Comportament organizaţional

COMPORTAMENTUL ORGANIZAŢIONAL - Context şi interacţiuni
Comportamentul organizaţional se referă la ceea ce se întâmplă în organizaţii. Pare destul de simplu pentru că fiecare dintre noi face parte, într-un fel sau altul, dintr-o organizaţie în care trăim, muncim, învăţăm şi de ce nu, ne relaxăm. În viaţa de zi cu zi organizaţiile şi oamenii care le fac să funcţioneze sunt supuşi unor provocări diverse. Societatea cere ca performanţa ridicată şi calitatea vieţii să meargă mână în mână, consideră etica şi responsabilitatea socială valori cheie, respectă potenţialul diversităţii culturale şi demografice, acceptă influenţele globalizării în viaţa de zi cu zi şi în competitivitatea organizaţiilor. În acest context comportamentul organizaţional oferă multe cunoştinţe valoroase şi posibilitatea de a înţelege o serie de fenomene. Ce este comportamentul organizaţional? O definiţie formală pentru comportamentul organizaţional poate fi următoarea: studiul indivizilor şi grupurilor în organizaţii. Implică înţelegerea, previziunea şi controlul comportamentului uman. Definiţiile cele mai cunoscute urmează o anumită linie: studiul şi înţelegerea comportamentului individual şi de grup, a modelelor şi structurilor pentru a îmbunătăţi performanţa şi eficienţa organizaţiei. Termenul „comportament organizaţional” este folosit impropriu, pentru că foarte rar toţi membrii unei organizaţii, exceptând probabil unele organizaţii foarte mici, se comportă într-un mod care să reprezinte organizaţia ca întreg. În practică trebuie să ne referim la comportamentul indivizilor şi al grupurilor de oameni în cadrul unei organizaţii. Combinaţia „comportament organizaţional” (organisational behaviour) a devenit comună şi este larg folosită pentru a face referire la o serie foarte mare de influenţe, relaţionări, modele şi comportamente ale oamenilor în cadrul organizaţiilor. Domeniul de studiu al comportamentului organizaţional Comportamentul oamenilor nu poate fi studiat izolat. Este importantă înţelegerea relaţiilor cu celelalte variabile care sunt incluse în întreaga organizaţie. Studiul comportamentului organizaţional implică înţelegerea: comportamentului oamenilor; procesului de management; contextului organizaţional în care are loc procesul de management; proceselor organizaţionale şi a muncii; interacţiunilor cu mediul extern din care face parte organizaţia. Toate acestea ne oferă un cadru pentru studiu. Întrebarea care apare este dacă ar trebui să ne preocupe doar ceea ce se întâmplă în cadrul organizaţiilor. Există o relaţie de reciprocitate între ceea ce se întâmplă în interiorul organizaţiilor şi ceea ce se întâmplă în exterior. Wilson1 consideră că trebuie să privim şi în afara a ceea ce
1

Comportamentul organizaţional studiază indivizii şi grupurile în organizaţii.

Wilson, F.M. Organisational Behaviour: A critical Introduction, Oxford University Press (1999)

1

o problemă între membrii unui grup (nivel de grup) sau un conflict între doi şefi ai unor departamente (nivel organizaţional). Indivizii şi grupurile interacţionează în cadrul structurii organizaţiei formale. organizaţia şi mediul. organizaţia şi mediul. Presiunile grupului pot avea influenţe asupra comportamentului şi performanţei indivizilor. 1. valori şi experienţe. depinzând de cum este privită: ca un conflict între personalităţi (la nivel individual). considerăm în mod obişnuit o organizaţie şi să gândim procesul muncii în termeni mai largi. Comportamentul organizaţional poate fi analizat la toate aceste niveluri. grupul.Comportament organizaţional Există patru dimensiuni care influenţează comportamentul organizaţional: individul. Comportamentul membrilor grupului poate fi influenţat de dinamica grupului. Organizaţiile cuprind grupuri de oameni şi aproape oricine dintr-o organizaţie va fi membru al unuia sau mai multor grupuri. Spre exemplu o dispută între managerul unui magazin şi responsabilul cu aprovizionarea poate fi analizată diferit. Acolo unde nevoile individului şi cerinţele organizaţiei sunt incompatibile pot apare situaţii de frustrare şi conflict. Individul este o componentă centrală a comportamentului organizaţional şi o parte necesară a oricărei situaţii comportamentale. evenimentele care apar în cadrul unui grup nu pot fi interpretate ca sumă a comportamentelor individuale. Grupurile există în toate organizaţiile şi sunt esenţiale pentru funcţionarea şi performanţa acestora. Structura şi locul oamenilor în aceasta influenţează orice interacţiune socială şi le 2 . Oamenii dintr-un grup se influenţează reciproc în diferite moduri şi grupurile îşi creează propriile ierarhii şi lideri. Grupurile informale apar din nevoile sociale ale oamenilor din organizaţie. De asemenea grupurile îşi dezvoltă propriile norme de comportament acceptabil şi aceste aşteptări pot fi împărtăşite de membrii grupului chiar dacă nici unul dintre ei nu le-ar accepta în afara grupului. Tipurile de comportament observat şi problemele pe care le diagnosticăm depind de nivelul de analiză. Fiecare individ aduce în organizaţie o istorie de atitudini. Mediu Organizaţii Grupuri Indivizi Mediu Fig. grup.1 Niveluri de analiză a comportamentului organizaţional Individul Grupul Organizaţiile sunt constituite din indivizi. Trebuie luate în considerare toate nivelurile pentru a avea un diagnostic bun al problemei. rolurile în grup şi de statut. Deşi sunt constituite din indivizi. Înţelegerea structurii şi comportamentului grupurilor aduce cunoştinţe complementare comportamentului individual. fie că acţionează individual sau ca parte a unui grup. Indivizii au personalităţi unice care creează predispoziţii pentru anumite comportamente. Intră în sarcinile managerilor să creeze un mediu care să permită satisfacerea nevoilor indivizilor şi în acelaşi timp atingerea obiectivelor organizaţionale. ca răspuns la aşteptările organizaţiei. Pornind de la variabilele descrise mai sus se pot identifica patru dimensiuni care influenţează colectiv comportamentul în organizaţii: individul. sau ca rezultat al influenţelor mediului.

prin ele însele. Aspectele sociologice sunt importante şi o serie de autori tind să critice ideile tradiţionale despre organizaţii şi management. Efectele operaţiilor organizaţiei în mediul său sunt reflectate de valorificarea oportunităţilor şi diminuarea riscurilor. fluctuaţii economice. Woodman.2 Icebergul organizaţional Sursa: Don Hellriegel. de tehnologie. direcţionate şi controlate. Prin intermediul structurii formale oamenii duc la îndeplinire activităţile lor pentru a atinge scopuri şi obiective. Aspecte formale Clienţi Reguli şi norme Tehnologie Resurse financiare Facilităţi fizice Competenţe şi abilităţi de suprafaţă Obiective formale Aspecte comportamentale Atitudini Comunicare Echipe informale Personalităţi Conflict Comportament politic Competenţe şi abilităţi de bază Fig. respectiv atingerea cu succes a scopurilor şi obiectivelor. Aspectele psihologice sunt importante dar. Aceste dimensiuni (descrise mai sus) oferă două abordări ale înţelegerii comportamentului uman în organizaţii care sunt legate dar contrastează una cu cealaltă. stilurile de leadership şi sistemul de management prin care procesele organizaţionale sunt planificate. Rata crescută a schimbării factorilor de mediu subliniază nevoia de a studia organizaţia per total şi procesele prin care organizaţia încearcă să se adapteze cerinţelor externe.Comportament organizaţional Organizaţia Mediul Abordarea psihologică Abordarea sociologică oferă anumitor indivizi puterea şi autoritatea de a-i influenţa pe alţii. Organizaţia funcţionează ca parte a unui mediu extern larg. Abordarea sociologică este orientată spre comportamentul oamenilor în societate. Mediul influenţează organizaţia prin dezvoltare tehnologică şi ştiinţifică. Comportamentul este influenţat de structura organizaţiei. Atenţia trebuie orientată spre impactul structurii şi a managementului supra comportamentului oamenilor care fac parte din organizaţie. Structura este creată de management pentru a stabili relaţii între indivizi şi grupuri. 1. influenţe sociale şi culturale şi acţiuni guvernamentale. pentru a oferi ordine şi a direcţiona sistematizat eforturile organizaţiei spre activităţi care să ducă la îndeplinirea obiectivelor. Abordarea psihologică pune accentul pe indivizii din care este formată organizaţia. Slocum. Din nefericire aceste critici nu reuşesc să aducă idei de îmbunătăţire a performanţei organizaţionale. Modul în care sunt comunicate informaţiile şi sunt luate deciziile este influenţat de structură. John W. Organisational 3 . oferă o privire prea îngustă pentru înţelegerea comportamentului organizaţional. Ceea ce interesează nu este complexitatea caracteristicilor şi diferenţelor dintre indivizi în sine ci comportamentul şi managementul oamenilor într-un cadru organizaţional. Jr and Richard W. Ele prezintă un număr de modalităţi de studiu al subiectului la niveluri de analiză diferite.

tehnologii informatice emergente. aspectele comportamentale. Deşi aceste idei par să fie adevărate la început. economii naţionale interdependente. „Liderii organizaţionali eficace au trăsături de personalitate identice. Nu învăţăm suficient din ea pentru că viaţa este foarte complexă şi experienţele proprii sunt limitate.. Pentru a fi un manager eficient este necesară o combinaţie de cunoştinţe şi experienţă.” Există tendinţa de a considera enunţurile de mai sus ca fiind adevărate. abordează procesele muncii în maniere noi şi servesc clienţi diferiţi şi pieţe diferite. adică ceea ce li se întâmplă 4 Un manager bun combină cunoştinţe şi experienţă.”. Eightht edition. Comportamentul organizaţional nu este doar un simplu „bun simţ” după cum foarte mulţi ar fi tentaţi să-l categorisească. Suntem înconjuraţi de schimbare şi de implicaţiile acesteia pentru organizaţii. South-Western Publishing (1998) Hellriegel. De asemenea pot să extindă potenţialul personal pentru succes în carieră în condiţiile în care locurile de muncă devin mai dinamice. Totul poate fi privit ca o revoluţie care a devenit o realitate de zi cu zi. partea acoperită. Studiul comportamentului organizaţional nu produce principii călăuzitoare ci mai degrabă o serie de afirmaţii a căror explicaţie depinde de situaţie. Nu avem expunere la suficiente informaţii pentru a face generalizări decât pentru câteva concepte. A fi capabil să înveţi din propria experienţă e o abilitate valoroasă. Ceea ce scufundă navele nu este întotdeauna ceea ce marinarii pot să vadă. Avem nevoie de practică şi experienţă. ci mai degrabă ceea ce nu pot să vadă. Multe concepte nu sunt observabile imediat. Este la fel de important de a ne concentra asupra a ceea ce nu se poate vedea. Cea mai mare provocare este de a face faţă acestei schimbări atât individual cât şi instituţional. Termenul „învăţare experienţială” se referă la a învăţa din propriile experienţe. Competiţie globală intensă.”.. Bunul simţ are un rol foarte important. Slocum şi Woodman precizează că „. Multe dintre afirmaţiile care sună bine pot fi adevărate doar în anumite circumstanţe. Au noi caracteristici. Ultima decadă a secolului 20 a fost dramatică în ceea ce priveşte natura şi ritmul schimbării. noi forme de organizare şi schimbări demografice sunt fac acum parte din peisaj. cercetarea le invalidează. o posibilitate de a vedea de ce oamenii se comportă într-un anumit fel este aceea de a privi organizaţia ca un iceberg. Deseori unele idei pe care mulţi le-ar considera de „bun simţ” sunt greşite. Unele sunt destul de greu de observat şi dificil de înţeles. De ce să studiem comportamentul organizaţional Cunoştinţele despre comportamentul organizaţional ajută la înţelegerea mai bună a propriei persoane cât şi a altor oameni într-un context legat în principal de muncă. Chiar dacă cunoaştem principii de comportament organizaţional acest fapt nu garantează că vom fi capabili să le aplicăm. Spre exemplu luăm în considerare următoarele afirmaţii: „Angajaţii satisfăcuţi de posturile lor tind să fie mai productivi decât cei mai puţin satisfăcuţi.Comportament organizaţional Behaviour. aspectele formale este percepută mai uşor şi este însăşi organizaţia. Locurile de muncă actuale arată şi acţionează foarte diferit faţă de cele din trecut. El învaţă din propria experienţă dar şi din a altora Bunul simţ poate fi uneori înşelător . „Aproape toţi angajaţii preferă posturi interesante şi care să-i stimuleze. De aceea trebuie să folosim şi ceea ce alţii au experimentat. El provine din experienţa directă pe care fiecare dintre noi o are din apartenenţa la organizaţii sau comportamente observate şi din experienţa indirectă.” Partea vizibilă. Pe măsură ce observăm consecinţele propriului comportament şi descoperim cum alţii răspund la ceea ce facem vom avea noi cunoştinţe despre comportamentul uman şi învăţăm cum să fim mai eficienţi atunci când muncim în grupuri sau în organizaţii. Nici una dintre ele separat nu este suficientă. Experienţa proprie nu este suficientă. complexe şi interesante.

Eşecul bunului simţ sugerează că trebuie să facem diferenţa între opinii despre comportamentul organizaţional şi comportamentul real.” Cercetarea în comportamentul organizaţional Cercetarea este o modalitate de a învăţa prin colectare obiectivă şi sistematică de informaţii. opiniile din aceste surse sunt importante şi influenţează continuu comportamentul şi aşteptările noastre. Practica ar trebui să se bazeze pe un studiu sistematic care să ducă la o opinie informală. În locul acestui „cel mai bun mod” există o mulţime de comportamente care pot să fie potrivite pentru o anumită situaţie şi cel mai potrivit dintre acestea depinde de circumstanţele de la un moment dat. Un proverb chinezesc pune în evidenţă foarte bine ceea ce se vrea prin această abordare „Dacă îi dai unei persoane un peşte o vei hrăni pentru o zi. 3) Atenţia mediilor de informare care pot să aducă idei foarte simplificate despre relaţiile dintre oameni şi organizaţii. Orice cercetare în domeniul comportamentului organizaţional începe cu o problemă despre muncă sau organizaţii. Sistemele de valori diferă în funcţie de trecut şi poziţia socială a individului. Abordarea contextuală explică de ce nu există un „cel mai bun mod” pentru a crea structuri organizatorice. 2) Practica organizaţională – a crede că dacă organizaţiile folosesc o anumită practică aceasta poate fi acceptată ca general valabilă. Activitatea de management ar fi mult mai uşoară dacă managerii ar urma un set de principii generale. Dacă o vei învăţa să pescuiască o vei hrăni pentru o viaţă.Comportament organizaţional altora (prieteni. pentru a motiva angajaţii. pot să apară contradicţii. Ca o regulă generală. A observa înseamnă a examina sistematic şi obiectiv activităţile naturale ale oamenilor în mediul organizaţional ascultând ceea ce spun şi privind ceea ce fac. O altă caracteristică a măsurătorilor este valabilitatea. Deşi oamenii se bazează pe bunul simţ în fiecare zi. corect sau greşit influenţează părerile despre ceea ce ar trebui să se întâmple şi ceea ce se întâmplă în organizaţii. Măsurarea trebuie să prezinte un grad mare de încredere. 4) Judecăţile de valoare – valorile proprii. ceea ce simţim că este bine sau rău. De asemenea valorile se modifică în timp. În acelaşi timp tindem să valorizăm ceea ce considerăm că este bun şi ne aşteptăm ca şi alţii să aprecieze acest lucru. Abordarea contextuală învaţă managerii să trateze problemele în contextul situaţiei date. Ceea ce se doreşte a fi cercetat se exprimă ca o ipoteză. o exprimare formală a relaţiei aşteptate între două variabile alese. Încrederea este un indiciu al consecvenţei răspunsurilor unui subiect al cercetării. Ca surse pentru opinii incorecte avem: 1) Suprageneralizarea – tendinţa de a crede că experienţa personală este aplicabilă şi altora şi chiar împărtăşită de aceştia. Abordarea contextuală în comportamentul organizaţional respinge ideea că principii universale pot fi aplicate în varii situaţii. adică să stabilească un diagnostic şi să se adapteze la cerinţele fiecărei situaţii. Cercetătorul trebuie să aibă o serie de cunoştinţe privind natura 5 . pentru a conduce subordonaţii sau a modera o discuţie de grup. Chiar dacă bunul simţ este influenţat de factorii de mai sus. Aceasta arată dacă o măsurătoare reflectă întradevăr ceea ce se presupune că măsoară. emisiuni radio-TV). nu există principii simple care să ghideze acţiunile unui manager. Tehnici de cercetare Surse pentru opinii incorecte Abordarea contextuală Definirea cercetării Cercetarea prin observare este cea mai directă cale de a învăţa despre comportamentul în organizaţii.

De asemenea trebuie să menţină o evidenţă clară a evenimentelor pe care le observă. Nu se ştie însă dacă studenţii sunt silitori pentru că profesorii sunt prietenoşi sau profesorii sunt prietenoşi pentru că studenţii sunt interesaţi de materia respectivă. pe care cercetătorul o modifică se numeşte variabilă independentă iar cea de la care se aşteaptă modificări este variabila dependentă. Orice metodă aduce informaţii mai credibile decât bunul simţ sau opinia. Studiile corelaţiei diferă de cele de observare în sensul că au o bază mai îngustă de cercetare. Cercetarea experimentală este cercetarea care modifică o variabilă în condiţii controlate şi examinează consecinţele acestei manipulări asupra unei alte variabile. dar în acelaşi timp mai scumpă. Organizaţiile – cadru de muncă Studiul comportamentului organizaţional trebuie încadrat în înţelegerea organizaţiilor ca şi cadru în care se desfăşoară munca. Studenţii care au profesori prietenoşi participă mai mult la curs. În cazul observării prin participare cercetătorul participă activ la comportament şi devine membru activ al entităţii organizaţionale pe care o studiază.Comportament organizaţional comportamentului uman şi în acelaşi timp un set de întrebări la care să răspundă cercetarea. Metoda utilizată în cercetare pentru a investiga comportamentul organizaţional este dictată de natura problemei. Ca urmare cercetătorul va trebui să modifice stilul unor profesori pentru a vedea dacă gradul de participare a studenţilor se modifică. Ca şi avantaje: posibilitatea ca observarea să rămână secretă. o organizaţie este 6 Observarea poate fi de două feluri: prin participare şi directă Cercetarea corelaţiei Cercetarea experimentală Combinarea metodelor . Dacă vom considera ca exemplu corelaţia „profesor prietenos – studenţi silitori” putem folosi ca variabilă independentă „stilul profesorilor” şi ca variabilă dependentă „participarea studenţilor”. Această metodă are o serie de limitări: Lipsa controlului asupra mediului în care se realizează observarea. Problemele care apar sunt legate de păstrarea obiectivităţii şi non-influenţarea comportamentului celorlalţi. Rezultatele observaţiei sunt prezentate sub formă narativă. Combinarea metodelor este indicată. posibilitatea de a obţine informaţii despre comportamentul organizaţional care ar fi foarte greu de obţinut altfel. este mai puţin solicitantă pentru cercetător. În cazul unui observator unic există riscul de a obţine informaţii denaturate. Există două tipuri de observare: observare prin participare şi observare directă. De asemenea este indicat ca eşantionul de subiecţi pe care se face experimentarea să fie cât mai reprezentativ. Datele pentru corelaţii sunt obţinute de regulă prin interviuri şi chestionare sau din înregistrări deja existente în organizaţii. Este indicat să se folosească tehnica observaţiei atunci când se realizează o examinare iniţială a unui eveniment despre care există prea puţine informaţii. Cercetarea corelaţiei are ca obiectiv măsurarea precisă a variabilelor şi examinarea corelaţiilor dintre acestea fără a schimba nimic în câmpul de cercetare. Observarea directă este observarea în care cercetătorul nu se implică în activitatea observată. Avantaje: se elimină influenţele care ar putea să apară din partea observatorului. Prima variabilă. În experimentare pentru a putea compara este necesar un grup de control format din subiecţi care nu au fost supuşi tratamentului experimental. Dezavantaje: de obicei cei care sunt observaţi ştiu acest lucru şi pot să-şi modifice comportamentul. Formal. Corelaţia nu implică cauzalitatea. După aceasta se pot crea idei care să fie investigate cu tehnici mai avansate. Aceasta ar însemna că e indicat ca toţi profesorii să fie prietenoşi. Analiza unui număr limitat de cazuri face imposibilă o generalizare amplă. Corelaţia cercetează relaţia dintre variabile specifice bine definite exprimată iniţial ca o ipoteză (de exemplu corelaţia dintre vârsta profesorului şi prezenţa la curs).

Scopul . rolurile angajaţilor care fac să funcţioneze efectiv o organizaţie şi să-şi realizeze obiectivele. organizaţii non-guvernamentale. sindicate. atât a membrilor organizaţiei cât şi a celor din exterior asupra scopului. reunite şi funcţionând în vederea realizării unui scop. financiare şi informaţionale. ocrotirea sănătăţii. reunite şi funcţionând în vederea realizării unui scop.” Dat fiind un scop şi o viziune organizaţiile pun în aplicare o serie de strategii pentru a le îndeplini. Reunind elementele comune care se regăsesc în majoritatea definiţiilor. Organizaţia este un mediu social al cărui scop este de a produce bunuri sau servicii prin intermediul coordonării eforturilor indivizilor şi a grupurilor din care este compusă. De exemplu un producător de medicamente poate avea ca şi formulare a misiunii „menţinerea vieţii umane”. materiale. În acelaşi timp înţeleg semnificaţia ideii că oamenii sunt bunul cel mai de preţ al unei organizaţii. Robert Reich. fac ca descifrarea mecanismelor de funcţionare a unei organizaţii să se realizeze cu dificultate şi cer o interpretare de-mistificatoare a acestora. mici afaceri. Rolurile celor care conduc o organizaţie. Cunoştinţele de comportamentul organizaţional sunt foarte importante pentru implementarea eficace a strategiilor. misiunea şi strategiile organizaţiilor Formal. Dacă am analiza diferite definiţii date de diverşi autori. Misiunea şi formularea misiunii au menirea de a concentra atenţia. este necesar să înţelegem diferitele dimensiuni sau variabile ale acesteia. justiţie. într-o descriere a companiei viitorului spunea că „Oamenii talentaţi doresc să fie parte din ceva în care ei cred. şcoli. Înţelegerea şi aplicaţiile comportamentului organizaţional vor fi folosite pentru ca aceste organizaţii să fie performante. construcţii şi întreţinerea drumurilor etc. am putea defini organizaţia ca fiind: un ansamblul de resurse umane. Putem include aici şi organizaţiile nonprofit care oferă servicii pentru beneficiul public: educaţie. Gary Johns le defineşte ca şi „invenţii sociale destinate realizării unor scopuri comune prin efort de grup”. Din ce în ce mai mult misiunile sunt scrise pentru a comunica o viziune clară asupra a ceea ce doreşte organizaţia pe termen lung – obiective pe termen lung şi aspiraţii. La acest nivel al acţiunii domeniul comportamentului organizaţional devine foarte important. financiare şi informaţionale. Scopul unei organizaţii este cel mai adesea definit prin aceea că organizaţia creează bunuri şi servicii pentru clienţi. organizaţia este definită ca o grupare de indivizi care muncesc împreună întro diviziune a muncii pentru a atinge un scop comun. spitale etc. Strategiile trebuie să fie bine formulate şi implementate pentru ca organizaţiile să aibă succes în mediul concurenţial. Conceptul de organizaţie este foarte complex. Organizaţia este un ansamblu de resurse umane. vieţii lor – ceva care implică o misiune. Comportamentul organizaţional pune accent pe capitalul intelectual ca fiind 7 .Comportament organizaţional definită ca o grupare de indivizi care muncesc împreună într-o diviziune a muncii pentru a atinge un scop comun. companii. materiale. ceva care să dea un sens munciii lor. Această definiţie poate să cuprindă o mare varietate de cluburi. O viziune îndrăzneaţă şi provocatoare poate atrage atenţia şi poate uni membrii organizaţiei pentru a depune efort şi a atinge performanţe înalte. am observa că fiecare dintre aceste definiţii reflectă experienţa practică şi punctul de vedere teoretic ale autorului. Oameni şi sisteme de lucru Liderii organizaţiilor din zilele noastre recunosc importanţa oamenilor şi îi pun pe primul loc. relaţiile dintre cele două categorii de actori (şefi şi subordonaţi). Înainte de a identifica adevărata natură a unei organizaţi.

misiunea şi strategiile organizaţiei. numai oamenii au obiective”? Un obiectiv al comportamentului organizaţional este de a controla comportamentul. Intrări de resurse Informaţii Materiale Tehnologie Bani Oameni Proces de transformare Organizaţie Muncă Ieşiri de produse/servicii Produse finite şi servicii Fig. Abordarea strategică contemporană asupra organizaţiilor orientate către client şi piaţă pune un mare accent pe înţelegerea relaţiei dintre organizaţie şi mediu. Organizaţiile sunt văzute ca sisteme deschise care obţin resurse – intrări din mediu şi le folosesc pentru a le transforma în ieşiri – bunuri şi servicii care sunt returnate în mediu. Aceasta susţine organizaţia şi o ajută să supravieţuiască şi să prospere pe termen lung. motiva şi reţine oameni talentaţi.3 Organizaţia şi relaţiile ei cu mediul Întrebări şi activităţi practice: De ce este important comportamentul organizaţional? Care sunt cele patru dimensiuni care influenţează comportamentul organizaţional? Oferiţi exemple pentru fiecare. Ce părere aveţi despre moralitatea unei persoane care influenţează şi controlează comportamentul altora? 8 . expertizei şi implicării de care dă dovadă forţa de muncă a unei organizaţii. 1. Numai prin efort uman pot fi transformate celelalte resurse. mediul valorifică toate aceste ieşiri şi creează o cerere continuă pentru ele. Oamenii sunt resurse umane care prin cunoştinţele şi performanţa lor reuşesc să îndeplinească scopul. expertizei şi implicării de care dă dovadă forţa de muncă a unei organizaţii Sistemele deschise transformă intrările de resurse umane şi materiale în produse finite şi servicii reprezentat de suma cunoştinţelor. Dacă totul funcţionează normal. Cum aţi răspunde cuiva care ar spune „O organizaţie nu are obiective. Dacă lanţul valoric se rupe şi bunurile sau serviciile organizaţiei devin din ce în ce mai puţin populare. organizaţia va avea dificultăţi în obţinerea resurselor de care are nevoie.Comportament organizaţional Capitalul intelectual este dat de suma cunoştinţelor. Nu întotdeauna lucrurile se întâmplă aşa. În cazul extrem existenţa ei va lua sfârşit. Un sondaj al revistei Fortune a reliefat că singurul şi cel mai bun predictor pentru performanţa şi succesul unei organizaţii a fost abilitatea acesteia de a atrage.