Naționalismul și identitatea culturală

Naționalismul Naţionalismul continuă să fie unul din cele mai controversate curente politice ale secolului al XX-lea. După mai bine de două sute de ani de la apariţia sa, ca mişcare politică, ideologia naţionalistă exercită o puternică atracţie atât in ţările cu tradiţie democratică şi liberală, cât şi în cele post-comuniste, mai puţin obişnuite cu exerciţiul parlamentarismului. Nationalismul este denumirea dată doctrinei bazate pe moştenirea etnică şi culturală comune unei naţiuni. Aceasta include limba, etnia, folclorul, religia şi obiceiurile. Ernst Gellner considera că: “Naţionalismul este mai întâi un principiu politic, care statuează că unitatea politică şi cea naţională ar trebui să fie congruente. (...) Pe scurt, naţionalismul este o teorie a legitimităţii politice...” Naţionalismul îşi are punctul de plecare în secolele al XVIII-lea şi al XIX-lea când are loc constituirea naţiunilor moderne şi când s-a produs răspândirea idealurilor naţionale. Dacă Revoluţia Franceză de la 1789, a reprezentat momentul în care s-a accelerat răspândirea idealurilor naţionale, sfârşitul primului război mondial a însemnat punctul de apogeu al acestui fenomen, materializat prin modificarea hărţii politice a Europei, când imperiile multietnice s-au prăbuşit ducând la apariţia unor state naţionale. "Naţionalismul, în termeni foarte generali, este doctrina politică a cărei nominaţie provine de la conceptul de naţiune şi exprimă comunitatea de interese şi aspiraţii ale unei naţiuni (unitate naţional-statală, independenţă economică şi/sau politică, suveranitate etc.)". Drepturile la viaţă ale unei naţiuni sunt întemeiate pe istoria ei, pe idealurile ei de viaţă, pe mijloacele morale pe care le are pentru a le realiza dar, mai ales, pe voinţa de a duce la îndeplinire aceste idealuri. Pompiliu Nicolau consideră că naţionalismul constructiv “reprezintă opera de afirmare a specificului naţional, prin dezvoltarea la maximum a calităţilor şi corectarea, până la nimicire, a scăderilor acestui specific. Naţionalismul constructiv nu se poate realiza decât prin Statul Naţional, stat care nu poate fi (nici nu trebuie să fie) nici proletar, nici burghez, şi care are misiunea, bine determinată, pe de o parte, de a armoniza, raţional şi etic, interesele tuturor elementelor producătoare iar, pe de altă parte, de a transforma în formă spirituală formula empirică a specificului naţional. Naţionalismul este o politică de afirmaţie a naţiei respective. El promovează spiritul naţional înaintea celui cetăţenesc.

În ultimele decenii a apărut o nouă formă de identificare. El se comportă ca şi cum ar face-o într-un război pe care îl poartă naţiunea lui. mergându-se până la negarea faptului că au aceleași origini și că vorbesc aceeași limbă. preot. patriotismul se referă la Dreptul pământean care definește națiunile prin apartenența la același teritoriu. care să nu fie la dispoziţia cetăţenilor. Naționalismul patriotic promovează o națiune fără să se opună minorităților conlocuitoare. civilizatoare. convingerile religioase. naţionalismul concepe societatea ca pe o mare armată. Identitatea culturală Identitatea culturală este identitatea unui grup sau a unei culturi sau chiar a unui individ în măsura în care unul este influențat de apartenența la un grup sau cultură. naționalismul șovin și antiromânesc din anumite țări. rasa. etnia și estetica. cu o ierarhie spirituală şi o conducere adecvată. Există întrebări noi despre cultură care sunt transformate în chestiuni (întrebări) de identitate. naționalitatea. culturală. cu o legislație inspirată din jus soli. și tinde a constitui statele pe bază teritorială (indiferent de origini și limbi. ostaş. Această nouă formă de identificare schimbă înțelegerea individului ca un întreg subiect într-o colecție de identificatori (subiecte) proveniți din aspecte diferite incluzând : locul. De aceea.Rosturile lui trebuie concretizate într-un stat naţional. sexul. Identitatea culturală nu este sinonimă cu politica de identitate. ca de exemplu în Elveția). ascet. și tinde a constitui statele pe bază etnică. Nationalismul se deosebește de patriotism prin referința juridică și ideologia politică : naționalismul se referă la Dreptul strămoșesc care definește comunitățile istorico-lingvistice ("neamurile"). naţionalismul formează omul virtuţilor cardinale: erou. istoria. prientarea sexuală. . Trebuie să fie un stat de prestigiu. Naționalismul de tip șovin sau xenofob. dimpotrivă. Astfel. cu o legislație inspirată din jus sanguinis . Acţiunile lui sunt subordonate interesului patriei. corectitudine. Naţionalistul este un ostaş în slujba unei credinţe. cât și în opinia internațională) că nu ar aparține nici neamului (etniei și sferei culturale și istorice) românești. folosește faptul că vorbitorii limbii române din afara României nu aparțin națiunii politice române (adică nu posedă cetățenia română) pentru a implementa ideea (atât la oamenii locului. li se opune. De exemplu. Numeroase studii culturale și teorii sociale investighează identitatea culturală. limba. cu misiune istorică. Esenţialul este spiritul de jertfă.

Mai degrabă. Ca indivizi. ne exprimăm propriul sentiment al identității și patrimoniului. Identitatea culturală recunoaște dialogul intercultural vital în curs de desfășurare care există între colegi dincolo de o varietate de discipline și își propune să promoveze cercetarea de noi parteneriate și direcții. originile greco-romane culturale). statele pot partaja o parte inerentă a lor care oferă un teren comun și mijlocit alternativ de a se identifica cu ele. ca o practcă socială. statele europene comune au un nivel ridicat de omogenitate culturală. nu este ceva pe care indivizii îl posedă. datorită istoriei lor comune (relații adesea violente. Unii critici ai identității culturale susțin că păstrarea identității culturale. fiind bazată pe diferență. este un proces social în care indivizii pot participa. Atunci când se analizează asocieri practice în societatea internațională.Cultura. Ca un "rezervor istoric". este o forță divizată in societate iar cosmopolitismul oferă persoanelor fizice un sentiment mai mare de cetățenie comună. În ordinea lumii vechi. să încurajeze dezvoltarea de proiecte a statului internațional și de a spori forțe de cercetare și de angajamentele din toate părțile interesate. în contextul schimbării condițiilor istorice. . Exemplele pot fi luate atât din rândul lumii vechi cât și cea contemporană. cultura este un factor foarte important în formarea identității.

0  /0399.g .7.4 742.43/ 478947.79.:9:7.43909:8.0.:78/0/081g :7.39073.70....9g384.90 .90.704107g:390703.4:3907.g70.:34..9. 90/.09.90 . 0890 :3 1. 2.  89.30.g  /.90 .47..2-g7.3.9.42:30 70.0  13/ -.07 57.-g 0890 :3574.947 14.790307039g.:9:7.9.90 5g7 0 390708.   8g L3.40390 473070..50.0 .9 . /0 5740.457.70.45.90. /0399g   &3 .07..:7.3g  347/30.. /0 34 5.703/... 89..90.0 L3 84.3/.70 089g L3970 .:9:7.79..g 89.42:3g  9:3.. :2 ...00 /0.70..70  L  5745:30 8g 57424.:9:7.97243::         .0 7/.09g 030 .9.:9:7. .0.g 5g897.900 0:745030 .9 /0 424039.0.42:3 24..00 . 43.  .:00  025005491:.. 8547 147 0 /0 ..9005495.49.39 L3 1472.43902547.. /0399g  ../080.L3.30471.42:30 .: :3 3.84.  /0 . L3.0.09. .70 /0 .80/0391.79.0:3 80392039 2.g84.09.0.9073.99/373/::2.L5480/g .9.790307.5495.47 8947./07. 43.482454982: 4107g50784.44 /0 4 .90.0 8:8 3 .:9:7..L3.09...703/.40 /3.90  /70.:9:7.:9:7. :3 7007.9479g 8947047.3/ 80 .9::  /0 .5./0.0884.9g 50 /10703 g 08904147 g/.g 3:0890.70.203900 /3 94./0399g  5.709.07.790 25479. .3. 300572g257457:80392039.70.90 /0 /8.530 39073. /0399g  . .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful