Viorica CONSTANTIN

Vasile PALADE

ORGANE DE MAŞINI ŞI MECANISME

VOLUMUL II TRANSMISII MECANICE
EDITURA FUNDAŢIEI UNIVERSITARE “Dunărea de Jos” GALAŢI

Viorica CONSTANTIN Vasile PALADE ORGANE DE MAŞINI ŞI MECANISME Volumul II : Transmisii mecanice

VIORICA CONSTANTIN

VASILE PALADE

ORGANE DE MAŞINI ŞI MECANISME
Vol. II

TRANSMISII MECANICE

Editura Fundaţiei Universitare „Dunărea de Jos”- Galaţi, 2005

2004 ISBN www.univ. . Editura Fundaţiei Universitare “Dunărea de Jos”.ro .ro editura @ugal.ugal.ing.dr.UNIVERSITATEA „DUNĂREA DE JOS” DIN GALAŢI FACULTATEA DE MECANICĂ Editura Fundaţiei Universitare „Dunărea de Jos” din Galaţi este acreditată de CNCSIS Referent ştiinţific: Prof. Galaţi.editura.

ISBN 973-627-164-1 . cu luarea în consideraţie a legăturilor şi interdependenţei dintre ele. Această disciplină contribuie la formarea orizontului tehnic şi interdisciplinar al viitorului specialist. al siguranţei în exploatare şi al cerinţelor de execuţie şi montaj. a satisfacerii rolului funcţional. proiectanţilor şi inginerilor din exploatare. reţinând din partea de mecanisme numai elementele necesare înţelegerii funcţionării şi proiectării maşinilor. la deprinderea lui cu metodele inginereşti ştiinţifice de abordare şi soluţionare a problemelor din construcţia de maşini. explicit şi prezintă toate elementele necesare înţelegerii unei proiectări corecte. Lucrarea se adresează tuturor studenţilor secţiilor cu profil tehnic.Colecţia Ştiinţe inginereşti Prezenta lucrare face o simbioză între mecanisme şi părţile componente ale acestora – organele de maşini. Materialul este concis. Organe de maşini şi mecanisme este o disciplină de cultură tehnică generală cu caracter tehnic şi aplicativ care are ca scop studierea elementelor componente ale maşinilor şi mecanismelor. în vederea stabilirii factorilor caracteristici ai fiecărui organ de maşină.

3 Calculul de rezistenţă la solicitarea de contact 9 9 12 12 15 16 18 22 23 25 27 29 29 30 34 38 38 40 43 43 44 45 45 46 49 49 50 51 52 53 53 56 57 61 61 63 66 .4 Calculul de rezistenţă 6.6.3 Geometria angrenajelor evolventice 6.5.4.3 Calculul angrenajelor cilindrice paralele cu dinţi drepţi 6.1 Generalităţi.1 Elemente geometrice 6.3.2 Calculul angrenajelor conice cu dinţi drepţi 6.2 Elemente de echivalare 6.5.1 Forţe în angrenare 6.1 Forţe în angrenare 6.6.2.1 Forţe ce acţionează în angrenare 6.2 Evolventa şi proprietăţile ei 6.1 Noţiuni generale 6.4 Calculul de rezistenţă la presiune de contact 6.6.7 Fenomenul de interferenţă.2.4.5. Numărul minim de dinţi 6.3 Calculul angrenajelor cilindrice cu dinţi înclinaţi 6.4.5.6.5. Gradul de acoperire 6.2 Calculul de rezistenţă la încovoiere a roţilor dinţate cilindrice cu dinţi drepţi 6.2.2.2.5.CUPRINS 6.6.1 Elemente geometrice 6.4.2.2.6.2 Determinarea numărului minim de dinţi 6.2 Calculul de rezistenţă la încovoiere 6.2.4.2.4.3 Elemente geometrice 6.2.2 Calculul de rezistenţă la solicitarea de încovoiere 6.4 Angrenaje cilindrice paralele cu dinţi înclinaţi 6.4.5 Angrenaje cu roţi dinţate conice 6. clasificare 6.3.4 Cremaliera de referinţă 6.3 Calculul de rezistenţă la încovoiere 6.3.5 Angrenarea roţilor deplasate 6.2.6.3.2 Geometria şi cinematica angrenării 6.8 Cauzele distrugerii angrenajelor 6.3 Calculul de rezistenţă la presiune de contact 6.3.3.1 Forţe în angrenare 6.4.6 Angrenaje melcate 6.4.1 Legea fundamentală a angrenării 6.6 Continuitatea angrenării.2. ANGRENAJE 6.3 Calculul de rezistenţă la presiune de contact 6.2 Elemente cinematice 6.

5 Montajul şi întreţinerea rulmenţilor 9.3 Cuplajul cardanic 9.6 Organe de maşini şi mecanisme 6.2.3.1 Noţiuni generale 7.7 Randamentul reductoarelor şi verificarea la încălzire 6.3 Repartizarea sarcinilor în rulmenţi 8.4.8 Mecanisme cu roţi dinţate 6.4.2 Fusuri radiale de capăt 7.2.4 Fusuri şi pivoţi 7.2.2.1.2.2 Cuplaje permanente 9.2.4.2.1.4 Cuplajul dinţat 68 68 70 71 75 79 79 80 82 82 83 85 89 89 90 91 93 93 93 97 98 98 100 102 103 109 113 113 115 115 115 116 117 118 119 121 124 .4 Alegerea rulmenţilor 8.9 Angrenaje speciale 7.3.2.3 Calculul şi verificarea arborilor drepţi 7.2 Verificarea la încălzire 6.3 Verificarea arborilor drepţi 7.2 Simbolizarea rulmenţilor 8.1 Noţiuni generale 9.2 Lagăre cu rostogolire (Rulmenţi) 8.1.7.1 Noţiuni generale 8. CUPLAJE 9.2.2. OSII ŞI ARBORI DREPŢI 7.2 Cuplajul cu flanşe 9.1 Lagăre cu alunecare 8.2.2.1 Clasificare şi elemente constructive 8.2 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare rigide 9.2.2.2.2 Dimensionarea din condiţia de rezistenţă 7.7.1 Cuplajul cu manşon 9.2 Metode şi sisteme de ungere 8.1 Randamentul reductoarelor 6. LAGĂRE 8.1 Cuplaje permanente fixe 9.2 Cuplajul cu disc intermediar (Oldham) 9.1.1 Noţiuni generale 7.3 Fusuri axiale (pivoţi) 8.3.1 Cuplajul cu gheare 9.2.2 Calculul osiilor 7.1 Predimensionarea 7.2.

MECANISME PENTRU TRANSFORMAREA MIŞCĂRII DE ROTAŢIE ÎN TRANSLAŢIE ŞI INVERS 10.2 Cuplaje elastice cu elemente intermediare nemetalice 9.3.2.1 Generalităţi.1 Cuplaje elastice cu elemente intermediare metalice 9.4 Mecanisme cu came 10.4.4.2 Segmenţii 10.2.2 Variaţiile neperiodice ale vitezei unghiulare 10.3.2 Modele dinamice 10. forţe 10.4.2.1 Pistonul 10.3 Cuplaje intermitente .1 Ecuaţia energiei cinetice a maşinii 10.1 Variaţiile periodice ale vitezei unghiulare 10.Cuprins 7 9.2.3.4 Randamentul maşinilor 10.3 Fazele de mişcare ale maşinii 10.3 Construcţia profilului unei came 11.3.2 Reglarea mişcării maşinilor şi mecanismelor 125 125 127 129 129 135 135 135 136 138 139 141 141 145 148 148 150 150 154 155 158 159 159 161 166 168 168 168 170 172 176 10.1 11.3 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare elastice 9.2.3 Mecanismul bielǎ-manivelǎ 10.3.1.2 Sinteza mecanismelor cu came 10. reglare şi control BIBLIOGRAFIE .2 Organele mecanismului bielǎ-manivelǎ 10.2.1 Ambreiaje cu fricţiune 10.4 Arborele cotit 10. ORGANE PENTRU CIRCULAŢIA FLUIDELOR 11.2.2 11.3 11.4 Generalităţi Conducte Organe de îmbinare a conductelor Organe de închidere.1.2.ambreiaje 9.1 Noţiuni generale 10.1.1 Bilanţul energetic al maşinilor şi mecanismelor 10.3.3. dirijare. forme constructive.3.2.3 Biela 10.3.1.

scule şi instrumente speciale.Capitolul 6 ANGRENAJE 6. de posibilitatea de obţinere a unei game foarte largi de rapoarte de transmitere cu viteze si puteri diferite (de la 0.angrenaje cu axe concurente (angrenaje conice. melcate. .angrenaje cu axe încrucişate (angrenaje hipoide. cum ar fi: .3). Procesul continuu de contact între dinţii roţilor conjugate ale unui angrenaj. fig. . în vederea asigurării mişcării neîntrerupte a celor două roţi dinţate se numeşte angrenare.2).6.6.fac zgomot in timpul funcţionării. siguranţă în exploatare.1 Noţiuni generale Angrenajele sunt mecanisme formate din două sau mai multe roţi dinţate. . şi anume: a) după poziţia relativă a axelor geometrice ale celor două roţi: . Clasificarea roţilor dinţate se face după mai multe criterii. numite suprafeţe de revoluţie.0001 kW la 10000 kW).angrenaje cu axe paralele (angrenaje cilindrice.1). Pe lângă aceste avantaje angrenajele prezintă o serie de dezavantaje. Larga răspândire a angrenajelor este justificată de capacitatea de realizare a unui raport de transmitere constant. fig. Roţile dinţate sunt organe de maşini care au la periferia lor dinţi dispuşi în mod regulat pe suprafeţe teoretice. .nu se poate realiza orice raport de transmitere.necesită precizie ridicată de execuţie. . mai ales la viteze mari. randament ridicat. .construcţia şi controlul roţilor necesită utilaje. una antrenându-le pe celelalte prin acţiunea dinţilor aflaţi succesiv în contact. gabarit relativ redus şi durată de funcţionare îndelungată.6. fig.

tangenţi între ei după dreapta generatoare comună (fig. Acest angrenaj are o distanţă. Teoretic.3 Angrenajele cu axe încrucişate realizează transmiterea mişcărilor între doi arbori cu axele încrucişate în spaţiu.6. angrenajul elicoidal se obţine prin utilizarea porţiunii Fig. Prin particularizări.6.1 Fig.6. Astfel. din angrenajul hiperboloidal se pot obţine toate celelalte tipuri de angrenaje.2 Fig. în spaţiu.4 simetrice de la mijlocul hiperboloizilor iar angrenajul cu melc cilindric se obţine dacă suprafaţa uneia din roţile .6.6.4). care este format din două roţi cu dantura dispusă pe suprafeţele a doi hiperboloizi de rotaţie. între axe (numită şi dezaxare) şi un unghi între axe Σ.10 Organe de maşini şi mecanisme Fig. în acest caz rezultă angrenajul hiperboloidal.

a =0 şi unghiul dintre axe Σ ≠ 0 .2b).6. . angrenajul cu axe încrucişate devine angrenaj conic cu axe concurente. . c). (fig. teoretic. în Z. se realizează angrenajul pseudoconic (hipoid) sau angrenajul spiroid.angrenaje cu axe mobile: planetare sau diferenţiale.6.în arc de cerc (dantură Novicov) e) după modul de mişcare a axelor geometrice: . contactul liniar devine punctiform.în evolventă. c) după poziţia relativă a suprafeţelor de rostogolire: . durata totală de funcţionare a angrenajelor. ceea ce aduce după sine o capacitate portantă redusă.6. rezultă angrenajul cilindric încrucişat.1d).angrenare interioară (fig.6. Prin transformarea ambelor roţi hiperboloidale în roţi cilindrice. Materiale.dinţi înclinaţi (fig.în cicloidă. la coroziune etc.dinţi drepţi (fig. suprafeţele hiperboloidale transformându-se în suprafeţe conice. . Pentru a ≠ 0.dinţi in V (fig.1c). b.6. .6.1a. La toate angrenajele cu axe încrucişate la care se aproximează suprafeţele de rostogolire hiperboloidale cu conuri sau cilindri.2a).Angrenaje 11 hiperboloidale se aproximează cilindrică. . viteza şi precizia sa şi alte condiţii suplimentare care se pot impune anumitor angrenaje (rezistenţa la temperatură.angrenare exterioară (fig.angrenaje cu axe fixe. în funcţie de: sarcinile ce solicită dantura. b) după forma dinţilor roţilor dinţate: .) .6.1a. . d) după profilul dinţilor: .dinţi curbi (fig. Dacă se utilizează porţiunile de la capete ale hiperboloizilor şi se înlocuiesc suprafeţele hiperboloidale cu suprafeţe conice. Roţile dinţate se pot construi într-o gamă foarte variată de materiale. Dacă distanţa dintre axe. . în W.1b). Σ = 0 se obţine angrenajul paralel cilindric cu suprafeţele de rostogolire cilindrice.

poliamida. Cuplul de materiale oţel-bronz realizează o bună comportare la uzură şi randament superior. Oţelurile sunt utilizate.12 Organe de maşini şi mecanisme Principalele grupe de materiale din care se confecţionează roţile dinţate utilizate în construcţia de maşini sunt: oţelurile. poliesterii etc. mai des folosite sunt bronzurile. bachelita.2. mai frecvent utilizate sunt: oţelul carbon de calitate (pentru cementare şi îmbunătăţire) şi oţelurile aliate. Duritatea flancurilor pinionului trebuie să fie ceva mai mare decât duritatea roţilor conduse. a zgomotului şi vibraţiilor. Din categoria fontelor se utilizează: fonta maleabilă. 6. pentru ca transmiterea mişcării să se poată . Din această grupă. Aceste materiale se supun tratamentelor termice în scopul măririi caracteristicilor de rezistenţă cât şi pentru a îmbunătăţi comportarea flancurilor dinţilor la diverse forme de uzură. poliamida. Fontele se utilizează pentru angrenajele de dimensiuni mari. pentru a preveni pericolul gripării flancurilor active ale angrenajelor şi pentru a asigura pinionului o durată de funcţionare apropiată de cea a roţii cu care angrenează. materialele neferoase (alama. se extinde utilizarea materialelor nemetalice. în general. cunoscută sub numele de teorema lui Willis. la care uzura trebuie să fie cât mai mică. de aceea se utilizează în cazul angrenajelor melc-roată melcată. In scopul reducerii preţului. lignofol şi alte sortimente de mase plastice). pentru angrenajele de lucru. bachelita. fonta cu grafit nodular şi fonta antifricţiune. cu viteze periferice relativ scăzute. Roţile dinţate rezistă bine la uzură dar sunt mai puţin recomandate pentru solicitările de încovoiere.1 Legea fundamentală a angrenării Legea angrenării. Dintre neferoase. bronzul etc.) şi anumite materiale nemetalice (textolit. fontele cenuşii. Masele plastice sunt higroscopice şi deci sensibile la umiditate (care le modifică dimensiunile) şi pot fi folosite la temperaturi ce nu depăşesc (80-100)°C.2 Geometria şi cinematica angrenării 6. Din această categorie fac parte: textolitul. stabileşte condiţia ce trebuie să o îndeplinească curbele de profil care mărginesc doi dinţi în contact.

se consideră două roţi dinţate. în contact în Fig.5 punctul M.1) unde O1M şi O2 M sunt distanţele de la punctul de contact M la cele două centre de rotaţie ( v1⊥O1M . Pentru studierea acestei legi. v2 O2 M (6.2) v2 n O2 K 2 = . (6.3) . Vitezele periferice ale celor două profiluri. Din asemănarea triunghiurilor Mv1n v1 şi MK1O1 rezultă: v1n O1K1 = .5) şi profilurile dinţilor lor. v2 ⊥O2 M ). v1 O1M iar din asemănarea triunghiurilor Mv2 n v2 şi MK 2O2 rezultă: (6. se obţin componentele normale. v1t şi v2t . Prin descompunerea vitezelor periferice v1 şi v2 după normala NN şi tangenta t în punctul de contact.Angrenaje 13 realiza cu un raport de transmitere constant. în punctul de contact vor fi: v1 = ω1 ⋅ O1M . formate din curbele π1 şi π2. v1n şi v2 n şi componentele tangenţiale. care se rotesc în jurul axelor (punctelor) O1 şi O2 cu vitezele unghiulare ω1 şi ω 2 (fig.6. v2 = ω 2 ⋅ O2 M .6.

iar dacă v1n > v2 n . încât.14 Organe de maşini şi mecanisme Deoarece profilurile sunt rigide. este necesar ca profilurile dinţilor să fie astfel construite.6) Întrucât punctul C se află pe dreapta O1O2 care uneşte centrele de rotaţie fixe ale celor două roţi dinţate.1) se obţine: ω1 O2 K 2 = .5) i12 = ω1 O2C = = const. Profilurile ce îndeplinesc legea angrenării sunt numite profiluri conjugate. (6. rezultă. Aceasta condiţie este îndeplinită de curbele ciclice: evolventa. . Din condiţia de egalitate a componentelor normale rezultă: OK OK v1 ⋅ 1 1 = v2 ⋅ 2 2 . legea fundamentală a angrenării se enunţă astfel: pentru ca două roţi dinţate să transmită mişcarea de rotaţie sub un raport de transmitere constant. Dacă v1n < v2 n . dacă punctul C rămâne fix pe linia centrelor.4) se obţine raportul de transmitere i12 . cicloidele şi arcul de cerc. O1K1 O1C iar din relaţia (6. Profilurile conjugate sunt curbe reciproc înfăşurătoare. că raportul de transmitere va fi constant. rezultă că profilul π2 are o viteză proprie. transmiterea mişcării devine posibilă numai dacă v1n = v2 n . în tot timpul cât cele două profiluri sunt în contact. în timpul angrenării. ω 2 O1C (6. ω 2 O1 K1 Din asemănarea triunghiurilor O1 N1C şi O2 N 2 C rezultă: (6. Ca urmare. normala comună lor în punctele de contact să treacă printr-un punct fix C (polul angrenării) de pe linia centrelor. la intersecţia cu normala NN la profilurile dinţilor. Dintre aceste curbe mai des se utilizează evolventa deoarece prezintă următoarele avantaje: . profilul π1 deformează profilul π2.executarea danturii se face cu scule cu flancuri drepte.4) O2 K 2 O2C = . O1M O2 M iar prin înlocuirea lui v1 şi v2 cu valorile din relaţiile (6.

. . componentele tangenţiale sunt diferite ( v1t ≠ v2t ). 2. Chiar dacă raportul de transmitere se menţine constant. deci componentele normale ale vitezelor sunt egale. cu excepţia polului angrenării. situat pe dreapta n.mişcările de generare sunt simple: rotaţia şi translaţia.2. 6.2 Evolventa şi proprietăţile ei Evolventa este curba descrisă de punctul fix M. Din definiţie: KM 0 = KM .9) . Din (6. Evolventa are două ramuri E şi E ′ şi un punct de întoarcere în M 0 pe cercul de bază. 3. numite cercuri de rostogolire.Angrenaje 15 . în punctul C se află în contact două cercuri de raze rw1 şi rw2 care se rostogolesc fără alunecare. Ştiind că C împarte distanţa O1O2 într-un raport constant şi că: O1C + O2C = rw1 + rw 2 = const.9) rezultă: (6.insensibilitate la erori tehnologice inerente. adică în timpul angrenării celor două profiluri. KM = rb ⋅ tan α ⇒ rb ⋅ (α + θ ) = rb ⋅ tan α . Traiectoria punctelor succesive de contact dintre profilurile dinţilor poartă denumirea de traiectorie de angrenare şi în cazul curbelor evolventice este chiar dreapta N-N.roţile sunt interschimbabile.alunecare redusă între profiluri. KM 0 = rb ⋅ (α + θ ) . şi (6.8) rezultă că O1C = rw1 şi O2C = rw2 . care se rostogoleşte fără alunecare peste cercul de rază rb .7) ω1 rw2 = . ω2 rw1 (6. cum ar fi variaţia distanţei între axe.6. unde sunt egale şi se realizează rostogolire pură între profiluri. numit cerc de bază (fig. C.6). . Concluzii: 1.

centrul de curbură al evolventei în orice punct al ei se găseşte pe cercul de bază (pentru M şi K). numită linie de angrenare. 2. deci tocmai t. care în procesul execuţiei se menţin tangente la profilul evolventic pe care-l generează. deci punctul de contact al profilurilor în evolventă se găseşte permanent pe această dreaptă. 6. 4.16 Organe de maşini şi mecanisme θ = tan α − α = invα . Cea de a treia proprietate a evolventei face ca prelucrarea ei să se execute cu scule simple. perpendiculară pe n în M.6 ⎧invα = tan α − α ⎪ ⎨r = rb ⎪ cos α ⎩ Funcţia (invα) este dată în tabelele pentru α cunoscut. cu profil delimitat de suprafeţe plane. Din relaţia (6. La angrenajele cu profil evolventic.6. dreapta N-N este tangentă comună cercurilor de bază a celor două roţi.7.2. când rb → ∞ evolventa degenerează într-o dreaptă care este perpendiculară pe n. 3.3 Geometria angrenajelor evolventice. deci ρ M = MK . normala la evolventă (n) este tangentă la cercul de bază.6) rezultă: r d i12 = w2 = w2 rw1 d w1 . Ecuaţiile parametrice ale evolventei sunt: Fig.6. Principalele elemente geometrice ale unui angrenaj evolventic se prezintă în fig. Proprietăţile evolventei sunt: 1. dreapta t. înfăşoară evolventa.

α w – unghiul de angrenare. aw – distanţa dintre axe: aw = (d w1 + d w 2 ) / 2 . . d f 2 – diametrele cercurilor de picior. d f 1 . rezultă că: i12 = d w2 z 2 = d w1 z1 d b1 . z1 z2 ( z1 si z 2 reprezintă numerele de dinţi ale celor două roţi). d b 2 – diametrele cercurilor de bază. Deoarece pe cercurile de rostogolire pasul este acelaşi: π ⋅ d w1 π ⋅ d w2 = pw = . Fig. d a 2 – diametrele cercurilor de cap.Angrenaje 17 unde d w1 si d w2 reprezintă diametrele cercurilor de rostogolire.6.7 pw – pasul pe cercul de rostogolire (distanţa dintre două flancuri omoloage a doi dinţi consecutivi măsurată pe cercul de rostogolire). d a1 .

Pentru ca două roţi dinţate cu profil în evolventă să poată angrena este necesar ca fiecare să angreneze separat cu aceeaşi cremalieră.18 Organe de maşini şi mecanisme 6. aceasta devine cremalieră. Fig.8 al roţii pe cercul de rostogolire şi cu unghiul de înclinare al profilului rectiliniu al cremalierei.6. Normala comună în punctele de contact este tangentă la cercul de bază al roţii şi este perpendiculară pe profilul rectiliniu al cremalierei.9 .2.6.8).6. Unghiul de angrenare α este constant şi egal cu unghiul de presiune Fig.4 Cremaliera de referinţă Dacă raza cercului de rostogolire a unei roţi dinţate cilindrice creşte la infinit. fiind şi dreaptă de angrenare (N-N). Pentru acest motiv elementele geometrice ale danturii unei roţi dinţate cilindrice pot fi determinate din elementele principale ale cremalierei de referinţă (fig.9). Acest organ dinţat serveşte la definirea geometrică a roţilor dinţate cilindrice şi poartă denumirea de cremalieră de referinţă.6. Dreapta de rostogolire a cremalierei este tangentă în punctul C la cercul de rostogolire al roţii dinţate (fig.

10) Tabelul 6. 6. Modulul arată mărimea danturii. 0.08.11.1.14. In tabelul 6. 22. 4. 0. care reprezintă raportul dintre pas şi π ( m = p / π }.0.5. 70. 18. 14. 0. 90. 0. fiind cerc caracteristic.22 . Dacă materializăm cremaliera printr-o sculă (ex. 9. In contextul angrenării cremalieră generatoare – roată dinţată.75. cuţit pieptene). independent de roata cu care angrenează. In aceste condiţii se poate scrie: π ⋅d = p⋅z Diametrul de divizare. Cremaliera generatoare este complementară cremalierei de referinţă şi se potriveşte cu aceasta în aşa fel încât dinţii uneia umplu exact golul dinţilor celeilalte. d1 = m ⋅ z1 .5. 60. 36. 4. 2.2. 40. (6. 1. 0.125.55. 0.6. 3. 0. 8. 50. 100. 0. 0.28. 1. cercul roţii tangent la linia de referinţă a cremalierei poartă denumirea de cerc de divizare. 1. 3. m. 45. 25.12. 2. 12. de aceea poartă denumirea de cremalieră generatoare. d.25. 10. 0. 0.25.06. c. măsurat în mm.0. Pe orice paralelă la aceasta s ≠ e . 0.18. 0.9.0. ea poate genera dantura roţii 1.5. definit ca distanţa între două profiluri omoloage consecutive măsurată pe linia de referinţă sau pe orice paralelă la aceasta. 20. 7. Pentru ca diametrele de divizare să rezulte numere comensurabile se introduce noţiunea de modul. 0. 11.unghi de presiune de referinţă.Angrenaje 19 Dintele cremalierei de înălţime h este delimitat de dreapta de cap şi dreapta de picior şi este împărţit prin linia de referinţă în două părţi: capul de referinţă de înălţime ha şi piciorul de referinţă de înălţime h f . 0.35.3. 0. 0. rezultă: d= p π ⋅ z = m ⋅ z . 2. 0.5. 55. 0.75. 28.25. 0. 5. d 2 = m ⋅ z 2 . 16. s = e pe linia de referinţă. 1. 5.1 se dau .8. 0. 1.05.4.15. 1. 1.375. 0. α = 20 0 . 32.09. p – pas al cremalierei de referinţă.jocul de referinţă la piciorul dintelui. 80.7.1 Mecanică fină Modulul. 2.45. [mm] (după STAS 822-82) Mecanică generală şi grea 0.5. fiind un parametru standardizat cu dimensiune de lungime.5.055. 0.07.

linia de referinţă a cremalierei generatoare poate fi tangentă sau nu cu dreapta de rostogolire.coeficient de înălţime a piciorului de referinţă. Toate dimensiunile cremalierei de referinţă se pot defini prin * introducerea coeficienţilor: ha = 1 .10b) sau roţi dinţate deplasate pozitiv (fig.6.pasul cremalierei de referinţă: p = π ⋅ m . * .coeficient de înălţime a capului de * referinţă. * .20 Organe de maşini şi mecanisme valorile standardizate ale modulului. Elementele geometrice ale cremalierei de referinţă (fig. în procesul de danturare.10c). .înălţimea piciorului de referinţă: h f = (ha + c* ) ⋅ m . h* = ha + c* .10 . Cercul de divizare d este cercul de pe roata dinţată pe care modulul şi pasul sunt egale cu ale cremalierei de referinţă. Deplasarea de profil se exprimă prin coeficientul de deplasare specifică x.6.jocul la capul dintelui: c = c * ⋅ m . fig.6. . adică poate fi tangentă sau nu la cercul de divizare. In funcţie de poziţia liniei de referinţă se pot obţine roţi dinţate deplasate negativ (fig.înălţimea dintelui: h = ha + h f = (2ha + c * ) ⋅ m .6.6.25 . In caz că este tangentă se obţine o roată dinţată necorijată (nedeplasată).10a. o roată dinţată corijată (deplasată). iar în caz contrar.coeficient al jocului de referinţă. f c* = 0. Fig.înălţimea capului de referinţă: ha = ha ⋅ m .9): * . In mod normal.

* d f 2 = d 2 − 2h f = m ⋅ ( z 2 − 2ha − 2c* ) .diametrele de divizare: d1 = d w1 = m ⋅ z1 .diametrele de cap: * d a1 = d1 + 2ha = m ⋅ ( z1 + 2ha ) . Deplasările specifice trebuie deci limitate superior pentru a nu se ascuţi dinţii la vârf şi inferior pentru a nu se subţia prea mult dinţii la bază. Modificarea valorilor coeficientului de deplasare duce la schimbarea formei dintelui. Rezultă că toţi parametri unei roţi dinţate pot fi calculaţi în funcţie de: . * d a 2 = d 2 + 2ha = m ⋅ ( z 2 + 2ha ) .coeficientul de deplasare specifică x care arată forma dinţilor.Angrenaje 21 La deplasarea negativă dintele se îngroaşă la vârf şi se subţiază la bază. La corijarea pozitivă dintele se subţiază la vârf şi se îngroaşă la bază. La roţile nedeplasate (necorijate) cercul de rostogolire va coincide cu cel de divizare iar elementele geometrice vor fi: . . * .distanţa dintre axe: a = aw = d1 + d 2 z +z = m⋅ 1 2 2 2 Pentru angrenajele deplasate : .diametrele de picior: d f 1 = d1 − 2h f = m ⋅ ( z1 − 2ha − 2c* ) .13b). danturi cu caracteristici geometrice şi de rezistenţă diferite.numerele de dinţi care arată mărimea roţii.diametrele de cap: * d a1 = m ⋅ ( z1 + 2ha + 2 x1 ) .diametrele de picior: d f 1 = m ⋅ ( z1 − 2ha − 2c * + 2 x1 ) . d 2 = d w2 = m ⋅ z 2 . .6. . * .modulul m care arată mărimea danturii. la baza lui apărând a doua ramură a evolventei (fig. Prin deplasarea de profil se pot realiza cu acelaşi profil de referinţă standardizat. * d f 2 = m ⋅ ( z 2 − 2ha − 2c * − 2 x2 ) . * d a 2 = m ⋅ ( z 2 + 2ha − 2 x2 ) . . Hotărâtor este valoarea coeficientului deplasării de profil x. Apropiind prea mult cremaliera generatoare de centrul roţii se poate întâmpla să apară fenomenul de subtăiere a dintelui. .

Dacă se modifică poziţia ′ lui O2 în O2 . Dacă se scriu relaţiile dintre razele cercurilor de bază şi cele ale cercurilor de rostogolire. corespunde unui angrenaj la care cercurile de rostogolire şi cele de divizare coincid.22 Organe de maşini şi mecanisme 6. In aceste condiţii dreapta de angrenare se mută din ′ ′ poziţia K1 K 2 în poziţia K1 K 2 . Rezultă că angrenajul format din două roţi dinţate cu profil în evolventă este insensibil la modificările mici ale distanţei între axe. Fig.11). rb 2 = rw 2 ⋅ cos α (6. cos α w a = rw1 + rw2 = Prin urmare: a ⋅ cos α = aw ⋅ cos α w . menţinând aceleaşi valori pentru razele de bază ( rb1 = ct şi rb 2 = ct ). Această proprietate este utilă la deplasarea profilurilor în vederea . pentru cele două poziţii.13) distanţa a .6.12) (6.13) In relaţia (6. numită distanţa între axele de referinţă.5 Angrenarea roţilor deplasate Se consideră două roţi dinţate cilindrice. O2 şi distanţa dintre axe a.11) rezultă: rb1 + rb 2 . ′ razele de rostogolire devin rw1 şi ′ rw2 iar unghiul de angrenare creşte de la valoarea α la α w . (6. distanţa dintre axe va creşte de la a la a w (fig. cos α r +r ′ ′ aw = rw1 + rw2 = b1 b 2 .11) ′ ′ rb1 = rw1 ⋅ cos α w .2. în angrenare. se obţine: rb1 = rw1 ⋅ cos α .6. având centrele O1 . rb 2 = rw 2 ⋅ cos α w Din relaţiile (6.11 polul angrenării din C în C ′ .

Segmentul A1 A2 poartă denumirea de segment de angrenare şi este format din segmentul de intrare în angrenare.Angrenaje 23 perfecţionării funcţionale şi constructive. CA2 . Gradul de acoperire Dacă se urmăreşte angrenarea unei perechi de roţi dinţate (fig. precum şi la remedierea unor defecte ale acestora rezultate din montaj sau din cauza uzurii flancurilor dinţilor.6.6.6 Continuitatea angrenării. se observă că începutul şi sfârşitul contactului la o pereche de dinţi are loc în punctele în care dreapta de angrenare N-N intersectează cercurile de cap a celor două roţi ( A1 . 6.12 Lungimea segmentului de angrenare are valoarea: A1 A2 = A1C + CA2 = ( K 2 A1 − K 2 C ) + ( K1 A2 − K1C ) . Fig. A1C şi segmentul de ieşire din angrenare. A2 ).2.13) serveşte la determinarea elementelor necesare deplasării de profil ( aw sau α w ).12). Relaţia (6.

16) în (6. Pentru porţiunile inactive ale profilurilor. cu raport de transmitere constant. Această mărime adimensională se defineşte ca raport între arcul de angrenare şi pasul corespunzător cercului de rostogolire sau ca raport între segmentul de angrenare A1 A2 şi pasul pb .17) Porţiunile de profiluri care participă nemijlocit la angrenare se numesc profiluri active. iar cele care nu participă poartă denumirea de profiluri inactive. K 2 A1 = ra22 − rb22 1 K1 K 2 = K1C + CK 2 = rw1 sin α w + rw 2 sin α w = aw sin α w Dacă se înlocuieşte (6. Pentru ca un angrenaj sa funcţioneze continuu. Arcul descris de un punct al cercului de rostogolire din momentul formării contactului până în momentul întreruperii poartă denumirea de arc de angrenare. măsurat pe cercul de bază.18) Pentru a evita o funcţionare necorespunzătoare.24 Organe de maşini şi mecanisme sau: A1 A2 = K1 A2 + K 2 A1 − K1 K 2 (6. El este delimitat de punctele de intersecţie ale cercului de rostogolire cu profilul.14) (6. este necesar ca înainte de a ieşi din angrenare o pereche de dinţi.14) se obţine: A1 A2 = ra21 − rb2 + ra22 − rb22 − aw sin α w 1 (6. următoarea pereche sa fie deja intrată în angrenare. reprezentat în momentele intrării şi ieşirii din angrenare. notat cu ε .1 . ε= r 2 − r 2 + ra22 − rb22 − a w sin α w A1 A2 = a1 b1 pb π ⋅ m ⋅ cosα (6.15) şi (6. profilul nu este necesar să fie evolventic. prin proiectare angrenajelor trebuie să li se asigure un grad de acoperire ε ≥ 1.16) Din triunghiurile dreptunghice O1 K1 A2 şi O2 K 2 A1 rezultă: K1 A2 = ra21 − rb2 . In caz contrar angrenajul funcţionează cu opriri. care se mai numeşte şi segment limită de angrenare. dând naştere la şocuri nedorite. Segmentul A1 A2 nu trebuie să depăşească limitele segmentului K1K 2 .15) (6. . In vederea evidenţierii acestui fenomen se introduce noţiunea de grad de acoperire.

Angrenaje

25

6.2.7 Fenomenul de interferenţă. Numărul minim de dinţi Fenomenul de interferenţă constă în tendinţa pătrunderii vârfurilor dinţilor unei roţi în profilul evolventic din zona piciorului dintelui celeilalte roţi. Deoarece în timpul funcţionării această pătrundere este imposibilă, datorită rigidităţii roţilor dinţate, interferenţa la angrenare poate determina blocarea angrenajului, intensificarea zgomotului, uzura sau chiar ruperea dinţilor. Dacă interferenţa are loc în timpul execuţiei roţii dinţate, fenomenul se numeşte subtăiere şi constă în pătrunderea capetelor dinţilor sculei aşchietoare în profilul dinţilor roţii prelucrate, eliminând o parte din aceasta. Interferenţa se produce atunci când cercul de cap al unei roţi intersectează linia de angrenare în afara segmentului de angrenare K1 K 2 .

Fig.6.13

Dacă în cazul prelucrării roţilor dinţate, prin metoda rulării, generatoarea de cap a dinţilor cremalierei intersectează linia de angrenare în afara punctului K al segmentului CK (fig.6.13a), unde K este extremitatea segmentului de angrenare, apare fenomenul de interferenţă (fig.6.13b). Pentru evitarea interferenţei şi a subtăierii, cremaliera trebuie astfel aşezată, încât generatoarea Fig.6.14 de cap a acesteia să treacă

26

Organe de maşini şi mecanisme

mai jos de punctul K sau la limită prin acest punct (fig.6.14). Mărimea interferenţei la angrenare sau a subtăierii la prelucrare depinde de numărul de dinţi ai roţii. Pentru a evita aceste fenomene este necesar ca numărul de dinţi să fie cel puţin egal cu numărul admis de dinţi z min . Se consideră cazul limită, când generatoarea de cap a cremalierei trece prin punctul K. Din fig.6.14 rezultă:
BC = ha − x ⋅ m

(6.19)

dar

BC =

d − d b cos α d m⋅ z 2 = (1 − cos 2 α ) = sin α 2 2 2

(6.20)

Prin înlocuirea rel.6.20 în (6.19) se obţine:

ha − x ⋅ m =

m⋅ z 2 m⋅ z 2 * sin α ⇒ m ⋅ (ha − x) = sin α 2 2

Numărul minim de dinţi va fi:
z ≥ z min =
* 2(ha − x) sin 2 α

(6.21)

* Pentru ha = 1 , dantură necorijată şi α = 20 0 se obţine z min = 17 dinţi.

In cazul în care la roata conducătoare este necesar un număr mai mic decât 17 dinţi, pentru evitarea interferenţei se folosesc mai multe procedee cum ar fi: micşorarea înălţimii capului dintelui, mărirea unghiului de angrenare, sau, cel mai folosit procedeu, realizarea danturilor deplasate. Pentru un număr de dinţi z diferit de 17, din relaţia (6.21) se poate determina valoarea coeficientului de deplasare specifică:
* 2ha −z 17 − z sin 2 α = x= 2 17 sin 2 α

(6.22)

Din relaţia de mai sus rezultă că valoarea coeficientului de deplasare specifică este cu atât mai mare cu cât numărul de dinţi ai roţii care se

Angrenaje

27

prelucrează este mai mic. Rezultă că deplasarea pozitivă se utilizează la numere de dinţi z < z min , iar deplasarea negativă la z > z min . Necesitatea deplasării profilului este legată de îmbunătăţirea condiţiilor de lucru ale angrenajului. Astfel se modifică raza de curbură a flancului îmbunătăţindu-se comportarea la oboseală; creşte grosimea dintelui la bază ( la deplasarea pozitivă ) obţinându-se dinţi mai rezistenţi la solicitarea de încovoiere; se pot executa roţi cu număr mai mic de dinţi (sub 17) fără să apară subtăierea danturii.
6.2.8 Cauzele distrugerii angrenajelor Angrenajele sunt organe de maşini cu solicitări complexe şi ca urmare şi modurile de deteriorare a acestora vor fi multiple. Dintre acestea cele mai frecvente sunt: a) Ruperea datorită încovoierii dintelui. Este cauzată de concentratorii de tensiune ce apar la baza dintelui şi este specifică roţilor dinţate ce transmit momente mari. Se produce în urma încovoierii repetate a dintelui de către forţele ce apar la contactul dintre profiluri şi care acţionează pulsator. Această solicitare conduce la formarea unor fisuri de oboseală în zona de racordare a dintelui cu corpul roţii şi este urmată de ruperea prin oboseală. Se mai poate produce şi o rupere datorată supraîncărcării statice sau prin şoc a dintelui. Ruperea prin oboseală este cauza principală a scoaterii din uz a roţilor dinţate din materiale dure ( HB > 3500 MPa ) şi a angrenajelor din mase plastice. Pentru evitarea acestui tip de uzură se recomandă executarea bazei dintelui cu racordări mari. b) Uzura prin ciupitură ( pittingul ) Aceasta este cauza principală de distrugere a flancurilor dinţilor angrenajelor executate din materiale cu durităţi mici şi mijlocii ( HB < 3500 MPa ). Astfel, după un timp de funcţionare (N >104 cicli) se observă apariţia pe suprafaţa flancurilor dinţilor (fig.6.15) a unei serii de ciupituri (gropiţe). Cu creşterea numărului de cicli de solicitare, creşte atât numărul cât

cu acţiune sub formă de pană. Uzura prin ciupitură limitată se datorează concentrării sarcinii pe lungimea dinţilor. d) Griparea dinţilor Este caracteristică transmisiilor rapide. încât la intrarea în angrenare evacuarea uleiului este întreruptă. creşte sarcina dinamică şi zgomotul. Acest tip de uzură provoacă intensificarea zgomotului şi a sarcinilor dinamice. Uzura nu este uniformă pe profil şi este datorată vitezei diferite de alunecare şi a tensiunilor de contact inegale. Fisurile de oboseală se nasc pe suprafaţa flancului dintelui pe care apare o concentrare a tensiunilor sau la o adâncime oarecare în zona tensiunilor tangenţiale maxime.15 flancul piciorului. după care. datorită tensiunilor de contact. slăbirea secţiunilor şi în final ruperea dinţilor. se creează în ulei o presiune hidrodinamică care duce la desprinderea particulelor de material. Pe picior fisurile sunt orientate astfel. abrazive şi cu ungere insuficientă. Apariţia ciupiturilor se datorează oboselii superficiale a flancului dintelui. Se poate combate prin creşterea durităţii suprafeţei dinţilor. ciupiturile se propagă spre Fig. factorul hotărâtor fiind . dispare ungerea.28 Organe de maşini şi mecanisme şi mărimea ciupiturilor şi în final se distruge suprafaţa activă a flancurilor. Dinţii uzaţi capătă o formă specific ascuţită. Începând din zona din apropierea punctului de rulare. protecţie împotriva impurificării. Uzura progresivă se propagă pe toată lungimea dinţilor şi se manifestă la roţi executate din materiale cu durităţi ridicate ( HB > 3500 MPa ) c) Uzura abrazivă este specifică roţilor ce lucrează în medii deschise. Creşterea ulterioară a fisurilor este datorată pătrunderii în fisuri a uleiului. iar angrenajul trebuie scos din funcţiune. Uzura prin ciupitură poate avea caracter limitat sau progresiv. folosirea unor materiale de ungere speciale.6.

6. Se consideră cazul cel mai dezavantajos.Angrenaje 29 creşterea temperaturii în zonele de contact. Ft1( 2) = d w1( 2) de Fig. Se manifestă prin ruperea capului dintelui. e) Distrugerea frontală Este specifică cutiilor de viteză unde au loc cuplări şi decuplări repetate.6. 6. Deoarece uzura abrazivă şi griparea pot fi însă evitate prin alegerea unui material corespunzător şi asigurarea unei exploatări corecte. astfel ca el să corespunda la fel de bine din toate punctele de vedere. Forţa normală pe dinte Fn aplicată în punctul C de rostogolire.1 Forţe ce acţionează în angrenare Punctul de aplicaţie al rezultantei presiunilor de contact Fn . când o singură pereche de dinţi este în contact ( ε = 1 ). Dimensionarea şi verificarea unui angrenaj trebuie să se facă ţinând seama de toate aceste posibilităţi de distrugere. benzi de gripare etc.16 . porţiuni lucioase. apoi la un nou contact se formează din nou şi în final apar pe flancul dintelui.3 Calculul angrenajelor cilindrice paralele cu dinţi drepţi Calculul acestor angrenaje este dat în STAS 12268 – 84. Datorită mişcării relative a flancurilor dinţilor aceste microsuduri se rup. având direcţia normală la profilul evolventic se deplasează pe flancul activ fiind suprapus continuu normalei comune N-N (fig. calculul roţilor dinţate se face ţinând seama numai de rezistenta lor la rupere σ F şi la presiune de contact σ H . zgârieturi fine.6. în direcţia vitezei de alunecare.16). distrugerea filmului de ungere şi apariţia microsudurilor punctelor fierbinţi în contact.3. se descompune în: Forţa tangenţială la cercul rostogolire: 2 M t1( 2) .

17).30 Organe de maşini şi mecanisme unde M t1( 2) reprezintă momentul de torsiune la arborele 1. lăţimea dintelui la baza lui este s F şi are lungimea b (lăţimea roţii dinţate).3. Se fac următoarele ipoteze: forţa se aplică la vârful dintelui şi este preluată numai de un dinte (angrenare singulară).6.24) Frx care produc la baza dintelui o solicitare compusă (încovoiere datorată forţei Ftx şi compresiune datorată forţei Frx ).23) (6.17) solicitată la întindere şi avându-se în vedere un calcul acoperitor.6. Forţa Fn se translează pe direcţia liniei de angrenare până la intersecţia cu axa de simetrie a dintelui şi se descompune în forţa Ftx şi radială tangenţială Fig. Fn1( 2) = cos α w 6. Forţa radială roţilor: Fr1( 2) = Ft1( 2) ⋅ tan α w .2 Calculul de rezistenţă la încovoiere a roţilor dinţate cilindrice cu dinţi drepţi Dintele se consideră ca o grindă cu un contur profilat încastrat în coroana roţii dinţate şi încărcată cu forţa normală Fn (fig. respectiv 2. Forţa normală dată de relaţia: Ft1( 2) .6. se neglijează compresiunea care ar reduce σ F .17 (6. Ruperea dintelui se produce în zona 1 (fig. astfel că tensiunea de încovoiere va fi: .

27) b⋅m unde YFa poartă denumirea de factor de formă al dintelui şi este dat de expresia: σF = σF = 6 ⋅ (hF / m) cos α F ( s F / m) 2 cos α w Forţa reală care solicită dintele în general.26) în (6. K F = K A ⋅ K V ⋅ K Fα ⋅ K Fβ ⋅ YSa ⋅ Yε .25) Forţa Fn se descompune la cercul de rostogolire şi se obţine: Fn = de unde: Ft Ftx sau Fn = cos α w cos α F Ftx = Ft ⋅ cos α F cos α w (6. când caracteristica de funcţionare a maşinii antrenate este: .Angrenaje 31 σF = M 1 6 Ftx ⋅ hF = ≤ σ FP 2 Wz b ⋅ sF (6. In cazul antrenării reductorului cu motor electric. transportoare. ventilatoare.uniformă (generatoare. ascensoare uşoare. agitatoare şi . mecanisme de avans la maşini-unelte. mecanismul de rotaţie a macaralelor. se aplică cu şoc datorită erorilor de divizare a danturii şi erorilor de profil şi ca atare forţele şi momentul de calcul se amplifică cu un factor de corecţie al încărcării K F .26) Prin înlocuirea relaţiei (6. amestecătoare pentru materiale uniforme) KA = 1.cu şocuri medii (transmisia principală a maşinilor unelte.28) KA .factor de utilizare. ascensoare grele. . unde: (6.25) se obţine: σF = sau: 6 ⋅ Ft ⋅ hF cos α F m 2 ⋅ ⋅ ≤ σ FP 2 cos α w m 2 b ⋅ sF Ft ⋅ YFa ≤ σ FP (6.

4 la angrenaje rodate şi K Fβ = 1.2 KV Treapta de precizie 6 7 8 Roţi cilindrice dinţi drepţi 1.00032n1 HB1(2) > 3500 0. . pentru calcule preliminare se adoptă K Fβ = 1.96+ 0.4 1.1 1. iar pentru calcule exacte se calculează cu relaţia: Yε = 0.2 în funcţie de treapta de precizie adoptată pentru prelucrarea roţilor. prese.3 K Fβ – factorul repartiţiei sarcinii pe lăţimea danturii. Ţinând cont de toţi aceşti factori de corecţie relaţia (6.4 1. YSa – factorul concentratorului de tensiune la piciorul dintelui.97 în funcţie de z şi x.00011n1 HB1(2) > 3500 0. la angrenaje precise cu încărcare normală K Fα = 1.3 1.3…1. K Fα – factorul repartiţiei frontale a sarcinii. în care ε α reprezintă gradul de acoperire. instalaţii de foraj) KA =1.5 1.6 dinţi înclinaţi 1.75 / ε α . ştanţe. Pentru calcule preliminarii alegerea lui se face din tabelul 6. Yε – factorul gradului de acoperire.5 Roţi conice dinţi drepţi HB1(2) < 3500 0. Tabelul 6.factorul dinamic.97+ 0.25 + 0.35 ≤ YSa ≤ 1. KV .32 Organe de maşini şi mecanisme amestecătoare pentru materiale neuniforme) KA =1.50.00014n1 dinţi înclinaţi HB1(2) < 3500 0. maşini siderurgice.25.5 la cele nerodate. laminoare.27) devine: .2 1. pentru calcule preliminarii Yε ≈ 1. concasoare.cu şocuri puternice (foarfeci.96+ 0.0007n1 Angrenaje melcate cilindrice 1.98+0. 1.

30) σ F lim .tensiunea limită la solicitarea de încovoiere la piciorul dintelui. YR – factorul rugozităţii racordării dintelui: YR ≈1 pentru roţi rectificate cu Ra ≤ 0. S FP – coeficient de siguranţă minim admisibil. pentru predimensionare YX = 1. YN – factorul de durabilitate la încovoiere. YR ≈ 0. iar „-„ pentru angrenare interioară. Lăţimea roţii: b = Ψ a ⋅ aw .29) σ FP – tensiunea admisibilă la solicitarea de încovoiere şi care se calculează cu relaţia: σ FP = in care: σ F lim S FP = σ 0 lim ⋅ YN ⋅ Yδ ⋅ YR ⋅ YX S FP (6. d w2 = .95 pentru roţi frezate.1. După înlocuire se obţine: .Angrenaje 33 σF = unde: Ft ⋅ K F ⋅ YFa ≤ σ FP b⋅m (6. pentru calcule preliminarii Yδ=1. aw = w2 u ±1 u ±1 d w2 2 unde u reprezintă raportul numerelor de dinţi u = z 2 / z1 şi „+” pentru angrenare exterioară.16 µm.29) se fac următoarele înlocuiri: d ± d w1 2 ⋅ aw 2 ⋅ u ⋅ aw 2M t 2 ⇒ d w1 = Ft 2 = . pentru solicitarea de încovoiere.25 . Yδ – factorul sensibilităţii materialului. YX – factor de dimensiune în funcţie de modulul roţii. Relaţia (6. Pentru dimensionare în relaţia (6. σ 0 lim – tensiunea limită la solicitare de încovoiere (se stabileşte în funcţie de material şi tratament termic). depinde de material şi numărul de cicli de solicitare N. în care Ψ a reprezintă coeficientul de lăţime.29) reprezintă relaţia de verificare la încovoiere la baza dintelui a roţilor dinţate cilindrice cu dinţi drepţi. pentru o funcţionare normală S FP = 1.

18 Fig.raza de curbură echivalentă.18).32) unde: ρ e .34 Organe de maşini şi mecanisme m≥ M t 2 ⋅ YFa ⋅ K F u ± 1 ⋅ 2 u Ψa ⋅ a w ⋅ σ FP (6. Contactul liniar dintre flancurile a doi dinţi se asimilează cu contactul a doi cilindri cu raze egale cu cele ale evolventelor dinţilor în punctul respectiv de contact. Pentru a evita uzura prin ciupitură (pitting) trebuie ca tensiunile σ H 2 ce apar să nu depăşească tensiunile admisibile de contact la oboseală a flancurilor dinţilor ( σ HP ). în zona cercurilor de rostogolire.3 Calculul de rezistenţă la presiune de contact Uzura de tip pitting este provocată de tensiunile ce apar la contactul flancurilor dinţilor.3.6.6.19 Tensiunea maximă de contact în punctul C este dată de relaţia lui Hertz: σH = Fn ⋅ Ee ≤ σ HP λΣ ⋅ ρ e ⋅ π (6.6.31) 6. Fig. lăţimea egală cu lăţimea danturii b şi încărcaţi cu forţa pe dinte Fn (fig. 1 ρe = 1 ρ1 ± 1 ρ2 (semnul „-„ pentru contactul interior) .

6.34) Termenii din relaţia (6.Angrenaje 35 Ee – modulul de elasticitate echivalent al materialelor celor două roţi. ρ 2 = K 2C = w2 2 2 Raza de curbură echivalentă va avea valoarea: 1 ρe = u ±1 2 2 2 + = ⋅ d w1 ⋅ sin α w d w2 ⋅ sin α w d w1 ⋅ sin α w u Forţa normală.175 ⋅ Fn ⋅ E ≤ σ HP λΣ ⋅ ρ e (6. Dacă se înlocuiesc în (6. (6.28) iar pentru solicitarea de contact: K Hα = K Fα . K Hβ = K Fβ .15 · 105 MPa ν – coeficientul lui Poisson (pentru oţel ν = 0.Experimental s-a stabilit că: λΣ = în care εα este gradul de acoperire. 1.82 Pentru oţel/oţel E1 = E2 = E=2.3 şi rezultă Ee = λΣ – lungimea liniei de contact . 1 / ρ e şi λΣ cu valorile determinate anterior rezultă: . corectată cu factorii de influenţă daţi de solicitările suplimentare. are valoarea: Ft Fn = ⋅ KH cos α w unde: K H = K A ⋅ K V ⋅ K Hα ⋅ K Hβ ⋅ YSa ⋅ Yε .32) se obţine: σ H = 0.33) Razele de curbură a dinţilor în punctul de contact (fig.33) termenii Fn . Ee = [ E1 ⋅ E2 E2 (1 − ν 1 ) 2 + E1 (1 − ν 2 ) 2 ] E ). 3b 4 − εα Înlocuind în relaţia (6.19) sunt: d ⋅ sin α w d ⋅ sin α w ρ1 = K1C = w1 .34) au aceleaşi semnificaţii cu cei din relaţia (6.

.factorul influentei lungimii minime de contact. Z L – factorul de ungere. relaţia (6.37) în care: σ H lim b .5 ). – Ft 2 ⋅ K H u ± 1 ⋅ ≤ σ HP b ⋅ d w1 u (6.9. Z R – factorul de rugozitate. Pentru calcule preliminarii ZV = 1.35 E ZH = sin 2α w şi făcând notaţiile: 2 . ZV – factor de viteză. ZW – factorul influenţei raportului durităţilor flancurilor celor două roţi dinţate.36) tensiunea admisibila la solicitarea de contact a flancurilor σ HP = σ H lim b S HP ⋅ Z N ⋅ Z L ⋅ Z R ⋅ ZV ⋅ ZW ⋅ Z X (6.tensiunea limită de bază la solicitarea de contact. Pentru danturile rectificate Z R = 1 iar pentru cele frezate Z R = 0. Z H = 2.175 ⋅ Ft ⋅ K H ⋅ E 4 − ε α 2 u ±1 ⋅ ⋅ ⋅ ≤ σ HP cos α w 3b d w1 ⋅ sin α w u (6. 2 .8 MPa1/2).15. Pentru calcule preliminare Z L = 1. Pentru o funcţionare normală S HP = 1. Pentru roţi fără diferenţe mari de duritate ZW =1.factorul de material (pentru otel ZE = 189.35) devine: σ H = Z H ⋅ Z E ⋅ Zε ⋅ unde: σHP dinţilor.factorul punctului de rostogolire.36 Organe de maşini şi mecanisme σ H = 0. (Pentru danturi sin 2α w necorijate şi α = 20 0 . S HP – coeficient de siguranţă minim admisibil pentru solicitarea de contact. Zε = 4 − εα 3 .35) Ţinând cont că sin α w ⋅ cos α w = Z E = 0. Z N – factor de durabilitate în funcţie de material şi numărul de cicli de funcţionare.

Cu relaţia m= 2a w se determină modulul minim necesar rezistenţei la presiune z1 ⋅ (u + 1) de contact.38) Pentru dimensionarea unui angrenaj de roţi dinţate cilindrice cu dinţi drepţi trebuie cunoscute: puterea ce trebuie transmisă / momentul de răsucire ce se transmite M t1 . Se calculează randamentul angrenării şi forţele din angrenare.31) se calculează modulul minim necesar rezistenţei la încovoiere a dinţilor.38) se calculează distanţa minimă între axe şi se standardizează la o valoare superioară celei calculate ( aw ). precizia.36) devine: amin = (u ± 1) ⋅ 3 M t 2 ⋅ K H (Z E ⋅ Z H ⋅ Zε ) 2 2 2u 2 ⋅ψ a ⋅ σ HP (6. coeficientul de lăţime al roţii ψ a . In general Z X = 1 Relaţia (6.Angrenaje 37 Z X – factor de dimensiune. Diferenţa dintre aw şi a ′ w w se anulează prin corijarea danturii.1 . . Se standardizează modulul la o valoare superioară celei mai mari valori calculate (STAS 822-82). Cu modulul standardizat se recalculează distanţa dintre axe. se fac următoarele înlocuiri: 2M t 2 2a ⋅ u 2a Ft 2 = . b = ψ a ⋅ aw d w2 u ±1 u ±1 Relaţia (6. Se alege: materialul din care se execută roata dinţată ( σ 0 lim şi σ H lim ). Cu relaţia (6. numărul de ore de funcţionare Lh . turaţia n1 . d w2 = w . tratamentul termic. coeficienţii de deplasare specifică x1 şi x2 adoptându-se în funcţie de suma numerelor de dinţi a celor două roţi.36). numărul de dinţi ai pinionului z1 . d w1 = w . raportul de transmitere i. Cu relaţia (6. obţinându-se a ′ . se utilizează pentru verificarea angrenajelor la solicitarea de contact Pentru dimensionare. Se calculează elementele geometrice ale angrenajului şi se verifică gradul de acoperire. ε ≥ 1.

20).29) tensiunea de încovoiere.20 Ca urmare a definirii elementelor geometrice în cele 2 plane.36)se verifică tensiunea de contact.6. iar cu relaţia (6. 6. Fig. . Elementele geometrice se definesc în două plane: unul perpendicular pe axa roţii (plan frontal t – t) în care se definesc dimensiunile reale şi unul perpendicular pe direcţia dintelui (plan normal n-n). Aceasta se poate realiza dacă se înlocuiesc dinţii drepţi cu dinţi înclinaţi. angrenarea se face treptat. pas frontal pt şi respectiv modul normal mn şi pas normal pn . zgomotul şi vibraţiile reducându-se.38 Organe de maşini şi mecanisme Cu relaţia (6. Dinţii fiind înclinaţi cu unghiul β.6.1 Elemente geometrice ( STAS 12223 – 84 ) Din studiul cinematic al angrenării rezultă că o funcţionare liniştită a unui angrenaj este condiţionată de existenţa unui grad de acoperire ε cât mai mare. în care elementele geometrice sunt aceleaşi ca la roţile cilindrice cu dinţi drepţi (fig.4 Angrenaje cilindrice paralele cu dinţi înclinaţi 6. vor apare noţiunile de modul frontal mt .4.

* ha = 1 . mn .39) α n = 200 – unghiul de presiune de referinţă normal. α t – unghiul de presiune de referinţă frontal. * cn = 0. Principalele elemente geometrice sunt: . d a d a1( 2 ) = d1( 2 ) + 2ha = mn ( z1( 2 ) cos β * + 2ha ) . 2 − 2h f = mn ( z1( 2 ) cos β * * − 2ha − 2cn ) . a: . Observaţie.25 . ha : * ha = ha ⋅ m n . In ambele plane înălţimea dintelui este aceeaşi.Angrenaje 39 La aceste roţi dinţate se standardizează modulul. h f : * * h f = (ha + cn ) ⋅ mn .distanţa între axele de referinţă. β – unghiul de înclinare al dinţilor (β = 60…100 pentru reductoare mari. β = 100…200 pentru reductoare obişnuite ).înălţimea piciorului dintelui.diametrul de cap.înălţimea dintelui: * * h = ha + h f = (2ha + cn ) ⋅ mn . tan α t = tan α n / cos β (6.diametrul de divizare. unde: mt = mn / cos β . Intre elementele din cele două plane există legătură: pt = pn / cos β .înălţimea capului dintelui. Pentru roţile necorijate: . d f : d f1( 2 ) = d1.diametrul de picior. d: mn ⋅ z1( 2) d1( 2) = mt ⋅ z1( 2) = cos β .

40

Organe de maşini şi mecanisme

a = d1 + d 2 =

mt ⋅ ( z1 + z 2 ) mn ⋅ ( z1 + z 2 ) = 2 2 ⋅ cos β

- distanta intre axe, a w : aw = a ⋅ unde:

cos α t , cos α tw

α tw – unghiul de presiune frontal pe cilindrul de rostogolire.
Dacă xns = xn1 + xn 2 = 0 atunci α t = α tw şi a = a w . diametrul cercului de bază, d b :

d b1( 2) = d1( 2) ⋅ cos α t
diametrul de rostogolire, d w :

d w1( 2) = mt ⋅ z1( 2) ⋅

cos α t cos α tw

-

Pentru roţile dinţate corijate ( deplasate ); diametrul de cap, d a
d a1( 2 ) = mn ( z1( 2 ) cos β
* + 2ha + 2 xn1( 2 ) )

unde xn reprezintă coeficientul normal al deplasării de profil. diametrul de picior, d f :
d f1( 2 ) = d1, 2 − 2h f = mn ( z1( 2) cos β
* * − 2ha − 2cn + 2 xn1( 2 ) )

Gradul de acoperire al roţilor cilindrice cu dinţi înclinaţi ε γ este mai mare decât la cele cu dinţi drepţi şi se calculează cu relaţia: ε γ = εα + ε β unde:

εα – gradul de acoperire corespunzător danturii drepte, calculat cu
relaţia (6.18):

εβ =

b ⋅ sin β π ⋅ mn

Angrenaje

41

în care b reprezintă lăţimea roţii conduse. Se impune ca ε β ≥ 1 . 6.4.2 Determinarea numărului minim de dinţi Roata cilindrică cu dinţi înclinaţi poate fi echivalată cu o roată cilindrică cu dinţi drepţi care se obţine prin secţionarea roţii cu dinţi înclinaţi cu un plan N – N perpendicular pe dinte (fig.6.21) şi care trece prin punctul de contact C de pe cilindrul de rostogolire. Planul N – N intersectează cilindrul de divizare după o elipsă. In acest plan N – N, angrenarea are loc pe o porţiune de elipsă corespunzătoare cu 2…3 paşi normali şi ca urmare dinţii se consideră că aparţin unei roţi dinţate cilindrice cu raza cercului de divizare egală cu raza de curbură a elipsei în punctual C. Această roată cilindrică (cu centrul în Oe ) are dinţi drepţi şi poartă numele de roată echivalentă.

Fig.6.21

42

Organe de maşini şi mecanisme

Raza de curbură a elipsei în punctul C este dată de relaţia:
2 a1 ρv = b1

(6.40)

unde:

a1 =

d d – semiaxa mare a elipsei; b1 = – semiaxa mică. 2 cos β 2
(d / 2 cos β ) 2 d ρv = = (d / 2) 2 cos 2 β

Înlocuind a1 şi b1 se obţine:

Diametrul de divizare al roţii echivalente rezultă:

dv = 2ρv =

m ⋅z m ⋅z d ⇒ mn ⋅ zv = t 2 = n 3 2 cos β cos β cos β

Numărul de dinţi echivalent este:

zv =

z cos3 β

(6.41)

Pentru zv = 17 şi β = 450 numărul minim de dinţi rezultă:
z min = z v ⋅ cos 3 β ≈ 6

Roţile cu dinţi înclinaţi pot fi deci construite cu un număr mai mic de dinţi decât cele cu dinţi drepţi, în funcţie de înclinarea dinţilor. La un angrenaj cu dinţi înclinaţi datorită înclinării dinţilor, se vor afla totdeauna în contact mai multe perechi de dinţi. Aceasta conduce la creşterea lungimii de contact a dinţilor. In planul de angrenare (tangent la cercurile de bază) lungimea dinţilor în contact (fig.6.22) va fi: Lv = S1S 2 / sin β = pb ⋅ ε / sin β unde: pb - pasul pe cercul de bază pb = b ⋅ tan β Înlocuind, se obţine:

Fig.6.22

3 Calculul angrenajelor cilindrice cu dinţi înclinaţi 6. La aceste angrenaje din cauza înclinării dintelui cu unghiul β forţa normală pe dinte este înclinată în plan vertical cu unghiul αn.3.23 .4. Descompunând forţa normală pe trei direcţii se obţine: Fig.Angrenaje 43 Lv = b ⋅ ε / cos β Coeficientul de lăţime al roţii echivalente: Ψ mv = Lv / mn sau: Ψ mv = b ⋅ε mt ⋅ cos 2 β b = ψ a ⋅ a = ψ m ⋅ mt ⇒ ψ m = astfel că rezultă: b mt Ψmv = ε ⋅ Ψm cos 2 β 6.4.1 Forţe in angrenare Studiul forţelor din angrenajul cilindric cu dinţi înclinaţi se poate face utilizând roata echivalentă. iar în plan orizontal cu unghiul β (fig.6.23).6.

29) devine: . la piciorul acestuia sarcina este mai mică. care trebuie preluată de lagărele arborelui.8 1200 Calculul se face in secţiunea normală. fapt pus in evidenţă prin introducerea în calcule a factorului înclinării dintelui Yβ care are valorile: .4. pentru β > 24° . Yβ = 0.forţa tangenţială: Ft1( 2) = . Yβ = 1 − β0 . Datorită încărcării oblice a dintelui.forţa normală rezultantă: Fn1( 2) = ' Ft1( 2) cos α n = Ft1( 2) cos α n ⋅ cos β Spre deosebire de angrenajele cilindrice cu dinţi drepţi la cele cu dinţi înclinaţi intervine forţa axială Fa . unde cos β Ft ′ = Ft cos β . Pentru verificare relaţia (6.44 Organe de maşini şi mecanisme . deci la roata echivalentă cu dinţi drepţi. care are modulul mn şi numărul de dinţi z v .2 Calculul de rezistenţă la încovoiere La roţile dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi angrenarea flancurilor dinţilor are o serie de particularităţi faţă de dantura dreaptă. Existenţa forţei axiale este un dezavantaj al roţilor cilindrice cu dinţi înclinaţi şi deoarece mărimea sa creşte cu creşterea unghiului β se impune limitarea acestuia.pentru 0°≤ β ≤ 24°.forţa axială : Fa1( 2) = Ft1( 2) ⋅ tan β .3. 2 tan α n . în special legată de modul de acţiune a forţei care se exercită pe o linie de contact înclinată cu unghiul β. 6.forţa radială: ' Fr1( 2) = Ft1( 2) ⋅ tan α n = Ft1( 2) 2M t1( 2) d1.

Angrenaje 45 σF = Ft ⋅ K F ⋅ YFav ⋅ Yβ ≤ σ FP b ⋅ mn (6.⇒ = ⋅ .35 ⋅ E – factor de material. Z β = cos β .42) unde YFav se adoptă pentru numărul de dinţi ai roţii echivalente.factorul înclinării dintelui K H are aceeaşi semnificaţie ca la dinţi drepţi (rel.43) 6.34).6. Pentru dimensionare relaţia (6.3.28). ρ 2 = w2 .44) Z E = 0.42). ZH = Zε = 2 cos β – factorul punctului de rostogolire.44) şi se obţine: . după înlocuiri.factorul influenţei lungimii minime de contact.33) de la dinţi drepţi în care se înlocuiesc: b ⋅ εα Ft ⋅ K H . sin 2α w 1 ε . Pentru dimensionare se fac înlocuiri în (6. λΣ = Lv = Fn = cos β cos α n ⋅ cos β Razele de curbură au expresiile: ρ1 = d w1 ⋅ sin α tw d ⋅ sin α tw 1 2 cos β u +1 .4. iar KF are aceeaşi semnificaţie ca în relaţia (6. 2 cos β 2 cos β ρ d w1 ⋅ sin α tw u Ft 2 ⋅ K H u + 1 ⋅ ≤ σ HP b ⋅ d w1 u Se obţine: σ H = Z E ⋅ Z H ⋅ Zε ⋅ Z β ⋅ unde : (6. devine: mn ≥ M t 2 ⋅ YFa ⋅ K F ⋅ Yβ u + 1 ⋅ 2 u Ψa ⋅ aw ⋅ σ FP (6.3 Calculul de rezistenţă la presiune de contact Acest calcul se face utilizând relaţia (6.

care asigură o angrenare uniformă.24a). Fig. zgomot redus şi o capacitate de transmitere mai mare.6.46 Organe de maşini şi mecanisme amin = (u + 1) ⋅ 3 M t 2 ⋅ K H ⋅ (Z E ⋅ Z H ⋅ Z ε ⋅ Z β )2 2 2u 2 ⋅Ψ a ⋅ σ HP (6.6. Cel mai frecvent se construiesc şi se montează roţile conice cu dinţi drepţi care dau rezultate până la viteza v=2. Se execută roţi conice cu dinţi drepţi (fig. înclinaţi (fig. Cel mai frecvent este cazul particular al angrenajelor cu axe concurente sub un unghi Σ = 90°. deoarece axele lor sunt concurente (fig. deoarece execuţia carcaselor şi montajul este mai dificil şi mai scump. Mai rar se folosesc angrenaje conice cu unghi Σ diferit de cel drept.24c).3 m/s.45) 6.6.24b) sau curbi (fig.24 . Pentru viteze care depăşesc aceste limite sunt mai indicate angrenajele conice cu dinţi înclinaţi sau curbi. în condiţii foarte grele de funcţionare.5 Angrenaje cu roţi dinţate conice Angrenajele conice asigură transmiterea mişcării de rotaţie.. prin schimbarea direcţiei acesteia sub un unghi oarecare Σ.24) sau se încrucişează în spaţiu.6.6.

Rezultă că la o roată conică cu dinţi drepţi. ci pe conuri frontale tangente la sfera respectivă şi perpendiculare pe conurile de divizare-rostogolire. dimensiunile dinţilor conici diferă atât pe înălţimea dintelui. Pe înălţimea dintelui se definesc elementele geometrice pe conul de cap (indice a). Pe conul suplimentar exterior se reproduc elementele standardizate ale profilului de referinţă de la roata plană şi modulul standardizat.25 .1 Elemente geometrice La o roată conică. cât şi pe lăţimea danturii. Fig. Pe lăţimea danturii există o infinitate de conuri frontale (suplimentare).5. se vor analiza angrenajele cu roţi dinţate conice cu dinţi drepţi. dar dintre acestea interesează elementele geometrice pe conul suplimentar exterior (cu indice e). Pe lăţimea roţii.Angrenaje 47 In cele ce urmează. 6.6. Forţele şi calculul de rezistenţă se efectuează pe conul suplimentar median. elementele geometrice au doi indici – unul pentru poziţia pe lăţimea dintelui şi altul pentru poziţia pe lăţimea danturii. dantura se defineşte nu pe sfere. pe conul de divizare-rostogolire (fără indice) şi pe conul de picior (indice f). pe conul suplimentar median (indice m) şi pe conul suplimentar interior (indice i). având unghiul dintre axele de rotaţie Σ = 90°.

diametrele danturii.3. nedeplasat. La angrenajul cilindric înlocuitor.6.3 Elementul geometric Înălţimea exterioară a capului dintelui Înălţimea exterioară a piciorului dintelui Înălţimea exterioară a dintelui Diametrul de divizare exterior Diametrul de divizare median Modulul median Lăţimea danturii Lungimea mediană a generatoarei de divizare Lungimea exterioară a generatoarei de divizare Unghiul piciorului dintelui Unghiul capului dintelui Unghiul conului de cap Unghiul conului de picior Diametrul cercului de cap exterior Simbol Relaţia de calcul * ha me * ( ha + c * ) me hae h fe he hae + h fe me z1( 2) d e1( 2) 1 + Ψdm ⋅ sin δ 1 d m1 / z1 Ψdm ⋅ d m1 (b ≤ 0. faţă de cel conic. obţinându-se un angrenaj cilindric înlocuitor (indice v) cu dantură cilindrică dreaptă.25) se pot desfăşura în plan.48 Organe de maşini şi mecanisme Conurile suplimentare împreună cu dantura existentă pe acestea (fig. se modifică. raportul de transmitere şi apare distanţa dintre axe. sunt indicate în tabelul 6.5 b θf θa tanθ f = h fe / Re tanθ a = hae / Re δ a1( 2) δ f 1( 2) d ae1( 2) δ 1( 2) + θ a δ 1( 2) − θ f d e1( 2) + 2hae cos δ 1( 2) . Tabelul 6. Relaţiile de calcul ale principalelor elemente geometrice ale unui angrenaj conic cu dinţi drepţi. numerele de dinţi.3 Re) d e1( 2) d m1( 2) mm b Rm Re d m1 2 sin δ 1 Rm + 0.

6.5.5b 1 + 0. c*=0.2.raportul numerelor de dinţi.46) Deoarece b = Ψ dm ⋅ d m .46) se obţine: d m mm ⋅ z1 1 = = de me ⋅ z1 1 + Ψdm sin δ 1 deci : mm = me 1 + ψ dm ⋅ sin δ 1 (6.25.1 Forţe în angrenare Pentru stabilirea sistemului de forţe se consideră un angrenaj conic cu Σ = 90 0 şi cu dinţi drepţi (fig. prin înlocuirea în relaţia (6. Σ = 90o unghiul dintre axe.5 b Rm (6. Componenta tangenţială Ft la cercul de rulare în secţiunea medie a dintelui cu diametrul d m se determină ca şi în cazul angrenajelor cilindrice cu relaţia: . unde Ψ dm este coeficient de lăţime.25).47) 6. ha =1. u = z 2 / z1 .5. rezultă: b ψ dm ⋅ d m ⋅ 2 sin δ1 = = 2ψ dm ⋅ sin δ1 Rm dm care.Angrenaje 49 Diametrul cercului de picior exterior Înălţimea exterioară a conului de cap Înălţimea interioară a conului de cap d fe1( 2) H ae1( 2) H ai1( 2) d e1( 2) − 2h fe cos δ 1( 2) Re cos δ 1( 2) − hae sin δ 1( 2) H ae1( 2) − b cos δ 1( 2) * Profilul de referinţă exterior standardizat: α =20o.2 Calculul angrenajelor conice cu dinţi drepţi 6. δ 2 = Σ − δ 1 . Intre diametrele de divizare mediane şi cele exterioare se poate scrie relaţia: dm Rm 1 = = d e Rm + 0.

numărul de dinţi echivalent : . Forţa normală se determină cu relaţia: Ft1( 2) Fn1( 2) = (6.2 Elemente de echivalare Relaţiile de calcul stabilite la angrenajele cilindrice atât din condiţia limitării tensiunii de rupere cât şi a tensiunii de contact. pot fi ş la roţile conice.25). Roţile echivalente se obţin prin secţionarea angrenajului conic cu un plan N-N.diametrul de divizare al roţii echivalente : d m ⋅z d v1 = m1 = m 1 = zv1 ⋅ mm cos δ 1 cos δ 1 .50 Organe de maşini şi mecanisme Ft1( 2 ) = 2 M t1( 2 ) d m1( 2 ) (6. Legătura dintre elementele roţilor conice şi ale roţilor echivalente se exprimă prin relaţiile de echivalare : .49) (6. in secţiunea N-N se obţin două roţi cu dinţi drepţi a căror centre sunt O1v şi O2v obţinute la intersecţia planului NN cu axele roţilor conice.5. la mijlocul lungimii dintelui.50) Se observă că forţa radială la o roată devine forţă axială la roata conjugată şi invers. Astfel.51) cos α n 6. dacă acestea se înlocuiesc cu roţi cilindrice echivalente.48) Forţa radială la roata cilindrică echivalentă este: Fr′ = Ft1( 2) ⋅ tan α n Această forţă se translează la diametrul de divizare median al angrenajului şi se descompune în două componente: Fa1 = Fr′ ⋅ sin δ 1 = Ft1 ⋅ tan α n ⋅ sin δ 1 = Fr 2 Fr1 = Fr′ ⋅ cos δ 1 = Ft1 ⋅ tan α n ⋅ cos δ 1 = Fa 2 (6.6. normal pe generatoarea comună a conurilor de rostogolire (fig.2.

30) iar YFav se va .3 Calculul de rezistenţă la încovoiere Ţinând cont de elementele de echivalare şi de relaţiile obţinute pentru calculul angrenajelor cilindrice cu dinţi drepţi (6. tan δ 1 = . u = = .Pentru verificare: K σ F = F t 2 F ⋅ YFav ≤ σ FP (6. la roţile conice acest număr este mai mic şi este dat de relaţia : z1 min = zv1 min ⋅ cos δ 1 = 17 cos δ 1 .raportul de transmitere al angrenajului echivalent : z z cos δ 1 z 2 sin δ 2 uv = 2 v = 2 ⋅ = ⋅ (deoarece δ1+δ2 = 90°) z1v z1 cos δ 2 z1 sin δ 1 dar : sin δ 2 d 2 cos δ 1 1 1 = = u . deci uv = u 2 .52) b ⋅ mm unde K F are aceeaşi semnificaţie ca la roţi dinţate cilindrice cu dinţi drepţi şi se determină cu relaţia (6.2.28).modulul echivalent : mv = mm = me 1 + ψ dm sin δ 1 .5. zv 2 = cos δ 1 cos δ 2 Se observă că dacă la roţile dinţate cilindrice numărul minim de dinţi care se poate prelucra fără corijare şi fără să apară fenomenul de subtăiere este de 17 dinţi. σ FP cu relaţia (6.Angrenaje 51 zv1 = z1 z2 .31) se obţine: . tan δ 2 = u sin δ 1 d1 sin δ 1 tan δ 1 u .29 şi 6.distanţa dintre axele roţilor echivalente : av = d v1 + d v 2 mm ⋅ zv1 (1 + uv ) = mm ⋅ z1 1 + u 2 = d m1 1 + u 2 = 2 2 2 cos δ 1 2 cos δ 1 ( ) ( ) 6.

47) se determină modulul pe conul suplimentar exterior. de numărul de dinţi ai roţii echivalente Pentru dimensionare din relaţia (6. plecând de la relaţia (6.factorul punctului de rostogolire.53) 6.5. 2 .2.4 Calculul de rezistenţă la presiune de contact Calculul se face la angrenajul echivalent. după înlocuiri. . se determină modulul pe conul suplimentar median. mm .52 Organe de maşini şi mecanisme determina în funcţie ( z1v = z1 / cos δ 1 ).33) în care se fac următoarele înlocuiri: Ft1 Fn1 = cos α n 1 ρ dar: = 1 ρ1 + 1 ρ2 = 2 2 2 cos δ 1 2 cos δ 2 + = + d v1 ⋅ sin α n d v 2 ⋅ sin α n d m1 ⋅ sin α n d m 2 ⋅ sin α n 1 u u2 +1 1 u2 +1 cos δ 1 = 1 1 + tg 2δ 1 = 1 + 1/ u2 ( ) = . sin 2α n Z ε .52). me . cos δ 2 = Înlocuind în relaţia razei de curbură echivalente se obţine: 1 ρ = u2 +1 2 ⋅ d m1 ⋅ sin α n u In aceste condiţii relaţia (6. mm min = 2 M t1 K F YFavYSaYε 2 Ψdm ⋅ d m1 ⋅ σ FP (6.54) unde: Z E = 0.8 MPa1/2).33) devine: 2 ⋅ +1 σ H = Z H ⋅ Z ε ⋅ Z E ⋅ F t1 K H ⋅ u ≤ σ HP ) b ⋅ d m1 u (6.factorul de material (pentru otel ZE = 189.factorul influentei lungimii minime de contact. Cu relaţia (6.35 E ZH = . care se standardizează.

Angrenaje

53

K H , σ HP au aceleaşi semnificaţii ca în relaţiile (6.34), respectiv

(6.37). Relaţia (6.54) reprezintă relaţia de verificare la presiune de contact a roţilor dinţate conice cu dinţi drepţi. Pentru dimensionare în relaţia (6.54) se fac următoarele înlocuiri:

Ft1
şi se obţine: d m1 min = 3

2 M t1 ; d m1

b = Ψdm ⋅ d m1

2 M t1 ⋅ K H ⋅ ( Z H ⋅ Z E ⋅ Z ε ) 2 u 2 + 1 ⋅ 2 u Ψdm ⋅ σ HP

(6.55)

Se determină diametrul de divizare minim exterior cu relaţia: d e1 min = d m1 min (1+ Ψdm sin δ 1) ; Modulul minim exterior se determină cu relaţiile:

′ me min = d e1 min ; z1

' m e' min = m m min (1 +ψ dm sin δ 1)

(6.56)

In calculele de dimensionare se standardizează valoarea cea mai mare rezultată din relaţia (6.56).
' ′ me = max(me min , me' min )

(6.57)

6.6 Angrenaje melcate
6.6.1 Generalităţi. Clasificare Angrenajul melcat este un angrenaj încrucişat cu unghiul de încrucişare de 90o, la care una din roţi are un număr foarte mic de dinţi (z1=1...4) şi poartă denumirea de melc, iar roata conjugată de roată melcată. Dacă melcul şi roata au formă cilindrică (fig.6.26a), atunci contactul este punctiform şi portanţa este mică, rezultând un angrenaj cilindric încrucişat. Când roata are formă globoidală şi melcul este cilindric (fig.6.26b), ia naştere angrenajul cu melc cilindric, iar dacă şi melcul devine globoidal (fig.6.26c) se obţine angrenajul cu melc globoidal.

Fig.6.26

54

Organe de maşini şi mecanisme

Faţă de celelalte angrenaje, angrenajul melcat prezintă următoarele:

54

Organe de maşini şi mecanisme

Avantaje: realizează rapoarte de transmitere mari, cu două roţi de dimensiuni reduse (i=10…100)., iar angrenajele slab solicitate, utilizate în scopuri cinematice, pot realiza rapoarte de transmitere foarte mari (i=200…500); transmit puteri mari, până la 200 kW, în comparaţie cu alte angrenaje cu axe încrucişate; au un grad de acoperire mai mare , funcţionare lină şi silenţioasă; se pot autofrâna la mişcare inversă. Dezavantaje : randament scăzut (η = 0,7…0,92) care scade cu creşterea raportului de transmitere (la i≈ 100, η=0,75); încălzire puternică datorită alunecărilor relative a suprafeţelor în contact. Pentru a preveni griparea, se impune alegerea unui cuplu de materiale corespunzător, asigurarea unei ungeri abundente şi o rugozitate mică pe flancurile danturii. In cele ce urmează, se vor analiza angrenajele cu melc cilindric La angrenajele cu melc cilindric, datorită formei toroidale a roţii melcate, dantura angrenajului nu mai poate fi definită de o cremalieră de referinţă, ca la angrenajele cilindrice, adoptându-se un melc cilindric de referinţă. Elementele geometrice ale melcului de3 referinţă sunt aceleaşi indiferent de tehnologia de execuţie adoptată pentru melc, dar forma flancurilor melcului depind de procedeul de execuţie. Melcii se prelucrează prin strunjire sau prin frezare. Melcii strunjiţi sunt de tip: - arhimedic (ZA): melc cilindric cu flancurile rectilinii în plan axial; aceştia sunt şuruburi cu profil trapezoidal, care în secţiune frontală au profilul după o spirală arhimedică. Se prelucrează uşor, motiv pentru care sunt foarte răspândiţi în construcţia de maşini. - evolventic (ZE): melc cilindric cu flancurile generate geometric de drepte tangente la cilindru de bază ( α n = 20 0 ), iar în secţiune frontală cu profilul după o evolventă; - convolut (ZN): melc cilindric cu flancurile generate geometric de două drepte cuprinse într-un plan perpendicular pe elicea mediană a melcului. In secţiune frontală au profilul după o evolventă alungită. Melcii frezaţi pot fi prelucraţi cu o freză disc dublu conică rezultând melci ZK1 sau cu o freză deget conică rezultând melci ZK2. Există următoarea orientare în folosirea acestor tipuri de melci:

In tabelul 6. Din această cauză apar alunecări mari între cele două profiluri în contact. turnate în piese. care conduc la uzuri importante.rezistenţa de rupere la tracţiune. σ ct . . aliaje cu stibiu şi nichel.angrenajele ZA: angrenaje de precizie cinematică.. aliaje cupru –plumb . Aceasta impune alegerea unor materiale adecvate cu caracteristici de antifricţiune şi duritate sporită.4 Grupa Caracteristici mecanice Denumirea materialului Aliaje cupru-staniu STAS 197/2-83 Aliaje cupru – plumbstaniu Aliaje cupru – staniu zinc-plumb Marca σ rt [MPa] ≤ 220 ≤ 220 ≤ 260 ≤ 180 ≤ 170 ≤ 180 ≤ 220 σ ct [MPa] 100.. .120 100. Tabelul 6..150 130.... Materiale recomandate pentru angrenajele cu melc cilindric Spre deosebire de alte angrenaje. Materialele utilizate pentru confecţionarea roţilor melcate se împart în patru grupe.4 se prezintă câteva materiale din grupele I şi II recomandate pentru roţi melcate cilindrice şi caracteristicile lor mecanice..150 Duritatea HRC 65 80 90 70 65 60 65 I II CuSn10 CuSn12 CuSn12Ni CuPb5Sn10 CuPb10Sn10 CuSn6Zn4Pb4 CuSn9Zn5 Obs: σ rt .160 (160) (80) (80) 80. Grupa I cuprinde aliaje de cupru.staniu. Din ea fac parte: aliaje cupru – staniu (cu 6. .. dar cu proprietăţi de antifricţiune. Melcii cu flancurile dinţilor durificate (având duritatea ≥ 45HRC) prezintă faţă de melcii nedurificaţi siguranţă ridicată faţă de pericolul gripării. cu rezistenţă mecanică relativ redusă. asigurând în acelaşi timp şi reducerea uzurii flancurilor dinţilor roţilor melcate..Angrenaje 55 .. la angrenajele melcate viteza periferică a melcului nu coincide cu viteza periferică a roţii melcate. Pentru confecţionarea melcilor se recomandă oţeluri carbon de calitate sau oţeluri aliate care permit prin tratamente termice durificarea flancurilor dinţilor.angrenajele ZK1 şi ZE: angrenaje de portanţă şi de precizie.limita de curgere la tracţiune Valorile indicate în paranteză sunt orientative.12% Sn).angrenajele ZN: angrenaje de încărcări şi precizie mici.

27 v1 2 2 Viteza de alunecare în lungul spirei va fi: va = v1 + v2 = cos γ v2 = ω 2 ⋅ .27).6% Sn).2 Elementele cinematice a. Dacă: v1 . Grupa III cuprinde aliaje de cupru. 6. dirijată după tangenta la linia elicoidală de pe cilindrul de divizare al melcului. spira melcului alunecă pe dintele roţii cu viteza de alunecare va . d1 pe v1 = ω1 ⋅ d1 2 v2 .56 Organe de maşini şi mecanisme Grupa II cuprinde aliaje de cupru. La aceste materiale rezistenţa la gripare este mult mai redusă decât rezistenţa la oboseală de contact..viteza periferică a melcului cilindrul de referinţă. Alunecarea între profilurile angrenajului La angrenajul melcat vitezele periferice ale cilindrilor de rostogolire v1 şi v2 nu coincid (fig. Prin rotire. în general cu rezistenţă relativ redusă la gripare.6.6. fonte cenuşii cu grafit lamelar. Grupa IV cuprinde fonte cenuşii obişnuite.viteza periferică a roţii melcate pe cilindrul de divizare. cu proprietăţi de antifricţiune mai slabe şi rezistenţă mai redusă la gripare. aliaje cupru –plumb – staniu – zinc. d 2 d2 2 Fig..6. fonte aliate rezistente la uzură. cum ar fi: aliaje cupru-aluminiu şi cupru-zinc. cum ar fi: aliaje cupru – staniu (cu 3.

58) unde γ este unghiul de pantă al elicei de referinţă a melcului. Dinţii melcului sunt înfăşuraţi după o elice. Modulul standardizat este m x = m x1 = mt 2 . Aceste alunecări mari care apar între profiluri de-a lungul spirei melcului duc la reducerea randamentului angrenajelor melcate. Din relaţia (6.59) m x1 = mt 2 . b. unghiul elicei de referinţă corespunzător cilindrului de referinţă fiind γ .6. modul normal mn şi modul frontal mt . viteza de alunecare va > v1 . Raportul de transmitere Din fig.58) rezultă că pentru valorile uzuale ale unghiului γ < 30 0 . Angrenajul melcat are modul axial m x .6. la uzura pronunţată şi la tendinţa de gripare mult mai pregnantă decât la angrenajele cilindrice şi conice.27 rezultă: v2 = v1 tan γ Înlocuind se obţine: ω2 ⋅ d2 d d = ω1 ⋅ 1 ⋅ tan γ ⇒ ω 2 = ω1 ⋅ 1 ⋅ tan γ 2 2 d2 d2 ω1 v1 ⋅ d 2 = = ω 2 v2 ⋅ d1 d1 ⋅ tan γ Raportul de transmitere rezultă: i12 = 6. mn1 = mn 2 . Acest unghi este egal cu unghiul de înclinare al dinţilor roţii melcate.Angrenaje 57 sau: tan γ = v2 v1 (6. care la angrenajul melcat deplasat nu mai coincide cu cilindrul de divizare.3 Elemente geometrice La angrenajele melcate elementele geometrice se definesc pe cilindrul de referinţă. Numărul de dinţi ai melcului z1 se adoptă în funcţie de rapoartele de . între acestea existând relaţiile: (6.

10 5.5 12 14 16 20.25 7 8 9 q Rezultă că diametru de divizare al melcului d1 va fi: d1 = m x ⋅ q .1. Tabelul 6.10 9 10 11 12..8 se prezintă centralizat relaţiile pentru calcul... deci randament bun.... Deplasarea de profil la angrenajele melcate se realizează numai la roata melcată ( x2 = x ).11 8.58 Organe de maşini şi mecanisme transmitere şi este dat în tabelul 6..7) Tabelul 6.14 4 16. Aceasta îşi modifică diametrul de cap şi picior. Elementele geometrice ale unui angrenaj melcat cilindric rezultă din figura 6. z1 = px π π ⋅ d1 ⋅ tan γ z1 = d1 . . Astfel un q mic duce la γ mare..5 şi peste 1 Pasul elicei melcului: p z = π ⋅ d1 ⋅ tan γ .4 10 11 12 45 < z2 < 51 7. deci se încovoaie uşor..7 mx 1. pentru că valoarea lui influenţează caracteristicile angrenajului şi randamentul său. q z1 )..5 Raportul de transmitere... Pasul axial al elicei melcului: p x = Modulul axial al melcului: mx = pz = mx ⋅ π . deci randament scăzut.5 10 12 14 3. dar melc rigid.28 iar în tabelul 6... Adoptarea unei anumite valori pentru coeficientul diametral este o problemă de optimizare pentru anumite condiţii ale angrenajului melcat..6) sau în funcţie de modulul axial (tabelul 6.. iar melcul nu se deplasează păstrându-şi aceleaşi dimensiuni ca într-un angrenaj nedeplasat. z2 31 < z2 < 41 6.8 2...16 8 9 10 63 < z2 < 71 9. dinţi ai roţii melcate.2.. care se alege în tan γ funcţie de numărul de dinţi ai roţii melcate.. z 2 (tabelul 6.13 q Tabelul 6.. iar roata melcată îngustă.. ia Numărul de începuturi.28 3 31.....5.6 S-a notat prin q coeficientul diametral ( q = Nr.6 9 10 12 55 < z2 < 57 8. La valori mari pentru q se obţine γ mic. z1 8. dar melcul este subţire.

2.. x= aw − 0.27 Tabelul 6.2 pentru melcii prelucraţi pe strung şi roţile melcate prelucrate cu freza melc.8 Denumirea elementului Coeficientul înălţimii capului dintelui melcului de referinţă Coeficientul jocului de referinţă la cap Simbol * ha * ha = 1 Relaţia de calcul c* Coeficientul axial al deplasării profilului melcului Coeficientul deplasării de profil Distanţa între axe Distanţa între axele de referinţă Unghiul de pantă al elicei de referinţă a melcului Unghiul de pantă al elicei de divizare a melcului xx x c*=0.5(q + z 2 + 2 x) ⋅ m x a = 0.5(q + z 2 ) ⋅ m x ⎛ z1 ⎞ ⎟ ⎟ ⎝q⎠ ⎛ z1 ⎞ ⎟ ⎟ ⎝ q + 2x ⎠ γ γw γ = arctan⎜ ⎜ γ w = arctan⎜ ⎜ . c*=0.5(q + z 2 ) mx aw a a w = 0.3 pentru melcii prelucraţi cu freză disc sau deget Pentru angrenaje melcate cu danturi standardizate x x = 0 .0..6.Angrenaje 59 Fig.

75d a1 .67 d a1 . ZK1 se calculează cu: αx α x = arctan⎜ ⎜ Elementele geometrice ale melcului Diametrul de referinţă d1 d1 = q ⋅ m x Diametrul de rostogolire Înălţimea capului de referinţă Înălţimea piciorului de referinţă Înălţimea dintelui melcului Diametrul de cap Diametrul de picior Pasul axial al danturii melcului Pasul elicei melcului Lungimea melcului ⎛ tanα n ⎞ ⎟ .60 Organe de maşini şi mecanisme Tabelul 6.pentru z1 =3 sau 4 : bc ≤ 0.pentru x=0 şi z1 = 1 sau 2 L = (11 + 0.pentru x=0 şi z1 = 3 sau 4 L = (11 + 0.5d1 − ha1 .8(continuare) Denumirea elementului Unghiul de presiune axial de referinţă al melcului Simbol Relaţia de calcul a) La melcii tip ZA este dat prin temă. b) La melcii tip ZE.pentru z1 =1 sau 2 : bc ≤ 0. . α n = 20 0 ⎟ ⎝ cos γ ⎠ d w1 ha1 d w1 = (q + 2 x) ⋅ mx * ha1 = ha ⋅ mx * h f 1 = (ha + c * ) ⋅ m x * h1 = ha1 + h f 1 = (2ha + c * ) ⋅ m x hf1 h1 d a1 * d a1 = d1 + 2ha1 = (q + 2ha ) ⋅ mx * d f 1 = d1 − 2(ha + c * ) ⋅ m x d f1 px pz L p x = π ⋅ mx p z = z1 ⋅ p x = π ⋅ m x ⋅ z1 .06 z 2 )m x . ZN1.1z 2 )m x Elementele geometrice ale roţii melcate Diametrul de divizare d2 d 2 = z2 ⋅ mx Diametrul de cap Raza curburii de cap a coroanei dinţate a roţii melcate Lăţimea de calcul a coroanei dinţate d a2 * d a 2 = ( z 2 + 2ha + 2 x) ⋅ mx rp bc r p = 0.

Fr1 = Fr 2 .1.29a) rezultă: Ft1 = Fa 2 .6.4.6. Fn1 = Fn 2 Forţa tangenţială este dată de relaţia: Ft1 = 2M t1 = Fa 2 d1 (6. Se compune apoi Fn′2 cu µ ⋅ Fn′2 şi se obţine rezultanta R2 cu unghiul de înclinare ϕ = arctan µ . Prin descompunerea forţei R2 se obţine forţa axială Fa 2 şi tangenţială Ft 2 .60) Din figura 6. iar aceasta va reacţiona cu o forţă egală Fn1 asupra melcului.6. Ft 2 = Fa1 .6. Forţe în angrenare Forţele nominale care acţionează pe melc şi roata melcată se presupun concentrate în punctul C.4 Calculul de rezistenţă 6.8(continuare) Denumirea elementului Lăţimea coroanei dinţate Înălţimea capului de divizare Înălţimea piciorului de divizare al dintelui roţii melcate Înălţimea dintelui roţii melcate Pasul de divizare normal Pasul de divizare frontal Simbol Relaţia de calcul Se adoptă constructiv respectând relaţia: b2 ≥ bc * ha 2 = (ha + x) ⋅ mx * h f 2 = (ha + c * − x) ⋅ m x b2 ha 2 hf 2 h2 pn2 h2 = ha 2 + h f 2 = h1 p n 2 = p x cos γ w pt 2 = p x pt 2 6. acţionând în sens opus vitezei de alunecare va . In fig.6. Pentru unghiul dintre axe de 900 (fig.29c). Melcul fiind elementul motor va acţiona cu forţa nominală Fn 2 asupra roţii melcate. în lungul spirei. iar Fn′2 se aduce în proiecţia orizontală a melcului. la unghiul de înclinare γ faţă de axă (fig.29b. La calculul forţelor din angrenajul melcat se consideră şi forţa de frecare de-a lungul flancului dintelui de valoare µ ⋅ Fn′2 .Angrenaje 61 Tabelul 6. forţa Fn 2 se descompune în Fn′2 şi Fr 2 .29 c rezultă: .

cos(γ + ϕ ) ≈ cos γ Relaţiile (6.62) iar din figura 6.29b rezultă forţa normală pe dinte: Fn 2 = Fn1 = Ft 2 ⋅ cos ϕ Fr 2 = sin α n cos(γ + ϕ ) ⋅ cos α n (6.63) Deoarece ϕ este mic se poate considera cos ϕ ≈ 1.62 Organe de maşini şi mecanisme Ft 2 = Fa 2 Ft1 = tan(γ + ϕ ) tan(γ + ϕ ) (6.6.63) devin: .29 b şi c rezultă: Fr 2 = Fr1 = Fn′2 ⋅ tan α n = R2 ⋅ cos ϕ ⋅ tan α n = Ft 2 ⋅ cos ϕ ⋅ tan α n . (6.29 Din figura 6.61) Fig. (6.62).61). cos(γ + ϕ ) (6.

zn2 . pentru x=0. astfel că relaţiile de echivalare a roţilor cilindrice cu dinţi înclinaţi cu roţile cu dinţi drepţi sunt valabile şi pentru angrenajele melcate. conform STAS 13024-91) .16 KT K Fβ . asemănător cu angrenajul dintre două roţi cu dinţi înclinaţi cu unghiul γ .30 în funcţie de numărul de dinţi echivalent al roţii melcate. Pentru calcule preliminare se adoptă la angrenajul cu melc cilindric K Fβ =1.factor de influenţă a înclinării dinţilor asupra .factorul de influenţă a treptei de precizie a angrenajului (tabelul 6.4.10 9 1. zn2 = Yγ = 1 cos γ z2 cos3 γ unde γ = arctan z1 .2 Calculul de rezistenţă la solicitarea de încovoiere Calculul se efectuează în punctul de rostogolire C. Fr 2 = Fr1 = t 2 tan γ cos γ ⋅ cos α n cos γ (6. Se consideră angrenajul melc-roată melcată.66) . Se alege din diagrama 6. şi anume la roata melcată care este executată din materiale mai puţin rezistente la solicitarea de contact sau încovoiere.9.factor de formă al dinţilor roţii melcate.9 Treapta de precizie 6 1. Fn 2 = Fn1 = . Condiţia de verificare pe baza comparaţiei dintre tensiunea de încovoiere de regim σ F şi tensiunea de încovoiere admisibilă de regim σ FP se exprimă cu relaţia: σF = unde: 2M t 2 ⋅ K A ⋅ KV ⋅ KT ⋅ K Fβ 3 z 2 ⋅ q ⋅ mx YF Yγ Yε ≤ σ FP (6. YF .0 7 1.64) 6. q (6.05 8 1. Tabelul 6.65) K T .6.Angrenaje 63 Ft 2 = Ft 2 Ft1 F ⋅ tan α n .factorul repartiţiei sarcinii pe lăţimea danturii la solicitarea de încovoiere.

In calcule preliminare ε α =1. Factorii K A .30 Yε = 76.82. în care: χ = arcsinψ da1 .factor de influenţă a lungimii minime de contact şi a gradului de acoperire frontal. Se alege astfel: . (ψ da1 ≤ 0. σ FP . Fig.tensiunea admisibilă la solicitarea de încovoiere a dinţilor roţii melcate.67) σFlimb – rezistenţa la oboseală de bază la solicitarea de încovoiere. KV au aceleaşi semnificaţii ca la roţile dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi.4 χεα . ε α .6. (6. Se determină cu relaţia: σ FP = unde: σ F lim b S FP YN YRYX [ MPa] .pentru dinţi solicitaţi numai într-un sens (cicluri pulsatorii): .64 Organe de maşini şi mecanisme solicitărilor de încovoiere.75 pentru z1=1 sau 2.grad de acoperire în plan frontal median. ψ da1 ≤ 0.67 pentru z1=3 sau 4).

.45) σrt [MPa]. .5 pentru nivel de încredere foarte mare.2 dacă ruperea dinţilor provoacă avarii şi accidente.0.1.0. Factorii de influenţă YN .08 pentru aliaje cupru-aluminiu. S p 3 .0. S p 2 =1. pe baza următoarelor relaţii empirice: .coeficient de siguranţă ce depinde de materialul roţii melcate şi are valorile: S p 2 =1. σ −1lim b = (0...35. rezistenţele la oboseală de bază la încovoiere σ0 limb. respectiv σ-1 limb..15 pentru nivel de încredere normal şi S p1 =1 pentru nivel de încredere minim.Angrenaje 65 σF limb = σ0 limb [MPa]. S p 2 =1. se pot evalua.15 pentru aliaje cupru-staniu. .pentru dinţi solicitaţi alternant în ambele sensuri: σF limb = σ-1 limb [MPa].25.7) σrt [MPa].5) σrt SFP – coeficient de siguranţă la solicitările de încovoiere S FP = S p1 ⋅ S p 2 ⋅ S p 3 în care: [MPa].pentru fonte: σ 0 lim b = (0. S p 2 . (6. In lipsa unor date experimentale. YX au aceleaşi semnificaţii ca la roţile dinţate cilindrice cu dinţi înclinaţi.4) σrt [MPa]. YR ..4.68) S p1 ..3.coeficient de siguranţă ce depinde de nivelul de încredere în funcţionare şi are valorile: S p1 = 1. S p1 =1.0. Pentru dimensionare din relaţia (6.69) .pentru aliaje de cupru: σ 0 lim b = (0.coeficient ce depinde de importanţa angrenajului şi pentru angrenaje relativ ieftine are valorile: S p 3 =1..48... cu aproximaţie.10 pentru aliaje cupru-staniu-plumb-zinc.. σ −1lim b = (0.1 dacă ruperea dinţilor nu provoacă avarii şi nici accidente.65) rezultă: mx ≥ mmin = 3 2 M t 2 ⋅ K A ⋅ KV ⋅ KT ⋅ K Fβ ⋅ YF ⋅ Yγ ⋅ Yε z 2 ⋅ q ⋅ σ FP (6. S p 3 =1.

0. ZH – factor de influenţă a geometriei zonei de angrenare asupra solicitărilor de contact şi care este dat de relaţia: ZH = 2 cos γ ....1) ⋅ 105 Roată melcată Material (aliaj) E2 [MPa] cupru-staniu 0..10. sin α n cos α n în care: α n = 200 – unghiul profilului spirei. γ .6..1. în care termenii au aceeaşi semnificaţie ca la solicitarea de încovoiere..88.10 Melc Material Oţel laminat E1 [MPa] (2.. ZE – factor de influenţă a materialelor roţilor asupra solicitărilor de contact. a gradului de acoperire al profilului şi a înclinării dinţilor asupra solicitărilor de contact.153 K Hβ .160 146. Zε = 76.factorul repartiţiei sarcinii pe lăţimea danturii la solicitarea de contact.88..66 Organe de maşini şi mecanisme 6..3 Calculul de rezistenţă la solicitarea de contact Condiţia de verificare pe baza comparaţiei dintre tensiunea de regim de contact σ H şi tensiunea de contact admisibilă de regim σ HP se exprimă cu relaţia: 2M t 2 ⋅ K A ⋅ KV ⋅ K T ⋅ K Hβ Z Z Z (6.unghiul elicei de referinţă.88.74⋅105 cupru-staniu(0.14) ⋅105 Alame (0.momentul de torsiune la roata melcată .. Tabelul 6..06..factorul de influenţă a lungimii minime de contact..4. Pentru calcule preliminarii se adoptă la angrenajul cu melc cilindric . factorul ZE se dă în tabelul 6.150 146. Pentru câteva combinaţii de material.93) ⋅105 zinc-plumb cupru-aluminiu (0.4 cos γ χε α .70) σH = E H ε ≤ σ HP [ MPa] d2 d1 unde: M t 2 ..0. Z ε .98) ⋅105 Z E MPa 138 146.2.

In funcţie de rugozitatea flancurilor dinţilor roţii melcate.67 pentru NH2>25..75. ZN=(107/ NH2)1/8 pentru 10 7 ≤ N H 2 ≤ 25 ⋅ 10 7 cicluri.11. se recomandă: pentru Rz = 3.1.3 µm.2.0.6. ZL . Se alege în funcţie de numărul de cicluri ale roţii melcate. Se determină cu relaţia: σ σ HP = H lim b Z N Z L Z R ZV Z X [ MPa] .rezistenţa la oboseală de bază la solicitări de contact ale flancurilor dinţilor roţilor cu melc cilindric.71) S HP unde: σ H lim b . S HP = S p1 ⋅ S p 2 ZN – factor de influenţă a durabilităţii asupra rezistenţei materialului la oboseală în solicitările de contact.factor de influenţă a ungerii (lubrifiantului) asupra rezistenţei materialului la oboseală în solicitările de contact. iar n2 .factor de influenţă a rugozităţii flancurilor asupra rezistenţei materialului la oboseală în solicitările de contact.72)σrt σHlimb = 0..11 Grupa Materialul roţii melcate Aliaje cupru-staniu Aliaje cupru-plumb-staniu Aliaje cu stibiu şi nichel Aliaje cupru-staniu-plumbzinc Angrenaje cu melcul din oţel şi Angrenaje cu melcul din oţel şi DRC ≥ 45 HRC σHlimb = (0. ZR .6. Tabelul 6... NH2 (NH2 =60 Lh n2.. în ore.9)σrt σHlimb = 0. ZR . ZN =1 pentru NH2 < 107 cicluri.107 cicluri.. (6.0.Angrenaje 67 K Hβ = 1. ZN =0..turaţia la arborele roţii melcate). unde Lh reprezintă durata de funcţionare.0.48σrt SHP – coeficient de siguranţă la solicitările de contact.1. K A şi KV au semnificaţiile de la roţi cilindrice cu dinţi înclinaţi. σ HP .6σrt σ DRC < 45HRC Hlimb = I II (0.tensiunea admisibilă la solicitarea de încovoiere a dinţilor roţii melcate.. Se alege din tabelul 6. In funcţie de calitatea uleiului lubrifiant ZL = 1.

72). cu relaţia (6.7 Randamentul reductoarelor şi verificarea la încălzire 6. η u − randamentul datorită barbotării uleiului din baie. Pentru dimensionare se fac înlocuiri în relaţia (6.40 µm. ZV . Randamentul unui reductor cu k trepte de reducere se determină cu relaţia: k ( n ηt = η ai ⋅ η Lk +1) ⋅ ηu . se standardizează la valoarea aSTAS = aw .factor de influenţă a vitezelor asupra rezistenţei materialului la oboseală în solicitările de contact.7.1 Randamentul reductoarelor Transmisiile prin roţi dinţate cu raport de transmitere constant..numărul de roţi scufundate în baia de ulei. Valoarea obţinută pentru distanţa între axe. η L − randamentul unei perechi de lagăre. dacă reduc turaţia.70) şi se determină distanţa minimă dintre axe cu relaţia: a w ≥ a H min 2 ⎛ z2 ⎞ M t 2 ⋅ ( Z H Z E Z ε ) ⋅ K A ⋅ KV ⋅ K T ⋅ K Hβ = ⎜ + 1⎟ ⋅ .. (6. pentru Rz = 8.68 Organe de maşini şi mecanisme =1.. ZR =0.factor de influenţă a dimensiunii roţii melcate asupra rezistenţei materialului la oboseală în solicitările de contact.73) unde: n . ZX .95. 6. Pentru calcule preliminare ZV = 1.72) unde termenii au semnificaţiile arătate mai sus.10 µm. pentru Rz = 20. η ai − randamentul treptei “i” de roţi dinţate (randamentul angrenării). Randamentul angrenării depinde de tipul angrenajului şi se determină astfel: a) pentru angrenaje cilindrice cu dinţi drepţi sau înclinaţi Randamentul unei trepte cu roţi dinţate cilindrice se determină cu .98. ZR =0. ⎜ q ⎟ 2 ⎝ ⎠ 3 ⎛ z2 ⎞ 4 ⋅ ⎜ σ HP ⎟ ⎜ q⎟ ⎝ ⎠ (6. montate în carcase închise se numesc reductoare.. Pentru calcule preliminare ZX=1.

.74) c) pentru angrenaje melcate cu melc cilindric Pentru angrenajele melcate demultiplicatoare (melcul fiind elementul conducător) se determină cu relaţia: ηa = tanγ w . f – coeficient ce depinde de starea angrenajului (f=2 pentru angrenaje aflate în rodaj şi f = 5 pentru angrenaje bine rodate).0.12 Materialele danturilor Oţeluri durificate superficial Oţeluri îmbunătăţite sau normalizate Prelucrarea flancurilor Rectificare Şeveruire Frezare Frezare µa 0..09.unghiul de înclinare al danturii (la angrenajele cilindrice cu dinţi drepţi β = 0 ).14 ε α .Angrenaje 69 relaţia: ηa = 1 − unde: πµ a ε α ⎛ 1 1 ⎞ ⋅⎜ ± ⎟.0. z 2 ..06.09...08 0. z1 .10 0.12 0.12 atât pentru angrenajele cilindrice cât şi pentru cele conice)..coeficient de frecare (tabelul 6.75) ⎜ ⎟ ⎝ z v1 z v 2 ⎠ unde z1v si z 2v reprezintă numerele de dinţi la cele două roţi cilindrice ηa = 1 − π µ a εα f cos β echivalente.04.74) µ a . b) pentru angrenaje conice cu dinţi drepţi sau înclinaţi Randamentul unei trepte de roţi dinţate se determină cu relaţia: ⎛ 1 1 ⎞ ⎜ + ⎟ (6. respectiv conduse. iar ceilalţi termeni au aceleaşi semnificaţii ca în relaţia (6.76) .0.gradul de acoperire. tan (γ w − ϕ ) (6. f cos β ⎜ z1 z 2 ⎟ ⎝ ⎠ (6.numerele de dinţi ale roţii conducătoare. β ..0.. Tabelul 6.

6.78) 2 10 6 în care: µ L − coeficientul de frecare în rulment. PfL . Considerând că întreaga cantitate de energie pierdută prin frecare se transformă în căldură.lăţimea roţii dinţate scufundate în ulei. FL − reacţiunea din lagăr. în N. (6.77) Pi unde: Pi . d L − diametrul fusului.70 Organe de maşini şi mecanisme în care în care γ w reprezintă unghiul de pantă al elicei de referinţă a melcului (tabelul 6. în rad/s. ω − viteza unghiulară a fusului. Randamentul datorită barbotării uleiului din baie se determină cu relaţia: ηu = 1 − Pfu Pi . în mm.7 ⋅ 10 6 [kW ] .7. atunci aceasta are valoarea: b ⋅ h ⋅ v 0. transformându-se în căldură. Randamentul unei perechi de lagăre se determină cu relaţia: P η L =1 − fL .7).puterea la arborele pe care sunt montate lagărele. (6. Dacă răcirea este insuficientă transmisia iese din uz şi se distruge rapid.viteza periferică a roţii. în PfL = µ L ⋅ FL ⋅ mm.puterea pierdută prin frecarea în lagăr. în mm. în m/s. (6.66 2. a frecării cu uleiul de ungere. iar ϕ = arctanµ unghiul de frecare echivalent. (6.adâncimea de scufundare a roţii în ulei. v . a pierderilor în lagăre.2 Verificarea la încălzire In timpul funcţionării angrenajelor datorită frecării între roţile dinţate.80) .79) unde Pfu reprezintă puterea pierdută prin frecarea roţii cu uleiul Pfu = în care: b . o parte din energia mecanică este pierdută. determinată cu relaţia: dL ω ⋅ [kW ] . h .

. Din ecuaţia bilanţului termic Q pr = Qev rezultă temperatura uleiului din baie.Angrenaje 71 Q pr = (1 − ηt ) ⋅ P2 .95) C 6.70) C pentru angrenaje cilindrice şi conice şi pentru angrenaje melcate.. t – temperatura uleiului din baie.83) şi se recomandă 0 unde ta reprezintă 0 temperatura admisibilă ca t a =(60. deoarece creşte prea . unde S reprezintă suprafaţa carcasei calculată.. cum ar fi: montarea unui ventilator pe arborele de ieşire al reductorului sau utilizarea unei serpentine de răcire montată în baia de ulei..18 [W/(m2.12 [W/(m2.suprafaţa de calcul a reductorului (Sc=1..temperatura mediului ambiant (t0=18oC)...2S. Această suprafaţă se majorează cu 20 % pentru a ţine seama de nervurile de rigidizare şi de flanşe. întreaga cantitate de căldură trebuie să fie evacuată prin pereţii reductorului şi are expresia: Qev = λ ⋅ S c ⋅η t ⋅(t − t0 ) (6.82) unde λ este coeficientul de transmitere a căldurii între carcasă şi aer: λ=8.81) Dacă reductorul nu funcţionează cu recircularea uleiului. ηt randamentul total al reductorului .oC)] dacă există o circulaţie slabă a aerului în zona de montare a reductorului. Sc . obţinându-se astfel Sc). Dacă Q pr > Qev este necesar a se lua măsuri de răcire forţată. Dacă Q pr < Qev răcirea reductorului este suficientă. (6. λ S cηt (6. unde P2 reprezintă puterea la arborele de ieşire din reductor.8 Mecanisme cu roţi dinţate Angrenajele simple cu două roţi dinţate (exceptând angrenajele melcate) nu pot realiza rapoarte de transmitere i > 6..oC)] dacă există o bună circulaţie a aerului în zona de montare a reductorului). t0 . t = t0 + P2 (1 − η t ) ≤ ta . t a = (80. λ = 12.

b) Mecanisme cu roţi dinţate dispuse în cascadă (fig..6.....6. obţinându-se astfel : a) Mecanisme cu roţi dinţate dispuse în serie (fig..6. ⋅ in−1. ⋅ z n iln = 1 = i12 ⋅ i23 ⋅ .72 Organe de maşini şi mecanisme mult gabaritul transmisiei. Pentru a se realiza rapoarte mai mari de transmitere se leagă mai multe angrenaje simple între ele formând trenuri de angrenaje..n = (− 1) ′ ω2 z1 ⋅ z ′ ⋅ .31 intermediare (numite şi roţi parazite).i( n−1) n = (−1) n−1 ⋅ z z z 2 z3 z 4 ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ n = (−1) n−1 ⋅ n z1 z 2 z3 z n−1 z1 (6.84) Rezultă că raportul de transmitere nu este influenţat de roţile Fig.31) In acest caz raportul total de transmitere i1n are expresia: i1n = i12 ⋅ i23 . dispuse în cascadă.6.. acestea contribuie la realizarea unei distanţe între axe a1n mai mare şi la modificarea sensului mişcării.85) . Raportul de Fig. ⋅ z n−1 2 (6.32 transmitere total este: ω n−1 z 2 ⋅ z3 ⋅ .32). In figură se prezintă schema cinematică a unui mecanism cu roţi dinţate cilindrice.

33 tren cu roţi dinţate fixe şi unul cu roţi dinţate baladoare sau mobile. raportul de transmitere este influenţat de fiecare angrenaj. In fig. Cu aceasta se pot obţine trei turaţii diferite la ieşirea arborelui principal. Aceasta se poate realiza cu ajutorul grupurilor de roţi dinţate baladoare (mobile). deşi arborele motor are o turaţie invariabilă.Angrenaje 73 Rezultă că în acest caz. roţile dinţate parazite fiind excluse şi este egal cu produsul rapoartelor de transmitere parţiale sau cu raportul dintre produsul numerelor de dinţi ale roţilor conduse şi produsul numerelor de dinţi ale roţilor conducătoare. Rapoartele de transmitere parţiale sunt: i1 = z2 . Semnul raportului de transmitere este hotărât de numărul angrenajelor exterioare simple. ne1 .6. cutia de viteze permite obţinerea unei game de turaţii la arborele principal (de ieşire).86) . Reductoarele cu mai multe trepte sunt mecanisme cu roţi dispuse în cascadă.6. de aceeaşi mărime din punctul de vedere al numerelor de dinţi.Ca urmare se obţin rapoarte de transmitere mult mai mari cu acelaşi număr de roţi dinţate.33 se prezintă schema unei cutii de viteze. ne 2 . alcătuită dintr-un Fig. z1 i2 = z4 . ne 3 . z3 i3 = z6 z5 (6. c) Cutia de viteze Spre deosebire de reductor.

2.35) când roata cu axul mobil angrenează cu o roata mobilă.satelit.ω 3 .34 1. Fig.braţ port-satelit Gradul de mobilitate al acestor mecanisme : . Pentru sistematizarea calculelor se face următorul tabel : Elementul Viteza reală Vitezele după ce s-a dat ansamblului viteza . când roata cu axul mobil angrenează cu o roată fixă sau diferenţiale (fig. 3.35 1.satelit.braţ port-satelit Fig.6.6.pentru mecanismul diferenţial : M = 3 − 2C5 = 3 ⋅ 3 − 2 ⋅ 3 − 1 = 2 Pentru calculul vitezelor unghiulare se poate folosi metoda analitica a lui Willis : în cazul mecanismului diferenţial se presupune că se dă ansamblului viteza unghiulara .74 Organe de maşini şi mecanisme d) Mecanisme planetare şi diferenţiale Angrenajele de roţi dinţate la care avem roţi cu axul mobil în spaţiu se numesc planetare (fig.6.ω 3 ω 2 -ω3 Raportul de transmitere pentru cazul când elementul 3 este fix va fi : . 3. angrenajul devenind astfel cu axe fixe.ω 3 1 ω1 2 ω2 3 ω3 0 ω1 .6. 2.pentru mecanismul planetar : M = 3 − 2C5 − C4 = 3 ⋅ 2 − 2 ⋅ 2 − 1 = 1 .34).roată solară.roată solară.

z3. Inelul elastic Fig. Când roata (3) este fixă mecanismul armonic este planetar iar când este mobilă mecanismul este diferenţial. Rolele sunt puse în contact cu un inel elastic (2). într-un gabarit redus şi având o funcţionare silenţioasă. Transmisia armonică presupune existenţa unui element deformabil.Angrenaje 75 (i12 ) 3 = (ω1 − ω 3 ) /(ω 2 − ω 3 ) = − R2 / R1 = − z 2 / z1 De unde rezultă: ω 2 = ω 3 (1 + z1 / z 2 ) − ω1 (1 + z1 / z 2 ) în cazul mecanismului diferenţial ω 2 = ω 3 (1 + z1 / z 2 ) în cazul mecanismului planetar (ω1 = 0) 6. prevăzut cu dantură interioară. montaţi printr-un braţ portsatelit pe arborele I.9 Angrenaje speciale Angrenajele elastice (armonice) au marele avantaj că pot realiza rapoarte de transmitere foarte mari. de ordinul miilor. z2.6. Raportul de transmitere al mişcării se calculează similar cu al mecanismelor planetare sau diferenţiale.36 este împins de role şi deformat pentru ca acesta să intre în contact prin angrenare cu un inel rigid (3). prevăzut cu dinţi pe suprafaţa exterioară. sateliţi. astfel: z3 i= z3 − z 2 .36) se compune din două sau trei role (1). Aceste transmisii pot fi realizate cu roţi de fricţiune sau cu roţi dinţate.6. având rol de element conducător. numărul de dinţi ai elementului deformabil. Transmisia armonică cu roţi dinţate (fig. este cu 1 până la 3 dinţi mai mic decât numărul de dinţi ai inelului rigid. La aceste angrenaje.

De aici decurge posibilitatea de a se obţine rapoarte de transmitere i foarte mari la acest tip de angrenaje. respectiv gabarite mici şi se utilizează în special în mecanica fină. Calculul geometric şi de rezistenţă se realizează în acelaşi mod ca la angrenajele cilindrice cu z1 ≥ 10. de dimensiuni mici.. capacitatea de transmitere a încărcării este mare.38)..6.12 . Pentru a se evita subtăierea dinţilor şi ascuţirea lor la vârf se recomandă corijări pozitive mari concomitent cu scurtarea capului dintelui pinionului şi unghi mare Fig. Pentru a spori durabilitatea elementului flexibil.6. putânduse ajunge până la puteri de 10kW. Întrucât la un moment dat se găsesc în contact mai multe perechi de dinţi.6. Angrenajele cilindrico-conice se utilizează în locul angrenajelor conice mai ales în construcţia de aparate. Pinionul cilindric se execută în modul cunoscut şi apoi.76 Organe de maşini şi mecanisme Dacă z3 − z1 = 1 . rezultă i = z3 . dar faţă de melc unghiul β are valori mai mici. .37) sunt angrenaje evolventice cu dinţi drepţi sau înclinaţi la care pinionul are un număr foarte mic (minimal) de dinţi (z1=3…5 dinţi). acesta se execută din materiale rezistente la oboseală. In acest caz unghiul dintre axele celor două roţi ∑ va fi egal cu semiunghiul conului de divizare al roţii conice δ 2 . cu un cuţit roată identic cu pinionul. Angrenajele cilindrice minimale (fig. Profilul dinţilor la un angrenaj armonic este triunghiular. Sunt angrenaje formate dintr-un pinion cilindric cu dantură evolventică şi o roată conică cu dinţi de egală înălţime (fig. cum ar fi oţelurile aliate cu crom şi nichel sau cu crom şi molibden iar la încărcări mici pot fi chiar din materiale termoplaste. Cu aceste angrenaje se pot obţine rapoarte de transmitere mari i=5…100.37 de înclinare al dinţilor.

astfel punctul de contact al profilelor se deplasează de-a lungul dinţilor şi nu de-a lungul profilului ca la .6... Sunt utilizate mai mult în scop cinematic.40). în secţiune frontală. pierderi mari prin frecare în angrenaj. cum ar fi: capacitate portantă relativ redusă. Aceste angrenaje sunt mai puţin sensibile la erorile de montaj şi permit. La angrenajul de tip Novicov flancurile active ale dinţilor sunt suprafeţe elicoidale cu generatoarea în arc de cerc. care este conică numai prin forma ei. la încărcări mici.5 ori mai redusă decât la un angrenaj conic echivalent. sensibilitate mare faţă de dezaxările provocate de deformaţiile arborilor. păstrând raportul de transmitere al mişcării constant.38 o reglare simplă a jocului tangenţial dintre dinţi. Dantura roţilor toroidale se prelucrează cu ajutorul unor freze disc speciale.39 acţionarea de la distanţă.39). Fig. La aceste angrenaje se poate modifica unghiul dintre axe ∑. în timpul funcţionării. au portanţă de 4. Profilul dintelui pinionului este convex iar la roata condusă. de la 00 la 1800. prin deplasarea axială a roţilor. pentru că dantura este evolventică şi roata este o roată cilindrică cu deplasare variabilă de profil. Linia de angrenare este amplasată de-a lungul dintelui. pentru manipulatoare tip mână mecanică pentru Fig. Angrenaje cu profilul dintelui în arc de cerc (tip Novicov). dantura însă nu mai este generată pe con ci pe suprafeţe toroidale cu parametrii D şi d (fig. Datorită contactului punctiform. Angrenajele toroidale sunt o variantă a angrenajelor conice. concav (fig.6.6.6.Angrenaje 77 se frezează dantura roţii conice. caută să elimine dezavantajele angrenajelor cu profil în evolventă.

ceea ce face ca portanţa acestor angrenaje să fie mare. contactul dinţilor este teoretic pe toată suprafaţa dintelui.6. Aceasta face ca angrenajele Novicov să se execute cu scule complicate şi costisitoare. Fig.78 Organe de maşini şi mecanisme angrenajele evolventice. grad de acoperire ε ≥ 1 . Dacă razele de curbură ale dinţilor în secţiune frontală sunt egale (r1=r2). Angrenarea continuă. se asigură însă numai pentru dinţi înclinaţi.40 .

răsucire sau încovoiere şi răsucire (numai arbori). fiind astfel solicitate în principal la încovoiere. biele. agregatelor sau vehiculelor. cuplaje). b) după condiţiile de funcţionare (numai osiile) : fixe. cum ar fi : a) după formă: . Arborii sunt organe de maşini rotative în jurul axei lor geometrice care transmit momente de răsucire. întâlnit mai des la autovehicule. Găurirea osiilor şi arborilor se utilizează pentru reducerea greutăţii lor. .Capitolul 7 OSII ŞI ARBORI DREPŢI 7. rotative. d) după solicitare : încovoiere. cotită sau curbată. maşini si aparate de ridicat etc. Prin această funcţiune principală a lor arborii sunt solicitaţi în special la răsucire. dar totodată şi la încovoiere. Clasificarea osiilor şi arborilor se face după mai multe criterii.cu secţiunea : plină sau inelară. respectiv puterea primită prin intermediul altor organe pe care le susţin sau cu care sunt asamblaţi (roţi. oscilante. fără a transmite momente de răsucire.cu axa geometrică : dreaptă. Osiile curbate sunt un caz particular. cu utilizarea cea mai largă: vagoane. pentru circulaţia uleiului (la motoare) sau pentru trecerea unor alte . înclinaţi. în oscilaţie sau in repaus ale maşinilor. Osiile drepte reprezintă cazul general. e) după poziţia în care lucrează : orizontali. verticali.1 Noţiuni generale Osiile sunt organe de maşini care susţin alte organe în rotaţie. c) după modul de rezemare : static determinaţi (cu două lagăre) sau static nedeterminaţi (cu mai mult de două lagăre).

In cazul osiei din figura 7. OL 60 .7.pentru solicitări uşoare. Osia fixă are rolul de susţinere a unui alt organ în rotaţie.2b). Fig. b) zona liberă.7. cementare etc. In general se execută din semifabricate laminate şi apoi strunjite. ci cu secţiunea variabilă (fig. Arborii drepţi se folosesc la transmisiile mecanice (prin curele.2a). 7. Tehnologia de obţinere a arborilor şi osiilor este diferită în funcţie de importanţa organului ce se asamblează. Pentru a mări durabilitatea fusurilor. Materiale si tehnologie Pentru executarea osiilor si arborilor se utilizează oţeluri carbon şi oţeluri aliate şi anume: OL 50. cianurare. OLC 45.2a recţiunile se calculează cu relaţiile: F ⋅ λ2 F ⋅ λ1 R1 = . osiile nu se recomandă a se executa cu secţiunea constantă pe toată lungimea lor (fig.7. OLC 35.1 c) fus (partea de sprijin pe lagăr). OLC 50 . Zonele caracteristice ce se disting la osii si arbori (fig.1) sunt : a) zona de calare (pe care se montează piesele ce se rotesc).pentru solicitări medii.).80 Organe de maşini şi mecanisme elemente (tije de comanda).2 Calculul osiilor In calculul de rezistenţă al osiilor se iau în considerare numai momentele încovoietoare care le solicită.pentru solicitări importante. datorate sarcinilor exterioare. care apoi se strunjesc. tinzând spre un solid de egală rezistenţă. iar osia rotativă (osia vagonului) se învârteşte odată cu roata solidarizată cu ea.). Cele mai importante sunt executate prin forjare din lingouri sau laminat.1) λ λ .7. la acţionarea elicelor vapoarelor etc. acestea se rectifică şi se tratează termic (călire superficială) sau termochimic (nitrurare. oţeluri aliate de îmbunătăţire sau cementare . Pentru utilizarea economică a materialului. roţi dintaţe etc. R2 = (7.

2 Notând cu d diametrul in zona momentului maxim şi cu M ix momentul corespunzător diametrului d x situat la distanta x de reazemul 1. se poate scrie : M i max = R1 ⋅ λ1 = Wz ⋅ σ ai = M ix = R1 ⋅ x = Wz ( x) ⋅ σ ai ⋅ σ ai .2) de unde rezultă: M i max R1 ⋅ λ1 d 3 = 3 = M ix R1 ⋅ x d x (7. care îmbracă apropriat conturul teoretic.Osii şi arbori drepţi 81 Fig. Forma reală se obţine prin porţiuni cilindrice şi tronconice. 32 3 π ⋅ dx = ⋅ σ ai 32 π ⋅d3 (7.4) l1 Realizarea unei asemenea forme este costisitoare şi nu permite rezemarea în lagăre sau aşezarea altor piese pe osie.7. Calculul osiilor este un calcul de verificare în secţiunea periculoasă. aplicând relaţia : dx = d ⋅ 3 . care defineşte forma solidului de egală rezistenţă ca fiind un paraboloid de revoluţie de gradul trei: x (7.3) Din această relaţie se poate determina expresia diametrului d x .

1.tensiunea admisibilă la torsiune pentru oţel. b) din condiţia de rezistenţă la deformaţii unghiulare Predimensionarea se face plecând de la relaţia: .I. W p .6) (7. de aceea se recomandă verificarea lor la oboseală prin calculul coeficientului de siguranţă cu relaţia : 1 cσ = ≥ ca βσ σ v ⋅ ε σ ⋅ γ σ −1 unde termenii din relaţie au semnificaţiile din &2. π ⋅ τ at (7.. τ at = (15.7) unde: M t . (7. Wp = 16 Înlocuind relaţia (7.5) Wp Momentul de inerţie polar.82 Organe de maşini şi mecanisme σi = M i max ≤ σ ai Wz Osiile rotative sunt solicitate variabil după un ciclu alternativ simetric.3 al vol.momentul de torsiune..4.3. are expresia: π ⋅d3 .6) în (7. pentru o secţiune circulară.1 Predimensionarea Se face din două condiţii: a) condiţia de rezistenţă la torsiune M τ t = t ≤ τ at . în Nmm.25) MPa . 7. calculul lor cuprinde următoarele etape: 7.3 Calculul şi verificarea arborilor drepţi Arborii drepţi fiind solicitaţi la răsucire şi încovoiere.5) se obţine: d ≥3 16 M t [mm].

pentru oţel.3.7.Osii şi arbori drepţi 83 θ= unde: Mt ⋅ λ ≤ θa G⋅Ip (7. Ip = Înlocuind în relaţia (7.2 Dimensionarea din condiţia de rezistenţă Pentru dimensionare se parcurg următoarele etape : 1. R1H. Se determină momentele încovoietoare în punctele importante pentru fiecare plan şi se trasează diagramele de momente încovoietoare (MiV.3). Mt . 6. MiH).deformaţia unghiulară admisibilă.8) se obţine: d ≥4 32 ⋅ M t ⋅ λ π ⋅ G ⋅θ a (7. G = 0. 32 θ a . 4.7) şi (7. Se calculează reacţiunile în cele două plane separat (R1V. Se calculează un moment încovoietor echivalent ţinând seama de încovoiere şi torsiune.10) 5. considerând arborele ca o grindă simplu rezemată în lagăre şi acţionată de sarcinile exterioare care se descompun în două plane perpendiculare (orizontal şi vertical). 2.lungimea între reazeme.9). R2V. π ⋅d4 . 3.momentul de inerţie polar. Se face schema de încărcare (fig. 7. folosind ipoteza a III-a de rupere : 2 M e = M irz + (αM t )2 (7. Se trasează diagrama de momente de răsucire. R2H).8) λ .11) . Se calculează momentele încovoietoare rezultante în punctele importante prin însumarea geometrică a momentelor din cele două plane : 2 2 M irez = M iH + M iV (7.9) Se adoptă valoarea cea mai mare rezultată din relaţiile (7.85 ⋅ 105 MPa – modulul de elasticitate transversal.

84

Organe de maşini şi mecanisme

unde α este un coeficient ce ţine seama că momentul încovoietor variază după un ciclu alternant simetric, iar momentul de torsiune după un ciclu pulsator (cazul cel mai defavorabil) şi se determină cu relaţia: σ (− 1) α = ai σ ai (0 )

Fig.7.3

7. Se stabilesc diametrele in punctele importante cu relaţiile :

Osii şi arbori drepţi

85

- pentru cazul când M i ≠ 0 şi M t ≠ 0 (arborele este solicitat la încovoiere şi la răsucire, ex. punctul 3): 32 M e d ≥3 πσ ai (− 1) - pentru cazul M i = 0 şi M t ≠ 0 (pe aceste porţiuni arborele este solicitat numai la răsucire, punctele 1 şi 2):
d ≥3 16 Mt πσ a (0 )

8. Proiectarea formei arborelui In alegerea formei arborilor se va ţine cont de respectarea prescripţiilor de montare a lagărelor şi a organelor de maşini ce transmit puterea mecanică. Forma arborelui se stabileşte pe baza diametrelor calculate după metodica prezentată. 7.3.3 Verificarea arborilor drepţi a) la oboseală Se face în special în secţiunile unde apar concentratori de tensiune (canal de pană, salt de diametru etc.) şi constă în determinarea coeficientului de siguranţă efectiv c şi compararea lui cu un coeficient de siguranţă admis. c ⋅c c = σ τ ≥ ca = 1,5...2,5 (7.12) 2 cσ + cτ2 unde: cσ - coeficient de siguranţă la oboseală prin încovoiere; cτ - coeficient de siguranţă la oboseală prin torsiune. Aceşti coeficienţi se determină cu relaţiile stabilite cu relaţia (2.12) din volumul I. b) la deformaţii Această verificare se face pentru două tipuri de deformaţii: de încovoiere (flexionale) produse de forţele transversale şi de răsucire (torsionale) produse de momentul de torsiune. b1) la deformaţii flexionale (fig.7.44 ) se calculează săgeata în cele două plane cu relaţiile:

86

Organe de maşini şi mecanisme

f H max =
unde:

Fr ⋅ λ3 ; 48EI

fV max =

Ft ⋅ λ3 ; 48EI

E=2,1.10 5 MPa (pentru oţel) – modulul de elasticitate longitudinal; - momentul de inerţie. 64 Săgeata într-un punct se calculează ca suma geometrică a
2 f H max + fV2max ≤ f a = 3.10 −4.λ

I=

π ⋅d4

Fig.7.4

săgeţilor din cele două plane:
f max =

(7.13)

Rotirile în lagăre se calculează cu relaţia:

Fl 2 α1 = α 2 = ≤ αa 16 EI
unde : α a = 8.10 −3 rad - la rulmenţi radiali cu bile;

(7.14)

α a = 1,7.10 −3 rad - la rulmenţi radiali axiali cu role conice.
b2) la deformaţii torsionale (unghiulare) Aceste deformaţii se calculează în cazul când buna funcţionare a agregatului fixează limite în acest sens (ex. la arborii maşinilor de danturat). In cazul arborelui cilindric cu secţiune constantă deformaţia torsională θ , se calculează cu relaţia: M ⋅λ θ = t ≤ θa G⋅Ip unde termenii au aceleaşi semnificaţii ca în relaţia (7.8). In cazul arborelui cilindric cu secţiune în trepte deformaţia torsională se calculează cu relaţia: 1 n M ⋅λ θ = ∑ ti i ≤ θ a = 0,25 0 /m (7.15) G i =1 I pi unde λi reprezintă lungimea tronsonului de rang i, iar I pi este momentul de inerţie polar al tronsonului cu diametrul d i .

5 Sub acţiunea greutăţii discului. Dacă se dă o mişcare de rotaţie arborelui.7. Ruperea datorită fenomenului de rezonanţă se face brusc. cu viteza unghiulară ω . ceea ce constituie un sistem oscilant cu pulsaţie proprie. mg = kf s (7.5). Se consideră un arbore de masă neglijabilă solidar cu un disc de masă m. .16) unde k reprezintă rigiditatea arborelui. erori de centrare a organelor montate pe arbori. Arborii pot avea vibraţii flexionale şi torsionale. axul arborelui ajungând în O s . Verificarea la vibraţii se face prin calculul turaţiei critice şi compararea ei cu turaţia de regim. cu masă proprie şi cu una sau mai multe mase concentrate montate pe ei. când amplitudinile deformaţiilor arborilor devin teoretic infinit de mari şi arborele se poate rupe. Turaţia corespunzătoare perioadei de rotaţie a arborelui la care aceasta intră în rezonanţă se numeşte turaţie critică. apare fenomenul de rezonanţă. arborele capătă o săgeată statică f s . axul arborelui ajungând în Od .7. fără a se putea interveni din exterior. Fig. montat cu o excentricitate e (fig. Acestea pot fi cauzate de erori de execuţie şi de montaj a arborilor. ia naştere o forţă centrifugă Fc care provoacă o săgeată dinamică f d . Se vor analiza numai vibraţiile flexionale.Osii şi arbori drepţi 87 c) la vibraţii Arborii sunt organe de maşini cu o oarecare elasticitate. deformaţii elastice. Dacă acest sistem oscilant este supus unor sarcini perturbatoare periodice şi dacă pulsaţia sarcinii perturbatoare devine egală cu pulsaţia proprie a sistemului. defecte de material etc.

pentru ω = 0 → f d = 0 . arborele are tendinţa de autocentrare . f d = −e . săgeata f d devine infinit de mare.19) rezultă: ω cr = Fig.19) Înlocuind în relaţia (7.20) Discuţia funcţiei (7.6): . se produce rezonanţa . .6 k = m mg . f d → ∞ . însă pentru aceasta trebuie să fie îndeplinită condiţia: k − mω 2 = 0 Rezultă: ω= k = ω cr .88 Organe de maşini şi mecanisme Fc = m ⋅ ( f d + e) ⋅ ω 2 .pentru ω = ω cr .20) duce la următoarele concluzii (fig. fs ω cr = 30 g şi ncr = fs π . Din relaţiile (7. În momentul echilibrării forţelor elastice şi centrifuge se poate scrie: Fc = m ⋅ ( f d + e) ⋅ ω 2 = k ⋅ f d . .pentru ω → ∞. (7.17) Acestei forţe i se opun forţele elastice interne ale arborelui.18) şi împărţind prin mω 2 se obţine: e fd = 2 ⎛ ω cr ⎞ ⎜ ⎟ −1 ⎝ ω ⎠ (7.7. m ⋅ fs g .7.16) şi (7. m 2 k = m ⋅ ω cr (7.18) La rupere. care sunt proporţionale cu deformaţia lui: Fe = k ⋅ f d . de unde: fd = m ⋅ e ⋅ω 2 k − m ⋅ω 2 (7.

..2)ncr . (deoarece ω cr = π ⋅ ncr 7. n > (1.5.7 . arborele este elastic.7. pentru o mai mare siguranţă.1 Noţiuni generale Fusurile sunt acele porţiuni ale arborilor sau osiilor care asigură rezemarea lor în lagăre.5..pentru arbori elastici. Fig.2)ncr .66ncr < n < (1.Osii şi arbori drepţi 89 ). n < 0.4 Fusuri şi pivoţi 7.4. arborele este denumit rigid iar dacă este superioară celei critice. 30 Dacă turaţia de funcţionare a arborelui este inferioară turaţiei critice. . Acest domeniu trebuie evitat. se delimitează domeniul turaţiilor astfel: . Clasificarea fusurilor se face după mai multe criterii şi anume.. În practică.pentru arbori rigizi. arborii pot intra în rezonanţă.pentru 0.66ncr . Între fus şi lagăr există o mişcare relativă de alunecare sau de rostogolire. .

Fusurile.7.7c).fusuri intermediare (fig. b) după forma constructivă: .fusuri sferice (fig. e).fusuri inelare (fig.7b. d.22) pmax = ⋅ r ≤ pa .7e). atât la încovoiere cât şi la presiune de contact.fusuri radiale (fig.2 Fusuri radiale de capăt (fig.22) rezultă: k= λ ≤ d σ ai 4 pa (7.7. Datorită specificului funcţional şi a solicitărilor caracteristice.fusuri cilindrice (fig. c).7f). fusurile se calculează la rezistentă.7.7.7b). . π d ⋅λ Dacă se consideră că fusul este solicitat la limită.7a). concentrată la mijlocul lui.7a) a) Calculul de rezistenţă: Se consideră forţa care încarcă fusul. Deoarece distribuţia presiunii între fus şi cuzinet este cosinusoidală: 4 F (7. b. Fr . sunt confecţionate din acelaşi material cu aceştia.7a.7. şi eliminând Fr din relaţiile (7.7.7.21) şi (7. .fusuri axiale (fig.7.23) . e). Astfel în secţiunea A-A fusul este solicitat la încovoiere: M F ⋅ (λ / 2) σi = i = r ≤ σ ai Wz π ⋅d3 32 (7. c. c) după poziţia lor pe arbore: .fusuri radial-axiale (fig. la presiune de contact şi la încălzire. în general făcând corp comun cu arborii.21) b) Calculul la presiune de contact.7. .7a. 7.7d).90 Organe de maşini şi mecanisme a) după direcţia de preluare a forţelor .4.fusuri conice (fig. . .7. .fusuri de capăt (fig.

Se recomandă k = (0.27) π ⋅ d 2 − di 2 ( ) În realitate însă.Osii şi arbori drepţi 91 unde k este constanta fusului.26) π ⋅ dm unde ( pm ⋅ v) a este dat în funcţie de felul maşinii. ea are expresia: 4 Fa p= ≤ pa (7. d≥ 16 Fr ⋅ k π ⋅ σ ai (7. Verificarea la încălzire se face în ipoteza că întreaga putere pierdută prin frecare se transformă în căldură. din relaţia 7. iar presiunea medie: pm = Verificarea la încălzire constă în a verifica inegalitatea: ( pm ⋅ v ) ≤ ( pm ⋅ v ) a (7.8).3……1.7. duce la încălzirea şi uzura lor.7c). d. .24) c)Verificarea la încălzire. dλ 60 Încălzirea fusului depinde deci de produsul ( pm ⋅ v) . dA. aceasta este valabil în primele ore de funcţionare. este: µ ⋅ Fr v Pfsp = = µ ⋅ pm ⋅ v (7.3 Fusuri axiale (pivoţi) a) Calculul la presiune de contact: În ipoteza că presiunea se repartizează uniform între fus şi cuzinet (fig.8). În această ipoteză p ⋅ ρ = ct Se consideră un element de supraf. Cunoscând valoarea lui k.aţă. .21 se poate calcula diametrul fusului. situat la distanţa ρ şi de grosime d ρ (fig.4.λ unde: v = Fr . Frecarea dintre fus şi cuzinet în timpul funcţionării. Această putere raportată la unitatea de suprafaţă proiectată a fusului. 7.25) d .7. după care uzura suprafeţei de contact este aproximativ constantă (uzura este proporţională cu produsul p ⋅ ρ )..

2 ⋅ 60 2 iar produsul ( pm vm ) a este indicat în funcţie de tipul maşinii. dFa . b) Verificarea la încălzire Se face cu inegalitatea: (7.8 deci presiunea variază după o hiperbolă echilaterală. 2 Fa ≤ pa π ⋅ (d e − d i )d i 2 Fa π (d e − d i )d e (7. este dată de relaţia: dFa = p ⋅ dA dar dA = 2πρ ⋅ dρ şi rezultă: dFa = 2πpρ ⋅ dρ de unde prin integrare se obţine expresia forţei axiale.30. vm = .29) Fig.7.92 Organe de maşini şi mecanisme Forţa axială elementară. Acest neajuns este atenuat prin adoptarea pivoţilor inelari.28) Fa = ct π (d e − d i ) (7. şi π ⋅ (d e + d i ) ⋅ n pm = . Când ρ = 0 (cazul pivotului plin) p → ∞ . .30) pmin = (7. Fa = de 2 di 2 ∫ 2πpρ ⋅ dρ = 2πpρ ⋅ ⎜ ⎝ pρ = ⎛ de di ⎞ − ⎟ 2 2⎠ (7.31) Calculul şi verificarea presiunii de contact se face cu relaţia 7. pmax = .pentru ρ = d e / 2 .32) ( pm ⋅ ⋅vm ) ≤ ( pm ⋅ ⋅vm ) a unde: pmin + pmax .pentru ρ = d i / 2 . deci materialul din centrul pivotului se striveşte.

la portanţe mari.1a şi 8.lagăre radiale. . .2). căruia îi permit mişcări de rotaţie sau de oscilaţie în jurul axei sale. numite şi crapodine (fig.când există şocuri şi vibraţii.la arbori cotiţi dintr-o bucată. . deoarece întreţinerea lor este mai simplă şi fiind standardizaţi pot fi uşor înlocuiţi. .lagăre cu rostogolire (rulmenţi).lagăre cu alunecare. lagărele pot fi: . 8.la turaţii foarte înalte (din cauza durabilităţii mici a rulmenţilor). . .1 Clasificare şi elemente constructive Clasificarea lagărelor cu alunecare se face în funcţie de: a) direcţia forţei ce acţionează în lagăre: .1 Lagăre cu alunecare 8. la care forţa este perpendiculară pe axa lagărului (fig. În funcţie de felul frecării.8.în medii agresive pentru rulmenţi. . .3). unde nu se pot monta rulmenţi. la care forţa este pe direcţia axei lagărului. Sunt însă situaţii când rulmenţii nu pot înlocui lagărele cu alunecare şi anume: . .unde sunt restricţii de zgomot.8.Capitolul 8 LAGĂRE Lagărele sunt organe de maşină care preiau forţele radiale şi axiale ale unui arbore.când sunt necesare dimensiuni radiale mai mici. Dintre cele două tipuri de lagăre mai răspândite (circa 90%) sunt cele cu rulmenţi.lagăre axiale.1b şi 8.1.

lagăre cu mişcare oscilantă. . e) după modul de rezemare: .1 . b) după regimul de frecare: .lagăre intermediare.lagăre sferice d) după poziţia pe osie sau arbore: .1a).8.94 Organe de maşini şi mecanisme .1c). f) după felul mişcării : . . fig. .lagăre cu rezemare elastică.8. .lagăre cilindrice (fig.8. .1a).lagăre cu rezemare rigidă.lagăre cu frecare uscată şi limită. . .lagăre cu mişcare de translaţie alternantă.lagăre cu mişcare de rotaţie completă. .lagăre cu ungere hibridă.lagăre cu frecare fluidă.lagăre de capăt (fig.1c).1b). Ele variază de la simple bucşe la lagăre de . Formele constructive ale lagărelor sunt foarte diverse depinzând de locul unde se utilizează.lagăre combinate (axial-radiale.lagăre plane (fig. .lagăre hidrostatice şi gazostatice . .lagăre hidrodinamice şi gazodinamice.lagăre cu frecare mixtă.8. c) după forma suprafeţei de frecare: Fig.lagăre conice (fig. . . 8.8.

2 Lagăr radial 1 – corp. 5 – şuruburi de fixare. 7 – adaosuri. staniu. pentru cuzineţi se folosesc materiale antifricţiune.3 Lagăr axial 1 – corp. să asigure aderenţa lubrifiantului etc. să fie rezistente la uzură şi coroziune. lemnul stratificat. 5 – material antifricţiune. 4 – spaţiu colectat ulei. restul fiind material obişnuit (fontă. 2 – capac. 4 – cuzinet.ştift Pentru a micşora consumul de materiale antifricţiune.7). fonta antifricţiune. Fig. iar în mecanică fină: safirul. printre care: să asigure un coeficient de frecare minim. Materialele antifricţiune mai des utilizate sunt bronzurile cu plumb. 6 . oţel). fluoroplaste. La unele lagăre există prevăzute accesorii ce servesc la reglarea jocului din lagăre după uzură (fig. 8. . 2 – cuzinet radial. rubinul. mase plastice (termoplaste. 8 – locaş pentru şuruburile de fixare Fig. 6 – locaş pentru ungător. zinc şi aluminiu. ei având rolul de a prelua sarcina de la fus şi de a o transmite postamentului.8. să disipeze uşor căldura.Lagăre 95 construcţie complexă.2. poliamide). cuzinetul se poate executa căptuşit numai cu un strat subţire din acest material. Condiţia principală fiind asigurarea unui coeficient minim de frecare. Cele mai simple accesorii de acest tip sunt nişte adaosuri sub formă de lamele ce se montează iniţial între semicuzineţi sau o pană şi o contrapană ce pot fi reglate din exterior prin şuruburi. Cuzineţii sunt elementul principal al lagărului . 3 – şuruburi de fixare. Ei pot fi executaţi dintr-o bucată sau din două bucăţi.8. poz. 3 – cuzinet axial. Materialele din care se confecţionează cuzineţii trebuie să îndeplinească o serie de condiţii.

iar contactul dintre cele două elemente este teoretic punctiform..8..4 indicaţie. sferică (fig.8.96 Organe de maşini şi mecanisme Lagăre specifice mecanicii fine: .a.8.4b). fiind necesară o forţă de apăsare P pentru menţinerea contactului. Lagărele pentru cuţite sunt deschise..5 prismatică şi din cuzinetul B care are o suprafaţă prismatică (fig.. la aparatele de măsură de mare precizie. . pentru a fi reduse erorile de Fig.5) mm.2) mm.0.03. .5c) sau plană (fig.8. Calculul acestor lagăre se face la tensiune de contact cu ajutorul relaţiei lui Hertz σ H max ≤ σ aH . Se utilizează la sprijinirea aparatelor de precizie unde se cer momente de frecare foarte mici. dar raza vârfului are valori foarte mici (0.8.4): au suprafeţe de contact sferice.5d).lagăre pentru vârfuri (fig.8. mult mai mici decât raza cuzinetului (1.5): sunt alcătuite din fusul A în formă Fig. la releele electromagnetice ş.8.lagăre pentru cuţite (fig. Ele se folosesc în construcţia contoarelor.

Lagăre 97 8. prin gravitaţie. ungerea mai serveşte la răcirea lagărelor. Pentru asigurarea ungerii hidrodinamice se impune îndeplinirea a patru condiţii. Dacă prin rotirea fusului în lagăr în prezenţa lubrifiantului adus fără presiune se formează o peliculă portantă între fus şi cuzinet.1. . . avem ungere hidrodinamică. .metode semiautomate. în ceaţă cu ulei ş.sisteme de ungere cu ulei.fusul să aibă o viteză suficient de mare pentru a putea antrena uleiul de ungere.a . Folosirea unsorii consistente este indicată la maşini ce lucrează în aer liber sau în medii cu praf şi acolo unde cantitatea necesară de lubrifiant este redusă. Se întâlnesc: .existenţa unui joc de mărime dată între fus şi lagăr care să asigure o curgere laminară şi formarea penei de ulei . sisteme automate de ungere centrală ş. .a. ungătoarele cu piston. Sistemele moderne de lubrificaţie asigură dozarea precisă a cantităţii de lubrifiant prin ungerea în circuit închis – metode automate. Dacă formarea stratului continuu de lubrifiant între fus şi cuzinet este asigurată prin introducerea fluidului cu o presiune capabilă să desprindă fusul de cuzinet. Mai des întâlnite sunt ungerea: cu inel.existenţa în lagăr a unei cantităţi suficiente de lubrifiant. avem ungere hidrostatică. prin barbotaj.sisteme de ungere cu unsoare consistentă.2 Metode şi sisteme de ungere Sistemul de ungere al unui lagăr cu alunecare trebuie să ţină seama de condiţiile de funcţionare a lagărului. ce lucrează fără presiune de lubrifiant sau cu presiune redusă. Din această categorie fac parte: ungătoarele cu bilă. În afară de reducerea frecării. prin picurare.asperităţile fusului şi lagărului să nu vină în contact în timpul funcţionării. ungătoarele cu pâlnie. . asigurându-se astfel ungerea fluidă. la eliminarea produselor de uzură şi la etanşare. distanţa minimă între vârfurile asperităţilor să fie: hmin > h1 + h2 unde h1 şi h2 reprezintă înălţimea asperităţilor fusului şi respectiv lagărului. prin capilaritate.

.consum mai mic de lubrifiant.gabarit radial mai mare . . Dezavantajele rulmenţilor sunt : .capacitatea de amortizare este mai redusă.suprafeţele de rulare trebuie să fie oglindă. .6) : căile de rulare formate din inelul exterior 1 şi cel interior 2 .joc radial mai mic. . alegând dimensiunile lagărului în funcţie de cele ale fusului . .fiind standardizaţi se înlocuiesc uşor. .8. Avantajele rulmenţilor în raport cu lagărele cu alunecare sunt : .sensibili la impurităţi mecanice. .98 Organe de maşini şi mecanisme Clasificarea. . Calculul lagărelor de alunecare se poate face în mod convenţional.nu se pot monta ca lagăre intermediare.pentru lagăre simple .frecare mai mică la pornire şi oprire . centrare mai precisă a axei.1 Noţiuni generale La aceste lagăre fusul nu mai vine în contact direct cu partea fixă a lagărului.sunt mai puţin silenţioşi. . simbolizarea şi indicaţii privind folosirea uleiurilor şi unsorilor sunt date în catalogul PECO.suprasarcinile provocă micşorarea rapidă a durabilităţii. .2. 8.nu necesită perioadă de rodaj. .gabarit axial mai redus. .2 Lagăre cu rostogolire (rulmenţi) 8.întreţinere mai simplă.sau stabilind jocul dintre fus şi cuzinet pe baza teoriei hidrodinamice a ungerii . . În construcţia de maşini rulmenţii se întâlnesc într-o gamă foarte variată. corpurile de rulare 3 şi colivia 4 care are rolul de a menţine la distanţă egală .execuţia şi montajul rulmenţilor se face cu toleranţe mici. între cele două părţi interpunându-se corpuri de rostogolire care transformă frecarea de alunecare în frecare de rostogolire. Un rulment se compune în general din următoarele elemente (fig.pentru lagăre importante.

8. interior sau colivia.8.rulmenţi axiali : α = 90 0 (fig.cu role: .6c).cilindrice : . 8. .7b.5d ) .8.6b).7b. Clasificarea rulmenţilor se face după mai multe criterii şi anume: Fig.8. fig. Sunt rulmenţi la care pot lipsi unele din elemente ca inelul exterior. .8.rulmenţi radiali : α = 0 0 (fig.5d ) .7 .6d). .Lagăre 99 corpurile de rulare.8. fig. fig.7a.rulmenţi axiali-radiali : 45 0 < α < 90 0 (fig.rulmenţi radiali-axiali : 0 0 < α < 45 0 (fig. b) după forma corpurilor de rulare Fig. 8. .6 a) după direcţia sarcinii principale: .6a).lungi (λ > 2. . .8.cu bile.scurte (λ ≤ 2.

rulment radial cu bile pe un rând.rulment radialaxial cu role conice.8 se referă la seria de lăţimi.ace (d < 5mm. 8.butoi simetrice (fig. Exemplu : rulmentul 30306 are diametrul exterior d mai mare decât .8. radiali-axiali cu role conice etc. fig. iar a doua se referă la seria diametrelor . fig.7g).8.5d ) .100 Organe de maşini şi mecanisme . b) Simbolul seriei de dimensiuni (fig. NU. Simbolul de bază cuprinde : a) Simbolul tipului de rulment (radiali cu bile .7d. d) după posibilitatea autoreglării : cu autoreglare (oscilanţi) şi fără autoreglare . λ > 2.8) cuprinde două cifre : prima Fig.conice.8. 8.2. c) după numărul rândurilor corpurilor de rulare deosebim rulmenţi cu unul . . astfel încât un rulment de orice construcţie să poată fi identificat pe baza simbolului său. La rulmenţi axiali.7c.2 Simbolizarea rulmenţilor Simbolizarea rulmenţilor are drept scop notarea codificată a lor. fig.rulment radial cu role cilindrice. în loc de seria de lăţimi se consideră o serie de înălţimi.înfăşurate. .) este format dintr-o cifră sau din una său mai multe litere . Simbolul unui rulment cuprinde două părţi distincte: simbolul de bază şi simbolurile suplimentare.7f) sau nesimetrice (fig. e) după destinaţie: de uz general şi speciali. 3.8. Exemplu : 6.7e.8.două sau patru rânduri.8. .

separat de simbolul seriei printr-o linie oblică. Pentru diametre ale alezajelor mai mari de 500 mm. Exemplu de formare a simbolului la rulmenţi. în general. c) Simbolul alezajelor constituie. sau dacă alezajul este o fracţie zecimală. Materiale şi tehnologie La un rulment elementele cele mai solicitate sunt inelele şi corpurile de rulare. Simbolurile suplimentare (cifre şi litere) se referă la particularităţile constructive ale elementelor rulmentului. Pentru alezajele cu diametrul interior cuprins între 10 şi 17 mm simbolurile sunt : Tabelul 8. dacă simbolul alezajului este format din mai mult de două cifre. o duritate şi tenacitate ridicată şi o . (exemplu : rulmentul 6208 are d = 08 ⋅ 5 = 40mm ).6 şi 9 mm simbolul alezajului cuprinde chiar valoarea alezajului. de sufixe. simbolul alezajului este reprezentat chiar de valoarea diametrului.Lagăre 101 rulmentul 30206 şi lăţimea b mai mică decât rulmentul 32306. la modul de etanşare a lui. Aceste simboluri pot apărea sub formă de prefixe sau.1 Diametrul alezajului. la precizia de execuţie etc. mai adesea. Materialele din care se construiesc aceste elemente trebuie să prezinte o mare rezistenţă mecanică. dacă acest număr este format dintr-o singură cifră formarea simbolului se face punând un 0 în faţa cifrei. Pentru diametre ale alezajelor cuprinse între 0. simbolul alezajului se separă întotdeauna de simbolul seriei printr-o linie oblică. d mm Simbolul alezajului 10 00 12 01 15 01 17 03 Simbolul alezajelor cu diametrul de la 20 la 480 m se exprimă printrun număr egal cu 1/5 din valoarea diametrului. ultimele cifre ale simbolului de bază.

Determinarea repartiţiei forţelor asupra corpurilor de rulare este o problemă static nedeterminată. iar cele cu d < 20 mm numai prin strujire şi rectificare.9 .9).3 Repartizarea sarcinilor în rulmenţi Forţa exterioară preluată de rulment se transmite de la un inel la celălalt prin intermediul corpurilor de rulare. Ele pot fi executate şi prin turnare din bronz. În cele ce urmează se determină modul de repartizare a sarcinii la rulmenţi radiali cu bile pe un rând. alamă sau mase plastice. .corpurile de rulare sunt identice din punct de vedere dimensional şi calitativ. Corpurile de rulare care sunt amplasate simetric în raport cu acest plan se încarcă la fel. încărcaţi cu o sarcină radială Fr (fig. Se prevede utilizarea a două mărci de oţeluri pentru rulmenţi : RUL 1 (pentru inele şi corpuri de rulare mici) şi RUL 2 (pentru inele mari ). Sub acţiunea forţei Fr inelul interior se deplasează faţă Fig. Se admit următoarele ipoteze simplificatoare: . 8.carcasa şi inelele nu se deformează sub acţiunea sarcinii. care sunt oţeluri cu crom.102 Organe de maşini şi mecanisme mare rezistenţă la uzură. Inelele cu d > 20 mm se execută prin forjare. La preluarea sarcinii exterioare Fr participă numai corpurile de rulare care se găsesc în limitele unui arc de cerc de cel mult 180 0 .2. Coliviile se execută în majoritatea cazurilor din tablă de oţel prin ştanţare.8. Cel mai încărcat corp de rulare este cel a cărui axă se găseşte în planul forţei Fr . deoarece întotdeauna sunt încărcate mai mult de două corpuri. .nu există joc între corpurile de rulare şi inel. 8. strunjire şi rectificare. După prelucrare se supun tratamentului de călire.

4) Înlocuind (8.2) (8.6 Fr / z .. dimensionarea lor interesează mai puţin pe beneficiar..pentru rulmenţi cu role : F0 = 4..4) se obţine valoarea forţei maxime care încarcă corpurile de rulare.3) Din condiţia echilibrului inelului interior.. + 2 Fn cos nψ (8. decalate între ele cu unghiul ψ . valoarea forţei F0 va fi: .8 z 8. de valoare ψ = 3600 / z (z reprezintă numărul bilelor) vor avea deformaţiile: δ 1 . Fr F0 = n (8. Aceste deformaţii sunt cu atât mai mari cu cât bila este mai depărtată de planul forţei Fr .4 Alegerea rulmenţilor Deoarece construirea rulmenţilor se face în fabrici specializate. Celelalte bile. rezultă: Fr = F0 + 2 F1 cosψ + 2 F2 cos 2ψ + ..2.pentru rulmenţi axiali: F0 = Fa / 0.3) în (8.Lagăre 103 de cel exterior cu cantitatea δ 0 care reprezintă deformaţia bilei centrale exterioare.δ i .1) δ i = δ 0 ⋅ cos iψ În cazul contactului punctiform. încărcat cu forţa radială Fr .. Se poate scrie: (8. Important este ca să se ştie cum trebuie ales un rulment din toate tipurile standardizate astfel .. Fi / F0 = (δ i / δ 0 )3 / 2 sau Fi = F0 cos 3 / 2 iψ (8...5) 1 + 2∑ cos 5 / 2 iψ i =1 Dacă se ţine seama de existenţa jocului radial din rulment.pentru rulmenţi cu bile : F0 = 5 Fr / z . δ 2 . se poate scrie... conform teoriei lui Hertz.

P . Pentru a folosi ecuaţia de catalog se introduce noţiunea de sarcină dinamică echivalentă P care se calculează cu relaţia: P = XVFr + YFa (8. pur radială sau pur axială.sarcina dinamică echivalentă . Din acest motiv se defineşte durabilitatea de bază ( L10 ) ca reprezentând durata de funcţionare exprimată în milioane de rotaţii atinsă de cel puţin 90% din rulmenţii unui lot încercat.104 Organe de maşini şi mecanisme încât să funcţioneze în bune condiţii.6) în care: C . 2) calculul la deformaţii plastice. Pentru alegarea rulmenţilor standardizaţi se folosesc două căi adoptate de ISO şi preluate de STAS şi anume: 1) calculul la durabilitate. Indiferent de tipul rulmenţilor. durabilitatea acestora se calculează cu relaţia (numită şi ecuaţia de catalog): L10 = (C / P ) p (8. durabilitatea diferă de la un rulment la altul în cadrul aceluiaşi lot încercat. Deoarece rulmenţii nu pot fi executaţi perfect identici. bazat pe capacitatea de încărcare dinamică. 1) Calculul la durabilitate pleacă de la definiţia durabilităţii unui rulment. Forţa pe rulment a fost considerată constantă ca mărime şi direcţie. bazat pe capacitatea de încărcare statică. În realitate forţele ce acţionează asupra rulmentului sunt de cele mai multe ori variabile şi combinate. acesta atinge durabilitatea de bază egală cu un milion de rotaţii. Prin durabilitate se înţelege durata de funcţionare exprimată în milioane de rotaţii la care un rulment rezistă până la apariţia ciupiturilor.capacitatea dinamică de bază.7) în care Fr şi Fa sunt sarcinile radială şi respectiv axială. iar X şi Y . p =3 pentru rulmenţi cu bile şi p=10/3 pentru rulmenţi cu role. Capacitatea dinamică de bază a rulmenţilor reprezintă sarcina pur radială ( pentru rulmenţi radiali) sau pur axială (pentru rulmenţi axiali) la care fiind încercat un lot de rulmenţi identici.

11). respectiv vertical V.8.8. iar V este factor cinematic care depinde de inelul care se roteşte ( V=1. b) Rulmenţii radiali-axiali cu bile sau cu role conice se pot monta pe arbore în două moduri şi anume: în “X” (fig. Calculul sarcinii dinamice echivalente depinde de tipul rulmentului astfel: a) Pentru rulmenţi radiali.8.2 dacă se roteşte inelul exterior). dacă inelul interior este rotitor.8.10 Fig.Lagăre 105 coeficienţii sarcinii radiale şi respectiv axiale daţi în cataloagele de rulmenţi (în funcţie de raportul Fa / Fr ).11 Schema din fig.9) unde RH1(2) şi RV1(2) reprezintă reacţiunile din lagăre în plan orizontal H.8) Forţele radiale din rulmenţi se calculează cu relaţia: 2 2 Fr1( 2) = RH 1( 2) + RV1( 2 ) (8.10 – la care fixarea axială se realizează la ambele .8. Fig. iar cel exterior fix. deoarece lipseşte sarcina axială relaţia devine: P = XVFr (8. V=1.10) sau în “O” (fig.

La rulmenţii radiali-axiali pe lângă forţele radiale ia naştere şi o forţă axială interioară (chiar dacă asupra rulmentului nu se exercită o forţă axială exterioară).11) în direcţia axei rulmentului.10) In relaţia (8.8.sensul forţei Fa de la stânga la dreapta (fig.10) se adoptă valoarea 1.1.10). cu deformaţii termice neglijabile.10a).sensul rezultantei :II (8. Schema din figura 8.11 se recomandă pentru arborii scurţi şi rigizi. Acest montaj se recomandă în cazul unor restricţii de gabarit axial.8. deformaţiile de încovoiere – în anumite limite – fiind admise.26) Fr1( 2) tanα (8. Se consideră un arbore pe care sunt montaţi doi rulmenţi radiali-axiali (fig.11) .106 Organe de maşini şi mecanisme capete – se recomandă pentru arborii scurţi. Ea este echilibrată prin montarea pereche a rulmenţilor radial-axiali.. calculate cu relaţia (8.8.10). provenite din descompunerea forţei normale la căile de rulare (fig.9). . Montajul se caracterizează printr-o distanţă mai mare între punctele de aplicaţie a recţiunilor decât distanţa dintre centrele corpurilor de rostogolire ale rulmenţilor.26 pentru rulmenţi cu role.21.sensul rezultantei : Fa i1 + Fa > Fa i 2 Fa i1 + Fa < Fa i 2 ⇒ Fa 2 = Fa i1 + Fa .. permiţând dilatarea arborelui. Forţele axiale interne. Fa1 = Fa i1 Fa 2 = Fa i 2 (8.12) . Montaj în “X” . adoptând α=15o. ⇒ Fa1 = Fa i 2 − Fa a . se vor determina în calculul preliminar cu relaţia (8.10 şi 8. calculate cu relaţia (8. La acest montaj distanţa dintre punctele de aplicaţie a recţiunilor este mai mică decât distanţa dintre centrele corpurilor de rostogolire ale rulmenţilor. precum şi cele axiale interne.21 pentru rulmenţi cu bile şi 1. F a i 1( 2) = (1. Această forţă axială se datorează apăsării oblice a corpurilor de rulare asupra inelelor şi ea tinde să îndepărteze corpurile de rulare de căile de rulare. Se face sumă de forţe în plan orizontal şi se vede sensul rezultantei (I sau II).10) şi asupra căruia acţionează o forţă axială exterioară Fa şi forţele radiale.

14) Montaj în “O” . Metoda de calcul pentru alegerea rulmenţilor folosind durabilitatea. Dacă > e rămân valorile alese pentru X şi Y.8. capacitatea statică Co. .sensul forţei Fa de la dreapta la stânga (fig.16) .sensul rezultantei :II Fa 2 = Fa i 2 Fa1 = Fa i1 (8.11b).8.sensul forţei Fa de la dreapta la stânga (fig. Fa i1 .10b) Fa i1 Fa i 2 . . Fr Fa1( 2) Fa1( 2) Fr1( 2) Cunoscând forţele axiale calculate anterior se determină raportul / Fr1( 2) şi se compară cu valoarea lui e aleasă din tabele. . In funcţie de diametrul fusului d şi de tipul de rulment ales.sensul rezultantei :II Fa 2 = Fa i 2 Fa1 = Fa i1 (8.17) Fa i 2 + Fa < Fa i1 ⇒ Fa 2 = Fa i1 + Fa .18) unde Fa este forţa axială exterioară ce încarcă arborele.8.sensul rezultantei :II + Fa < Fa i1 ⇒ Fa1 = Fa i 2 + Fa . . X şi Y (corespunzător F coloanei a > e ). e.sensul rezultantei: I > Fa i 2 + Fa ⇒ Fa1 = Fa i 2 − Fa .15) Fa i1 + Fa < Fa i 2 ⇒ Fa 2 = Fa i1 − Fa .sensul rezultantei: I > Fa i 2 + Fa ⇒ Fa 2 = Fa i1 − Fa . Fa1 = Fa i1 Fa 2 = Fa i 2 (8.sensul forţei Fa de la stânga la dreapta (fig. Dacă Fa1( 2) Fr1( 2) ≤ e se aleg din tabele alte valori pentru X şi Y. (8. . (8.13) (8. din tabele se va adopta o serie de rulmenţi şi corespunzător ei se vor nota: capacitatea dinamică de încărcare C.sensul rezultantei :I Fa i1 + Fa > Fa i 2 ⇒ Fa1 = Fa i 2 + Fa .Lagăre 107 .11a).

X 0 . bazat pe capacitatea de încărcare statică se face pentru rulmenţii ficşi sau cu turaţia n ≤ 10 rot/min.20) În funcţie de diametrul fusului din cataloage se aleg dimensiunile rulmentului. Se calculează sarcina dinamică echivalentă P.23) unde Fr este componenta radială a sarcinii statice.factorul radial al rulmentului şi Y0 factorul axial al (8.19) 60n unde n reprezintă turaţia rulmentului în rot/min. iar apoi se determină durabilitatea rulmentului L10 . a) În funcţie de caracterul sarcinii. Această durabilitate trebuie să fie cuprinsă în limitele admisibile recomandate pentru utilajul respectiv.factor de siguranţă statică. astfel încât: Ccata log ≥ Ccalculat (8. b) În funcţie de destinaţia utilajului se stabileşte durata de funcţionarea în ore Lh şi se calculează din relaţia (8. determinată cu relaţia: Po = X 0 Fr + Y0 ⋅ Fa (8. cu relaţia (8. Durabilitatea exprimată în ore Lh se calculează cu relaţia: 106 ⋅ L10 [ore] (8. cerinţele constructive ale reazemului. În acest caz.108 Organe de maşini şi mecanisme se poate face în două variante.22) . Fa componenta axială a sarcinii statice.7). după alegerea tipului şi a dimensiunilor rulmentului. condiţiile de exploatare şi de montaj se alege tipul de rulment. se calculează capacitatea statică de bază C 0 cu relaţia: C0 = f s ⋅ P0 unde: f s . iar din cataloage dimensiunile lui. Se calculează sarcina dinamică echivalentă P cu relaţia (8. cu relaţia (8.21) 2) Calculul la deformaţii plastice.7) iar apoi se determină capacitatea dinamică de încărcare cu relaţia: Ccalculat = P ⋅ p L10 (8. exprimată în milioane de rotaţii.6).19) durabilitatea de Lh = bază L10 . P0 − sarcina statică echivalentă.

(fig. În general sunt folosite fixările si reglajele axiale.13 pentru rulmenţi liberi. În funcţie de diametrul fusului din cataloage se aleg dimensiunile rulmentului astfel încât : C0 cata log ≥ C0 calculat 8.2. de natura reglajului. mărimea solicitării care trebuie preluată. iar în fig. fixarea axială se poate realiza (dacă este necesară) cu o piuliţă canelată sau cu .5 Montajul şi întreţinerea rulmenţilor La proiectarea unui montaj cu rulmenţi trebuie rezolvate. piuliţe şi plăcuţe cu şuruburi (fig. Pentru realizarea fixării axiale a rulmenţilor există un număr mare de soluţii în funcţie de tipul rulmentului. în afara alegerii şi verificării rulmenţilor. Rulmentul va fi fix în lagărul cu încărcarea mai mare şi liber în lagărul cu încărcarea mai mică.Lagăre 109 rulmentului ( se dau în cataloage). şi o serie de alte probleme. într-un sens. În cazul unor solicitări axiale mai mici se pot realiza fixări axiale cu inele de siguranţă. Se menţionează că fixarea unui inel se realiza numai printr-un ajustaj cu strângere. În fig.12 se dau exemple schematice de fixări axiale pentru rulmenţi ficşi. Fixarea axială a rulmenţilor ficşi se realizează atât faţă de arbore cât şi faţă de carcasă. se realizează cu ajutorul unui umăr de sprijin executat pe arbore sau cu o bucşă distanţier montată între inelul interior al rulmentului şi o altă piesă montată pe arbore In partea opusă.15) Modul de fixare axială a inelelor depinde de mărimea sarcinii axiale care acţionează în lagăr şi de tipul inelului fixat (interior sau exterior). alegerea ajustajelor de montaj şi a toleranţelor pentru fusul arborelui şi alezajul carcasei. 8. Fixarea inelelor rulmenţilor se va face în funcţie de felul rulmentului (fix sau liber) şi de tipul acestuia. într-un cuvânt de soluţia constructivă cea mai adecvată pentru realizarea funcţionării corecte a ansamblului. reglarea jocului în rulmenţii radiali-axiali. cum ar fi: fixarea inelelor rulmenţilor. Fixarea axială a inelului interior. în măsura în care nu se transmite nici o sarcină axială prin rulmentul respectiv. ungerea şi etanşarea lagărelor.8.8. Fixarea inelelor rulmenţilor. 8. Sistemul cel mai răspândit de fixare axială se realizează cu capace.14).

Inelele exterioare se fixează axial.8. montate în carcasă sau în capacul de închidere.14 alezajul carcasei). Ca urmare a înălţimii mici pe care o au inelele de siguranţă şi a razei de racordare exterioare a inelelor rulmenţilor.12 Fig.8. fixarea axială se poate realiza cu ajutorul unui umăr de sprijin executat în carcasă sau în paharul rulmentului (fig. Fig. .8. se impune montarea unor inele intermediare între rulment şi inelul de siguranţă.110 Organe de maşini şi mecanisme plăcuţă de fixare şi şurub.8.13 In absenţa sarcinilor axiale. într-un sens.14). pentru fixarea axială a inelului unui rulment este suficient ajustajul cu strângere dintre inelul respectiv şi piesa conjugată (fusul arborelui sau Fig. In sens opus. cu ajutorul capacelor de închidere sau cu inele filetate.

8. In rulmenţii radiali-axiali şi axiali reglarea jocului se realizează la montaj.16) iar la montajul în O reglarea jocului se face prin deplasarea inelului interior (fig.8. fără posibilitatea deplasării axiale (rulment conducător) iar celălalt. Fig. 8.18 . evitându-se astfel blocarea Fig.8.16 Fig. cu o distanţă de 1-2 mm până la capac. valorile jocului alegându-se în funcţie de schema de montare a rulmenţilor şi de dilataţiile termice ale arborelui.Lagăre 111 Fig.8. care din cauza încălzirii se pot dilata.15 Reglarea jocului. se va avea în vedere ca unul dintre rulmenţi să fie montat fix. cu posibilitatea deplasării axiale (rulment condus).8.17 La arborii lungi. La montajul în X reglarea jocului în rulmenţi se face prin deplasarea inelului exterior (fig. Această reglare se face prin deplasarea axială a unuia din inelele rulmentului.17).

Se aplică la rulmenţii care sunt montaţi în locuri unde nu există ulei pentru ungerea altor organe de maşini sau în cazul în care uleiul nu ajunge prin stropire la unii rulmenţi. RUL 145. Ungerea cu ulei mineral (K40.17). I70) se recomandă pentru lagărele care funcţionează într-un spaţiu în care se foloseşte ulei pentru ungerea altor organe în mişcare (reductoare.18).8. precum şi pentru micşorarea zgomotului produs de rulment în timpul funcţionării. Ungerea lagărelor cu rulmenţi Ungerea se efectuează în scopul micşorării frecării dintre elementele componente ale rulmentului.8.).8. pentru asigurarea protecţiei anticorosive. In cazul unor forţe axiale neglijabile şi pentru viteze periferice mici şi mijlocii. RUL 165) se aplică în condiţii normale de funcţionare. lagărele arborilor cu turaţie mare. In cazul reductoarelor ungerea se realizează prin stropire. lagărele la care este necesar un control continuu al ungerii. fixarea axială se poate face prin simplu ajustaj cu strângere sau cu inel de siguranţă (fig. Ungerea cu unsoare consistentă (RUL 100.112 Organe de maşini şi mecanisme rulmenţilor (fig. . cutii de viteză etc. K65. La viteze şi forţe axiale mari se impune o fixare mai rezistentă cu placă de fixare sau cu piuliţă şi inel de siguranţă (fig.18).

cuplajul cu gheare.axială . In funcţie de modul în care se realizează legătura între elementele consecutive ale lanţului cinematic. .cu manşon. 2.transmit mişcarea şi momentul de torsiune.cu role. Cuplajele permanente se împart în: 1. mobile: . . fixe (rigide): .1 Noţiuni generale Cuplajele sunt organe de maşini care realizează legătura şi transferul de energie mecanică între două elemente consecutive ale unui lanţ cinematic.radială .comandă mişcarea (cuplajele intermitente). Clasificarea cuplajelor. . moment de torsiune ).amortizează şocurile şi vibraţiile (cuplaje elastice). cuplajele pot fi: a) Permanente (propriu-zise) – dacă realizează o legătură permanentă. . turaţie. .Capitolul 9 CUPLAJE 9.cuplajul cu disc intermediar (Oldham). .cu flanşe .cu dinţi frontali. . Funcţiile cuplajelor sunt: . cuplarea şi decuplarea putându-se face numai în stare de repaus.compensează erorile de execuţie şi montaj (cuplaje compensatoare). . fără ai modifica legea de mişcare. .limitează unii parametri funcţionali (cuplaje automate limitatoare de sens.cu elemente intermediare rigide de compensare .

.mecanică . calculul cuplajului se face cu momentul de calcul M tc : .cuplajul dinţat. . datorită şocurilor care apar la pornirea maşinii.de siguranţă (limitatoare de moment). 2.cu arcuri lamelare axiale.nemetalice: . automate: .cu disc. .cu arcuri elicoidale.centrifugale (limitatoare de turaţie ). .cu gheare.cu bolţuri şi disc (HARDY). .cu arcuri – bară.metalice: .cuplajul cardanic. .hidraulică. . b) Intermitente (ambreiaje) – dacă cuplarea şi decuplarea se face atât în timpul repausului cât şi în timpul mişcării.electromagnetică. conice. . .cu bandaj de cauciuc. .universal . comandate: . . .cu arc şerpuit (BIBBY).unghiulară .cu elemente intermediare elastice: . . . .după construcţie: . .direcţionale (limitatoare de sens).114 Organe de maşini şi mecanisme . .electrodinamice.după natura comenzii: .rigide. Ambreiajele se împart în: 1. Dacă momentul de torsiune pe care trebuie să-l transmită un cuplaj este M t .cu bolţuri şi bucşe .de fricţiune: plane. .pneumatică.

1 Cuplaje permanente fixe 9.1) se execută în două variante: .9. (9. Cuplajul cu manşon din două bucăţi se obţine prin secţionarea longitudinală a manşonului şi prinderea celor două bucăţi cu ajutorul unor şuruburi.9.1) Alegerea cuplajelor standardizate se face pe baza momentului M tc sau pe baza diametrului arborilor ce urmează a fi cuplaţi şi apoi se verifică conform solicitărilor. la arborele condus 2 prin intermediul manşonului 3 şi a penelor paralele 4. .2) unde τ aa . . respectiv a manşonului. pentru d ≤ 120 mm (fig.1). Din relaţia (9. pentru Fig.2 Cuplaje permanente 9. τ am reprezintă rezistenţa admisibilă la torsiune a arborelui.Cuplaje 115 M tc = cs ⋅ M t unde cs este factor de siguranţă (supraunitar).9.2.2) rezultă d şi D iar lungimea manşonului L se adoptă în funcţie de lungimea penelor.1. Condiţia ce se impune.din două bucăţi. pentru dimensionarea manşonului este ca el să reziste la acelaşi moment de torsiune la care rezistă arborele: M tc = π ⋅d3 16 ⋅ τ aa = π ⋅ D3 ⎛ ⎜ ⎛d⎞ ⋅ 1− ⎜ ⎟ 16 ⎜ ⎝ D ⎠ ⎝ 4⎞ ⎟ ⋅ τ am ⎟ ⎠ (9.2. La acesta mişcarea se transmite de la arborele conducător 1.1 Cuplajul cu manşon Cuplajul cu manşon (fig.dintr-o bucată. 9.1 d ≤ 200 mm . Are dezavantajul unei echilibrări dificile şi nu se recomandă la turaţii mari.

4) Din relaţiile (9.9.2). θ . Tensiunea la forfecare va fi: τf = F1 ≤ τ af π ⋅ d s2 4 (9. momentul M tc se transmite prin rezistenţa la forfecare a şuruburilor. In acest caz.2. z – numărul de şuruburi pe cuplaj.2 Cuplajul cu flanşe Se execută în două variante: a) Cu şuruburi păsuite (fig. Semicuplajele sunt montate cu pene paralele 6 pe capetele arborilor cuplaţi.9.5) Pentru dimensionare se determină diametrul şuruburilor cu relaţia: .3) F1 – forţa ce încarcă un şurub.116 Organe de maşini şi mecanisme 9. M tc = F1 ⋅ z ⋅ unde: D0 ⋅θ 2 (9.3) şi (9.1.4) rezultă: F1 = 2 M tc π ⋅ ds2 ≤ ⋅ τ af 4 z ⋅ D0 ⋅ θ (9. care se montează pe capetele arborilor de asamblat 1 şi 2 şi care sunt strânse cu ajutorul şuruburilor păsuite 5. Fig.factor de neuniformitate a încărcării şuruburilor (subunitar).2 Cuplajele cu flanşe sunt formate din două semicuple 3 şi 4 prevăzute cu flanşe.

In acest caz.9) Pentru dimensionare se determină din această relaţie diametrul şuruburilor: ds ≥ 4 F0 ⋅ β π ⋅ σ at (9.3 M tc = µ ⋅ F0 ⋅ z ⋅ D0 ⋅θ 2 (9. 9.2.9.6) b) Cu şuruburi nepăsuite (cu joc) . cât şi datorită modificărilor poziţiei relative a arborilor în . la apariţia momentului de torsiune.Cuplaje 117 ds ≥ 8 ⋅ M tc π ⋅ D0 ⋅ z ⋅ θ ⋅ τ af (9.2 Cuplaje permanente mobile cu elemente intermediare rigide Acest tip de cuplaje asigură transmiterea mişcării de rotaţie între arbori a căror coaxialitate nu poate fi respectată.3 factor ce ţine seama de solicitarea şurubului la răsucire când se strânge piuliţa. momentul de torsiune se transmite prin frecarea dintre discuri. atât datorită condiţiilor iniţiale de montaj.7) Forţa de prestrângere necesară într-un şurub se determină cu relaţia: F0 = 2 M tc µ ⋅ z ⋅ θ ⋅D 0 4 F0 ≤ σ at π ⋅ d s2 (9.8) Şurubul este solicitat la tracţiune de forţa F0: σt = (9.9) unde β =1. Prin strângerea şuruburilor se realizează pe suprafaţa de contact a flanşelor o forţă normală z ⋅ F0 care. generează un moment capabil să transmită încărcarea : Fig.

montate fiecare.4b) .9.5) permite unele mici deplasări axiale ale arborilor ce se cuplează.9. Faţă de poziţia de referinţă (fig. d) abateri axiale.4e) .9. Fig.4d) .2. se Fig.4c) .4a) abaterile arborilor pot fi: a) abatere axială ∆a (fig.1 Cuplajul cu gheare (fig.118 Organe de maşini şi mecanisme timpul funcţionării.cuplaj cu disc intermediar (Oldham).cuplaj dinţat. 9.cuplaj cardanic.5 La transmiterea momentului M t . radiale şi unghiulare (fig. Se foloseşte pentru arbori ale căror diametre sunt cuprinse între 25 – 250 mm.9.9. una pe arborele conducător. asupra unei gheare acţionează forţa: F1 = 2 M tc D0 ⋅ z ⋅ θ (9. Ghearele unei semicuple intră în golurile celeilalte.cuplaj cu gheare.10) unde z reprezintă numărul de gheare.4 compune din două semicuple . . alta pe cel condus. c) abatere unghiulară α (fig.2. prevăzute cu 2 până la 4 gheare uniform decalate.9. b) abatere radială ∆r (fig.9.9.

Centrul discului execută o mişcare de rotaţie pe un cerc cu diametrul egal cu dezaxarea arborilor ∆r ..13) unde pai = 20.2...2. cu o viteză unghiulară egală cu dublul vitezei unghiulare a arborilor cuplaţi.9.. decalate cu 90o.presiune de contact: p= F ≤ pa b ⋅ (h − ∆a) (9. τf = 1 σi = 1 (9.25 MPa. câte o Fig. Cele două semicuple 1 şi 3 fixate pe capetele arborilor (fig. . Intre ele este montat discul 2 care are pe ambele feţe.6 nervură ce pătrunde în cele două canale.încovoiere şi forfecare (în secţiunea de încastrare a ei în manşon): F F ⋅ (h + ∆a ) ⋅ 6 .30 MPa.Cuplaje 119 Forţa F1 solicită gheara la : . Transmiterea mişcării de la un arbore dezaxat cu ∆r faţă de celălalt este însoţită de alunecarea discului intermediar pe cele două semicuple.9.12) Tensiunea echivalentă se determină cu relaţia: σ e = σ i2 + 3τ 2 ≤ σ ai f unde σ ai = 25. . cu un decalaj de 900. 9.6) sunt prevăzute pe feţele frontale cu canale dreptunghiulare.2 Cuplajul cu disc intermediar (Oldham) Acest cuplaj permite transmiterea mişcării dintre arbori montaţi paralel dar decalaţi în sens radial cu ∆r . pentru oţel. pentru oţel.11) 2 b⋅λ 2⋅b⋅λ unde: λ= π ⋅ D0 2z (9.

O3 – centrul discului semicuplei 3.poziţia nervurilor în momentul iniţial.9. va fi: D−d λ= − ∆r .9. 2 Momentul de torsiune se transmite prin forţele F ce acţionează asupra nervurii: Fig.poziţia nervurilor după o rotaţie cu unghiul ϕ a arborelui conducător.120 Organe de maşini şi mecanisme Datorită dublării turaţiei discului intermediar. I şi I ′ .7 O1 – centrul discului semicuplei 1. între nervura discului intermediar şi nervura semicuplei. foloseşte la turaţii mari deoarece apar forţe de inerţie considerabile: FC = 2m ⋅ ∆r ⋅ ω12 (m –masa discului intermediar). O2 – centrul discului semicuplei 2. Calculul de rezistenţă a acestui cuplaj se face ţinând seama de repartizarea presiunii pe suprafaţa de contact a nervurii (fig.8 2 M tc = F ⋅ ( D − ∆r − λ) 3 (9.14) .9. acest cuplaj nu se Fig.8). Lungimea de contact minimă. II şi II ′ .

se derivează relaţia (9.9.18) în funcţie de timp şi se obţine: .2. 5 şi crucea cardanică 4 . astfel ca: tan ϕ1 = tan ϕ 2 ⋅ cos α (9.9.17) 9.10).Cuplaje 121 F= 2 D − ∆r − λ 3 M tc (9.9a condus 2. ω1 .9.3 Cuplajul cardanic permite transmiterea momentului de torsiune între doi arbori ale căror axe se intersectează sub un unghi α ce poate varia în timpul funcţionării – cuplajul cardanic simplu (fig. Dacă primul arbore se roteşte cu unghiul ϕ1 .τf = σi = 2 b⋅λ 2λ ⋅ b Tensiunea echivalentă se determină cu relaţia: (9.18) Pentru obţinerea vitezei unghiulare ω 2 a arborelui 2 în funcţie de a arborelui 1. arborele Fig. F F ⋅ ( h + ∆a ) ⋅ 6 . al II-lea arbore se va roti cu unghiul ϕ 2 .15) Forţa F solicită nervura la: . Cuplajul cardanic simplu se compune din arborele conducător 1.2.16) σ e = σ i2 + 3τ 2 ≤ σ ai f . furcile cardanice 3.presiune pe suprafaţa de contact: 2F pmax = ≤ pas λ ⋅ (h − ∆a) (9.9a şi b) sau la transmiterea mişcării între doi arbori paraleli dezaxaţi a căror dezaxare variază în timpul funcţionării – cuplajul cardanic dublu (fig.încovoiere şi forfecare.

19) Fig.9. la arborele condus se obţine o viteză unghiulară variabilă în .20) ω 2 = ω1 ω1 ⋅ cos α cos α = 2 2 2 cos ϕ1 ⋅ (cos α + tan ϕ1 ) cos α ⋅ cos 2 ϕ1 + sin 2 ϕ1 2 Rezultă că la o viteză unghiulară constantă a arborelui conducător ( ω1 = ct.9b Dacă în relaţia (9.19) se înlocuieşte cos2 ϕ 2 cu: cos 2 ϕ 2 = se obţine: 1 = 1 + tan 2 ϕ 2 1 cos 2 α = tan 2 ϕ1 cos 2 α + tan 2 ϕ1 1+ cos 2 α (9.122 Organe de maşini şi mecanisme ω1 (deoarece: rezultă: 1 1 = ω2 ⋅ cos α . dt dt cos 2 ϕ 2 ω 2 = ω1 cos 2 ϕ1 ⋅ cos α (9.). 2 cos ϕ1 cos 2 ϕ 2 dϕ1 dϕ 2 = ω1 şi = ω 2 ).

de forţa F2 variabilă: . Fig.): .12) de arborele conducător. vor fi solicitate de forţa F1 iar cele care leagă crucea de arborele condus.pentru ϕ1 = 0 rezultă ω 2 max = . spre exemplu.9. Fusurile care leagă crucea (fig. ω1 cos α Pentru a nu avea variaţii importante ale vitezei unghiulare ω 2 .9. Fig.pentru ϕ1 = 900 rezultă ω 2 min ω1 . la cuplarea motorului electric cu cilindrul de laminor prin bara de cuplare (fig. cos α = ω1 ⋅ cos α .9.9.11).Cuplaje 123 funcţie de unghiul ϕ1 (s-a presupus α = ct.10). Gradul de neuniformitate al mişcării va fi: δ= ω 2 max − ω 2 min sin 2 α = .12 Calculul de rezistenţă constă în verificarea la presiune de contact şi la încovoiere a fusurilor crucii cardanice.911 Fig.10 Cuplajul cardanic dublu se întâlneşte.9. In acest caz ω1 = ω 2 dacă α1 = α 2 . unghiul α de obicei este mai mic de 10 – 200 sau se recurge la legarea a două cuplaje cardanice simple şi formarea cuplajului cardanic dublu (fig.

23) 9.9.124 Organe de maşini şi mecanisme F1 = M tc1 . Deoarece pentru micşorarea uzurii dinţilor. de aceea se utilizează pe scară largă. prevăzute cu garnituri de etanşare.verificarea la încovoiere: h 2 ≤σ σi = ai π ⋅d3 32 F2 ⋅ (9. cuplajul funcţionează cu ungere.13 butuci 1. în construcţia de maşini grele (laminoare. la dimensiuni reduse de gabarit. Cuplajul dinţat este format din doi Fig.22) . Aceste cuplaje pot transmite momente mari de torsiune. cu dantură interioară. utilaje siderurgice.2. . îmbinate cu flanşe cu şuruburi păsuite.2. 2R F2 = M tc 2 M tc1 = rezultă F2 > F1 2R 2 R cos α (9.verificarea la presiunea de contact: p= F2 4 ⋅ ≤ pa h⋅d π (9. radiale şi unghiulare ale arborilor cuplaţi.13) permite preluarea abaterilor axiale. utilaje miniere.4 Cuplajul dinţat (fig. cu dantură exterioară şi două manşoane 2.9.21) . el are capacele 3.

Datorită acestui element elastic. element ce participă la transmiterea momentului de torsiune şi care determină proprietăţile şi proiectarea cuplajelor. 9. cu elemente intermediare elastice Aceste cuplaje se caracterizează prin prezenţa unui element elastic (metalic sau nemetalic) între semicuple. evitând rezonanţa. .14) atât la interior. permiţând executarea de cuplaje cu dimensiuni de gabarit . Aceste cuplaje pot fi: . Dantura butucilor este în majoritatea cazurilor bombată (fig. 9.3 Cuplaje permanente mobile. ţinându-se însă seama că momentul de răsucire se transmite simultan prin toţi dinţii.simple (cu dantura pe un butuc).3.2.9.13).14 şi rupere prin încovoiere). cuplajele: .atenuează şocurile de torsiune care apar în sistem atât datorită maşinii de lucru cât şi a maşinii motoare (energia de şoc se transformă în energie potenţială de deformaţie a elementului elastic). Calculul organologic al acestor cuplaje se efectuează ca la angrenajele cilindrice interioare cu dinţi drepţi (la presiune de contact Fig.1 Cuplaje elastice cu elemente intermediare metalice Elementele elastice metalice sunt mult mai durabile.modifică frecventa oscilaţiilor proprii ale arborilor cuplaţi.permit compensarea abaterilor la dispunerea arborilor cuplaţi. din acest motiv rezultând dimensiuni de gabarit mici la încărcări mari. exterior cât şi pe flancuri. .9. se recomandă la instalaţii care necesită inversarea sensului de mişcare. acest lucru permiţând preluarea abaterilor unghiulare între axe cu unghiul 2α (α max = 2°) .). au funcţionare sigură la turaţii mari.Cuplaje 125 maşini de ridicat şi transportat etc. . comparativ cu cele nemetalice.2. ca în fig.9. Dezavantajul acestor cuplaje constă în dificultatea tehnologică de realizare a dinţilor bombaţi.duble (cu dantura pe ambii butuci.

126 Organe de maşini şi mecanisme reduse şi cu capacitate mare de încărcare.9.15 mm.9. In scopul reducerii uzurii se prevede ungerea cu ulei a arcurilor. pe care sunt montaţi – prin intermediul ştifturilor 5 – segmenţii 4.. Pe partea ...9. alternativ pe cele două semicuplaje. radiale de 0.16 (fig. dispuse radial. segmenţii sunt prevăzuţi cu ştifturile 3 pentru centrarea arcurilor elicoidale cilindrice 6. sunt montate în golurile dinţilor de formă specială.17 unghiulare sub 2. Carcasele 2 şi 3 au rolul de protecţie şi etanşare a cuplajului care funcţionează cu ungere.50. Cuplajul cu arcuri elicoidale (Cardeflex) este format din două semicuplaje 1 şi 2 (fig. montate în locaşurile din semicuplaje. dispuse axial. La cuplajele cu arcuri lamelare Fig.15) este realizată cu arcurile în formă de bară 2 (ştifturi elastice).17) elementul elastic poate fi dispus axial (cuplaj de tip Elcard) sau radial. Pentru mărirea momentului de torsiune transmis de cuplaj. La cuplajele cu arcuri în formă de bară (cuplaje Forst) legătura dintre semicuplaje 1 şi 3 (fig. Pachetele de arcuri lamelare 4. Acest cuplaj permite preluarea abaterilor axiale de 5.5. executaţi pe semicuplajele 1 şî 5.9. In figura 9. pentru a da semicuplelor mobilitate.16). arcurile-bară se montează pe mai Fig. montate în general cu precomprimare. montate axial în găuri terminate în formă de pâlnie.9.18 legătura între semicuplele 1 şi 2 se realizează prin intermediul unor pachete de arcuri lamelare 4.15 multe rânduri.9.2 mm şi Fig..

18 Fig. Se caracterizează prin siguranţă în funcţionare şi gabarit mic. Momentul de torsiune se transmite prin intermediul manşoanelor de cauciuc 3.150.3 mm şi unghiulare de până la 1.20) sunt standardizate. sunt montate pachetele de arcuri 4.2. Carcasele 5 şi 6 servesc la protecţia cuplajului care funcţionează cu ungere cu unsoare. In golurile dinţilor 3 este dispus arcul şerpuit 4.5. radiale de 0. Cuplajele elastice cu elemente de cauciuc au următoarele avantaje: capacitate mare de amortizare a şocurilor şi vibraţiilor. 9. Au în schimb durabilitate şi rezistenţă mai mică. montate pe .2 Cuplaje elastice cu elemente intermediare nemetalice Elementul elastic principal al acestor cuplaje îl constituie cauciucul.19 Cuplajul cu arc şerpuit (fig. Din categoria acestor cuplaje cel mai des utilizat este cuplajul elastic cu bolţuri. Acest cuplaj permite compensarea abaterilor axiale de 4 .). preţ de cost mai scăzut. care are secţiunea dreptunghiulară..9. încastrate cu un capăt în butuc iar cu celălalt capăt în coroană.9..3. Aceste cuplaje (fig..Cuplaje 127 frontală a semicupajului 1 sunt bolţurile 3.9. ceea ce face neraţională folosirea acestor cuplaje la transmiterea de momente mari de torsiune. simple din punct de vedere constructiv.19) – denumit şi Bibby este format din două semicuplaje 1 şi 2 cu dantură exterioară plată. Fig. 20 mm. iar pe semicuplajul în formă de vas 2. valţuri etc. pentru a evita zgomotul şi pentru a reduce uzura. ceea ce a determinat larga răspândire a acestora în construcţia de maşini grele (laminoare.9..

20.25) . care cuprind în spaţiile libere dintre ele steaua elastică din cauciuc 3. respectiv condus 6. . Semicuplele 1 şi 2 sunt montate pe arborele conducător 5.25.4σ 02 . iar σ ai = 0. Forţa ce revine unui bolţ este: Fig.9.9. D0 ⋅ z ⋅ θ (9. La aceste cuplaje se verifică bolţurile la încovoiere şi a bucşele de cauciuc la presiune de contact.0.24) unde θ este factorul de neuniformitate al încărcării.. d b (λ − j ) 4 (9.9. ceea ce-i conferă un larg domeniu de aplicare. iar z numărul de bolţuri.verificarea presiunii de contact între manşoanele de cauciuc şi bolţ: p= F1 π ⋅ ≤ pas .20 F1 = 2 M tc .. Acest cuplaj permite deplasări axiale până la 5 mm. prevăzute cu gheare. pas = 1.3 N / mm 2 presiunea admisibilă a cauciucului.. radiale până la 1 mm şi unghiulare până la 10. prin intermediul penelor paralele 7. .. Cuplajul cu stea elastică din cauciuc – Euroflex (fig.128 Organe de maşini şi mecanisme bolţurile 4.26) în care termenii din relaţii au semnificaţiile din fig. Steaua poate avea 4 sau 6 braţe care sunt solicitate la compresiune. Aceste cuplaje se aleg din STAS în funcţie de diametrul arborilor cuplaţi d şi de momentul de torsiune M tc .verificarea bolţului la încovoiere: M i F1 ⋅ (λ + j ) ⋅ 32 = ≤ σ ai Wz 2 ⋅ π ⋅ db3 σi = (9. care sunt fixate rigid în semicupla 1.21) constă din două semicuplaje 1 şi 2.

Fig.3 Cuplaje intermitente – ambreiaje Cuplajele intermitente se folosesc în cazul când cuplarea sau decuplarea arborelui condus trebuie să se facă fără oprirea arborelui motor. Acest cuplaj admite abateri radiale de 2 – 6 mm şi unghiulare de 2 – 6o.9.9.9.3. transmiterea momentului de torsiune de la arborele motor la cel condus se face prin intermediul frecării dintre .22) constă dintr-un bandaj de cauciuc 3 montat pe semicuplajele 1 şi 2 prin intermediul discurilor 4 strânse cu şuruburile 5.Cuplaje 129 Fig.23 9.23) elementul elastic 3 sub formă de disc realizează legătura dintre semicuplajele 1 şi 2 prin intermediul bolţurilor 4 montate alternativ pe două semicuple.9.22 Fig.9. 9.1 Ambreiaje cu fricţiune La aceste cuplaje.21 Cuplajul cu bandaj de cauciuc Periflex (fig. La cuplajul cu bolţuri şi disc elastic – Hardy (fig.

a maşinilor unelte. Condiţia de funcţionare a ambreiajului cu fricţiune este ca momentul de frecare M f să fie mai mare Fig. unde M tc = cs ⋅ M t D − Di D 1 M f = ⋅ µ ⋅ Fa ⋅ e2 = µ ⋅ Fa ⋅ m (vezi vol. .I. la care cuplarea discurilor se realizează prin intermediul mecanismului de acţionare.24).9.9. . ceea ce face ca aceste ambreiaje să fie folosite şi ca elemente de siguranţă la suprasarcini. în industria petrolieră etc. la ambreiajele cu suprafeţe uscate de frecare se folosesc materiale de fricţiune pentru căptuşirea discurilor de frecare. In scopul măririi coeficientului de frecare dintre suprafeţe.cuplarea şi decuplarea să se facă fără şocuri.59) 2 3 2 De − Di unde: Dm = 2 De − Di ⋅ 3 De 2 − Di 2 3 3 . Forţele de frecare se obţin prin exercitarea unei forţe axiale de comandă. . a) Cel mai simplu ambreiaj cu fricţiune este ambreiajul plan monodisc (fig.contactul între suprafeţe să fie cât mai uniform. apare alunecarea. ce creează o forţă de apăsare între discuri Fa .să disipeze cu uşurinţă căldura degajată în timpul cuplărilor. Dacă momentul de torsiune depăşeşte limita admisibilă.130 Organe de maşini şi mecanisme elementele ambreiajului. Este tipul de cuplaje intermitente cel mai des utilizat.24 decât momentul de răsucire Mt ce trebuie să-l 3 3 transmită: M f ≥ M tc . maşinilor de ridicat şi transportat. Se întâlnesc la transmisiile autovehiculelor. pag.să asigure transmiterea momentului maxim fără alunecări. Pentru a funcţiona în bune condiţii trebuie ca: .

9.coeficientul de frecare dintre discuri. discul magnetic 3 atrage discul de ambreiere 4 realizându-se cuplarea.Cuplaje 131 µ .27) µ ⋅ Dm Verificarea ambreiajului se face la: . Alimentând bobina cu curent continuu de joasă tensiune (24 volţi).28) De + Di 4 Comanda ambreierii si realizarea forţei de apăsare Fa se poate face: mecanic – cu pârghii sau arcuri (ca în situaţia prezentată). Fig. ambreiajul se compune dintr-un disc magnetic 3 pe care se fixează discul de fricţiune 5 şi bobina de inducţie 6. hidraulic.presiune de contact între discuri.25 Mărirea suprafeţei de contact se poate realiza prin adoptarea ambreiajului cu discuri multiple sau a ambreiajelor conice. pneumatic sau electromagnetic. când nu este necesară o precizie deosebită în timp. In acest caz. El se compune din: semicuplajele 3 şi 4 fixe pe arborii cuplaţi. Rezultă că forţa de apăsare între discurile de ambreiere va fi: 2 M tc Fa ≥ (9. unde: vm = ω ⋅ (9.9. Precizia acţionării în timp şi automatizarea comenzii impun utilizarea ambreiajelor comandate electromagnetic.29) (9.încălzire: ( pm ⋅ vm ) ≤ ( p ⋅ v ) a . cu relaţia: 4 Fa pm = ≤ pa π ⋅ ( De 2 − Di 2 ) . dar se recomandă la forţe de acţionare mici şi frecvenţă redusă de cuplare. la închiderea circuitului electric.27) permite transmiterea unor momente de răsucire mai mari la arborele condus. b) Ambreiajul cu discuri multiple (fig.26 şi 9. discurile de . Comanda mecanică este o soluţie constructivă simplă.

discul tampon 7 acţionează asupra discurilor de ambreiere 5 şi 6 strângându-le cu o forţă Fa . Momentul de frecare va fi: D − Di D 1 M f = ⋅ µ ⋅ Fa ⋅ z ⋅ e 2 = µ ⋅ Fa ⋅ z ⋅ m 2 3 2 De − Di 3 3 unde z reprezintă numărul suprafeţelor de frecare: z = n − 1 (n – numărul total de discuri) Punând condiţia ca M f ≥ M tc rezultă forţa necesară ambreierii: 2M tc Fa ≥ µ ⋅ Dm ⋅ z (9. Fig.30) Verificarea acestor ambreiaje se face la presiune de contact. Eliminarea căldurii în timpul ambreierii este mai dificilă la cuplajele multidisc comparativ cu cele monodisc.132 Organe de maşini şi mecanisme ambreiere 5 şi 6 ghidate alternativ pe canelurile interioare ale semicuplei 3 şi canelurile exterioare ale semicuplei 4.27 uzură şi încălzire. acţionat de mecanismul de comandă 8. când frecvenţa cuplărilor este mare. la acelaşi moment nominal. din această cauză. se preferă. tamponul 7 care pune discurile în contact.9. prin sistemul de comandă 8. Fig. cuplajele .26 Pentru transmiterea momentului de răsucire M t de la arborele 1 la 2.9.

32). normală pe Fig.9.28) se compune dintr-un semicuplaj fix 3. Momentul de frecare se determină cu relaţia: D M f = µ ⋅ Fn ⋅ m (9. Suprafaţa de fricţiune este tronconică. c) Ambreiajul conic (fig. conic la interior şi unul deplasabil 4. rezultă pentru cuplajul .28 suprafaţa de contact şi forţei de frecare µFn .31) se obţine: Fa ≥ sau: 2M tc ⋅ (sin α ± µ cos α ) µ ⋅ Dm 2M tc µ ′ ⋅ Dm Fa ≥ unde µ ′ = (9.32) µ (sin α ± µ cos α ) Comparând valorile forţei Fa din relaţiile (9.27) şi (9. se observă că pentru acelaşi cuplu de materiale şi acelaşi Dm . forţa de apăsare Fa dă naştere reacţiunii Fn . conic la exterior.31) 2 La cuplare forţa de apăsare. dirijată în sens contrar cuplării. Suprafeţele ambelor discuri fiind prelucrate la acelaşi unghi de vârf α . Pentru transmiterea mişcării trebuie îndeplinită condiţia: M f ≥ M tc .9. obţinută prin proiecţia forţelor pe orizontală. va fi: Fa = Fn (sin α + µ cos α ) La decuplare: Fa = Fn (sin α − µ cos α ) Înlocuind Fn din relaţia (9. cu toate că au dimensiuni radiale mai mari.Cuplaje 133 monodisc.

unde: vm = π ⋅ Dm ⋅ n 60 . din condiţia limitării presiunii de contact. Ambreiajul se verifică la încălzire: ( pm ⋅ vm ) ≤ ( p ⋅ v ) a . Pentru evitarea autoblocării şi pentru uşurarea decuplării unghiul α = 8. La dimensionare se stabileşte lăţimea b a suprafeţei de lucru.33) Ambreiajele conice au dezavantajul că nu lucrează pe toată suprafaţa decât dacă sunt precis executate şi bine întreţinute..134 Organe de maşini şi mecanisme conic o forţă de împingere mai mică decât pentru cel plan (deoarece µ ′ > µ ) şi deci posibilitatea transmiterii unui moment de torsiune mai mare.. Fn p= ≤ pa π ⋅ Dm ⋅ b b≥ Fn π ⋅ Dm ⋅ pa a (9.100 pentru suprafeţe metalice şi α > 20 0 pentru lemn pe metal.

constituită din n elemente va fi : n 1 n 1 n E j = ∑ E j = ∑ m j ⋅ v2 + ∑ J j ⋅ω 2 (10.1. Energia cinetică a unui element de ordin j în mişcare plan paralelă.Capitolul 10 MECANISME PENTRU TRANSFORMAREA MIŞCĂRII DE ROTAŢIE ÎN TRANSLAŢIE ŞI INVERS 10. E0 – energia cinetică corespunzătoare timpului iniţial t0 . Relaţia (10. poate fi scrisă sub forma (relaţia lui Köning) : 1 1 E j = m j ⋅ v2 + J j ⋅ω 2 (10. J j – momentul de inerţie al elementului în raport cu o axă perpendiculară pe planul mişcării şi care trece prin centrul de greutate.3) j j 2 j =1 2 j =1 j =1 .lucrul mecanic al forţelor rezistente în acelaşi interval de timp.1 Bilanţul energetic al maşinilor şi mecanismelor 10. Lm – lucrul mecanic al forţelor motoare în intervalul de timp (t-t0). în acelaşi interval de timp. Energia cinetică a unei maşini.2) j j 2 2 unde : m j .masa elementului considerat .1) arată că variaţia energiei cinetice într-un interval de timp este egală cu lucrul mecanic al forţelor care acţionează asupra mecanismului sau maşinii.1) unde : E – energia cinetică a maşinii corespunzătoare timpului t . Lr .1 Ecuaţia energiei cinetice a maşinii Ecuaţia energiei cinetice a unui mecanism sub formă finită poate fi scrisă astfel : E − E0 = Lm − Lr (10. v j – viteza centrului de greutate . ω j – viteza unghiulară a elementului considerat .

în funcţie de valorile lucrului mecanic motor. atunci relaţia (10. energia cinetică scade Lu + L f < Lm .lucrul mecanic util. Li .5) devine : Lm = Lu + L f ± Li (10.136 Organe de maşini şi mecanisme Lucrul mecanic al forţelor rezistente se poate scrie : Lr = Lu + L f unde: Lu . cu condiţia comportării dinamice echivalente a modelului cu maşina.1) rezultă: Lm = Lr + ( E − E0 ) sau Lm = Lu + L f + ( E − E0 ) (10. dacă : Lu + L f > Lm . iar altă parte în energie cinetică necesară pentru accelerarea mişcării maşinii. Li .5) poartă numele de bilanţ energetic şi arată cum este folosit lucrul mecanic motor în maşină. (10. energia cinetică creşte. întreaga maşină se înlocuieşte printr-un model dinamic. Derivând relaţia (10. Înlocuind (10.1. Pentru simplificarea calculului.6) Lucrul mecanic al forţelor de inerţie.5) Relaţia (10.4) în (10. Dacă variaţia energiei cinetice (E-E0) se consideră ca fiind lucrul mecanic al forţelor de inerţie. raportat la lucrul mecanic rezistent.7) 10.4) L f – lucrul mecanic al forţelor de frecare. Modelele dinamice care se . Astfel.2 Modele dinamice Utilizarea relaţiei pentru o întreagă maşină este dificilă deoarece conţine un număr mare de termeni. poate avea valori negative sau pozitive. Se observă că o parte din lucrul mecanic motor este transformată în lucru mecanic util.6) în raport cu timpul se poate scrie ecuaţia bilanţului energetic în funcţie de puteri: Pm = Pu + Pf ± Pi (10.

2).10. căruia i se asociază un corp în mişcare de rotaţie (disc rotativ) acţionat de un cuplu de forţe de moment redus M red . de obicei cel conducător.10.10.1a) sau translantă (fig.10.10. Pentru momentul de inerţie redus va rezulta : 1 1 n J red ⋅ ω 2 = ∑ m j v 2 + J j ⋅ ω 2 j j 2 2 j =1 ( ) şi .1 Fig.2 care se concentrează o masă redusă mred şi se aplică o forţă redusă Fred .1b). (fig. În cazul modelului cu element de reducere se consideră un element de reducere.Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 137 utilizează sunt cu punct de reducere sau cu element de reducere. Masa punctiformă poate fi rotativă (fig. rezultă : 1 1 n mred ⋅ v 2 = ∑ (m j ⋅ v 2 + J j ⋅ ω 2 ) j j 2 2 j =1 de unde : mred ⎡ = ∑ ⎢m j j =1 ⎢ ⎣ n ⎛vj ⋅⎜ ⎜ v ⎝ ⎞ ⎟ +Jj ⎟ ⎠ 2 ⎛ω j ⋅⎜ ⎜ v ⎝ ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ 2⎤ ⎥ ⎥ ⎦ (10.10. Punând condiţia ca energia produsă de modelul dinamic să fie egală cu energia cinetică a maşinii sau mecanismului. În cazul modelului cu punct de reducere.8) în care v reprezintă viteza punctului de reducere. având un moment de inerţie redus J red (fig.1) se consideră un punct de reducere aparţinând unui element (de obicei elementul iniţial) în Fig.

În faza de pornire având durata t p . Acestea pot fi evidenţiate dacă se întocmeşte diagrama de variaţie a vitezei unghiulare a elementului conducător în funcţie de timp.10.9) ⎜ω ⎟ ⎜ω ⎟ ⎥ j =1 ⎢ ⎝ ⎠ ⎝ ⎠ ⎦ ⎣ Forţa redusă şi momentul redus se deduc din condiţia ca puterea dezvoltată de modelul dinamic să fie egală cu puterea dezvoltată de toate forţele şi momentele care acţionează asupra maşinii.10. III – faza de oprire.3 . există trei faze de mişcare distincte şi anume: I – faza de pornire (demaraj). În faza de regim având durata tr . la o valoare medie corespunzătoare mişcării de regim. Fig.1. 10.3 Fazele de mişcare ale maşinii În cadrul timpului total de funcţionare al unei maşini sau agregat.11) în care α j reprezintă unghiul dintre vectorul forţei F j şi al vitezei v j . rezultând relaţiile: n ⎛ vj ωj ⎞ ⎟ Fred = ∑ ⎜ F j cos α j + M j ⎜ v v ⎟ j =1 ⎝ ⎠ (10.10) şi n ⎛ ωj ⎞ vj M red = ∑ ⎜ F j ⎟ ⎜ ω cos α j + M j ω ⎟ j =1 ⎝ ⎠ (10. iar în faza de oprire scade de la valoarea medie la zero. Această diagramă poartă numele de tahograma maşinii (fig.138 n Organe de maşini şi mecanisme 2 ⎡ ⎛ v ⎞2 ⎛ω j ⎞ ⎤ j J red = ∑ ⎢m j ⎜ ⎟ + J j ⎜ ⎟ ⎥ (10. ω m . viteza unghiulară are o variaţie periodică cu perioada T. II – faza de regim. sub acţiunea forţelor exterioare viteza unghiulară a elementului de reducere creşte. pe toată durata de funcţionare. după o anumită lege.3).

adică Li = 0 . se obţine: 1 1 2 J red ⋅ ω 2 − J red0 ⋅ ω 0 = Lm − Lr 2 2 Deoarece în faza de regim vitezele unghiulare revin la aceeaşi valoare după un ciclu cinematic adică ω = ω 0 rezultă că J red = J red0 şi deci Lm = Lr . 10. Aplicând teoria energiei cinetice pentru momentul iniţial t 0 şi final t . L f < Lm deci ϕ < 1 şi η < 1 . La mersul în gol. deoarece ϕ nu poate fi negativ. pe durata unui ciclu.4 Randamentul maşinilor În faza de regim. La sfârşitul perioadei de pornire ω > ω 0 şi deci Lm > Lr (condiţia ca o maşină să pornească). Rezultă că 0 ≤ η < 1 . astfel că Lm < Lr (condiţia de frânare). pentru faza de regim lucrul mecanic motor este egal cu lucrul mecanic rezistent pe durata unui ciclu cinematic.Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 139 La majoritatea maşinilor timpii de pornire şi de oprire sunt neglijabili în comparaţie cu timpul funcţionării de regim. iar 0 <ϕ ≤1 .1. variaţia energiei cinetice este egală cu zero. Adică. În faza de oprire se produc fenomene inverse ca la pornire. Randamentul nu poate fi supraunitar.12) Lm Lm Lm Raportul ϕ = Lf Lm se numeşte coeficient de pierdere şi indică ponderea lucrului mecanic consumat prin frecare din lucrul mecanic motor. Lu = 0 şi deci Lm = L f şi η = 0 . În acest caz relaţia devine: Lm = Lu + L f Randamentul maşinii reprezintă raportul dintre lucrul mecanic al forţelor rezistente utile şi lucrul mecanic al forţelor motoare. În regim. corespunzătoare unui ciclu din faza de regim: L − Lf Lf L η= u = m = 1− =1−ϕ (10.

10.140 Organe de maşini şi mecanisme 1) Randamentul maşinilor legate în serie Se consideră o maşină compusă din n mecanisme (fig.10.4). α 2 = m 2 Κ Κ α n = mn Lm Lm Lm Randamentul global se poate scrie : L L + L + Κ + Lun η = u = u1 u 2 Lm Lm sau . vor fi : α1 = L m1 L L . În acest caz fiecare lucru mecanic util de ieşire al unui mecanism Fig.5). Coeficienţii de repartiţie a lucrului mecanic motor α j .10. Randamentele parţiale sunt : L L L η1 = u1 : η 2 = u 2 Κ Κ η n = u Lm Lu1 Lun−1 iar randamentul total : η= sau Lu L ⋅ L ⋅ L Κ Lu = u1 u 2 u 3 Lm Lm ⋅ Lu1 ⋅ Lu 2 Κ Lun−1 η = η1 ⋅ η2 ⋅ η3 Κ ηn (10.4 Fig.10.5 devine lucru mecanic motor pentru mecanismul următor. montate în serie.13) 2) Randamentul maşinilor legate în paralel Legarea în paralel a n mecanisme se poate face în două moduri diferite: a) toate mecanismele au arborele conducător comun (fig.

. β j . β 2 = u 2 .15) 3) Randamentul maşinilor legate mixt Dacă pe ramurile unui sistem cu legare în paralel se găsesc mai multe mecanisme în serie se obţine legarea mixtă.2 Reglarea mişcării maşinilor şi mecanismelor 10.6). vor fi : β1 = L L L u1 .2.se determină randamentul total al fiecărei ramuri .10. Coeficienţii de repartiţie a lucrului mecanic util. Κ β n un Lu Lu Lu Randamentul global se poate scrie : η= Lu Lu = Lm Lm1 + Lm 2 + Κ + Lmn Fig.Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 141 η= Lu1 L m1 Lu 2 Lm 2 L L ⋅ + ⋅ + Κ + un ⋅ mn = η1 ⋅ α1 + η2 ⋅ α 2 + Κ + ηn ⋅ α n Lm1 Lm Lm 2 Lm Lmn Lm adică : η = ∑α j ⋅η j j =1 n (10.14) b) toate mecanismele au arborele condus comun (fig. 10.10.1 Variaţiile periodice ale vitezei unghiulare În faza de regim a funcţionării unei maşini viteza unghiulară a .6 1 η = Lm1 Lu1 Lm 2 Lu 2 L L 1 1 1 ⋅ + ⋅ + Κ + mn ⋅ un = ⋅ β1 + ⋅ β 2 + Κ + ⋅ β n η2 ηn Lu1 Lu Lu 2 Lu Lun Lu η1 1 n adică : η = ∑η j =1 βj j (10. În acest caz pentru determinarea randamentului global se procedează astfel : .se determină randamentul global.

Variaţiile vitezei unghiulare produc efecte nedorite cum ar fi : amplificarea solicitărilor dinamice în cuplele cinematice . Mersul uniform în faza de regim este caracterizat cantitativ prin gradul de neuniformitate δ. Astfel. creşterea pierderilor prin frecare şi implicit scăderea randamentului global.10. Aceasta se datoreşte caracterului variabil a momentelor de inerţie reduse. momentelor motoare şi a celor rezistente. maşini unelte δ = (0.a.005 Κ 0. Ecuaţia energiei cinetice pentru intervalul 1-2 corespunzător unghiurilor de poziţie ϕ1 şi ϕ2 are expresia : . δ = (0.142 Organe de maşini şi mecanisme elementului de reducere are o variaţie periodică în jurul unei valori medii.02 ) Problema care se pune este stabilirea parametrilor ce influenţează mărimea gradului de neuniformitate şi corespunzător asigurarea unui grad de neuniformitate impus.003) .7). precum şi variaţia vitezei unghiulare a elementului de reducere pentru acelaşi ciclu Fig.16) ω1med ω1med unde ω1med = 1 (ω1max + ω1med ) .10. definit prin relaţia : ω − ω1 min ∆ω δ= = 1 max (10. 2 Pentru funcţionarea normală a unei maşini gradul de neuniformitate nu trebuie să depăşească o anumită valoare ce depinde de destinaţia maşinii.03 Κ 0. Pentru aceasta se consideră variaţia momentului redus pentru un ciclu cinematic. pentru generatoare electrice de curent alternativ etc.1) . pentru pompe δ = (0.7 (fig.2 Κ 0. vibraţii ş.

Deci. ω min = ω med ⎜1 − ⎟ 2⎠ ⎝ 2⎠ ⎝ Neglijând termenii în care δ intervine la puterea a doua. Volantul are rol de acumulator energetic. în general la elementul de reducere. a unei piese suplimentare numită volant. energia cinetică are cea mai mică valoare.18) ⎛ δ⎞ ⎛ δ⎞ ⎟ . (10. În jurul punctului 1. energia cinetică a maşinii creşte (deoarece ( ) M red > 0 ) ajungând la o valoare maximă în ϕ 2 . Din expresia energiei cinetice E = J red ⋅ ω 2 / 2 rezultă că în jurul punctului 2 viteza unghiulară ( ) ω2 va avea valoarea maximă ωmax. gradul de neregularitate al acestuia se micşorează având astfel influenţă favorabilă asupra funcţionării maşinii.17) 1 2 2 În intervalul ϕ 1 − ϕ 2 . Creşterea momentului de inerţie redus al maşinii sau mecanismului se face prin ataşarea. Se poate scrie : ϕ 1 1 2 2 J red 2 ⋅ ω max − J red1 ⋅ ω min = ∫ϕ 2 M red ⋅ dϕ 1 2 2 Dar: (10.19) în (10.Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 143 ϕ 1 1 2 m r J red 2 ⋅ ω 2 − J red1 ⋅ ω12 = ∫ϕ 2 M red − M red ⋅ dϕ (10. volantul înmagazinează o . Atunci când m r M red > M red şi viteza unghiulară ω creşte.20) Din această relaţie reiese că gradul de neuniformitate δ este influenţat nu numai de valoarea momentului de inerţie redus (valorile ωmed şi Mred sunt impuse de procesul tehnologic şi nu pot fi influenţate).18) se obţine: ϕ 1 2 2 J red2 ⋅ ω med (1 + δ ) − J red1 ⋅ ω med (1 − δ ) = ∫ϕ 2 M red ⋅ dϕ 1 2 [ ] de unde : δ= 2 2 ∫ϕ 2 M red ⋅ dϕ −ω med ( J red 2 − J red1 ) 1 ϕ 2 ω med (J red 2 + J red1 ) (10. viteza unghiulară atingând valoarea minimă ωmin .19) Înlocuind (10. rezultă: ω max = ω med ⎜1 + 2 2 2 2 ω max = ω med (1 + δ ) şi ω min = ω med (1 − δ ) . dacă momentul de inerţie al mecanismului creşte.

Corespunzător.10.10.20) se obţine : δ= 2 2∫ϕ 2 M red ⋅ dϕ −ω med ( J red 2 − J red1 ) 1 ϕ 2 ω med ( J red 2 + J red1 + 2 J v ) Considerând că J red << J v .144 Organe de maşini şi mecanisme cantitate de energie cinetică suplimentară pe care o cedează atunci când m r viteza unghiulară scade ( M red < M red ).21) Din această relaţie se observă că eliminarea completă a variaţiei vitezei unghiulare (δ = 0) este imposibilă deoarece în acest caz J v → ∞ Volantul se poate executa în două variante constructive : a) disc plin . Se consideră că momentul de inerţie redus al maşinii J red (ϕ ) se măreşte cu cantitatea constantă J v .8) momentul de inerţie al volantului.8 m= π ⋅ D2 4 ⋅b⋅ ρ . Înlocuind în relaţia (10. b) roată cu obadă masivă şi spiţe a) În primul caz (fig. Momentul de inerţie al volantului. δ impus precum şi diagramele de variaţie ale m momentului motor redus. rezultă : Jv = ∫ϕ ϕ2 1 M red ⋅ dϕ δ ⋅ω 2 (10. J v . M red (ϕ ) şi respectiv momentul rezistent redus.22) unde produsul GD 2 poartă denumirea de moment de giraţie al volantului. respectiv J red 2 + J v . Masa volantului are expresia : Fig. J v este : Jv = G ⋅ D2 4g (10. J red 1 şi J red 2 vor deveni J red 1 + J v . r M red (ϕ ) . se poate determina atunci când se cunoaşte ω med .

2. iar b 2 3 m ⋅ Dm π ⋅ h ⋅ b ⋅ ρ ⋅ Dm Jv = = 4 4 de unde : Dm = 3 4J v π ⋅h⋅b⋅ ρ (10.25) Fig. D≤ Masa volantului se determină cu formula : m = π ⋅ Dm ⋅ h ⋅ b ⋅ ρ în care h este grosimea reprezintă lăţimea obezii. vmax = 50m/s pentru volanţi din oţel ). obezii.9) se consideră că întraga sa masă este concentrată pe cercul de diametru mediu Dm al coroanei volantului. Întrucât : Rezultă : vp = R ⋅ω = D π ⋅n ⋅ ≤ vmax 2 30 60 ⋅ vmax (10.23) π ⋅ D4 ⋅ ρ Diametrul exterior al volantului trebuie astfel ales încât viteza sa periferică (vp) să nu depăşească viteza maximă (vmax) limitată de condiţia de rezistenţă ( vmax = 30 m/s pentru volanţi din fontă.10. .10.2 Variaţiile neperiodice ale vitezei unghiulare Aşa cum s-a arătat. Pentru dimensionare se alege diametrul discului D şi se calculează grosimea volantului cu relaţia : 16 ⋅ J v b= (10.9 10.24) π ⋅n b) În cazul volantului în formă de roată cu obadă masivă şi spiţe (fig. volantul are menirea de a restrânge între limitele admisibile amplitudinea ∆ω a oscilaţiilor periodice ale vitezei unghiulare din faza de regim.Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 145 în care b reprezintă grosimea discului iar ρ este densitatea materialului.

În principiu un sistem de reglare automată este compus din: regulatorul care sesizează variaţiile cinematice şi le transformă în semnal de comandă. sistemul de execuţie care preia semnalul de comandă şi acţionează asupra admisiei maşinii motoare.10. O astfel de schemă de acţionare a unei maşini de lucru se prezintă în fig.11. Regulatoarele sunt sisteme de reglare automată care au rolul de a restabili regimul staţionar de mişcare al agregatelor egalând momentul motor cu cel rezistent prin modificarea corespunzătoare a momentului motor.11 maşina motoare MM sunt .10. Fig. Drept consecinţă momentul motor M m devine.10. mai mare sau mai mic decât momentul rezistent M r iar egalitatea lucrurilor mecanice din faza de regim se modifică în mod corespunzător (fig.146 Organe de maşini şi mecanisme Practica demonstrează că în timpul funcţionării agregatelor pot apare situaţii în care se modifică echilibrul forţelor exterioare datorită scăderii sau creşterii rezistenţelor tehnologice.10).10.10 Apar astfel regimuri tranzitorii accelerate sau deccelerate în care viteza unghiulară a agregatului are oscilaţii periodice. Maşina de lucru ML şi Fig. după caz. Readucerea vitezei unghiulare în interiorul limitelor extreme prescrise de construcţia maşinii motoare se poate realiza prin utilizarea regulatoarelor sau moderatoarelor.

Dacă regulatorul se leagă direct de elementul de execuţie. Aceasta conduce la creşterea forţelor centrufuge care acţionează asupra bilelor B şi B′ ale regulatorului 1.10. reglarea este indirectă. Moderatoarele sunt sisteme de reglare automată care au rolul de a stabili echilibrul dintre cuplul motor şi cel rezistent în jurul unei valori prescrise a vitezei unghiulare. Echilibrul energetic se realizează pe cale disipativă. Acesta prelucrează informaţia primită comparând-o cu mărimea de referinţă şi emite un semnal de comandă unui amplificator 3 în cazul în care există diferenţe între cele două valori. atunci cuplul motor M m va fi mai mare decât cel rezistent M r ceea Fig.10. În fig.Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 147 cuplate cu ajutorul unui arbore pe care este montat traductorul 1 care măsoară viteza unghiulară şi o transmite regulatorului 2. iar dacă între regulator şi sistemul de execuţie se interpune un amplificator. hidraulice şi pneumatice. reglarea este directă. fapt care determină antrenarea pe verticală a manşonului 5 şi implicit sistemul de bare comandă vana 4 obturând admisia agentului motor în turbină micşorând astfel cuplul motor şi viteza unghiulară până la restabilirea echilibrului Mm = Mr.12 se prezintă schema de funcţionare a unui agregat turbină 3 . Semnalul de comandă este preluat de sistemul de admisie al maşinii motoare care va modifica debitul sursei energetice 4. prin modificarea corespunzătoare a cuplului rezistent. După tipul traductorului se disting regulatoare cu traductoare mecanice. electrice. Dacă în reţeaua pe care debitează generatorul 2 apare o descărcare parţială de sarcină. adică excesul de energie motoare existent la un moment dat este consumat pentru .12 ce va determina creşterea vitezei unghiulare a agregatului.generator 2 prevăzut cu regulator cu acţionare directă asupra organului de execuţie (vana 4).

pick-upuri).10. ceea ce conduce la frânarea Fig.3 Mecanismul bielă manivelă 10.14 şi . 10. saboţii 2. prese) la care se transformă mişcarea de rotaţie primită de la motor. 2 − piston. tamburul fix 3 şi arcul de rapel 4. 6 − glisieră. în mişcare de translaţie a pistonului. 5 − cap de cruce. efectuată sub acţiunea presiunii gazelor de ardere sau aburului. În practică cele mai utilizate moderatoare sunt cele cu frecare uscată. Asupra pistonului mecanismului bielă − manivelă acţionează forţe active produse de presiunea mediului de lucru p din cilindru şi forţe de inerţie Fi . compresoare.15 (a şi b) un mecanism bielă-manivelă fără cap de cruce. 7 − bielă. 8 − manivelă.10. iar în fig. contoare electrice.10. Primul caz se întâlneşte la maşinile motoare cu ardere internă la care se transformă mişcarea de translaţie a pistonului. Mecanismele prezentate se compun din : 1 − cilindru.1 Generalităţi. 4 − tijă piston.3. în mişcare de rotaţie a arborelui motor. 10 − volant.13 se prezintă schema unui moderator cu frecare uscată alcătuit din două contragreutăţi 1. Al doilea caz se întâlneşte la maşinile de lucru (pompe. datorate accelerării maselor în mişcare de translaţie (fig. In fig. Prin rotirea contragreutăţilor în sens orar. 9 − arbore cotit. maşini electrice de scris. forţe Mecanismul bielă−manivelă are rolul de a transforma mişcarea de translaţie alternativă în mişcare de rotaţie continuă sau invers.13 elementului E prin frecare. forţele centrifuge dezvoltate determină apăsarea saboţilor 2 pe faţa interioară a tamburului fix 3.148 Organe de maşini şi mecanisme învingerea unor forţe de frecare sau forţe electromagnetice introduse de moderator (ex.10.14 se prezintă un mecanism bielă-manivelă cu cap de cruce. 3 − bolţ piston. forme constructive.10. In fig.

10. Fig.10. reglaje etc.15a Fig.15b .Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 149 fig.10.10. mediul de lucru.15b). Fig. De asemeni şi forţele de inerţie variază cu acceleraţia pistonului. astfel că forţa Fp rezultă variabilă în funcţie de unghiul de rotaţie al manivelei.14 Fp = p ⋅ Ap − Fi (10.26) Presiunea mediului din cilindru variază în timpul ciclului de funcţionare şi depinde de tipul maşinii.

după direcţia manivelei şi perpendicular pe aceasta. în forţele : Fp (10.27) şi perpendicular pe axa cilindrului : Fn = Fp ⋅ tgψ (10. Forţa din bielă se descompune în butonul manivelei.10. element ce are rolul de a uniformiza mersul maşinii prin înmagazinarea lucrului mecanic în surplus.1 Pistonul Pistonul este elementul care transmite presiunea dată de fluid (la maşinile motoare) sau care exercită o presiune asupra fluidului (la maşinile de lucru).150 Organe de maşini şi mecanisme Forţa Fp acţionează după direcţia axei cilindrului şi se poate descompune după direcţia bielei : Fb = Fp cosψ (10. etanşeitatea asigurându−se cu ajutorul unor inele elastice numite segmenţi.10.3. După forma constructivă.2. se deosebesc următoarele tipuri de pistoane : − piston−disc simplu (fig.14) sau cilindrul (fig.30) Momentul la arborele manivelei este : Fp ⋅ r M = Ft ⋅ r = ⋅ sin(ψ + ϕ ) cosψ (10.3.28) încărcând ghidajele capului de cruce (fig. În mişcarea de translaţie pe care o efectuează.31) Pentru a avea o repartizare mai uniformă a momentului de rotaţie. motoarele se fac cu mai mulţi cilindri cu ciclu decalat şi se prevăd cu volant.10.15b).16b) utilizat la .2 Organele mecanismului bielă −manivelă 10.16a) sau dublu (fig.10. pistonul împarte cilindrul în două compartimente etanşe.29) Ft = Fb ⋅ sin (ψ + ϕ ) = ⋅ sin (ψ + ϕ ) cosψ Fr = Fb ⋅ cos(ψ + ϕ ) = Fb ⋅ cos(ψ + ϕ ) cosψ (10. 10.

Pistoanele − disc se caracterizează prin diametru mare în raport cu lungimea. se dilată puţin la încălzire. folosit la compresoarele în trepte şi la amplificatoare de presiune.17 Fig. Pistoanele din aliaje de aluminiu. − piston−pahar (fig. 3 ori mai grele decât cele din aluminiu). Pistonul este susţinut şi ghidat prin tijă simplă sau prin tijă şi contratijă.10. Mg. Si. Cele mai utilizate sunt aliajele de aluminiu.18 2.16 − piston etajat (fig.10. Cele din fontă sunt rezistente la uzură. Materiale Pistoanele se construiesc din fontă şi din aliaje de aluminiu.17).5 . folosit la motoarele cu ardere internă. au greutate mică.10.. cu diametre diferite ce lucrează simultan în cilindri coaxiali. cu adaos de Cu.10. sunt ieftine. Prezintă dezavantajul că se dilată aproape de două ori mai mult decât pistonul din fontă şi sunt mai puţin rezistente la uzură. Asamblarea cu capul bielei se face printr−un bolţ. . au calităţi mecanice bune.18).10. În acelaşi timp însă sunt grele (de Fig. conduc căldura mai slab (din care cauză păstrează o temperatură mai înaltă. Fig. conduc mai bine căldura. 450−5200 C). la aceleaşi dimensiuni.Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 151 maşinile cu abur cu simplu sau dublu efect.

1.33) unde Pi reprezintă puterea consumată: Pi = L⋅ z t 2π (10. V − volumul camerei de ardere : V = unde : πD 2 4 ⋅c c − cursa pistonului : c = ξ ⋅ D în care : c ξ= − raportul dintre cursa pistonului şi diametrul său. Calculul pistonului pahar Ca urmare a funcţiilor pistonului.34) în care z este numărul de cilindri.9) la MAC şi η m = (0. iar t reprezintă timpul ( t = în doi timpi şi t = ω la motoare 4π ω la motoare în patru timpi)..152 Organe de maşini şi mecanisme După prelucrarea mecanică. calculul lui cuprinde trei aspecte : calculul de rezistenţă.3) pentru motoarele cu aprindere prin scânteie şi ξ = (1.2 …1.32) V unde : L − lucrul mecanic efectuat într-un cilindru. pistoanele se tratează termic. η m – randamentul mecanic: η m = (0.8) pentru cele cu aprindere prin compresie .92) la MAS.. Uzual D ξ=(1. Puterea efectivă la axul motor: Pe = ηm ⋅ Pi (10. .78 … 0.82 … 0. a) Calculul de rezistenţă La motoarele termice se defineşte noţiunea de presiune medie indicată : L pmi = (10. termic şi de uzură.

Rezultanta presiunii este forţa F/2 acţionând în centrul de greutate al suprafeţei semicercului (punctul A1).19 σ ai (10.10.Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 153 Înlocuind în relaţia (10.36) Grosimea fundului pistonului h se determină din limitarea tensiunii de încovoiere din placa de fund. Aceasta se consideră că este o placă circulară rezemată pe un contur cu diametrul D.33) rezultă: D=3 D=3 π ⋅ D2 4 ⋅ c ⋅ pm şi 16 ⋅ Pe la motoarele în patru timpi ξ ⋅ η m ⋅ z ⋅ ω ⋅ pm 8 ⋅ Pe la motoarele în doi timpi ξ ⋅ η m ⋅ z ⋅ ω ⋅ pm (10. ţinând seama de relaţia (10.37) . asupra căreia acţionează presiunea maximă din cilindru (fig.35) (10. Rezultanta reacţiunii acţionează în centrul de greutate al suprafeţei semicercului (punctul A ). ⋅ pmax 4 Tensiunea maximă de încovoiere: F ⎛D 2 D⎞ ⋅⎜ − ⋅ ⎟ M 2 ⎝π 3 π ⎠ σi = i = ≤ σ ai W D ⋅ h2 6 de unde: h≥ D ⋅ 2 pmax F= π ⋅ D2 Fig.10.19).34) lucrul mecanic L = timpul.

bronzuri şi unele materiale nemetalice.154 Organe de maşini şi mecanisme b) Calculul termic urmăreşte ca în timpul exploatării.2. Mo.20 . deformaţiile termice ale pistonului şi cilindrului să asigure existenţa unui anumit joc între cele două suprafeţe. c) Calculul la uzură urmăreşte determinarea lungimii pistonului pe baza presiunii de contact: Fn p1 = ≤ pa (10.38) D ⋅ Lp de unde rezultă lungime pistonului: Lp ≥ Fn D ⋅ pa (10.3 … 0. segmentul se desface.15 … 0. Datorită elasticităţii.3) MPa pentru motoare de camion şi tractor.6) MPa la motoare de autoturisme şi (0. Segmenţii se execută din materiale rezistente la uzură şi la temperaturi ridicate ca: fonte aliate cu Ni. După prelucrare. Cr.2 Segmenţii Segmenţii sunt inele elastice care au rolul de a asigura etanşeitatea spaţiilor despărţite de piston în mişcare (segmenţii de etanşare) şi de a asigura răzuirea uleiului în exces de pe cilindru şi de a conduce în carter (segmenţii de ungere). segmentul exercită o presiune uniform distribuită p0 pe suprafaţa cilindrului.10. se introduce pe piston în locaşul lui şi apoi pistonul se montează forţat în cilindru.3.39) unde: pa – presiunea admisibilă de contact egală cu (0. se prelucrează prin aşchiere şi apoi din ea se decupează mai multe inele cărora li se taie o fantă oblică sau în trepte. 10. Pentru calculul de rezistenţă al segmentului se consideră jumătate din el ca Fig. Se toarnă prin centrifugare o tobă de un anumit diametru.

22): rotundă.2) ⋅ s .10. Rezultanta acestor presiuni: F0 = D ⋅ b ⋅ p0 supune segmentul la încovoiere: (10. sisteme de ungere şi reglare a jocului (deoarece lungimea bielei trebuie să rămână constantă).5.10.10.42) Lăţimea segmentului se recomandă: b = (1.Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 155 fiind o grindă încastrată (fig.20).3 Biela Biela se compune din tijă (corpul bielei) şi două capete de construcţie specială care să permită articularea acesteia la manivelă.. . cu ambele capete pătrate.10. dreptunghiulară. prevăzute cu cuzineţi.2.10.21c). ochi din două bucăţi (fig.41) σ ai (10.10. cu ambele capete deschise. Fig. respectiv la piston sau la capul de cruce.21a). 10.21 Biela poate fi cu ambele capete închise şi rotunde. încărcată pe contur cu presiunea uniform distribuită p0 . Secţiunea corpului bielei poate fi (fig.3. cu un capăt deschis. Capetele de bielă sunt lagăre.40) D M 2 ≤σ σi = i = ai 2 W b⋅s 6 F0 ⋅ Rezultă că: s ≥ D⋅ 3 p0 (10.21b). Capul de bielă poate fi: ochi dintr-o bucată (fig.. dreptunghiular (fig.

Solicitarea de încovoiere datorată forţelor de inerţie este maximă în poziţia în care axa bielei face un unghi de 90° cu axa manivelei (fig. Fig. de aceea se execută din: oţel de calitate (OLC 35 şi OLC 45). F M σ max = σ t + σ i = b + i max ≤ σ at 10. Secţiunea transversală a bielei se obţine limitând tensiunea maximă de întindere-compresiune (pentru bielele maşinilor lente).10. oţel aliat (35CrNi15.10. se folosesc aliaje de aluminiu de înaltă rezistenţă. ovală ş. pentru reducerea forţelor de inerţie.44) A Wz Pentru calculul momentului încovoietor maxim se consideră masa bielei uniform repartizată pe lungimea ei. după care urmează prelucrări mecanice şi tratamente termice de detensionare şi normalizare.23). F σ t = b ≤ σ at (10. Bielele se execută prin turnare sau forjare.43) A şi întindere-compresiune cu încovoiere (datorită forţelor de inerţie din bielele maşinilor rapide). 41MoCr11) iar la maşini rapide.156 Organe de maşini şi mecanisme dublu T.22 Biela face parte dintre organele de maşini puternic solicitate. Calculul tijei bielei Lungimea bielei se determină odată cu proiectarea cinematică a mecanismului. Forţa de inerţie are o Fig.23 .a.10.

10. unde se poate scrie: Fig. Calculul urmăreşte verificarea grosimii 2 capacului h în secţiunea mediană I – I.24 Fig.5d ) ≤ σ = ai b ⋅ h2 2b ⋅ h 2 6 (10.24) se poate asimila cu o grindă simplu rezemată pe două reazeme la distanţa λ şi încărcată cu două forţe 1 ⋅ Fb la distanţa d/4 de axa bielei.48) .46) 3 3 λ Momentul este maxim în punctul în care se anulează derivata lui. Capacul de la capul deschis (fig. capacul fiind strâns de corp prin două sau patru şuruburi ajustate în locaşurile lor.45) 1 1 x2 M i ( x ) = − ⋅ Fc ⋅ x + ⋅ 2 ⋅ Fc (10.25 σ iI − I = M iI − I WI − I 1 ⎛1 d ⎞ ⋅ Fb ⋅ ⎜ − ⎟ 2 ⎝ 2 4 ⎠ = 3Fb ⋅ (1 − 0.10.Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 157 repartiţie triunghiulară pe lungimea bielei: m ⋅ r ⋅ω 2 ⋅ λ 2 Momentul încovoietor în secţiunea x rezultă: Fc = (10. pentru x = (10.47) 9 3 9 3 9 3 3 Calculul capului de bielă ochi din două bucăţi (deschis) Această formă constructivă este des folosită.10. 3 λ 1 λ 2⋅λ λ M i max = − ⋅ Fc ⋅ + ⋅ Fc ⋅ =− ⋅ Fc .

1 Fb ⋅ e M σ iII = iII = 2 2 (10. 5 – volant. Şuruburile se dimensionează la tracţiune la forţa maximă din bielă.49) WII b⋅h 6 1 Fb ⋅ sin α N 2 σ tII = = (10. înclinată cu unghiul α în raport cu axa bielei. Numărul coturilor arborelui este egal cu numărul cilindrilor. 2 – cot.10. 3 – fus de bielă (maneton).26 . Părţile componente ale unui arbore cotit sunt (fig.25) se verifică în secţiunea II-II.26): 1 – fus palier. Şocurile se datorează jocurilor din lagărele capetelor de bielă.3 z ⋅ π ⋅ σ at (−1) unde z reprezintă numărul de şuruburi necesar fixării capacului. d1 = 4 Fb ⋅ 1. la solicitarea compusă de încovoiere.158 Organe de maşini şi mecanisme unde b reprezintă lăţimea capului. Partea capului de bielă. 4 – lagăr palier.3. 10.2.10. Fig. solidară cu tija (fig. tracţiune şi forfecare.10.50) b⋅h b ⋅ h2 1 Fb ⋅ sin α T = 2 τ II = (10.4 Arborele cotit Arborii cotiţi primesc mişcarea de la bielă.51) b⋅h b⋅h σ eII = 2 (σ tII + σ iII )2 + 3τ II ≤ σ at Şuruburile de fixare a capacului de bielă sunt solicitate foarte puternic de forţe acţionând cu şoc.

Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 159 Coturile nu sunt dispuse în acelaşi plan pentru a favoriza ieşirea pistoanelor din punctele moarte şi în scopul încărcării cât mai echilibrate a arborelui.10. cama obligă tachetul să se deplaseze în sus Fig. deoarece se sprijină pe mai mult de două lagăre. Pentru ungerea fusurilor de bielă. În timpul rotaţiei în general uniforme a arborelui cu came cu viteza unghiulară ω1. prin coturi se practică găuri prin care se trimite ulei sub presiune. d) verificarea deformaţiilor arborelui (săgeţi şi înclinări). b) predimensionarea arborelui cu relaţii practice. Calculul complet al unui arbore cotit comportă următoarele etape: a) calculul reacţiunilor din lagăre. material care amortizează mai bine şocurile şi vibraţiile.10. c) verificarea acestor dimensiuni la rezistenţă şi oboseală. 4 – tachetul. Arborele cu un cot se calculează la fel ca manivela.4. 2–cama. Arborii cotiţi se fac dintr-o bucată sau din mai multe bucăţi prin forjare liberă sau în matriţă (din oţel de calitate şi oţel aliat) sau se execută prin turnare din fontă specială. 3 – galetul. Verificările (d) şi (e) se efectuează echivalând arborele cotit cu un arbore drept cu salturi de diametru.1 Noţiuni generale Mecanismul cu camă transformă mişcarea de rotaţie a camei (element conducător) în mişcare rectilinie a tachetului (element condus) după o lege dată impusă de profilul camei. Arborii cu mai multe coturi sunt nişte grinzi static nedeterminate. Mecanisme cu came 10.27): 1 – arborele cu came. 10.4.27 . 6 – arc. În general la un mecanism cu camă se deosebesc (fig. 5 – ghidajul tachetului. e) verificarea la turaţii critice (transversale şi torsionale).

c) mecanismul de distribuţie. să urmărească de asemenea profilul camei. În funcţie de destinaţia lor.27) sau dezaxat (fig.10. De obicei tachetul este fără galet şi între el şi camă frecarea este de alunecare.29). mecanismele cu came se întâlnesc combinate cu mecanisme cu pârghii articulate (fig. în general se impune legea de mişcare a elementului condus. camele pot fi plane (fig. Dezavantajul lor constă în uzura elementelor în contact. trebuind să se stabilească profilul camei necesar pentru . În practică. ceea ce conduce la forţe de inerţie mai mari. Tachetul se termină uneori cu o rolă numită galet.28): Fig. cu culbutori. b) mecanismul bielă-manivelă transmite camei o mişcare oscilantă. Avantajele mecanismelor cu came constau în simplitatea lor constructivă şi în posibilităţile mari ce le au de a transforma mişcările atât ca direcţie cât şi ca mărime şi sens.10.160 Organe de maşini şi mecanisme după o anumită lege.10.10.28 a) cama transmite mişcare la o pârghie oscilantă şi apoi la tachet. Pe porţiunea descendentă a camei. După forma curbelor care le determină profilul. în care caz frecarea între cele două corpuri este de rostogolire. astfel încât au o mare aplicabilitate în instalaţiile automatizate şi mecanizate. tachetul este obligat de arc sau de ghidajul special practicat în camă.10. Tachetul în translaţie poate fi axat faţă de centrul camei (fig.28) sau spaţiale. la motoarele cu ardere internă. construcţia însă este mai complicată şi masa mai mare.

pentru cama în rotaţie sau S1 = S1 (t ) . una minimă OA şi o rază medie: rmed = 0.Unghiul de transmitere a mişcării δ.Etapa este porţiunea din camă caracterizată de unghiul la centru ϕ h pentru care tachetul urcă după aceiaşi lege. Obişnuit legea de mişcare a tachetului este liniară. Prin profil se înţelege forma curbei de contact cu tachetul.29): .pentru cama în translaţie. distanţa de la centrul de rotaţie al camei până la direcţia de mişcare a tachetului.Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 161 realizarea acestei legi.4.2 Sinteza mecanismelor cu came La sinteza unui mecanism cu camă se presupun cunoscute ecuaţiile mişcării tachetului în diferite etape: S 2 = S 2 (t ) ca şi ecuaţia mişcării camei ϕ1 = ϕ1 (t ) . . La un mecanism cu camă deosebim următoarele elemente geometrice (fig. parabolică sau armonică.29 printr-o rază maximă OB.Excentricitatea e. Fiecare etapă se caracterizează Fig.Cursa de ridicare sau coborâre în etapa respectivă h: h = rmax − rmin .Unghiul de presiune α este unghiul dintre normala la profilul camei în punctul considerat şi direcţia de deplasare a tachetului. profil ce poate fi construit grafic.5 ⋅ (rmin + rmax ) . complementul lui α. .10. Aceste ecuaţii constituie ecuaţiile parametrice ale profilului camei. .Cercul de bază r0 . rezultată într-o secţiune cu un plan perpendicular pe axa de rotaţie a camei. cercul cu raza egală cu distanţa cea mai mică de centrul de rotaţie al camei la profilul ei: r0 = rmin 10. .10. coboară sau face pauză.

30 Deoarece pentru t → 0 . Legea liniară de mişcare a tachetului Se consideră că spaţiul parcurs de tachet variază în raport cu timpul după o lege liniară: S 2 = C1t + C2 iar ϕ = ω1 ⋅ t t= Punând C2 = 0.162 Organe de maşini şi mecanisme De obicei ω1 = ct.10.52) devine: S2 = h ⋅ ω1 ϕ h ⋅ ϕ ⋅ = ϕh ω1 ϕh (10.10. a.53).54) Acceleraţia: dv a= 2 =0 (10. forţele de inerţie . a → ∞ .54) şi (10. (10. S2 = 0 (10.55) dt Reprezentarea grafică a expresiilor (10.52) rezultă condiţiile limită: ϕ = ϕh. ϕ .30.55) este dată în fig. şi atunci problema construirii profilului camei se reduce la a împărţi cursa tachetului în etapa respectivă după legea dată de ecuaţia S 2 = S 2 (t ) . S 2 = h şi C1 = h ⋅ ω1 ϕh Ecuaţia (10. La începutul şi sfârşitul etapei avem o variaţie bruscă a vitezei pentru un timp tinzând la zero: ∆v a = lim →∞ ∆t →0 ∆t Fig. ω1 S 2 = C1 ⋅ la ϕ + C2 ω1 ϕ = 0.53) Viteza: h ⋅ ω1 dS v2 = 2 = dt ϕh (10.

10. ceea ce produce şocuri mari. (10. Legea parabolică de mişcare a tachetului Se consideră că în faza de urcare. În realitate schimbarea vitezei nu se face instantaneu ci într-un timp ∆t > 0 . dar uzura în astfel de situaţii este pronunţată. În acest caz nu mai avem salturi de viteză. t= ϕ ω1 . de aceea mecanismele cu camă cu legea liniară de mişcare a tachetului nu se folosesc în practică la viteze mici. iar acceleraţia are variaţii bruşte dar finite.57) ϕh 2 v2 = v2 max = 4hω12 ϕ h ⋅ 2 ϕ h 2ω1 v2 max = 2h ⋅ ω1 ϕh .31 proprietatea că poate fi folosită pentru ambele sensuri de rotaţie în acelaşi scop.Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 163 Fi → ∞ .31). O variantă îmbunătăţită a acestei legi este legea liniară cu racordări. S2 = h 2h ⋅ ω12 rezultă: C1 = 2 2 ϕh 2hω12 2 ϕh Ecuaţia (10.56) devine: S 2 = Viteza: v2 = pentru ϕ = dS 2 4hω12 = ⋅t 2 dt ϕh ⋅t2 = 2h 2 ϕh ⋅ϕ 2 (10. Această camă se bucură de Fig. S 2 = 0 rezultă C2=0.10. b. ϕ= ϕh 2 . apar deci ceea ce se numesc şocuri dure în mecanism.58) (10. spaţiul parcurs de tachet variază parabolic cu timpul astfel: S 2 = C1 ⋅ t 2 + C2 iar ϕ = ω1 ⋅ t ϕ = 0. deci şi Fi < ∞ .56) Punând condiţiile de limită: t = 0. Un exemplu particular de camă ce produce o mişcare liniară la tachet este cama cardioidă la care ϕ h = π (fig.

10. ϕ = ϕh. Viteza maximă este la mijlocul etapei.61) Din condiţiile la limită: φ=0.164 Organe de maşini şi mecanisme Acceleraţia: a2 = dv2 4h ⋅ ω12 = 2 dt ϕh (10. cealaltă jumătate se trasează cu un arc simetric pentru ca viteza la sfârşitul etapei să ajungă la zero.32).59) Cu acelaşi arc de parabolă se transferă numai jumătate de etapă (fig. c. Legea cosinusoidală de mişcare a tachetului Se consideră că spaţiul parcurs de tachet variază cu timpul după o lege cosinusoidală: S 2 = C1 + C2 ⋅ cos C3 ⋅ ω1 ⋅ t iar ϕ = ω1 ⋅ t t= ϕ ω1 S 2 = C1 + C2 cos C3ϕ (10.32 La acest profil de camă acceleraţia are variaţii finite.60) a2 = − 4hω12 2 ϕh Fig. S2=0 rezultă C1 + C 2 = 0 .10. Pentru ramura a doua a parabolei ecuaţiile se pot scrie prin schimbarea variabilelor: 2h 2 S 2 = h − 2 ⋅ (ϕ h − ϕ ) ϕh v2 = 4 hω1 2 ϕh ⋅ (ϕ h − ϕ ) (10. deci şocurile vor fi mari. v2 = 0 dS 2 = −C2C3ω1 sin C3ω1t = 0 dt . v2 = S 2 = h. deci să se evite şocurile dure.

(10.63) şi (10.33 se remarcă existenţa şocurilor mari la începutul şi sfârşitul etapei datorită variaţiei acceleraţiei.64) v2 = dS 2 dS 2 dϕ πhω1 πϕ = ⋅ = sin dt dϕ dt 2ϕ h ϕh dv2 dv2 dϕ π 2 hω12 πϕ a2 = = ⋅ = cos 2 ϕh dϕ dt dt 2ϕ h Reprezentând grafic ecuaţiile (10. 2 2 Ţinând seama de constantele de integrare ecuaţiile spaţiului. vitezei şi acceleraţiei devin: S2 = h ⎛ π ⋅ϕ ⎞ ⎟ ⋅ ⎜1 − cos ⎜ 2 ⎝ ϕh ⎟ ⎠ (10.62) (10.Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 165 sin C3ϕ h = 0 ⇒ C3ϕ h = π rezultă: C3 = de unde: C1 = π ϕh S 2 = C1 − C2 = h h h şi C2 = − .64) în fig.33 .10.63) (10.10.62). Fig.

166 Organe de maşini şi mecanisme 10.10. . cu tachet axat. K – coeficient ce depinde de legea de mişcare.3 Construcţia profilului unei came Se consideră o camă. K=2 pentru legea parabolică.34 care are pe porţiunea AB o etapă de unghi la centru ϕ h după una din legile analizate anterior. ϕ h – unghiul etapei în radiani sau grade .67) ⋅ = ⋅ ο rmed = tan α max ϕ h tan α max ϕ h unde: α max – unghiul de presiune maxim.65) → Fig.10. deci: Kh Kh 1 57. h – cota maximă la care se află tachetul în etapa respectivă.66) În toate cazurile studiate viteza maximă a fost la mijlocul etapelor având forma: hω v2 max = K ⋅ 1 ϕh unde: K=1 pentru legea liniară. OA = rmin OB = rmax rmed = rmin + rmax h = rmin + 2 2 h rmin = rmed − 2 (10.34 Din condiţia ca viteza realizată v 21 să fie paralelă cu tangenta în punctul de contact rezultă: v v v tan α = 2 = 2 .4. limitat din considerente de transmitere a forţelor de la camă la tachet şi de execuţia unei came cu gabarit minim. K=π/2 pentru legea cosinusoidală.3 (10. ca în fig. tan α max = 2 max v1 r ⋅ ω1 rmed ⋅ ω1 rmed = 1 tan α max ⋅ v2 max ω1 (3.

α max şi h.se împarte cercul de bază în etape în ordinea inversă rotaţiei camei. .65) pentru fiecare etapă. Dacă tachetul este un galet profilul astfel obţinut este un profil teoretic şi reprezintă locul geometric al centrului rolei galetului. .cu o rază egală cu cea mai mare rază minimă se trasează cercul de bază r0. .se calculează raza medie pentru fiecare etapă cu relaţia (10.se calculează raza minimă cu relaţia (10. Calculul organologic al mecanismelor cu came se face la tensiune de contact ţinând seama de relaţiile lui Hertz pentru contacte punctiforme (relaţia 2. pentru trasarea profilului camei: . divizând arcul de cerc în părţi egale (ω1=ct) în fiecare etapă iar cursa tachetului după legea respectivă.se trasează profilul prin puncte.67).20) la camele cu tachet sau liniare şi (relaţia 2. Profilul efectiv al camei se va obţine ca înfăşurătoarea poziţiilor succesive ale galetului cu centrul pe profilul teoretic.Mecanisme pentru transformarea mişcării de rotaţie în translaţie şi invers 167 Cunoscând legile de mişcare pe fiecare etapă de unghi ϕ h a camei.24) la camele cu galet. . .

dacă sunt laminate sau sudate. . pentru irigaţii. la cazane (cupru). fitinguri. irigaţii. a presiunii. cum ar fi: ♦ ţevi de oţel trase folosite pentru instalaţii de apă. de gaz. azbociment. temperatura. ♦ ţevi din materiale plastice cu sau fără armătură metalică folosite în instalaţiile de încălzire (pexal). oţel. O instalaţie pentru circulaţia fluidelor este condiţionată în alcătuirea ei de: tipul fluidului.ţevi. Din punct de vedere al presiunii fluidelor ce circulă prin conductă. drosele. supape. întreruperea curgerii. b) Organe de îmbinare a conductelor: flanşe.Capitolul 11 ORGANE PENTRU CIRCULAŢIA FLUIDELOR 11. în construcţiile navale (alamă). distribuitoare. ♦ ţevi din metale neferoase utilizate în industria chimică. 11. dirijare şi reglare: robineţi. beton. reglarea debitului. . îmbinări filetate. debitul şi presiunea de lucru. măsurarea diverşilor parametri.2 Conducte Conductele le vom numi: . ♦ ţevi de oţel sudate din bandă de oţel. mufe. dacă sunt turnate din fontă. c) Organe de închidere. d) Aparate de măsură şi control. în instalaţiile sanitare (plumb).1 Generalităţi Organele pentru circulaţia fluidelor delimitează un spaţiu închis destinat transportorului distribuţiei fluidelor. Se compun din: a) Conducte: ţevi şi tuburi. alimentări cu apă etc. presgarnituri.tuburi. în industria petrolieră.

conducte de înaltă presiune (pi ≥ 300 bari). apropiată de cea calculată. . La instalaţiile importante trebuie avut în vedere şi sarcinile exterioare.1 δ≥ pi ⋅ Dn +a 2σ a în care: . care în general sunt conducte rigide. deci: Q = v⋅ de unde rezultă: 2 π ⋅ Dn 4 . δ se stabileşte ţinând seama de presiunea fluidului din interiorul ei. acţiunea reazemelor.11. Solicitarea principală a unei conducte este dată de presiunea fluidului din interiorul ei. cum ar fi: presiunea pământului (în cazul conductelor îngropate). Gama diametrelor nominale este standardizată. prin limitarea tensiunilor ce apar în pereţii Dn = conductei pe direcţie tangenţială (fig. închidere şi reglare.1) π ⋅v Acest diametru se standardizează la o valoare superioară. sarcini apărute din dilataţii împiedicate ş. Din echilibrul forţelor rezultă: 2σ a ⋅ δ ⋅ λ ≥ pi ⋅ Dn ⋅ λ de unde: Fig. la curgerea fluidului cu viteza v să fie asigurat debitul Q.a. 4Q (11. unda de şoc. Grosimea conductei.1). ce defineşte atât secţiunea ei cât şi dimensiunile principale ale organelor de distribuţie.Organe pentru circulaţia fluidelor 169 acestea pot fi împărţite în: .conducte de joasă presiune (pi<300 bari). care pot fi conducte flexibile sau rigide. Caracteristic pentru conductă este diametrul nominal Dn .11. pi . Diametrul interior al conductei Dn se stabileşte dintr-un calcul hidraulic astfel ca în instalaţie.

rezistenţa admisibilă a materialului ţevii.să prezinte rezistenţă mecanică.11. care de regulă se consideră de 1. lipire. .3 Organele de îmbinare a conductelor Organele de îmbinare trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: .3).presiunea de încercare.asamblări nedemontabile care se pot face prin: sudare (fig. corelată cu diametrul interior al conductei. λ – lungimea conductei. .170 Organe de maşini şi mecanisme pi . Dacă rezultă: 1 δ < conducta este cu pereţi subţiri. Dmed 10 δ Dmed > 1 conducta este cu pereţi groşi 10 unde Dmed = Dn + δ 11. Având în vedere aceste condiţii îmbinarea conductelor se poate realiza prin: .să asigure etanşeitatea. . Grosimea efectivă a peretelui se alege din standarde.5 ori mai mare decât presiunea nominală. a – adaus ce ţine seama de coroziunea conductei în timp ( amin = 0.2).5 mm).11. σ a .să aibă stabilitate chimică şi termică. ştemuire (fig.

reducerea diametrului sau realizarea unei ramificaţii. deoarece foloseşte ca elemente de etanşare frânghia de cânepă cu gudron peste care se toarnă plumb topit care se ştemuieşte.7a).6 . de aceea se întâlneşte în multe variante constructive.11.5).6). Îmbinarea prin flanşe are o largă răspândire.7 Ştemuirea este utilizată la tuburi de fontă şi asigură etanşarea conductelor la presiuni mici.11.5 Fig. Fig.7c). cu lire de dilataţie. Îmbinarea filetată se utilizează de asemeni la presiuni nu prea mari. Fig. se folosesc piese de racord cu forme adecvate numite coturi (fig. Pentru schimbarea direcţiei conductelor rigide. ramificaţii (fig. presgarnituri (fig. cu flanşe dintr-o bucată cu conducta (fig.11.11. pentru compensarea dilataţiilor.asamblări elastice.11. Etanşarea este asigurată prin strângerea şuruburilor ce prind cele două flanşe .7b) sau reducţii (fig.asamblări demontabile care se pot face cu: flanşe (fig. la materiale ce se pot fileta şi necesită garnituri de etanşare.4 Fig.11.4).11.Organe pentru circulaţia fluidelor 171 . îmbinări filetate (fig. separate şi îmbinate cu conducta prin sudare sau montate pe un guler.11.11.8).11. care se pot face: cu burduf.11.

b) verificarea flanşelor la rezistenţă în secţiunile periculoase a) Dacă conducta este obturată cu o flanşă oarbă.8 de strângere.3 ⋅ F z ⋅π ⋅σ a 2 πDn b) Verificarea îmbinării se face în secţiunea periculoasă I-I la solicitarea compusă de încovoiere şi forfecare datorată forţei F: F M F ⋅a⋅6 şi τ = ⇒ σ e = σ i2 + 3τ 2 ≤ σ ai σi = i = 2 πd1 ⋅ b Wz π ⋅ d a ⋅ b 11. iar Fe = pe ⋅ πd g ⋅ g 4 Ţinând cont că asamblarea se face cu z şuruburi.4 Organe de închidere. Suprafeţele de aşezare a garniturilor sunt de obicei prevăzute cu şanţuri circulare care permit pătrunderea garniturii astfel ca etanşarea să fie mai sigură.11. .să realizeze etanşeitatea închiderilor. diametrul unui şurub va fi: ds ≥ 4 ⋅ 1. reglare şi control Condiţiile care se impun acestor organe sunt următoarele: . şuruburile de strângere a flanşelor se calculează la forţa F compusă din forţa F fl care provine din presiunea pi a fluidului şi forţa Fe necesară pentru asigurarea etanşeităţii cu presiunea pe : F = F fl + Fe unde F fl = ⋅ pi .172 Organe de maşini şi mecanisme între care se află garnituri. dirijare. Calculul îmbinărilor cu flanşe cuprinde două etape: a) dimensionarea şuruburilor Fig.

dezavantajul lor este că prezintă rezistenţă hidraulică mare. . Ventilul poate fi cu suprafaţa de contact: conică.să prezinte rezistenţă hidrodinamică locală mică.11.9 a) sau sferică 2) sertar – dacă direcţia de deplasare este perpendiculară pe cea a fluidului (fig.Organe pentru circulaţia fluidelor 173 .să fie rezistente la coroziune şi la variaţiile de temperatură.9 d).10) sunt cele mai răspândite deoarece: au o construcţie simplă. etanşare bună au însă gabarit mare şi prelucrarea înclinată a suprafeţelor de etanşare este dificilă.11.să respecte standardele. Clapeta poate fi articulată la un capăt în cazul clapetei – valvă (fig.9 3) cep – dacă elementul mobil are o mişcare de rotaţie în jurul axei lui geometrice (fig. .9e) 4) clapetă – dacă elementul mobil se roteşte în jurul unei axe paralelă cu suprafaţa de etanşat. . In funcţie de direcţia de deplasare a elementului mobil acesta poartă denumirea de: 1) ventil – dacă direcţia de deplasare coincide cu cea a fluidului. denumit şi obturator. plană (fig.9b) Fig. .11. Robinetele cu ventil (fig.11.denumite şi vane (fig. . Închiderea circulaţiei fluidelor se realizează cu ajutorul robinetelor (armăturilor) prin varierea secţiunii de trecere a fluidului cu ajutorul unui element mobil.c.să aibă posibilităţi de montaj şi manevrabilitate.să aibă rezistenţă mecanică.11. în cazul clapetei – fluture (fig.) sau articulată la mijloc.11.11) prezintă o rezistenţă hidraulică mai mică decât cele cu ventil. Robinetele cu sertar . etanşare bună (suprafaţa de etanşare este plană sau conică şi se rectifică uşor).11.11.

13) au formă simplă.11.12 Fig. sunt însă mai scumpe deoarece prelucrarea conurilor conjugate cu precizie este dificilă. Robinetele cu clapetă (fig. Fig.12) au o etanşare foarte bună (se utilizează la conductele de gaz).174 Organe de maşini şi mecanisme Fig. de aceea se utilizează la presiuni mici.13 .11.11 Robinetele cu cep (fig.10 Fig.11. sunt uşor de prelucrat şi manevrat.11. etanşarea lor este însă mai puţin precisă.11.11.

OT şi OL la temperaturi sub 300 0 C . Pentru reglarea presiunii se vor utiliza supapele de presiune. natura fluidului şi viteza lui de curgere.a. distribuitoarele pot fi: cu bilă. Alegerea lor depinde de: presiunea de lucru şi temperatura fluidului. OTA şi oţel aliat pentru temperaturi de până la 950 0 C .Organe pentru circulaţia fluidelor 175 Materialele din care se execută piesele robinetelor au o mare importanţă. Pentru corp şi capac se recomandă: Fc200 la temperaturi sub 200 0 C . Fm. reglare şi control a circulaţiei fluidelor vor fi studiate mai amănunţit în cadrul cursului de “Acţionări hidro-pneumatice”. Ventilul se execută din: alamă. bronz. mai ales cele aferente zonei de închidere. Constructiv. Inelele de etanşare pentru scaune pot fi din: bronz sau alamă pentru t ≤ 250 0 C . iar pentru reglarea debitului se vor utiliza rezistenţele reglabile (droselele). Fgn. cu sertar cilindric sau plan. Elementele de reglare sunt destinate reglării presiunii şi debitului fluidului. oţel inoxidabil pentru t ≤ 450 0 C şi oţel aliat pentru t ≤ 550 0 C . OTA şi OLC la temperaturi sub 400 0 C . . oţel laminat sau oţel aliat. Dirijarea circulaţiei fluidelor se realizează prin distribuitoare şi supape de sens. coeficienţii de dilatare ş. Organele de dirijare.

. Ivanov. 1976. M. – Organe de maşini.I. – Organe de maşini şi mecanisme. 3. M. Editura „Tehnica”. . ş.a. – Mecanisme şi organe de maşini. vol.BIBLIOGRAFIE 1. Univ. Tehnică a Moldovei. 6. 1995. Editura Didactică şi Pedagogică. 7. Galaţi. Demian. Bucureşti. 4. Editura Didactică şi Pedagogică.ş.N..a.I şi II. 1998. Chişiu. T. Bucureşti.I. V. Editura Tehnică.. Bucureşti. Manea.. Editura Didactică şi Pedagogică. 5. Paizi. vol. Editura “Evrica” Brăila. 1997. Editura Tehnică.a. 1970.. 1977. vol. V. ş. – Organe de maşini. C.. Palade. Bucureşti. 1980. 1983. C. Bucureşti. Gafiţanu. 2. . Constantin.a. Gh.Organe de maşini. – Elemente constructive de mecanică fină. ş. 8. A.Elemente de inginerie mecanică. Fălticeanu. – Organe de maşini.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful