Diviziunea celulară

Diviziunea celulară: • este proprietatea fundamentală a tuturor organismelor vii. • asigură reproducerea celulelor • este procesul prin care se transmit caracterele erditare de la o generaţie la alta • creşterea şi înmulţirea Tipuri de divizune celulară • Directă (a - fără, mitos - filament) – amitoza • Indirectă – mitoza, meioza • Amitoza: întâlnită la PK, plante inferioare şi superioare, la celule pe cale de degenerare se caracterizează prin absenţa fusului de divizune Mecanisme de realizare: • strangulare (gâtuire), la ciuperci, la celule epidermice din frunze tinere de la bulbul de Allium cepa • clivare (formarea unui perete despărţitor), la celule corticale ale plantelor acvatice

Diviziunea indirectă
este specifică eucariotelor; • se caracterizează prin formarea aparatului mitotic alcătuit din: 1. cromozomi = aparat cromatic (se colorează cu coloranţi bazici specifici ADN) 2. fus de diviziune celulară = fus nuclear = aparat acromatic (nu se colorează cu coloranţi bazici) Diviziunea indirectă cuprinde: CARIOCHINEZA (diviziunea nucleului) CITOCINEZA = citodiereza (diviziunea citoplasmei celulei-mame şi formarea peretelui celular) CARIOCHINEZA poate fi: cariochineză mitotică = MITOZA propriu-zisă (diviziunea somatică, tipică) -în celulele haploide-la plantele inferioare ⇒ corpul taloidic -la plantele superioare = din celule diploide = corp corm, se formează celule identice cu celula-mamă cariochineza meiotică = MEIOZA; se desfăşoară doar în celule 2n ⇒4 celule n cu cromozomi recombinaţi •

Cromozomii -chroma = culoare; soma = corp;
-se pot observa la microscopul fotonic numai în timpul diviziunii celulei; -sunt formaţiuni care se colorează intens cu coloranţii bazici (hematoxilină, orceină, carmin, safranină, etc. -asigură transmiterea caracterelor ereditare de la celula-mamă la celulele-fiice; -un cromozom este o moleculă de ADN bicatenar inclusă într-o masă fundamentală în care predomină histonele – cromozom monocromatidic. -sunt caracteristici ca morfologie, mărime, număr pentru fiecare specie, deci sunt un criteriu de identificare a speciei

câte una de la fiecare părinte. Exista abateri de la aceasta regulă. Daca cele doua alele sunt diferite.format din 4molecule de ADN = 4 cromatide Molecula de ADN poartă gene = fragment dintr-un cromozom care corespunde unui anumit caracter. Fiecare gamet conţine o alelă astfel incat.format din 2 molecule de ADN = 2 cromatide. Cromozomi omologi – conţin gene pentru aceleaşi caractere. Gene alele . un organism moşteneşte doua gene. cum ar fi fenomenele de codominanta (in cazul grupelor sangvine) sau dominanta incompleta (in cazul plantei Mirabilis jalapa). fiecare gamet primind o singura alela a unei gene. Cele doua alele din genomul unei celule somatice segrega in timpul producerii gametilor.cromozom monocromatidic.versiuni ale unei gene care codifică acelaşi caracter – exemplu culoarea florilor Pentru fiecare caracteristică. cromozom tetracromatidic . in momentul fecundarii. unul de origine maternă şi unul de origine paterna . Totalitatea genelor = genotip Totalitatea caracterelor = fenotip.format din 1moleculă de ADN = 1 cromatidă cromozom bicromatidic . Ea se află aproape de capătul unui braţ şi determină formarea unui segment sferic al cromozomului = SATELIT Rolul constricţiei secundare = organizator de nucleoli. După numărul de cromatide . denumit fen.Tipuri de cromozomi Cromozomul prezintă pe corpul său o zonă îngustă. doar una dintre acestea (alela dominantă) se va exprima si va determina aparitia unui carcter fenotipic. strangulată = centromer = chinetocor = constricţie primară prin care se inseră pe fusul acromatic După poziţia centromerului: -cromozomi izobrahiali = cu 2 braţe egale (centromerul la mijloc) -cromozomi heterobrahiali = cu 2 braţe inegale -cromozomi telocentrici –centromerul dispus terminal ⇒ un singur braţ În toate celulele somatice există cel puţin 2 cromozomi care au în plus o a 2-a constricţie = constricţie secundară. zigotul va avea pentru fiecare caracter o alelă de la mamă si una de la tată.

granulo-reticulată. -înlocuirea celulelor moarte dintr-un ţesut. Perioada postsintetică G2 (gap – gol) • sinteza proteinelor cu caracter contractil (actina. activitate metabolică maximă cuprinde trei perioade: presintetică G1. sintetică S. durată: câteva minute → la câteva ore. • sinteza maximă de ARN. • încheiereea reorganizării nucleolilor. Mitoza se desfăşoară continuu cu faze şi numeroase stadii de tranziţie între fazele importante. proteine acide. cele 2 catene monospiralate îşi construiesc a 2-a catenă ⇒ 2 molecule de ADN fiecare formată dintr-un lanţ polinucleotidic vechi şi unul nou (model semiconservativ). Ciclul celular Interfaza Profaza Metafaza Anafaza Telofaza Interfaza • • • perioada cea mai lungă a ciclului celular (90%). tubulina) • sinteza de ARN În interfază o creştere în volum a nucleului şi nucleolilor. . în funcţie de structura cromatinei. miozina. enzime. • sub influenţa ADN-polimerazei.Mitoza MITOZA = cariochineza tipică = diviziune somatică – se desfăşoară în celulele somatice = diviziune ecvaţională – cromatina se repartizează egal între cele 2 celule-fiice Importanţa mitozei: -duce la creşterea organismului (de la celula-ou – planta adultă). -regenerarea de părţi pierdute sau distruse (numai la plante). postsintetică G2 Perioada presintetică G1 (gap – gol) -25-30% din durata ciclului celular • desăvârşirea despiralizării cromozomilor. ATP Perioada sintetică S – sinteză de ADN şi histone – 35-45% din durata ciclului celular • cele 2 catene ale moleculei de ADN se desfac (dispar punţile de H). granulară. o nucleul are o structură reticulată.

cromozomii-fii migrează spre cei 2 poli: braţele cromozomiale sunt orientate spre centrul celulei.Profaza • • • • • este o fază lungă şi complexă individualizarea cromozomilor bicromatidici (se spiralizează). ei se orientează cu vârfurile spre cei 2 poli ai celulei • Metafaza • • • se definitivează fusul de diviziune. cu centromerul prins de microtubulii fusului de diviziune. scurţi. cinetocorul ajunge primul la polul celulei mame . cele 2 molecule de ADN devin cromozomi. cromozomii se dispun în zona ecuatorială a celulei. braţele cromozomului sunt orientate spre peretele celular Anafaza • • • • cele 2 cromatide se separă ⇒ câte 2 cromozomi monocromatidici = cromozomi-fii. membrana nucleară se fragmentează (nu se poate observa la microscopul fotonic). cromatidele sunt legate prin centromeri. se observă la microscopul optic. cromatidele se spiralizează separat. cromozomii bicromatidici sunt spiralizaţi la maximum. cu diametrul >1µ. sunt dispuşi paralel şi legaţi prin centromeri. începe formarea fusului de diviziune nucleară din microtubuli. fragmentele îşi păstrează structura şi porii şi din ele se vor reface anvelopele nucleare ale celor 2 nuclei-fii. deoarece cromozomii sunt îngroşaţi.

deoarece rezultă cromozomi noi. = diviziune reducţională (o celulă 2n se divide ⇒ 4 n celule cu cromozomi recombinaţi • proces celular complementar fecundaţiei prin care se unesc doi nuclei haploizi ⇒celula-ou = zigotul (2n). dacă gameţii ar fi diploizi. prin fecundaţie ar rezulta celule tetraploide…. . meiosis = împuţinare) = cariochineza alotipică (allos = străin. se îngroaşă filamentele ale fusului de diviziune continue + masa plasmatică → fragmoplast fragmoplast + vezicule golgiene +vezicule RE → placa celulară • • Meioza (gr. → diviziun mitotică ⇒ corpul plantei • în lipsa meiozei.etc. ciuperci) centrifug la plantele superioare filamentele continue ale fusului de diviziune se scurtează. recombinaţi).Telofaza • • • • • cromozomii monocromatidici ajung la polii celulei se despiralizează cromozomii se reorganizeză nucleolii se reorganizează învelişul nuclear se dezorganizează fibrele fusului de diviziune Citodiereza • • • • • reprezintă diviziunea citoplasmei se realizează prin diferenţierea unui nou perete celular în sens centripet la plante inferioare (alge.

sunt strâns ataşaţi unul de altul (complex sinaptonemal).relaţională: o cromatidă dintr-un cromozom patern se răsuceşte pe o cromatidă maternă → între cele 2 cromatide se realizează legături = chiasme. ataşaţi de învelisul nuclear Zigoten (zigos = jug. ecvaţională Meioza I • este precedată de interfază Interfaza -este asemănătoare cu cea din ciclul celular mitotic (dintre 2 mitoze succesive) . materne) şi recombinarea lor. cromatidele devin scurte şi groase. Cromozomii se rup în zonele de spiralizare maximă (aici se află un număr mare de gene = zone eucromatice). pereche) • cromozomii bicromatidici omologi formează perechi: un cromozom bicromatidic patern se asociază cu un cromozom bicromatidic matern ⇒ gemeni cromozomiali = cu 4 cromatide = cromozomi tetracromatidici • începe spiralizarea individuală a fiecărui cromozom bicromatidic • are loc şi a 2-a spiralizare . • cromozomii sunt alungiţi.se dublează cantitatea de ADN şi de histone (evenimentele cele mai importante) • cuprinde fazele: -profaza I -metafaza I -anafaza I -telofaza I Profaza I -este o fază care durează zile sau luni -cuprinde 5 stadii: -leptoten (leptos = subţire. care se succed în mod obligatoriu pentru a asigura menţinerea aceluiaşi număr de cromozomi Meioza cuprinde 2 diviziuni succesive: Meioza I . pereche) -pachiten (pachis = gros) -diploten (diplos = dublu) -diacineză (mişcare) Profaza I Leptoten (leptos = subţire. Pachiten (pachis = gros) • cromozomii au grad de spiralizare maxim. atipică. →2celule cu n cromozomi bicromatidicii recombinaţi Meioza II . • se instalează o tensiune ridicată în interiorul cromatidelor. fir) • cromozomii bicromatidici sunt despiralizaţi (nu se observă la microscopul fotonic). cu gene materne şi paterne asociate în final • cromozomii recombinaţi se află tot în tetrade cromozomiale.mitoză homeotipică . • . • cromozomii recombinaţi = cromozomi noi. fir) -zigoten (zigos = jug.creşterea progresivă a numărului de cromozomi în generaţii succesive ar duce la scăderea treptată a vitalităţii speciei…⇒ dispariţia ei • meioza şi fecundaţia = 2 procese complementare. subţiri. care conduce la ruperea cromatidelor (paterne. mai vizibili. cromozomii devin mai groşi.mitoză heterotipică = reducţională.

• se fragmentează membrana nucleară.Profaza I Diploten (diplos = dublu) • are loc clivarea cromozomilor: • cei 4 cromozomi recombinaţi se dispun paralel între ei. dar uniţi prin centromer şi câteva zone (chiasme). . • începe formarea fusului de diviziune. Diacineza • cele 4 cromatide (cromozomi recombinaţi) sunt bine vizibile şi legate numai prin centromeri. • se dezorganizează nucleolii.

după o scurtă perioadă. deoarece cei 2 nuclei. dar legate încă prin cinetocori Anafaza I • cromozomii bicromatidici noi. • se reorganizează membrana nucleară. Telofaza I • cromozomii bicromatidici. se deplasează spre poli şi ajung la jumătatea distanţei ecuator-pol.Depozitarea unor substanţe -Circulaţia apei • este mai rigid decât plasmalema şi foarte rezistent la agenţii fizici. fiecare cu un număr redus de cromozomi bicromatidici. noi se despiralizează ⇒ 2 molecule de AND fiecare. îngroşate mai mult sau mai puţin. . biologici • majoritatea celulelor vegetale au perete celular. • cele 4 cromatide unite prin centromeri se deplasează spre ecuatorul celulei-mame ⇒ placa metafazică • încep să se separe cromatidele noi. care delimitează celula Funcţii : -Protecţie şi susţinere -Permeaţie şi creştere -Recunoaştere şi interconexiunea celulelor -Citodiferenţiere şi morfogeneză . • se formează 2 nuclee. • Citodiereza • placa celulară se formează sau nu. 2 câte 2. • se formează câte 2 nucleoli pentru fiecare celulă. se divid mitotic în meioza II Peretele celular = membrana pectocelulozică = membrana scheletică • are grosime de 1-7µ ⇒ se observă la microscopul fotonic sub forma unei linii. recombinaţi se separă complet.Meioza I Metafaza I • se desăvârşeşte organizarea fusului nuclear. chimici. foarte labili.

La algele brune • Peretele celular conţine alginaţi şi fucoidină. CaCO3). pectine • Alginaţii = săruri de Ca şi Mg ale acidului alginic (polimer de acid manuronic) • Fucoidina = polimer de fucoză esterificat cu H2SO4 Acid alginic La algele roşii • Perete celular-format din 2 straturi suprapuse: -extern. din pectine (predomină acidul pectic = polimer al acidului galacturonic) -intern. • în compoziţia chimică a peretelui celulozic algal se mai întâlnesc: substanţe minerale (SiO2. care conţine în structura sa 2 constituenţi amino-glucidici (N-acetilglucozamina. acidul N-acetilmuramic = ester N-acetilglucozaminei cu acidul lactic) La algele verzi • peretele celular are structură pecto-celulozică asemănătoare cu cea de la plantele superioare (un argument în favoarea ideii evoluţiei plantelor superioare din algele verzi). sporii şi gameţii (mai ales la plante inferioare – zoospori şi zoogameţi). din celuloză . lipseşte la celula animală La bacterii • perete rigid datorită unei componente specifice MUREINĂ (macromoleculă). în amestec cu celuloză.• • • Peretele celular-compoziţie chimică • are compoziţie diferită în funcţie de gradul de evoluţie a plantei (clasificarea filogenetică) puţine celule vegetale sunt nude (gimnoplaste): unele alge unicelulare. macromolecule organice.

fizici cu verde de iod ⇒ coloraţie verde sau albastru-verde cu floroglucină clorhidrică ⇒ roşu-vişiniu cu sulfat de anilină ⇒ galben . din polimeri de pentoze (xiloză. unitatea structurală a celulozei = celobioza (bioză din 2 molecule de β -D-glucopiranoză) Proprietăţi: • substanţă albă. glucuronic) şi mici cantităţi de hexoze. se formează în peretele transversal al vaselor liberiene • • • Lignina = polimer al fenil-propanului • • • • • substanţă amorfă. înconjoară fibrele de celuloză din colenchimuri pot fi folosite ca substanţe hrănitoare . insolubilă în apă şi reactiv Schweitzer.3-β -glicozidice este amorfă. polimer de β -D-glucoză legate 1. după hidroliză spre deosebire de celuloze – intră în metabolismul celular (la nevoie) Caloza polimer neramificat al β -D-glucozei cu legături 1. caloză Hemiceluloze • • • macromolecule alcătuite în principal. au masă moleculară mai mică decât celulozele ⇒ au gradul de polimerizare mai mic sunt amorfe.4-β -glicozidic. solubilă în fenol şi acetonă foarte rezistentă la agenţii chimici. dar coloraţia nu este specifică. arabinoză) şi acizi uronici (galacturonic. cu aspect amorf.Peretele celular la plante superioare – compoziţie chimică Celuloza – constituent principal. datorită hidrolizei legăturilor eterice în molecule de glucoză • se dizolvă cu Reactiv Schweitzer (hidroxid de cupru amoniacal) • cu roşu de Congo ⇒ roz-roşu • cu carmin alaunat ⇒ roz-roşu. fiind dată şi de pectine. fără gust şi miros • este insolubilă în apă şi solvenţi organici • se dizolvă în acizi tari.

se asociază. săruri de Fe o oxalat de calciu o coloranţi: taninuri. endodermă secundare – suber la rădăcina şi tulpina cu structură secundară (plută) Alte substanţe care impregnează pereţii celulari: o acizi organici şi esterii lor o fenoli o săruri minerale: CaCO3.2-coniferilic.ţes. la sfârşitul telofazei. veziculele golgiene se aplatizează. exodermă. fosfogliceride în cantitate mai mare în pereţii granulelor de polen determină -densitate specifică redusă – polenul luat de vânt pluteşte în aer acido-rezistenţă Suberina – este o substanţă lipidică ce se află în peretele celular la unele ţesuturi de protecţie: primare . chinone – cu rol de apărare o Ultrastructura peretelui celular La microscopul electronic se pot observa straturile componente ale peretelui celular peretele primordial = lamelă pectică = lamelă mijlocie (1) perete primar (2) perete secundar (S1S2S3) uneori perete terţiar (polimeri de xiloză. aceste legături sunt labile şi permit intercalarea în peretele primar de noi microfibrile de celuloză Lipidele –în cantităţi mici se află : trigliceride. SiO2. arabinoză) • • • Lamela mijlocie (L.3sinapilic Proteine (1-6%) – mai ales glicoproteine lectine = implicate în mecanismul de recunoaştere ex. caliptral. în partea ecuatorială a celulei-mame se acumulează vezicule golgiene bogate în pectine. Ca 3(PO4) 2.conţinutul veziculelor formează o placă semisolidă = placa celulară placa celulară plus depuneri suplimentare din veziculele golgiene → perete primordial = lamelă pectică .Alcooli: 1-cumarilic.m) • • • • se formează în procesul de citodiereză. flavone. lectinele din leguminoase recunosc şi atrag bacteriile fixatoare de azot extensina = o glicoproteină ce conţine holoproteine cu hidroxiprolină şi glucide (arabani şi glucani) rol important în creşterea peretelui celular primar după diviziunea celulară se leagă covalent de microfibrilele de celuloză. MgCO3.

dar în direcţii diferite→se intersectează ⇒ o reţea laxă şi elastică ce permite creşterea în volum a celulei (prin intussuscepţiune). mici cantităţi de proteine şi enzime (ex.fibre de celuloză. aproape paralel cu suprafaţa celulei. ≈ 60% apă (peretele I este puternic hidratat) macromoleculele de celuloză sunt grupate câte 100 = fibrilă elementară 20 fibrile elementare = fibră de celuloză cu d=250 Ao microfibrilele se dispun peste lamela pectică. lamela pectică clivează longitudinal şi fiecare parte se îndepărtează una de alta. de la Lm. în ochiurile căreia se află câte o celulă se evidenţiază cu roşu de Ruteniu ⇒ culoare. spre plasmalemă este specific celulelor meristematice. microfibrilele de celuloză sunt paralele cu peretele primar şi paralele între ele. Pe măsură ce volumul celulei creşte. componentă amorfă . roşie datorită acidului pectic din este alcătuită în principal. Se formează un spaţiu triunghiular = meat.masă fundamentală –hemiceluloze. -se formează prin depuneri de microfibrile de celuloză peste peretele primar. Peretele primar • • • • • • • • • • ≈ • se formează după lamela pectică. glicoproteine (în cantitate mică). tot centripet -depunerile se fac: -uniform . este alcătuit din componentă fibrilară .la majoritatea ţesuturilor -neuniform – la colenchim -componenta fibrilară -microfibrilele de celuloză se depun astfel încât să formeze 3 straturi diferite. microfibrilele sunt paralele între ele în fiecare strat. Sunt dispuse foarte apropiat. deci creşte în suprafaţă. pectine. în mod centripet depunerile de celuloză – de la exterior spre interior. dar formează un anumit unghi cu microfibrilele din straturile învecinate . este subţire. se depun noi microfibrile pentru ca peretele să aibă o anumită densitate a microfibrilelor. -in straturile următoare. pectinază) la ţesuturile fundamentale (parenchimuri) determină formarea spaţiilor intercelulare = meaturi la locul de întâlnire a 3 sau 4 celule. mici canalicule prin care trec plasmodesmele de la o celulă la alta Peretele secundar -este prezent la toate celulele mature. nu este compact prezintă pori. elastic permite creşterea în volum a celulei. enzime.• • • • • • se află numai la ţesuturi nu şi la celule izolate se prezintă ca o reţea. care nu mai permit creşterea în volum a celulei -in fiecare strat.

pectine. pigmenţi.masă fundamentală . Modificări fizice ale peretelui celular secundar – lignificarea • impregnarea cu lignină a peretelui secundar. ţesutul caliptral – protejează vârful vegetativ al rădăcinii. în mod centripet de suberină = acizi graşi.p. substanţe minerale. se depune pe tot peretele primar în mod uniform sau neuniform. Modificările fizice determină apariţia unor importante caractere anatomice de diferenţiere. substanţe cristalizate. celulele sclerificate de la fructele coapte de Pyrus şi Cydonia) • produce moartea treptată a celulelor mature – când peretele se îngroaşă • citoplasma se împuţinează până când celula moare. depunerile de lignină. pigmenţi şi lipide conduc la modificări fizice ale peretelui celular. apă (în cantitate mai mică faţă de peretele primar) prezintă punctuaţiuni simple (la majoritatea celulelor) areolate (la conifere)-l. când se depune pe tot peretele – formează un strat izolator şi împiedică comunicarea intercelulară→ celula moare. • se pune în evidenţă numai lignina cu reactivii specifici. în interior rămân unele substanţe cristalizate sau amorfe (ex. endoderma – numai la rădăcină e suberificată Suberina . ea acoperă fibrilele de celuloză. În interiorul pot fi: aer.hemiceluloze.+oxiacizi graşi polimerizaţi. • este un proces specific cormofitelor • este ireversibil (delignificarea este foarte rar în natură. aproape uniform • la vasele lemnoase – lignina se depune discontinuu (parţial) pe peretele celular sub formă de: • inele • spirale • reţea • mai rar (la Gymnospermae) vase lemnoase cu peretele aproape în întregime lignificat (cu punctuaţiuni areolate) • • • • • • • • • • Modificări fizice ale peretelui celular secundar – suberificarea este procesul de depunere. suberină. pigmenţi) • lignina se depune centripet (ca şi microfibrilele de celuloză) • la sfârşitul lignificării ⇒ celulă moartă. Ex. • lignina predomină în masa fundamentală a peretelui. celuloza din peretele secundar nu se mai poate identifica.se colorează verde-brun cu verde de iod. . exoderma – rădăcină primară. Ţesuturile suberificate sunt ţesuturi de protecţie: suberul – la tulpină şi rădăcină cu structură secundară. = o masă amorfă care maschează celuloza proces de adaptare a unor organe pentru a nu se pierde apă din ţesuturi cu activitate metabolică. oxalat de calciu. cu punctuaţiuni • la sclerenchim (sclereide şi fibre) – lignina se depune pe tot peretele celular.

. • la Haematoxylon campechianum (fam.pigmentare MINERALIZAREA = încrustarea peretelui secundar cu substanţe minerale -pereţii devin rigizi. celulele epidermei pot avea un strat de ceară mai mult sau mai puţin îngroşat. pectine (holozide mixte) de către citoplasmă şi depunerea lor pe peretele celular sau eliminarea din ţesut. respiraţie. Equisetaceae – cu SiO2 .tulpinile de Gramineae.la Urticaceae. MODIFICĂRILE CHIMICE ALE PERETELUI CELULAR GELIFICAREA • hipersecreţie de mucilagii. transpiraţie) CERIFICAREA • Pe lângă cuticulă.la Borraginaceae – peri tectori rigizi. În cazul formării mucilagiilor.: .Modificări fizice ale peretelui celular secundar – cutinizarea şi cerificarea CUTINIZAREA = proces de depunere de cutină pe pereţii externi ai celulelor epidermice rezultă o peliculă netedă sau pliată = cuticula – se colorează în verde cu verde de iod CUTINA este o lipidă care se sintetizează în protoplasmă. Fabaceae) – vasele lemnoase au pereţii de culoare roşie (ortochinone). peretele celulozic nu se modifică. • la Linum usitatissimum – celulele din ţesutul pigmentar au perete celular de culoare brună = taninuri. Cyperaceae. gume.la fam. îşi măresc volumul şi pot determina ruperea celulelor cu eliminarea în exteriorul ţesutului a acestor geluri. dar friabili Ex. • Celulele epidermice devin impermeabile pentru gaze şi apă • Schimbul de aer cu exteriorul şi eliminarea excesului de apă se fac prin stomate (în fotosinteză. • În contact cu apa. pe care se depune CaCO3 în straturi suprapuse ⇒ formaţiuni asemănătoare cu un strugure = CISTOLIŢI . Cupressaceae – perete celular impregnat cu oxalat de calciu PIGMENTAREA = impregnarea peretelui celular cu pigmenţi: -taninuri – brun -chinone – brun sau roşu -flavone – gaben Exemple: • la Cinchona succirubra (fam. Rubiaceae) – fibrele lignificate au perete galben (flavone). impregnaţi cu CaCO3 . rămâne integru şi mucilagiile rămân în celulă -o parte depuse pe peretele celular secundar -restul sub formă de gel sau sol în citoplasmă . Moraceae – membrana epidermică formează înspre interiorul ţesutului (perete intern) un schelet celulozic sau lignificat (suberificat). aceste macromolecule polare se hidratează (⇒ geluri). la Eucalyptus) • în bastonaşe (la graminee) • în straturi suprapuse (la palmieri şi Cactaceae) • Alţi coloranţi pentru lipidele din peretele celular: • Sudan III (galben-portocaliu) • Tinctura Alkana (în roşu) Modificări fizice ale peretelui celular secundar-minralizare. • Ceara se poate depune • în strat uniform (la fructe) • în granule (la frunze de conifere.

Fabaceae) LICHEFIEREA • este un proces enzimatic (enzime sus-menţionate) – la nivelul lamelei pectice sau-peretelui I şi II Poate fi realizat • parţial (perete transversal) • în totalitate (întregul perete) • este un proces de hidroliză -a lamelei pectice ⇒ separarea celulelor într-un ţesut ex. organice. Tiliaceae. -a întregului perete celular (transversal) sub acţiunea enzimelor ex. tipuri • vacuolele celulelor meristematice = foarte mici. o vacuolă este formată din tonoplast = membrană lipoproteică şi suc vacuolar = suc celular se evidenţiază (când sunt incolore) cu coloranţi vitali: roşu neutru. centrală). Urticaceae. macle. insolubile . Malus.. nu se mai folosesc coloranţi de laborator Tonoplastul . substanţe anorganice. O celulă matură conţine un număr mic de vacuole mari. Pelargonium. are pH-ul 2.anorganice: CaCO3. druze. în stare coloidală – subst.: formarea vaselor lemnoase perfecte (trahee) – (când dispar pereţii transversali). antociani la Tradescantia sp. flavone). albastru de cresil. organice dizolvate acizi organici (frecvent malic. CaSO4.Chenopodiaceae) Subst. triticina) Subst. Mg Subst. • conţin -o masă coloidală densă. microscopice (chiar doar o vacuolă mare.este o membrană lipo-proteică submicroscopică. anorganice dizolvate în suc vacuolar săruri de K. citric) oze şi ozide = antociani. organice insolubile cristalizate Oxalatul de calciu – nisip. Aceste vacuole se formează în procesul de diferenţiere celulară. bromuri (mai ales la alge marine) nitraţi. submicroscopice şi dispuse în jurul nucleului. sunt cavităţi dilatate din REN. rafidii.(Rosaceae. proteine. dacă au în sucul vacuolar coloranţi naturali (ex. organice cu masă moleculară mare (macromolecule) care se pot hidroliza – holozide mixte. are structură asemănătoare plasmalemei Sucul celular = soluţie coloidală în care predomină apa (≈ 95%) şi sunt dizolvate sau solubilizate sau insolubile diferite substanţe. fosfaţi (mai ales la fam. Ca. flavone alcaloizi aminoacizi enzime specifice (mai ales cele din catabolismul celular asemănătoare cu cele din lizozomi) Subst.5 (asemănător lizozomilor. pH = 4-6) Subst. cristale izolate . echipament enzimatic bogat ⇒ unii cercetători le includ în sistemul lizozomal • sunt dispuse în şiruri sau reţea – de aceea se mai numesc “specializări ale REN” pentru că se formează din REN • vacuolele celulelor mature – rezultă din unirea vacuolelor meristematice. peretele celular celulozic este afectat şi gumele exudă. care acumulează apă. Mg ioduri. fosfaţi de Ca. unele holozide omogene (inulina.: separarea fibrelor celulozice de in şi cânepă = “topirea” inului şi a cânepei. cu conţinut scăzut de apă. Malvaceae) În cazul gumelor. • în cazul arhegonului – celulele suprapuse oosferei se lichefiază ⇒ un gel în care înoată anterozoizii • • • • Vacuomul-totalitatea vacuolelor sunt specifice celulei vegetale.• • • Alteori aceste macromolecule formate în celulă părăsesc celula care le-a elaborat şi sunt aduse în spaţiile intercelulare – se formează pungi cu mucilagii (ex.5-5.

pectinele din aparatul Golgi – şi toate substanţele elaborate şi care sunt dizolvate sau care se pot hidroliza în molecule mici. alcaloizi. suberină. -în citoplasmă – sunt puţine substanţe insolubile inerte. subst. protide. lipide cu rol plastic şi energetic. proteine. ajung în citoplasmă. -în organite celulare: amidonul din amiloplaste. perete celular) Incluziunile ergastice propriu-zise. elaborate în citoplasmă ajung în perete şi în vacuole -în vacuole (vezi vacuom) În citoplasmă se pot găsi -picături de lipide = lipozomi -picături de ulei volatil = exudă -picături de rezine = exudă -în mod pasager – heterozide. unele poliuronide (holozide mixte). caloza. lipidele din oleoplaste. carotenoidele şi lipidele din cromoplaste. reintroduse în metabolismul celulei (consumate) Incluziuni organice inerte -în peretele celular – celuloză. lignină. care intră în metabolismul celular sunt: -în perete celular: hemiceluloze. . deci. taninuri (care apoi sunt duse în vacuole. de obicei. nu le mai foloseşte= incluziuni ergastice inerte -incluziuni organice solubile sau insolubile şi hidrolizabile care sunt folosite de celulă. heterozide (pot reintra în metabolismul celular). fitină. ele sunt scoase în afara metabolismului celular. celula. -în citoplasmă (în soluţia coloidală din hialoplasmă): glucide. săruri minerale. proteinele din proteoplaste. pigmenţi insolubili. -în vacuole: glucide (mai ales oze) care pot trece prin tonoplast.Proteine – granule de aleuronă INCLUZIUNI ERGASTICE ergastein = a elabora Reprezintă totalitatea substanţelor (organice şi anorganice) elaborate de celula vegetală • Clasificare după locul ocupat în celulă -incluziuni din citoplasmă -incluziuni din vacuole (vezi vacuom) -incluziuni din peretele celular (vezi peretele celular) • Clasificare după solubilitate -incluziuni ergastice insolubile în apă şi nehidrolizabile.