You are on page 1of 2

Capitolul 1 Am deschis ochii in dimineata aceea perfecta. Soarele era sus pe cer si stralucea cu putere.

Razele lui treceau prin geamul care dadea spre strada,lumi nand camera in care dormisem. Am cascat si am zambit fericita. Am ridicat capul din perna si am privit camera. Era camera in care am stat de cand m-am nascut pa na in prezent. O camera simpla cu pereti de un albastru sters,cu un pat dublu si cu o masa langa fereastra pe care se afla calculatorul. Iar in colt un fotoliu vechi. Chiar daca camera era simpla pentru altii,chiar ordinara, pentru mine er a plina de amintiri placute. Aici am ras cu prietena mea cea mai buna si mi-am p etrecut copilaria. Aici am scris in jurnal si am citit prima carte. Tot ce am fa cut a avut inceput in camera asta. M-am ridicat din pat si m-am schimbat in hainele de zi. Am fugit la baie si m-am spalat repede pe fata. Mi-am aranjat parul intr-o coada simpla,pentru c a avea sa fie o zi epuizanta. Am facut repede patul si am strans lucrurile de prin camera. Am pus totu l in ordine si am coborat scarile in graba. Toata familia era deja la masa si ma nca. -Neata!am spus repede. Am luat in graba un castron si mi-am turnat niste cereale peste care am adaugat lapte si am inceput sa mananc. Imi era o foame de lup. Poate ca asta se datora faptului ca eram foarte fericita. -Ce ai de gand sa faci astazi?ma intreba fratele meu. -Cred ca merg sa o iau pe Hanna,apoi merg la serviciu,am spus. Nu au mai spus nimic. Niciodata nu mintisem asa ca stiau ca voi face ce am zis. De fapt, pana acum trebuiau sa se obisnuiasca cu programul meu asa ca am fost surprinsa de aceasta intrebare. Asa ca am intrebat: -De ce? E ceva in neregula? Intre timp toti ceilalti terminara de mancat si se ridicara de la masa. Am ramas singuri. -Nu,doar ca simt ca se va intampla ceva ce te va indeparta de noi,spuse el lasand ochii in farfurie. Nici unuia dintre noi nu ne placea sa vorbim pe teme sentimentale asa ca am fost surprinsa sa il aud vorbind astfel. Poate ca in ciuda tachinelii cu car e ma supara in fiecare zi chiar tinea la mine. Cred ca era la fel de stanjenit c a si mine. Pentru a mai imbunatatii situatia am spus,zambind: -Ei bine,asta nu poate fi posibil. Pe cine o sa mai tachinezi atunci?! Incepu sa rada fiind vizibil relaxat ca schimbasem subiectul intr-un mod atat de convenabil. -Atunci e bine! Nu cred ca altcineva ar vrea sa treaca prin ce treci tu zilnic! spuse el zambind cu gura pana la urechi. -Nu doresc nimanui raul,am zis eu pasnica,stramband din nas si scotandui limba. Am inceput sa radem amandoi,bucurandu-ne de dimineata minunata. M-am ridicat de la masa dupa zece minute si mi-am pus farfuria in chiuve ta. Am dat drumul la apa si am spalat castronul in care mancasem,dupa care mi-am luat puloverul pe mine. -Pa! Ne vedem mai tarziu,am spus cand inchideam usa in urma mea. Am mers de strada linistita pana am ajuns langa casa lui Hanna. Am sunat la usa. A deschis mama ei. -Buna dimineata,doamna McDowel! -Buna dimineata, Sarah! Intra. Hanna nu e gata inca. Stii ca intotdeauna se trezeste greu. Am zambit. -Da,stiu! M-am obisnuit deja. Stati linistita. Merg sus sa vad ce face,d aca nu cumva a adormit din nou. -Nu m-ar mira sa fie asa. Da,du-te sus! Inca ceva. Vad ca esti foarte fe ricita si zambitoare astazi. Ce s-a intamplat? -Aaa,nimic. Doar m-am trezit bine dispusa,atata tot.

-OK atunci,te las sa te duci sus! O sa fiu in bucatarie daca intreaba Ha nna. Sper sa nu fie nevoie de mine. Hanna ma cauta dimineata doar atunci cand ar e nevoie de bani. Lucreaza, dar pe cuvant ca nu stiu ce face cu banii castigati. Te las. Sa ai grija de tine. -Ok,am spus si am urcat scarile de lemn ce duceau la etaj. In timp ce urcam,ma gandeam la mama prietenei mele. Era o femeie foarte de treaba. Cateodata prea de treaba. Hanna chiar incerca sa o duca de nas uneori . Si aceasta femeie buna cu siguranta nu merita asta. Am ajuns la usa dormitorului Hannei. Am batut o data si am deschis usa. Spre surprinderea mea, Hanna era in fata oglinzii si isi aranja parul. -Neata! O,te-ai trezit! Cum de ai reusit azi aceasta performanta? -Neata! Nu stiu nici eu ,spuse ea zambind. Cum arat?ma intreba rotindu-s e cu fata la mine. M-am uitat la ceas. Eram in intarziere. Din nou. Am alergat pana langa e a,am apucat-o de mana si am spus in timp ce am tras-o dupa mine pe usa: -Foarte bine. Acum hai sa mergem ca intarziem din nou. E oare vreo zi in care sa ajungem la timp? Ma mir ca nu ne-au concediat pana acum,am spus eu vorb ind singura. -Stai,numai putin,sa imi iau geanta ,spuse ea,intinzand mana in timp era tarata cu spatele de catre mine. -Nici o geanta! Plecam acum. Nu vreau sa mai intarzeim. -Bine,bine! Nici o geanta. Intre timp ajunsesem pe hol. I-am dat drumul la mana,dar profita de aces t lucru pentru a fugi in camera de unde se intoarse in doua secunde cu geanta ei . Ma privi cu niste ochii nevinovati pe care nu am putut sa fiu suparata,dar am dat din cap dezaprobator. De cate ori ma ascultase aceasta fata incapatanata? Imi zambi cu ochii mari plini de speranta. Am coborat scarile in graba. Am deschis usa de unde Hanna a strigat: -Pa,mama! Vin diseara acasa. Am plecat. -La revedere,doamna McDowel! am strigat si eu dupa care Hanna a inchis u sa. Am alergat pe strada pentru a recupera timpul pe care il pierdusem din c auza Hannei. Am luat coltul strazii si am alergat de-a lungul unui gang. Am ajun s in alta strada si am cotit la dreapta,spre primul restaurant. Am ajuns la serv iciu in ultima clipa,gafaind si razand din toata inima. -Se pare ca voi avea o zi plina,mi-am spus tragandu-mi cu greu rasuflare a. In timp ce ne chinuiam sa respiam stand ciucica si radeam,am vazut niste pici oare apropiindu-se. Am tacut instantaneu strangand buzele pentru a ne putea abti ne si am ridicat privirea in acelasi timp. -Iar ati alergat?spuse bucatarul. De fapt,el era si bucatar si patron si manager si era si coreean. De altfel lucram la un restaurant foarte mic,dar foa rte linistit. Ne-am indreptat repede si deodata am fost foarte serioase. Avea un ditam ai cutitul in mana pe care il invartea de pe o parte pe alta.Si parea foarte sup arat.