Dulce

şi dorul misticul vrajă şir ploi cod inconştientul noi după noi viul acropole e bine când doar cerul creole frumos şi blând dulce somnul în braŃele tale piper karma surmontarea sare

Passim
mănunchi de zare-n foc şi dacă-i doar un frânt si dacă-i doar un joc de augur bate-un vânt scotch unda prundul x dat timpul îndărăt amurg cu rouă dres doi licurici de-omăt nou şi în vechi caleşti un Christ de viaŃă-atârn nectar de scrum e-n ceşti pe cer e-un soare cârn

Etried
hymnos mă poartă pe braŃe de londrină dulce amar visul de care nu mă desprind o galeră cu-n singur lopătar încorsetat de pâclă ( o aluviune răsucită din vrej ) fără puncte cardinale rar câte-o buclă de şist primordial de ultimă oră un porumbel călător , pirogravat în loc de aripi cu toarte de amforă

Adhuc sub iudice lis est
iei o felie de pământ şi-o răstorni cu buzele gândului o săruŃi pe înnoire din senin te încearcă o părere de rău cântecul lebedei simŃit sub coaste nu încă / încă nu / abia-s la amiază nu încă / încă nu / pântecule / nu încă şi totuşi ...( iei o felie de pământ şi-o răstorni ) printre icneli strivind o lacrimă

Lebăda neagră
fluturi mari de argint ,- în iesle şapte pisoi tărcaŃi ciocnesc şapte cupe cu rouă ,- sufletul meu în verde alint ,- sală de balet privită de jos zarea

Doină
ăsta astalaltă restul frunză verde în arca meta – tarsurilor, alcov luna soarele? alter ego; celula pământ de pomisteală şi iar verde

Oeb
de Vidma că mă iei uşure şi mă treci în spre nervure mărul coapsa că-mi mângâie şarpele că-l simt sub ie Te-aş lăsa lăsa lăsa să te mâni din roua mea în pilota din lucarnă ce nu ştiu să-Ńi fie pernă Crosa lor precum un orb Să le-o sorb să le-o sorb să le-o sorb Mie tu Mie tu solitar te-aş lăsa sortit doar în furou-Ńi de grafit aripi tu tu colivie fântâna mea de boltă Ńie

Fiului meu Omul
- Sinele este o Fântână a cărei Cumpănă este tot Sinele -. ( tot aşa şi viaŃa… vezi tu totul se reduce la a gândi sănătos „ verba volant, scripta manent “; “ plin şi vid “ zării nu doar cu plugul i se umblă sub ie tot aşa şi viaŃa… vezi tu sinonimă cu drumul cel căutător de frumos credinŃa în cum trebuie n-o găseşti pe tarabă şi să te rămâi Om te mai rog oricât te-ar împinge de jos tot aşa şi viaŃa… vezi tu

noimei n-ai cum i te aşeza de-a latul oricât i-ar fi imediatul de opac capătul de zarişte nu se află în oricum chiar dacă hălăduieşte mărimilor zilei să placă precaritatea nu-i izvor şi nici Ńarina codru tot aşa şi viaŃa… vezi tu )

O vocală în cuvânt
mă condamn de erezie rimei pure descendent pentru tine poezie sunt un azi în alt prezent pentru tine poezie pietre iarbă sălcii crâng mi-s butaşi în tas,- de ie din imagini când te strâng lan de rime vânt şi ploaie cer din scoarŃă de pământ pentru tine poezie o vocală-s în cuvânt

Ca un pom de crăciun / Sonetul
foamea de frumos / jurubiŃă egretă / stalactite / vârtelniŃă aici / de unde şi cum / nimănui adu-mă-te iubito Unul-ui poemul eşti tu oh / dependinŃă unde verbul meu este liŃă eclipsă / metatars / cobiliŃă şui cale de el cât îşi este lui pomeŃii sânilor parapetul / schela miros / os şi parâme de gutui onomatopeele tale nacela ce-ar mai trebui din câte-ar trebui poate doar nimicul acela de har coborât în statui

Cocorii lui Ibycos
aici de când nu mai vii ninge recitesc o mie şi una de nopŃi câte crime pentr-o gură cu aer

Bunăoară luna
râu de ic cortine pentru vremea plug între runc şi sine drumu-i tare lung bunăoară luna dintre şipci de nea chiar cum este una n-aduce cu ea astfel şi poetul vid până mai ieri rânduie prezentul ca pe-un cuib de cer plug năit de viaŃă cum de câmp o za bunăoară luna dintre sâni de nea

Siluit un gol
Săbii cănii îmi desfoaie tălpile din sărutul dăruit. Şi nici o lacrimă să le răcorească. Doar din depărtarea unui gând tolănit la umbra eu-lui – celălalt eu – diformă mogâldeaŃă,privighetoare dorul pe tipsia inimii-mi acest mânuitor de baghetă, scrinul – oh! falangele mele de egumen ... Pledoarie de nopŃi decapitate. Când deodată din rădvan de vise pingelit ideograma ta mi te aruncă-n braŃe,oh! componentele ... Ce crezi: date? Ba nu pot fi dereticate? ...

Alba Iulia
łara cu nume atât de frumos, Ca o oglindă de stele fântânită de jos. De veacuri peste vremuri fântâna. Îi spun fiului meu Zi de Mâine : vezi? Chiar aici bunicii-Ńi şi-au dat mâna – De veacuri peste vremuri fântâna. Visul şi dorul de Ńară dovezi. Chiar aici bunicii-Ńi şi-au dat mâna – O carte cu ape, cu munŃi, cu aezi … Visul şi dorul de Ńară dovezi. Plai natal şi matcă-ne fântâna … Holdă şi plug, da! Şi râu de livezi,Chiar aici bunicii-Ńi şi-au dat mâna … Plai natal şi matcă-ne fântâna.

Alba Iulia este şi la noi în casă. La Alba Iulia ne vin veşti de-acasă. łara cu nume atât de frumos, Ca o oglindă de stele fântânită de jos.

Ars longa
o femeie / poezia / mult prea frumoasă cordon ombilical de melasă casa ei este lucrarea / 9 / în bruma vieŃii minusculi logaritmi cu rouă aştrii cu fulgarin de cârciumăreasă / poezia / o femeie este mult prea frumoasă amurg dat cu ziuă pe sâni păgâni / inserŃii / şi apa freatică poeŃii

Rondel
de treci gârla dai de-un hoinar cu norma lira în recurs scuar sub scuar de frunze scat revolut de orb pe verticală doar cocori cât vezi cu fruntea de treci gârla dai de-un hoinar uneori sub arc de frişcă uneori sub crep de rugi cu norma lira în recurs scrin c’vreo alte şapte nimfe din nimic licuri de real holomeri păscuŃi de himen de treci gârla dai de-un hoinar

Elena
întors de soare între scutece de iarbă norii dintre suliŃe de-azur lui Hades sunt predaŃi ostatic vântul îşi păducheşte rănile te-aştept iubito coviltir cu braŃele e crângul plin de iz de cicatrice pierdut în reverie iaprac de odaliscă şi parcă ai venit şi parcă nu eşti tu prea frumos de dragoste mi se descântă

Odă
curmen curmen bob de nunc punte iederii din runc învăŃ să număr pân’ la şapte noaptea s-o dezbăr de noapte ,- sfinte Petru, sunt io … -???… - Barem în iad, sfinte! - Acolo nici atât! Il avem deja pe dimitrie stelaru – departe de mine Uranus mi-am zis, trezindu-mă cu molia aia verde în orbite cad umbrele de sâmbur coapte răpită noaptea de-altă noapte curmen curmen bob de nunc punte iederii din runc

Fondarf
Oho! hai să fim serioşi. Ce vezi tu sacru într-asta? Trece-mă vama. Ghepardul când făcea dragoste destul de rar cu gheparda, o, Doamne! aceasta exclama. Oho! hai sa fim serioşi. Ce vezi tu sacru într-asta? Timp de-o haltă, o gâgâlice cât luna în scrânciob dată de-un aligator: Charleston? Charleston ...

Ca un fluture prins în alcov
derulează noaptea un maidan cu vise mai multe chiar de câte stele sunt pe-un aeropag rar câte unul cu umăr de merinde omul dintotdeauna distanŃelor iobag: nichita, vasko popa, dimov … şi eu care mă mai bat cu himerele de unde atâta putere de-a uita sub amprenta timpului cheia de scos cu care se deschide transparenŃa întru acelaşi cer dar mult mai frumos ca un fluture prins în alcov

Floare fragedă de-arsură
din cum se cuvine să evadăm este cazul nu este cazul dar timpul nu este verb iubito dă-mi mâna ce vremuri Doamne ce vremuri uneori mai şi plouă sub streaşina inimii tale îndiguieşte-ne adăpost nu plînge nu plînge oh ( de viaŃă că sunt dezmoştenit ) spune-Ńi că sunt doar un doar şi atât ce-i soarele dacă nu şi cuvânt ( printre altele ) dar şi amvon ce lucru mistuitor de amonte şi potaia asta de dragoste

Aliluia
Ai uitat să mai vii. Aliluia. Totuşi te mai aştept. Aliluia. Gardul frunzelor. Aliluia. Hramul corbilor. Vai, vai, vai … O rândunică de pe umărul meu. Soarele s-a-mbolnăvit de gălbinare. Vulture între aripi cu marea. Alături imagini trunchiate în odăjdii de ceaŃă … Despletită tu râşnind cafea. Noaptea din căuş de inimă. Filodormă lucrurilor, evantai … Vai, vai, vai … Pe răşchitor de iarbă putredă Petale de rouă putredă.

Rondel
o de-ar şti / de-ar şti / omul câŃi ani de trudă sunt în baletul unui fulg n-ar mai strivi de călcâiul lui galileo lui galileo / nici un sărut nu-i oricum să simŃi să simŃi / mersul pe aripi în vreme ce / în vreme ce / pământul pământul / învaŃă singur singur limba algelor câŃi ani de trudă / trudiŃi ani de trudă / trudiŃi încăpuŃi în patru scânduri în patru scânduri / scânduri mula / u / ura / ptiu

Requiem
mulŃi au trecut pe lângă precum undele prundule prundule toate se petrec doar stelele rămân chiar şi fără cer mai ales fără cer stelele şi tu stelele şi tu codrul şi sinoadele luntrea şi hârtoapele

Anapodism
pe ultimul său drum Dimitrie Stelaru însoŃit nu a fost de niciun suflet karma să fie sau ce Socrate a bătut palma cu Hades împins de oamenii timpului său de atunci orgoliile mărunte au devenit sfredel Rembrandt a strâns de-a lungul vieŃii un Imperiu de averi a murit mai sărac decât Mesmer Da Vinci s-a trecut în nefiinŃă cu ochii înspre Mona Lisa si gândul către arborele cotit eu sunt bătrân şi anapoda ş.a.m.d. de ce

Corina
pe cer tu în loc de lună aveam geamul deschis între alb şi negru înscris pe cer tu în loc de lună ce verde pal ne adună frumoasă iubito pis pis spre soare drumu-i închis râs râzi de alună cu gropiŃe-n obraji jună te-adun cu pana din vis şi despre şi acest iris cu retină de lună pe cer tu în loc de lună

Skia
saci cu făină indescifrabil Eos descarcă: bâtlan în tura de zi ... Siaj în tura de noapte ... O himeră cu mâna în beregata altei himere; după mine câŃi ani am deşelat răspunde-mi! Răspunde-mi, am trinitat la ea; o aşchie de napoton intrată în locaŃie saci cu făină indescifrabil Eos descarcă: bâtlan în tura de zi ... Siaj în tura de noapte ...

Cum poŃi locui într-un cuvânt
iei o mână de lut şi o frămânŃi până la incandescenŃă apoi te faci ciubăr când gena te va cuprinde îŃi sumeŃi mânecile şi te aduni la cum încă oglinda circumscrierii pe urmă dar nu mai există pe urmă atâta doar miriştea cu stele

Lied
Ceea ce nu ştiu dă să mă-ntoamne. De viaŃă musteşte vinu-n crame. De vizavi luat cu pomul, Un bun reper ar fi chiar omul. Anume cât face şi ce este? Şi cât sunt frunzele de-oneste ... Ici o poartă, colo fir de pridvor, In restul timpului căluş de dor. Ceea ce nu ştiu dă să mă-ntoamne. De viaŃă musteşte vinu-n crame. Omul are oameni, pomul are poame, Sărac mai este omul, Doamne!

Leit-motiv
m-am luptat pe lumea aceasta pentru fiecare bucăŃică de mâine ca un leit-motiv deşi auzeam la maidan câine n-am disperat indiferent nu pentru mine-i sinonim cu pâine ca un leit-motiv deşi auzeam la maidan câine să se facă lumină Dumnezeu a spus şi s-a făcut întoarce şi obrazul celălalt Dumnezeu a mai spus adevărat este cum adevărat este căci muntele piscul susŃine ca un leit-motiv deşi auzeam la maidan câine

Sonet
erai frumoasă eram o rană virtual decorul m-arăta de trist aduceam cu-n spic surprins în pielea goală ploua aseară cu stele de cais RA la orizont se rumenea în blană în faŃa ta-l interpretam pe Christ mi se părea că poarta ta e plană între mâini mi se zbătea un vis un coş cu mure cerul cerul cerul mi-ai zis aseară că-s nebun şi-ai râs paşi cu noapte-amurgul în hârjoană de colŃul gurii tale-o stea am prins mirată te-ai oprit ca o prigoană eram frumos erai o rană

Doamne Dumnezeul nostru
Doamne Dumnezeul nostru Tu a toatele frumos nu lăsa din mâini căpăstru’ nu e loc pentru mai jos toate câte sunt le lasă ’om vedea cum le ‘om răzbi ziua lasă-ne-o pe masă lasă-ne-o pentru copii oameni alŃii or să vină şi al VieŃii Tale rost crucea ni-i Limba Română de-Aici noi ci nu ne-am fost unul nu-i egal cu unul niciodată îndărăt numai łara ne e scrinul iată ziua ce o văd

Doamne Dumnezeul nostru Tu a toatele frumos nu lăsa din mâini căpăstru’ nu e loc pentru mai jos

Pastel cu luna
oh viaŃa-mi trup fără de sân colb ca şi ea viran iatac m-ademeneşte noaptea spân rug pe catafalc până şi greierii corali dorm cu furnicile la piept vrăbiile se scaldă-n praf vrăbiile lunii trec clipele în şei de nor cu pleoapele te-adun din gând zorii maluri zarea izvor ca undă doar un rând în drum spre noi două stafii în ocna dorului cobor de lunci arid un fel de rafii cu cerul fac amor

un fulger se desprinde brusc târşit pe drum colb proscris vremea când nu-Ńi păream etrusc tu golul eu şteap de vis oh Doamne câte inepŃii plânsu-mi tac nou poem în x cuvă untdelemnul nopŃii parâmă tu parâmă sfinx până şi greierii corali dorm cu furnicile la sân vrăbiile se culcuşesc în praf vrăbiile lunii

Uşă/ păpuşă/ ivor de uşă
chiştoace de iluzii/ contuzii cu gura căscată/ răsturnată peste sâni de durată/ imediată umbra după mine/ cabaline alăturea de port-tine/ divine şolduri de afinată/ dezamorsată vâsc coapsele-mi de măslin/ suspin umeri de scrin/ farin/ terŃin de vinilin/ de măcrin/ de subŃiori uşori/ cu încuietori de nori patina vieŃii rulată/ imersată erată/ prelată/ polată/ băiat-fată de la Adam şi Eva/ cărăuş/ cărăuşă uşă/ păpuşă/ ivor de uşă

Poetul către soarta sa
pe vremea când eram un Ńânc mi se părea că ceru-i mama acum îl citesc pe Kant stau de vorbă cu Hegel cu Socrate şi uneori când îmi mai rămâne timp citesc din Cartea VieŃii de nimic nu-mi pare rău har nu ştiu dacă-mi dau perfect de bine seama soare te rog frumos ai grijă de mama

Verbul
spuneam într-un poem că de moarte nici moartea nu scapă mai cred că omul din scârbă precum şarpele îşi leapădă Ńărâna ( rugos nimicul,- inelar întregul răul binele formă de interpretare ) mai gândesc: o cacialma viaŃa o corhană lumea etc. etc. faŃă despre faŃă la scara hărŃii aur şi căcat idiosincrazii cu voia Ta Doamne neîntinat şi indiscutabil verbul a ierbi o problemă-i doar caracterul,- schif în rest toate-s floare la ureche

Deianira
Puhoiul stelelor de şi, încă, va, amara, amara, amara,Vele de vânt, corăbii de iarbă, oşteni de zăpadă. Unduieşte vântul, unduieşte. Iarba scânceşte,scânceşte, scânceşte,Oşteni de zăpadă cu geea faŃă la spate. Din balconul zării un boŃ în pantaloni scurŃi; Şi ... Pânza de păianjen a mării, dată la darac de greieri. Plesnită păstaia alungeşte infinitul cosmosului cu trei deşte. Oaza aceea de zare, cu orizontul în gheare.

Puhoiul stelelor de şi, încă, va, amara, amara, amara,Vele de vânt, corăbii de iarbă, oşteni de zăpadă.

Fondarf
un munte de-o parte o mare de alta pe-o bancă marmura unui om o cât este lumea de mică prin faŃa-i treceau trecea trecea-vor un parvenit cu-o parvenită un munte de-o parte o mare de alta excurs: de spus? era spus? Pilat ... Iisus ...

Bluf
( şi către etcetera ) oleab de vis/ năuc ci stor sau ghizd de sunt vino, bă! la concret per şi, cum/ cum, zălud o clipă rid o clipă prund şi extrem de rar, grund zălud per şi, cum/ cum foiŃă-n cumulum foiŃă de pas strâmb pată-n râu, eresu-mi şi râd: când sprint/ când limb ioi la stânga doi la dreapta scad, înmulŃesc, adun spontan zexe/ spontan bluf curat: eşti nebun

de mereu cum să treci vidul-visul tău/ cum şi extrem de rar, plus cu-n sine cum per însuşi cum când nicăieri, i-aici şi-aici, îi nicăieri bulbi de nisip/ disip depun mărturie: cerul este pământ şi pământu-i eter omul/ panoplie ( Iisus şi Irod ) stai să-Ńi descânt descânt-o pe mă-ta ci ori sau chist de sunt ori nimic, per nimic şi râd: când ciur/ când smârc şi extrem de rar, sâc

Precedent
un trecător m-a întrebat ce meserie am i-am răspuns că sunt poet nu-i suficient mi-a replicat daca nu eşti şi român anii au trecut de atunci ce meserie mai am astăzi nu mai ştiu dar sunt convins că am rămas bun de dat model

Salbă de cuneiforme
Salbă de cuneiforme ... Dacă nu pilaştri ... Dacă nu ancoră ... S-ar părea că timpul e un surogat ... Concav inexplicabil, câinii se iubesc cu pisicile, iar viperele dorm cu porumbeii in pat. Harş! Harş! Dacă nu ... Dacă nu ... Şi ziua: olario! Şi noaptea: olariu!

Epitaf
în necunoştinŃă de cauză se va spune am comis ceea ce am comis exclus domnilor afirm post-mortem pe jumătate mucalit pe jumătate iezuit adică la limita dintre bunul simŃ şi maidan îmi permit să le spun fireşte tot post-mortem căci nimic viabil nu se infăptuieşte fără picătura de sânge a lui El Greco trec pe lângă celelalte dezinvolt ce e strâmb nu este oblu până la urmă toŃi răbdăm numind acest epitaf gheorghe Sârbu

Sărutu-Ńi poalele
Răul devine în rost ceea ce este cu acceptul nostru; ( … ) cu mult mai simplu de înfăptuit binele rămâne atât; numai cât scapă împotrivirii de a ne recunoaşte învinşi. oul de praf din care se spune că ne tragem ( chestia cu maimuŃa nu se ridică dincolo de intenŃie ) probează inepuizabilul mereul este Unul, este simplul lui, asemenea noi, etcetera; idem sărutu-Ńi poalele ( … ) bifurcă firul cu plumb înŃelepciunea firul cu plumb aici ca şi dincolo; drum în recurs ( sens giratoriu, albia cu rufe,

neaua, apa freatică, culmea ) împreunările au loc după perdea aici ca şi dincolo sărutu-Ńi poalele ( … ) bifurcă binele regat, răul de cealaltă parte alt regat ( iuda după ce şi-a dat seama de culpa-i, speriat a încercat să se lepede de cei treizeci de arginŃi ) fiice, fii, părinŃi sărutu-Ńi poalele ( … ) bifurcă drumul cel mai scurt între două puncte nu este linia dreaptă lucru înŃeles doar de Hristos ( nimeni nu aduce cu nimeni cărei noime să-i semeni punct şi de la capăt: ieri şi cu azi fac mâine – ci – dar nu şi ( … ) şi sărutu-Ńi poalele ( … ) bifurcă

de sus pragul, de jos,- O ( … ) HO singurătatea-i o jivină tânără descântec nou acelaşi coloid dedesubt de noi, Noi deasupra de noi, Noi orizontul de himere-o cuşcă gorgan stelele de dat duşcă sărutu-Ńi poalele ( … ) bifurcă static undele spongios drumul cel mai scurt între două puncte nu este linia dreaptă lucru înŃeles doar de Hristos soarele tătânul, luna iuşcă din tărâŃe de pârleaz clucă din făină de stor ulucă sărutu-Ńi poalele ( … ) bifurcă

Un finit ce-n infinit se stinge

ne sunt zilele numerotate un finit mult sau mai puŃin Dumnezeule îŃi mulŃumesc Ńie viaŃă prea plecat mă-nchin multe n-aş prea mai avea de spus şi totuşi câte nestemate doar câteva cuvinte despre şi doar câteva cuvinte despre celelalte am fost zi sau poate numai noapte sau un nimic inclus prin refulare am fost ce-am fost nimic mai mult cât pământu-o inimă de mare acum e timpul să mă trec vadul lumânarea-şi plânge un finit mult sau mai puŃin un finit ce-n infinit se stinge că unii zice-vor c-am fost beŃiv

că mă băteam cu zeii rond pentru rond în urmă-mi trebuia ceva să las ca să trăiesc alt chip de port un crai c-am fost orfeic ori fără ecuson o spiŃă de la şbranŃ pe Agamemnon zău că nu-i uşor să scrii cu-n tolbă făr’ un sfanŃ Dumnezeule îŃi mulŃumesc Ńie viaŃă prea plecat mă-nchin ne sunt zilele numerotate un finit mult sau mai puŃin tu draga mea ca testament îŃi las un apartament fără perdele şi-o mamă care plânge dup’ un pat şi un blid cu şapte temenele

Alb pe drum
Alb pe drum. Aripi negre Fâlfâie-n mov şi cobalt, ca ieşite din asfalt … Taciturn. Aripi negre. Nici o breşă în acum … Ceru-i răstignit pe-asfalt. Şui la orice pas tresalt. Aripi negre. Alb pe drum. Vis? … Geneză? … Vid oricum … Lac de nişe tras la şpalt – Drum surghiunit de-nalt, Stea şi crâng ca-ntr-un album. Aripi negre. Alb pe drum.

Aegri somnia
AcŃiunea se petrece cu mult înaintea a orice. Ceva care aduce cu inefabilul, din pântecul căruia se aud voci. Psyche Nu întâmplator se pare Paşii mă conduc aici Să văd nu ştiam si nici Pneuma SimŃurile parcă-s bici Ce din hăuri mă răsare Nous Poate numai ni se pare

Psyche Indiferent de cum ar fi Ultimul suntem şi cel dintâi Licărul acela orb Ce privirilor ne-ascunde Pîn´ ce-n sânge le pătrunde Intregul ( ca un monolit ) Din prea mult de toate orb Psyche Paltin verde de curat Drept cum doar timpul asanat De departe ( ca venind muŃtimea ) Dacă nu noi cine măsura

Sânii zilei ´i dă şi gura Nous Desigur numai că ( din genuni soarele ) Uite m-am adus Dor dorule cuprinde-mă şi hai Între perine de undă Unde visul ne aşteaptă Eu ’Ńi ’oi spune despre nunc Tu ‘mi ‘ei spune despre pneu Pâna noaptea ne va prinde In alt tu şi în alt eu Numai astfel pot să-l sunt Focul ce mă dă în prund Luna Să te-ascult inima-mi dă ghes

Soarele Vino de mult ştiu că m-ai ales ( se produce o răsturnare de planuri ) Ziua cu noaptea de mână - Stii de mult mă tot întreb Oare cine ne e herb Dacă tot suntem şi suntem - Cine poate să conteste Lucrurile firii peste - Puncte de suspens şi idem - Fireşte dacă-ar fi firesc Din nimic nimic să cresc Dar aşa - Zarea spectrului ori platoşa - Vrei să spui că dragostea adică - S-o recunosc de cin´ să-mi fie frică Pneuma

Ce menire ingrată am Psyche N-au minte nici cât un pui de gram Nous Să fim golul să fim hram Veşnicul să fim din este Sau adâncul de pe creste Ziua cu noaptea - Să-ti spun drept habar nu am - Totuşi ma încearcă gând Că ne suntem doar un rând Un luceafăr Mămucă

Al doilea luceafăr Tătucă Pneuma Psyche Nous Bună ziua noapte. Încă...

Poem în argou
Motto: Cei care iubesc adevărul tare şi se cunosc, şfârşesc prin a deveni prieteni. cândva, de mult, ce şi-a zis un tip - în pauza dintre înjurătura perenă şi scuipatul cojilor de seminŃe de floarea soarelui: de astăzi înainte, numele meu este Nimic. spus şi făcut ( … ) a plecat din urbea unde era cunoscut şi şi-a propus să cutreiere lumea, sub noua lui identitate, ceea ce a şi dus la îndeplinire ... dar aşa, tot nu realizez mare lucru: trebuie, drept urmare, când plec dintr-o aşezare în alta, să las în urma mea pe altcineva, care să răspundă atunci când este pronunŃat cuvântul nimic. cu cât mai mulŃi şmecheri din ăştia de Nimic, cu atât mai bine. ba,

dacă stau şi mă gândesc adânc, cu termenul Nimic ar trebui să se confunde şi pasărea, care nu dă rod, şi ploaia, care nălbeşte culturile, şi cojocul, confecŃionat din fibre sintetice. adică totul. fie că are bronhii, fie că are branhii … aşa a început războiul împotriva a tot ce se iveşte întru statuare de lucru temeinic; chiar şi iar prin căsătoria lui Mister Nimic cu Lady Prostia … cuminecătură: asociaŃia de proprietari, in Romania, se consideră legală , dacă 50% plus 1 dintre proprietarii blocului/ scării în cauză sunt de acord; cum mai este în speŃă proprietatea garantată - a se vedea legea fundamentală a Ńării, ConstituŃia, câtă vreme, în locul meu gândesc, dar, şi mai grav, acŃionează alŃii?

stenogramă: - lasă-l, fă, să meliŃeze ( … ) vorbele nu se cos la dosar, şi veghează: ai grijă ca indivizii de teapa ăstuia să nu fie promovaŃi. - este suficient atât? - sigur că este suficient atât … - aşa să fie atunci … 2005, septembrie 6: şi oamenii aceştia (… ) nu Ńin cont de Dumnezeu,nu Ńin cont de ConjuncŃia Astrală,nu Ńin cont de legea Bunului SimŃ,în atare context, la ce diferit pot spera? pe mapamond nu sunt funcŃii doar de Madame: până la Aievea, pe loc repaus, Suveica Mea … ( celor şapte Ide dedic acest Poem în argou )

Foaie albă de idee
“ Dumnezeu a murit “ şi însuşi doarme prin viaŃă breşă singur te petreci de talon cât vis atâta umbră o infinitul finitului teci miez cutreierat de paşii minŃii pe lângã tine nu , nu poŃi sã treci dus întors de aurã catrinŃei târziu cât de târziu am înŃeles nici o şansã-n mlaştina privinŃei nebãnuitele un şpan , un ghiers nu de cãlcâi amontele-i în şi la braŃ compus cu simplul întru sex în locu-i pot s-aduc oricare şi scalen de n-ar fi timpul ab ovo de alt gen

oricâŃi canaan eden ar ispãşi olimpu-i azi şi geea-i e multiplu eterogene igliŃe de vârşi tibia-i nyx hemera peroneu câte noime trecute-n rug de-altar mamã ãl rând tot mamã gan şi eu ars longa acest foc al lui tartar şi mai câte visuri nude lui încã ci iapracul corolar dincolo de umbrã ce se-ascunde Christ ne mai e Iisus sau Galileu aici de ce şi cum şi de unde pe terente-n locu-i pot s-aşez sau zorro şi de ce nu tu snaga lui Edgar Poe dus şi întors oricum nu-i oriunde partea de vid cu partea de jos

cum de defrişat aceloraşi prunde oglinda e oglindã şi pe dos prenumele numele antumele asini topiŃi în candelã de mosc vreascuri aurii fermentul brume fantã osmozei caninii din volt oricât cu intrinsecul de tume de spuzã chiar şi ultimul morb de viaŃa-i o cuvã doar fãraş colŃ de nu i te poŃi fi floarea nilul în locu-i pot sã-nalŃ ori porta-voce de ne-ar da pace Estetica lui Croce din miezul de iŃã joardelor nod logos şi nu altu-i sângele tãu bulzii aceia de cale de pod de araci jumulit bãtrânul hãu

la orizont nici o barcã de-ntors bermundelor tu întâiul ilãu ci rãsãrit cum amurgul e stors drumul din vise e singurul drum muntelui fenix pasãrea rock cheia de boltã din arcul de uium Insuşi doarme şi mort e Dumnezeu amen osana hlamidei precum în locu-i pot s-aduc oricare şi scalen de n-ar fi timpul ab ovo de alt gen

i
regula jocului stric ioană ioană nu iedera din frescă nu fluturii din cric

verde coală dalbă idele noica si zidul acela rândunica ioană si nu si Ion si Adela ască cu rădăcini de natră joarda de viaŃă coloană ioană ioană amontele din tizic nu şi cu şi în larg de atic şi cu noi pe-o buză de rigola pic pic

IncantaŃie
vânt de ceteră la pupa vânt de Ńest întru anume un tăciune şi-un cărbune noima noimei care-o spune cum venită de alt unde timp doar timpul le-o destupa ci vorba are şi revers rămâne doar ce nu le-a şters care vad dă să le-adune apă dreasă cu-n tăciune

Repertor de acum
întâmplator în toamna aceasta nu am mai putut sa te însoŃesc în Ńările calde în tot timpul scurs am meditat asupra cuvântului rebut, cabluri de transbordat inefabilul policandre ursul în timpul hibernării adoptă poziŃia lotus cuibul brusc a devenit neîncăpător am început sa confund primăria cu bonjour muncit de omenescul de ce când vei reveni alda cu alde altfel vor încerca subiectul să-l scalde

Mi-am luat concediu
vin zorii vin vin pe schiuri le filează mintea un pic noi neuroni noi buzele tribună oh peluzele ioi ce-abruptă-i pârtia peste care-i fixă iia simŃuri tizic în chilia în braŃe gheorghe cu lia o ce noapte o ce noapte peste vis suie-n hârtoape uite că zic dulce e-n spic şold cu tine-n două uuri tu ce poftă am de-un uf

Şotronul
pe masa vieŃii două cepe redă-mă viaŃa-aşa-ncepe multiplicări de şi de e zarişte cu hormoni de glie acolo sus gândul cruce aici jos ombilicul cruce clipe doar pentru sinea storul când vis ridici în slăvi fuiorul aer este idem pentru toŃi particule de râcă porŃi sabie a lui Damocles şi peste fenicşi balustrade jeansi între un căuş cu mega zloŃi aleg oaza ce ne face roŃi

Embrionii
mă urcă gena acolo unde totul se preface amândoi la patru ace nu nu-s jucător de polo sigur am fost şi sunt solo propui să cădem la pace drept ic să luam pe-a face viaŃa cu-n pas mai încolo îmi mai zici te pliez alo cerul cu-n pas mai încoace aşa oui o plac mă place dulce mai e şi bine o tutun başca pân’ se coace Ńuşti pe verb iar Ńuşti pe toace

Ferecate
canură zarea cu filamente de la patruzeci volti la cincisute mai sunt şi alte mărimi ascunse ochilor păi nu a tot ce moare Dumnezeu locuieşte pe soare nu numai ideile-s demente clică grup gaşcă iux şase-şase diferit în ci de genul unse ŃâŃâni clanŃe cu-a lor trebuinŃe dacă suntem duze cine coli mai mult decât Adevărul nimic nu doare de la buruieni la spic deşi ştiu că-s înjurat harŃi aduc un CD cu har via mierla-cuc peste de care omul abajur peste de care cerul plasture

De încă
de încă sa-Ńi treacă x piculit în doi foi de dor de vis foi curcubeul cât seacă rege peste-un sfârc de noi cum nimbul oleacă şirul tău apleacă şi vom mai vedea aloi hopa şi mied în ghioc de când piu piu te ştiu a nu-i a fără u cui îi mai pasă de foc repliaŃi întru atu două penare în plic mouse eu tu pc click nu conteni o nu o

Punctul
şi intră un vis pe hornul sobei cu doar tu şi eu şi un şemineu şi muşcă dorul de sfârcul vorbei mai cu sens ca mâine din mereu şi se face că îŃi culci speranŃa pe şezlongul mâinii mele drepte uşa de la viaŃă precum clanŃa de viul altei idei deştepte în dom strecuraŃi calin dinspre şi fulguind cu un ochi nămeŃii sigur iubito punctul tu eu i Ńinându-ne de şoapte cu pereŃii petalele de nea de-afişe roi petale de câmp petale de noi

Nu mă zăpăci
lângă umărul meu drept o minune se iŃi nu mă zăpăci Kuki diafană da leneş curge dragostea ca un râu dulce curge amurgule cu frânghii cu viaŃa curge acolo sus cineva a decis să ne iubim nimic deosebit nu faŃă de firesc dă-mi fericirea Kuki nu juca la cacialma una peste unul şic aprig draga mea diafană da

Iubita Poetului
nori aguriŃi se lasă peste cugete plinul o cupă cu chin rasă cui de Poet îi pasă test de trecut veninul nu viaŃa nu-i aŃoasă ciungă dragostea ghiulul tu doar vii cu seninul deŃ de părere roasă stearpă când când mănoasă forŃa motrice visul cum îi karma şi scrisul el Geniul irisul la o lume râioasă

Stea cu barbã
fremãtând penumbra saltã-n scãri copacii tot atâtea pârtii câte frunze şi iarbã norii , luna , vântul norii ,- rãşchitor luna ,- lâna de aur vântul ,- mâna ce trebãluieşte în pântecul zãrii si fata cu ochi de smarald din Lipãneşti Prahova care umblã zãbãucã cu ochii dupã o stea cu barbã

OpaiŃ dragostea
după gardul viu printre boscheŃi a răsărit şi-o bancă cu băieŃi din candelabrul nopŃii stelele se-ntorc în haos să vină fetele cântec de vise cu arnici la şold după gardul viu nedesluşite şoapte şoapte licărind a noapte

Tu mă vrei puşcă goală te cer
simulez că-mi fac harakiri că te impresionez poate de la predecesori luate şi postate podoabă firii mai adaug să ai caracter te muşcă râsul de bărbie sufăr dar mă consolez fie uşor cum m-apropii de ungher tu mă vrei puşcă goală te cer în preajmă doar zumzet de iarbă între umăru-mi joci şi barbă de plăceri înnobilat jungher verbul sau apostrofu-nvinge aportul nostru per noi cursiv spre vis cu dor rezultă activ da … şi-i fată … şi rug plânge

Piramida
o zi cu ferigi de rugă impuls să o rup la fugă să nu mai foarfec gânduri fest în ori şi ce există rest nimic nu-i par pe lume ioc ales de trei de ai noroc întru întreg oricât să ici de sens îi dat dacă e brici să mă stau în şold şi în trap de karma nu am cum să scap şi nici de dragoste de joc cu două ŃâŃe şi un floc gonim spre mâine dubios căci nu este drum mai jos clin despre trei că este ştim

în şi - plus unul - şi el mim de ducă un dor mă dorea un dor de ducă mă dorea de viaŃă care mă cerea de moarte care nu mă vrea

Ca un hoŃ de cai
de dragul tău umblu pe n cărări nici urmă de logică-n tot ce fac şi tac şi mănânc palincă şi tac o palidă brumă c-am fost păreri doar viaŃa nici tu iaht nici tu colac cele una sau două primăveri trăiri ce par a fi aievea ieri în acord cu triluri de bivuac splendori unde se duc acele seri când robiŃi luam luna în Ńarc şi din dragoste făceam zeci de gări şi nu mai dibuiesc vreo şansă zări ca un hoŃ de cai mă strecor în ieri făr’ de tine cât sunt de liliac

DimineaŃa
ca o rază rază de crescut te agăŃi de stampa care sunt e noapte plină fără geam frunzele vaier întrerupt care ochi vin de dedesubt să-şi lase lacrima pe ram nimic străin nimic făcut doar dragoste de ce-i născut la capăt de zid speranŃa căci oblu i-am sădit clanŃa mai uşoară ca o liŃă care Ńine vie aŃa tu iubito dimineaŃa peste-a stirpei noastre viŃă dibuind tăcută ştanŃa cu pixeli de cobiliŃă

Verde
nimic altfel faŃă de ic mărunt mărunt se ridică ideea oricât de pică are şanse s-ajungă spic s-adaug spun păi nu strică neuronii etanş ibric fac din deznădejde tonic cu egretă de urzică adastă bine ca să zic să consolidez sipică câŃi la selecŃie pică, căci geniul nu-i vr’un peltic din con şi până mor nefrită vis şi gând: a) mâini, b) plită

Do re mi
vino draga mea precum ă vino pe fitilul inimii-mi că frig tare îŃi este zi-mi moară-cruce dorul boare vino flacără de tine îmi nurii ger aprins mă cară formă să îŃi dau de clară ci şi x cuvă z vâltoare potrivnică o oră fi-mi extinctor valŃ do re mi cergăi mele-adăpătoare dig sângele-mi corolar q crivăŃ dragostea solfegiu ce lipsă cronică de vară

Celestă
sub pleoape ameŃitor rai şi prelung plasture şi îi gângur leneş cum te mângâi pe încă roata user crai parcă da parcă nu este totul e-atât de serial buzele degetelor val câmpul care eşti celeste la flacăra Lui imn ridic crapă dragostea şi arde naşpa vis bele şarade după voia Sa mai zic care eşti tu care sunt o joc de doi şindrilit în bleu

Iubita mea
iubita mea e noapte şi ochii sufletului mi-s plânşi de-o lună îmi promiŃi că vii iubita mea şi-i noapte şi până să mă-ndrăgostesc hi de veseli pumnii mi-erau strânşi nu era stres în cochilii până să mă-ndrăgostesc hi n-aş vrea să mistui noaptea ci de hăis obsesii suntem prinşi nimic pe lume nu e free n-aş vrea să mistui noaptea ci de-o lună îmi promiŃi că vii

Pe bancă
printre frunze luna fald în poala ta adastă spre ziuă îi şi-i fastă zarea juri că-i de smarald mâna mea pe mâna ta vis frământă vis viran la sorŃi aş da chit că-n van ca să reŃin erata clipă ce aer zbate primul sărut devorat vinovată vinovat că n-am trecut de poate printre frunze luna fald

Rondelul vieŃii
mă întorc spăşit la Parce nu-i poŃi spune clipei stai şanse sita nopŃii toarce cu cât mai multe noime ai stânga dreapta sus încoace oriunde tot nu dai de rai mă întorc spăşit la Parce nu-i poŃi spune clipei stai un rest ce picură în e mai volatil ca în serai momente suc momente pai vid ce rătăciri desface mă întorc spăşit la Parce

Duh

o clipă noapte o clipă zi de-alături clipa asta taină frumuseŃea nu poartă haină şi nici înainte şi nici şi că nu te mai iu nu ai vină acolo nişte raze de i cum să mă arăt ca să reŃii dragostea-i altfel de tetină din fântâna cu iluzii te scot la vedere prefix toate verbele toamna-s cărămizii doar proiecŃia e alpină nuanŃe de şemineu duh ni-i dacă şi cât o să ne Ńină

Refren
dar tu dormi atât de frumos refren în amintirea mea ca fire ştii că merg pe jos cum să nu prospectezi o stea fructul oprit prea e gustos sunt harfă şi beau o cafea dar tu dormi atât de frumos refren în amintirea mea da da da mă poartă duios mâine ieri nimic drept cură în a fi calp te picură un vis bătut de-alt vis câinos dar tu dormi atât de frumos

Da
nu Ńes la pânza erorii şi fug cât pot de-al ei procent cerc pentru sămânŃa florii da, unde-i Spirit strig prezent sânge de Hristos semenul nu în pridvor se Ńine urda să ai caracter e semnul că nu ai trăit de-a surda a fi demn nu-i vorbă goală Poetul fi-va trecut în cărŃi pentru El venim la şcoală noi de Geniu suntem părŃi întru încolŃire-s norii minte pentru rod dar şi ferment câmp pentru sămânŃa florii da, unde-i Spirit strig prezent

iubesc noaptea iubesc iubesc ştiu e necesară piua şi năiŃii de bulb de Ńest dar nu uit o clipă ziua

Baladă
pe cărare două umbre deformat merg înaintea-mi alibi chiar şi când fac tumbe cu ocaua mică n-ajungi miez zarişte pe loc repaus amintirea plus etcetera imagini estompate la cursul zilei erată înaintam înaintau eu distrat după eu distrat fericirea îi îngâna minciuna trebuie sancŃionată le mai spunea

CreaŃia
în jur privesc aloi la notele vide har copiat de joi şi moşit de ide stări imersez atent număr până la stei şi musai cu accent şi musai rămaşi grei drept motiv iau clipa din fire risipă când urcă aripa pe spate de clipă

Baladă
de ce nu am carte scoasă nu am jucat hora vremii de ce nu sunt academician nu am jucat hora vremii las cu limbă de moarte să nu-mi ridicaŃi statuie am băut şampanie dar întotdeauna am plătit costurile nu doresc să depuneŃi efort ca să păreŃi extrem de sensibili dar mai ales să nu vă arătaŃi hilar de culŃi de ce nu sunt membru UAP nu am jucat hora vremii de ce am pensie 583 lei nu am jucat hora vremii

Şi
cele ce-aduc la burtă sub nimic frânge glia fiu genul nu-i de sută ştia Hristos ce ştia să vorbim cu imagini despre lucruri ştiute bine culmit de vecini a sau cele volute femeia femeie sau mult mai femeia cuvă reguli care suiş au pe coloană care vă toate se coc luni nouă minciuna e de ceară plouă de-i dat să plouă piere ce-i dat să piară

Egretă
te aştept iubito dimineaŃa înainte de-a se coace raza rolul tu eu abia ieşit din vis dor să te explorez pentru cuprins mult mai târziu vom servi la masă fărâma de ozn rămasă sub aşa şi vom întinde plasă ce zi iubito ce zi ce zi ce seara ne va găsi roŃi la scară în urma chi-ului adverb perlat să te găseşti cum eşti nu e păcat şi mă urcă joc pe cer de vară ideea este în de zahăr tos şi vâsc şi abureală şi prinos ca şi astăzi şi zi de zi să vii calea dragostei o vom rătăci

Zero minus plus m-am întâlnit cu moartea de una două trei ori gândeam cât rai e-n culori gândeam cât iad e-n prăsea pruncul când este adus nimeni nu-i traduce cum nimeni nu-i traduce drum ci nici minus ci nici plus căi duse-n puterea lor viaŃa grilă de hormoni viaŃa prund de neuroni schif ori dex aducător în aici pentru aici de coerent omul găici om omului desagă doar să trăieşti e-o plagă

m-am întâlnit cu moartea de una două trei ori gândesc zorii Ńin de zori gândesc norii Ńin de nori

Vioară tu clipelor eu puc
(eu sunt aici tu eşti departe giulgiu amintirile descânt visul tău visul meu un joc frânt de-a fi în este ne abate cu capul pe umărul meu stâng cum mergeam în mâini pe cer atunci o poveste simplă ce oricând îmi zice despre)( pure năluci şi curg idele ca zloata curg şi altele vin şi altele se duc, viaŃa mea prag de amurg cu mâna le fac şi încerc să aievea o clipă se le-aduc vioară tu clipelor eu puc)

Este
pe alei frunze de nori adastă oamenii le trec survolându-le tobă cerul în care Dumnezeu bate de ce să ne cheltuim pentru a contesta ceea ce este bun postat ce mai putem face în context omul poate fi ucis nu şi exclus să ne întoarcem trebuie la om viaŃa nu este buruiană păi gramatica vieŃii sunt cei şapte ani de-acasă nimic dincolo de realitate pe banca noastră tu mă aştepŃi cu zâmbetul în colŃul ochilor încrederea în caracterul meu înflorindu-Ńi-l

Versul
la aşa adaug versul expresiv cum fruntea de ger verdelui albul şi pivnicer când prezent spune culesul timp nu consum cu eresul acela mai bogat în fler de la oameni nimic nu cer întru să ne lase sensul viu şi concis să las versul la Spirit ca şi El ader în postament până mă pier şi cer viului şi şubler viaŃa pe soclu cu-alesul cât plod va să fie culesul

Cadran
drumul către tine are cearcăne mov au murit înainte să fie luna-i bolnavă de igrasie sentimentele noastre regretelor ostrov undeva la margine de lume restul frunzele şi viaŃa torc pe ramuri trecutul cărăbuş sure geamuri iluzii la colŃ de bloc se vând cu setul la ceas de brumă imagini de mătase razele de stea polară color picior schimbând copacii cu picior twist fumigen de cv-uri pe case

Reiat
alb şi nebunia mea urcă înspre ci şerpuit nici urmă de solfegii cum îmi mai cântă trupul cad învieri cu revers în tinda cu-o veioză mai blând ca adierea ochiul de stei răscolit trosnet de ventricule x y semn haosului deŃ ondulează visa pârleaz reiat din grille

Aici
aici unde îmi duc viaŃa iubito oxigen este atât cât trebuie de-aceea umple-Ńi până la refuz plămânii înainte de a începe să pedalăm şi numai urcuş este până unde îmi duc viaŃa iubito chiar până unde dar cu atât mai rare stelele care ne acoperă când facem nebunii numai aici priceperea are înŃeles şi sensul sens şi noima noimă de aceea numai aici adevărul este la el acasă văd pe faŃa ta uimire acum înŃelegi de ce ştiu să fac atât de bine dragoste nu trebuie să spui la nimeni sigur fericirea se obŃine cu sacrificii iată de ce trebuie mâncată până la ultima fărâmitură

cei care veni-vor după noi vor pricepe şi ei oare când te vei trezi somn uşor draga mea o să-Ńi desenez aceeaşi poveste cu o fată frumoasă cu o fată frumoasă şi un bărbat uşor trecut de prima tinereŃe

Y
farmec şi păcat de trupu-Ńi sting ne plouă de robă cu desiş mai cobră noaptea ca un şiş braŃul tău drept pe sânul meu stâng îmi vorbeşti în q eu în idiş nu ştiu ce pierdută ca să-Ńi frâng când te adaug când mă restrâng pe vis de oboi lacul urdiniş a te aduce-n este fiind nu-i uşor să altoieşti măceş sălbatic cu sălbatic măcriş octave dragostea de prundiş lumânările ceru-şi stinge rând pe rând dorinŃele creste starea făt aşezată peste verde împlinirea şiruind

Clipa
aripi de eucalipt zvon dau de trecere cum omorâm vrerea aceasta guri trei rău înfometate caut în inima cerului mult şi nestins dor de amintiri volănaşe sădite “ bărbat călător “

Valul
stele liniştite pe marea calmă din spatele nopŃii de mucava un gând hoinar picură cu săgeŃi copacii dorm pe coapse de hiacint nicăieri por nu am unde etala brusc visul se deschide şi vălul tău mă acoperă strâns cu clipe arse pe faŃa zării nici un muşchi nu saltă noaptea iubire mă seduce valul tu eşti plecat la marele război cine eşti chiar şi cu dovada-n mână cu cine să conversezi despre cum omul vine şi pleacă fără răgaz timpul se face cuier în lipsă şi tu ai chef să fabulezi din leagăn ce ştim nimeni din marele război nu vine biruitor nici predicat

şir după şir de contracŃii calpe ce nu ştim doar fântâna cerului stă pe dex şi cu picioarele sub vise noaptea iubire te seduce valul eu sunt plecată la marele război

Coc
iutele schimb de replici ale undelor scrin penar coridor reci şi sprinŃare dragostea mea o să te lege de cer piatră de munte doar râpele pier aici unde ai ajuns ondulat de carne dragostea mea şi cu dragostea ta bârne a tot ce este cale nimic activat coc muza verbul şi un toc dintre cruste ori stea

Iubire
în tren două femei se ceartă sunt în drum spre bucureşti treburi pe culoar tânăra-mi amantă în show stă cu amintirile e-n zori puhoi de oameni grăbiŃi şi maşini şi tramvaie şi doi de-ar vorbi oxigenul câte noeme nu ne-ar fi dat să aflăm gara de nord cişmigiul stop cu bănci multe spate la spate ea printre ramurile dese raza de soare de pe asphalt

De brăcinar cu amăsura
prind clipa de ciuf şi-i sar pe umeri secunda este o mână de lut de copaci dau cu prejudecăŃile până aflu cine sunt şi dacă sunt din principiu ceea ce este simplu este şi mai extrem de înfăptuit cineva încurcă priorităŃile altcineva le dezleagă de vicii înaintăm pe toboganul vieŃii nişte clarvăzători tare ermetici cel mai puŃin ne pasă de cel de lângă noi Ńest cuŃitul şi pâinea-n mâna mea eclipsa socială nu interesează pe nimeni a doua deviză - a treia deviză deja nu mai are piaŃă nişte ferigi pe patine de ŃurŃuri

ceea ce spun poate să vi se pară expresii logice puŃin ieşite din uz fese lirismul nu are şi nici sâni tra la la dacă-i cineva nu poezia este atent să privim la cutiuŃa cu surprize de sub ombilic dacă nu vom iniŃia măsura să extirpe amăsura vai nouă iubitule lasă lumea în pace avem casa noastră avem viaŃa ce altceva ne mai putem dori întregul draga mea colm întocmai despre

Sus de unde-şi ia lumina sângele în slava ce-au adunat PoeŃii rămâne în necontenit un pisc şi o potecă greu de jecmănit dragostea Muză e numele tău şi bună şi rea karma osie şi petală de stea polară cu gâtul a lebădă de cimbru miezul întrebare-n formă de v şi cuneiformă cum vinerea zbatere de gând murat în miere de la vânt semnul greu se lasă rupt dar nimeni nu ştie mai bine k iambul cum se prinde-n joc tăria

Sonet în vers alb curaj este numele tău când vremea se tulbură când toŃi îşi trag gluga pe călcâiul lui Ahile tu te sumeŃi dintre coaste de tiv şi mersul pozitiv este prenumele tău resfirat peste adastă peste firesc şi restul sensurilor cu miez când cu sângele-Ńi dibui drumul vieŃii neatârnat sub oprelişti vad răsărit oxigenul terrei este puşti da puşti ca şi cuvântul

Muzică de cameră în şi briza seducerii monedă bate altui eu vrerea mea de tine trează icul inimii-mi cub la u altui pol de geam crăiasă frunza ta învălurită culme roabă din iubire de alt pol de geam pierită când şir la figurat complice de-acelaşi iad de-acelaşi rai pe sub rază-ne le mângâi cu umăr suplu de corai daco dei acesta-i sârbu păr prea mult nu are peste şi cu toate-acestea-i unul ce spleen-ul dă pe dragoste

din ori peruca mânecii îşi suie vastul în mereu har în opus 3 cu tesla în loc de bard tastez hei tu

Starea multe şi mărunte vrej frânghii de fum soarele doarme noaptea înălŃător bate crivăŃ de sânge nimeni pe tron nimic mai tulburător starea de om cine pe cine plânge prostia târg pârâu de idei versus date în pârg atribut de chibrit doar luna are matca cerului gândul naşte ziuă

Cum zarea frumoasa mea darurile tale străvechi se încăpăcesc des împrospătate cum ziua schimbă noaptea şi invers aceloraşi cărări câte lucruri inedite despre tine pot spune cu şarm prefer însă puŃinul adevăr ce le răzbate nu zâmbetul tău floare în floare de ucise chemări şi nici unduirea şoldurilor tale fiord cu cobiliŃe mai mult efect au realizez insondabila stare repausul felinei înainte de a se înfrupta cer şi pământ împreună

Tangou vântul de vânt şfichiuit un sfeşnic cerul valuri pe şolduri de lăcuste dată cu vis iubito ger năprasnic cu ofranda frunzele zării clinchet în păr stelele cu brichete analfabet şi piesă cu piesă dezansamblez piesă cu piesă montez nici mierla nu cântă atât de poetic struguri râşniŃi cu fiorul în căuşul vadului picurând sub streaşina vieŃii două berze fluorescente

Ceea ce – pâană aici s-a corectat nu ştiu dacă ceea ce mă urcă pe cartea grea luptă între i şi ci verbul este a fi z şi nici dacă roca tul aprioric ros de a şi nici dacă-n şi cândva fi-voi reŃinut de b za altfel de cum slova albă inimă agă loitrea viei adeziv din fecioară culoare

Mângâie-mă mângâie-mă cu trecutul era întâi iulie anul s-a pierdut printre aşa cum doar clipa ştie mângâie-mă cu prezentul este întâi iulie anul două mii şase aşa cum doar tu ştii mângâie-mă cu viitorul într-o zi de întâi iulie anul nu importă dintr-o rară dragoste vieŃii să-i facem cu ochiul la ploieşti acum plouă mi-ai adus flori pentru glastră doar tu doar eu şi dragostea noastră

Ştiu noaptea prin ghene deretică în braŃe cu tine-s găsit u când zorii florilor dau bineŃe şi suplu ştiu adevărul este spân precum dar născător este ştiu norilor nu trebuie să le zici şi ei ştiu

Perete tunet cerul s-a supărat pe oameni plouă stil clasic de a face amor soare nimic nu-i pierdut definitiv lună pasărea fenix e cheia o viaŃă o moarte târziu

Oriunde prinde-mă de mână drumul duce spre rai când vezi că mă amestec printre buruieni cu chip după asemănarea primăverii strigă-mă ! zi-mi să curăŃ tâmplăria de aluminiu cu geam termopan sau zi-mi orice să te vindec de spaima că eşti încă vie iubirea înseamnă doi mână în mână prinde-mă de mână oriunde ar duce drumul

Călcâiul pe partea de stradă pe care locuiesc numerele sunt fără soŃ sunt în alcov kuki sunt în alcov şi-n acest an se poartă kuki ghenele şed peste resturi menajere peste ghene tot resturi menajere sunt în alcov gheorghe sunt în alcov şi-n acest an se poartă gheorghe

Te iubesc pe tejgheaua aceasta puŃin atinsă de vreme cu deficienŃe ascunse altele până şi pulsul este de vânzare nimic dar absolut nimic nu capătă valenŃă tu repeŃi de ani buni te iubesc trenul pleacă din gară când impiegatul maiestos înalŃă fanion gest de serviciu ptiu drăcovenia până la coadă tot te vâră în belea chiar dacă impasibil rămâi soluŃia este că nu are soluŃie fie de nu faci decât să repeŃi altădată am să vorbesc despre dragoste tu repeŃi de ani buni te iubesc

Miroase a fum miroase a fum de regrete miroase a fum de iluzii decapitaŃi se plimbă duzii norii se plimbă decapitaŃi băieŃi cu fete umblă-n cete mustesc străzile de confuzii vip-uri peste vip-uri perfuzii apă clăită peste colanŃi nici urmă de speranŃe concret omului de om nu-i mai pasă urma noastră urmă nu lasă şmecheria frate şi atât miroase-a fum miroase urât

De Ce am câteva întrebări la care trebuie să răspund musai trebuie să răspund de pildă de ce oamenii stau faŃă la spate stau spate la faŃă dar mai ales de ce oamenii urăsc oamenii dar mai ales de ce

Plânge pământul zile trec zile vin nimic bun nu trece din scripet cerul vrea acasă numai Lui de om îi pasă ce va fi mila cu ea boltă boltă fără stea pământul crapă îi e sete pământul crapă îi e sete noi ne schimbăm de fete noi ne schimbăm de fete noi ne schimbăm de fete

Măseaua ninge pe masa goală cu nişte fulgi ca de păun ceru-n şold cu-n colŃ de poală în izmene bătrânul prun şaizeci şi şapte de ani şoapte fac azi tu optisprezece şi-o zi fii mireasa mea o noapte iŃi mai rămân atâtea căpătâi aş mai vrea sfârşitul ah aşa iubito da tu scena fler versu-acesta prefer sa-l tac ce n-aş da să mor ca Mollière ninge pe masa goală

Nu cred în cuvânt căi două sunt: unul este drept cel’lalt şui nu-ntotdeauna depinzi de aldine de karma tu Ńii dar Ńii şi de tine viaŃa-Ńi lasă uneori un gust căprui da da da nu nu nu cale de mijloc nu-i simŃul gândul teze extrem de fine nu-ntotdeauna depinzi de aldine de unde excepŃia? din prag de cucui creşte bonă salbă şi o trece în pui de karma tu Ńii dar Ńii şi de tine când din când cum pică în ic de sine fii Va perpetuum mobile Tui Tui Tui în stare pe cer cine e să bată cui nu cred în cuvânt ci-n fapta din faŃa lui

Zău dacă vrei s-o duci bine de faci sau scrii rime nici vorbă de sine nu ieşi din oime

SubŃiori de fese nu e secret pohta saliva-i pentru şipci de-aici vin în este este rămân aici nici margine de hat nici limită de soft visul una ştie cocon să se în opt la orizont de fapt hăituit şi din că recunosc depresia sunt clădit din brâncă ca să ca să sărut versul fraza peste nu am stat la coadă subŃiori de fese

Adu Soare pt. Socrate adu Soare ziua bună când luna fi-va numai lună când omul fi-va numai Om când ne vom semna punct ON desigur Socrate nu am păcătuit cu penelul cu fapta ori de fel cu de fel hâm să nu mai însemne Nimicul permutări îmi răspunzi per arbore genealogic voc de referinŃă pentru stirpe ce lipsă totală de e ce lipsă totală de mâine ce lipsă totală de plod

Bule două bule de oxigen într-un pahar cu zare Tu şi Eu ieşiŃi din alcovul sufletului plouă cu vise ninge cu amintiri uşor curbat drumul ce ne îmbie la mers până dăm colŃul jăratec iadeşul tau jăratec iadeşul meu vom reuşi oare să dereticăm totuşi camera de zi ce urnim

Plouă, Doamne pe lumea asta cresc şi flori de cucută de aici Ce spre Unde suflete tot mută nicio ispravă zice filosoful suntem acasă dar nu şi rostul plouă, Doamne cu poeŃi care mai de care dar nici unul dintre ei Grai nu are

Foc aprins de dor doi fluturi pe obrazul cerului tumefiat de izbelişte lăsat cum m-ai lăsat iubito se îngemăna aprig ziua de ieri cu mâine speram că va veni cu tine ziua de mâine minute ore triste pliu se târau antene pe buza aspră-a zilei câte oh câte piste trosc deodata cerul poc doar tu nu te-ai prins în joc

SMS uşori ce gând alun zburdam pe cer în mâini luna şi soarele sâni pământul zăbun pe Cosminele vals de frunze în fuste galbene cu tighel şi-un leandru rămas chel şi un ic cu doruri multe strânse frecvent în scat de zerouri pe uliŃe clipa după ploaia de joi cât te iubesc hai pa

Cariera pe Corso cu Iri ... te aşteaptă bosu’ ... tu ştii că-mi eşti dragă ea în sinea-i: bragă ştii că te am dragă mă întrevăd mire te şi văd mireasă ea în sinea-i: bragă ... zi, bă, cum e Iri se vaită frumos în sus şi în jos,- horror ... gata, mâine-i la Ştiri

Pui de vals cu pletele spice de grâu în marele lan norii dorul de tine pui de vals stamina pleoapele florii tu faci baie în râu dragă noi streaşină ploii soarele la-nceput pitic breşă face şi creşte ospăŃ dragostea de luster

Aripi note degetele tale omoplaŃii mei harpa lumânarea s-a stins de mult vis fără pisc hârjoana întru ne găsim şi să timbru pe sosie de rai ce plăcută eşti iubito ce urâcios eşti oh tu altă lumânare-aprinzi perdeaua umflată de vânt cu o reptilă aduce miros de bărbat trecut

Huo poemului acesta această duşcă Ńi-o aŃin faină cumpănă coapsele-Ńi opuse nici treji nici beŃi pielea ta e de ochioase ochii tăi sunt de aldin mai grei decât un kil cu vin băut cu poalele scoase şi burice verzi baldachin x tot atâtea pumnale poiana spectatori cerul y candelabrele sale precum între poeŃi lerul tu si eu aprinşi de vis pi dansând pe-un muşuroi de ci

Cine nu-mi eşti alături de vină-i cine puicuŃa mea cu şold de iŃă sunt om matur de bună viŃă nopŃile mele de ieri pline mai dulci decât un cub de-alviŃă s-au vădit a nu fi neam de liŃă să fie vorba despre sine mă îmbăt răspuns să aflu criŃă şi roată sunt şi linie sunt si păreri doar nimic palpabil mâine nu-i pot face lui azi igliŃă şi de m-aş face lubeniŃă cine-i mai ştoarfă omul sau viaŃa ce să şterg din - sau ea albeaŃa

ł interior de matrice cerul în roşu aprins dă muchia după deal kuki cu gheorghe la iaz dragul abis răşchitor dragul abis canură ce imbold oh prestează-l ne aprinde de mijloc clipele clipele duşi de val de altul întorşi iureş în pârg răzleŃiŃi poem de cantautori cântă cu frunze color

F să vorbim despre, ca despre ceea ce este agapa: sângele cere eliberarea de eu-i după toate canoanele: albe ori negre, exclus intermediare nu-i fac bine soarelui scoicile de sub răgălii lupta pe viaŃă şi moarte presupune cunoaştere nu te poŃi avânta pe val pină nu ştii ca-n palmă zdrăngăneii adâncurilor insondabile am numit iubirea supapa aceea ozonată dintre mine slut şi mine încuie uşa orizontului cerului lasă perdelele

şi vino, dezinvolt este şperaclul,- lenjeria intimă a lui este din paharul dragostei trebuie băut cu înghiŃituri încete şi prelungi pina la sughiŃ

Cetera între coapsele tale cu ivor de sambă câte visuri lamentabil au sfârşit instinctu-mi în culise repetă pierit tu-n loc de busuioacă-n noaptea asta amplă noatin gând mă pişcă de prezent clip decojit practic să-Ńi umblu ritmul cu un plus de aşteptări ce-n chemarea-mi te cuprinde incepi să arzi mocnit aşa şi aşa aşa pas după pas apropierea te constrânge caste colŃuri de scântei epidermice să mai răspunzi ai renunŃat la de ce învinsă de depărtarea care zmeu te zbate felia ta de clar obscur numai a ta greu suportabil cât de bine te descurci

Dulce este dulce noaptea este dulce amiaza este dulce amurgul este dulce răsăritul dar mai dulce eşti tu aleargă clipa pe minut cu ani lumină suntem cu toŃii grăbiŃi ne grăbim să prindem trenul uitând că de fapt tu eşti totul este dulce jocul este dulce aşteptarea este dulce visul este dulce dulcele dar mai dulce eşti tu raiul este oaza

aici este estele ,-crede şi nu cerceta,urmează-Ńi calea doct şi te vei întâlni cu aievea aleargă clipa pe minut cu ani lumină suntem cu toŃii grăbiŃi ne grăbim să prindem trenul uitând că de fapt tu eşti totul

Da seara aceasta super hai s-o transferăm clasic şi să-i zicem dragostea noastră de zile cu plen ori de câte ori dorul de tine mă Ńine treaz să iau o cupă de cer să pot să iau o cupă strâns alături să-mi Ńină visul ce avem frumos pe care-l trăim frumos cu o ea şi-un el frumoşi să bem în cinstea zilei Kuki da Gheorghe da poemul acesta da ziua dragostei cerne

R să inventăm un joc terestru unul cum în zestre nu găseşti cu tot ce existenŃa cu tot joc, un joc joc simplu dezinvolt de minciună să ne vindece autentic pisc de slavă buric sosit cu poemele la R ce altă menire să ni se dea omul merită să-şi fie cer din bun simŃ să facem poloboc în cosmos se găsesc şi-i firesc munŃi de şi fără cuvânt pătruns şi omul cu caracter se duce la bordel dar nu rămâne-acolo

Luni crivăŃul vieŃii mele eşti tu din dragoste pentru ceea ce pentru ziua de mâine însemni briza de primăvară eşti tu din dragoste pentru şi pentru pentru aura berzei mele curcubeul de după ploaie din ciorna mov a zării eşti tu eu norii ce-Ńi crăiesc prezentul poemul meu cu mâini de iolă poemul meu cu buze de şoim poemul meu cu paşi de şapte cum doi idoli de stil tu şi eu covata nopŃii ce aşternut

Sub steaua frumuseŃe acesta fierbinte aista ne este credeai că n-am să vin bărbat naiv ce eşti cosminele în călcâi cu mărăşeşti obrazul tău mai subŃire decât raza discret luminează semiobscurul colŃ am stins uitarea să nu mă vadă soarta să-i cântăm Lui corul simŃurilor duet peste o oră şi să ne mutăm pe cer altfel ar fi viaŃa mult mai tărâŃă nu este oază mai acătării decât dragostea etalarea ei făcută cu schepsis aduce raiul aice clare frumos te-arată nopŃii luna geea gâfâie sub steaua frumuseŃe

Poză pe recamier în poziŃia douăzeci eşichier subsemnatul te-nalŃă zbâr cearceafurile de mătăsoase ce sunt corpului ticăit îi face conturul în sonetul prezent nu-i nevoie de lest această lecŃie de viaŃă o-nvăŃăm din pîntecele frământat de insul ins numai astfel se-ajunge la fericire dintre cei doi aflaŃi în joc bărbatului îi trebuie go altfel optul iese not am terminat de enumerat stelele urcă femeie pe vis pârg ce gâdilă să poposim preŃ de-o rimă pe acoperiş femeie pisică bărbat cotoi şeptici

Petală şi fermecătoare petală şi fermecătoare raiul cabrată pe pământ aduci fulg sufletul meu urmându-te pe culmea de pe care mă culegi da sunt bun la pat iubito da bun la pat iubito print de ferigi petală şi fermecătoare raiul cabrată pe pământ aduci insul ins când mesteci cu sârg scumpo până şi cerul seduci decât tine nici smochinele tine nici smochinele nu-s mai dulci petală şi fermecătoare

A !( este vară şi e trist oamenii sunt clonaŃi eu te frâiesc scumpo cu peste-o mie de waŃi pe rocadă, punct şi iar zburdaŃi noimelor, sonaŃi norilor să le dăm cu var, pe crupă când mă salŃi ceasul arată ora tu mă iubeşti cu stoc crucite de ce văd şi muzele stau pe loc urcuş pe pinten de crah ce răcoros eşti,- şah !)

Pe strada cosminele fie-n zori fie pe seară te suie te scoboară de nu mai vezi castanii dacă au sau nu au Ńoale strada-i marcă fără şale visele plug de-o vară fie-n zori fie pe seară te suie te scoboară muşchi erect trei ori opt per opt carismă cu trei yale sport pe-o bancă de migdal cerul ce frumos ne-nşeală fie-n zori fie pe seară

Linia urc să-Ńi dărui luna cobori să-mi dărui soarele şi pajistea este verde verde verde frunzele stejarului sunt late late late pe corola stejarului cerul trage-un pui de somn noi cu melonul iubirii asemeni lui Sisif vântul pe şezlongul zării încremenit de când ne jucăm de-a argintul crângul, tu şi eu, fraŃi de sânge cu ciripitul păsărelelor o linie smălŃuită iazul deapănă amintiri curcubeul cu-a lui vază pe-un cucui de deal frunzele stejarului sunt late late late

pe corola stejarului cerul trage-un pui de somn noi cu melonul iubirii asemeni lui Sisif

Ieri azi poate mâine ieri azi poate mâine fie viaŃă fie sprinten lângă sine şi în minŃi alpine aici jos între noi să-l sui în terŃine ieri azi poate mâine fie viaŃă fie nu-s luat drept colos drept ceva ce nu e rima mea cea şuie dar cu blazon de nord ieri azi poate mâine

Rai pentru aici sunt bolnav din dragoste sufăr cumplit de când tu cochetezi cu anoste în loc de cui un haiku trec amintiri cu foste pe bulevardul ochi şip oricât or să mă coste las ancora şi hip hip şi chiui odată dus şi chiui odata-ntors simŃurile nu au mus nici breloc nici ştanŃă nici ... frunze vânt frunze nu ne facem fără plod – rai pentru aici

Doi unul doi (un pas şi încă unul şi încă unul avem ispita în boaşe doi unul doi eu susŃin ei susŃin tu susŃii i-uri nimic în afara felului de a fi dincolo de afluent activ pământul ne mută pe planeta visului trucat pentru o oră două uneori chiar trei soi bun soi rău orice fel de soi sprint când roi do re mi bleu do re mi bleu pa acum închei pa pa mă zvârl la zoo căci veni vorba dar ce zic eu apropo ,-o dacă ne-am găsi dacă ne-am găsi o,depeşă scriu şi trimit via mâine to niciun nici nicio urmă de nici nicio do re mi bleu do re mi bleu)

Ok floarea mea de colŃ a fericire miroase casa de când i-ai trecut pragul casa noastră miroase a fericire niciun obiect nu mai stă locului doar steaua mea priveşte cu drag la steaua ta doar steaua ta priveşte cu drag la steaua mea fac răsad pentru încarnarea următoare locul comun da locul comun uite aşa draga mea din steaua ta şi steaua mea

Samba un căuş de aer proaspăt răsuflarea ta fierbinte până la celălalt capăt te urc adevăr, cuvinte dulci, cuvinte sacadate niciun moment de respiro viaŃa lest pe apucate lira clipele cool un vânticel de mai suplu ia perdelele drept munte cu adevăr clipa umplu dragostea dragostea călimară motto: aşa ori aşa trei iambii mei iambii mei, samba

Hai să luăm trenul acesta (hai să luăm trenul acesta nu are importanŃă unde ajungem totul este să evadăm prea multă ură s-a strâns la noi în cvartal bunul simŃ circulă clandestin pe apa sâmbetei maşini cu cauciucurile tăiate rânjesc la lună cum nişte maidanezi sadea ceilalŃi, oamenii intră şi ies din apartamente ce replică palidă manele muzică Ńigănească hip hop cât cuprind cele 25 de ore să moară mama spăl cuŃitul în tine licenŃe au ajuns, diurne ce replică palidă cei de bună condiŃie ce replică palidă)

Triolet (cu slova mea şi în trecut prin tunelul acesta şi în trecut sub orizontul acesta şi în trecut cu viaŃa-mi de sub trecut probez inefabilul am colegi de breaslă mulŃi sunt poeŃi mulŃi sunt eseişti mulŃi farfara de gură şi mai mulŃi sub acoperişul zdrenŃei acolo este casa nobleŃei acolo este urma spiŃei acolo este sâmburele privinŃei privind dar privind în anvergură şi mai mulŃi farfara de gură)

Ocolesc pământul ocolesc pământul ocolesc înjurând ocolesc pământul nu am dat de floare cu care să nu se fi culcat vântul tot un fel de anul are pentru om şi aşezământul ocolesc pământul ocolesc înjurând ocolesc pământul ridic problema colegului absolvent de filosofie alt argument fără argument nu livrăm idei la cutie ocolesc pământul ocolesc

Vară-mea un pâlc de brazi mai încolo cuprinde ziua ca-ntr-un cort subsemnatul luând lecŃii de clarinet vară-mea primăvara de lângă râu îmi face cu ochiul nu are pe ea decât ŃâŃele câteva picături de ploaie cad lenjeria de pat norii-şi scutură geea cu cerul fac sex neprotejat avid ozonul avid avid şi striat

Dintr-o nişă cerul de lângă noi dragostea mea fulgii de nea ne albeau nimeni în afară de noi pe şosea gâlg gâlg dintr-o nişă cerul te întâmpin cu dragostea mea, au şi ningea ningea ningea de lângă noi dragostea mea fulgii de nea ne albeau de-odată ziua şi-a stins opaiŃul nimeni nu cunoaşte motivul şi dragostea are stea tu şi cu mine tighelindu-i tivul de lângă noi dragostea mea

łine cadenŃa iubito Ńine cadenŃa iubito ah oh da mă freamătă sinea vaporos vin stările vin cătrănite dragul de viaŃă curios sub ochii noştri tiptili prinos pufos fânul din şură pufos Ńine cadenŃa iubito ah oh da mă freamătă sinea vaporos de iunie briză arc opt şi cer şi pământ saltă în şa joc în joc culcând patina coastă şi eden şi altceva Ńine cadenŃa iubito ah oh da

Flu flu desfăşoară perdelele slova mea de viaŃă etalată cu masa tri-ul ceea ce are gust de iată etcetera cu tei-ul se amuşinează şi/ sau bune inima, nu ai nevoie de alte strune note şi cortegiu şi orizont şi-ul soare moderne soare străbune citire de la Homer i-ul muzele când cobiliŃa treieră geană lasă pe geană flu flu plus în dragoste se poartă, cuantieră cum vii din înaltul subsolurilor glu poezia găinuşă de on recte şi ci să luăm startul multiplică-mă

Almanah pe una din aripioare on eul meu interior pătul iarba sub ardoare altcineva ne-aruncă-n v candid alintul meu furat cu cerul gurii de pe clipa-n flăcări te Ńintesc mi-e sete vânturat cerc cuptorul tău cu microunde mare păcat, păcat, mare păcat Ńine-mă strâns iubitule ah! ce păcat, ce păcat, ah! codană versus eu almanah simŃurile vid în zbenguială, activ şi cât mai aprope de tiv

La steagul furat pe strada cosminele printre excremente de câine printre excremente de om trebuie să faci slalom chiar acum un tânăr urinează pe uşa intrare casa scării D, bl. 181B cabinet gh Sârbu savant aşa scrie pe sigla cu steagul României furat de deasupra casei scării este ora 11:00 AM 11:00 AM ora României din maşina poliŃiei coboară 3 indivizi impasibili steag = simbolul łării

niciunul dintre poliŃişti unul dintre ei părea amator dar niciunul dintre poliŃişti nu-l legitimează pe urinator

Liber iu iu iubito de pe deal oh şi e atâta soare e momentul sunt luat de val drept boare să vii iubito stării de efracŃie ecuaŃie de poalele zării agăŃată fulguie cu bentiŃă mie Ńie simŃurile fulgi de erată gărgăunii urcă scad urcă direct în direct est vest bine-ai venit sub stejar, şar prin sânge schiaună tăunii

Brun şuviŃe părul tău brun brun degetele mele Ńi-l resfiră de a fi bărbat curajul adun sorbindu-te păgân idilă chemarea mea peste chemarea ta e-atât de multă umbră în jur de nu se-nŃelege cine-i amanta lună nouă în loc de uium dau tonul uvertura începe la vioară neuronii şicană dirijor globulele, şarpe şi dulce sfârlează tu tu tu mănunchi de nu mă uita hiturile noastre vâslind spre dană

Ursa mare eşti pregătită da eşti pregătit da ursa mare dragă asta-i ursa mare conul la mijloc plic tic ziua de mâine imersare adhoc de sentimente, troc şi nimic şi ceva cuvă roi patruped ghioc viaŃa vulvă este a fost va leagăn sex-ului cool ok supliment ful

Când te pişc cu buzele când te pişc cu buzele îmi ia sângele foc pe loc îŃi fac atele spre eu-Ńi îmi fac loc doruri visuri curele braŃele tale coc când te pişc cu buzele îmi ia sângele foc dintre tomis alpi şi de te aleg pe tine amestec de coride amestec de termite când te pişc cu buzele

Eminescu omul are două picioare omul are două mâini şi pe umeri capul şi mai are buchiile vieŃii în alfabet este litera A în alfabet este litera Z Eminescu este A din alfabet Eminescu este Z din alfabet în aer există oxigen în aer există carbon Eminescu este oxigenul din aer Eminescu este oxigenul din aer fără Eminescu cine eşti fără Eminescu cine sunt

Colateral argint pielea ta sub lună ne căutăm cu mâinile miez buzele-Ńi de prună unul doi unul doi pătruns visul de a nu ne fi vis lotru depărtarea, pătruns fenix ante noi clipa legaŃi prin cordon de prezent cum m-acoperi cum m-acoperi ardere a doi efemeri nimic altceva nu-mi doresc te vreau ce şic ştii să mă ceri mă întorc opt muşcat delir ce subŃire e-al vieŃii fir

Albă de vrere duel strâns de gâfâituri mijlocu-Ńi strâns cu cureaua de inimă mă strânge gând albă de vrere canaua fain parcă-ai fi mâncat cepe din dârlogi cum joci ocaua linia de sosire-i hăt cu un pic mai sus perdeaua geana îşi pleacă cerul sofaua până atinge desenul nostru maiestos rece de mult e cafeaua

Cât suntem încă verzi hai draga mea lângă soare facem şi o baie-n iaz straie noi şi-au luat norii dorul mă urcă pe pervaz ai ceva cale de parcurs dacă vii vii vii vino azi vis dragostea mea te aştept pe pătul din şale de talaz între două ochiuri de geam să ne vadă cerul întreg cum speranŃa că mă ai drag de la până la o petrec verzi undele evantaie verde iarba evantaie verde salca evantaie verzi frunzele evantaie

2008, iunie 1 şoaptele mele tămăduitoare zburdălnicindu-Ńi zulufii răsuflare par de boare frumoasă zi Ńi-ai ales genele tale temătoare zburdălnicindu-mi sânul vrerea de noi ia amploare frumoasă zi Ńi-ai ales epidermele noastre pare zburdălnicind zburdălnicia nu-i on să fii fată mare frumoasă zi Ńi-ai ales frumuseŃe are cine are inimile tot atâtea statuare

De amor o frunză de baldachin sunt mi-e dor de tine dulceo, crin sufletu-mi în glastră de stor noaptea trecută alcool în ce hal încă mă furnici să nu te ştie nu am por prenumele tău este ori numele tău este dacă între eu şi următorul asemeni tu oricărui scris mult mai candel decât sarea draga mea cu ochi de opis înclin să te absolv de târg la sân venită cum te strâng

Lancrăm când nu te mai găseşti reazem dă o fugă până la Lancrăm lumea cursantă la şcoala răului cu gândul dă o fugă tatăl mă turna la miliŃie fiu-său mă înjură pe stradă nepotu-său vrea să-mi spargă uşa pe masa evoluŃiei evoluŃia preşedinŃia n-a auzit de mine guvernul a auzit dar nu mă vrea ministerul sănătăŃii aşijderea românia literară nu mă publică când nu te mai găseşti reazem dă o fugă până la Lancrăm lumea cursantă la şcoala răului cu gândul dă o fugă

Cultivăm omul contemporan sport diurn tern ritualic nimic cu aMăruŃă la ombilic cu pereŃii din carbon ş.a.m.d.,se mai poate face ceva spatele întors lui Eminescu echivalează cu sinuciderea nimic mai vizavi şi watt caracterul,- de ordinul a fost bunul simŃ,- rămas fără rost cultivăm aer rarefiat cu dus cu întors

Steaua uite aceasta este steaua ta de o viaŃă alerg după da ba nu nu nu-i nevoie de agrafă sumar în locul ei tu,- carafă îi vezi zice luna dintre ori aceasta numim noi aştri,- zori tu ei piculi de sârbu,- oau! a curcubeie cu freon prăseaua

Bun augur de bun augur dragostea mea ridic opaiŃul stării de confort haiducesc să ne lăsăm furaŃi de probabilitatea că vom spune deodată aşa ăsta da că vei exclama nu, n-am să uit ziua luna anul nu, n-am să uit braŃele tale cingătoare bătută cu nestemate de rug deasupra clipa dedesupt clipa la stânga linia aceea fără hotar la dreapta linia aceea fără hotar singurul punct de reazim tu că ar exista desfid ceva mai aievea decât tine punctând punctând

Nu astfel vei fi bărbat câŃi jongleuri de buzunare,- ere pe casa scării în autobuz cu privirea arogantă confuzi nu astfel vei fi bărbat,- aere te fac te dreg şi-alte invective să i-o tragi lu’ mă-ta bă fraiere nu astfel vei fi femeie,- grive nu astfel vei fi bărbat,- ere de acasă şi până la şcoală drumul nu-i acelaşi pentru toti poŃi să-Ńi aclami prostia cu fală şi cum să-Ńi impui caracterul poŃi lăsaŃi-i cugetului tortura prost ori deştept nu este totuna

( ... )

cerul crâng cu lampioane pe sub unde concurente până vii cum stau la soare până vii cum stau la soare ici colo adiacente de-alde stări mii de cupoane printre care dulce-o boare printre care dulce-o boare

Ela maestru prim mi-e dorul ela şi frunzele sună a psalm cum îmbufnată pe open între printre loşnită copca ambientul mă fură întreg până şi briza are vintre ca miez aşa iubito belă rapuns întrebărilor toate dă-mi iasca scapere amnarul te faci lună mă fac soare mă fac soare te faci lună ce link ai oh abracadabra unul doi trei unul doi trei

Păsările cerului aveŃi grijă aveŃi grijă de poet acest suflet sfredelit de mare ce este cu ochii orbi de clemenŃă cu urechile surde de prea plinul inimii lovite de trufia contemporanilor nu există om cu calităŃi mai adecvate de a locui în cetate păsările cerului din ce în ce mai puŃine sunt urbele care săl merite nu de sus vine pornirea aceasta de a elimina poetul viaŃa a ajuns să fie talcioc şi nu de sus vine pornirea de a ucide aproapele şi mai grav de a ucide sensul păsările cerului

nimic mai pur ca poetul nimic nu se compară cu harul el poetul cu har taie drum prin lanŃul muntos al nimicului taie drum şi sădeşte sădeşte sădeşte depărtarea aceea care ne va cuprinde ca adevăr căci păsările cerului

Stil viul în este alcov inodor mereul nu are finit de astăzi pentru mâine print incolor şi mie şi lor insipid echinocŃiul por când viaŃa te spune cupid viul în este alcov inodor mereul nu are finit peste milenii sinea quick viaŃa derulată horror purpură şipotul razelor dureri vindecate cu vid viul în este alcov inodor

Spune tu vom vedea nu este soluŃia este de adevăr îi aproape cum de percuŃie percuŃia cine poate de inerent scape cine nu să gireze cu Wu Lou cei ce-s apă ducă-se pe ape nu semnifici o nu cu al Lui Lu morŃii viaŃa nu-i este picolo pe bune arborat ar trebui lângă steme sărutul de la ora 3 AM spune tu iubita mea spune tu

Şi rimele lasă urme mă abat pe cosminele ce de m ce de z ,- faină strada asta pe care stă deosebit luna pe ieri imi povestesc sigla, azi cea a poetului care-i va da numele,- legendă vie bobul de vintre soarele aerul deşi acelaşi specific urbei gazului poartă alt strict,- noemele calea lactee crâng verde este târziu ridic fruntea un geam albit de veioză şi,- nu se compară cu,- a lied,- singurii mei prieteni

Pe crupa amiezii şoldul tău drept uşor cabrat puŃin peste şoldul meu drept amiaza sare pârleazul ne inŃelegem prin fapte aerul extrem de încins îşi ia partea boare boare pe crupa amiezii goi goi în palatu-i luna ne vrea suntem doi şi indrăgostiŃi sărut după sărut ceafa ta primeşte iamă karma să vă fac un ceai sau cafea ci staŃi odată fuioare de indice ah ah luna

Cu-n secol peste nicio problemă starea de fapt cum ne purtăm mai rău ca spinii de frică cont Ńin numai câinii coasta omului nu este raft şi nici drojdie de copt copt copt o măsură este în toate pentru cine nu merge-n coate nu şi pentru aş opt este opt a fi demn nu este plasture aici ori acolo nu-i idem ce super e acest fluture ochi zarea are de cicoare aerul miroase a floare cu-n secol peste numai soare

Iată caisul de ce trebuie să ne mâncăm între noi la prânz dimineaŃă şi seara hulpav scai ori să judeci înainte de ce nu stai geea este casa noastră temporal roi ce ne împinge, ce nu ne dă răgaz, ce din minciună face un mod de viaŃă scut să fim pozitivi şi oameni nu-i mai plăcut cu toŃi ne închinăm la aceleaşi Parce iată caisul a înflorit şi muguri are de primăvară pământul albi, roz soarele ne bucură din şei de şiruri virgulă, luna e mai, primul gângurit virgulă, hai să nu mai fim răi, virgulă virgulă, iată caisul a înflorit

Iazul dragostei urcă Ńambrele spre aştri chip de lalea iau stufoase racile spre zero pasc dintre axile luncile floare albă de iubire rămâi în casa omului nu pleca iazul dragostei nu-l seca nu-l seca

Baladă munte valea gindul salcă valea valea piere doamne satul gara doamne doamne şi noi galben cerul marea galben galben

a fost şi iar altfel arcă şi iar şi iar

PiaŃa vieŃii se strecoară este printre mai cu talent decit tine soarele priveşte absent nimic nu mai stă pe locu-i şi ce dacă îmi spui ghiduş e treaba echilibrului universal Dumnezeu nu, rut puc ne mai dă o şansă

O pensă de iubire licoare dătătoare de viaŃă floreta ta printre două şoapte ori clipele ce trăim din apte ori spiritul ce-n vreri ne agaŃă vin să ne spună pe răboj de stea nimic altceva nu are faŃă nimic din şir însemne de şansă nimic contrapro şi, - fler eu fler ea stăpânim întregul ea răsucea eu presucea de castani şi urbe ori totul din măiestrite curbe stil per stil plutea pluteau plutea-vor omul în timpul său rană,- este o pensă de iubire,- celeste

Doar draga mea din este realizez că sunt respins pământul cu toate ale sale îmbrac rucsacul şi ideile iau antibiotice goblen şi euridice goblen şi euridice permanent cerul şi veşnic studiu cine poate proba contrariul doar draga mea ştie dorul să-mi culce trecere dulce trecere dulce

Impersonală peste fire un dubiu planează căci omul ok ar fi pervers din te miri ce căci mai adoră minciuna se deduce căci impersonal s-ar erija în rază căci încopciat este pe lângă fază căci balast în nacela vieŃii aduce din vrerea de a i se posta drept cruce din vrerea de a nu poza-n ipostază din vrerea de a fi oricum dar numai el nu,- din vrerea vrerilor ca rezultantă stărilor de fapt ambigenă bacantă cum rama doar ombilicului său fidel viaŃa pe pământ a trecut de amiază embrionar cât suntem în metastază

Azi Fuge gândul cu peste o sută km oră; cu stângul după dreptul merg eu acesta, ea minoră ... Păi ... Şi cum? Se poate? Dacă? Scoate-Ńi arcul, sunt în temă ... Doar puŃin de prânz să treacă, trei tigări şi nu-i problemă. Şi cum mă vrei? Şa pe vine ... łipenie nici de câine ... Iarba doar nu este tunsă, drum la treabă ... mare?! Unsă ... Ioi, da, aşa ... cu boltă, ti! ... Lasă ... Ia un kent ... Ok ... Hai, di! ...

Idei sau ce plăcere găseşti mai mare decât clipa arsă lângă DN împănând mersul cu proprii pene vis întru noi trimit salutare karma karma foresta, orare ştiute doar de ea mii de-antene ridică spre mâine dinspre ghene bun sosit dorule tâta mare aceleaşi vrăji sub altă chemare unele mari şi holdă galene şi tradus tot de-atâtea troiene epurat şi în perfectă stare cu bune şi rele toate perene şi, mai spun, şi cu altfel de gene

o luntrie doi oameni şi o stea o luntrie doi oameni şi o stea adu-mi felia aceea de cer verde s-o-nfulec la micul dejun mărturie în favoarea-Ńi depun k în pat k şi în viaŃă, enter o luntrie doi oameni şi o stea o luntrie doi oameni şi o stea dar rămâi tot frumosul meu nebun cum îmbătrâneşti te asist puşchea pentru simŃuri cel mai dotat zăbun pecete pentru dragoste, lăstun o luntrie doi oameni şi o stea adu-mi felia aceea de cer k în pat k şi în viaŃă, enter

ViaŃa pe strada cosminele viaŃa nu e nici cât un praz degerat bunul simŃ este voit călcat în picioare vax eleganŃa legea îşi trăieşte vacanŃa caracterul termen expirat ambientul este colorat uşa işi denigrează clanŃa gheorghe Sârbu indice aŃa potir plin buză cu sens datat teoremă,- de sistem barat alo RO bună dimineaŃa sau când capul este pe umeri într-o lume neagră un om alb

ş.a.m.d. antebraŃul tău evantai cu narări multicolore chiar de-ai dori nu poŃi să stai pe fotoliu bune ore jocul nostru de-a copii ce n-aş da să-mi faci o fată după-atâta stinse copii cu ochi negri şi ten, cată să mă-aduci la careu unde harul doar ajunge dintr-un poet bonom plebeu într-un om ce rostul unge cu sintagmă de aice şi cu cele din, voinice citu-i lumea lume ie-te stei cu fete cucuiete

Bună dimineaŃa bună dimineaŃa gheorghe bună dimineaŃa ică suntem jalnici într-o Ńară jalnică bună ziua gheorghe bună ziua bică suntem jalnici într-o Ńară jalnică bună seara gheorghe bună seara tică suntem jalnici într-o Ńară jalnică bună dimineaŃa gheorghe

iu hu apropie ceasul când zborul este pregătit să ni-l luăm cele să ni le hurducăm să ne iu hu dar lasă storul pe calea lactee este prânz iute cât mai iute iubito rază starea ce Ńintirim, go întâiul cât joacă rol de mânz real deliciu mersul pe jos nu-i Ńipenie de om pe-aici ce boreal ştii să mă furnici ce boreal dar şi ce zelos help la vârsta a III-a noi link iubitul meu cu drag clinc clinc

În lumea mea în lumea mea este frumos în lumea voastră este trist între lied acord şi twist drept spirit sunt adus în os rămâi iubita mea,- un bis răul cel rău acolo jos în lumea mea este frumos în lumea voastră este trist pe pegas unde-l adăpa acrostih pentru rostul rost cum spune muza voi săpa celor cu carte adăpost în lumea mea este frumos

Hit singular hit,- viaŃa cu bune cu rele şi vrac în boccele râu de pixeli aŃa fiinŃa lucrul c bună dimineaŃa singular hit,- viaŃa cu bune cu rele şi întoarce faŃa şi nu lua cele permutări de iele ca şi pe şi,- aŃa singular hit,- viaŃa

14 versuri albe iau sub unghia degetului mic de la mâna dreaptă o literă de cer şi tot sub unghia degetului mic de la mâna dreaptă o literă de pământ şi le amestec cum se amestecă bărbatul cu femeia lui când tomul nu-şi mai incape sub dungă sigur, după, plec la cules fragi de aievea arată atât de bine pădurea în care oamenii sunt copaci şi frunze tot oamenii şi rădăcini drumul în pădurea aceasta arată ca mierla când îşi deschide plexul şi dă drumul versului născut în strofa întâi a oricărui poem aici nimeni nu doarme aici nimeni nu este lipsă

armonia aici este prezentul la toate timpurile

Umblă ispita umblă ispita pe sub şaua va e-n zori zmeul cerul îşi înalŃă când nimeni nu seamănă cu nimeni mai hămesită decât vacanŃa b se dă la zbenguială cu a pofta de tine altfel de licheni suie activă vrerea în pinteni jocul de doi reluîndu-l,- hăis cea şi iată poemul se încheagă binele de-o parte răul halta sprinŃare versurile ce săltau acum acum oh ce faun şaua rima în acest poem este hăis toate celelalte din context,- cea

Clipele mă joc cu buzele stelei mele careu şi este noapte fără tron sărut după sărut octavic torn să reîncarnez cele acele ce ne determinau prin vâlcele să le pigulim de afluente din au fost să le facem prezente ele clipele cele acele din sânge gros curbate bezele hrană nu,- nu este timpul anost toate câte-s pe lume vin din scrot lacrima de nea pânza de vele sânii tăi miros a flori de vie vreau să spun joc pentru cine ştie

Oxigen umblă înspre aici pe listă între dinŃi cuibul cu jarteaua când de mâine te legi cu joi nimeni nimic întru amândoi ce umbră deasă pădurea mat nici vizibil orbecăim răul cu bunul simŃ s-a culcat trăim că trăim faleză ac fărâmă se face ocaua visurile hârjoană-s noi voi când preŃ nu mai are paraua pruncii nu-l mai învaŃă pe 2

Şi să privim la ziua de mâine surâzători şi în haine de duminică nu trebuie şters nimic din memoria secolelor şi doar poetul născut nu este o sumă de clişee am ajuns la vârsta când ora cântăreşte cât zece ani pot vorbi frumos despre lucruri urâte pot spune sigur că pot spune orice despre orice cuvânt simplu multiplul furnicile nu agonisesc coconi mai mici decât alonja lor adus sub indice de draga mea

este ora la care şi crainicii străbat somnul cu vâsle ipotetice sondez cu buzele cele prin care ajung la sufletu-i de aici mă descurc singur doar solitarii ajung să muşte luna de fese continuu adevăr depresurat doar cu câŃiva centimetri superbă croazieră noaptea

Acum cerul este cerul nu poŃi opri ochiul să evalueze deşi ştii că norma este dată de numele bun alt ciclu cu alte vieŃi nu fiinŃezi pentru că exişti acum cerul este alb acum cerul este albastru centrul de greutate cade pe acum contrastul abrupt naşte metafora dincolo de care inefabilul te opreşti te bucuri şi treci te opreşti te revolŃi şi treci acum cerul este cerul ce bine mă simt arcuită la pieptul tău am alunecat draga mea pe-o coajă de stea

Mă ia cu roib crengile de copaci par Ńepuşe ridicate din dor de ceară sub stropitoarea razelor de lună eu cu draga mea la pârâu frasinul acesta când l-am sădit grota cerului era plină de licurici metric îşi ridică pălăria uite fără Ńărm cum mângâie ultima frunză răsuflarea ta rotogoale de vino în casa sufletului meu prisaca sunt flămândă de infinitul acela care Ńine cât un portic de teoremă să facem focul mă ia cu roib un gătej tu un gătej eu

De câte ori de câte ori soarele înmână ştafeta iazului cu şerpi dar fără moară îmi aduc aminte de tine Kuki uită gheorghe nu mă povesti caii viselor nu se mai lasă înhămaŃi suntem în a 2-a zi de toamnă după cuptorul acela albastru zilele îşi ascut pintenii suntem alături chiar dacă tu eşti la piaŃă te port şi mă porŃi din noaptea lumii încă doi exilaŃi ploile se vor hrăni cu ploi zăpezile se vor hrăni cu zăpezi oamenii se vor hrăni cu oameni până-n ziua când adevărul va fi singurul drum de acces

Scrie laptele mamei prelucrat aici întru noianul de cifre litera cu oxigen am numit pădurea întâiul născut al naturii mari tatăl meu soarele după IQ dincolo de linia de sosire ca şi până la linia de sosire se ocupă de educaŃie ghicesc în palma copacului puteam să cresc drept dacă cel care m-a sădit s-ar fi locuit scrie în linia aceea cu apendice eu te privesc fericirea mea nicio mişcare alta de-a lungul şi de-a latul în afara,după primul tău Ńipăt de învingătoare

Freza normalitate ar fi să luăm viaŃa aşa cum este pasul haotic ar fi sa nu mai operăm cu inepŃii bat nucile cu laserul şi le fac răvaşe poate semenul se va ogoi să le descifreze important nu este înŃelesul ce le răzbate important este mecanismul legarea în grupa sanguină a nevoii de a citi,- copilul tău altfel fi-va un roboŃel cu toane începutul ca şi sfârşitul încep cu litera a doar dacă mai vrem să ne extaziem la primirea unui buchet cu flori doar dacă mai vrem acolo câteva cuvinte aruncate cu aderenŃă

pe spuza sângelui înainte de a scăpăra dorinŃele te topesc cu mişcarea asta a opt-ului abecedarul dragostei puchinit după zăbrelele zilelor nopŃilor zilelor atât suntem liberi de pe spic mutând pe floare de măr fluture multicolor

RomanŃă cu o lespede acoper ochii aşteptărilor nu vă pot spune ce văd ridic lespedea de pe ochii aşteptărilor nu vă pot spune ce simt oraşele au devenit sate şi casele unele peste altele să nu uit din bucătăria vieŃii trebuie schimbată hota

Celălalt capăt al celor dezrobiŃi până la soare drumul este vorbesc despre dragoste nu despre sex în încăpere sunt multe obiecte acum pentru noi de neînlocuit este oxigenul la cât de înalŃi suntem la cât de adânci suntem întrecuŃi nu mai putem fi decât de noi celulele leneş imi sunt încăpăcite cu poftă femeie cu bărbat exersând la aria cu note vide este atâta armonie în preajmă-ne generată de răsuflările noastre sacadate în goana lor după Ńipătul de panoplie celălalt capăt al celor dezrobiŃi

Draga mea orele se preling pe cearşaful nopŃii în mii de pasienŃe ne ghidăm după cum cad te invit la balul muzelor capodoperele trec neobservate plus cu puls de culoarea zâmbetului în faŃa unui cornet cu floricele de porumb

Către de la lipsa de respect faŃă de omul cu carte până la tinetă distanŃa nu este mai mare decât parul din ochiul propriu pe cărarea cu,doi tineri fată şi bărbat ea mai naivă decât frunza de bla bla el mai doct decât dicŃionarul se pregăteau de-o partidă de sex platfus vor spune cei din mileniul IV în vreme ce ieşite din laptop tot pe cărarea cu,la doi tineri fată şi bărbat silenŃioase unde le mângâie organele genitale pe casa scării unuia dintre blocuri două femei peste suta de chintale una râd

de zdrahonul care-l bate pe unul mai sfrijit decât abecedarul sau decât soarele care trece pragul orizontului oripilat ce rare aripe dragostea abecedarul din subsidiarul acesta sunt eu ce heleş beleş ce heleş beleş

Draga mea orele se preling pe cearşaful nopŃii în mii de pasienŃe ne ghidăm după cum cad te invit la balul muzelor capodoperele trec neobservate plus cu puls de culoarea zâmbetului în faŃa unui cornet cu floricele de porumb

Nu este problema mea nu este problema mea adesea omul şi crede c-a ieşit cu faŃa albă da’ de unde acolo la halta cu neinplicare toate stau perpendicular pe niciunde stânci legate de aripa defrişătorului nu există crimă mai mare nu este problema mea adesea omul şi crede c-a ieşit cu faŃa albă percutante,- in contra timp atenŃie noima nu ridică glasul acolo sub calota universalului se Ńine socoteala celor cum capodopera nu este problema mea adesea omul Şi te aştept să vii simŃul că imi eşti complice

este

la rostogolirea mărului cotidian felurit cu determinanta număr enumăr şi te aştept să vii

Fuioare cu poteci fuioare cu poteci lerul ochi fără santal rimele eu cu tine pc,- eu-l vreau vrerile-mi adună-le să prindem trenul trenule să-l facem să treacă pe-aici şi poet drag nebunele volutele tale sunt brici şi e noapte dalbă vezi cum şi-mi umblă ceva printre zeci dragul de tine ia uium rămâi ne este atât de deci tasta harul mâna muzei şi sol de inefabil,- mei şi cu şi de ci azime şi cu poetul şir de trei

La ce bun toate furat de amănuntul că sunt imi trec privirea peste coclaurile unui acvariu niciun gând nu mă poposeşte necesar declam la ce bun toate mă înham la şedere cu predispoziŃia zilei de mâine ce minunat ar fi dacă omului nu i s-ar fi dat îmi schimb poziŃia de pe fese pe coate perspectiva este alta de ceva ani sensul suferă de amnezie igrasie la palatul victoria igrasie la palatul cotroceni igrasie la palatul poporului

igrasie ornată cu beteală de turban şi azi ca şi ieri dependenŃi de axiome nicio urmă de oportunităŃi ce chestie domnule adevărat domnule

Stă scris pe filele din calendar fotosinteza socială nu bon ton-ul o face ci obrăznicia văd viaŃa ca pe cel mai prost ecarisaj dintre cele mai proaste ecarisaje ... o clică de tineri şi mai puŃin tineri de la blocul vecin goi puşcă vin către un grup de puştoaice de la blocul vecin goale puşcă cei 7 ani de-acasă caracterul sunt aruncaŃi peste balustradă şi cătuşe la ombilic

... dar ce lăsăm copiilor inepŃii aberaŃii idiosincrazii dacă între timp nu se vor ucide între micul dejun şi masa de prânz firele de iarbă se topesc ochiul mersului întors omul nu mai are rădăcini viaŃa nu mai are tulpină ... ai 68 de ani Sârbule şi un număr de zile impar pare sunt nonvalorile stă scris pe filele din calendar

Ci este lăsat la efemerul gust al porŃii sunt bonom după câte mă ştiu toamnă cum sper că şi la anul vom avea doamnă nu mă supăr uşor şi nici nu iau contact ce înŃeleg prin înŃelepciune Întregul Intact şi bine asamblat la cum trebuie şi trainic acesta este Poetul de cum se cuvine crainic şi mare consumator de adevăr încoronat sunt bonom după câte mă ştiu toamnă cum sper că şi la anul vom avea doamnă venit în mereu cu un secol în faŃă degajat peren singular vizionar pragmatic articulat coleg de bancă cu steaua cea aducătoare de miez coleg de bancă cu noima cea dătătoare de miez un semn de întrebare la care corespunde alonja sa când răspunsul îl scoate din pătrunde

acel amor de palmares depus ca să se ştie venit în mereu cu un secol în faŃă degajat peren singular vizionar pragmatic articulat cum balamalele recent unse ale sorŃii ci este lăsat la efemerul gust al porŃii (sub semn de întrebare rămâne etichetă de ce pentru-a trăi Poetul nu se face chetă) ba i se adaugă pe umeri tot jegul etapei sociale desi El este sapa şi coada sapei cu care se defrişează ziua cu lună plină cum balamalele recent unse ale sorŃii ci este lăsat la efemerul gust al porŃii

Lepădarea de sine erijeze-n Dumnezeu nici Dumnezeu n-are voie eu omul sunt Omul Eu fiinŃa caiac-canoe încrederea în bine neîncrederea în buget “Lepădarea de sine” de aici începutul jet la ghena socială nu lumea nu se sfârşeşte păcatele se spală numele bun naşte şi creşte

Plutim major m-am îndrăgostit concret pe cât de frumos eşti tot pe-atât de departe zi-i dragoste codirişte cu cine vorbeşti vorbesc este trei AM mă înalŃ ia-mă după talie plutim major

Şi nici a-l debarasa nu poŃi de stimuli pe loc repaus este cuvântul de ordine faŃă de oricare orientare de substanŃă flasc ŃuŃ prostia a devenit col uterin igiena morală la nivel de om este paralelă cu libertatea de exprimare sărăcuŃ lipsa acută de caracter a început să pută s-a impregnat în haine mirosul de hazna stradă restaurante apartamente puŃ puŃ ar trebui sleită concepŃia sutura nu poŃi arunca cu vaselină pe obrazul vieŃii ca şi cum ar fi prepuŃ şi nici a-l debarasa nu poŃi de stimuli

Povestea este veche Motto: În viaŃă este ca în alcov: nu frumuseŃea contează. povestea este veche dacă nu semeni cu ceilalŃi sunt apucaŃi de streche niciun iadeş zic cei înalŃi prostia cum păduchii laŃi mintea cu şi sunt pereche povestea este veche dacă nu semeni cu ceilalŃi valoare şi,- şi după şi depene acum depene amonte,- cult visul când laşi,- şi nu după ureche povestea este veche

De la inima mea veste prima rază de soare ultima rază de soare eşti tu tu tu eu obolul lasă-Ńi dorul lasă-Ńi dorul înainte şi după cu visele mele năutul între buni cumpănă şi răi fruct iambii tăi iambii tăi lunca nopŃilor foale amonte şi aval soare dorul meu doar tu-l ştii creşte de la inima mea veste să-Ńi prind dintre maluri ader de viers un brusture de cer

Estele şi/ sau zilele parol drum de ce barat send contemporani cartea te scade cartea te ridică în fapt de seară zori pe sub castani suntem identici la o adică car de foc viaŃa eu tu ei plăvani tuturor vrerea de bine fiică drum de ce barat send contemporani cartea te scade cartea te ridică n-ai libertate degeaba ai bani lobby pentru dragostea calică faşă ura doar între bolovani zilele parol nu-şi poartă pică drum de ce barat send contemporani

Şi-ul tău şi-ul tău dorul piuă aproape că e ziuă aproape sunt de tine aproape ne e bine luna încă stă pe geam şoldul tău şi eu un ram ritm pădurea toată peste har înşăuată cum tu nicio acadea cum eu nicio acadea şi tu absint răcorit şi-ul tău zburdălnicit

Nici ( !?! ),- clipa nu este nici hula nu este te iubesc cronic viaŃa covrig cu susan ( !?! ),- ci nu numai oh,- ori unul ori a şir de acadele,- nu zic eu cu tine si cu ( !?! ) ( !?! ),- cer pământ supape omul tu omul eu să împaci per q faeton rimele ( !?! ) ( !?! ),- este în aşa este nimic sub,- nici de undele peste

Pălăria un fulg de nea albastru s-a oprit preŃ de $1 pe circumferinŃa clipei Kuki e la cumpărături aştept să mă vindec de cancerul pulmonar ninsoarea-i o armie s-a votat unicameral ce pas în faŃă internetul cursorul îl am pe ghici cine mai ştie de Descartes la ord zlei matrimonialele suntem morŃi fără cancan hip hip ura hip hip ura

Alene peren şi oricând mă alinŃi cu dor soare e-n pridvor simŃire şi gând fugărind ce rând nici urmă de bor bel clipa fuior sal scumpi miind culmi ori arzând şi de-asta ulcior pulpe de folclor alene şi când

după Dumneavoastră zilele sunt asemănătoare soarele a intrat în zodia leului şi marte a intrat în zodia leului nu asta vreau să spun calviŃia oraşelor tornadele ploile îneacă speranŃele soarele lasă ogoarele sterpe nu asta vreau să spun o fată citesc în cancan face strip-tease la picnic bărbaŃii rânjesc în pantaloni nu asta vreau să spun alea alea beŃigaşe de cătun

Oxigen umblă înspre aici pe listă între dinŃi cuibul cu jarteaua când de mâine te legi cu joi nimeni nimic întru amândoi ce umbră deasă pădurea mat nici vizibil orbecăim răul cu bunul simŃ s-a culcat trăim că trăim faleză ac fărâmă se face ocaua visurile hârjoană-s noi voi când preŃ nu mai are paraua pruncii nu-l mai învaŃă pe 2