1 FUNDAMENTE TEORETICE ALE COMUNICĂRII

1.1 Introducere În natură şi societate comunicarea există atât la nivelul sistemelor, cât şi la nivelul subsistemelor care le compun. Nu există element al universului care să nu intre în interacţiune cu altele. Omul, ca fiinţă supremă a universului nostru, are un avantaj suplimentar faţă de toate celelalte fiinţe: capacitatea de a comunica prin limbaj articulat. Această caracteristică a devenit esenţa civilizaţiei care, alături de muncă, constituie elementul definitoriu al existenţei umane. Comunicarea reprezintă elementul indispensabil pentru funcţionarea în bune condiţii a oricărei colectivităţi umane, indiferent de natura şi mărimea ei. Schimbul continuu de mesaje generează unitatea de vederi şi, implicit, de acţiune prin armonizarea cunoştinţelor privind scopurile, căile şi mijloacele de a le atinge, prin promovarea deprinderilor necesare, prin omogenitatea relativă a grupurilor sub aspect afectiv (emoţional, sentimental) şi motivaţional (opinii, interese, convingeri, atitudini). Se poate spune, deci, că a comunica este sinonim cu a spune, a explica, a convinge sau a acţiona. Specialiştii care au abordat subiectul desprind câteva axiome ale procesului: • Cât trăim este imposibil să nu comunicăm cu cei din jur; • Comunicarea se bazează pe mijloace verbale şi neverbale (uneori gesturile contrazic mesajul verbal); • Comunicarea este un fenomen bilateral continuu (oarecum cu aspect de cerc vicios); • Între persoanele care comunică există diferenţe de poziţie ierarhică sau statut social, poziţie economică, vârstă, prestigiu, înclinaţii, aşteptări, tradiţii etc. Omul a înţeles tot timpul importanţa comunicării în ansamblul vieţii sociale. Se poate spune că nu există viaţă socială fără comunicare. Capacitatea de a genera gânduri complexe şi apoi de a le comunica într-un mod clar joacă un rol central şi în viaţa economică. Comunicarea este o activitate complexă care implică stăpânirea “artei conversaţiei”, capacitatea de a negocia şi de a convinge, de a-i învăţa pe alţii etc. pentru a obţine rezultate bune în oricare din aceste activităţi. Este esenţial să înţelegi ce înseamnă comunicarea pentru a-ţi dezvolta acele calităţi absolut necesare unei bune şi eficiente comunicări. De multe ori se dovedeşte mai important modul CUM comunici decât CE comunici, fie că îţi exprimi dorinţa de a mânca nişte căpşuni, fie că îţi manifeşti dezaprobarea faţă de ceva anume. Pentru a comunica efecient trebuie ca mesajul tău să fie interpretat corect de către persoana căreia îi este destinat. Comunicarea face lucrurile să meargă. Activităţile economice implică în mod obişnuit fie solicitarea sau furnizarea de informaţii, fie influenţarea lor conform cerinţelor managerilor din organizaţii.

înăbuşirea demonstraţiilor din Piaţa Universităţii. Colecţia Idei Contemporane. pag. Taşnadi. 3 Vezi Lumea. pag. cei mai mulţi din cei numiţi manageri nu conduc de fapt nimic. având ca invitat pe senatorul George Pruteanu. 5 Peter F. Perceperea corectă a impactului deosebit al informaţiei asupra diferitelor segmente ale populaţiei. Drucker – Societatea postcapitalistă. S-a înregistrat o proliferare fără precedent a mass-mediei. pag. cu o creştere fantastică a fluxurilor informative. O dezbatere asupra acestui subiect a avut loc recent la postul «Prima TV». Şi politica externă este un subiect care apare tot mai des la ştirile de seară. 68.”6 Marshall McKuhan – Galaxia Gutemberg. Doltu – Mirajul neoclasicismului. televiziune2. Ed. preşedintele Federaţiei Italiene a Editorilor de Ziare (FIEG) consideră că: “După era agricolă şi cea industrială intrăm de acum în era informaţională. 2 Un bun exemplu se dă în capitolul «A eşuat liberalismul» (Al. Ed. Ea poate trece cu rapiditate de la entuziasm la critică în timp ce costurile unei misiuni diplomatice sau militare sunt enorme3. ci faptul că presa occidentală a înregistrat momentul. Uneori. 1999. nr.000 de cuvinte». Când informaţia devine disponibilă. 14-15. într-un articol adaptat după “America şi lumea”. Politică. Image. În acest sens. China sau Iugoslavia pentru că aparatele de filmat s-au aflat acolo. Economică. În general. Greşeala capitală pe care a comis-o poliţia politică a lui Ceauşescu nu a fost. 1 . Avem impresia că organismul “societatea umană” generează un organism cu totul nou.” Într-adevăr reacţia maselor faţă de foametea din Somalia. cunoaşterea înseamnă putere. Tehnică. Ştiinţele au ajuns la limita de la care acestea nu mai pot progresa fără a se ajunge la cercetarea interdisciplinară. Ed. C. industrial.2 Informaţie şi comunicare Sfârşitul secolului al XX-lea a însemnat (în ciuda profeţiilor) şi sfârşitul războiului rece. războiul din Iugoslavia a crescut considerabil după ce totul a fost televizat… În această epocă imaginea înseamnă. James R. dar. afirma într-un interviu acordat revistei “Armata României”4: “Astăzi. cultural. 6 Giovanni Giovannini – De la silex la siliciu – Istoria . Peter F. 88. Înţelegerea a ceea ce se întâmplă în prezent este îngreunată de o primă caracteristică şi anume creşterea complexităţii în toate domeniile: social. poate. 27/7-13 iunie 1993. 6-7/1993.ijloacelor de comunicare în masă. Interesul public sa îndreptat spre Somalia. Ei sunt conştienţi că informaţia înseamnă putere. 1975. ei transmit ordinele în jos şi informaţiile în sus. Drucker scria: “În organizaţia tradiţională.” În legătură cu rolul informaţiei în cadrul revoluţiei post-industriale. Giovanni Giovannini. scria: “parafrazându-l pe John F. Ed. Bucureşti. ei devin inutili. practic. 1992-1993.5” Într-un studiu intitulat “De la silex la siliciu”. politic. putem spune că «o singură imagine TV are un impact mai mare decât 10. sau de cele mai multe ori. Sohteisinger. opinia publică este nestatornică. războaie psihologice sau în planul dezinformării. 4 Vezi nr. Fostul şef al serviciului de contraspionaj al armatei. Astăzi guvernele sunt tot mai sensibile la imaginile care apar pe posturile TV. reprimările din Piaţa Tien AnMen. menite să configureze o nouă structură mai bogată şi puternică. Bucureşti. pag.RELAŢII PUBLICE 1. Şi aceasta are loc concomitent cu o creştere a bunurilor materiale necesare noii construcţii. general maior Decebal Ilina. ştiinţific. Kennedy. a rolului imens al comunicării şi imaginii devine un deziderat al analiştilor politici. iar vremea noastră este dominată categoric de căutarea puterii… Asistăm la războaie electronice. Bucureşti). 1989. pe frontul muncii de informare se pot câştiga bătălii pierdute pe câmpul de luptă. economici sau financiari. ceea ce a condus (şi conduce) tot mai mult la instituţionalizarea viziunii de tipul “satului global” a lui Marshall McKuhan1. mai ales. mai mult ca oricând. Bucureşti. 20.

Întotdeauna au existat discipline care au întâmpinat dificultăţi în explicarea obiectului de cercetare. “a spune”. implicit. Luând în considerare pe cele mai reprezentative. preponderent. indiferent de dimensiunile şi felul activităţilor desfăşurate. ca domeniu pricipal al societăţii.3 Elemente ale universului noţional În economie. În prezent. provenind din latinescul “communis” adică “a pune în comun” sau “a fi în relaţie cu”. sentimental) şi motivaţional (opinii. s-a ajuns deja la peste 130. pentru a pătrunde în specificul unui astfel de curs. Comunicarea a devenit un element indispensabil pentru funcţionarea optimă a oricărui agent economic. deja. Schimbul continuu de mesaje generează unitatea de vederi şi. “a face cunoscut”. Babel. Lazăr Vlăsceanu – Dicţionar de sociologie. Dar. mijloacele şi căile de a le atinge trebuie armonizate prin omogenizarea relativă a grupurilor sub aspect afectiv (emoţional. înştiinţare. a explica. “a împărtăşi” etc. “a informa”.). grupate într-un sistem: 7 8 O adâncire a problematicii se va realiză la cursul Economia comunicării şi imformaţiei. Specialiştii americani au reuşit să adune definiţiile asociate termenului de “comunicare”. trebuie să ne familiarizăm cu câteva elemente ale comunicării economice. cu acest produs preţios – informaţia7. Cătălin Zamfir. Analiştii militari ai NATO susţin. atitudini etc. Ea este un factor extrem de important în existenţa şi funcţionarea societăţilor democratice. În general. literatura de specialitate atribuie trei semnificaţii termenului comunicare: a) prilej care favorizează schimbul de idei. 1. Dicţionarul de sociologie defineşte procesul de comunicare ca fiind: “formă de emitere a unui mesaj şi de transmitere a acestuia într-o manieră codificată cu ajutorul unui canal către un destinatar. c) aducere la cunoştinţă. de acţiune. în vederea receptării. “a vorbi cu”. că războiul secolului al XXI-lea va fi un război prin excelenţă informaţional.”8 Această definiţie sugerează faptul că procesul de comunicare presupune patru componente. militar (unde se studiază atent conceptul de război informaţional). politic (degenerând uneori în adevărate războaie mediatice pentru impunerea în opinia publică a imaginii “dezirabile”). b) contacte verbale în interiorul unui grup. Cunoştinţele privind scopurile. 1993. comunicarea a devenit o componentă însemnată pentru fluidizarea mediului de afaceri. Din perspectiva cursului de “relaţii publice”. pag. 124. Se poate spune că a comunica în mediul de afaceri este sinonim cu a afirma. a convinge sau a acţiona potrivit principiului raţionalităţii economice. această scurtă semnalare a rolului şi importanţei informaţiei este necesară întrucât structurile de relaţii publice lucrează. Din secolul al XVI-lea el capătă şi înţelesul de “a transmite”. . a comunica înseamnă “a da de ştire”.FUNDAMENTE TEORETICE ALE COMUNICĂRII Această bulversantă creştere a rolului informaţiei a generat deja preocupări serioase în domeniul economic (protecţia şi promovarea imaginii de marcă a firmelor de orice natură). convingeri. Termenul comunicare apare în secolul al XIV-lea. Universul economic presupune conexiuni informaţionale între componentele lui. interese. Ed.

În cazul nostru este vorba de limbajul economic10. receptorul (destinatarul). Procesul comunicării nu se termină o dată cu receptarea mesajului. procesul de comunicare propriu-zisă are următorul circuit: emiţător → codare → canal → decodare → receptor → efect Prin urmare. Când mesajul este codificat în cuvinte. inteligibilă. la rândul său. avem de-a face cu o comunicare verbală. În această direcţie se înscrie şi cursul Comunicare audio-video şi scrisă. 10 9 .RELAŢII PUBLICE a) b) c) d) emiţătorul (sursa). Emiţătorul trebuie să găsească limbajul pentru a se exprima. în cadrul procesului amintit. mesajul trebuie transmis în semnale care trec prin canal spre receptor care. vom identifica şi aşa numitul “efect al comunicării”. El poate fi reprezentat grafic astfel: sursă mesaj canal destinatar Cunoscând universul economiei putem face numeroase exerciţii înlocuind termenii generali cu “elemente concrete”. Când mesajul este transpus în altceva decăt în cuvinte are loc o comunicare nonverbală. De aceea “limbajul” trebuie să fie corect înţeles de către destinatar. în filmul Întălnire de gradul III realizat în 1997 de Steven Spilberg (cu Richard Dreyfuss. Informaţia transmisă va influenţa ideile şi va schimba comportamentul. Vezi şi cursul de Comunicare financiară. canalul (suportul informaţiei). Mesajul poate fi purtat de semne. El poate fi surprins în următoarea reprezentare grafică: emiţător mesaj canal receptor efect reacţie Dacă emiţătorul doreşte să transmită o informaţie unui receptor9. 11 Spre exemplu. Pentru a se putea face înţeles – oral sau scris – emiţătorul trebuie să-şi codifice mesajul. predat la forma masterat de la Facultatea de Economie Generală. De aceea. trebuie să decodifice mesajul şi să-l interpreteze. comunicarea apare ca un proces prin care oamenii îşi transmit informaţii (în cazul nostru referitoare la mediul economic) şi semnifică. După ce a fost codat. simboluri11 şi media prin care emiţătorul comunică cu destinatarul (receptorul). un proces prin care oamenii se influenţează unii pe alţii. predat studenţilor anului IV ai Facultăţii de Economie Generală. Vezi cursul de Epistemologie şi limbaj economic. François Triffaut şi Teri Garr) se folosesc pentru comunicarea cu extratereştrii simboluri asemănătoare limbajului pentru surdomuţi. semnale. mesajul (purtătorul de informaţii). aceasta trebuie să fie clară. Deci. direct sau indirect.

vom utiliza pentru comunicarea în economie următoarea definiţie: Proces de transmitere către un receptor a unui mesaj în legătură directă sau indirectă cu activitatea desfăşurată de un agent economic. idei) la care se referă mesajul. existenţa unei realităţi (persoane. Mediul economic precum şi opiniile oamenilor se află într-un proces de continuă schimbare. . telefon. Pe baza acestor limitări. Abordarea problemelor comunicării implică discutarea unor aspecte esenţiale. 14 Scrisoare. scopului şi impactului comunicării. Ø înţelegerea mijloacelor de comunicare.FUNDAMENTE TEORETICE ALE COMUNICĂRII Aprecierea procesului şi produsului comunicării sub aspectul eticii. obiecte. e) a comunica la diferite niveluri. motivaţia receptorului de a primi mesajul. existenţa unei realităţi (persoane. contextul comunicării. obiecte. porneşte de la examinarea motivului. motivaţia receptorului de a primi mesajul. 12 13 Denis McQuail – Comunicarea. al respectării unor reguli de bază. Ø cunoaşterea modelelor procesului de comunicare. Ø înţelegerea formelor şi organizarea canalelor de comunicare. Pornind de la decizia de a comunica putem delimita următoarele reguli fundamentale: a) a asculta. În general. situaţii. Pentru buna desfăşurare a procesului trebuie să fie îndeplinite următoarele obiective: Ø cunoaşterea specificului comunicării în economie. Institutul european. afiş.1999. cum sunt: intenţionalitatea (intenţia emiţătorului de a transmite mesajul). idei) la care se referă mesajul. situaţii. b) Ne preocupă doar comunicarea în contextul fundamentelor economice. De aceea. Iaşi. Insuşirea «limbajului economic» este esenţială în acest caz. Ø înţelegerea situaţiilor de comunicare. existenţa unui limbaj sau cod cu ajutorul căruia este construit mesajul13. în general tot ce ţine de comunicarea mediatică. activitatea desfăşurată de partenerii comunicării (emiţătorul şi receptorul). instituţii. efectul procesului de comunicare. agenţi economici. Abordând doar problemele comunicării în economie. evenimente. tehnologia de transmitere a mesajului14. Ø dimensionarea reţelei de comunicare a managerului. cu scopul dimensionării necesităţilor de informaţii. d) a fi credibil. avem în vedere două limitări: a) Vizăm doar comunicarea dintre persoane (comunicarea interpersonală). b) a anticipa. casetofon. efectul procesului de comunicare. cum ar fi12: intenţia emiţătorului de a transmite mesajul. receptivitatea trebuie să fie maximă. c) voinţa de a comunica. existenţa unei “pieţe” pentru mesajul pus în circulaţie. a componentelor şi fazelor procesului de comunicare. activitatea desfăşurată de ambii participanţi (emiţătorul şi receptorul). Comunicarea este esenţială pentru configurarea relaţiilor dintre ei. problemele comunicării implică discutarea unor aspecte cheie. iar capacitatea de adaptare foarte rapidă. Organizaţia apare ca o creaţie a oamenilor şi se defineşte prin oamenii care o compun.

Sultana Craia. presupune elemente de ordin motivaţional care să-l influenţeze pozitiv pe destinatar. De multe ori.4 Cerinţele generale ale comunicării În relaţiile de comunicare. din care poţi deduce că persoana cu care comunici este într-o dilemă. organizaţie. public. deoarece. purtător de cuvânt. Ed. de spus. cit. 2000. În activitatea de comunicare. ■ Vom aprecia ca fiind “slabă” comunicarea al cărei mesaj nu este înţeles de către destinatar (receptor). dacă un individ are ceva de comunicat. individ etc. 15 16 Denis Mc Quail – op. Există teoreticieni ai comunicării16 care consideră că. Fundaţiei România de Mâine. cât aş vrea să spună clar ce vrea de la mine !” “Nu sunt deloc sigur ce trebuie să fac.” De multe ori. va avea succes în primul rând acel emiţător (manager. Însă numeroşi sociologi şi psihologi resping un asemenea punct de vedere arătând că nu putem fi indiferenţi la modul de comunicare. În majoritatea cazurilor. ei au tendinţa de a spune lucruri de genul: ◊ ◊ ◊ ◊ ◊ “De ce nu ai spus aşa de la început ?” “Of. Comunicarea eficace. cum relatează sau cum spune. să determine acceptarea mesajului şi transpunerea lui în viaţă. orice comunicare spre un receptor (agent economic. Rareori oamenii îşi dau silinţa să se exprime corect. comunicarea incoerentă se datorează mai mult modului de exprimare decât unei gândiri “întortocheate”. în măsura în care ceea ce comunică este mai valoros şi mai profund argumentat. Când oamenii simt că ceva nu le-a fost comunicat cum trebuie. 1. o atenţie deosebită se acordă calităţii comunicării dinspre emiţător spre receptor. totodată. Teoria comunicării. adică a unui interes pentru “marfa” pusă în circulaţie (mesajul). ■ Comunicarea eficace este aceea care realizează transmiterea unui mesaj relativ scurt şi clar.” “Niciodată nu ştiu când glumeşte şi când nu. forma ce se dă comunicării. Capacitatea de comunicare este o aptitudine specială a individului care poate fi formată şi dezvoltată.) poate fi apreciată ca fiind “slabă” (sau ineficientă) respectiv “bună” (sau eficientă). de transmis. În principiu. neînţelegerea mesajului comunicat nici nu este menţionată cu voce tare. contextul comunicării15.RELAŢII PUBLICE tehnologia de transmitere a mesajului.) care are capacitatea de a comunica bine şi eficace. 12. . jurnalist. care să poată fi înţeles de către destinatar şi. existenţa unei “pieţe”. să îl poată asimila pentru a-i da curs (a reacţiona la mesaj). nu are importanţă cum comunică. Orice comunicare de acest gen trebuie să fie bună şi eficace. funcţionar public etc.” “Am senzaţia că nu am înţeles. în raport cu comunicarea bună. comunicarea inadecvată sau lipsa comunicării duce la neînţelegeri şi la dezinformare. pag. ■ Spunem că o comunicare este “bună” dacă mesajul transmis poate fi descifrat şi înţeles de către subiectul receptor. Bucureşti. mai stabilă şi mai elegantă. cu alte cuvinte generează probleme. Ea poate lua forma unui oftat sau a unei încruntări. în aceeaşi măsură trebuie să fie bine elaborată.

b) receptorul (destinatarul). eficacitatea.FUNDAMENTE TEORETICE ALE COMUNICĂRII Deci. banal prezentată. 9. Maniera conceretă de realizare a Cum comunicăm? comunicării (oral. Altfel spus: ce anume Cu ce scop comunicăm? urmărim? Când comunicăm? Momentul potrivit al comunicării. Captarea atenţiei şi bunăvoinţei celor cu Interesele şi preocupările celor cu care se care se comunică reprezintă succesul comunică pentru integrarea lor în actul de comunicare. 7. 4. partea acestora. sociale etc. Calitatea. d) canalul de transmisie. c) mesajul de transmis (conţinutul comunicării). conciziunea şi coerenţa Înţelegerea persoanelor cu care se mesajului sporeşte eficacitatea comunică. 8. dorim să prezentăm câteva cerinţe de bază care să călăuzească efortul tuturor celor angrenaţi în activitatea de comunicare cu publicul. prin a căror îmbinare are loc realizarea sa. Alte cerinţe iau forma unor afirmaţii de care trebuie să se ţină seama la fel ca şi cele care apar sub forma întrebărilor (vezi Tabelul 1). 12. între ceea ce vrem să comunicăm şi forma pe care o solicită respectivul conţinut. Acestea presupun răspunsuri adecvate. 10. Tabelul 1 NR. studenţii vor evidenţia aceste elemente în cazul concret al comunicării de afaceri. succesul comunicării. către organizaţia respectivă. Aşa cum am văzut în § 1. Apreciem că respectarea acestor cerinţe condiţionează realizarea unei comunicări eficace. scris. comunicată elegant. Simpatia în actul de comunicare Rezonanţa afectivă a persoanelor cu care constituie elementul care îi desăvârşeşte se comunică. o chestiune banală. Acestea sunt: a) sursa de emisie (emiţătorul). audio-video). CERINŢE Cui comunicăm? Cu cine comunicăm? CE VIZEAZĂ Identitatea şi particularităţile celor cu care urmează a se comunica. Astfel. există o legătură. 11. o intercondiţionare. Acest adevăr vine în sprijinul ideii privind necesitatea de a acorda manierei de comunicare. Unde comunicăm? Locul potrivit al comunicării. contactului comunicant. Informaţia sau esenţa mesajului pe care Ce comunicăm? îl vom transmite. 3. financiare. date tot de către persoana care şi le-a pus. f) feedback-ul (retroacţiunea)17. comunicării. Obiectivul final. 17 . poate avea un efect mai mare decât o idee valoroasă. contactul comunicant respectiv. 6.3. Sentimentele persoanelor cu care se Modestia. în comunică şi respectul care se cuvine din bună măsură. In cadrul seminariilor. Asigurarea confortului necesar pe timpul comunicării contribuie la reuşita Plăcerea celor cu care se comunică. 5. Participarea conştientă şi afectivă a Implicarea persoanelor cu care se persoanelor cu care comunicăm la comunică asigură un dialog fructuos. politeţea şi curajul asigură. o atenţie cel puţin tot atât de mare ca şi conţinutului respectiv. CRT 1 2. În continuare. mobilizându-le la acţiuni. De reţinut că unele din aceste cerinţe se impun sub forma unor întrebări. comunicării. formei comunicării. e) perturbaţiile. comunicarea către public presupune numeroase elemente.

∗ comunicare aperiodică (de câte ori este nevoie). putem sublinia că procedurile şi modurile de realizare a acesteia constituie obiectul cursurilor de Corespondenţă. Iaşi. B. pe toată durata derulării comunicării. ∗ comunicare periodică. După scopul urmărit: ∗ comunicare oficială. există posibilitatea controlului prin feed-back. Important este criteriul pe care îl adoptăm pentru clasificare. fluturaşe publicitare. În continuare. se evită echivocul din mesaj. de regulă. D. având acces la un destinatar individual (scrisoare. 10 şi 11. comunicarea verbală constituie mijlocul principal prin care se desfăşoară relaţiile oficiale cu publicul. Internet) . ∗ comunicare comercială. Ed. şi anume: dă posibilitatea emiţătorului să îşi exprime ideile mai rapid şi mai uşor. 21 Curs prevăzut pentru anul IV la Facultatea de Economie Generală. telefon. ∗ comunicare mediată. în acelaşi spaţiu fizic. E. . După felul relaţiilor care se stabilesc între administraţie şi cetăţeni: ∗ comunicare verbală (orală). fax.RELAŢII PUBLICE 1. După genul de activitate căreia îi este adresată: ∗ comunicare instructivă sau educaţională. Vezi. Acest tip de comunicare are numeroase avantaje faţă de celelalte tipuri18. ∗ comunicare indirectă. se pot folosi tehnici persuasive. capitolele 9. existând posibilitatea controlării fluxului informaţional. forme) de comunicare. După aria de referinţă: ∗ comunicare de afaceri. Henri Boyer. ∗ comunicare scrisă. După modul desfăşurării ei: ∗ comunicare directă. ∗ comunicare socială. (De exemplu. Celei de-a doua categorii îi corespund toate formele de comunicare care se sprijină pe un suport tehnic. După frecvenţa comunicării: ∗ comunicare permanentă. dar şi gesturi sau mimică19. să reţinem că primei categorii îi corespund toate situaţiile de comunicare în care sunt prezenţi. 1998. F. 20 Guy Lochard. ∗ comunicare nonverbală (neverbală). pachetul opţional «Comunicare Economică».5 Tipuri de comunicare Specialiştii în domeniu apreciază că există o seria de tipuri (genuri. firma Rentrop & Straton 18 19 În cadrul seminariilor studenţii vor identifica şi alte criterii de clasificare. 20 e-mail) sau colectiv (afiş publicitar. spre exemplu. propunem câteva criterii pe baza cărora desprindem specificul formelor de comunicare: A. C. ∗ comunicare neoficială. pentru detalii. ∗ comunicare financiară. să observăm că. ∗ comunicare profesională. Având în vedere criteriul E. doi sau mai mulţi indivizi. Comunicarea mediatică. Dacă ne referim la criteriul D. Referindu-ne la comunicarea scrisă21. Institutul European.

pachetul opţional «Comunicare Economică». . implicând comunităţi. prin aceasta. un mod de prezentare plăcut. dintre organizaţie şi bursa la care este cotată sau dintre organizaţie şi guvern. spre exemplu.) a) b) c) d) Reuşita în comunicarea scrisă este condiţionată de respectarea unor cerinţe: selectarea cuvintelor (pentru ca cititorul să interpreteze mesajul cât mai corect şi exact). Un agent economic (o organizaţie în general) acţionează într-un mediu economic. c) comunicarea cu concurenţii (reglementată în anumite privinţe prin norme legale). El apare ca o componentă a lanţului valoric. ca o instituţie a unui mediu mai larg. în Fig. definesc unul din canalele de comunicare existent în organizaţie. adresa expeditorului. De exemplu. nu vom insista pe canalele de comunicare din organizaţie. în general. dintre un agent de vănzări şi firmele producătoare. Ţinând seama de structura mediului extern al unei organizaţii. 2000). dintre colegii de muncă. e) tehnici de negociere.FUNDAMENTE TEORETICE ALE COMUNICĂRII pune la dispoziţia clienţilor o lucrare “Consilier – Corespondenţă în afaceri” care conţine 300 de modele de scrisori pentru partenerii de afaceri. d) relaţii publice. 1. legând entităţi care produc şi fac să circule valori în economie şi. statuate prin acte normative). f) tehnici de vânzare etc.social şi politic stabilind relaţii şi comunicând permanent cu partenerii săi externi. Astfel. În continuare. este guvernată de reguli specifice. dintr-o altă perspectivă. cele din colecţia Enciclopedia RAO. Alte canale de comunicare sunt cele dintre manager şi colaboratori. utilizarea cuvintelor scurte (în defavoarea celor lungi).23. structura unei scrisori de afaceri cuprinde următoarele părţi: antetul. folosirea cuvintelor potrivite şi concrete. De aceea. dintre şeful de echipă şi lucrători. referinţa. Formele de comunicare cu aceşti parteneri externi sunt variate: a) comunicarea financiară (care. punctuaţia.22. directorul şi secretara poartă scurte conversaţii în fiecare zi de lucru şi. data. sigla. marginile. în cele mai multe cazuri. capabil să atragă atenţia cititorului. ne vom rezuma doar la unele aspecte ale comunicării organizaţiei cu partenerii externi.6 Interferenţe cu mediul intern şi extern al unei organizaţii Oamenii angajaţi în activitatea economică comunică unii cu alţii în diferite moduri. realizând diferite combinaţii de interacţiuni. 1 vom reprezenta modalităţile de comunicare cu partenerii din acest mediu: 22 Pentru detalii se va lectura cursul Comunicare scrisă şi audio-vizuală predat la Facultatea de Economie Generală. 23 Vezi în acest sens disciplinele sau lucrările de profil (cum ar fi. b) comunicarea de marketing (cercetarea pieţei. publicitatea). autorităţi publice şi oameni. spaţierea etc. considerând că ele sunt abordate la cursurile de management şi marketing.

la rândul lor. putem evidenţia următoarele: ◈ PARTENERII ECONOMICI – sunt furnizorii. ♦ vânzare şi negociere. ♦ înţelegeri legale sau neloiale (oculte). bursa. . 24 O comunicare eficace cu partenerii financiari poate duce la o reducere semnificativă a costurilor de tranzacţie (vezi teoria şi rezultatele obţinute de Douglas North. băncile. Cu aceştia organizaţia comunică sub forme diferite: a) cu furnizorii: ♦ negocieri urmărind încheierea unor acorduri pe termen scurt sau lung. operatorii de pe piaţa RASDAQ. se bazează pe forme de comunicare financiară (planuri de afacere. 1. ♦ transmitere de informaţii necesare derulării contractelor. laureat Nobel pentru economie. ◈ PARTENERII FINANCIARI – sunt cei de la care organizaţia îşi procură fonduri sau alte servicii financiare. ♦ negocieri pentru realizarea unor acorduri pe verticală. societăţi de asigurări. fluxul de numerar etc. alte instituţii financiare.RELAŢII PUBLICE negociere PARTENERI ECONOMICI Furnizori Clienţi Concurenţi fuzionare cercetarea pieţei reclamă şi publicitate vânzare şi negociere înţelegeri neloiale PARTENERI FINANCIARI Bănci Burse Societăţi de asigurări O R G A N I Z A negociere relaţii publice relaţii publice PARTENERI SOCIALI Comunităţi locale şi opinia publică Asociaţii Sindicate negociere comunicare financiară Ţ I A relaţii publice comunicare financiară PARTENERI POLITICI Autorităţi locale şi puterea centrală Fig. ♦ informări privind realizările reciproce. ♦ acţiuni de relaţii publice. Relaţiile de comunicare cu aceştia pot fi24: a) cu băncile: ♦ negocieri pentru angajarea unor împrumuturi care. ♦ comunicare cerută de derularea contractelor cu concurenţii. acţionarii. ♦ negocieri în vederea fuzionării.). cumpărătorii şi concurenţii. în 1993). b) cu clienţii: ♦ acţiuni de cercetare a pieţei. Sistemul de comunicare externă al unei organizaţii Referindu-ne la cele patru subsisteme reprezentate mai sus. contul de profit şi pierdere. indicatori de bilanţ. ♦ reclamă şi publicitate.

În condiţiile în care mediul extern este cel care decide în ultimă instanţă succesul sau insuccesul organizaţiei. De fapt. organizaţia este interesată să pună în evidenţă poziţia pe care o ocupă în viaţa economică locală sau naţională prin activităţi de lobby25. de a se promova imaginea firmei şi de a se capta simpatia din partea acestora. . mai practic ar fi să considerăm că anumite persoane au relaţii directe cu clienţii externi. 25 La seminarii se va dezbate semnificaţia acestei activităţi. b) cu bursa sau operatorii de pe piaţa RASDAQ: ♦ respectarea unor norme legale privitoare la comportamentul şi comunicarea financiară în cazul în care organizaţia este cotată. În afară de această formă de comunicare financiară. culturale. cu scopul de a se crea o stare de înţelegere reciprocă. în speranţa că fiecare îşi poate aduce contribuţia la creşterea performanţei organizaţiei. care se impune tot mai mult în universul comunicării din economie şi nu numai. ◈ PARTENERII SOCIALI – sunt reprezentaţi de comunitatea locală (asociaţii caritabile. asociaţiile şi sindicatele. De regulă. Formele posibile de comunicare sunt confruntarea şi negocierea. c) cu societăţi de asigurare: negocierea contractelor de asigurare şi derularea acestora. spre clienţi. Preocupările legate de comunicarea internă şi de cea externă nu trebuie separate în mod rigid. este vital ca eforturile fiecărui membru al organizaţiei să fie orientate spre exterior. asupra nevoilor clienţilor externi. Comunicarea cu aceştia se referă la performanţele organizaţiei (de pildă. prin depunerea bilanţului contabil sau a declaraţiilor de impozite).FUNDAMENTE TEORETICE ALE COMUNICĂRII ♦ derularea împrumuturilor. fie că acesta are sau nu relaţii directe cu ei. ◈ PARTENERII POLITICI – sunt autorităţile publice locale sau puterea publică centrală. comunicarea internă influenţează comunicarea externă. iar altele au relaţii indirecte sau mediate (prin intermediul unor colegi sau grupuri). sportive). Această orientare presupune să se acorde atenţie informării sistematice a personalului. Comunicarea cu aceşti parteneri se realizează astfel: a) cu opinia publică şi comunitatea locală: ♦ acţiuni de relaţii publice. b) cu sindicatele: ♦ relaţia dintre organizaţie (reprezentată de conducere) şi sindicatul din componenţa acesteia este considerată o relaţie socială. opinia publică naţională (sau chiar internaţională). indiferent de locul din organigramă.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful