8.

Unguente veterinare

Cap. 8

Unguente veterinare

Conform F.R. X, unguentele sunt preparate farmaceutice semisolide destinate aplicărilor pe piele sau mucoase, în scop terapeutic sau de protecţie; sunt constituite din excipienţi (baze de unguent), în care se pot încorpora substanţele active. Noile definiţii ale unguentelor iau în seamă proprietăţile fizico-chimice ale unguentelor. Din acest punct de vedere, unguentele sunt geluri plastice. Această structură este necesară pentru a permite forma constantă de ambalare, depozitare, precum şi la locul aplicării. În acelaşi timp, unguentele trebuie să fie plastice pentru a-şi putea schimba forma la exercitarea unor forţe mecanice (ungere, apăsare, forfecare), în acest fel putându-se aplica în mod corespunzător pe tegument. Caracterul de gel este legat şi de proprietatea tixotropă1 a unguentelor. Unguentele prezintă capacitate de aderare diferită pe suprafeţe, acestea rămânând un anumit timp, fără să curgă, pe tegumentul pe care au fost aplicate. Această proprietate se datorează structurii solide a gelului care constituie un schelet lax datorită, în special, legăturilor Van der Waals şi de hidrogen care se stabilesc. Din structura de gel a unguentelor se pot deduce proprietăţile reologice prin care se caracterizează şi care indică variaţiile de formă pe care le pot suferi corpurile sub acţiunea unor forţe2. Pentru modificarea vâscozităţii, forţa şi viteza de forfecare trebuie să atingă o anumită limită denumită limită de fluiditate. După depăşirea acestei limite curgerea va deveni pseudoplastică, valoarea vâscozităţii va descreşte treptat, putând ajunge direct proporţională cu viteza de forfecare. Vâscozitatea stabilită în această situaţie poartă denumirea de vâscozitate de echilibru, a cărei rezultantă va avea un efect de desfacere a structurii spaţiale, adică reodestrucţia. Vâscozitatea plastică, tixotropia, punctul de curgere, capacitatea de întindere şi de aderare şi consistenţa sunt proprietăţi esenţiale, care influenţează prepararea corectă a unguentelor, acţiunea şi conservarea lor. Tixotropia optimă a unui unguent îi conferă acestuia calităţi de aderare bune, deci o activitate terapeutică bună. Tixotropiei i se datorează faptul că unguentele, în timpul depozitării îşi menţin consistenţa şi omogenitatea. Punctul de curgere dă indicaţii asu-pra capacităţii de ungere a unui unguent. Cu cât punctul de curgere este mai înalt, unguentul va fi mai consistent, deci, mai greu de aplicat pe tegument sau mucoase. 8.1. CLASIFICAREA UNGUENTELOR Unguentele pot fi clasificate după diverse criterii, unele legate de caracteristicile dermatologice şi farmaceutice, altele, după criterii tehnologice. Dermatologii clasifică unguentele după: • activitatea terapeutică, • locul de aplicare şi • după capacitatea de pătrundere. 1. După acţiunea terapeutică: • unguente de acoperire - care formează un film sau o peliculă protectoare pe tegument; • unguente răcoritoare - acestea conţin de obicei alcool diluat sau apă, fiind adesea de natură hidrofilă şi care, în contact cu pielea, prin evaporare dau senzaţia de răcoare; • unguente epitelizante - se aplică pe pielea lezată, ajutând la proliferarea ţesuturilor sănătoase, în scop de vindecare;
tixotropia unguentelor este capacitatea unguentelor de a reveni, mai mult sau mai puţin, la forma iniţială, după aplicarea unei forţe mecanice şi, de asemenea, la o vâscozitate cât mai apropiată de cea iniţială. 2 Dacă într-un sistem eterogen solid/lichid, faza solidă ajunge la o astfel de concentraţie, încât particulele solide se ating între ele şi determină formarea unei reţele datorită legăturilor secundare, atunci se vor forma sisteme plastice. Când asupra acestor sisteme acţionează forţe mecanice slabe punctele sau suprafeţele de contact încep să se îndepărteze unele de altele, în raport cu mărimea şi viteza forţei mecanice.
1

297

Cap. 8

Unguente veterinare

• unguente revulsive - produc hiperemie locală, rubefacţie şi vasodilataţie; •unguente cu acţiune antiflogistică şi decongestionantă - produc decongestionarea şi activitatea antiinflamatorie, la locul de aplicare; •unguente antiacneeice şi antiseboreice - cu activitate împotriva genurilor bacteriene şi micotice, specifice stratului pilos al pielii; •unguente sicative - usucă ţesuturile, de obicei, în stările eczematoase. 2. După locul de aplicare: • unguente dermice; • unguente oftalmice; • unguente nazale; • unguente anale; • unguente vaginale, • unguente mamare etc. 3. După capacitatea de pătrundere: • unguente epidermice, acţionează la suprafaţa pielii, având o penetraţie slabă şi un efect local; aceste unguente nu sunt absorbite sau sunt foarte puţin absorbite prin epidermă. Excipienţii utilizaţi pentru prepararea acestor unguente sunt: vaselina, siliconii, polietilenglicolii, bazele de emulsii de tip A/U; • unguente endodermice, preparate care sunt absorbite parţial. Acţionează ca emoliente sau iritante locale şi pun în libertate substanţele active, după ce au pătruns prin piele. Excipienţii folosiţi pentru prepararea acestora trebuie să se topească uşor la temperatura pielii. Cele mai bune baze sunt uleiurile vegetale, grăsimile animale sau derivatele hidrocarburilor, în prezenţa emulgatorilor, sau bazele de emulsii de tip U/A; • unguentele diadermice, sunt cele care pot vehicula substanţele active cel mai profund, de aceea aplicarea lor poate fi considerată o cale de administrare percutanată. Aceste unguente cedează substanţele active capilarelor sangvine şi limfatice. Excipienţii cei mai utilizaţi sunt: lanolina hidratată, untul da cacao şi, în general, bazele de emulsii de tip U/A; 4. După sistemul de dispersie şi modul de preparare: • unguente soluţii, preparate din substanţe medicamentoase dispersate molecular în baze de unguent; • unguente suspensii, la care faza dispersată este constituită din pulberi insolubile. Dacă cantitatea de pulberi depăşeşte 25% din masa totală a unguentului, acestea vor fi denumite paste; • unguente emulsii, constituite din două faze nemiscibile: o fază apoasă şi una uleioasă, care pot forma ambele tipuri de emulsii. Când faza apoasă depăşeşte 10%, ele sunt denumite creme. 5. După proprietăţile coloidale şi chimice mai este valabilă clasificarea lui Müntzel (cit. P.I. Stoian): • hidrogeluri; • lipogeluri; • hidrocarburigeluri; • polietilenglicolgeluri; • silicongeluri. Fiecare din aceste tipuri poate fi: • gel simplu, • gel soluţie, • gel suspensie, • gel emulsie, • gel amestec.
298

Cap. 8

Unguente veterinare

Pentru a corespunde cerinţelor terapeutice, unguentele şi excipienţii trebuie să îndeplinească anumite condiţii: • să nu prezinte activitate sensibilizantă asupra pielii normale • să nu producă deshidratarea pielii; • să prezinte afinitate faţă de grăsimile pielii, • să nu fie onctuoase, • să nu împiedice schimburile normale ale mantalei cutanate; • să aibă pH între 4,5 şi 6,5 pentru a nu modifica pH-ul acid al pielii3. • să fie indiferente din punct de vedere chimic, • să nu reacţioneze cu componentele active cu care se asociază; • să se poată aplica uşor, • să se înmoaie la temperatura corpului, fără să curgă, • să prezinte o vâscozitate şi o omogenitate corespunzătoare; • să permită încorporarea substanţelor active şi să fixeze apa (în cazul unguentelor care conţin apă sau substanţe hidrofile), permiţând aderarea substanţei medicamentoase la locul de aplicare; • să prezinte o stabilitate fizico-chimică bună la acţiunea aerului şi a luminii, astfel încât în timpul păstrării să nu manifeste fenomene de oxidare, colorare etc.; • să fie economice. Alegerea bazelor de unguent se va face în funcţie de tipul de piele, proprietăţile fizicochimice ale substanţelor active, stadiul afecţiunilor cutanate etc. (tabelul 8.1.)
Tabelul 8.1. Exemple de unguente utilizate în medicina veterinară Denumirea Unguente cu antibiotice
Rp/ Penicilină G potasică 0,06 (100.000 U.I.) Parafină lichidă 10,0 Eucerină anhidră 50,0 M.f.ung. D.S.ext sau Rp/ Penicilină Vaselină albă Parafină lichidă Lanolină anhidră Apă distilată M.f.ung. D.S.ext. Rp/ Unguent cu streptomicină Streptomicină Sulfatiazol Lanolină Vaselină M.f. ung. D.S. ext 100.000 U.I. 78,0 10,0 10,0 2,0 Pe cât posibil, să nu se folosească apă sau excipienţi hidrofili. Dacă totuşi există, se va ajusta la pH = 6,5 cu citrat de sodiu. Nu se va folosi aparatură metalică (penicilina este inactivată de ionii metalici). Temperatura la care se lucrează este de 37°C. Se pregătesc mai întâi bazele de unguent, care se sterilizează. Flacoanele de penicilină se şterg cu alcool 70° şi se deschid steril. Penicilina se dizolvă mai întâi în soluţia de citrat de sodiu sterilă, iar soluţia se emulsionează în baza de unguent (sterilizată). Unguentele se introduc în borcane sterile şi sunt valabile 6 luni (anhidrele) şi 2 săptămâni (hidratate). Unguentele tip emulsie deşi au valabilitate mai scurtă au resorbţie mai bună.

Formula

Indicaţii legate de preparare

Unguente cu penicilină

Streptomicina are 3 componente legate glicozidic: streptidina; L-streptoza şi N-metil-L-glucozamina. Prin hidroliză în mediu acid alcalin se scindează 0,25 în streptidină şi streptobiozamină. Dacă hidroliza are loc în mediu alcalin 2,00 se formează din unitatea streptozică, maltolul; produşii de degradare 20,00 rezultaţi sunt lipsiţi de activitate. Streptomicina este foarte solubilă în apă 30,00 (activitatea optimă la pH=6,5-7,5); ea mai poate fi degradată de prezenţa substanţelor reducătoare sau oxidante. Prepararea se execută la fel ca mai sus, în mod aseptic. Limita de valabilitate; 6 luni. Cloramfenicolul se dizolvă greu în apă (1:400) este mai solubil în alcool (1:16) şi propilenglicol. Rezistă la pH=2-9 chiar la 100°C, peste aceste limite se descompune rapid. Pe cale enzimatică, cloramfenicolul este inactivat de cloramfenicol-acetiltransferază. Unguentele se prepară în excipienţi anhidri. Cloramfenicolul se dizolvă în prealabil în glicerol, apoi se încorporează în baza de unguent. Dacă trebuie încorporat într-o formă solubilă, anhidră, cloramfenicolul se dizolvă în propilenglicol la cald, soluţia obţinută încorporându-se în baza emulgatoare.

Rp/ Unguent cu cloramfenicol Cloramfenicol Glicerol Lanolină Vaselină M.f. ung. D.S. ext. 2,0 10,0 30,0 58,0

3

În situaţia în care gradul de absorbţie este mărit, trebuie să se facă un compromis între eficacitatea şi toleranţa preparatelor.

299

Cap. 8
Rp/ Clortetraciclină Parafină lichidă Eucerină M.f. ung. D.S.ext. Rp/ Clortetraciclină Unguent simplu M.f. ung D.S.ext Rp/ Unguent cu bacitracină Bacitracină Ulei de parafină Vaselină M.f. ung. D.S.ext. Rp/ Unguent cu neomicină Rp/ Unguent cu kanamicină Rp/ Unguent cu eritromicină Eritromicină Romergan Vitamina A sol. A 5ml fi Unguent cu alcooli din lână M.f. ung. D.S.ext. Rp/ Unguent protector lipofil Acid stearic Ceară Parafină solidă Ulei de parafină Vaselină M.f. ung. D.S.ext. Rp/ Acid cetilic Acid stearic Lanolină Vaselină Lauril sulfat de sodiu Ulei de siliconă Apă până la M.f. ung. D.S.ext. 15,0 5,0 aa 10,0 20,0 1,0 5,0 100,0 5,0 aa 5,0 25,0 40,0 Sulfat de kanamicină Eucerină anhidră M.f. ung. D.S.ext. 0,5 50,0 Sulfat de neomicină PEG 400 PEG 4000 M.f. ung. D.S.ext. ad

Unguente veterinare
3,0 La rece şi în mediu acid, stabilitatea este bună; în mediu neutru şi alcalin, 10,0 se degradează uşor produşii rezultaţi (izooxitetraciclina, acidul 100,0 oxitetraciclinic) sunt fără activitate. Se prepară strict aseptic, de obicei 30mg/g (cele pt. uz oftalmic 10mg/g). Clortetraciclina se triturează cu 10g din unguentul simplu (sau baza de unguent) încălzit şi răcit la 40-50°C, se adaugă restul de bază de unguent 3,0 şi se amestecă până la uniformizare. 100,0 Unguentele sunt indicate în infecţii cu coci gram pozitivi, stafilococi, furunculoze, piodermite, streptococii, infecţiile oculare stafilococice.

Unguente cu tetraciclină

Se triturează bacitracina cu uleiul de parafină sterilizat şi se încorporează în vaselina sterilă. 50.000 UI Bacitracina este sensibilă la lumină, la 56°C îşi pierde activitatea mai ales 6,5 în prezenţa umidităţii. ad 100,0 Este repede inactivată în prezenţa ionilor metalelor grele. În mediu alcalin se descompune. Este folosit în afecţiunile pielii, nazale, oftalmice. 3,0 PEG se topesc împreună, se sterilizează şi se încorporează în mod 60,0 aseptic. 40,0 Utilizarea majoră: dermatologie, oftalmologie.

Activitatea kanamicinei asupra germenilor gram pozitivi (stafilococi) şi gram negativi, recomandă unguentele, pentru afecţiunile dermatologice. De obicei, se asociează cu hidrocortizonul.

1,0 0,05 I Se impune un pH acid şi se asociază cu un antioxidant 0,2g% în condiţii 50,0 aseptice.

Unguente de protecţie (filmoprotectoare)
Aceste tipuri de unguent are acţiune de protecţie asupra substanţelor iritante hidrofile (apă şi substanţe dizolvate în ea, soluţii alcaline, acide etc.). Acestea se pot prepara din hidrocarbonigeluri, lipogeluri, siliconi şi baze emulsii tip A/U.

Unguent protector hidrofob cu siliconi

Siliconii sunt termostabili, prezintă inerţie chimică, o compatibilitate excelentă cu pielea, se pot întinde uşor, în pelicule foarte subţiri, efectul hidrofob pe care îl transmit substratului fiind apreciabil.

Unguente baze de încorporare
Rp/ Unguent cu alcooli din lână Alcool de lână Alcool cetil stearic Parafină Parafină lichidă M.f. ung. D.S.ext. Rp/ Unguent cu alcooli din lână hidratat Rp/ Unguent emulgator Alcool cetil stearilic Ulei de parafină Vaselină albă M.f. ung. D.S.ext. 30,0 35,0 35,0 Unguent cu alcooli din lână Soluţie conservantă M.f. ung. D.S.ext. 50,0 100,0 Se încălzesc împreună cele două componente (până la 60°C), apoi se triturează până la răcire. Unguentul de consistenţă semisolidă, cu un miros slab caracteristic. Componentele se topesc la 60°C şi apoi se triturează până la răcire. Acest unguent sub formă hidratată este denumit şi unguent emulgator apos. Unguentul anhidru poate fi utilizat şi pentru încorporarea soluţiilor apoase ale unor substanţe medicamentoase. 6,0 0,5 26,5 100,0 Componentele se topesc la baia de apă şi apoi se triturează până la răcire. Unguentul obţinut este cu consistenţă semisolidă, alb-gălbui, cu miros caracteristic. Cu apa formează emulsii stabile de tipul A/U.

ad

300

f.18 0.0 1. semisolid.ext. D. p-hidroxibenzoatul de metil şi propil se tratează cu apă fierbinte şi se triturează într-o capsulă de porţelan (încălzită în prealabil.0 50.S. se triturează până la răcire.0 60. Rp/ Pilocarpină hidroclorică Unguent simplu Apă M. se se rol se Unguent cu glicerină Unguent simplu Unguent cu 1% acetat hidrocortizon Unguent cu acid boric Unguent cu camfor (camphorae) Unguent cu clorhidrat de pilocarpină Unguent cu oxid galben de mercur 2% ad Unguent cu 10% oxid de zinc Unguent cu sulf 301 . Se prepară la nevoie. dermatite. Fenilbutazona se triturează cu o cantitate egală de unguent simplu topit.S. faţă de cantitatea prescrisă.S. ung.f. Lanolina şi vaselina se topesc împreună într-o capsulă.0 7.S. Rp/ Oxid galben de mercur Parafină lichidă Axungia Vaselină albă M. Se recomandă încălzirea direct pe sită la flacără mică (15-20 minute). 10.0 2. Rp/ Acid boric (VIII) Unguent simplu M. ung. alb-sidefiu. uleiuri grase.Cap. Este utilizat ca sicativ şi astringent. Rp/ Hidrocortizon acetat Colesterol Axungie Vaselină Parafină M. slab gălbui cu miros de lanolină. Rp/ Amidon de grâu Parahidroxibenzoat de metil Parahidroxibezoat de propil Glicerol Apă M. ung. Sulful precipitat se triturează cu o cantitate egală de unguent simplu. ung. adaugă apoi restul unguentului simplu şi săpunul de potasiu. ung. ung. Se va obţine un unguent de culoare gălbuie cu miros slab de lanolină.f. în eczeme. alcool.0 90. neurodermite. Rp/ Sulf precipitat Sulfat de zinc Săpun de potasiu Apă Unguent simplu M.ext. Clorhidratul de pilocarpină se dizolvă în apă şi soluţia se emulsionează cu unguent simplu triturând până la omogenizare. Rp/ Camfor Unguent simplu M. D. Datorită reacţiei dintre săpun şi sulfat se formează săpunul de zinc cu emulgator A/U care creşte calitatea preparatului. ung. ung. Temperatura nu trebuie să depăşească 140°C (altfel glicerina se descompune). ung. D.S. Rp/ Fenilburazonă Unguent simplu M.0 3. prurit localizat (cu sau fără lichenizări).0 100. Este baza de unguent cea mai utilizată pentru încorporarea diferitelor substanţe active. D.ext.0 15. D. Unguentele obţinute sunt albe.0 80. Se foloseşte ca bază hidrofilă pentru medicamentele topice.S. D. ung. până la omogenizare. Apoi se adaugă restul unguentului simplu şi se amestecă până la uniformizare. Unguent onctuos.f. calmant al pruritului şi hipersecreţiei lactate.0 5. D.S.0 ad 10. D. în straturi subţiri în afecţiuni ale pielii. Se încorporează apoi sulfatul de zinc (dizolvat în apă la fierbere) şi amestecă până la omogenizare. Este un unguent galben-portocaliu omogen cu o consistenţă semisolidă.0 ad 100. Unguent omogen de consistenţă semisolidă. Rp/ Lanolină anhidrică Vaselină albă M.0 10.f.0 88. ung.S. Amestecul topit se strecoară printr-un tifon şi se amestecă până la răcire. D. Unguent omogen.f. Rp/ Oxid de zinc Unguent simplu M.S.0 500.0 100.f.ext. Se lasă în repaus 10 minute înainte de a se adăuga glicerina. D. ung.f. Camforul pulverizat se dizolvă în unguent simplu. Antiparazitar.f. 8 Rp/ Unguent emulgator hidratat Rp/ Unguent cu macrogoli Macrogol 400 Macrogol 4000 M.ext.0 ad 10. solubil în apă. La prepararea acestui unguent se foloseşte sulf precipitat (pentru că resoarbe mai bine).ext.f.ext.f. gălbui cu miros slab de lanolină.0 0. Oxidul de zinc fin pulverizat se triturează cu o cantitate egală de unguent simplu topit.0 Unguente veterinare Conţine 60-110% unguent emulgator faţă de cantitatea prescrisă.ext. prin încălzire uşoară.0 10.0 5.0 4.0 100. acetonă. Acetatul de hidrocortizon se triturează cu o cantitate dublă din baza de unguent topită apoi se adaugă restul bazei de unguent amestecând până la omogenizare şi răcire. Este un bun revulsiv. apoi se daugă restul de unguent simplu şi apoi se triturează şi se răceşte. acnee. D. 40.ext.0 4. Acidul boric se triturează cu o cantitate egală de unguent simplu.ext.S. Pentru a se putea încorpora apa până la 25% 5g PEG 4000.f.5 8. iar după răcire se adaugă treptat peste oxidul galben de mercur amestecând continuu.0 500.0 Unguent emulgator Soluţie conservantă M. Vaselina şi lanolina se topesc împreună. Alte tipuri de unguente uzuale în medicina veterinară Unguent cu fenilbutazonă Conţine 95-105% fenilbutazonă. se colorează şi miroase a acroleină).S. Se indică în afecţiunile oculare majore (glaucom) aplicându-se de 36ori/zi.0 7. Camforul se pulverizează cu intermediu efemer (eter). insolubil în eter.0 ad 10. Oxidul se triturează în mojar cu uleiul de vaselină. dermatite subacute şi cronice.0 10.0 2. apoi se adaugă restul omogenizându-se continuu. D. Pentru unguente oftalmice se vor respecta sterilitatea şi dimensiunea foarte fină a particulelor.S. cu reacţie neutră. translucide. Este folosit şi ca astringent şi antiseptic în aplicaţii topice. Triturarea oxidului de mercur fără ulei de parafină poate duce la descompunerea parţială a acestuia. se agită şi apoi se lasă să se răcească. cu o cantitate egală de acid cetilstearilic. Unguentul şi soluţia conservantă adusă la 60°C se triturează până la răcire.5 7. grăsimi. Amidonul.ext. Componentele se topesc la 60°C.02 93.0 100. prin dizolvare în apă dă o soluţie opalescentă.ext. Se indică în eczeme.

1.S. Unguent cu 10%salicilat de metil 8.0 100. Cea mai folosită clasificare a bazelor de unguent este cea după gradul de hidrofilie: bazele liposolubile (hidrofobe). D. Unguent gomenolat ad 2. Totuşi. astringent.ext. Rp/ Ceară albă Stearină Parafină lichidă Apă M.0 10. cel mai mare procent fiind deţinut de către α-palmito-dioleină şi β-oleo-palmito-stearină. Se aplică în strat subţire. D. stearic. Bazele liposolubile (hidrofobe) Aceste baze sunt reprezentate de: grăsimi animale. în nici un caz.f.f. ung. decongestiv indicat în dermatoze. Consistenţa bazelor de unguent este determinată de conţinutul în părţi a componentelor solide şi lichide. sunt foarte asemănătoare cu grăsimile corpului.Cap.0 Se amestecă componentele până la omogenizarea perfectă obţinându-se un unguent antiinflamator.S. ele au fost înlocuite cu excipienţi moderni sintetici. au factorul de acantoză scăzut şi pătrund uşor piele. care se poate mări prin adaos de apă sau alte lichide. Este indicat în altralgii. deci o capacitate de ungere scăzută.f.ext. 8 Unguent cu dermatol Rp/ Bismut subgalic Unguent simplu M.ext. substanţele active dispersate în aceste baze având o acţiune de suprafaţă.0 Se amestecă componentele până la omogenizarea perfectă obţinându-se un unguent indicat în rinite şi rinofaringite acute şi cronice (2-3ori/zi). aceste baze produc la suprafaţa pielii filme protectoare. hidrocarburi şi pot conţine sau nu emulgatori. Unguent cu ihtiol ad 10.ext.S. rosăturile de ham. Conţinutul prea ridicat în componente solide va determina o consistenţă mărită a bazei de unguent. metal) de forme şi greutăţi diferite. fisuri. ung. de locul şi scopul terapeutic urmărit.2. grăsime de porc extrasă din ţesutul adipos al suinelor. pentru unguente de penetraţie.0 100. Determinarea consistenţei se bazează pe măsurarea gradului de pătrundere a diverse corpuri (sticlă. D. stearină.f. Se amestecă componentele până la omogenizare perfectă obţinându-se un unguent cu acţiune analgezică şi acţiune iritantă locală. palmitic. ad 10. într-un anumit timp în baza de unguent.0 Unguente veterinare Unguentul se obţine prin dispersarea în vaselină a bismutului subgalic. se masează locul dureros după care se acoperă cu comprese uscate. arsuri.S. 8. obţinându-se o bază emolientă pentru medicamentele de uz extern de penetraţie.0 Se omogenizează componentele în ordinea: parafină. Grăsimile naturale nu sunt iritante pentru piele deoarece.2. Dacă acestor baze li se asociază emulgatori.0 100. conţine gliceridele acizilor: miristic.S. În general. mai rar. D.ext. linoleic. ad Unguent emolient 17. ung. Rp/ Salicilat de metil Vaselină albă M.0 17. ung.f. grăsimile animale se folosesc tot mai rar în dermatologie. Datorită instabilităţii lor. oleic. vegetale. bazele hidrosolubile (hidrofile). 302 . ceară albă. se pot obţine baze de emulsii U/A sau A/U.0 100. De aceea. acest tip de baze este folosit pentru unguente de acoperire. dar. EXCIPIENŢII FOLOSIŢI LA PREPARAREA UNGUENTELOR Alegerea bazelor de unguent se face luând în considerare proprietăţile substanţelor medicamentoase care se vor dispersa. eroziuni. eczeme. Bazele de unguent trebuie să aibă o capacitate de întindere corespunzătoare (determinată de o vâscozitate corespunzătoare) şi să permită aderarea uniformă pe epiderm sau pe mucoase. D. sicativ cu utilizare ca unguent protector în plăgi. Animalele se ţin la cald. nevralgii şi mialgii.0 56. pentru unguentele sistemice care acţionează la distanţă. Rp/ Eteroleum Niaouli Vaselină albă M. din punct de vedere chimic. Baze de natură animală Adeps suillus (axungia). Rp/ Ichtanolum Vaselină albă M. Este un unguent antiseptic.0 100. ung.

in etc. transparentă în strat subţire. eter de petrol. cărora le măreşte mult vâscozitatea datorită punctului de topire mai ridicat. dar care se foloseşte mult şi pentru supozitoare. înmuindu-se uşor la temperaturile crescute. este insolubilă în alcool şi apă. Nu lasă pete de grăsime pe hârtie şi are un miros slab. cloroform. la temperatura obişnuită. benzen. Cetaceul râncezeşte foarte greu şi se foloseşte cel mai adesea în asociere cu uleiuri vegetale şi uleiul de vaselină. Are punctul de topire cuprins între 56-70°C. Ceara este solubilă în eter. la face mai emoliente. dacă sunt asociate în unguente tip emulsie. puţin solubilă în alcool. Stearina (acidum stearicum). spermancetum) se obţine din substanţele grase ale cavităţii craniene ale balenei Physeter macrocephalus. ceara se asociază cu alţi excipienţi. uleiuri grase. are bună capacitate de ungere. Grăsimile şi uleiurile hidrogenate sunt mult mai stabile. mărindu-le astfel consistenţa. este untul de cacao (butirum cacao). acid palmitic. totodată. Deşi nu este emulgator. insolubilă în apă. Acesta se obţine prin presarea la cald a seminţelor decorticate şi torefiate de Theobroma cacao. seminţe de dovleac. susan. cloroform. Este insolubilă în apă. În practică. Se prezintă ca o masă albă. de măsline. palmitic şi stearic. linoleic. Astfel. dodecilgalat. uleiuri volatile şi alcool fierbinte. uleiuri grase şi uleiuri volatile. prezenţa cetaceului în unguente face posibilă încorporarea apei în masa unguentului. cloroform. seminţe de porumb. uscarea. Prezintă punct de topire scăzut (40°C). precum şi uleiuri sintetice. Ele se utilizează în asociere cu alte baze de unguent de consistenţă moale sau lichidă. cărora le măreşte vâscozitatea. acid oleic. arahide. mai ales. Stearina intră în compoziţia bazelor de unguent cu uleiuri vegetale sau de parafină.Cap. migdale. Acestea se utilizează asociate cu bazele de unguent de consistenţă ridicată la care le micşorează punctul de topire. Din această cauză. cele mai întrebuinţate sunt: uleiul de floarea soarelui. Cetaceul (cetaceum. care conţin apă. Datorită conţinutului în gliceride ale acizilor graşi nesaturaţi. 4 Ceara albă se obţine din cea galbenă prin înălbire. Este solubil în eter. tocoferoli. Baze de natură vegetală Dintre acestea. caracteristic. astăzi se preferă grăsimi şi uleiuri hidrogenate. cu miros caracteristic. Se prezintă ca o masă solidă. în locul uleiurilor vegetale naturale. onctuoasă. onctuoasă cu luciu sidefiu. slab gălbuie cu miros caracteristic. palmitat de ascorbil. prin asocierea a 50% grăsimi hidrogenate cu 10% lanolină şi 40% ulei de ricin se pot obţine baze de unguent care pătrund foarte uşor prin piele şi sunt capabile să încorporeze 100% apă. sulfură de carbon. având o consistenţă solidă. Punctul de topire este cuprins între 60 şi 66°C. Este un amestec de gliceride ale acizilor: oleic. care se prezintă sub formă de masă cristalină albă. solubilă în amestecuri de alcool şi eter. nu râncezesc şi prezintă afinitate bună faţă de grăsimile pielii. Stabilitatea poate fi mărită prin adaos de acid benzoic (adeps benzoatus). Cerurile conţin 70% esteri ai acizilor monocarboxilici superiori (în special.). palmitat şi miricil) şi 10-15% hidrocarburi saturate. Acest dezavantaj se poate elimina prin amestecul cu ceară în proporţie de maximum 5% sau prin înlăturarea fracţiunilor lichide (adeps induratus). 8 Unguente veterinare Este solubilă în eter. împiedicându-le. este un amestec de acizi graşi (acid stearic. ricin. Ceara albă4 şi ceara galbenă se obţin prin topirea în apă caldă a fagurilor goliţi de miere. Un alt excipient pentru unguente. alcooli liberi şi parafină. etc. fiind insolubil în apă şi alcool rece. NDGA (acid nordihidroguaiaretic). mai conţinând cantităţi variabile de acizi liberi. sâmburi de piersici. uleiurile se alterează foarte uşor. 303 .

Emulsiile tip Estarinum se conservă.Cap. dar va fi greu preluată de către aceasta. 5 Fenomenul reopex se explică prin aglomerarea cristalelor între fibrele scheletului intern al vaselinei sub forţele de forfecare. Migliol. fiind un bun solvent pentru substanţele medicamentoase liposolubile. prin reesterificarea gliceridelor. vaselina se asociază cu: . nu are afinitate faţă de epiderm. indirect. inhibă respiraţia prin piele şi prezintă pericolul acumulării de căldură. lauric 10% şi stearic 40 %). trigliceridă a acizilor graşi saturaţi (caprilic. Vaselina se prezintă sub formă de masă moale alb-gălbuie.alcool. vaselina îşi scade vizibil vâscozitatea. caprinic 20%. se foloseşte ca bază pentru unguente de acoperire. parţial saturat cu trigliceridele acizilor graşi saturaţi. Acestea alcătuiesc o reţea în ochiurile căreia sunt reţinute componentele lichide (hidrocarburile nesaturate). Vaselina nu se recomandă în tratarea eczemelor. Cetiolul înlocuieşte uleiul de parafină care nu este bine tolerat de piele. Cetiolul. Prin forfecare în mojar. • incompatibilă cu balsamurile şi gudroanele. Ea va gresa bine pielea. transparentă în strat subţire. datorită faptului că împiedică drenarea plăgilor şi desprinderea crustelor. astupă porii.agenţii tensioactivi. în practica curentă. Ea este: • solubilă în eter. 304 . dar prezintă o tixotropie scăzută (de aceea. Purificarea se face prin tratarea cu acid sulfuric. Pentru a mări capacitatea de emulsionare a apei. Cele mai utilizate baze vegetale semisintetice sunt: Softisan.lanolina. s-au introdus unele grăsimi obţinute pe cale semisintetică. astfel este capabil să preia secreţiile pielii lezionate. trigliceridă provenită din acizi graşi saturaţi (acid caprilic 30%. Softisanul este foarte stabil. Dezavantajul vaselinei este legat de faptul că. omogenă. Vaselina.colesterolul. ester oleinic al acidului oleic. Obturarea porilor favorizează. Hidrocarburile Vaselina este un amestec de hidrocarburi saturate obţinut prin purificarea şi înnălbirea reziduurilor de la rectificarea petrolului. din punct de vedere fiziologic. filantă. la care se pot adauga stabilizatori). Estarinum anhydricum G. ester al monogliceridei cu acid oleic. nu se recomandă încălzirea peste 50°C). De asemenea. • miscibilă cu uleiurile în orice proporţie şi prezintă inerţie chimică şi stabilitate foarte bune. Untul de cacao nu încorporează apa şi nu o emulsionează. onctuoasă. Din acest motiv. Vaselina poate încorpora apă până la maximum 5%. Pe lângă bazele grase de natură vegetală naturală. lauric). prin spălare cu apă. caprinic. Vaselina este un amestec de izoparafine ciclice cu mici cantităţi de hidrocarburi aromatice şi n-parafine solide. obţinut prin esterificarea acidului oleic cu alcooli graşi superiori nesaturaţi (oleil . 8 Unguente veterinare Are punctul de topire cuprins între 30-35°C. ca gel plastic. prezintă o vâscozitate structurală. fiind străină de piele. infecţia şi supuraţia. benzen. cu argilă decolorantă sau prin hidrogenare la presiune înaltă (când se obţine cea mai bună vaselină farmaceutică). . prin adaos de fenosept 2‰. de obicei. cloroform. • greu solubilă în alcool şi • insolubilă în apă sau glicerină.alcoolul cetilic sau . Au avantajul că se îndepărtează uşor de pe piele. rămânând la suprafaţă. obţinându-se astfel vaselina brută. În timpul repausului se va constata o creştere rapidă a vâscozităţii la o valoare mai mare decât cea iniţială (fenomenul reopex5). . În prezenţa apei dă emulsii tip U/A şi.

deoarece conţine alcooli esterificaţi cu acizi graşi şi alcooli superiori liberi. Dintre aceştia. are punctul de topire între 50-57 °C. în orice proporţie. la care se adaugă unul sau mai mulţi emulgatori. Ea se aseamănă mai mult cu cerurile. cloroform şi sulfură de carbon.). cu structură microcristalină. sulf. obţinute din petrol). În farmacie. mentolul. Din punct de vedere al toleranţei cutanate. Ele prezintă o consistenţă moale. Lanolina se prezintă ca o masă gălbuie. dar. precipitate de mercur etc. Lanolina conţine steroizi. Bazele de unguent pe bază de hidrocarburi sunt recomandate pentru unguentele protectoare. Parafina lichidă este un amestec de hidrocarburi saturate lichide. În vaselină. este foarte asemănătoare cu vaselina. cetaceu etc. parafinele nu încorporează apa. industria foloseşte adaosuri de emulgatori (lanolină. Cerezina (ceara de pământ. lanolina se găseşte. Dacă nu conţin emulgatori. benzină. acid salicilic. cloroform. În consecinţă. colesterolul şi esterii acestuia sunt cei mai importanţi. această cifră putând fi dublată sau triplată în prezenţa esterilor colesterolului cu acizii graşi). Parafina lichidă nu se foloseşte ca atare. ci se asociază cu unele baze de unguent. Este o masă albă. Parafina solidă este un amestec de hidrocarburi saturate solide (în special parafine cu lanţuri neramificate. cu uleiurile grase (excepţie: uleiul de ricin). cu punct de fierbere peste 360°C. benzină. fără miros şi gust. insolubilă în alcool şi apă. uleios. Baze emulsii tip A/U Aceste baze de unguent conţin apă sau soluţii apoase ca fază internă dispersă închisă într-un înveliş de grăsime. Este foarte greu solubilă în alcool şi insolubilă în apă. Absorbţia prin piele este superioară. măreşte consistenţa bazelor de unguent. Este solubilă în solvenţi organici (eter. în comparaţie cu vaselina. antibiotice. făcând posibilă o bună acţiune terapeutică (comparativ cu bazele care nu conţin apă). colesterol. fie sub formă hidratată (adeps lanae hydrosus sau lanolima. iar asociată cu grăsimi hidrogenate este un bun excipient anhidru pentru antibiotice. se pot dizolva camforul. de aceea asocierea cu 305 . acid benzoic. ele se folosesc la prepararea unguentelor de profunzime. Bazele emulsii prezintă avantajul că favorizează pătrunderea substanţelor medicamentoase prin piele. Este un lichid incolor. Lanolina are o mare capacitate de emulsionare a apei (poate încorpora 150-185% apă. din această cauză. Este miscibilă cu uleiurile volatile şi se amestecă. În concentraţii de 2-5%. alcooli triterpenici şi alcooli cu catenă dreaptă. rezultând unguente cu penetraţie slabă (unguente cu hidrocortizon. solidă. obţinute din distilarea petrolului. eter de petrol).).Cap. slabă. cu miros caracteristic. se obţin baze sau unguente emulgatoare mixte. În funcţie de natura emulgatorului se deosebesc baze emulsii A/U şi U/A. ceară. Lanolina (adeps lanae anhydricus) se obţine prin extracţia şi purificarea lipidelor de pe lâna de oaie. 8 Unguente veterinare Utilizarea vaselinei trebuie evitată în bolile de piele acute şi subacute. când are un conţinut de 25% apă). deoarece nu conţine esteri ai glicerinei. Din punct de vedere chimic. benzen. Baze de unguent emulsii Din această categorie fac parte bazele de unguent constituite dintr-o fază grasă şi una apoasă. pentru a le modifica consistenţa. vâscoasă. Când în aceeaşi bază de emulsie se asociază emulgatori din ambele tipuri. onctuoasă. ceara minerală) este o parafină care se obţine prin purificarea ozocheritei (hidrocarbură cu compoziţie complexă). nu este o grăsime. Este solubilă în eter. totuşi. Datorită vâscozităţii crescute se întinde destul de greu pe piele. fie sub această formă (anhidră). moale. o capacitate foarte bună de întindere sau ungere.

La emulsionarea unor cantităţi mai mari de apă. Alcoolii de lână conţin circa 30% colesterol. Are punctul de topire la 147-150°C. Concentraţia uzuală la care se foloseşte Tegin la emulsiile A/U este 1%. Spanurile (Arlacel). cel mai utilizat. cloroform. “Alcoholum cetylstearylicus” denumit şi Lanette 0. capacitatea de a emulsiona apa. 8 Unguente veterinare uleiurile grase sau uleiul de parafină îi îmbunătăţeşte adezivitatea (prin micşorarea vâscozităţii). Pentru a se obţine un grad de dispersare mai mare. prin asociere cu bazele de unguent (în proporţie de 1-5%). sidefiu. fiind insolubil în apă. Primul produs a fost eucerina. emulgator de tipul A/U. Emulsiile de alcool cetilic rezistă la acizi. agnosterol. Este solubil în eter şi cloroform. • Tegin G (monodistearat etilenglicol). Eucerina emulsionează până la 200% apa. • Tegin O (monooleat de gliceril).F. care. se întrebuinţează. • Tegin P (monodistearat de propilenglicol). Nu lasă pete de grăsime pe hârtie şi are un miros slab. la prepararea bazelor de unguente emulsii A/U. cu miros slab. oxidare. în proporţie de 5-10%. în asociere cu bazele grase de unguent. Span 80 (monooleat). fiind insolubile în apă. uleiuri volatile şi alcool. amestec de vaselină cu colesterol 1-5%. Alcoolul cetilic CH3(CH2)14CH2OH se găseşte în cetaceu sub formă de palmitat de cetil. caracteristic. pentru uz extern. 306 . etilenglicolului sau propilenglicolului). Colesterolul (colesterina). Se prezintă sub formă de lame cristaline.Helv. Eucerina. fără miros şi gust. Aceştia sunt emulgatori neionogeni. care este un amestec de acid stearilic şi alcool cetilic. oficializează ca emulgator de tip A/U. Span 85 (trioleat). Alcoolii de lână. Dacă se adaugă 5% alcool de lână în vaselină. parţial solubil în uleiurile vegetale şi uleiul de parafină este insolubil în apă. 10-15% dihidrocolesterol. filmul de ulei va separa particulele de apă unele de altele fiind supus unei tensiuni tot mai mari. Este o categorie de emulgatori care pot da emulsii mixte şi sunt substanţe cu grupări hidrofile şi lipofile. produşi care se obţin prin saponificarea lanolinei cu alcooli.Cap. se recomandă ca faza grasă să se topească (nu peste 70°C). esteri parţiali ai acizilor graşi cu sorbitanii. Dacă se adaugă într-o proporţie de 5% în vaselină. Este solubil în eter. să se asocieze apoi cu emulgatorul şi abia după aceea să se emulsioneze faza lichidă apoasă (încălzită la aceeaşi temperatură). izoalcooli alifatici cu o lungime a lanţului începând de la C18 şi dioli. urmată de separarea şi purificarea fracţiunii care conţine colesterol şi alţi alcooli. Tegin sunt esteri ai acizilor graşi naturali cu glicolii (reprezentaţi în special prin esteri parţiali ai glicerolului. capacitatea acesteia de a încorpora apa creşte de trei ori. Asociat cu bazele grase va forma unguente tip emulsie A/U forte stabile. Span 60 (monostearat). pentru a mări capacitatea de încorporare a apei. emulsia devenind instabilă. Este sensibil la lumină colorându-se în galben. în diferite baze de unguent. Emulsiile vor fi perfect stabile vor fi atunci când faza apoasă nu depăşeşte 60% faţă de cantitatea totală de unguent. temperatură.). caracteristic. Tipurile de Tegin care se asociază uzual sunt: • Tegin M (monodistearat de gliceril).brună. producând emulsii de tipul A/U. Bazele de unguent pe bază de alcool cetilic se folosesc pentru prepararea unguentelor medicamentoase. F. dar se pot folosi şi ca unguente simple (Unguentum cetilicum . În funcţie de acidul gras cu care se esterifică sorbitanul. uleiuri grase. când se transformă în soluţii gălbui. Are punctul de topire la 45-50°C. se obţin: Span 20 (monolanoat). precum şi lanosterol. Cel mai adesea. care măreşte. albe sau gălbui. Spanurile sunt solubile în grăsimi şi eter. dau emulsii A/U. Span 40 (monopalmitat). Alcoolii de lână se prezintă ca o masă asemănătoare cerii de culoare galbenă până la galben . acesta va putea încorpora 250% apă.R.

Emulgatorii ionogeni Cei mai utilizaţi sunt: • săpunurile alcaline. ele tulburându-se şi spumificând la agitare.. hidroxid de amoniu şi apă. • sărurile de sodiu ale esterilor acizilor graşi superiori cu acidul sulfuric (ex. trietanolamină. uleiuri vegetale. ichtiol etc).7-2%. Efectul emulgator poate fi amplificat prin adăugarea de diferiţi alcooli graşi superiori (ex. de plumb. este prezentat Alcoholum cetylstearilycus emulsificans care este un amestec de alcool cetilstearilic şi cetilsulfat de sodiu (9:1). Stabilitatea acestuia este redusă. cetaceu etc) la care se adaugă apă sau soluţii medicamentoase apoase (faza apoasă) şi emulgatori ionogeni şi neionogeni de tip U/A. 307 . stearat de gliceril). acid salicilic. Acestea pot să emulsioneze filmul de grăsime al pielii şi să-l străbată. săpunurile de trietanolamină. Acestea posedă o reacţie alcalină mai slabă decât a săpunurilor alcaline şi o reactivitate mai mică comparativ cu metalele grele. cu sărurile de amoniu etc. Cetilsulfatul de sodiu are o acţiune stabilizatoare. mai ales. 8 Unguente veterinare Emulsiile A/U sunt incompatibile cu o serie de substanţe care pot degrada emulsiile în timp scurt (acid boric. Săpunurile de trietanolamină sunt amino-săpunuri. permit schimburile normale. alcool cetilic. parafine. Acest fapt constituie un avantaj. Laurilsulfatul de sodiu CH3-(CH2)10 -CH2-OSO3Na este utilizat ca emulgator tip U/A în proporţii de 0. impunându-se prezenţa unui stabilizant (alcool cetostearilic. cetilsulfat de sodiu. Baze emulsii tip U/A Emulsiile U/A au faza externă reprezentată de apă sau soluţiile apoase.Cap. În practică sunt larg utilizate unguentele de stearină. cedează rapid şi integral substanţele medicamentoase şi sunt uşor lavabile. săruri ale acizilor graşi cu aminele. Săpunurile alcaline sunt foarte buni emulgatori U/A. în cazul antibioticelor solubile şi stabile în mediu apos. De asemenea dau incompatibilităţi cu acizii. manifestând astfel acţiunea în profunzime. Laurilsulfatul de sodiu este incompatibil cu: sărurile de aluminiu. stearilsulfatul de sodiu. de aceea sunt mult mai bine suportate de piele. O altă ceară este Cera emulsificans cum cetomacrogolum care este un amestec de alcool cetostearilic şi cetomacrogol 1000 în proporţie de 8:2. cu alcaloizii de azot cuaternar. rezultând în final unguente cu calităţi reologice crescute.R. fenol. cu argintul proteic. Soluţiile apoase au reacţie neutră sau slab alcalină. Ricinoleatul de sodiu este sarea de sodiu a acidului ricinoleic din uleiul de ricin. colesterol) sau prin folosirea unor emulgatori complecşi (ceruri emulgatore). din această cauză fiind înlocuit adesea cu: sărurile alcoolilor alifatici primari superiori. Este solubil în apă şi parţial solubil în alcool. prin scăderea tensiunii superficiale la suprafaţa de separare a celor două faze. fiind un complex cu caracter anionic. Acesta dă emulsii U/A stabile. Cetilsulfatul de sodiu C16H33OSO3Na (este de fapt un amestec alchilsulfaţi de sodiu). cetilsulfatul de sodiu. deoarece nu astupă porii pielii. Acest tip de emulsii sunt recomandabile pentru tratamente pe suprafeţe întinse. faza internă dispersată fiind constituită din grăsimi. metalele grele şi compuşii alcalino-pământoşi. alcooli graşi superiori. laurilsulfatul de sodiu). carbonat de potasiu. ceară. Se prezintă sub formă de cristale sau pulbere cristalină albă sau alb-gălbuie. dar datorită reacţiei alcaline sunt iritanţi pentru piele. precum şi în cazul antisepticelor hidrosolubile care îşi manifestă efectul terapeutic cel mai bine în unguentele emulsii U/A. În F. stearilsulfat de sodiu sau amestecurile lor cu sulfaţii alchilici. preparate din stearină. glicerol. La prepararea bazelor de unguent emulsii U/A se folosesc baze grase (vaselină.

tween. Dependent de natura catenelor de PEG. fiind neionogeni. 308 . Prin legăturile moleculare. Bazele hidrosolubile (hidrofile) În această categorie intră excipienţii care sunt miscibili cu apa sau se dizolvă în ea. nu alterează. Tween (Crill). . 8 Unguente veterinare Cera emulsificans cum cetrimid este amestecul alcoolului cetostearilic cu cetrimida în proporţie de 9:1.Tween 80. la suprafaţa de separare dintre faza uleioasă şi cea apoasă. în care n poate varia între 2 şi 200. Esterii acizilor graşi cu polietilenglicolii (Mirj). Datorită hidrofiliei pronunţate aceştia dau emulsii U/A.cremoforii. De aceea unguentele emulsii U/A trebuiesc păstrate în mod corespunzător. în timp ce compuşii cu greutate moleculară peste 1000 (1000-10. alcooli şi grăsimi. Polimerii inferiori (PEG 200-500) sunt lichide vâscoase. Bazele de unguent emulsii U/A prezintă o toleranţă cutanată excepţională. De fapt. Un alt dezavantaj. de obicei în tuburi metalice polisate în interior. acestea fiind solubile în apă. nu sunt iritanţi.Tween 60. Aceştia sunt reprezentanţii ai grupului esterieterilor acizilor graşi superiori cu alcoolii şi polioxietilenglicolilor şi acizilor graşi superiori care posedă grupări hidrofile. formând geluri coloidale. . între moleculele emulgatorului de tip hidrofil se intercalează un emulgator de tip A/U. Aceşti emulgatori sunt folosiţi la obţinerea emulsiilor U/A foarte stabile la variaţiile pH-ului. Emulgatorii neionogeni Sunt tot mai prezenţi în practica curentă. se cunosc: . Sunt polimeri de condensare ai oxidului de etilen. Baze de unguent cu macrogoli (polietilenglicoli-PEG. este faptul că aceasta constituie un mediu prielnic pentru dezvoltarea microorganismelor.brij.Cap. încât se formează o structură de gel stabilă. Majoritatea tween-urilor sunt forme lichide. majoritatea au un caracter hidrofil şi dau emulsii U/A dacă se asociază bazelor de unguent.2.Tween 20. unele. datorat apei ca fază externă. Denumirea lor este însoţită de o cifră care corespunde aproximativ la greutatea lor moleculară. Aceştia sunt emulgatori U/A foarte apreciaţi.Tween 40. Acestea sunt compuşii din gama: . carbowax). mai ales ciuperci. . Pentru a preveni aceste fenomene se adaugă substanţe conservante (fenosept 2‰). Se cunosc şi câţiva reprezentaţi lipofili. semisolide (Tween 60). .mirj. Hidrofilia lor este dată de către cele două funcţii alcool primar şi datorită atomilor de oxigen. Brij sunt eteri ai alcoolilor graşi cu polietilenglicolii. . şi . în cazul folosirii acestor emulgatori complecşi. PEG nu hidrolizează. va rezulta un film complex. \ 8. realizându-se consolidarea miceliului într-un grad aşa de mare. Mirj 53). cei mai utilizaţi fiind cei ai acidului stearic (Mirj 45. Tween-urile încorporate în diferite baze de unguent dau emulsii U/A foarte stabile (chiar şi la variaţii ale pH-ului şi la adaosul de electroliţi) bine suportate de piele. Acest lucru poate determina uscarea treptată a unguentelor şi modificarea concentraţiei substanţelor active datorită evaporării apei. având formula HOCH2 (CH2-O-CH2)n-CH2OH. având ca fază externă apa. sunt insensibili faţă de electroliţi şi faţă de compuşii metalici.2.000) au consistenţă ceroasă sau solidă.

acidul salicilic. prezintă un luciu caracteristic şi sunt hidrofile. Unele substanţe medicamentoase dispersate în PEG determină apariţia coloraţiilor (resorcinolul se brunifică. grăsimi şi hidrocarburi parafinice. resorbţia şi penetraţia substanţelor active fiind mai bună. în bazele de unguent cu hidrogeluri se adaugă propilenglicol. Un dezavantaj este tendinţa de a cristaliza. devenind insensibile la electroliţi şi la variaţiile de pH. oxidul galben de mercur devine verde. Substanţele active cel mai des asociate sunt acelea care nu sunt solubile în baze grase (ex. nu obstruează porii. creozotul. Bazele de unguent cu hidrogeluri Acestea sunt macromolecule coloidale care au capacitatea de a gonfla în prezenţa apei. sunt recomandate pentru tratarea regiunilor acoperite cu strat pilos abundent. Marele avantaj îl constituie indiferenţa fiziologică (cu excepţia ţesuturilor eczematoase). în procese inflamatorii. Efectul terapeutic este mai bun decât cel produs de preparările cu baze grase. acidul tanic se colorează în brun). sărurile de argint. formând hidrogeluri constituite dintr-un schelet în care acţionează forţe cu valenţe secundare. uleiuri grase. resorcinolul). produc un efect de răcorire a pielii. pot fi: • naturale (amidon. De aceea. unele unguente prezintă o acţiune sicativă. ceea ce a dus la utilizarea lor masivă în dermatologie. pH-ul se poate regla uşor prin tamponare.5. Prin evaporarea apei. Ca urmare a proprietăţilor lor higroscopice slabe. tiosulfamidele). alginaţi. Conservarea antimicrobiană se realizează cu: . acidul boric. timolul (dependent de concentraţie) conduc la lichefierea unguentului (lichefieri care pot fi împiedicate dacă se adaugă 5% alcool cetilic sau cetilstearic). Penicilina şi bacitracina sunt inactivate. Se îndepărtează cu uşurinţă prin spălare şi. insolubili în eter. necrotice. fiind preferat şi pentru unguentele oftalmice. producând uscarea lor mai rapidă. cu formare de săruri de oxoniu (ex. pectine. unele fiind resorbite numai în cantităţi mici de către piele. glicerol sau sorbitol. producându-se reacţii la grupările -OH.Cap.clorhexidină. care alcătuieşte o reţea (care reţine apa prin sorbţie). în defavoarea grăsimilor. Bazele de unguent cu PEG Au un aspect asemănător cu cel al vaselinei. Datorită caracterului hidrofil încorporează secreţiile rănilor. Baze de unguent cu hidrogeluri organice Sunt macromolecule care. pentru a împiedica o deshidratare rapidă. . formând în acelaşi timp un film continuu pe tegumente.acid benzoic. în alergii şi în micoze ale pielii.2%. carageen).1%). astringentă. cloramina. Bazele de unguent cu PEG sunt recomandate în dezinfecţii ale pielii. . sunt aderente. Acest tip de baze.nipagin 0. neajuns care se poate elimina prin asocierea cu substanţe din grupa tensioactivelor. . cloroform. Hidrogelurile au un grad înalt de compatibilitate cu cele mai multe substanţe medicamentoase. derivaţii de teofilină şi sulfonamidele se colorează în galben. 309 . supurative. 8 Unguente veterinare Sunt solubili în: alcool. au o bună capacitate de întindere. anestezina. PEG nu sunt însă indiferenţi din punct de vedere chimic.fenosept 2‰ (0. din punct de vedere al provenienţei. datorită conţinutului mare în apă (80-90%) sunt utilizate în unguente antiseboreice. acidul acetilsalicilic.1-0. de aceea.

Derivaţii de celuloză Metilceluloza şi carboximetilceluloza sunt două produse semisintetice. se hidratează într-un grad mai mare decât metilceluloza. amidonul. Adulsion. polivinilpirolidona. Din punct de vedere chimic pectina este alcătuită din molecule de acid galacturonic. care prin neutralizare dă un gel vâscos care serveşte bine ca bază de unguent. Gelul este sensibil la asocierea cu acizii când floculează şi este incompatibil cu derivaţii de amoniu cuaternar (cu care formează complecşi). regresarea eritemelor şi a ulceraţiilor. acid benzoic. apă şi glicerină. ihtiol. clorura mercurică şi fenolii. Sunt solubili în apă rece şi fierbinte cu care formează mucilagii. are reacţie acidă. cu o mare inerţie chimică. carboximetilceluloză) • sintetice (alcool polivinilic. Pectinele Sunt poliuronide simple bine suportate de piele care sunt indicate mai ales în cadrul arsurilor de gradul I şi II. higroscopică. Sycelose. protejând pielea de substanţele dăunătoare.OH. determină scăderea timpului de epitelizare. Methocel etc. nu au acţiune iritantă. Alcoolul polivinilic este un polimer format din macromolecule liniare care conţin radicali -CH2 şi -CHOH alternaţi în mod regulat. nemetabolizabile. sunt stabile la variaţii largi de pH (3-11). dă soluţii vâscoase şi este compatibilă cu glicerolul. fiind un polimer al acidului acrilic cu greutate moleculară foarte mare. metilceluloză. gudroane. granuloasă. Este solubil în apă.R. Alcoolul polivinilic are capacitatea de a forma pelicule fine. în care se încorporează numeroase substanţe active: aureociclină.5%. Carboximetilceluloza sodică (celulozo-glicolatul de sodiu) este un electrolit anionic. solubilă în apă. nu este lipicios şi este uşor lavabil. carbocoli). Metilceluloza (Tylaze. când se produce o scădere a vâscozităţii datorită depolimerizărilor sau scindării lanţurilor macromoleculare. Hidrogelul de carbopol aderă bine la piele. ca baze de unguent permit o resorbţie mai bună a substanţelor active decât cele din bazele grase. Concentraţiile cele mai folosite sunt de 1-1. Gelurile de alginat sunt bine tolerate de către piele. nu sunt iritante. care dau hidrogeluri mai stabile comparativ cu macromoleculele naturale. Se utilizează sărurile solubile ale acidului alginic (care la rândul său este obţinut din alge brune). cu rol protector. acid salicilic. Alginaţii. este redată formula oficinală a glicerolatului de amidon (Unguentum glyceroli). Carbopolul este o macromoleculă sintetică.) este eterul metilic al celulozei. care conduc la coagularea hidrogelului. Carbopolii sunt utilizaţi ca baze de unguent hidrofile. cu substanţele oxidante. nevolatile. Amidonul intră în compoziţia unguentului de glicerină.Cap. şi propilenglicolul. Cel mai adesea în farmaceutică se foloseşte gradul de polimerizare de circa 400. În F. cu enzimele. deoarece favorizează refacerea ţesutului de granulaţie. Este o pulbere alb-gri. care sunt stabile.manuronic de care se deosebeşte doar prin orientarea diferită în spaţiu a unei grupări . care se prepară din amidon. 8 Unguente veterinare • semisintetice (derivaţi de celuloză. având grupări carboxilice parţial esterificate cu alcool metilic. Acest lucru permite asocierea cu o gamă largă de substanţe. Gelul de pectină este incompatibil cu substanţele care prezintă o reacţie puternic acidă sau alcalină. fiind bine suportate de către piele. acid boric. Tipurile comerciale diferă după gradul de polimerizare şi prin numărul de grupări esterificate pe unitatea de glucoză. Gelurile de metilceluloză. iod şi compuşi pe bază de iod etc. Sunt incompatibile cu taninul. de aceea hidrogelul ei nu este opalescent. Acidul D-galacturonic este stereoizomerul acidului D . Gelurile de alcool polivinilic pot fi baze de unguente hidrofile (cel mai adesea pentru antibiotice şi derivaţii de hidrocortizon). 310 . pectinele. fiind un polimer neionogen.

0 20. camfor. Se pretează foarte bine pentru prepararea de hidrogeluri hidrofile. În stare uscată. care aplicate pe piele. absorb secreţiile rănilor şi reţin bacteriile. acidul acetic va ioniza. Bentonitele. sulfamidele etc.8Ĺ la 20Ĺ. vâscozitatea explicându-se prin formarea punţilor de hidrogen dintre gruparea silanol şi apă. Bazele de unguent cu bentonite încorporează foarte bine acidul boric. tixotropice. bentonitele mărindu-şi considerabil volumul. dezodorizante. În baze de aerosil se pot include cu succes acid boric. flexibil. la care se leagă cationi (Na+. În concentraţie de 10% formează cu apa geluri stabile. Aerosilul este o altă substanţă anorganică de natură silicico-coloidală. argile. formează un gel transparent de consistenţa vaselinei. iodură de potasiu. ulei de terebentină. sulf.Cap. fenolii. Această structură permite absorbţia unei mari cantităţi de apă. Ca2+) care se pot schimba cu alţi cationi.0 Deoarece hidrogelurile de bentonită au o acţiune de uscare a pielii. Se cunosc mai multe tipuri de veegum. Efectul adsorbant maxim îl are asupra apei. Se dispersează foarte uşor în apă formând hidrogeluri care pot fi folosite ca baze de unguent. Aerosilul are o suprafaţă specifică mare (diametrul particulelor este între 4-40 nm) ajungând la 50-450 m2/gram. cercetările demonstrând că acestea au reale calităţi antimicrobiene şi antifungice. distanţa dintre straturile cristaline crescând de la 9. constituite în special din silicaţi de aluminiu hidrataţi. oxid de zinc. de până la 20 de ori. constituind un bun excipient şi pentru antibiotice. în proporţie de 10%. Silicatul de aluminiu şi magneziu coloidal (Veegum) este tot un hidrogel anorganic obţinut prin purificare din argile din clasa montmoriloniţilor. Pentru a atinge maximul de vâscozitate (situat la 5. eucaliptol. 8 Unguente veterinare Bentonitele sunt obţinute din materii anorganice pământoase. reacţii de suprafaţă). lanolină sau monostearat de glicerol. Se pretează la unguente contra arsurilor deoarece nu produc iritaţii şi au o bună toleranţă cutanată. Ionii de siliciu şi de aluminiu sunt aşezaţi sub formă de straturi (siliciu-aluminiu sau siliciu-aluminiu-siliciu) prin neregularităţi. punţi de hidrogen. precum şi o acţiune astringentă. Gelul se poate amesteca cu baze grase.5) se asociază cantităţi mici de borax. transparent. în reţeaua stratificată rămânând o sarcină negativă liberă. Hidrogelurile de bentonită se prepară după formula generală: Bentonită Glicerol Apă 15. sicative şi. se întind într-un film continuu.5-7. nu produce iritaţii. 311 . este bine suportat de piele. asociaţi în proporţii variabile cu oxizi de magneziu. care prin amestecarea cu apă la 60°C. Hidroxidul de aluminiu coloidal este constituit din fibre microcristaline liniare cu un diametru de cca. obţinându-se un gel tixotrop bine suportat de piele cu proprietăţi astringente. 50l. La dispersarea în apă.5 şi are un miros de acid acetic). Gelurile pe bază de hidroxid de aluminiu coloidal sunt foarte eficiente în unele unguente protectoare. pe suprafaţa sa sunt posibile diferite interacţiuni (adsorbţie fizică. în afară de calităţile astringente. se adaugă cantităţi mici de uleiuri grase. fier şi mangan.0 65. Datorită grupărilor silanol şi siloxan. Va rezulta un gel onctuos cu o bună capacitate de întindere. gudroanele. lăsând ionii de H+ pe suprafaţa fibrelor (de aceea pH-ul gelului format este de 4-4. iodul. fibrele microcristaline sunt acoperite cu acid acetic absorbit. cel mai utilizat fiind Veegum HV (high viscosity). Vâscozitatea poate fi mărită prin adaos de substanţe tensio-active sau electroliţi. Sub acţiunea apei bentonita formează un gel tixotrop cu pH-ul 8-10.

Siliconii conţin circa 70% elemente organice (oxigen şi siliciu) şi circa 30% radicali alchilici şi arilici. se pot întinde uşor. Produşii de polimerizare uleioşi sunt singurii folosiţi în practica farmaceutică. siliconii se asociază şi cu alte baze de unguent (aerosil. Componentele cu punct de topire ridicat (ceară.) se topesc mai întâi în capsule de porţelan pe baia de apă. iar apoi se adaugă treptat celelalte componente în ordinea descrescătoare a punctelor lor de topire. de obicei prin tifon. alcaliilor. Siliconii se îndepărtează uşor de pe piele. Peliculele de siliconi oferă protecţie foarte bună împotriva apelor saline. răcirea se face brusc. nu produc iritaţii cutanate dar nu se aplică pe pielea inflamată. pentru a evita descompunerile. Filtrarea se poate face şi în etuvă. atunci filtrarea la cald se va face folosind pâlnii speciale şi hârtie de filtru uscată în prealabil în etuvă. bazele de unguent sunt constituite din una sau mai multe componente. colesterol etc. topirea se va face în ordinea descrescătoare a punctului lor de topire. detergenţilor. au tensiune superficială foarte scăzută faţă de cea a apei (ceea ce determină caracteristicile hidrofobe). dar au puncte de topire diferite. • omogenizarea. acizilor. dependent de proprietăţile substanţelor medicamentoase şi de scopul urmărit. dispersarea substanţelor medicamentoase. Fiecare tip de ulei de silicon este caracterizat printr-o anumită valoare a vâscozităţii. o compatibilitate excelentă cu pielea. În funcţie de gradul de polimerizare şi de radicalul organic se obţin: • produşi de polimerizare uleioşi (cu structură lanţ la unde substituentul este metil). în pelicule foarte subţiri. După topire. iar atomii terminali sunt ocupaţi cu radicali organici. atunci se poate folosi una din bazele de unguent înscrise în farmacopee. baze grase. care se încălzeşte la o temperatură mai ridicată decât punctul de topire al bazei. masa se filtrează la cald. cetaceu. împotriva altor agenţi de curăţire a cutisului. Se recomandă ca lipogelurile care râncezesc uşor să fie deshidratate prin încălzire la 312 .Cap. În cazul unguentelor oftalmice. care le recomandă în domeniul unguentelor de protecţie. 8. efectul hidrofob pe care îl transmit substratului fiind apreciabil. s-a constatat că produc o iritare de scurtă durată a conjunctivei. • ambalarea. Dacă bazele de unguente componente sunt de natură grasă. prezintă inerţie chimică. înlăturând riscul alergiei cuta-nate sau a dermatozelor dobândite. datorită punctelor de solidificare diferite) triturându-se până la răcire. cele mai potrivite fiind cele cu vâscozitatea de 300-500 cP. Dacă acesta nu este indicat. 8. iar dacă este necesară filtrarea prin hârtie de filtru. • verificarea calităţii.1. emulgatori). Pregătirea bazei de unguent În general. îngrăşămintelor. parafină. • răşinoşi (cu reţea tridimensională) sau • elastici (lanţuri lungi). amestecul se trece într-un mojar încălzit (dacă acesta este rece. În formulele magistrale se prescrie excipientul care urmează a fi folosit. Siliconii sunt termostabili. formându-se grunji.3. PREPARAREA UNGUENTELOR La prepararea unguentelor se respectă următoarele faze de lucru: • pregătirea bazei de unguent. În general. 8 Unguente veterinare Baze de unguent cu siliconi (silicongeluri) Siliconii în unguente sunt utilizaţi pentru proprietăţile lor hidrofobe remarcabile.3. Siliconii sunt polimeri sintetici în care atomii de siliciu sunt cuplaţi prin atomii de oxigen. După filtrare.

Dacă se asociază cu baze grase.50 2 gtts.00 16.0 300. silicongelurile.0 35. în faza apoasă se include şi emulgatorul. dar. separarea substanţelor medicamentoase sau a fazelor. vesela.00 30.00 72.00 5. deoarece încălzirea la temperatura de sterilizare. atunci se va folosi unguent simplu sau unguentul cu alcooli de lână. Preparările se fac în cele mai multe cazuri aseptic. când în baza topită se dizolvă şi emulgatorul de tip A/U liposolubil. 10. Sterilitatea este obligatorie în cazul unguentelor oftalmice.0 500. având în vedere incompatibilităţile care se pot produce (datorită caracterului ionogen al componentelor).0 250.00 4.0 35. care se va filtra apoi la cald.0 100. În ambele situaţii. • Bazele de unguent emulsii anhidre (emulsificans) se prepară la fel ca bazele grase compuse. Lipogelurile. hidrogelurile. ustensilele. Dacă într-o prescripţie magistrală nu se specifică excipientul. a celor care se aplică pe plăgi şi a celor cu antibiotice. sau prin adăugarea a sulfat de sodiu calcinat 5% în amestecul topit. ambalajele se sterilizează separat.0 120. În consecinţă. hidrocarburigelurile se sterilizează între 1-3h la 180-140°C.0 10.00 57.0 100. bazele de unguent.00 20.Cap. • Bazele emulsii de tip A/U se prepară fie din baze emulsifiante anhidre. poate să antreneze reodestrucţia sau distrugerea gelurilor.0 250. faza uleioasă se aduce în mojar încălzit şi se amestecă cu faza apoasă (încălzită).00 70.0 370.00 4.0 35. Baze de unguent emulgatoare U/A 313 . • Bazele emulsii de tip U/A sunt obţinute în acelaşi mod ca şi cele de tip A/ U.0 35. fie ex tempore. În medicina veterinară bazele de unguent sunt comune cu cele folosite în farmaceutica umană: 1.00 10. perfect închise. se încorporează cu ajutorul emulgatorilor potriviţi.00 16. Hidrogelurile se prepară aseptic şi li se adaugă obligatoriu conservanţi potriviţi.00 8. în vase perfect uscate. Baze de unguent lipofile Cera alba Cetaceum Oleum arachidis Cetaceum Cera alba Oleum amygdalarum Aqua rosae T-ra benzoe Natrium boracicum Oleum rosae Cera alba Cetaceum Oleum arachidis Oleum ricini Aqua Cera alba Oleum olivarum Tinctura benzoe Oleum arachidis hydrogenatum Cera flava Oleum rosmarini Cera emulsifians Oleum parafini Vaselini album Natrium laurilsulfatum Propylenglicolum Stearyalcoholum Vaselini album Aqua Alcoholi cetylstearicus emulsifians Parafinum lichidum Vaselini album Sorboxaethenum stearinicum Parafinum liquidum Alcoholi cetylstearylicus Vaselini album 2.00 1.00 14.00 30. 8 Unguente veterinare 140-150°C. ci se amestecă la temperatura camerei.00 15.0 30. • Hidrogelurile din macromolecule hidrofile nu se încălzesc.00 57.00 8.0 2.00 0.

0 20. geluri de polietilenglicoli sau în baze de emulsii U/A.3.0 0. Baze de unguent hidrofile Amidonium Aquae Glicerolium Alcoholi Tragacantae Bentonitum Propylenglicolum Aquae conservans Methylcelulosum Aquae Glycerolum Sol. 8 Unguente veterinare 3. Dispersarea şi omogenizarea substanţelor medicamentoase Substanţele active. eucaliptolul. Lichidele miscibile cu excipienţii se pot încorpora la rece prin simpla amestecare (ex. boraxul).5 93.0 6.0 50. emulsie sau suspensie imprimând astfel tipul unguentului: tip soluţie.5 30. suspensie sau polifazic (amestecuri de faze). acestea pot recristaliza uşor (ex.0 840.0 100.0 200.2.0 0. conservans 10. ichtiolul. Bazele hidrosolubile se dizolvă în hidrogeluri.s.0 100.0 60. ferindu-se de pericolul volatilizării sau oxidării. acidul salicilic.). soluţia de aceto-tartrat de aluminiu în hidrogeluri etc. gomenolul . salicilatul de metil. Baze de unguent emulgatoare A/U Lanalcoholi Vaselinum flavorum Paraffinum Paraffinum liquidum Alcoholi cetylicum Adeps lanae Vaselinum album Lanalcoholi Alcoholi cetylstearilicum Vaselinum album Cholesterolum Stearylalcoholum Cera alba Vaselinialbum Lanolinum Cera alba Alcoholi cetylstearylicum Oleum ricini Lanalcoholi Alcoholi cetylstearylicum Vaselinum album Lanalcoholi Alcoholi cetylicum Vaselini album q. 314 . emulsie. solubilitatea majorităţii substanţelor este mărită şi odată cu răcirea. O condiţie esenţială este ca substanţele să fie uniform repartizate în toată masa preparatului şi să se găsească într-o stare de dispersie cât mai avansată.0 ad 4. În cazul unguentelor tip soluţie.0 86.5 93.0 10.0 6. Înainte de prepararea unguentelor este obligatorie verificarea eventualelor incompatibilităţi dintre componentele asociate. datorită suprasaturaţiei.0 15. anestezina. 6.0 30.Cap.0 10.0 24.în baze grase.0 12.0 5.0 860.0 50. silicone. se pot aşeza sub formă de soluţie.).5 100.0 2. Bazele de unguent Bazele liposolubile se dizolvă în bazele grase (lipogeluri.0 10. hidrocarburigeluri etc. într-un unguent.0 100.0 ad 8.0 0.0 100.0 650. acidul boric.5 6.0 80.0 4. nu trebuie omis faptul că la cald.

8. ambele faze se pot încălzi la 50-60°C. particulele de substanţă activă suspendate nu trebuie să depăşească diametrul de 40-50 micrometri (fiind de preferat cele de 20 µm). camfor + mentol. încorporarea fazelor lichide sau moi în masa unguentului sau la dizolvarea substanţelor active solide lipofile sau hidrofile. Dacă dizolvarea necesită o cantitate mai mare de dizolvant şi excipientul nu conţine emulgatori. care nu se pot distinge cu ochiul liber sau cu lupa x 4. Bazele de unguent emulsii nehidratate. Aparatura utilizată În officina. în funcţie de natura şi cantitatea substanţelor active dizolvate. confecţionate din sticlă. cloramidură de mercur etc. după pulverizare. se folosesc atunci când se prepară cantităţi mici de unguente. se topesc (spre deosebire de bazele hidratate care destructurează) la nevoie. În cazul în care substanţa activă este sub 5%. bazei de unguent i se va adăuga un emulgator adecvat (lanolină. camfor + resorcinol etc. se triturează iniţial cu o cantitate aproximativ egală de bază de unguent topit şi apoi se adaugă treptat toată cantitatea. iar soluţia obţinută se va dispersa în baza de unguent (pseudo-emulsionare). acestea se vor dizolva în cantitatea minimă de dizolvant. lauril sulfat de sodiu. Unguentul care se ridică pe pereţii mojarului se va culege periodic cu ajutorul unei spatule flexibile sau a unei cartele şi se va readuce în mijlocul mojarului pentru a asigura omogenitatea unguentului în toată masa sa. Dacă omogenitatea nu s-a realizat. fără particule vizibile. La încorporarea soluţiilor apoase în baze de tip A/U sau U/A.capsulele pot fi din porţelan sau metal (patentule) şi se folosesc pentru cântărirea sau topirea excipienţilor. atunci acestea se vor suspenda în bazele de unguent după o pulverizare avansată (pulberi foarte fine). aceasta se poate obţine prin trecerea printr-o sită potrivită. dermatol.). 6 315 . continuându-se omogenizarea. glicerol.3. în prealabil.plăcile pentru unguente. La prepararea unguentelor emulsii. porţelan. Uzual. 8 Unguente veterinare Dispersarea la rece se poate realiza şi în cazul substanţelor solide care datorită asocierii determină amestecuri eutectice (ex. metal. oxid de zinc. dar sunt solubile totuşi în anumiţi solvenţi (apa. se folosesc ustensile si aparatură simple: .) sau se înlocuieşte baza de unguent cu o bază emulgatoare şi se emulsionează soluţia. Lichidele nemiscibile cu bazele de unguent se vor emulsiona. fineţea avansată se realizează prin porfirinizare. se va tritura mai întâi cu o cantitate mică de ulei de parafină care se va scădea din baza de unguent.).mojarele sunt foarte utilizate în prepararea unguentelor. Dizolvantul nu trebuie să depăşească 5%6 din cantitatea totală a unguentului. În cazul în care substanţa activă este peste 5%. pulberile omogenizându-se mai întâi într-o cantitate mică de ulei de parafină sau bază de unguent. Bazele de unguent emulsii hidratate conţin în mod obişnuit cantităţi mai mici de apă decât capacitatea maximă de retenţie a apei. se va scădea din excipient şi se va adnota pe reţetă. trebuie ţinut cont de capacitatea de preluare a apei (indicele de apă) (care se poate găsi în tabele) care. alcool.5. . uleiuri grase etc. tween.). Substanţele active În cazul în care substanţele medicamentoase sunt insolubile în bazele de unguent prescrise.Cap. colesterol etc. aglomerate. . Dacă substanţele active solide sunt insolubile atât în bazele de unguent cât şi în solvenţi (ex. cele mai folosite fiind mojarele adânci cu interiorul lucios.3. Pulberile foarte fine se dispersează împreună cu excipientul se omogenizează cu ajutorul spatulelor elastice sau cu al pistilelor cu capul plat. poate fi micşorată la jumătate sau chiar mai mult. triturându-se până la răcire. menţionându-se în reţetă modificarea. triturând energic până la obţinerea unui amestec omogen. Pentru unguentele-suspensii de uz oftalmic.

După depăşirea limitei de curgere. Aprecierea corectă asupra gradului de dispersie al particulelor şi a capacităţii de ungere se poate face cu ajutorul grindometrului. preparat de consistenţă moale. care indică schimbarea vâscozităţii sistemelor. sunt rezistente şi nu ocupă loc mult. Metodele de determinare a indicilor reologici necesită aparate şi dispozitive speciale (vâscozimetre). semisolid. aderând din nou unele la altele. se poate identifica valoarea vâscozităţii plastice. . Cele două ramuri (ascendentă şi descendentă) formează banda de histereză.banda de histereză.5-6. În ceea ce priveşte aspectul. gradul de penetrare. încălzită la 80 °C. Unguentele tip emulsie se pot prepara şi cu omogenizatoare mecanice tip mixer. • pH-ul de preferat pentru unguente este cel apropiat pielii (între 4. în industria farmaceutică utilizându-se mori de dimensiuni mari. Proiectând punctul spre axa gamma. solid care se înmoaie la temperatura corpului etc.determinarea consistenţei şi . întinse pe o lamă de microscop şi examinate cu lupa x 4. Rheologia studiază condiţiile şi legile curgerii şi deformării sistemelor disperse.Cap. care sunt geluri plastice. faza solidă ajunge la o concentraţie la care particulele solide se ating. unguentele în strat subţire. Este o caracteristică importantă a unguentelor-emulsii. iar suprafaţa înconjurată de ele va reprezenta bucla de histereză sau valoarea tixotropiei.5 trebuie să prezinte un aspect omogen. efectul lor fiind scăzut. Se urmăreşte: . ele asigură o eficienţă crescută. 8 Unguente veterinare Capsulele nu sunt utilizate la preparările tip emulsie sau suspensie care reclamă o triturare energică. după care se răceşte şi se filtrează. • să prezinte omogenitate: aceasta este o condiţie obligatorie cerută de toate farmacopeele. fără particule aglomerate. curba de curgere porneşte puţin mai departe de punctul 0 al coordonatei (de la punctul care corespunde mărimii forţei de forfecare). Punctul acesta se notează cu f şi este denumit limită practică de curgere (limita de curgere Bingham f). În industrie sau în farmaciile mari se utilizează mojare cu pistil acţionate mecanic sau morile cu valţuri sunt cel mai des folosite. O atenţie deosebită trebuie acordată pulberilor dispersate. curba forţei de forfecare va deveni pseudoplastică către axa gamma după care devine lineară. 8. se agită puternic timp de 1 minut. pot prelucra cantităţi mari de unguent cu pierderi minime.vâscozitatea de structură. viteza şi forţa de forfecare scad. La unguente. astfel încât după obţinerea vâscozităţii de echilibru. formându-se partea descendentă a curbei. Reprezentarea grafică a tixotropiei se face concomitent cu măsurarea vâscozităţii plastice. În cazul în care într-un sistem dispers eterogen solid/lichid. Valorile reologice prezintă avantajul că înlocuiesc termenii echivoci folosiţi în farmacopee pentru caracterizarea consistenţei unguentelor (ex. deci cu variaţiile de formă suferite de corpuri sub acţiunea unor forţe. de dimensiuni mai mici. • capacitatea de încorporare a apei sau indicele de apă sau cifra de apă. sunt silenţioase. 7 316 . CONTROLUL CALITĂŢII UNGUENTELOR Caracteristica majoră a tuturor unguentelor este de a fi un gel plastic care să prezinte următoarele condiţii de calitate: •să-şi păstreze consistenţa semisolidă şi să se înmoaie la temperatura corpului fără să adere la piele sau să curgă (proprietăţi reologice)7. o bună omogenizare a unguentelor. pot produce eroziuni mecanice şi iritaţii pe mucoase sau răni. cel mai adesea se foloseşte moara cu trei valţuri. formându-se sisteme plastice caracterizate prin limită de curgere sau reogramă.4. În farmacii. Filtratului i se determină pH-ul. Determinarea pH-ului se execută pe 5 sau 10g unguent peste care se adaugă 20-30ml apă distilată. care dacă nu sunt aduse la un grad de fineţe avansat şi nu sunt cernute corespunzător. particulele gelului se reorganizează. .gradul de întindere al unguentelor.5).). vâscozitatea creşte. vâscos.

Indicele de apă şi conţinutul în apă se pot transforma unul în altul după formulele: Indicele de apă (IA) 100 x CA = ----------------100 . Pentru aceasta se cântăresc 10g unguent într-o capsulă tarată. deci indicele de apă va fi: Iapă= 100 x 3 / 7 = 42. cantitatea de substanţe nesaponificabile. Substanţele active se identifică şi se dozează fie din reziduul rămas după separarea bazei de unguent. fie prin extracţia lor directă din unguent prin intermediul unui solvent. Conţinutul poate să fie diferit. Natura bazei de unguent şi determinarea cantitativă a substanţelor medicamentoase se face prin metode de control analitice pentru identificarea şi. se exprimă în procente şi se determină cantitativ prin pierdere la încălzire. se determină punctul critic al modificării consistenţei de gel. până când unguentul se fluidifică. dereglându-şi total structura de gel. eventual.85 Deci: 100g bază de unguent pot reţine în mod permanent 42.85g apă la 20°C. Introducerea în practică a bazelor este condiţionată de indiferenţa ei fiziologică. prin diferenţă se află cantitatea de apă încorporată în 100g unguent (care se raportează la 100).100 g Peste 100 g Variaţia 10% 5% 4% 3% La preparatele tipizate.Cap. • saponificare şi a • indicelui de iod. 317 . variaţiile de greutate nu trebuie să fie mai mari de ±5% pentru ambalajele până la 25g. acestea se separă stabilindu-se. este de: Greutatea până la 25 g 25 . În cazul asocierii într-o bază de unguent atât a suprafeţelor saponificabile cât şi nesaponificabile. Se cântăresc 10 g unguent la care se adaugă treptat apă dintr-o biuretă gradată. cel mai important este testul de acantoză. 8 Unguente veterinare Prin acest indice se înţelege: capacitatea maximă de apă pe care o reţine în mod permanent 100 g de unguent. excesul de apă separată îndepărtându-se după un repaus de 24h.50 g 51 . • greutatea dedusă din componentele prescrise admisă de F.R. dependent de concentraţia acesteia în limite cuprinse între 5-10% pentru preparatele magistrale şi până la 3% pentru cele tipizate.CA 100 x IA = ----------------100 + IA Conţinutul în apă (CA) Calculul indicelui de apă se face astfel: de exemplu 10g unguent conţin 3g apă. Dintre acestea. prin distilare sau prin încorporare. dozarea componentelor. se adaugă apă distilată picătură cu picătură până la limita de încorporare. înseamnă că 7g bază de unguent reţin în mod permanent 3g apă. Conţinutul în apă = CA. Toleranţa cutanată se face prin experimente biologice şi clinice care urmăresc stabilirea acţiunii unguentelor asupra epidermului. Se cântăreşte capsula cu conţinutul şi. la temperatura de 20°C. Indicele de apă se poate determina şi în cazul unguentelor sau a bazelor de unguent nehidratate sau parţial hidratate (adică se determină câtă apă mai poate să reţină prin hidratare). Bazele de unguent grase vor fi controlate din punct de vedere al: • indicelui de aciditate. În cazul unguentelor lavabile (tip emulsie U/A) sau mixte. în final.

Acest fapt exclude materialele plastice de la ambalarea unguentelor sterile.5: nesemnificativ. permit influenţa factorilor de mediu (aer. unguentele care conţin PEG. peste 4: acantoză puternică. esterii ftalici. Pentru efectuarea testului se folosesc cobai la care pielea este rubefiată timp de 10 zile cu bază de unguent. cu porţiuni de piele nerubefiată. după care porţiuni din pielea rubefiată se studiază comparativ la microscop. de până la 2.) şi contaminarea. materiale plastice.2 3. Mai puţin corespunzătoare sunt vaselina albă. Majoritatea bazelor de unguente utilizate în medicina veterinară prezintă factori de acantoză consideraţi satisfăcători.0 1.2 1. căldură etc. S-a stabilit că un grad de acantoză de la: 1-1. sunt incompatibile cu masele plastice. dar peretele acestor ambalaje pot să permită schimburi cu mediul ambiant (pot fixa oxigen la dublele legături. Ambalajele din sticlă sau porţelan sunt ambalaje foarte bune dar nu sunt preferate deoarece sunt casante. De asemenea.5. Factorii de acantoză şi modificările histologice produse de baze de unguente (Sursa: V.apoasă 75%) Factorul de acantoză. Stănescu. 318 . valoare medie 2.2 1.6-1. Ambalajele din material plastic sunt uşoare. datorită cedării unor componente). în tuburi cilindrice din material plastic sau metal. AMBALAREA UNGUENTELOR Unguentele preparate în farmacie se eliberează în borcane de sticlă. sau.0 2.2 2.0 2. modificările histologice. radiaţii.5 Date histologice Iritare cutanată foarte mică Iritare cutanată foarte mică Iritare cutanată foarte mică Iritare cutanată foarte mică -Inflamaţie cutanată foarte mică Fenomene iritative evidente Edem intracelular uşor şi spongioză redusă Edem intracelular uşor şi spongioză redusă --Inflamare cutanată extrem de mică -- 8. gudroane sau precipitatul alb de mercur. 2-4: acantoză pronunţată. sau chiar dizolvate. 8 Unguente veterinare Testarea se bazează pe faptul că dermul suferă modificări la solicitările externe când se produce o lăţire a epidermului (datorită îngroşării stratului celular spinos: acantoză).Cap. modificând astfel calităţile fizico-chimice).0 3. 1. tot mai rar din bachelită (nu mai sunt recomandate deoarece pot da reacţii de culoare datorită interacţiunilor care pot avea loc. sau la ambalarea unguentelor pentru durate mari de timp. sunt prezentate valorile care reprezintă factorii de acantoză a unor baze de unguente şi modificările histologice mai importante ale acestora.2.9: acantoză vizibilă dar moderată. Recipientele din polietilenă sau polipropilenă pot reacţiona. 1983) Baza de unguent Hidrocarburi Vaselină galbenă Vaselină albă Parafină vâscoasă Vaselină Trigliceride Adeps suillus Ulei de arahide hidrogenat Ulei de ricin Ulei de măsline Ulei de cocos Ceruri Lanolină Uleiuri de siliconi Polietilenglicoli Polietilenglicol 400 Carbowax 4000 (sol.4 2. uleiul de ricin şi parafina. uleiuri esenţiale. pot fi deformate.1 3.0 5. de către salicilatul de metil. porţelan.2. ieftine. În tabelul 8. Tabelul 8.

râncezire. Pentru aceste forme moi sunt de preferat flacoanele sau cutiile din diverse materiale. • evită contactul cu factorii atmosferici şi contaminările. • permite manipularea igienică şi fără risipă a unguentului. aluminiu. Alegerea lor este la latitudinea farmacistului şi se face în funcţie de destinaţia unguentului. Prezenţa conservanţilor inhibă dezvoltarea microorganismelor. Pastele sau unguentele cu consistenţă mărită nu vor fi eliberate în tuburi. De asemenea unguentele cu conţinut mare în apă pot fi invadate de microorganisme şi să mucegăiască. Etichetarea tuburilor Se face menţionându-se: • denumirea produsului. îşi pot pierde omogenitatea. siliconi etc. • compoziţia. Închiderea tubului se face prin plierea bazei tubului manual. Unguentele tip emulsii în general. Acestea asigură o serie de avantaje: • închidere aproape ermetică. Umplerea tuburilor Tuburile se pot umple manual sau mecanic. contribuie la stabilitatea fizico-chimică a componentelor. Unguentele preparate cu excipienţi baze grase de origine vegetală sau animală pot suferi procese de oxidare. cu ajutorul unei prese sau prin sudare. cunoscându-se că enzimele microbiene pot altera chimic unguentele. • producătorul. respectiv tuburile flexibile din metal (uzual din staniu sau aluminiu. care au o construcţie simplă asemănătoare unor pompe care acţionează ca o presă. CONSERVAREA UNGUENTELOR În timpul conservării. învelişul metalic putându-se fisura şi sparge. Tubul se umple prin partea inferioară. F. cu ajutorul maşinilor de umplut tuburi. • cantitatea în grame. tuburile putând fi însoţite de canule de administrare din material plastic. până când unguentul pătrunde în tot tubul. 319 . • permite o signare corespunzătoare. polişate cu lac izolant sunt cele mai eficiente şi corespunzătoare materiale pentru ambalarea unguentelor. Orificiul se închide cu un capac filetat. situaţie care se poate remedia prin topire (la o temperatură nu prea ridicată) şi reomogenizare. cu faza externă apoasă şi hidrogelurile. • termenul de valabilitate. 8 Unguente veterinare Ambalajele din metal. hidroliză (mai ales dacă conţin apă). antrenând pierderea structurii de gel.6. 8. deoarece scoaterea se va face greoi. îşi pot pierde omogenitatea. • împiedică pierderile de apă şi uscarea. prin depleţie de apă. i substanţele active din aceste unguente vor fi influenţate. prevede conservarea unguentelor prin adăugarea de conservanţi. • modul de întrebuinţare.R. Ambalarea pentru expediţie se face în cutii de carton. modificându-se activitatea lor terapeutică şi devenind chiar nocivi pentru piele. material plastic. de natura fizico-chimică a bazelor de unguent şi a substanţelor active: în unguentele preparate cu excipienţi lipofili se pot adăuga: • fenoli. Unguentele tip emulsie U/A. unguentele pot suferi procese de alterare. de plumb căptuşite cu staniu. prin intermediul unui piston.Cap.). iar aerul este eliminat.

eteroleuri etc. În unguentele mixte se pot introduce substanţe antioxidante hidrosolubile: • pirosulfiţi. ustensile şi recipiente sterilizate cu radiaţii U. 8 Unguente veterinare • crezoli. • nipaesteri (care sunt amfifili)8. în unguentele preparate cu excipienţi hidrofili. 320 . • alcoolul coniferilic.Cap. un rol esenţial având mărimea particulelor de substanţă medicamentoasă. asocierea a 0. • BHA (butilhidroxianisol). În limita posibilităţilor. astfel încât să permită un contact cât mai prelungit cu mucoasa oculară. 8 Nipaesterii combinaţi prezentând sinergism (ex. comparativ cu adăugarea acestora separat în concentraţie de 0. Unguentele oftalmice (oculenta) sunt destinate tratamentelor locale ale afecţiunilor oculare şi. sărurile de amoniu cuaternar (1:2000-1:4000) clorhexidinele (0. au avantajul unei acţiuni de durată. Exemple de unguente Unguente sterile. Nipaesterii sunt folosiţi de preferinţă în soluţii concentrate în alcool. sunt preparate în mod aseptic. sau chimic.20%). nipaesterii (0. trebuie să aibă o consistenţă potrivită şi proprietăţi de adezivitate.V. care trebuie să fie obligatoriu sterile şi. Conservanţii trebuie să fie hidrosolubili (solubilitatea lor în apă trebuind să fie peste limita lor de eficienţă antiseptică). Această categorie de unguente este reprezentată de unguentele oftalmice. deoarece acestea oxidează rapid. Ca excipienţi pentru acest tip de unguente trebuiesc evitate grăsimile animale şi bazele grase. Aceste unguente nu trebuie să irite mucoasa oculară. adăugarea conservantului este obligatorie. Pentru a complexa urmele de metale. faţă de soluţiile oftalmice.10-0. • acid ascorbic etc.20g). mai ales la cei la care apa este faza externă. • cisteină. Cele mai importante substanţe antioxidante utilizate sunt: • tocoferolii.05 ester benzilic la 100g de unguent. trietanolamină. În această categorie enumerăm: • • • • compuşii organomercuriali în concentraţii mici (1:2000-1:20000). folosind excipienţi. care ar putea induce procese de oxidare. au activitate antiseptică mult mai crescută. • esterii acidului galic. glicerol. să fie cât mai inerte din punct de vedere chimic. din această cauză.15g ester propilic + 0. filmul format să nu afecteze vederea. se poate asocia EDTA-Na. oferind posibilitatea dirijării resorbţiei (prin alegerea corespunzătoare a bazei de unguent). nu trebuie să reacţioneze cu lichidul lacrimal. • NDGA (acidul nordihidroguaiaretic). • hidrochinona.1-1%).

• rezinoase şi • cauciucate (colemplastre). Modul de aplicare este direct pe piele. vâscoasă. dar se deosebesc de acestea prin consistenţa mare (datorită componentelor cu punct de topire ridicat9) şi prin adezivitatea pronunţată. Excipienţii cei mai folosiţi sunt rezinele. acid salicilic.1. care la temperatura corpului se înmoaie şi aderă pe epiderm fiind destinate utilizării externe.s. rezorcină. oxizi de mercur. uleiuri vegetale. săruri de plumb ale acizilor graşi. ichtiol. Amestecul se încălzeşte pe sită completând apa pe măsura evaporării. Farmacopeea Română redă următoarea formulă: Plumbi oxidatum Adeps suillus Oleum helianthi Aqua 33. iniţial solide. seu. Emplastrele aplicate pe piele dau efecte similare cu cele ale unguentelor: acţiune de suprafaţă asupra pielii lezionate sau pot permite resorbţia unor substanţe active în straturile pielii (ex. până când coloraţia roz-galbenă iniţială va trece în galben-cenuşiu şi probele răcite nu aderă de mână când este malaxată sub apă. uleiuri eterice. ALTE FORME FARMACEUTICE MOI 8. Prepararea emplastrului Prepararea se face prin dizolvarea sau dispersarea substanţelor active sub formă de pulberi fine în baza de emplastru topită.7. 2(C17H33COO)3C3H5+ 3PbO + 3H2O → 3(C17H33COO)2Pb + 2C3H5(OH)2 (emplastrul de plumb) 321 . ca atare sau după o uşoară încălzire. lanolina. Obţinerea emplastrului de plumb se mai poate face şi prin neutralizarea directă a unor acizi graşi (oleic. 8 Unguente veterinare 8. Forme de aplicare externă 8. Clasificarea emplastrelor se face după destinaţie: • medicamentoase (utilizate în scop terapeutic) şi • adezive (pentru protejarea leziunilor şi fixarea unor pansamente). cauciuc.Cap. emplastrele sunt asemănătoare cu unguentele. Prin componenţă şi mod de preparare. extracte etc. oxid de zinc. rezultând un amestec de săruri de plumb ale acizilor graşi (masa emplastrului).1. emplastrele se prezintă sub formă de bucăţi tari sau sunt întinse pe texturi textile. Emplastrele de plumb (Emplastrum plumbi) Mai este cunoscut şi sub denumirea de emplastru diachilon. Substanţele grase topite se adaugă împreună cu oxidul de plumb (trecut prin sita VI) şi 10ml apă fierbinte. după natura masei emplastrice: • cu plumb (propriu-zise). ceara galbenă.7. Nu va mai rezulta glicerina.0 33. Acizi graşi reacţionează cu oxidul de plumb. 10 Datorită încălzirii amestecului de axungia şi ulei de floarea soarelui cu oxidul de plumb.0 q.1.0 33.7. stearic) cu oxidul de plumb. grăsime animală etc. fiind un emplastru care conţine săruri ale acizilor graşi de plumb (în care plumbul este 27-32%). 9 În timp ce unguentele sunt de obicei masă moale. gliceridele mixte din compoziţia grăsimilor sunt hidrolizate în acizi gra-şi şi glicerine. pirogalol.).Emplastrele (Emplastra) Sunt preparate plastice. deci nu va mai fi necesară malaxarea emplastrului cu apă. Emplastrul se malaxează apoi cu apa încălzită la 60°C (pentru îndepărtarea glicerinei care rezultă în timpul saponificării) după care se usucă la 70-80°C şi se rulează în magdaleon10.

lanolină. formatoare de fileu (elastomeri) proveniţi.). rapiţă. esteri ai unor rezine cu alcooli. terpene. din latexul de Hevea brasiliensis. tripaflavină. oxid de zinc etc. barita. de obicei. Suporturile trebuie să fie perfect netede. guma Daammar. Cauciucul este malaxat puternic (fără solvenţi) până când masa elastică devine plastică. mătase).Cap. dens ţesute şi să prezinte o anumită ductibilitate. sparadrape adezive) Ele servesc la fixarea bandajelor. cu ajutorul unui calandru. în principal. • polivinilizobutilenă. prin fricţionare. carbonatul de calciu. stabilizat prin afumare sau de natură sintetică: • poliizobutilenă. Oxidările pot fi împiedicate prin introducerea în masa emplastrică a antioxidanţilor. şi. Pentru obţinerea maselor emplastrice cauciucate se pot întrebuinţa polimeri ai esterilor acidului alfa metil acrilic (denumit şi acronal sau plexigum) care se prelucrează în cantitate de 10-30% şi care se întăresc gradual prin polimerizare. masa emplastrică se întinde pe suport. pioctanină. parafină. Emplastrul cauciucat astfel obţinut este înfăşurat pe un sul. Alterarea cauciucului mai poate fi influenţată şi de impurităţile care pot exista în emplastru sau în textura textilă (urme de Mn. b) metoda de calandrare este o operaţiune utilizată şi în alte domenii tehnice. favorizate şi de radiaţiile ultraviolete. Pigmenţii care imprimă culoarea albă masei emplastrice sunt: dioxidul de titan. galatul bazic de bismut etc. Aceste cauciucuri sunt mai puţin aderente. Masa emplastrică sub formă de soluţie se introduce într-un rezervor prevăzut cu o fantă şi o racletă de întindere. cerezină. solventul fiind evaporat într-un tunel de uscare. Cu etc. ceară carnauba etc. vaselină. Masa adezivă se obţine din amestecarea a diferite substanţe de reţea elastice. ceara de albine. antiseptice şi protectoare (oxid de zinc. fiind insolubile în benzen sau benzină. • celulozică (hârtia) sau • semisintetică (Igelit). în final. Suportul este desfăşurat şi bine întins de pe un sul pe care se va depune un strat omogen de soluţie de masă emplastrică. depolimerizărilor datorate oxigenului. Se adaugă celelalte componente ale masei. Obţinerea emplastrelor cauciucate Aceasta se poate realiza doar în industrie prin două modalităţi: a) prin dizolvarea cauciucului în solvenţi şi omogenizarea cu celelalte componente ale masei emplastrice şi întinderea pe suport cu ajutorul unor dispozitive speciale. Emplastrul aderă intim la piele. Emplastrele cauciucate sunt constituite din masa emplastrică adezivă şi suportul pe care aceasta este întinsă sau trasă. Emplastrele cauciucate (colemplastrele. Substanţele plasticizante sunt cele care dau masei emplastrice consistenţă (uleiuri de in.). săruri de amoniu cuaternare. uşor de întins. Fe.) Suportul pe care se întinde sau se trage masa cauciucată emplastrică este de natură: • textilă (ţesături de bumbac. acestea mai pot avea încorporate diferite substanţe medicamentoase. întrebuinţându-se în maturarea proceselor piogene ca supurativ. 322 . Substanţele de umplutură sunt reprezentate de substanţe aderente care împrumută masei emplastrice propria lor capacitate de adeziune (colofoniu natural. Sandaraca etc. Masele emplastrice pot suferi degradări de pe urma oxidărilor.). 8 Unguente veterinare Emplastrul se prezintă sub formă de masă solidă alb-gălbui sau alb-cenuşiu care se înmoaie la încălzire. • polibutadiena polimerizată (cauciucul Buna). provoacă vasodilataţie.

2. parafină. În figura 8. care după răcire se va înveli în staniol. dar poate intra şi în categoria unguentelor protectoare hidrofobe din medicina veterinară. dispersate de obicei sub formă de suspensie. Un exemplu poate fi ceratul protector: Ceară albă 40. mecanică şi bacteriană. Conservarea emplastrelor Se face la adăpost de lumină. suprafaţa adezivă este acoperită cu un suport de tartan.7. 8. Pentru evitarea râncezirii se pot adăuga conservanţi. sunt redate câteva modele de emplastre cauciucate.0 Vaselină 40.1. (la 65°C) într-o capsulă. care se îndepărtează în momentul aplicării. la circa 2% din subiecţi. 8. Pentru a se evita aderenţa suprafeţelor adezive între ele. dacă se înlocuieşte cauciucul cu substanţe sintetice cu structură diferită de cea a cauciucului. cu vaselină. 323 .3. Colemplastrele se prezintă rulate pe o rolă de pe care se derulează şi se utilizează. al greutăţii masei emplastrice şi clinic care se referă la stabilirea conţinutului în cauciuc şi oxid de zinc a ma-sei emplastrice.Leukoplast pe suport cauciucat.Cap. umiditate. Iritaţiile de natură alergică se pot evita în cazul colemplastrelor.1.Leukosilk pe suport textil (mătase). ceara albă împreună cu vaselina. 1. cetaceu. Fig. Colemplastrele perforate permit aerarea. Colemplastrele produc pielii umane.0 Ulei de parafină 20. stearină. reacţii de intoleranţă de natură alergică. Ceratele Sunt forme farmaceutice cu o compoziţie similară cu a unguentelor de care se deosebesc prin faptul că au în compoziţie componente care le ridică punctul de topire (ceara asociată.1. Când masa ajunge la aproximativ 50°C aceasta se va turna într-o formă. 2. 8. 3. căldură. Acest tip de formă farmaceutică este folosit mai mult în cosmetica umană. de obicei. 8 Unguente veterinare Controlul calităţii emplastrelor Emplastrele sunt verificate din punct de vedere: al capacităţii de adeziune.Nylexoplast pe suport de hârtie (Igelit). Pastele Sunt forme medicamentoase de consistenţă mărită. Amestecul fluid obţinut filtrat printr-un tifon se omogenizează apoi cu uleiul de parafină. Diferite tipuri de emplastre cauciucate.0 Se topeşte. Se conservă în ambalaje bine închise la loc răcoros. care se datorează unui conţinut mai mare de pulberi fin pulverizate. hârtie cerată sau folie de plastic. unt de cacao).1.7. eliminarea transpiraţiei şi evitarea iritaţilor bacteriene. mai rar. între 25-50%.

pentru acid salicilic (cu soluţii de clorură ferică). are oficinalizată Pasta Lassari (Unguentum zinci oxydati et acidi Salicylici) care conţine 2% acid salicilic şi 25% oxid de zinc: Acidi salicylici Zinci oxydati Amyli tritici Vaselini albi ad 2. O utilizare frecventă este ca emulgator veritabil la prepararea emulsiilor de uz extern. linimente.00 Vaselini albi ad 100. pentru zinc (cu sulfură de sodiu). Controlul cantitativ se face pe cale alcalimetrică.Cap. Utilizarea de elecţie este în eczeme exsudative. care la temperatură normală are consistenţă solidă. 8. ca sicativ. în prezenţa indicatorului roşu de metil (acidul salicilic) şi complexometrică cu EDTA-Na. arahidonic). Săpun de potasiu (Sapo kalinus) Este un săpun preparat prin saponificarea a 50g ulei de in cu o soluţie de 9. săpunurile îşi găsesc utilizarea şi la prepararea de supozitoare sau pot reprezenta baze pentru încorporarea substanţelor active cu utilizare în dermatologie. Excipienţii de natură grasă se topesc şi se amestecă energic cu pulberile aduse la un grad mare de fineţe şi cernute. F. consistente. pulberile conţinute absorbind secreţiile. chiar solidă. acid stearic şi carbonat de sodiu şi potasiu. în prezenţa indicatorului negru eriocron T (oxidul de zinc). cu un mod de preparare relativ asemănător cu pasta Lassari: Zinci oxydati 25. 324 . linolenic.00 Ambele paste sunt de culoare albă.5g hidroxid de potasiu în 15ml apă şi încălzirea pe baia de apă la 70-80°C. iar întinse în straturi subţiri pe piele nu trebuie să prezinte grunji vizibili. Pastele au rol de protecţie superficială a pielii. etc. palmitic. 8 Unguente veterinare Cu excepţia consistenţei.1. Pentru obţinerea săpunurilor de uz farmaceutic se utilizează mai ales Adeps suillus şi uleiul de floarea soarelui. Prepararea se face prin saponificarea grăsimilor cu ajutorul hidroxizilor alcalini sau prin neutralizarea acizilor graşi liberi. pe când săpunurile preparate din grăsimi animale vor avea o consistenţă mărită. oleic) precum şi ale acizilor graşi din uleiul de in (linoleic. Controlul calitativ al pastelor se face individual pentru amidon (cu soluţii iodo-iodurate). Consistenţa lor este de la moale către solidă şi nu reprezintă forme de administrare ca atare ci excipienţi pt. precum şi hidroxidul de sodiu şi de potasiu.00 Amyli tritici 25. datorită compoziţiei în gliceride ale acidului palmitic şi stearic. Grăsimile folosite la prepararea săpunurilor prin saponificare sunt atât de origine animală. Săpunurile obţinute din uleiuri vegetale. Dacă se recurge la metoda de preparare prin neutralizarea acizilor graşi.7.00 25.00 25. sau au o acţiune sedativă.R. datorită conţinutului în trioleină (ester l glicerinei cu acidul oleic) vor avea o consistenţă moale. Prepararea pastelor se face prin amestecarea cât mai uniformă a pulberilor cu bazele de unguent. Datorită activităţii lor laxative şi purgative. cât şi vegetală. Consistenţa săpunurilor este determinată de natura grăsimii utilizate şi de agentul alcalin care acţionează în procesul de saponificare. Săpunurile (Sapones) Săpunurile sunt preparate din săruri alcaline ale acizilor graşi superiori (stearic. Se mai cunosc şi paste cu chimioterapice şi antiinflamatorii. pastele păstrează toate exigenţele unguentelor. se utilizează acid oleic. prepararea unor forme medicamentoase de uz extern. keratolitice.4. astringent şi antiseptic.00 100.00 Unele farmacopee prescriu Pasta zinci oxydati.

cu miros caracteristic. Procesul de saponificare poate fi grăbit prin adăugarea alcoolului care este un dizolvant comun pentru acizi graşi.0 Axungia topită şi uleiul de floarea soarelui sunt amestecate cu hidroxidul de sodiu şi alcoolul prescrise.0 25. constituind masa săpunului. Se întrebuinţează ca dezinfectant în soluţie 1-3%.0 60. solubil în 2 părţi apă şi 4 părţi alcool.0 200. substanţe insolubile în alcool. sapofrom) Se prepară prin dizolvarea a 40g săpun de potasiu în 40g formaldehidă şi amestecarea cu 20g alcool.1%. la pre-pararea linimentelor cu acţiune hiperemiantă şi revulsivă. mijlocind astfel contactul dintre grăsime şi soluţia de hidroxid de potasiu. Spirt de săpun (Spiritus saponatus) Se prepară prin dizolvarea a 16g săpun de potasiu într-un amestec de 34 g apă şi 50g alcool. Se adaugă soluţia filtrată de carbonat de sodiu şi clorură de sodiu care favorizează separarea săpunului (format prin salefiere). Natrium chloratum Aqua 50. cu miros de formaldehidă. În final se completează la 100g cu apă fierbinte şi se uniformizează. Săpunul medicinal este o pulbere albă sau slab gălbuie. hidroxid şi săpun. galben-brună. 8 Unguente veterinare După omogenizare se adaugă 10g alcool. încălzindu-se pe baia de apă până la saponificare. miscibil în orice proporţie cu apa. Săpunul de stearină este o pulbere albă complet solubilă în apă şi alcool. la prepararea masei de supozitoare săpun-glicerină sau la prepararea pilulelor cu rezine. Se prezintă ca un lichid gălbui. Săpunul medicinal se utilizează ca emulgator la prepararea de emulsii de uz extern. 20 părţi alcool cald şi 30 părţi apă rece. până la completa saponificare.0 3. cu reacţie alcalină. ca urmare a saponificării. Are o acţiune keratolitică. 325 . Săpunul se spală apoi cu apă. Acizii graşi. într-o capsulă emailată. Preparatul uscat la 105°C trebuie să conţină o cantitate de săpun corespunzătoare la 85-90% acizi graşi. Săpunul obţinut este solubil. Se adaugă clorura de sodiu dizolvată în 80g apă. cu reacţie slab alcalină şi miros de crezol. miscibil cu apa.0 25. pierderi prin uscare cel mult 40%. Săpunul de stearină serveşte în medicina veterinară la prepararea pastelor de detartraj. alcalinitate liberă cel mult 0. se usucă la 30°C şi se pulverizează. care nu se poate separa prin fierbere şi. de asemenea. găl-bui. excesul de alcalii nu se poate îndepărta prin spălare. Săpun medicinal (Sapo medicinalis) Adeps suillus Oleum helianthi Natrium hydroxidatum sol.0 100. Se întrebuinţează. Săpunul de potasiu trebuie să conţină 40-45% acizi graşi şi se întrebuinţează ca excipient la prepararea unguentelor. În masa săpunului se găseşte şi glicerina. se continuă încălzirea şi agitarea. care ac-ţionează salefiant. Se dizolvă în 10 părţi apă caldă.0 50. Soluţiile apoase au un pH alcalin şi spumifică la agitare.0 Carbonatul de sodiu dizolvat în 300g apă se adaugă treptat peste stearina topită.Cap. Săpunul de potasiu se prezintă ca o masă moale. emolientă şi. cu reacţie alcalină şi miros specific. amestecând continuu. 30% Spiritus Natrium carbonicum crist.R. ca atare. Se păstrează în vase bine închise. stabileşte condiţii de puritate: ulei nesaponificat. Se întrebuinţează ca dezinfectant extern în soluţie 10-20%. Lisol (Cresolum saponatum) Se obţine prin amestecul crezolului şi săpunului de potasiu în părţi egale şi încălzirea la baia de apă. deci. până la saponificarea totală a uleiurilor. în prezenţa ionilor de potasiu. În urma acţiunii hidroxidului de potasiu în soluţie.0 12. Se prezintă ca un lichid roşu-brun. ferit de lumină. glicerina şi alcoolul. Săpun cu stearină (Sapo stearini) Natrium carbonicum siccum Aqua Stearinum Spiritus Natrium chloratum 25.0 10. Se încălzeşte 30 minute după care se adaugă alcoolul la cald. Lisoform (Solutio formaldehydi saponata. formând cu apa şi glicerina o soluţie coloidală stabilă. F.0 380. favorizează resorbţia substanţelor active. Se prezintă ca un lichid limpede sau slab opalescent. gliceridele din uleiul de in vor hidroliza în acizi graşi şi glicerină. are activitate hiperemiantă şi revulsivă. vor forma săruri de potasiu ale acidului linoleic. linolenic şi arahidonic.

Pastă orală Flubenol. int. omnivore şi carnivore şi făinuri de cereale. de uz veterinar. care le măresc astfel mult perioada de conservabilitate.38. Utilizat în tratamentul simptomatic al gastritelor la câine.5 q.1. în cazul ierbivorelor.8.135g şi de propil 0.8. etc. 326 .u. Prepararea electuariilor Se face prin amestecul ingredientelor până la consistenţa convenabilă. Fig. ut f. prin excelenţă care se administrează intern în tratamente locale (stomatite. elect. Althaea. Formulările de antiparazitare şi antiinfecţioase a.3.015g. miere. 1.Cap.S. Liquiritiae. la porc Rp. Tribrissen pastă) au la bază excipienţi corectori. Pulv. 8. în special. amidon./ Ac. În figurile 8. D. siropuri concentrate de zahăr. gudroane.S. administrările efectuându-se cu o spatulă. Ivomec-P. în general unguentiformă: săpunuri cu acid salicilic. Excipient ad 100ml.2.s. Fig.v. obţinânduse săpunuri cu consistenţă diferită. Liquiritiae pulv. cu sulf. Rad. crizarubină. 8. Sirupi simpl. sunt redate câteva electuarii utilizate mai frecvent în medicina veterinară. (Equalan. Forme de aplicare internă 8.s.2.4g. din clasa edulcoranţilor şi aromatizanţilor alimentari.265g şi excipient la 100g. Conţine: fosfat de aluminiu gel 12. ut f. antiparazitare). marmeladă pt. Phosphaluvet (Boehringer Ingelheim) gel oral./ Calomelanos Farinae secalinae et Sirupi simpl. Electuariile Sunt forme moi.int la porc 2. faringite) sau generale (antiinfecţioase. parahidroxibenzoat de metil 0. sorbat de potasiu 0. Megacillin. la porc şi cabaline (unde alte administrări orale sunt dificile).2. Exemple de electuarii: Rp. şi 8. comparativ cu formulările vechi care se preparau ex tempore şi care se puteau conserva maximum 48 ore. ca pansament eficient digestiv. Excipienţii sunt reprezentaţi de substanţe corectoare ale gustului: melasă. 8 Unguente veterinare Săpunurile pot servi ca baze pentru încorporarea diferitelor substanţe active. Conţine: Flubendazol 4. et. mentol. ihtiol.3. acetylsalicylici Rad. elect D. borax. 8.0 q.2.

. paraoxibenzimetil sodic 0.glicerină. etc.carboximetilceluloza.4.gelatină.acid stearic.8. Utilizat extern local.spanuri. .uleiuri de silicon şi .5. care se înmoaie când sunt frecate pe piele. Unguentele protectoare Unguentele din această categorie au destinaţia: să apere pielea de acţiunea agresivă a unor agenţi nocivi şi să contribuie la îngrijirea ei. .4. iritanti.) Fig. hidrofilă şi unguente care formează un film protector şi protejează pielea împotriva agenţilor externi.8.glicerina. şi 8. formând un film superficial gras.Cap.cazeină.săpunuri.parafină.metilceluloză. La prepararea unguentelor hidrofobe se folosesc: .glicerogelul de amidon. . .gelatină. Conţine: benzocaină 1g.(fig. . 8 Unguente veterinare 8. În aceste categorii se încadrează: Pomezile sunt unguente de consistenţă semisolidă. . . .1. .amidon. .esteri ai acizilor graşi.grăsimi. .ceară. Sedorectal (Rhone-Merieux) pomadă. 8.15 g. 327 .uleiuri vegetale sau minerale. . UNGUENTE PROTECTOARE I DERMATO-COSMETICE VETERINARE 8. Unguentele peliculogene au la bază: . . . Asemenea unguente pot fi de natură hidrofobă. extract de Hamamelis la 100g. Unguentele hidrofile se prepară cu: . . .metilceluloza. etc.polisorbaţi.alcoolul polivinilic. în combaterea inflamaţiilor recto-anale la câine.propilenglicoli. 8. .

VII şi apoi se amestecă cu uleiul de floarea soarelui şi soluţia de gelatină caldă care se adaugă în porţiuni mici. dizolvat la cald în restul de apă.0 15.0 15. la suprafaţa pielii formându-se o peliculă care nu împiedică funcţiunile pielii. • cu hormoni. pentru ca amestecurile să nu se solidifice brusc. aplicate pe piele. Se recomandă ca manoperele să se facă în mojare încălzite. glicerina caldă se omogenizează cu soluţia apoasă de acid boric. pentru corectarea unor deficienţe ale pielii. 328 . • protectoare. câmpuri traumatice la toate speciile. au rol peliculogen. • de ochi. apoi se încălzeşte pe baia de apă la 60°C până la dizolvare.0 7./ Gelatină Glicerină Apă Amidon Talc Oxid de zinc Ulei de floarea soarelui Acid boric 2. Cremele se pot clasifica în: • creme şi loţiuni emoliente. iar pe mucoase au rol lubrifiant. • de îngrijirea mâinilor. la loc răcoros. Dintre acestea. • pentru curăţirea pielii. Gelatinele Sunt preparate moi care conţin mai ales gelatină şi glicerină şi.5 10. • evanescente.5 Gelatina se taie mărunt şi se îmbibă în 20ml apă.0 1. • antisolare. oxidul de zinc şi talcul. amestecul se omogenizează până se întăreşte. în general. în medicina veterinară sunt utilizate cremele emoliente şi cele pentru curăţirea pielii. • pentru albirea pielii. 8.5. Într-un mojar se amestecă amidonul.Cap. abcese. • pentru machiaj. Apoi. eventual după o uşoară încălzire. Indicat în inflamaţii cutanate produse de stafilococi. Se conservă în borcane bine închise.0 15.0 38. într-o capsulă de porţelan timp de 1 oră. Cremele Sunt unguente asemănătoare la consistenţă cu smântâna datorită unui conţinut ridicat de apă. Fucidine (Leo) pomadă Conţine: fusidat de sodiu 2g şi excipient până la 100 g. 8 Unguente veterinare Fig. Unguentul se întinde uşor pe piele. fiind folosite mai mult în cosmetologia umană. după care se cerne prin sita nr. De exemplu: Rp.

în majoritatea situaţiilor. Formulele dermato-cosmetice capătă caracteristici în funcţie de tipul de piele (piele normală. este netedă. alipia fiind fenomenul care determină pierderea elasticităţii. creşterea sensibilităţii şi a ratei de alergizare. grasă. cobai.5 în funcţie de specie). protejării. Prin produs cosmetic se înţelege orice substanţă sau preparat destinate aplicării pe epiderm. Exemple de produse dermatocosmetice veterinare sunt redate in tabelul 8. În general. o afinitate bună o au produsele lipofil-hidrofile. seboreică. în scopul spălării. Se vor elimina săpururile cu pH alcalin.5-6. grăsimea determină dilatarea foliculilor piloşi şi dilatarea porilor. dar. uscată. Produsele dermato-cosmetice trebuie să aibă o aciditate apropiată de cea a pielii. nu realizează decât o separare teoretică între diferitele categorii de unguente. Unguente dermato-cosmetice Odată cu creşterea numărului de animale de companie a apărut cererea de produse destinate îngrijirii şi înfrumuseţării animalelor. exfolieri. sunt hidrogeluri din care se obţin aşanumitele unguente de glicerină. animalele. în funcţie şi de tipul metabolic. subţiată. din preparatele dermato-cosmetice trebuiesc ex-cluse vaselina. păsări de colivie. substanţele active. aceste modificări ale funcţionalităţii pielii atrăgând după sine acneea şi seboreea. Natura chimică a constituenţilor produselor dermato-cosmetice este fundamentală în privinţa penetraţiei şi a afinităţii. Pielea grasă este cel mai frecvent întâlnită la câine şi pisică şi este urmarea hiperfuncţiei glandelor anexe ale pielii. elastică. 8 Unguente veterinare Glicerolatele sunt obţinute cu glicerină şi amidon. date pentru formele medicamentoase moi. regenerând pH-ul fiziologic (4. creme adsorbante care echilibrează secreţiile şi combat inflamaţia.Cap. prezintă aceleaşi tipuri de piele ca subiecţii umani. parafina. se pune accent pe proprietăţile preventive şi nu pot să conţină substanţe puternic active. deoarece. Tratamentul reclamă produse de curăţenie care acţionează în profunzime. dar nu lucioasă. Pielea uscată. ridată. Pielea uscată apare datorită unor deficienţe în consumul de grăsimi şi a deshidratărilor. Curăţirea se face de preferat prin loţiuni detergente hipoalergice cu pH acid. modul de preparare şi de administrare sunt asemănătoare. aport lipidic. hrănirii şi menţinerii acestora sau pentru a corija mirosurile corporale. Acest tip de piele este mai frecvent întâlnit la: reptile.8. sensibilă reclamă rehidratare. cu alteraţii vasculare. etc. pH-ul produselor trebuie să combată alcalinizarea.). etc. O piele normală are un aspect compact. organe genitale externe.3. să se absoarbă în straturile pielii. Toate aceste denumiri. secreţia glandelor sebacee devenind anormală. Protecţia se asigură cu creme rehidratante şi revitalizări cu vitamine cu vitamine şi grăsimi. reacidifiere şi aplicarea de protectoare. 8. Afluxul sebaceu generează un aspect lucios al pielii. o afinitate cutanată bună şi.2. uleiurile şi grăsimile hidrogenate şi o serie de produse sintetice. În general. în acest caz. pe dinţi şi mucoasă bucală. Produsele dermato-cosmetice sunt foarte apropiate de produsele dermatologice. Ţinând seama de acest lucru. păr. 329 . Structura fizico-chimică a preparatelor trebuie să se apropie de structura coloidală a pielii. dacă este cazul. Nu prezintă pori dilataţi.

cu rol protector antibacterian pentru dezinfecţii locale. în vederea montei sau însămânţărilor artificiale.076% Florură de sodiu 10% Agent detartrant şi polişant cu aromă VET1 330 . de igienă cutanată şi de pelaj. după o perioadă de aşteptare de 10 minute. Non-toxic menit să distragă atenţia de la pansamentele. la alte specii mari în automutilare. la cal. Allercalm (Virbac) Soluţie emolientă cu acţiune calmantă şi spray Soluţie emolientă spumantă cu extract de avoină 2% şi glicerină 5% Animalintex (Audevard) Cataplasmă pentru cabaline Antiodor. câini. Se administrează oral. 8 Produse dermato-cosmetice. Bucogel (Laboratoire TVM) Gel dentar pentru câini şi pisici (tuburi de 50ml) Clorhexidină digluconat 1% Sanguinaria canadensis 3% Monofosfat de sodiu 0. 1 şi 5l) Amestec în părţi egale de esenţe de: Eucalipt. Loţiune protectoare la pisici. igienă în perioada hibernală şi pt.09% ad. spray bucal (Leo) Neutralizant de mirosuri Aurikler (Thekan) Lapte auricular pentru animale mici Textură cu faţa externă impermeabilă din polietilenă şi faţa internă din bumbac de bună calitate. lactoperoxidază şi abrazive: oxid de siliciu.v. la câine şi pisică în aplicaţii directe.00% 0. evită halena şi iritaţia gingiilor.00 Bază lavabilă pe bază de lauril sulfat de sodiu Bitter spray (Leo) Produs de igienă repulsiv Soluţie apoasă de benzoat de denatoniu şi clorură de benzalconiu Boarmate (Laprovet) Spray Atractant sexual Aerosol care conţine o substanţă de sinteză şi care imită mirosul vierului (5 alpha-androst-16-en-3-onă). Permite o igienă bucală. non-toxic şi biodegradabil. Complexul enzimatic permite în timp foarte scurt (secunde) formarea ionilor hipotiocianaţi cu activitate asupra bacteriilor plăcii dentare (Streptococcus. Produsul/Producătorul Compoziţia Indicaţii Este destinat rehidratării şi calmării pielii pruriginoase în tratament simptomatic al dermatitelor pruriginoase la câini şi pisici. Nu se recomandă înlocuirea brosajului dentar. se masează 2-3 min. Substanţă antiodorizantă ATI Sorbitol Excipient hidroalcoolic 79. canibalism etc.40% 0. fosfat bicalcic. o aderenţă bună. Fusobacterium). Este special conceput pentru carnivorele domestice. lactoferină. indirect. se elimină. în excipient ad 100. neutralizând halena. pentru a detecta căldurile.70ml) şi de: terpinol şi Grindelia (1. Se aplică intern. Actynomices) şi asupra acelora implicate în paradontoză (Bacteroides. Nu este nevoie să se şteargă botul animalelor. Fluorul ajută la protecţia dinţilor. a pelajului. polisaj. după câteva minute. dezinfecţia termometrelor. Lignete impregnate. plăgi. surfactanţi neionici şi factori de apetenţă. pt. în prealabil umezită. 2-3 ori/săptămână. Produsul dizolvă dopurile de cerumen şi permite curăţirea conductului auditiv. o acceptabilitate totală din partea animalului şi o inocuitate totală. Se poate utiliza zilnic. lizozim.u. igiena respiraţiei şi. Se depun câteva picături în conductul auricular. în zona dermatitelor.4ml). timp de 1-2 minute. se formează o spumă. dermatoze psihogene. bandajele aplicate în cursul tratamentelor. Este un aerosol asemănător cu mirosul produs de glandele submaxilare ale vierului care se pulverizează la nivelul râtului scroafei. la câini şi pisici. la câine şi pisică. Se aplică pe pielea umedă (cataplasmele fiind calde). a. Unguente veterinare Tabelul 8. a vaselor de hrănire a animalelor mici. şampon (flacoane x250ml. Bucadog (Janssen-Cilag) Pastă orală (tuburi x 70g) Complex care conţine enzime: amilază. Substanţele abrazive asigură polisajul. Se aplică. cicatricilor post-operatorii. iar surfactanţii. glucozonidază.5 100ml 1. Operaţiunea se repetă. fără a ataca smalţul dentar. cu seringa 10ml zilnic. lactoferina interferează fixarea fierului şi inhibă multiplicarea lor. decupate la mărimea dorită. cai cu rol în menţinerea curăţeniei şi a integrităţii pelajului Are o acţiune repulsivă şi de curăţire. o bună acţiune antiplacă de lungă durată. la câini şi pisici împotriva plăcii dentare şi halenei. Bacti-Pro (Alkahest) Lignete dezinfectante Biguanid de polihexametilen Clorură de benzalconiu Diclorură de benzil Balsamix (Sanofi) Produs antibacterian cu rol şi în pelaj Biozool Lotion (Virbac) Loţiune. Niaouali. timp de opt zile. Uz extern: se aplică pe blanc. Lizozimul are rol în fragilizarea membranei bacteriene. Pin.3.8% Dimetilbenzen Parafină Excipient 2. Se administrează zilnic. de asemenea. foarte bun absorbant care protejează pielea de agresiuni exterioare. care. Rosmarin (0. detartraj eficient. la câine. glucoamilază.Cap.0 4. Se recomandă la câinii de rasă şi de sport. plăgilor.

metoxilenol şi chitosamid. asigurând un “turn-over” epidermic complet. oi.I. întreţinerea pielii: pisici: . Agenţi filmogeni Acid undecilenoylcolagenic 2% Agent gras hidratant 1% Baze hipo-alergice ad 100ml Dermacool (Virbac) Soluţie calmantă şi astringentă.0 ad 100.. Romarinus officinalis. spray Doggy Frice (Vetoquinol) Pastă sau comprimate dentare Douxo Entretien (Sepval-Sogeval) Soluţie hidratantă şi emolientă Seborrhhee grasse (Sanofi) Soluţie cheratoplastică.A.005% Florură de sodiu 0. La câini. Datorită uleiurilor esenţiale difuziunea este rapidă în conductul auricular asigurând o igienă completă.F. în seboreea grasă. 3 spălări/săpt. etilhexenal. se masează blând câteva minute după care se clăteşte. 3 spălări/săptămână.A.Co. Amine fluorate. extract de cereale. Compusul asigură o protecţie antiseptică şi o impermeabilizare a cuzineţilor plantari favorizând coagularea cheratinei plantare şi un efect de tanaj localizat şi se utilizează. Vet) Produs de cosmetică equină Pungi cu pudre: . nu conţine substanţe alergizante. Amestecul celor trei componente asigură prepararea unei paste bogate în elemente dermatofile care protejează şi tratează crevasele. biodegradabile. Elimină cu succes resturile de alimente.00 Cleanagel (S. fibrele naturale şi sintetice. la câinii de vânătoare şi levrieri (de curse). 3-4 aplicări. paraclor. Eucaliptus radiata.B12. Se utilizează în cazul seboreei uscate. După umezire şi masare cu săpun. Înainte de expoziţii. astringent.E. la câini şi pisici. În seboree localizată.D2. cu gust agreabil bine acceptat. Se aplică de 2-3ori/zi. Menthae piperita. uleiuri esenţiale 3%.5% Papaină 0. sporocid. glutaraldehidă. Este un bun cheratomodulator.005% Detartrant şi polisant cu aromă VET1 Unguente veterinare Este un gel bucal special pentru tineretul carnasierelor. timp de 3 săptămâni. excipienţi. Se utilizează la cabalinele de tracţiune. Coridothymus capitatus. Asigură igiena genitală.B6. lasă un film lipoproteic. 331 . Spray calmant.15 100. uleiuri esenţiale. după care se clăteşte abundent.0 2. Se aplică o dată/zi. în repaus. Lavandulae officianlis.1 plic de 10g/zi câini: până la 20kg: 1 plic de 10g/zi între 20-40kg: 1 plic de 20gzi.0 0. asigurând igiena buco-dentară canină. pisici. timp de 3 zile înainte de efort. Se utilizează prin aplicare zilnică.Zn. 5l cu dozator) Soluţie pe bază de formaldehidă. degresantă şi emolientă Spray Seborrhhee seche (Sanofi) Soluţie cheratolitică şi hidratantă Seborrhhee seche (Sanofi) Spray Epibryl (Pfizer) Complement nutriţional pentru înfrumuseţarea pielii la câine (plicuri de 10g sau 20g) Acid salicilic 3% Acid undecilenoylcolagenic 3% Gudron de huilă 3% Baze hipo-alergice ad 100ml Acid salicilic Agent gras hidratant Baze hipo-alergice Gudron de huilă Glicerină Agent gras hidratant Excipient 3% 2% ad 100ml 3. Canidor (Boehringer Ingelheim) Gel de curăţire şi dezodorizant pentru câini şi pisici Cani-sport (Sepval-Sogeval) Spray protector pentru câini Hexametilentetramina Cetearil-octoat Mentol Excipient ad 2. În caz de seboree. antiseptic. mirosul remanent fiind foarte agreabil. colesterol. se lasă 10 min. 5-10 zile.O.1/2 . Hamamelis. previne afecţiunile dentare şi caria. cu utilizare împotriva scvamozei. iepe. excipient La acestea. în special. Se utilizează la câini şi pisici sub formă hot-spot de 2-3 ori/zi. capre etc. Menţine nivelul scăzut al florei bacteriene şi fungice. Mentol.Mg. Thymus vulgaris. se aplică şamponul. Gustul este foarte agreabil. are cheratoplastică. se aplică pe suprafeţele şi solurile unde stau de obicei animalele. virulicid şi asigură un efect de curăţire şi dezinfecţia simultană a suprafeţelor.Fe. O dată pe săptămână la câini şi pisici. Matricaria Chamomilla. 8 Bucogel Junior (Laboratoire TVM) Gel dentar pentru animale tinere carnivore Clorhexidină digluconat 1% Centella asiatica 0.A: lecitină.5% 10% 2% ad 100ml activitate Vitamine: A.0 Crackstop (S.N.Cu. în doze de 30 -100ml.B2. juninci.PP. o lubrefiere şi un efect antiseptic la vaci. degresant local. înlăturând pericolul paradontozei şi plăcii dentare şi halenei. Se utilizează la câini şi pisici prin aplicări de 23 ori/zi. excipient . timp de şapte zile.B: sulf. se adaugă ulei de peşte concentrat în vitamina A.B1. Buraton 10F (Sanofi) Soluţie de curăţire şi dezinfecţie a suprafeţelor (flacoane de 2l. timp de trei zile. clorură de benzalconiu. pt.) Gel ginecologic lubrifiant cu efect retard (flacoane de 1l cu injector) Povidonă iodată Excipient gelifiant 2. Canident (Virbac) Comprimate şi pastă dentară pentru câini şi pisici Conţine: Clorhexidină Flor organic Excipient abraziv Gel auricular cu: Juniperus virgiana. glioxal. Conţine: Dentazium (enzime).. dozele vor fi administrate timp de 2-3 săpt.E. Pastă dentară care combate placa dentară.Cap. Oligoelemente: Ca. regularizează descuamarea superficială. Aldehidele conţinute au efect bacte-ricid. Produsul este compatibil cu lemnul.

aducând nutrienţi esenţiali pentru piele şi foliculul pilos. F. pantotenat de Ca. B3.cheratină. borat de Na.0 7. la câini. 8 Eltam Pelage (Fort Dodge) Supliment nutriţional pentru înfrumuseţarea pielii la câine (comprimate) Gel Virbac (Virbac) Gel de contact pt.0 5. cerumenului auricular. la broaştele ţestoase sau reptile. astfel. Broaştele acvatice vor fi menţinute în afara apei cel puţin 5 minute. HOOF Glue: . B5.5ml ad 100. foarte bine tolerate. apoi 1-2 aplicaţii/săpt.0 10. linolenic. stearat de Na. lubrefierea rectului. Océcolor (Virbac) Produs pentru colorarea penajului (pulb. Pentru ungerea copitelor dure. B2. prin aport de elemente cheratoplastice. Vit. E. casante cu fisuri şi sfacelări. fiecare component HOOF) Rezine acrilice asociate în: HOOF Bonder. B6.A. clorură de benzilconiu HOOF Builder: . Dacă se aplică pe piele. pentru pielea uscată. după o curăţire riguroasă a copitei. înaintea montei sau inseminării. Permite eliminarea detritusurilor. Se aplică 5-6 picături. Oligoelemente: Cu.cianoacrilaţi Loshed (Pharmavet) Spray contra căderii părului la câini şi pisici (flacoane de 200ml) Extracte de plante.625% 100ml Unguente veterinare Produs special. Aditivi: Acid linoleic. 2-3 ori/săptămână. Produsul ajută la reînnoirea plumajului. excipienţi. laurilsulfat de sodiu. mai ales în sezoanele de iarnă. prin compoziţia echilibrată stimulează înlocuirea penelor şi stimulează metabolismul. Soluţii de curăţire a conductului auditiv. oleic.E. se masează. 1 comprimat/10kgc. cheratină. Ca. pt. faza de creştere a firului de păr. apoi se masează până la obţinerea unei spume. Se aplică timp de 3 săpt. în conductul auricular. gudroane. HOOF Glue permit doar în două minute (pentru polimerizare) repunerea la muncă a cailor (în cazul fisurilor sau sfacelărilor copitei). ecografie şi lubrefiere ginecologică (non spermicid) Huile et Onguent Sabotsains (Prince Equitation) Produs de igienă ecvină Humiderm (Virbac Allerderm) Rehidratant hidrofil pentru piele uscată (flacoane de 250ml) Humiscreen (Virbac) Gel ocular protector şi lubrefiant Vitamine: A.alcool izopropilic. de 10g) Cantaxantină Excipient ad 5. apoi se clăteşte cu apă din abundenţă. PP. folic.Cap. la câini şi pisici. de 24 şi 250 ml) Acetilmetionină Lisină Arginină Vitamine: B1. F. biotină.4 0.A. La pisici şi câini. prelungind. Leosmegma (Leo) Soluţie de curăţire a organelor genitale externe Clortimol Glicerol Izopropanol Apă ad 0. Pentru curăţirea prepuţului. Pentru lubrefierea instrumentului de recoltare şi transfer a embrionilor. ad Povidonă iodată Iodoskin (Shering-Plough) Pulbere de Aloe Soluţie emolientă antiseptică pentru câini Excipient ad 2.. asupra pielii sănătoase sau rănilor mici. în perioada plumajului sezonier (30-40 zile) Diluţie destinată pentru curăţirea ochiului. inositol. Se aplică zilnic. vitamine.. timp de 3-4 săptămâni. Ansamblul de produse permite întreţinerea şi tratarea copitei. Chien (Leo) Soluţie de curăţire şi igienă pentru urechi la pisică şi câine Conţine în proporţii diferite: acid boric. Zn. balsam Peru. fiind pansament şi protector. se recomandă a se îndepărta după examinări. butilhidroxitoluen Conţine: Hidroximetilceluloză Glicoli Compuşi graşi naturali bogaţi în vitaminele A şi D. Se acoperă corpul în prealabil înmuiat al animalelor. completarea alimentaţiei în ideea unui pelaj de calitate. pe bază de substanţe hidrosolubile. proteine. uscate. timp de 6-8 zile.5 0. colină. E. întreţine fiziologia oculară. cistină. 12 ori/săpt. flac.0 acic Océmue (Virbac) Produs pentru întreţinerea penajului (flac. A nu se utiliza în suspiciunea de timpan spart sau în cazul urechilor inflamate. ameliorând uscăciunea şi pielea scvamoasă.0 100. D-Pantenol. deoarece poate aglutina foliculii piloşi. Această formulă menţine echilibrul hidro-lipidic al epidermei în seboreea uscată. antiseptică.0 0. Asigură colorarea penajului în roşu pentru concursuri sau perioada de reproducţie la păsări de colivie sau volieră. B12 Betaină. Produs de igienă. Care şi Repair HOOF Cleaner: . 3-4 aplicări/săptămână.0 2.3 0. antiseptice.Merieux) Gel pentru ecografie şi ginecologie Gel parfumat cu sorbitol şi polizaharide extrase din alge marine Leoreilles Chat. I. E. Diminuează acumularea colesterolului în glanda sebacee. Reduce pierderea părului. Se recomandă precauţie în cazul dermatitelor de contact sau a unor inflamaţii importante. B6.5 4. 10g produs pentru colorarea a 30 de păsări de volieră în 20 zile.0 20. se lasă 5 min. Se instilează 1-2 picături de 2 ori/zi. aminoacizi.1 10. vitamine A. pentru manevre ginecologice. gudroane Propilenglicol Uree Glicerină Acid lactic Policarbofila Excipient hidrofil 10. pulverizări cotidiene. la femele. În obstetrică şi ginecologie. clortimol. Soluţie care penetrează foliculul pilos. Activitate emolientă. Vet) Produs de igienă pentru cai (flacoane diferite pt. biotină. a 15ml) 0. iodură de potasiu. gel de contact. fabricarea de cheratină şi unghii. în imagerie.01 100ml Istogel (Rhone .0 2. 15 picături de produs diluate în 60ml apă de băut (sau 5ml în 500ml apă).0ml 332 . Rezinele conţinute în HOOF Bonder. Clorobutanol Clorură de sodiu Glicerină Excipient Oculotortue (Virbac) Produs pentru curăţirea oculară (flac. B2.0 100ml Light Concept Horse (S.O. proteine. şi a organelor genitale externe.

metionină. Thionicapil “L” şi “S” (Thekan) Loţiuni pentru câini (flacon x 250ml) Toison d’or (Thekan) Pudră de uz intern pentru pelaj la câini şi pisici (cutii x 100g cu dozator) Pulbere care conţine: biotină. 8 Xilen Glicerină Mentol Timol Excipient 5. Între 10 şi 25 de picături. tonifiantă asupra structurilor tendinoase. Uz local de 2-3ori/săpt. 333 . însoţite sau nu de prurit. B6. Produsul se utilizează după agitare viguroasă. Produsul regularizează echilibrul epi-dermic şi pilos. B1. unei blăni casante. surfactanţi.0 Borat de sodiu 30. până la obţinerea efectului dorit. la câine şi pisică. cistină. neiritant. Produs cu înalte proprietăţi dermatologice.0 2. Este o pastă relaxantă pentru tendoanele şi articulaţiile cabalinelor. abrazivi./zi. solă. Destinat aplicaţiilor locale pe membre la cal. 10 min.5. a se agita înainte de folosire! Un flacon permite 30 de jeturi a 3 secunde. Pentru igiena buco-dentară.0 Silicat de aluminiu 72. după care se clăteşte abundent. Cupru Excipient ad 100ml.0 Glicerină 24. aplicaţiile se pot face zilnic. apoi blana se perie sau se clăteşte. prin aplicări pe pielea umedă. blană decolorată. pelaj pentru o blană lucioasă. Prozyn (Sepval-Sogeval) Set pentru brasajul câinilor Pastă dentară-complex enzimatic (tub 70g) Pastă dentară cu complex enzimatic. drojdie de bere.) Componente bioadezive pe bază de clorhexidină şi vitamina PP Tendilax (Andevard) Pastă cu elemente marine pentru confortul tendoanelor la cal (tub de 400g) Conţine: carbonaţi naturali de calciu şi magneziu. 5 şi 10g) Pentru 1kg: Baze sub forme libere sau încapsulate Uree 5% Glicerină 10% Conţine chitozanid (pH=7) Moritmarilonaţi 373. Pentru întreţinerea blănii şi pelaj. mată. hamsteri 3 picături. relaxantă. Este o soluţie tip şampon utilizată în seboreea uscată de obicei ca întreţinere care controlează componentele pielii (efect filmogen. igiena pielii şi învelişului pilos. Loţiune pe bază de proteine şi complecşi cu sulf. este recomandat pt. pregătirea estetică în vederea concursurilor.. Zinc. Se aplică un jet (3 secunde) pe zona interesată. oxid de zinc.358 Excipienţi ad 1000.0 Timol 0. colină.0 2. extract de alge marine. în cure de 2-3 săptămâni (o doză=1.. 1-2 aplic. antiseptic. se masează şi se lasă în contact 5 min. E. ca emplastre care se pot reînnoi periodic sau se recomandă aplicări după efort susţinut. excipient. Se aplică cu degetele uscate deasupra al doilea premolar superior câte un comprimat la două zile. Se umidifică şi se fricţionează corpul. Produs pt.0ml Unguente veterinare Soluţia are un efect ceruminolitic. iodură de potasiu. pt. Se aplică pe membrele duşate. 1-2ori/săpt. Produs eficient împotriva plăcii dentare cu eliberare prelungită a clorhexidinei şi a nicotinamidei. excipient mentolat lipofil. pentru expoziţii: 1-2 doze. caolin. cu soluţia. animale cu piele sensibilă. Oriseptyl (Sepval-Sogeval) Soluţie de curăţire auriculară ad Piloderm plus (Lab. Atenţie în cazul raselor brahicefale salivaţie foarte puternică. redă pielii supleţea şi blănii luciul. 3 zile. consecutiv. Nu se aplică peste plăgi profunde. În plus “S” mai conţine vitamina F şi proteine sinergizante cu piperonil butoxid. PP. la nevoie zilnic.0ml Seboderm (Virbac) Soluţie antialergică. 300 blistere cu 10cpr. pH=7.7g).M. Atenţie este spermicid. Pantotenat de Ca. câţiva mililitri în conductul auditiv.V. la iepuri şi cobai 10 picături. dezodorizant. la câini şi pisici..) Soluţie buvabilă pentru întreţinerea blănii şi pelaj Vitamine: A..0 Stomadhex C (Vetoquinol) Comprimate adezive pentru igienă buco-dentară la câini şi pisici (Stomadex 100. la păsări de colivie 25 pic.0 0. soluţiile sunt adaptate stadiilor cheratoseboreice.5. T. furcuţă şi peretele copitei asigurând o bună hidratare a lor. Se aplică de 1-2 ori/săptămână. Aplicări 1-2ori /săptă. La câini şi pisici. complex borat antiseptic. timp de 10 zile. în căderea blănii. evitarea apariţiei tartrului. indicele de iritare primară < 0. Seboclean (Shering-Plough) Soluţie emolientă antiseboreică Sulf Acid salicilic Excipient cu Novasome ad 2. non detersivă Staysound (Virbac) Produs de igienă ecvină (cutii de 1. B3. film hidrolipidic).2 100. În cazul unei hiperproducţii de cerumen.Cap. administrându-se în cazul unei piei fără elasticitate. cu acţiune decongestivă.0 1. pH neutru. gaz propulsor (izobutan). Vagizan (Zootech) Spumă igienică (flacoane tip spray x200ml) Conţine: extract glicerinic de Calendula. Previne formarea plăcii dentare.0 100. în funcţie de greutate. în funcţie de talie. Se aplică. cu utilizare la toate speciile. bogată.

oprind căderea părului. antiseptic. 150g) Anexe: Câteva din produsele prezentate în tabel 334 . hipoalergic. Soluţie sau pulbere pentru uz intern. extract de Chamomilae. emolient.0 Clorhidrat de piridoxină 0. Aloe vera. sechele post parazitare. lipozoni. pantenol. Metionina 1. restaurarea şi întreţinerea pelajului (flac. propilenglicol. în funcţie de formulare: cocamidopropil betaină. pt. acid salicilic.Seborhee seche Spray calmant. Zoocystine B6 Lotion şi Poudre oral Soluţie pt.Cap. iar spray-ul prin pulverizări. în funcţie de formulare.5 Sulfat de zinc 0.. clorhexidină. ampoanele se utilizează după o prealabilă înmuiere cu repaus 5 min. agenţi hidratanţi. acizi graşi esenţiali. redând blănii luciul. ampon şi spray pentru câini şi pisici (flac. mentol. normalizând în acelaşi timp secreţia de seboree. Se foloseşte în alopecii. coloizi de avoină. hidratant. contact de 2-3ori /săpt. o lună sau până la obţinerea hidratării şi pelajului dorit. asupra afecţiunilor curente ale pielii. cu rol în creşterea şi nutriţia părului şi a altor fanere. calmant. cheratoregulator împotriva seboreei uscate sau umede. ihtiol. x 250ml sau tub 250ml) Conţine. antifungic. la câini şi pisici. Vetriderm Entretien .. sechele post eczemă. sulf.0ml la pudră orală în plus: pudră de cacao şi lapte praf. excipienţi. x s125ml.5 Excipient ad 100. 8 Unguente veterinare Produsele acţionează.Seborrhee grasse .

destinate pentru a fi folosite pe cale rectală. contactul cu sucurile intestinale se face dificil.9. substanţele active sunt eliberate pe măsura dizolvării supozitoarelor. cu lungimea de 2-3cm şi diametrul de 0. precum şi a tehnologiei moderne a făcut ca numărul substanţelor active condiţionate sub formă de supozitoare să crească continuu. în cazul fisurilor anale.bujiuri efervescente (pesarii) sau . • supozitoare vaginale (ovule.în cazul animalelor foarte tinere. În cazul utilizării excipienţilor hidrosolubili. Supozitoare rectale Estocelan (Boehringer-Ingelheim). pot avea o acţiune generală. • supozitoare uterine (bujiuri).pot produce o acţiune locală eficientă.9. globule). În medicina umană.6. . decât cel pe cale orală. Avantajele şi dezavantajele utilizării supozitoarelor Avantaje: . antispasmodice).). Calea rectală este un traseu mai eficient. vaginală . În cazul utilizării bazelor de supozitoare insolubile în apă (unt de cacao. se cunosc şi supozitoare uretrale. 8. mucoasa rectală este foarte sensibilă. 8 Unguente veterinare 8. Introducerea excipienţilor din noua generaţie. iniţial solide. Deoarece particulele substanţei medicamentoase sunt înconjurate de o peliculă lipofilă. încorporate într-un excipient. care sunt. 1-3 cm diametru).6. care nu se pot administra pe cale orală.8-1cm (fig. ascuţită. Fig.Cap. unde se topesc şi pun în libertate substanţele active. 8. SUPOZITOARELE (SUPPOSITORIA) Supozitoarele sunt preparate farmaceutice. de formă sferică. trigliceride semisintetice). cu formă cilindrică. efectul fiind prompt şi mult mai rapid11. Excipienţii utilizaţi la prepararea supozitoarelor trebuie să îndeplinească mai multe condiţii: 11 Calea rectală permite administrarea unor medicamente (sedative. semisintetici şi sintetici. eliberarea substanţelor active se petrece numai după topirea supozitorului.bujiuri elastice. când principii activi pot trece în circulaţie prin intermediul leziunilor. clasificate în: .1. cele pe bază de masă gelatinoasă). Excipienţii folosiţi în supozitoare Resorbţia. analgezice.sunt legate de leziunile locale ale rectului (când mucoasa rectală nu mai joacă rolul de membrană selectivă de resorbţie). după operaţii ale tractului gastro-intestinal sau când căile parenterale nu pot fi apelate. de formă cilindro-conică. la rândul lor. 8. După destinaţia lor. parazitozelor intestinale etc. resorbţia lor prin penetrarea mucoasei rectale este uşoară.(5-15 cm lungime. 335 . procesul resorbţiei fiind întârziat. resorbţia substanţelor active fiind masivă. Dezavantaje: . obţinute din una sau mai multe substanţe active. de greutate diferită (2-5g. afecţiunilor rectale. cele preparate pe bază de unt de cacao sau de 6-12g. supozitoarele se clasifică în: • rectale.. evitând bariera hepatică. uretrală. deci activitatea medicamentelor este legată foarte mult şi de proprietăţile specifice ale bazei de supozitoare.

α. ceea ce va provoca dificultăţi de tehnică şi vor modifica modul de eliberare al substanţelor active. colesterol sau a unui emulgator de tipul A/U. ulei de ricin. aspectul masei topite este neclar. • să permită o cedare şi o resorbţie corespunzătoare a substanţelor active încorporate. şi unele produse sintetice. în cazul preparării la cald. Excipienţii pentru supozitoare se pot clasifica în: excipienţi liposolubili şi hidrosolubili. 22. Conservarea untului de cacao se face în blocuri. căutându-se evitarea fenomenului de supratopirea. Untul de cacao este practic insolubil în apă.5°C). un factor esenţial este încă încălzirea. • să aibă capacitatea de a încorpora soluţii apoase. 8 Unguente veterinare • să fie inerţi din punct de vedere farmacodinamic. La 34-35°C se consideră12 că este topit în totalitate. Aceste dificultăţi pot fi evitate prin adăugarea unor cantităţi mici de lanolină. prin turnare. Această “însămânţare” cu fragmente de unt de cacao solide evită dificultăţile de preparare. Prin hidroliză se pot obţine secvenţe de aproximativ 25% acid palmitic. cloroform şi tetraclorură de carbon. butiric. Indicele de aciditate este scăzut (maximum 2. ca la 30°C să înceapă să se lichefieze. dependent de temperatura la care este supus şi viteza de răcire (γ. o rezistenţă mecanică convenabilă şi o stabilitate corespunzătoare. β’ şi β cu punctele de topire la 18. rezultând un lichid uleios. Un dezavantaj important este faptul că nu prezintă contracţie de volum în urma răcirii şi. 12 336 . • soluţiile nemiscibile determină pierderea maleabilităţii şi masa devine sfărâmicioasă. foarte puţin solubil în alcool. • să aibă punctul de topire apropiat de temperatura corpului şi un interval optim între punctul de topire şi cel de solidificare. 13 Punctul şi durata de fuziune a unui excipient lipofil influenţează modul de eliberare al substanţei medicamentoase. 28 şi 34. • să posede inerţie chimică şi stabilitate fizică. 35% acid stearic şi 45% acid oleic). oleatul de calciu şi lecitina în proporţie de 1-2%. cetaceu). Pentru corectarea punctului de fuziune13 (ridicarea punctului de topire) se adaugă unii excipienţi cu punct de topire mai înalt (ex. a putea fi modelaţi. • să posede plasticitate şi elasticitate pt. presaţi sau turnaţi în forme. Untul de cacao este un amestec de trigliceride (triaradeidină. Încălzirea peste 36°C va conduce la formarea de modificaţii cu punct de solidificare scăzut. în funcţie de temperatura de păstrare. acetic şi formic). peste 25°C se înmoaie.25). La temperatura camerei este solid. se impune lubrifierea formelor (cu ulei de parafină sau spirt saponat). • să fie uşor conservabili şi să nu se altereze uşor. tripalmitină şi triioleină şi în mici proporţii gliceride ale acizilor lauric. care vor duce la puncte de topire Datorită formelor de cristalizare diferite. Durata de topire la aceste baze trebuie să fie cât mai scurtă.Cap. regula fiind de-a utiliza la minim încălzirea. în cazul cantităţilor mari masa devine sfărmicioasă (scade rezistenţa mecanică). solubil în eter. de aceea. care împiedică apariţia zonelor instabile. indicând prezenţa formei de cristalizare β. • să fie compatibili cu medicamentele cu care se asociază. Pentru a mări capacitatea de emulsionare a apei de obicei la untul de cacao se poate asocia până la 10% lanolină. Revenirea de la formele metastabile în formele stabile are loc în 2-4 zile. Dacă încălzirea se face la 33-38°C. Tot pentru mărirea capacităţii de emulsionare a apei se mai utilizează colesterolul. Excipienţii hidrosolubili Excipienţii din această categorie sunt grăsimi naturale şi derivaţi ai acestora. Încorporarea substanţelor active în untul de cacao se face în funcţie de caracteristicile fizico-chimice ale acestora: • substanţele insolubile se încorporează sub formă de suspensie. Excipienţii graşi Cedează substanţa activă consecutiv topirii. ceară. Untul de cacao – este excipientul de elecţie cel mai utilizat încă la prelucrarea supozitoarelor. dar adăugarea lanolinei îi va scade rezistenţa mecanică. deoarece răzuit râncezeşte rapid. tristearină. o creştere a temperaturii peste 40°C va conduce la obţinerea formei instabile. modificaţi prin sinteză parţială. La topirea untului de cacao. Revenirea de la formele nestabile al cele stabile se poate realiza prin adăugarea unor mici fragmente de unt de cacao în masa topită.

uleiul de arahide hidrogenat are un interval de înmuiere mare (de aproximativ 10°C). acidul oleic). miristic. de asemenea. Intervalul mic dintre punctul de topire şi cel de solidificare. până la 39. ceea ce permite evitarea sedimentării pulberilor dispersate. o solidificare rapidă. Gliceridele semisintetice (adeps solidus. în special lauric. Acizii graşi se izolează şi apoi sunt îndepărtaţi prin distilare fracţionată . arahidic (cu 20 atomi de C) şi beheric (22 atomi de C). 337 . Din această cauză. Indicele de aciditate este sub 0. • seria W. cu proprietăţi similare. Se consideră de asemenea că adaosurile de ceară peste 6% nu sunt favorabile. acest inconvenient putând fi estompat prin adaosul de cantităţi mici de polisorbat (0. mai ales. dar care este mai elastică (deoarece conţin cantităţi ridicate de esteri parţiali).8°C la 95% unt de cacao şi 5% ceară. Dezavantajele untului de cacao au determinat cercetarea şi a altor substanţe pentru obţinerea de mase supozitoare cu proprietăţi mai favorabile. • seria E are un punct de topire mai ridicat şi este utilizat în formele care conţin lichide sau moi.5°C la 75% unt de cacao şi 25% ceară). adeps neutralis) sunt uleiurile vegetale (de arahide. Masa Estarium (masa N Novator) Este constituită din gliceride ai acizilor graşi saturaţi având lanţul de la C12 la C18. Ultimii vor rămâne acizi graşi superiori în 12-15 atomi de C. avantaje de preparare.05%). Este solubilă în eter. lipsind acizii graşi cu greutate moleculară mică sau cei nesaturaţi. Totuşi. incoloră. deoarece masa şi-ar pierde dezavantajele faţă de untul de cacao. Un dezavantaj este tendinţa de a crăpa. De reţinut că adaosul de până la 3% ceară dă amestecuri cu puncte de topire chiar mai coborâte decât cele ale untului de cacao. produsul nefind supus autooxidării. Acizii graşi rămaşi se hidrogenează (deoarece în amestec mai rămân acizi graşi nesaturaţi (ex. Sub presiune ridicată.2-34. fiind recomandată la prepararea ovulelor cu efect local. Uleiul de arahide hidrogenat. când se produce scindarea în acizi graşi şi glicerină. o contracţie de volum. Amestecul cu untul de cacao nu este recomandat. Sunt mase grase obţinute prin sinteza parţială. cocos. 10 atomi de C). cloroform. fenolul). cu punct de topire la 3435°C şi punctul de solidicare la 26°C. pentru prepararea supozitoarelor prin presare. ceea ce va da dificultăţi de preparare şi o conservare mai dificilă a supozitoarelor. Masa Witespol nu conţine acizi graşi liberi sau esteri de acizi graşi nesaturaţi. Masa Witespol (Imhausen) este prezentată în 4 serii: • seria H. 8 Unguente veterinare variabile (de la 34.8-40. 8. palmier) care sunt supuse unui tratament special cu vapori de apă. Cetaceul se poate utiliza în proporţii de 20-28%. Este o masă albă. mai rar. cu un interval foarte mic dintre punctul de topire şi cel de congelare. benzol şi omologii. cloralhidratul. • seria S are capacitate mare de dispersare.acizii cu catenă scurtă din seria butirică (cu 6.5 produsul fiind mult mai avantajos comparativ cu untul de cacao în ceea ce priveşte alotropismul şi formarea de amestecuri eutectice (ex. o consistenţă. Mărimea vâscozităţii masei se poate face prin adaosul de 3% Aerosil. acest tip de excipient este foarte recomandat. Intervalul dintre punctul de topire şi cel de solidificare este mic. palmitic şi. faptul că nu dă eutectice şi că poate absorbi lichidele apoase prin emulsionare sunt. Aceste gliceride sintetice prezintă un punct de topire. acest fapt constituind un avantaj în ceea ce priveşte stabilitatea. care este constituită din trigliceride cu catena formată din 12-18 atomi de carbon cu proporţii variate de gliceride parţiale. o capacitate de încorporare şi o stabilitate mai bună. Masa Witespol. fiind greu solubil în ulei de parafină şi inso-lubil în alcool.Cap.

masa G conţine cantităţi de emulgator neionic. • puterea de gelificare a gelatinelor. • Brathyrum. Tehnologiile moderne au eliminat parţial sau chiar total glicerina. excipientul prezintă cifra pentru apă ridicată (100%). Supozitoarele preparate cu acest excipient nu se topesc la temperatura corpului ci se dizolvă în secreţiile sau în cavitatea în care sunt introduse. • Masa C – folosită pentru substanţe care coboară punctul de topire. solubile în apă sau miscibile cu apa şi glicerina. a supozitoarelor. această masă se prepară prin saponificarea glicerinei (88g) cu carbonat de sodiu anhidru (2g) şi stearină (10g) şi preparatele poartă denumirea de supozitoare de glicerină. albgălbuie. la cald. cu majoritatea substanţelor active.. Pentru a putea încorpora soluţii apoase sau alcoolice de substanţe active. În funcţie de natura adjuvantului se cunosc masele de supozitoare de tip A sau tip M.R. După F. Masa pentru supozitoare G. când se urmăreşte acţiunea locală sau o absorbţie lentă. • Masa B – folosită pentru produsele care tind să ridice punctul de topire (pulberi).Cap. Massupol. Masa de glicerină şi stearină. Excipienţi hidrosolubili Sunt utilizaţi cu succes. Se mai cunosc masele de supozitoare: • Suppocire. Este o masă de supozitoare sintetică. • Masa D – folosită pentru corectarea punctului de topire a maselor supozitoare. 8 Unguente veterinare Tipurile preconizate sunt: • Masa A – folosită pentru supozitoare şi ovule cu acţiune locală.folosită pentru a încorpora lichide apoase sub formă de emulsii. Este un amestec de gliceride (în special ale acidului lauric cu un adaos de monostearat de glicerol cu rol emulgator (A/U). În masa gelatinoasă. Datorită conţinutului glucidic. fiind utilizat la prepararea. pe bază de ceară de albine. • Tego etc. poate fi utilizat cu succes doar la procedeele de obţinere a supozitoarelor prin turnare. • Supposal. • Masa E . supozitoarele pe bază de masă gelatinoasă sunt higroscopice. ftalat de cetil şi o proporţie mică de alcool gras liber. glicerina conţinută poate genera incompatibilităţi de natură fiziologică (excitaţia mucoasei rectale şi evacuarea reflexă a supozitorului). ovulelor şi bujiurilor. 338 . supozitoarele confecţionate sunt predispuse la invazia bacteriană şi fungică reclamând substanţe conservante (esteri ai acidului paraoxibenzoic). Masa gelatinoasă Amestecul de gelatină. Lassupol G. fiind un amestec de alcooli graşi esterificaţi cu acidul ftalic. polietilenglicol sau butilenglicol (glicerina având inconvenientul este hipertonică şi nu dizolvă unele substanţe). aceasta fiind înlocuită cu propilenglicol. Marele avantaj este că excipientul Lassupol G este complet indiferent din punct de vedere farmacologic. Este formată din compuşi de condensare ai acizilor graşi (ai căror lanţ conţine 10-18 atomi de C). glicerină şi apă. Timpul de dizolvare este impus de: • proporţia amestecului. De asemenea. “împrumutat” de la prepararea capsulelor gelatinoase. stabilitate bună şi o vâscozitate corespunzătoare. se pot încorpora substanţe active solide sau lichide. • umiditatea şi • prezenţa unor substanţe care pot reacţiona cu gelatina. pentru stabilitatea punctului de topire.

având efect în defecaţie. • presarea masei solide în forme de supozitoare. Este stearatul de polioxietilen 40 care este o masă solidă cu punctul de topire 40°C. supozitoarele topindu-se şi dispersându-se în secreţii. fenobarbitalul etc. Această grupă de excipienţi. 8 Unguente veterinare Supozitoarele sunt utilizate în medicina umană dar se pot utiliza şi la animalele de talie mică. Prepararea supozitoarelor pe baze de PEG se face prin turnare la cald. • turnarea masei topite în forme metalice. Majoritatea lor au un caracter hidrofil şi dau emulsii de tipul U/A. comparativ cu untul de cacao. Cel mai frecvent se folosesc substanţele care se dispersează în apă (putându-se utiliza şi produsele lipodispersabile). Bazele PEG dau incompatibilităţi cu: • sărurile de argint.2. galbenă. supozitoarele au fost acoperite cu straturi de materiale ceroase (alcool cetilic. solubilă în apă. cu HLB = 9. • chinina. de culoare albă. în egală măsură. neavând tendinţa de a se scurge.9. Polisorbatul 61. Excipienţi pluronici Sunt produse constituite din amestecuri de polimeri de oxid de etilen şi de oxid de propilen.5. miscibile cu lichidele apoase din cavităţile în care se aplică. Pentru a se evita acest neajuns. unele substanţe având tendinţa de a cristaliza.. Pluronic L68. acidul salicilic. 339 . Polietilenglicolii se pretează mai bine. care dă supozitoare plastice şi au tendinţa de a se deforma. Este polioxietilensorbitan monostearat. Este o masă ceroasă. cu balanţa hidro-lipidică (HLB) = 16. În aceste baze se încorporează uşor soluţii apoase şi uleiuri. • cloroformul. • sulfamidele etc. Mirj 52. • ihtiolul. Utilizarea lor trebuie să se facă cu atenţie la eventualele interacţiuni care pot avea loc cu substanţele active vor antrena scăderea acţiunii terapeutice şi formarea de complecşi. o substanţă cu proprietăţi lipofile şi hidrofile. Tipurile cele mai utilizate sunt: Pluronic F18 asociat cu fazele lichide.). Cantităţile mari de acid salicilic înmoaie masa de supozitoare. Sunt substanţe tensioactive neionice a căror solubilitate în apă descreşte pe măsură ce creşte pro-porţia de polioxipropilen. PEG) sunt polimeri ai oxidului de etilen. stearic etc. când sunt încorporate în masa de supozitoare (camforul. Supozitoarele preparate din PEG au dezavantajul că pot produce iritaţii locale şi apare riscul de a fi eliminat.).Cap. de lungă durată. care dispersează în apă. Aceştia sunt produse solide cu punctul de topire în jurul a 50°C şi au HLB în jur de 70. Pluronic L62. Polietilenglicolii (Postonal. Carbowax. asigurând o acţiune constantă. Excipienţii emulsionabili Sunt baze cu capacitatea de a produce emulsii şi de a dispersa în apă. Macrogol. spre deosebire de celelalte două tipuri prezentate are un rol dinamic (datorită fenomenului de emulsionare care favorizează dispersarea şi absorbţia rapidă a medicamentelor). Prepararea supozitoarelor Procedeele principale de preparare a supozitoarelor se face prin: • modelare manuală (preparare la rece). • acidul tanic. 8. Pluronic L44. Alte tipuri de baze dispersabile în apă sunt derivaţii de celuloză (metilceluloza şi carboximetilceluloza sodică) asociate cu substanţele tensioactive.

Presă simplă pentru supozitoare În industrie. în formă de cilindru (magdaleon). Această soluţie se poate încorpora într-o cantitate mică de lanolină (pentru favorizarea emulsionării soluţiei apoase). Excipientul se va adăuga treptat până la obţinerea masei de supozitoare ca o pastă omogenă. iodul. • Încorporarea componentelor şi obţinerea masei de supozitoare Substanţa activă se va amesteca cu o cantitate egală de unt de cacao (eventual de câteva picături de ulei pentru a face amestecul mai plastic şi mai uşor de modelat. Masa de supozitoare se va introduce într-un cilindru metalic (cu o suprafaţă internă perfect şlefuită) (fig. • Presarea masei solide în forme de supozitoare Pentru realizarea acestei metode este nevoie de presele pentru supozitoare. Pentru un supozitor. acestea se vor solubiliza într-o cantitate foarte mică de apă pentru a se obţine o dispersare uniformă. pentru a nu se topi). hârtie de filtru sau pergaminată conspergată cu amidon (excluzând talcul. aducându-se într-o stare de diviziunea potrivită prin tăiere în porţiuni mici sau răzuire.7. După rularea rapidă (1-2 minute. pentru a se obţine o dispersare cât mai bună a acestora. Se recomandă utilizarea untului răzuit cu câteva zile înainte.). se presează masa. la obţinerea supozitoarelor cu unt de cacao. 340 . teobromina) vor fi încorporate în untul de cacao după triturarea cu apă sau glicerină. După umplerea matriţei se va deschide capacul ei şi se va scoate supozitorul.Cap. dar nu se poate utiliza vara. • încorporarea componentelor şi obţinerea masei de supozitoare. • Divizarea supozitoarelor Masa de supozitoare se va scoate din mojar. cu ajutorul unei spatule şi se va depune pe o sticlă. există prese capabile să producă câteva mii de supozitoare. deoarece are o plasticitate crescută. Extractele vegetale se pot încorpora în excipient după ce au fost triturate împreună cu cantităţi foarte mici de apă sau din solventul folosit la prepararea lor. se iau în lucru 1-3g de unt de cacao (în funcţie de talia animalului). Fazele de obţinere sunt: • pregătirea substanţei active şi a untului de cacao. în masa excipientului. Substanţele cristaline cu o consistenţă crescută (ex. Modelarea manuală se foloseşte încă în practica curentă deoarece nu necesită aparatură deosebită.7. În cazul unor substanţe active foarte solubile. care va lua forma negativului. 8 Unguente veterinare Modelarea manuală Este metoda cea mai veche şi se aplică la prepararea în officina. comparativ cu untul de cacao proaspăt. • Pregătirea substanţei active şi a untului de cacao Substanţele active se cântăresc şi (cele solide) se aduc la un grad de mărunţire cât mai fină. se va face secţionarea la lungimea dorită. 8. Masa presată de piston intră în matriţe printr-o deschidere îngustă. 8. deoarece irită mucoasele). Fig. este destul de practică pentru un personal cu experienţă. masa va fi introdusă în cilindru şi prin acţionarea pistonului. • divizarea supozitoarelor. nu reclamă temperaturi ridicate. În interiorul cilindrului acţionează un cilindru etanş care este prevăzut cu stanţe negative cu forma supozitoarelor.

8 Unguente veterinare Avantaje: • nu necesită aparatură sofisticată. deci favorizarea oxidărilor. care se va turna imediat în formele metalice. vor rezulta eventuale modificări ale dozajului. fie a masei de supozitoare. cât şi liposolubile. la calcularea cantităţii excipienţilor se va ţine seama de densitatea excipientului şi a substanţei active. nu se pot obţine supozitoare sub formă topită. Deoarece densitatea pulberilor nu este constantă şi nu sunt total insolubile în baza topită. Procedeul se bazează pe turnarea la cald a amestecurilor topite de substanţă activă şi masă de supozitoare în forme metalice. 341 . Formă pentru prepararea supozitoarelor. ceea ce va deforma supozitoarele. 14 Factorul de dislocuire este raportul dintre densitatea excipientului şi densitatea substanţei active.Cap. Turnarea masei topite în forme metalice Este metoda cea mai modernă şi răspândită. de aceea. uniformă. până la obţinerea unei consistenţe cremoase. Va rezulta o masă densă. dar. atât în cazul bazelor hidrosolubile. medicamentele vor înlocui o cantitate egală de excipient.). • se pot pierde cantităţi de până la 5%. în timpul manoperelor. făcând raportul dintre densităţile excipientului şi medicamentului. Fig. mai trebuie să se ia în calcul şi pericolul de supraîncălzire a acestui excipient. În această situaţie. care apoi se răcesc (fig.8. comparativ cu supozitoarele turnate la cald. • producţia de supozitoare prin presare este îngreunată la temperaturile ridicate. într-o patentulă. În cazul în care nu se cunoaşte capacitatea formelor. se omogenizează la cald. • cu acest procedeu. Ţinând cont că deplasarea unei cantităţi de excipient de către substanţa activă antrenează modificarea densităţii supozitoarelor. putând fi aplicată. se vor lua în lucru cantităţi mai mari de ingrediente. În cazul untului de cacao. El poate fi obţinut experimental. 8. este indicat ca factorii de deplasare să fie stabiliţi pe cale experimentală. se impune răcirea. fie a presei. Pentru compensarea cantităţilor de excipient şi bază activă care s-ar putea pierde. Amestecarea se face continuu. în sezonul de vară. După ce se ia vasul de la cald. • dispersarea substanţei active este mai slabă. se impune determinarea capacităţii lor. Se recomandă ca substanţa medicamentoasă (sub formă de pulbere fină) să fie amestecată cu o cantitate care să reprezinte 60-57% din masa totală de unt de cacao. De asemenea. cu aspect tulbure. În cazul unor densităţi egale (între excipient şi substanţa activă). 8. de obicei.8. chiar dacă procedeul este inferior operaţiei de turnare. densitatea substanţei active este mai mare decât cea a excipientului. se adaugă restul de excipient şi se continuă amestecarea. • asigură o formă mult mai regulată şi de aceeaşi mărime comparativ cu formele modulate manual. Dezavantaje: • posibilitatea introducerii aerului în masa de supozitoare. se impune efectuarea unei corecţii (coeficienţii care reprezintă “factorul de dislocuire14” sau “deplasare” se iau din tabele). • la prepararea prin presare este înlăturată posibilitatea sedimentării substanţelor insolubile la vârful supozitoarelor.

Formele răcite vor întări prea rapid masa de supozitor şi nu va umple perfect cavitatea matriţei. Preparările sub formă de soluţii ale unor substanţe lipofile în excipienţi graşi este limitată. Acest neajuns este dificil de corectat deoarece. Această dificultate se elimină prin adăugarea unor cantităţi mici de ulei vegetal.Cap. cloralhidratul. al untului de cacao (ex. xalolul. se recomandă concentraţia de 4% (sub 3% coboară punctul de topire al untului de cacao şi peste 5% îl va ridica peste 37°C). Formele pentru supozitoare sunt blocuri metalice. 342 . trebuie amestecate cu o cantitate corespunzătoare de substanţă inertă (ex. cu 6. formele trebuie să aibă temperatura camerei. apă sau soluţii apoase. din dur-aluminiu sau oţel inoxidabil. Un neajuns al supozitoarelor care conţin substanţe active solubile este apariţia. se recomandă procedeul de turnare şi topire (nu se va folosi procedeul substanţelor termolabile). În schimb ceara va face ca supozitoarele să se întărească. formele se pot răci după turnare. Azotatul de argint sau acetatul de plumb pot ridica punctul de topire al untului de cacao peste temperatura corpului. ulei de parafină sau un amestec specific: săpun moale 1p. Substanţele foarte active. mai ales. Dacă totuşi temperatura mediului este prea ridicată. în timp ce. care se suprapun perfect. soluţie sau emulsie. în supozitoare sunt înglobate suspensii de substanţe active. dar ţinându-se cont de faptul că unele substanţe pot modifica punctul de topire al excipienţilor şi. Dizolvarea unor substanţe organice în grăsimi pot antrena modificări ale caracteristicilor fizice ale excipienţilor. glierină 1p. Se pare că uleiul de parafină nu este recomandat ca lubrifiant pentru supozitoarele care au excipientul constituit din unt de cacao. Când substanţele active sunt solubile în excipient. Această dificultate se poate înlătura prin adăugarea unei cantităţi mici de lanolină. adăugarea a 20% cetaceu va corecta neajunsul. unele uleiuri volatile produc coborârea importantă a punctului de topire). obţinerea unei mase plastice este dificilă. În acest fel. prescrise în cantităţi mici. ihtiolul. camforul. peste 28% cetaceu. dar în cazul supozitoarelor preparate cu masă glicerogelatinoasă este indicat uleiul de parafină sau cel vegetal. Supozitoarele emulsii au căpătat importanţă odată cu introducerea în farmaceutică a excipienţilor autoemulsionabili. creozolul. cilindro-conică sau de torpilă. De exemplu: Clorhidratul. Pentru a se evita aderarea supozioarelor de forme şi pentru a obţine o supraaţă cât mai regulată la supozitoare matriţele se vor umecta cu un strat subţire de spirt saponat. alcool concentrat 5p. Forma tiparelor este conică. a masei supozitoare. pentru ca după răcire. lactoza) pentru a se asigura o bună repartizare în masa de supozitoare. încât masa de supozitor să depăşească foarte puţin marginea formei metalice. va fi absorbită şi va constitui o peliculă izolatoare între masă şi metal. Este important de reţinut că adăugarea de cetaceu doar 18% va coborî punctul de topire. va asigura o repartizare uniformă şi un efect rapid. punctul de topire va creşte peste temperatura corpului. 15 Ceara are calitatea de a mări absorbţia apei.În majoritatea cazurilor. Aceste substanţe trebuie pulverizate în particule sub 100µm. Când proporţia de substanţă activă solidă este mare. Cedarea şi absorbţia substanţelor active este lentă şi adesea incompletă. fiind alese în funcţie de sediul administrărilor Sunt prevăzute. la turnare. Soluţiile cu care se face lubrifierea trebuie să fie diferite de cea a masei supozitoare şi. când în prescripţie sunt prezente mai multe medicamente solide. după răcire. iar la tratamente speciale la o granulaţie de 5µm. scăderea punctului de topire (formarea de eutectice). nichelate. Un amestec 95% unt de cacao şi 5% ceară poate încorpora până la 50% din greutatea sa. materialul în plus să fie eliminat. a cristalelor care pot duce la iritări locale. supozitoarele vor putea fi extrase mai rapid datorită contracţiei în volum. Totuşi. La fabricarea supozitoarelor trebuie să se ţină seama de forma medicamentoasă în care se află substanţa activă: suspensie. chiar dacă solidificarea supozitoarelor se face la temperatură scăzută. fenolul. 15 În cazul utilizării de ceară . De reţinut că. readucerea la temperatura mediului va topi supozitoarele. de obicei. 12 sau 24 poziţii. se va prepara mai întâi o pulbere compusă care se va dispersa în excipient. 8 Unguente veterinare Turnarea se va face în aşa fel. salolul se pot încorpora în unt de cacao prin dizolvare la cald. astfel. iniţial.

000 U. • răcirea. de aceea. se previne sedimentarea. Metodele cele mai moderne de obţinere a supozitoarelor elimină matriţele şi toarnă supozitoarele direct în ambalaje (fig. trebuie să se aibă în vedere faptul că adăugarea unor emulgatori poate să modifice punctul de topire al unor supozitoare. Adăugarea a 12% lanolină. colesterol. Prepararea se face prin emulsionarea soluţiei active cu lanolina care se va omogeniza cu untul de cacao şi ceara topite. ele fiind. De exemplu.3. În timpul turnării. 8 Unguente veterinare Prepararea supozitoarelor cu substanţe emulsionate se face cu ajutorul emulgatorilor uzuali: emulsiile de tip A/U vor fi emulsionate cu lanolină. Dispersarea sub formă de suspensie sau emulsionarea substanţelor active se face cu ajutorul agitatoarelor mecanice cu viteză reglabilă. Producerea industriala Metodele de preparare a supozitoarelor în industrie se face la cald. crom sau cadmiu asigură obţinerea unei suprafeţe cât mai netedă. Operaţiunile sunt făcute în utilaje separate. răcite. 8. 8.5g. 343 .C. de obicei. Turnarea se face la cald amestecul fiind semifluid. şi respectă fazele: • prepararea masei de supozitoare. Topirea bazei de supozitoare se face în recipiente încălzite cu vapori de apă.70g unt de cacao să se adauge 0. Tipurile de supozitoare U/A sunt indicate în cazul substsanţelor active care trebuie să traverseze peretele intestinal şi să acţioneze rapid. formele metalice sunt aluminiul şi bronzul a căror acoperire cu nichel. pentru păstrarea acestora. 8. Fig. supozitoare cu activitate antibacteriană şi antimicotică utilizate în prevenirea şi combaterea endometritelor. astfel că. impune şi un adaus de ceară în proporţie de 8-10% pentru ca punctul de topire să rămână neschimbat. este necesară ambalarea în celofan sau staniol. • ambalarea. omogenizarea nu se va întrerupe.9. • turnarea în forme. supozitoarele se usucă şi.Cap. În cazul dispersării de pulberi insolubile.. Materialele preferate pt. la temperatură controlată. l Lanolina poate duce la scăderea punctului de topire a untului de cacao. Emulsiile U/A sunt avantajoase da-torită absorbţiei rapide a medicamentului.).30g colesterol). faza apoasă se poate evapora. prin topire sau turnare.500. Emulgatorul cel mai folosit este lecitina în prezenţă de ceară. după care masa se va aduce la fuziune şi va fi turnată în forme. i în cazul acestor supozitoare. pentru a emulsiona 5g soluţie apoasă este necesar ca în 5. în untul de cacao. Supozitoare uterine Neostatin (Hemovet) ambalate direct în P. crevicitelor şi vaginitelor la toate speciile.I. iar în cazul în care pulberile au tendinţă de aglomerare (cele cu încărcătură electrică) vor fi amestecate în mori cu valţuri (cu masa aproape răcită). Cantităţile de emulgator se aleg în funcţie de cantităţile de lichid care se emulsionează (ex. Conţine: neomicină sulfat 0. alcool etilic etc.9. Formele metalice sunt lubrifiate prin pensulare sau aspersare. evitânduse supraîncălzirea.V. În supozitoarele preparate cu emulsii tip U/A. un termoreglator menţionând temperatura şi în conducta de scurgere a masei supozitoare. în timpul păstrării.9. adăugate treptat peste emulsie. nistatin bază 1.

Ambalarea supozitoarelor După răcire. 8. 8. Supozitoare speciale Supozitoarele acoperite Acoperirea supozitoarelor se face. vitamine liposolubile. deoarece se înlătură folosirea de forme metalice. Fig.11. β caroten etc.10. Fig. colorarea nu influenţează substanţele active. 8. Nu se recomandă colorarea supozitoarelor la care descompunerile ar putea fi mascate.12). În practica industrială.. Ambalaj de polietilenă.) staniol sau material plastic. Utilizarea tiparelor-ambalaje simplifică operaţiile de fabricare. reclamă o bună ventilare. dar au dezavantajul că. Policlorura de vinil dă folii puţin permeabile. turnarea. de obicei.Cap. îşi vor recăpăta forma iniţială. Materialul are dezavantajul că este permeabil la apă. după menţinerea la rece. uşor de utilizat. tartrazină. masa de supozitoare fiind turnată direct în forme. răcirea şi ambalarea se face în maşini rotative care pot produce până la 10. În cazul supozitoarelor cu antibiotice. datorită sudării cu ciclohexanonă (care degajă vapori toxici). care.11.12. 8 Unguente veterinare Maşinile moderne efectuează toate operaţiile ciclic. aminofenazonă. Acetatul de celuloză dă folii estetice. se realizează colorarea supozitoarelor16. automat: topirea. Ambalaj din policlorură de vinil. clorofilă. supozitoarele fiind închise între două folii care se termosudează (fig. De obicei. Fiecare supozitor este închis separat. pentru asigurarea stabilităţii preparatelor la temperaturi ridicate. Ambalajele tip tipar sunt foarte avantajoase. polietilenă (fig. Necesitatea colorării a apărut din două motive majore: pentru a evita confuziile de producţie sau ambalare şi pentru a urmări mai bine omogenitatea. se aleg coloranţi solubili în baza de supozitoare folosită.). 8. Pentru mărirea impermeabilităţii se apelează la lăcuirea sau plastificarea foliilor de aluminiu care vor mări perioada de conservare. Fig.000 supozitoare/oră. 16 344 . Coloranţii utilizaţi trebuie să fie cei admişi în industria alimentară (eritrozină. 8. Ambalarea industrială a supozitoarelor. fenilbutazonă. Foliile de aluminiu sunt cele mai utilizate fiind uşor de manipulat şi economice. supozitoarele se ambalează în foi de celofan. 8.10. Acest tip de ambalaj este avantajos în cazul maselor de supozitoare topite.

soluţiile obţinute fiind aplicate în mai multe straturi pe supozitoare. asociată cu alte antibiotice (cele de foliae Digitalis.13. de mediu. în general. existenţei unor fisuri. acestea se datorează folosirii unor tipare cu suprafaţa corodată sau răcirii prea bruşte sau prea puternice. Cu rezultate bune se pot folosi: polisorbatul. Se fac amestecuri separate care se toarnă în forme pe rând. Datorită structurii afânate se asigură o dispersare rapidă a substanţelor medicamentoase. derivaţi de celuloză. ceară etc. 8. Apa din compoziţia supozitoarelor sau cea provenită din mediul extern poate determina modificări importante: • scăderea punctului de topire a unor baze. Supozitoare în straturi Acestea se produc când se doreşte separarea substanţelor incompatibile sau care trebuie protejate. Substanţele folosite sunt hidrofile macromoleculare (alginaţi. • evaporarea apei poate duce la cristalizarea substanţelor şi determină creşterea rugozităţii suprafeţelor (în general. rezistente. Procedeul este recomandat pentru supozitoarele care conţin substanţe termolabile sau care se descompun în soluţii apoase. Supozitoare inclavate şi modul de introducere al “sâmburelui” în excipientul existent în presă în stare semisolidificată. sirop de zahăr (dar pot rezulta supozitoare dure şi sensibile la umiditate. • dezvoltarea microorganismelor (a mucegaiurilor). 345 . O altă modalitate este turnarea în forme duble (inclavare).Cap. • accelerarea proceselor de oxidare. alcoolii graşi sulfonaţi în amestec cu acid stearic. Defecte de fabricaţie La fabricarea supozitoarelor pot apare numeroase inconveniente care. evaporările sunt mai reduse în cazul emulsiilor A/U). realizându-se un strat exterior. care sunt emulgatori şi care se dizolvă în solvenţii potriviţi. gelatină). după evaporare rezultând învelişuri de diferite grosimi. Fig. Supozitoare liofilizate Masa de supozitoare turnată va fi răcită brusc pentru a se evita sedimentarea sau separarea unor componente. după răcirea stratului precedent. anomalii ale suprafeţelor (datorită apariţiei cristalelor sau unor picături de lichid. pentru separare. Bavurile pot apare şi în urma ambalărilor (dacă se practică termosudarea). în mod special. Acoperirile se pot realiza cu zahăr. Unele dificultăţi sunt legate de omogenitate. 8. monostearatul de gliceril. În general. nu cele vaginale sau uterine cu cedare lentă) (fig.).13. Interiorul este reprezentat de un supozitor mai mic denumit “sâmbure”. Răcirea se face în condiţii speciale. • favorizarea unor reacţii chimice şi unele incompatibilităţi. dicetilsuccinatul de sodiu. Vor rezulta supozitoare poroase. pot fi evitate prin adoptarea unor tehnici de lucru potrivite. bavuri etc. În acest fel. parafină. se obţin supozitoarele de penicilină. După aceea supozitoarele se vor liofiliza (când apa va fi îndepărtată prin sublimarea gheţii). 8 Unguente veterinare Învelişurile trebuie să posede caracteristicile: să reziste fără să se deformeze la temperaturi de până la 50°C şi să cedeze în timp util substanţele active. între amestecuri turnându-se excipient topit. pentru a se evita desprinderea straturilor.

La aplicare (se poate folosi cu succes la speciile de companie). . capsula se umectează cu apă pentru a se grăbi dezintegrarea şi elibrarea substanţelor active. măsline. Higroscopicitatea este prezentă la supozitoarele preparate cu gelatină glicerinată şi. . sau închis etanş. 346 . .glucozate. decât dacă apa se află în sisteme emulsii. antifungice topice.glicerină. La aplicare. lichidul este împins afară prin presarea peretelui. a substanţelor antiseptice sau adaosul de apă17. se deschide extremitatea canulei şi. . lipsa stabilităţii la variaţiile de temperatură.polietilenglicolii. de obicei. Supozitoarele vaginale (ovulele. uneori poate prea dure. lecitina etc. Sub formă de ovule. Volumul lichidelor din rectiole este de 10-50 ml.masa de gelatină şi . Rectiolele sunt folosite pentru administrările de: . Datorită vascularizaţiei puternice vaginale. prevăzute cu un tub obturat la cald. Fabricarea acestor capsule se face prin injectare şi sudură simultană şi prezintă avantajul că asigură o dozare exactă a substanţei active şi sunt stabile la temperaturi ridicate. 17 Conţinutul în apă a unor baze nu duce la o cedare semnificativă. Această nouă grupă este destinată să înlocuiască supozitoarele.hidroglicerinate. . din material plastic. Alte categorii de preparate gelatinoase Cercetările din domeniul farmaceutic au vizat scăderea la maximum al potenţialului iritant al unor supozitoare. de consistenţă semimoale. În mod uzual. Excipienţii cei mai utilizaţi sunt: . dispersarea fiind uşurată de prezenţa unui emulgator neionic U/A.soluţii apoase. greutăţi de 5-15g. cu un capac. Rectiolele (microclismele) Sunt tuburi asemănătoare celor de unguent. putânduse folosi doze de medicament care depăşesc dozele obişnuite pentru uzul oral. pot fi considerate de uz extern. astringente. Prepararea supozitoarelor vaginale cu unt de cacao se face prin modelare. în proporţie de 50%.emulsii. după introducerea în rect. acţiunea medicamentelor administrate prin ovule poate avea şi o acţiune generală.untul de cacao. care mai au şi dezavantajul datorat prezenţei excipienţilor (incompatibilităţi cu substanţele medicamentoase.). Absorbţia acestor forme este sigură şi rapidă asigurând administrarea comodă şi igienică.Cap. esterii acidului galic etc. la umplere. Capsulele gelatinoase rectale Sunt preparate elastice de formă cronică cu lungimea de 2-3cm şi diametrul bazei de 1cm constituită dintr-un înveliş gelatinos în interiorul căruia se introduc lichide sau amestecuri moi care nu dizolvă gelatina (suspensii. comparativ cu supozitoarele rectale. 8 Unguente veterinare Combaterea neajunsurilor se poate realiza prin adăugarea antioxidanţilor (ex. paste). se folosesc pentru acţiune locală sub formă de pansamente vaginale. . cele cu masă gelatinoasă se prepară prin topire şi turnare. globulele) Supozitoarele vaginale au o formă ovoidală sau sferică.). polietilenglicolii cu greutate moleculară mică. şi au. la animale se pot administra antiseptice. tocoferol. antihemoragice şi chiar anticoncepţionale. Cele mai frecvente vehicule folosite sunt: uleiul de vaselină. de arahide. într-o măsură mai mică.grăsimi hidrogenate.. în tipare de formă ovoidală. de aceea ovulele. dificultăţi de preparare etc. ca fază externă.

Conservarea Supozitoarele se păstrează la loc uscat şi răcoros.contracţia de volum. .rezistenţa mecanică. trebuie să prezinte un aspect uniform. În timpul depozitării. . supozitoarele cu unt de cacao pot forma la suprafaţă pulberi albe.indicele de saponificare. Supozitoarele cu gelatină glicerinată se protejează de umiditate. mult mai elastice). Astfel de supozitoare sunt greu de ambalat şi chiar administrarea lor poate fi dificilă. .punctul de solidificare. . Răcirea treptată.punctul de topire. netedă. La supozitoarele cu conţinut în baze grase. 347 .cifra de apă. Controlul bazelor excipient se referă la: • excipienţi liposolubili: .4. • glicerina sau • propilenglicolul Supozitoarele cu polietilenglicol sunt predispuse mai puţin la modificări în timpul păstrării şi la influenţa temperaturii.rezistenţa mecanică.vâscozitatea şi .solubilitatea. . .indicele de peroxizi. neajuns care se înlătură uşor prin ambalarea în staniol. 8. adesea se poate observa o creştere a punctului de topire (după luni de păstrare). umplute cu soluţii sau suspensii uleioase. . căldură şi aer uscat printr-o ambalare corespunzătoare şi păstrare la loc răcoros. • consistenţa şi • rezistenţa mecanică.indicele de iod. şi adăugarea plastifianţilor va diminua fragilitatea. • monostearatul de gliceril.pH-ul soluţiei. Fragilitatea supozitoarelor cu gliceride semisintetice este accentuată de o răcire rapidă. 8 Unguente veterinare Capsulele vaginale Sunt capsule moi de gelatină. Controlul şi conservarea Aspectul Supozitoarele trebuie să aibă o suprafaţă omogenă. Pentru a mări capacitatea de dispersare se adaugă substanţe tensioactive. Controlul temperaturii de fabricaţie şi menţinerea după preparare la temperaturi mai crescute va determina maturarea şi stabilizarea punctului de topire. fără fisuri. • excipienţi hidrosolubili: . • uleiul de ricin. Trebuie să se aibă în vedere menţinerea unui timp de 2-3 ani a unui punct de topire corespunzător. Controlul fizic urmăreşte caracteristicile fizice cele mai importante: • punctul de topire. Prin secţionarea longitudinală. nemarmorat. fără cristale sau aglomerări de pulberi şi fără bule de aer. Agenţii plastifianţi cei mai utilizaţi sunt: • polisorbatul 80. Uleiul nu este recomandat ca vehicul potrivit. după turnare. .9.Cap. • polisorbatul 85. Aceste preparate trebuie să cedeze conţinutul lor după 5-7 minute în lichidul vaginal. . Bazele de supozitoare constituite din grăsimi hidrogenate dau supozitoare cu tendinţa de a se crăpa şi a se rupe (comparativ cu cele din unt de cacao.

Eurobit.. Iowa State Univ. Ciocănelea. J.Development and Biopharmaceutical Aspects of transdermal Systems in Controlled drug Delivery.. Cornelia (1983) . Timişoara. Ed..V..Lucrări practice de farmacologie şi receptură veterinară.Release Kinetics of Polymeric Laminates for Transdermal Delivery in Controlled drug Delivery.S..Lucrări practice de farmacologie şi receptură. L. Cristina. 43.. • *** (1997) . Bucureşti. • Kirk. Mirton.Forme farmaceutice de uz veterinar. Cornelia (1970) . (1954) .Îndreptar practic pentru prepararea medicamentelor. Ed. S.Tehnică farmaceutică pentru asistenţii de farmacie. Ed. Bucureşti. Ass. London. Bucureşti. • *** (1997) . France. Medicală.P.Medicamente injectabile şi colire. (1995) – Dermatologie medicala veterinară. • *** (1993) . Inst. Medic. • *** (1993) . Ed. S. (1984) . The Pharmaceutical Press London. Ed.Farmacopeea Română Ed. Ed. Ed. J. L.T.H. Savopol. H. Didactică şi Pedagogică. (1977) .. Cluj-Napoca. Ed.Farmacopeea Română Ed. (1996) .Dictionaire des Medicaments Vétérinaires et des produits de Santé Animale. Buc. M. C. Amer. V.. Sci.Medicaţia afecţiunilor dermatologice. Hadgraft.. Buc. • Fica. Medicală. • *** (1992) -Catalog Animal Health Products. Sci. • Meyer Jones.. 16. Press. R. ed. Bucureşti. (1991) – Pharmacie galenique. J. • Fica. • Pârvu D.O.W. 73. • *** (1977) .Catalog Lek pharmaceutics 348 . Sci. • *** (1965) . Ed. Sarkany. Petit.E.Introducere în chimia suprafeţelor şi coloizilor.M.Tehnică farmaceutică. Ban. Stoian.. Ed. • Higuchi. by B. Adam. • Bogdan.W. • Zierenberg. şi Pedag. Georgescu.Unguente farmaceutice. Ed. 259-273. Medicala Buc. • Longhin. Cornelia (1973) . Ed. • Ionescu. Bucureşti. by B. Ed. Ed. Ed. Rub-Saidac.W. (1970) . Bucureşti. N. Medicală. (1990) . • *** (1998) . Hadgraft.H. Elena..The influence of vehicles on skin penetration. II.M. Gh.N. W. Small Animal Practice. 8 Unguente veterinare Bibliografie • Balaci P. H.. R.Farmacopeea Română Ed. R.J...Colecţia La Semaine Veterinaire. • Suciu. 104. A. Medicala Buc.Catalog Intervet. Bucureşti. • Barrett.. Müller Wissenschaftliche Verlagsgesellschaft GmbH Stuttgart. P. • Ionescu. Gh.. I. Elena (1970) ..L. Bonagura. Medicală. A.B. VIII. Ed. (1974) .Cap. Saunders Comp.S.C. • Fica. B. • *** (1976) . H. XXVII. E. Müller Wissenschaftliche Verlagsgesellschaft mbH Stuttgart.British Veterinary Pharmacopoeia. Mateescu T. (1987) . Phi. Lito. Pharm. Ingeborg (1990) . ed. 4 Ed. Georgescu. J. London. 883. Ed. Savopol. 250-258. E. Buc. Ed.Dermatologie şi cosmetologie. Agr.. Adriana (1982) . L. Dumitrescu. E. • Negoiţă.. 465-469. Ed.. (1987) . (1964) . P.. • *** (1995-2000) . a II-a rev..British Veterinary Pharmacopoeia. McDonald. Bucureşti.. Medicală. I. • Martindale's (1977) . J. X. Ed. (1964) . • Merkle.W. Ed.Veterinary Pharmacology and th Theapeutics. Mărăşoiu.Current Veterinary Therapy. (1962) – Tehnică farmaceutică. • Guy.O. • Popovici.The Extra Pharmacopoeia. Medicală. Medicală. P. Pharm. Toulouse.. Burgat. Booth. (1984) – Prediction of drug disposition kinetics in skin and plasma following topical application.W. T. • Bonnefoi.D. Medicală. • Pop. Lach. Dacia Cluj-Napoca. • Popovici. Did.. J. Adriana (1980) ..C. Stoian. Timişoara. du Point Veterinaire.Emulsii şi suspensii farmaceutice. Pharm. IX... V.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful