P. 1
Um an Ism

Um an Ism

|Views: 0|Likes:
Published by Elena Tudor

More info:

Published by: Elena Tudor on Nov 02, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

04/15/2014

pdf

text

original

Umanism

Termenul de Umanism (din latină: humanitas = omenie, umanitate) are două semnificații:  Poziție filozofică care pune omul și valorile umane mai presus de orice, orientându-se în special asupra omului ca individ. Omul constituie astfel valoarea supremă, este un scop în sine și nu un mijloc. Umanismul implică un devotament pentru căutarea adevărului și moralității prin mijloace umane, în sprijinul intereselor umane. Axându-se pe capacitatea de autodeterminare, umanismul respinge validitatea justificărilor transcendentale cum ar fi dependența de credință, supranaturalul sau textele pretinse a fi revelații divine. Umaniștii susțin moralitatea universală bazată pe condiția umană ca loc comun, sugerând că soluțiile problemelor sociale și culturale umane nu pot fi provincialiste.  Mișcare spirituală care stă la baza Renașterii, apărută în Italia în secolul al XIV-lea și care s-a extins în mod progresiv în Europa apuseană până în secolul al XVII-lea. Ea este marcată de reîntoarcerea la textele antichității greco-romane, care servesc ca modele ale modului de viață, de gândire și de creație artistică.

Istoric
Ca prim reprezentant al umanismului poate fi considerat Protagoras, sofist grec din secolul al Vlea î.Chr., pentru care "omul este măsura tuturor lucrurilor". Termenul de "humanitas" îl întâlnim deja în scrierile lui Cicero, în care omul ocupă un loc aparte printre alte viețuitoare. În Evul Mediu, se vorbește despre "humaniores litterae", care reprezintă ansamblul cunoștințelor profane predate în facultățile de arte (artes liberales), spre deosebire de "diviniores litterae", care își au sursa în studiul Bibliei și sunt predate în facultățile de teologie. În secolul al XVI-lea, "umaniștii" studiau ceea ce ei numeau "umanitățile" (studia humanitatis), înțelegându-se prin aceasta scrierile clasice ale antichității. Pentru acești erudiți ai Renașterii, noțiunea de "humanitas" avea același sens ca în epoca ciceroniană și însemna acea cultură care, desăvârșind calitățile naturale ale omului, îl fac demn de acest nume. Cuvântul "Umanism" în înțelesul actual apare mult mai târziu, și anume în 1808 în scrierea lui Friedrich Immanuel Niethammer

Începuturile Umanismului modern
În mod tradițional, istoricii situează începuturile umanismului modern în Italia secolului al XIV-lea, fiind legat de numele lui Francesco Petrarca și Giovanni Boccaccio. După invadarea Imperiului Bizantin de către turci, un mare număr de învățați greci se refugiază în peninsula italică, aducând cu ei manuscrise în limba lor de origine. Literații italieni, ca Guarino din Verona, Francesco Filello sau Giovanni Aurispa, învață limba greacă veche și traduc în italiană operele clasice grecești. Poezia latină a epocii romane este redescoperită grație lui Lorenzo Valla, iar Coluccio Salutati și Gian Francesco Poggio traduc în limba italiană operele scriitorilor romani. Pico della Mirandola face parte din rândurile filozofilor și savanților umaniști, apreciați pentru erudiția lor. Difuzarea textelor este favorizată de descoperirea tiparului și perfecționarea imprimeriilor, dar și de dezvoltarea orașelor și universităților, locul de întâlnire al învățaților. Un eveniment important îl constituie înființarea "Academiei" din Florența sub impulsul lui Cosimo de

"primul european conștient" (Stefan Zweig). Montaigne susține că rațiunea permite omului să se elibereze de ideile preconcepute. Pietro Bembo și Angelo Poliziano. este considerat precursor al reformei religioase. Olanda Erasmus din Rotterdam.traducător al Dialogurilor lui Platon -.Etienne Dolet propagă gândirea inspirată din Platon. "Academia" florentină este dedicată în primul rând filozofiei platoniciene. Ambele țări cunoscând o mare expansiune a imprimeriilor. adaptată creștinismului. Cyriac din Ancona a fost o altă ființă umanist să-și amintească. preconizând în mod conștient spiritul detoleranță religioasă. se organizează adevărate târguri de cărți care favorizează schimburile culturale. care voia să interzică scrierile în limba ebraică. profesor de Filologie la Universitatea din Wittenberg.Medici. el a fost numit "Tatăl de Arheologie" Răspândirea Umanismului în Europa Umanismul se propagă în primul rând în Germania și Olanda. . Germania Johannes Reuchlin se opune împăratului Maximilian I. cu excepția Bibliei. redactează prima formulare științifică a principiilorReformei în lucrarea "Loci communes rerum theologicarum" (1521). unde se predau limbile clasice greacă și latină. umanismul a pregătit calea Reformei lui Martin Luther. ideal filozofic al timpului său. Discipolul său. umanismul pătrunde prin învățații și artiștii italieni aflați la curtea papală din Avignon (printre aceștia Petrarca). opunându-se scrierilor luiAristotel introduse în Europa de Averroes și Avicenna și acceptate de Biserica Catolică. luptând cu entuziasm pentru reînoirea gândirii în spiritul antichității clasice. teolog și erudit olandez. deși el însuși nu a aderat la protestantism. Războaiele lui Francisc I în Italia au contribuit la luarea de contact și cunoașterea curentelor culturale aflate acolo în plină efervescență. Reuchlin afirmă că textele interzise fac parte din patrimoniul cultural al omenirii. Francisc I creează Collège des lecteurs royaux. este unul din cei mai eminenți umaniști din perioada Renașterii și Reformei din secolele al XV-lea și al XVI-lea. iar în 1540 redactează "Confesiunea de la Augsburg". condusă de Marsilio Ficino . picturii și arhitecturii din epoca Renașterii. fapt care influențează poeții "Pleiadei" ca Pierre de Ronsard sau Joachim du Bellay. umanistul Philipp Melanchton. precum și ebraica de către Jacques Lefèbre d'Étaples. Traduceri din Titus Livius și Aristotel circulau deja la curtea regelui Carol V le Sage. Prin poziția lui critică față de Biserica Catolică. Franța În Franța. Pirro Ligorio pictează tabloul "Alegoria Științelor". Așa. În Germania. François Rabelais întruchipează perfect modelul umanismului din epoca Renașterii. de exemplu. El dorea ca răspândirea Protestantismului să se realizeze cu mijloace pașnice și s-a străduit să păstreze unitatea Bisericii apusene. Activitatea "Academiei" a exercitat o mare influență asupra dezvoltării literaturii. unde se întâlnesc umaniști ca Pico della Mirandola.

filosofia de viață umanistă seculară a fost recunoscută ca "religie". această luare de poziție pur și simplu declară echivalența dreptului umaniștilor de a acționa în moduri de obicei specifice religiilor. Thomas Morus scrie o lucrare fundamentală de istorie a ideilor politice ("Utopia". De vreme ce umanismul include curente intelectuale trecând printr-o mare varietate de gândiri filosofice și religioase. cum ar fi marcarea ceremonială a momentelor importante ale vieții. ajutând la producerea a ceea ce protestanții consideră o traducere mai fidelă a textelor biblice. dar . devine cancelar al regelui Henric VIII. Umanismul permite eliberarea gândirii omului de cadrul îngust al dogmelor și apariția spiritului de toleranță. multe filosofii diferite și uneori incompatibile se întâmplă să fie ateiste. către 1540 mișcarea umanistă cuprinde întreagaEuropă apuseană. unificând în același ideal acest mod de gândire optimist. și nu toate dintre cele proprii ateilor sunt umaniste. Cuvintele "ignostic" (american) și "indiferentist" (britanic) sunt uneori aplicate umanismului pe motiv că acesta este un proces etic. Umanismul renascentist și accentul său asupra întoarcerii la origini au contribuit la reformarea protestantă. Curtea Supremă a admis că umanismul este echivalent cu o religie în sensul limitat al autorizării umaniștilor să oficieze ceremonii de obicei conduse de reprezentanți ai cultelor religioase. Umanismul antrenează crearea unor noi discipline și sfere de activitate ca Geografia. Aspecte Religie Umanismul respinge în mod clar apelul la credințe supranaturale pentru soluționarea problemelor umane. nu o dogmă asupra existenței sau nu a zeilor. unele curente umaniste sunt chiar compatibile cu unele religii. În Statele Unite. 1516). mai multe ramuri ale umanismului îi permit să îndeplinească. Teoria istorieiși implică libertatea și independența față de religie dând astfel impuls reformeireligioase. Astfel. Într-un număr de țări. dar acestea din urmă nu îi sunt necesare.cade în disgrație și este executat. Alte țări Umanismul este prezent și în Ungaria la curtea regelui Matei Corvin. Agnosticismul sau ateismul singure nu implică în mod necesar umanismul. din motive legate de legile care acordă drepturi "religioase" specifice. în Polonia cu Jan Kochanowski. Departe de a "declara umanismul religie". Cosmologia. . fondator al unei universități trilingue la Alcalà de Henares și editor al unei Biblii poliglote.Anglia În Anglia. în Spania cu cardinalul Jiménez de Cisneros. Filozofia politică. El este în general compatibil cu ateismul și agnosticismul.opunându-se reformei religioase a acestuia . umaniștii pur și simplu nu au nevoie să se preocupe de asemenea probleme. suplimenteze sau suplinească rolul religiilor și în special să fie adoptat ca filosofie de viață completă. și Juan Luis Vives. încrezător în progresul omenirii. Nu există nicio ideologie unică și niciun set de comportamente unic la care să adere toți ateii. dar nu și credințele însele.

este în sarcina oamenilor să găsească adevărul. afirma că "în ciuda multor excepții individuale. el a remarcat de asemenea că același Manifest afirmă că oamenii nu au "niciun drept dumnezeiesc sau inerent de a supune alte animale" și a admis că "organizațiile care au făcut cel mai mult pentru animale au fost independente de religie". El implică nu mai mult decât recunoașterea că te ridica la înălțimea potențialului tău înseamnă multă muncă și necesită ajutorul celorlalți. La început științele nu erau incluse și se găseau la marginea acestei mișcări. prin opoziție cu căutarea lui în revelație. De asemenea. Scopul suprem este prosperitatea umană. preferând să se bazeze pe experiență și practică.. tradiție sau orice altceva care e incompatibil cu aplicarea logicii asupra dovezilor observabile. În ceea ce privește literatura. misticism. iar Copernic afirmă că experiența trecutului este necesară pentru noi descoperiri. Filosoful Peter Singer. Educația copiilor ar trebui să urmărească în primul rând instruirea copiilor cu noi cunoștințe pentru a-i face mai umani. îmbunătățirea vieții tuturor oamenilor.] dogme creștine: prejudecata speciismului". gloria și iubirea. 1532). Optimism Umanismul include o atitudine optimistă față de capacitățile oamenilor. față de supuși și față de ei înșiși (Niccolo Machiavelli: "Il Principe". Se studiază totuși scrierile lui Arhimede. el însuși umanist. Umanismul influențează și viața politică.] exploatării nemiloase a altor ființe simțitoare" și s-a legat de unele afirmații din Manifestul Umanist III despre care credea că acordă "prioritate intereselor membrilor propriei noastre specii". el sprijină scepticismul științific și metoda științifică. El a chemat umaniștii să "ia poziție împotriva [. Cerând ca oamenii să evite acceptarea orbească a unor opinii nesusținute. Cu toate acestea. . Ei apelează la popor să participe la viața publică. Focalizarea este pe a face bine și a trăi bine aici și acum și a lăsa lumea mai bună pentru cei care vin după noi.. nu pe a trece prin viață suferind pentru a fi răsplătiți după.. umanismul pune pe primul plan teme ca natura. dar nu implică opinia că natura umană este pur binevoitoare sau că absolut fiecare persoană e capabilă să se ridice la înălțimea idealurilor umaniste de raționalitate și moralitate.Cunoaștere Conform umaniștilor. umanismul afirmă că o cunoaștere a binelui și răului se bazează pe cea mai bună înțelegere a propriilor interese și a celor comune ale indivizilor în loc să izvorască dintr-un adevăr transcendental sau vreo sursă arbitrar localizată. umaniștii în general s-au dovedit incapabili să se elibereze de una dintre cele mai centrale [. Influențele Umanismului Umanismul influențează în mod hotărâtor viața secolului al XVI-lea. virtutea. Asfel Bernard Palissy sau Ambroise Paré nu acordă nicio atenție autorilor antici.. Umanștii amintesc suveranilor datoriile lor față de Dumnezeu. respingând autoritarismul și scepticismul extrem și făcând din credință o justificare inacceptabilă a acțiunilor. care consideră oamenii mai importanți decât alte specii. Speciism Unii au interpretat umanismul ca pe o formă de speciism.

adica al limbilor greaca si latina.ampla miscare care pune in centrul lumii omul si afirmarea libera a personalitaii sale in sens restrans . . Constantin Brâncoveanu sau Dimitrie Cantemir.studiul umanioarelor . istoria este purtătoarea unor valori educative și de aceea principala lor preocupare este de a recupera trecutul prin scris. dar si a literaturii romane (Ion Neculce). atunci când apar primii cărturari cunoscători ai limbilor greacă. Dimitrie Cantemir. Un rol important l-au avut aici domnitorii care au construit școli sau biblioteci voievodale: Neagoe Basarab. Activitatea cronicarilor moldoveni și munteni înscrie prima pagină în cultura română. curentul se dezvoltă începând cu secolul al XVII-lea. stolnicul Constantin Cantacuzino. slavonă și latină: Grigore Ureche. Ion Neculce. al literaturilor si al filosofiei un curent cultural care a aparut in Italia. Astfel. Imediat după apariția tiparului. in sec al XV-lea . Udriște Năsturel. cronicarii moldoveni contribuie la dezvoltarea istoriografiei. Miron Costin. in stransa legatura cu Renasterea Literatura din Țările Române consemnează manifestări ale umanismului decalate temporal față de apusul Europei. Prin lucrarile lor.Definiții in sens larg . În concepția lor. s-au înființat centre de tipărire a cărților laice și religioase.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->