You are on page 1of 7

A te cunoaste pe tine insuti este cea dintai cerinta pe care ne-o porunceste ratiunea;este temelia cunoasterii si a intelepciunii.

Cine nu-si cunoaste cusururile,nu si le poate indrepta,cine nu-si cunoaste nevoile nu are nici o grija de a le implini,cine nu stie censeamna binele si raul,nici lipsurile de orice fel ,nu se poate gandi la ingrijirea si lecuirea lor.Problema cunoasterii de sine nu este un lucru usor de rezolvat de catre oricine,cei mai multi dintre semenii nostri fie se supraapreciaza,fie se subapreciaza.Cel mai important este sa ne autocunoastem asa cum suntem in realitate,pe baza unor reale capacitati sau defecte,pt. a putea adopta un comportament adecvat nu numai in familie,ci si la serviciu si in societate.Reusind sa ne autocunoastem si sa ne autocontrolam,autoperfectionandu-ne continuu,putem reusi usor sa facem distinctia dintre adevar si minciuna,dintre aparent si real,dintre posibil si imposibil. Inca de mici ne exploaram limitele pentru a ne cunoaste. Suntem exploratori! De la o anumita varsta suntem capabili deja sa spunem ce ne place, ce nu ne place, avem un sistem de valori si de credinte. Suntem unici in complexitatea noastra, in multilateralitatea noastra si este imposibil sa gasesti doi oameni care sa gandeasca/actioneze la fel zi de zi.Semenii ne sunt niste oglinzi fidele dar parca totusi unilaterale. Intalnim vreodata toate persoanele care la un loc sa construiasca o oglinda completa? Cu unul discuti despre arta, cu altul despre politica sau sport, la altul ii impartasesti cele mai tainice secrete. Ne comportam de o forma acasa, de alta in public, la servici, la scoala, la teatru, etc. Dar poate ca in suflete purtam margaritare despre care nu vorbim niciodata, nu le aratam nimanui. Poate nici nu stim ca sunt acolo pana nu ne infruntam anumitor situatii.

Inscriptia antica din Templul lui Apollo din Delphi ne spune simplu: "Cunoaste-te pe tine insuti!". Majoritatea oamenilor aflati la o varsta adulta pot spune ca sunt asa si asa si asa. Cu toate astea, reactionam diferit fata de persoane diferita in situatii similare. Exista persoane care reusesc sa aduca la suprafata tot ce e mai bun si mai frumos in noi si altele care aduc la suprafata tot ce e mai rau si urat. Exupery spunea ca omul ajunge sa se cunoasca cu adevarat numai cand este pus sa se masoare cu obstacolele. Si de o forma sau alta, obstacole intalnim la fiecare pas.

Adesea ne intrebam ce secret incredibil ascundem in strafundurile fiintei noastre. Ce destin neinteles deocamdata ne conditioneaza existenta? Un destin dincolo de istoria pamantului si de epoci, un destin in fata caruia insusi mersul galaxiilor pentru unii dintre noi nu inseamna decat o miscare, printre atatea altele… Un destin care poate si trebuie

perpetuezi aceasta specie . "Fiecare om este odrasla faptelor sale Te nasti om . Religia ortodoxa afirma prin Christos ca imparatia lui Dumnezeu se gaseste permanent „inlauntrul nostru” .primeste si daruieste lumina -. cu energiile si fortele sale ascunse” iar un aforism al intelepciunii ne invata: „Ceea ce este aici (in microcosmosul fiintei mele) este pretutindeni (in macrocosmos). ceea ce nu este aici nu este nicaieri”. Dar poti ramane om sau poti involua . asa cum spunea si Miguel de Cervantes " . a fi generos sau a te realiza in viata. Pot spune ca acesta este cel mai bun raspuns analizand toate aspectele acestei intrebari. Buddha spunea: „Fiti propria voastra flacara!”.transformat in bine prin autocunoastere. Este foarte important sa realizam ca autocunoasterea este extrem de necesara pentru omul de azi. poti … deveni inuman. lumina si iubire :) Ne nastem oameni sau devenim oameni ? Ne nastem sau devenim oameni ? Probabil o intrebare cu un raspuns mai dificil de dat… Daca intrebi pe cineva daca s-a nascut sau a devenit om o sa-ti raspunda ca s-a nascut om ca si tine sau o sa stea pe ganduri pana cand o sa ajunga la raspunsul acesta : s-a nascut om ca specie dar a devenit om ca si caracter. Ce inseamna a fi om ? O alta dilema Multi ar spune ca a fi om inseamna a fi inteligent. sa afle cine este cu adevarat.Ea permite omului sa dobandesca intelepciunea. Pace. Pe frontispiciul templului din Delphi este scris: „ Cunoaste-te pe tine insuti si vei cunoaste intregul Univers. E . iar Hermes spunea: "Ceea ce este sus este si jos". de unde vine si incotro se indreapta.

Nici nu cred ca poti fi cu adevarat om la o varsta asa frageda. Trebuie sa posezi o anumita . Poate doar putini dintre noi ajung la acest stadiu de OAMENI … altii doar se considera . daca o putem numi asa. Vazand atatea in zilele noastre. personal. de asemenea. ce intrebare stupida! Adica eu m-am nascut liliac si am devenit om? Inca n-am devenit om zici? Bine ca esti tu om. Ne consideram oameni pentru ca avem studii superioare. sunt tot oameni)? Atunci e om… si s-a nascut om… si tot om o sa si moara. da.intelepicune pe care doar in timp o poti dobandi Ma mai intreb. Cel ce mi-a pus intrebarea asta poate a fost socat cand un prieten isi striga alt prieten: “Bai maimuta!”. Ne consideram oameni . Inceteaza sa devina om. ori era o porecla ori pur si simplu prietenul nostru chiar avea . cum il numea Pascal. alti oameni si de multe ori renunta sa mai lupte. diplome peste diplome chiar daca un om simplu ne poate dovedi ca stie sa se descurce mai bine. .Omul doar se naste … Dar trebuie sa invete. are un drum lung si anevoios de parcurs pentru a se ridica deasupra celorlalti. aceasta trestie ganditoare.pentru ca ne inchinam unui zeu. Si ramane ca toti ceilalti. Are de infruntat greutati. Stai calm. daca in viitor oamenii vor mai deveni oameni. hipopotamule! Intrebarea asta mi se pare atat de stupida si de seaca precum si raspunsul ce urmeaza: Ne nastem oameni. Eu. sa lupte si sa spere ca va deveni om candva Huh. E simplu: Se naste dintr-un alt om? Arata ca un om? Are 46 de cromozomi (Sarim peste rarele exceptii care. chiar daca ateii ne arata ca nu exista nicio diferenta . Dar revenind la intrebarea noastra … Omul .din ce in ce mai putin cred ca ne nastem oameni din toate punctele de vedere Ne consideram oameni pentru ca putem fi deasupra altora doar tinand cont de aspectul material. un exemplar tipic. Dar cei mai multi dintre noi doar aspiram de-a lungul vietii la aceasta calitate. chiar daca saracii au un caracter superior si stiu sa faca remarcat acest lucru. obisnuit. nu ma consider om.suficient? Nu vom stii niciodata. obstacole.

clar. . Asta nu inseamna ca nu era om. compasiunea… este considreata om. căci în mare parte şi prin influenţa lor se formează personalitatea. pe Pamant. Din seria: “Subiecte dragute la orele de psihologie. desigur sunt şi excepţii şi anume atunci cînd vorbim de oamenii de rînd a căror fapte mici ramîn mereu în umbra conştientizării celor din jur.un comportament al unei maimute.” Ne naştem sau devenim oameni? 27 Iun 2009 2 comentarii by profunzime in cugetari Etichete:Personal. iar cei ce totuşi sunt nici nu-şi dau seama unicitatea sa. defapt ne naştem cu toţii fiinţe umane. iar personalitatea ce dă dovadă de valori esenţiale umane ca: dreptatea. Ne naştem cu totii fiinte umane şi modul cum reacţionam şi ţinem piept la greutăţile ce ni-le oferă viaţa ne determină dacă suntem doar fiinţe sau dacă suntem oameni.putem spune că suntem oameni. toleranţa.iar copii noşti să mîndrească de noi. iubirea. nu suntem întrebaţi cînd ni-se dă şi nici atunci cînd ni-se ia. libertatea. dar totuşi cred că în general e aşa cum am spus eu ceva mai înainte. După mine. Un lucru foarte important in viaţă e să înţelegi eşti tu om sau doar o fiinţă. dar poti sa devii un om cu cei 7 ani de acasa pe care multi tipi cu porecla “maimuta” nu-i au. de obicei cea mai justă apreciere a omului se face abia după moarte acestuia. Iar dacă eşti doar o fiinţă să nu continui calea degradării ci să evoluezi în om. apoi doar. cu cît mai mulţi oameni vin să îl petreacă în ultimul drum şi cu cît mai multe lacrimi se varsă din cauza conştientizării pierderii. ajutorul. Da. fara sa mai aberez. Social După părerea mea. Sa devii om e mai mult decat clar ca nu poti. Mulţi se consideră oameni (aproape toţi). puţini dintre ei sunt. Asupra devenirii omului influenţează mult persoanele din jurul sau. girafa sau hipopotam doar pentru ca asa e aici. dacă doriţi poftim şi un exemplu: vă mai aduceţi aminte cîte mii de oameni a unit profundul sentiment al pierderii cînd s-a anunţat despre nefericirea ce s-a întîmplat cu G. unicul lucru care e în puterile noastre să îl facem e să ne traim viaţa în aşa mod încît să nu ne pară rău de prostiile ce le-am făcut. orice om ramane om cat timp s-a nascut om chiar daca are comportament de maimuta. Căci viaţa e una singura. trecînd prin viaţa şi reuşind să demonstrăm prezenţa şi capacitatea de dobîndire a unor valori umane. cu cît mai multe suflete omeneşti zguduie plecarea în nefiinţă a acestuia. cu atît mai tare se poate afirma ca persoana dat adevarat a fost un OM.

Este o şosea pe care mergem după ce ne naştem. dar viaţa noastră începe odată cu mersul la cămin ori la grădiniţă. când încercăm să descifrăm tainele întortocheate ale alfabetului şi ale scrisului. Ne nastem sau devenim oameni Este mai mult o meditatie. învăţând lucruri noi şi interesante. momentul în care fiecare lucru din jurul tău îţi stârneşte o curiozitate nemăsurată.. Este clipa în care jucăriile viu colorate fac parte din universul tău.. Scriem mai stingher. Maşina care rulează pe acel drum este trupul nostru.. descoperind încetul cu încetul casa în care creştem. dar imi apartine ! Deschidem ochii şi silabisim primul nostru cuvânt. Pătrundem pe drum goi şi neputincioşi şi părinţii sunt cei care ne călăuzesc paşii. să mâncăm şi alte treburi fireşti omului.. cum să mergi... lumea întreagă ni se pare prea mare pentru noi care suntem mici..Vieru !!! iar acum imaginaţi-vă ce se va întimpla dacă va deceda preşedintele nostru mult iubit ! pai cred că deja nu mai are sens să spunem cine din ei e om şi cine deja nu mai are şanse de regenerare. Lumea din exterior ni se pare mare. am început să mergem pe drumul vieţii.. Dar timpul se scurge şi ne trezim în clasele primare.. Constatăm cu uimire că cei din jurul nostru ne înţeleg şi vorbesc aceeaşi limbă ca şi noi. Ne mişcăm mai de-a buşilea. Ieşim dintre cei patru pereţi atunci când suntem suficient de puternici şi ştim să vorbim. decat o filosofie. Atunci începe integrarea noastră în comuniune.. iar benzina este sufletul... Începem să facem primii paşi. .. cum să vorbeşti. mai în picioare. oameni trebuie să creşti din copii tăi.. vorbind cu cei din jurul nostru.. dar în acelaşi timp ni se aşterne în faţa noastră. având un impact mare asupra noastră.. chiar dacă acesta e doar un sunet. Primul contact cu exteriorul ni se pare brusc. .. mai stângaci.. Dar oare ce e acest drum al vieţii ?. Atunci înseamnă că ne-am născut. Om nu te poţi naşte om trebuie să devii. Este momentul în care înveţi cum să mănânci. dar încercăm să comunicăm cu cei din jurul nostru atât cât ne pricepem.

suntem şoferi pe propriul drum. picioarele ţi se inmoaie... drumul se termină brusc.. vrând să o iei inapoi. dar drumul pe care ai ajuns acolo a dispărut. mai în lumină.mai urât la început. căci am dat de o porţiune de drum netedă. De la gimnaziu. Suntem noi înşine părinţi.. avem copii pe care trebuie să-i îndrumăm pe drumul vieţii la fel de bine cum ne-au îndrumat pe noi părinţii. e umezeală. nopţi nedormite uneori. simţim cum mergem cu o viteză uluitoare la vale. căci nu avem o altă soluţie... unde drumurile nu există. fascinându-ne tot ceea ce este nou sau ceea ce e vechi. cu porţiuni din ce în ce mai mari de drum întortocheat sau drept. poveşti.. dar ne perfecţionăm pe măsură ce evoluăm pe scara socială.. închizi ochii şi eşti mai uşor. de atunci. căci dincolo de panta aceea ştim că ne aşteaptă ceva minunat. cu tuneluri. Suntem. cu suişuri şi coborâşuri. E întuneric acolo.. te aşezi jos să-ţi tragi răsuflarea. Drumul pe care începi a-l parcurge nu este deloc o şosea dreaptă. ne putem considera integraţi în societate ! Sărim pe nesimţite în clasele gimnaziale. parcurgem drumul hărăzit fiecăruia dintre noi.. ne este frică. Când abandonăm ceva.. e rece.. alţii prindem gustul pentru calcule şi câte şi mai câte alte îndeletniciri. trupul încetează să se mai mişte. Acesta este drumul pe care îl parcurgem fiecare dintre noi. Te întorci. în sfârşit. meditezi la tot ceea ce ai văzut sau întâlnit pe drumul parcurs. română şi alte materii. dar care ne învaţă cât de minunat este să fii OM !... periculos de înclinată. În faţă nu mai este nimic. cu urcuşuri şi coborâşuri. o lume în care te simţi interpret într-o piesă de teatru. . De atunci... Cât trăim. Ne enervăm. primii fiori ai iubirii. râdem. Colegi noi. încep bucuriile. unde nu există semne de circulaţie care să te ghideze. etapa imaterială. dăm piept cu lumea întreagă şi învăţăm pentru viitorul nostru. Încep necazurile. dar simţim că avem aripi ca să zburăm şi parcurgem şi bucata aceea de drum curioşi să vedem ce ne aşteaptă la capătul ei. Dar. decât o prăpastie. maturi !. căci maşinii i s-a terminat benzina.. la un moment dat. Aceea e clipa în care ai trecut într-o nouă etapă.. dar nu încetăm să urcăm. Unii prindem gustul pentru istorie. dar o urcăm. ce ne lasă să răsuflăm uşuraţi după eforturile pe care le-am făcut.. De devenim trişti dintr-un motiv sau altul ne trezim brusc într-un tunel. moment în care facem paşi către maturizarea noastră. El începe din punctul zero şi se termină într-un punct pe care numai Dumnezeu îl cunoaşte. coborând o altă pantă. Te simţi obosit. matematică.. bancuri. Rulăm cu viteză mai mare sau mai mică şi când dăm de greu ni se pare că urcăm cea mai abruptă pantă şi ne întrebăm cu mirare de unde a apărut ea în faţa noastră. obosim.. Ne trezim la facultate. geografie. căci din clasele primare. ajungem la liceu şi. lume interesantă. când decoperim cu uimire fascinaţia materiilor : istorie. ci una cu multe curbe. Drumul continuă nestingherit..... Ne trezim apoi la casa noastră. drum care duce spre acelaşi inevitabil sfârşit. dar vedem o lumină şi accelerăm spre ea şi când ieşim mai în larg..