. Prin lucr˘rile lui Hamilton s-a ¸ ¸ a a ajuns la formularea integral˘ a legilor Mecanicii. L ¸ • se exprim˘ cele 2l conditii initiale pentru coordonatele generala ¸ ¸ s ˙ izate qi (to ) ¸i vitezele generalizate qi (to ) (i = 1. . Pentru a vedea ˆ ce const˘ acesta. l). ¸ a a Vom presupune ˆ continuare c˘. t) = 0 k = 1. x2 . Qi .32) ecuatiile care rezult˘ din leg˘turile impuse sistemului.3.. a¸a cum au fost formulate de Newton s ¸i care si-au g˘sit forma cea mai general˘ ˆ lucr˘rile lui Lagrange.x3N (3.• se construiesc functiile Ecin ...31) coordonatele carteziene ale punctelor sistemului. ν s = 1.. ¸i fie de asemes nea fk (xs . 3N ) ¸ 3. ˆ intervalul de timp [t1 . Principiul lui Hamilton este un principiu integral al legilor Mecanicii.. 3N ) ¸i apoi reactiile de sprijin Rs (s = 1.

3N (3. a a ¸ ın ¸ a le verific˘ identic. dar nu saa ¸ a a tisface legile Mecanicii. vom presupune c˘ la momentele de timp t = t1 ¸i a s ¸ respectiv t = t2 .32). astfel ˆ at puterile superioare puterii ˆ aia ıncˆ ıntˆ s˘ fie neglijate. Aceast˘ mi¸care este caracterizat˘ prin legile de mi¸care: a s a s xs = xs (t) t1 ≤ t ≤ t2 s = 1.33) substituite ˆ relatiile (3.33) Este clar c˘ aceast˘ mi¸care.33) rea a s a ¸ spect˘ leg˘turile.34) De asemenea. prin urmare diferentele: a ¸ δxs = xs (t) − xs (t) (3. conform˘ cu legile a s a a Mecanicii. a 129 . Mi¸carea virtual˘ este caracterizat˘ prin s a a relatii de forma: ¸ xs = xs (t) t1 ≤ t ≤ t2 s = 1. deci functiile (3. Vom considera ¸i o mi¸care virtual˘.35) xs (t2 ) = xs (t2 ) ˆ fine. vom mai presupune c˘ mi¸c˘rile (real˘ ¸i virtual˘) sunt In a s a as a destul de apropiate una de cealalt˘.32). caracterizat˘ prin ecuatiile (3.este cunoscut˘ mi¸carea real˘ a sistemului. coincid: s as a xs (t1 ) = xs (t1 ) (3. pentru mi¸carea real˘ ¸i pentru cea virtual˘. 3N (3.36) sunt suficient de mici. pozitiile punctelor sistemului considerat. deci o mi¸care despre care s s a s presupunem c˘ satisface conditiile de leg˘tur˘ (3.

a a ¸ Vom analiza ˆ continuare cazul obi¸nuit al fortelor Fs ca forte ın s ¸ conservative: 3N Fs = −∇s U → s=1 Fs δxs = −δU (3. ¸i ¸inˆnd cont ¸i de ipoteza (3. a a a o deplasare virtual˘.40) unde: 3N δEcin = δ s=1 1 ˙s m s x2 2 (3.37) cu deosebirea c˘ m˘rimile δxs depind de timp. a rezult˘ atunci c˘ m˘rimile δxs reprezint˘. apoi ˆ a a ¸ ın ınmultim cu dt ¸ ¸i integr˘m ˆ raport cu timpul de la t1 la t2 : s a ın t2 t1 3n ms xs δxs dt = − ¨ s=1 t2 δU dt t1 (3.Se observ˘ c˘.39) care. conform principiului lucrului mecanic a ¸ virtual (3.35) conduce la a s t a s ecuatia: ¸ t2 t1 (δEcin − δU )dt = 0 (3. prelucrat˘.17).38) Vom ˆ ınlocui aceast˘ ultim˘ relatie ˆ (3.37). la fiecare moment t. prin ipotez˘. Dar.32). cˆt ¸i coora a a a a s ın ¸ a a donatele xs satisfac ˆ fiecare moment relatiile de leg˘tur˘ (3. dac˘ vom elimina reactiile de spijin Rs . atˆt coordonatele xs .41) 130 . vom obtine a ¸ o relatie asem˘n˘toare cu relatia (3.19): ¸ a a ¸ 3N (ms xs − Fs )δxs (t) = 0 ¨ s=1 (3.

Dac˘ se calculeaz˘ s a ¸ a a integrala: t2 t1 (Ecin − U )dt pentru mi¸carea real˘ a sistemului ¸i respectiv pentru mi¸carea s a s s virtual˘ apropiat˘ supus˘ conditiilor: a a a ¸ • satisface relatiile de leg˘tur˘ ¸ a a • coincide cu pozitiile reale la momentele t1 ¸i t2 ¸ s atunci diferenta (3.44) a celor dou˘ integrale este nul˘.43) Dac˘ vom repeta acela¸i rationament pentru energia potential˘.42) δEcin dt = t1 t1 Ecin − t2 t2 Ecin dt = δ t1 t1 Ecin dt (3.40) se poate scrie: ¸ t2 δ t1 (Ecin − U )dt = 0 (3.44) Aceast˘ ecuatie reprezint˘ expresia matematic˘ a principiului a ¸ a a lui Hamilton ¸i are urm˘toarea semnificatie. ¸ a a Observatie: aceast˘ conditie este analoag˘ cu conditia de maxim ¸ a ¸ a ¸ 131 .42) rezult˘: a ¸ a t2 t2 (3.reprezint˘ diferenta dintre energia cinetic˘ a sistemului Ecin cala ¸ a culat˘ pentru mi¸carea virtual˘ (pe traiectoria virtual˘) ¸i rea s a a s a spectiv pentru mi¸carea real˘ Ecin (pe traiectoria real˘): s a δEcin = Ecin − Ecin Dac˘ vom integra relatia (3. a s ¸ ¸ a relatia (3.

46) este echivalent˘ cu cerinta ca sistemul diferential a ¸ ¸ d dt ∂L ∂ qi ˙ − ∂L =0 ∂qi 132 i = 1.sau minim (extrem) pentru o functie. ¸ Deci. a a ¸ ˆ cazul nostru functia este ˆ In ¸ ınlocuit˘ printr-o integral˘. t2 ] este a ın aceea mi¸care pentru care integrala S cap˘t˘ o valoare extrem˘ s aa a (minim˘ sau maxim˘) ˆ comparatie cu mi¸c˘rile vecine. principiul integral a lui Hamilton (numit ¸i princis piul minimei actiuni) se poate formula astfel: mi¸carea real˘ ¸ s a (conform˘ cu legile Mecanicii). dac˘ se calculeaz˘ valoarea ¸ a a functiei pentru un sistem de valori date variabilelor de care de¸ pinde functia ¸i se constat˘ c˘ variatia este ˆ ¸ s a a ¸ ıntotdeauna nul˘ cˆnd a a ne deplas˘m la un punct vecin. iar varia a abilele independente printr-o traiectorie. t)dt ˙ (3. qi . t)dt = 0 ˙ (3. t) ¸ s este functia Lagrange. l (3. care saa a ın ¸ s a tisfac ecuatiile leg˘turilor. Vom nota prin: t2 S= t1 L(qi . atunci sistemului dat de valori ˆ a ıi corespunde o valoare minim˘ sau maxim˘ a functiei. qi . ¸ a Principiul Hamilton contine. ˆ intervalul de timp [t1 .45) ˙ actiunea pentru o mi¸care oarecare iar L = Ecin − U = L(q. q. legile mi¸c˘rii ¸ a a s a sistemului de particule. Se poate ar˘ta c˘ satisfacerea acestui a a principiu t2 δ t1 L(qi .47) . sub form˘ compact˘.

...50) . sistem ce reprezint˘ ecuatiile Lagrange (vezi a a a ¸ Anexa A) 3.48) Evolutia ˆ timp a st˘rii mecanice se obtine prin integrarea ecuati¸ ın a ¸ ¸ ilor Lagrange (3. ˆ care variabilele qi In ın sunt chiar coordonatele carteziene ale punctelor materiale.2 Ecuatiile canonice ¸ ˆ formularea lagrangeian˘ a legilor Mecanicii. . atunci functia Lagrange are forma: a ¸ l L= i=1 1 ˙2 mi qi − U (qi . p2 . q2 . . starea mecanic˘ a unui sistem de puncte a materiale se face cu ajutorul a 2l variabile: variabilele q1 . t) este energia potential˘ a sistemului.30)..pl . iar qi sunt vitezele corespunz˘toare.3.. q2 . . In ¸ ın formularea lui Hamilton. l 133 (3.ql q1 . ¸ a Un alt mod de a determina starea mecanic˘ a unui sistem ¸i a s ˆ evolutia acesteia ˆ timp a fost introdus de Hamilton (1834).. starea mecanic˘ a In a a unui sistem la un moment dat t este dat˘ de valorile numerice ale a coordonatelor generalizate ¸i vitezelor generalizate: s ˙ ˙ ˙ q1 . t) 2 (3. q2 .s˘ fie satisf˘cut. sunt impulsurile geabile p1 . iar noile varia a ınlocuiesc vitezele.ql (3.ql r˘mˆn coordonatele generalizate ale lui Lagrange.... care ˆ neralizate ¸i sunt definite prin relatia: s ¸ pi ≡ ∂L ∂ qi ˙ i = 1... ˆ cazul cel mai simplu...49) unde U (qi .

definit˘ prin relatia: ¸ a ¸ l l H≡ i=1 p i qi − L = ˙ i=1 ∂L qi − L(pi .52) numit˘ functia hamiltonian˘ a sistemului sau. pe scurt. a t s ¸ atunci diferentiala hamiltonianei (3.51). hamila ¸ a toniana sistemului.51) ¸i se mai numesc impulsurile conjugate variabilelor de pos zitie qi .53) se va scrie sub forma: ¸ − l l dH = i=1 qi dpi − ˙ i=1 ∂L ∂L dqi − dt ∂qi ∂t (3.54) care. precum ¸i de ¸ ¸a s timp. ˆ care lagrangeiana are expresia (3. In ın impulsurile pi au expresiile: p i = m i qi ˙ (3. ¸ Pentru a determina legile de evolutie a sistemului .53) ∂t Dac˘ vom ¸ine cont ¸i de definitia impulsului generalizat (3. obtinem: ¸ l l l dH = i=1 qi dpi + ˙ i=1 pi dqi − ˙ i=1 ∂L dqi − ˙ ∂ qi ˙ l i=1 ∂L dqi ∂qi ∂L dt (3. t): dH = ∂H ∂H ∂H dpi + dqi + dt ∂pi ∂qi ∂t 134 (3. comparat˘ cu expresia diferentialei matematice a functiei a ¸ ¸ ˙ H(pi .55) . qi . vom intro¸ duce functia H de variabilele de stare. qi .49).52).ˆ cazul cel mai simplu. Dac˘ vom diferentia ambii membrii ai a ¸ relatiei (3. t) ˙ ˙ ∂ qi ˙ (3. fat˘ de toate variabilele de stare.

57) reprezint˘ ecuatiile lui Hamilton sau e¸ a ¸ cuatiile canonice ale Mecanicii ¸i care determin˘ evolutia ˆ ¸ s a ¸ ın timp a st˘rii mecanice a sistemului. dar prezint˘ urm˘toarele avantaje: • sunt ecuatii diferentiale de ordinul ˆ ai spre deosebire de e¸ ¸ ıntˆ cuatiile lui Lagrange care sunt de ordinul doi. l Aceste ecuatii (3.56) a ¸ ¸ cap˘t˘ forma: aa qi = ˙ ∂H ∂pi (3.56) Dac˘ vom ¸ine cont de ecuatiile Lagrange precum ¸i de definitia a t ¸ s ¸ impulsului generalizat. qi Conform formalismului lui Hamilton se poate descrie starea mecanic˘ a unui sistem de puncte materiale prin 2l coordonate caa nonice. Dac˘ asociem acestor 2l variabile un spatiu matematic a ¸ 135 .conduce la urm˘toarele egalit˘¸i: a at ∂H ∂pi ∂L ∂H − = dqi ∂qi ∂H ∂L = ∂t ∂t qi = ˙ (3. dar num˘rul lor ¸ a este dublu • sunt rezolvate fat˘ de derivatele ˆ raport cu timpul ale vari¸a ın abilelor canonice pi .57) pi = − ˙ ∂H ∂qi i = 1. Ele sunt complet echivalente a ¸ a a cu ecuatiile lui Lagrange. primele dou˘ ecuatii din relatia (3.

2l dimensional. adic˘ energia total˘ a sistemului de puncte matea a riale supus la leg˘turi olonome ¸i perfecte. O {pi} Fig. vom obtine a¸a numitul spatiul fazelor ˆ care ¸ s ¸ ın s a ¸ qi = qi (t) ¸i pi = pi (t) reprezint˘ ecuatiile parametrice ale traiectoriei din acest spatiu (Fig. Aceea¸i semnificatie a s s ¸ 136 . 2).2 3. In ın vom avea.3. ˆ care lagrangeiana are forma (3. hamiltoniana este suma energiilor cinetic˘ ¸i potential˘ ale as ¸ a sistemului. t) ˙2 i=1 (3.3 Semnificatia functiei hamiltonian˘ ¸ ¸ a ˆ cazul cel mai simplu.58) deci. conform definitiei: ¸ l H= i=1 m i qi ˙2 1 −L= 2 l mi qi + U (qi .49). ¸ {qi} .

3.59) Dac˘ vom ˆ a ınlocui derivatele variabilelor canonice prin valorile lor date de ecuatiile canonice.4 Parantezele lui Poisson Forma canonic˘ (3. t) o astfel de m˘rime. qi .61) . a 3.57) a ecuatiilor de mi¸care ne permite s˘ detera ¸ s a min˘m legea de variatie ˆ timp a oric˘rei m˘rimi care depinde de a ¸ ın a a a starea mecanic˘ a sistemului. Dac˘ ˆ a leg˘turile impuse sistemului depind explicit de timp a ıns˘ a (leg˘turi reonome). atunci ˆ expresia energiei cinetice apar ¸i a ın s termeni de gradul ˆ ai fat˘ de vitezele generalizate. a Variatia total˘ a acestei m˘rimi atunci cˆnd timpul cre¸te cu dt ¸ a a a s este: df ∂f = + dt ∂t l i=1 ∂f dqi + ∂qi dt l i=1 ∂f dpi ∂pi dt (3.se obtine ¸i ˆ cazul leg˘turilor scleronome care sunt leg˘turi ¸ s ın a a independente de timp. f } = i=1 ∂f ∂H ∂f ∂H − ∂qi ∂pi ∂pi ∂qi 137 (3.60) Suma care apare ˆ membrul al doilea al acestei relatii se nume¸te ın ¸ s paranteza Poisson a m˘rimilor H ¸i f ¸i se noteaz˘: a s s a l {H. Fie f (pi . se obtine: ¸ ¸ ∂f df = + dt ∂t l i=1 ∂f ∂H ∂f ∂H − ∂qi ∂pi ∂pi ∂qi (3. iar hamiltoıntˆ ¸a niana nu mai coincide cu energia total˘ a sistemului.

{h.62) sume care se ˆ alnesc frecvent ˆ probleme de Mecanic˘ tratate ıntˆ ın a cu ajutorul ecuatiile canonice.ˆ general se define¸te paranteza Poisson pentru dou˘ m˘rimi In s a a oarecare f ¸i g: s l {f.60). g}+ ¸a c2 {f2 . g} = −{g. g}} ≡ 0 (3.62): a ¸ a • antisimetrie: {f. g} • parantezele Poisson ale variabilelor canonice au valorile: {qi . •ˆ ıntre parantezele Poisson a trei m˘rimi f . h}} + {g.66) Revenind asupra relatiei (3. qj } = δij (3. {f.64) (3. {g. δij = 1 pentru i = j ¸i δij = 0 pentru i = j.63) (3. g ¸i h este respectat˘ a s a identitatea Jacobi: {f.67) . ¸ Parantezele Poisson se bucur˘ de urm˘toarele propriet˘¸i care a a at rezult˘ din definitia lor general˘ (3. f }} + {h.65) o s unde δij este simbolul lui Kr¨nneker. qj } = 0 {pi . g} = c1 {f1 . pj } = 0 {pi . legea de variatie ˆ timp a unei ¸ ¸ ın functii f se poate scrie: ¸ ∂f df = + {H. g} = i=1 ∂f ∂g ∂f ∂g − ∂pi ∂qi ∂qi ∂pi (3. f } • liniaritate fat˘ de fiecare partener: {c1 f1 +c2 f2 . f } dt ∂t 138 (3.

Dac˘ vom alege energia total˘ a sistemului ca fiind m˘rimea mea a a canic˘ f ≡ H atunci variatia ˆ timp a hamiltonianei este: a ¸ ın ∂H ∂H dH = + {H.71) qi = qi (pi . ˆ cazurile ˆ care hamiltoniana este tocmai ea ın ın nergia total˘ a sistemului. t) 139 . H} = (3. qi . Rezult˘: a a dH =0 (3. ˆ problemele de mecanic˘. Fie un sistem de puncte materiale. l pi = − ˙ ∂H ∂qi (3.68) dt ∂t ∂t Un caz special este acela pentru care hamiltoniana nu contine ¸ ∂H explicit timpul. t) (3.70) S˘ urm˘rim cum se transform˘ aceste ecuatii dac˘ asupra varia a a ¸ a abilelor facem o schimbare de forma: pi = pi (pi . cu l grade de libertate a c˘rui mi¸care este caracterizat˘ de ecuatiile canonice: a s a ¸ qi = ˙ ∂H ∂pi i = 1.3. adic˘ ∂t = 0.69) dt ceea ce exprim˘.5 Transform˘rile canonice a Alegerea convenabil˘ a variabilelor care descriu starea de mi¸care a s a unui sistem. poate aduce simplific˘ri ın a a considerabile. a 3. qi . legea de conservare a energiei.

l pi = − ˙ ∂H ∂qi (3.71). obtinem: ¸ a ¸ ¸ ¸ dpi − ∂pi ∂p ∂pi dpj + i dqj dt = ∂t ∂pj ∂qj (3.74) Pentru ca ecuatiile de mi¸care scrise ˆ variabilele pi ... t) i = 1. . .73).. q1 . ¸ ¸ Conditia necesar˘ ¸i suficient˘ ca ¸i variabilele pi ¸i qi s˘ poat˘ ¸ a s a s s a a s fi exprimate ˆ functie de variabilele pi ¸i qi este ca jacobianul ın ¸ ¸a a variabilelor pi . q1 . l ∂q ∂q ∂qi dpj + i dqj dqi − i dt = ∂t ∂pj ∂qj din care se observ˘ c˘ jacobianul J este tocmai determinantul a a mambrilor din partea dreapt˘ a relatiei (3. p2 . .72) Observatie: dac˘ diferentiem relatia (3. Restrictia care se impune se nume¸te conditia de a ¸ s ¸ 140 ..71).73) i = 1..ql ) (3..pl . qi s˘ fie diferit de zero: J≡ ∂(p1 .74) trebuie impuse anumite restrictii transfora ¸ m˘rii (3.unde functiile admit derivate partiale de ordinul doi.. q2 .. qi s˘ aibe ¸ s ın a forma canonic˘ (3. .. qi fat˘ de variabilele pi . p2 . l j = 1.pl .. continue. qi ..ql ) =0 ∂(p1 . q2 . a ¸ S˘ consider˘m ˆ continuare ecuatiile canonice scrise ˆ noile varia a ın ¸ ın abile: qi = ˙ ∂H ∂pi H = H (pi .

a ¸a cu conditia ca ca cele dou˘ sisteme de variabile s˘ derive unul din ¸ a a cel˘lalt printr-o transformare canonic˘: a a {f.q (3.6 Ecuatia lui Hamilton-Jacobi ¸ Scopul transform˘rilor canonice este trecerea de la sistemul de a mi¸care (3.70) la un sistem transformat (3.71) este o transformare canonic˘.75) s ¸ a unde F (pi . vom spune c˘ trana ¸ a a a sformarea (3. qi . O astfel de transformare se poate obtine dac˘ se utilizeaz˘ o functie S generatoare a ¸ a a ¸ 141 . qi ¸i respectiv pi . qi sunt egale.74) se reduce la: a In qi = 0 ˙ (3. Se poate demonstra c˘ parantezele Poisson ale celor dou˘ s a a s m˘rimi scrise fat˘ de variabilele pi . Dac˘ conditia (3. t) se nume¸te functie generatoare a transform˘rii (3.3.75) este satisf˘cut˘ .71). qi .q = {f. ˆ acest caz.76) Aceast˘ proprietate se nume¸te invarianta parantezelor lui a s ¸ Poisson la transform˘rile canonice.77) pi = 0 ˙ ın deci variabilele qi . g}p . g}p. t) i = 1. pi sunt constante ˆ timp.74) care s˘ aibe o form˘ s a a cˆt mai simpl˘. a 3. a S˘ consider˘m ˆ continuare dou˘ m˘rimi mecanice oarecare f a a ın a a ¸i g. l (3. Dar forma cea mai simpl˘ pe care o poate avea un a a a sistem canonic corespunde cazului ˆ care hamiltoniana H este ın identic nul˘. sistemul canonic (3.canonicitate ¸i este urm˘toarea: s a (pi dqi − Hdt) − (pi dqi − H dt) = dF (pi .

78) (3.80) Anularea hamiltonianului H implic˘. q. pentru functia generatoare S a ¸ ¸ transform˘rii. t) qi = ∂pi ∂S(p . 142 . q. Observatie: Functia generatoare S din ecuatia Hamilton-Jacobi ¸ ¸ ¸ este chiar actiunea din formalismul Lagrange ¸i are dimensiunea ¸ s de energie×timp. conform relatiei (3. ecuatia: a ¸ ∂S +H ∂t ∂S .78).80): a ¸ ∂S(p . Pentru determinarea mi¸c˘rii sistemului este necesar ¸ s a s˘ se determine o solutie a acestei ecuatii.81) Dac˘ vom ˆ a ınlocui ˆ hamiltoniana H(p. q.82). q. q. t) H −H = ∂t pi = (3.transform˘rii.82) a ¸ cunoscut˘ sub numele de ecuatia Hamilton-Jacobi. care satisface ecuatiile: a ¸ ∂S(p .79) (3. O astfel de solutie se a ¸ ¸ ¸ nume¸te integral˘ complet˘ a ecuatiei (3. q. Ecuatia Hamilton-Jacobi este o ecuatie cu derivate partiale pentru ¸ ¸ ¸ functia S. q. t) variabilele p prin exın presiile date de (3. Aceast˘ ecuatie s a a ¸ a ¸ este echivalent˘ cu sistemul canonic ¸i deci reprezint˘ o exprimare a s a a s a echivalent˘ a legilor mi¸c˘rii pentru sistemul mecanic considerat. t) + H(p. se obtine. t) ∂qi ∂S(p . t) = 0 ∂t (3. t ∂q =0 (3.

3. θ).4 Probleme 3. k > 0 : t a a ¸ a). b). cu ajutorul formalismului Hamilton. Rezolvare: Consider˘m drept coordonate generalizate coordonatele polare a (r. de tipul F = − rk2 . y a s sunt date de relatiile: ¸ x = r cos θ y = r sin θ Energia cinetic˘ are expresia: a 1 1 1 ˙ Ecin = mv 2 = m x2 + y 2 = m r2 + r2 θ2 ˙ ˙ ˙ 2 2 2 Energia potential˘ se determin˘ conform relatiei de definitie: ¸ a a ¸ ¸ r U =− ∞ − k r2 dr = − k r 143 . Deci: q1 = r q2 = θ Leg˘turile dintre aceste coordonate ¸i coordonatele carteziene x. cu ajutorul formalismului Lagrange.1 S˘ se g˘seasc˘ ecuatiile diferentiale de mi¸care pentru o para a a ¸ ¸ s ticul˘ de mas˘ m sub actiunea unui forte atractive invers propora a ¸ ¸ ¸ional˘ cu p˘tratul distantei.

Lagrangeianul acestei mi¸c˘ri se scrie sub forma: s a k 1 ˙ L = Ecin − U = m r2 + r2 θ2 + ˙ 2 r iar ecuatiile Lagrange: ¸ d dt devin: d dt d dt ∂L ∂r ˙ ∂L ˙ ∂θ ∂L = 0 ∂r ∂L − = 0 ∂θ − ∂L ∂ qi ˙ − ∂L =0 ∂qi Dup˘ efectuarea derivatelor din aceste ecuatii se obtine: a ¸ ¸ ∂L ∂r ˙ ∂L ∂r ∂L ˙ ∂θ ∂L ∂θ Ca urmare: k r2 ¨ 2mrrθ + mr2 θ = 0 ˙˙ ˙ m¨ = mr2 θ + r 144 = mr ˙ ˙ = mr2 θ − ˙ = mr2 θ = 0 k r2 .a.

Mi¸carea sub actiunea unei forte invers proportionale cu p˘tratul s ¸ ¸ ¸ a distantei (fort˘ de tip central) are loc ˆ a¸a fel ˆ at momentul ¸ ¸a ın s ıncˆ unghiular J se conserv˘. ca a ¸ a a a ın urmare mi¸carea particulei are loc ˆ permanent˘ ˆ acela¸i plan. a a ¸ a ¸ ¸ Din prima ecuatie diferential˘ rezult˘: ¸ ¸ a a ˙ r − r2 θ − ¨ k =0 r2 iar a doua ecuatie diferential˘ se poate se poate scrie sub forma ¸ ¸ a restrˆns˘: a a d ˙ mr2 θ = 0 ⇒ dt ˙ J = mr2 θ = const. Directia r˘mˆne constant˘ ˆ timp. s ın ¸a ın s b. S˘ introducem impulsurile generalizate: a pr = pθ ∂L pr = mr ⇒ r = ˙ ˙ ∂r ˙ m ∂L pθ ˙ ˙ = mr2 θ ⇒ θ = = ˙ mr2 ∂θ Functia lui Hamilton devine: ¸ k 1 ˙ ˙ ˙ H = rpr + θpθ − L = rpr + θpθ − m r2 + r2 θ2 − ˙ ˙ ˙ 2 r p2 k 1 p2 p2 = r + θ2 − p2 + θ − m mr 2m r r2 r 2 k pθ 1 p2 + 2 + = r 2m r r 145 .Se observ˘ c˘ s-au obtinut dou˘ ecuatii diferentiale de ordinul doi.

Deoarece coa ordonata θ nu apare ˆ mod explicit ˆ expresia hamiltonianului ea ın ın este o coordonat˘ ciclic˘. Impulsul generalizat asociat acestei a a variabile este o integral˘ a mi¸c˘rii: a s a ˙ pθ = mr2 θ = const.Ecuatiile canonice ale mi¸c˘rii sunt: ¸ s a ∂H ∂r ∂H −pθ = ˙ ∂θ ∂H r = ˙ ∂pr ∂H ˙ θ = ∂pθ −pr = ˙ ⇒ pr = ˙ p2 k θ − 2 3 2mr r ⇒ pθ = 0 ˙ pr m pθ ˙ ⇒θ= mr2 ⇒r= ˙ S-au obtinut patru ecuatii diferentiale de ordinul ˆ ai (mai u¸or ¸ ¸ ¸ ıntˆ s de integrat decˆt cele din reprezentarea Lagrange!). θ) este: 1 ˙ Ecin = m(r2 + r2 θ2 ) ˙ 2 Care sunt fortele generalizate corespunz˘toare acestor coordo¸ a nate? Rezolvare: 146 .2 Energia cinetic˘ a unui corp de mas˘ m ˆ coordonate polare a a ın plane (r. 3.

3 S˘ se scrie ecuatiile de mi¸care Lagrange pentru pendulul a ¸ s dublu din Fig.3 se observ˘ c˘: x1 y1 x2 y2 = = = = l sin θ1 l cos θ1 l sin θ1 + l sin θ2 l cos θ1 + l cos θ2 Energia potential˘ a sistemului este egal a cu lucrul mecanic efec¸ a ˘ tuat de fortele ce actioneaz˘ asupra celor dou˘ corpuri luat cu ¸ ¸ a a 147 . Se cona ¸ ın s sider˘ m1 = m2 = m ¸i l1 = l2 = l a s Rezolvare: Sistemul are dou˘ grade de libertate. 3. 3. se obtine: ¸ Q1 = Q2 d dt d = dt ∂Ecin ∂r ˙ ∂Ecin ˙ ∂θ ∂Ecin d ˙ = (mr) − m(rθ2 ) ˙ ∂r dt ∂Ecin d ˙ − = (mr2 θ) ∂θ dt − q2 = θ d dt ∂Ecin ∂ qi ˙ − ∂Ecin ∂qi 3. q2 = θ2 . Consider˘m drept coordoa a a a nate generalizate q1 = θ1 .3 ce execut˘ oscilatii ˆ acela¸i plan.Fortele generalizate se calculeaz˘ cu ajutorul formulei: ¸ a Qi = Deoarece: q1 = r. Din Fig.

a ¸a a ıi prin conventie. 3. Pentru o deplasare infinitezimal˘: a dU = −(G1 · dr1 + G2 · dr2 ) = −mgdy1 − mgdy2 Considerˆnd ca nivel de referint˘ planul y = 0 c˘ruia ˆ atribuim.x1 x2 1 l m l 2 y1 y2 m Fig. se obtine dup˘ ¸ ¸ ¸ a integrare: U = −mgy1 − mgy2 = −mgl(2 cos θ1 + cos θ2 ) Pentru a determina energia cinetic˘ a sistemului avem nevoie de a expresiile vitezelor: ˙ x1 = θ1 l cos θ1 ˙ 148 .3 semn schimbat. valoarea zero energiei potentiale.

˙ y1 = −θ1 l sin θ1 ˙ ˙ ˙ x2 = θ1 l cos θ1 + θ2 l cos θ2 ˙ ˙ ˙ y2 = −θ1 l sin θ1 − θ2 l cos θ2 ˙ Ca urmare: Ecin = 1 1 m(x2 + y1 ) + m(x2 + y2 ) ˙ 1 ˙2 ˙ 2 ˙2 2 2 1 ˙2 2 1 ˙ ˙ ˙2 ˙2 = mθ l + m θ1 l2 + θ2 l2 + 2l2 θ1 θ2 cos(θ1 − θ2 ) 2 1 2 Functia Lagrange devine: ¸ 1 ˙2 L = Ecin − U = mθ1 l2 + 2 1 ˙ ˙ ˙2 ˙2 m θ1 l2 + θ2 l2 + 2l2 θ1 θ2 cos(θ1 − θ2 ) + 2 +mgl(2 cos θ1 + cos θ2 ) Calcul˘m ˆ continuare derivatele implicate ˆ ecuatiile Lagrange: a ın ın ¸ ∂L ˙ ˙ = 2mθ1 l2 + ml2 θ2 cos(θ1 − θ2 ) ˙ ∂ θ1 d dt ∂L ˙ ∂ θ1 ¨ ˙ ˙ ˙ = 2mθ1 l2 − ml2 θ2 (θ1 − θ2 ) sin(θ1 − θ2 ) ¨ +ml2 θ2 cos(θ1 − θ2 ) d dt ∂L ˙ ˙ = −ml2 θ1 θ2 sin(θ1 − θ2 ) − 2mgl sin θ1 ∂θ1 ∂L ˙ ˙ = mθ2 l2 + ml2 θ1 cos(θ1 − θ2 ) ˙2 ∂θ ∂L ¨ ¨ = mθ2 l2 + ml2 θ1 cos(θ1 − θ2 ) − ˙2 ∂θ 149 .

constrˆns s˘ se mi¸te. ¸ ¸ a Rezolvare: a. Scrieti energia potential˘ ˆ sistemul de coordonate generali¸ ¸ a ın zate ales. Scrieti ecuatiile Lagrange corespunz˘toare. ˆ interiorul unui con t a a s aa ın de unghi α.4 Se consider˘ un punct material de mas˘ m ˆ cˆmp gravitaa a ın a ¸ional. Dar. ϕ.˙ ˙ ˙ −ml2 θ1 (θ1 − θ2 ) sin(θ1 − θ2 ) ∂L ˙ ˙ = −ml2 θ1 θ2 sin(θ1 − θ2 ) − 2mgl sin θ2 ∂θ2 Ecuatiile Lagrange. z) (Fig. datorit˘ cona strˆngerii legate de mi¸carea doar pe suprafata conului: a s ¸ r = ztgα 150 . d). c). a). 3. Descrierea mi¸c˘rii pe un con necesit˘ alegerea sistemului s a a de coordonate cilindric (r. Cˆte grade de libertate are sistemul? Alegeti un sistem de a ¸ cordonate generalizate.4). dup˘ simplificarea prin ml sunt: ¸ a ¨ ˙ ˙ ˙ ¨ 2θ1 l − lθ2 (θ1 − θ2 ) sin(θ1 − θ2 ) + lθ2 cos(θ1 − θ2 ) + ˙ ˙ +lθ1 θ2 sin(θ1 − θ2 ) + 2g sin θ1 = 0 ¨ ¨ ˙ ˙ ˙ θ2 l + lθ1 cos(θ1 − θ2 ) − lθ1 (θ1 − θ2 ) sin(θ1 − θ2 ) + ˙ ˙ +lθ1 θ2 sin(θ1 − θ2 ) + 2g sin θ2 = 0 3. f˘r˘ frecare. b). Determinati energia cinetic˘ ˆ sistemul de coordonate gene¸ a ın ralizate ales.

r/tgϕ).4 num˘rul de coordonate independente necesare pentru studiul mi¸a s c˘rii (adic˘ num˘rul gradelor de libertate) este: a a a n=3−1=2 Drept coordonate generalizate se pot alege grupurile : (r. Folosim relatiile de transformare de la un ¸ sistem cartezian (x. x = r sin ϕ y = r cos ϕ z = rctgα 151 . 3. b. Pozitia particulei este descris˘ ˆ orice moment de timp de ¸ a ın gruparea (r. z) la acest sistem de coordonate.ϕ. y.Fig. ϕ). ϕ) sau (z.

energia potential˘ corespunz˘toare fiind: ¸ a a U = mgz + U0 Vom considera drept referint˘ planul z = 0 c˘ruia ˆ vom atribui ¸a a ıi prin conventie valoarea zero pentru energia potential˘: U0 = 0. ¸ ¸ a Deci: r U = mg tgα d. Corpul se mi¸c˘ ˆ cˆmp gravitational care este un cˆmp cons a ın a ¸ a servativ. Lagrangeiana sistemului este: L = Ecin − U r2 ˙ 1 ˙ = m r 2 + r 2 ϕ2 + 2 ˙ 2 tg α Ecuatiile Lagrange corespunz˘toare sunt: ¸ a d dt d dt ∂L ∂r ˙ ∂L ∂ϕ ˙ ∂L = 0 ∂r ∂L − = 0 ∂ϕ − 152 r tgα − mg .Derivarea ˆ raport cu timpul conduce la relatiile: ın ¸ x = r sin ϕ + rϕ cos ϕ ˙ ˙ ˙ y = r cos ϕ − rϕ sin ϕ ˙ ˙ ˙ r ˙ z = ˙ tgα Energia cinetic˘ devine: a Ecin = 1 ˙ ˙ m x2 + y 2 + z 2 ˙ 2 1 r2 ˙ = ˙ m r 2 + r 2 ϕ2 + 2 ˙ 2 tg α c.

∂ϕ ˙ Mi¸carea are loc ˆ a¸a fel ˆ at se conserv˘ cantitatea mrϕ care s ın s ıncˆ a ˙ reprezint˘ momentul unghiular pe directia Oz.Calcul˘m mai ˆ ai derivatele implicate ˆ prima ecuatie: a ıntˆ ın ¸ ∂L = mr 1 + ctg 2 α ˙ ∂r ˙ ∂L = m¨ 1 + ctg 2 α r ∂r ˙ ∂L = mrϕ2 − mgctgα ˙ ∂r d dt Prima ecuatie Lagrange. dup˘ simplificarea prin m devine: ¸ a ˙ r 1 + ctg 2 α − rϕ2 + gctgα = 0 ¨ Repet˘m procedura pentru cea de-a doua ecuatie Lagrange: a ¸ ∂L = mrϕ ˙ ∂ϕ ˙ ∂L = mrϕ + mrϕ ˙˙ ¨ ∂ϕ ˙ ∂L = 0 ∂ϕ d dt Deoarece variabila ϕ nu intr˘ ˆ expresia functiei Lagrange: a ın ¸ ∂L ˙ = pϕ = mrϕ = Jz = const. Aceast˘ relatie a ¸ a ¸ permite reducerea ˆ a a unei variabile din ecuatia general˘ a ınc˘ ¸ a s a a ¸ mi¸c˘rii g˘site din ecuatia Lagrange pentru variabila r. ϕ= ˙ pϕ mr 153 .

Se presupune c˘ mi¸carea sistemului are loc doar a s ˆ planul figurii. S˘ se scrie ecuatiile Lagrange. La rˆndul ei. 3. y. ¸ ¸ a ¸ ¸ a ın 3. Se poate scrie: ın x1 y1 x2 y2 = = = = 0 y l sin θ y + l cos θ Energia cinetic˘ a sistemului este: a Ecin = 1 m1 y 2 + ˙ 2 1 ˙ m1 y 2 + = 2 1 ˙ ˙ m2 l2 θ2 cos2 θ + y − lθ sin θ ˙ 2 1 ˙ ˙˙ ˙ m2 y 2 + l2 θ2 − 2lθy sin θ 2 154 2 . Coordonatele generalizate ale sistemului sunt distanta m˘su¸ a rat˘ pe vertical˘ de la originea sistemului x ¸i unghiul de deviere a a s ˆ plan vertical θ.5).r 1 + ctg 2 α − ¨ 1 pϕ r m 2 + gctgα = 0 Ultima ecuatie obtinut˘ este o ecuatie diferential˘ ˆ variabila r. a ¸ Rezolvare: a. θ).5 Un pendul matematic cu masa m2 este suspendat de o bar˘ a rigid˘ ¸i foarte u¸oar˘ de lungimel. θ. a a ˙ ˙ b). S˘ se construiasc˘ lagrangeiana sistemului L = L(y. bara este prins˘ as s a a a at a de un corp de mas˘ m1 ag˘¸at de un resort cu constanta elastic˘ k a (vezi Fig. ın a).

3.k x m1 l m2 y Fig.5 Energia potential˘ se compune din contributia dat˘ de forta elas¸ a ¸ a ¸ tic˘ ce apare ˆ resortul deformat ¸i din cea determinat˘ de fortele a ın s a ¸ ¸ gravitationale: 1 2 U = − ky1 − m1 gy1 − m2 gy2 2 1 2 = ky − m1 gy − m2 g(y + l cos θ) 2 A¸adar functia Lagrange este: s ¸ 1 1 ˙˙ ˙ ˙ ˙ L = Ecin − U = m1 y 2 + m2 y 2 + l2 θ2 − 2lθy sin θ + 2 2 1 − ky 2 + m1 gy + m2 g(y + l cos θ) 2 155 .

b. descris de potentialul veca ¸ tor A(Ax . Ay . Az ) ¸i de potentialul scalar ϕ(r). Ecuatiile Lagrange sunt: ¸ d dt d dt ∂L ∂y ˙ ∂L ˙ ∂θ − ∂L = 0 ∂y ∂L − = 0 ∂θ Derivatele implicate ˆ aceste ecuatii sunt: ın ¸ ∂L ˙ ˙ = (m1 + m2 )y − m2 lθ sin θ ∂y ˙ d ∂L ¨ ˙ y = (m1 + m2 )¨ − m2 l(θ sin θ + θ2 cos θ) dt ∂ y ˙ ∂L = −ky + (m1 + m2 )g ∂y ∂L ˙ ˙ = m2 l(lθ − y sin θ) ˙ ∂θ d ∂L ¨ = m2 l2 θ − m2 l(¨ sin θ + y θ cos θ) y ˙˙ ˙ dt ∂ θ ∂L ˙˙ = −m2 lθy cos θ − m2 gl sin θ ∂θ Dup˘ ˆ a ınlocuirea corespunz˘toare se obtin urm˘toarele ecuatii: a ¸ a ¸ ¨ ˙ (m1 + m2 )(¨ − g) − m2 l(θ sin θ + θ2 cos θ) + ky = 0 y ¨ 1 ¨ θ + (g − y ) sin θ = 0 l 3. Functia Lagrange s ¸ ¸ 156 .6 Un corp de mas˘ m ˆ arcat cu sarcina electrica e se mi¸c˘ cu a ınc˘ s a viteza v ˆ ıntr-un cˆmp electromagnatic.

a a Rezolvare: Energia cinetic˘ a mi¸c˘rii este: a s a 3 Ecin = k=1 qk ˙ ∂L −L ∂ qk ˙ unde: ˙ q1 = x = v x ˙ q2 = y = v y ˙ ˙ q3 = x = v z ˙ ˙ Expresia dezvoltat˘ a functiei Lagrange se scrie sub forma: a ¸ L= Deoarece: ∂L = mvx + eAx ∂vx ∂L = mvy + eAy ∂vy ∂L = mvz + eAz ∂vz 157 m 2 2 2 v + vy + vz + e(vx Ax + vy Ay + vz Az ) − ϕ(r) 2 x .a acestei mi¸c˘ri este: s a L= mv 2 + ev · A − ϕ(r) 2 S˘ se determine energia cinetic˘ a particulei.

Din ecuatiile lui Hamilton rezult˘: ¸ a ∂H x = ˙ = 2ap ∂p ∂H = −2bx − c p = − ˙ ∂x Derivˆnd din nou prima relatie ¸i folosind-o pe a doua se elimin˘ a ¸ s a impulsul.H} Rezolvare: a. b.7 Se ¸tie c˘ functia Hamilton a unei particule este: s a ¸ H = ap2 + bx2 + cx unde x− coordonata particule. ¸ ¸ a s b) paranteza Poisson dintre lagrangeiana ¸i hamiltoniana sistemus lui {L. p− impulsul iar a. 158 . c− constante reale pozitive.expresia energiei cinetice devine: ∂L ∂L ∂L Ecin = vx + vy + vz −L ∂vx ∂vy ∂vz 2 2 2 = m vx + vy + vz + e(vx Ax + vy Ay + vz Az ) − m 2 2 2 − vx + vy + vz − e(vx Ax + vy Ay + vz Az ) + ϕ(r) 2 m 2 2 2 = v + vy + vz + ϕ(r) 2 x 3. S˘ se determine: a a) ecuatia diferential˘ de mi¸care a particulei.

p} = 4px{p.8 S˘ se deduc˘ legea de mi¸care a unui oscilator liniar armonic a a s de mas˘ m ¸i constant˘ elastic˘ k. ap + bx + cx} 2a {p2 . x} = Ca urmare: {p. x2 } = 8abpx + 4acp 3. H} ˙ ˙ 2 2 2 2a{p .Ecuatia diferential˘ a mi¸c˘rii este: ¸ ¸ a s a x + 4abx + 2ac = 0 ¨ b. ap2 } = a{p2 . p2 } = 0 Folosim urm˘toarele rezultate: a ∂p ∂x ∂p ∂x − =1 ∂p ∂x ∂x ∂p {p2 . x} {p2 . ap2 } + {p2 . x2 } + c{p2 . bx2 } + {p2 . x} = 2p {p2 . x}p = 2p{p. Functia Lagrange este conform definitiei: ¸ ¸ L = px − H = px − ap2 − bx2 − cx ˙ ˙ Vom folosi ˆ continuare propriet˘¸ile parantezelor Poisson. cu ajutorul formalismului a s a a 159 . x2 } = 2p{p. cx} 2a b{p2 . H} = 2a{p2 . x2 } = −2p{x2 . p} = −4px{x. ın at {L. x} + {p. H} = {2ap2 . H} = = = = deoarece: {px − H. H} = {px. x} = 4px {p. x} = p{p.

pe care s˘ o not˘m β. Rezolvare: Vom folosi ecuatia Hamilton-Jacobi: ¸ ∂S H+ =0 ∂t Functia Hamilton pentru un oscilator liniar armonic este: ¸ H= iar p2 kx2 + 2m 2 ∂S ∂x Revenim ˆ ecuatia Hamilton-Jacobi: ın ¸ p= 2 1 2m ∂S ∂x + kx2 ∂S + =0 2 ∂t ˆ Incerc˘m s˘ g˘sim solutia ecuatiei diferentiale separˆnd contribua a a ¸ ¸ ¸ a ¸ia care depinde doar de coordonat˘ de cea care depinde doar de t a timp. a a a 1 2m dS1 (x) dx 2 2 kx2 = β 2 dS2 (t) = −β dt + 160 .Hamilton-Jacobi. S = S1 (x) + S2 (t) Dup˘ verificarea solutiei rezult˘: a ¸ a 1 kx2 dS1 (x) dS2 (t) + =− 2m dx 2 dt Relatia este adev˘rat˘ doar dac˘ fiecare membru al ecuatiei este ¸ a a a ¸ egal cu o constant˘.

prin relatia: Q= Deci: Q = = √ 2m 2m 2 ∂ ∂β dx β− kx2 2 ∂S ∂β kx2 dx − βt 2 β− √ −t 161 . actiunea este.Dup˘ rezolvarea primei ecuatii rezult˘: a ¸ a dS1 (x) = dx dS1 (x) = S1 (x) = 2m β − 2m β − kx2 2 kx2 dx 2 kx2 dx + S10 2 2m β − Dup˘ rezolvarea celei de a doua ecuatie rezult˘: a ¸ a dS2 (t) = −βdt S2 (t) = −βt + S20 Ca urmare. Atunci se poate defini ¸i o nou˘ coordonat˘ de s a a ¸ a ¸ pozitie corespunz˘toare. pˆn˘ la o constant˘ S10 + S20 pe care o ¸ a a a consider˘m egal˘ cu zero: a a S= 2m β − kx2 dx − βt 2 Consider˘m c˘ β este o nou˘ coordonat˘ a sistemului care joac˘ a a a a a rol de impuls.

a ¸ ¸ 162 . a a a a a S˘ o not˘m cu γ. a a √ dx 2m =γ+t 2 kx2 β− 2 Dup˘ integrare se obtine: a ¸ m arcsin x k sin x sau: x= 2β sin k k (γ + t) m k 2β k 2β = γ+t k (γ + t) m = Constantele β. γ se determin˘ din conditiile initiale.Aceast˘ relatie se poate rearanja ¸i apoi integra ¸inˆnd cont de a ¸ s t a faptul c˘ noua coordonat˘ gereralizat˘ introdus˘ este o constant˘.

1 Aparatul matematic al Mecanicii cuantice Spatii liniar complexe ¸ Formalismul Mecanicii cuantice folose¸te teoria spatiilor Hilbert s ¸ ¸i a operatorilor liniari care actioneaz˘ ˆ aceste spatii. operatii care conduc tot la elemente ale ¸ multimii ¸i care satisfac anumite axiome (prezentate mai jos). Atˆt notatia cˆt ¸i denumirea se a ¸ a s 163 . Prin definitie.adunarea vectorilor ¸i ˆ cu numere complexe.1. ¸ s Elementele spatiului sunt notate cu ajutorul parantezelor ”| > ” ¸ care ˆ ıncadreaz˘ simboluri literare sau numerice.1 4. Vom s ¸ a ın ¸ prezenta ˆ continuare definitiile acestor concepte necesare pentru ın ¸ formularea principiilor Mecanicii cuantice. pentru care sunt definite ¸ a ¸ s ınmultirea ¸ dou˘ operatii fundamentale .Capitolul 4 Mecanica cuantic˘ a 4. un spatiu liniar (sau spatiu vectorial) este o ¸ ¸ ¸ multime de elemente. ¸i au primit dea s numirea de vectori ”ket”. denumite vectori.

datoresc lui Dirac. Fie doi vectori |ϕ1 > ¸i |ϕ2 > ai unui spatiu liniar. Prin operatia s ¸ ¸ de adunare, notat˘ cu ”+”, cei doi vectori sunt pu¸i ˆ coresa s ın s ¸ pondent˘ cu un al treilea vector |ϕ3 > al aceluia¸i spatiu, notat ¸a ¸ ınmultire cu un ¸ cu |ϕ3 >= |ϕ1 > +|ϕ2 >. Prin operatia de ˆ num˘r complex α, fiec˘rui vector |ϕ > ˆ corespunde un alt a a ıi vector al aceluia¸i spatiu, notat cu α|ϕ >. Operatiile de adunare s ¸ ¸ a vectorilor ¸i ˆ s ınmultire cu un num˘r satisfac urm˘toarele axiome: ¸ a a 1. Axiome referitoare la operatia de adunare a vecto¸ rilor • |ϕ1 > +|ϕ2 >= |ϕ2 > +|ϕ1 > (comutativitate) • (|ϕ1 > +|ϕ2 >) + |ϕ3 >= |ϕ1 > +(|ϕ2 > +|ϕ3 >) (asociativitate) • exist˘ vectorul nul, notat |0 >, cu proprietatea |ϕ > +|0 >= a |ϕ > s • pentru orice element |ϕ > exist˘ un element, notat |ϕop > ¸i a numit opusul s˘u, astefl ˆ at |ϕ > +|ϕop >= |0 > a ıncˆ 2. Axiome referitoare la operatia de ˆ ¸ ınmultire a vecto¸ rilor cu numere •ˆ ınmultirea cu num˘rul 1 se face astfel: 1|ϕ >= |ϕ > ¸ a •ˆ ınmultirea cu un produs de numere este dat˘ de: (αβ)|ϕ >= ¸ a α(β|ϕ >) 164

3. Axiome referitoare la combinarea celor dou˘ operatii a ¸ • (α + β)|ϕ >= α|ϕ > +β|ϕ > • α(|ϕ1 > +|ϕ2 >) = α|ϕ1 > +α|ϕ2 > Mention˘m ˆ continuare urm˘toarele consecinte ale axiomelor, ¸ a ın a ¸ de care se va face uz ˆ utilizarea elementelor spatiilor liniare: ın ¸ • vectorul zero |0 > este unic • prin ˆ ınmultirea cu num˘rul 0 se obtine vectorul nul: 0|ϕ >= ¸ a ¸ |0 > • vectorul opus fiec˘rui element |ϕ > este dat de relatia: |ϕop >= a ¸ (−1)|ϕ >= −|ϕ > • prin ˆ ınmultirea vectorului nul |0 > cu orice num˘r, se obtine ¸ a ¸ ˆ ıntotdeauna vectorul nul: α|0 >= |0 > Prin definitie, dou˘ spatii vectoriale sunt izomorfe dac˘ ˆ ¸ a ¸ a ıntre ele se poate stabili o corespondent˘ biunivoc˘, ˆ a¸a fel ˆ at, dac˘ ¸a a ın s ıncˆ a ¸ ¸ ın |ϕ1 >, |χ1 >, doi vectori ce apartin spatiului vectorial V1 sunt ˆ s ¸ ¸ corespondent˘ cu vectorii |ϕ2 > ¸i |χ2 > ce apartin spatiului V2 , ¸a atunci ˆ corespondent˘ biunivoc˘ sunt ¸i elementele α|ϕ1 > cu ın ¸a a s s α|ϕ2 > ¸i |ϕ1 > +|χ1 > cu |ϕ2 > +|χ2 >. De asemenea, se spune c˘ o multime (finit˘ sau infinit˘) de veca ¸ a a tori subˆntinde un spatiu S al unui spatiu vectorial, dac˘ a ¸ ¸ a orice vector din S este o combinatie liniar˘ de vectori din aceast˘ ¸ a a 165

multime. Notiunea cea mai important˘ ˆ ¸ ¸ a ıntr-un spatiu liniar este ¸ cea de dependent˘ liniar˘. Un set de k vectori este liniar¸a a independent dac˘ egalitatea: a
k

αi |ϕi >= |0 >
i=1

(4.1)

implic˘ αi = 0, i = 1, k. Dac˘ ˆ egalitatea (4.1.1) nu toare nua a ın ¸ merele αi sunt nule, atunci vectorii |ϕi > sunt liniari-dependenti. Conform acestei definitii, orice multime de vectori care contine ¸ ¸ ¸ vectorul nul |0 > formeaz˘ un sistem de vectori liniar-dependenti. a ¸ Dac˘ ˆ a ıntr-un spatiu vectorial nu se pot g˘si mai mult de n vectori ¸ a liniari-independenti, spatiul este prin definitie n-dimensional. ¸ ¸ ¸ Tot prin definitie, orice set de n vectori liniari-independenti ˆ ¸ ¸ ıntrun spatiu n-dimensional formeaz˘ o baz˘ a spatiului. Se demon¸ a a ¸ streaz˘ c˘ orice vector |ψ > al spatiului se poate exprima (ˆ mod a a ¸ ın unic) ca o combinatie liniar˘ de vectorii |e1 >, |e2 >, ......|en > ai ¸ a unei baze date a spatiului: ¸
n

|ψ >=
k=1

ck |ek >

(4.2)

Un exemplu simplu ˆ constituie spatiul notat cu C n , prototipul ıl ¸ tuturor spatiilor finit-dimensionale, ale c˘rui elemente sunt ¸ a totalitatea seturilor de n numere complexe (n fixat). Este comod s˘ se plaseze cele n numere ˆ a ıntr-o coloan˘, de exemplu: a     y1 x1  .   .  |y >=  .  (4.3) |x >=  .  . . xn yn 166

Prin definitie, vectorii de tipul considerat se adun˘ dup˘ regula: ¸ a a   x1 + y1  x2 + y2    |x > +|y >≡  (4.4)  . .   . xn + yn ¸i se ˆ s ınmultesc cu un num˘r complex α dup˘ regula: ¸ a a   αx1  αx2    α|x >=  .   .  . αxn Cea mai simpl˘ baz˘ ˆ acest spatiu o formeaz˘ vectorii: a a ın ¸ a      1 0 0  0   1   0       0   0   |e1 >=   |e2 >=   ..........|en >=  0  .   .   .  .   .   . . . . 0 0 1      (4.6)  

(4.5)

ˆ formula de descompunere (4.2) a unui vector oarecare dup˘ In a vectorii bazei (4.6), coeficientii sunt chiar numerele xk (k = 1, n). ¸ ¸ Spatiul C n este important deoarece toate spatiile complexe n¸ dimensionale sunt izomorfe cu spatiul C n . ¸

4.1.2

Spatii unitare ¸i spatii Hilbert ¸ s ¸

Un spatiu unitar (sau euclidian) este un spatiu vectorial ˆ ¸ ¸ ın care este definit produsul scalar. Not˘m deocamdat˘ produsul a a s ¸ scalar al vectorilor |ϕ1 > ¸i |ϕ2 > prin (|ϕ1 >, |ϕ2 ). Prin definitie, 167

α1 |ϕ1 > +α2 |ϕ2 >) = α1 (|ϕ3 >. Dac˘ se combin˘ propriet˘¸ile a treia cu a doua. |ϕ >) (4. |ϕ3 >) + α2 (|ϕ2 > . |ϕ2 >) = 0 (4. |ϕ) = 0 ↔ |ϕ >= |0 > • (|ϕ >.produsul scalar este num˘rul complex asociat unei perechi ora donate de vectori ¸i care satisface axiomele: s • (|ϕ >. spatiul euclidian este un spatiu normat.7) deci. |ϕ3 >) Definim norma (sau lungimea unui vector) num˘rul real: a ||ϕ|| = (|ϕ >. |χ >) = (|χ >.8) iar o multime de vectori constituie un sistem ortogonal de vec¸ tori dac˘ oricare doi vectori din multime sunt reciproc ortogonali. Doi vectori ai unui ¸ ¸ spatiu unitar sunt ortogonali dac˘: ¸ a (|ϕ1 >. |ϕ1 >) + α2 (|ϕ3 > . |ϕ >)∗ (∗ reprezint˘ complex conjugatul a unei m˘rimi) a • (|ϕ3 >. |ϕ2 >) A treia proprietate exprim˘ liniaritatea produsului scalar ˆ al a ın doilea factor. iar norma este finit˘. a a at rezult˘ antiliniaritatea produsului scalar ˆ primul factor: a ın ∗ • (α1 |ϕ1 > +α2 |ϕ2 >. |ϕ) > 0 pentru orice |ϕ >= |0 >. |ϕ3 >) = α∗ (|ϕ1 >. a ¸ Un sistem ortogonal de vectori este un sistem ortonormat dac˘ a fiecare vector din sistem este normat. (|ϕ >. a 168 .

. |χ > −|ψ >) (4. |y >≡ k=1 x∗ yk k (4.12) 169 . . |χ >)| ≤ ||ϕ|| ||χ|| (4.      (4.O proprietate fundamental˘ a produsului scalar o constituie inea galitatea Schwarz-Cauchy: |(ϕ >. numit spatiul euclidian n-dimensional.9) semnul egal realizˆndu-se dac˘ ¸i numai dac˘ vectorii |ϕ > ¸i |χ > a as a s sunt liniar-dependenti.10) deci orice spatiu unitar este ¸i un spatiu metric. definind disIn ¸ s a tanta dintre doi vectori |χ > ¸i |ψ > prin: ¸ s d ≡ ||χ − ψ|| = (|χ > −|ψ >. ¸ ˆ spatiul unitar se poate introduce ¸i o metric˘. ¸ s ¸ ın ¸ Spatiul C n (definit ˆ paragraful anterior) devine un spatiu uni¸ tar. prin introducerea ¸ produsului scalar: n (|x >.11) Un spatiu important pentru mecanica cuantic˘ este spatiul eu¸ a ¸ clidian format din totalitatea seturilor num˘rabile de o infinitate a de numere complexe de forma:    |x >=   x1 x2 x3 .

.. .14) Vectorii |e1 >. pentru care: a ∞ −∞ |f (x)|2 dx < ∞ (4. produsul scalar este definit prin: In ¸ (f.13) k=1 Suma a doi vectori ¸i produsul unui vector cu un num˘r complex s a n se definesc la fel ca ˆ spatiul C .. iar produsul scalar este definit ın ¸ prin: ∞ (|x >. un interes deosebit ˆ prezint˘ spatiul liniar infinitıl a ¸ dimensional format din toate functiile complexe continue f (x) ¸ definite pe axa real˘.pentru care : ∞ |xk |2 < ∞ (4. |y >) ≡ k=1 x∗ yk k (4.. care au numai unul din numerele din set egal cu 1 ¸i celelalte sunt egale cu zero... Elementele sale sunt functii continue de trei variabile ¸ 170 ..15) ˆ acest spatiu. ¸ De asemenea.16) ˆ descrierea dat˘ de Mecanica cuantic˘ unei particule f˘r˘ spin In a a aa se folose¸te spatiul functiilor de und˘.. g) ≡ ∞ −∞ f ∗ (x)g(x)dx (4. un spatiu unitar infinits ¸ ¸ a ¸ dimensional. formeaz˘ o baz˘ a s a a spatiului. |e2 >.

.2): ¸ ∞ |ψ >= n=1 cn |en > 171 (4. . t).|en >. Dat˘ fiind o baz˘ ortonormat˘ {|en >}n=1 . (definiti s prin relatia 4. ¸ a ¸ Spatiul functiilor de und˘. |e3 >.. .. t) ≡ ψ(x. z..18) (4. putem deza a a volta orice vector al spatiului Hilbert dup˘ vectorii bazei (vezi ¸ a relatia 4. dar poate fi pus ˆ ¸ ıntr-o leg˘tur˘ strˆns˘ a a a a cu un spatiu Hilbert (prin ˆ ¸ ınlocuirea integralei Riemann cu integrala Lebesgue). Un astfel de sistem ortonor¸ ¸ mat ¸i complet de vectori |e1 >. astfel ˆ at.6) este denumit ¸i baz˘ ortonormat˘ a spatiului ¸ s a a ¸ ∞ Hilbert.17) Un spatiu unitar (euclidian) infinit-dimensional este. |e2 >. ˆ Intr-un spatiu Hilbert un sistem ortonormat de vectori este un ¸ sistem complet de vectori dac˘ singurul vector ortogonal pe a toti vectorii setului este vectorul nul. un spatiu Hilbert dac˘ el este ¸i un spatiu complet. prin defi¸ nitie. φ) ≡ ψ ∗ φdV (4.. ˆ continuare vom utiliza denimirea ıncˆ ın ¸ ¸ a de spatiul Hilbert al functiilor de und˘. de interes pentru Mecanica cuantic˘..spatiale ¸i una temporal˘ ψ(r. y. ¸ ¸ a a nu este un spatiu complet. t)|2 dV < ∞ iar produsul scalar a dou˘ functii este definit prin: a ¸ (ψ. functii diferentia¸ s a ¸ ¸ bile ¸i integrabile ˆ modul p˘trat: s ın a |ψ(r. ¸ ¸ a s ¸ adic˘ dac˘ orice ¸ir Cauchy al s˘u tinde c˘tre un element limit˘ a a s a a a apartinˆnd spatiului.19) .

ˆ vom ¸a a ¸ ıl ˆ nota A: ˆ |ψ >= A|ϕ > ˆ sau |ψ >= |Aϕ > (4.22) Vom presupune ˆ continuare c˘ operatorii cu care lucr˘m sunt ın a a definiti ˆ ˆ ¸ ın ıntreg spatiul liniar.unde coeficientii cn sunt definiti prin produsul scalar: ¸ ¸ cn = (|en >. Ace¸tia se definesc prin relatia: s ¸ ˆ ˆ ˆ B(c1 |ϕ1 > +c2 |ϕ2 >) = c∗ B|ϕ1 > +c∗ B|ϕ2 > 1 2 172 (4. In s a ıntˆ s lizarea operatorilor antiliniari.20) |cn |2 (4.7) se poate scrie atunci: ||ψ|| = n=1 2 ∞ (4.24) . ¸ Prin definitie. un operator ˆ ¸ ıntr-un spatiu liniar pune ˆ corespon¸ ın dent˘ fiec˘rui vector al spatiului un alt vector al acestuia.3 Operatori liniari. un operator este liniar dac˘: ¸ a ˆ ˆ ˆ A(c1 |ϕ1 > +c2 |ϕ2 >) = c1 A|ϕ1 > +c2 A|ϕ2 > (4.1. ¸i |ϕ2 > ¸i orice numere complexe c1 ˆ Mecanica cuantic˘ se ˆ alnesc ¸i probleme care cer uti¸i c2 . |ψ >) Norma vectorului |ψ > (4.23) s s pentru orice vectori |ϕ1 >. Operatii cu operatori ¸ liniari Prin definitie.21) 4.

Orice operator liniar transform˘ vectorul nul |0 > ˆ el ˆ si: a ın ınsu¸ ˆ A|0 >= |0 > (4. notat˘ C = AB ¸i definit˘ ¸ a ˆ a prin: ˆ ˆ ˆ C|ϕ >= A(B|ϕ >) 173 (4. pentru orice ¸ vector |ϕ > 0 0|ϕ • operatorul zero ˆ cu actiunea ˆ >= |0 >. al c˘ror rezul¸ a tat este tot un operator liniar.28) . ¸i anume: s ˆ s ˆ ˆ ˆ s a ˆ a • suma a doi operaori A ¸i B. ˆ fiecare spatiu liniar sunt definiti urm˘torii operın ¸ ¸ a atori liniari particulari: ˆ ˆ • operatorul unitate I cu actiunea I|ϕ >= |ϕ >. pentru orice ¸ vector |ϕ > Cu operatorii liniari se pot efectua trei operatii.25) De asemenea.27) ˆs ˆ ˆˆ s •ˆ ınmultirea a doi operatori A ¸i B.26) ınmultirea unui operator cu un num˘r complex λ. notat˘ ¸ a a •ˆ ˆ = λA ¸i definit˘ prin modul de actiune: ˆs C a ¸ ˆ ˆ C = λ(A|ϕ >) (4. notat˘ C = A + B ¸i definit˘ prin modul de actiune: ¸ ˆ ˆ ˆ C|ϕ >= A|ϕ > +B|ϕ > (4.

ˆ notatia Dirac se scrie: produsul scalar (|ϕ >. Conform acestei relatii s ¸ ¸ de definitie. A|ψ >) =< ϕ|A|ψ >=< ϕ|(A|ψ >) 174 (4. a a ¸ ¸ diferiti de vectorul |0 >. A ın tator a doi operatori liniari: ˆ ˆˆ ˆˆ ˆ ˆ C ≡ AB − B A ≡ [A.30) nu exist˘. ın a ˆ ˆ Dac˘ pentru un operator liniar A exist˘ un alt operator B cu a a proprietatea: ˆˆ ˆˆ ˆ AB = B A = I (4. ˆ general. inversul inversului unui operator este chiar operatorul ˆ si: ınsu¸ ˆ ˆ (A−1 )−1 = A (4. |ϕ >= |0 >↔ A operator singular (4.Ordinea factorilor ˆ ıntr-un produs de operatori este important˘ a ˆB = B A. se zice c˘ a ¸ a a ˆ este singular. Se introduce operatorul comuˆ ˆˆ deoarece. iar operatorul a ˆ ˆ B se nume¸te inversul operatorului A.32) ˆ Fie un operator liniar A ce actioneaz˘ ˆ ¸ a ıntr-un spatiu unitar ¸i fie ¸ s ˆ >) care.30) ˆ atunci se spune c˘ operatorul A este nesingular. pe care actiunea operatorului ˆ trans¸ ¸ ıi form˘ ˆ vectorul |0 >: a ın ˆ ˆ A|ϕ >= |0 >. B] (4. A|ψ ın ¸ ˆ ˆ ˆ (|ϕ >.31) ˆ Dac˘ operatorul B cerut de relatia (4. O caracteristic˘ a unui operator sinoperatorul A a gular este aceea c˘ exist˘ unul sau mai multi vectori ai spatiului.29) notat cu ajutorul unor paranteze drepte ¸i care joac˘ un rol ims a portant ˆ Mecanica cuantic˘.33) .

35) ˆ s unde operatorul A+ se nume¸te adjunctul (conjugatul) operaˆ Operatorul adjunct A+ are urm˘toarele propriet˘¸i: ˆ a at torului A. • • • • ˆ ˆ (A+ )+ = A + ˆ ˆ ˆ ˆ (A + B) = A+ + B + ˆ ˆ + = λ∗ A+ λA) ˆ ˆ (AB)+ = B + A+ Operatorii care se bucur˘ de proprietatea a ˆ ˆ A = A+ se numesc operatori autoadjuncti sau hermitici.36) ˆ a Se observ˘ c˘ actiunea operatorului A d˘ un vector proportional a a ¸ ¸ cu |u >. |ψ >) (4. ¸ 175 . Pe baza teoremei s lui Riesz se poate scrie egalitatea: ˆ (|ϕ >. coeficientul de proportionalitate fiind < v|ϕ >. |u > ¸i |v > ˆ ¸ s ıntr-un spatiu Hilbert ¸ ˆ ¸i fie un operator liniar A definit prin modul de actiune asupra s ¸ unui ”ket” |ϕ >. prin intermediul vectorilor ”ket” fixati: ¸ ˆ A|ϕ >≡< v|ϕ > |u > (4.34) Se observ˘ c˘ prin aceast˘ egalitate se stabile¸te o corespondent˘ a a a s ¸a ˆ ıntre doi vectori ”ket” pe care o vom nota: ˆ |χ >= A+ |ϕ > (4.unde vectorul ” < ϕ|” se nume¸te vector ”bra”. ¸ Fie doi vectori ”ket” fixati. A|ψ >) = (|χ >.37) (4.

Avˆnd ˆ vedere aceast˘ ultim˘ a a ın a a relatie precum ¸i notatia pentru produsul scalar (4. actiunea operatorului A transform˘ vectorul ”bra” < ψ| a ¸ a ˆ ıntr-un vector proprotional cu < v|.40) (4. ˆ particular.4 Operatori unitari ˆˆ ˆ ˆ ˆ U U + = U +U = I (4. caracteristic˘ oric˘rui operator ¸a a a de proiectie: ¸ ˆ ˆ2 Pu = Pu (4. operatorul: s ın ˆ Pu =< u|u > cu < u|u >= 1 (4. coeficientul de proportiona¸ ¸ litate fiind num˘rul < ψ|u >. operatorii unitari sunt operatori nesingulari ¸ (vezi paragraful precedent) iar inversul lor coincide cu adjunctul lor: ˆ ˆ U −1 = U + 176 (4. Acest operator se bucur˘ a de proprietatea de idempotent˘.ˆ Vom considera ˆ continuare actiunea operatorului A asupra unui ın ¸ vector ”bra” |ψ >: ˆ < ψ|A =< ψ|u >< v| (4.42) ˆ Prin definitie un operator U este unitar dac˘: ¸ a Conform definitiei.41) 4.39) ¸i se nume¸te proiectorul pe subspatiul unidimensional subˆntins s s ¸ a de vectorul |u > sau de vectorul < u|. apare ¸ s ¸ ˆ adecvat˘ notarea operatorului A prin: a ˆ A = |u >< v| Se define¸te.43) .33).1.38) ˆ adic˘.

Dac˘ unei aceleia¸i valori proprii a ˆ a s ıi 177 .1. pentru a defini multimea operatorului A.45) define¸te orice vector propriu pˆn˘ la un factor multiplicativ arbitrar.5 Problema cu valori proprii asociat˘ unui a operator hermitic ˆ Fie un operator liniar A. definit ˆ ıntr-un spatiu Hilbert. num˘rul a (ˆ general complex) este valoarea pro¸ a ın ˆ prie a operatorului A dac˘ exist˘ un vector al spatiului Hilbert a a ¸ |u >= |0 > care satisface ecuatia: ¸ ˆ A|u >= a|u >.45) este suplimen¸ tat˘ cu unele conditii restrictive asupra vectorilor. s ¸ s a a Ecuatia (4.45) s Vectorul |u > se nume¸te vector propriu (sau caracteristic) al ˆ ˆ aplicatiile concrete. ecuatia (4. Multimea valorilor proprii este numit˘ spectrul valorilor pro¸ a prii ale operatorului. |u >∈ spatiului Hilbert ¸ (4.Proprietatea fundamental˘ a operatorilor unitari este aceea de a conservare a produsului scalar: ˆ < ϕ1 |ϕ2 >=< U ϕ1 |U ϕ2 > De asemenea sunt adev˘rate urm˘toarele propriet˘¸i: a a at • produsul dintre un num˘r complex λ ¸i un operator unitar este a s un operator unitar numai dac˘ |λ| = 1 a • produsul a doi operatori unitari este ˆ ıntotdeauna un operator unitar (4. In ¸ ¸ vectorilor proprii ai unui operator. numite conditii a ¸ ¸ de regularitate ¸i care sunt precizate pentru fiecare caz concret. Prin ¸ definitie.44) 4.

valoarea ¸ ¸ proprie este degenerat˘. Spectrul valorilor proprii ale operaˆ torului A ce satisface ecuatia cu valori proprii (4. a ˆ Mecanica cuantic˘ vom ˆ alni problema cu valori proprii nuIn a ıntˆ ˆ ˆ In ¸ mai pentru operatori hermitici (A = A+ ).45) poate fi ¸i ¸ s un spectru mixt. iar num˘rul vectorilor proprii liniara a independenti reprezint˘ ordinul degener˘rii valorii proprii. ecuatia (4.46) • vectorii proprii corespunz˘tori la valori proprii diferite sunt ora togonali ˆ Dac˘ spectrul valorilor proprii ale operatorului A const˘ din vala a ori proprii pentru care exist˘ vecin˘¸i ˆ care nu se g˘sesc alte a at ın a ˆ valori proprii.45) are urm˘toarele dou˘ propriet˘¸i importante: a a at • valorile proprii ale operatorilor hermitici sunt numere reale ¸i s sunt date de relatia: ¸ a= < u|A|u > < u|u > (4.corespund mai multi vectori proprii liniar-independenti. adic˘ un spectru format din portiuni de speca ¸ tru discret ¸i din portiuni de spectru continuu (portiuni pentru s ¸ ¸ care ˆ vecin˘tatea oricˆt de mic˘ a unei valori proprii se g˘sesc ın a a a a 178 . numit subspatiul asociat valorii proprii a a c˘rui ¸ ¸ a dimensiune coincide cu ordinul degener˘rii valorii proprii a. a Multimea vectorilor proprii ”ket” care satisface ecuatia cu val¸ ¸ ori proprii (4. atunci spectrul valorilor proprii ale operatorului A este un spectru discret. ˆ acest caz. a ıi atunci valoarea proprie este nedegenerat˘.45) pentru o aceea¸i valoare proprie a formeaz˘ un s a subspatiu. Da¸ a a c˘ unei valori proprii ˆ corespunde un singur vector propriu.

referitoare la problema cu a valori proprii ˆ sens generalizat. Vom nota prin |nr > a sau cu |unr >.) vectorii proprii corespunz˘tori valorii proprii a a(α).. urm˘toarele rezultate extrem de imaa ¸ a portante pentru Mecanica cuantic˘. n = 1. . Indicele s este folosit pentru a descrie degenerarea care ˆ ın spectrul continuu este ˆ general de ordin infinit. degenerat˘ de ordin gn . Vom nota cu a a |αs > (s = 1... ... 2. vectorii proprii corespunz˘tori valorii a a proprii an .. Cel de-al doilea indice r apare ori de cˆte ori valoarea proprie este degenerat˘. ei s ¸ ¸ ın pot satisface o conditie e ortonormare ˆ sens generalizat. a ¸ pentru c˘ valorile proprii sunt degenerate. Ad179 . ˆ spectrul discret ın • a(α) (α1 ≤ α ≤ α2 ) ˆ spectrul continuu Vectorii proprii se caracterizeaz˘ de obicei prin mai multi indici. pentru un operator hermitic: ın • valorile proprii sunt reale ¸i formeaz˘ ˆ general un spectru s a ın mixt • vectorii proprii corespunz˘tori la valori proprii din portiunea a ¸ discret˘ au norma finit˘ ¸i deci apartin spatiului Hilbert a as ¸ ¸ • vectorii proprii corespunz˘tori la valori proprii din portiunea a ¸ continu˘ a spectrului nu au norma finit˘. 2. deci nu apartin spatiului a a ¸ ¸ Hilbert ˆ conformitate cu cele trei afirmatii anterioare vom adopta urIn ¸ m˘toarele notatii pentru valorile proprii: a ¸ ın • an . . ın De¸i vectorii proprii ai spectrului continuu nu pot fi normati.. 2.. r = 1.gn .ˆ ıntotdeauna o infinitate de alte valori proprii). Admitem f˘r˘ demonstratie.

prin alegerea convenabil˘ a unui factor ın a multiplicativ ˆ expresia fiec˘rui vector propriu.47) ceea ce ˆ ınseamn˘ c˘. Ace¸ti operatori vor fi denumiti s ¸ 180 .1.mitem urm˘toarele propriet˘¸i de ortonormare ale vectorilor proa at prii ai unui operator hermitic: • ˆ spectrul discret ın < nr|n r >= δnn δrr (4. Proprietatea (4. pe de-o parte vectorii proprii corespunz˘tori a a a la valori proprii diferite sunt ortogonali ¸i c˘ vectorii proprii au s a norma finit˘ (care poate fi f˘cut˘ 1).48) • ˆ spectrul continuu.49) ¸ unde δ(α − α ) este functia lui Dirac (vezi Anexa B). iar pe de alt˘ parte vectorii a a a a proprii corespunz˘tori la aceea¸i valoare proprie pot fi ˆ a s ıntotdeauna ale¸i ortogonali ˆ s ıntre ei • orice vector propriu corespunz˘tor unei valori proprii din speca trul discret este ortogonal pe un vector propriu corespunz˘tor unei a valori proprii din spectrul continuu: < nr|αs >= 0 (4.6 Observabile Vom considera ˆ continuare operatorii hermitici care admit un ın sistem complet de vectori proprii. ˆ sens generalizat.49) se nume¸te proprietatea de ortonormare ˆ scara s ın parametrului s. se poate asigura ın a valabilitatea relatiei: ¸ < αs|α s >= δss δ(α − α ) (4. ın 4.

51) .¸i observabile.sistemul cuantic ascult˘ ¸ ¸a a de legi statistice.). pozitia. Starea unui s a sistem cuantic se manifest˘ ˆ rezulutatele pe care le obtinem a ın ¸ a la m˘surarea observabilelor sale. s > dα (4. s Observatie: m˘rimile care pot fi m˘surate pentru o particul˘ ¸ a a a cuantic˘ (sau sistem cuantic) sunt denumite m˘rimi fizice sau a a m˘rimi observabile (impulsul. ena ¸ ergia.. momentul magnetic.50) unde coeficientii dezvolt˘rii sunt dati de relatiile: ¸ a ¸ ¸ cnr =< nr|ψ > cαs =< αs|ψ > 181 (4. nu este ˆ ampl˘toare (vezi prin¸ ıntˆ a cipiul II al Mecanicii cuantice). R˘spunsul obtinut la m˘surarea unei observabile nu este univoc a ¸ a determinat de conditiile de experient˘ . Statisticele observabilelor unui sistem cuantic sunt singurele propriet˘¸i ale sale pe care le putem determina at experimental. ˆ Faptul c˘ un operator hermitic A admite un sistem complet de a vectori proprii permite dezvoltarea oric˘rui vector |ψ > al spatiua ¸ lui Hilbert ˆ forma generalizat˘ (spectrul mixt): ın a ∞ gn |ψ >= n=1 r=1 cnr |n. momentul cinetic. starea unui sistem cuantic se identific˘ a cu totalitatea statisticilor observabilelor sistemului.. Coincidenta denumirilor pentru m˘rimile fizice ¸i pentru opera¸ a s torii hermitici amintiti mai sus. r > + α2 ∞ α1 s=1 cαs |α. Ele sunt de obicei m˘rimi cu care a oper˘m ¸i clasic ¸i pe care le m˘sur˘m folosind aparate macroa s s a a scopice. Deci. deci le determin˘m ˆ urma interactiei dintre un sistem a ın ¸ cuantic ¸i un sistem care ascult˘ de legile clasice.

s a a a ˆ B ecuatiei precedente.54) vectorul propriu unic care-i corespunde trebuie s˘ fie vector proa ˆ Intr-adev˘r. dac˘ aplic˘m operatorul priu ¸i pentru operatorul B. (4.50) vom ajunge la o relatie im¸ ın ¸ ¸ portant˘: a ∞ gn |nr >< nr| + n=1 r=1 α2 ∞ α1 s=1 ˆ |αs >< αs| = I (4.51) ˆ relatia (4.29). Dac˘ C ¸ a numesc compatibile.52) ceea ce exprim˘ relatia de completitudine a sistemului de veca ¸ ˆ tori proprii ai operatorului A. a a Conform acestei teoreme.53) ˆs ˆs ˆ Fie dou˘ observabile A ¸i B ¸i fie C comutatorul acestora definit a ˆ = 0. atunci observabilele se conform relatiei (4. vom obtine. pe baza comut˘rii: ¸ ¸ a ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ B(A|a >) = A(B|a >) = aB|a > 182 (4. iar dac˘ C = 0 observabilele se numesc a ˆ incompatibile. P˘tratul normei vectorului |ψ > a este dat de relatia Bessel: ¸ ∞ gn < ψ|ψ >= n=1 r=1 |cnr | + 2 α2 ∞ α1 s=1 |cαs |2 dα (4. Pentru aplicatiile Mecanicii cuantice este de¸ osebit de important˘ urm˘toare teorem˘: conditia necesar˘ ¸i a a a ¸ as ˆ s ˆ a suficient˘ ca dou˘ observabile A ¸i B s˘ comute este ca a a ele s˘ admit˘ un sistem complet comun de vectori proprii. Dac˘ vom a a at a ˆ ınlocui relatia (4.dup˘ cum rezult˘ din propriet˘¸ile de ortonormare. ˆ cazul particular ˆ care o valoare ın ın ˆ este nedegenerat˘ proprie a operatorului A a ˆ A|a >= a|a >.55) .

57) un sistem complet ortonormat de vectori din acest spatiu. Cona siderˆnd ˆ a mai multe observabile compatibile dou˘ cˆte dou˘ a ıns˘ a a a ˆ ˆ ˆ A. |e2 >..1. |e3 >. b.. B. C.7 Reprezentarea matricial˘ a vectorilor ¸i a s operatorilor |e1 >. 4. c......57) nu este num˘rabil˘.56) Dac˘ valorile proprii a ¸i b sunt degenerate.. .. .. observabilele A. . Completitudinea ın ¸ a a 183 . rezult˘: a a a ˆ B|a >= λ|a > (4.. ale ¸ operatorilor corespunde un vector propriu comun unic |abc >.. a ¸ a a ˆ ˆ ˆ ¸ a Prin definitie..58) Relatiile pe care le vom stabili se pot generaliza u¸or la cazul ¸ s ˆ care multimea (4... iar conditia de ortonormare se va scrie: a a ¸ < ei |ek >= δik (4.. vectorii proprii ai a s celor doi operatori nu sunt univoc determinati ¸i deci nici sistemul ¸ s complet de vectori din teorem˘ nu este univoc determinat. . formeaz˘ un sistem complet de observabile dac˘: a • oricare doi dintre operatori comut˘ (observabile compatibile) a • la oricare combinatie de valori proprii fixate a.|en >. C. Fie un spatiu unitar ¸i fie ¸ s (4.. B. se poate ajunge ˆ situatia ˆ care vectorii proprii ın ¸ ın comuni s˘ fie univoc determinati (pˆn˘ la factori multiplicativi). pentru c˘ a este valoare proprie nedegenerat˘.57) este a ¸ num˘rabil˘.deci... Pen¸ tru simplificare vom considera c˘ multimea de vectori (4.

Relatia (4. ˆ forma: ın ∞ |ψ >= n=1 cn |en > cn =< en |ψ > (4. .59) Orice vector al spatiului unitar poate fi descompus. .63) 184 .61) a ın Se spune c˘ numerele cn caracterizeaz˘ vectorul |ψ > ˆ rea prezentarea sistemului complet de vectori {en }∞ .52) aplicat˘ ˆ acest a ¸ a ın caz: ∞ ˆ |en >< en | = I n=1 (4.62) scris˘ cu ajutorul vectorului ”bra” < ψ| este: ¸ a ∞ < ψ| = n=1 c∗ < en | n (4.62)  3  .57) se manifest˘ prin relatia (4. dup˘ vectorii ¸ a bazei.sistemului (4. ˆ cazul infinita ın merele cn se plaseaz˘ ˆ dimensional:   c1  c2    |ψ >=  c  (4.60) Cunoa¸terea vectorului |ψ > este echivalent˘ cu cunoa¸terea tus a s turor numerelor cn : |ψ >↔ {cn }∞ n=1 (4. Nun=1 a ıntr-o coloan˘ care are forma.

65) are expresia cunoscut˘: a  d1   < ψ|ϕ >= (c∗ c∗ .. rezult˘: a ˆ Akn =< ek |A|en > 185 (4..68) ..... Actiunea sa asupra oric˘rui ¸ a vector este determinat˘ de actiunea asupra vectorilor unui sistem a ¸ complet de vectori.52). vectorul < ψ| este caracterizat ˆ reprezentarea {|en >}∞ ın n=1 ∗ prin coeficientii cn .  (4. dac˘ se ¸ine cont de conditia de ortonormare (4.58)....)  d2  1 2 .) 1 2 3 Produsul scalar a doi vectori |ψ > ¸i |ϕ > s ∞ ∞ (4. . care pot fi convenabil plasati ˆ ¸ ¸ ıntr-o matricelinie (infinit˘ ˆ general): a ın < ψ| = (c∗ c∗ c∗ . atunci actiunea operatorului A este: ¸ ˆ A|en >= k Akn |ek > (4..64) |ψ >= n=1 cn |en > |ϕ >= n=1 dn |en > (4.deci. Dac˘ vom considera acest sistem ca fiind a ˆ sistemul ortonormat (4. .67) unde numerele Akn se numesc elementele de matrice ale oˆ ın peratorului A ˆ reprezentarea sistemului complet de vectori ∞ ¸ a t ¸ {|ek >}k=1 .66) ˆ Fie un operator liniar oarecare A. Din ultima relatie.

.73) .... d1  d2   A21 A22 .   ˆ A ↔  A21 A22 . . Sunt valabile urm˘toarele propriet˘¸i: a at • relatiilor algebrice dintre vectori (”ket” sau ”bra”) le corespund ¸ acelea¸i relatii ˆ s ¸ ıntre matricile asociate • orice ecuatie vectorial˘ ¸ a ˆ |ϕ >= A|ψ > cu |ψ >= n (4.. . .   c2   =   . .. .. adic˘ cu egalit˘¸ile: a at dk = n (4.70) cn |en > |ϕ >= k dk |ek > este echivalent˘ cu ecuatia matricial˘: a ¸ a      c1 A11 A12 . .  (4... . ...71) Akn cn (4....72) • relatiilor algebrice ˆ ¸ ıntre operatori: ˆ ˆ ˆ C =A+B ˆ ˆ C = aA 186 ˆ ˆˆ C = AB (4.. ...Totalitatea numerelor Akn se plaseaz˘ ˆ a ıntr-o matrice p˘tratic˘ cu a a o infinitate de linii ¸i coloane: s   A11 A12 .69) .

79) .57) se ˆ iau vectorii proprii au unui operator hermitic A: |ek >= |uk > ˆ A|uk >= ak |uk > 187 (4. Pentru matricile unitare (4.78) De obicei.74) Aik Bkj ˆ • matricea asociat˘ operatorului unitate I este matricea unitate a (elementele de pe diagonal˘ sunt egale cu 1 iar celelalte sunt zero): a ˆ Ijk =< ej |I|ek >=< ej |ek >= δjk (4.77) ˆ cazul finit-dimensional putem calcula ˆ In ıntotdeauna determinantul unei matrici. n ∗ Unk Unm = δkm (4.77) rezult˘: a a |det U | = 1 (4.le corespund respectiv ecuatiile matriciale: ¸ Cij = Aij + Bij Cij = aAij Cij = k (4.76) nm ˆ ıi • unui operator unitar U ˆ corespunde o matrice unitar˘: a ˆˆ ˆ ˆ ˆ U U + = U +U = I → n ∗ Ukn Umn = δkm . ca vectori ai sistemului ortonormat complet (4. Dac˘ el este diferit de zero atunci matricea este a nesingular˘.75) • unui operator hermitic ˆ corespunde o matrice hermitic˘ (adic˘ ıi a a o matrice care coincide cu complex-conjugata transpusei ei): ˆ ˆ ˆ Amn =< em |A|en >=< en |A+ |em >∗ =< en |A|em >∗ = A∗ (4.

. K (4.. 4.1 Principiul I (principiul st˘rilor) a Enunt: starea oric˘rui sistem fizic la un moment dat este descris˘ ¸ a a de unul sau mai multi vectori normati dintr-un spatiu Hilbert ¸ ¸ ¸ |ψ1 >.81) s ˆ ımpreun˘ cu ponderile asociate p1 .|ψK > < ψk |ψk >= 1 k = 1. ˆ cadrul principiilor sunt prezenIn tate atˆt formalismul de lucru cˆt ¸i interpretarea formalisa a s mului. |ψ2 >.. adic˘ modul ˆ care din m˘rimile cu care opereaz˘ teoria a ın a a se extrag rezultate cu semnificatie fizic˘... numere pozitive ¸i a subunitare (0 ≤ pk ≤ 1) pentru care K pk = 1 k=1 (4...80) iar pe diagonala ei figureaz˘ chiar valorile proprii ale oa peratorului.Matricea asociat˘ oric˘rui operator ˆ reprezentarea veca a ın torilor s˘i proprii este diagonal˘ deoarece: a a a Amn =< um |ˆ|un >= an < um |un >= an δmn (4. Exın primarea legilor Mecanicii cuantice nu se poate face f˘r˘ folosirea aa unui limbaj matematic abstract.2.. ¸ a 4.82) Observatii ¸i consecinte ¸ s ¸ 188 ..2 Principiile mecanicii cuantice Legile generale ale comport˘rii sistemelor atomice sunt descrise a ˆ forma unor principii (postulate) ale Mecanicii cuantice. p2 .pK . .

Conditia de normare pentru functia de und˘ se scrie ¸ ¸ a explicit: ∞ |ψ(r. .86) . adic˘ reprezint˘ certitudinea.rN .. t) normabile. ..83) ¸i ne arat˘ c˘. folosite pentru descrierea ıntˆ ın comport˘rii cuantice a unei particule f˘r˘ spin.. −∞ −∞ |ψ(r1 .85) .. t) ˆ alnite ˆ paragraful (4.1. Functia de und˘ a aa ¸ a este interpretat˘ ca o amplitudine de probabilitate de localizare a a particulei. dac˘ vom nota cu r1 . a • Vectorii de stare constituie generalizarea functiilor de und˘ ¸ a ψ(r.rN .83) se scrie: ¸ a ∞ ∞ (4.. r2 . t)|2 dV1 dV2 . Pentru ¸ a a a un sistem de N particule f˘r˘ spin. r2 . iar as a ın a p˘tratul amplitudinii reprezint˘ densitatea de probabilitate de loa a calizare.• Vectorii care descriu starea sistemului fizic se numesc vectori de stare...... atunci vectorii ¸ ¸a de stare sunt functii continue de aceste coordonate ¸i de timp ¸ s ψ(r1 ....rN aa a vectorii lor de pozitie fat˘ de un sistem fix de axe. pentru care conditia general˘ (4. probabilitatea pentru a g˘si particula ˆ spatiu la s a a a ın ¸ momentul t este egal˘ cu 1.. t)|2 dV = 1 (4. iar spatiul Hilbert c˘ruia ˆ apartin se nume¸te spatiul ¸ a ıi ¸ s ¸ st˘rilor. Ea este continu˘ ¸i integrabil˘ ˆ modul p˘trat.84) Spatiul st˘rilor se schimb˘ odat˘ cu sistemul fizic studiat. Proa a a dusul scalar a dou˘ functii de und˘ este definit prin: a ¸ a < ψ|ϕ >≡ ∞ ψ ∗ (r)ϕ(r)dr (4. r2 .dVN = 1 189 (4.2)...

• Vectorii de stare pentru un sistem de una sau mai multe particule pot fi ale¸i nu numai ˆ functie de coordonatele de pozitie. s ın ¸ ¸ Orice particularizare a vectorilor de stare ˆ ınseamn˘ alegerea unei a baze ˆ spatiul st˘rilor, ceea ce oglinde¸te anumite ipoteze asupra ın ¸ a s sistemului studiat, bazate ˆ ultim˘ instant˘ pe cunoa¸terea sa ın a ¸a s experimental˘. a • Principiul I nu formuleaz˘ restrictii asupra vectorilor de stare, a ¸ deci, orice vector al spatiului st˘rilor ar putea figura printre vec¸ a s torii de stare; ˆ particular, dac˘ |ϕ1 > ¸i |ϕ2 > sunt vectori de ın a stare, atunci ¸i vectorul s

|ψ >= c1 |ϕ1 > +c2 |ϕ2 >

(4.87)

(c1 , c2 numere complexe) este un vector de stare. Astfel, principiul I implic˘ valabilitatea ˆ Mecanica cuantic˘ a principiua ın a lui de suprapunere a st˘rilor, proprietate cerut˘ de analiza a a experientelor de difractie. ¸ ¸ Rostul vectorilor de stare este s˘ descrie propriet˘¸ile st˘rii sisa at a temului, adic˘ s˘ descrie statistica oric˘rei observabile a sistemua a a ¸ a a a ¸ lui. Experinenta conduce la concluzia c˘ exist˘ dou˘ situatii distincte: - cazul st˘rilor pure, caz ˆ care propriet˘¸ile sistemului rezult˘ a ın at a dintr-un singur vector de stare a c˘rui pondere este egal˘ cu 1 a a - cazul st˘rilor mixte, caz ˆ care sunt necesari mai multi veca ın ¸ tori de stare ˆ ımpreun˘ cu ponderile lor, pentru descrierea st˘rii a a (cel mai frecvent ˆ alnit ˆ practic˘). ıntˆ ın a 190

4.2.2
Enunt: ¸

Principiul II

a. Oric˘rei m˘rimi observabile A a unui sistem fizic ˆ corespunde a a ıi ˆ ce actioneaz˘ ˆ spatiul st˘rilor asociat un operator hermitic A ¸ a ın ¸ a sistemului fizic, operator care admite un sistem complet de vectori proprii. b. Valorile proprii ale operatorului asociat unei observabile reprezint˘ singurele valori pe care le poate lua observabila respectiv˘ a a ˆ conditiile experimentale create de m˘surarea ei. ın ¸ a ˆ s ˆ a c. Operatorii Qk ¸i Pk , corespunz˘tori coordonatelor carteziene s de pozitie qk ¸i respectiv impulsurilor conjugate pk pentru un sis¸ tem de particule, se construiesc ˆ a¸a fel ˆ at s˘ fie respectate ın s ıncˆ a relatiile operatoriale: ¸ ˆ ˆ [Qj , Qk ] = ˆ 0 ˆ ˆ [Pj , Pk ] = ˆ 0 ˆ ˆ ˆ [Pj , Qk ] = −i δjk I (4.88)

d. Pentru observabilele (energie, moment cinetic orbital) care ˆ ın cazul clasic sunt functii de variabilele dinamice, operatorul core¸ spunz˘tor ˆ Mecanica cuantic˘ se obtine ˆ a ın a ¸ ınlocuind, ˆ expresia ın clasic˘ a observabilelor, variabilele canonice prin operatorii ata¸ati a s ¸ ˆ cazul ˆ care observabilele nu sunt functii de variabilele dilor. In ın ¸ namice, se va recurge la alte consideratii pentru a stabili expresia ¸ operatorului asociat. Observatii ¸i consecinte ¸ s ¸ • Conform afirmatiei b, valorile proprii ale operatorului asociat ¸ unei observabile au o semnificatie fizic˘ direct˘. Valorile proprii ¸ a a ale unui operator se obtin din rezolvarea ecuatiei cu valori proprii ¸ ¸ (4.45) pentru care sa caut˘ solutii ce satisfac conditiile de regulaa ¸ ¸ ritate specifice. Interpretarea dat˘ valorilor proprii este sprijinit˘ a a 191

de faptul c˘ spectrul de valori proprii al unui operator hermitic a este format din numere reale. De asemenea, prin afirmatia b se explic˘ cuantificarea unor m˘¸ a a rimi fizice (cele pentru care spectrul se valori proprii al operatorului asociat este discret) ¸i necuantificarea altora (spectrul continuu s de valori proprii). ˆ leg˘tur˘ cu valorile pe care le poate lua o observabil˘, este In a a a posibil˘ o comparatie direct˘ ˆ a ¸ a ıntre teorie ¸i experient˘, din care s˘ s ¸a a rezulte corectitudinea operatorului asociat unei observabile concrete precum ¸i ˆ a¸i corectitudinea formalismului ˆ care m˘ris ıns˘s ın a mile observabile sunt reprezentate prin operatori hermitici. Referitor la ecuatia cu valori proprii (4.45), se observ˘ c˘ o¸ a a ˆ ¸i valoarea proprie a au aceea¸i dimensiune, ceea peratorul A s s ce ˆ ınseamn˘, conform principiului II, c˘ operatorul asociat unei a a m˘rimi fizice are dimensiunea m˘rimii pe care o reprezint˘. a a a • Referitor la afirmatia c, se poate sublinia c˘, ˆ ¸ a ıntre Mecacnica cuantic˘ ¸i cea clasic˘ exist˘ o leg˘tur˘ puternic˘ ce se reflect˘ ˆ as a a a a a a ın structura formal˘ a Mecanicii cuantice. Dirac a emis ipoteza c˘ a a ˆ Mecanica cuantic˘ trebuie s˘ existe o operatie care s˘ implice ın a a ¸ a operatorii asociati a dou˘ observabile, al c˘rei corespondent ˆ ¸ a a ın Mecanica clasic˘ s˘ fie operatia de construire a parantezei Poisa a ¸ son pentru m˘rimile fizice clasice respective. a Paranteza Poisson a dou˘ m˘rimi observabile ce depind de varia a abilele canonice p ¸i q are expresia dat˘ de relatia (3.62) (din s a ¸ capitolul anterior ) ¸i se bucur˘ de propriet˘¸ile deja amintite de s a at liniaritate ˆ factori, antisimetrie, identitatea lui Jacobi. In parın ticular, parantezele Poisson pentru variabilele canonice p ¸i q au s 192

expresiile date de: {qj , qk } = 0 {pj , pk } = 0 {pj , qk } = δjk (4.89)

Propriet˘¸ile parantezelor Poisson caracterizeaz˘ ¸i operatia de at a s ¸ formare a comutatorului a doi operatori liniari, definit˘ prin relaa ¸ia (4.29): t ˆ ˆ ˆ ˆ ˆˆ ˆ ˆ [B, A] = B A − AB = −[A, B] antisimetrie (4.90)

ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ [α1 A1 + α2 A2 , B] = α1 [A1 , B] + α2 [A2 , B] liniaritate (4.91) ˆˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ [AB, C] = A[B, C] + [A, C]B (4.92)

ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ [[A, B], C] + [[B, C], A] + [[C, A], B] = 0 identitatea Jacobi (4.93)

Similitudinea propriet˘¸ilor parantezei Poisson a dou˘ observabile at a ¸i ale comutatorului operatorilor asociati face plauzibil˘ punerea s ¸ a ˆ corespondent˘ a acestor m˘rimi. Exist˘ ˆ a o deosebire de care ın ¸a a a ıns˘ at ın a va trebui s˘ ¸inem seama: ˆ timp ce paranteza Poisson a dou˘ functii reale este tot o functie real˘, comutatorul a doi operatori ¸ ¸ a hermitici nu este un operator hermitic, ci unul antihermitic: ˆˆ ˆˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ [A, B]+ = (AB − B A)+ = B + A+ − A+ B + = −[A, B] (4.94) Se observ˘ √a, dac˘ se ˆ a c˘ a ınmulte¸te comutatorul cu num˘rul ima¸ s a ginar i = −1, se obtine un operator hermitic. Deci, nu este ¸ nefiresc s˘ se stabileasc˘ o corespondent˘ ˆ a a ¸a ıntre paranteza Poisson 193

pentru A = qj ¸i B = qk .98) i ˆ ˆ [Pj . qk } ↔ i ˆ ˆ [Qj . Trebuie doar s˘ intervin˘ un facs a a tor de proportionalitate care s˘ asigure acelea¸i dimensiuni can¸ a s tit˘¸ilor puse ˆ corespondent˘. Acest factor pentru comutatorul at ın ¸a operatorilor este chiar constanta Planck redus˘ . qk } ↔ conduce la realatia: ¸ ˆ ˆ [Pj . B} ¸i comutatorul i[A.ˆ ˆ {A. Qk ] (4. pentru A = pj ¸i B = pk . obtinem conditia: ˆ ˆ [Pj .95) s ¸ ¸ Analog. rezult˘ corespondenta: s a ¸ In {qj .96) Pentru A = pj ¸i B = qk . a ˆ particular.97) • Procedeul indicat de principiul II (afirmatia d) de ˆ ¸ ınlocuire a variabilelor canonice prin operatorii asociati lor ˆ expresia cla¸ ın sic˘ a unei m˘rimi fizice. Qk ] = i ˆ δjk I (4.2. Qk ] (4. permite construirea operatorilor asociati a a ¸ a oric˘rei observabile cu corespondent clasic. Pk ] = 0 (4. 4. qk } = δjk corespondenta: s ¸ {pj .3 Principiul III (principiul interpret˘rii staa tistice) A. deoarece {pj . Cazul pur 194 . B].

51) depind ¸ de timp. ˆ a In ˆ asociat afar˘ de vectorul de stare trebuie cunoscuti operatorul A a ¸ observabilei pe care o studiem. previziuni ce rezult˘ din vectorul de stare. a+ a ın da) din spectrul continuu este: dp = ( s |cαs |2 )dα = s | < αs|ψ > |2 dα (4.Enunt: la o m˘surare a observabilei A.5 referitoare la vectorii proprii pentru ¸ spectrul discret ¸i respectiv continuu pentru cazul general ˆ care s ın valorile proprii sunt degenerate. ¸ a a ˆ starea pur˘ descris˘ de vectorul de stare |ψ >. Conditia de normare a vectorului de stare descompus dup˘ sis¸ a ˆ asociat observtemul complet de vectori proprii ai operatorului A 195 . deci coeficientii cnr ¸i cαs . probabilitatea ın a a ca rezultatul s˘ fie o valoare proprie an din spectrul discret al a operatorului asociat observabilei este: gn p(an ) = r=1 |cnr | = r=1 2 gn | < nr|ψ > |2 (4. dati de relatia (4. efectuat˘ la momentul t. valorile ¸i vectorii proprii ai acess tuia.99) iar probabilitatea de a g˘si un rezultat cuprins ˆ intervalul (a.100) Observatii ¸i consecinte ¸ s ¸ • ˆ enuntul principiului III al Mecanicii cuantice s-au respectat In ¸ notatiile din paragraful 4. pentru c˘ ¸i vectorul as s ¸ ¸ de stare. • Principiul III exprim˘ ˆ mod explicit previziunile statistice ale a ın Mecanicii cuantice. • Statisticile observabilelor depind de timp.1.

venind a ¸ at ˆ sprijinul interpret˘rii formulate de principiul III.103) ¸i ¸inˆnd seama de interpretarea statistic˘ a rezultatelor ˆ Mecanica s t a a ın cuantic˘. avem: a gn ¯ A= n an p(an ) + a dp(a) = n r=1 an |cnr |2 + a|cαs |2 dα s (4. din teoria probabilit˘¸ilor a at ¯ x ≡< x >≡ n xn p n (4. Conform definitiei mediei statistice pentru o vari¸ abil˘ aleatoare x. ele permit calcularea mediei statistice a observabilelor ˆ fiecare stare a ın sistemului fizic.102) Astfel. ın a • Valoarea medie a unei observabile Deoarece principiile I ¸i II ne arat˘ ce rezultate se pot obtine s a ¸ a s at la m˘surarea unei observabile ¸i cu ce probabilit˘¸i.101) n=1 r=1 se transcrie. se asigur˘ conditia de normare a probabilit˘¸ilor.abilei A: ∞ gn |cnr |2 + α2 ∞ α1 s=1 |cαs |2 dα = 1 (4.104) 196 . pe baza principiului III. sub forma: p(an ) + n dp = 1 (4.

51) pentru coeficientii cnr ¸i cαs obtinem: ¸ s ¸ gn ¯ A= n r=1 ˆ an cnr < ψ|A|nr > + ˆ acαs < ψ|A|αs > dα s (4. precum ¸i de liniaritatea operatorului A. a ın m˘rimii fizice A. Statisticile observabilelor.107) Formula (4. dac˘ ¸inem cont de hermiticitatea a a a t ˆ A este un num˘r real. pentru dea scrierea propriet˘¸ilor sale.107) ne arat˘ c˘.106) Dac˘ vom ¸ine cont de liniaritatea produsului scalar ˆ al doilea a t ın ˆ factor. a B. at a nu este suficient un singur vector de stare. expresia preces dent˘ se poate scrie sub o form˘ foarte simpl˘: a a a ¯ ˆ A =< ψ|A|ψ > (4.Folosind expresiile (4.105) Deoarece vectorii |nr > ¸i αs > sunt vectori proprii ai operatorului s ˆ putem exprima valoarea medie a unei observabile prin relatia: A. atunci. ˆ acest caz nu pot fi descifrate decˆt ca o suprapunere ın a 197 . ¸ gn ¯ A= n r=1 ˆ cnr < ψ|A|nr > + s ˆ cαs < ψ|A|αs > dα (4. ˆ acord cu interpretarea ¯ operatorului A. adic˘ a statisticilor observabilelor sale. Cazul mixt Dac˘ sistemul fizic se afl˘ ˆ a a ıntr-o stare mixt˘.

|ψ2 >. • Valoarea medie a unei observabile ˆ ıntr-o stare mixt˘ va fi..109) Observatii ¸i consecinte ¸ s ¸ • Afirmatiile principiului III referitoare la cazul mixt constituie o ¸ generalizare a cazului pur: probabilit˘¸ile pentru diferitele rezulat ¸ ınsumarea (cu ponderi) a probabilit˘a tate posibile se obtin prin ˆ ¸ilor din cazul unor st˘ri pure fictive. efectuat˘ la momentul t. probabilitatea ca rezultatul s˘ fie o valoare a proprie am din spectrul discret este dat˘ de: K gm p(am ) = k=1 pk r=1 | < mr|ψk > |2 (4.a unor statistici care fiecare ˆ parte rezult˘ dintr-un vector de ın a stare ¸i intervin cu anumite ponderi. ¸ a a s ˆ starea descris˘ de vectorii de stare |ψ1 >.|ψK > ¸i ın a a ponderile p1 . ¸inˆnd a t a cont de Principiul III: K ¯ A= k=1 ˆ pk < ψk |A|ψk > 198 (4..pK ...110) . care ar fi descrise de cˆte t a a unul din cei K vectori de stare.. s Enunt: la m˘surarea observabilei A...108) iar probabilitatea de a g˘si un rezultat ˆ intervalul (a. a + da) a ın din spectrul continuu este: K dp = k=1 pk ( s | < αs|ψk > |2 )dα (4.. . .. p2 .

82) a ponderilor. operatorul hamiltonian este construit a pornind de la functia lui Hamilton corespunz˘toare sistemului ˆ ¸ a ın cazul clasic. 199 . conditia (4. astfel ˆ at vectorii de stare ıncˆ care descriu starea sistemului satisfac ecuatia diferential˘ de ordin ¸ ¸ a ˆ ai ˆ raport cu timpul: ıntˆ ın i ∂ ˆ |ψk >= H|ψk > ∂t k = 1. • Pentru ca la un moment dat s˘ avem certitudinea rezultatului a obtinut la m˘surarea unei observabile A.102) de normare a probabilit˘¸ilor In ¸ at este asigurat˘ de completitudinea sistemului de vectori proprii ai a ˆ operatorului A. • ˆ cazul mixt. 4. de normarea vectorilor de stare (4.2.Deci.81) ¸i de pros prietatea (4. dar.4 Principiul IV (principiul evolutiei tem¸ porale) Afirmatiile continute ˆ principiile anterioare s-au referit la starea ¸ ¸ ın sistemului la un moment dat. media unei observabile ˆ ıntr-o stare mixt˘ este o medie pona derat˘ a valorilor medii ˆ st˘ri pure descrise de fiecare din vectorii a ın a de stare. Ori de cˆte ori este posibil. propriet˘¸ile sistemelor sunt deat pendente de timp (statisticile observabilelor se modific˘ ˆ timp). numit operatorul hamiltonian. este necesar ¸i suficient ¸ a s ˆ ca toti vectorii de stare s˘ fie vectori proprii ai operatorului A ¸ a ata¸at observabilei. K (4. pentru aceea¸i valoare proprie din spectrul s s discret.111) Ponderile asociate nu depind de timp. a ın Enunt: pentru orice sistem cuantic exist˘ un operator hermitic ¸ a ˆ H.

dac˘ |ψ1 >= |ψ2 > atunci norma vectorului de In a stare se conserv˘ ˆ timp. • ˆ situatiile care au analog clasic. as • Produsul scalar a dou˘ solutii ale ecuatiei Schr¨dinger generala ¸ ¸ o s izate este constant ˆ timp. Aceasta ¸ o a as a asigur˘ efectiv valabilitatea principiului de suprapunere a st˘rilor. starea la un moment dat s ın determin˘ starea la un moment de timp ulterior. a ¸ a S˘ consider˘m ca exemplu o particul˘ f˘r˘ spin. De aici rezult˘ c˘. Observ˘m c˘ ¸i a a as din punct de vedere al evolutiei temporale starea se identific˘ cu ¸ a vectorii de und˘ ¸i ponderile asociate. Observatii ¸i consecinte ¸ s ¸ • Ecuatia (4.112) ˆ particular. la fel ca ¸i ˆ cel clasic. a • Ecuatia Schr¨dinger generalizat˘ este de ordinul ˆ ai ˆ raport ¸ o a ıntˆ ın cu timpul. a a ın ¸ caz ˆ care are sens observabila energiei. atunci operatorul hamilın tonian coincide cu operatorul energiei. vectorul de stare la momentul initial a a ¸ determin˘ univoc vectorul de stare la un moment ulterior. Dac˘ |ψ1 > ¸i |ψ2 > sunt doi vectori ın a de stare (deci satisfac ecuatia Schr¨dinger temporal˘) atunci ¸ o a < ψ1 |ψ2 >t =< ψ1 |ψ2 >to (4. Dac˘ norm˘m vectorii de stare la a ın a a un moment initial (< ψ|ψ >to = 1). de mas˘ m. legea de evolutie se dovede¸te In ¸ ¸ s ˆ ınrudit˘ cu ecuatia Hamilton-Jacobi din Mecanica clasic˘. aflat˘ a a a aa a a 200 . a a posibilitate deschis˘ de principiul I.111) se nume¸te ecuatia Schr¨dinger generaliza¸ s ¸ o t˘ sau ecuatia Schr¨dinger dependent˘ de timp (sau tema ¸ o a poral˘). a • Ecuatia Schr¨dinger temporal˘ este liniar˘ ¸i omogen˘. Si ˆ a ¸ ın cazul cuantic.Dac˘ sistemul evolueaz˘ ˆ conditii externe independente de timp. atunci ei vor fi normati la ¸ ¸ orice moment de timp ulterior (< ψ|ψ >t = 1).

t) (F = a ¸a a ¸ −∇V (r. a ¸ deci nu suntem ˆ cazul conservativ. Vom presupune c˘ forta depinde explicit de timp. a ¸ o a ın ¸ a • Variatia ˆ timp a valorii medii a unei observabile ¸ ın 201 . t) 2m (4.115) ˆ cazul cuantic. t) (4. t). se admite c˘ operatorul hamiltonian corespunIn a z˘tor situatiei descrise este: a ¸ ˆ H=− 2 2m + V (r.117) adic˘ tocmai ecuatia Schr¨dinger temporal˘. care descrie o stare pur˘ a particulei. satisface ecuatia : ¸ i 2 ∂ψ =− ψ+Vψ ∂t 2m (4. ˆ forma ei initial˘.114) (4. ˆ aceste conditii. Atunci. Ecuatiile de mi¸care.116) adic˘ este operatorul obtinut din hamiltoniana clasic˘ prin subsa ¸ a titu ˆ s c tiile obi¸nuite p → P ¸i r → r. functia de und˘ ψ(r. ˆ cazul ın In ¸ ın clasic. functia: ¸ H= p2 + V (r.ˆ ıntr-un cˆmp de fort˘ care deriv˘ din potentialul V (r. conform principiului s ˆ ¸ a a IV.113) joac˘ rol de hamiltonian˘. conform formala a ¸ s ismului Hamilton vor fi: pi = − ˙ qi ˙ ∂H ∂qi ∂H = ∂pi p = mv q=r (4. t)).

120) reprezint˘ legea de evolutie pentru valoarea ¸ a ¸ medie a unei observabile. ın a a ¸ ¸ a folosind legea de evolutie (4.121) unde {f. Hcl } este paranteza Poisson dintre functia f ¸i functia ¸ s ¸ clasic˘ a lui Hamilton pentru sistemul studiat.120) Relatia (4. Hcl } dt ∂t (4. a 202 .119) ∂t i Cei trei termeni pot fi scri¸i formal ca valori medii ale anumitor s operatori: ˆ ¯ 1 ˆ ˆ ∂A dA = + [A.107) are ˆ general o dependent˘ de timp. Ea aminte¸te de rezultatul mecanicii s ın ¸ clasice pentru derivata ˆ raport cu timpul a unei functii oarecare de variabilele canonice p ¸i q ale unui sistem ¸i de timp: s s ∂f df = + {f. H] dt ∂t i (4.111): ¸ ˆ ¯ 1 ∂A 1 dA ˆ ˆ ˆˆ = − < ψ|H A|ψ > + < ψ| |ψ > + < ψ|AH|ψ > dt i ∂t i ˆ ∂A 1 ˆˆ ˆ ˆ = < ψ| |ψ > + < ψ|AH − H A|ψ > (4. dat˘ ˆ cazul unei st˘ri pure a ın a de relatia (4.Valoarea medie a unei observabile A.118) Vom ˆ ınlocui ˆ aceast˘ ultim˘ relatie derivatele functiei de und˘. Derivata ¸ ın ¸a madiei ˆ raport cu timpul are o expresie simpl˘: ın a ˆ ¯ ∂A dA ˙ ˆ ˆ ˙ =< ψ|A|ψ > + < ψ| |ψ > + < ψ|A|ψ > dt ∂t (4.

122) unde Em este o valoare proprie din spectrul discret al energiei. In ˆ tonian H coincide cu operatorul energiei.123). Fie vectorul de stare ce caracterizeaz˘ sistemul la un moment dat: a |ψst (t) >= |um > e− i Em t (4. deci |ψst > este o solutie a a o a ecuatiei Schr¨dinger temporale. operatorul hamilde timp. |ψst (t) > este un vector propriu al operatorului energiei (4.la orice moment de timp. ¸ a s ın a • St˘ri stationare a ¸ Fie un sistem care evolueaz˘ ˆ conditii exterioare independente a ın ¸ ˆ acest caz.124) a ¸ Se verific˘ imediat c˘ vectorul de stare |ψst > verific˘ ecuatia a a ¸ Schr¨dinger temporal˘ (4.111).120) este valabil˘ ¸i ˆ cazul st˘rilor mixte. conform principiului IV. a iar |um > un vector propriu corespunz˘tor operatorului energiei (hamiltonian) ce satisface ecuatia cu valori proprii: ¸ ˆ H|um >= Em |um > (4. pentru o dependent˘ de timp fac¸ o ¸a torizat˘.Relatia (4. Starea descris˘ de vectorul de stare (4. astfel ˆ at ˆ starea descris˘ de el ıncˆ ın a energia sistemului are o valoare bine determinat˘ a 203 .123) Actiunea operatorului energiei asupra vectorului de stare |ψst > ¸ va fi: i ˆ ˆ H|ψst >= e− Em t H|um >= Em |ψst > (4.122) se nume¸te a a s stare stationar˘ ¸i are urm˘toarele propriet˘¸i: ¸ as a at .

122) statistica oric˘rei obserın a ¸ a vabile independente de timp este constant˘ ˆ timp. conform principiilor II ¸i III.125) proprietate ce se verific˘ imediat pe baza relatiei (4. at 4. ¸ 204 . un sistem macrot a a scopic ce ascult˘ de legile fizicii clasice. ın a a a Experienta arat˘ c˘.5 Principiul V Procesul de m˘surare a unei observabile este un proces de interaca ¸ie a unui sistem cuantic cu un aparat de m˘sur˘. atunci vectorul de stare imediat dup˘ efectuarea m˘sur˘torii este: |ψ >= |ψan >= Pan |ψ > < ψ|Pan |ψ > (4. ˆ urma unei m˘sur˘tori a In a a sistemul cuantic ia valori bine determinate pentru unele dintre observabilele sale.. Corectitudinea previziunilor asupra a comport˘rii sistemului asupra c˘ruia s-a efectuat o m˘sur˘toare a a a a poate fi ˆ principiu testat˘ prin noi m˘sur˘tori. ¸ s ¸ a a a Enunt: dac˘ se m˘soar˘ efectiv observabila A pentru un sistem fizic descris de vectorul de stare |ψ > ¸i se obtine rezultatul s ¸ a a a an .ˆ starea descris˘ de relatia (4. dac˘ pentru un sistem m˘sur˘m observabila ¸ a a a a a A ¸i g˘sim rezultatul a. ¸i imediat dup˘ aceea m˘sur˘m din s a s a a a nou observabila A obtinem acela¸i rezultat a.124) ¸i a hera ¸ s ˆ miticit˘¸ii operatorului H.126) unde Pan este proiectorul pe subspatiul asociat valorii proprii. M˘sur˘toarea ˆ a s a a ıns˘ modific˘ starea sistemului. H] = 0 (4. ceea a ın ce conduce la urm˘toarea relatie: a ¸ ˆ ˆ [A.2.

Observatii ¸i consecinte ¸ s ¸ • Enuntul principiului V de mai sus, f˘cut pentru cazul pur se ¸ a poate extinde cu u¸urint˘ la cazul mixt. s ¸a • Principiul V afirm˘ producerea unui salt al vectorului de stare a ˆ urma operatiei de m˘surare a unei observabile, ˆ contrast cu ın ¸ a ın evolutia continu˘ a vectorului de stare atunci cˆnd asupra sis¸ a a temului nu se intervine cu aparate de m˘sur˘. Rezultatul este a a diferit de cel din Mecanica clasic˘, unde efectuarea unei m˘sur˘tori a a a asupra unui sistem poate fi condus˘ astfel ˆ at practic s˘ nu se a ıncˆ a modifice starea sistemului. Dup˘ m˘sur˘toare vectorul de stare evolueaz˘ din nou continuu, a a a a pornind de la starea (4.126), respectˆnd ecuatia Schr¨dinger gena ¸ o eralizat˘ (4.111) atˆta timp cˆt sistemul nu mai este perturbat de a a a o alt˘ m˘sur˘toare. a a a • Starea obtinut˘ ˆ urma m˘sur˘torii este determinat˘ nu numai ¸ a ın a a a de starea anterioar˘ m˘sur˘torii, ci ¸i de interactia dintre sistem a a a s ¸ ¸i aparatul de m˘sur˘, care a condus la realizarea rezultatului an . s a a Situatia aceasta este duferit˘ de cea din fizica clasic˘, unde rezul¸ a a tatele unei m˘sur˘tori evidentiaz˘ numai propriet˘¸ile sistemului a a ¸ a at ¸i permit determinarea st˘rii. s a • ˆ paragraful (4.1.6) am introdus notiunea de observabile comIn ¸ patibile ¸i incompatibile plecˆnd de la comutatorul lor. Am vazut s a c˘, pentru dou˘ observabile, conditia necesar˘ ¸i suficient˘ ca s˘ a a ¸ as a a fie compatibile este ca operatorii asociati s˘ admit˘ un sistem co¸ a a mun de vectori proprii. Conform principiului V, dou˘ observabile a compatibile ce caracterizeaz˘ starea unui sistem sunt simultan a bine determinate.

205

4.3

Probleme

4.1 Folosind regulile algebrei ”bra-ket” demonstrati urm˘toarele ¸ a relatii: ¸ ˆˆ ˆ ˆ (a) tr(X Y ) = tr(Y X); t tˆt ˆ ˆ ˆ ˆˆ (b) (X Y ) = X Y unde X, Y sunt doi operatori oarecare. Rezolvare: a. S˘ consider˘m o baz˘ ortonormat˘ | a >. Conform definitiei a a a a ¸ trasei, ˆ reprezentarea matriceal˘: ın a ˆˆ tr(X Y ) =
(a)

ˆˆ < a | XY | a >

Dac˘ introducem un nou set complet de st˘ri: a a ˆˆ tr(X Y ) =
(a) (a )

ˆ ˆ < a | X | a >< a | Y | a > ˆ ˆ < a | Y | a >< a | X | a >
(a) (a )

= =
(a )

ˆˆ < a | XY | a >

ˆ ˆ = tr(Y X) S-a folosit faptul c˘: a ˆ ˆ <a|X|a > <a |Y |a> sunt numere deci comut˘ ˆ a ıntre ele. ˆ Problema se poate generaliza pentru cazul a n operatori (Xn ). 206

Trasa produsului dintre ace¸tia posed˘ proprietatea de ciclicitate, s a ˆ sensul c˘: ın a ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ tr(X1 X2 ...Xn ) = tr(Xn X1 ...Xn−1 ) ˆˆ b. Pornim de la un element oarecare al matricei transpuse (X Y )t : ˆˆ < a | XY =
(c) t

ˆˆ | b >=< b | X Y | a >∗

ˆ ˆ < b | X | c >∗ < c | Y | a >∗ ˆ ˆ < c | Y | a >∗ < b | X | c >∗
(c)

= =
(c)

ˆ ˆ < a | X t | c >< c | Y t | b >

ˆ ˆ = < a | X tY t | b > Ca urmare s-a demonstrat relatia: ¸ ˆ ˆ ˆˆ (X Y )t = X t Y t

4.2 S˘ se demonstreze c˘ operatorii:. a a (a) componente impuls: px , py , pz ; ˆ ˆ ˆ (b) hamiltonian pentru o particul˘ liber˘ a a 1 ˆ H= 2m
2

∂2 ∂2 ∂2 + 2+ 2 ∂x2 ∂y ∂z 207

sunt hermitici. Rezolvare: ˆ a. Un operator A este hermitic dac˘ ¸i numai dac˘: as a
+∞ +∞

ˆ u∗ Avdx =
−∞ −∞

ˆ uA

vdx

unde s-a considerat c˘ functiile u,v depind doar de coordonata x : a ¸ u = u(x) v = v(x) ˆ cazul ˆ care operatorul A coincide cu operatorul impuls: ˆ In ın ∂ ˆ A = −i ∂x se obtine: ¸
+∞ +∞

u
−∞

dv −i dx

dx = −i
−∞

u∗ dv
+∞

= −i u v
+∞

|+∞ −∞

+i
−∞ ∗

v

du∗ dx dx

=
−∞

v −i

du dx

dx

Primul termen este nul deoarece descre¸te suficient de repede ˆ s ın apropierea limitelor de integrare. S-a obtinut astfel ceea ce tre¸ buia demonstrat. 208

Problema este rezolvat˘ dac˘ se verific˘ faptul c˘ operatorii: a a a a ∂ 2 /∂x2 . ∂ 2 /∂y 2 . Fie: ˆ A = ∂2 ∂x2 ∂v w = ∂x Atunci se obtine: ¸ +∞ u −∞ ∗ ∂ 2v ∂x2 +∞ dx = −∞ u∗ ∂w dx ∂x +∞ = uw ∗ |+∞ −∞ − −∞ w ∂u∗ dx ∂x +∞ +∞ = − −∞ ∂u∗ w dx = − ∂x −∞ ∂v ∂u∗ dx ∂x ∂x Pe de alt˘ parte membrul al doilea al conditiei de ciclicitate este: a ¸ +∞ −∞ ∂ 2u ∂x2 ∗ +∞ vdx = −∞ ∂ 2 u∗ vdx = ∂x2 v |+∞ −∞ +∞ −∞ ∂ ∂x ∂u∗ ∂x ∂u∗ ∂x vdx ∂v dx ∂x = ∂u∗ ∂x 209 +∞ − −∞ . ∂ 2 /∂z 2 sunt hermitici.ˆ mod similar se procedeaz˘ ¸i pentru celelalte dou˘ componente. In as a b.

B]C II S˘ se arate c˘ dac˘ A. C] = AB C − C AB + AC B − AC B ˆ ˆˆ ˆˆ ˆˆ ˆˆ ˆ = A B C − C B + AC − C A B ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ = A[B. C] + [A. B.3 I S˘ se demonstreze urm˘toarele relatii dintre operatorii A. C a a ¸ ˆˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ (a) [AB. C]B. B sunt operatori ce verific˘ relatia: a a a ˆ ˆ a ¸ ˆ ˆ ˆ [A. ∂ 2 /∂z 2 . C]B 210 . Am = 0 atunci: ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ [Am . C] = A[B. C] + [A. La fel se procedeaz˘ ¸i cu ∂ 2 /∂y 2 . ˆ ˆ ˆ 4. B C] = B[A. Folosind regulile as de calcul (adunarea) ˆ ıntre operatorii hermitici rezultatul cerut de punctul (b) este evident. B] = mAm−1 [A. B] Rezolvare: I Folosim definitia comutatorilor: ¸ a. B]. C] + [A.+∞ = − −∞ ∂u∗ ∂x ∂v dx ∂x Deoarece s-a obtinut acela¸i rezultat operatorul ∂ 2 /∂x2 este her¸ s mitic. ˆ ˆˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ (b) [A. ˆˆ ˆ ˆˆ ˆ ˆ ˆˆ ˆˆ ˆ ˆˆ ˆ [AB.

Am = 0 211 .b. B]C II Demonstr˘m valabilitatea acestei relatii prin inductie: a ¸ ¸ • m=1 ˆ ˆ ˆ ˆ [A. B] = mAm AB − B A + Am AB − B A ˆˆ ˆˆ ˆ ˆ ˆ ˆ = (m + 1)Am AB − B A = (m + 1)Am [A. B] • demonstr˘m pentru m + 1. B] = [A. B] Pe de alt˘ parte. B] = mAm AB − B A ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆˆ ˆˆ ˆ ˆˆ ˆˆ A[Am . B] = mAm−1 [A. a ˆ ˆs Inmultim relatia anterioar˘ la stˆnga cu A ¸ i apoi adun˘m ¸ ¸ a a a m ˆ ˆˆ ˆ ˆ in cantitatea A AB − B A ˆ ambii termeni: ˆˆ ˆ ˆˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ A[Am . B C] = AB C − B C A + B AC − B AC ˆ ˆˆ ˆˆ ˆˆ ˆˆ ˆ = B AC − C A + AB − B A C ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ = B[A. C] + [A. ˆ ˆˆ ˆˆ ˆ ˆˆˆ ˆ ˆˆ ˆ ˆˆ [A. conditia problemei ˆ a ¸ ınseamn˘: a ˆ ˆ ˆ [A. B] • presupunem relatia adev˘rat˘ pentru m : ¸ a a ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ [Am . B] + Am [A. B] = A Am B − B Am = Am+1 B − AB Am ˆˆ ˆˆ ˆ ˆ ˆ ˆ = mAm [A. B].

ˆz − componentele acesl l l tuia ˆ ıntr-un sistem de referint˘ cartezian. py ] = 0.4 S˘ se demonstreze valabilitatea urm˘toarelor relatii de coa a ¸ mutare: a. c. [ˆ. px ]ψ = xpx ψ − px xψ x ˆ ˆˆ ˆ ˆ 212 . ¸a Rezolvare: a. py ] = 0. x l ˆ b. [l l unde ˆ l−operatorul moment cinetic. ˆy ] = i ˆz . ˆx ] = 0 d. ˆy ] = i z . [ˆz . [l l l l l l l l l ˆ2 . [ˆ. [ˆ. B] = (m + 1) Am [A. [ˆx . ˆz ] = i ˆx . l x ˆx . px ] = i . ˆx ] = i ˆy . [ˆ. B] = AAm B − AB Am + Am AB − B A ˆ ˆˆ ˆ ˆ ˆˆ ˆˆ ˆ = Am+1 B − AB Am + AB − B A Am ˆ ˆˆ ˆ ˆ ˆˆ ˆ ˆˆ = Am+1 B − AB Am + AB Am − B Am+1 ˆ ˆˆ ˆ = Am+1 B − B Am+1 Ca urmare relatia este adev˘rat˘ ¸i pentru m + 1. B]Am − Am [A. B] + Am [A. x ˆ x ˆ p ˆ ˆx ] = 0. ¸ a as ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ [Am+1 . ˆy . B] = 0 ˆˆ ˆˆ ˆ ˆˆ ˆˆ ˆ AB − B A Am = Am AB − B A Deci revenind ˆ relatiile anterioare: ın ¸ ˆˆ ˆˆ ˆˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆˆ ˆ A[Am . ˆx . [ˆ. B] 4.ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ [A. [ˆy .

py ]ψ = xpy ψ − py xψ x ˆ ˆˆ ˆˆ ∂ ∂ ψ − −i = x −i ∂y ∂y ∂ ∂ψ − (xψ) = −i x ∂y ∂y ∂ψ ∂ψ = −i x −x ∂y ∂y = 0 [ˆx . pj ] = i δij = { q ˆ 213 i . py ]ψ = px py ψ − py px ψ p ˆ ˆ ˆ ˆ ˆ ∂ ∂ ∂ = −i −i ψ − −i ∂x ∂y ∂y ∂ ∂ ∂ ∂ ψ − ψ = − 2 ∂x ∂y ∂y ∂x = 0 Rezultatele se pot generaliza sub forma: [ˆi .= x −i = −i = −i = i ∂ ∂ ψ − −i ∂x ∂x ∂ψ ∂ x − (xψ) ∂x ∂x ∂ψ ∂ψ −ψ−x x ∂x ∂x xψ [ˆ. i = j xψ −i ∂ ∂x ψ .i = j 0.

x]ˆz ˆx ˆ x ˆp ˆx ˆ x ˆp = i z 214 . y pz ] − [ˆ. pj ] = 0 p ˆ ¸i propriet˘¸ile comutatorilor se poate scrie: s at x ˆˆ ˆˆ x ˆˆ x ˆˆ [ˆ. py ] − [ˆ. Momentul cinetic se calculeaz˘ ca: a ˆ2 = ˆ2 + ˆ2 + ˆ2 l lx ly lz unde componentele pe axele carteziene cu ajutorul definitiei: ¸ l = r×p= i j k x y z ˆ ˆ ˆ px py pz ˆ ˆ ˆ y ˆ ∂ ∂ −z ˆ ∂z ∂y ∂ ∂ ˆ z ˆ −x ∂x ∂z ∂ ∂ z ˆ −x ˆ ∂y ∂x ˆx = y pz − z py = −i ˆˆ ˆˆ l ˆy = z px − xpz = −i l ˆˆ ˆˆ ˆz = xpy − y px = −i l ˆˆ ˆˆ Ca urmare folosind definitiile operatorilor. xpz ] x l = z [ˆ. z px ] − [ˆ. q ˆ [ˆi . z ]ˆx − x[ˆ.b. y ]ˆz − z [ˆ. ˆy ] = [ˆ. pz ] − [ˆ. z ]ˆy ˆx ˆ x ˆp ˆx ˆ x ˆp = 0 x ˆˆ ˆˆ x ˆˆ x ˆˆ [ˆ. y pz − z py ] = [ˆ. qj ] = 0. pz ] + [ˆ. px ] + [ˆ. ˆx ] = [ˆ. z py ] x l = y [ˆ. z px − xpz ] = [ˆ. observatia c˘: ¸ ¸ a [ˆi .

x0 − constante. S˘ se calculeze urm˘toarele m˘rimi a a a medii: 215 . z px ] + [ˆpy . ˆx ] + l l l +[ˆy . xpz ] l l ˆp ˆp ˆy ˆ p ˆ y ˆp = y z [ˆz . yˆ ˆˆ ˆˆ ˆˆ y ˆ ˆˆ z ˆ ˆˆ [ˆx . ˆx ] l l l l l l x y z l l l l l l = ˆx [ˆx . pz ] = yˆ ˆˆ z ˆ = i ˆz l Celelalte relatii de la punctul (c) rezult˘ prin permut˘ri ciclice. pz ]ˆy yz ˆ p ˆz ˆ p = (−ˆpx + xpy )[ˆ. pz ] + z [ˆy . z ]ˆx + z [ˆ. a. x]ˆz + x[ˆ. pz ]ˆy + [ˆ. ˆx ] + [ˆ2 . ˆx ]ˆy + ˆz [ˆz . z ]ˆx + x[ˆ. z px − xpz ] = [ˆpz . ˆx ]ˆx + ˆy [ˆy . x]ˆz py zˆ p ˆ = y [ˆz . ˆx ] l l = [ˆ2 . pz ]ˆy ˆp ˆp ˆz ˆ p = −ˆ[ˆ.5 Fie o particul˘ cuantic˘ descris˘ de functia de und˘: a a a ¸ a ψ(x) = A exp(− x2 + ik0 x) 2a2 unde A. ˆx ]ˆz l l l l l l l l l = i = 0 ˆy ˆz − ˆz ˆy + ˆz ˆy − ˆy ˆz l l ll ll l l 4. ˆy ] = [ˆpz − z py . z ]ˆz + ˆˆ p ˆ ˆp ˆp ˆz ˆ p z ˆp ˆ +ˆx[ˆy . pz ]ˆx + x[ˆ. px ]ˆz + px [ˆ.c. px ] + y [ˆz . ˆx ] + [ˆx . ˆx ] + [ˆz . ¸ a a d. ˆx ] + [ˆ2 . l2 l2 l2 l [ˆ2 . ˆx ] = [ˆx + ˆy + ˆz .

(a) x . (c) x2 . Folosim definitia valorilor medii ¸i ¸inem cont de faptul c a ¸ s t ˘ functia de und˘ are o parte real˘ ¸i una imaginar˘: ¸ a as a ψ(x) = A exp − +∞ x2 2a2 exp(ik0 x) x = −∞ x |ψ|2 dx +∞ = |A| 2 −∞ x exp − x2 a2 dx = 0 216 . ∆p . (d) p2 . (b) p . ∆x . ∆p2 Se cunosc integralele: +∞ exp −ax2 dx = −∞ +∞ π a 1 2a π a x2 exp −ax2 dx = −∞ (vezi Anexa C) Rezolvare: a. ∆x2 .

+∞ x 2 = −∞ x2 |ψ|2 dx +∞ = |A| 2 −∞ x2 exp − x2 a2 dx = |A|2 1√ 3 πa 2 217 .∆x = x − x b. +∞ +∞ ∗ p = −∞ ψ pψdx = −i −∞ +∞ ψ∗ ∂ψ dx ∂x = −i −∞ ψ∗ − +∞ x + ik0 ψdx a2 +∞ 1 = i 2 a = k0 ψ xψdx + k0 −∞ −∞ ∗ ψ ∗ ψdx unde s-a folosit conditia de normare: ¸ +∞ ψ ∗ ψdx = 1 −∞ ∆p = p − p c.

+∞ +∞ 2 −∞ +∞ +∞ 2 −∞ +∞ 2 −∞ p2 = −∞ 2 ψ ∗ p2 ψdx = − ψ∗ ∂2ψ dx ∂x2 x + ik0 a2 2 = a2 2 ψ ∗ ψdx − −∞ ψ∗ − ψdx = a2 2 − + ψ∗ 2 2 k0 x2 x 2 − 2ik0 2 − k0 ψdx 4 a a = 2a2 218 .Amplitudinea se determin˘ din conditia de normare: a ¸ +∞ ψ ∗ ψdx = 1 −∞ +∞ |A|2 −∞ exp − x2 a2 √ dx = |A|2 a π |A|2 = 1 √ a π Ca urmare: 1 1√ 3 1 2 x2 = √ πa = a 2 a π2 ∆x2 = x2 − x 2 1 = a2 2 d.

6 (a) S˘ se g˘seasc˘ solutia ecuatiei Schrodinger atemporal a a a ¸ ¸ ˘ pentru o particul˘ care se mi¸c˘ ˆ a a s a ıntr-o cutie rigid˘ unidimena sional˘ cu pereti ˆ punctele x = 0 ¸i x = 5a.Rezultatul cerut este: ∆p2 = = p2 − p 2 2 2 = 2a2 + 2 2 k0 − 2 2 k0 2a2 4. a− constant˘ pozia ¸ ın s a tiv˘. a ¸ Rezolvare: (a). Ecuatia diferential˘ atemporal˘ a lui Schr¨dinger pentru ¸ ¸ a a o aceast˘ mi¸care este: a s ∂ 2 ψ 2mE + 2 ψ=0 ∂x2 Facem notatia: ¸ k2 = 2mE 2 Ecuatia diferential˘ ce trebuie rezolvat˘ devine: ¸ ¸ a a ∂2ψ + k2ψ = 0 2 ∂x cu conditiile la limit˘: ¸ a ψ(0) = ψ(5a) = 0 219 . a (b) S˘ se determine valorile proprii ale energiilor. a (c) S˘ se scrie functiile proprii asociate.

B se determin˘ din conditiile la limit˘: a ¸ a B = 0 A sin 5ak = 0 ⇒ 5akn = nπ.. ¸ a • E < 0 ⇒ k 2 < 0. Revenind ˆ notatia lui k obtinem valorile proprii ale energiei: ın ¸ ¸ π 2 2 n 2m 5a S-a obtinut un spectru discret de valori cuantificat de num˘rul ¸ a 2 n. ¸ a a ¸ deci m˘rginite. 2. (c) Functiile proprii asociate acestor valori ale lui kn sunt: ¸ En = ψn = An sin kn x nπ = An sin x 5a 220 2 . nπ kn = 5a (b). n = 0.Analiz˘m cazurile posibile ale mi¸c˘rii: a s a • E < 0 ⇒ k 2 < 0. . In acest caz ecuatia caracteristic˘ are ¸ a solutii reale ¸i deci functia de und˘ va fi exprimat˘ prin ¸ s ¸ a a solutii cu exponent real.. 1. Conditiile la li¸ a ¸ mite impun ˆ ˘ anularea functiei de und˘ ˆ aceste puncte. a ψ(x) = A sin kx + B cos kx Constantele A. In acest caz ecuatia caracteristic˘ are solutii imaginare ¸i deci ¸ a ¸ s functia de und˘ va fi exprimat˘ prin solutii cu exponent imaginar. deci nem˘rginite. ıns a ¸ a ın deci conditia E < 0 nu poate fi posibil˘.

x > a (a) Determinati constanta A din conditia de normare. ¸ ¸ (b) Calculati probabilitatea de a g˘si particula undeva ˆ regiunea ¸ a ın 1 0 ≤ x ≤ 2 a.Constanta An o determin˘m din conditia de normare: a ¸ 5a 5a | 0 ψn |2 dx = 1 ⇒ A2 n 0 sin nπ x 5a 2 dx = 1 2 A 2 n 5a 1 − cos 0 2nπ 5a x dx = A2 = 1 5a 2 n ⇒ An = Ca urmare: 2 5a 2 nπ sin x 5a 5a ψn = 4. −a ≤ x ≤ a 0.7 O particul˘ este descris˘ de functia de und˘: a a ¸ a ψ(x) = Ax. x < −a. (c) Calculati pozitia medie a particulei. ¸ ¸ Rezolvare: (a) Conditia de normare conduce la: ¸ a | −a ψn |2 dx = 1 221 .

8 S˘ se determine solutia ecuatiei Schrodinger dependent˘ de a ¸ ¸ a 222 . ¸ a ın ¸ a 4.a | A| 2 −a x2 dx = 1 2a3 | A| =1 3 3 A = 2a3 2 (b) Probabilitatea de a g˘si particula undeva ˆ zona 0 ≤ x ≤ a ın 1 a este: 2 a/2 a/2 | 0 3 ψn |2 dx = 3 2a 3 1a 1 = 33 8 2a 16 3 x2 dx 0 = (c) Valoarea medie a pozitiei particulei este: ¸ a ∗ ψn xψn dx −a a = −a x | ψn |2 dx a 3 = 2a3 = 0 x4 dx −a Valoarea medie a pozitiei particulei se afl˘ ˆ pozitia central˘.

t) = ϕ(x)F (t) ˆ care variabilele spatiu ¸i timp sunt separate. care se mi¸c˘ unia s s a dimensional ˆ ıntr-un spatiu caracterizat de potentialul constant V0 . ¸ ¸ ¸ a forma exponential˘ ¸ a ϕ(x) = ϕ0 exp 223 i px . t) ∂ 2 ψ(x. rezult˘ (C−constant): s a df f i = − C dt i f = f0 exp − Ct . Dup˘ ˆ ın ¸ s a ınlocuire ˆ ın ecuatie g˘sim: ¸ a 1 df i = − C f dt − d2 ϕ + V0 ϕ = Cϕ 2m ∂x2 2 Din prima ecuatie diferential˘. ¸ ¸ Rezolvare: Ecuatia Schr¨dinger dependent˘ de timp este: ¸ o a i 2 ∂ψ(x. Propunem ca solutie pentru cea de-a doua ecuatie diferential˘ . dup˘ separarea variabilelor f ¸i ¸ ¸ a a s t ¸i integrare. f0 − const. t) ∂t 2m ∂t2 Pentru a rezolva aceast˘ ecuatie vom c˘uta o solutie de forma: a ¸ a ¸ ψ(x. t) =− + V0 ψ(x.timp a unei particule de mas˘ m ¸i impuls p.

care poate avea orice a a valoare posibil˘ (spectru discret). t) = −∞ A(p) exp i px − p2 t 2m dp 224 .Verificˆnd aceast˘ solutie rezult˘: a a ¸ a − 2 2m − p i 2 + V0 = C p2 + V0 = C 2m adic˘ tocmai energia total˘ a particulei. Solutia general˘ devine: a ¸ a ψ(x. ¸ a s a solutia general˘ ˆ reprezentarea impulsului este: ¸ a ın +∞ ψ(x. t) = ϕ0 exp = A exp = A exp i i i i px f0 exp − Ct (px − Ct) px − p2 + V0 t 2m Conform principiului superpozitiei st˘rilor ¸i considerˆnd V0 = 0.

l) pentru care se produce o variatie a coordonatelor generalizate cu δq = qi (t)−qi (t) ¸ ¸i ale vitezelor generalizate corespunz˘toare: s a ˙ ˙ δ qi (t) = qi (t) − qi (t) = ˙ d d [qi (t) − qi (t)] = δqi dt dt 225 . a Actiunea se define¸te ca: ¸ s t2 S= t1 L(q.Anexa A Elemente de calcul variational ¸ O functional˘ este o generalizare a unei functii matematice. t)dt ˙ Conditia ca functia s˘ aib˘ un extrem. Ea ¸ a ¸ reprezint˘ o regul˘ prin care unei functii oarecare i se asociaz˘ un a a ¸ a num˘r. l) la alta qi (t) (i = 1. q. implic˘: ¸ ¸ a a a δS = 0 Aceast˘ m˘rime corespunde variatiei functiei la trecerea de la o a a ¸ ¸ traiectorie qi (t) ( i = 1.

din relatia de mai sus rezult˘: ¸ a t2 t1 l i=1 d dt ∂L δqi ∂ qi ˙ l = i=1 ∂L δqi |t2 = 0 t1 ∂ qi ˙ Atunci.Variatia functionalei ar corespunde unei comut˘ri de pe o traiec¸ ¸ a torie pe alta: t2 δS = t1 t2 L(q + δq. t)dt = ˙ ˙ ˙ δL(qi . qi . q + δ q. t2 l ∂L d δqi − ∂ qi ˙ dt ∂L ∂ qi ˙ δqi δS = t1 i=1 ∂L d δqi + ∂qi dt d ∂L δqi − ∂ qi ˙ dt ∂L ∂ qi ˙ δqi Cum δqi (t1 ) = δqi (t2 ) = 0. q. variatia actiunii va lua forma: ¸ ¸ t2 l δS = t1 i=1 ∂L d − ∂qi dt 226 ∂L ∂ qi ˙ δqi dt . t)dt − ˙ ˙ t2 t2 L(q. t)dt ˙ t1 = t1 L(q + δq. t)dt ˙ t1 sau t2 l δS = t1 i=1 ∂L ∂L δqi + δ qi dt ˙ ∂qi ∂ qi ˙ deoarece deplas˘rile virtuale nu depind de timp. q. t)dt − L(q. a Deoarece: ∂L ∂L d d (δqi ) = δ qi = ˙ ∂ qi ˙ ∂ qi dt ˙ dt atunci. q + δ q.

Conform principiului lui Hamilton. dac˘ traiectoria este real˘. Deoarece aceste deplas˘ri sunt independente ˆ ca variatia δS s˘ fie nul˘ este necesar ca: ¸ a a d dt ∂L ∂ qi ˙ − ∂L =0 ∂qi k = 1. l adic˘ ecuatiile lui Lagrange. a ¸ 227 . a a atunci ultima integral˘ trebuie s˘ se anuleze oricare ar fi variatiile a a ¸ a ıntre ele. pentru δqi .

228 .

ˆ alnim functia δ(x − xo ) care are punctul de singuIn ıntˆ ¸ s ¸ laritate ˆ x = xo ¸i pentru care vor fi valabile relatiile: ın 229 . +∞ −∞ f (x)δ(x)dx = f (0) Functia f (x) se presupune continu˘ ¸i cu derivate continue. δ(0) are o valoare nem˘rginit de mare a c. δ(x) = 0 pentru x = 0 b. ˆ alnit ˆ multe probleme a ıntˆ ın de fizic˘. ci a ¸ un anumit proces de trecere la limit˘ .Anexa B Functia δ ¸ Simbolul δ(x) introdus de Dirac (1930) nu noteaz˘ o functie. Pen¸ as tru f (x) = 1 rezult˘: a +∞ δ(x) = 1 −∞ ˆ general. Propriet˘¸ile m˘rimii δ(x) sunt concentrate ˆ relatiile a at a ın ¸ de mai jos: a.

b] a a 0 dac˘ xo ∈ [a. δ(x − xo ) este nem˘rginit˘ pentru x = xo a a c. b] a 230 . +∞ −∞ f (x)δ(x − xo )dx = f (xo ) Din aceste ultime propriet˘¸i rezult˘ c˘: at a a b f (x)δ(x − xo )dx = f (xo ) dac˘ xo ∈ [a. δ(x − xo ) = 0 pentru x = 0 b.a.

n ≥ 2. n ∈ N 2 Una din metodele de rezolvare este integrarea prin p˘rti: a¸ ∞ −ax2 In= 0 e 1 xn dx = − 2a ∞ d e−ax 0 2 xn−1 ∞ 1 n−1 2 = − e−ax xn−1 |∞ + 0 2a 2a n−1 In−2 . n ∈ N = 2a e−ax xn−2 dx 0 2 S-a obtinut astfel o relatia de recurent˘ care permite g˘sirea tu¸ ¸ ¸a a 231 .Anexa C Integrale Poisson Integralele Poisson sunt de tipul: ∞ In = 0 e−ax xn dx.

turor integralelor In cunoscˆnd valoarea corespunz˘toare lui n=0: a a ∞ I0 = 0 e−ax dx 2 • n=1: I1 = ∞ e−ax xdx = 0 2 1 2a • n=2: I2 = ∞ e−ax x2 dx = 0 2 1 4a π a • n=3: I3 = ∞ e−ax x3 dx = 0 2 1 4a3 • n=4 I4 = ∞ e−ax x4 dx = 0 2 3 8a2 π a 232 .

Mecanic˘ cuantic˘. Editura Tehnic˘. 1996 a s [6] Emil Petrescu.Mecanic˘ analitic˘.Curs universi¸ tar. Bus a cure¸ti. Bucure¸ti. 2003 s 233 . Facultatea de Fizic˘. 1979 s [4] I. Bucure¸ti. Facultatea de Fizic˘.Bibliografie ˘ [1] Serban Titeica. Bucure¸ti.M. 1978 s a s [3] Viorica Florescu. Editura Bren. FIZICA .vol. Editura a Didactic˘ ¸i Pedagogic˘. Curs de MECANICA TEO¸ ¸¸ ˘ RETICA . Fizica . partea a a I-a. II. Curs de MECANICA TEO¸ ¸¸ ˘ . 1975 s ˘ [2] Serban Titeica. 1982 as a s [5] Traian I. Cretu. Universitatea a a Bucure¸ti. Facultatea de Fizic˘. s a Bucure¸ti. Universitatea Bucure¸ti.Notiunile ¸i legile Mecanicii newtoniene. Popescu. RETICA ¸ s Universitatea Bucure¸ti. I. I. vol. Bucure¸ti. Fizic˘. II.

1983 s s [8] Atam P. Amsterdam. Prentice Hall International.[7] M. 1990 [9] A. I.. Quantum Mechanics. ”Al. Cuza” Ia¸i. Messiah. 1968 234 . litografia Univ. Ia¸i. Sanduloviciu. North Holland. Introduction to Classical Mechanics. Mecanica. Arya. Inc.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful