UNIVERSITATEA TITU MAIORESCU Facultatea de psihologie

Psihologie judiciară
(Suport de curs)

Autor Lector univ. dr. Gheorghe Florian

Bucureşti

1

Sintezele care urmează sunt doar o introducere în problematica actuală a psihologiei juridice. Ca urmare, în cele 14 teme supuse atenţiei, sunt punctate doar câteva aspecte considerate esenţiale, cu speranţa că studenţii vor citi mai mult din bibliografia recomandată, astfel încât, atunci când vor întâlni asemenea probleme în practica profesională, să le abordeze constructiv. Am adăugat la sfârşit două studii recente privind motivaţia infracţională şi penitenciarele supraaglomerate, considerând utilă cunoaşterea modului în care psihologii pătrund în profunzimea lumii criminalităţii şi a justiţiei contemporane. Lucrând în prezent,psihologii lucrează de fapt pentru generaţiile viitoare...

2

1 - Cauzele şi costurile criminalităţii
1 – Factori favorizanţi ai criminalităţii în concepţia O.N.U. 2 – Indicatori de patologie socială care pot determina creşterea criminalităţii 3 – Structura costurilor criminalităţii 1. - Factori favorizanti ai delicventei stabiliti in 1990 la al VIII-lea Congres ONU privind criminalitatea: 1. saracia, somajul, analfabetismul, absenta locuintelor bune si ieftine, sistem de invatamant si formare inadaptat. 2. nr.crescand de cetateni fara perspectiva de insertie sociala si agravarea inegalitatilor sociale 3. disocierea legaturilor sociale si familiale agravata printr-o educatie parentala inadacvata, educatie ce face deseori conditiile de viata dificile 4. conditiile dificile pe care le cunosc oamenii ce migreaza spre oras sau alte tari 5. distrugerea identitatii culturale de origine, rasismul si discriminarea ce pot crea dezavantaje in plan social al sanatatii si al angajarii in munca 6. degradarea mediului urban mai ales insuficienta echipamentelor colective in anumite cartiere favorizand delicventa 7. dificultatile create de societatea moderna de a se insera corect in comunitate, in familie, in mediul de munca si in scoala si a se identifica cu o cultura 8. abuzul de alcool, droguri si a altor substante a caror dezvoltare e favorizata de factorii mentionati mai sus 9. multiplicarea activitatilor legate de crima organizata mai ales de tradic de droguri si tainuirea obiectelor furate 10. provocarea mai ales prin mass-media a ideilor si atitudinilor ce sunt surse ale violentei, inegalitatii si tolerantei.

3

reducerea mediei de vârsta în grupul afectat II Indicatori economici si industriali 1. jocuri riscante) 4 . fragmentare socială si politică 2. discriminarea natalităţii 2. reducerea productivităţii individuale 4. cresterea delicventei juvenile 2. intensificarea intelectualismului si a planificarii obsesionale 3. anormal. pierderea semnificatiei sensului vietii si al destinului cosmic 4. cresterea instabilităţii profesionale 2. reducerea discriminarii caracteristicilor sexuale 4. interes pentru primitiv. consolidarea nationalismelor regionale 3. apariţia liderilor subversivi 4. distractii indecente. cresterea numărului de greve III Indicatori criminologici 1. cresterea gradului de perversitate si gravitate a delictelor IV Indicatorii politici 1. .Indicatorii de patalogie socială care pot influenţa rata criminalităţii I Indicatori biologici si medicali 1. cresterea absenteismului la locul de munca 3. cresterea alterărilor psihosomatice 3. emigrarea masivă V Indicatori culturali 1. cresterea numărului de sinucideri 3. intensificarea activitatilor de derivatie (jocuri. probleme sexuale 2. declinul credintei religioase. cresterea gradului de indiferenta fata de delicte 4. cresterea somajului forţat 5. exotic.2.

3. - Costurile criminalităţii
Există patru tipuri de costuri :
1. costurile represiunii: costurile funcţionării instituţiilor cu atribuţii în

domeniul combaterii criminalităţii – poliţia, jandarmeria, parchetele, tribunalele, penitenciarele, probaţiunea, specializarea personalului acestor instituţii; 2. costurile protecţiei : firmele de pază, asigurările, serviciile pază din magazine, sistemele de alarma si protectie, case de bani, blindaje, transportul valorilor, costul avocatilor 3. costurile prevenirii : gardienii publici, protectia martorilor, protectia victimelor, protectia copiilor, iluminatul public, specializarea personalului de prevenire din politie, jandermerie, probatiune; 4. costuri asociate criminalităţii: decesul victimei (pierderi productive viitoare, prejudiciu moral, cheltuieli de înmormântare), vatamarile corporale, expertizele, accidentele rutiere, incendiile provocate, furturile din magazine, furturile de autoturisme, agresiunile cu mâna armată, revoltele şi tulburarile ordinii publice, emiterea cecurilor fara acoperire, fraude economice si financiare (eludarea impozitelor, nedeclararea veniturilor), infractiunile in constructia de locuinte, falsificarea de moneda, fraudele vamale (eludarea taxelor, exportul illicit si pierderile se substanta pentru economie), profitul din proxenetismul stradamal si hotelier, profitul din traficul de droguri si alcool. Nu pot fi cuantificaţi următorii factori : vietile distruse, reactiile de razbunare, neincrederea ce survine in relatiile sociale, schimbarea obijnuintelor, izolarea autoimpusa, frica, pierderile turistice si culturale.

5

2 - Delicvenţa juvenilă
S. Glueck (1934): “Cauza delicvenţei minorilor e reprezentată de acele elemente care, luate separat, nu pot explica delincvenţa juvenilă”. Axiome ale educaţiei 1. binele se învaţă doar de la cel care te iubeşte 2. copilul ia ca model în viaţă pe părintele fericit 3. copilul ia ca model în viaţă pe părintele care progresează Teoria integrativă privind etiologia delincventei juvenile ( Caplan – Le Blanc, 1993) Delicvenţa juvenilă are la bază 4 factori explicativi: 1 - legăturile sociale  investitia copilului in activitati sociale (timpul acordat)  angajamentul fata de institutii (religie, familie, sport) 2 - allocentrismul (orientarea către ceilalti, capacitatea de a te interesa de altii pentru ei insisi) cu cat educatia in familie este mai pro-sociala, cu atat ea protejeaza mai mult impotriva delicventei juvenile – constrângerile  informale (provin din partea persoanelor intime)  formale (provin din partea institutiilor)  externe (din anturaj)  interne (normele morale asimilate si interiorizate) 4 - expunerile la influente si oportunităţi antisociale
3

Mecanismele devenirii infractionale I. coeficient de inteligenţă slab→stimă de sine scazută→tulburări de conduită nespecifice→infractiune II. tulburări de conduită→eşec scolar→subestimare de sine→cautare compensatorie a identitatii→infractiune

6

Stadiile dezvoltării activităţii delicvenţei la minori

1. Stadiul de apariţie (8-10 ani) - infractiuni omogene si benigne (sunt luate ca o 2.

3. 4. 5.

copilarie dar atrage atentia frecventa) Stadiul de explorare (10-12 ani) - infractiunile se diversifica si se agraveaza. Explozia (in jurul varstei de 13 ani) - predomina furtul prin efractie. Conflagratia (in jurul varstei de 15 ani) - furturi si spargeri de automobile, comert cu droguri, atacul asupra unor persoane. Debordarea (17-18 ani) – apar forme subtile si violente.

Aceste stadii coexista cu inadaptarea scolara, revolta familiala, consum de droguri si alcool, promiscuitate sexuala.

Tipologia delicvenţei juvenile
a. Ocazionala: 80% din adolescenti trec prin asa ceva; exprima deficiente in

relatiile cu parintii, dificultati scolare, asocieri cu delicventi. Prevenirea se face prin actiuni asupra familiei, protectie asupra bunurilor, atragerea in activitati comunitare.
b. De tranzitie: la 10% din adolescenti; apare intr-o perioada in care abunda

dificultatile pentru minorul respectiv. Este o delicventa exploziva şi pe un fond de dezangajare interpersonală.
c. Delicventa stabilizată: la 1% din adolescenti; este o activitate persistentă

care se poate transforma intr-un mod de viaţă.

7

inspirat de o nuvelă austriacă în care un personaj spunea : « eu asasinul şi el victima suntem amândoi vinovaţi dar el mai mult decât mine » . consum de droguri . suscita increderea) .impresionabilitate victimală: victimele infractorilor cu guler alb ( sunt imbracati frumos. supuse unor capricii nestăpânite 8 .infractiune fără victimă : incestul consimţit între majori. vârstnice.victima intâmplătoare . Prima tipologie a victimelor elaborată de Hans von Hentig : 1) victima izolată 2) victima apropierii socio-topografice – devine victimă din cauza relatiilor care se stabilesc între cei ce impart un spatiu restrins 3) victimele unei mari nelinişti vitale – se expun în momentele de sinceritate 4) victime agresive.factor victimogen = anumite pericole profesionale. Noţiuni frecvent utilizate: .3 .VICTIMOLOGIE Definitie Victimologia . In 1940 el publică lucrarea « Criminalul şi victima sa » .infractorul victimă: copilul maltratat ce devine agresor . conditia fizica (persoanele slabe din punct de vedere fizic ) Istoric : Hans von Hentig a scris un articol despre rolul victimei în infractiune întrun ziar din Koln (14 septembrie 1934). comunitatea . naive.victimta latentă: atractia pe care unele personae o exercita asupra infractorului (personae singure.din eroarea infractorului . stil de viaţă dezordonat.victimă nespecifică: publicul larg.are trei componente: făptaşul. victima şi catalizatorul actiunii (cel care declanşează mecanismul mativational) . nechibzuite.câmp victimal . interactiunea dintre agresor şi victima şi evoluţia sociodinamică a situaţiei. cu fatalism afişat) .ramură a criminologiei care studiază personalitatea victimei.

femei în vârstă ce vor să se căsătorească 9 . indiferant de situatia lor materiala 10) indivizi desfânaţi si destrăbălaţi – pentru că dispretuiesc legile 11) indivizi singuratici şi cu inima zbrobită – din cauza singuratăţii 12) chinuitorii – ex : tatăl alcoolic şi violent ucis de proprii copii 13) indivizi « blocaţi » – persoane încurcate in datorii ce devin victime ale unor « binevoitori » care le ofera solutii Stephan Schafer clasifică victimele descriind cine este responsabil si in ce masură s-a implicat in relatia ce a dus la infractiune : 1) victima care anterior infractiunii nu a avut nici o legatura cu faptasul – functionarul de bancă 2) victima provocatoare – din cauza arogantei. nu-si tine promisiunea sau e prins cu iubita infractorului 3) victima ce precipita declanşarea actiunii – ex : o femeie singură noaptea sau persoana neglijentă care nu inchide usa la masina 4) victima slabă sub aspect biologic – ex : surorile de caritate 5) victimele auto-victimizate – sinucigaşul. dezertorul din armată 6) victimele politice – din cauza convingerilor pe care le au Tipologia lui Wolf Middendorf : 1) victima generoasă care sare in ajutorul oricui 2) victima bunelor ocazii – fac cumpărături ocazionale de la necunoscuti 3) victima devoţiunii şi afectiunii – religiosi fanatici ce doneaza bunuri pentru a fi « mantuiti ». cartoforul.5) victime lipsite de rezistenţă în faţa unei voinţe mai tari de care dau dovadă infractorii ( adolescenţii.din cauza atractiei sexuale sau a averii pe care o poseda 3) vârstnicii .din cauza slabiciunii fizice si a faptului că sunt bănuiţi că au “bani albi pentru zile negre” 4) consumatorii de alcool sau de droguri 5) emigrantii – deoarece nu cunosc limba. sunt creduli 6) indivizii aparţinând minoritatilor etnice 7) indivizi normali dar cu inteligenţă redusă 8) indivizi temporar deprimati – devin apatici. neglijenti 9) indivizii achizitivi. persoanele foarte în vârstă ) A doua tipologie descrisă de Hans Von Hentig : 1) tinerii – pentru că nu au experienta de viata 2) femeile . supusi. consumatorul de droguri. avizi de câştig.

copilărie. . într-o anumita categorie de vârstă . acestea având 3 efecte : 1 .un set particular de atitudini.permite clasificarea indivizilor pentru anumite roluri sociale ( dreptul de vot. responsabilitatea civilă. mentalităţi.: .efecte de cohortă : afectează toti indivizii care împartaşesc o experienţă comună.4) victima lacomiei si dorinţei de mari câştiguri ilicite: cumpărătorii de acţiuni.CRIMINALITATEA ŞI CURSUL VIEŢII Vârsta este o caracteristică demografică dar şi un atribut social care implică: .Evenimente care influenteaza cursul dezvoltarii comportamentului antisocial : 10 . Cursul vieţii – ruta vieţii unui individ de-a lungul unei succesiuni de tranziţii create de societate şi diferenţiate în funcţie de vârstă . afectând toti indivizii indiferent de vârstă . 3 .un mod distinct de a percepe lumea şi a o gândi .efecte de perioadă : determinate de perioada istorica. adolescenţă. indiferent de timp si spatiu 2 .un sportiv este „bătrân“ la 30 de ani !! . .durata vieţii individului de la naşterea sa.efecte de vârsta : determinate de ciclurile vietii. valori şi norme culturale . Vârsta funcţională – se bazează pe calităţile şi capacităţile biologice şi psihice ale indivizilor în raport cu care aceştia sunt clasif. opinii. pensionarea).schimbă rolurile sociale şi aşteptările culturale faţă de individ.exista un fundament diferit intre schimbarea comportamentului aparuta din maturizare şi cea aparuta din experienta .succesiunea rolurilor şi poziţiilor sociale dobândite de un individ de la naştere şi până la moarte . jucătorii la cazino 4 .diferentele dintre grupele de vârstă reflectă schimbările în dezvoltare şi cele dintre epocile istorice. Vârsta cronologică . bătrâneţe ex.un anumit stil de viaţă .

efectele asupra dezvoltarii individuale ale contextului national si ale macro evenimentelor.are un rol anticipativ pregătind tinerii pentru viitoarele roluri de adult. trecerea de la influenta parentala la influenta colegilor sau cand persoanele trec de la scoala la serviciu.socializarea în adolescenţă . divortul .informatiile despre factorii de risc se bazeaza pe variaţii între indivizi. B . FACTORI INDIVIDUALI DE RISC 11 .inrolarea in armata . Descoperirea in-individ are o implicatie mai clara pentru prevenire.presupune dezangajarea faţă de rolurile sociale active şi familiarizarea cu alte roluri participative în familie. deoarece este mai probabil ca somerii sa fie infractoari decat persoanele angajate.. . conflict parental).. .momentul si durata evenimentelor din viata (ex.trecerea de la un idealism la realism . somajul este un factor de risc al infractiunii în indivizi deoarece este mai probabil ca oamenii sa comita infractiuni in perioadele lor de somaj decat in perioadele de angajare. schimbarea domiciliului .în timp ce prevenirea presupune abordarea variatiilor (schimbarilor) în indivizi.casatoria. o condamnare . (socializare pentru moarte) O problemă metodologică: . de exemplu. . etc.socializarea in perioada de maturitate presupune: .dezvoltă competenţe pentru exercitarea unor roluri specifice. particularizată la diferite vârste A .tranzitiile si momentele decisive din cursul vietii.sinteza vechiului material decât dobândirea unuia nou . anume ca o reducere a somajului ar trebui sa duca la o reducere a criminalitatii ).socializarea în copilărie .socializarea la bătrâneţe . ca recesiuni saurazboaie.are la bază învăţarea capacităţii de confruntare cu cerinţe conflictuale . . Totusi. D . conştiinţa datoriilor şi responsabilităţilor cu privire la viaţa socială.nu e clar daca faptele descoperite în indivizi sunt aceleasi cu descoperirile facuteîntre indivizi ( exemplu: şomajul este un factor de risc al infractiuniiîntre indivizi.dobândirea capacitaţii de comunicare şi interacţiune competenţa de exercitare a rolurilor. .socializarea este echivalentă cu asimilarea creativităţii. C .

somajul si divortul sunt simptome ale unei personalitati antisociale sau ii fac pe oameni sa devina mai antisociali? . de obicei. EMPATIA Empatia scazuta este o trasatura de personalitate legata de delincventa.este important sa nu includem variabile dependente (ex. prieteni delicventi) drept variabila independenta in analizele cauzale pentru ca acest lucru ar conduce la concluzii false (tautologice) si la o supraestimare a puterii explicatorii sau predictive. absenteismul. Temperamentul la varsta de 3 ani era notat prin observarea comportamentului in timpul unei sedinte de testare. De exemplu : . in mod necesar.desi delincventa este o activitate de grup iar delincventii au. care prezicea agresiune.Factorii de risc amplifica riscul realizarii. care a urmarit 1000 de copii de la varsta de 3 ani pana la 22 de ani. ca prietenii delincventi provoaca delincventa. prieteni delincventi . . impulsiv. Aceasta parere sta la baza programelor de pregatire a abilitatilor cognitiv-comportamentale al caror scop este cresterea empatiei.. acest lucru nu arata. frecvenţei.anumiti factori pot fi atat indicatori cat si cauze ( consumul excesiv de alcool poate fi vazut ca un declansator situational mai degraba decat ca o cauza pe termen lung). cu atentie scazuta). Sunt necesare date longitudinale pentru clasificarea factorilor de risc si a trasaturilor carierei criminale. TEMPERAMENTUL Cele mai importante rezultate despre legatura dintre temperamentul din copilarie si delincventa ulterioara au fost obtinute in urma studiului din Noua Zeelandă. pe baza presupunerii ca este mai putin probabil ca persoanele care pot aprecia si/sau simti trairile victimei se agreseze pe cineva. . Este dificil de stabilit daca orice factor de risc este un indicator (simptom) sau o cauza posibila a delicventei. TEORIA COGNITIVĂ 12 .consumul excesiv de alcool. delicventa auto-raportata si condamnari la varste de la 18 la 21 de ani. persistenţei sau duratei delincvenţei. Cea mai importanta dimensiune a temperamentului era lipsa controlului (nelinistit.

comportamentul agresiv depinde de repertoriile comportamentale detinute de individ (scenarii cognitive) .hiperactivitatea. . . . pedeapsa legala.Această teorie.cand beneficiile percepute subiectiv depăşesc costurile (ex.neindemanarea.autocontrol scazut. dezaprobarea parintilor). a alegerii rationale.procesor de informatii al carui comportament depinde de procesele cognitive .asumarea de riscuri .nelinistea.. . in opozitie cu consecintele pe termen lung. . depinde de trecutul recompenselor si pedepselor si de masura in care copiii sunt influentati de satisfactia imediata. . .perspectiva pe termen scurt.un raspuns la oportunitati specifice. .deoarece nu reusesc sa inteleaga cum gandesc si simt alte persoane. concreti mai degraba decat abstracti in gandire si slabi in rezolvarea interpersonala de probleme . egocentrici.slaba abilitate de a planifica viitorul.slaba capacitate de a intarzia satisfacerea.delicventii tind sa fie impulsivi. Individul este privit ca un: .cautarea senzatiilor tari. . 13 .agresivitatea persistenta este o colectie de scenarii agresive invatate si care rezista la schimbare. .Alegerea scenariilor care prescriu comportament agresiv. a inspirat metode situationale de prevenire a criminalitatii. Delincventa este deci: .neluarea in calcul a consecintelor inainte de a actiona. include: .de istoria recompenselor si pedepselor primite in trecut. . . IMPULSIVITATEA - - este inabilitatea de a planifica şi cedarea in faţa satisfactiei imediate este cea mai importanta dimensiune a personalitatii care prezice delicventa.

Excitarea slaba corticala produce comportamente impulsive si de cautare a senzatiilor. . delicventii avand: . Rolul familiei in geneza delincventei Există 4 paradigme privind influenţa familiei : 1 .le e greu sa amâne satisfactia . violenta auto-raportata si violenta raportata de profesori. . .deciziile de a comite infractiuni nu sunt influentate de consecintele dureroase ale delincventei.hiperactivitate si neatentie la scoala duc la esec scolar. Factorul individual cheie de diferentiere a fost denumit „autocontrol scăzut”.un puls scazut (semnificativ corelat cu condamnari pentru violenta. de catre parinti.reactivitate autonoma scazuta ( rata bătăilor inimii.TEORII ALE IMPULSIVITATII Impulsivitatea reflecta deficite in functiile executive ale creierului.un nivel scazut de excitatie conform undelor alfa scazute pe EEG .neglijarea : are două aspecte .tendinta de a se concentra pe satisfactie imediata.lipsa de supraveghere si lipsa de 14 . tensiunea sau conductibilitatea pielii) . . localizate in lobii frontali. Alte teorii au evidentiat importanta constiintei drept inhibitor intern al delincventei si au sugerat ca aceasta s-a format intr-un proces social de invatare in conformitate cu intarirea.pulsul scazut este un predictor si un corelat important al delicventei. acestea apar precoce si ramân stabile o lungă perioadă a vietii. Persoanele cu astfel de deficite vor tinde sa comita delicte deoarece: . respectiv pedepsirea.impulsive.au aptitudini cognitive si academice reduse .au un control scazut asupra comportamentului lor.empatie scazuta . a greselilor din copilarie . Oamenii diferă in tendintele criminale de bază.au planuri pe termen scurt .o proasta abilitate sa ia in considerare consecintele actiunilor lor .egocentrici. independent de alte variabile explicatorii) . şi se referea la masura in care indivizii sunt vulnerabili la tentatiile momentului.riscă frecvent . Persoanele cu autocontrol scazut sunt: .

cu cat numarul de copii intr-o familie creste. ducand la cresteri ale frustrarii. Exista mai multe motive posibile: .ordinea nasterii: familiile mari au mai multi copii nascuti mai târziu. conflict parental si familii destramate. .familie numeroasa. 2.tehnici educative sărăcăcioase .separarea de un părinte.comportament deviant si valori inadecvate: părintii sunt infractori sau au atitudini ce duc la infractiune . .fratii mai mari tind sa incurajeze delincventa unui baiat.destrămarea : părinţi despărţiţi. conflicte între părinţi. Factorii familiali care conduc la delincvenţă sunt grupati in cinci categorii: 1. abuz (fizic sau sexual) sau neglijenta. 5. in timp ce surorile tind sa o elimine. 2 .frecvent. 15 . ( expunerea la frati delincventi). 3 . .Piaget consideră că nici un copil nu-şi poate dezvolta o moralitate matură până nu va trece printr-o morală a constrângerii.inteligenta si legatura cu şcoala scazute . cu atat cantitatea de atentie a parintilor care poate fi acordata fiecarui copil descreste.delincventa parintilor si fratilor. absenţa sau boala unuia . caminul tinde sa devina supraaglomerat. .respingerea copiilor de către părinti. FAMILIA NUMEROASĂ Un numar mare de copii in familie este un predictor relativ puternic al delincventei . . 4 .conflictul : disciplinare nepotrivită si respingere reciprocă a părintilor si copiilor.implicare (consecinte serioase) . . familie numeroasă 3. iritarii si conflictului.J. tehnici inadecvate de educare a copiilor 4.supraveghere parentala slaba ( e cel mai important) . delincventul e o victimă a educatorilor săi ! Factori de risc familiali predictori pentru delicventa: . .pe masura ce numarul de copii creste. . părinti antisociali.

. in autocontrol redus. la randul lor. rasa. delincventi in viata : . clasa din scoala primara si locul resedintei. afectuoasa si continua cu o figura materna.daca un copil sufera o perioada mai lungă de privarea materna in primii 5 ani din viata. ABUZUL SI NEGLIJAREA COPILULUI Copiii abuzati fizic sau neglijati tind sa devina. CONFLICTUL PARENTAL SI FAMILII DESTRAMATE Familiile destramate cauzeaza delicventa: . acest lucru are efecte negative ireversibile. sex. au devenit alcoolici. inşişi părintii se comporta intr-un mod antisocial. conduc la o dorinta de razbunare si agresivitate crescuta. statutului socio-economic si structurii familiei. care.s-au identificat 900 de copii abuzati sau neglijati inainte de 11 ani si au fost comparati cu un grup de control potrivit ca varsta.o ancheta longitudinala pe 1000 de copii cu varsta de 12-14 ani a aratat ca abuzul inregistrat asupra copiilor sub 12ani (abuz fizic. Aceste teorii au inspirat folosirea metodelor de pregatire a parintilor pentru a preveni delincventa . prin imitare. Teoria încordării postulează că tratamentul negativ primit de la altii generează emotii negative ( furie si frustrare).e esential ca un copil sa aiba o relatie calda. aceste rezultate au rezistat dupa controlul sexului.jumatate din baietii abuzati sau neglijati au fost condamnati pentru delicte grave. Teoria atasamentului sau legaturii sociale propune ca abuzul copilului se concretizeaza in atasament scazut pentru parinti si.abuzul sexual si fizic al copilului si neglijarea prezic arestarile adultilor pentru crime sexuale . 16 . mai tarziu. copiii adopta modelele comportamentului abuziv al parintilor. Teoria invatarii sociale sugereaza ca. modelare si intarire. .o monitorizare de 20 de ani a aratat ca a fost mai probabil ca cei abuzati sau neglijati. Mai mult. bolnavi psihic sau au murit inainte de 35 de ani. emotional sau neglijenta) prezicea delicventa auto-raportata si oficiala ulterioara. Copiii vor tinde sa devina delicventi daca parintii nu raspund consistent si conform comportamentului lor antisocial si daca. . prin urmare. sexual. .Teorii mai recente ale învăţării sociale sustin ca comportamentul copiilor depinde de recompensele si pedepsele acordate de catre parinti si de modelele de comportament pe care le reprezinta parintii. . sa fie arestati pentru violenta juvenila. rasei.

. . 17 . .Teoriile despre cursul vietii se centreaza pe separare ca experienţă stresantă : conflictul parental. pedepse excesive la care este supus copilul.- incluzand si faptul de a deveni un „caracter rece. un delicvent. baietii care treceau prin divortul sau separarea parintilor in primii 5 ani din viata. Explicatii ale relatiei dintre familiile destramate şi delincvenţă se impart in trei mari clase. posibilităţi economice reduse.Teoriile traumei sustin ca pierderea unui parinte are un efect daunator asupra copilului din cauza efectului atasamentului pentru parintele pierdut. schimbari in figurile parentale si tehnici inadecvate de educare a copilului.Teoriile selecţiei sustin ca familiile destrămate produc copii delincventi din cauza pre-existentei diferenţelor faţă de alte familii in ceea ce priveste factorii de risc ( conflictul parental. au un risc dublu de a fi condamnati până la 32 de ani. lipsit de afectiune” si. pierderea parentala. parinti antisociali. venit familial scazut. ca urmare.

starile de constiinta.pragul delincvential . având o dubla deschidere : a) – clinica : impune clarificari privind sanatatea mintala. 4 – etiologică : relevarea originii trasaturilor personalităţii criminale . raporteaza trasaturile psihologice la etapele trecerii la act.Directiile teoriei : 1 – metodologica : definirea operationala a termenilor (egocentrism.dinamica trasaturilor psihologice care sustin conduita infractionala. adaptare-inadaptare.teoria personalitatii criminale este o ipoteza de lucru pentru interpretarea clinica. b) – stiintifica : trasaturile personalitatii criminale se exprima prin manifestări fiziologice si patologice ce pot fi analizate stiintific (personalitatea criminală e un rezultat nu un dat). Deschiderea teoriei : .5 .zona tolerantei la frustrare . 3 – clinica: cautarea tipurilor de criminali si a structurii personalitatii lor. etc. agresivitate) 2 – istorica: dependenta definitiilor utilizate de contextual istoric. - 18 . 5 – fenomenologica: analizeaza trasaturile interioare ale delincventilor.TEORIA PERSONALITĂŢII CRIMINALE -Originile teoriei : « trecerea la act » si « starea periculoasă » au impus clarificari privind : . . stare morala.

ca urmare.La delincventi. .Atitudinea fata de altii : este critic. LABILITATEA Este capacitatea sa de a nu fi inhibat de amenintarea penala.Teoria clasică reţine patru mari trăsături psihologice privind personalitatea criminală: egocentrismul. sentiment de injustitie suportata (gelos. fara sa tina cont de gravele inconveniente atasate acesteia. invidie. reactioneaza la frustrare prin gelozie. un viitor care nu este imediat sau nu pare astfel. de exemplu. Acestea constituie “nucleul central al personalităţii criminale” EGOCENTRISMUL Este tendinta de a raporta totul la sine : se considera centrul universului. manios cand e ofensat. se apara scotind la iveala mici detalii. copiii sunt lipsiti total de prevedere . . cred in previziuni si magie. cauta mediul care-i convine. nu are nici un fel de influenta asupra imaginatiei lor » . devalorizeaza legea si oamenii. intensitatea ideii criminale ocupa tot câmpul spiritual. lipsa inhibitiilor. referindu-se la opera lui Lombroso : »… exista o similitudine intre anumite aspecte ale mentalitatii criminalului-innascut si copil. agresivitatea. individul se lasa antrenat de necesitatea satisfacerii anumitor nevoi. revin la locuinta lor dupa o evadare. -Atitudinea fata de sine : nu vede decat punctul sau de vedere. isi legitimeaza actul (« face patul pentru recidiva ») ceea ce in ochii lui este o adaptare reusita . vindicativ). labilitatea şi indiferenţa afectivă. banuitor. nu se folosesc de experienta anterioară. nu stiu sa-si conserve pana la capat siretenia si sunt ametiti de ideea de impunitate. faptul ca mobilurile actuale sparg sau paralizeaza orice experienta trecuta sau orice previziune » . 19 .Lombroso : « In postura de criminali. acuzator pentru ca nu intelege mediul. dominator .Kate Friedlander. .Consecintele imprevizibilitatii : ajung sa vorbeasca despre infractiunile lor. delincventii nu sunt nelinistiti de viitorul lor . demonstreaza ca ipocrizia este universala. . mascheaza autoritarismul sau devine despotic. grija dominanta pentru momentul prezent.

incapabil sa reziste la solicitari (cauta satisfactii imediate) . cameleonic. la care se adauga hormonii tiroidieni si adrenalina . profesiunea. Elementele labilitatii: fluctuatii. de aparare) c) – sociologica : rolul culturii (forme camuflate de agresivitate) Mecanismele agresivităţii : I – de ordin psihofiziologic : reactiile psihofiziologice de mânie au sediul in hipotalamus.tendinta marcata de instabilitate afectiva determina o organizare dinamica saraca a eului si o vointa rau integrata. nu suscită incredere). influentat de ambianţă si hazard. . lipsa inhibitiilor (defect de vointa). fara rezistente interioare de ordin afectiv. se consoleaza repede. .in conduita delincventului predomină labilitatea : schimba opiniile. orb si surd in privinta comportamentelor odioase. cauta noi prieteni. incapabil de respect. este usor de convins. AGRESIVITATEA .Conceptii privind agresivitatea : a) – constitutionala : este un instinct universal b) – genetica (psihanaliza) : consecinta a frustrarii (dar pot exista si adaptari reuşite la frustrare – mec.. răceală. placerea lucrurilor materiale. lipsa da consistenta. minte usor . sexualitate dereglata. sugestibilitate (« prima impresie ») . capricii. INDIFERENTA AFECTIVA semnificatie : lipsa de altruism si simpatie . II – de ordin psihosocial : grupul defineste situaţiile de frustrare si asigura protectia . puerilism etichetat ca superficialitate. deficit de atentie. de mobilitate (nu se tine de cuvânt.este componenta structurală a personalitatii criminale - Teorii si ipoteze de baza Indiferenta afectiva – expresie a unui deficit constitutional 20 . noi impresii. egoism. nevoie excesiva de miscare.

independendent de situatia si interesele lor. desigur. docili.este vorba de contextele formative care au dus la eclipsarea capacitatii emotive si a inclinatiilor altruiste sau simpatetice . a comite acte distructive. sunt pusi doar pe facut rau. ostili. la originea acestei reactii. egoisti. tendinte foarte diferite. ele exprimand prin natura. Prin pervertiri instinctive « trebuie sa intelegem anumite anomalii constitutionale ale tendintelor individului care apar in activitatea sa morala si sociala. fara a vorbi de nenumarate grade intermediare. binevoitori. unii se arata calmi. invidiosi. excitabili. daca vom urca in dezvoltarea individului. 21 . p. Aceste tendinte sunt instinctive pentru ca ele sunt. Primii. primitive. Invers. inseamna a diminua sau a suprima voluntar conditiile de bunastare. din contra. placerea morbida de a face pe altul sa sufere . mai rari. . daca vom cobora in evolutia psihologica a individului. Priviti sub activitatea lor morala. indivizii manifesta. 502-530 . spontane. Archives d’antropologie criminelle. vom constata. gradul si forma lor. vom observa permanenta si complexitatea crescanda a acestor tendinte congenitale ». au o tendinta naturala de a face bine in jurul lor.Pasiunea distructiva ii motiveaza infracţiunea . . a crea ocazii de suferinta. A face bine. ceilalti.- DUPRE – « Les perversions instinctives ». anterioare aparitiei constiintei si inteligentei. din contra. 1912. generosi. ca si instinctele. caracterul constant si primitiv al acestor tendinte. Pentru a nu cita decat cazuri extreme. Indiferenţa afectivă – expresie a carenţei afective . Or. de la nasterea sa pana la a fi adult. dificili. altruisti .Egocentrismul influenteaza judecata morala iar indiferenta afectiva impiedica trairea actului odios. insasi fondul personalitatii. in fiecare din aceste tipuri extreme. inseamna a realiza cu intentie conservarea si cresterea celuilalt . a face rau. altii sunt. devotati. rai. un deficit al instinctului de simpatie.

în sit. intermediară: ex. raporturile criminalului cu victima: vârsta.pregătitori alcoolul. şomaj.moral şi juridic: victima colaborează/ nu colaborează/ comite delictul (în legitimă apărare sau cea care simulează).cu acţiune globală b . . . gelozie. alcoolul 2 – victima . b . provocarea.declanşatori (ocazionali): factori din ambianţă 3 – după semnificaţia infracţiunii în viaţa autorului: istorici şi genetici 4 – după mecanismele care au generat infracţiunea: dinamici şi imediaţi (situaţionali şi reacţionali) Factorii situaţionali 1 . TBC.de mediu general economici.Factorii criminogeni: 1 – după câmpul de acţiune a . non-specifice: ocazia e căutată (creată) de criminal (şantaj). intelectuale. 22 .după locul în geneza infracţiunii a . starea psihopatologică. specifice (periculoase): victima atrage criminalul (paricid.FACTORII CRIMEI .dispoziţii instinctive.mecanisme care intervin în raporturile criminal-victimă a .6 . c .predispoziţii .factori care infl. lues. sexul. encefalită.în sit.cu acţiune la nivelul individului 2 . afective şi alterările lor b . boli endocrine c . criminalul a fost mai întâi şantajat. ură).raportul criminal-victimă a .în sit.

b. ironie viol: seducţie. criminologia putând fi considerată ca o patologie morală .inconştient: nevoi inconştiente .nevoi sublimate care se interpun între sentiment şi acţiune furt: escrocherie.distincţie: . reacţionale rezultate din relaţia criminal – victimă: a . atentat verbal la pudoare neglijenţa.mec. b .y Lopez): a. lipsa de cooperare .tendinţele posesive(achizitive) .. de nivelul lor de viaţă sau de avere. delincv.factori care susţin motivaţia crimei .relaţia psiho-biologică: atracţie reciprocă între 2 soţi alcoolici sau între prostituată şi susţinător.mobil: de ordin intim. flirt.există o continuitate între motivele delictuale şi cele sociale. egoism) B.tendinţele defensive sau distructive det. critică.motiv: raţiune intelectuală clară . plagiat omor: insultă. victima în cadrul unui consens (suicid în doi).relaţia nevrotică: în paricid există o fixaţie asupra mamei şi o dependenţă de tatăl autoritar şi urât. victima într-o situaţie vitală exploatat de criminal (disperat.nevoia de conservare a vieţii .originile motivaţiei primare a delincvenţei permite distingerea celor exogene (generate/influienţate de opinia publică. concepţia despre onoare) de cele endogene (exces pasional.relaţie geno-biologică: descendenţii unor vagabonzi şi hoţi sunt atraşi unii de alţii..Factori care susţin mecanismele crimei 1. indif.motivaţia primară a delincvenţei (M.nevoia de conservare a vieţii speciei ..conştient: sentimente ce nu pot fi mărturisite b. c . în momentul crimei) A. calomnie. se confundă cu tendinţa sau pasiunea a.. tulburat).. de teamă sau mânie. ideologie. specifice (periculoase) şi care generează tensiuni 23 . Factori ataşaţi sit.delictele sexuale c.b – psiho-social: victima a cărei conduită duce la delict (adulter). ... Factori reacţionali (privesc personalit.

homosexualitate (prin contagiune. autism (crimă pasională urmată de suicid). 2. adolescentul fură pt. ierarhie. posibilităţi de şantaj. a se afirma). nevoia de a afirma omnipotenţa colectivă ca un mijloc de a compensa frustrările individuale („ patota”). proiecţia agresiunii ( răzbunare la întâmplare tinerii atacă un magazin pentru că nu au fost primiţi la cinematograful de alături). asociaţia criminală (şef. de frustrare. individul va căuta un mediu specific unde reacţiile sale vor fi admise şi în armonie cu stilul său de viaţă. raţionalizarea) 3. alcoolului). Factori ataşaţi sit. identificarea (tensiunile se lib. c) epidemia criminală: activitate spontană a unei bande. non-specifice (amorfe): depind de gradul maturizarii infracţionale (proiecţia.psihologice care duc la delict: agresivitate det. interpersonale specifice: crima în doi. raţionalizare (elab. asimilând nevoile şi aspiraţiile altui individ sau grup (model criminal). imitaţie. ex. d) situaţia de deţinut: se învaţă tehnici criminale. identificare). Factori ataşaţi situaţiilor mixte (ocazia trebuie căutată dar apare şi un stimul specific personal sau interpersonal): a) – inadaptarea (tensiune între individ şi mediu): dacă nu are sprijin. roluri. organizare. regresiune (individ frustrat cu comport. motivată prin dorinţă de răzbunare. conduite de evadare (vagabondaj la un copil nedorit în familie). primitiv cand e sub infl. auxiliari). identificarea. sublimarea (devierea dorinţei spre noi obiecte fără raporturi aparente cu ea. b) rel. 24 . de argumente justificative).

chiar dacă nu trece la fapte. Atitudinea criminogenă poate fi o trăsătură permanentă sau pasageră în viaţa individului care. 25 . Trecerea la act în infracţiunea de furt: 1) autorul justifica furtul prin injustitia lumii (este convins ca lumea e populată de hoţi). Cohen) Modelul criminogenezei – infracţiunea este o reactie la injustitia suportata .atribuirea celuilalt a infidelitatii şi desconsiderarea sa profundă -asentimentul formulat: actul pare justificat si indispensabil ( faptuitorul are de ales intre sinucidere si omor) . accidentale de injustitie suportata (crimele pasionale). trece printr-un proces de dezangajare afectiva si realizeaza actul pentru salvarea propriului eu. Există două tipuri de delicvenţi : a) cei care vin permanent in contact cu justitia iar maturizarea criminală le-a influentat formarea personalitatii (recidivisti).7 – TRECEREA LA ACT Clasicii au descris trei modele ale trecerii la act : 1) modelul criminogenezei (Etienne de Greeff) 2) modelul drift ( David Matza) 3) modelul antideterminist (A. este caracterizat de un mod gândire pro-infractional. 2) autorul e influentat de atitudinea generala a colectivitatii fata de furt si hoti. Etapele treceri la act in crima pasională : .etapa de criza – individul e sclavul propriilor justificari. b) cei care au reactii paroxistice.

Conţinutul noţiuni de drift : a) subcultura – neaga culpabilitatea. Este cazul tinerilor care nu devin delincvenţi de la început: ei oscilează un timp între conduite corecte şi conduite infracţionale. forta majora. Atitudinile delincventului după trecerea la act sunt revelatoare pentru personalitatea autorului : aceste atitudini permit diagnosticul perticulozitatii sale. Modelul antideterminist . b) utilizarea de catre delincventi a justificarilor legale privind alienarea mentala. 26 .Modelul drift . tânărul va deveni delincvent. respondabilitatea. loialitatea.crima este produsul unei alegeri libere la capătul unui proces de «abandon în derivă către delincvenţă ». alcoolul. c) principiile traditionale ale delincventilor privind onoarea. Componentele situationale au rol de feed-back.delictul se dezvoltă în timp şi etapizat prin tatonări ce pot fi modificate in functie de autor şi de situaşia precriminală. intăreste sentimentul de injustitie. Actiunea infracţională nu apare brusc ci are o istorie iar etapele nu sunt strict ordonate. Dacă influenţele pro-infracţionale vor fi mai puternice. vitalitatea.

b – achizitive (furturi simple sau complice) : prin sugestibilitate .8 . incest. b – actiuni de scurt-circuit (nemotivate): subiectul e incapabil sa adopte o conduita corecta (feedback pozitiv= efectorul si receptorul se stimuleaza reciproc): la debilii mintal – piromani. ranchiunos. Seelig distinge: a – reactiile explozive (acumulari afective care duc la reactii disproportionate. .c – sexuale : precoce. are accese de furie si distructivitate.2 – criminali prin reactii primitive: se razbuna sub imperiul furiei sau urii acumulate (asasinat. nu intelege nuantele. infanticid) - Individul cu caracter epileptic : greoi. atentat la pudoare. dezvolta stari paranoice. – 1 –criminali prin agresivitate: sunt in atare cronica de excitare (tensiune) si explodeaza la cea mai mica ocazie. intelege greu esenta problemei. - Crima utilitară - subiectul e intr-o situatie specifica sau periculoasa din care nu poate scapa decat recurgand la delict (ocazia e deci prezenta) . perseverent). prin Inmagazinarea ranchiunei si complex de inferioritate (incendiere) . incendiere.TIPOLOGIA CRIMELOR Crimele primitive (fără controlul personalitatii) E. lipicios (aderent. cu idei fixe. insistent. lent. monoton . repeta acelasi lucru. vorbeste lent. . Debilul mintal cu reactii antisociale : a – violente: din cauza exasperarii produse de excesul de critica. inclinati spre alcool pentru ca sunt disforici. tenace. frecvent consuma alcool . furturi din magazine . 27 .

agresiunea preventive care descarca potentialul agresiv.delincventul trece printr-o criza .omorul ideologic : privit ca o datorie .infractiunea este unica si indreptata contra unei singure persoane (grup) .avertizari anterioare .3 . criza.. autorul crede ca va instaura justitia in relatiile publice sau private. banii cheltuiti) . .2 . excrocul care fraudează firma la care lucrează.6 – delictul liberator/de aventura: se naste din insatisfactia fata de viata 28 . .tipuri : . . II – dezangajare (un fel de suicid) : ruptura retragere. de structura biopsihologica a persoanei . poate fi urmata de de suicid sau de predare la politie . . ») .faze : consimtire atenuată.1 – omorul pasional : rezulta dintr-un conflict sexual) . . ratiuni ideologice. fapt det. calme social. .exista intotdeauna un sentiment de razbunare (altruism. asentiment formulat.a – omor – pentru o moştenire sau o nouă căsătorie . .situatiile pot fi periculoase obiectiv sau subiectiv. iaristii publica istorii simbolice pentru a ataca regimul.4 . .tipuri principale : . critici asupra unor persoane neinsemnatte si nu asupra celor intr-adevar urâte). dezinteres pentru viitor si viata sa . .delictul profilactic: autorul stie ca face ceva ilegal dar e convins ca astfel un rau mai mare si chiar face bine : eutanasia. e rar in perid. civile). . din generozitate in timpul razb.5 – delictul revendicativ : autorul se erijeaza in aparatorul intr-o afaceri in care nu e direct implicat (din datorie.caracterul periculos rezulta din complexul personalitate – situatie.delictul simbolic: cel care sufera consecintele nu e legat direct de delincvent ( elevul fura creioanele profesorului care seamana cu tatal pe care il ura. reputatia. faze : I – procesul de reducere : amantul ranit revalorizeaza anumite lucruri (eul. minorul care fură bani. . santajul inversat (victima santajeaza autorul). . rol important al tertilor si al unei insulte siplimentare (« picatura…. apar revendicari sub eticheta de dreptate sau chiar razbunare explicita . Crima pseudo-justitiară . procese de compensare) .b – furt – casierul. .par dezinteresate.

natura fenomenelor care genereaza crimele 29 . bande de adulti efemere/permanente. a se pune in valoare prin astfel de conduite (detinut – « daca nu m-am remarcat in bine. noaptea si e complica cu betie.forme : . Clasificarea crimelor dupa numărul de participanţi - - a – crime comise izolat (ideea.- cotidiana.in lumea criminalilor : spargeri.in afara lumii criminalilor (gulerele albe): fraude fiscale. bande de adolescenti. falsuri. . 7 – delictul auto-punitiv sau prin sentiment de culpabilitate (Freud : act justitiar contra sinelui) : masochism. complici) . escroci . exploatarea viciilor. atunci sa ma remarc in rau ») Crima organizată . pregatirea. . executia) b – crime comise in asociere (cu complicitate in aval sau in amonte – instigator) varietati: crime in doi (sot-sotie). c – crime ale multimilor (spontane sau conduse de un lider) trasaturi : rolul sefului. angoasa. plictiseala.scop achizitiv . Sunt comise in banda. coruptie. scandal sau viol.ocazia e cautata ( pregatiri. monotonie.

profesor de drept penal la Universitatea din Neapole. Din această perspectivă se disting : a) infracţiunile coerente (90%) . este primul care consideră cauza initială a crimei ca fiind o predispozitie organica a individului. Elemente constitutive ale periculozităţii 30 .E . Pot fi de două feluri : comportamente întâmplătoare sau decizii bruşte.sunt caracterizate de inegalitatea utilităţii şi a costului (utilitatea e considerara superioară).9 – PERICULOZITATEA DELINCVENŢILOR Specificitatea motivaţei infracţionale Intelegerea motivatiei trebuie sa ia in calcul noţiunile de utilitate şi cost a actului infractional. Costul general (G) al unei infracţiuni include următoarele componente: . b) infracţiunile incoerente.F . înţelegând prin aceasta probabilitatea unui individ de a comite un delict sau capacitatea sa de a comite un act delict de altă gravitate.ele au motivatia dincolo de balanţa utilităţii şi costurilor. El o numeşte temibilitate.costuri energetic . fundamentale. în care costurile sunt mult mai mari decât beneficiile realizate c) infracţiuni aleatorii (10%) .T . de mare risc ale individului ( ca în crima pasională).costul psihologic .P G=a1F+a2T+a3E+a4P (unde “a” este un coeficientul de ponderare) Periculozitatea delincvenţilor Rafaele Garofalo (1851-1934).costuri financiare .costuri temporale .

2) se poate confunda periculozitatea unui comportament dat cu periculozitatea individului 3) atunci când definirea periculozitatii este incredinţată psihiatrilor se crează o asociere intre maladia mintala si periculozitate. recidivistul) 4) capacitate criminală mică. b) ezitari asupra prognosticului de recidivă: declararea starii de periculozitate are ceva pesimist. adaptare la mediu mică (ex. pedofilul. electroencefalograma.a) capacitatea criminala (perversitatea constanta si activa a persoanei si capacitatea de rau pe cere o putem astepta din partea sa). Critici ale teoriei privind periculozitatea : 1) “periculozitatea” este un concept normativ si relativ ce depinde de legislatia fiecarei ţări si de momentul istoric traversat. anamneza. adaptare la mediu mare (ex. criminalul pasionalal) 3) capacitate criminală mare. 31 . b) indicii bio-psiho-sociali: sunt relevati prin anchete în mediul de formare. desi bolnavii mintali nu comit mai multe delicte ca alte persoane. cerşetorii) Evaluarea stării de periculozitate : a) indicii legali : se referă la natura si nrumărul infractiunilor. teste. etc. criminalul in serie). adaptare la mediu mare (ex. b) adaptarea la mediu. chestionare b) statistice – scalele de predictie Dificultăţi pentru expert în a formula concluzia de periculozitate : a) bazele psihosociale pe care se bazeaza diagnosticul sunt încă incerte si el va ezita sa traga o concluzie pe baza unei impresii subiective. care exclude evolutia în bine a individului. tâlharul. Motode de evaluare: a) clinice – interviul. static. 2) capacitate criminală mică. teste proiective. adaptare la mediu mică (ex. Combinand capacitatea criminala cu adaptarea la mediu vom avea patru situaţii : 1) capacitate criminală mare. micii găinari. escrocul.

gelozia (eşecul alegerii partenerului deseori se transformă în eşecul vieţii).500. pericolul concentrărilor umane.peste 60 de ani Cele mai frecvente sinucideri sunt în 28% . 32 . imposibilitatea de a scăpa. Europa şi Asia. infiltrarea violenţei în toate sferele sociale. 18% bărbaţi. 45 – 59 ani. Efectele violenţei individuale – primele succese seduc dar stigmatizează pe cel care o foloseşte. iar restul în ţările bogate.700. Cauzele psihologice şi psihosociale ale comportamentelor violente: eşecul dialogului. Omorurile cele mai multe în s-au înregistrat în Africa şi America.000 morţi violente.000 persoane decedate în războaie.între 30 – 44 ani. 310. 30 – 44 ani. (Sursă – Organizaţia Mondială a Sănătăţii) Discursul contemporan despre violenţă este catastrofic: se vorbeşte despre contagiunea răului.000 sinicideri . 14% bărbaţi. 1.000 s-au înregistrat în ţările sărace.000 de astfel de decese. 815. violenţa cheamă violenţă ceea ce duce la o explozie de brutalitate. Din totalul de 1. dezumanizează.între 45 – 59 ani Pacificul Oriental. conferirea de legitimitate. Sinucideri: 45% . Mediterana Orientală 21% . 15 – 29 ani. determină ură şi repulsie.10 – PROBLEMATICA PSIHOSOCIALĂ A VIOLENŢEI În anul 2000 pe întreaga planetă s-au înregistrat: 520. Omorurile şi sinuciderile pe grupe de vârstă: Omucideri: 19% bărbaţi. anturajul care admite forţa.

4. Creşte justificarea folosirii forţei de către autorităţi. 1981 Efectele violenţei televizate: 1. creşte cu vârsta. VIOLENŢA PAROXISTICĂ Războiul (Sursă: Jean Claude Chesnais „Istoria violenţei”. VIOLENŢA COLECTIVĂ Violenţa cetăţenilor contra puterii Violenţa puterii contra cetăţenilor Terorism Greve Revoluţii Terorism de stat Violenţă în domeniul industriei III. 2. Paris. Credinţele morale devin mai slabe pentru că mediul social nu prezintă reacţii prosociale. Numărul celor care intervin între două persoane agresive scade. Copii vor considera comportamentul agresiv ca un lucru obişnuit şi un mijloc potrivit pentru rezolvarea conflictelor. 33 .CLASIFICĂRI ALE VIOLENŢEI I. Procentul celor care consideră violenţa ca o soluţie potrivită. 3. VIOLENŢA PRIVATĂ Criminală Noncriminală Mortală Omor Asasinat Corporală Sexuală Suicid Accidente Execuţie Lovituri Răniri Violul capitală voluntare II. 5.

: de afaceri). eliberare. atât de atracţie cât şi de ostilitate. reale sau ireale. fapt ce oferă fiecărei părţi un mijloc de coerciţie şi opoziţie împotriva celeilalte. vrăjitoria.Aspecte psihosociale în conflictele interpersonale Este formă de socializare pentru că: a) instituie identitatea partenerilor. serialele TV (pentru că oferă şansa de a plânge). ostilitatea poate fi exprimată liber. Sentimentul de opresiune creşte dacă este suferit în tăcere. 34 . b) conştientizează partenerul neprevilegiat. • • • • • • • • • Dreptul de a ne răzvrăti împotriva tiraniei. Absenţa conflictului într-o relaţie nu poate servi ca indicator pentru stabilitatea acesteia. pe când protestul deschis oferă satisfacţie interioară. În relaţiile în care participanţii sunt profund implicaţi (cu întreaga lor pesonalitate). dar în relaţiile primare există pericolul destrămării relaţiei pentru că sentimentele ostile se acumulează şi se intensifică.. În relaţiile secundare (ex. cu atât mai crescută este investiţia afectivă şi cu atât mai mare tendinţa de a suprima şi de a exprima sentimentele ostile. Conflictele care interesează baza unei relaţii sunt mai intense decât cele care privesc problemele periferice. face viaţa suportabilă alături de persoane insuportabile. lipsei de tact. arbitrarului.. “Supape de siguranţă”: bancurile politice. etc. Cu cât relaţia este mai apropiată. bună dispoziţie. Cooperarea produce dependenţă. vor apărea atât sentimente de dragoste cât şi de ură. duelul (pe vremuri). Aceste supape de siguranţă sunt necesare în structurile sociale rigide pentru indivizii nevrotici şi în situaţia când se acumulează frustrări în familie. toanelor.

Tipuri de criminali in serie : 35 . daca au beneficiat de ingrijire (medicala. psihalogica) la primul act au intrerupt ingrijirea. in general se camufleaza bine in reteaua sociala.reificarea victimei – tratarea victimei ca un lucru. nu are remuscari. . criminal francez – 63 victime declara ca a savarsit crimele in spirit sportiv). rareori actioneaza in grup. .aparenţă fizică – fara particularităţi distincte. . marginali sau solitari. membri ai echipelor electorale). Criterii tipologice : .integrarea socio-profesionala – bine integrati in profesie si familie. rareori sunt şomeri.starea psihica – responsabil si lucid in timpul actelor. nu considera oameni ca persoane ci ca obiecte ce pot fi supuse actelor lor permisive. deseori maltratati de parinti in exces.11 – UCIGAŞII ÎN SERIE Distincţie necesară: Ucigaşi în masă – omoară mai multe persoane intr-un singur act sau prin acte repetate la intervale scurte (prototip : atacul cu bomba) Ucigaşi în serie – săvârsesc de la trei omoruri consecutive în sus. absenta culpabilitatii si a rezonantei afective nu a permis reorganizarea personalitatii. este rece si nu este empatic (criminal rus – 52 victime printre care 10 copii declara ca nu regreta nimic.sexul – majoritatea sunt barbati singuri.antecedente psihiatrice – in copilarie au alarmat adultiiprintr-o agresivitate nemasurata.situatia familiala si copilaria – copilarie dificila. . ingrijitori pentru persoane in vârsta. . . au avut parinţi alcoolici sau membri ai unor grupari satanice. angajati in activitati de binevolat (ingrijitori la spitale.

poate simula un handicap). se consideră un « artist al crimei » . 3) abordarea – este o adevarata opera de seductie ce inspira simpatie si incredere ( face o invitatie politicoasă. documente. lucid. perversiune morală si sexuală. un cadou. sa aibă drept de viata sau de moarte asupra victimei. personalizate. cu sange rece. Fazele modului de operare : 1) pregatiri organizate sistematic – are un adevărat arsenal operational (arme. se simt frustrati daca victima moare prea repede. 2) neorganizat – incapabil sa-si stapaneasca pulsiunile. etc. 3) borderline – actioneaza dezordonat. inventeaza mijloace de tortura complexe. revitalizarea – prin vampirism sau antropofagie pentru a-si ameliora sanatatea sau a se regenera. Tipuri de motivaţii mai frecvente la ucigaşii în serie: 1) căutarea senzatiilor extreme – determinate de fantasme cu caracter pervers. comunică presei sau autoriăţtilor mesaje magalomanice. intelege consecintele actelor sale. aspiră să aibă o putere din ce in ce mai mare. 36 . un animal. actiuni incoerente. poate fi imbracat în uniforma unui politist. căutarea celebrităţii mediatice orgoliu patologic: se admiră pentru propriile calitati supraevaluate. lasa victimele intr-o stare ce inspira oroare. inteligenta mediocră.1) organizat – buna integrare sociala sau cu o situatie ce impune compasiune. cauta senzatii intense care considere ca-i sunt rezervate numai lui. narcisismul patologic îi sustine sentimentul de absoluta suprematie iar suferintele victimei il amuză. 2) 3) 4) 5) 6) aspira la mai mult decat e posibil sau permis . peruci. cauta un complex da senzatii nu numai juisare sexuala. capabil sa-si domine victima. cere ajutor pentru a cauta o strada. cauta senzatii extreme de dominare. alegerea victimei dupa criterii personale. inspira incredere in faza de apropriere de victima. negarea aplicabilitati legilor în cazul lor – individul este constient ca transgreseaza legilor dar considera că acestea au doar o aplicare teoretica. 4) tortura – trateaza victima ca pe un obiect.) 2) pânda – intr-un loc frecventat. manipulare si control.

37 . participa la reconstituiri pe care le consideră adevărate ritualuri. civilizatia imaginii privilegiază efemerul.5) uciderea – e rituala si deseori filmată 6) prelevarea trofeelor si a părtilor de corp pentru a retrăi senzatiile perverse sau pentru a face colectie 7) organizarea scenei crimei – de obicei ca o încăpere funerară sau pentru a asigura anonimatul sau consacrarea mediatica (iau toate actele victimei. desemnate pentru a lupta contra unui « flagel social » . 8) comportamentul în timpul anchetei – se intereseaza de mersul anchetei pentru a cauta senzati perverse. mass-media a devenit un mijloc incitativ al treceri la act prin activarea sentimentelor de omnipotenţă. introduc diverse obiecte in orificiile organismului). cultul eficacităţii si modifica procesul de constructie al identitatii personale. 3) în societatea spectacolului. 2) unii se consideră misionari cu puteri mistice sau intrumente supuse unor forte superioare. spală urmele. Notă : 1) modul de operare rămâne neschimbat in timp.

Modul de intrare in banda este foarte dificil. La inceput banda are mici dimensiuni dar cu timpul structura sa creste. El nu mai ia parte la actiune in mod direct dar controleaza din umbra toata operatiunea.membrii activi . Se rupe contactul intre sefi si indivizi.insatisfactia in legatura cu modul in care sunt conduse operatiunile .12 – ASPECTE PSIHOLOGICE PRIVIND GRUPURILE INFRACŢIONALE Banda este o grupare de indivizi care au ca scop comiterea de infractiuni. Are un sef recunoscut (cel mai inteligent. din cauza succeselor. Importanţa şefului se modifica pe masura ce succesele se acumulează. Killer-ii au aparut initial pentru a pedepsi membrii infideli ( la început au fost gărzi de corp ale şefilor). aceasta tensiune se transmite in lanţ si la grupurile vecine cu care colaborează.auxiliari (tăinuitori. lucru care amplifică si mai mult procesul de distrugere a grupului din din interior. Grupurile infracţionale au o ierarhizare interioara si o specializare a rolurilor. sporesc masurile de securitate si sanctiunile pentru membrii grupului care actioneaza pe cont propriu sau nu respecta procedurile. încep să se remarce indivizii cei mai cruzi. experimentat si abil). Aceste tensiuni sunt nefaste pentru viitorul grupului infracţional.sefi . Odata instalata violenta in interiorul grupului. complici) După o anumită perioadă.diferentierea in gradul de distribuire a sarcinilor periculoase . 38 .modul cum se împarte prada In momentul in care apar tensiuni. Bandele se structurează de obicei pe trei niveluri: . apar tensiuni in interiorul grupului ce pot fi determinate de trei tipuri de motive: .

13 - VIOLENŢA ÎN SPORT
-

Kant: sportul este o datoriea omului faţă de sine, care îi fortifică şi perfecţionează calităţile corporale; Coubertin: sportul este o şcoală a moralităţii care cultivă curajul de a lupta, efortul, solidaritatea şi dezinteresul;

Astăzi
-

sportul de masă este dominat de (ego-bilding narcisic): - căutarea plăcerii - căutarea experienţei de sine - căutarea evaziunii - căutarea emoţiei corporale

- sportul a devenit: - un instrument de apropiere între oameni şi între grupurile sociale; - prin reguli şi tradiţii, canalizează agresivitatea spre efort, scopuri de atins şi concurenţă sănătoasă; - cultura suporterilor e un cadru de referinţă care le influenţează comportamentul; unele popoare dezvoltă o “cultură pozitivă” transformând suporterii în ambasadori ai toleranţei şi spiritului sportiv (Scoţia); - exaltă reuşita socială şi meritocraţia - amplifică mecanismele clasice ale spectacolului: incertitudinea şi identificarea

- Tipuri de sport: - 1 – disciplinar şi moralist (arte marţiale)
- 2 – divertisment(dansuri moderne, volei pe plajă) - 3 – sănătate (aerobic, gimnastică medicală) - 4 – sfidare (automobilism) - Semnificaţia fotbalului 1 – un limbaj înţeles de toţi (“esperanto” sportive şi cultural); 2 – exprimă echilibrul dintre sublimarea violenţei prin competiţie şi socializarea ludică;
39

3 – dramatizează identităţile locale, naţionale şi individuale; 4 – exprimă problemele sociale ale momentului (afirmarea europeană, competiţia cu alt stat) 5 – devine un câmp infracţional când scapă din cercul dreptului şi al legilor (mai ales în ţările autoritare sau foarte ierarhizate, unde predomină opresiunea politică şi economică, unde există revendicări sociale sau ale grupurilor etnice, în zonele cu slabă mobilitate socială) 6 - devine un câmp de securitate când se dispun elemente pentru a salva pacea sportivă, pacea socială şi ordinea publică.

Aspecte negative în sport
→ rivalitatea cluburilor şi naţiunilor → nu mai domneşte justiţia → spectacolul vedetelor (poate fi o formă de alienare) → fascinaţia - performanţei excepţionale - dramatizării - voinţei de putere → a crescut distanţa între cluburi şi public: ∙ spectatorul e văzut doar într-o perspectivă comercială, ca un obiect de consum sau ca un consumator pasiv al spectacolului şi al produselor sale anexe; ∙ acest lucru a determinat o deresponsabilizare a spectatorilor de instituţia sportivă care e percepută ca o entitate abstractă → glorifică “produsele fără defect”: eroii stadioanelor aparţin culturii calităţii tehnice totale (Roky IV); poate transforma atleţii în “maşini aflate sub perfuzie”

Populaţia marilor stadioane
o societate anonimă, cu durată limitată - au o cultură sportivă variabilă - structură: -1 – participanţii la spectacol (jucători, tehnicieni, manageri) - 2 – spectatorii - 3 – cei care îndrumă (plasatorii) - 4 – cei care supraveghează - 5 – cei care înregistrează/comentează evenimentul (jurnalişti)
40

-

“suporterismul” este o mişcare activă de implicare a individului şi puternic încărcată afectiv;

Tipuri de suporteri
- după obiect: 1 – ai echipei naţionale: mai vârstă, mai feminizat, selecţionat economic, autocontrol sporit, nu au spirit colectiv (sunt doar spectatori); 2 – ai cluburilor: se deplasează în masă în teritoriu - după comportament: a – paşnici b – cu risc de violenţă punctuală c – huligani specializaţi în violenţă (nucleul dur) - după gradul de implicare: 1 – suporterul activ (pasionat) 2 – spectatorii pasivi: - atitudinile lor nu sunt determinate de spectacol - venirea lor nu e motivată de pasiuni partizane ci de interese profesionale, simbolice, oportunităţi de întâlnire - vin cu familia, cu prietenii, cu vecinii.

Cauzele violenţei suporterilor
a) b) c) d) e)

– concurenţa grupurilor stimulată de lideri – activarea răzbunării (prin atribuire) – memoria disputelor şi a rezultatelor acestora – forţele de ordine (din stadion şi din afara lui - mercantilismul unor conducători sportivi (Malatesta, Jaccoud, 2002)

Tipuri de violenţă în sport A – după combatanţi:- între suporteri
- între suporteri şi jucători - între suporteri şi forţele de ordine (nu sunt incluse acţiunile beţivilor) B – după caracteristicile violenţelor 1 – violenţe spontane (punctuale): potenţial, majoritatea spectatorilor pot bascula în acest tip de violenţă, funcţie de circumstanţe şi de conjugarea unor factori de risc asociaţi cu reacţii emotive;
41

ei se consideră o elită a suporterilor şi fac din apartenenţa lor la un grup de huligani un mod de viaţă care aduce o plus-valoare identităţii lor sociale.liderii şi cei prezenţi la toate meciurile (nucleul superactiv). .deplasează vizibilitatea spre tribune. . Situaţia actuală privind huliganismul: - este fundat pe tradiţia susţinerii (sprijinului) este deriva extremă a suporterismului reactivează mitul “clasei periculoase” se constată o deplasare a violenţei din interiorul stadioanelor spre exterior.preferă o identitate negativă conferită de apartenenţa lor la un grup care dezvoltă incidente mediatizate. . în cartiere şi oraşe.caracterul planificat al violenţelor e dovedit de incidentele derulate înainte de meci şi de coordonarea acţiunilor prin noile tehnologii de comunicare (GSM.2 – violenţe permanente. 42 .componenţă: . fapt care determină o conexiune între huliganism şi violenţele urbane. rolul de suporteri tinde să fie acaparat de tinerii din cartierele sensibile. lipsa serviciilor de securitate. Huliganii: .extrag o valoare simbolică din actele violente şi din participarea lor la nucleul dur. internet). 3 – catastrofele (prăbuşirea tribunelor.organizate de nucleul dur al suporterilor unui club care încearcă sistematic să înfrunte nucleul dur al clubului rival. organizate (huliganismul): . .caută vizibilitatea şi reputaţia când evenimentul se derulează „pe teritoriul lor”. organizare slabă (puţine case de bilete). . .sunt o „competiţie” paralelă cu întrecerea sportivă. morţi): sunt determinate de infrastructura defectuoasă. . bilete pe piaţa neagră.

număr. .2 .violenţa pentru violenţă III – violenţa ca resursă în dinamica grupului . context actual.1 .liderii violenţi Analiza psihosocială a violenţelor . .o zonă de “pământ al nimănui” . modul cum viaţa socială generează devianţa. repartizare în spaţiu Soluţii la huliganism 1 – condiţia umană trebuie să fie sub semnul auto-controlului.3 .Formele violenţei pe stadioane I .participare la afirmarea identitară .geneză: .o complicitate la fenomenele violente (sub pretextul “liberării controlate a emoţiilor “) .acţiuni direcţionate spre suporteri .b – comprehensivă: . 2 – socializarea implică în mod necesar represiunea. etichetare.2 – provocări şi intimidări II – trecerea la act: . raporturi.forţele de ordine: tip.1 – jocul de-a opoziţia .grupurile de suporteri: anticipează acţiunile forţelor de ordine .a – cauzală: accent pe etiologia violenţei . poliţia nu intervine sau nu reţine pe nimeni iar magistraţii nu aplică legea) 4 – neaplicarea normelor este un vector al violenţei 3 – “blândeţea” conducătorilor de club creează: .violenţa e un proces.2 .2 .violenţa organizată .3 . o construcţie .forme: . voinţa de a fi diferit.contestarea .1 . atribuirea responsabilităţii. 3 – transgresarea normelor este un construct social format în timp (ex.consecinţă: efectul probabil este că această mişcare de “docilizare” să incite o parte a populaţiei să găsească violenţa agreabilă ! Acţiuni preventive în sport Principii: . experienţe partizane trecute.teme: organizare ritualuri.a face să pari violent: .acţiuni direcţionate spre ambianţa cluburilor .implicarea colectivităţilor locale 43 .vechimea suporterilor.1 .

6 – securitatea spectatorilor are prioritate . Modalităţi de prevenire: . infrastructură.însoţirea suporterilor .mese rotunde trimestriale .8 – a lăsa la nivel local autonomia necesară pentru măsuri adecvate. competiţia nu trebuie să genereze un sentiment de excluziune ( în cartierele defavorizate sau la tinerii cu probleme) . Spania “Comisia naţională mixtă de securitate pe stadioane” – Franţa “Comitetul naţional pentru sport şi securitate” – Germania .5 .acţiuni înainte de meci (ore. cazare.antrenarea vedetelor (au rol major) Relaţiile clubului cu suporterii şi cu mediul social 1 – “Carta suporterilor” . controlul spectatorilor prin camere de supraveghere. organizarea caselor de bilete.acţiuni pe termen lung . să stimuleze crearea lor şi să le ofere un loc în sfera gestionării clubului.acţiuni poliţieneşti .acţiuni: . măsuri educative şi sociale.structuri permanente de gestionare a fenomenului “Consiliul naţional contra violenţei în sport” – Anglia.4 . 2 – Responsabilul cu relaţiile cu suporterii şi asociaţiile de fani . . legislaţie.etape: contact → dialog. asupra populaţiei locale . transport. schimb de idei → evaluarea nevoilor şi aşteptărilor → formalizarea contactelor → conceperea cartei care va defini clar drepturile şi obligaţiile.partenariat privind drepturile şi obligaţiile fiecărei părţi .clubul trebuie să valorizeze asociaţiile oficiale de suporteri.7 – echilibru între exigenţele de securitate (cum să se răspundă factorilor reali de risc) şi necesitatea menţinerii caracterului festiv şi convivial al manifestării (raporturi pozitive între oameni în societate) . Măsuri de prevenire: ale poliţiei..rol consultativ pentru suporteri 44 .promovarea dialogului cu cluburile rivale .a întări rolul clubului în mediul social . zile): ambianţă plăcută.o politică a ospitalităţii: structuri de primire specializate.ameliorarea relaţiilor club – suporteri .

susţine politicile sociale. Franţa: în 28 de departamente există „ofiţerul de prevenire a violenţei în sport”.valorizarea eticii în sport. favorizează educaţia şi integrarea tinerilor. Lille Metropole: turnee şcolare de fotbal cu participarea jucătorilor profesionişti. atragerea la şcoală a copiilor cu dificultăţi (aceşti elevi sunt aduşi la şcoală cu autobuzul clubului iar rezultatele lor la învăţătură s-au ameliorat). 45 . loisir la club.promovează sportul în comunităţile defavorizate 3 – Rolul clubului în mediul social . Cehia: dezvoltarea unei noi generaţii de suporteri prin crearea de cluburi de suporteri-juniori (8-12 ani).Leeds United: parteneriat cu Ministerul învăţământului.. promovează respectul altor culturi şi luptă contra rasismului. programe… .numirea unui responsabil cu securitatea din partea suporterilor .oferă informaţii despre bilete. .

saracia rolurilor sociale. noul model social trebuie sa i-a in calcul si criminalitatea care decurge din acest lucru. creste capacitatea de a risca. 3. criminalitatea este o problema globala iar solutiile sunt partiale.spatiu inchis . . sa nu aiba delicventa si ca urmare sa nu existe inchisori. 6. . 5. a fi « nimeni » nu mai deranjeaza.detinutii sunt adusi impotriva vointei lor. sfirsitul iluziei ca o societate poate sa aiba conditii bune. inactivitate prelungita 46 . Ce e mai rău în penitenciar ? 1. 5. 4. 4. 2.siguranta personalului si a fiecarui detinut de ceilalti detinuti. nu exista singuratate morala. planeta traverseaza o perioada contradictorie : marea toleranta fata de comportamentul uman. securitatea inchisorii e asigurata de un anumit tip de relatii interpersonale intre personal si detinuti Coordonatele institutiei penitentiare : .spatiu dihotomic si ierarhic . conditia infraumana se invata. inchisorile actuale si-au pierdut specificitatea 6. functia hoteliera a penitenciarului – te priveaza de responsabilitati. 2.spatiu al autoritatii – interactiuni sunt asimetrice.un camp de forte – tehnici de dominare din partea gardienilor si tehnici de rezistenta din partea detinutilor. 7. descarcari bruste de tensiuni. contagiunea morala. neincrederea si critica fata de institutiile de control social.spatiu al experientelor limita (« omul este condamnat la libertate ») .prima sarcina a unui director de penitenciar . 3. disciplina este importanta. .spatiu penal .14 – NOŢIUNI DE PSIHOLOGIE PENITENCIARĂ Introducere 1.

Specialistul este centrat mai ales pe o anumita problematica.Prima pedeapsa 1. o problema de evolutie sau involutie a personalitatii 3. tanar sau copil. 1945 – existau in SUA 80 .somatizari multiple . 2. Evolutia institutionala nu este posibila fără experti si specialisti. istorică.anularea intimitatii (nu exista refugiu) . impune adaptarea la valori si norme informale. Valoarea timpului trait e diferita la un matur. raportul fata de detinuti fiind de 1 psiholog la 2000 de deţinuţi. comparativă. şocul depunerii : .pedepsele scurte nu sunt o adevarata excludere . Expertul are o viziune de ansamblu.100 de psihologi proveniti din armata.afecteaza capacitatea de supravietuire Evoluţia psihologiei penitenciare Capacitatea de progres a unei insitutii este determinata de numărul specialiştilor pe care ii are. sarcina psihologului in inchisorile americane era de a depista deficientele de inteligenta si de a da un prognostic pentru eliberare.supraaglomerarea -deposedarea de bunuri personale . Intre cele doua razboaie mondiale.pedepsele lungi sunt asemanatoare cu condamnarea la moarte pentru ca ies din constiinta lumii iar sederea in penitenciar se transforma intr-un anumit stil de viata. 1909 – este angajat primul psiholog in penitenciarul din Chicago in “Clinica pentru tinerii delicventi din Chicago” (psihiatru pentru a testa inteligenta) 1913 – In New York la “Reformatorul pentru femei” este angajat un psiholog pentru a identifica detinutele care puteau sa profite de programul de scolarizare si se puteau intoarce in societate fara riscuri. distinctia necesara . 47 .

2. 3. Primul psiholog angajat in Canada a fost in 1955.dificultati de a ajunge in posturi superioare psihologilor 1934 – in SUA se considera ca psihologii desfasurau cinci activitati principale: 1.dificultati de comunicare cu persoanele de nivel inferior . 3.Gluck: ‘mediul penitenciar nu este atractiv pentru psihologi din cauza conditiilor rigide si inflexibile din aceste institutii care devin obstacole pentru dezvoltarea personala si profesionala’. 8.atmosfera de tip militar . In 1960 aveau 7 psihologi iar in 1970 – 50 de psihologi. Tot in 1973 se analizeaza dificultatile de adaptare a psihologilor la conditiile de penitenciar: . In 1973 se hotaraste ca raportul psiholgi – detinuti sa fie de 1 la 150 si de 1 la 40 in penitenciarele spital. 1 este reinsertia sociala si abia apoi custodia. 5. 5. 1938 – in Canada o comisie parlamentara face o ancheta in penitenciare si considera ca obiectivul nr. 7. 4.psihologii aveau ca superiori persoane fara pregatire profesionala deosebita . 4. 6. masurarea inteligentei evaluarea personalitatii redactarea rapoartelor reuniuni cu personalul consiliere individuala evaluare aptitudinala cercetare sarcini administrative 48 . Comisia parlamentara recomanda angajarea de psihologi. administrarea testelor evaluarea si clasificarea detinutilor aplicarea masurilor coercitive cercetare evaluare in vederea eliberarii conditionate 1952 – Corsini si Miller identifica 14 activitati ale psihologilor din mediul carceral: 1. 2.lipsa de autonomie pentru specialist .

1970 – Norton. conferinte.prezentarea unor expuneri in exteriorul penitenciarelor 1956 – Bodemar: “În inchisoare exista o relatie tripartida care opune detinutii. 1971 – Rahn propune inlocuirea modelului medical cu modelul psihologiei industriale. terapie de grup 10. administratia si psihologii. evaluarea si redactarea rapoartelor.evaluare pedagogica 11. consiliere.formarea detinutilor 14. cercetare (inclusiv elaborare de teorii) 49 . analizand activitatea psihologilor o clasifică astfel: 48% din timp le ia administrarea testelor. tratament. 1980 – Asociatia Americana a Psihologilor Corectionali (AAPC) adopta standardele pentru serviciile de psihologie din inchisorile pentru adulti unde sunt definite cele 5 functii specifice rolului de psiholog: formare. 30% din timp activitate corectiva (consiliere. considerandu-i pe detinuti persoane normale.formarea personalului 13. ajutandu-i pe detinuti sa se adapteze matur si eficace la stresul din inchisoare”. 13% din timp le ia formarea personalului. Psihologul are rolul de intermediere intre detinuti si administratie.terapie).9.activitati cu personalul 12. evaluare. 8% anchete si cercetari.

Gheorghe Florian Cunoaşterea modului cum diversele categorii de deţinuţi adulţi îşi motivează infracţiunile. Satu Mare. Acest studiu a fost realizat în anul 2005 în colaborare cu specialişti în probleme umane din 14 unităţi de detenţie subordonate Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor: Aiud. corespondenţa acestora cu situaţia lor socială. Mărgineni. diferenţele calitative dintre diferitele surse de date. se vor putea stabili modalităţi eficace de intervenţie pentru prevenirea viitoare a acestor conduite antisociale. este deosebit de importantă pentru înţelegerea factorilor premergători şi a mecanismelor de justificare utilizate de aceştia Avem în vedere acele infracţiuni care au cea mai mare pondere în totalul celor existente în prezent în penitenciare: omor. trafic de influenţă. Realizând această investigaţie mai mulţi ani la rând. trafic de stupefiante. luare de mită. Bucureşti-Rahova. adecvarea instrumentelor utilizate la obiectivele urmărite. pe această bază. Timişoara. Gherla. caracteristicile fenomenului de atribuire a cauzalităţii în cazul deţinuţilor români. mutaţiile apărute în timp. Poarta Albă.vătămare corporală gravă. De asemenea. Iaşi.Anexa 1 MOTIVAŢIA INFRACŢIONALĂ LA PERSOANELE ADULTE CARE EXECUTĂ PEDEPSE PRIVATIVE DE LIBERTATE Dr. Focşani. abandon de familie. lovituri cauzatoare de moarte. viol. ultraj. Tulcea . violare de domiciliu. furt. infracţiuni privind circulaţia pe drumurile publice. Târgu Mureş. Acest studiu este realizat pentru prima dată în ţara noastră şi are deocamdată doar o valoare exploratorie: el a urmărit să determine dimensiunile problematicii studiate. vom putea releva tipologia motivaţiilor la delincvenţii români. Oradea. Bucureşti-Jilava. proxenetism. tâlhărie. Brăila. METODOLOGIE 50 . înşelăciune. modul cum concep reintegrarea lor socială după liberarea din penitenciar . atitudinea lor faţă de pedepsele primite. deschiderea la dialog a persoanelor deţinute.

o şcoală postliceală sau o facultate. INVESTIGAŢIA DE TEREN Au fost investigaţi 947 de deţinuţi a căror repartizare pe infracţiuni a fost următoarea: 119 – omor.680 de subiecţi).În cele 14 unităţi de detenţie au fost aplicate chestionare special concepute la deţinuţi adulţi care au comis infracţiunile amintite. deţinuţii care au absolvit liceul. educator. Prin „deţinuţi cu nivel de cultură ridicat” s-a înţeles. 91 – viol. 98 – tâlhărie. Chestionarele realizate pentru fiecare infracţiune s-au bazat pe experienţa celor care au lucrat nemijlocit cu aceasta categorie de persoane. S-a ţinut cont de faptul că deseori deţinuţii prezintă incomplet situaţia lor juridică. De aceea. Au fost consemnate aspecte calitative privind motivaţia infracţională reieşite din analiza rechizitoriului precum şi din relatările personalului care lucrează nemijlocit cu deţinuţii cuprinşi în eşantion. au fost notate în detaliu. împrejurările şi motivaţia faptelor comise. Toate răspunsurile oferite de deţinuţi la chestionarele administrate au fost trecute pe o foaie de răspuns iar atunci când relatările lor au fost mai nuanţate decât variantele propuse de noi. 38 – proxenetism. 105 – furt. supraveghetor -. Diferenţele de reprezentare a deţinuţilor de la o infracţiune la alta sunt datorate faptului ca în unele unităţi nu au fost găsiţi deţinuţi care să îndeplinească exigenţele prevăzute sau nu au fost de acord să participe la acest studiu (lotul iniţial prevăzut a fost de 1. modul în 51 . 56 – infracţiuni la legea circulaţiei. astfel încât să putem înţelege justificările infracţionale pentru fiecare subiect investigat. în condiţiile acestui studiu. din mediul urban şi rural. Fiecare tip de chestionar a fost aplicat la deţinuţi recidivişti şi nerecidivişti. 59 – vătămare corporală gravă. 87 – înşelăciune. şef de secţie. rubricile privind motivaţia infracţională reieşită din rechizitoriu şi cea apreciată de personalul care lucrează nemijlocit cu cel în cauză .psiholog. 54 – trafic de stupefiante. au avut o importanţă specială. 44 – abandon de familie. 54 – ultraj. având nivel cultural ridicat şi scăzut. 49 – lovituri cauzatoare de moarte. 25 – trafic de influenţă şi 18 – luare de mită. 50 – violare de domiciliu.

Eforturile de prevenire şi control a criminalităţii nu pot ignora motivele pro-infracţionale specifice unui delincvent sau unei categorii de delincvenţi. a familiilor acestora sau a comunităţilor din care fac parte. de oameni cu lipsuri materiale majore care sau sacrificat pentru familia lor. elaborarea justificărilor infracţionale este un amplu proces de creare a structurilor de auto-legitimare a stilului lor de viaţă. În dosarele de penitenciar ale deţinuţilor investigaţi. 3. în mare. Doar plecând de la aceste mecanisme generatoare de criminalitate. înţelegerea proceselor mentale ale delincventului şi contextul său de viaţă. din punctul lor de vedere. plecând de la cunoaşterea acestora. care duc la decizia de a comite o infracţiune. În lumea condamnaţilor. în final. În cazul recidiviştilor. Instituţia penitenciară este un loc de perspectivă socială care permite o viziune profundă asupra unor procese şi dificultăţi aflate la nivelul indivizilor. se vor putea lua măsurile adecvate pentru a corecta condiţiile de viaţă sau modalităţile de neutralizare utilizate de delincvenţi pentru a-şi justifica modul de viaţă. 4.care ei îşi reprezintă victima şi contribuţia ei la comiterea infracţiunii. sunt de o importanţă practică aparte. uşor de înţeles şi interiorizat. de oameni urmăriţi de ghinion. le asigură imaginea cea mai avantajoasă: de victime. Situaţia de deţinut influenţează răspunsurile date de cei cuprinşi în cadrul unei investigaţii privind motivaţia infracţională. care le diminuează culpabilitatea şi le reface echilibrul sufletesc. noii veniţi găsesc justificări infracţionale gata fabricate. Chiar dacă aspectele generale sunt. cunoscute de cei care se ocupă de controlul şi reducerea acestui fenomen social. am găsit un procent însemnat de rechizitorii care nu conţineau referiri clare la 52 . vor limita dezvoltarea fenomenului infracţional. se vor putea înţelege şi proiecta modalităţi de intervenţie adecvate care. 2. de indivizi de care s-a profitat. etc. Ei analizează instrumentele utilizate şi oferă/aleg răspunsurile care. Ca urmare. de persoane care doar au ripostat la o provocare. convingerile lor infracţionale. CONCLUZII GENERALE 1.

în care trebuie să se găsească o imagine de ansamblu a personalităţii delincventului.motivaţia infracţională. c . modul cum au evaluat reacţia comunităţii faţă de o infracţiune sau alta. 5. oricât de laborios ar fi acest lucru. aceasta 53 . Toate acestea favorizează o cunoaştere de profunzime a lumii delincvenţilor şi a contextelor de viaţă în care s-au format. a contextului în care s-a dezvoltat şi care a făcut posibilă infracţiunea. identificarea adevăratei motivaţii. că au avut o copilărie lipsită de griji şi nu dominată de lipsuri şi rele tratamente. acest lucru va contribui semnificativ la o practică unitară a tuturor instanţelor de judecată. sunt foarte importante pentru cei care se ocupă de executarea pedepsei şi de programele de recuperare socială a deţinuţilor: totul începe cu studierea piesei principale a dosarului . să fie generată adeziunea publicului la aceasta. Acest fapt devine preocupant la cel puţin 3 nivele: a . 6. permite luarea unor măsuri corecte şi eficace atât în cazul unui delincvent cât şi al unei categorii omogene de infracţiuni. Cunoaşterea motivaţiei infracţionale permite înţelegerea criminalităţii din punctul de vedere al celor în cauză : modul cum au perceput lumea în care trăiesc.de asemenea.rechizitoriul.pentru instanţă şi pentru publicul larg este important ca motivaţia actelor comise de cel judecat să fie prezentată integral pentru a arăta baza pe care s-a construit sentinţa şi. indirect. teama sau nu de etichetare.documentele din dosarul penitenciar. că situaţia lor materială era destul de bună la data comiterii infracţiunii. b . că nivelul lor de şcolarizare este deseori ridicat. Un lucru demn de remarcat este faptul că mulţi din deţinuţii chestionaţi au copii. conştiinţa faptului că există sau nu mijloace legale de a le atinge. atribuirea vinei pentru crima comisă sau pentru devenirea lor infracţională. sentimentul că pedeapsa primită e echivalentă cu fapta etc. Studiul realizat de noi arată că trebuie abandonate unele enunţuri (prejudecăţi) despre particularităţile delincvenţilor care nu mai au susţinere în realităţile întâlnite pe teren: avem în vedere faptul că ei provin în procente mari din familii organizate şi nu din cele dezmembrate. importanţa dată nevoilor personale şi ale familiilor lor.

Ca urmare. nerecidivişti dar cu antecedente penale. In baza relaţiilor directe cu deţinuţii şi a perioadei lungi în care le pot cunoaşte problemele personale şi familiale. nu sunt dependenţi de alcool şi nici de droguri. sancţiunea să fie adecvată personalităţii delincventului şi contextului social care au generat sau menţin starea infracţională. gelozia. şi anume. dar ameninţătoare şi enervante.situaţie contrazicând ceea ce s-a considerat o lungă perioadă. vătămare corporală gravă. Majoritatea deţinuţilor investigaţi au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani. victimele sunt percepute ca fiind mai slabe din punct de vedere fizic. personalul din penitenciare surprinde nuanţe de fineţe privind motivaţia lor infracţională. 7. care deseori. 54 . răzbunarea. că familia şi copiii sunt un factor moderator al criminalităţii. 10. 9. recuperarea unor sume de bani. Frecvent deţinuţii afirmă că nu s-au gândit la consecinţele faptei nici în ce-i priveşte . sunt absolvenţi de liceu. 8. sunt necăsătoriţi. la data arestării mulţi din ei nu aveau o ocupaţie. experienţa anterioară are un rol important la recidivişti. în general. diferă de afirmaţiile deţinuţilor dar şi de cele consemnate în rechizitoriu. în aceste infracţiuni. în familie sau înţeles bine cu mama şi afirmă că au fost rareori bătuţi în copilărie . tâlhărie – actul violent are loc. astfel încât. nu s-au găsit elemente particulare deosebite privind situaţiile pre-criminale în care au fost angrenaţi deţinuţii investigaţi: acestea au fost împrejurări banale dar care au căpătat în ochii făptuitorilor semnificaţii aparte – lipsuri materiale. sub aspectul specializării infracţionale şi al cunoaşterii vieţii din penitenciar. concluziile funcţionarilor din unităţile de detenţie invită la investigaţii mai ample înainte de fixarea pedepsei. nici la repercusiunile acesteia asupra victimei. sunt sănătoşi fizic. din familii organizate. În general. fără implicarea unei a treia persoane (care precipită lucrurile şi împinge la agresiune). Ţinând cont de instrumentele utilizate. doar între agresor şi victimă. deşi majoritatea sunt „muncitori calificaţi”. In privinţa infracţiunilor cu violenţă – omor. Desigur. provin din mediul urban. lovitură cauzatoare de moarte.

în rechizitoriu se consemnează ca principale motivaţii „câştigul facil” şi „consumul de alcool”. comparaţia socială (invidia). „tulburări de personalitate”. Infracţiunile care au făcut obiectul studiului nostru nu par a avea o legătură cu condiţiile generale din societate şi nici cu violenţa văzută la televizor ci cu ambianţa imediată de viaţă a delincventului – relaţiile familiale.11. 12. nu este foarte întinsă. Plaja motivaţiilor infracţionale utilizate de deţinuţi precum şi cele regăsite în rechizitorii sau în relatările personalului din penitenciare. posibilitatea de a obţine uşor şi repede bani şi bunuri. „căutarea unui trai uşor” şi „provocarea victimei”. Motivele infracţionale mai frecvent invocate de deţinuţi sunt „lipsurile materiale”. pieton) Sub influenţa alcoolului S-a apărat de victimă Surprins într-o altă infracţiune Din gelozie A fost umilit de victimă Îndemnat de prieteni Probleme financiare sau de proprietate cu victima 9 Victima a apărat altă persoană 10 Răzbunare (sub influenţa alcoolului) 11 A dorit să aplice o „corecţie” Deţinuţi Rechizitoriu Personal penitenciare x x x x x x x x x x x x x x x x x x din x x x x 55 . etc. escaladarea unor conflicte banale. „devalorizarea muncii”. vecinătatea. aşa cum se poate vedea în tabelul următor (nu am trecut şi rubricile de „non-răspuns”. „alt răspuns” sau „nu recunoaşte fapta”): Sursa Motivaţie 1 2 3 4 5 6 7 8 Vina victimei (poliţist. educaţia primită. „apartenenţa la un grup infracţional”. personalul din penitenciare menţionează „aspiraţii exagerate”.

mediul de provenienţă „Unii au prea mult. aventură Educaţie precară. condiţiile atmosferice. am adormit la volan Starea drumului.12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 24 25 26 27 28 29 30 31 32 33 34 35 36 37 38 39 40 41 Pentru bani (câştigaţi uşor) Lipsuri materiale Pentru a trăi mai uşor. Pentru distracţie. altă persoană 56 x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x . alţii au prea puţin” Pentru a cumpăra droguri Pentru a fi respectat. a deveni cineva Pentru a recupera o datorie Tulburări psihice Din invidie Nesocotirea oamenilor şi a legilor (permis suspendat) Apartenenţă la un grup infracţional Din neglijenţă Pentru a achita o datorie Solicitat de cumpărătorii de droguri Pentru a trăi în lux Pentru a ajuta un prieten Victima a cerut mită Legislaţie neclară Exploatarea poziţiei sociale Probleme etice şi deontologice Pentru a obţine un post Aveam puterea de decizie A scăpa de urmărirea penală Contra-serviciu Neatenţia mea (la volan) Teribilism la volan Oboseala.

Conduita deţinuţilor în timpul executării pedepsei. avem convingerea că lucrurile nu stau aşa. îmi îngreunau existenţa 49 Atmosfera din casă 50 Neînţelegeri cu socrii 51 Înşelat de soţie. au fost puşi în dificultate. este relativ bună.în arestul poliţiei sau în penitenciar. Pe baza experienţei noastre. lucru de care au devenit conştienţi spun ei . nu recunoaşte copiii 52 Iubea altă femeie 53 Satisfacerea nevoilor sexuale 54 Din plăcerea de a viola 55 O iubea 56 S-a ascuns de urmăritori (în evadare) 57 Pentru că i se făcea o nedreptate 58 Nu suportă autoritatea (neîncredere în autorităţi) 59 Nu poate justifica Total x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x x 34 x 36 27 13. ci deţinuţii exprimă o părere larg răspândita în lumea închisorilor: de câte ori au fost invitaţi să aducă argumente în acest sens. a unor 57 . se impune necesitatea prezenţei în parchete şi la instanţele de judecată.42 Starea tehnică a vehiculului 43 Necunoaşterea regulilor de circulaţie 44 Vina persoanei care mi-a împrumutat maşina 45 Neînţelegeri cu soţia 46 Dezinteres pentru familie 47 Rea credinţă. orgoliu 48 Voiam să-mi trăiesc viaţa. 14. Având în vedere importanţa identificării ştiinţifice a tipurilor de motivaţie pro-infracţională în fiecare caz investigat şi judecat. O mare parte din deţinuţi consideră pedepsele primite ca fiind aspre comparativ cu faptele comise.

starea civilă: .starea de sănătate: .muncitori necalificaţi.35.3% .necăsătoriţi – 25.30. .35.5% .divorţaţi.5% .5-8 clase .25.cu boli psihice .ocupaţia la data arestării: .53% . .psihologi şi criminologi.25.liceul . .3% sunt dependenţi de alcool iar 2.16.36% .5% de droguri.27% au între 26 si 35 de ani .3% .2% .28. cu copii – 15 % . ar putea orienta modul de anchetare eficace în funcţie de particularităţile lor psihologice.11% .48% .cu afecţiuni medicale .concubinaj.căsătoriţi.6% .3% .au antecedente penale .şcoală profesională .24.3% au între 36 si 45 de ani.5% declară că au şi boli somatice şi mintale. cu copii – 17.studii: . .muncitori calificaţi .27% au peste 46 de ani .fără ocupaţie.vârsta: .specialişti în acest domeniu . ar elabora prognoze privind evoluţia viitoare a acestora în mediul de detenţie sau după liberare. ar putea oferi expertiză în problemele practice cu care se confruntă magistraţii.51.2% . 58 .sănătoşi . Ei ar putea asigura o cunoaştere de profunzime a personalităţii delincvenţilor şi a gradului lor de periculozitate. Deţinuţii condamnaţi pentru „omor” Date semnificative .2% .starea de recidivă: . cu copii – 15% .nerecidivişti .

conflictul a fost neintenţionat în 52% din cazuri iar 58% din deţinuţi afirmă că a fost declanşat de victimă .5% în mediul rural.victimele erau bărbaţi (63%).4%) sau în casa agresorului (23. .6% între 51 şi 60 de ani.4% din cazuri.5 8.4% aveau vârsta între 41 şi 50 de ani. compasiune (23.4% între 26 şi 30 de ani iar 12. 13.5 5 1. cunoscuţi anterior (78%) şi cu care aveau relaţii bune (52%) deşi nu erau rude (73%). . viol) Din gelozie A fost umilit de victimă Îndemnat de prieteni Probleme financiare sau de proprietate cu victima Deţinuţi Rechizitoriu Personal din % % penitenciar % 34.8 8.5%). aceasta fiind percepută ca mai slabă fizic (47%) dar ameninţătoare (37.5%).3% din condamnaţi.. -după comiterea faptei. 70% din deţinuţi au regretat iar faţă de familia victimei resimt ruşine (39.5 0.7%) sau sa predat poliţiei ( 30.3%).repartizarea pe vârste a victimelor arată că 24.7 16 34.după împrejurări. .2%).8 29.4 7. fapta a fost comisă în spaţiul public (34.8%) şi enervantă (20. -pedeapsa primită e considerată mai grea decât fapta comisă de 61.autorul a recunoscut infracţiunea doar după identificare (43.4 1. .5%) sau indiferenţă (24.3 4. .5 8. Motivaţia condamnaţilor pentru “omor” Sursă Tipuri de motivaţie Provocat de victimă Conflict sub influenţa alcoolului S-a apărat de victimă A fost surprins într-o altă infracţiune (furt.5%).6 1.familia de origine este organizată în 82. -vinovat principal de infracţiune este considerată victima (37%) iar deţinutul însuşi doar în procent de 34. .5 5 2.73% au comis fapta singuri iar 60.5%.7 1 2 3 4 5 6 7 8 59 .4%). în casa victimei (29.

din cauza geloziei sau la îndemnul prietenilor. pe consumul de alcool (în procent mult mai mic decât cel afirmat de deţinuţi).7 3. O menţiune fac pentru procentele mari în care nu sunt menţionate motivele infracţiunilor comise: 38% în rechizitorii şi 50% la personalul din penitenciare.3 3. personalul din penitenciar insistă asupra conflictului apărut între agresor şi victimă fără a considera că victima l-a provocat pe asasin. rechizitoriul pune accentul pe conflictul dintre cei doi.4 7. dar aduce şi elemente trecute sub tăcere de făptaşi: surprinderea în timpul comiterii altei infracţiuni sau faptul că victima luase apărarea altei persoane.7 100 Există diferenţe semnificative între cele trei surse de date privind motivaţia infracţională: toate categoriile de deţinuţii explică omorul în principal prin faptul că au fost provocaţi.7 4. au fost sub influenţa alcoolului.7 8.4 1. la care mai adaugă şi alte explicaţii privind faptul că au fost agresaţi sau umiliţi de victimă.8 0.9 Victima a apărat altă persoană 10 Răzbunare sub influenţa alcoolului 11 A dorit să aplice o „corecţie” 12 Alt răspuns 13 Nu recunoaşte fapta 14 Nu poate justifica fapta 15 Lipsă rechizitoriu 16 Non-răspuns (nespecificat) 17 Total 3. Deţinuţii condamnaţi pentru “lovituri cauzatoare de moarte” 60 .5 38 100 1.3 100 4.2 0.8 49.3 2.

- Motivaţia condamnaţilor pentru “lovituri cauzatoare de moarte” 61 .6%).3% nu aveau nici o ocupaţie . ziua (57%) şi mai ales în zilele lucrătoare (71%) .14.3% sunt nerecidivişti iar 47% au antecedente penale.7%). victimele erau persoane mature.8%).5%. cei mai mulţi sunt necăsătoriţi (34. din familii organizate (79.8% erau muncitori necalificaţi iar 18. dependenţa de alcool este destul de frecventă (22. nu a existat o intenţie vădită de a comite agresiunea (63. după starea de recidivă.3%. deţinutul cunoştea victima de mai mult timp (81.6%). în cei care au 5-8 clase (30 %). după comiterea faptei. urmând cei căsătoriţi care au copii – 16.3% declară acest lucru) deşi înainte de aceasta victima li s-a părut ameninţătoare (30. fapta a fost comisă fără a fi ajutat de cineva (87. la data arestării. şcoală profesională (28.5%) deşi erau. deţinuţii declară că au fost disperaţi (28.6%) şi liceu (24. 44. mai slabe. provin din mediul rural (59%).6%). faţă de familia victimei resimt ruşine (51%) şi compasiune (32.5%).7%). în copilărie au fost rareori bătuţi (51%) sau niciodată (34.7%) . au considerat că au făcut o nedreptate (26.5%).4% lucrau în agricultură.7%) şi afirmă că s-au înţeles cel mai bine cu mama (57%). cu vârsta cuprinsă între 36 şi 50 de ani (42. din punct de vedere fizic. condamnaţii se grupează.6%) dar erau rude doar în procent de 26.8%).5%) şi regretă deznodământul (79.Date semnificative intervalul de vârstă cel mai bine reprezentat este 26-35 de ani (38. 14. mai ales bărbaţi (73. 65. în ordine. după studii.3% şi cei care trăiesc în concubinaj şi au copii .6%) şi enervantă (30.8%) urmând deţinuţii de peste 46 de ani ( 34.4%) iar 43% declară că au o afecţiune medicală.6%). deţinuţii investigaţi consideră că victimele au declanşat conflictul (75. după starea civilă.

1 5 Din răzbunare 2 6 Probleme financiare sau de 2 4.2 10. Sursă Deţinuţii condamnaţi pentru “vătămare corporală gravă” 62 . în conflictul apărut între cei doi şi în mai mică măsură în consumul de alcool (doar 10% din cazuri). că erau sub influenţa alcoolului (22. putem trage anumite concluzii: . umilirea lor de către victimă . afirmă că au fost provocaţi de victimă (47%). .6 3 Pentru a se apăra de victimă 10.6 49 11 Lipsă rechizitoriu 6. efortul de a se apăra de agresiunea victimei şi recuperarea unor bani sau bunuri . explicaţia trecerii la act este găsită.2 12 Total 100 100 100 Analizând procentele din tabelul de mai sus. în jumătate din cazuri.autorii infracţiunilor de lovituri cauzatoare de moarte.2 32.2 4 A fost umilit de victimă 4. . personalul nu poate preciza motivaţia infracţională iar o treime din rechizitorii nu fac referire la acest aspect.2 4 2 10 Non-răspuns (nespecificat) 28.în rechizitoriile consultate.deţinuţii foarte tineri (18-21 ani) şi cu nivel de instruire scăzut (1-4 clase).5 59.Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din Tipuri de motive penitenciar % 1 Provocat de victimă 45 2 Conflict sub influenţa alcoolului 24.2 proprietate cu victima 7 Surprins într-o altă infracţiune 2 2 2 8 Nu poate justifica 2 9 Alt răspuns 8. consideră că ceea ce a condus la deznodământul fatal a fost.personalul din penitenciar consideră drept cauze principale conflictul.2%). în jumătate din cazuri.%) şi au fost forţaţi să se apere de aceasta (10. în principal. .

intervalul de vârstă cel mai bine reprezentat este cel de 26-35 de ani (42. ziua şi noaptea în procente egale şi mai ales în zilele lucrătoare.3%). 26-30 de ani (17%) şi 41-50 de ani (15.2%).7% nu aveau nici o ocupaţie.Date semnificative . după încetarea agresiunii.condamnaţii consideră că vinovat de eveniment a fost victima (50. că au făcut dreptate (20.3%) a fost declanşat de victimă în 59. .8%).8%) sau fără intenţie (37. teamă (15.o treime din deţinuţi se declară “indiferenţi” atât faţă de victimă cât şi faţă de familia acestuia. . aceşti deţinuţi se repartizează în două grupe principale: 42.3%. conflictul spontan (45. . 20% din cei intervievaţi nu recunosc nici acum fapta comisă. .starea de sănătate era bună pentru 73% din deţinuţii investigaţi deşi 22% recunosc că sunt dependenţi de alcool. deţinutul (25.3%) sau le-a fost teamă (15. 34% erau muncitori calificaţi.5% sunt căsătoriţi şi au copii iar 20. 6. . 5% lucrau în agricultură. furie (20. din familii organizate (73%).6%). victima a generat la deţinut enervare (22%).8%).3%).3%). . .după starea civilă. . s-au înţeles bine cu mama (54.3%).4%) .6%) sau nemulţumire (13.6%) . Motivaţia condamnaţilor pentru „vătămare corporală gravă” 63 . 83% din victime erau cunoscute de agresor dinainte de agresiune şi aveau relaţii bune cu aceasta.după studii.majoritatea au comis fapta singuri (61%).7% au şcoală profesională. .4%) sau persoanele din anturaj (13.8% erau elevi sau studenţi.6% s-au prezentat la poliţie de bună voie).din spusele deţinuţiilor. şi un sfert din ei au fost deseori bătuţi în copilărie. de deţinut (17%) sau de o altă persoană -15.cred că pedeapsa primită este mai grea decât fapta (67.jumătate din deţinuţi au recunoscut fapta după identificare (doar 18.4% au 5-8 clase iar 23.deţinuţii afirmă că au considerat că au făcut o nedreptate (20%). aveau vârsta de 31-35 de ani (20.două treimi din deţinuţi sunt nerecidivişti şi 51% au antecedente penale. 30. .3% trăiesc în concubinaj şi au copii.la data arestării 40.victimele au fost mai ales bărbaţi (78%). 34% sunt necăsătoriţi.3% din cazuri. de asemenea. . .provin din mediul rural (56%). .

4 44 Tota l 100 100 100 Surse Observăm în tabelul de mai sus discrepanţe majore între ce declară deţinuţii şi ceea ce au ajuns să cunoască personalul din penitenciarele în care aceştia îşi execută pedeapsa: deţinuţii motivează fapta prin provocarea de către victimă (45.7 Non-răspuns (nespecificat) 52.7 proprietate cu victima Gelozia 5.5 Răzbunare (sub influenţa 5. de regulă.7%).2 Îndemnat de prieteni 8.1 3.7 Nu poate justifica 8.7 Lipsă rechizitoriu 10.2%).4 A fost umilit de victimă 1.2 1.1 3.7 Nu recunoaşte 1.4 alcoolului) Probleme financiare sau de 5.1 Surprins în altă infracţiune 10.4 Alt răspuns 1.7 Conflict sub influenţa 8.6 alcoolului Pentru a se apăra de victimă 10. prin nevoia de a se apăra (10. Menţionăm.5%) în timp ce personalul corecţional consideră ca ceea ce explică trecerea la act a fost conflictul şi faptul că deţinutul a fost surprins în timpul săvârşirii altei infracţiuni.5 30.1 1. procentele mari în care . în rechizitoriu. de asemenea.2%) sau prin presiunea grupului de prieteni (8.2 5.1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % din Tipuri de motivaţie penitenciar % Provocat de victimă 45. furt sau viol (10. nu se fac referiri precise la motivaţia infracţională dar şi cele în care personalul din penitenciare nu se pronunţă referitor la cazurile investigate de noi. 64 .6 35.

din familii organizate (75. pedeapsa primită e apreciată ca fiind prea aspră de 80. teamă (16. sentimentele deţinuţilor faţă de victimă au fost diverse: că o pot domina (28. nemulţumire (7. fapta a fost comisă mai ales în mediul urban (73.6% din condamnaţi.5% din cazuri. victimele erau bărbaţi din care 70% necunoscuţi înainte.4%). după comiterea faptei. au o stare de sănătate bună (70.Deţinuţii condamnaţi pentru „tâlhărie” Date semnificative - - - - mai mult de jumătate din deţinuţi (52%) au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani.4%) şi 18-21 de ani (18. că au făcut o nedreptate (15. victima era percepută ca fiind mai slabă (47%).8%). satisfacţie (18.4%).5%) sau mai puternică (22. provin din mediul urban (57%). panică (10. 37.6%) şi şcoală profesională (19. că au comis o greşeală (20.4%). fapta a fost spontană în 75. au încercat să ascundă fapta (18.5%). după studii.4%).4%) .5%). 31.6% medie şi doar 29. urmând intervalul 22-25 (20.4% nu recunosc fapta de care sunt acuzaţi. iar 20.5%).4%).4%) nu sunt dependenţi de alcool şi nici de droguri.5%). în 75.5%).5%).2%).6%). au recunoscut după identificare (50%).2%). deţinuţii afirmă că au resimţit teamă (24.6% din ei nu s-au gândit la consecinţele faptei asupra victimei.2%). în spaţiul public (75. liceu (27. cei mai mulţi deţinuţi sunt necăsătoriţi (54%) sau trăiesc în concubinaj şi au copii (25.2%).5%) şi de condiţie modestă (73.3%). enervare (8. predomină cei cu 5-8 clase (38. dezamăgire (8. fizic.1%). 77. egală ca forţă (26.6% precară. în zilele lucrătoare (76.5% din cazuri iar 55% din deţinuţi afirmă că au luat în considerare posibilitatea de a nu fi descoperiţi. după starea civilă. Motivaţia condamnaţilor pentru “tâlhărie” 65 . înainte de comiterea faptei. furie (6%). după consumarea faptei deţinuţii s-au predat poliţiei (9.3%).8% din deţinuţii apreciază că aveau o situaţie materială bună. deţinuţii investigaţi sunt recidivişti în proporţie de 51% iar 59% din ei au antecedente penale.

educaţia precară şi.7 4.motivele invocate mai frecvent de deţinuţi sunt.7 40 1.7 1 1 35 6.1 8. lipsurile materiale.7 5.în rechizitoriu se menţionează mai des faptul că deţinuţi au urmărit un câştig uşor sau lipsurile materiale. aventură Educaţie precară “Unii au prea mult.9 1.3 18. influenţa prietenilor.5 19.7 100 din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 . consumul de alcool.4 13. consumul de alcool.3 7. provocarea de către victimă şi căutarea unui trai mai uşor.8 6. în sfârşit. lipsurile materiale. . în ordine.9 1 1.2 2. îndemnul prietenilor.9 6. .Surse Tip de motivaţie Câştig uşor Lipsuri materiale Sub influenţa alcoolului Influenţa prietenilor Provocat de victimă Pentru a trăi mai uşor A avea bani pentru distracţie.personalul din penitenciar are în vedere ca motive principale: câştigul uşor.4 7.9 100 19 12.6 15. alţii prea puţin” Pentru a cumpăra droguri Pentru a fi respectat de ceilalţi Din răzbunare Pentru a recupera o datorie Tulburări psihice Nu poate justifica Nu recunoaşte fapta Lipsă rechizitoriu Nu rezultă (nespecificat) Alt răspuns Non-răspuns Total Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % penitenciar % 20. 66 . căutarea banilor pentru distracţie şi aventură.2 1 100 26.2 2 2 2 2 4.9 1.

6%).6%). după studii. după spusele deţinuţilor.6%). o femeie (17%) sau o instituţie 14. sunt sănătoşi fizic şi psihic (53. 67 . întrebaţi ce au simţit faţă de victimă. victima (în cazul persoanelor) nu era cunoscută înainte de furt (64. victima fiind un bărbat (59%).2%). din familii organizate (64.5%. ei au declarat: 18% .3.8% nu aveau nici o ocupaţie.5%) iar situaţia lor materială era bună (28. considerăm totuşi că procentul infracţiunilor pregătite din timp este totuşi mai mare. infracţiunea a fost spontană în 51. deţinuţii afirmă că au crescut în familii modeste (68. 44.4% din cazuri şi pregătită în 30. mare parte din deţinuţi se considera vinovaţi de fapta comisă (71. 18% trăiesc în concubinaj şi au copii iar 13.4%) deşi doar jumătate din ei (52.8%) şi nu era rudă cu deţinutul (95. infracţiunea a fost comisă împreună cu alţii în 51. 15.2%) şi precară în 35.8% erau muncitori calificaţi. pedeapsa e considerată mai grea de 53.3% sunt căsătoriţi şi au. nu sunt dependenţi de alcool sau droguri.8%).5% . medie (36. comparativ cu infracţiunea.4%.Deţinuţii condamnaţi pentru infracţiunea de „furt” Date semnificative - - - - - cei mai mulţi au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani (41%). 41% .5%). 4. in mediul urban (67. de asemenea copii.6%).milă.3%) au luat în considerare situaţia că ar putea fi prinşi. jumătate din deţinuţi sunt recidivişti dar numărul celor cu antecedente penale este de 70. urmând cei de 22-25 de ani (23.4%) şi liceu (30.4%) consideră că au greşit. la data arestării. doar 9.5% din acestea.7% erau şomeri.3% din deţinuţi şi doar 40% din aceştia o apreciază ca fiind pe măsura faptei.2% .5% s-au gândit la consecinţele infracţiunii asupra victimei . având în vedere că mai mult de jumătate din cei investigaţi (54.ruşine. sărace (20%) şi bogate (10. deţinuţii se repartizează mai frecvent în doua grupe: 5-8 clase (31. provin preponderent din mediul urban (56. 9.2%). jumătate din deţinuţi sunt necăsătoriţi (48.nimic. 27.8%).regret.2% din cazuri.3%).

pe dorinţa de a duce un trai mai uşor.7 5.9 1 2.9 100 12.6 1. .5 3.în rechizitoriu se accentuează faptul că delincvenţii au urmărit în primul rând un câştig uşor (mai ales la recidivişti – 30% si la cei din mediul rural – 32.9 1 2.6%) şi abia pe locul secund apar lipsurile materiale la tinerii de 26-35 de ani 68 .2 26.2 14.8 16 100 15.deţinuţii pun accent pe lipsurile materiale.9 2.9 2.3 10.Motivaţia condamnaţilor pentru “furt” Surse Tip de motivaţie Lipsuri materiale Câştig uşor Pentru a trăi mai uşor A avea bani pentru distracţie. aventură Sub influenţa alcoolului (drogului) Influenţat de prieteni Mediu de provenienţă.8 6.7 15. educaţie precară Pentru a cumpăra droguri Pentru a se răzbuna Din invidie „Unii au prea mult.7 39 1.9 6.4 19 7.7 4.9 3.7 1 1 35 6.7 100 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 Observam diferenţe majore între cele trei surse de date în ce priveşte motivaţia infracţională: .9 1. alţii prea puţin” Victima îmi datora bani Tulburări psihice Nu poate justifica Alt răspuns Lipsa rechizitoriu Nu rezulta (nespecificat) Non-răspuns Total Deţinuţi Rechizitoriu Personal din % % penitenciar% 26.8 2.

5%) şi în mediul urban (80.6%) şi precară doar în 13.9%.20. starea civilă : căsătoriţi. 56. 69 .37. starea de recidivă: recidivişti .5% au probleme medicale de sănătate sau/şi psihiatrice (4. medie (35. dar 42. din familii organizate (83.6%). deţinuţii afirmă că fapta a fost comisă din neglijenţă (33.3%. educaţia precară.25. lipsuri materiale. 36-45 de ani . necăsătoriţi .27. deţinuţii nu sunt dependenţi de alcool sau droguri. 10.6%). stabilind următoarea ierarhie: câştig uşor (la persoanele necăsătorite – 20%).33. cu copii .9%) şi spontană în 25. cu copii . ocupaţia deţinuţilor la data arestării: 30.6% erau muncitori calificaţi.6%).9%).8% erau tehnicieni şi maiştri. victimele au fost: instituţii (34. divorţaţi.4% nu s-au gândit la consecinţele faptei lor asupra victimei.- (32.24%.3% . bărbaţi (35.5%) .3% din cazuri.5%.31%. că a fost pregătită din timp (29.7%.3%). 26-35 de ani . deţinuţii consideră că înainte de a comite infracţiunea.6%) şi femei (12.2% din cazuri sau modest (65.34.47%. şcoală profesională . Deţinuţii condamnaţi pentru „înşelăciune” Date semnificative - - - - - vârsta : peste 46 de ani .6% si la condamnaţii care provin din mediul urban – 27%).3% erau patroni sau directori de firme.8% din cazuri. consumul de alcool. 6. studii: liceu . influenţa grupului de prieteni. au fost convinşi că nu vor fi descoperiţi (62%) iar 64. cu un nivel ridicat de bunăstare în 17. facultate .16%.6%.5%).5%). 16% erau şomeri sau fără ocupaţie.3% provin din mediul urban. 62% au antecedente penale. nevoia de bani pentru distracţie. fapta a fost comisă cel mai frecvent singur (65. situaţia lor materială era bună (50. personalul din penitenciare lărgeşte plaja motivaţională. 8% aveau ocupaţii intelectuale.

7 Total 100 100 100 Surse 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 70 .8 Lipsa rechizitoriu 9.8 Pentru a trăi mai uşor 24 Lipsuri materiale 17.1 „Unii au prea mult.4 aventură Răzbunare 3..3 3.pedeapsa primită e apreciată ca fiind mai grea decât fapta comisă de 77% din deţinuţi.3 26.4 Nesocotirea oamenilor şi a 3.3 3.4 legilor Sub influenţa alcoolului 2.4 2.3 9.2 1.9 5.5 35. Motivaţia condamnaţilor pentru „înşelăciune” Deţinuţi Rechizitoriu Personal din % % penitenciare Tipuri de motive % Bani câştigaţi uşor 25.6 Alt răspuns 2. 3.1 infracţional Din neglijenţă 1.2 Nu poate justifica 13.4 puţin” Pentru a recupera o datorie 2.3 Îndemnat de prieteni 1 2.3 Tulburări psihice 2.2 Nu rezulta (nespecificat) 23 34.1 Pentru a fi respectat de alţii 1 Pentru a achita o datorie 1 Nu recunoaşte fapta 27.1 A avea bani pentru distracţie. alţii prea 3.4 1.2 Non-răspuns 6.3 Apartenenţa la un grup 1.

31. personalul din penitenciare o apreciază ca fiind egal distribuită între deţinuţii proveniţi din oraşe şi cei din mediul rural.7% . posibilitatea însuşirii ilegale a unor bani pentru 22. din familii organizate în care au existat relaţii bune .4% din cei proveniţi din mediul urban). 13% erau dependenţi de alcool şi 42. din toţi deţinuţii investigaţi.8% din deţinuţi. 3. la 19-21 de ani 16. în 57.elevi/studenţi.6% afirmă că trăiau exclusiv din vânzarea drogurilor iar 31. studiile acestora sunt ridicate : 33.7% iar la 22-25 de ani 13% . 9% .3% din cei căsătoriţi şi care au copii. au o stare bună de sănătate (74%).6% . provin din mediul urban (70. şi cei care trăiesc în concubinaj şi au copii (13%) . 5. ocupaţiile predominante ale traficanţilor de droguri erau : 26% .6% de droguri . 5.muncitori calificaţi. prima dată au consumat droguri la vârsta de 15-18 ani 27.3% .3% au între 26 şi 35 de ani iar 20. jumatate din deţinuţii investigaţi sunt necăsătoriţi. 71 .facultate .în general. 61% din deţinuţi sunt nerecidivisti dar 48% au antecedente penale . 13% . În ce priveşte dorinţa de câştig uşor. traficanţii de droguri au vârsta mai mare decât consumatorii: - - 46.6% la cei din mediul rural.Există o discrepanţă majoră între motivaţia infracţională expusă de deţinuţi ( căutarea unui trai mai uşor – mai pregnant la absolvenţii de liceu şi lipsurile materiale) şi motivaţia reţinută în rechizitoriu şi în aprecierile personalului din penitenciare .liceu.şcoală postliceală.patroni de firme . la data arestării.bani câştigaţi uşor ( 33.4%). urmând în ordinea frecvenţei cei căsătoriţi şi care au copii (24%).4% au peste 36 de ani.4% din cazuri acest lucru a avut loc în grup . Deţinuţii condamnaţi pentru „trafic de stupefiante” Date semnificative .5% nu aveau nici o ocupaţie .

2%).4%. aceste persoane proveneau din familii foarte bogate (14. la îndemnul prietenilor – 20. în viziunea deţinuţilor motivele pentru care cumpărătorii consumau droguri erau: dorinţa de distracţie şi aventură – 24%. prin etalarea mărfii (1. cumpărătorii erau recrutaţi dintre sau prin intermediul prietenilor (50%). referitor la frecvenţa consumului de droguri. fiind preferate cele ieftine de sinteză ( 33. întâlnirea având loc într-un loc public (59%). drogurile vândute erau aduse din străinătate (65%).- - - - - consumul este motivat astfel : curiozitate . între 26-35 de ani (18.8 14. în casa cumpărătorului (13%) sau la locuinţa deţinutului (11%) .6%. 24% că era des iar 11% uneori .3% injectabile.7 1. aventură Lipsuri materiale La îndemnul prietenilor Solicitat de cumpărători Pentru a deveni cineva Pentru a trăi în lux Deţinuţi Rechizitoriu Personal din % % penitenciare % 16.44. pentru că este la modă – 5.7%. pentru că nu sunt înţeleşi de ceilalţi – 5.6%.8 9. pentru a deveni mai puternici – 3.6 14.7% .9%) .7%.5%.5%) şi între 18 şi 21 de ani – 16. la petreceri. curiozitatea – 18.9 3. pentru a arată că e puternic – 2% . pentru a se simţi bine – 18.8 1 2 3 4 5 6 7 8 9 72 . 20% afirmă că era foarte des.5%. 28% care se inhalează şi 20% care se prizează) . bogate (35%) sau modeste (22%) . cel mai frecvent. Motivaţia condamnaţilor pentru « trafic de stupefiante » Surse Tipuri de motivaţie Pentru bani Apartenenţa la un infracţional Pentru a cumpăra droguri Pentru distractie.7%).2 4. persoanele care cumpărau droguri aveau vârsta cuprinsă între 22 şi 25 de ani (22.2 11 11 13 24.7 45 grup 35 20. în baruri sau discoteci (5.8%). pentru că sunt îndemnaţi de prieteni – 3.4%. cumpărătorii veneau direct la dealer (74%).

cu copii – 11% .ocupaţia la data arestării : directori – 22.6 5. Deţinuţii condamnaţi pentru « luare de mită » Date semnificative . .8% sunt nerecidivişti iar 22.7% au urmat şcoli postliceale iar 11% au terminat liceul .4%. apartenenţa la un grup infracţional constituit şi cumpararea drogurilor pentru propria utilizare.10 11 12 13 14 15 16 17 Pentru a ajuta un prieten Pentru a trăi mai uşor Nu a ştiut că transportă droguri Nu rezultă (nespecificat) Lipsă rechizitoriu Nu recunoaşte fapta Alt răspuns Total 3. concubinaj. din familii organizate .6 3. necăsătoriţi – 16.8% au între 26 si 35 de ani . relaţiile de prietenie. 16. figurează pe primele locuri .starea de recidivă : 77. cu copii – 44. .6%.9% au peste 46 de ani. gestionari – 16.7 2 100 18.starea civilă : căsătoriţi.7%.studii : jumătate au studii universitare. deţinuţii accentuează lipsurile materiale. În schimb.7% au între 36 si 45 de ani iar 27.7%.9 100 Datele privind motivaţia infracţională rezultate din rechizitorii şi cele recoltate de la personalul din penitenciare. muncitori – 16. recidivisti sau a celor proveniti din mediul urban) şi achizitionarea drogurilor pentru consum personal. funcţionari publici – 5.5 1. . administratori – 5.6 100 29.7 3.2%. efortul de a deveni « cineva » (mai ales in cazul detinutilor necasatoriti.6%.2% au antecedente penale .două treimi provin din mediul urban.7%. 73 . medici – 5. 16. diferă destul de mult de cele furnizate de deţinuţi : interesul pentru bani.vârsta : 38.7 5. militari – 11%. .6% . .

7 17.7 100 din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 Chiar dacă există unele nuanţe.deţinuţii investigaţi afirmă că înainte de a comite fapta situaţia lor materială era bună (61%). lux Câstig uşor.2 12. Motivaţia condamnaţilor pentru “luare de mită » Surse Tipuri de motivaţie Pentru bani.pedeapsa primită e considerată severă de 61% din condamnaţi.6 11. la toate cele 3 surse de date.2 5.2 100 72.6 61 11.2 11.1 16. găsim aceeaşi motivaţie : banii şi exploatarea poziţiei sociale.deşi jumătate din deţinuţi afirmă că fapta a fost spontană.7 12.7%) şi instigatorilor (11%) . .1 5. anturajului (16. 74 .deţinuţii se consideră vinovaţi de infracţiune (33.3%).6 16.4 17. medie (27.. .7 100 5. urmând apoi atribuirea vinovaţiei altor persoane – victimei (27.8%).8%) sau precară (11%) . în aceeaşi proporţie credeau că nu vor fi descoperiţi . . foloase materiale Pentru a trăi mai uşor Victima a cerut Lipsuri materiale Pentru a ajuta un prieten Legislaţie neclară Exploatarea poziţiei sociale Indemnat de prieteni Probleme deontologice şi etice Nu recunoaşte (înscenare) Nu rezultă (nespecificat) Total Deţinuţi Rechizitoriu Personalul % % penitenciar % 23.

.3%.5%) sau medii (34.2% erau muncitori zilieri şi 10.2% sunt divorţaţi şi au copii .prostituţia e o meserie ca toate celelalte 63. .2%.13.8% au între 36 şi 45 de ani 31. .doar jumătate din deţinuţi se consideră vinovaţi (55. iar la data arestării 63. .2% afirmă că au fost înşelaţi în dragoste .63.40% au organizat activitatea de proxenetism împreună cu alţii.3%).6%.3%) sau erau recomandaţi de un client mai vechi (26. . .8%) sau au fost cumpărate de alt proxenet.3%).clienţii erau.63. care veneau singure (28.9% sunt căsătoriţi şi au copii . studii : . necunoscuţi dar persoane cu venituri mari (39.28.28.8%. mai ales în mediul urban 76.9% au între 5 şi 8 clase . .jumătate din deţinuţii acestei categorii sunt nerecidivişti dar 68.starea civilă: .Deţinuţii condamnaţi pentru « proxenetism » Date semnificative vârsta : 36.4% au antecedente penale.6% au între 26 şi 35 de ani . . erau abordaţi pe stradă (26.9%).8%. - 75 . clienţii erau de vârste diferite dar mai frecvent cei de 26-35 de ani. din mediul urban 71%.rolul femeii e de a satisface plăcerile bărbatului 52.întâlnirile aveau loc la domiciliul clientului (26. .femeia are dreptul să facă ce doreşte cu corpul ei 86. . în casa proxenetului (21%) sau într-o casă special amenajată (21%). 13.21% au terminat o şcoală postliceală .5% consideră pedeapsa primită ca mai aspră decât fapta şi argumentează acest lucru prin comparaţia cu alte fapte sau prin faptul că fetele îşi ofereau singure serviciile.21% sunt absolvenţi de liceu .23.5% lucrau în agricultură. în general.7% nu sunt căsătoriţi .8% trăiesc în concubinaj şi au copii .3%).15.provin din familii organizate 86.pentru un proxenet lucrau în jur de 3-5 fete care şi-au oferit singure serviciile (65.2%).deţinuţii condamnaţi pentru proxenetism mai cred că: .2% nu aveau un loc de muncă.

9 100 5.8 28. . după studii.7 100 2.9 2. 24% sunt absolvenţi de facultate iar 36% au liceul.6 grup 7. 24% sunt divorţaţi şi au copii 12% trăiesc în concubinaj şi au copii . .1 73.Motivaţia condamnaţilor pentru “proxenetism » Sursă Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % penitenciare % 71.9 7.64% sunt nerecidivişti dar 52% au antecedente penale .9 7.provin din mediul urban (52%).3 5.6 7. starea civilă : 44% sunt căsătoriţi şi au copii.9 2.8 100 din Tipuri de motive 1 Sursă de bani 2 Lipsuri materiale 3 Pentru a trăi mai uşor 4 La îndemnul prietenilor 5 Apartenenţă la infracţional 6 Pentru a fi respectat de ceilalţi (a ieşi în evidenţă) 7 Nu recunoaşte 8 Nu poate justifica 9 Non-răspuns 10 Total Deţinuţii condamnaţi pentru “trafic de influenţă » Date semnificative aceşti condamnaţi au o vârstă înaintată : 48% au peste 46 de ani iar 32% au între 36 şi 45 de ani. 44% aveau funcţii de conducere .8 15.3 15. - 76 . lucrau în sectorul privat (68%).8 44.

40% s-au temut iar 16% au simţit că au devenit vulnerabili .fapta a fost realizată într-o instituţie (36%) iar cel « influenţat » era bărbat (72%) .după comiterea faptei. . Motivaţia condamnaţilor pentru “trafic de influenţă » Surse Tipuri de motivaţie Pentru bani.. .pedeapsa este considerat[ mai grea decât fapta în 88% din cazuri. lux Pentru a ajuta un prieten Pentru a obţine un post Lipsuri materiale Pentru a fi respectat de alţii Aveam puterea de decizie Pentru a scăpa de urmărirea penală Pentru un trai mai bun Din răzbunare Tulburări psihice Contra-serviciu Nu recunoaşte fapta Nu rezultă (nespecificat) Lipsă rechizitoriu Alt răspuns Non-răspuns Total Deţinuţi Rechizitoriu Personal % % penitenciare % 36 12 8 8 36 100 52 24 4 4 8 8 100 24 32 4 4 4 8 16 8 100 din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 77 .

6%) . . agricultori 14.6%).53.9%.6% V-VIII clase .28.vârsta: 32% au vârsta cuprinsă între 26 şi 35 de ani 30.7% recunosc că sunt dependenţi de alcool deşi la data ultimei infractiuni 46. 5-10 ani pentru 7% iar 41% aveau o experienţă de peste 10 ani . .55.după infracţiune 44.35.5% sunt căsătoriţi şi au copii 17.provin din familii organizate (78. fără ocupaţie sau şomeri 19. 55.accidentul s-a soldat cu răniţi în 10.3% sunt necăsătoriţi.3% în mediul rural .3% au fugit de la locul faptei . 2-5 ani pentru 23. .9% trăiesc în concubinaj şi au copii 14. sunt muncitori 21.4% din cei chestionati recunosc că au fost sub influenţa alcoolului . 78 .4% au domiciliul în mediul rural .17. .starea civilă : 37. cu morţi în 1.8% şi cu pagube materiale în 28.3% .4% au vârsta peste 46 de ani.4% din subiecţi mai fuseseră sanctionaţi în baza legislaţiei rutiere . restul nu aveau carnet (19.2% .4%.studii: şcoală profesională .experienţa de conducere a vehiculului era de un an pentru 8.Deţinuţii condamnaţi circulaţiei » Date semnificative pentru « infracţiuni la legea . doar 41% aveau carnet iar 3.doar 10. . .la data comiterii infractiunii.4% între 36 şi 45 de ani 21.9% din deţinuţi. . . .6% îl aveau suspendat .7% liceul .6% din deţinutţ au aşteptat la locul accidentului iar 14.7% din cazurile investigate.7%.6% .6% din infracţiuni s-au produs în mediul urban şi 39.

8 23.8 1.3 5.6 100 Rechizitoriu % 5.2 100 Personal din penitenciare % 1. a adormit la volan Starea drumului Starea tehnică a vehiculului Necunoaşterea regulilor de circulaţie Condiţiile atmosferice Vina persoanei care i-a împrumutat maşina Nu avea permis Vehiculul era furat Vina victimei Alt participant la trafic Nu poate justifica Alt răspuns Non-răspuns (nespecificat) Total Deţinuţi % 64.3 5.6 100 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 79 .8 19.3 3.3 5.1 5.6 1.4 1.4 7.8 19.8 1.4 28.3 1.8 3.6 1.8 1.6 21.Motivaţia condamnaţilor pentru “infracţiuni la legea circulaţiei” Surse Tipuri de motivaţie “Este vina mea” (neatenţie) Teribilism la volan Am consumat alcool Permis suspendat Influenţa prietenilor Atitudinea poliţistului Oboseala.8 1.9 1.8 14.8 1.6 3.8 28.6 8.1 7.

8% din recidivişti în timp ce nerecidiviştii recunosc acest lucru în proporţie de 27. locuiesc în mediul rural (63%) şi provin din familii organizate (70. 16. pentru a fi în rândul lumii (11%).5% au peste 46 de ani 24% au vârsta între 26 şi 35 de ani studii : 29.6%) .9% au vârsta cuprinsă între 36 şi 45 de ani 31.4%).8%. 5. pentru a fi mai bine îngrijit (5.7% au antecedente penale .6% din cazuri şi proaste în 37% din cazuri . ocupaţia : muncitori calificaţi – 32. urmănd cei cu vârsta peste 46 de ani . deţinuţii apreciază că relaţiile cu soţia erau bune în 55.Deţinuţii cu vârsta de 36-45 de ani oferă cel mai mare procent de recunoaştere a faptului că sunt singurii vinovaţi de fapta comisă 70%.50%.4% din deţinuţi aveau 1 copil.6%).8% starea de recidivă : 46.7% aveau mai mult de 4 copii.8% au absolvit liceul.7% aveau 3 copii. pentru a se putea cuminţi (2%) .7% şi cei de 26-35 de ani . 56% din cei din mediul rural afirmă că sunt singurii vinovaţi ai celor întâmplate în timp ce persoanele din mediul urban îşi recunosc vina doar în procent de 44%. relaţiile cu copiii erau bune (83. Deţinuţii condamnaţi pentru “abandon de familie » Date semnificative - - - vârsta : 38. 22.3%) . 29.4%) dar în care tatăl consuma alcool (37%) sau chiar amândoi părinţii (5.6%). în procent semnificativ.3%). înainte de abandon. Faptul că au consumat alcool e recunoscut doar de 15. Din punctul de vedere al mediului de provenienţă. la presiunea altora (5.8% muncitori necalificaţi – 26% agricultori – 16.2% aveau 2 copii. 44.6% aveau 4 copii iar 3. pentru că soţia a rămas însărcinată (9.66. 80 .3% sunt recidivişti dar 66. deţinuţii s-au căsătorit din dragoste (44.6% aveau o şcoală profesională iar 26% aveau V-VIII clase .

6 Dezinteres pentru 22. 1.7 “Pentru a se răzbuna”. pe ei înşişi în 26% din cazuri.7%).9 Lipsuri materiale 10.9 1. socrii în 14.7% din cei chestionaţi.7 “Voiam să-mi trăiesc 3.3 “Nu a fost căsătorit” 5.6 Tulburări psihice 14. faţă de copii au simţit dragoste (74%) sau milă (16. ură (13%) .6%).2 1.- - deţinuţii consideră în procent de 31. etc.3 13 9. motivând acest lucru prin faptul că copiii nu sunt ai lor (5.8% cazuri.8 5.6% din situaţii .9 1.9 din orgoliu Neînţelegeri cu socrii 1.2 22.8 existenţa” Atmosfera din casă 3.8 3. pedeapsa primită e considerată mai grea decât fapta de către 66. deţinuţii declară că înainte de abandon au simţit faţă de soţie dragoste (31.8 Educaţie precară 3.6%).5%).5% soţia vinovată de situaţia creată.9 Nu recunoaşte copiii 1.8 viaţa” “Îmi îngreunau 3.9 Iubea altă femeie 1. milă (13%).7 “Căsătorie forţată” 3.9 familie Rea credinţă 22. proprii părinţi în 5. pe ambii în 13% din cazuri. Motivaţia condamnaţilor pentru “abandon de familie » Surse Deţinuţi Rechizitoriu Personal Tipuri de motive % % penitenciar % Neînţelegeri cu soţia 54.9 Înşelat de soţie 1.7% din deţinuţi declară că s-au gândit la consecinţele faptei lor asupra soţiei şi copiilor . 53. nu e singurul responsabil de tot ce s-a întâmplat (3.9 81 din 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 . indiferenţă (29. că nu s-a ţinut cont de anumite circumstanţe atenuante (2%).7%) .

5 100 7. 24.9%).15.3% . la nerecidivişti (55.9% concubinaj. cu copii .starea de recidivă: 48.25.17 18 19 20 21 22 Nu poate justifica Alt răspuns Nu recunoaşte Non-răspuns Lipsă rechizitoriu Total 3. . Deţinuţi condamnaţi pentru « viol » Date semnificative în mod neaşteptat. 4. - 82 .ocupaţia la data arestării : 27.7 11 100 17.3% din toţi deţinuţii investigaţi afirmă că au fost abuzaţi sexual în copilărie.starea civilă: .4% din cazuri şi doar 3. personalul din penitenciare.39.4% recidivişti.6 8.V-VIII clase . .8% provin din mediul rural .liceu .3% .5% erau pensionari.6% au peste 46 de ani .studii: . deţinuţii condamnaţi pentru viol au o vârstă destul de înaintată: 45% au între 36 şi 45 de ani iar 17.4% căsătoriţi.25. .şcoală profesională .7 13 100 Analiza atentă a datelor mai relevă câteva aspecte interesante: „neinţelegerile cu soţia” apare mai frecvent la deţinuţii cu vârsta cuprinsă între 36 şi 45 de ani (la 66. 8.familia de origine este organizată în 71.8% lucrau în domeniul serviciilor.4 1.6% necăsătoriţi . la care.29. adaugă “imaturitatea afectivă” în cei priveşte pe condamnaţii din mediul urban. la cei care au doar un copil şi la deţinuţii care provin din mediul rural (52.9 14. găsim la aceste categorii de deţinuţi consemnate ca motivaţii mai ales “reaua credinţă” şi “dezinteresul faţă de familie”.2%).53.2% erau patroni de firme.20. cu copii .7% din cei de aceeaşi vârstă).8 3.7% .4% erau militari. În rechizitoriu. .

1 8 Din plăcerea de a viola 5.8 24.1 83 Surse din .5 5.aproximativ jumătate din deţinuţi (45%) recunosc că au fost înşelaţi de o femeie dar nu oferă explicaţii privind cauzele.6% apreciază că nu poate fi vorba de un viol în cazul că fostul prieten sau iubit obligă o femeie să aibă raporturi sexuale cu el (procentul creşte la 67% când este vorba de soţ). în casa agresorului (14. procentele cele mai mari le regăsim la cele de 15-18 ani (23%).4% cred că nu e nevoie ca un bărbat să fie curtenitor cu femeile. se consideră buni parteneri de sex..victima era cunoscută dinainte în două treimi din situaţii (în 14. Motivaţia condamnaţilor pentru “viol” Deţinuţi Rechizitoriu Personal Tipuri de motive % % penitenciare % 1 Sub influenţa alcoolului 33 31. 37.5 9 Educaţie precară 4.4 3. . la 11-14 ani (17.7 7 Pentru a se distra 5. apreciem interesant de remarcat faptul că doar 53. . 67% cred că femeile sunt responsabile pentru viol din cauza modului cum se îmbracă şi cum se poartă.4 3.3 11 Din gelozie 1.3 1. 51.3% din cazuri relaţiile fiind de rudenie).3 10 O iubea 4. .7 2.la aceşti deţinuţi găsim o serie de idei eronate care explică în mare măsură fapta comisă: 49.7 6 Tulburări psihice 1.2 4 Din răzbunare 5.2%).5% consideră că rolul femeii este de a satisface plăcerile bărbatului.8 30.6%).5%).2 sexuale 3 Provocat de victimă 18.8 5 La îndemnul prietenilor 7.în ce priveşte vârsta victimelor.2%) şi la femeile de peste 41 de ani (13.fapta a fost comisă în spaţiul public (50. în casa victimei (23%).3%) sau la un prieten comun (11%).8% din deţinuţii care au comis violuri.5 8. .1 7. la 19-21 de ani (13.5 3.8 31.8 sau drogului 2 Satisfacerea nevoilor 9.

16% sunt agricultori. medie (44%) şi precară doar în 22% din cazuri. 42% din deţinuţi declară că au regretat.provin mai ales din mediul rural (58%). iar 34% afirmă că nu au simţit nimic deosebit.12 Nu consideră fapta o infracţiune 13 Nu recunoaşte 14 Nu poate justifica fapta 15 Non-răspuns 16 Total 19. deţinuţii apreciază că situaţia lor materială înainte de infracţiune era bună (34%).starea civilă : 28% sunt necăsătoriţi 22% sunt căsătoriţi şi au copii 22% trăiesc în concubinaj şi au copii . 20% au absolvit o şcoală profesională iar 18% au terminat liceul .victima era dinainte cunoscută pentru 78% din detinuti iar în 22% din cazuri erau chiar rude.infracţiunea a fost comisă în mediul rural (70%). . .starea de recidivă: 52% sunt recidivişti şi 64% au antecedente penale.după comiterea infracţiunii. .8 1. familia de origine a fost organizată în 80% din cazuri.1 100 4. au acţionat singuri (64%). .4 11 3.40% sunt muncitori necalificaţi. .58% din cei chestionaţi nu s-au gândit că vor fi descoperiţi iar 74% nu au luat în calcul consecinţele faptei lor asupra victimei.studii : 40% au V-VIII clase. 28% nu au nici o ocupaţie. .3 1. .1 100 Deţinuţi condamnaţi pentru « violare de domiciliu » Date semnificative vârsta : 42% au 26-35 de ani iar 30% au 36-45 de ani. 84 .8 100 8. . .pedeapsa primită e considerată de 76% din deţinuţi ca mai grea decât fapta comisă .

Motivaţia condamnaţilor pentru “violare de domiciliu” Surse Deţinuţi Tipuri de motive % Sub influenţa alcoolului 26 Pentru a recupera bani 18 Din răzbunare 14 Pentru uşurinţa de a câştiga bani Lipsuri materiale 8 Pentru a se distra 6 Din invidie 6 Educaţie precară Pentru a obţine anumite bunuri materiale Tulburări psihice Neînţelegeri mostenire Pentru a se ascunde de urmăritori (a evada) Conflict cu victima Din gelozie 2 Pentru a cumpăra droguri 2 Influenţat de prieteni Nu poate justifica fapta 6 Alt răspuns 12 Nu recunoaşte fapta Nu rezultă (nespecificat) Lipsă rechizitoriu Non-răspuns Total 100 Rechizitoriu Personal din % penitenciare % 12 8 4 6 12 6 6 4 2 2 2 20 16 16 100 6 6 6 2 2 14 2 28 18 100 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 19 20 21 22 23 85 .

4%). bărbaţi (92.deţinuţii declară că în timpul comiterii faptei au simţit că fac un act de dreptate (35.2%).Se impun anumite precizări privind motivaţia infractională: « alcoolul » apare mai frecvent ca o scuză la condamnaţii cu vârsta de 2635 de ani.familia de origine a fost organizată în 68.3% din deţinuţi se cred vinovaţi de fapta comisă. 5.8% erau muncitori calificaţi. de regulă.5% din cazuri şi avea domiciliul în mediul urban (57.3% lucrau în agricultură. 15% muncitori necalificaţi.7%).7% magistraţi.8%). 9. au fost nervoşi (16.20. 48% nu aveau nici o ocupaţie. .27. La toate acestea. personalul de penitenciare adaugă impulsivitatea şi carenţele educaţionale.liceu . .7%.victimele au fost. s-au temut (20. 9. pe nevoia de răzbunare. .4% apreciază că prietenii a avut rolul determinant. 31.4% .5% dau vina pe victimă iar 7. 86 .şcoală profesională . . comisă singur (77. 24% au avut un sentiment de teamă iar 11% au fost satisfăcuţi.29.8%).trăiesc în concubinaj şi au copii.vârsta: 44.4%).studii: .6% necăsătoriţi .16. .3%) şi localizată la nivelul străzii (57. . aceştia fiind 74% poliţişti.6%). mai ales în mediul urban (59.6%).14.3% din deţinuţi declară că au considerat că au făcut o greşeală.4% au între 36 şi 45 de ani.ocupaţia la data arestării: 16. « răzbunarea » la cei de 36-45 de ani iar « recuperarea unor sume de bani » la cei de 22-25 de ani.4%).starea de recidivă: 59.8% erau dependenţi de alcool.fapta a fost spontană (92. satisfacţie (14. În ce priveste nivelul de şcolarizare.starea civilă: .4% au 26-35 de ani iar 20.căsătoriţi şi au copii .3% funcţionari publici.3% sunt recidivişti. .24% . 3. Deţinuţi condamnaţi pentru « ultraj » Date semnificative . cei cu 5-8 clase insistă pe faptul ca victima le datora bani iar cei cu şcoală profesională.46. . 46. . .V-VIII clase 37% .8% .6% jandarmi. -după consumarea infracţiunii.

6 alcoolului (în bar) Surprins în timp ce fura 7.7 18.3 Sub influenţa alcoolului 20.7 Educaţie precară 3. nesupunure la legitimare) Conflict sub influenta 16..4 Din răzbunare 3.8 (neîncredere în autorităţi.9 prestigiu) Pentru a se ascunde de 1.2 Total 100 100 100 Surse 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 CONCLUZII FINALE 1.4 La îndemnul prietenilor 5.9 1.9 urmăritori ( a evada) Alt răspuns 9.81.5 16.7 Pentru a se impune (pentru 1. Continuarea acestei investigaţii în anii următori se impune pentru a avea o imagine amplă asupra modului în care delincvenţii români 87 .5% din cei investigaţi apreciază pedeapsa primită ca fiind mai grea decât fapta săvârşită.3 1.9 Non-răspuns 37 57.4 24 (drogului) Pentru că i se făcea o 3.5 nedreptate Nu suportă autoritatea 7. Motivaţia condamnaţilor pentru “ultraj” Deţinuţi Rechizitoriu Personal din Tipuri de motive % % penitenciare % Provocat de victimă 59.9 1.

jandarmerie. de exemplu.distingerea. psihiatri. urgenţe la nivel de intervenţie. 2. şi anumite infracţiuni în special precum şi gradul de încredere/neîncredere în certitudinea pedepsei. pentru fiecare delincvent. analize de profunzime şi prognoze privind evoluţia conduitei lor funcţie de capacitatea criminală identificată. dacă se poate vorbi de o „ucenicie infracţională”). evoluţii neaşteptate. îşi reprezintă reacţiile comunităţii faţă de criminalitate în general.relevarea categoriilor de delincvenţi din punctul de vedere al poziţiei faţă de crimă. Parchetul General.cauzele reale ale renunţării la delincvenţă în cazul recidiviştilor.precizarea în detaliu a relaţiilor care se stabilesc între infractor şi victimă înainte.a. ş. criminologi.justifică infracţiunile comise şi modificările acestora în timp. cel puţin pentru deţinuţii cu fapte de o gravitate deosebită din toată ţara. în timpul şi după consumarea crimei. cazuri deosebite. precum: . etc. 3. a motivelor exogene („oferite” de grupul de apartenenţă) şi a celor endogene (trăsăturile sale de personalitate. poliţie.rolul (ponderea) experienţei penitenciare în geneza recidivei: învăţarea unor tehnici infracţionale.).modul în care. . Considerăm util înfiinţarea în cadrul Administraţiei Naţionale a Penitenciarelor a unui serviciu (centru) de evaluare a personalităţii deţinuţilor. Împreună cu specialişti din alte institutuţii. În acest fel.a.-. educaţia primită.momentul şi împrejurările de viaţă când au început să comită infracţiuni ( existenţa pragului delincvenţial. este nevoie de înfiinţarea unui „Observator al criminalităţii” unde să fie centralizate toate datele aflate în prezent la diverse instituţii: Ministerul Justiţiei. . sociologi. precocitatea traiectoriei delincvente. . intrarea într-un grup infracţional constituit. măsuri de prevenire eficace.evaluarea gradului de maturizare infracţională. amplificarea convingerilor infracţionale. în componenţa căruia să fie psihologi. spitale de urgenţă. structură. . pompieri. diferitele categorii de delincvenţi. schimbarea concepţiei despre viaţă. „executant” sau „iniţiator”. . ş. În acest context vor trebui aduse anumite completări instrumentelor utilizate pentru a releva aspecte de profunzime. . acest serviciu ar putea realiza. etc. pe baza datelor analizate în mod ştiinţific. Pentru o bună cunoaştere a stării infracţionale din România dinamică în timp şi spaţiu. . vor putea fi formulate în timp util măsuri de intervenţie adecvate realităţilor 88 .

ca un decalaj între numărul de paturi şi cel de deţinuţi. creşterea gravităţii infracţiunilor comise. înăsprirea pedepselor date de judecători. fenomen care continuă şi astăzi.noastre sociale.„Cauzele principale ale supraaglomerării se află în afara sistemului penitenciar şi deci nu pot fi rezolvate de acesta“. înţeleasă simplist . a ordonat ca toţi infractorii prinşi să fie de urgenţă depuşi în unităţile existente. Toate acestea nu vor putea fi însă realizate fără un Institut Naţional de Criminologie în structura Ministerului Justiţiei. Autorii studiului afirmă de la început: . România avea pe atunci 80 de locuri de detenţie iar după aplicarea decretului au mai rămas doar 16 (cele 6 centre de reeducare a minorilor au fost desfiinţate în totalitate). introducerea unor noi infracţiuni în legislaţia penală. Anexa 2 Penitenciarele supraaglomerate Cel mai mediatizat aspect al închisorilor româneşti actuale este supraaglomerarea. amplificarea numărului de infracţiuni legate de droguri. Acest fenomen are o istorie care începe în luna mai 1977. Personalul unităţilor desfiinţate a fost trecut în economie iar patrimoniul acestor închisori transferat la alte instituţii civile sau militare.000 de persoane încarcerate. În 1999 un grup de experţi au realizat pentru Consiliul Europei un studiu asupra aglomerării închisorilor şi inflaţiei populaţiei carcerale. informat de evenimentele din ţară. Concluziile lor au stat la baza Recomandării (99) 22 a Consiliului de Miniştri către Statele membre ale Consiliului Europei privind supraaglomerarea închisorilor şi creşterea populaţiei carcerale. 89 . adică în cele 16! Astfel a început supraaglomerarea unităţilor de penitenciare. Vara care a urmat a fost foarte „fierbinte“ din cauza ratei foarte mari de creştere a criminalităţii: în şedinţa Comitetului Politic Executiv din 4 noiembrie 1977 Ceauşescu.motive care acţionează diferit în ţările europene: creşterea delincvenţei juvenile şi a celei produse de străini sau imigranţi. cu ocazia acordării de către Ceauşescu a unui mare decret de graţiere şi amnistie de care au beneficiat aproximativ 40. .

prin supraaglomerare se înţeleg de obicei două situaţii: existenţa prea multor deţinuţi în comparaţie cu populaţia ţării respective sau numărul de locuri disponibile (densitate carcerală). recreere.altele prin facilitarea liberării condiţionate. 90 . Efectele supraaglomerării : • • • • • a) la nivelul deţinuţilor ample nemulţumiri faţă de calitatea serviciilor la care au dreptul (hrănire. Sunti afectate aspecte esenţiale pentru funcţionalitatea penitenciarului: .altele prin excluderea din închisori a alcoolicilor sau a celor care au refuzat să-şi satisfacă serviciul militar. . sport etc. educative şi sportive. Există diferenţe de la o ţară la alta : .. ceea ce produce plictiseală.).unele ţări menţin un număr scăzut de deţinuţi prin graţieri şi amnistii.derularea programelor culturale. . de la o anumită intensitate se transformă în nevroză. creşte sentimentul de monotonie. agresiunile între deţinuţi şi autoagresiunile. asistenţă medicală. condiţiile de viaţă ale acestora sunt afectate vizibil de acest lucru iar administrarea întregii activităţi de către manageri se desfăşoară cu mari dificultăţi. cresc actele de indisciplină. Definitie : un penitenciar este supraaglomerat atunci când a fost depăşită capacitatea de cazare a deţinuţilor. creşte contrabanda între deţinuţi cu toate consecinţele care decurg din aceasta.starea de igienă generală a unităţii. . .calitatea hrănirii. ceea ce înseamnă că fiecare deţinut are un spaţiu insuficient.protecţia deţinuţilor şi a personalului.calitatea asistenţei medicale şi . . . care. cresc solicitările de asistenţă medicală şi nemulţumirile deţinuţilor în cazul în care nu li se acordă.modul cum se asigură securitatea.

tipul relaţiilor stabilite între personal şi deţinuţi (relaxate sau tensionate).volumul de muncă suprasolicită personalul. 91 . evadări.• promiscuitatea favorizează contaminarea şi corupţia deţinuţilor şi sterilizează orice efort de prevenire a recidivei1. • mulţi membri ai personalului doresc să se transfere în alte unităţi.calitatea amenajărilor destinate securităţii închisorii. . . L’Harmatton. . • sunt frecvente situaţiile în care personalul munceşte suplimentar. cazarmament. ceea ce impune anchete.stricta ierarhizare a personalului (centralizare excesivă). • prevenirea frământărilor în masa deţinuţilor – refuzuri în masă de a munci sau de a mânca. – absorb mare parte din timpul comenzii unităţii. c) la nivel managerial: • actul de conducere se desfăşoară greu. Paris. stabilirea responsabilităţilor etc.depărtarea sau apropierea condiţiilor materiale de standardul prevăzut . .compoziţia etnică a masei de deţinuţi.durata medie a pedepselor executate de deţinuţi.abundenţa ordinelor care suprasolicită personalul . • condiţiile fizice ale detenţiei se deteriorează vizibil de la o lună la alta. La reinsertion sociale des detenus. • apar plângeri frecvente privind condiţiile concrete de muncă din închisoare. . . • personalul păstrează cu greu disciplina în rândul deţinuţilor. Factori care diferenţiază în plus sau în minus efectele supraaglomerării : . 1 P. . .inactivitatea deţinuţilor. pag. sinucideri etc. b) la nivelul personalului .procentul de timp în care deţinuţii îşi petrec timpul în afara celulelor. • creşte numărul de conflicte între personal şi deţinuţi.numărul condamnaţilor raportat la numărul de paturi. 2000. instalaţii). . evaluări. M Mbanzoulou.202.vechimea construcţiei penitenciarului . • sporesc pagubele la toate articolele (veselă.

voci. supraaglomerarea atinge maximul efectelor sale. Aspecte importante pentru înţelegerea dimensiunilor organizaţionale ale supraaglomerării: . teamă. . . . . depresie). . . .incompetenţa interpersonală a cadrelor sau deţinuţilor.structura de conducere (centralizată sau descentralizată). afectând toate structurile umane şi instituţionale. 92 . .timpul de când durează starea de aglomerare2.suprafaţa prevăzută prin proiect pentru fiecare deţinut. .creşterea numărului de obiecte personale la care au dreptul deţinuţii.sentimentul de incomodare reciprocă. Psihologic supraaglomerarea este trăită ca un sentiment de îngrămădire : . . spaţiu de viaţă şi de a prevedea .compoziţia etnică a masei de deţinuţi.anularea relaţiilor ierarhice în grupul de deţinuţi . 2 Autorii consideră că în aproximativ 4 ani şi jumătate din momentul declanşării sale.. priviri care incomodează.numărul şi sexul celor încarceraţi.imposibilitatea de a controla evenimentele.conduitele celorlalţi sunt etichetate cu severitate.creşterea stimulării prin mirosuri. . Concluziile unui studiu privind „Tehnica conducerii închisorilor aglomerate“. .gradul de securitate şi vechimea instituţiei. la cererea Instituitului Corecţional Naţional al Departamentului de Justiţie din Statele Unite.abundă sentimentele negative (mânie. realizat în ianuarie 1989 de George M şi Camelia G – specialişti la Institutul de Justiţie şi Criminalistică din South Salem – New York.numărul deţinuţilor care ispăşesc pedepse pentru omor. .pierderea libertăţii de mişcare.diminuează toleranţa în relaţiile interpersonale.durata aglomerării.

cresc furturile şi actele de violenţă între deţinuţi . .întocmirea rapoartelor disciplinare.deţinuţii sunt mai numeroşi .deţinuţii se simt afectaţi în drepturile pe care le au .În ordine.îmbolnăviri ale deţinuţilor. 3 .munca suplimentară. 6 .detinutii considera că stau în condiţii care sunt „o pedeapsă crudă şi inumană“. .drogurile.pedepsele multora dintre ei sunt de lungă durată. 4 . 5 . 93 . . .scade abilitatea personalului de a menţine ordinea şi liniştea. 2 . . .personalul intră în concediu medical sau doreşte să părăsească sistemul .inactivitatea deţinuţilor atinge cote maxime. Directorii au ierarhizat astfel dificultăţile generate de supraaglomerare: 1 . . . .distrugerea obiectelor din dotare.se renunţă la spaţii destinate activităţilor cultural-educative. .creşte numărul deţinuţilor care solicită o protecţie specială.creşte uzura echipamentelor şi construcţiilor. .devin frecvente tentativele suicidare.plângerile deţinuţilor.securitatea deţinuţilor şi personalului se realizează cu greu.numărul ordinelor creşte . supraaglomerarea începe cu constatarea că : .creşte numărului deţinuţilor care se îmbolnăvesc .serviciile oferite deţinuţilor sunt afectate cantitativ şi calitativ.inspectarea celulelor ia mai mult timp.reabilitarea deţinuţilor este mult mai grea decât înainte.

inteligenţa managerială şi de abilitatea de a conduce a directorilor. 11 . 2. dar modalităţile lor de implementare vor determina în final natura fiecărei soluţii manageriale alese. Soluţiilor posibile pentru a conduce un penitenciar aglomerat Principii 1.răzvrătirile.competenţa profesională . 10 . aglomerate nu este semnificativ deosebită de cea a conducerii închisorilor în general. 12 .contrabanda cu bani.imparţialitatea.încrederea în reuşită. 13 .concediile medicale ale personalului. 9 -instruirea personalului. 4. 94 .tentativele de evadare. Conducătorii de închisori diferite pot folosi aceleaşi metode şi programe.“ Pentru succesul managerial al unui director de închisoare sunt esenţiale: .experienţa în domeniul penitenciar şi . 3. 8 .atacarea personalului. .7 . „Tehnica conducerii închisorilor.asistenţa medicală.grija de a rezolva problemele importante. Conducerea închisorilor aglomerate sau nu. . Modalităţile de aplicare a principiilor de conducere şi a tehnicilor corecţionale pot avea şanse diferite de succes în cadrul fiecărei închisori. este fundamental dependentă de iscusinţa.

Directorii închisorilor aglomerate adoptă şase stiluri (tehnici) de conducere: Prima modalitate de conducere. Abordarea de tipul „situaţii neprevăzute“ se bazează pe o comunicare intensă între personal şi deţinuţi pentru a afla în timp util toate problemele şi frământările acestora. În orice situaţie el este figura dominantă şi foloseşte procedura ordinelor scrise. dacă li se arată o anumită direcţie de acţiune şi li se oferă sprijinul necesar (bani şi recunoaştere publică)“. Pentru ca succesul să fie deplin mai este nevoie ca personalul să fie astfel format încât să poarte un dialog destins permanent cu deţinuţii iar funcţionarii superiori să asiste şi să sprijine personalul în muncă. Maniera de „a face mai bine decât a fost făcut“ are la bază convingerea că „atât personalul cât şi deţinuţii pot fi stimulaţi şi încurajaţi să reuşească în activitatea lor. evaluate de un comitet operaţional care va propune măsuri în consecinţă. Conducătorii eficienţi vor ieşi din birouri mergând în unitate pentru a fi aproape de deţinuţi şi personal. Aceasta înseamnă că un director deschis. cea a „consecinţelor naturale“ poate fi rezumată printr-o expresie comercială: „primeşti ceea ce ai plătit“. care sprijină personalul şi are o imagine pozitivă asupra vieţii va determina răspunsuri asemănătoare din partea personalului şi a deţinuţilor. În condiţii de urgenţă. conducătorul devine autoritar. fiind un exemplu pentru aceştia. adică a dezvoltării unui sistem de control al climatului din închisoare şi al unei interacţiuni regulate şi intense cu reprezentanţii deţinuţilor reuniţi într-un consiliu. Toate informaţiile sunt stocate într-o bancă de date şi ele privesc inclusiv deţinuţii problemă şi întâmplările neobişnuite. cu participarea a acel puţin unui observator din partea administraţiei. sincer.“ Abordarea managerială intitulată „necesităţi constructive“ are la bază ideea conform căreia „trebuie dată deţinuţilor atâta libertate cât este rezonabil 95 . Implicarea deţinuţilor în deciziile care-i privesc au rolul de a preveni dificultăţile înainte de a deveni insurmontabile: informaţiile sunt prelevate săptămânal sau lunar. „Consiliul deţinuţilor se întâlneşte periodic în plen şi pe comitete. O altă manieră de conducere este cea a „abordării sistemelor“. cooperant. manifestând grijă pentru nevoile acestora.

de asemenea. Deci. folosirea sălii de gimnastică). va rezolva operativ problemele ridicate de aceştia şi va promova programe de muncă şi educative pentru a ocupa timpul deţinuţilor. chiar dacă ea implică anumite riscuri“. comunicarea între personal şi deţinuţi. informarea operativă a personalului pentru a nu permite răspândirea zvonurilor. În sfârşit. Conducerea închisorii va stimula menţinerea securităţii în instituţie. În aceste condiţii. restul deţinuţilor vor adera la gruparea pe care o percep ca având cea mai mare putere şi influenţă. mai există 10-15% deţinuţi care sprijină activ administraţia. Conducătorul închisorii acordă o maximă importanţă participării deţinuţilor la programe convins că ei „acordă respect personalului atâta timp cât acesta nu face ceva care să implice pierderea acestui respect“. uneia total restrictive. a cărui filozofie poate fi exprimată astfel: „este preferabilă o conducere cât de cât deschisă. De asemenea se iau măsuri severe contra deţinuţilor care încearcă să-i intimideze pe ceilalţi. multiplicarea formelor de comunicare între deţinuţi şi personalul închisorii. La realizarea acestor obiective vor fi utilizate anumite grupuri de deţinuţi selecţionaţi. Alte soluţii posibile: angajarea personalului care prezintă aptitudini şi cunoştinţe în mai multe domenii. „esenţial este să se stabilizeze un climat instituţional care să permită o comportare pozitivă a deţinuţilor“. pentru a diminua fenomenul de frustrare al acestora. 96 . redistribuirea personalului în zonele unde este mai mult de lucru. O regulă de bază a acestei modalităţi de conducere este interzicerea utilizării „informatorilor“ din rândul deţinuţilor. ultima viziune asupra conducerii închisorilor aglomerate este cea a „riscului creator“. Acest stil de conducere mai are la bază câteva lucruri verificate în timp: în orice puşcărie există 15-20% din deţinuţi care încearcă să domine intimidându-i pe ceilalţi (aceştia sunt condamnaţi de regulă pentru omor).prudent şi să fie încurajată folosirea constructivă şi eficientă a timpului“. Toate ordinele sunt transmise deţinuţilor de către personalul de supraveghere şi nu de ofiţerii superiori (a căror intervenţie ar putea fi interpretată ca o lipsă de eficienţă a gardienilor). a permite anumite activităţi cheie înainte de masa de dimineaţă (de exemplu.

pot fi conduse cu succes“. instalarea mai multor posturi telefonice pentru deţinuţi. întâlniri periodice cu deţinuţii nou-veniţi pentru a-i ajuta să se acomodeze la rigorile vieţii de detenţie. 97 . informarea deţinuţilor privind incidentele care au avut loc şi modul cum au fost soluţionate. prelungirea programelor educative şi sportive până seara târziu pentru a răspunde nevoilor deţinuţilor. este de preferat folosirea deţinuţilor la muncă după 4 luni din momentul pedepsirii pentru infracţiuni disciplinare grave. Autorii acestui studiu oferă o concluzie fecundă pentru închisorile româneşti: „Închisorile aglomerate conduse de directori care sunt dispuşi să împartă reuşita cu toată echipa. programarea deţinuţilor la vizita medicală şi în timpul serii. a împiedica orice interpretări privind statutul privilegiat al unor deţinuţi în raport cu personalul de conducere. separarea deţinuţilor în camere pentru fumători şi nefumători.- - - - acordarea unei atenţii speciale coeziunii şi moralului personalului de către echipa managerială. crearea unei ambianţe plăcute în camerele deţinuţilor şi în sălile de mese (flori. monitorizarea incidentelor din unitate pentru a anticipa desfăşurarea viitoare a evenimentelor. discutarea cu deţinuţii a problemelor privind fondurile disponibile pentru anumite servicii şi programe. accesul voluntarilor din comunitate pentru a desfăşura diverse programe educative. gruparea deţinuţilor în camere pe cât posibil după meserii şi studii. acvarii. crearea posibilităţilor de a munci în celulă. acolo unde locurile de muncă sunt limitate. instituirea unui sistem de clasificare care să promoveze mişcarea deţinuţilor către închisori cu nivel mai scăzut de securitate şi mai puţin aglomerate şi transferul deţinuţilor care creează probleme. decoraţiuni interioare).

2002 Octavian Buda: “Iresponsabilitatea”. 2007 . vol. Editura ASCR. 4. 2006.Gheorghe Florian: “Psihologie penitenciară”. Editura Naţional. 3. C. Bucureşti. Editura Oscar Print. 7 şi 9 Bibliografie facultativă - Nicolae Mitrofan. P. Bucureşti.Gheorghe Florian: “Fenomenologie penitenciară”. 2/2006 G. Tudorel Butoi: “Psihologie judiciară”. 1/2005.Boişteanu. Bucureşti. 2000 98 . Bucureşti.Scripcaru. V. 2005. Bucureşti. Bucureşti. Voicu Zdrenghea. Editura Oscar Print. Editura Polirom.Gheorghe Florian: “Prevenirea criminalităţii. 2006 Sorin M. 2. Rădulescu: “Devianţă. Iaşi. 6. Editura Academiei Române. 1999 Tiberiu C. Teorie şi practică”. cap. 3. Bucureşti. 2006. Medeanu: „Crima şi criminalul”. 2002 George Antoniu: “Vinovăţia penală”. Cluj-Napoca. 6.………………………………………………………… Bibliografie obligatorie . 5. cap.Chiriţă.Emilio Mira y Lopez: “Manual de psihologie juridică”. 1. Bucureşti. Bucureşti. 2006 Valerian Cioclei: “Mobilul în conduita criminală”. Editura All Beck. 5 şi 6 . Bucureşti. Editura Ştiinţelor Medicale. 4. 2004 Ioan Buş: “Psihologie şi infracţionalitate”. 1992 Tudorel Butoi: “Interogatoriul”. Scripcaru: “Psihiatrie medico-legală”.Astărăstoaie. Editura Şansa. vol. Bucureşti. 1999 Neculai Zamfirescu: „Investigaţia ştiinţifică a infracţiunilor de omor rămase cu autori necunoscuţi”. Editura Oscar Print. Editura Oscar Print. Editura Pinguin Book. Bucureşti. cap. 7 şi 11 . Editura Lumina Lex. V. Editura Lumina Lex. criminalitate şi patologie socială”.

99 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful