P. 1
Revista Teatrul, nr. 7, anul XX, iulie 1975

Revista Teatrul, nr. 7, anul XX, iulie 1975

|Views: 69|Likes:
Revista Teatrul, nr. 7, anul XX, iulie 1975
Revista Teatrul, nr. 7, anul XX, iulie 1975

More info:

Published by: cIMec - Institutul de Memorie Culturala on Nov 07, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

11/07/2011

pdf

text

original

Nr.

7 iulie 1975

REVISTĂ

A

CONSILIULUI

C U L T U R I I Şl

EDUCAŢIEI

SOCIALISTE

„ S ă facem în aşa fel încît i n procesul de făurire a societăţii socialiste m u l t i l a t e r a l d e z v o l t a t e , de a f i r m a r e a revoluţiei tehiuco-ştiinţifice, să transformăm iu primul rind omul — f a c t o r u l decisiv al realizării t u t u r o r hotăririlor."

www.cimec.ro 0 L A E N1C

CEAUŞESCU

Nr. iulie

7 (anul 1075

XX)

REVISTĂ LUNARĂ EDITATĂ DE CONSILIUL CULTURII Şl EDUCAŢIEI S O C I A L I S T E ŞI DE UNIUNEA SCRIITORILOR DIN R E P U B L I C A SOCIALISTĂ ROMÂNIA

+

* * Zece

ani

de

la

al

IX-lea a

Congres

al .

P.C.R. . GIIEORGHIl p. 5

* * * Forţa PAUL

stimulatoare

evenimentelor

TUTUNGIU : O

c o n v o r b i r e cu

M M NEA

T E A T R U L POLITIC CONTEMPORAN Articole de IIORIA de LOVINESCU, pe RADU amil BEL1GAN şi VALENTIN SILVESTRU * * * Premii dramaturgie \\Y7\

P A T R I f 1NT1LN1RI CU M U I A I LET1ŢJA ION P O P A : ,.Să-i faci pe

VIŢEA/UL să-şi reamintească" patriotic" spectacol"

oameni

N A E C O S M E S C U : „ U n a u t e n t i c s c e n a r i u de t e l e v i z i u n e " M A R 1 N E S C U : „Aprofundarea STANCU : „ 0 poezie senlimenlului să d e v i n ă LIRIC r i a d , să înţeleagă ideea şi text a există o libretului . . p. Posmoză eterne . sp înnoire proprie, o limbajul
(

DUMITRU

aptă

ARTA ACTORULUI IN TEATRUL GHEORGHE VALENTIN MARINA CRISTIAN TIBERIU MIRCEA IIERO IOSIF

DUMITRESCU : I n primul T E O D O R I A N : Intre muzică

R A D U S T A N : A r t i s t u l işi iubeşte r o l u l , n u a r i i l e M1REA : Expresia contemporană unor trăiri

p. p. . p. p.

M I I I A I L E S C U : A z i , ciiilărclul O L A N : .Muzicalitatea IIORIA

trebuie

să fie a c t o r c o m p l e t

p r e s u p u n e inteligenţă, deci

S I V 1 1 0 N E S C U : O p e r a işi are convenţia de canLo s-a modernizat înnoirea este

L U P E S C U : Coaitemporaneizarea s p e c t a c o l u l u i — B l IRAŞ : Şcoala TĂBACARU : Publicul aşteaptă

problemă

DIMITRIE LUMINIŢA

genului prin semnificar

CONSTANTIN

B U G E A N U : R e a l i z a r e a muzicală se împlineşte n u m a i Idealul gemdui echilibrul

VARTOLOMEI :

SEMNAL V I R G 1 L M L -NTEA NT : R ă m ă ş a g u l m e u p. 35

MIIIAI

N A D I N : Despre m e l o d r a m ă ,

dar altfel (IV) — U n paradox

p. .'Hi . p. 38

LEOMDA

T E O D O R E S C U : Sensul u n e i evoluţii

PUNCTE DE V E D E R E CONSTANTIN R A D U - M A R I A : A c t u a l i t a t e a i n ..reluări" p. 40

DIALOG DE ATELIER MIRA I O S I E : O convorbire cu A D R I A N A LEONESCU p. 42

INTERlERENŢE F L O R I A N P O T R A : Iniţiative

www.cimec.ro

p. 50

CRONICA

DRAMATICA C. PARASCIIIVESCU, FLOI>. 31

Semnează: V A L E R I A DUCEA. V I R G I L M I N Ţ E A M . RIAIN P O T K A , C O N S T A N T I N R A D U - M A R I A CARNET A.T.M. PAUL TUTUNGIU : Cenaclul tinărului actor

p. 66

T E A T R U L D L AMATC>RI MIIIAI CRIŞAN : T e a l r u l NEAMŢ şi educaţia revoluţionară a tineretului" . . . . p. 71 p. 72 p o p u l a r d i n Mediaş şi T e a t r u l p o p u l a r d i n R i m n i c u - V î l c e a p. 6 J
(

LA PIATRA

Simpozionul ..Teatrul Premiile Festivaiului PRIN Scenografia EXPOZIŢII Elenei

Porţii

p. 73

VIITORUL ROL MĂRIA M A R I N : De vorbă cu SANDA TOMA şi SILVIU STANCULESCU . . p. 74

MERIDIANE MARGARETA BĂRBUŢA : Intilniri teatrale vest-berlineze p. 7ti

T U R N E E DE PESTE 1IOTA RE MONA J/N ONU: Tealrul de păpuşi din Gera (R.D.G.) p. 79

INTERVIU

COLECTIV şi TIIEODOR p. 80

Cu K A R I N B E X , V I C T O R I A D E I A . N U , ST E L I A N M1IIAILESCU VASLU1A..NT.' despre profesia de ..asistent de r e g i e " TELEVIZIUNE DUMITRU SOLOMON : Livada cu vişini de Cehov

p. H I

CARTEA DE T E A T R U IONUŢ NICULESCU : T. T. B l R A D A : ..Istoria teatrului in Moldova" . . . p. 85

PUNCTE DE SUSPENSIE AL. M 1 R O D A . N : Trimiteţi îndărăt ascensorul. De • I O N U Ţ N I C U L E S C U : Viaţa teatrală i n . . R a m p a " , a c u m 50 D O I N A M O C A : U c e n i c i i s p e c t a c o l u l u i de b a l e t S T A N \ I A D : Şcoala populară de artă : o nouă p r o m o ţ i e ANTRACT AL. POPOVIC1 : D i n carnetul unui d i r e c t o r de teatru p. 93 de ani . p. 88 p. 89 p. 9 1 plăcere p . 87


C.R.M. : Actorii pictează TEATRAL BOERU : Angajare : Foto : Ileana M u n c a c i u Redacţia şi administraţia str. Const. M i i l e , n r . 5—7—9, T e l . 14.35.88 14.35.58 R e d a c t o r şei R A D U P O P E S C U C o l e g i u l de redacţie : A U R E L B A R A N G A , M I H N E A GIIEORGIIIU, G. I O N E S C U - G I O N . H O R E A P O P E S C U , A L E C U P O P O V I C I . DINU S A R A R U , N A T A L I A S T A N C U - A T A N A S I U , F L O R I N T O R N E A (redac­ tor şef a d j u n c t ) . Bucureşti p. 9 6 p. 94 DICŢIONAR ADRIAN DAN

www.cimec.ro

Zece ani de la al IX-lea Congres al Partidului Comunist Ro

U n

d e c e n i u

g l o r i o s

nVre 19 şi 24 iulie 1965 a avut loc, la Bucureşti, Congresul al IX-lea al Partidului Comunist Român, eveniment istoric de seamă, moment / iniţial nu numai pentru un deceniu, ci şi pentru o mai îndelungată perspectivă de muncă, de luptă şi de hotărîtoare succese în toate domeniile de activitate social-politică, economică, culturală, în toate acţiunile în care este angajat poporul român pentru edificarea societăţii socialiste multilateral dez­ voltate şi înaintarea spre comunism. Ar fi inexact dacă am spune că, în minunata constelaţie a acestor nenu­ mărate succese, n-am avut de înfruntat greutăţi uneori foarte serioase, n-am avut de trecut piedici aruncate orbeşte în drum, de natură — n-am avut de combătut şi de lichidat inerţii negative, rămăşiţe psihologice ale unui trecut nu prea depărtat. Faptul că toate aceste piedici au fost înlăturate din dru­ mul nostru ascendent, că au fost învinse şi depăşite greutăţile, îl datorăm chibzuinţei înţelepte, curajului şi fermităţii cu care au fost trasate — acum zece ani — liniile directoare ale noului curs, ale noului stil fundamental impri­ mat gîndirii şi activităţii sociale şi economice, precum şi înaltei tehnici de con­ ducere colectivă, instaurată în partidul nostru, în întreaga noastră ţară. Congresul al IX-lea marchează, astfel, o nouă pagină în cartea istoriei. Chiar de atunci, în cuvîntarea din 24 iulie 1965, la încheierea lucrărilor, tova­ răşul Nicolae Ceauşescu spunea : „Congresul a dezbătut şi adoptat în unani­ mitate documente de însemnătate istorică, care cuprind programul multilate­ ral al dezvoltării României socialiste, liniile directoare ale continuării, pe o treaptă superioară, a operei de desăvîrşire a construcţiei socialiste". www.cimec.ro
1

erttru completarea tabloului istoric trebuie să spunem că in acelaşi an a fost proclamată Republica Socialistă România, deschizîndu-se o perioadă nouă în viaţa ţării şi a poporului, în activitatea partidu­ lui, în fruntea căruia dădea măsura înaltei sale capacităţi, a prodigioasei sale activităţi, secretarul general al P.C.R., tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Astăzi, din perspectiva deceniului pe care-l încheiem, putem afirma, bizumdu-ne pe documente statistice şi mărturii evidente, că hotărîrile Congre­ sului al IX-lea şi realizarea lor au fost factori decisivi pentru progresul gene¬ ral al României, pentru creşterea bunăstării poporului, pentru consolidarea independenţei noastre naţionale. Partidul şi-a sporit neîncetat capacitatea polirolul de organizator şi conducător tico-oi ganizatorică, şi-a îndeplinit cu cinste al construcţiei socialiste, de forţă politică revoluţionară ce călăuzeşte, neabă­ tut, naţiunea noastră pe calea progresului şi civilizaţiei, a bunăstării şi fericirii.

mj

eopolrivă de important, în mersul ascendent al istoriei, este Congresul <'l X-lea, ţinut în august 1969. Ampla şi minuţioasa analiză obiectivă efectuată în zilele acelui Congres a demonstrat că erau create condi­ ţiile necesare pentru trecerea la o nouă etapă în dezvoltarea socialistă a ţării, şi anume etapa făuririi societăţii socialiste multilateral dezvoltate. Munca entu­ ziastă şi creatoare pentru această etapă a şi început, odată cu trecerea la rea­ 1971—1975 — şi, aşa cum prevedea Congresul al X-lea, lizarea cincinalului va continua, mărindu-şi proporţiile, pe o perioadă de cîteva cincinale. Subli­ niind progresele substanţiale obţinute de poporul român în toate sectoarele de activitate, subliniind, în acelaşi timp, conţinutul profund umanist al poli­ ticii partidului şi statului nostru, tovarăşul Nicolae Ceauşescu spunea, in Cuv'intarea de încheiere a Congresului al X-lea, la 12 august 1969 : „Să nu uităm nici un moment, tovarăşi, că ţelul suprem al politicii partidului nostru, al socialismului însuşi, este servirea omului, realizarea bunăstării lui, crearea unor condiţii de viaţă materială şi spirituală tot mai bune, pentru toţi oame­ nii muncii".

# 1

MW. l Xl-lea Congres, din noiembrie 1974, rănune in istoria partidului şi a r% ţării la loc de frunte, temelia sa perenă fiind un document dc supremă însemnătate : P r o g r a m u l P a r t i d u l u i C o m u n i s t R o m â n d e făurire a societăţii socialiste m u l t i l a t e r a l dezvoltate şi înaintare a României spre c o m u n i s m . Acest Document a fost elaborat pe baza Hotărîrii Conferinţei Naţionale a Partidului din 19—21 iulie 1972 de o comisie de redactare prezi­ dată de tovarăşul Nicolae Ceauşescu. Programul arată liniile de forţă ale viitorului, mobilizează şi stimulează toate puterile şi valorile creatoare ale ţării, întregul popor, fără deosebire de naţionalitate, pentru transformarea revoluţionară a societăţii, pentru edificarea orînduirii noi socialiste şi pentru ridicarea nivelului de civilizaţie materială şi spirituală a întregului popor. Unitatea organică a politicii interne şi externe, conducerea fermă şi înţeleaptă a partidului şi statului asigură desfăşurarea strălucită a viitorului nostru. Iar suprema certitudine a acestui viitor, forţa polarizai oare şi călăuzitoare a poporului întreg este Partidul şi omul din fruntea lui, tovarăşul iubit, cirmuilorul spre progres şi fericire, preşedintele Nicolae Ceauşescu.

www.cimec.ro

F o r ţ a stimulatoare a evenimentelor
*

m i n t r a t î n v a r ă — şi a m î n c e p u t a o trăi m a i i n t e n s c a o r i e î n d . S-a î n v e r ş u n a t v r e m e a î m p o t r i v a o a m e n i l o r şi a c o n s t r u c ţ i i l o r . A u c ă z u t u r i a ş e v a l u r i d e p l o a i e , r î u r i l e ieşite d i n a l b i i a u r u p i , a u d ă r i m a t , a u n i m i c i t i m e n s e a v u ţ i i s o c i a l e , n-^au c r u ţ a t n i c i m o d e s t e l e g o s p o d ă r i i d i n s a t e . A u d i s t r u s o r i a v a r i a t m a r i instalaţii i n d u s t r i a l e , aşezate p e d r u m u l v i i t u r i l o r sălbatice. A u a v u t d e s u f e r i t lăcaşuri d e artă, şcoli, c ă m i n e d e cultură ş i , iată, p e c h e i u l b u c u r e ş t e a n , a l t ă d a t ă c u m i n t e şi a n o n i m , a l D î m b o v i ţ e i , a a v u t f o a r t e m u l t d e î n d u r a i u n t e a t r u , d i n t r e c e l e m a i h a r n i c e şi m a i r e n u m i t e , T e a t r u l „ B u l a n d r a " . Pe c ă i n e c u n o s c u t e , p e care n u m a i a p a , î n supleţea e i ircpresibilă l e p o a l e găsi, v a l u r i l e u n e i D î m b o v i ţ e întunecate a u pătruns î n s u b s o l u l t r a i n i c a l t e a t r u l u i şi a u d i s t r u s d e c o r u r i şi r e c u z i t ă p r e ţ i o a s ă . F a ţ ă d e i n c a l c u l a b i l e l e p i e r d e r i a l e e c o n o m i e i n a ţ i o n a l e , f a ţ ă d e d u r e r e a fizică şi m o r a l ă a ţării, f i e c a r e l u c r u p i e r d u i s a u d e t e r i o r a t p a r e u n d e t a l i u , d a r , d e o p o t r i v ă , f i e c a r e se î n s u m e a z ă , n e c o s t ă m u n c ă ş i p r i c e p e r e , t r e b u i e i m e d i a t r e f ă c u t şi integral î n e f o r t u l g e n e r a l d e c o n s t r u c ţ i e şi c r e a ţ i e , c e n u t r e b u i e întrerupt n i c i o clipă.

A

ceasta este p o r u n c a p e c a r e n o i , o a m e n i i t e a t r u l u i , s o l i d a r i c u o a m e n i i m u n c i i d i n toate sectoarele de a c t i v i t a t e , n e - o d ă m n o u ă înşine, ca o f i r e a s c ă şi p r o m p t ă c o n c l u z i e a s o l i d a r i t ă ţ i i s o c i a l i s t e . A c e s t a este c o m a n d a m e n t u l etic pe care cel m a i p u t e r n i c e x e m p l u v i u , e x e m p l u l d i n tragicele î m p r e j u r ă r i d i n i u l i e , n i 1-a d a t f ă r ă p r e g e t , f ă r ă c r u ţ a r e , î n s u ş i b ă r b a t u l d i n f r u n t e a ţării, t o v a r ă ş u l N i c o l a e C e a u ş e s c u . N e - a u u m p l u t s u f l e t e l e d e c ă l d u r ă şi d e e m o ţ i e f a p t e l e l u i t e m e r a r e şi totuşi s i m p l e , f i r e ş t i , f a p t e a l e u n u i t o v a r ă ş î n ţ e l e p t şi c u r a j o s , c a r e n u lasă î n t î m p l ă r i l e să treacă d e l a s i n e , f a c e e v i d e n t ă ş i r o d n i c ă i n i ţ i a t i v a , e x a m i n a r e a şi c u n o a ş t e r e a a t e n t ă a s i t u a ţ i i l o r , g ă s i r e a r a p i d ă a c e l o r m a i b u n e soluţii p r a c t i c e . L u p t a eroică împotriva calamităţilor, pe care a dat-o p o p o r u l r o m â n , î n f r u n t e , m e r e u , c u p r e ş e d i n t e l e N i c o l a e C e a u ş e s c u , a i m p r e s i o n a t şi o p i n i a p u b l i c ă d i n m u l t e ţări s t r ă i n e , a g ă s i t u n i m p r e s i o n a n t e c o u i n (mesajele d e c o m p a s i u n e şi d e s p r i j i n m o r a l t r i m i s e d e atiţia şefi d e s t a t e ş i d e g u v e r n e , s i n c e r m i ş c a ţ i d e p i e r d e r i l e suferite d e u n p o p o r i n p l i n avînt, d e u n stat p o r n i i c u v i g o a r e pc d r u m u l dezvoltării m u l t i l a t e r a l e .

A

t n a n s a m b l u l acesta d e c i r c u m s t a n ţ e , R o m â n i a s o c i a l i s t ă , p o p o r u l e i î n t r e g , f i e c a r e d i n n o i l a l o c u l l u i d e m u n c ă şi d e c r e a ţ i e a v e m d a t o ­ r i a m o r a l ă d e a n u u i t a c ă o ţară n u p o a t e n e g l i j a , n i c i o c l i p ă şi p c u l r u n i c i u n m o t i v , o b i e c t i v e l e ei m a j o r e , p l a n u r i l e e i d e progres şi bunăstare, d e c o n s t r u i r e a s o c i a l i s m u l u i , d e î n ă l ţ a r e p e t r e p t e l e s u p e r i o a r e , ce d u c l a c o m u ­ nism. I n mijlocul vîrtejurilor, pc g r i n d u r i l e ameninţate de viituri, tovarăşul

I

www.cimec.ro

3

N i c o l a e Ceauşescu, o m u l „cu o c h i i - n v e g h e a p a t r i e i deschişi", a i n d i c a t în p e r m a ­ nenţa c a l e a d e u r m a t , n u n u m a i p e n t r u zăgăzuirea calamităţilor n a t u r a l e , c i şi p e n t r u s t i m u l a r e a imediată a m u n c i i , deopotrivă d e e r o i c e , p r i n c a r e t r e b u i e să ştergem u r m e l e c a t a s t r o f e i , să redăm p a t r i m o n i u l u i p u b l i c v a l o r i neştirbite, c a p a ­ b i l e să c o m p e n s e z e şi să depăşească p i e r d e r i l e a t i t d e d u r e r o a s e d i n a c e l i u l i e de potopuri.

r e v r e u n r o s t să g î n d i m , să v o r b i m , d e s p r e m u n c a n o a s t r ă a r t i s t i c ă în aceste d r a m a t i c e c i r c u m s t a n ţ e ? D a ! Fără îndoială că d a ! T e a t r u l este o p u t e r n i c ă a r m ă s o c i a l ă , s p e c t a c o l e l e sale s i n i şi t r e b u i e să f i e r e c r e a t i v e şi s t i m u l a t o r i i , î n t o t d e a u n a . C h i a r d a c ă u n a n u m i t n u m ă r d e z i l e şi de s e r i o a m e n i i sînt legaţi de l o c u l unde-şi î m p l i n e s c d a t o r i a , c h i a r d a c ă t r a n s ­ p o r t u r i l e s î n t t r e c ă t o r a f e c t a t e , c i r c u l a ţ i a e g r e a şi o b o s i t o a r e , o a m e n i i t r e b u i e să ştie c ă v a l u r i l e p o t f i s t ă v i l i t e , u r g i i l e p o t f i î n v i n s e , v i a ţ a p o a t e f i g r ă b i t ă să r e v i n ă l a m a t c a e i f i r e a s c ă . A r t a n u p o a t e , n u t r e b u i e n i c i î n aceste î m p r e j u r ă r i să-şi p i a r d ă l o c u l e i , f u n c ţ i a e i p e r e n ă , î n s i m f o n i a s o c i a l ă . C u a t i l m a i m u l t , a r t a s p e c t a c o l u l u i , cea m a i a p r o p i a t ă d e v i a ţ ă , n u - ş i p o a t e a b a n d o n a m i s i i m e a , n i c i o d a t ă . I n t e a t r u l c o n t e m p o r a n — î n c a r e m a i m u l t şi m a i a d e v ă r a t c a o r i c î n d m u n c i t o r u l este şi s p e c t a t o r şi e r o u — , r e a l i t a t e a s o c i a l ă , c r i t i c a s o c i a l ă , a n a l i z a s t ă r i l o r s o c i a l e , î n t r a n s f i g u r a r e a r t i s t i c ă p l i n ă d e p o e z i e şi a d e v ă r , se i m p u n d e l a s i n e şi O B L I G Ă p e a u t o r i , p e i n t e r p r e ţ i , m a i m u l t c a o r i c î n d , l a u n i s o n c u p u b l i c u l . C h i a r dacă n u p o t f i aduse p e scenă de îndată, c h i a r dacă nu-şi p o l găsi imediat e x p r e s i a artistică, e v e n i m e n t e ca acestea d i n vara pe care o trăim găsesc e c o u l p o t r i v i t în conştiinţa noastră a t u t u r o r , a c e l o r ce m u n c i m î n colec­ tivele teatrului românesc actual. Este u n teatru angajat — cu autori, actori, r e g i z o r i , t e l i n i c i e n i , e i înşişi angajaţi p o l i t i c , etic, î n acţiunea de a n s a m b l u a p o p o r u l u i , m i l i t a n ţ i a c t i v i c u a r m e l e şi v a l o r i l e l o r , o u t a l e n t u l şi p r i c e p e r e a l o r , î n a c e e a ş i m a r e b ă t ă l i e p e n t r u c o n s t r u c ţ i e şi p r o g r e s s o c i a l . O r i c e p r o f e s i u n e d i n z i l e l e n o a s t r e , d i n s f e r a a c t i v i t ă ţ i i m a t e r i a l e şi s p i r i t u a l e , o r i c e p r o f e s i o n i s t d i n a r t ă se a f l ă , aşa c u m r e i e s e d i n C o d u l p r i n c i p i i l o r şi n o r m e l o r m u n c i i şi v i e ţ i i c o m u ­ n i ş t i l o r , a l e e t i c i i şi e c h i t ă ţ i i s o c i a l i s t e , î n f a ţ a u n u i a n g a j a m e n t c o n ş t i e n t , î n t r - o p o z i ţ i e d e m i l i t a n t ) l u c i d şi e x i g e n t , î n o r i c e î m p r e j u r a r e .

A

S u b s c r i e m , d i n toată i n i m a , l a i d e e a că p r o f e s i u n i l e a r t i s t i c e şi l i t e r a r e t r e b u i e e x e r c i t a t e î n d i r e c ţ i i l e şi c u e x i g e n ţ e l e a r ă t a t e d e P r o g r a m u l partidului. P e n t r u a se f o r m a , î n ţ a r a n o a s t r ă , p e aceste f r u m o a s e şi b o g a t e p ă m î n t u r i , o m u l n o u , o m u l însufleţit de n o b l e ţ e a conştiinţei socialiste — o m i u l c a r e p o a t e să înfrunte, c a l m şi c u f e r m i t a t e , u r g i i l e n a t u r a l e — , n o i , o a m e n i i t e a t r u l u i , t r e b u i e să r e a l i ­ z ă m spectacole d e m a r e forţă politică, d e autentică poezie socialistă, d e adevărată a r t ă r e v o l u ţ i o n a r ă , s ă d ă m s p e c t a t o r i l o r n o ş t r i t e a t r u l p e c a r e - 1 a ş t e a p t ă şi îl i u b e s c , d e o p o t r i v ă c u n o i toţi.

www.cimec.ro

„TEATRUL

MH E GHEORGHIU INA
despre • • • • a d e v ă r u l istoric şi a d e v ă r u l artistic Herodot, Bâlcescu şi viziunea viitorului realitatea lui Hamlet puntea dintre teatru ţ i film

O convorbire de Paul Tutungiu

— V-aţi d o v e d i t u n d r a m a t u r g care şi-a făcut d i n istorie, d i s t i n c t şi con­ stant, o „materie primă". Este o a x i o ­ m ă care se verifică şi în p r o z a , poe­ zia sau eseurile d v . Ce este p e n t r u d v istoria ? I s t o r i a este o temelie veşnică a umanităţii ; astăzi a d e v e n i t u n a r g u m e n t social-politic p e n t r u orice cultură naţională dornică să-şi i d e n t i f i c e prezenţa în c o n t e x t u l ei intro-naţion a l , şi eu ader l a ideea că l i t e r a t u r a şi c u l ­ t u r a universală sînt o sumă dialectică a l i t e ­ r a t u r i l o r şi a c u l t u r i l o r naţionale. N u p o t f i de acord cu s c r i i t o r i i oare se folosesc de unele p a g i n i ale i s t o r i e i p e n t r u a f u r n i z a o r n a m e n t e pe marginea l o r , repovest i n d u - l o în absenţa inspiraţiei o r i g i n a l e . Viaţa naţiunilor şi a personalităţilor istorice c u ­ noscute s-a c o n s t i t u i t d i n t r - o enormă aglome­ rare dc d r a m e personale, cele m a i m u l t e as­ cunse în a n o n i m a t u l „maselor p o p u l a r e " ; de aceea, istoria oferă o rezervă inepuizabilă şi u n u n i v e r s i n f i n i t descins cercetării şi i n t e r ­ pretării n o i l o r generaţii d e „ a n o n i m i " şi de „celebrităţi", oare încearcă să înţeleagă şi să judece t r e c u t u l , p r o p r i u l l o r trecut, ope­ raţie dificilă ce n u poate f i săvîrşită decît animată, în egală măsură* de pietate şi de luciditate.

E x p r e s i a ei contemporană e obligată să f i e sinceră şi inteligentă, să n u contrazică ade­ vărul ( u n adevăr care, oricît de raţional, nju poate f i decît subiectiv) şi să respecte c r i t e ­ r i i l e etice şi estetice ale acestui „ j o c " , fiindcă acesta este j o c u l de-a viaţa şi moartea. U n i i cred că poţi „ p o l e m i z a " cu istoria. N i m i c m a i fals. însăşi „demitizarea" este, în sine, u n lucru neserios. Jocul cu is­ toria se produce în sfera t r a g i c u l u i . N u poţi lăuda, sau ofensa, nepedepsit, chiar dacă a i c e r t i t u d i n e a absolută a adevărului, p e n t r u că orice adevăr absolut n u - i decît suma u n o r adevăruri r e l a t i v e . E ca şi c u m a i scoate u n detaliu sugestiv d i n t r - o frescă, fără a avea posibilitatea să-ţi declari ignoranţa în p r i ­ vinţa c o n t e x t u l u i , a întregului. D i a l o g u l c u istoria e dureros ; detest c u ­ getul care n u cunoaşte suferinţa. Poate, de aoeea, în t o t ce-am scris de inspiraţie isto­ rică, a m r e v e n i t m e r e u l a o anumită epocă, la u n personaj a n u m e (de pildă, l a T u d o r ) . Aceasta presupune şi r e f u z u l m i n c i u n i l o r convenţionale despre istorie şi, c u atît m a i m u l t , o sinceră a t i t u d i n e combativă faţă de m i n c i u n a premeditată în s c o p u r i m a i m u l t sau m a i puţin o n o r a b i l e , îndeobşte p o l i t i c e . 5

www.cimec.ro

D i n «cest p u n c t de vedore, a spune adevărul despre i s t o r i a românilor însemnează desigur şi a p o l e m i z a cu i n a m i c i i ei necinstiţi. D i n păcate, m a i m u l t decît înaintaşii l o r , s c r i i t o ­ r i i de azi t r e b u i e să cugete şi l a aceste c o n ­ secinţe ale l u c r u l u i l o r , să se c o n f r u n t e cu actualitatea. — N e permiteţi să b ă n u i m că îl citeaţi pe H e r o d o t d i n copilărie, şi cu Laţi c i t i t d e v r e m e pe Bălcescu ? — Cînd l - a m deschis întîia oară pe H e r o ­ dot ( n u - m i m a i aduc a m i n t e exact care d i n ­ tre cele nouă „Istorii" ale sale), m-a pasio­ n a t m o d u l e x t r a o r d i n a r în care „părintele i s t o r i e i " irouşise să reunească, într-un t o t or­ ganic, istoria şi geografia cunoscute pînfi Ia el şi m - a c u c e r i t p e n t r u cauza l u i t e n d e n ­ ţioasă în a prezenta l u p t a d i n t r e greci şi „barbari", d i n p u n c t u l de vedere a l u n e i s i n ­ gure cetăţi, A t e n a . Pe urmă, a m înţeles că n u putea face a l t f e l , integrîndu-se într-o a n u ­ mită filozofie a i s t o r i e i . Aceşti „barbari" e r a u toţi cei ce n u e r a u greci. Şi f i l o z o f i a l u i m i - a plăcut m a i puţin. D a r a m cules date şi i d e i despre „barbarii" noştri de strămoşi, care m i - a u fost de folos m a i tîrziu, a t u n c i cînd m - a m înarmat cu o concepţie ştiinţifică, m a i generoasă şi m a i exactă, despre i s t o r i e . I n s c h i m b , Bălcescu a cîştigat în o c h i i m e i t o t m a i m u l t pe măsură ce s p i r i t u l m e u a e v o ­ l u a t , şi sînt mândru că o m u l acesta fără seamăn a fost român. Poate şi fiindcă p o e t u l d i n e l zvîcnea, în fiecare c u v i n t, în fiecare definiţie, cu o grandioasă v i z i u n e a v i i t o ­ rului. — De f a p t , cînd aţi o p t a t p e n t r u t e a t r u ? N u c u m v a teza t e a t r u l u i ca istorie şi a i s t o r i e i ca t e a t r u vă pasio­ na d i n studenţie ? — L a t e a t r u a m a j u n s , ca s c r i i t o r , destul de tîrziu. P r i m a piesă pe care a m văzut-o, în copilărie, a fost H a m l e t , l a T e a l r u l Naţio­ n a l d i n Craiova. E c u r i o s , d a r spre deose­ b i r e de colegii m e i de şcoală (pe v r e m e a aceea, e l e v i i erau încă duşi l a t e a t r u „ c u şcoala", ca să se c u l t i v e ) , a m înţeles că F a n ­ t o m a , d u h u l regelui H a m l e t , era u n perso­ n a j i s t o r i c şi, la ieşire, l - a m întrebat pe p r o ­ fesorul n o s t r u cînd şi p e n t r u ce s-au întîmp l a t în r e a l i t a t e cele văzute pe scenă. E l ştia prea puţin, şnatunci m - a m p r e z e n t a t a d o u a z i , în recreaţie, l a p r o f e s o r u l de istorie, care m i - a d a t nişte explicaţii şi pe urmă m i - a împrumutat o carte. L a facultate, a m u r m a t c u r s u r i l e m a r i l o r p r o f e s o r i , I o r g a şi ceilalţi, m e r e u parcă nemulţumit că ştiu atît d e puţin despre s t r a t u r i l e acestea, atît de adînci, ale l u m i i în care trăiam. A m a v u t , d i n fericire, profesori b u n i , de i s t o r i e , istorie literară şi i s t o r i a a r t e l o r . E i a u dispărut, d a r sînt căr­ ţile l o r , şi e a m i n t i r e a l o r , m a i durabilă decît b r o n z u l . I n opera l o r , într-adevăr, „lumea e o scenă". Aşa a m ajuns l a t e a t r u .

Ficţiunea istorică m-a a m u z a t de asemene» foarte m u l t . Pe W a l t e r Scott l - a m c i t i t c u pasiune i n adolescenţa, cam t o t ce se t r a ­ dusese la n o i , pînă la război. T o t astfel d r a m a istorică, românească şi străină. I n t r - o vară de vacanţă, a m încercat să scriu şi eu o piesă, cu nişte eroi d i n t r - o ţară şi o epocă i m a g i n a r e ; în vacanţa următoare, m i - a fost ruşine de p r i m u l act şi n - a m m a i c o n t i n u a t . A m renunţat, descoperind că e r a m livresc şi n u cunoşteam „meseria". Cu poezia, era a l t ­ ceva ! D a r rigoarea s c r i s u l u i d r a m a t i c m i - a i m p u s şi aim aşteptat, ea s-o învăţ, dc la d r a m a t u r g i i cei b u n i şi adevăraţi. Poate de aceea a m început să mă ocup de t e a t r u abia după ce m i - a m (lat d o c t o r a t u l în teatrologie. A m început ou dramatizări, a p o i cu piese scurte, p e n t r u t e a t r u l r a d i o f o n i c . Mă a j u t a foarte m u l t p e r s o n a j u l „crainicului". T e a t r u l r a d i o f o n i c o o şcoală bună p e n t r u folosim» "ambianţelor sonore, a diversităţii v o c i l o r etc. A m scris p r i m a piesă p e n t r u o scenă clasică ( T e a t r u l Naţional d i n Craiova) în 1955. E r a m pe-aliunci c r o n i c a r u l dramatic, al „ C o n t e m p o ­ r a n u l u i " . U n i i îşi m a i aduc a m i n t e ce greu era pe v r e m e a aceea să s p u i nişte adevăruri care astăzi p a r atît de fireşti. E şi asta o calitate a i s t o r i e i ; căci, d i n păcate, o m u l n u trăieşte o m i e de a n i . — Proaspătul v o l u m dc t e a t r u , apă­ r u t la e d i t u r a E m i n e s c u , U n u l în d o i , reuneşte : 1601-Capul şi 1827-Zodia T a u r u l u i . F a p t u l că semnalaţi i n t i t l u l l o r a n i i de istorie, surprinşi cu p o s i ­ bilităţile a r t i s t i c e a l e t e a t r u l u i , ne s u ­ gerează o probabilă intenţie de a vă a p r o p i a şi dc alţi a n i c u v a l o a r e d i s ­ tinctă im istoria românilor. — T i t l u l u l t i m u l u i m e u v o l u m de teatru vrea să reunească, sub o zodie c o m u n ă , două destine asemănătoare. Cei d o i m a r i „olteni" ( M i h a i şi T u d o r ) a u d o r i t cu patimă să rea­ lizeze u n v i s , poate i r e a l i z a b i l în epoca l o r istorică, şi au p i e r i t a m î n d o i de o m o a r t e cruntă, u n u l în 1 6 0 1 , i a r celălalt în 1821. A m într-adevăr intenţia de a c o n t i n u a (sau a completa) şirul evocării u n o r m a r t i r i ai l u p t e i românilor p e n t r u înfăptuirea v i s u l u i celor d o i e r o i . M i - a m p r o p u s , de p d d ă , să-mi concentrez c u r i o z i t a t e a şi atenţia asupra u n e i alte m a r i personalităţi a i s t o r i e i n e a m u l u i n o s t r u , u n prinţ u m a n i s t , u n i n t e l e c t u a l : D i m i t r i e C a n l e i n i r . Ca de obicei, a m m e d i t a t m u l t la ambianţa şi c a r a c t e r u l d r a m e i sale specifice. A m scris, p e n t r u asta, la început, d o u ă n u v e l e istorice, pe care l e - a m r e u n i t a p o i într-o singură carte, r o m a n u l A v e n i t u n o m d i n răsărit. I n a n u l următor, a m fost pus i n situaţia de a opta asupra g e n u l u i de spectacol, de t e x t d r a m a t i c , la care a v e a m să m ă d e c i d , şi a m ales scenariul de film. A c u m mă a f l u în a j u n u l p r e m i e r e i f i l m u l u i în d o u ă serii C a n t e m i r şi mă pregătesc să s c r i u a l t u l , despre Războiul de independenţă.

6

www.cimec.ro

— Ceea ce m - a M i r p r i n s în t e x t u l r e f e r i t o r la Mihaî Viteazul este v i z i ­ unea. Asistăm l a o întilnirc a m a r i l o r s p i r i t e ale E u r o p e i , p r i n anularea con­ venţiei p r i v i t o a r e la unitatea <lc loc ; M i h a i dialoghează eu H a m l e t , şi el personaj. De ce aţi apelat la această tehnică ? încercaţi u n stil de a f i r m a r e m a i amplă a v a l o r i l o r u m a n e ? — N - a m i n v e n t a t n i m i c . N i c i t e a t r u l în teatru, s i n i c i perspectiva simultană. N i c i d r a m a t u r g i i şi teatrologii d i n a i n t e a mea n - a u m v e n t a t n i m i c . Aţi observat, l a V o r o n e t , c u m se alătură f i l o z o f i i Greciei antice şi e r o i i m i ­ tologiei creştine, pc acelaşi p a n o u de frescă ? Şi tehnica asta se învaţă ! A„şn a încercat şi Poster c u E l i s a b e t b a sa : d a r pe el 1-a tentat „demitizarea". E u a m simţit şi aici n e v o i a de a r e s t i t u i i s t o r i e i românilor p l a t f o r m a ei europeană şi universală, oa şi în Z o d i a T a u r u l u i . N o i a m n v u t t o t d e a u n a treabă cu m a r i l e p u t e r i , şi n u mă p u t e a m eschiva de la asta. Ce caută şi H a m l e t acolo ? N i m i c m a i s i m p l u : M i h a i era c o n t e m p o r a n cu e l , cu Shakespeare. I n a n u l în care se petrece acţiunea, l o r d u l Essex era d e c a n i t a t p e n t r u trădarea i u b i t e i sale su­ verane, E l i s a b e t b I , d u p ă ce-i plătise pe ac­ t o r i i t r u n e i l u i Shakespeare. ca să dea u n spectacol subversiv cu drama istorică R i c h a r d I I . I n Capul există o subtilă şi voită t r i m i t e r e la aceste e v e n i m e n t e , ea şi l a altele. Alăturarea l o r istorică seamănă cu s t i l u l icoa­ nelor noastre pe sticlă. Aşa-numitcle „uni­ tăţi" c l i s i c e nu-şi aveau l o c u l într-o piesă a cărei acţiune e soră, de stil şi de sînge, cu d r a m a elisabethană. I a r P i r a n d e l l o n u se năseusc încă, d i n aminlirfea a e t o r u l u i - t n i a t o r B o t t o m , „măgarul" d i n V i s u l u n e i nopţi de va-ă. A m folosit şi u n i n t e r m e z z o d i n Ţnjfân i a d a , aşa c u m şi e l i s a b e t h o n i i i n t r o d u c e a u , în tragediile l o r , m i c i scene comice semnate de specialişti, ca D e k k e r şi alţii. E o epocă celebră p e n t r u subiectele ei d r a m a t i c e , epoca Măriei S i n a r t , d a r şi a l u i Falstaff şi a I u i Don Q u i j o l e . N u p u t e a m să-1 p r i v e z pe M i h a i al n o s t r u de u n a v a n t a j câştigat. Dacă vreţi, n u „demitizarea" m-a preocupat, ci mai quTÎnd „deprovinoializarea" l u i artistică.

Piesa uzează de u n număr de s i m b o l u r i pe care spectatorul a v i z a t le priveşte şi le înţe­ lege c u oarecare uşurinţă. Acel obiect, ce pare i n s o l i t , oferă regiei spectacolului orice ipoteză în j u r u l „altarului d i o n i s i a c " , de la începuturile tragediei. Aceste exp'icaţii sînt date şi între parantezele t e x t u l u i d r a m a t i c , i n indicaţiile p e n t r u regie. — C u m poate f i teoretizată tendinţa de a u t o n o m i z a r e a regiei ? Ca o a s p i ­ raţie spre estetism ? — Indicaţiile p e n t r u regie, a b u z i v de n u ­ meroase, sini m e n i t e să-mi liniştească a p r e ­ hensiunile la adresa „originalităţii" u n o r d i ­ rectori de scenă care fac, caz de estetica lor „proprie". Estetica e u n l u c r u prea serios ca să fie lăsată pe mîinile e s t e t i s m u l u i fără miez. N u cred în a u t o n o m i z a r e a regiei. E o profesie, cu care profesia s c r i i t o r u l u i poate merge împreună. M a r i a j u l acesta d e p i n d e însă şi e l , ca toate celelalte, de o mulţime de condiţii, p o n d e r a b i l e sau i m p o n d e r a b i l e , ca să fie perfect. — Ce loc ocupă a c t o r u l , ca e x p o ­ n e n t a l u n e i străvechi p r o f e s i u n i , în conştiinţa d v . ? Este t e a t r u l o categoric istorică a a r t e i sau, dimpotrivă, sur­ sele sale de regenerare îi proiectează u n v i i t o r strălucit ? — Deocamdată m a i puţin decît ar putea $i aş d o r i să fie. A m scris pc această 'temă un a r t i c o l special în revista d v . , i n t i t u l a t • ..A f i actor". Căutaţi în colecţie. I i ofeream acolo, în conştiinţa mea, r o l u l şi l o c u l p r i n ­ c i p a l în t e a t r u l v i i t o r u l u i . U n actor m u l t i ­ lateral a n t r e n a t , ou u n înalt s p i r i t de a u t o ­ c o n t r o l , i n t e l i g e n t şi c u l t i v a t — şi aşa m a i departe. Dacă o piesă de t e a t r u e b i n e scrisă, ea are nevoie în m a i m a r e măsură de a c t o r i b u n i , decît de regizori b u n i . Insă, aşa c u m ziceam, aceasta e o chestiune des­ chisă. T e a t r u l v a supravieţui t u t u r o r m e a n d r e l o r pe care le-a desenat pe t e r i t o r i u l c u l ­ t u r i i m o r d i a l e , în c u r s u l său, d a r n u fără să se t r a n s f o r m e , să se adapteze, ca orice organism v i u . A c u m face p a r t e d i n „massm e d i a " , şi trebuie să se supună l e g i l o r j o c u ­ l u i — j o c u l emisie-recepţie a l comunicării, în c l i m a t u l psiho-social actual. Mîinc, poate, va f i a l t f e l . A r s longa, v i t a brevis... — Ce n o i influenţe reciproce credeţi că p r e s u p u n e relaţia t e a t r u - f i l m şi în ce direcţie p o t e v o l u a ele ? — Odinioară s-au despărţit p r a c t i c , a p o i şi teoretic. F i l m u l este a c u m o artă eu d o m i ­ c i l i u şi f a m i l i e p r o p r i e . 0 ştie toată l u m e a , într-o atît de m a r e măsură, încît a v e m m a i nvulţi „cinefili" şi teoreticieni, decît specta­ t o r i . T e l e v i z i u n e a a început însă p r i n a de­ r u t a atît teatrologia, cît şi f i l m o l o g i a . P r e ­ t i n d e a c u m u n s t a t u t teoretic a p a r t e ; poate 7

— T o t legat de Capul. E l e m e n t e l e i n t r a t e în f o n d u l tradiţional (cîntecul lui M i h a i d i n folclor, versurile I u i B o l i n l i n c a i u i , personajele d i n Ţiejaniada etc.) v i n să p a r t i c i p e l a m a r e l e imn închinat Capului. (Acest cap imens, ce d o m i n ă scena c a u n m e n ­ ii i r , sau m a i de grabă ca o statuie severă d i n I n s u l a Paşlelui.) 'Este. de asemenea, m o d u l d v . dc a shakespeariza ? j — Părintele ideologiei m a r x i s t e a încercat odată să d e l i m i t e z e s c r i i t u r a dramatică între „a s c h i l l o r i z a " şi „a shakespeariza". M o d a l i ­ tatea noastră încearcă să... „românizeze".

www.cimec.ro

că-1 merită. Toată suflarea c r i t i c i i de artă face speculaţii pe m a r g i n e a n o i l o r m i j l o a c e de c o m u n i c a r e , deci n u m a i insist. Dar, cred că t e a t r u l şi f i l m u l v o r regăsi ceea ce le-a u n i t cândva şi v o r avea p u ­ terea să treacă peste ceea ce le desparte, cu a j u t o r u l n o i l o r t e h n i c i ale spectacolului. N u m ă r e f e r a n u m e la c a r a c t e r u l „ a u d i o ­ v i z u a l " , d c care se c a m abuzează. Ci Ia o formă superioară d e a face ca r e z u l t a t u l e f o r t u l u i c o m u n , a r t i s t i c şi ideologic, al d r a ­ m a t u r g u l u i şi a c t o r u l u i , în colaborare cu restul e c h i p e i de creaţie, să treacă r a m p a şi e c r a n u l . M a i e şi p r o b l e m a p u b l i c u l u i . V a i , p u b l i ­ cul ! D a r , de f a p t , „ p u b l i c u l " n u există. E u n c o n g l o m e r a t de spectatori, între care n u se poate uşor distinge l i n i a de m i j l o c , p e n ­ t r u că fiecare spectator este, sau ar t r e b u i să f i e , o personalitate. I n v i i t o a r e a , sau v i i t o a r e l e , arte ale s p e c t a c o l u l u i , aceasta v a fi p r o b l e m a primordială : to be o r n o t to be... u n spectator a v i z a t . Ca a u t o r d r a ­ m a t i c şi ca scenarist, eşti o b l i g a t să ştii c u m să s c r i i , d a r întrebarea cea m a i c h i n u i ­ toare rămâne, în egală măsură : p e n t r u ce ? şi p e n t r u cine ? D a r c u asta intrăm în controversele actuale a l e c r i t i c i i de artă, îndeobşte cunoscute, şi ne îndepărtăm de subiectul propus. — Cum rion ? aţi a j u n s Ia f i l m u l Hype-

de o r i m a i mulţi spectatori de f i l m , decît spectatori de t e a t r u . A c u m există şi teatru la t e l e v i z i u n e , a i cănii spectatori reprezintă o cifră de m u l t e m i l i o a n e . Statisticile centre­ lor speciale de s o n d a j n e d a u săptămînal cota apelor în care se scaldă spectatorul n o s t r u . Nu există, d u p ă părerea mea, categorii d i s t i n c t e în rîndul telespectatorilor, m a i m u l t detcăt în restul p u b l i c u l u i spectacolelor de teatru şi de f i l m . T e a t r u l este m a i p r e t e n ­ ţios, şi n - a m reuşit să-1 facem „ p o p u l a r " decît cu n u m e l e ; i a r f i l m u l t r e b u i e să l u p t e c u v u l g a r i t a t e a , ea să n u decadă d i n scopul său a r t i s t i c real. I n s c h i m b , c i t i t o ­ r u l este într-adevăr o p e r s o n a l i t a t e în zilele noastre, cînd se citeşte t o t m a i puţin. A i j zice că a z i toţi c i t i t o r i i sînt telespectatori, dar n u m a i u n i i telespectatori sînt c i t i t o r i . — încotro se îndreaptă arta con­ temporană ? Există o diferenţă sem­ nificativă între f o r m e l e de evoluţie ale d i v e r s e l o r arte ? — Dacă vă referiţi la artele s p e c t a c o l u l u i , cred că a p a r e tot m a i l i m p e d e o anumită tendinţă de a p r o p i e r e între ele, la început una de natură tehnică, a p o i de expresie şi, în sfînşit, de concepţie. Evoluţia l o r sepa­ rată continuă, în v i r t u t e a u n e i inerţii, Ja caro a c o n t r i b u i t şi d o g m a t i s m u l c r i t i c i i , a p o i s n o b i s m u l ei con testa tar. P e n t r u că, la u n m o m e n t d a t , anticonvenţia „eliberatoare" se coace şi d e v i n e , la rîndul e i , convenţie, u n e o r i m a i trainică şi m a i absurdă decît aceea pe care la v r e m e a sa a răsturnat-o. T r a t a t e l e de istoria s p e c t a c o l u l u i oferă n u ­ meroase a r g u m e n t e p e n t r u o eventuală „în­ toarcere la surse", p e n t r u s i n c r e t i s m şi s i n ­ teză. T o t astfel, n o i l e m i j l o a c e de c o m u n i ­ care ( i n c l u s i v c o m u n i c a r e a p r i n satelit) p u n noi întrebări celor ce se preocupă de v a l o ­ rile universale ale artei. Problemele v i i t o r u ­ l u i sînt însă c u m u l t m a i numeroase decît s f a t u r i l e şi părerile pe caTe le p u t e m n o i emite acum. — Dacă aţi scrie o istorie a l i t e r a ­ t u r i i r o m â n e , în ce c a p i t o l v-aţi v e ­ dea i n t e g r a t ? (v. George Călinesieu).

— N u p o t şi n u doresc să s c r i u o istorie a literaţurii române, s p o r i n d numărul celor — Există o i d e n t i t a t e între c i t i t o r , ce a r d o r i işi ar p u t e a s-o facă m a i b i n e s p e c t a t o r u l de t e a t r u şi spectatorul decît m i n e . Cred că — dacă aceasta l - a r de c i n e m a ? Sau fiecare d i n t r e aceştia interesa p e v r e u n u l d i n t r e ei — , a r f i g r e u reprezintă o i n d i v i d u a l i t a t e distinctă ? să mă d e c i d p e n t r u u n s i n g u r c a p i t o l , sau p e n t r u o singură p a r t e a u n u i c a p i t o l a n u m e . Detest i d e i l e f i x e , i a r în literatură şi artă — M i se p a r e că a m răspuns, parţial, l a mă feresc de h o m o u n i u s l i b r i , fie acela c i t i ­ această întrebare, ceva m a i înainte. Se ştie tor, prea b i n e că există de o sută sau de o www.cimec.ro spectator, sau d i r i g i n t e c u l t u r a l . mie

— A m început d e l a E m i n c s e u şi de l a măreţia şi m i z e r i a erei noastre e m i n a m e n t e tehnieo-ştiinţifică. A m scris despre aceasta u n d e v a , şi-mi p a r e rău că t r e b u i e să mă repet. F i l m u l c u acest n u m e n u este o simplă „recitire" a „Luceafărului" şi cu atît m a i puţin o ecranizare, ci o tentativă de a - i înţelege şi judeca „ m i t u l " în c a d r u l , atît de restrîns, cl m e d i u l u i psiho-social la care ne reduce „Civilizaţia t u b u l u i catodic". R e c i t i t l a l u m i n a reflectoarelor de pe p l a ­ t o u r i l e de f i l m a r e , E m i n e s c u inventează o oglindă ce purifică toate i m a g i n i l e , ca să le retransmită aşa în i n f i n i t . E o încercare de a ne r e c o n c i l i a c u „marele necunoscut", cu o m u l care ne aşteaptă u n d e v a , în n o i înşine.

Teatrul politic contemporan
In cadrul „Primăveiii culturale bucureştene", TEATRUL a fost ' cinstit printr-o manifestare de o deosebită seriozitate şi amploare : organizarea unui simpozion pe tema teatrului politic — temă de cea mai stringentă actualitate. Lucrările au fost conduse de prof. AMZA SĂCEANU, preşedintele Comitetului municipal de cultură şi educaţie socialistă — Bucureşti. In scurta sa alocuţiune introductivă, el a subliniat relaţia strînsă între artă, cultură şi educaţie, propunînd dezbaterii citeva idci-jalon : crista­ lizarea conceptului dc teatru politic; raţiunea finală a artei — înţe­ lesul omenesc; originalitatea artei teatrale româneşti şi înscrierea ei In contextul european ; eticizarea practicii artistice. Dînd cuvîntul par­ ticipanţilor, prof. Amza Săceanu a subliniat încă o dată condiţiile create de revoluţia socialistă, ca teatrul să devină un instrument de transfor­ mare a conştiinţelor; precum şi, firesc, sarcinile ideologic-artistice ce decurg de aici. • Publicăm in paginile revistei noastre cuvîntul dramaturgului HORIA LOVINESCU, directorul Teatrului „Notlara"; al artistului poporului RADU UELIGAN, preşedintele I . T . J . şi directorul Teatrului Naţional; şi al criticului VALENTIN SILVESTRU. Intervenţiilor lor, înregistrate pe bandă de magnetofon, le-au fost păstrate, ca atare, caracterul oral şi spontaneitatea ; chiar dacă. din această pricină, ele apar mai puţin elaborate teoretic, reprezintă o mărturie vie, proaspătă, fierbinte, a interesului creatorilor pentru învigorarca, împrospătarea şi clarificarea cerinţelor unui gen atît de imperios cerut de practica teatrului nostru.

HORIA LOVINESCU
A v o r b i despre t e a t r u l p o l i t i c într-o c u l ­ tură socialistă p o a t e să pară o t a u t o l o g i e ; n u e n e v o i e să a d u c c i t a t e d i n c l a s i c i i m a r ­ x i s m u l u i , sau să a m i n t e s c l o c u l i m p o r t a n t o c u p a t în P r o g r a m u l p a r t i d u l u i de c a p i t o l u l consacrat r o l u l u i l i t e r a t u r i i şi a r t e i în socie­ t a t e a noastră, p e n t r u că fiecare d i n n o i î n ­ c e r c ă m , c u p u t e r i l e şi p r i c e p e r e a noastră, să c o n t r i b u i m t o c m a i l a c o n s t r u i r e a acestui t e a t r u , care, p r i n a n g a j a r e a l u i p e poziţii ideologice foarte ferme, urmărind o f i n a l i ­ t a t e clară, este, p r i n excelenţă, u n t e a t r u politia Pe d e altă p a r t e , p r i n s t r u c t u r a l u i , p r i n substanţă, şi p r i n f e l u l d e o r g a n i z a r e , f i i n d o artă c o l e c t i v ă , adresîndu-se, m a i m u l t de­ cît c e l e l a l t e a r t e , colectivităţii — u n e i co­ lectivităţi oare n u participă în m o d p a s i v ,

www.cimec.ro

9

i n d i v i d u a l , l a a c t u l s p e c t a c o l u l u i , c i este u n u l d i n făuritorii l u i — , cea m a i m a r e greşeală ar f i să se creadă că t e a t r u l se rea­ lizează n u m a i p r i n t e x t , r e g i z o r i , interpreţi, adică p r i n o a m e n i i de pe scenă ; pe cînd, în r e a l i t a t e , e l nu-şi capătă semnificaţia de­ cît i n măsura participării p u b l i c u l u i . P r i n aceasta, el este, în m o d necesar, o artă a cetăţii, o artă, p r i n excelenţă, politică. S-ar p u t e a p u n e întrebarea : ce f e l de t e a t r u a r p u t e a să fie socotit n c p o l i t i c ? De la Perşii l u i E s c h y l şi pînă l a piesele l u i B r e c h t , t e a t r u l acesta m i l i t a n t , angajat, p l e d i n d c u f e r v o a r e p e n t r u o idee, n u dispare, în c u r s u l m i l e n i i l o r . D a r n u n u m a i r e f e r i n • d u - n e l a aceste piese cu caracter foarte de­ clarat p o l i t i c ; c i , de asemenea, incepînd tot de la t r a g i c i i greci, d e la Sofocle, şi mcrgînd, oricît a r părea de p a r a d o x a l , pînă la Reckett, s-ar p u t e a p u n e întrebarea : care este tea­ t r u l care să n u aibă implicaţii p o l i t i c e ? A u t o r u l trăieşte i n actualitate, a c t o r i i de asemenea, şi orice aşa-zisă evadare d i n p r e ­ zent este o m i s t i f i c a r e sau o a u t o m i s t i f i c a r e . Totuşi, noţiunea de t e a t r u p o l i t i c începe să se configureze, să i a nişte c o n t u r u r i m a i precise în secolul X X , d e v e n i n d u n f e l de noţiune de-sin««stătătoare. Ceea ce caracteri­ zează acest t e a t r u p o l i t i c , în accepţiunea modernă a cuvîntului, este caracterul lui ^protestatar, deseori revoluţionar, mpelul pe eare-1 face l a l u c i d i t a t e a spectatorului, o ideologie, (foarte deschis declarată uneori, m a i confuză, a l t e o r i , totuşi, o ideologie care-i stă la bază) ; cauzele care l - a u d e t e r m i n a t , după credinţa m e a , sînt t o c m a i e v e n i m e n t e l e atît de d r a m a t i c e ale acestui secol. Cred că p r i m u l război m o n d i a l este cel care a de­ t e r m i n a t , în sensul m o d e r n a l cuvîntului, apariţia t e a t r u l u i p o l i i i c . Toate c o n v u l s i u n i l e sociale, după aceaftă imensă hecatombă, în special mişcările revoluţionare, culminînd cu marea revoluţie, a u i n t r o d u s în aria d r a ­ m a t u r g i e i şi a c r e a t o r i l o r de spectacole o o p r e o c u p a r e p e n t r u p o l i t i c , n e t superioară, c a n t i t a t i v şi c a l i t a t i v , celei a n t e r i o a r e . N-ar t r e b u i să uităm să adăugăm la aceste cauze u n a de natură m a i subtilă ; este v o r b a de revoluţia tehnico-ştiinţifică, care n u n u m a i p r i n p r o b l e m e l e n o i pe care •le p u n e o m u l u i , p r i n r a p o r t u r i l e pe care le stabileşte între om/societate/natură/reali­ tate, d a r şi p r i n m i j l o a c e l e pe care le f o l o ­ seşte, a influenţat \in m o d deosebit d e z v o l ­ tarea t e a t r u l u i . I n r a p o r t cu T V , r a d i o u l , o i n e m a t o g r a f u l , t e a t r u l a suferit schimbări f o r m a l e care i - a u m o d i f i c a t aproape i n t e g r a l faţa. Cred că e l e m e n t u l cel m a i i m p o r t a n t care a d e t e r m i n a t apariţia acestui t e a t r u p o l i t i c este conştiinţa istoriei. S-a c l a m a t — şi este - u n — a d e r ă r — = * - ^ D u m n e z e u a dispărut !" ; d e s t i n u l , în sensul a n t i c i l o r , dispăruse de­ m u l t , se crease u n f e l de g o l , şi toată l u m e a se întreba cine v a înlocui aceste p u n c t e de reper ale o m u l u i în existenţă ; şi răspunsul, c h i a r dacă n u l - a u d a t de l a înce­ p u t o a m e n i i , s-a i m p u s d e l a sine, de foarte

m u l t e o r i în m o d tragic. Această nouă forţă era istoria. Iată, deci, că o m u l este p u s , p e n t r u p r i m a dată în acest secol, în m o d conştient, l u c i d , în f aţa istoriei, ceea ee-1 obligă să-şi d e t e r m i n e l o c u l şi r o s t u l său în istoric. Cred că a i c i se găseşte cauza p r i n c i ­ pală a importanţei pe oare a căpătat-o tea­ trul politic. Totuşi, noţiunea rămîne f o t r t e largă, ponte f i d i v e r s interpretată ; este b i n e să încercăm să ne a p r o p i e m de sensurile ei c i t m a i exacte — în măsura în care se poate şi ne p r i c e p e m — , şi să ne r e f e r i m m a i m u l t la ceea ce n u m i m , I n m o d c u r e n t , teatru p o l i t i c , în epoca noastră.

k

Aş desprinde ca o m a n i f e s t a r e — poate cea m a i evidentă — a t e a t r u l u i p o l i t i c — , t e a t r u l agitatoric, născut o dată cu marea revoluţie, şi care a c o n t i n u a t şi continuă s ă se a f i r m e în zilele noastre, în special în Occident, în f e l de f e l de mişcări oontestatarc. Am văzut însă şi reuşite a d m i r a b i l e în acest sens, de pildă la T e a t r u l „ T a g a n k a " d i n Moscova şi la a l t e teatre sovietice ; au fost şi l a n o i încercări în acest d o m e n i u . Cred că, în ciuda realizărilor cu t o t u l r e m a r c a b i l e , n u n u m a i sub aspectul gîndirii, a l substan­ ţei l o r , c i şi sub aspectul a r t i s t i c , t e a t r u l agi­ t a t o r i c , în ţările socialiste, a r e totuşi tendinţa să se încline spre t r e c u t , să reconsidere t r e ­ c u t u l ; în m a r e a m a j o r i t a t e a c a z u r i l o r , tema principală a acestui t e a t r u este revoluţia, şi perioada i m e d i a t următoare ; şi m a i puţin actualitatea stringentă. Dimpotrivă, într-o serie întreagă de miş­ cări teatrale d i n Occident t e a t r u l a g i t a t o r i c are u n caracter foarte a c t u a l ; şi, m a i ales — l u c r u foarte s e m n i f i c a t i v — în t r u p e l e de a m a t o r i , în t e a t r u l studenţesc. E u r o p a şi A m e r i c a au fost p l i n e , l a u n m o m e n t d a t , de fel de f e l de t r u p e de a m a t o r i , i t i n e ­ r a n t e , făcînd u n t e a t r u a g i t a t o r i c e x t r e m de v i o l e n t , deseori fără s c o p u r i precise, c u prinzînd foarte m u l t e c o n f u z i i , d a r în cele m a i m u l t e cazuri cu intenţia sinceră de a răspunde u n o r p r o b l e m e ale p r e z e n t u l u i . N-aş e n u m e r a decît două d i n t r e ele : p r o b l e m a rasială, în Statele U n i t e , şi p r o b l e m a răz­ boiului din Vietnam, în întreaga lume. Dacă în ţările socialiste există tendinţa ca t e a t r u l agitatoric să-şi îndrepte p r i v i r e a p u ­ ţin c a m m u l t spre t r e c u t , adică t o c m a i a-

10

www.cimec.ro

supra p e r i o a d e l o r de m a r i c o n v u l s i i , de m a r i frămîntări revoluţionare, pe de altă p a r t e , t e a t r u l agitatoric de a l d o i l e a t i p , de care v o r b e a m m a i înainte, riscă sâ se oprească la p r e z e n t u l i m e d i a t ; şi c u m istoria se des­ făşoară c u o viteză vertiginoasă, o serie de l u c r u r i p o t să f i e foarte eficace p e n t r u m o ­ m e n t , d a r să-şi piardă rezistenţa în t i m p . I n sfîrşit, p e n t r u a ne a p r o p i a şi m a i m u l t de ceea ce înţeleg eu p r i n t e a t r u l p o l i ­ tic p r o p r i u - z i s — a s u m fad u - m i riscul să gre­ şesc — , el a plecat de l a Piscator, p r i m u l eare a f o r m u l a t ideea de t e a t r u p o l i t i c şi a susţinut-O în scrieri, i u i m i n d u - 1 pe n u m e . E l *\ p o r n i t de la intenţia ambiţioasă de a cu¬ . prinde problemele fundamentale ale socie­ tăţii şi ale omului, tocmai în raport cu istoria. P r i m a d i f i c u l t a t e — şi l u c r u l n u e deloc l i p s i t de interes — pe care au întîlnit-o aceşti a n i m a t o r i a i t e a t r u l u i p o l i t i c a fost cea a f o r m e l o r , a expresiei pe care t r e b u i a el să şi-o găsească. Cu b u n a intenţie de a r u p e cu i l u z i a de pe scenă, c u t e a t r u l oare p r o p u n e a s p e c t a t o r u l u i ca. od ită eu haina pe care şi-o lăsa la garderobă, să lase şi conşti­ inţa p r o p r i e i sale existenţe, p e n t r u a se n bandona i l u z i e i pe care t r e b u i e să i-o dea spectacolul, t e a t r u l n a t u r a l i s t (ntit de deseori t"*eşit înţeles, i n d i f e r e n t de l i m i t e l e l u i ) , îşi p r o p u n e a să aducă s p e c t a t o r u l u i aspecte cu care să c o m u n i c e , adevăruri, bucăţi de viaţă, b i r r u r i şi o a m e n i în care să se recunoască. Totuşi, n i c i cadrele acestui teatru n a t u r a l i s t nu p u t e a u să s u p o r t e p r o b l e m a t i c a atât de vastă, uriaşă, pe care o p r e s u p u n e a t e a t r u l p o l i t i e . A m găsit nişte rînduri p e eare aş vrea să v i le citesc, d i n cartea l u i Piscator, „Teatrul p o l i t i c " , în care se plîngea, p e v r e ­ mea cînd conducea „Teatrul p r o l e t a r " , de ab­ senţa u n e i d r a m a h i r g i i . E l spunea că „nici cei care, p r i n concepţiile l o r , fonrtc precis c o n t u r a t e , erau m a i aproape de n o i , n u erau în stare să sc c o n f o r m e i d e a l u l u i pc care ni-1 făceam asupra t e a t r u l u i ; ne dădeau me­ reu şi m e r e u n u m a i piese în înţelesul v e c h i al cuvîntului, i m a g i n i f r a g m e n t a r e , extrase d i n t r - o v i z i u n e a s u p r a l u m i i , d a r niciodată întregul, a r b o r e l e c o m p l e t , de l a rădăcini pînă la vîrful r a m u r i l o r , niciodată o a c t u a l i ­ tate arzătoare, care l e asaltează l a fiecare frază".

l u c r u r i ; în p r i m u l rind, u n repertoriu, fn oare fiecare piesă a r t r e b u i să aibă rigoarea şi precizia ideologică şi totodată s-o alieze cu şansa de succes. «Articolul de f o n d - n u a¬ j u n g e ; teatrul trebuie să fie teatral, pentru ca să devină eficace. A u t o r i i t r e b u i e să î n ­ veţe să scrie ; t r e b u i e să înţeleagă d r a m a t u r ­ gia fenomenelor celor m a i s i m p l e şi m a i m a r i ale vieţii. T e a t r u l p r e t i n d e efecte a p r o p i a t e de natură, fără r a f i n a m e n t e şi fără căutări psihologice ; este, de a l t f e l , u n a d i n trăsătu­ r i l e t e a t r u l u i p o l i t i c , evitarea căderii în s u b t i ­ litate psihologică, în dramă intimă, şi, d i m ­ potrivă, p u n e r e a în v a l o a r e şi în evidenţă, deschis, cu francheţe, a t e m e i pe care v r e a s-o dezvolte. E u cred — spunea el m a i de­ p a r t e — că t e a t r u l a r t r e b u i să d i s t r i b u i e a u t o r i l o r subiecte alese de e l , şi scrise p e n t r u t e a t r u l respectiv ; i a r a u t o r i i să le dea f o r m a dramatică i n colaborare strictă cu t e a t r u l , care n u m a i poate accepta piesele aşa-zis f i ­ nisate. E o idee care n-a fost părăsită ; c i , într-un mod, p r o b a b i l , m a i ştiinţific, şi după o expe­ rienţă ciştigată, a fost pusă în aplicare şi de B e r l i n e r E n s e m b l e , şi de a l t e teatre. U n fe­ n o m e n care, pînă a c u m , după cîte ştiu e u , la n o i n u s-a p e t r e c u t — şi, de aceea, în con­ t i n u a r e , a m să mă r e f e r în special la situaţia t e a t r u l u i n o s t r u , d i n acest p u n c t de vedere. Ca să vedeţi că l u c r u r i l e n u sînt aşa de s i m p l u de realizat, a m scos cîteva t i t l u r i d i n spoctacolele prezentate de Piscator, Ia Piscat o r - B u h n e , între 1927—1929 : Drapelele de Paquet, Rasputin de A l e x e i T o l s t o i , Swejk, Neguţătorul din Berlin d e Mehring* — t o a t e , piese care se înscriau destul de bine în concepţia de spectacol pe care o avccr-Pis— câtor. E c o u l l o r a fost foarte m a r e , sigur că au fost şi contestate, b u r g h e z i a a „sărit în aer" ; d a r , după 1939, deci a p r o p i i n d u - n e de t i m p u r i l e n o a s t r e , în Statele U n i t e , u n d e se exilase, şi a p o i în G e r m a n i a Occidentală, u n d e s-a reîntors după război, a j u c a t c a m u r ­ mătoarele t i t l u r i : Sfinta Ioana de B e r n a r d Shaw, Regele Lear, Război şi pace, Nathan înţeleptul, Faust, Burghezul gentilom, Requiem pentru o călugăriţă ş.a. —- ceea ce înseamnă că această nevoie de texte adaptate t e a t r u l u i p o l i t i c , aşa c u m îl vedea Piscator, c o n t i n u a să se manifeste ; r e p e r t o r i u l ales în a n i i d i n urmă reprezenta o a r e c u m u n f e l de q b a n d o n d e concepţie, deşi o m u l şi-a păstrat pînă l a sfîrşit credinţele l u i ideologice şi estetice. P e n t r u a r e v e n i l a ţările socialiste, fără în­ doială că piesele politice scrise aici au u n

R e v e n i n d a s u p r a acestui l u c r u cîţiva a n i . m a i tîrziu, p r i n 1930, t o t e l spunea : „acestui t e a t r u p o l i t i c (deci, carenţa d r a m a t u r g i e i a¬ decvate c o n t i n u a să se simtă) îi lipsesc m u l t e

caracter m u l t m a i l i m p e d e , exprimă nişte p o ­ ziţii m u l t m a i elare decît în Occident.

www.cimec.ro

I n schimb, se ajungă la reduce tocmai

riscul, un

în ţările noastre, este să anumit c o n f o r m i s m , caro activ şi combativ

au

fost de

mult că

rezolvate şi depăşite este un act politic

şi

ne

găsim mereu în faţa a l t o r a . Bineînţeles valoare — Puterea al atunci ca cînd se păstrează i n c i r c u i t a n u m i t e piese de mă refer de pildă de T i t u s privirea asupra la o piesă şi Adevărul P o p o v i c i , care se în­

caracterul

al t e a t r u l u i .

O explicaţie a r exista : n u este

v o r b a de neputinţa a u t o r i l o r , a r e a l i z a t o r i l o r de t e a t r u , n u este v o r b a de nişte intenţii gre­ şite — cel puţin în u l t i m a v r e m e — ale celor care dirijează, în l i n i i artistică ; explicaţia ţin v i u , m a i puţin m a r i , viaţa teatrală şi — m a i puţin în­ acestui caracter m a i p u ­ activ

rămîne o piesă de a c t u a l i t a t e , în sensul b u n cuvîntului, deşi în special autorului dreaptă unor evenimente

şi fenomene r e v o l u t e , pe care le ştim foarte b i n e cu toţii, d i n d o c u m e n t e l e de p a r t i d , d i n presă, Aici trului din găsesc nostru de experienţa însă politic. teatru că noastră c Atenţia (pentru că personală.» tea­ sînt a u t o r i l o r şi şi eu carenţa

drăzneţ, dacă vreţi, în sensul b u n a l cuvîn­ tului — se găseşte în procesele care au a v u t dispariţia planifi­ con­ să-şi de clasă, acum construcţia în loc în societăţile noastre. S i g u r că antagonismelor flicte,

cată a societăţii au făcut ca o serie dc foarte a c u t e de care pasivă că ar Occident,

creatorilor

de părere că acest teatru p o l i t i c n u se poale face decît în strînsă spectacolului
0

piardă d i n acuitatea l o r , l a n o i . Totuşi, con­ formismul rea aceea v o r b e a m , sau a fi acestor o bine înregistra­ realizări şi dacă şi de anu­ oarecum eu cred

colaborare între dramatic) pe în ar

autorii trebui societăţii putem noas­ nimeni,

şi

autorul

să se îndrepte asupra contradicţiilor noastre. găsi tră sînt Iată t e m a majoră Contradicţiile care o aslăzi.

transformări,

reprezintă

primejdie,

cronica

societatea

noastră dramatică a r r e p u n e în discuţie miţi t e r m e n i care, p r i n se demonetizeze. Ar mai gaţia profund fundăm predica trebui, mult ca de pildă, cînd nostru eticul cu să să reflectăm despre un fie

recunoscute, n u le ascunde cel mai meritoriu aceste

uzură, au început să

a v o r b i t despre ele secretarul general ol p a r ­ tidului ; efortul ar f i n u de a ci de scoate în evidenţă contradicţii, încît ele, c u

puţin obli­ teatru cu

atunci teatrul

vorbim

a le preîntîmpina, astfel

t i m p u l , să n u rişte să devină antagonice. I n momentul va vom esenţiale, polilic cînd acest e f o r t de ooncontrare se într-adevăr ne asupra unor toţi, teme nu teatru pentru care angajează deseori pe îndrepta

etic.

R ă m î n e de văzut dacă n u con­ moralizatorul, exact

deseori

m o r a l i z a t o a r e . A r t r e b u i văzut

în ce măsură e t i c u l se întrepătrunde cu este­ t i c u l , în aşa f e l încît să devină v a l o a r e este­ tică. I n sfîrşit, t e r m e n u l care mă supără cel m a i mult, multe în jurul căruia este se creează de cele mai Se confuzii, acela actualitate. destul de dar

m a i f i tentaţi să calificăm d r e p t orice piese, piesuliţe,

s i m p l u l f a p t că a u d r e p t erou u n preşedinte de gospodărie sau u n d i r e c t o r dc m i n i s t e r , şi care pun de unui p r o b l e m e de teatru, teatru ne etică găsi măruntă. Cînd vom faţa înceta să m a i n u m i m t e a t r u p o l i t i c acest gen vom r e a l m e n t e în care să intereseze m a s i v , să a n ­

spune că piesa c u t a r e este actuală, piesa c u ­ tare este inactuală, n u este făşurarea ritmul vertiginoasă a anco­ des­ de şi rată în realitate. Insă, ţinînd seama dc istoriei,

gajeze direct, dureros cîtcodată, colectivitatea în întregimea ei. N u m a i aşa, s c r i i t o r u l şi ar­ t i s t u l p o t d e v e n i cu adevărat m a r t o r i ai t i m ­ p u l u i l o r , şi n u f o t o g r a f i aceasta După unui se cîte cere ştiu, însă un lentul — ai acestuia. P e n t r u lucru lucru esenţial care se în (ta­ cinste. cere faţa ne

de creştere cu t o t u l u l u i t o r a l societăţii

noastre, ceea ce este a c t u a l , şi e foarte i n t e ­ resant astăzi, se poate p e r i m a foarte repede ; aş putea să dau d r e p t e x e m p l u o sumă treagă chiar cuitul de dacă teme care, la ora respectivă, din fost salutate p e n t r u aveau nu teatral, în­ au cir­

să p r e s u p u n e m că există) : primul când este adus spune Iată o ce

actualitatea l o r , şi care, m a i interesează pentru publicul, simplul

martor, atunci adevărul. color

v a l o a r e , a u ieşit

instanţei, este să j u r e că va şi numai revine tuturor

adevărul

obligaţie care

şi m a i ales p u b l i c u l tînăr —

rîvnim

să d e v e n i m

m o t i v că o serie întreagă d i n aceste p r o b l e m e

martorii t i m p u l u i nostru.

12

www.cimec.ro

RADU BELIGAN
Asciiltîndu-i pe colegii m e i , m i - a m d a t seama încă o dată ce d i f i c i l d e v i n e , în epoca noastră, să d a i definiţii ; noţiunea de tea­ t r u p o l i t i c , aşa c u m a reieşit d i n v o r b i r i l e anterioare, e, c u m spune B a r b u , „un cîntec încăpător !", are u n e v a n t a i foarte m a r e ; 0 să încerc s-o d e l i m i t e z . Societatea contemporană este stăpînită, u r ­ mărită, dinamizată de întrebări şi de i m p e ­ r a t i v e p o l i t i c e . L u c r u l acesta este e v i d e n t ; parcă niciodată mai mult ca în zilele noastre, n u a u rezonanţă m a i puternică ce­ lebrele c u v i n t e ale l u i N a p o l e o n : „Destinul e politica". Aşa stînd l u c r u r i l e , e l i m p e d e de ce tea­ t r u l a d e v e n i t , d i n ce în ce m a i m u l t , tea­ tru politic. E u înţeleg p r i n t e a t r u p o l i t i c acel spec­ tacol în oare se înfăţişează în m o d direct r a p o r t u r i l e om/societate, în l u m i n a u n e i a n u ­ m i t e direcţii p o l i t i c e . Protestul concret împo­ triva injustiţiei şi proiectul de a revoluţiona aşezări sociale sînt cei d o i p o l i , după m i n e , 01 t e a t r u l u i p o l i t i c . Un teatru care se răz­ boieşte, deopotrivă, cu iluzia şi cu utopia. U n t e a t r u oare p u n e c o m b u s t i b i l în loco­ m o t i v e l e i s t o r i e i . A r e perfectă d r e p t a t e Pisca­ t o r c î n d susţine că arta adevărată n u con­

sideră p o l i t i c a o preocupare minoră şi p e r i ­ ferică a d e s t i n u l u i umanităţii, c i u n u l d i n câmpurile cele m a i interesante ale cunoaş­ t e r i i , o coordonată a t i m p u l u i n o s t r u , oglindă a înfruntărilor d i n t r e clase, o explicaţie a istoriei curente. N o i ştim dc m u l t , de 30 de a n i , că arta reprezintă i m p l i c i t un act de opţiune între d i f e r i t e poziţii ideologice, că u n a r t i s t t r e b u i e să-şi asume răspunderea în faţa contemporaneităţii, că o operă, d i n care n u se poate desprinde u n p u n c t de vedere d i s t i n c t cu p r i v i r e la epocă este, în cele d i n urmă, o absenţă, o tăcere. A d v e r s a r i i t e a t r u l u i p o l i t i c şi-au susţinut p u n c t u l de vedere afinnînd că u n asemenea t e a t r u - i n s t r u m e n t în s l u j b a mişcării r e v o l u ­ ţionare subordonează arta u n o r ţeluri p o l i ­ tice ; revelaţiile produse de această formă de spectacol, susţin e i , n u i a u în seamă f a p t u l că o m u l n u e preocupat doar de p r o b l e m e l e cetăţii, că scena a r e în p r i m u l rînd m e n i r e a să ne dezvăluie o m u l în integralitatea l u i . N i m i c , s p u n e i , n u poate f i m a i g r a v p e n t r u soarta u n u i m i j l o c de cunoaştere şi de c o m u ­ nicare c u m e t e a t r u l , decît o perspectivă u n i ­ dimensională. I n a m i c i i t e a t r u l u i p o l i t i c con­ sideră că o piesă de t i p u l Aşteptîndu-l pe Godot constituie o dezvăluire a condiţiei noastre sociale şi p o l i t i c e de o p r o f u n z i m e pe care n u o v a atinge niciodată o dramă care se interesează e x c l u s i v de formele în care se d i s p u n relaţiile în c a d r u l u n e i orînduiri so­ ciale şi de consecinţele l o r , în l u m i n a d o r i n ­ ţei f u n d a m e n t a l e de justiţie, de adevăr, de b i n e , a umanităţii. Există, s p u n e i , b i n e ­ înţeles, u n element social şi p o l i t i c în orice m a r e scriere — şi în Oedip, şi în Hamlet, şi în Alcadele din Zalatncea ; d a r ea n u e decît o perspectivă în c u p r i n s u l u n e i simfonii de perspective. Pe scurt, v i n a cea m a i m a r e a artei p o l i t i c e , susţin d e t r a c t o r i i e i , este că sărăceşte în m o d a b u z i v viaţa. P a r t i z a n i i t e a t r u l u i p o l i t i c a u d o v e d i t ne­ temeinicia acestor a r g u m e n t e , p r i n t r - u n şir glorios de opere. Sînt operele în care arta n u este o unealtă aservită u n o r obiective care o înstrăinează de însăşi esenţa ei, sînt operele în care u n g h i u l de deschidere a l inteligenţei şi a l i n i m i i este a m p l u şi cuprinzător. Sînt operele care oglindesc c u f i d e l i t a t e timpul cînd destinele lumii sînt mai mult ca ori­ cînd solidare cu întrebările, cu somaţiile, cu acţiunile în favoarea păcii şi a sclumbărilor decisive în cadrul relaţiilor sociale; timpul oînd cea dintîi dintre problemele-cheie pe ordinea de zi a omenirii este de natură po­ litică. Apărătorii t e a t r u l u i p o l i t i c au c i t a t în s p r i ­ j i n u l o p i n i i l o r l o r piesele l u i G o r k i , B r e c h t , D i i r r e n m a t t , M i l l e r , H o c h h u t h , F r i s c h ş.a. N u a m de gînd să c o n t i n u i , în l i m i t e l e acestei sumare intervenţii, o dispută p e care viaţa a rezolvat-o. N - a r e rost să amintesc că astăzi, pe toate scenele l u m i i , se profesează t e a t r u l p o l i t i c , i a r p u b l i c u l şi-a dăruit ade­ ziunea spectacolelor oare i a u în seamă şi dezbat temele i m e d i a t e ale existenţei. N u are sens Bă stărui asupra f a p t u l u i că publicul

www.cimec.ro

13

este deplin clarificat, că epoca noastră înglo­ şi individualul, în sfera bează caracteristicul u n o r p r o b l e m e geperale, afeetînd n u o per­ soană sau a l t a , ci însăşi f a m i l i a p l a n e t e i , co­ m u n i t a t e a ei d e interese. Aş vrea să p r e c i ­ zez că înseşi r a p o r t u r i l e d i n t r e scenă şi sală s-au m o d i f i c a t în favoarea t e a t r u l u i p o l i t i c , precizîndu-i şi consolidîndu-i o vocaţie pe care, m a i b i n e decît toţi, au cunoscut-o t r a ­ g i c i i antichităţii, e i , oare n u operau d i s c r i m i ­ narea d i n t r e t e a t r u şi politică ; p e n t r u spec­ tatorul de pe t i m p u l l u i Sofocle, o asemenea alăturare d e c u v i n t e era o d i c h o t o m i e . Cu­ noaşteţi v r e o scriere ilustră a l u i E s c h y l , So­ focle sau E u r i p i d e , care să n u aibă în cen­ t r u l e i c o n f r u n t a r e a o m u l u i cu el însuşi, sub s e m n u l l e g i l o r cetăţii ? Cine face u n t u r de o r i z o n t asupra n o i l o r tendinţe artistice constată îndată că substra­ t u l l o r cel m a i adînc este antrenarea conşti­ inţelor într-un proces de reflecţie, întemeiat n u pe o c o n t e m p l a r e pasivă, ci pe u n act de p a r t i c i p a r e ; că n i c i u n spectacol realmente m o d e r n nu-şi p r o p u n e să elibereze p u b l i c u l de sub p o v a r a întrebărilor şi îndatoririlor istoriei c o n t e m p o r a n e ; dimpotrivă, el le dez­ văluie în toată acuiUitea şi urgenţa l o r , determinînd o cristalizare a atitudinilor şi o stimulare a faptelor prin care omul se legitimează şi se defineşte ca om. înainte, t e a t r u l se j u c a dc parcă n-ar f i existat spectatori în sală ; i a r spectacolul era u n u n i v e r s ferecat în el însuşi, şi la care sala asista, cu s e n t i m e n t u l că ceea ce se petrece pe scenă este o chestiune p r i ­ v i n d pe o r i c i n e a l t c i n e v a decît pe cei re­ uniţi în acea seară. A c u m , i n piesele dis­ puse în f o r m e l e cele m a i tradiţionale (cum a r f i cele semnate de Sartre sau Camus) ; i n operele care angajează p u b l i c u l în desfă­ şurarea i n t r i g i i , p r i n d i f e r i t e m i j l o a c e me­ nite să-i arate că t r e b u i e să se distanţeze de s u b i e c t u l p r o p r i u - z i s , de j o c u l actori­ l o r ş.a.m.d., şi să vadă, d i n c o l o de piesă şi de reprezentaţie, o fabulă a situaţiei l u i în l u m e (mă refer, bineînţeles, la seriei ile l u i Brecht) ; în spectacole oare încearcă >ă i m ­ plice sala şi scena într-o sudură o r g a n i c i , desfiinţînd sau micşorînd separaţia i n t r e ac­ t o r şi spectator (tendinţă pe care o s u b l i ­ niază, într-un stil e x t r e m i s t , h a p p e n n i n g - u l ) — p r e t u t i n d e n i v e d e m că triumfă aceeaşi direcţie. Arta a devenit in mod declarat un mijloc de a recunoaşte, de a accepta sau de a refuza realitatea — un drum prin care s c r i i t o r , regizor, i n t e r p r e t , p u b l i c , tră­ iesc, înţeleg şi-şi asumă îndatoririle faţă de istoria curentă. Ficţiunea, şi ca atare tea­ t r u l , sînt de f a p t o dispută deschisă, făţişă, u n e o r i c h i a r agresivă, contra iluziilor, con­ tra imposturii, o cale de a ne îndrepta spre real, spre adevăr şi de a lua parte activă la triumful lor. N i c i vorbă că p r e c i ­ zarea mea este u n loc c o m u n ; dacă m i - a m îngăduit s-o reamintesc este p e n t r u că se trece poate cam uşor peste l o c u r i l e c o m u n e . M i se pare de prisos să m a i s p u n că dru­ mul cel mai scurt ţi tn acelaşi timp cel

mai pasionant intre idee şi realitate îl pri­ lejuieşte astăzi teatrul politic. Dacă cineva se îndoieşte că p u b l i c u l u r ­ mează t e a t r u l p o l i t i c , a m să amintesc suc­ cesele u n o r spectacole CM Domnul Biedermann şi incendiatorii, Un fluture pe lampă. Cazul Oppenheimer, Vicarul şi m a i ales Danton. i a r despre dificultăţile, reuşitele, neliniştile, v a l u r i l e de prudenţă stîrnite une­ o r i de teatrul p o l i t i c , v o r v o r b i fără îndo­ ială, cu m a i m u l t e a r g u m e n t e , s c r i i t o r i i , r e ­ g i z o r i i , şi, m a i ales, c r i t i c i i .

VALENTIN SILVESTRU
Conceptul eare a fost p r o p u s discuţiei e i m p o r t a n t şi a c t u a l . Noţiunea de teatru p o l i t i c este foarte veche ; cea m a i depărtată ştire pe care o a v e m , în această privinţă, da­ tează d i n a n u l 494 i.c.n. ; este v o r b a dc piesa Luarea Miletului, scrisă de a u t o r u l grec F r i n i c o s , piesă reprezentată în faţa întregii Atene. Şi mai tîrziu această noţiune

14

www.cimec.ro

a stăruit, chior şi I n epoci care păreau a practica doar f o r m e facile şi f r i v o l e de tea­ t r u , sau în care s-au i n s t a u r a t cu precădere t e a l r u l de curte şi t e a t r u l dc salon. I n ce priveşte c u l t u r a noastră teatrală, ar f i de remarcat că cea dinţii piesă româ­ nească, descoperită, ca atare, pînă a c u m , n u ­ mită Occisio Gregorii (Uciderea lui Grigore Ghica Vodă), scrisă p r o b a b i l şi jucată de studenţi d i n T r a n s i l v a n i a , la a p r o x i m a t i v doi a n i după ce s-a petrecut t r a g i c u l eve­ n i m e n t care a făcut multă vîlvă pe a t u n c i — uciderea l u i Grigore Ghica — , a fost, şi poate f i consultată şi astăzi, ca o piesă p r o f u n d politică. Se referea la u n e v e n i m e n t p o l i t i c şi căuta să-l comenteze într-un m o d cit se poate de p o l i t i z a t — c u m a m spune astăzi. Primii autori, primii actori şi p r i m i i r e g i z o r i , n - a u fost cîtuşi de puţin străini, l a n o i , de acest concept — se ştie, de pildă, că înainte de a exista d r a m a t u r ­ gie, m a r i i a n i m a t o r i , m a r i i cărturari, minţile cele m a i l u m i n a t e ale ţării noastre, vrînd să dea u n a j u t o r substanţial, p r i n t e a t r u , regenerării naţionale, au folosit piese stră­ ine, într-o accepţie — c u m a m spune n o i astăzi — actualizată ; jucînd Mahomcd sau Fanatismul de V o l t a i r e , c i au interpretat personajele, tendinţele a u t o r u l u i , în aşa fel încît spectacolul a însemnat u n strigăt către naţiune, în sensul i d e a l u r i l o r pe oare le p r o m o v a pe a t u n c i p a r t i d a naţională. Re­ prezentaţiile s-au t r a n s f o r m a t în adevărate m e e t i n g u r i , i n aşa fel încît cenzura străină a fost nevoită să intervină, înţelegînd foarte bine că este v o r b a de o i n t e r p r e t a r e p r o f u n d politică a u n u i text a l t m i n t e r i clasic, pe care astăzi îl r e c i t i m c u o oarecare răceală. U n u l d i n cei dintîi d r a m a t u r g i , Iordache Golescu, ne-a lăsat o foarte frumoasă cule­ gere de p a m f l e t e p o l i t i c e r e u n i t e sub t i t l u l „Starea ţârii rumâneşli în t i m p u l l u i Ioan Caragea V o d ă " , piese pitoreşti care se citesc cu plăcere astăzi, personajele şi întimplările f i i n d d e n u m i t e obraze şi arătări ; acestea reprezintă cele dintîi p a m f l e t e d r a ­ matice d i n istoria c u l t u r i i noastre. Cînd a m apreciat, alături de foarte p u ­ ţini alţi colegi dc-ai m e i , p a m f l e t u l d r a m a ­ tic al tovarăşului P a u l Everac, Un fluture pc lampă, considerînd în c h i p u l cel m a i p o z i t i v cu putinţă această formulă, a u t o r u l a a v u t o amabilă dezicere, într-o revistă provincială, considerînd că astfel s-ar aduce oarece scădere m e r i t e l o r piesei sale. E u aş vrea t o c m a i să Jeg p a m f l e t u l său dc astăzi — care, încă o dată, constituie p e n t r u m i n e o scriere valoroasă şi a d a t naştere u n u i spectacol i m p o r t a n t Ia T e a t r u l Naţional d i n Bucureşti şi a l l u i a , la T e a t r u l Naţional d i n Timişoara — de începuturile noastre, f i să-l aşez sub a r c u l deschis de Iordache Go­ lescu ; dacă, bineînţeles, d r a m a t u r g u l de as­ tăzi va f i de a c o r d , fiindcă n u poţi să în­ scrii cu sila pe n i m e n i , în i n d i f e r e n t ce arc de cultură ai dori s-o faci.

U n critic, strămoş al m e u , foarte cunoscut la v r e m e a sa, azi u i t a t (se pare că acesta este, în general, d e s t i n u l c r i t i c i l o r ) , Nicolae A p o l l o n i , a scris, în 1836, u n a r t i c o l , d i n care reieşea că t e a t r u l este o idee publică şi că aşezămîntul teatral este cel m a i i m p o r t a n t aşezămint c u l t u r a l d i n t r - u n stat, intrucît i m ­ plică p o l i t i c a în cel m a i înalt grad. N u m a i vorbesc de episoade m a i apropiate, c i n d acest concept a interesat m u l t e cugete ; şi de epocu noastră, în care substanţa t e a t r u l u i românesc c o n t e m p o r a n , în toate manifestările sale, este o substanţă politică, i n d i f e r e n t de f e l u l c u m încadrăm o piesă sau u n spectacol. Aşa stînd l u c r u r i l e , se p u n e întrebarea dacă nu c u m v a tot t e a t r u l este p o l i t i c şi dacă n u c u m v a folosim această alăturare de noţiuni pleonastic. A i c i , aş v r e a să fac o disociere, despărţindu-mă întrucitva de unele din cele spuse de precursorii mei la cuvînt. N o i a v e m astăzi o literatură d r a m a t i ­ că foarte bogată şi o zestre teatrală de ase­ m e n i foarte bogată, c o n s t i t u i n d o mîndrie a l i t e r e l o r şi a r t e l o r româneşti. Totuşi, acest peisaj n u este o t o v a , n u poate f i considerat tot t i m p u l la grămadă. Se şi spune adesea : „cei 30 de a n i de d r a m a t u r g i e " , cei „30 de ani de t e a t r u " , — şi, încet-încet, încep să se şteargă l i n i i l e oare diferenţiază, ierarhizează şi compartimentează. Mişcarea teatrală n-a fost uniformă şi perfect continuă. I n t r o d u c e ­ rea cîte u n u i concept în a n a l i z a mişcării e ca acel grăunte care cristalizează soluţia. E l ne dă posibilitatea a face catalogări şi clasi­ ficări, a o f e r i c r i t e r i i s t u d i u l u i o r g a n i z a t , co­ p i i l o r d i n şcoli şi t i n e r i l o r d i n universităţi. Cu concepte oare ordonează faptele se redac­ tează istoria teatrului românesc. Or, conceptul de teatru p o l i t i c t r e b u i e şi el d e f i n i t , arătîndu-se că exprimă una d i n direcţiile dezvoltării l i t e r a t u r i i d r a m a t i c e şi t e a t r u l u i . N u orice este teatru p o l i t i c . A v î n d posibilitatea să călătoresc m u l t p r i n ţară, a m ocazia să mă întîlnesc d i n cînd în cînd în unele i n c i n t e teatrale cu consideraţii de acest gen : „veniţi l a n o i să vedeţi Unchiul nostru din Jamaica, este e x t r e m de p o l i t i c şi o să v ă facă plăcere". „ V ă v o m arăta piesa tovarăşei Suzana Ciortea, Soare răsare — «oa­ re apune, în care p o l i t i c u l , de la u n capăt pină l a celălalt, poate f i recunoscut cu cea m a i m a r e uşurinţă". „ V ă rugăm fă poftiţi să vedeţi Cantemir de D u m i t r u Almaş, i n care, ce să vă m a i s p u n e m dacă e p o l i t i c sau n u , vă daţi seama şi s i n g u r înainte de a o vedea". Aceste scrieri care reprezintă u n m o d de a p u n e în circulaţie i d e i a l t m i n t e r i e x t r e m de i m p o r t a n t e : n u obţin n i c i audienţă, şi nici e f i ­ cienţă, aşa c u m p r o b a b i l sincer ar f i d o r i t a u t o r i i , sau r e g i z o r i i , sau a c t o r i i acestor p r o ­ d u c e r i de mîna a d o u a , şi ale a l t o r a , u n e o r i subliterare.

D v . ştiţi t o t atît de b i n e , sau m a i b i n e decît m i n e , ca p r a c t i c i e n i , ca artişti t e a t r a l i , că în t e a t r u cuvîntul are o importanţă consi­ derabilă, d a r n u o importanţi exclusivă. Exiş www.cimec.ro t i g e s t u r i , tieeri, atitudini, poze, cum

le denumesc profesorii de la i n s t i t u t e , care valorează u n e o r i tot atît de m u l t cît c u ­ vîntul. într-un spectacol realmente şi profund p o l i t i c , c u m e Danton, la Tea­ t r u l Naţional, există la u n m o m e n t dat o scenă admirabilă, cutremurătoare, cînd toţi conducătorii, în f r u n t e cu D a n t o n , sînt con­ damnaţi l a m o a r t e ; ei stau cu capetele în jos, la m a r g i n e a scenei, semnifieînd moartea care se a p r o p i e de e i , într-o tăcere desăvîrşită, şi acest m o m e n t e m a i cutremurător decît orice s-ar p u t e a spune în c l i p a res­ pectivă. Şi cazul invers : există u n spectacol ono­ r a b i l , cu o intenţie, de asemenea, lăudabilă, de p r o m o v a r e a unei piese de inspiraţie să­ tească, discutînd p r o b l e m e ale vieţii r u r a l e , avînd u n sîmbure c o n f l i c t u a l — Comoara din deal se numeşte — t o t la T e a t r u l Naţional. Această piesă evoluează m a i b i n e sau m a i rău, pînă la o „ c o d ă " verbală, e x t r e m de inflamată, despre întreaga istorie a p o p o r u l u i român, în 12 m i n u t e . N i c i c o m p r i m a r e a , n i c i m o d u l i n care a fost făcută această codă, n i c i ca­ r a c t e r u l pe care-1 are pe scenă (actorul tre­ b u i n d să monologheze, în t i m p ce toate cele­ lalte personaje stau încremenite şi interzise, fiindcă n-au dialog) n u reprezintă soluţia prin care piesa se poate r i d i c a deasupra p r o p r i e i ei condiţii, şi căpăta o eficienţă m a i puternică decit aceea care i - a fost hă­ răzită, p r i n ceea ce are, atît cît are. Vreau să spun prin aceasta că politicul nu stă în verbalism, că p o l i t i c u l este i n f u z a t şi i n f u z în acţiune, în subiect, i n ' temă şi în con­ f l i c t , şi n o i percepem eu acuitate p o l i t i c u l şi p o l i t i c a u n e i piese sau ale u n u i spectacol în măsura în care ne sînt înfăţişate într-o artă capabilă a ne t u l b u r a , a ne emoţiona. Noţiunea aceasta de t e a t r u p o l i t i c e, deci, distinctă, şi defineşte o categorie a artei d r a ­ matice moderne. E a a fost pusă în c i r c u ­ laţie a p r o x i m a t i v în perioada d e c e n i u l u i a l treilea şi a l p a t r u l e a , m a i ales în G e r m a n i a , sub influenţa radicalizării politice a maselor în aproape întreaga Europă. Această noţiune a fost reevaluată de r e g i z o r u l Ervvin Piscator, de u n i i teoreticieni ai c u r e n t u l u i expresionist d i n G e r m a n i a (curent, în esenţă, p o l i t i c ) şi a fost preluată, cu o m a r e forţă şi c u a r g u ­ mente c u t o t u l n o i , după cel de-al doilea cînd a n u m i t e împrejurări război m o n d i a l , d i n perioada războiului a u ieşit l a iveală şi au d a t de gîndit l u m i i , au dat de m e d i t a t oamenilor politici. Noţiunea dc t e a t r u p o l i t i c n u reprezintă n u m a i o noţiune d i n cîmpiil d r a m a t u r g i e i , ci, c u m b i n e s-a spus aici, şi o noţiune spec­ taculară, care ţine de t e a t r u . T e a t r u l este o artă independentă ; e f o a r t e m u l t datoare l i ­ t e r a t u r i i , d a r este o artă independentă, care trăieşte de sine stătătoare.

P u t e m aprecia, de pildă, că în contempo­ raneitatea noastră, în actualitatea românească, u n spectacol p o l i t i c de cea m a i înaltă ca­ l i t a t e şi de cel m a i p u t e r n i c efect este Puterea şi Adevărul, spectacol b i z u i t pe piesa l u i T i t u s P o p o v i c i , scrisă deliberat cu acest caracter. D a r u n spectacol p o l i t i c poate să fie în acelaşi t i m p şi acela în care o piesă de d e m u l t capătă accepţii pe care astăzi le resimţim ca foarte actuale. Aşa sînt Hamlet, Măsură pentru măsură, Danton la T e a t r u l Naţional, ş.a. Se poate şi invers : o piesă, c u m e Surorile Boga de H o r i a L o v i n e s c u (care n u conţine elemente v e r i f i c a b i l e d o c u m e n t a r , ci elemente de ficţiune, d a r al cărei s p i r i t este p r o f u n d p o l i t i c ) dă naştere u n u i spectacol care n u este p o l i t i c , ci reprezintă o simplă romanţă — aşa c u m a fost spectacolul Tea­ t r u l u i Naţional semnat de tovarăşa Sorana Coroamă, cu cîţiva a n i în urmă. Vă amintiţi, p r o b a b i l , că în t e x t se evocau t o t t i m p u l : zgomotele străzii, ocupate de mase, t r o m ­ pete, fanfare, c o r u r i muncitoreşti — aceasta era ambianţa. Pe scenă t o t u l a fost redus la o simplă muzicuţă ; u n p e r s o n a j apărea la a r l e c h i n , şi cînta d i n cînd în cînd o foarte languroasă melodie. Poate că sensul ei era evocator, poate că r e g i s t r u l acesta l i r i c putea să intereseze şi el ; d a r spectacolul n u m a i avea fervoarea politică pe care o avusese l a p r e m i e r a sa originară, t o t la T e a t r u l Naţional. Intrucît p o l i t i c a se referă l a r a p o r t u r i l e d m t r e clase şi g r u p u r i sociale, în p r o b l e m a p u t e r i i , la a t i t u d i n e a claselor şi g r u p u r i l o r sociale faţă de revoluţie, la p r o g r a m e l e p a r t i ­ delor şi d o c t r i n e l e politice, înseamnă că tea­ t r u p o l i t i c este acel teatru care reflectă în p r i n c i p a l aceste perspective omeneşti asupra societăţii, asupra d e s t i n u l u i o a m e n i l o r şi asu­ pra istoriei. D i n acest p u n c t de vedere, p u ­ tem considera că întreg t e a t r u l românesc, încă o dată, este, în substanţă, u n teatru p o l i t i c . Aş v r e a să mă refer o clipă şi l a ceea ce aş n u m i gestul politic, în materie de viaţă teatrală. Există, fireşte, şi o politică teatrală, pe care o întreprinde autoritatea, şi pe oare o întreprinde şi fiecare instituţie, fiecare colec­ t i v în parte. U n gest p o l i t i c ar f i , în î m ­ prejurările de astăzi, acela de a elimina pre­ judecata europocentristă în m a t e r i e de c u l ­ tură. Multă v r e m e s-a a f i r m a t , de către teo­ r e t i c i e n i , că E u r o p a este leagănul c u l t u r i i , şi că s i n g u r u l teatru v e r i t a b i l , care ne poate interesa, este t e a t r u l european. Iată însă că celelalte c o n t i n e n t e , în acţiunea l o r uriaşă de redeşteptare, de recîştigare a identităţii c u l t u r a l e , s p i r i t u a l e , naţionale, aduc l a su­ prafaţă alte centre c u l t u r a l e . I n A f r i c a , în A m e r i c a Latină şi în Asia există mişcări teatrale, care merită să suscite şi i n t e r e s u l nostru a c t i v în ceea ce priveşte r e p e r t o r i u l . I n această privinţă, t r e b u i e să ţinem sea­ ma şi de comandamentele generale ale p o l i ­ t i c i i . I n măsura în care România de azi p r a c -

16

www.cimec.ro

ucă o politică internaţională activă foarte vastă — şi, aţi observat, cu multă atenţie spre a¬ cele popoare, ţări, c o n t i n e n t e , ce constituie, cu u n t e r m e n acreditat în alte l i t e r a t u r i , l u m e a a treia — , politică a l cărei p r o m o t o r este, eu multă p u t e r e , cu o mare rază de ac­ ţiune şi cu u n m a r e ecou internaţional, conducătorul s t a l u l u i şi a l p a r t i d u l u i n o s t r u , esto n o r m a l ca, odată c u toate întreprin­ derile, instituţiile şi organizaţiile, şi t e a t r u l , şi instituţiile c u l t u r a l e în genere, să răs­ pundă l a cbemarea conducătorului, care cerut, în urma vizitelor repetate a in ţările şi în c o n t i n e n t e l e evocate, să se c o n t i n u e activitatea aceasta de deschidere, să f i e sprijinită şi stimulată pe toate p l a n u ­ r i l e . Este firesc, d e c i , să ne situăm într-un stadiu d e o p o r t u n i t a t e , dc echivalenţă, cu ges­ t u r i l e m a r i , de politică externă, ale României.

Rămîn să f i e studiate posibilităţile de a r ­ m o n i z a r e a c u l t u r i i noastre teatrale — atît de eficace, atît de activă, atît de dornică să f i e politică, în p l e n i t u d i n e a e i — cu acele eve­ n i m e n t e i m p o r t a n t e care se întîmplă pe l u m e . M i se p a r e , de pildă, foarte o p o r t u n ca în stagiunea v i i t o a r e să apară u n d e v a , pe u n a d i n cele 43 de scene ale noastre, o piesă d i n b o g a t u l f o n d de cultură teatrală a l p o p o r u l u i portughez. I n f e l u l acesta, legăm întruoîtva de h a r t a geopobtică şi întîmplările c u l t u r i i teatrale ; care, încă o dată, d i n cele m a i v e c h i t i m p u r i , l a n o i , s-a sensibilizat în r a ­ p o r t cu ceea ce se întîmplă în l u m e — şi care n i c i n u poate acţiona a l t m i n t e r i , dacă doreşte să beneficieze de audienţa şi stima cea m a i largă a p u b l i c u l u i

Premii de dramaturgie pe anul 1974
Întrunite în şedinţe de lucru în zilele de 18 şi 19 iunie 1975, juriul Uniunii Scriitorilor şi al Asociaţiei Scriitorilor din Bucureşti au acordat următoarele premii pentru dramaturgie : P R E M I U L UNIUNII SCRIITORILOR : • • • CONSTANTIN tura Eminescu MARIN HANS SORESCU KEHRER — — volumul „Setea muntelui de s a r e " , E d i t u r a Cartea Românească piesa „Jimbolia, 1 9 4 4 " , jucata l a T e a l r u l G e r m a n de Stat d i n Timişoara PREMIUL REŞTI : • D U M I T R U S O L O M O N — v o l u m u l „Diogene d i n e l e " , Editura Eminescu Vom premiate. reveni analitic, în numerele viitoare, asupra lucrărilor ASOCIAŢIEI SCRIITORILOR DIN BUCU­ CIIIRIŢĂ — piesa „Adîncimi", Edi­

www.cimec.ro

17

Patru întîlniri cu
M I H A I V I T E A Z U L

Slujitorii din toate domeniile artei s-au intîlnit m acest an sub semnul sărbătoririi lui Mihai Viteazul, voievodul ce a reunit pentru prima dală, după un mileniu şi jumătate, cele trei provincii româ­ istoriei, în Europa Evului Mediu, numele de valah. neşti, impunînd Actorul Ion Marinescu, regizorii Letiţia Popa şi Nae Cosmescu, poetul Dumitru Slancu ne-au descifrat, fiecare, sensul propriilor lor întîlniri cu fiul lui Pătraşcu Vodă, modul in care au înţeles să-i reînvie, cu puterea talentului, chipul.

LETIŢIA POPA „Să-i faci pe oameni să-şi reamintească"

ţită, lucidă pînă l a d u r e r e , şi aceeaşi forţă, puse în slujba p a t r i o t i s m u l u i înflăcărat. Aceeaşi epocă năştea şi pe pămîntul nos­ t r u , ca şi în A n g l i a , personajele eroice d i n care se inspiră marea literatură shakespeareeană ; a v e a m nevoie de e r o i , de j e r t f a l o r de sînge, ca să sfinţească aspiraţia u n e i naţiuni sfârtecate de seismele i s t o r i e i . I n i î l n i r e a c u acest personaj este răscolitoa­ re şi m ă gîndesc c ă , într-un f e l , este o n e ­ d r e p t a t e să aşteptăm o a n i v e r s a r e ca să aflăm ceea ce şcoala a r f i fost datoare să ne transmită.

— Sînteţi d i r e c t o r de scenă l a spec­ tacolul Cum najul Capul istoric dc pe Milinea scena Gheorghiu. Naţionalului vedeţi această întîlnire c u perso­

bucureştean ?

— P r i n t r - o ciudată a l c h i m i e , a m fost p r e ­ gătită p e n t r u această întîlnire p r i n ce a m l u c r a t înainte. P h i l l i p F a u l k e n b r i d g e , c o p i l u l bastard a l l u i R i c h a r d Inimă de L e u d i n Regele I o a n de Shakespeare, seamănă cu f i u l l u i Pătraşcu cel B u n : aceeaşi m i n t e ascu­

Piesa l u i M i h n e a G h e o r g h i u n u este o lec­ ţie de i s t o r i e . E a îşi p r o p u n e să vorbească o a m e n i l o r p r i n ,^ceea ce crede fiecare că n u poate să u i t e " . Admirabilă idee. Să c o n s t r u ­ ieşti u n proces d r a m a t i c pe răscolirea a m i n ­ t i r i l o r , d i n orîmpeie de cîntec, stampe şi ges­ t u r i istorice, să-i faci pe o a m e n i să-şi r e ­ amintească, să r e a d u c i în prezent ceea ce strămoşii a u p u s , poate fără s-o ştie, în tăi­ n u i t e l e noastre gînduri, n i c i de n o i ştiute. Speotacolul a l e cărui repetiţii le conduc îşi p r o p u n e să ducă g h i d u l a u t o r u l u i puţin m a i departe — să-l a j u t e p e spectator să n u m a i

18

www.cimec.ro

„ C a p u l " d e M i h n c a G h e o r g h i i, î n repetiţie l a T e a t r u l Naţional. I n c e n t r u , Costel C o n s t a n t i n , inter w e t u l r o l u l u i p r i n c i p a l , M i h a i V i t e a z u l .

uite ceea ce şi-a a m i n t i t ; măcar o v r e m e , măcar „ o mică d e ceas", c u m spune c r o n i ­ carul.

NAE

COSMESCU

„Un autentic scenariu de televiziune"
— I n l u n i l e m a i şi i u n i e , pe p l a t o u ­ r i l e t e l e v i z i u n i i , aţi f i l m a t serialul M a r e l e v i s de R a d u T h e o d o r u , f i l m legat de personalitatea l u i M i h a i V i t e a ­ z u l . Este p r i m a d v . m l i l n i n * c u d r a ­ m a t u r g i a istorică ? — N i c i d e c u m . M i - a m început ucenicia r e ­ gizorală, c u u n deceniu în urmă, la Bacău, făcînd asistenţă de regie l a d r a m a istorică V l a i c u Vodă de A . D a v i l a . — C u m se armonizează v i z i u n e a d v . regizorală c u s c e n a r i u l ? — A v e m de-a face cu u n a u t e n t i c scenariu de t e l e v i z i u n e , u n scenariu excelent, aş putea spune. A u t o r u l , R a d u T h e o d o r u , se dovedeşte n u n u m a i u n foarte b u n r o m a n c i e r . A u t o r u l t e t r a l o g i e i V u l t u r u l a abstras d i n r o m a n u l f l u v i u , c u o u i m i t o a r e cunoaştere a meca­ nismelor specifice dramaturgiei, secvenţecheie, p e oare le-a reasamblat c u o măiestrie ce trădează vocaţie d e d r a m a t u r g . Aş d o r i să s u b l i n i e z c ă scenariul, ca d e a l t f e l şi r o ­ m a n u l , este r e z u l t a t u l u n e i minuţioase d o c u ­ mentări i s t o r i c e asupra epocii. N u s-a făcut n i c i u n f e l de r a b a t adevărului istoric, în

favoarea ficţiunii. V i z i u n e a regizorală — sub­ liniez că regia s e r i a l u l u i a fost asigurată în d o i , de Nicolae M o t r i c şi de s u b s e m n a t u l — a tins să pună în lumină sensurile c u p r i n s e în s c r i i t u r a dramatică. „Pohta ce-a p o h t i t - o " M i h a i V i t e a z u l a fost să adune într-un s i n g u r şi p u t e r n i c stat Ţara Românească, T r a n s i l v a ­ nia şi M o l d o v a , v i s u l său de o viaţă, „marele v i s " , f i i n d U n i r e a . L a marea a d u n a r e p o p u ­ lară de l a A l b a lulia, tovarăşul Nicolae Ceauşescu şublinia că „istoria însăşi a c o n f i r ­ m a t justeţea şi necesitatea obiectivă a a c t u l u i săvîrşit de M i h a i V i t e a z u l , p r i n realizarea ulterioară a i d e a l u l u i său — i d e a l a l t u t u r o r românilor — p r i n înfăptuirea în epoca m o ­ dernă a s t a t u l u i naţional român u n i t a r " , m o ­ t i v p e n t r u care „Mihai V i t e a z u l rămîne o figură luminoasă, progresistă, în cartea de a u r a p o p o r u l u i român". A c t u a l i t a t e a p r o b l e ­ m a t i c i i este, deci, aceea ce conferă interes se­ r i a l u l u i . E v i d e n t , a v e m de-a face cu u n serialp o r l r e t ; a r f i însă o greşeală să-l limităm l a atît. A m intenţionat să r e c o n s t i t u i m o epocă e x t r e m de agitată, d i n perspectiva u n u i s i n ­ g u r destin u m a n , cel m a i edificator, a l cople­ şitoarei personalităţi, pe care m a r e l e I o r g a a d e f i n i t - o c u m n u se poate m a i b i n e : „ u n poet a l spadei, u n entuziast, u n visător". A¬ ceastă r e c o n s t i t u i r e de proporţii a u n e i p a ­ g i n i glorioase d i n istoria n e a m u l u i n o s t r u a i m p u s o v i z i u n e lucidă şi clară, d i n perspec­ t i v a contemporaneităţii. G i r u l rigurozităţii i s ­ torice este asigurat, d e a l t f e l , de către d r . N i ­ colae Stoicescu, cercetător p r i n c i p a l l a I n s t i ­ t u t u l de istorie „Nicolae I o r g a " , o prezenţă activă pe p a r c u r s u l realizării serialului. N e - a m p r o p u s să evităm orice accesoriu ope¬ re tis tic, p r e c u m şi spectaculosul g r a t u i t , l ă sînd să p r i m e z e acuitatea p r o b l e m a t i c i i .

www.cimec.ro

19

I m a g i n e d i n s e r i a l u l T V „Marele v i s " , d e d i c a i aceluiaşi e r o u , de astă în i n t e r p r e t a r e a a c t o r u l u i I o n M a r i n c s c u (în m i j l o c ) .

dată

— C u m a decurs colaborarea c u i n ­ terpreţii ? — E x c e l e n t . Distribuţia, e x t r e m de n u m e ­ roasă, a fost în t o t a l i t a t e cîştigată de f r u m u ­ seţea s c e n a r i u l u i şi s-a sudat într-un t o t o m o ­ gen, lucrînd c u egală seriozitate şi profesion a l i t a t e ca şi echipa de t e h n i c i e n i . Deşi a r t r e b u i citaţi toţi m e m b r i i e c h i p e i mă v o i l i m i t a l a şefii de c o m p a r t i m e n t e — şefii d e producţie I l i e Măinescu şi Nicolae Stănilă ; t e h n i c i a n u l sunetist I o a n Dinuţă ; m a c h i o r u l I o n T o m a ; regizoarele de m o n t a j M a r g a Niţă şi E m i l i a Andreescu ; operatoarea şefă B e a trice Drugă ; i l u s t r a t o r u l m u z i c a l George F o pesqu ; scenografa de costume V a l e r i a S t o l e r u ; scenografii d e c o r u r i l o r , a r h i t e c t u l V i r g i l L u s c o v şi K a r l h e l n z R o t h . Acestora 11 se adaugă cei care a u asigurat l u m i n a , regia tehnică, asistenţa tehnică, regia de s t u d i o . S u f l e t u l acestui n u m e r o s colectiv de realiza­ t o r i a fost r e d a c t o r u l şef D i n u Săram. N-aş vrea să închei fără a s u b l i n i a în m o d deose­ b i t colaborarea c u i n t e r p r e t u l r o l u l u i p r i n ­ c i p a l , a d m i r a b i l u l actor I o n M a r i n e s c u , a cărui disciplină profesională, p u t e r e de m u n ­ că, seriozitate, r i g u r o z i t a t e a u i m p r i m a t î n ­ t r e g i i echipe u n s p i r i t de colaborare colegi­ ală, d e m n de toată s t i m a . Sper ca telespecta­ t o r i i să a p l a u d e în creaţia l u i „ o figură de ascet, arsă de flacăra dinlăuntru, c u b a r b a în neregulă, c u căutarea de adevăr înspăimîntătoaro" — c u m îl descria I o r g a .

ION MARINESCU „Aprofundarea sentimentului patriotic"
— Televiziunea a realizat, cu actori de p r i m p l a n , u n serial M i h a i V i t e a z u l , d u p ă t e x t u l l u i R a d u T h e o d o r u . Ce dificultăţi a p r e z e n t a t p e n t r u d v . r o ­ l u l de v o i e v o d ? — A m c i t i t odată declaraţiile u n u i actor care p r e t i n d e a că, în t i m p u l l u c r u l u i l a o piesă, era atît de a b s o r b i t de m u n c a sa, î n ­ cît uitase şi c u m se numeşte ; ca să-ţi răs­ pundă, a r f i t r e b u i t să f i e strigat c u n u m e l e p e r s o n a j u l u i pe care-1 i n t e r p r e t a . Cred că acest actor exagera. O r i n u spunea a d e v ă ­ r u l , o r i , dacă-1 spunea, înseamnă că era u n p r o s t actor. E u sînt p e n t r u l u c i d i t a t e în m u n c a de c o m p u n e r e a u n u i r o l . Cei oare o confundă c u s p i r i t i s m u l şi cad în transă p o t c o m u n i c a senzaţii, î n n i c i u n caz i d e i . Cunosc, de asemenea, a c t o r i , m a i ales d i n categoria celor „specialişti într-un singur g e n " , care-şi tîrăsc p e r s o n a j u l d e pe scenă în viaţa de toate zilele. R o l u l j u c a t îi m a r ­ chează p e n t r u t o t d e a u n a . E i d e v i n în r e a l i ­ tate puţin b u f o n i , puţin d i c t a t o r i , puţin i n -

20

www.cimec.ro

triganţi, puţin i n g e n u i . Dcformaţia profesio­ nală îi transformă în c a b o t i n i . D a r e neîndoios că, în s t r u c t u r a cea m a i intimă, m a r i l e r o l u r i operează asupra acto­ r u l u i într-un m o d pe care n o i n u îl v o m putea d e f i n i niciodată. A c u m n u vă p o t răspunde c u precizie l a întrebare. Sînt l a puţină v r e m e după cc a m t e r m i n a t înre­ gistrările c u M i h a i V i t e a z u l . E aproape de necrezut că această muncă s-a t e r m i n a t . Sînt puţin obosit, puţin t r i s t , şi puţin, d a r foarte puţin, f e r i c i t . Poate că m a i tîrziu v o i putea asculta în m i n e nuanţele cu care această covîrşitoare personalitate m-a îmbogăţit, trecînd prin viaţa m e a artistică. A c u m , cel m u l t , p o t să vă împărtăşesc gînduri şi i m p r e s i i de m o ­ ment. Dacă este ceva b u n în ce-am făcut, cred că, în p r i m u l şi în p r i m u l rînd, acest l u c r u îl datorez s e n t i m e n t u l u i p a t r i o t i c . Toate cele­ lalte aju v e n i t după. A m p u s în r o l t o t ce ştiu în m a t e r i e de t e a t r u şi, în plus, îndîrjirea încăpăţînată de a mă i d e n t i f i c a , măcar o clipă, cu acest m a r e bărbat. I n m o d sigur, a u fost m o m e n t e în care i - a m simţit sufletul z b u c i u m a t . I a r la întrebarea dacă această experienţă m-a îmbogăţit, p o t să răspund c u hotărîre : d a . L a m i n e , s e n t i m e n t u l p a t r i o t i c s-a m a n i ­ festat întotdeauna p r i n t r - u n f e l de i n t o l e ­ ranţă. Cînd ceva n u merge c u m trebuie, cînd cineva lucrează prost, cînd v r e u n u l fură, sau e beţiv, sau lent, sau ticălos, sau nereceptiv la n o u , cînd eu însumi mă s u r p r i n d lăsător sau rău, toate astea m ă scot d i n sărite — n u atît p e n t r u f a p t u l în sine, c i în p r i m u l rînd p e n t r u că aş vrea ca acesta l u c r u r i să n u n i se întîmple nouă, românilor. A c u m , cred că a m adăugat acestui s e n t i m e n t a l t u l , m a i p r o ­ f u n d . Aoela că, în p o f i d a t u t u r o r greutăţilor p r i n care a m trecut sau v o m trece, sîntem u n p o p o r n e p i e r i t o r , u n p o p o r b i n e înfipt în bucăţica sa de pămînt. U n p o p o r care vrea şi poate să devină m a i b u n . A m simţit că cea m a i m a r e parte d i n t r e n o i sîntem u r ­ maşii m a r i l o r bărbaţi. A m simţit că M i h a i V i t e a z u l este cu adevărat strămoşul n o s t r u . Aş v r e a , în încheiere, să-i mulţumesc l u i R a d u T h e o d o r u p e n t r u t e x t u l său înflăcărat, convingător, şi „producătorului" D i n u Săraru, fără de care acest serial n - a r f i existat.

declamaţie, de spectacolul patetic. Este a i c i v r e o legătură c u f a p t u l că sînteţi şi redactor o l T e a t r u l u i de poezie ?

— N u , n u există n i c i o legătură între u n a şi alta. Intrucîtva aveţi dreptate, în ceea ce priveşte e l e m e n t u l de declamaţie. Poeziile se pretează recitării, se p o t c o n s t i t u i într-un spectacol de evocare istorică. Cred că se p o t şi cînta ; după cîte ştiu, cîţiva c o m p o z i t o r i t i n e r i c o m p u n muzică p e n t r u unele poeme d i n această carte a mea. N u sînt n u m a i s i m ­ ple evocări. A m încercat să descopăr d i m e n ­ s i u n i a p r o p i a t e de d i m e n s i u n i l e reale ale f i ­ g u r i i l u i M i h a i V i t e a z u l , care p e n t r u m i n e n u este n u m a i u n d o m n i t o r ca mulţi alţii d i n istoria Românilor, c i este o flacără înaltă a conştiinţei noastre naţionale, o flacără a r zînd împreună c u voinţa p o p o r u l u i român, p e n t r u i d e a l u r i , istoriceşte v o r b i n d , de m u l t existente, d a r care au p r i n s c h i p şi s-au t r a n s f o r m a t în faptă datorită acestui m a r e o m , m a r e R o m â n , mare P r i n c i p e a l t u t u r o r veacurilor.

— V - a a p r o p i a t de acest d o m n i t o r român şi f a p t u l că sînteţi tirgoviştean ?

— Desigur, şi f a p t u l că sînt tîrgoviştean a c o n t r i b u i t ea atmosfera u n e i epoci de m u l t uitate să se întipărească în conştiinţa mea încă d i n v r e m e a copilăriei. I n acea v r e m e , mă j u c a m împreună c u alţi c o p i i în r u i n e l e palatului domnesc de l a Tîrgoviste ; cînd eram M i h a i , cînd e r a m Ţepeş o r i Mircea... D a r asta n u a a v u t o importanţă hotărîtoare p e n t r u vremea în care a m început să scriu Poemele l u i M i h a i V i t e a z u l . Ce m-a a p r o p i a t de cunoaşterea, n u n u m a i a personalităţii copleşitoare a l u i M i h a i V i t e a z u l , c i de întreaga epocă în care a trăit, cu toată c o m p l e x i t a t e a ei de c o n j u n c ­ t u r i , a u fo«t documentele I o r g a , pe care l e - a m c i t i t şi r e c i t i t t i m p de m a i mulţi a n i . Ceea ce n u înseamnă că n u m a i dato­ rită d o c u m e n t e l o r Iorga s-a zămislit în m i n ­ tea mea ideea poemelor devenite a c u m r e a l i ­ tate. Despre M i h a i V i t e a z u l se p o t scrie m i i de p a g i n i de proză, teatru o r i poezie ; n i c i ­ odată n u v o r f i suficiente, p e n t r u că figura m a r e l u i v o i e v o d n u poate f i cuprinsă i n t e ­ g r a l în n i c i o carte. Poate doar u n m a s i v v o l u m de istorie să aducă lumină şi o r d i n e — cronologică şi logică — în t o t ceea ce a însemnat M i h a i cel M a r e p e n t r u epoca sa, şi în ce înseamnă astăzi p e n t r u n o i , p e n t r u p o p o r u l care a p r i m i t j e r t f a vieţii sale, c u o m credere nemărginită în v i i t o r .

DUMITRU STANCU „ O poezie aptă să devină spectacol"
— A ţ i d e b u t a t , în aceste zile, c u v o l u m u l Poemele l u i M i h a i V i t e a z u l , în care a p a r m u l t e elemente ce ţin de

www.cimec.ro

ANCHETA N O A S T R Ă

ARTA

ACTORULUI ÎN TEATRUL LIRIC

1. C e determină atitudinea interpretului de teatru liric : textul m u z i c a l s a u textul dramatic ? I n ce măsura inter­ pretul de teatru liric trebuie şi poate să fie interpret de tea­ tru propriu-zis ? 2. Credeţi că există o incompatibilitate între l u m e a senti­ mentelor, caracterelor, ideilor, d i n opera clasică, şi m o d a l i ­ tăţile moderne de expresie scenică ? E s t e opera u n „muzeu sonor" ? 3. Ce căi de informare asupra mişcării mondiale de tea­ tru liric vă sînt accesibile ? Vă îmbogăţesc ele orizontul artistic ? 4. Credeţi că noile generaţii de cîntăreţi şi dansatori sînt pregătite să facă faţă exigenţelor teatrului liric contemporan ?

GHEORGHE DUMITRESCU:
„In primul rînd, să înţeleagă ideea libretului"
1. U n adevărat i n t e r p r e t de operă trebuie m a i înainte de toate să pătrundă adînc c o n ­ cepţia de i d e i a l i b r e t u l u i care stă l a baza lucrării şi a p o i , în r a p o r t cu acest l u c r u , îşi va c o n s t r u i şi realiza interpretarea t e x t u l u i muzical. T o t m a i r a r sînt acei interpreţi de operă numiţi „cîntăreţi"... care se ocupă n u m a i de emiterea sunetelor, a acutelor sau a efectelor vocale, p e n t r u obţinerea u n o r succese ieftine. Deosebirea d i n t r e u n i n t e r p r e t de operă şi col de t e a t r u p r o p r i u - z i s constă în f a p t u l că p r i m u l cîntă i a r cel de-ul doilea declamă. I n t e r p r e t u l de operă trebuie să fie în acelaşi

22

www.cimec.ro

t i m p şi u n b u n i n t e r p r e t de t e a t r u , deoarece în unele opere există şi părţi v o r b i t e . 2. N u există i n c o m p a t i b i l i t a t e între l u m e a sentimentelor, caracterelor şi i d e i l o r d i n opera clasică şi modalităţile m o d e r n e de ex­ presie scenică, n u m a i cu condiţiunea ca m o ­ dalităţile de expresie, oricare a r f i ele, să n u îngreuneze rccepţionarea i d e i l o r , a mesa­ j u l u i lucrării scenice, c i dimpotrivă, să o faciliteze. 3. I n epo'ca noastră se poate l u a uşor c o n ­ tact c u mişcările teatrale l i r i c e universale, însă trebuie făcut deosebirea între ce este valoros şi • t r a i n i c şi ceea ce este trecător, modă, în ţoate curentele artistice ce se pe­ rindă de l a u n a n la a l t u l . A r t a t r e b u i e să reţină ce este valoros d i n tradiţie şi să se îmbogăţească c u elemente înnoitoare v a l a b i l e . 4. N o i l e generaţii de interpreţi v o c a l i d e operă şi dansatori sînt b i n e i n s t r u i t e (dovădă, p r e m i i l e obţinute la c o n c u r s u r i l e şi festiva­ l u r i l e internaţionale de acest g e n , unde ţara noastră ooupă u n loc de f r u n t e , pe p l a n m o n d i a l ) şi ele p o t face faţă cu cinste e x i ­ genţelor t e a t r u l u i l i r i c c o n t e m p o r a n . trăieşte pe scenă este muzică şi care dramă, ( o r i , c u m spuneţi d v . , t e x t ) . Aşijderea cu d i r i j o r i i , decît că ei îşi joacă r o l u l cu spatele la p u b l i c . I n ce priveşte condiţia r e g i z o r u l u i de operă, ea ţine de g r a d u l l u i de profesio­ n a l i s m . N u strică să m a i precizăm u n l u c r u , deşi m i se pare e v i d e n t : m u z i c a n t u l , ca artist ce se află, are în e l o săraînţă de t e a t r u . E a t r e b u i e ajutată d o a r să se d e z v o l t e , întot­ deauna spre binele l u i . U n e o r i asta se face în Şcoala propriu-zisă, d a r , dacă n u , t i m p u l pieifclut se poate recupera şi direct în şcoala operei. Aşa c u m n u poate f i cântăreţ aoela care n u ştie să declame, i n d u c e m m a i departe că n u se poate n u m i a r t i s t , în d e p l i n u l sens a l cuvîntului, m u z i c i a n u l care n u ştie c u m să stea sau să se mişte p e scenă. Să ne a m i n ­ t i m lecţia varietăţii în intonaţie (mă refer la cea dramatică) şi a mişcării scenice pe care ne-a servit-o E l i s a b e t h S c h w a r z k o p f f , în­ t r - u n s i m p l u recital de l i e d u r i ! O r i , să n e imaginăm creaţia pe care a realizat-o D a v i d Ohanesian în O e d i p , fără a p o r t u l d r a m a t i c ! E l i m p e d e : u n actor merge să n u f i e şi cîntărcţ, d a r reciproca e u n nonsens. 2. Ştiţi b i n e că n u . Aţi repetat p r o c e d e u l de a d i n e a o r i . Clasicii sînt clasici fiindcă ade­ vărul l o r e etern, decît că, p e n t r u a se vedea m a i b i n e t r e b u i e adus l a n i v e l u l şi i m p l i c a t în c o n t e x t u l t i m p u l u i prezent. A s t f e l , opera, ca de a l t m i n t e r i n i o i t e a t r u l , n u poate d e v e n i niciodată m u z e u . 3. î m i cer iertare că i n t e r v i n şi l a o î n ­ trebare oare n u m ă priveşte direct. N u cred în i n f o r m a r e a livrescă. Adevărata îmbogăţire a orizontailui artistic d e v i n e autentică n u m a i p r i n experienţa directă. Iată m e n i r e a s t u d i o ­ u l u i e x p e r i m e n t a l p e n t r u operă şi balet.

RADU STAN
critic muzical:

„Artistul îşi iubeşte rolul, nu ariile"
1. întrebarea aţi pus-o, e v i d e n t , cu tîlc. Ştiu d i n a i n t e răspunsul pe oare îl p r e s u p u ­ neţi, fiindcă teoretic n u se poate susţine con­ t r a r i u l . L a practică însă ne m a i încurcăm, adică v-aş p u t e a t r i m i t e oricînd l a spectacole de operă n e g a t i v e , u n d e regia o r i actoria f r i ­ zează grotescul. Aşadar, să d ă m cărţile pe faţă : vreţi ca p u b l i c u l n o s t r u să fie scutit de asta, măcar î n v i i t o r . Aveţi adeziunea mea fără rezerve. D a r să n u ne i r o s i m în c u v i n t e m u l t e . F a p t e că t e a t r u l , deci t e a t r u l , s-a p o m e n i t deodată cu nişte nechemaţi, care, în n u m e l e m u z i c i i , a u p r o c l a m a t d r e p t u l de a i g n o r a că se mişcă într-un spaţiu g u v e r ­ n a t de legi m i l e n a r e . Să f i m însă de acord că m i toţi cîntăreţii, n u toţi d i r i j o r i i , n i c i m ă ­ car toţi r e g i z o r i i (de operă, bineînţeles) sînt certaţi c u scena. B a , aş îndrăzni să a f i r m ţus şi tare că u n artist d e operă a u t e n t i c îşi iubeşte rolul şi n u a r i i l e , şi că, l u a t repede, n u distinge care d i n gesturile pe care l e

www.cimec.ro

23

VALENTIN TEODORIAN
solist, Opera Româna, Bucureşti .*

„Intre muzică şi text există o o s m o z ă . . . "
1. A t i t u d i n e a i n t e r p r e t u l u i de t e a t r u l i r i c este determinată, în egală măsură, de t e x t u l m u z i c a l şi de t e x t u l d r a m a t i c . între cele două t e x t e i n t e r v i n e , firesc, f e n o m e n u l aşan u m i t de „ o s m o z ă " . D e a l t f e l , însăşi noţiunea de „teatru l i r i c " v r e a să însemne „teatru cînt a t " sau „cînt t e a t r a l " . Fără îndoială că, în cazul acelor g e n i a l i maeştri a i compoziţiei de operă care a u dispus totodată şi de u n e x t r a o r d i n a r simţ a l scenei (chiar d i n f e l u l c u m a u a d n o t a t în partitură unele indicaţii scenice, logic m o t i v a t e , reiese că, în t i m p ce c o m p u n e a u m u z i c a , îşi vedeau şi perso­ najele mişcîndu-se ca pe o tablă de ş a h ) , este suficient să recreezi t e x t u l m u z i c a l , păstrînd doar indicaţiile nuanţelor şi c u l o r i l o r m u z i c a l e ; d a r aceasta pledează t o t în f a ­ voarea „osmozei". Concluzia este că posesorul u n e i v o c i c u valenţe capabile să satisfacă exigenţele g e n u l u i t r e b u i e neapărat d u b l a t şi de fiinţa de excepţie a u n u i i n t e r p r e t d e t e a t r u p r o p r i u - z i s — c u condiţia ca vocea să fie pusă în s l u j b a expresiei. 2. Cred că există i n c o m p a t i b i l i t a t e între l u m e a caracterelor ( n u şi a i d e i l o r şi senti­ m e n t e l o r ) d i n opera clasică, şi modalităţile m o d e r n e de expresie scenică. A m i n t e r p r e t a t pe A l f r e d G e r m o n t d i n Traviata acum trei a n i , l a f e s t i v a l u l de operă de l a S k o p l j e (Jugoslavia). E r a m t r e i interpreţi p r i n c i p a l i români : H e r l e a , E l e n a Simionescu şi cu m i n e . Gazdele, ca d e obicei, a m a b i l e şi p r e ­ v e n i t o a r e pînă l a exces, n c - a u p r o p u s totuşi ipostaza de a ne încadra în m o d a l i t a t e a în care r e g i z o r u l l o r concepuse o „expresie scenică m o d e r n ă " : V i o l e t a apărea în c a d r u în p a n t a l o n i evazaţi, A l f r e d pleca spre Paris cu a u t o m o b i l u l , m a r c a t p r i n sunete de c l a x o n

cu pară. G e r m o n t apărea în smoching, cu p u l l o v e r a l b colant. Sigur, o să-mi spuneţi dumneavoastră, acestea erau doar modalităţi de expresie scenografică m o d e r n e . N u , o să vă răspund eu. Imaginaţi-vă doar că n o i , posesorii u n o r m i j l o a c e de e x p r i m a r e vocală măcar l a n i v e l u l celor d i n t i m p u l l u i V e r d i (aici, sau sînt prea încrezut, sau prea m o ­ dest), a r f i t r e b u i i să interpretăm scene scrise cu p a t i n a m o r a v u r i l o r u n u i secol b i n e deter­ m i n a t şi d e l i m i t a t , într-un cadru în care se găsea u n b a r cu scaune înalte, ca într-un „night-club", şi avînd pe tejghea u n telefon a l b , d e m n să facă faţă oricăror exigenţe ale secolului X X ; d a r , în n i c i u n caz, p o t r i v i t e , u n u i secol în eare, chiar dacă au existat p a ­ s i u n i ca ale noastre, eticheta poruncea ca „femeia" să nu-şi expună n i c i măcar glezna. îmi aduc a m i n t e de u n regretat profesor d i n liceu care, p e n t r u a ne creiona m a i eloc­ v e n t l a c u r s u r i „culoarea locală", spunea : „Imaginaţi-vă că în Vlaiai Vodă s-ar bea pe scenă şpriţ eu s i f o n " . în febra dorinţei de_ a ne face să înţelegem p r o b l e m a , b u n u l n o s t r u profesor cădea, într-un pleonasm — p e n t r u că n u există şpriţ fără sifon. D a r n o i l - a m înţeles. Toţi t r e i interpreţii de l a S k o p l j e a m r e f u ­ zat încadrarea în „modalitatea modernă de expresie scenică" a concepţiei r e g i z o r u l u i , şi ne-am păstrat costumele şi mijloacele noastre de e x p r i m a r e „conservatoare" ; d a r se pare că frazarea noastră muzicală, care aducea ceva n o u , c o n t e m p o r a n . în „bătrîna Traviata", a făcut ca p u b l i c u l să ne răsplătească d i n p l i n p e n t r u contribuţia adusă la festival. Opera clasică este u n m u z e u de artă sono­ ră. Tnvit p e cei rare m - a r combate să meargă împreună c u m i n e l a L u v r u şi s-o privească pe „ M o n a L i s a " încadrată într-o ramă în oare, p r i n t r - u n procedeu de vase c o m u n i ­ cante, s-ar alterna c u l o r i l e curcubeului, în t i m p ce o muzică de „expresie m o d e r n ă " a r i n t o n a „Cioo. b a m b i n a " . 3. I n afară de publicaţiile „Opera N e w s " , „Music a n d musiciens", sau de „ L e e o u r r i e r musical de F r a n c e " , publicaţii accesibile o r i ­ cărui cîntăreţ de operă d i n România, con­ tactele directe, p r i n t u r n e e în străinătate, îmi îmbogăţesc o r i z o n t u l artistic. Dacă aplic, sau în ce măsură încerc să a p l i c observaţiile în m u n c a m e a , accasla este o treabă l a care v a răspunde, poate, istoriografia. 4. Cred că n o i l e generaţii de cîntăreţi ( n u şi de dansatori, fiindcă aceştia a u a v a n t a j u l u n o r m i j l o a c e de e x p r i m a r e contemporană aparte) n u sînt pregătite să facă faţă e x i ­ genţelor t e a t r u l u i l i r i c c o n t e m p o r a n , p e n t r u m o t i v u l că (în afara a circa 1 5 % excepţii) n u a u e l u c i d a t încă p r o b l e m a importanţei c l a s i c i s m u l u i . Personal, cred şi a f i r m că t e a t r u l l i r i c c o n t e m p o r a n reprezintă o v a l o a ­ r e ; în acelaşi t i m p , n u p o t să realizez că cineva oare v r e a să citească literatură c o m ­ parată într-o limbă străină n u cunoaşte decli­ narea s u b s t a n t i v e l o r în g r a m a t i c a acestei limbi.

24

www.cimec.ro

u n conţinut emoţional fiecărei silabe, este i d e a l u l către care a r t r e b u i să tindă toţi s l u j i t o r i i acestei m i n u n a t e a r t e , i d e a l u l p e care p u b l i c u l îl salută c u căldură l a fie­ care apariţie : cîntăreţul-actor. 2. N u , n u cred în această i n c o m p a t i b i l i ­ tate, î n f o n d , subiectul u n e i opere, fie ea preclasică, clasică sau modernă, se inspiră d i n aceleaşi trăiri etern v a l a b i l e ale sufle­ t u l u i omenesc : i u b i r e a , u r a , teama, b u c u ­ ria etc... O m u l d i n zilele noastre suferă ca şi c e l d i n secolul trecut ; deosebirea este, poate, în f e l u l de exteriorizare a acestei suferinţe — şi aici a j u n g e m l a esenţa s u ­ b i e c t u l u i d i s c u t a t : incompatibilitatea poate apare în modul de exprimare scenică, ce trebuie să ţină neapărat p a s u l c u evoluţia psihică şi socială a o m u l u i . N u m a i p u t e m j u c a astăzi ca a c u m o sută de a n i , i n d i f e ­ r e n t cît de sincere a r f i sentimentele pe care v r e m să l e exprimăm ; ca să fac o comparaţie, aşa c u m îmbrăcămintea o m u l u i a e v o l u a t spre m a i s i m p l u , m a i practic, m a i funcţional, t o t aşa „îmbrăcămintea" p e care cîntăreţul o d ă s e n t i m e n t e l o r , caracterelor şi i d e i l o r operei trebuie să f i e cît m a i m o ­ dernă, m a i firească, m a i în concordanţă c u m o d u l actual de gîndîre şi e x p r i m a r e . A l t ­ f e l , într-adevăr, opera riscă să devină u n ..muzeu", în sensul rău a l cuvîntului, o ga­ lerie dc personaje încremenite p e n t r u e t e r n i ­ tate, prăfuite şi interesante d o a r d i n p u n c t de vedere istoric. O r , opera poate f i şi u n adevărat „ m u z e u " , a t u n c i cînd noţiunea de­ semnează u n r e p e r t o r i u alcătuit d i n lucrări cît m a i v a r i a t e ca s t i l , epocă etc..., prezentînd în faţa spectatorilor o i m a g i n e c u p r i n ­ zătoare a g e n u l u i şi îndeplinind în acest fel u n r o l e d u c a t i v în rîndurile i u b i t o r i l o r de muzică. 3. D i n păcate, m i j l o a c e l e d e i n f o r m a r e a¬ supra mişcării teatrale l i r i c e n u se situează încă l a n i v e l u l cerinţelor şi dorinţelor noastre ; r a r e articole de specialitate, v a g generalizatoare ; c r o n i c i e x p e d i t i v e şi n u întotdeauna l a cel m a i înalt n i v e l p r o f e s i o n a l . A r f i de d o r i t ca f o r u r i l e competente să studieze c u toată seriozitatea această p r o ­ blemă a informării, p r o m p t e şi d e calitate. 4. Este u n l u c r u binecunoscut f a p t u l că şcoala românească de canto — mă refer l a acest aspect, deoarece este d o m e n i u l m e u de a c t i v i t a t e — , cunoaşte m u l t e şi frumoase succese în ţară şi peste hotare. Nenumăratele p r e m i i valoroase, obţinute l a c o n c u r s u r i i n ­ ternaţionale c u o largă p a r t i c i p a r e , angaja­ mente ale u n o r cântăreţi români p e p r e s t i ­ gioase scene străine, aprecierile elogioase p e oare aceştia l e culeg în presa d e specialitate, ne îndreptăţesc să n e mîndrim c u rezultatele obţinute în d o m e n i u l a r t e i l i r i c e . Creşterea şi dezvoltarea multilaterală a interpreţilor de operă constituie o grijă permanentă în Conservatoarele noastre ; există o p r e o c u -

I

MARINA MIREA
solista, Opera Româna, Bucureşti:

„Expresia contemporană a unor trăiri eterne"
1. Cred că a t i t u d i n e a i n t e r p r e t u l u i modern de t e a t r u l i r i c este şi t r e b u i e să fie deter­ minată atît de d i s c u r s u l m u z i c a l , cit şi de t e x t u l d r a m a t i c . A t r e c u t v r e m e a cînd u n cintăreţ de operă era e x c l u s i v o „ v o c e " , î n ­ zestrată ou t o t arsenalul t e h n i c necesar p r o ­ d u c e r i i de sunete f r u m o a s e , d a r murmurînd u n t e x t n e i n t e l i g i b i l şi adeseori n e i n t e r e ­ sant. A z i n e preocupă să a u z i m şi ce se spune într-o operă, n u n u m a i cum se spu­ ne. Desigur, a r f i o greşeală să c ă d e m în e x t r e m a cealaltă : să acordăm t e x t u l u i p r e ­ ponderenţa faţă de muzică. Opera este operă t o c m a i p e n t r u că i n t e r p r e t u l cîntă t o t ceea ce oin actor d r a m a t i c vorbeşte. Cîntăreţul de operă oare ştie a îmbina în m o d f e r i c i t aspectele specifice g e n u l u i său, cântul f r u ­ mos, c u o înaltă măiestrie actoricească, dînd

www.cimec.ro

25

pare majoră p e n t r u m o d e r n i z a r e a p r o g r a m e ­ l o r analitice, l a n i v e l u l celei m a i înalte e x i ­ genţe. Pe a b s o l v e n t u l de a z i n u - l m a i sperie o partitură modernă ; pe scena Operei b u c u reştene (şi, p r o b a b i l , n u n u m a i a i c i ) , există u n m a r e g r u p de solişti ( i n m a j o r i t a t e t i ­ n e r i ) , care p o t ataca c u aceeaşi uşurinţă o partitură de V e r d i şi u n a de B r i t t c n sau O r f f , adaptîndu-se perfect s t i l u l u i de i n t e r ­ pretare scenică şi vocală. Desigur, există loc şi p e n t r u „mai b i n e " . Contacte m a i strînse c u interpreţi şi t r u p e l i r i c e de l a alte teatre, c o l o c v i i pc teme de specialitate, vizionări de filme-spectacole d e operă valoroase, o m a i bună i n f o r m a r e şi presă de specialitate, s c h i m b u r i dc experienţă m a i frecvente cu opere prestigioase d i n alte ţări — iată d o a r cîteva sugestii p r i v i n d m o ­ dalităţile de r i d i c a r e a n i v e l u l u i artistic, de deschidere a u n o r n o i o r i z o n t u r i . I n t e r p r e t u l d e operă modern, o îmbinare fericită de clntăreţ -factor -\dansator, este r e z u l t a t u l u n e i îndelungi, răbdătoare şi competente îndrumări, care începe pe băn­ cile C o n s e r v a t o r u l u i şi continuă de-a l u n g u l întregii cariere, în dorinţa firească de autodepăşire.

CRISTIAN M I H Ă I L E S C U
solist, Opera Româna, Bucureşti :

1. întrebarea însăşi trădează dificultăţile interpretului de teatru l i r i c . Acest dublu aspect al evoluţiei scenice constituie i n s o l i ­ t u l artei noastre, care o diferenţiază de 'cea a a c t o r u l u i dc t e a t r u , de f i l m (cu excepţia celui m u z i c a l ) , de t e l e v i z i u n e etc. A t i t u d i n e a cintăreţului-actor este, sau a r t r e b u i să f i e , determinată t o c m a i de simbioza d i n t r e m u ­ zică şi text. I n c a z u r i l e fericite, a t u n c i cînd lucrarea executată are valoare, m u z i c a şi t e x t u l se intercondiţionează, p r i m a a m p l i f i c i n d , p r i n e x t r a o r d i n a r a sa p u t e r e de gene­ ralizare, sensurile celui de-al doilea. Iată deci şi d r u m u l pe care i n t e r p r e t u l trebiue să-l parcurgă, de l a descoperirea m e s a j u l u i d i n t e x t , pînă l a sesizarea nuanţelor i n e f a b i l u l u i discurs m u z i c a l . în zilele noastre, cîntăreţul t r e b u i e să fie şi u n excelent actor. N i m e n i n u m a i crede în vedeta, ades diformă, care, instalîndu-se pe Cele d o u ă picioare c u care a hărăzit-o n a t u r a , începe să emită sunete (oricît de frumoase a r f i ele), uitînd c o m ­ p l e t de ceea ce «e întîmplă cu p a r t e n e r i i , indiferentă l a desfăşurarea acţiunii. I a r dacă gestul diferă u n e o r i , f i i n d a m p l i f i c a t l a i n ­ t e r p r e t u l v o c a l , aceasta se e x p l i c a p r i n f a p ­ t u l că el trebuie să concorde c u scurgerea d i s c u r s u l u i m u z i c a l care, în genere, este m a i largă decît a c e l u i v o r b i t ; pe de altă p a r t e , aceasta se i m p u n e şi d i n cauza distanţei m a i m a r i d i n t r e cîntăreţ şi p u b l i c , distanţă spo­ rită de fosa orchestrei. P e n t r u a face faţă în b u n e condiţiuni exigenţelor acestui gen p r i n excelenţă sincretic, i n t e r p r e t u l l i r i c m o ­ dern t r e b u i e să f i e u n m i n u n a t cîntăreţ, actor, b a l e r i n , c u u n fizic agreabil şi b i n e l u c r a t — toate acestea, d u b l a t e de o solidă cultură generală. 2. Modalităţile m o d e r n e d e expresie sce­ nică, a t u n c i cînd sînt valoroase, c o n s t i t u i e o a m p l i f i c a r e , o d i v e r s i f i c a r e şi o a p r o f u n ­ dare a c e l o r tradiţionale. D e c i , n u v ă d de ce a r p u t e a d e v e n i i n c o m p a t i b i l e cu l u m e a s e n t i m e n t e l o r , caracterelor şi i d e i l o r d i n opera clasică. Este ca şi c u m a i detecta a u r u l c u m i j l o a c e m o d e r n e , în comparaţie ou cele f o ­ losite c u v e a c u r i în urmă. Ţelul m i j l o a c e l o r m o d e r n e de expresie este forarea şi m a i i n p r o f u n z i m e a adevărului artistic şi redarea acestuia ou u n şi m a i p r e g n a n t relief. Acest l u c r u este v a l a b i l şi p e n t r u Flautul ferme­ cat, şi p e n t r u Oedip. Opera este u n m u z e u de artă sonoră, în măsura în care acest m u z e u este u n L o u v r e sau u n E r m i t a j , adică în măsura în care r e ­ ţinem şi-i adăugăm mereu t o t ce este m a i valoros, de l a M o n t e v e r d i l a A u r e l Stroe. M o d u l de a prezenta „exponatele", p e n t r u a le p u n e în l u m i n a cea m a i favorabilă, evo­ luează d e l a epocă l a epocă ; după c u m evoluează şi p u n c t u l de vedere a l v i z i t a t o ­ r u l u i . M i e , M o n a - L i s a îmi spune, sînt sigur, cu t o t u l a l t c e v a decît i - a spus p r i v i t o r u l u i a n i l o r 1800.

„Azi, cînfăreful trebuie să fie actor complet"

26

www.cimec.ro

Contactele d i T e c t e , înmulţirea s c h i m b u r i l o r c u l t u r a l e d i n t r e colectivele t e a t r e l o r l i r i c e de la n o i şi cele d i n a l t e ţări a r c o n t r i b u i în m i x t u l cel m a i fericit la cunoaşterea mişcării m o n d i a l e de operă. Spectacole ca Pox'estirilc lui Hoffmann sau Nasul de Şostakovici, p r e ­ zentate de artiştii g e r m a n i , a u a v u t o i n ­ fluenţă hotăritoare asupra activităţii mele. 4. N o i l e generaţii de cîntăreţi şi dansatori sînt foarte d o t a t e , m a i dotate ca oricînd. A v e m profesori talentaţi şi cu multă dragoste de muncă. D a r p e n u r i a m i j l o a c e l o r de i n f o r m a r e ne face t r i b u t a r i u n o r metode dc l u c r u u n e o r i învechite. I a r a t u n c i cînd se încearcă în­ n o i r i , aceasta se face de m u l t e o r i „după u r e c h e " , şi n u ca r o d a l u n e i cunoaşteri sistematice şi a p r o f u n d a t e a n o u l u i . Totuşi, t i n e r i i cîntăreţi şi d a n s a t o r i români se i m ­ p u n pe p l a n internaţional, p r i n vigoarea şi o r i g i n a l i t a t e a t a l e n t u l u i l o r , greu de egalat.

TIBERIU OLAH
compozitor:

„Muzicalitatea presupune Inteligentă, deci înnoire..."
1. Cred că i n t e r p r e t u l t e a t r u l u i l i r i c t r e ­ b u i e să fie în p r i m u l rînd u n b u n m u z i ­ cian. Pe m i n e mă interesează în p r i m u l rîpd m u z i c a l i t a t e a t u t u r o r f a c t o r i l o r : adică, g r a d u l în care i n t e r p r e t u l a pătruns în esenţa p a r t i t u r i i respective, p r o f u n z i m e a c u care a reuşit să adîncească stilistica lucrării executate. M u z i c a l i z a r e a , în acest sens, a specta­ c o l u l u i — îl v a f e r i întotdeauna pe i n t e r ­ p r e t de banalităţi, de acel „teatralism" c o n ­ venţional care ne deranjează i n m u l t e m a n i ­ festări ale t e a t r u l u i l i r i c . 2. M u z i c a l i t a t e a , înţelegerea caracteristicilor stilistice p r e s u p u n e inteligenţă. U n s p i r i t i n ­ teligent v a f i întotdeauna „în luptă c u inerţia" şi n u se v a mulţumi cu şabloanele date de-a gata. Fiecare secol descoperă acele trăsături ale capodoperelor, care îi sînt a p r o ­ piate. N u ştiu exact, doar bănuiesc, c u m s-a cîntat V e r d i în t i m p u l vieţii l u i , ştiu însă e x a c t ce a făcut T o s c a n i n i d i n nişte opere care n e păreau l a u n m o m e n t d a t convenţionale ; Rigoletto, Traviata a u deve­ n i t — m a i b i n e zis a u r e d e v e n i t — , sub bagheta l u i capodopere c u o pulsaţie c o n ­ temporană, p l i n e d e d r a m a t i s m . O r , cînd văd u n spectacol m o n t a t într-o versiune de a c u m 20 de a n i , care l a rîndul l u i a fost poate o reluare, puţin „ajustată", a unei v e r s i u n i d i n urmă c u alţi 20 de a n i , m ă s i m t

www.cimec.ro

27

într-adevăr într-un m u z e u , d a r n u d c artă, ci i n t r - u n u l care depozitează p r a f u l depus de-a l u n g u l a n i l o r . M u z i c a , f i i n d o artă ce se desfăşoară în t i m p , n u suportă conserva­ rea muzeală, d a r n i c i t e a t r u l , care e poale şi m a i legat de v i a t a cotidiană. Deci, a v e m dc-a face c u o dublă incompatibilitate... I n f o n d , d e ce să a s p i r eu p r a f u l de acum 20—40 de a n i , cînd de-abia îl e x p i r pe cel de azi. 3. I n l u m e sînt m u l t e iniţiative i n t e r e ­ sante de r e v i t a l i z a r e a t e a t r u l u i l i r i c . I n general, se observă tendinţa dc o desfiinţa barierele d i n t r e interpreţi şi p u b l i c , d e a aduce scena m a i aproape de spectatori. 4. A m convingerea că noile generaţii de cîntăreţi şi dansatori sînt pregătite, d a r m a i ales sînt d o r n i c e de a f i pregătite; p e n t r u a face faţă n o i l o r f o r m e ce se i m p u n . P e n t r u demonstrarea acestor calităţi a v e m însă n e ­ v o i e de iniţiative îndrăzneţe, pe de o p a r t e , din partea c o m p o z i t o r i l o r , d a r , m a i ales, —• cred c u — d i n p a r t e a r e g i z o r i l o r de operă şi coregrafilor, p r i n incitarea i n t e r e ­ s u l u i a u t o r i l o r d e muzică. Fără aceste i m p u l s u r i interpreţii n u p o t face n i m i c . A m a v u t ocazia să mă c o n v i n g de dorinţa de reînnoire a interpreţilor în acele cazuri cînd u n i i coregrafi cu iniţiativă s-nn a p r o p i a t de unele iucrări ale mele, adaptîndu-le p e n t r u balet. M ă gîndesc l a „Ciclul Brîneuşi" realizat a c u m cîţiva a n i de Alexandru Schneider l a Timişoara şi de Vasile M a r c u l a Bucureşti şi l a u l t i m e l e mele colaborări cu M a r i u s Z i r r a şi cu e n t u ­ ziastul său a n s a m b l u d i n Braşov. Cred că n-a fost lipsită de interes n i c i i n i ­ ţiativa l u i H e r o Lupescu cu v e r s i u n e a sa de t e l e v i r i u n e a p a r o d i e i mele de operă Geam­ giii din Toledo, iniţial compusă p e n t r u tea­ t r u l de păpuşi, şi în care a m intenţionat să ridiculizez convenţionalismele şi gesturile schematice „operistice" amintite m a i sus. P e n t r u a realiza însă o eventuală v e r s i u n e scenică de operă („de G r a n d - O p c r a " ) , l u ­ crarea v a t r e b u i readaptată şi reorchestrată p o t r i v i t cerinţelor t e a t r u l u i l i r i c .

MIRCEA HORIA SIMIONESCU
scriitor:

„ O p e r a îşi are convenjla proprie, limbajul specific"
1. N u m a i a p a r e n t t e a t r u l l i r i c se află a n ­ corat (de m u l t e secole) i n convenţionalism. I d e i şi s e n t i m e n t e cîntate n u înseamnă ceva m a i artificios decît i d e i şi s e n t i m e n t e strînse în chinga r i m e i , a r i t m u l u i şi a f o r m e l o r f i x e de strofă — m e r e u f e r t i l e . Orice artă şi toate g e n u r i l e sînt supuse u n o r r i g o r i ce presupun înţelegerea convenţională d i n t r e creator şi r e c e p t o r u l de artă. Neevoluaţii care păşesc p e n t r u p r i m a dată într-o sală d e operă zîmbesc prosteşte cînd p r i m a d o n a , suferindă d e plămîni, izbuteşte să-şi depă­ şească lipsa respiraţiei, b r o d i n d l u n g i şi d i ­ ficile vocalize. A s t a n u e viaţă ! exclamă ei lecuiţi p o v e c i de operă. După acelaşi mod de a reacţiona, privitorul unui tablou a r p u t e a să se plîngă că p e i ­ s a j u l se r u p e l a m a r g i n e a c a r t o n u l u i , i a r p o r t r e t u l u i îi lipsesc pioioarele. I n t r e t e a t r u l l i r i c şi c e l d r a m a t i c e o diferenţă notabilă de expresie şi a r t i c u l a r e şi judecarea p r i m u l u i p r i n regulile celui de-al doilea a născut f r e c v e n t c o n f u z i i regre­ tabile. Sînt două l i m b a j e d i f e r i t e , fiecare cu virtuţile şi n e a j u n s u r i l e sale fatale. D r a m a ­ turgia operei şi a b a l e t u l u i funcţionează m a i i n d i r e c t , m a i abstract şi m a i n e c o n c l u ­ d e n t decît d r a m a t u r g i a t e a t r u l u i de proză. S u b i e c t u l e o schemă a j o c u l u i p e care p r e t i n d s-o înţeleg înainte de-a asculta l u -

www.cimec.ro

crarea, în t i m p ce s u b i e c t u l t e a t r u l u i de proză m i se descoperă pe măsură cc p a r t i c i p la a c t u l interpretării şi este r e a l m e n t e mai nou, c h i a r dacă cunosc în amănunt opera (e cazul lucrărilor clasice). M u z i c a inte­ resează în p r i m u l rînd, d r a m a şi anecdota, fraza şi r e p l i c a sînt nişte p r e t e x t e de ac­ centuare şi pătrundere inteligentă, artistică în acest l i m b a j specific. I n t e r p r e t a r e a , în operă, poate f i m a i autentică sau m a i a r t i ­ ficială, m a i reuşită sau m a i puţin reuşită, după f e l u l în oare înţelegerea regiei sau a interpreţilor merge către realizarea celui de-al treilea l i m b a j — i n t r e d r a m a t u r g i e şi muzică — categorie ignorată şi încă neomo­ logată d e p l i n de mulţi. U n i n t e r p r e t de operă talentat realizează performanţe m e m o r a b i l e dacă are simţ m u ­ zical, dacă înţelege corect p a r t i t u r a şi t r a n s ­ m i t e interpretării acel ceva i n e f a b i l ce sea­ mănă c u trăirea adevărată. B u c u r i a , sufe­ rinţa, rîsul, plînsul, nerăbdarea, aroganţa, i r o n i a , dulceaţa sau răutatea au e x p r e s i i p r o p r i i i n s c r i i t u r a muzicală, seamănă şi n u seamănă cu e x p r e s i i l e corespondente d i n tea­ t r u l de proză — în măsura în care m u z i c a şi t e x t u l creează d i s c u r s u r i şi accente n o i , aparţinătoare exclusiv acestui al treilea l i m b a j . Că opera lirică este muzică o dove­ deşte deplasarea accentelor pe a n u m i t e părţi de discurs şi de frază, lăsînd cvasi-neutre d a r şi părţi întregi de spuse. I n Trubadurul, în Oedipus Rex a l l u i S t r a v i n s k i , în Don Carlos, d a r şi în Luna l u i Cari O r f f , tră­ iesc e v e n i m e n t u l semantic cu intermitenţă, n u mă interesează egal ce spune l i t e r a r i n ­ t e r p r e t u l , a m nevoie de m o m e n t e în care u n s e n t i m e n t sau o idee explodează, d e v i n i n t e r ­ jecţie, d e v i n ţipăt sau goarnă^. Ca în muzică, în g e n e r a l : a n u m e e x p u n e r i m ă pregătesc şi-mi ţin latentă desfăşurarea sufletească, a n u ­ me n o d u r i d r a m a t i c e m ă electrizează şi s i m t în ele împlinirea celor ce s-au pregătit înde­ l u n g . T e a t r u l de proză n u e l i p s i t de ase­ menea acumulări şi declanşări c o n c l u z i v e , de accente, ele a u însă altă calitate şi co­ r e s p u n d , în g e n e r a l , e v e n i m e n t u h i i şi în­ cărcăturii semantice, vecine l i m b a j u l u i co­ mun. 2. T e a t r u l liric, cu l u m e a l u i , n u se o p u n e c e l u i de proză, cînd este v o r b a de a u t e n t i c i t a t e , trăire, sinceritate, plasticitate. Dar, c u m a m spus, fiecare realizează aceste virtuţi şi trăsături teatrale într-altfel. Cele m a i desuete l i b r e t e de operă — v e z i Paiaţe, vezi Doamna Butterfly, ca să n u m a i a¬ m i n t e s c de h a o t i c u l şi de n i m e n i înţelesul Trubadurul — susţin opere excelente, de o a u t e n t i c i t a t e nepusă de c i n e v a l a îndoială, şi aceasta datorită m u z i c i i , care topeşte anecdota banală sau stupidă şi o transformă în b i j u t e r i e . Dimpotrivă, l i b r e t e excelente, în­ căpute pe mîna u n o r c o m p o z i t o r i m e d i o c r i , realizează opere plicticoase, l i p s i t e de s p i r i t şi de orice idee. A r s e n a l u l t e a t r u l u i l i r i c este f o a r t e bogat în m i j l o a c e a p t e să realizeze a u t e n t i c u l , trăiren sinceră şi adîncă. I n treacăt fie spus, u n

bun i n t e r p r e t de l i e d u r i , chiar n e d o t a t p e n t r u proză, izbuteşte să traducă c o m p l e t şi exact l u m e a de idei şi sentimente d i n t r - o partitură de operă. Aceasta, p e n t r u că l i e d u l p r e t i n d * o sensibilitate comensurabilă f a r m a c e u t i c , cere o bună plasare a accentelor i n t i m e pe frază, desferecă posibilităţi muzicale de o v a l o a r e i n ­ discutabilă în p l a n u l trăirii. Sînt f e l u r i t e m o d u r i de a i n o v a spectacolul de operă. M a r i l e experienţe — Felsenstein, l l o l f L i c b e r m a n n , Rene Clair, d a r şi K a r a j a n , B o l i m şi Boulez sînt u n a n i m i în consens să dea întîietate cîntului e x p r e s i v , a c c e n t u l u i i n ­ terior, verosimilităţii de situaţii şi trăiri — a¬ cordate n u l a viaţa cotidiană (ar f i r i d i c o l , a l ­ t u l e spaţiul scenic şi altele legile t e a t r u ­ lui) — , c i la convenţiile t e a t r u l u i l i r i c clasic şi c o n t e m p o r a n . I n t e r e s a n t de observat e f a p t u l că, în substanţă, t e a t r u l l i r i c n u primeşte m u l t e inovaţii ; cele care s-au consacrat aparţin e x t e r i o r scenografiei, plasării în c a d r u l scenei, viziunilor regizorale neatingătoare cîntului. Opera n u cunoaşte o revoluţie a m i j l o a c e l o r , ca t e a t r u l de proză ; cu toate experienţele de u n interes n o t a b i l , d o m e n i u l n-a e v o l u a t spec­ taculos. Operele c o n t e m p o r a n e , cîte sînt, i n o ­ vează e n o r m în muzică şi se încadrează poate prea d o c i l în canoanele r i g i d e ale tradiţiei. A p r o p i e r e a f e n o m e n u l u i de n o i n u ne creează posibilitatea u n e i perspective concludente, aşa că t o t u l rămîne să f i e v e r i f i c a t de t i m p . Da, Opera este u n m u z e u i m a g i n a r de artă sonoră. 3. N u informaţia de specialitate lipseşte interpreţilor noştri — care, în general, u r ­ măresc mişcarea artistică a l u m i i , ascultă d i s c u r i şi r a d i o , m e r g — c î n d p o t — l a spectacolele de operă de pe m a r i l e scene ale l u m i i . Carenţa gravă e în altă p a r t e , şi d o m e ­ n i u l e x t r e m de întins şi p l i n de sugestii şi învăţăminte se numeşte cultură. Dacă d i s t i n ­ gem informaţia („la z i " ) de c u l t u r a artistică, a p o i sistematica şi g u s t u l estetic sînt deficitare, şi ele se obţin d o a r p r i n t r - o lărgire a înţelege­ r i l o r general artistice, p r i n cultură. D i n pă­ cate, opera trăieşte de mulţi a n i într-o izolare suspect aculturală, atmosfera ei este de u n p r o f e s i o n a l i s m îngust, meşteşugăresc şi exaspe­ r a n t . Cu unele excepţii, interpreţii noştri de operă (ca şi b a l e r i n i i ) cad d i n această cauză în m a n i e r i s m , în sectarism p r o f e s i o n a l , l u ­ crează cu b u c a t a , reuşind să realizeze p r o d u s e reuşite, n o s t i m e , c h i a r b i n e finisate, d a r de­ m o d a t e , fără speranţa vandabilităţii (citeşte comunicării). 4. Categoric, d a , ceva m a i cultivaţi, ceva m a i deschişi n o u l u i şi proceselor ce a u l o c astăzi în l u m e , t i n e r i i interpreţi — c h i a r dacă n-au înzestrările excepţionale ale u n o r a d i n ­ tre înaintaşi — sînt foarte pregătiţi să răs­ pundă ou succes exigenţelor t e a t r u l u i l i r i c c o n t e m p o r a n . Cu o condiţie : să respingă c o n ­ secvent sistemele conservatoare ale t e a t r u l u i l i r i c , aşa c u m se înfăţişează astăzi, şi să n u replice cîntului f r u m o s a l artiştilor de m u l t consacraţi, cu suficienţa (elevată) a celor ce ştiu t o t u l , d a r n u izbutesc să cînte ca l u m e a măcar u n l i e d .

www.cimec.ro

29

De aceea, r a r e o r i , şi n u m a i la anumiţi i n t e r ­ preţi, dicţiunea şi emisia s u n e t u l u i stau pe acelaşi p l a n , ambele ajutîndu-1 să creeze per­ sonajul. 2. Este o chestiune de opţiune. P e n t r u ce teatru l i r i c optezi : p e n t r u cel în care vocile frumoase sînt s i n g u r u l m i j l o c de expresie, d o minînd realizarea spectacolului de operă, sau p e n t r u cel în care g r i j a şi atenţia se axează în p r i m u l rînd pe f o n d u l de i d e i a l operei respective, şi abia pe urmă se acordă i n t e ­ res celor ce realizează spectacolul. N u există operă-muzeu. Este o teorie scor­ nită de cei neînzestraţi cu sensibilitatea capa­ bilă să transmită stări sufleteşti, c o n f l i c t e , idei ; d c cei ce cred că e suficient doar „să-ţi sune p a p a g a l u l " , p e n t r u ca p u b l i c u l să fie convins şi satisfăcut. De aici, f a p t u l că p ă ­ t r u n d foarte g r e u i n r e p e r t o r i u l Operei t i t l u r i de muzică contemporană, împotrivirea pînă la „coaliţie" faţă de cuceririle m o d e r n e în dome­ n i u l respectiv. U n e x e m p l u clar : Wozzek. De a n i de zile se p r o p u n e în r e p e r t o r i u şi m e r e u se amînă, sine d i e . I n l o c u l acestui t i t l u , sau a l altora de această factură, r e v i n aceleaşi şi aceleaşi t i t l u r i a l căror singur c r i t e ­ r i u de selecţie e b e l l - c a n t o - u l , fiindcă dă sa­ tisfacţii vocale u n o r a d i n t r e soliştii noştri. Dacă aruncăm o p r i v i r e asupra situaţiei existente în teatrele d r a m a t i c e (atît l a n o i , cît şi peste hotare) şi încercăm o comparaţie c u opera, v o m vedea la ce distanţă se plasează aceasta d i n urmă. I n t i m p ce teatrele d r a m a ­ tice abordează u n Shakespeare, şi-1 aduc pe acest gigant, cu m i j l o a c e de expresie m o d e r n e , penetrante, l a înţelegerea p u b l i c u l u i c o n t e m ­ p o r a n , c o n f e r i n d p r o b l e m a t i c i i de-acum 400 de ani sensuri p r o f u n d actuale, nouă n u n i se ac­ ceptă o asemenea a t i t u d i n e . Opţiunea de c o n temporaneizare a u n e i opere, a f o n d u l u i ei dc idei şi s e n t i m e n t e , m i j l o a c e artistice ac­ tuale adecvate, se consideră d r e p t „profanare", lată c u m d e v e n i m t r i b u t a r i u n e i concepţii v e c h i , conservatoare, care, d i n păcate, are foarte mulţi adepţi. U n l u c r u care lipseşte cu desăvîrşire în realizarea spectacolului d e operă este spiritul de echipă, element care ştirn cu toţii că în t e a t r u dă a d m i r a b i l e roade. D e asemeni, în t i m p ce în t e a t r u există, p e n t r u acelaşi r o l , m a i m u l t e v a l o r i , aproape egale, în operă, ele se distanţează u n e o r i foarte m u l t , ceea ce aduce p r e j u d i c i i serioase cali­ tăţii spectacolului. D e aceea, p r o b l e m a d u b l u ­ rilor, a rotaţiilor d e v i n e (să m i se ierte pleonasmul) o problemă.

HERO LUPESCU
regizor, Opera Româna, Bucureşti:

„Contemporaneizarea spectacolului—o problemă"

i . Existenţa în f o r m u l a r e a p r i m e i întrebări a celor d o i f a c t o r i : t e x t d r a m a t i c şi t e x t m u z i c a l dovedeşte, după o p i n i a mea, o necu­ noaştere a g e n u l u i l i r i c ; aici există o dra­ maturgie muzicală specifică, provenită d i n l i ­ b r e t u l lucrării, care diferă de la a u t o r la a u ­ tor. Pe l i b r e t e u n e o r i puerile (vezi Răpirea din Serai sau Cosi fan tutte), M o z a r t a scris o muzică genială şi n e m u r i t o a r e . Se cunosc şi c a z u r i inverse : Othello de V e r d i , care n u se ridică (după părerea mea) l a n i v e l u l lucrării shakespeareene, în c i u d a m u z i c i i de o reală v a l o a r e , de o m a r e măiestrie. M a i sînt, a p o i , cazurile ideale în care şi l i b r e t u l şi c o m p o z i ­ t o r u l sînt g e n i a l i . M-aş o p r i la M u s s o r g s k i , l a al său Boris Godunov, după Puşkin, sau Răz­ boi şi pace, a l u i P r o k o f i e v , după T o l s t o i . Aş m a i a m i n t i , de asemenea, şi de operele l u i W a g n e r , u n d e el este şi c r e a t o r u l l i b r e t u ­ Pentru a se obţine t e a t r u l l i r i c de înalt l u i şi a l m u z i c i i , ridicîndu-le pe amîndouă n i v e l de care ţara noastră are nevoie este pe cele m a i înalte c u l m i . necesar, să se precizeze m a i m u l t profilul ge­ N u se poate face, aşadar, o d e l i m i t a r e de n u l u i şi l o c u l pe care t r e b u i e să-l ocupe în g e n i d : „text d r a m a t i c " şi „text m u z i c a l " ; ele societate. U n c l i m a t în care toţi f a c t o r i i să se întrepătrund, fără ca u n a să p r e d o m i n e şi concure, într-o strînsă colaborare, într-un s p i ­ să d e t e r m i n e a t i t u d i n e a interpreţilor. D i n p ă ­ rit îndrăzneţ, c o n t e m p o r a n , l a realizarea spec­ cate, a t i t u d i n e a u n o r a d i n t r e interpreţii noş­ tacolelor. E v o r b a de acel c u r a j necesar ţi t n t r i , posesori a i u n o r v o c i excepţionale, poate abordarea p a r t i t u r i i , şi i n selecţia modahtăf i pusă în discuţie, a t u n c i cînd d r a m a t u r g i a ţilor de expresie şi, m a i ales, în l i c h i d a r e a muzicală (arhitectura dramatică a lucrării, a p e r s o n a j u l u i ) este sacrificată s u n e t u l u i în sine. b u c h e r i s m u l u i şi a a t i t u d i n i l o r comode.

30

www.cimec.ro

Să n u uităm, a p o i , că m n r i l c şcoli <le operă (rusă, germană, franceză, italiană) s-au creat de-a l u n g u l u n o r epoci istorice ; foarte m u l t e lucrări a u căzut, d o a r unele, puţine, au stră­ bătut t i m p u l . Creaţia românească de operă se cerc încurajată, i a r c o m p o z i t o r i i ajutaţi să se formeze, p r i n p r o m o v a r e a îndrăzneaţă şi c o n ­ secventă a lucrărilor l o r , lăsînd t i m p u l u i sar­ cina de a cerne ceea ce v a rămîne, cu adevă­ rat, valoare.

de expresie. Studenţii sînt t e m e i n i c informaţi în m a t e r i e de artă lirică contemporană. .Nu m a i e ca a c u m 13 a n i , cînd a m t e r m i n a t eu Conservatorul. P r o b l e m a care a r t r e b u i să stea în atenţia t u t u r o r este : în ce măsură t e a t r u l l i r i c (ca instituţie) îi poate a j u t a pe absolvenţi să se dezvolte.

IOSIF B U I B A Ş
solist, Teatrul liric. Constanta:

„Şcoala de canto s-a modernizat"

1. T e x t u l d r a m a t i c , plus d r a m a t u r g i a m u ­ zicală. Este absolut necesar ca i n t e r p r e t u l l i r i c să stăpînească arta scenică. 2. N u . I n m o m e n t u l în care ne aflăm în­ t r - o discotecă sau o ascultăm Ia R a d i o , opera este m u z e u ; într-o sală d c spectacol, ea este o artă v i e . 3. A r f i b i n e dacă, în c a d r u l revistei „Tea­ t r u l " , a r p u t e a să existe şi o rubrică d e d i ­ cată a r t e i l i r i c e , să i n f o r m e z e şi să dezbată p r o b l e m e l e specifice acestui d o m e n i u . I n ca­ d r u l reciclării a m făcut cunoştinţă cu unele opere m o d e r n e , scrise direct p e n t r u t e l e v i ­ z i u n e , p r e c u m Prinţul Mîşkin, după Idiotul de D o s t o i e v s k i . Asemenea lucrări n u sînt suficient cunoscute l a n o i . E regretabil că, în m a t e r i e d e artă lirică, în ciuda t u t u r o r p r o ­ greselor făcute în l u m e , m a i există interpreţi care ciula în m a n i e r a secolului X I X . Sînt însă şi u n i i interpreţi care reuşesc să ţină pasul cu toate c u c e r i r i l e a r t e i m o d e r n e . D i n fericire, p u b l i c u l îi preferă pe aceştia. 4. N o i l e generaţii sînt b i n e pregătite. D i n cile a m observat, şcolile de canto au e v o l u a t , s-au m o d e r n i z a t şi în ceea ce priveşte f o n d u l de idei, s i l a ceea ce priveşte modalităţile

DIMITRIE T Ă B Ă C A R U
regizor, Opera Româna, l a ş i :

„Publicul aşteaptă înnoirea genului"
1. Cred în t e x t u l d r a m a t i c . M u z i c a s u b l i ­ niază, dezvoltă, comentează, creează o a t m o ­ sferă sau sugerează chiar o mişcare. E l e m e n t u l d e t e r m i n a n t rămîne însă t e x t u l . T o c m a i de aceea, consider că i n t e r p r e t u l t e a t r u l u i l i r i c poate şi trebuie să fie i n t e r p r e t de t e a t r u p r o ­ p r i u - z i s . T o t u l depinde de forţa sa lăuntrică şi de stăpînirea perfectă a m i j l o a c e l o r tehnice de e x p r i m a r e . 2. N u poate f i v o r b a de i n c o m p a t i b i l i t a t e . Această o p i n i e este determinată întrucîtva de preponderenţa lucrărilor clasice în r e p e r t o r i u l teatrelor l i r i c e , m e r e u aceleaşi şi nerepre-

www.cimec.ro

31

zentale p r i n modalităţi oare să poarte în m o d consecvent a m p r e n t a modernităţii l i m b a ­ j u l u i scenic c o n t e m p o r a n . Consider că opera dispune de m u l t e posibilităţi p e n t r u a i n ­ f i r m a o p i n i a că a r p u t e a f i considerată u n m u z e u de artă sonoră. 3. î n privinţa aplicabilităţii u n o r tendinţe n o v a t o a r e , n u cred c ă p u b l i c u l este e l e m e n t u l refractar. P u b l i c u l aşteaptă. N e l o v i m m a i m u l t de rezistenţa p a r t i z a n i l o r aşa-ziselor „tra­ diţii", care d e f o a r t e m u l t e o r i sînt c h i a r i n ­ terpreţii. Poate că o colaborare c u u n i i r e g i ­ z o r i şi scenografi de teatru sau f i l m , u n schimb între cei existenţi în ţară, i n v i t a r e a u n o r m a r i personalităţi d i n străinătate, ar aduce u n s u f l u n o u . P e n t r u aceasta ar tre­ b u i să a v e m însă şi c r o n i c a r i de specialitate, după c u m şi o m a i activă şi competentă con­ semnare a activităţii t e a t r e l o r l i r i c e d i n ţară oare să s t i m u l e z e unele iniţiative sporadice. 4. N u . Pregătirea de specialitate în învăţămînt n u dezvoltă în suficientă măsură n o i l e generaţii p e n t r u a face faţă exigenţelor t e a t r u l u i l i r i c c o n t e m p o r a n . Cred că a r t r e b u i , în p r i m u l rînd, u n p l u s d e exigenţă l a e x a ­ menele de a d m i t e r e , p r e c u m şi m a i m u l t e d i s c i p l i n e şi ore d e s t u d i u p e n t r u d e z v o l t a r e a egală şi c o m p l e x ă a t u t u r o r a p t i t u d i n i l o r .

CONSTANTIN

BUGEANU

dirijor, Opera Româna, Bucureşti:

„Realizarea muzicală, se împlineşte numai prin semnificare..."
1. P r o b l e m a d e bază n u este aceea a „ t e x ­ t u l u i " , c i aceea a semnificaţiei l u i şi a r e a l i ­ zării acestei semnificaţii d i n partea i n t e r p r e ­ tului. P r i n n a t u r a sa, m u z i c a n u este n i c i f i g u ­ rativă, ca artele plastice sau b a l e t u l , n i c i n u foloseşte c u v i n t e şi e x p r i m a r e a p r i n noţiuni, ca l i t e r a t u r a sau t e a l r u l . Acest l u c r u n u în­ seamnă că ea evită sau n u apelează l a m i j ­ loacele d e f i g u r a r e sau d e i n t u i r e a gîndirii p r i n noţiuni, p e n t r u că o altă caracteristică fundamentală a ei este t o c m a i n e v o i a şi ca­ pacitatea d e a-şi asocia, m a i convingător şi m a i o r g a n i c decît alte a r t e , m i j l o a c e l e de «semnificare extramuzicală, f i e în m o d r e a l ,

ca în dramă, l i e d , m u z i c a vocal-simfonică sau balet, fie în m o d s i m b o l i c , ca în m u z i c a s i m ­ fonică. D a r m u z i c a are o legătură cel puţin t o t atît de profundă, şi în orice caz m a i directă, c u trăirea şi c u reprezentarea umană. Ca u r ­ m a r e a u n e i c o m p l e x e evoluţii istorice, ea şi-a c o n s t i t u i t m a i p r e g n a n t decît orice altă artă ceea ce a m p u t e a n u m i c o r e s p o n d e n t u l m u z i c a l a l l u m i i şi m a i ales a l p s i h i c u l u i u m a n . E a este „ o l u m e " sonoră, u n proces ce se scurge într-un t i m p perfect reglat şi c a p a b i l să e x p r i m e într-un m o d e x t r e m de bogat şi n e m i j l o c i t existenţa. Aceasta este semnificaţia primară, cea m a i de seamă, a m u z i c i i , ceea ce a m p u t e a n u m i s t r a t u l său o n t i c , şi n u m a i în măsura în care realizează, pe această cale, transparenţa către expresia umană, m u z i c a poate să-şi subsumeze sau să-şi alieze într-o formă organică, matură, celelalte m i j l o a c e de semnificare. T o t d i n aceaslă cauză, în t e a l r u l l i r i c , ceea ce se înţelege p r i n „ t e x t u l " m u z i c a l (în realitate „acţiunea" muzicală, procesul m u z i ­ cal designat d e acest t e x t , i l u m i n a t , înfiorat, r e - c o n s t r u i t d e semnificaţia p e care o p r o ­ iectează asupra sa i n t e r p r e t u l ) este condiţia de bază, f a p t u l p r i m o r d i a l care mijloceşte toate celelalte l a t u r i . Redarea sa c u m a x i ­ m u m de c o r e c t i t u d i n e şi de f i d e l i t a t e este o condiţie care este dublată de aceea ca i n ­ t e r p r e t u l m u z i c a l să-i înţeleagă semnificaţia şi m a i ales să făurească p r i n mijloacele sale semnificarea. Căci realizarea muzicală i n t e r ­ pretativă artistică n u se împlineşte decît a¬ t u n c i cînd s o n o r u l m u z i c a l apare ca o r e z u l ­ tantă a t r a v a l i u l u i de s e m n i f i c a r e d i n partea i n t e r p r e t u l u i . Celelalte l a t u r i ( t e x t u l l i t e r a r , acţiunea scenică, m o n t a r e a etc.) îşi capătă v a ­ loarea n u m a i în măsura în care prelungesc şi iluminează t e x t u l m u z i c a l . Aceasta cere d i n p a r t e a i n t e r p r e t u l u i tea­ t r u l u i l i r i c , în p r i m u l rînd, calităţi d e i n t e r ­ p r e t m u z i c a l , d a r şi calităţi situate pe aceeaşi

32

www.cimec.ro

I n a p t ă cu cele ale i n t e r p r e t u l u i drama I ic, insă c a l i t a t i v d i f e r i t e , i n t r u c i t ele .trebuie în permanenţă o r i e n t a l e spre osmoza cu ele­ m e n t u l m u z i c a l . Cuvîntul şi acţiunea v i n c u sensurile şi înţelesurile l o r c o m p l e m e n t a r e , ilar n u trebuie u i t a t că semnificaţia cea m a i profundă stă i n muzica însăşi. 2. Salut iniţiativa revistei „Teatrul" de a p r o p u n e p r o b l e m e care aşteptau de m u l t u n cadru de dezbatere. Este b i n e că formulaţi i n t r e b a r e n atît de direct, p e n t r u că în m o d u l acesta pot l i preînlimpinale unele bizare teo­ r i i despre aşa-zisa p e r i m a r e sau închistare a g e n u l u i sau care prezic, n i c i m a i m u l t n i c i m a i puţin, decît dispariţia sa. Vreau să spun că întrebarea d v . este binevenită t o c m a i p e n ­ t r u a se produce precizarea că m u z i c a (şi i n ­ clusiv u n u l d i n g e n u r i l e sale de maximă v a ­ loare, ca d r a m a muzicală) aspiră a r d e n t să-şi impună v a l o r i perene. D e aceea, menţinerea trează a m a r i l o r creaţii l i r i c e în conştiinţa es­ tetică a o m e n i r i i este obligaţia socială şi m o ­ rală a t e a t r u l u i l i r i c , f a p t ce n u poate f i calificat de „muzeistic", întrucît spectacolul trebuie să menţină m e r e u v i e flacăra m a r i l o r creaţii artistice. 3. Astăzi n u se m a i concepe o viaţă ar­ tistică în afara participării l a competiţia i n ­ ternaţională. D i n această c o n f r u n t a r e apare e v i d e n t că bazele tradiţionale n u m a i sînt suficiente pentru u n t e a t r u l i r i c de u n înalt p r o f i l . T e a l r u l l i r i c m o d e r n cere o gîudirc înaintată, depăşirea m i j l o a c e l o r meşteşugăreşti s t r i m t e , o organizare şi o morală a colecti­ v u l u i artistic care să impună. în viaţa s p i r i ­ tuală a p o p o r u l u i n o s t r u şi în c o m p l e x u l vie­ ţii m u z i c a l e internaţionale, v a l o r i reale ale şcolii i n t e r p r e t a t i v e româneşti.

j

L U M I N I Ţ A VARTOLOMEI
critic muzical:

„Idealul genului este echilibrul"

încă d e l a naşterea g e n u l u i l i r i c , i d e a l u l pe care c r e a t o r i i şi l - a u p r o p u s a fost m e r e u perfecţiunea echilibrului între muzică şi dramă. P a r a d o x a l , chiar rătăcirile (destul de numeroase şi de îndelungate) într-o direcţie sau alta erau r o d u l aceluiaşi i d e a l — desigur, d e f o r m a t de o p r i v i r e unilaterală, determinată, la rîndul e i , de u n c o m p l e x de f a c t o r i , între care configuraţia culturală şi artistică a epocii, s t r u c t u r a pregătirii, înclinaţiile şi t e m p e r a ­ m e n t u l a u t o r i l o r respectivi. Cît despre m o m e n ­ tele m a x i m e i a p r o p i e r i de e c h i l i b r u l v i s a t , istoria a r t e i l i r i c e a cunoscut cîteva p i s c u r i : G l u c k şi M o z a r t , V e r d i şi W a g n e r , M u s sorgski, Debussy şi Enescu. Această i n t r o d u c e r e c a m lungă v r e a să a r ­ gumenteze ideea necesităţii u n u i echilibru

www.cimec.ro

33

analog în a t i t u d i n e a i n t e r p r e t u l u i faţă de t e x ­ t u l m u z i c a l şi faţă d e c e l d r a m a t i c a l operei. Este e v i d e n t f a p t u l că, p e n t r u a face v e r i d i c u n a c t artistic atît d e . . . a r t i f i c i a l c u m este t e a t r u l cîntat, i n t e r p r e t u l t r e b u i e să fie neapă­ r a t u n actor de m a r e s u b t i l i t a t e şi sensibili­ tate. Aş adăuga c h i a r cu riscul de a părea că exagerez, că t r e b u i e să stăpînească tehnica actoricească l a u n n i v e l m a i r i d i c a t încă decît cel necesar i n t e r p r e t u l u i de teatru p r o ­ p r i u - z i s ; căci, în p r o c e s u l execuţiei, forţele sale sînt solicitate m a i c u seamă de aspectul muzical a l p a r t i t u r i i . A l i a j u l f e r i c i t a l cali­ tăţilor m u z i c a l e şi d r a m a t i c e este însă e x t r e m de r a r întîlnit, pînă şi p e cele m a i m a r i scene l i r i c e ale l u m i i , d a t f i i n d că existenţa l u i este condiţionată n u numai de s t u d i u — de muncă, adică — , c i şi de disponibilităţile fizice şi t e m p e r a m e n t a l e ; c u alte c u v i n t e , de talent. După părerea m e a , l a n o i (necunoscînd realizările celorlalte scene l i r i c e d i n ţară, v o r ­ besc aici d o a r despre t r u p a Operei R o m â n e d i n Bucureşti — d a r a m t e m e i u r i să cred că situaţia n u este cu n i m i c m a i bună în alte părţi), tinerele generaţii de cîntăreţi sînt l a f e l de puţin pregătite ca şi cele vîrstnice p e n ­ t r u a p u t e a face faţă exigenţelor c o m p l e x e ale creaţiei c o n t e m p o r a n e de operă. P e n t r u c ă s t r u c t u r a învăţămîntului n o s t r u m u z i c a l a e v o l u a t prea puţin în r a p o r t c u n o i l e cerinţe ale a r t e i l i r i c e ; p e n t r u c ă , aşa c u m , l a înce­ p u t u r i l e sale, C o n s e r v a t o r u l întrunea m u z i c a şi a r t a dramatică, astăzi, studenţii clasei de

operă a r t r e b u i să urmeze, a u t o m a t şi o b l i g a ­ t o r i u , acele c u r s u r i ale I n s t i t u t u l u i de t e a t r u ce le p o t f i u t i l e în f o r m a r e a l o r ca a c t o r i cîntăreţi, p r e c u m şi — de ce n u ? — c u r s u r i speciale de dans. F a p t u l că există totuşi cîţiva solişti capa­ b i l i să < i u t e . să joace şi să danseze în acelaşi t i m p (aşa c u m a u d e m o n s t r a t - o , în cea m a i recentă premieră a Operei R o m â n e , Luna de O r f f , Cristian Mihăilescu, L u c i a n M a r i n e s c u , D u m i t r u Brebenel şi P o m p e i Hărăşteanu), sau b a l e r i n i care să-şi rostească r e p l i c i l e şi să ges­ ticuleze cu u n firesc d e m n de orice actor ( B o j i d a r P e t r o v , I o n Sabău, A n a t o l D u m i trescu, A d r i a n G h e o r g h i u ) , n u înseamnă a l t ­ ceva decît excepţia menită să c o n f i r m e r e ­ g u l a . După c u m excepţie fac, în r e p e r t o r i u l tradiţional a l g e n u l u i , secvenţele de j o c sce­ nic a u t e n t i c , c a p t i v a n t . ( î m i v i n e a c u m în m i n t e p a n t o m i m a inspirată cu care Cristian Mihăilescu u m p l e m o m e n t e l e statice ale r o ­ l u l u i său d i n Mireasa vindută, c o n f e r i n d viaţă şi consistenţă u n u i personaj comic savuros, ce fusese destul de schematic l a origine.) Dacă totuşi aceste cîteva fericite excepţii există, f o r m a r e a şi a f i r m a r e a l o r se datorează activităţii aşa-numitelor s t u d i o u r i e x p e r i m e n ­ tale, u n d e , sub îndrumarea u n o r r e g i z o r i d o ­ taţi c u fantezie şi e n t u z i a s m ( e x e m p l u l cel m a i caracteristic este H e r o L u p e s c u ) , se caută n o i modalităţi de expresie scenică lucrărilor v e c h i sau n o i , celebre sau încă n e m o n t a t e în ţara noastră.

Anchetă realizată de VALERIA DUCEA
Continuarea anchetei î n n u m â r u l viitor

3*

www.cimec.ro

S

e

m

n

a

l

V I R G I L MUNTEANU

Rămăşagul meu
cuţa lui scenă, şi n-aş mai vrea decît să scot în evi­ denţă cîteva date care, veţi vedea, pol constitui terme­ nul unei comparaţii. Unu : Studioul de teatru funcţionează ca o adevărată instituţie. Are un repertoriu, un plan de spectacole — la sediu şi în deplasare —, un buget cu cheltuieli şi înca­ sări, are un director, un se­ cretariat literar, specialişti de scenă şi salariaţi administra­ tivi. Doi : Are o sală cu scenă şi cabine, şi magazii de costume coruri. proprie, ateliere şi de­ Opt premiere, ce mi s-o fi părind aşa de neobişnuit ? Veţi vedea îndată unde vreau să ajung. Şapte, opt sau chiar mai multe premiere într-o stagi­ une intră în ordinea firească a lucrurilor, nu ne miră, sînt destule teatre care realizează alîtea premiere. Atunci ? A¬ tunci, eu vă spun că ştiu un teatru in Bucureşti care are de peste două ori mai mulţi actori decît Studioul I.A.T.C., dar care n-a izbutit să reali­ zeze într-o stagiune întreagă, decît un sfert din numărul de premiere prezentate pe micuţa scenă cu cei două­ zecişidoi de actori ai ei, adică două ! Mai ştiu un teatru în Bucureşti care are de peste patru ori mai mulţi actori şi care pe cele două scene ale sale n-a prezentat într-o întreagă stagiune decît patru premiere, adică doar două pentru fiecare scenă, adică tot un sfert din nu­ mărul de premiere realizate de studenţi. Şi acum, rămăşagul meu. Pe ce ne ţinem că nu ghiciţi la ce teatre m-am gindit eu ? Poftim, numiţi dumnea­ voastră cele două teatre bucureştene la care credeţi că m-aş fi gîndit, iar eu o să vă spun că nu-i aşa, că eu m-am gîndit la alte două teatre şi o să vi le şi nu­ mesc. îmi pare rău, îmi extrem de rău, oricum deţi prinsoarea. pare pier­

Sînt gata să fac o prin­ soare. Dar mai întii mă simt dator să explic despre ce este vorba, ca să nu credeţi că vreau să păcălesc pe ci­ neva. Stagiunea teatrală s-a încheiat. Impresiile noastre, multe foarte bune, destule cam aşa şi-aşa, cîteva de-a dreptul proaste, se ordonează, se limpezesc, se înlănţuie şi îşi aşteaptă rîndul să fie puse pe hirtie. Pînă la analizele adinei, pînă la cuprinzătoarele sin­ teze, iată un fapt, deloc mă­ runt şi nu lipsit de semnifi­ caţii : Studioul de teatru al I.A.T.C. — laborator de lu­ cru al învăţămîntului nostru artistic, dar, în egală măsu­ des­ ră, teatru cu porţi larg chise publicului — a fost îndreptăţit în această stagi­ une să se vrea numărat printre celelalte scene ale Capitalei. De la un cap la altul al sezonului teatral, mezinul teatrelor bucureştene a fost mereu prezent pe afiş. Am urmărit îndeaproape activitatea Studioului de tea­ tru, am scris despre fiecare premieră prezentată pe mi­

Trei : Are actori, care sînt studenţi din ultimul an de studii; regizori, care sînt profesorii lor; scenografi, care sînt şi ei tot cadre di­ dactice. E un teatru în toată pu­ terea cuvîntului. Acest tea­ tru a avut, în stagiunea care s-a încheiat, douăzecişidoi — reţineţi numărul ! — de actori, doi regizori cu asis­ tenţii lor, un al treilea re­ gizor (student, un fel de in­ vitat din afară) şi doi sceno­ grafi. Ei bine, acest colectiv, cum nu se află mai mic, cu actori care dimineţile aveau şi alte cursuri, fiindcă erau totuşi studenţi, cu regizori care îşi drămuiau timpul în­ tre catedră şi propriile lor teatre, mina asta de oameni, a realizat nu mai puţin de şapte premiere, şi, dacă e să socotim şi un (foarte serios) recital de versuri, chiar opt.

www.cimec.ro

35

DESPRE MELODRAMĂ, DAR
. . ALIrtL

MIHAI NADIN

T e a t r u l m o d e r n dezvăluie, p r i n cîteva d i n ­ tre spaimele sale, p e r i c o l u l oricărui t i p de exagerare, i n d i f e r e n t de bunele intenţii ce stau l a baza e i . D i n zeci şi zeci de c r o n i c i n u lipseşte sublinierea, critică, a „accentelor m e l o d r a m a t i c e " . I n discuţiile creatorilor, me­ lodramă a d e v e n i t u n c a l i f i c a t i v stînjenitor, a u t o r i i se feresc cu obstinaţie de ea, înţe­ lesul c u l t u r a l - i s t o r i c a l t e r m e n u l u i pierzîndu-se d i n ce i n ce m a i m u l t în n e g u r a v r e milor. E l i m p e d e că această reacţie n u a p o r n i t d i n t r - u n c a p r i c i u ; ea are l a rîndul c i o isto­ r i e , înverşunarea actuală faţă de melodramă, de o emoţionantă (dar inutilă în fond) u n a ­ n i m i t a t e teoretică justificîndu-se d i n două p u n c t e de vedere. P r i m u l — ca a t i t u d i n e faţă de procesul degradării a r t e i teatrale, coborîtă o v r e m e , şi n u scurtă, l a scopid de a stoarce l a c r i m i uşoare, în n u m e l e u n e i a t i t u ­ d i n i resemnate faţă de viaţă. Se v i z a , în acest caz, exagerarea, u n e o r i de n a t u r a t e h ­ n i c i i actoriceşti, p l i v i n d emoţia ieftină şi exploatarea zonelor celor m a i puţin n o b i l e ale s p i r i t u l u i u m a n . Ca m a r e v i c t o r i e a cabo­ t i n i s m u l u i , m e l o d r a m a — în accepţiunea ei destul de confuză astăzi — a făcut v i c t i m e deopotrivă în rîndul spectatorilor şi a l a c t o r i ­ l o r , asanarea sa d e v e n i n d , l a u n m o m e n t d a t , o necesitate a p r o g r e s u l u i artei teatrale. A l doilea p u n c t de vedere, e v i d e n t m a i p r o f u n d , priveşte v i z i u n e a contemporană asupra l u m i i şi, în această d e t e r m i n a r e , a t i t u d i n e a noastră faţă de realitate — în c o m p l e x i t a t e a ei — sistemul n o s t r u a x i o l o g i c , supus evoluţiei i s ­ torice. Coordonata sa principală n u m a i este astăzi — sau cel puţin n u m a i poate f i ! —

s e n t i m e n t a l i s m u l subiectiv, e x p r i m a t cu e m ­ fază sau p a t e l i z a t , i n d i f e r e n t că este v o r b a de prezent, de trecut, sau dc v i i t o r . E a p r e ­ supune u n sistem logic, o r a p o r t a r e realistă la evoluţie, l a mişcare i n general, şi refuză să aprecieze aparenţa d r e p t esenţă, p e r i s a b i ­ l u l d r e p t peren. Ca şi r e f u z u l o p t i m i s m u l u i fals sau a l oricărui l i p de demagogie, r e f u z u l m e l o d r a m e i reflectă o etapă c a l i t a t i v s u p e r i ­ oară în a x i o l o g i a p e r s o n a j u l u i d r a m a t i c şi, ca atare, reflectă o a t i t u d i n e filosofică inedită, p r o f u n d angajată în cîmpul autenticei a m e l i o ­ rări a v a l o r i l o r u m a n e . A r t a teatrală contemporană a p r i l e j u i t de­ monstrarea tendinţei spre reprofilarea m i j l o a ­ celor de expresie, în p r i m u l rînd cele ale ac­ t o r u l u i , gîndit d i n perspectiva sintezei pe care o reprezintă spectacolul. Deasemeni, a făcut evidentă epurarea d r a m a t u r g i e i de temele şi personajele p e r i f e r i c e („orfelinele" a u d e v e n i t personaje d e p a r o d i e , eroinele înşelate în d r a ­ goste s-au înscris în mişcările de e m a n c i p a r e ale f e m e i l o r , părinţii bigoţi a u fost supuşi c r i t i c i i descendenţilor l o r „furioşi" e t c ) , de momentele stereotipe (despărţiri, regăsiri, abandonuri).

I n d r a m a t u r g i a de după război m a i răzbate u n t o n de emfază, c u m şi u n u l , j u s t i f i c a t în f e l u l său, de p a t e t i s m . U l t e r i o r , însă, excesele sînt sever atenuate. 0 primă surpriză, înainte ca t e a t r u l să se f i l e c u i t de boala succesului uşor pe seama m e l o d r a m e i , a c o n s t i t u i t - o i n ­ terpretarea într-o cheie nouă, transpunere d i n „ m i n o r " în „ m a j o r " , a u n o r texte c o m p r o m i s e i n f e l u l l o r . T r e b u i e să s u b l i n i e m că n u n u m a i p a r o d i a — cea m a i uşoară, d a r şi m a i puţin eficace formă de detaşare critică — s-a

36

www.cimec.ro

i m p u s între mijloacele de rc-intcrprctare. Hrccht, de pildă, sau — ca să dăm u n exem­ p l u d i n noua d r a m a t u r g i e română — M a z i l u , au făcut d i n subiectele banale de melodramă p r i l e j u l u n o r dezbateri de interes social-istoric. S-a d o v e d i t astfel că g o n c r a l - u m a n u l i n v o c a t între l a c r i m i l e de glieerină ale eroinelor ne­ fericite d i n m e l o d r a m e l e l u i D ' E n n e r y este fals, şi că raportarea Ia epocă, la circumstanţe omeneşti m a i precise, restituie, chiar conflic­ telor xizate pînă la clişeu, vibraţia necesară, p a l p i t u l existenţei. N - a m v r e a , în nici u n caz n - a m v r e a , să ne erijăm în apărătorii u n e i cauze i m p o s i b i l de apărat. D a r n i c i n u p u t e m ignora fenome­ n u l sociologic a l i n t e r e s u l u i p e n t r u m e l o d r a ­ ma de altădată, sau p e n t r u formele ei traves­ tite, u n e o r i m a i b i n e , alteori de-a-dreptul gro­ solan — şi sperăm a n u f i j i g n i t astfel e n t u ­ ziaştii u n o r l e c t u r i sau spectacole cinemato­ grafice ca cele p r i l e j u i t e de Love Story. Adică n u p u t e m ignora nevoia de melodramă, aceea pe care o punea, în f e l u l e i , în lumină şi cer­ cetarea publicată dc revista „Viitorul Social", cu referire t o t la Love Story. Fără a accepta o poziţie de aliniere la „gustul şi la p r e f e r i n ­ ţele cele m a i de j o s " , c u m le numea G o r k i , ne întrebăm dacă n u c u m v a t e r i b i l a reacţie pe care o stîrneşte n u este r e f l e x u l i n t r a n s i ­ genţei cu eare, în u l t i m e l e decenii, m e l o d r a m a a fost combătută în p l a n u l p r a c t i c i i artistice sau i n p l a n u l l u p t e i de idei. T r e b u i e observat că fuga de melodramă, de­ seori confundată cu unele d i n particularităţile sau efectele ei (în p l a n u l relaţiei artă-spectat o r ) , a a v u t ca efect şi părăsirea u n o r teme, evitarea u n o r personaje — a l t f e l foarte i n ­ teresante — , redefiniren u n o r conflicte. S-a ciştigat m u l t , desigur, în p l a n u l adevărului artistic şi s-a p e t r e c u t trecerea spre conflictele raţionale, spre c i o c n i r i l e de idei. Evoluţia e firească, şi în consens cu tendinţele epocii în care trăim. Dezechilibrarea unităţii contra­ d i c t o r i i scnsibil-raţional — şi aceasta o celulă a d i a l e c t i c i i de f a p t a artei — a dus şi la reacţia opusă, a n e v o i i t e r m e n u l u i pus în umbră. A n e v o i i de sensibil, de sincer şi, l a limită, a cufundării în pretextele emoţionale ale m e l o d r a m e i , a revivificării u n o r a d i n t r e tehnicile e i . Curios, s-a v o r b i t m u l t de rcteatralizare, concept sub o r i z o n t u l căruia teatrul c o n t e m ­ p o r a n a cunoscut cîteva u i m i t o a r e succese. D a r m e l o d r a m a n u a fost implicată în acest proces — deşi n u m a i de lipsă de teatralism n u poate f i ea acuzată ! — , confundată f i i n d , d i n n o u , aşa c u m m a i este confundată şi astăzi, cu u n r e p e r t o r i u dc t i c u r i şi a t i t u d i n i , cu i n v e n t a r u l magaziei de recuzită, e v e n t u a l a magaziei de l a Operă — unde se plînge la Lucia de Lamermoor, n u sub influenţa m u zieii — c u m ne-am amăgit de atîtea o r i — , ci t o c m a i urmărindu-se cu sufletul la gură soarta nefericitei eroine ce şi-a ucis mirele n e d o r i t în ziua nunţii. Istoria t e a t r u l u i , ca şi e t i m o l o g i a t e r m e n u l u i , conduc la Operă, c u m conduc de asemenea la m o m e n t u l de r e ­ suscitare a i n t e r e s u l u i p e n t r u tragedia antică.

Să observăm două şiruri divergente de fapte : m e l o d r a m a confundată cu c a b o t i n i s m u l (dar în cheie tragică, neapărat tragică), şi m e l o d r a m a retrasă în „rezervaţia" u n o r arte de factură oarecum elitară, aşa c u m este şi opera. Alături de cele două şiruri, f a p t u l interesului p o p u l a r p e n t r u m e l o d r a m a de se­ rie, ilustrată, între altele de f i l m u l cu ac­ cente lacrimogene, de producţia sentimentală. Desigur, este de desprins de aici f a p t u l că educaţia estetică p r i n i n t e r m e d i u l n o i l o r v a ­ lori artistice e departe de a se f i împlinit, cel puţin d i n perspectiva respingerii falselor v a l o r i . D a r m e l o d r a m a n u este în a n s a m b l u l pi expresia p r o s t u l u i gust — cît de rafinată poate f i ea ! — , n u este K i t s c h în întregul ce-1 reprezintă ; ea poate însă d e v e n i . Şi, în acest caz, de la o melodramă de f e l u l celor i n c r i m i n a t e de Camil Petrescu, pînă l a carpe­ tele cu răpiri de cndîne ce ţin bursa l i t o r a ­ l u l u i în perioadele de vîrf turistic (naţional şi internaţional), n u e aproape n i c i o d i f e ­ renţă. V o r b i m însă despre altceva, şi a n u m e despre componenta sensibilă a a c t u l u i tea­ t r a l , despre emoţie şi puterea de a emoţiona, chiar despre lacrimă, dacă ea n u este de efectul tehnicii înşelătoare a „tăierii unei cepe", adică n u aparţine g e n u l u i „culinar" de artă, c u m 1-a n u m i t Brecht. I n fine, de ce să n u recunoaştem că n u melodrama în sine a fost (şi este !) r e p r o b a ­ bilă, ci m o r a l a falsă pe care o a f i r m a , f i l o sofia de viaţă pe care se întemeia, capacitatea de m a n e v r a r e folosită în sine, i n d i f e r e n t de felul şi scopul real a l acestei manevrări. Sociopsihologii fenomenului manevrării prin i n t e r m e d i u l mass-mediei au r e m a r c a t p r e d i ­ lecţia spre şablonul m e l o d r a m a t i c , spre r e ­ p e r t o r i u l m e l o d r a m a t i c o r i de cîte o r i s-a pus. chestiunea persuasiunii. ijjKploatarea j a l ­ nică a s e n t i m e n t e l o r u m a n e , t o c m a i în direc­ ţia opusă tendinţelor adînoi, sufleteşte r e s i m ­ ţite, pe care aceste sentimente le reprezintă, n u este, c u m se ştie, m a i puţin odioasă decît exploatarea fizică a o m u l u i de către o m . Engels îi sugera această idee l u i M a r x , în c u p r i n s u l uneia d i n t r e acele scrisori în care cei d o i p r i e t e n i evocau l e c t u r i l e l o r cele m a i recente. Pe de altă p a r t e , uitîndu-ne m a i b i n e , şi m a i puţin afectaţi de prejudecată, la m a r i l e capodopere ale d r a m a t u r g i e i , v o m observa, v a i !, cît de m e l o d r a m a t i c e p o t f i u n e o r i , atît în sensul p r o p r i u a l t e r m e n u l u i , cît şi în acela dobîndit în t i m p , şi asupra căruia ne-am o p r i t . Ceea ce n u ştirbeşte însă acestor capodopere valoarea, şi n i c i n u p u n e l a în­ doială nevoia interpretării şi reinterpretării lor. M e l o d r a m a însăşi, dacă ne gîndim l a istoria ei, este u n apel la reinterpretare. D a r şi u n a v e r t i s m e n t cu p r i v i r e l a e x t r e ­ mele pe care le poate d e t e r m i n a : iconoolastia şi apologia. I n t r - o definiţie concentrată, m e ­ lodrama este t e a t r u l t e a t r u l u i . N i m i c m a i f i ­ resc deci că s u b l i m u l şi ridicolul constituie substanţa ei.

www.cimec.ro

37

Sensul unei evoluţii (IV)

UN PARADOX

"

^ c r e s c u

Dacă v o m judeca l i t e r a t u r a p r i n p r i s m a capodoperei ne v o m i z b i de u n p a r a d o x ter­ m i n o l o g i c : în istoria literară valoarea (valoa­ rea p r o p r i u - z i s literară şi n u aşa-zisa v a l o a r e istorioo-literară) pare a o p r i în loc ideea de progres *, deşi, în fond, o dinami­ zează. N u ne v o m angaja în spe­ culaţii de o r d i n t e r m i n o l o g i c , trebuie însă să menţionăm că noţiunea de progres presu­ p u n e u n r a p o r t c o m p a r a t i v , i n d i f e r e n t dacă t e r m e n i i comparaţiei ţin de o ordine statisti­ că, de o a n u m e o r d i n e axiologică, ţin de ordinea socială, politică, spirituală, morală, ideatică, ţin de r a p o r t u r i l e conceptelor de b i n e şi m a i b i n e , rău şi bine, puţin şi m u l t , m u l t şi m a i m u l t etc. Oricare ar^ f i v a r i a n t a , ter­ m e n i i sînt c o m p a r a b i l i . O r , capodoperele sînt, p r i n definiţie, i n c o m p a r a b i l e în p l a n axiologic. A stabili u n r a p o r t c o m p a r a t i v v a l o r i c între, să zicem, Oedip rege şi Hamlet înseamnă a stabili şi o ierarhie valorică, ceea ce v a anula (în c a z u l concepţiei date) calitatea de capo­ doperă a uneia d i n cele două lucrări, p e n t r u că ideea de capodoperă este incompatibilă cu ideea u n o r grade de comparaţii, capodopera n e f i i n d , într-un f e l , decît u n s u p e r l a t i v abso­ l u t . Shakespeare, ca să r e v e n i m l a e x e m p l u l de m a i sus, reprezintă u n m o m e n t de stag­ nare, strict în sensul progresului axiologic, dar n u şi în p l a n u l genezei şi a l d i n a m i c i i . Sub r a p o r t u l v a l o r i i generale şi p a r t i c u l a r e a p r o g r e s u l u i şi a stagnării literare, ca şi în p l a n u l l o c u l u i capodoperei în definirea gene­ rală şi particulară a p r o g r e s u l u i şi a stagnării în literatură, se poate încerca o anume sche­ mă ; p e n t r u înţelegerea căreia, însă, e nevoie de unele precizări. D i n a m i c a literară, credem n o i , se compune d i n t r e i m o m e n t e esenţiale sau, poate, d i n t r e i concepte de bază : l i t e ­ r a t u r a universală, l i t e r a t u r a naţională, scri­ i t o r u l . D i n t r e aceste concepte, cel de l i t e r a * V e z i şi a r t i c o l u l „Şcolile literare ca m o ­ m e n t a l stagnării", T e a t r u l n r . 9, 1973.

tură universală suferă de o a n u m e l a b i l i t a t e . Ce se înţelege p r i n l i t e r a t u r a universală şi care s i n i l i m i t e l e ei hsle v o r b a într-adevăr de u n fenomen universal sau de u n fenomen care la un moment dat si pentru un număr de literaturi şi culturi naţionale a fost asi­ m i l a t d r e p t u n i v p r s a l ? Este vorbii de ceea ce considerăm noi astăzi, datorită u n o r m a r i acumulări informaţionale, drept fenomen u n i ­ versal, sau este v o r b a de ceea ce considerau contemporanii fenomenului ? A s t f e l , p e n t r u vechii greci, p e n t r u r o m a n i , d a r şi p e n t r u E u r o p a occidentală a E v u l u i m e d i u , a Re­ naşterii şi chiar a secolelor X V I I şi X V I I I , universalitatea clasică se rezuma, în mare, la antichitatea greacă şi latină. Chiar şi pole­ mica r o m a n t i c i l o r cu clasiciştii (la care ne-am referit într-un a r t i c o l precedent) consfinţea d r e p t concept u n i v e r s a l p r i n c i p i u l aristotelic al unităţii acţiunii. Ca să n u m a i v o r b i m de f a p t u l că, pînă aproape de sfîrşitul secolului a l X l X - l e a , c u l t u r a occidentală, care a j u c a t , la u n m o m e n t d a t , u n r o l p r i m o r d i a l în evo­ luţia culturală a o m e n i r i i , excludea d i n sfera c o n c e p t u l u i de universalitate n u n u m a i , să zicem, cea m a i mare parte a l i t e r a t u r i l o r asia­ tice (şi m a i ales a fenomenelor l i t e r a r e asia­ tice), d a r c h i o r şi aproape totalitatea fenome­ nelor l i t e r a r e est-europene şi scandinave. Ca, m a i tîrziu, o parte d i n aceste fenomene ( r o ­ m a n u l r u s , de pildă) să pună a m p r e n t a chiar pe evoluţia c u l t u r i i occidentale. I n intenţia noastră n u stă însă tratarea c o n c e p t u l u i de literatură universală, c i d o a r evidenţierea ca­ r a c t e r u l u i convenţional a l t e r m e n u l u i . D a r să r e v e n i m l a schemă. Este v o r b a de o schemă dc t i p descendent. P r i m a treaptă şi cea m a i generală este cea a l i t e r a t u r i i universale. Să c o n v e n i m ( m a i m u l t sau m a i puţin convenţional) că p r i m e l e m a r i v a l o r i aflate sub aspect axiologic în afara oricărui d u b i u sînt cele eare ţin de h t e r a t u r a greacă veche. I n acest sens, m o m e n t u l capodoperei eline ( l l o m e r , tragicii) v a însem-

38

www.cimec.ro

nn şi sfîrşirul p r o g r e s u l u i v a l o r i c l a scara l i t e r a t u r i i u n i v e r s a l e , i n t r u c i t , crcîndu-se i n ­ c o m p a r a b i l u l l i t e r a r , a dispărut posibilitatea u n e i i e r a r h i i v a l o r i c e , a u n e i baze axiologice p e n t r u comparaţie, în fine, a u n e i ascensiuni v a l o r i c e . O capodoperă n u e x c l u d e o altă ca­ podoperă, d a r exclude u n r a p o r t v a l o r i c c o m ­ p a r a t i v . L u c r u r i l e sînt, insă, m u l t m a i c o m ­ plicate decît p a r ele la p r i m a vedere, şi c h i a r la a cincea.

Aşadar, l a scara l i t e r a t u r i i u n i v e r s a l e sc poate v o r b i de trei m o m e n t e distincte : m o ­ m e n t u l premergător capodoperei (în oare asislăm la o evoluţie lentă de la r u d i m e n t a r şi p r i m a r l a n i v e l u l m a r i l o r v a l o r i ) , care este şi m o m e n t u l p r o g r e s u l u i l i t e r a r ; m o m e n t u l capodoperei ( m o m e n t de vîrf a l p r o g r e s u l u i ) ; m o m e n t u l u l t e r i o r a l capodoperei, care este m o m e n t u l d i n a m i c i i l i t e r a r e , p e n t r u că se cre­ ează pe o scară foarte largă condiţia următoa­ r e l o r geneze ale m a r i l o r v a l o r i . D i n acest I n p r i m u l rînd, există r i s c u l u n e i f o r m a ­ p u n c t de vedere, orice capodoperă sau orice lizări cronologice. Dacă H o m e r şi-a scris epog r u p de capodopere reprezintă u n m o m e n t pecle înaintea t r a g i c i l o r , înseamnă că m o ­ de răscruce în literatură sau, ca să ne e x p r i ­ m e n t u l stagnării începe odată cu H o m e r . E v i ­ măm în l i m b a j u l formaliştilor ruşi, reprezintă d e n t , l u c r u r i l e p o t f i p r i v i t e şi aşa, deşi p e n ­ o epuizare a f o r m e i şi ca atare face neave­ t r u l i t e r a t u r a universală contează perioadele nită ideea de comparaţie. m a i m a r i de t i m p , epocile l i t e r a r e într-o ac­ A s t f e l , la începulul secolului a l X l X - l e a , cepţie m a i largă. D i n acest p u n c t de vedere, tragedia ca formă literară era epuizată, şi u n ne interesează a n t i c h i t a t e a greacă în ansam­ s i m p t o m a l acestei epuizări (la care n e - a m b l u l ei şi n u a n u l de naştere a l l u i E s c h i l m a i referit) a fost Boris Godunov al l u i sau Sofocle şi n i c i a n u l exact în oare a fost Puşkin, în care se stabilea u n r a p o r t de scrisă o operă. I n afară de asta, n u este e c h i l i b r u între v i n a tragică şi sancţiunea t r a ­ suficient să se creeze o capodoperă, este ne­ gică. Poate că Boris Godunov a fost c h i a r cesar ca lucrarea în cauză să f i e receptată, u l t i m a m a r e tragedie în accepţia cea m a i asimilată ca atare pe p l a n u n i v e r s a l , dacă directă a t e r m e n u l u i . l o t v o r b i m de l i t e r a t u r a universală. Dacă M o a r t e a tragediei, însă, v a f i , în m a r e , con­ p e n t r u l i t e r a t u r a universală m a r i l e piese ale comitentă c u e x p l o z i a r o m a n u l u i . Se poate l u i Shakespeare au început să fie a s i m i l a t e v o r b i , în l i m i t e l e c o n c e p t u l u i de literatură cu adevărat c a m pe l a începutul secolului universală, de u n progres real plecînd de l a al X I X - l e a , a t u n c i n u ne m a i interesează explozia valorică a r o m a n u l u i d i n secolul a l data p r e m i e r e i la t e a t r u l „ G l o b u s " . Începutul X l X - l e a ? Credem că aici t r e b u i e să disociem secolului al X l X - l e a v a f i , d i n p u n c t u l de d o i t e r m e n i : p r o g r e s u l şi d i n a m i c a . vedere al l i t e r a t u r i i universale, momentul Progresul pare obstaculat odată c u i n t r a r e a Shakespeare. i n sfera m a r i l o r v a l o r i , în cazul n o s t r u , m a i Este v o r b a , însă, în a l doilea rînd, de o m u l t sau m a i puţin convenţional, odată cu împrejurare de p r o f u n z i m e . P r i n u r m a r e , sub m o m e n t u l H o m e r şi a l t r a g i c i l o r greci. D e aspectul l i t e r a t u r i i u n i v e r s a l e , asistăm l a u n a i c i , în p l a n u l foarte l a r g a l l i t e r a t u r i i u n i ­ progres iniţial, de la foarte v e c h i lucrări, l a versale, începe m o m e n t u l a t i n g e r i i u n u i l i ­ început r u d i m e n t a r e , pînă la n i v e l u l capodo­ man, a incomparabilului. Ceea ce nu p e r e i . f|i m o m e n t u l în care n i v e l u l capodope­ dinamicii, a căutării înseamnă absenţa r e i a fost a t i n s , în p l a n u l l i t e r a t u r i i u n i v e r ­ altor l i m a n u r i , pentru că o capodoperă, sale n u se m a i poate v o r b i de progres v a l o ­ după c u m a m m a i spus, n u exclude o altă ric. Dacă, însă, v o m r e z u m a m o m e n t u l capo­ capodoperă. I n biografia oricărei n o i v a l o r i se d o p e r e i l a H o m e r şi l a t r a g i c i , a t u n c i v o m va afla întotdeauna incorporată o mişcare, r e z u m a , i m p l i c i t , m o m e n t u l capodoperei l a o dinamică, ceea ce se v a întîmplă şi în două g e n u r i . P r o g r e s u l însă v a f i n u m a i cazul r o m a n u l u i secolului a l X l X - l e a . I n p l a ­ puţin v a l a b i l p e n t r u alte genuri l i t e r a r e . I n n u l l i t e r a t u r i i universale, r o m a n u l d i n seco­ p l a n u l f o a r t e l a r g al l i t e r a t u r i i u n i v e r s a l e se l u l al X T X - l e a n u stabileşte o nouă i e r a r h i e poate v o r b i de u n r e a l progres în sfera a v a l o r i l o r universale, n u transformă m a r i l e c e l o r l a l t e g e n u r i . Cazul cel m a i e v i d e n t este v a l o r i de i e r i în nişte v a l o r i de mîna a cel al r o m a n u l u i , care a atins n i v e l u l capo­ doua, c i doar completează t a b l o u l marilor doperei a b i a în secolul al X l X - l e a . I n t r e r o ­ valori. m a n u l secolului a l X l X - l e a şi r o m a n u l pre­ A s t f e l , m o m e n t u l apariţiei capodoperei, a l cedent ne î n t î l n i m exact cu r a p o r t u l între v a l o r i l o r de c u l m e este, în acelaşi t i m p , şi c o m e d i i l e l u i M o l i e r e şi farsele meşterului m o m e n t u l d i n a m i c i i l i t e r a r e , n u este d o a r P a t h e l i n . Se p o t a m i n t i , în acest sens, şi m o m e n t u l genezei u n o r v a l o r i , ci este m o ­ alte g e n u r i l i t e r a r e . Sub aspectul fiecărui gen m e n t u l Genezei V a l o r i l o r . Şi, în această c a l i ­ în p a r t e , însă, ca f e n o m e n u n i v e r s a l , se p o t tate, odată c u m o m e n t u l stagnării încep m o ­ f o r m u l a şi nişte rezerve. Este v o r b a de u n mentele de răscruce ale l i t e r a t u r i i , a căror progres l i t e r a r sau de o dinamică hterară ? d o m n i e este egală cu m o m e n t u l d o m n i e i l i t e ­ D a r asupra acestui m o m e n t v o m r e v e n i . www.cimec.ro r i i însăşi. ratu

PUNCTE DE VEDERE

ACTUALITATEA IN „RELUĂRI"

B

RADU-MARIA

L a afirmaţia l u i Jean Cassou despre M i g u e l de U n a m u n o că a r . f i scris n u m a i cărţi de c o m e n t a r i i , a u t o r u l Vieţii lui Don Quijote şi Sancho ar f i răspuns că n i c i lliada n u e altr ceva decît u n comentariu la războiul t r o i a n , într-adevăr, orice carte este u n c o m e n t a r i u a l vieţii, c u p r i n z i n d - o pe aceasta în m o d u r i raţionale. N u există, în f a p t , o ruptură între natură şi cultură, chiar dacă cea d i n urmă c u p r i n d e alături de r e a l şi i m a g i n a r u l . De a l t f e l , acesta, v i z i n d p o s i b i l u l , vizează în f o n d , t o t m a l u l , d a r u n real neactualizat. î n i n t e ­ resul . i n s u l u i p e n t r u cultură .vqdem i m p l i c i t u n interes p e n t r u viaţă, oricît c u l t u r a a r pă­ rea să constituie o deviaţie de l a aceasta, p r i n n a t u r a sa reflectorie şi interpretativă. E , aşadar, s e m n i f i c a t i v , d a r şi e x p l i c a b i l , f a p t u l că, preocupaţi de problemele vieţii, mulţi i n ­ telectuali şi creatori ai secolului practică u n fel de „asceză'" a c u l t u r i i , o livrescă abando­ nare într-un u n i v e r s a l semnelor. F e n o m e n u l n i se relevă p r i n mulţimea de c o m e n t a r i i asupra cărţilor, considerate a f i m a i m u l t sau m a i puţin f u n d a m e n t a l e p e n t r u dezvoltarea gîndirii şi simţirii u m a n e , ca şi p r i n masiva inspiraţie a artei moderne d i n m i t o l o g i i l e şi artele antice, mergînd pînă la readaptarea v e c h i l o r texte ale epopeilor şi d r a m e l o r cla­ sice. în ce priveşte a r t a , fenomenul e cunoscut sub n u m e l e „d'apres" sau „reluare", şi r e ­ flectă dorinţa a r t i s t u l u i m o d e r n de a repeta experienţa u n u i maestru v e c h i , fără să meargă însă pînă la pastişă. H o f m a n n s t a h l scrie o Electră. Claudel t r a n s p u n e Choephorele ; Gide scrie u n Ajax sau Tezeu d a r şi u n Philoctete. G e r h a r d t H a u p t m a n n scrie o tetralogie a a t r i z i l o r inspirată d i n Orestia. Les Mouches a l u i Sartre e o variaţiune t o t pe t e m a Orestiei. A n o u i l h scrie o Antigonă după Sofocle şi o Medee după E u r i p i d e , Jean G i o n n o

rescric în s p i r i t m o d e r n Odiseea, l a f e l N i k o s Kaznntzakis. L a n o i , V . Voiculescu continuă într-o „traducere imaginară" sonetele l u i Shakespeare, L u c i a n Blaga potenţează d r a ­ m a t i c şi filozofic legenda Meşterului M a n o l e , V i c t o r E f t i m i u rescric m o d e r n u n Prometeu dar şi Atrizii; într-o piesă realistă, contempo­ rană, a l u i H o r i a L o v i n e s c u depistăm tema Orestiei. .Marin Sorescu reinterpretează d r a ­ m a t i c m i t u l b i b l i c al pescarului I o n a şi al c h i t u l u i , ' 'etc.,' etc. F e n o m e n u l n u e străin şi oelorlalle arte. A m i n t i m , ' cu t i t l u de" i n i formaţie, Mehinelc l u i Pîcasso, după V e lâzquez. Mulţi au considerat f e n o m e n u l d r e p t ' e x ­ presie a ' s p i r i t u l u i decadent în artă şi a u adus în s p r i j i n a r g u m e n t e de t i p u l celor ale l u i OsSvald' Spehgler, care, după c u m ştim, vedea în faza critică a c u l t u r i i occidentale, sfîrşitul i n e v i t a b i l a l acesteia. Alţii îl califică a f i u n fenomen epigon, chiar dacă forţa persuasivă a u n o r opere de artă modernă „d'apres" îi sileşte să-i acorde f o r m u l a de „epigonism m a j o r " şi să-l descarce astfel de oarecare nuanţă peiorativă. I n sfîrşit, alţii recunosc în el existenţa u n u i fenomen de metaartă, termen greu acceptabil cîtă v r e m e n u n i se v a face dovada că reluările sînt, la u n n i v e l dc generalitate s u p e r i o r p r i m e l o r opere şi, i m p l i c i t , m o d u r i de cunoaştere şi e x p l i c i t a r c a celor dintîi. întrebarea este, dacă arta poate f i , la rînd u - i , luată ca natură, cunoscut f i i n d f a p t u l că a r t a mijloceşte între natură şi morală, t i n zînd l a d e m n i t a t e a celei de a doua. Starea de f a p t , adică însăşi existenţa f e n o m e n u l u i reluării, demonstrează că arta poate f i luată parţial ca „natură", şi a n u m e i n partea în care ea este efectiv natură, c h i a r dacă natură raţionalizată ; m ă refer la subiectul e i , înţe­ les ca u n c o m p l e x de fapte organizate în

40

www.cimec.ro

scopul u n e i motivaţii, finalităţii operei care n u poate f i altceva decît ideea. Ideea sau judecata (dianoia) era p e n t r u A r i s t o t e l adec­ varea gîndirii la e o m p l e x u l dc fapte şi deci, la subiect, la m i l o s , (ceea ce este s i n o n i m şi cu i n t r i g a ) . Pentru filosoful grec. adevărul era însă în fapte, încît subiectul operei, în­ ţeles ca u n complex al faptelor, trecea d r e p t cel m a i i m p o r t a n t d i n t r e elementele consti­ t u t i v e ale operei şi era, ca atare, t a b u i z a t p e n t r u imitaţie. O p t i c a m o d e r n i l o r este insă alta. A c c e n t u l cade, dc astă dată. pe j u d e ­ cată, pe dianoia. Aceasta e capabilă să l u m i ­ neze şi a l t f e l c o m p l e x u l faptelor. Aceluiaşi subiect i se poate s u b s t i t u i u n conţinut d i a noetic d i f e r i t , în funcţie de s p i r i t u l care animă epoca şi care îi acordă operei carac­ t e r u l c i istoric. I n n o u l m o d de a gîndi opera găsim deci o primă motivaţie (şi j u s t i ­ ficare) a f e n o m e n u l u i reluării. Pc de altă p a r t e , reluarea v e c h i l o r mitosuri se datorează şi conştiinţei m a t u r e a a r t i s t u ­ l u i m o d e r n , c u m că s t r u c t u r i l e dc fapte do­ tate cu sens sînt l i m i t a t e ca număr. P r o b l e m a poate f i şi de o r d i n axiologic. După c u m se ştie, v a l o r i l e (între acestea socotim şi operele de artă) au u n cnrncter istoric. Ele sînt în m o d istoric păstrate ; ceea ce înseamnă a le îmbogăţi, lărgi, d a r şi înlocui, cînd n u m a i corespund. Astfel — m a i l a r g şi m a i adec­ v a t epocii noastre — v a p u n e , aşadar, u n A n o u i l h , p r o b l e m a adevărului, decît o pusese Sofocle, care lăsa să se înţeleagă că într-o cetate întreagă, un s i n g u r o m poate f i p u r ­ tător de adevăr. C o n f l i c t u l n u m a i are loc între t i r a n u l Creon şi o Antigonă însetată de dragoste şi lovită în cele m a i b u n e senti­ mente ale sale, acelea de f a m i l i e , ci între u n Creon, apărător a l u n e i f e r i c i r i i l u z o r i i a cetăţii şi o Antigonă care n u vrea să mintă p e n t r u asemenea „fericire". I n Lcs Mouches (scrisă sub auspiciile apăsătoare ale ocupaţiei naziste şi vizînd rezistenţa la opresor), Sartre aduce pe O m s t c într-un Argos înecat în spaime, d i n care zeii se pregătesc să dispară şi în care o m u l n u a ajuns încă să-i înlo­ cuiască. V e c h i l e v a l o r i sînt prăbuşite, i a r cele n o i n u s-au c o n t u r a t cu claritate. „Crima" l u i Oreste, în această atmosferă de teamă gene­ rală de a acţiona, capătă astfel sensul m o r a l al responsabilităţii p e n t r u toţi. 0 altă cauză a f e n o m e n u l u i de „reluare" o găsim în ispita pe care o exercită asupra o m u l u i , modelele. P r o b l e m a are p e n t r u n o i u n îndoit aspect : psihologic şi estetic, care se p o t t r a t a însă s i m u l t a n .

Orice operă de valoare închide în sine o experienţă de viaţă exemplară p r i n u n i c i ­ tatea ei. Această operă se i m p u n e conştiinţei artistice receptoare p r i n expresii şi sugestii care se pot prelungi şi realiza în (şi ca) n o i experienţe de viaţă. Ne aflăm, în f o n d , în zona influenţelor şi filiaţiilor. M a i m u l t e opere pot prezida la naşterea u n u i au lor. Astfel, i n ce priveşte, să zicem, opera l u i Claudel : alături de a p o r t u l pc care îl aduce o m u l Claudel (calitatea p a t o s u l u i , p r o blemalica u n e o r i ) , v o m intîlni r i t u a l u l t r a ­ gediei eschiliene, imagistica precursoare a s u p r a r e a l i s m u l n i d i n Iluminările lui Rimb a u d , r i t m u l şi f o r m a versetelor b i b l i c e , or­ chestraţia wagneriană a f l u x u l u i l i r i c etc. D a r şi o singură operă poate prezida la naşterea altei opere — cazul analizei noastre ; a n u m e a t u n c i cînd forţa ei de sugestie este atît de totală, încît conştiinţa artistică recep­ toare simte n e v o i a , p e n t r u a se elibera de ea, să o „copieze", să o repete, s u b s t i t u i n d u - i insă substanţa sa p r o p r i e , u n conţinut d i a noetic, n o u , expresie a s p i r i t u l u i epocii în care a r t i s t u l trăieşte. E o transfuzie de sub­ stanţă spirituală pe care a r t i s t u l m o d e r n ţine s-o egaleze cel puţin în calitate. Aceasta justifică a c t u l său liber şi a u t e n t i c de creaţie. D a r , la rîndul e i . această substanţă s p i r i ­ tuală se lasă modelată dc operă — o struc­ tură şi ea purtătoare de substanţă. Şi aici stă, poate, a c t u l de supunere al c r e a t o r u l u i de artă, act de aparentă înstrăinare de sine dar şi de desfătare, de voluptuoasă abando­ nare către A l t u l său. Căci orice creaţie, orice împlinire în tiparele u n e i „umanităţi cano­ n i c e " (G. Călinescu) reprezintă şi pe aeel A l t u l pe care îl purtăm în n o i , d a r care întotdeauna ne este desluşit de . o osmoză a u n u i t i m p istoric r e v o l u t cu t i m p u l istoric în care trăim. Prezenţă în s p i r i t , acest t i m p priveşte spre . ceea ce v r e m să f i m , se c o n ­ fundă ou ceea ce, la u r m a u r m e i , constituie d o r u l nostru de esenţe. Această p r o p e n s i u n e către esenţă se manifestă, p r i n urmare, în l u m e a v a l o r i l o r , repunînd d i n n o u şi d i n n o u , în l u m i n a judecăţii şi s p i r i t u l u i de epocă, v e c h i l e opere, acordînd c o m p l e x e l o r de fapte înţelesuri şi r o s t u r i specifice v r e m i ' noastre. F e n o m e n u l „d'apres" apare astfel ca o verigă de c o n t i n u i t a t e în viaţa culturală ; p r i n ea t r e c u t u l , ca m e m o r i e , potenţează, m i j l o c i t dc a c t u l prezent al re-creării, v i i t o ­ r u l ca proiect. Opera „d'apres" afirmă, în ultimă instanţă, în perspectiva u n e i i s t o r i c i tăţi t o t m a i e v i d e n t e , conştiinţa umană.

www.cimec.ro

DIALOG DE ATELIER

fg**

fm**

ADRIANA LEONESCU
despre • • • Paradoxul meseriei noastre A g î n d i un text şi nu a-l picta Mitul popular î n reprezentarea scenica

Convorbire realizata de Mira losif

— I n turmă c a cfţiva a n i , m a i exact i n 1971, s-a iniţiat în aceste p a g i n i o a m p l ă dezbatere despre scenografie si momentul scenografic romanesc. A ş p r o p u n e să începem d i a l o g u l n o s t r u c u o sumară trecere în revistă a sce­ n o g r a f i e i noastre, a z i . — C u m ştim c u toţii, în urmă c u mulţi a n i , scenografia se situase, l a u n m o m e n t d a t , în a v a n g a r d a t e a t r u l u i românesc, era u n sec­ t o r avansat a l gîndirii noastre teatrale, care m o d e l a şi i m p u n e a o a n u m e calitate a e x p r e ­ siei. A z i , n-aş m a i îndrăzni să a f i r m acest l u c r u , d a r n u d i n p r i c i n a u n u i regres a l scenografiei, c i datorită u n e i evidente d e z v o l ­ tări şi maturizări a gîndirii regizorale şi în general a a r t e i spectacolului. Cred că ceea ce iese îndeosebi în evidenţă astăzi este valoarea sau nonvaloarea u n u i spectacol, în a n s a m b l u l l u i , şi m a i puţin reuşita u n e i a sau alteia d i n componentele sale. (Cu excepţia, poate, a u n o r „ m o d e " care fără îndoială că ies în evidenţă, t o t aşa după c u m ies m a i degrabă d i n c i r c u i t u l v a l o r i l o r . ) I n scenogra­ fie, m a i ales, ceea ce bate l a o c h i se uită

m a i uşor ; şi, dimpotrivă, ceea ce se vede m a i g r e u , i a r u n e o r i n u se vede c h i a r deloc, dar îl face pe spectator să înţeleagă, este m a i d u r a b i l . A v e m însă realizări oare se situează pe c u l m i l e scenografiei româneşti, ele c o n t r i ­ b u i n d l a îmbogăţirea tradiţiei acestei a r t e , care p r i n n o i căutări îşi împrospătează e x p r e ­ sia, răminînd u n u l d i n p u n c t e l e de s p r i j i n în s t r u c t u r a s p e c t a c o l u l u i d e t e a t r u . —- V-aţi r e f e r i t l a m o d ă ; obstinaţia de a juca p e „scena g o a l ă " este şi ea o modă ? — „Scena goală" poate f i u n excelent ca­ d r u de j o c , a t u n c i cînd susţine şi i m p u n e i d e ­ ile spectacolului. Este v o r b a , de f a p t , d e cre­ area u n e i ambianţe d i f i c i l e , lipsa accesoriilor obişnuite t r e b u i n d , fireşte, compensată p r i n i d e i , fiindcă a l t f e l riscăm ca scena să rănună ou adevărat goală. D a r cea m a i „ p e r ­ manentă" d i n t r e m o d e , care, e d r e p t , î m ­ bracă diverse haine, în diverse perioade, f i e că e v o r b a de scena goală, f i e , dimpotrivă, de u n c o n s t r u c t i v i s m m a s i v , ce aglomerează pe scenă tone de m a t e r i a l e p r i n aşa n u m i t e l e „suprastructuri", este exacerbarea scenogra-

42

www.cimec.ro

www.cimec.ro

f i e i în spectacol. U n decor prea v i z i b i l (fie el c h i a r şi prea „frumos") îşi anulează f u n c ­ ţia. Calitatea cea m a i de preţ a scenografiei este „iieafişarea'', integrarea elementelor plas­ tice în a n s a m b l u l funcţiilor de reprezentare p r o p r i i t e a t r u l u i . Este poate u n p a r a d o x o l meseriei noastre, d a r , cu cît o ambianţă e m a i puţin vizibilă, eu atît este m a i e x p r e ­ sivă, c u atît se face m a i m u l t simţită, deve­ n i n d , d i n c a d r u plastic, atmosferă, spaţiu în­ cărcat cu viaţă, cu tensiune psihologică, sau expresie poetică. Este păcat că, u n e o r i , r e a ­ lizări scenografice avînd aceste calităţi de p r i m o r d i n riscă totuşi să fie prea „văzute",

să sară în o c h i , d i n cauza lipsei de calitate a celorlalte c o m p o n e n t e ale s p e c t a c o l u l u i : regie, text, a c t o r i şi, în ultimă instanţă, d i n cauza lipsei de u n i t a t e a s p e c t a c o l u l u i . De aceea, încă d i n t i m p u l studenţiei a m rămas la ideea care, cu v r e m e a , a d e v e n i t u n crez p r o f e s i o n a l : că scenografia este u n m o d dc a gîndi u n t e x t d r a m a t i c , şi n u de a-1 de­ sena sau p i c t a ; u n m o d de a gîndi în d i ­ m e n s i u n i m u l t i p l e — i n t r e care, în afara celor binecunoscute ea f i i n d de d o m e n i u l p l a s t i c i i , este implicată m a i ales d i m e n s i u ­ nea poetică, a sensibilităţii, a capacităţii de încorporare a i d e i i în metaforă şi s i m b o l v i -

FIŞĂ PROVIZORIE
Născută la Bucureşti Absolvă în 1955 Institutul de Arte Plastice „Nicolae Grigorescu . Angajată la teatrul din fosta stradă „Sărindar", azi C-tin Miile, teatru numit, pe rînd, „Studioul actorului de film — Nottara", „Teatrul pentru copii şi tineret", „Mic". Scenografie de debut : Mireasa desculţă de Siito Andras la Teatrul din Constanţa. Are în palmares aproape 100 dc decoruri (96). dintre care am seriat, într-o sumară statistică : 52 dc spectacole cu piese originale, 35 din dramaturgia universală contemporană, 8 clasice. Deţine nume­ roase premii şi menţiuni pentru scenografie, cîştigate cu prilejul concursurilor, festi­ valurilor şi decadelor, organizate între anii 1954—1974. Amintim premiile I cu De n - a r f i i u b i r i l e şi Oricît a r părea de c i u d a t , de Dorel Dorian (Teatrul Mic), la concursurile de dramaturgie originală din anul 1962 şi respectiv 1964 ; N u sînt T u r n u l E i f f e l dc Ecaterina Oproiu (Teatrul Tineretului din Pialra-Ncamţ), la concursul din 1965. A efectuat cîteva călătorii de studii (burse) in R.D.G., R. P. Polonia, Statele Unite. A colaborat, în calitate de pictor-scenograf, cu teatrele din Piatra Neamţ, Bîrlad, Baia Mare, Bacău, Brăila. Constanţa, Tîrgu Mureş ; a lucrat ca invitată pe scenele Teatrului Naţional şi Teatrului ..Nottara" din Bucureşti; la „Divadlo Comedie" din Praga şi „Rodno Pozorişte" din Saraievo. Membră a Uniunii Artiştilor Plastici Menţionăm din lista creaţiilor: Vilegiaturiştii de Gorhi (Teatrul „Nottara", 1958); N u d cu vioară de Noel Coward (Teatrul „Nottara", 1960) ; Băiatul d i n banca a doua de Alecu Popovici (Teatrul pentru copii şi tineret, 1961) ; Antigonă şi ceilalţi de Peter Karvaş (Baia-Mare, 1962) ; O c o l u l pămîntului în 80 de zile de Kohout (Teatrul pentru copii şi tineret, 1963) ; Cinci schiţe şi Cîntăreaţa cheală (Teatrul Mic, 1965) ; D a c t i l o g r a f i i dc Schisgall (Teatrul Mic, 1965) ; N u sînt T u r n u l E i f f e l de Ecaterina Oproiu (Piatra-Neamţ, 1965) : R o m u l u s cel M a r e de Durrenmatt (Bacău, 1966) ; I n c i d e n t la V i c h y de Arthur Miller (Teatrul Mic, 1966) ; I o , M i r cea V o i e v o d de Dan Tărchilă, A 7-a poruncă de Dario Fo (Bacău. 1967) ; Tanpo de Mrozek, Şun de Călinescu (Teatrul Mic, 1968) ; B u f o n u l de V. Niţulescu, Ofiţe­ r u l r e e r u t o r de Farquhar, I e r t a r e a de Ion Băieşu (Teatrul Mic, 1968—69) ; E n i g m a O t i l i e i de G. Călinescu (Teatrul National, 1968) ; O n o a p t e furtunoasă de Caragiale (Brăila, 1969) ; Nora de Ibsen (Baia Marc, 1970) ; D o n a J u a n a de Radu Stanca (Baia-Mare. 1970) ; D-ale c a r n a v a l u l u i de Caragiale (Praga, 1970) ; P u r i c e l e în ureche de Feydeau (Constanţa, 1970) ; Somnoroasa aventură de Teodor Mazilii. R e v i z o r u l de Gogol (Sarajevo, 1971) ; Antigonă de Sofocle, V i c l e n i i l e l u i Scapin de Moliere (Teatrul Mic, 1972) ; T e s t a m e n t u l cîinelui dc A. Suasmna (Teatrul Mic. 1972); T r a g e d i a fecioarei de Beaumont şi Fletcher (Sibiu, 1973) ; P h i l a d e l p h i a , eşti a mea de Brian Friel (Teatrul Mic, 1973) ; M a t c a de Marin Sorescu, Răspîntia cea m a r e de V . 1. Popa (Teatrul Mic, 1974) ; Dănilă Prepeleac după Creangă (Brăila, 1974).
v

In

pagina alăturată, „Cinci schiţe —

trei imagini plastice d i n spectacolul Cîntăreaţa cheală" ( T e a t r u l M i c ) .

44

www.cimec.ro

www.cimec.ro

Schiţe de costume la spectacolul „D-ale carnavalului" (Didina M a r u , In m u Pampom, Nae Girimea), pe scena „Divadlo Comedie" d i n Praga.

Fundalul pictat şi

..pomul

vieţii", cadru f i x i n spectacolul „Ofiţerul recrutor" (Teatrul M i c ) .

www.cimec.ro

zual. Totodată, este foarte i m p o r t a n t ca u n scenograf să-şi gîndească „regizoral" d e c o r u l , aşa după c u m r e g i z o r u l t r e b u i e să-şi poată concepe şi v i z u a l (plastic) mizanscena. — Fiindcă aţi introdus termenul „ r e g i z o r " i n discuţie, c u m concepeţi d v . , în ee r a p o r t u r i vedeţi b i n o m u l regie-scenografie ? — I n general, a m colaborat b i n e c u reigiz o r i i . Ceea ce m-a interesat însă întotdeauna a fost acea colaborare de natură să aibă d r e p t r e z u l t a t u n spectacol de înalt n i v e l artistic. Aşa c u m „ o regie" fără a c t o r i n u poate crea spectacolul p r i n p r o p r i i l e sale f o r ­ ţe, oricît de m a r i , t o t aşa, f i i n d consecventă cu i d e i l e mele despre arta d e c o r u l u i şi a c o s t u m u l u i , n u cred că o scenografie, oricît de izbutită a r f i ea, se poate face remarcată într-un spectacol m e d i o c r u sau s l a b . Se poate afişa, etalîndu-şi calităţile, d a r acestea, p r i n ele însele, n u v o r reuşi să creeze v a l o a ­ rea artistică a întregului a n s a m b l u ; şi asta, p e n t r u că d i n c o l o de regizor, a c t o r i , sceno­ graf, există n u a u t o r u l , c i t e x t u l care se cere exprimat, ideile l u i . — De ce această distincţie ? — P u r şi s i m p l u p e n t r u că, a t u n c i cînd e v o r b a de spectacol, a m văzut mulţi a u t o r i care înţeleg greşit e x p r i m a r e a p r o p r i u l u i l o r t e x t în scenă. Acelaşi l u c r u se poate spune despre colaborarea c u r e g i z o r u l şi cu a c t o r u l . A r b i t r u l n o s t r u a l t u t u r o r a este t e x t u l d r a ­ m a t i c şi, pe aceste baze, o colaborare n u poate să n u dea rezultate. Desigur, p e n t r u u n scenograf, b u n a colaborare c u r e g i z o r u l este esenţială, r e z u l t a n t a n e puţind f i decît f u z i ­ unea creatoare pe u n s u p o r t c o m u n de i d e i . Caz f e r i c i t u n d e n u m a i interesează p a t e r n i ­ tatea soluţiilor, c i osmoza creatoare. Esenţial p e n t r u u n scenograf este, în această colabo­ rare, ca e l să subordoneze ambianţa plastică necesităţilor de joc ; i a r p e n t r u r e g i z o r , să ştie să folosească şi să pună în v a l o a r e u n decor. — M - a r interesa o a u t o d e f i n i r e s t i ­ listică. Fiindcă p u r t ă m u n d i a l o g „ d e a t e l i e r " , v-aş p r o p u n e să păşim c h i a r I n l a b o r a t o r u l d v . şi să n e explicaţi unele m e t o d e , să detaliaţi u n e l e r e z u l ­ tate. — Cred că cele spuse pînă a c u m mă ca­ racterizează în m a r e măsură. N u m i - a r plăcea să m ă recunosc în n i c i o m o d a l i t a t e plastică determinată. Cred că personalitatea u n u i sce­ nograf poate f i recunoscută p r i n gîndirea proiectată asupra t e x t u l u i , care să aibă d r e p t o b i e c t i v n u e x p r i m a r e a plastică a i d e i l o r sale, ci înţelegerea acestuia şi receptarea sensibilă a poeziei d r a m a t i c e . Repet m e r e u că u n decor se face ou hîrtie, pînză, culoare, d a r m a i ales cu i d e i şi i a r cu i d e i . Desenul, p i c Schiţe de costume p e n t r u personajele D o b c i n s k i - B o b c i r a k i (sus) şi A n a A n * dreevna (jos), d i n „ R e v i ­ z o r u l " , l a „ R o d n o Pozorişte" (Sarajevo).

.

....

< .

. . .

' . '.1

www.cimec.ro

47

w

im

tura, cînd e vorba de scenografie — deci, schijele de decor, dc costum — sînt doar îndreptare relative în proiectarea unui gpectaCoL Important nu este ceea oc apare pe h i r tie, ci ceea ce se vede, in ultimă instanţă, pe scenă. Iată şi motivul pentru care nu sînt adepta expoziţiilor dc scenografie. Nu cred că scenografia poate fi văzută, judecată, apreciată în complexitatea ei, printr-o etalare de schiţe, desene, sau chiar fotografii. A x u l valoric al profesiunii noastre poate fi aflai numai pe scenă, numai in contextul repre­ zentaţiei. — Care v i se puie a f i calitatea cea mai de preţ a unui scenograf ? — Posibilitatea dc anticipare. Schiţele de decor şi costume trebuie să fie în primul rînd precise, şi nu „frumoase", ele exprimind nu atit imagini, cît un ansamblu de relaţii între om şi mediul în care acesta trăieşte, între obiecte, între aparenţa persona­ jelor şi personalitatea lor ; relaţii pe baza că­ rora, abia în spectacol, se creează imaginea artistică. Echivalenta între acest unsamblu dc relaţii pe care-1 constituie schiţa şi imaginea pe care trebuie s-o creeze ea pe scenă se cheamă anticipaţie. — Vă declaraţi adepta unei sceno­ grafii realiste ? — Sînt pentru exprimarea realităţii pc scenă, pe baza ideilor textului ; exprimarea acestora se cere realizată prin mijloacele cele mai adecvate. M i se pare evident faptul că realismul unui decor, al unei ambianţi!, trebuie judecat după finalitatea l u i , după ceea ce exprimă ; n u după mijloacele folo­ site (cărora nu l i se poate pretinde un anu­ me stil plastic), ci după eficienţă şi adecvare faţă de realitatea ideii. „Casa" din Enigma Otilicî (regia. Ion Cojar) trebuia să fie pe scenă un univers al degradării şi al para­ zitismului ; de aceea, mi-am imaginat-o fără ziduri, înconjurată de plante agăţătoare, dezgustăloare. • care se împleteau, în schelăria ce sugera un osuar, într-o tonalitate cromatică ce respira putreziciune. „Casa" din Tango (regia, Radu Pcnciulescu) reprezenta un de­ cor de asemenea cu aparenţă realistă, dar cu evidente trimiteri metaforice. Aci, ideea a fost crearea unei ambianţe speciale din obiecte reale, comune, chiar extrem de bana­ le, care se alăturau şi intrau în relaţii inso­ lite, pierzîndu-şi astfel funcţia iniţială. Toc-

SUS : Imagine din „Bufonul" (Teatru! Mic). Revine motivul „pomului vieţii". MIJLOC : „Bomulus cel Mare" pe sce­ na Teatrului d i n Bacău. JOS : Soluţie scenografică pentru „Oco­ lul pămintului i n 80 dc zile" (Teatrul

www.cimec.ro

Schiţe de costume pentru ..Vicleniile h u Scapin" : Silvestre, şi două travesti­ u r i — Gerante şi Argantc, concepute pentru actriţele Taliana Ieckel şi Olga Tu dorniche (Teatrul M i c ) .

mai această degradare vizuală a relaţiilor dintre l u c r u r i avea funcţia de a exprima concret — şi în acelaşi t i m p simbolic — de­ teriorarea relaţiilor dintre fiinţe. I n N u sînt T u r n u l Eiffel (regia, I o n Cojar), spectacol dinamic prin structura t e x t u l u i , pentru re­ prezentarea pe p l a n u r i complexe a „drumu­ l u i vieţii" într-o structură poetică, m i - a m propus transfigurarea u n u i mijloc tehnic în­ t r - u n mijloc de expresie poetică. Direcţiona­ rea în sens metaforic a unor imagini foto­ grafiate, transformate în imagini poetice ; a¬ cestea deveneau, la rîndul lor, un personaj complex, care întovărăşea eroii în „drumu­ rile vieţii" lor, pline de vise şi realităţi, i m primînd spectacolului nu n u m a i d i n a m i s m , ci şi un r i t m interior p r o p r i u vieţii. Pentru Tragedia fecioarei, piesă elisabetană montată la Teatrul d i n Sibiu, în regia l u i I u l i a n Vişa, scenografia avea drept obiectiv transpunerea plastică a ideii centrale : omid văzut dichotornic, în relaţia dintre esenţa şi aparenţa l u i . De aici, imaginarea unui spectacol-ceremonial, desfăşurat pe o platformă în faţa unui circular închis, cu departajarea momen­ telor prezentate alternativ pe planul apropiat •sau depărtat, în funcţie de postura persona­ jelor. Costumele deţineau şi ele o funcţie cromatică şi interpretativă : aparenţa o m u ­ l u i , învăluită în somptuozitatea costumului de curte, şi vsenţa l u i , exprimată p r i n dezgo­ lirea de orice încărcătură care ar face d i f i ­ cilă demarcaţia dintre Bine şi Rău. Mă interesează, în momentul de faţă (de lupt, e o preocupare cu rădăcini m a i vechi), transpunerea m i t u r i l o r noastre populare în reprezentări scenice ; sau universalitatea unor

credinţe populare întîlnite în anumite zone ale civdizaţiilor. De pildă, în Tragedia fecioa­ rei, m i t u l p o m u l u i vieţii apare în ceremo­ n i a l u l nunţii : podoaba de nuntă pentru cap a miresei a m interpretat-o în crearea unor pălării pentru costumul de curte ceremonial ; p r i n dimensiunile diverse sugerau eşafodajul funcţiilor curtenilor. De curînd, în Matca (regia, D i n u Cerncscu), unde ideile pe care le propunea t e x t u l l u i Sorescu, profund i m ­ plicate în relaţiile dintre om şi forţele n a t u ­ r i i , între aspiraţiile acestuia şi destinul l u i , cereau cu necesitate prezenţa unor personaje mitice sau a unor ceremonial u r i populare p r i ­ v i n d ciclul vieţii şi al morţii : p o m u l vieţii, pasărea, apa, m i t u l calului — prezent în cre­ dinţa populară ca păzitor al casei, al vetrei. Dar astfel de m o t i v e ca p o m u l vieţii, al cunoaşterii, al binelui şi răului, au fost pre­ zente şi în alte decoruri ale mele : B u f o n u l , Ofiţerul recrutor, Iertarea, D-alc carnavalului, Revizorul etc. De asemenea m-a pasionat i n ­ fluenţa folclorului şi a credinţelor populare în crearea costumelor de priveglii d i n Matca şi a costumelor d i n Dănilă Prepeleac. U l t i m u l m i se pare u n spectacol con­ ceput în întregime pe temeiul acestor izvoare mitologice şi folclorice ca şi al celor pro­ venite d i n sursele teatrului popular. Mă i n ­ teresează aceste surse de inspiraţie, foarte bogate pentru arta scenografiei româneşti şi cu corespondenţe în mai toate credinţele po­ poarelor, deci cu aplicaţii posibile în litera­ tura dramatică universală.

Mira losif
4&

www.cimec.ro

FLORIAN POTRA

Interferenţe
Iniţiative

după ei, Princepcle lui Eu­ gen Barbu (sau chiar G r o a ­ pa). Evident, ideile şi iniţiati­ vele se pot multiplica şi di­ versifica substanţial, cuprinzînd şi „lecturile" spevluculogice ale clasicilor univer­ sali. Bunăoară, ne-am dove­ dit deosebit de percutanţi şi de expresivi — magistrali, în sensul etimologic al cu­ vîntului — in versiunile sce­ nice ale lui Cehov şi Gorki, dar şi ale lui Shakespeare şi Goldoni, ca să pomenim cîteva nume de relief. Ni­ mic nu ar fi mai firesc decît să „propunem" şi apoi să „impunem" publicului euro­ pean versiunile româneşti ale acestor clasici, versiuni de multe ori mai interesante şi mai vii decît ale altora. Imprumutind o expresie din economie, aş spune cu toată convingerea că arta spectacolului de la noi este competitivă pe plan mondial. Şi aş preciza, la nevoie, că este competitivă pe toate la­ turile, în toate implicaţiile, inclusiv cea tehnico-profesională, dispunind studiourile noastre atît de o înzestrare modernă cu mijloace de pro­ ducţie, cît şi de cadre cu o înaltă calificare. Aşa, lucrurile, televizuală de şi nu altfel, ? stînd Piaţa are n e ­ ce aşteptăm europeană

Am în vedere două pre­ mise matematic certe : pe de o parte, nivelul european, mondial, al artei scenice ro­ mâneşti — adică excelenţa actorilor şi regizorilor noştri de anvergură; pe de altă parte, setea, de asemenea eu­ ropeană şi mondială, de spec­ tacol televizual : romane re­ povestite în episoade, piese de teatru adaptate, scenarii originale, seriale etc. Dacă punem în legătură aceşti ter­ meni — repet : ţinuta su­ perioară a artei spectacolului (teatral) la noi şi interesul unanim faţă de spectacolul TV — este imposibil să nu se manifeste, cu necesitate, un anumit spirit de iniţia­ tivă. Un guros viziunea tivă de vedere noastră comenzi, tivă — nală re citatea spirit şi de iniţiativă departe şi vi­ de global, gregară simple avînd de a şi fi

cile 40—50 de minute epi­ sodul, cum cere standardi­ zarea) ? Bineînţeles, Dantonul lui Camil Petrescu şi pleeîndu-se de la monumen­ talul spectacol al Naţionalu­ lui bucureştean, dar prelu­ crat, scenarizat şi montat în funcţie televizuală. Astfel de „filme" se subtitrează sau, mai ades, se dublează in străinătate, devenind bunuri spirituale ale spectatorilor de pretutindeni. Ar fi, după opinia mea, un produs TVli de mare prestigiu, asigurînd un început de circulaţie va­ lorilor noastre dramaturgice, regizorale, interpretative, teh­ nice. Alt Mihail din cîţiva ar la une Victor racterul rei. Craii Mateiu mai nararea cît zisă. Şi de I. lesnicios scară exemplu păcate, ani), putea : B a l t a g u l lui Ratat, (acum difuzat într-o vizi­ să ţină lui ca­ ope­ : de poate la TV, de­ propriuCraii, sau ca film şi Sadoveanu.

v o i e de D a n t o n , de B a l t a g u l , C r a i i de Curtea Veche, de are nevoie de (un Cultura universală con­ inedite — o cum vană decît mai propriei o tre­ iniţia­ mereu — nu-i certitudine, ceva a de ştiu, şi de şi de Rebreanu etc. Prineepele, Creangă Ion, meţii au

Baltagul-Mioriţa

de exemplu), lui Preda şi şi ele: cea culori aceasta

de M o r o -

restric­ „prestaţii deci în

fi reluat şi de

a unor servicii",

internaţională, adecvată care sugestiile şi de al

europeană nevoie ţinuturi pentru o ar fi spus exagerare nu o prezumţie. care de clară noastre sărire tivă, treaz

pregnantă seama şi Iliu

de asemenea

nu doar optimă

posibilitatea executa crea­ autenti­ dacă internaţio­ ei de ab­ de participa­ oferi un (a diverselor TV, episoade — am

televizuală,

ci capacitatea ei. Ce-ar piaţa

(din

Fascinaţia

Victor Ci o are

Iliu

in totalitatea studiind

cinematografului), exponenţial încă un Curtea

şi nici nevoie

exemplu Veche

şi coeficienţii inclusiv respectiv naţionale in şase

conştiinţă şi mai netă valori, după la cite români a spiritului

sorbţie, lumii, centre Danton

Caragiale, adaptabil,

la coproducţii

in episoade înainte de

la o ecranizare

50

www.cimec.ro

CRONICA DRAMATICĂ
Teatrul National din Bucureşti

VALIZA CU FLUTURI
de loslf Naghiu

Data

p r e m i e r e i : 1 2 i u n i e 1975.

Regia : S A N D A M Â N U ; D e c o r u r i şi c o s t u m e : P A U L B O R T N O V S C H I şi SMARANDA BRANESCU. Distribuţia : O V I D I U I U L I U M O L DOVAN (Alin) ; V A L E R I A SECIU (Ana) ; I O N M A R L N E S C U (Sandru).

U l t i m a premieră a T e a t r u l u i Naţional a a v u t loc tîrziu, în vară, şi c r e d că e niţel n e d r e p t ea o piesă originală scrisă de u n d r a m a t u r g care se numără p r i n t r e cei m a i apreciaţi, să vină pe l u m e într-un m o m e n t cînd teatrele i a u vacanţă şi spectatorii caută răcoarea grădinilor. P r o c e d e u l scade d i n v a ­ loarea a c t u l u i în sine, care reprezintă s t i m u ­ larea în c o n t i n u a r e a creaţiei o r i g i n a l e pe p r i m a scenă a ţării ; s l u j i r e a p r i n cele m a i b u n e m i j l o a c e de care această scenă d i s p u n e a d r a m a t u r g i e i c o n t e m p o r a n e româneşti.

Cu V a l i z a c u f l u t u r i Iosif N a g h i u se află la a cincea piesă reprezentată, şi-a precizat s t i l u l şi a t r e c u t , fără îndoială, p r a g u l m a ­ turităţii. N o u a sa piesă continuă şi dezvoltă predilecţia a u t o r u l u i p e n t r u a n a l i z a p s i h o l o ­ gică şi dezbaterea de i d e i , p e n t r u c o n f l i c t u l închis, p e n t r u acţiunea lăuntrică. A v e m de-a face cu u n s c r i i t o r m e d i t a t i v , c u u n f i l o z o f d u b l a t de u n poet, p r e o c u p a t d e stările suc­ cesive ale personajelor sale, stări d e t e r m i n a t e r a r e o r i de fapte i m e d i a t e de viaţă şi cel mai des de m a r i , trecute experienţe, c u ecou tîrziu î n conştiinţa l o r . V a l i z a c u i l u t u r i este d r a m a u n u i c u p l u c o n j u g a l , dramă secretă, alimentată şi înteţită de nemulţu­ m i r i , de neîmpliniri, d e învinuiri reciproce, de j i g n i r i , de înşelări şi dezamăgiri, dramă născută în c l i p a cînd s-a născut c u p l u l : e l — S a n d r u — s c u l p t o r de t a l e n t , m u i e r a t i c şi s u p e r f i c i a l , ea — A n a — fată de f a m i l i e bună şi avută, în căutarea u n e i p a r t i d e c o n ­ v e n a b i l e . Căsnicia l o r s-a clădit pe c o m p r o ­ mis şi minciună, s-a consolidat p r i n abjecţia care-i solidarizează. Liniştea şi a r m o n i a d i n v i l a de p e m a l u l mării sînt d o a r aparenţe care se destramă s u b o c h i i neaşteptatului v i z i t a t o r , lăsînd să se vadă c u d i n ce în ce mai multă limpezime treptele degradării u m a n e p e care a u coborît şi coboară cei d o i pînă l a u l t i m a treaptă, cea a delaţiunii. Neaşteptatul v i z i t a t o r , — A l i n — e u n tînăr c o m u n i s t aflat l a capătul u n e i acţiuni de luptă ilegală, urmărit a c u m , constrîns de împrejurări să caute u n r e f u g i u , căzut, fără ştirea şi fără v r e T e a l u i într-o capcană. P e n ­ t r u că e l v a a f l a m a i tîrziu — şi p r e a tîr­ z i u — că e ales să f i e preţul plătit p e n t r u u n d r a m de linişte în existenţa de abjecţie a celor d o i , S a n d r u şi A n a . Se înfruntă t r e i personaje, d a r se confruntă d o u ă l u m i : l u ­ mea l u i A l i n , l u m e a comuniştilor care luptă

www.cimec.ro

51

Ion Marinescu (Sandru), Valeria Scciu (Ana) şi Ovidiu Iuliu Moldovan (Alin).

să înlăture o orînduire nedreaptă, să clă­ dească o societate nouă, în numele unui ideal umanitar luminos ; şi lumea celor doi. lumea exploatării, a degradării umane, a existenţelor fundamental viciate moral, a fiinţelor iremediabil pierdute pentru umani­ tate. Nu e o înfruntare deschisă, e mai mult o permanentă delimitare, încrîncenata luptă dintre oei doi soţi e urmărită ou un ochi lucid, superior şi dezaprobator de Alin, cel ce asistă fără să participe la această dispe­ rată hărţuială, în egală măsură autodemascare şi autoacuzare a unei l u m i faţă de care tâ­ nărul comunist este cu desăvîrşire străin. In fond, rei doi, Sandru şi Ana evoluează pe o spirală coborîtoare cu o mişcare acce­ lerată doar de prezenţa l u i Alin ; momentul do criză • al existenţei lor conjugale fiind doar declanşat de această prezenţă şi vag impulsionat pe traseu, însă în nici un fel determinat, provocat, susţinut de cel de-al treilea personaj. A l treilea, Alin, poartă un duel la distanţă cu un alt personaj, al patrulea, agentul Siguranţei, care-1 urmă­ 52

reşte, care nu e prezent în scenă dar e prezent în existenţa celor trei pentru că e prietenul sculptorului, amantul soţiei sale şi e cel căruia Ana îi va plăti preţul înjositor al liniştei lor conjugale, semnînd pactul definitiv ou o lume crepuscu­ lară. Aşadar piesa este înninte de toate o ana­ liză necruţător critică a unei lumi pe cale de dispariţie, situarea acţiunii în anii din urmă ai războiului prilejuind autorului enun­ ţarea unui conflict social deschis, chiar dacă acest conflict se desfăşoară — sugerat — dincolo de zidurile singuraticei vile. înfrun­ tarea poziţiilor de clasă are loc în termenii permanentei confruntări de moralităţi, men­ talităţi şi atitudini în faţa vieţii — comu­ nistul Alin, a cărui luptă s-a consumat din­ colo de vilă şi înainte dc timpul acţiunii, e un termen de comparaţie, de referinţă, şi nu un factor al conflictului. Aşa a gîndit autorul modalitatea dramei sale, aşa o înţe­ legem şi noi, fără a încerca forţat să atri­ buim sensuri străine sferei tematice. I n sub-

www.cimec.ro

stanca e i , piesa este, c u m b i n e o definea u n confrate în t i t l u l c r o n i c i i sale, u n „proces al unei l u m i apuse*', proces i n t e n t a t de pe poziţiile deschis declarate ale comuniştilor, proces cu o sentinţă implacabilă : d e f i n i t i v a c o n d a m n a r e a acestei l u m i . D i n păcate, luminînd intens această l u m e egoistă, meschină, abjectă, desfrânată, Iosif N a g h i u a lăsat i n umbră o p u s u l e i , tînărul c o m u n i s t A l i n , ale cărui date sînt s u m a r enunţate, f i i n d c o n s i d e r a b i l m a i puţin r e a l i ­ zat. De altfel antecedentele sînt cele care-i dau oarecare substanţă şi m o n o l o g u l l u i f i ­ n a l îl înalţă. I n rest, îi v a f i v e n i t desigur greu l u i Ovidiu Iuliu Moldovan să-şi construiască p e r s o n a j u l d i n aşteptări şi tă­ ceri, d i n r e p l i c i scurte şi seci, şi e cu atît mai m a r e m e r i t u l i n t e r p r e t u l u i , c u cît a reuşit să fie convingător şi e x p r e s i v în per­ m a n e n t a nelinişte a celui hărţuit şi în iarăşi p e r m a n e n t a stare de observaţie îndreptată către ceilalţi d o i . Dificilă partitură p e n t r u un i n t e r p r e t tînăr încă şi dacă n u mă înşel, neîncercat în r o l u l u n u i erou pe care în­ deobşte îl n u m i m p o z i t i v . V a l e r i a Seciu a interpretat ou siguranţă r o l u l lenevoasei, u n d u i t o a r e i A n a , dominată d e instincte ero­ tice, pervers rafinată, cochetă şi absconsă, dezvăluind t r e p t a t n a t u r a hidoasă, dezgustă­ toare • p e r s o n a j u l u i său. I o n M a r i n e s c u , i n ­ v i t a t să interpreteze r o l u l s c i d p t o r u l u i San­ d r u , a j u s t i f i c a t pe d e p l i n opţiunea t e a t r u ­ l u i . I n t e r p r e t u l c o m p u n e d i n l i n i i apăsate u n personaj d e z a r t i c u l a t , a b r u t i z a t , alcoolizat, o epavă umană ascunsă îndărătul u n e i măşti •le o boemie m e r e u hlizită, rămăşiţa jalnică şi inutilă a u n u i fost t a l e n t , bălăcindu-se m apele mocirloase ale celei m a i avansate d e ­ gradări u m a n » . E , cred, u n a d i n cele m a i c o m p l e x e creaţii ale acestui atît de o r i g i n a l actor, încununarea u n e i s t a g i u n i istovitoare p e n t r u e l , d a r plină de m e r i t a t e satisfacţii Sanda Mânu a realizat u n b u n spectacol cu acest t e x t . S i g u r , n u a p u t u t să e v i t e scăderile, l i p s u r i l e sau stîngăciile piesei, n a ­ tura statică a c o n f l i c t u l u i , absenţa acţiunii deschise, preţiozitatea r e p l i c i l o r , şi n u de puţine ori n a i v i t a t e a ilară a situaţiilor, d a r a creat o atmosferă de încordare, de teamă şi ură, de t e n s i u n e m e r e u în creştere, a i n s t a u ­ rat de l a început ritmul c u v e n i t şi a c o n ­ dus c u mînă sigură t r a v a l i u l interpreţilor pe direcţiile d o r i t e . F o a r t e sugestiv m i s^a p ă ­ rut a f i decorul l u i Paul Bortnovschi — o încăpere de h u z u r , c u d r a p e r i i grele care n u lasă să răzbească l u m i n a dinafară, c u u n p l a f o n care apasă ameninţător, cu u n ring c e n t r a l de covoare, canapele şi perne presă­ rate peste t o t , a p a r e n t făout p e n t r u a l e n e v i dulce, în f o n d arenă închisă de luptă fără ieşire p e n t r u cei d o i . L u m i n a e piezişă ?' t u l b u r e , ceva rece şi s t r a n i u şi duşmănos pluteşte peste personaje şi întîmplări.

Teatrul de Dramă şi Comedie din Constanja

LUPII DE MARE
de Gheorghe Vlad

Premiera : 22 iunie 1975. Regia artistică : I O N M A X I M I L I A N ; Scenografia : JIANU. EUGENIA TARAŞESCU-

Distribuţia : L U C I A N I A N C U ( L i v i u Mărgărit) ; VALENTINA BUCUR (Ana) ; D I A N A C H E R E G I (Cristina) ; E U G E N M A Z I L U ( T r a i a n Pircălabu) ; V I O R E L P O P E S C U ( D a m i a n Ţurlea) ; ION ANDREI (Dumitru Cumpătă) ; E M I L SASSU (Ieronim Tatu) ; R O ­ M E O M O G O Ş (Griga Oaţa) ; L O N G I N M Ă R T O I U ( T i n e u Aramă) ; C O S T E L RADULESCU (Patriciu Burguescu) ; I U L I U P O P E S C U (Pascale Tirnăcop) ; ALEXANDRU MEREUŢA (Telemac Constantin) ; CONSTANTIN GUŢU ( A v r a m Cireaşă) ; C R I S T I N A M I N C U LESCU (Silvia) ; ANA MIRENA (Paula) ; VALENTINA ŞAMBRA (Ioana) ; B A R B U I O N E S C U (Bucăta­ rul).

Virgil Munteanu

T e m a mării a i s p i t i t pe mulţi s c r i i t o r i şi aşa se face că în l i t e r a t u r a universală ea a fost ilustrată de naraţiuni bogate, p a l p i t a n t e , m u l t e d i n ele i n e d i t e , care stimulează avîntul r o m a n t i c a l t u t u r o r c a t e g o r i i l o r de c i t i t o r i . Şi în l i t e r a t u r a română ea şi-a găsit o m a ­ gistrală i l u s t r a r e , dacă ne v o m referi doar la coloratele relatări d i n „jurnalele" l u i Jean B a r t sau l a fascinanta expediţie a corăbiei „Speranţa", imaginată de R a d u T u d o r a n în Toate pînzele sus. I n d r a m a t u r g i e o regăsim întrucitva, în lucrări de I b s e n , O'Neill, S t r i n d b e r g , e d r e p t m a i puţin spectaculos d a r suficient de d r a m a t i c . I n d r a m a t u r g i a r o ­ mână, aproape deloc. O r i c u m , n u n e v o i a de a u m p l e u n g o l tematic intră în discuţie a i c i , ci necesitatea d e a reflecta o categorie spe­ cifică a o a m e n i l o r d i n ziua de astăzi oare, într-un m e d i u specific, îşi înscriu existenţa

www.cimec.ro

53

şi e f o r t u r i l e pe coordonatele ample ale dez­ voltării economiei socialiste a ţării. 0 u m a n i ­ tate specifica, văzută în rostul ei precis, se­ ver, cu o c h i u l realist al r e p o r t e r u l u i şi p u ­ terea de sinteză a p o e t u l u i . U n o c h i realist de r e p o r t e r s-a îndreptat şi către această l u m e ; după o lungă peregri­ nare pe p l a i u r i l e înverzite ale satului con­ t e m p o r a n , Gheorghe V l a d a „simţit" fasci­ naţia tematică a n o u l u i univers şi, într-o bună z i , s-a ambarcat pe o navă comercială romanească, a străbătut marea Neagră, M e d i terana şi Oceanul A t l a n t i c , a p r i m i t botezul l u i N e p t u n la ecuator şi după două l u n i s-a întors în p a t r i e , i m p r e s i o n a t şi cu tolba plină de date. Cu d a r u r i l e bune ale o b s e r v a t o r u l u i l u c i d , sesizează şi reţine n o u l , s u r p r i n d e sem­ nificaţia majoră a u n o r fapte obişnuite, gă­ seşte t o n u r i l e exacte p e n t r u a reliefa culoarea şi autenticitatea m e d i u l u i . Şi astfel, paginile dedicate o a m e n i l o r pe care i-a cunoscut în imensitatea oceanului albastru reflectat de cer, d e v i n , în cele d i n urmă, u n r e p o r t a j ecenic, de f a m i l i a r i z a r e cu acest u n i v e r s , în care n o t a dominantă e autenticitatea relatării j i p a t i n a înseninat lirică. Pe canavaua destul de simplă a acestei c o m p u n e r i , u n d e în m o d d e l i b e r a t n u se petrec l u c r u r i spectaculoase, ci se caută f o n d u l u m a n de dăruire tăcută şi îndîrjită a „lupilor" de m a r e , se schiţează cîteva p o r ­ trete diverse şi uşor diferenţiate. M i c i b i o ­ g r a f i i , de u n a n u m i t farmec şi o r i g i n a l i t a t e unele senine, altele grave, o parte decora­ t i v e , pe care, d i n cine ştie ce perfidă i n s p i ­ raţie, n u m a i n u m e l e sînt în stare să le altereze, cu ecoul lor satiric-denigrator (Tîrnăcop, Telomac, Ţurlea, Cireaşă e t c ) . U n c o m a n d a n t de vas cu recunoscută a u t o r i ­ tate, d a r care îşi vede întmcîlva ştirbită autoritatea în p r o p r i a l u i f a m i l i e unde e m a i m u l t m u s a f i r ( L i v i u Mărgărit) şi u n secund tînăr, iscusit şi capabil, i m p l i c a t p r i n forţa împrejurărilor în p r o b l e m e l e de autoritate paternă ale şefului (Traian Pîrcălabu) ; o soţie i u b i t o a r e şi blîndă, care a învăţat să aştepte şi să creadă în „steaua" celui plecat pe mări (Ana Mărgărit), şi o fiică t o t atît de i u b i t o a r e , d a r voluntară, care se îndră­ gosteşte de u n f i u a l mării împotriva voinţei părintelui ei (Cristina) ; u n c o m a n d a n t la N a v r o m , hîtm şi ghiduş ca u n b u n i c (Pa­ t r i c i u Burguescu) şi o logodnică enigmatică (Paula) ; în fine, d i n rîndul e c h i p a j u l u i , u n t i m o n i e r v a j n i c care n u se sperie de n i m i c şi chiuie ca u n ardelean p r i n codri (Griga Oaţa), u n tînăr m o t o r i s t vîloean, încercat straşnic de răul de m a r e d a r a p r i g şi semeţ (Pascale Tîrnăcop), u n şef de echipaj şi se­ cretar de p a r t i d în acelaşi t i m p , neîncercat

de prea m u l t e probleme ' I e r o n i m T a t u ) şi figura cea m a i expresivă, după părerea noastră, m e d i c u l Tinc\i Aramă.«Medicul T i n c u Aramă s-a a m b a r c a t pe navă în calitate de asistent m e d i c a l (nu el a „desfiinţat posturile dc m e d i e i de pe navele comerciale" !) p e n t r u a omagia m e m o r i a tatălui său, al cărui m o r mînt se află u n d e v a sub ape, într-un p u n c t înscris între a n u m i t e coordonate în l a r g u l Oceanului A t l a n t i c , Subţirel şi delicat, te şi întrebi c u m de a ajuns această făptură f r a ­ gilă pe u n vas, u n d e viaţa n u e chiar u n agrement şi c u m de rezistă a s p r i m i i e i . Aflăm m o t i v u l d i n t r o relatare fugară a d o c t o r u l u i însuşi, care-şi ţine u n j u r n a l , şi asistăm In m o m e n t u l trecerii p r i n acel p u n c t . D o c t o r u l v i n e în ţinută de gală', cu u n vas cu f l o r i în mină, şi-1 roagă t i m i d pe secund să suiie de t r e i o r i sirena n a v e i . Secundul ridică d i n u m e r i , sirena sună şi d o c t o r u l îngenun­ chează adresînd cîteva c u v i n t e memoriei tatălui său şi aruneînd florile în apă. Povestea printr-o are, în general, iz de voită, farsă şi, coincidenţă c o m a n d a n t u l , şi

secundul sînt puşi într-o r i v a l i t a t e de f a m i l i e d i n care v a avea de cîştigat cunoaşterea re­ ală a o m u l u i şi n u prejudecata. După cum co­ se poate bănui, secundul este alesul fiicei

m a n d a n t u l u i şi în calea dragostei l o r stă n u ­ m a i încă păi, în a ren tatălui de a nu-şi i n t r o d u c e u n a l t f i u al a p e l o r în f a m i l i e . Viaţa spulberă uşor această toriei, şi al prejudecată şi la sfîrşitul bătrânul călă­ de ca piesei, însuşi m o m e n t e de lup

marc îşi aduce în casă ginerele, pe care l-« cunoscut în mare încercare pe u n o m dîrz, îndrăzneţ, de nădejde. Adevă­ r u l e că aceste m o m e n t e sînt într-adevăr cre­ ate, d a r e x a m e n u l pe care-1 dă secundul este totuşi s u m a r , ca şi întreaga evoluţie a echi­ pajului de în momentele durată diferite aici. ale călătoriei sînt lungă evocată Scenele

fragmentate, ca nişte m i c i şi ceva mai

instantanee alătu­ pe o ţesătură

rate d e c o r a t i v pe xm f i r , au savoare a r e p l i c i i tîle, d a r n u se leagă care să i m p l i c e relaţie multe a densă personajele m a i acestor au un cîte perso­ a se scurt lipsit

m u l t decît pe o l i n i e dantelată. E timidă şi inabilă naje, releva şi punerea în de aceea d i n ele

sporadic, izolat, p r i n cu

recitativ. De ce e stingher m o m e n t u l întîlnirii omagiale a m e d i c u l u i de se măreţia trece lui fiorului ? un tatăl său, şi că mare Pentru de problema gingăşie cu

acestui personaj n-are ecou asupra m e d i u l u i , peste fapt omenească p r i n t r - o ridicare d i n u m e r i . E x p e ­ rienţa Gheorghe V l a d se îmbogăţeşte

54

www.cimec.ro

V a l e n t i n a B u c u r (Ana), L u c i a n I a n c u (Mărgărit) şi D i a n a Cheregi (Gristina).

u n u n i v e r s i n e d i t , despre care ne d ă o idee, d a r încă n u trece de l a faza d i r e c t enunţia­ tivă l a faza sintezei d r a m a t i c e , de o rigoare a construcţiei şi u n ecou m a i a m p l u a l conţi­ nutului implicat. Teatrul d i n Constanţa şi-a o n o r a t poziţia geografică înscriind L u p i i realizarea sporeşte a ei, afirmînd de m a r e în reper­ interesul autorului

ţire, u n e o r i Cheregi, rioară Mărtoiu mului etalat-o, dramatic

interioară

(Lucian

Iancu,

Diana

Eugen (Romeo Pentru adăugăm

Mazilu, Mogoş, Eugen o

Longin

Mărtoiu,

Valentina B u c u r ) , alteori, preponderent exte­ Iuliu Popescu, A n a şi Longin pri­ Mirena). Mazilu

apreciere în p l u s , dramatică

pentru celui

forţa

pe care şi-a sensibili­ deliberat, Eugeniei posi­ parte d i n

t o r i u . După oîte a m aflat, a şi c o n t r i b u i t l a p e n t r u această l u m e cu l o t u l aparte, ceea cc i n stimă preocuparea literar pentru c o n d u c e r i i şi promovarea secretariatului

de a l doilea p e n t r u într-o ambianţă, a

tatea gravă cu care a s u b l i n i a t u n m o m e n t solitar, indiferentă. b i l e , avînd joc) pe o Soluţia scenografică că o bună uşor

Tărăşescu-Jianu

e u n a d i n cele

multe

d r a m a t u r g i e i o r i g i n a l e . A r e z u l t a t u n specta­ col a g r e a b i l , u n r e p o r t a j scenic intersectat de momente de farsă şi r e c i t a t i v e , cald, lumi­ lucru nos şi n a i v , aşa c u m îi stă b i n e u n u i tate decît exigenţa rimentat şi sigur să
M a x i mi Han,

în vedere navă. 0

acţiune se petrece ceva d i n a l u z i a

(în m a i m u l t e p l a n u r i de scară mişcată, dă şi efecte

tangajului. L u m i n i

făcut cu ceva m a i multă seninătate şi f i d e l i ­ rigidă. s-a Comandant expe­ regizorul I o n navei încărcă­ arătat

sonore ne aduc, p e n t r u cîteva olipe, în v e c i ­ nătatea f u r t u n i i . Păcat că lipseşte p e r s p e c t i v a unei ambianţe care tocmai p r i n perspectiva dor... ei e măreaţă şi unică pe l u m e . Păcat că n u se s i m t e z b o r u l . U n e i păsări, u n u i

oare are o ,.stea" a l u i şi ştie echilibreze valurilor mişcările şi după

întotdeauna după

ondulaţiile

tură. I n t e r p r e t a r e a l a f e l de caldă şi naivă, în care n u există stîngăcii, c i c u l o a r e şi s i m ­

C. Paraschivescu
55

www.cimec.ro

Teatrur „Victor Ion Popa ' din B î r l a d
1

DRUMUL SPRE EVEREST
de George Genoiu

c u l m i după ce s-a rătăcit, cîtăva v r e m e , pe întortocheate cărări, p r i n t r e înceţoşate p o v i r nişuri. Raportată la precedenta lucrare, d r a ­ ma Trecerea p r i n v e r a n d a verde, scrisă într-o formulă alambicată, c u aglomerări do s i m ­ b o l u r i si metafore, a l căror înţeles n u era întotdeauna p i c a clar, D r u m u l spre rCvorost este o piesă l i m p e d e şi curată, eu u n mesaj l u m i n o s , direct. In înţelesul său m e t a f o r i c , D r u m u l spre E v c r c s t este d r u m u l speranţei şi al încrederii, aspiraţia spre ideal şi î m ­ p l i n i r e . Pc a u t o r îl interesează, d e fapt. si­ nuozităţile şi greutăţile, abaterile m o r a l e ce stau, cîteodată, în calea o m u l u i pe acest d r u m , ("are p e n t r u u n i i poate însemna b i r u ­ inţă, p e n t r u alţii eşec. Pledoaria p e n t r u p u ­ terea o m u l u i d e a învinge greutăţile vieţii o susţine în piesa l u i Genoiu o femeie, „care şi-a l u a t viaţa foarte în serios". Pe f o n d u l u n o r intîmplări d i n t r - o mare i m i t a t e d i n i n d u s t r i a uşoară, a u t o r u l pro­ iectează d e s t i n u l d r a m a t i c , m a i precis zilele şi nopţile directoarei c o m u n i s t e R o x a n a . Sînt e x a m i n a t e , d i n diverse p u n c t e de vedere, r a ­ p o r t u r i l e d i n t r e generaţii şi responsabilităţile etice reciproce. D i n p r i c i n a u n o r mentalităţi retrograde, legate de p r o m o v a r e a t i n e r e t u l u i , R o x a n a e pusă, deseori, în faţa u n o r situaţii n e d o r i t e pe care l e rezolvă bărbâteşte. cu în­ ţelepciune, înţelegere şi tact. M a i greu îi v i n e , însă, rezolvarea complicaţiilor d i n viaţa ei familială, sentimentală, p r i c i n u i t e de u n soţ i r e s p o n s a b i l , plecat şi a p o i întors c u r e ­ grete şi mustrări de conştiinţă. Umărul p u t e r n i c a l tovarăşilor de muncă ])c care-1 simte alături, muie condiţii create astăzi f e m e i l o r în societatea noastră, e x e m ­ p l u l şi s p r i j i n u l m o r a l pe care-1 primeşte de la fiica ei A d r i a (care şi-a făcut şi ea Uiţi rost în viaţă, cu răspunderi sociale) îi p e r m i t e eroinei l u i G e n o i u să n u accepte n i c i u n c o m p r o m i s . E a v a trece cu d e m n i t a t e peste toate îndoielile şi suferinţele, se v a dărui şi pe m a i departe m u n c i i , p r o b l e m e l o r diverse şi c o m p l e x e , care o solicită d i n p l i n . Investigaţia a u t o r u l u i n u cercetează o r i g i ­ nile p r o f u n d e a l e f e n o m e n e l o r , a l e p s i h o l o g i i l o r omeneşti. E a n u a t i n g e n i c i consecin­ ţele u l t i m e ale f a p t e l o r r e p r o b abile. A u t o r u l şi-a p r o p u s d o a r să ne prezinte o b i o g r a f i e contemporană, u n caz r e p r e z e n t a t i v p e n t r u emanciparea femeii cu o „nouă conştiinţă a m u n c i i " , factor social p u t e r n i c , caraeterizaut p e n t r u realităţile noastre. I n substanţa rea­ listă a d r a m e i pătrund însă şi accente m e l o ­ d r a m a t i c e d e s t u l dc apăsate. Piesa m a i s u ­ feră şi d e u n d i d a c t i c i s m care, oricît de p o ­ z i t i v a r f i în intenţie, eliberează prea r e ­ pede pe spectator de n e v o i a de a reflecta singur. Personajele m a s c u l i n e , aduse ca a r ­ g u m e n t e în declanşarea şi rezolvarea conflic­ t u l u i , sînt schematice, l i p s i t e do consistenţă, de culoare. Influenţe livreşti îşi m a i p u n şi ele a m p r e n t a pe c a r a c t e r u l d e z b a t e r i i despic libertatea şi emanciparea femeii, încheiată însă c u u n convingător r e c h i z i t o r i u împotri­ va dezertărilor d i n faţa răspunderilor u m a n e şi sociale.

D a t a p r e m i e r e i : 24 m a i 1975. Regia : C R I S T I A N N A C U . S t e n o g r a ­ fia : D A N Z A M F I R E S C U . Distribuţia : ELENA PETRICAN ( R o x a n a ) , Ş T E F A N T I V O D A R U (Bog­ dan) ; S M A R A N D A H E R F O R D (Şina); LIGIA DUMITRESCU (Adriana) ; G H E O R G H E G H E O R G H I U (Serafim); FLORIN PREDUNA (Sotir) ; V A L Y MIHALACHE (Brânca) ; D A N A T O M I Ţ Ă (Adria) ; V I R G I L L E A H U ( T i b e r i u Oiştea) ; Z E F I N A S I R B (Ioana).

Marcată de cele două p r e m i e r e : U m b r e l e z i l e i de R a d u F . A l e x a n d r u , (cu care s-a deschis stagiunea) şi D r u m u l spre E v e r c s l de George Genoiu (apărută către sfîrşilul ac­ t u a l u l u i sezon t e a t r a l ) , activitatea colectivului bîrlădean se oferă p i l d u i t o a r e în ceea ce p r i ­ veşte s t i m u l a r e a şi p r o m o v a r e a piesei româ­ neşti contemporane. Se c u v i n e să s u b l i n i e m , în acest sens, contribuţia aparte a acestui modest colectiv care s-a ambiţionat să n u lanseze orice şi o r i c u m , texte şi a u t o r i . E l s-a hotărît 6ă opteze n u m a i p e n t r u scrierile cu problematică socială substanţială a i căror a u t o r i şi-au p r o p u s să reflecte c u sinceritate şi îndrăzneală aspecte f u n d a m e n t a l e ale rea­ lităţii. Aşa c u m s-au înfăţişat pe scenă, p r e m i e r e l e pe ţară ale t e a t r u l u i d i n Bîrlad (dincolo de orice observaţie pe care o poate isca u n t e x t sau a l t u l ) conferă m u n c i i depusă a i c i în a¬ ceastă stagiune, o aură simbolică. E l e mărtu­ risesc concordanţa între gîndul şi fapta celor ce s-au străduit să facă d i n m o b i l u l repre­ zentării d r a m a t u r g i e i o r i g i n a l e u n a c t respon­ s a b i l , de deplină a n g a j a r e ideologică şi for­ m a r e educativă şi n u o obligaţie formală. Cu a l său D r u m spre E v e r e s t , George Ge­ n o i u (la cea d e a 15-a scriere dramatică, şi la cea de a t r e i a c o n f r u n t a r e c u scena) se arată d e m n de a escalada spre m u l t rîvnite

56

www.cimec.ro

Gheorghe G h e o r g h i u (Serafim) şi E l e n a Pctrioan

(Roxana).

Totuşi, d i n c o l o de aceste observaţii, şi parcă împotriva l o r , piesa l u i G e n o i u se i m p u n e p r i n t r - o mare c a l i t a t e : ea vibrează în a c t u a l i t a t e , trur.smiţînd c u sinceritate şi fior real adevărul vieţii, perspectiva asupra e v e n i m e n t e l o r relatate. Tonice şi reconfor­ tante sînt t o n u s u l v i t a l şi v i a b i l i t a t e a e r o i n e i , s e n t i m e n t u l încrederii în cei d i n j u r , a t i t u ­ dinea umanistă a a u t o r u l u i , care învăluie sensibil toate întîmplările şi po toţi e r o i i piesei. Spectacolul realizat de Cristian N a c u cuce­ reşte p r i n t r - o m a r e s i m p l i t a t e şi organicitate, p r i n puterea de evocare a f a r m e c u l u i vieţii, a realităţii, p r i n adevărul caracterelor, a r e ­ laţiilor. Întîmplările se desfăşoară pe scenă n o r m a l , firesc, f l u e n t , c u elocvenţă n e r e t o r i ­ că, fără n i c i u n a r t i f i c i u . R e g i z o r u l s-a stră­ d u i t , c u r e z u l t a t e foarte b u n e . să înlăture senzaţia dc construcţie abruptă, vădit ela­ borată, a piesei, să atenueze ostentaţiile d i ­ dacticiste, m o r a l i z a t o a r e , alunecările în m e l o ­ dramă. A j u t a t d e cîţiva a c t o r i b i n e distribuiţi, Cristian N a c u , încercat p r o f e s i o n i s t , c u u n stat de s e r v i c i u i m p r e s i o n a n t (70 de montări cu piese româneşti ; n u m a i în u l t i m e l e t r e i s t a g i u n i a p u s în scenă 9 spectacole c u piese o r i g i n a l e ) , a realizat u n spectacol v i u , îngri­ j i t , omogen. Cea m a i importantă realizare regizorală m i s-a părut a f i t i p o l o g i a specta­ c o l u l u i ; schiţe s u m a r e , personaje fără încăr­ cătură dramatică, d o b î n d e s c p r i n m o n t a r e viaţă, r e l i e f a r t i s t i c . Elena P e t r i c a n , deţinătoare foarte bună şi temeinică a r o l u l u i p r i n c i p a l , sugerează c u deplină sinceritate şi naturaleţe, c u discreţie

patetieă, ideea fundamentală a piesei. I n t e r ­ preta a c o n f e r i t eroined l u i G e n o i u , p r i n t r - u n joc s i m p l u şi nuanţat, ' a u t e n t i c , f i z i o n o m i a caracteristică a f e m e i i m i l i t a n t e , căreia socie­ tatea i-« încredinţat m i s i u n i deosebite şi care înţelege să le îndeplinească c u pasiune şi d e v o t a m e n t , fără a-şi pierde însă şi celelalte calităţi : căldura feminităţii, a t r i b u t e l e de mamă, de prietenă etc. D a n a Tomiţă a desenat c u spontană e x p l o ­ zie de v i t a l i t a t e tinerească, ou i r o n i e discretă c h i p p l A d r i e i , o fată emancipată, ou persona­ l i t a t e , în aparenţă excentrică şi c a m zănatecă, d a r în f o n d i m o m serios şi c a p a b i l . 0 reuşită compoziţie în r e g i s t r u l c o m i c u l u i c a r i c a t u r a l , c e n z u r a t însă cu măsură, r e a l i ­ zează V a l y M i h a l a c h e în B r a n e a . Delicată şi sensibilă, Zefinn Sîrb a trecut-o p r i n scenă cu discreţie pe o r f a n a I o a n a . F i g u r a tatălui, victimă a u n u i m o d e r o n a t de a înţelege viaţa şi responsabilitatea familială, a fost înfăţişat cu multă decenţă, cu grijă p e n t r u evitarea s c h e m a t i s m u l u i de către Ştefan T i v o d a r u . Chiar şi c h i p u l meşterului Serafim care m i s-a părut d i n p u n c t de vedere d r a m a t u r g i c - l i t c r a r foarte puţin c o n c l u d e n t , a căpătat consistenţă şi culoare în i n t e r p r e t a r e a sinceră şi sobră a I u i Gheorghe G h e o r g h i u . V i r g i l Leahii, Ligia Dumitrescu, Florin Predună, S m a r a n d a H e r f o r d şi-au făcut cu toţii d a t o r i a , reuşind să puncteze u n peisaj u m a n r a c o r d a t d r a m a t i c l a o problematică ce s-o i m p u s s p e c t a t o r i l o r cu emoţie, c u puterea adevărului.

Valeria Ducea
57

www.cimec.ro

încheiată ne-au i m p u s constatarea că de interes şi iniţiativă a acţiunilor

centrul generali-

Alte iniţiative bîrlădene

zator-teoretice teatrale nu-1 m a i reprezintă în exclusivitate capitala. Seriei de spectacole bune, ce depăşesc l i m i t a c o r e c t i t u d i n i i , înre­

gistrate la Piatra Neamţ, la A r a d . la Reşiţa, la Braşov, i s-au adăugat modalităţi de s t u ­ diu înfiinţarea ganizarea a Everest filialei A.T.M. la Bîrlad, mo­ ment prezidat de D i n a Cocea, a p r i l e j u i t or­ mai multor manifestări. Drumid Teatrul spre prezentat două premiere : al fenomenului teatral apte să afirme şi să consemneze substanţa şi trăsăturile spe­ cifice ale t e a t r u l u i nostru. Merită a f i subliniat. în m o d deosebit, efor­ tul oolectivnlui opiniei d i n Bîrlad teatrale a de a se i m p u n e ţării, creînd nu atenţiei

de George

Genoiu şi spectacolul-lecde Stelian Vasilescu. cali­

* tură Eminescu

la Viena

n u m a i în practică, ci şi în d o m e n i u l teoretic, u n climat de interes în j u r u l uneia d i n cele mai ardente cauze ale t e a t r u l u i nostru : dra­ m a t u r g i a originală. S u b l i n i e m caracterul con­ cret a l discuţiilor p u r t a t e , eficienţa l o r , o r i e n ­ tarea ideologică, raportarea l o r la realizările şi la problemele t e a t r u l u i bîrlădoan. Una d i n ideile cele m a i valoroase relevate de colocviul bîrlădean de vederi, mi s-a părut a fi ini­ aceea a unităţii n fuziunii organice

regizat de Muşala Mucenic (reprezontaţie so­ bră şi în acelaşi tatea zical formulei şi două t i m p emoţională, p r i n spectaculare, de o mare s i m ­ interpretări actoriceşti : Leahu — Mihai Sla­

plitate, c u u n a d m i r a b i l şi adecvat fond m u ­ ** N a p u — In Eminescu şi V i r g i l t i m p , a a v u t loc

v i c i , surprinzătoare p r i n firesc şi sensibilitate). acelaşi o întîlnire a oaspeţilor cu p r i m a r u l m u n i c i p i u l u i , i n g i n e r u l I o n Berlea. L a librăria „Al. Vlahuţă", c r i t i c u l V a l e n t i n Silvestru 1-a prezentat c i t i t o r i l o r tînărul poet şi critic I o n Cocora, volumului giei 0 intre Privitor pe ca la teatru. scena teatrului şi cei A urmat din ce pc o a u t o r al dramatur­ Birlad. conduc critici

dintre, toţi factorii chemaţi să dea viaţă ţiativelor creatoare în biţios din Birlad insă realiza teatru. şi bine intenţionat a r f i fost

Oricît de a m ­ teatrul

(condus, de d o i a n i , de i n i m o s u l tot ceea ce şi-a propus (o sea­ oare şi

masă rotundă. Tema : Valorificarea originale

actor Constantin Petrioan), el n u ar f i p u t u t mă de obiective i m p o r t a n t e , p r i n t r e

c o n f r u n t a r e e x t r e m de interesantă şi utilă colectivul teatrului p l a n local şi naţional, ou însemnat număr de

acela de lansare o u n o r n o i piese româneşti capabile să stabilească o legătură strînsă cu publicul), şi moral, fără sprijinul nemijlocit, material jude­ a l reprezentanţilor forurilor

destinele sale pe participarea u n u i din

Bucureşti, Iaşi, C l u j , l a care au asistat

şi spectatori prieteni a i t e a t r u l u i . Aşa c u m a m aflat d i n dialogul p u r t a t cu oamenii de teatru bîrlădeni, acest m o m e n t de efervescenţă ţiuni menite culturală n u reprezintă u n fapt să reînvie tradiţia culturală a izolat. E l face parte d i n t r - o succesiune de ac­ acestei urbe moldovene — nească şi să distingă oare şi-a atestat spiri­ strălu­

ţene şi orăşeneşti de p a r t i d şi de stat. Con­ cepţia asupra m e n i r i i cele mai importante şi politică a competentă ideologică îndrumarea t e a t r u l u i , ea u n u l d i n mijloace dc educare forurilor maselor, p r e c u m şi d i n partea

locale au făcut posibil ca T e a t r u l d i n B i r l a d să-şi înnoiască activitatea pe toate coordona­ tele : r e p e r t o r i u , regie, evoluţia a c t o r i l o r , r a ­ p o r t u l cu p u b l i c u l . Fireşte, sperăm ca această stagiune să n u fie o „floare" singuratecă mult rîvnita „primăvară bîrlădeană". în

de curînd vîrsta de 800 de a n i — , să defi­ trăsăturile vieţii tuale actuale a oraşului, conferindu-i cirea pe care o merită. Semnele nul unei vizibile înviorări, observate în activitatea t e a t r u l u i d i n Bîrlad, atît în pla­ programului repertorial cît şi în cel a l am­ consem­ calităţii spectacolului, sînt roadele unei Ea se cere

V. D.

bianţe cultural-ortistice.

nată ca o izbîndă a u n u i nou m o d de a gîndi şi înţelege, în s p i r i t contemporan, m u n c a de propagare a c u l t u r i i în masele l a r g i . trei, patru Ultimii a n i şi m a i ales stagiunea recent

58

www.cimec.ro

Oi os/ L u j z a

(Katusn6) şi Vadâsz Z o i tan (Pal LAikacs), I n „Pisica neagră" de Asztalos I s t v a n .

Teatrul Maghiar de Stat din Cluj-Napoca

• PISICA NEAGRA
de Asztalos Istvan

Regia : HARAG GYDRGY şi M A R T O N JANOS. D e c o r u r i : P U S K A S S A N D O R . Cos­ tume : PONGRACZ ANTONIA. Muzica de scenă : SELMECZY GYORGY. Distribuţia : V A D A S Z Z O L T A N ( P a l Lukacs) ; S E B O K K L A R A ( I d a , soţia l u i ) ; K O N C Z E I I L O N A ( I d u k a , fata lor) ; O R O S Z L U J Z A (KaUisne) ; M I H A L Y P A L (Mihâly) ; B A L O G H E V A (Mărind) ; S Z A B O S A N D O R J O Z S E F (Istvânka, nepoata) ; SENKÂLSZKY ENDRE (Krekue, primarul) ; M A R ­ TON JANOS (Bodo ba) ; T O R O K KATALIN (Linâne) ; LAZAR ERZ S E B E T (Jegyzo) ; K A P U S I M Ă R I A (Koldusasszony).

Spectacolul acesta se reţine ca u n u l d i n efectele p o z i t i v e ale acţiunii de „recuperare", d e „restituire" sau — cu u n t e r m e n i n t e r ­ naţional — de „repechage", practicată pe m a i toate scenele l u m i i : c u o premieră aproape c o m p l e t neluată în seamă, a c u m treizeci şi d o i de a n i , l a Budapesta,' e v o r b a de data aceasta de Pisica neagră,' piesă în 3 acte, a r e g r e t a t u l u i Asztalos I s t v a n , u n u l d i n t r e cei m a i talentaţi scriitori maghiari d i n ţara noastră. Evident, lucrarea poartă pecetea perioadei în care a fost ela­ borată şi reprezentată p e n t r u p r i m a oară ; sinceritatea, u n d a ideatică şi pasională a a u ­ t o r u l u i , p o l e m i c a socială, sînt uşor alterate în o r i g i n a l , f i e de pulsaţii p o p u l i s t e , f i e de capcane ale n a t u r a l i s m u l u i . Şi t o c m a i a i c i e de văzut m e r i t u l celor d o i r e g i z o r i , H a r a g G y o r g y şi Mârton Jânos, şi a n u m e , în lec­ t u r a esenţială a piesei, i n înlăturarea o r i ­ cărui balast narodnicLst, în modelarea unei s t r u c t u r i şi a u n u i r i t m de baladă, şi c h i a r dacă p r i n operaţia aceasta se p i e r d e o parte d i n exactitatea istoristă (încadrarea istorică este împinsă într-un t r e c u t v a g , „ g l o b a l " ) , cîştignl n u e d o a r estetic, c i şi de o r d i n u l semnificaţiilor u m a n e generalizatoare. R e împletind cu destoinicie firele superstiţiei („pisica neagră" ca purtătoare de nenoroc), ale prejudecăţilor sociale, a l e c i o c n i r i i de clasă în l u m e a s a t u l u i (împărţită în puţini bogaţi şi foarte mulţi săraci), f i r e toarse în p r e a l a b i l de Asztalos şi t o t de e l uşor c o m ­ p l i c a t e în psihologia d e h a n d i c a p a t a p r o t a ­ g o n i s t u l u i (şchiop, flăcău t o m n a tec), — r e -

www.cimec.ro

59

pizorii H a r a g şi Mdrton se completează fe­ ricit : suflul de autenticitate adus de Mărton (interpret cunoscut a l unei întregi galerii de ţărani şi fin analist a l u n i v e r s u l u i lor) este potenţat de ştiinţa spectacologică şi de gustul I u i H a r a g , într-o construcţie scenică nu atît „stilizată", cit esenţializată, nudă, de o economie strictă, in care d r a m a este aproape complet încredinţată mişcărilor inte­ rioare ale personajelor. Ispita unei paralele cu stilul tragediei greceşti a r duce, cred, In concluzii false, disproporţionate, d a r inten­ ţia regiei n-a fost totuşi departe de un ase­ menea stil, care se citeşte, parcă, în urmă­ rirea şi în „fixarea" momentelor statice din însuşi f l u x u l d i n a m i c al acţiunii, adică în efortul de a reţirtfe, măcar în parte, ceea ce ar putea fi o m e n i t e durabil d i n ceea ce e trecătoT, în contiguu declin. Se citeşte, dc asemenea, această intenţie şi în conducerea mişcării, a pantomimei, ca şi a rostirii ver­ bale a interpreţilor. Toţi sînt văzuţi statuar, rectiliniu, ou excepţia L e l e i Mâri, pe care sărăcia o face flexibilă, uşor de aplecat, după c u m toţi vorbesc c u anumită zgîrcenie de tonuri, în timp ce aceeaşi Mârin6 e fle­ cară şi zgomotoasă, interpretarea l u i Balogh E v a s u b l i n i i n d u - i tocmai versatilitatea umo­ rală şi morală. P r i n c i p a l i i purtători a i d r a ­ mei sînt, însă, Vadâsz Zoltân (Lukăcs), cu un e c h i l i b r u de mare actor în rolul soţului bogat, şchiop şi v i r s t n i c , a l sărmanei I d a , căreia Sebok K l a r a îi împrumută n u n u m a i frumuseţea, ci şi o nervozitate singulară, o surdă, abia sufocată pasionalitate. Intr-un rol de u n singur episod, Mârton Jănos îşi demonstrează bravura compoziţională, de „caracterist" (Bodo bă), în timp ce Orosz L u j z a (mama l u i Liikâcs) îşi demonstrează forţa expresivă într-o manieră complet l i p ­ sită de semnele efortului. R e l a t i v nouă, ine­ dită, este apariţia l u i Senkâlszky E n d r e , i n ­ tr-un rol de ţăran (primarul c h i a b u r K r e ­ k u e ) , care lărgeşte şi diversifică registrul acestui talentat, viguros actor. O a r e c u m plat, fără relief psihologic şi scenic, — Mihâly

Păi, tînărul iubit al I d e i (Mihâly), perech''" nefericită a l u i Gheorghe din Năpasta. D c altfel, întreaga piesă a l u i Asztalos este u n fel de „năpastă", cu bornele de tensiune inversate, în care fatum-ul, temperamentele şi interesele socio-economioe se ciocnesc şi se amalgamează într-o pastă dramatică dansă, comunicativă şi semnificantă, c h i a r şi fără prisosul expresionist-grotesc a l apa­ riţiilor Cerşetoarei ( K a p u s i Măria). Astfel, în linii m a r i , operaţia de recuperare scenică a piesei l u i Asztalos poate fi considerată ca reuşită, desfăşurindu-se în condiţii de sigură asepsie artistică.

• FLORIILE UNUI GEMBAŞ
de Suto Andrâs
fîătea, Ia începutul secolului trecut, d i n ­ spre intelighenţia E u r o p e i speriate de ex­ pansiunea napoleonică a francezilor, şi în special dinspre tinerimea cultă germană — un vînt de nesupunere, de prevenire şi con­ testare a tiraniei, a opresiunii d i n afară şi dinăuntru. W i l h e l m T e l l a l I u i S c h i l l e r e din 1804, i a r H e i n r i c h v o n K l e i s t publică în 1810 n u v e l a exemplară M i c h a c l K o h l h a a s , povestea „unuia dintre cei m a i loiali şi în acelaşi timp m a i slobozi oameni ui t i m p u ­ lui său" şi din care om, în m o d paradoxal,

60

www.cimec.ro

tocmai „simţul d c dreptate a făcut un lîlhnr şi un ucigaş". E s t e v o r b a <ki gcambaşul pc n u m e M i c h a e l K o h l l i a a s , fiu de învăţă­ tor, trăind pe m a l u l rtului H a vel din B r a n ­

Regia :

HARAG

GYURGY.

Decoruri : MIRCEA MATCABOJI ; Costume : EDIŢII SCIIKANZ-KUNOVITS. Distribuţia : H f i J J A S A N D O R ( K o l haas Mihâly) ; S E B O K K L A R A ( L i s ­ beth) ; VADASZ ZOLTAN (NagelBchmidt) ; B A R K O G Y U R G Y ( I l e n e ) ; BALOGH EVA (Măria) ; SENKALSZKY E.NDRE (Wenzel von Tronka, baron) ; NAGY DEZSU ( G i i n t h c r , baron) ; P f i T E R F F Y G Y U L A (Midler Ferenc) ; KOZMA LAJOS (Kallhcim) ; M A R E S C H B E L A (Ilinz) ; SCHAASER RICIIARD (Kunz) ; M I ­ (Zauner) ; KINCSES HÂLY PAL ELEMER (Eibenmcyer) ; PASZTOR JANOS (Vărnagy) ; I I I G Y E D IM R E Vâmos) NAGY REKA (Antonia, călugăriţă) ; L A S Z L O G E R O (Luther Martin) ; M O C S Y L A S Z L O (Hcnrik) ; MARTON JANOS (Mana).

d e n b u r g , p c la jumătatea v e a c u l u i nl şasesprczecelca : adică la puţină v r e m e după înăbuşirea în sînge (în z i u a de 16 m a i 1525, la F r a n k e n h a u s e n ) a „războiului ţărănesc"

condus de T h o m a s M i i n z e r . Situaţia d i n n a ­ raţiunea l u i K l e i s t — a p a r e n t limitată la un „caz p e r s o n a l " , la frustrarea morală şi economică a lui K o h l l i a a s , p r i n s i l n i c i a i u n k e r u l u i W e n z e l v o n T r o n k a — trebuie vă­ zută tocmai în prelungirea răscoalelor ţără­ neşti d e s u b s e m n u l „cocoşului roşu", al locului p u s de răzvrătiţi castelelor şi mînăstirilor. K o h l l i a a s , nedreptăţit, răspunde pro­ priei soţii l a întrebarea de ce v r e a să-şi vîndă casa : „Pentru că, draga m e a L i s b e t h , n u v r e a u să rămîn într-o ţară i n eare n u - m i sînt apărate drepturile. M a i bine u n cîinc, dacă v o r să mă calce în picioare, decît o m să f i u " . Mîndru, intransigent, i n f l e x i b i l , respingînd c o m p r o m i s u l — K o h l h a a s îşi cheamă o a m e n i i l a acţiune, şi violenţei feudalilor răspunde p r i n violenţă, îăcîndu-şi dreptate. E s t e exact ceea ce n u poate tolera n i c i în­ suşi M a r t i n L u t h e r , t r i m i s să-l potolească, de fapt să faciliteze a p l i c a r e a perfidei tac­ tici a d o m n i l o r de-a ajunge aparent l a o înţelegere, p e n t r u a - i dispersa apoi pe ţă­ r a n i în p i l c u r i mioi şi a - i d e c i m a în parte. P r i n t r - o ipocrită sentinţă, l u i K o h l h a a s i se restituie b u n u r i l e furate de senior, d a r , în acelaşi t i m p , el este osîndit l a moarte p e n ­ tru răzvrătire împotriva o r d i n e i , a legii. A o r d i n e i pe care, cel dintîi, o apără fostul călugăr augustin M a r t i n L u t h e r , p o t r i v n i c trecerii de l a predicarea reformei religioase la aceea a luptei sociale a r m a t e . „Molîia halcă de carne de l a W i t t e n b e r g " — c u m îl botezase M i i n t z c r pe L u t h e r — aţîţă de-a dreptul l a m a s a c r u : „Ţăranii trebuie să fio şi de striviţi, gîtuiţi, străpunşi, pe-ascuns faţă cu l u m e a , acolo unde se poate, aşa

Klara (Lisbeth). Sebok Hejja Sândor (Kolhaas Mihâly) şi Vadâsz Zoltân (Nagelschmidt), în „Flori­ ile unui geambaş" de Suto Andrâs.

www.cimec.ro

c u m se ucide u n cîine t u r b a t ! De aceea, d o m n i l o r d r a g i , bateţi-i, i a r dc cazi şi t u răpus, cinste ţie, căci n i c i o m o a r t e n u poate f i m a i sfântă", încă nesatisfăcut, L u t h e r insistă : „înţeleptul zice : cibus omis, v i r g a m asino [hrană, povară, băţ i se c u v i n măgarului] ; ţăranilor l i se ou v i n paiele, ei n u ascultă d e v o r b a bună şi sînt lipsiţi de m i n t e ; de aceea v o r asculta de v i r g a m , de puşcoci, şi b i n e le şade. T r e b u i e să-i rugăm să se supună şi dacă m i se s u p u n , n u există cruţare. Faceţi să şuiere puşcoacele, a l t m i n t e r i e i fac de o sută de o r i m a i rău". Şi în d r a m a în t r e i acte a l u i Siito Andrâs, E g y locsiszâr virâgvasâmapja ( F l o r i i l e u n u i geambaş) — m a i puţin o d r a m a t i z a r e şi m a i m u l t o liberă lectură scenică a înlăn­ ţuirii de fapte şi de situaţii d i n M i c h a e l K o h l h a a s de H e i n r i c h v o n K l e i s t — apare L u t h e r şi-1 cheamă pe rebel la o r d i n e , n e gîndu-i d r e p t u l de a-şi face „singur" d r e p ­ tate. Şi în piesa l u i Siito, o spontană miş­ care d e răscoală ţărănească e înăbuşită cu forţa şi c u făţărnicia. D a r , dacă e adevărat că — p o t r i v i t expresiei a u t o r u l u i — lectura l u i M i c h a e l K o h l h a a s deschide „ o altă fe­ reastră", t o t atît de adevărat e că Siito evită cu bunăştiinţă orice tentaţie a „ r e ­ c o n s t i t u i r i i istorice*' şi preferă c u lucidă ele­ ganţă punerea în pagină a u n u i patetic „sentiment a l i s t o r i e i " , ţinînd u n p i c i o r de compas în d r a m a romantică (a cărei poetică o depăşeşte dialectic) şi celălalt, în tea­ t r u l p o l i t i c c o n t e m p o r a n (pe care, de ase­ menea, îl depăşeşte, cel puţin în propunerea brechtiană sau piscaloriană). Aş f i înclinat să a f i r m că F l o r i i l e u n u i geambaş este r o ­ d u l unei l e c t u r i critice (adică m o d e m e ) a p o v e s t i r i i M i c h a e l K o h l h a a s , d a r o lectură posterioară f i l m u l u i Sărmanii flăcăi al l u i Jancsd M i k l d s (cu oare atît n u v e l a , cît şi piesa a u în c o m u n cel puţin sensul „cap­ canei' ' f i n a l e ) . N u ştiu cît de ilustră e t r a ­ ducerea în l i m b a maghiară a naraţiunii kleistiene şi n i c i dacă l - a r f i p u t u t s t i m u l a pe a u t o r u l n o s t r u ; cert rămîne, însă, f a p t u l că Siito a v a l o r i f i c a t d i n p l i n încărcătura ritmică, aproape muzicală a l i m b i i ' ( n u p r o ­ punea oare K l e i s t o notaţie muzicală a strofelor poetice, aşa c e m avea să ceară A p p i a , p e n t r u caietul regizoral a l t e x t u l u i d r a m a t i c ?) şi a p a n t o m i m e i d i n t e x t u l cla­ s i c u l u i g e r m a n , c r e i n d l a rîndul său o dramă care străluceşte p r i n frumuseţea şi a r m o n i a dialogului, a limbii scris-vorbite, fără să şchiopăteze (epic), prea supărător în c o n ­ strucţia specifică. Şi toată această nobleţe a m i j l o a c e l o r d e expresie, a procedeelor p r o ­ zodice este integrată eficacităţii temei f u n d a ­ mentale : orice mişcare socială spontană este menită să se rezolve, să se resoarbă în o r ­ dinea constituită (chiar şi cînd iese b i r u i ­ toare, darămite cînd e biruită).
1

teză scenică suplu, abilă, ataşantâ, persuosivă< c u accente c i n d lirice (scenele de d r a ­ goste Micbacd-Lisbeth, a m i n t i n d d c gingăşia relaţiilor d i n t r e O t h e l l o şi Desdemona d i n spectacolul l u i Z a v a d s k i ) , c i n d de o violenţă aproape naturalistă, scandînd cu precizie şi holărîre ideile, făcînd sentimentele să se t o ­ pească parcă într-o fină p u l b e r e de sunete şi de i m a g i n i , capabile să restituie „grosi­ m e a " t i m p u l u i (istoric). D e c o r u l aproape f i x (cu elemente mobile) a l l u i Mircea M a t e n b o j i , ca şi costumele E d i t h e i S c h r a n z - K u n o v i t s şi a r a n j a m e n t u l m u z i c a l a l X e n i e i L e n g y e l rotunjesc unitatea audio-vizunlă a u n u i spec­ tacol p u t e r n i c şi omogen, de o evidentă c u r s i v i t a t e dramatică, de la u n capăt la a l t u l . Omogenitatea acestei p r e m i e r e pe ţară e obţinută — n u se putea a l t f e l — şi p r i n contribuţia interpreţilor, d i n t r e care ies în b i n e m e r i t a t relief l l e j j a Sândor ( u n K o h l h a a s u m a n , c i v i l i z a t , generos şi în acelaşi t i m p energic), Vadâsz Z o l t a n ( u n N a g e l s c h m i d t fe­ b r i l şi patetic pînă la s a c r i f i c i u ) , Sebdk KJâra (frumos-oasnică în L i s b e t h ) , Senkâlszky E n d r c (Wenzel v o n T r o n k a , odios), P e t e r f f y G y u l a (un M u l l e r personificând făţărnicia b i r o c r a t i ­ zată), Lâszlo Gero ( u n L u t h e r poale m a i puţin a n t i p a t i c decît i - a r f i cerut g i n d i r e a ) , Mârton Jânos (ţăranul M a n n , u m i l şi u m i ­ lit) şi N a g y Reka (o A n t o n i a modificată faţă de t e x t , în sens, aş zice, „consumistic", singura concesie de gust o regiei). 'Egy locsiszâr virâgvnsârnapja este u n spec­ tacol care merită să devină e m b l e m a t i c p e n ­ t r u T e a t r u l M a g h i a r de Stat d i n Cluj-Napoca, avînd l a temelie u n t e x t teatral care merită să f i e m a i repede tradus în româneşte şi j u c a t şi pe alte scene, avînd în vedere a n ­ vergura sa clasică, frumuseţea p u n e r i i în i m a ­ g i n i şi în tensiune a i d e i l o r , a „songurUor" ce sclipesc în d i a l o g u l l u i Siito Andrâs, care se face ecoul tîrziu, p r i n glasul l u i M i c h a e l K o h l h a a s , al c u v i n t e l o r de foc rostite a c u m patrusutecincizeci de a n i d e p r o f e t u l răzvră­ t i r i i , T h o m a s M i i n z e r : „Prinţii şi d o m n i i sînt i z v o r u l t u t u r o r cămătăriilor, hoţiilor şi tilhăriilor ; ei işi însuşesc toate vietăţile, peştii d i n apă, păsările d i n văzduh şi copacii pămîntului. Apoi predică poporului : nu fura !, i a r ei apucă, îi despoaie, îi j u p o a i e , pe ţărani şi pe meseriaşi, c i p e n t r u aceştia, la cea m a i mică abatere se înalţă spînzurătoarea..." Şi în c o n t i n u a r e , adresîndu-se o p i n c a r i l o r cu nojiţe (Bundschuh) : „Ridicaţi sa­ tele şi oraşele, d a r m a i ales pe o r t a c i i m i ­ n e r i , împreună c u alţi tovarăşi v a j n i c i , şi asta vă va f i de folos. N u m a i dormiţi atîta. N u lăsaţi să se răcească sabia voastră, n u vă moleşiţi ! Bateţi n i c o v a l a , doboriţi t u r n u l cel semeţ ! Cît t i m p trăiesc d o m n i i , n u e cu putinţă să scăpaţi de frica omenească".

Viguroasa v i z i u n e regizorală a l u i H a r a g G y d r g y — devenită s t i l personal — s p r i ­ jină şi amplifică această temă, într-o s i n ­

Florian Potra

62

www.cimec.ro

Teatrul National din Cluj-Napoca

• GÎLCEAUA ZEILOR
de Radu Stanca

Regia : O C T A Y I A N Costume : E D I Ţ I I VITS. Ilustraţia

COSMUŢA. SC1IRANZ-KUNOSTAN.

Decorul : M I R C E A M A T C A B O J I .

muzicală : B U C U R

Distribuţia : OLIMPIA ARGIIIR (Hera) ; C O N S T A N T I N ADAMOV1CI (Hermes) ; C O R N E L SA VA (Zeus) ; PETRE MORARU (Regele şi Zeus) ; STELA CICULESCU (Pallas-Athena) ; D O R I N A S T A N C A (Aphrodita) ; P A U L B A S A R A B şi C O S M L N G H 1 A B Ă (Phoebus) ; M Ă R I A S E L E Ş (Critis) ; T O T U C O L O M A N (Hcphaistos) ; D O I N A F A G A D A R U (Eros) ; I O N E L B A N U (Co­ rifeul) ; S T E L V ADAMOVIQ (Corifeea).

Păstrînd distanţele cuvenite, Critis s a u G i l c e a v a zeilor este, pentru R a d u S t a n c a , u n fel de V i s u l u n e i nopţi de vară. N u doar printr-o simetrie d c situaţii comico-lirice s a u de personaje (Puck = E r o s , O b e r o n = Hermes, Titania = Pallas Atena e l e ) , c i , m a i ales, prin tonul de o anumită graţie amuzantă, p r i n lejeritatca d i s c u r s u l u i d r a m a t i c , p r i n ironia demistifioatoare. C o m e d i a aceasUi n u este desi­ gur hărăzită să provoace hohotul gros, c i s u rîsul s e n i n , b u n a dispoziţie deopotrivă a minţii şi a i n i m i i . P r o f u n d a cunoaştere a mitologiei elene şi, i n speţă, a ceea ce astăzi s - a r putea n u m i o jet-society a O l i m p u l u i — d i n partea auto­ r u l u i — conferă dezinvoltură şi a p l o m b i n ­ trigii comice ţesute în respectul aproape orto­ dox a l u n e i tratări neoclasice, condimentate din loc în l o c c u sarea şi c u p i p e r u l n i c i ­ odată absente d i n traista c u m e r i n d e a m u l t regretatului poet s i b i a n . Fără îndoială, aşa c u m măsura u n i v e r s u l u i o l i m p i c e r a antropomorfică, tot aşa adresa s a u . . m e s a j u l " c o ­ mediei este c a l c u l a t l a scară u m a n - a c t u a l i z a tă : ideea antică şi mereu proaspătă a „con­ c u r s u l u i " , fie şi de frumuseţe, d c alegere a u n e i regine s a u a unei m i s s , n u este decît u n pretext pentru scrutarea psihologiei i n -

Doina Făgădaru (Eros), lansînd săgea­ ta asupra cuplului Măria Seleş (Critis) — Petre Moraru (Regele-Zeus).

d i v i d u a l e şi colective în situaţia unei compe­ titivităţi fără criterii s a u c u criterii labile. (Care mă face să-mi a m i n t e s c de legenda u n e i fotografii înfăţişînd, într-o revistă i l u s ­ trată, o proaspătă m i s s , înconjurată de j u r i u l c h e m a t s-o desemneze : „Miss Cutare în m i j ­ locul specialiştilor." Specialişti în ce a n u m e ?) D a r R a d u S t a n c a ştie să profite de ocaziile pe care singur şi l e creează, reuşind să d e a j o c u l u i său semnificaţii duble s a u m u l t i p l e , „secunde". D e pildă, f a p t u l că n u A p h r o d i t a , zeiţa, cîştigă confruntarea dintre frumoase, ci o simplă m u r i t o a r e , Critis d i n A l e n a , este m e n i t să demonstreze că ideea d e frumuseţe, sau m a i precis frumuseţea „absolută", „pură", „mitică" (Aplirodila) e m a i puţin importantă pentru o a m e n i decît frumuseţea „relativă", „impură", a u n e i femei istoric-concrete (Cri­ tis). P e d e altă parte, conflictul comediei pune în lumină, într-un fel, şi raportul este­ tic dintre artă şi meşteşug : să ne a m i n t i m senzaţia mondială stârnită a c u m cîteva dece­ nii de ştirea, reală s a u publicitar fictivă, că

www.cimec.ro

63

caţia : atribui

„Dacă un

v e i ajunge rol mai Cosmuţă

regizezi, decît

nu-ţi trebuie

marc

ş.a.m.d."

D e fapt.

s-a limitat la u n lim­ nsiguo Şi n

atent control a l mişcărilor şi r i t m u r i l o r spec­ tacolului, d a r şi a l unei rînd actorilor abundentă a desfiinţat m a i ales (ca actor rostiri verbale pezi, şi, p c cit s-a putut, e x p r e s i v e — marjă de liberă corului iniţiativă.

ce este el însuşi)

m a i făcut ceva regizorul, c u mină norocoasă : prisosul — la cu in şi :d corifeilor-, în sală — ca prinpe din adică juriului miss. dar cu a mutat d c pe scenă de cu nu

dialogul

Regelui

preşedintele titlul deplină stal, ce spectatori.

candidatele loc

imaginîndu-l, avînd tr-o lui răspîndite

justificare, Astfel, supără Elena

candidatele

printre

„actualizare" Piron, liermia

n i m e n i şi bucură

pe toată l u m e a , d i n Corint,

Alceste n

S p a r t a s a u Medeea d i n T h c b a (cele d i n text) devin primele cum frumoasele rînduri şi tinerele de fotolii spectatoare d i n — obţinîndu-se, u n prea v i u fireşte, şi de care într-o

a r zice u n tînăr confrate, depinde,

„impact cu p u b l i c u l " . Reuşita acestui colocviu i m p r o v i z a t-elaboral mai are şi m e r i t u l Cornel S a v a Zeus de suplă iscat din (Hera), b r a v u r a I u i Petre M o r a r u (Regele-Zeus),

de a se constitui

hazlie copie regenerată, „aslanizată", a neobo­ sitului vuros (un cît se poate de s a ­ I i este pereche, 0şi de agilă, persiflarea secondată c u simţul bîrfei, cu n e r v şi autoparodiat).

neaşteptat umorului limpia

Arghir Inedit —

destoinicie scenică de Stela Ciculescu ( P a l l a s Athena). presive In 01 iuip : O l i m p i a A r g h i r (Hera) Cornel S a v a (Zeus). şi mes prin c a mască şi i n f l e x i u n i e x ­ (un H e r ­ netulbunită zgomotos zeiţelor, m i s-a (în C r i ­ Doina (sin­ Constantin excelenţă Aphrodită Paul Adamovici

pragmatic) ;

în a p r i n s a ei tulburare — statuară gător —

D o r i n a Stanca (o

voluptuoasă) ; (beniaminul Soleş anodină

şi pe a l o c u r i strident, deşi în genere c o n v i n ­ Basai-ab Phoebus) ; în liimp părut prea voit tis). gurul plasate Mircea Făgădaru afumat, amprentă ce Măria

Ia

u n „concurs artistică

C h a r l o t " , C h a p l i n nr fi ieşit adevărata imitaţiei a¬ tehnicie­ e mai l i se n u se poate reproduce, n u

doar

a l p a t r u l e a . C u alte cuvinte,

s a u nevoit

creaţie parţine, nilor.

Nostimă, în s c h i m b , Corifeu într-un Matcaboji rămas) al decor

şi ageră —

se poate i m i t a pe sine. Succesul în s c h i m b , Oricum, „Gîlceava"

( E r o s ) , după c u m Ionel B a n u apare unei uşor raisoimeur acţiuni

meşteşugarilor, stanciană

c a u n şugubăţ, scenice de dc demontabil, desenat

puţin a zeilor şi m a i curînd a oamenilor, de totdeauna mici, şi de pretutindeni, cărora dezvăluie, cu o polemică amabilitate, metehne ambiţii m a r i , acţiuni metru lui Oclavian mediocre. construit şi care, ca Cosmuţă, Pe acest spectacolul este de altfel

televizual-revuistică,

şi uşor înviorat de costu­

mele l u i Ediţii S c h r a n z - K u n o v i t s . Cu Napoca Gîlceava aduce zeilor, aminte poate Naţionalul eventualilor fi şi cult, dui Clujuituci treze. că l u c r a r e atît

regizor ocazional, îl citează în p r o g r a m u l de tsală pe autor şi îi respectă în spectacol i n d i -

rîsul l a teatru

a s e n t i m e n t u l u i , cît şi a raţiunii

64

www.cimec.ro

• UN TRAMVAI NUMIT DORINŢA
de Tennessee Williams
L . Regia : V I C T O R T U D O R P O P A Traducere : D O R I N D R O N . Decoruri : M I R C E A MATCABOJI. Costume : E D I T H S C H R A N Z - K U N O -

... vrrs.

0

Coloana sonoră : C O N S T A N T I N I V A NES. DisUibuţia : SILVIA GHELAN (Blanche D u B o i s ) ; M E L A N I A U R S U (Stela K o w a l s k y ) ; G H E O R G H E M . NUŢESCU (Stanley Kowalsky) ; GEORGE GHERASLM (Harold M i t chell) ; L I G I A M O G A şi V E R A M Ă R ­ G I N E A U (Eunioe H u b b e l l ) ; E U G E N N A G Y (Steve H u b b e l l ) ; G H E O R G H E J U R C A (Pablo Gonzales) ; I O N T U D O R I C A (Doctorul) ; M Ă R I A B L A N A R U şi S T E L A C I C U L E S C U (Femeia m e x i ­ cană) ; O L T I C A M U N T E A N U şi E M I ­ L I A H O D O Ş (Sora) ; D O I N A F A G A DARU (Femeia) ; P A U L B A S A R A B I m a i iiI .
:

-*»--: ——'

. : —

:

: • ;— —

A c i l m cincisprezece a n i , c u n o s c u t u l c r i t i c teatral Joseph Wood Krutch p u b l i c a în „New Y o r k Times M a g a z i n e " o listă c u cele zece piese americane m e n i t e , după o p i n i a l u i , să supravieţuiască, să reziste l a uzura t i m ­ p u l u i ' : p e l o c u l 10, după opere ca : A l doilea bărbat, Păşunile v e r z i , M o a r t e a u m r i c o m i s - v o i a j d r şi S t r a n i u l i n t e r l u d i u , f i g u r a U n t r a m v a i n u m i i dorinţă. A c u m u h a n , numeroşi alţi c r i t i c i considerau că „reluări de t i p u l T r a m v a i u l u i sînt recăderi m o r t a l e " . I i i s c h i m b , spectacolul de la L i n c o l n Center, I i i regia' l u i E l l i s l l a b b , orientată spre i n ­ tensificarea c u l o r i l o r d r a m e i sociale, a fost aproape u n t r i u m f . Aceasta înseamnă că A Streetcar N a m e d Deşire, scrisă de T e n ­ nessee W i l l i a m s în 1947 — piesă care " m i s-a părut întotdeauna u r i f e l Domnişoara \astasia yankee,- fiindcă şi B l a n c h e , şi Nastasia v o r să f i e „altfel" decît cedălţi, să se „deosebească" de ' restul o a m e n i l o r , şi asta se plăteşte a p r o a p e totdeauna scump —K îşi păstrează a c t u a l i t a t e a , înseamnă că nu datează n i c i p r i n conţinutul p r o b l e m a t i c , n i c i p r i n t e h n i c a şi procedeele „discursului" d r a m a t i c . „Bancul , de p r o b ă " a l scenei n a pqccnse confirmă fără d o a r şi poate d u r a ­ bilitatea- piesei l u i W i l l i a n i s , caracterul ei deschis u n o r l e c t u r i m u l t i p l e şi diferenţiate. V i c t o r T u d o r Popa face p a r t e d i n f a m i l i a m a i m u l t sau m a i puţin numeroasă a r e g i ­ z o r i l o r p e n t r u care „textul este s a c r u " , şi p r i m a l o r ^îndatorire este t o c m a i aceea de a* studia opera dramatică, spre a o a p r o f u n ­
1

da -în toate componentele sale. D e s i g u r , Tramvaiul n-a,-..^.puş / chestiunea necesităţii, unei eliberări,'; a u n e i degajări de s u p r a ­ s t r u c t u r i parazitare sau anacronice, astfel cu r e g i z o r u l a p u t u t să se dedice c u sîrguinţă acţiunii de minuţioasă d e f i n i r e a caracterelor şi o c o n f l i c t e l o r . De f a p t , lec­ t u r a scenică a l u i V i c t o r T u d o r Popa i n ­ sistă m a i m u l t a s u p r a celor dintîi, lăsînd u - l e oarecum în penumbră pe,, cele de-al doilea. E ca şi c u m a r f i conceput şi t r a ­ sat u n i t i n e r a r b i n e haşurat a l personajelor, pe care interpreţii l - a u u r m a t creator, adică cxprimîndu-şi slobozi propria fantezie şi sensibilitate. Ca şi în spectacolul n e w - y o r kez, se pare că n i c i în cel de , la C l u j Napoca n u există u n t r i u m f p r o p r i u - z i s a l l u i Stanley K o w a l s k y , i a r B l a n c h e apare o învinsă încâ d i n plecare. Atît B l a n c h e , cît şi Stan subliniază o realitate socială şi morală oarecum primitivă şi o a r e c u m u s ­ cată (cu atît m a i uscată, cu cît se evită orice accent e r o t i c , i n c l u s i v cel i m p e r i o s necesar d i n scena-cheie, cînd cei d o i cad u n u l în braţele c e l u i l a l t ) . Discret, retraă înj culise, r e g i z o r u l Iasă cîmp l i b e r a c t o r i l o r , şi i n p r i m u l rînd S i l v i e i G h e l a n , care n e . oferă faptul că d r a m a o B l a n c h e inedită p r i n p e r s o n a j u l u i e i n u mizează atît, p e f r a g i l i ­ tatea fizică ( v i z i u n e a cea m a i frecventă „a i n t e r p r e t e l o r w i l l i a m s i e n e , de l a V i v i e n L e i g h la B o s e m a r y I l a r r i s ) , c i c u precădere p e i o l r a g i l i t a t e , pe 6 precaritate psihică, morală — obţinîndu-se -un c o n t r a s t interesant ( i n ­ c l u s i v în falsetele e m i s i u n i i v o c a l e ) , , care p e r m i t e o c o m b u s t i e progresivă, lirico-epicâ, pînă i n p r a g u l tragediei. Silueta patetică a
;

S u r o r i l e , într-o zadarnică încercare de regăsire : M e l a n i a U r s u (Stela K o w a l ­ s k y ) .şi S i l v i a G h e l a n (Blanche DuBois)^

www.cimec.ro

S i l v i e i Ghelan se singularizează şi datorită omogenităţii m e d i u l u i c u care v i n e în con­ tact ; în plasma căruia Stanley-ul l u i Gheorghe Nuţescu se complace d i n p l i n şi p e r m a n e n t , e l c o n s t i t u i n d u - s e într-un soi de staroste — p r i n trupeşenie — a l m e d i o c r i ­ tăţii şi opacităţii celorlalţi, d i n rîndul cărora se decupează p r o f i l u l resemnat a l Stelei, t r a s a t de M e l a n i a U r s u c u o melancolică v i t a l i t a t e , p r e c u m şi acela, uşor r i d i c o l , a l lui Harold M i t c h e l l , c o n t u r a t d e George G h e r a s i m c u o justă intuiţie scenică. D e c o r u l l u i M i r e ea M a t c a b o j i e a d m i r a ­ b i l şi foarte asemănător c u d e c o r u r i l e celor m a i i l u s t r e r e p i e z e n taţii ale T r a m v a i u l u i , d a r n - a m văzut piesă care să impună m a i multă u n i f o r m i t a t e în soluţiile scenoplastice, toate a d m i r a b i l e , ca această dramă a l u i

VVilliams ! U n decor s i m u l t a n , f i x , care se oferă ca spaţiu a p r o a p e i n d i f e r e n t p e n t r u ciocnirea d i n t r e inteligenţă şi o b t u z i t a t e a mintală, d i n t r e u n început de r a f i n a m e n t şi k i t s c h u l cel m a i „autentic". U n m i c „infern s t a n d a r d i z a t a l acelei pături u m a n e d i n Statele U n i t e care s-a p r e d a t fără "luptă unei condiţii înapoiate, r e t r o g r a d e " . S i n g u r a f i ­ inţă angajată în încercarea d e a se depăşi şi de a depăşi acest m e d i u e B l a n c h e , c ă ­ reia S i l v i a G h e l a n îi dezvăluie, rînd pe rînd, punctele nevralgice, mareîndu-i prăbuşirea şi însingurarea c u o forţă şi în acelaşi t i m p cu o delicateţe de m a r e interpretă a sufle­ t u l u i u m a n , în general, şi a c e l u i f e m i n i n , în special.

Florian Potra

CARNET ATM Cenaclul tînărului actor
I n a u g u r a r e a l a A . T . M a u n u i cenaclu a l a c t o r u l u i tînăr reprezintă o bună iniţiativă de s t i m u l a r e a creativităţii profesionale. Acest cenaclu-studio îşi p r o p u n e să realizeze spec­ tacole cu u n conţinut e x p r e s i v s p o r i t , accen­ t u l f i i n d p u s pe „ m o n o l o g " , şi pe u n n u m ă r restrîns de a c t o r i : u n m i n i m u m de i n t e r ­ preţi, încereînd exerciţii de v i r t u o z i t a t e ac­ toricească, s t u d i i deci, pe t e x t e d i f i c i l e , în care poezia se însoţeşte cu filozofia. Iată, aşadar, că talentelor i n s u f i c i e n t f r u c ­ tificate în teatre sau celor dornice să-şi e x t i n ­ dă aria de a f i r m a r e l i se oferă o şansă în p l u s . (Cam asta este şi intenţia galei recita­ l u r i l o r dramatice, organizată l a Bacău, a n u a l , de asemeni sub egida A . T . M . , d a r între ceea ce se petrece p e r i o d i c în oraşul l u i B a c o v i a şi Cenaclul de l a A T M este o deosebire care ţine de tehnica popularităţii : d e pildă, ce­ n a c l u l tînărului actor n u conferă p r e m i i , i a r afişele şi invitaţiile n i c i măcar n u sînt tipă­ rite.) Pînă a c u m , Cenaclul A T M ne-a p r e z e n t a t u n r e c i t a l E M I N E S C U susţinut de A d r i a n a M a r i n a P o p o v i c i ( t i m p de două o r e n i s-a p r o p u s o inedită p e r e g r i n a r e p r i n Scrisorile, Luceafărul şi chiar Glossa m a r e l u i n o s t r u poet naţional). Şi, Labirint, după Vasile Pîrvan, „micro-spectacol" în regia l u i M i h a i Velcescu, cu p a r t i c i p a r e a a c t o r i l o r M a r i n a M a i c a n , V a ­ sile Pupeza şi a l u i M i h a i Velcesou. N e o p r i m asupra spectacolului Labirintul care n i s-a părut p r o p r i u Cenaclului, poate şi p e n t r u că se înscrie în cercul a 60 de m i ­ n u t e . D a r n u d u r a t a spectacolului, o r i c u m şi ea experimentală, ne-a interesat aici, c i i n ­ genioasa s t r u c t u r a r e a t e x t u l u i : pe c o r p u l p o e m u l u i l u i Pîrvan, Laus Daedali (din re­ c e n t editatele Memoriale), M i h a i Velcescu a inserat i m n u r i orfice, realizînd u n scenariu d e sine stătător, v i u , c a p a b i l să e x p r i m e v a ­ l o r i u m a n i s t e de profundă actualitate. 66 I n ipostaza de regizor, a c t o r u l M i h a i V e l ­ cescu a ales l e i t - m o t i v u l s c u l p t o r u l u i care-şi învie statuia, p e n t r u a reliefa în segmente plastice o întreagă i s t o r i e umană. E l şi-a p r o p u s să descopere „prin tăcere, partea as­ cunsă a l u c r u r i l o r " , să găsească f o r m e p e n ­ t r u sugerarea d i f e r i t e l o r reprezentări (poveş­ t i l e drumului prin labirint), fiecare d r u m f i i n d f i n a l i z a t p r i n t r - u n s i m b o l care este o i m a g i n e a l u m i i . . . „Practic a m încercat s-o fac p r i n îmbinarea u n e i plasticităţi cît m a i aproape de i m a g i n i l e s c u l p t u r a l e (Laocoon, lanus Bifrons...)" Interesat şi de expresia cuvîntului, „aceasta să depăşească l i m i t e l e psihologice concrete, pînă l a situaţia-semn", M i h a i Velcescu o ape­ l a t l a s p r i j i n u l f o ş t i l o r săi p r o f e s o r i de l a IATC : G a b r i e l G h e o r g h i u şi E l e n a N e g r e a n u , p e n t r u p r o b l e m e d e expresie sonoră, Suzana B a d i a n , p e n t r u teoria şi p r a c t i c a plastică. P u n c t u l f i n a l a r f i „căutarea perfecţiunii" i a r l a b i r i n t u l , u n „ l o c c e n t r a l în care t r e b u i e să se ucidă f i a r a " , s i m b o l i z a r e mediată a a¬ gresorilor v a l o r i l o r u m a n e . Ne-au i m p r e s i o n a t resursele creative ale l u i Vasile Pupeza, m i j l o a c e l e de expresie de oare d i s p u n e acest a c t o r de l a T e a t r u l M i c în m a t e r i e de m o d u l a r e a v e r b u l u i , i n ­ teligenţa cu care îşi sudează cuvîntul c u m i m a şi p a n t o m i m a . Alături de M i h a i Velcescu, M a r i n a M a i c a n , reuşind să ilustreze p r o b l e m a t i c a a r t i s t u l u i în l u m e , n u distonează cu ipostazele p r o p u s e de scenariu.
Spectatorii, cei m a i mulţi numărîndu-se p r i n t r e personalităţile vieţii noastre c u l t u ­ rale, o a m e n i de ştiinţă, a c t o r i , p i c t o r i şi zia­ rişti, a u a p l a u d a t călduros spectacolul. A m reţinut acest m o d s p o n t a n de apreciere ca o notă binemeritată l a adresa o r g a n i z a t o r i l o r Cenaclului tînărului actor.

Paul Tutungiu

www.cimec.ro

Teatrul de Sfat din Tg. M u r e ş — Secfla română

PLAY STRINDBERG
de Fr. Durrenmatt

Regia LEI.

şi scenografia :

LIVIU

CIU­

Traducerea : N I C O L A E Ilustraţia muzicală : THEODOR CIORTEA.

REITER MIRGEA

Distribuţia : CONSTANTIN A N A T O L (Edgar) ; Z O E M U S C A N (Alice) ; CONSTANTIN DOLJAN (Kurt).

M e r i t u l l u i D u r r e n m a t t de a f i „adaptat" — după p r o p r i a mărturisire — D a n s u l m o r ­ ţii este fără îndoială m a r e , d a r parcă şi m a i m a r e e m e r i t u l l u i A u g u s t S t r i n d b e r g de a f i scris această „dramă a f a m i l i e i " , care, e x p l i c i t sau i m p l i c i t , conţine t o t ceea ce a u t o r u l M e ­ t e o r u l u i afirmă că o r f i scos l a lumină : u n text ou o reală v i z i u n e m o d e r n ă , a p r o ­ piată de Beckott. Aşa c u m o u l con­ ţine p u i u l , t o t aşa opera l u i S t r i n d b e r g îi conţine şi-i anunţă pe Beckett, pe Genot, pe Durenmatt însuşi. „Teatrul a b s u r d u l u i — scrie M a r t i n E s s l i n în c u ­ noscutul său eseu — este u l t i m u l o c h i d i n lanţul u n e i dezvoltări care începe c u n a ­ t u r a l i s m u l " . Or, la temelia poeticei l u i S t r i n d ­ berg stă iniţial t o c m a i n a t u r a l i s m u l , i n vîrstat a p o i , pe rînd, c u elemente expresio­ niste şi suprarealiste. D e aceea, t o n u l p o ­ lemic, şăgalnic, ironic, persiflant, există — s i n u n u m a i potenţial — încă în D a n s u l morţii : n u aştepta decît o lectură (regizo­ rală^ într-o asemenea cheie non-tradiţională. De a l t m i n t e r i . Esslin îl aduce m e r e u în cauză pe S t r i n d b e r g , ca p e u n u l d i n t r e părinţii sau c e l puţin p r e c u r s o r i i t e a t r u l u i m o d e r n al secolului a l X X - l e a . „Dialogul a n t i - S t r i n d b e r g " , despre care vorbeşte a d a p t a t o r u l D u r ­ renmatt, pulsează în însuşi dialogul l u i S t r i n d b e r g , i a r modificările aduse n u a l t e ­ rează atât cadenţa şi t i m b r u l , cît oomplică şi îmbogăţesc teza pe l a t u r a e i sceptică ( K u r t n u m a i e d o a r u n p r i e t e n generos,

ci u n excroc p a t e n t a t , Căpitanul e avansat m a i o r , p r i n şantaj etc.). Cît de şubrezi şi de a p r o x i m a t i v i a j u n g să f i e u n e o r i poeţii (şi cei d r a m a t i c i ) cînd ţin să-şi j u s t i f i c e teoretic acţiunile, o dovedeşte d i n n o u ace­ laşi D u r r e n m a t t , cînd speculează cu u n elan p a r a d o x a l : „...dintr-o piesă c u a c t o r i ( D a n s u l morţii) d e v i n e o piesă p e n t r u a c t o r i ( P l a y Strindberg)". Şi a p o i : „Actorul nu mai t r e b u i e să se o c u p e de s t u d i i psihologice şi demoniace, c i să facă p o s i b i l scenic u n t e x t concis şi condensat l a e x t r e m " (sic ! ) . U n asemenea t e x t — c u cele 69 de p a g i n i dactilografiate a l e sale — e r a , fără d o a r şi poate, c h i a r D a n s u l morţii. D u r r e n m a t t a d a t însă piesei o lectură (deopotrivă d r a m a lurgică şi regizorală) în s p i r i t b r e c h t i a n ; l a u r m a u r m e i , P l a y S t r i n d b e r g n u este decît u n S t r i n d b e r g c i t i t c r i t i c de u n c o m e d i o graf c u e v i d e n t e înclinaţii m o r a l i s t - p a r o d i c o criminalistice, sub reflectorul efectului b r e c h t i a n d e distanţare : 12 „ r u n d e " în d e ­ cor u n i c , c u şi p e n t r u a c t o r i , avantajoase oricărei t r u p e de t e a t r u , m a i ales în t u r n e u . L a Tîrgu Mureş, L i v i u C i u l e i a ţinut să repete — r e g i z o r a l , scenografic, n u însă şi actorioeşte — v a l o r o s u l său c x p l o i t de l a Bucureşli ( T e a t r u l „ B u l a n d r a " ) , şi aş zice că a reuşit cu vîrf şi-ndesat. Spec­ tacolul este excelent şi are o plu­ ralitate de sensuri. Excelent — pentru că super-lectura l u i C i u l e i e fără greş, p e n ­ t r u că înţelegerea c u a c t o r i i e armonioasă şi expresivă, p e n t r u că într-o scenografie stilizată o o n o t a t i v se deapănă mărgelele u n u i r o z a r i u care-şi arată, în m o d v o i t , şi n o d u r i l e - i n t e r m e z z o . Plurisens — p e n t r u că, pe lingă tâlcurile i m p l i c i t e şi e x p l i c i t e a l e d r a ­ m e i comicizate, spectacolul scoate în relief şi posibilităţile u n u i t e a t r u în c o n t a c t c u u n s p i r i t u s r e c t o r d e anvergură, adică d o bîndirea u n e i rezonanţe, a u n u i „sunet" de înaltă calificare artistică. Prezenţa activă a l u i Ciulei a p o t e n t a t l a m a x i m u m d i s p o n i ­ bilităţile celor t r e i a c t o r i ; şi poate că n i c i o altă i n t e r p r e t a r e a l u i C o n s t a n t i n Anatol n*a a v u t omogenitatea şi c h i a r vigoarea s t i ­ listică a celei f u r n i z a t e p r i n acest E d g a r , p u r t a t c u dezinvoltură pe m u c h i a subţire de l a întretăierea b r a v u r i i , a meşteşugului (de e x e m p l u , r e c o n s t i t u i r e a pantomimică d i n repriza c u „cina căpitanului" ; „soiul de dans m a g h i a r " pe m o t i v u l I n t r a r e a b o i e r i ­ l o r ; leşinurile repetate ; îngăimările, b o l b o ­ roselile r a m o l i t e , d e u n e x t r a o r d i n a r efect comic, după p a r a l i z i e etc.) c u creaţia (reve­ larea căptuşelii u m a n e a u n u i personaj în aparenţă c o n d a m n a t veşnic l a uscăciune şi sterilităţi sufleteşti) ; sînt m o m e n t e care ( m a i ales d u p ă telegrama anunţînd avansarea l u i la g r a d u l d e m a i o r ) leagă în m o d s t r a n i u , surprinzător, d a r poate n u c u l o t u l a r b i t r a r , destinul grotesc a l ofiţerului suedez de acela, n u m a i puţin r i d i c o l , d a r în c u l o r i l e v a n t i n e , a l l u i Maiorică d i n C r a i i de Curtea Veche. Pe de altă p a r t e , C o n s t a n t i n D o l j a n i i împrumută l u i K u r t a m b i g u i t a ­ tea morală voită de D u r r e n m a t t , c o m p u n î n d

www.cimec.ro

67

cu elegantă sobrietate u n personaj, cînd nostalgic şi p r e v e n i t o r , cînd meschin şi r e ­ t r a c t i l , a v e n t u r i e r cu răsuflarea scurtă. D a r v e r i t a b i l a revelaţie a spectacolului rămîne Zoe M u s c a n , o impecabilă A l i c e , în stare să se opună c u inteligenţă şi cu graţie m o ­ j i c i i l o r l u i E d g a r sau laşităţii l u i K u r t , d a r mai ales s c e p t i c i s m u l u i a n t i f e m i n i s t (sau n u m a i a n t i f a m i l i s t ) a l l u i S t r i n d b e r g însuşi ; o A l i c e feminină şi zveltă, perfect c o n t r o ­ lată în mişcările i n t e r i o a r e şi exterioare, replică fortificată a N o r e i ibseniene (Casa păpuşilor e d i n 1879, D a n s u l morţii — d i n 1901), m e r e u simpatică şi amuzantă, net s u ­ perioară — omeneşte — p a r t e n e r i l o r de viaţă. Cu acest r o l , Zoe Muscan se i m p u n e d i n n o u l a valoarea e i reală ; „redescoperi­ r e a " se datorează f l e r u l u i l u i L i v i u Ciulei, cunoscut încă m a i de m u l t şi ca u n talentscout. descoperitor de talente, m e r e u ba pîndă.

doar atît cît trebuie, c i t ne j u c ă m , atît c i t ne hotărim să-i acordăm g i r u l imaginaţiei noastre. A n c a , eroina principală a poveştii (inter­ pretă, Camelia B u j d e i ) , se joacă firesc şi de­ z i n v o l t cu copiii d i n sală, cu o m i n g e , po care, p r e t i n d e ea, şi cine vrea sau e m a i n a i v crede, că i - a r f i încredinţat-o zîna p ă ­ d u r i i . M i n g e a alungă teama şi îndepărtează p r i m e j d i i l e pădurii, de aceea e poftită şi de Baba Cloanţa Cotorounţa, m u m a b a l a u r u l u i . M i n g e a , obiect a l c o n f l i c t u l u i , ca i n cele m a i tradiţionale fcrse, este răpită de Cotoroanţă şi a p o i recîştigată cu aj-utorul isteţului P ă ­ cală. Povestea este de f a p t o farsă — cu ele­ mente bufone — , o farsă parodică i n care f a b u l o s u l este d i m i n u a t pină ba r i d i c o l p r i n m i j l o a c e l e p a r o d i e i comice. MăştUe grozave n u sperie. Cotoroanţa c u nasul ca u n plisc şi mătură vrăjită e neputincioasă. B a l a u r u l cu căpăţîni de plastic, care cintă gros, făcind reclamă făpturii sale monstruoase, este prea somnoros. C u p l u l c u m e t r i l o r L u p şi V u l p e este uşor de păcălit şi de îndepărtat d i n p r e a j m a Ancuţei, care, speriată şi n u prea speriată, curajoasă şi n u prea curajoasă, t o t t i m p u l este l a l i m i t a d i n t r e j o c şi viaţă, aşa c u m se cade să se joace c o p i i i . P l i n de sine oa u n actor c a b o t i n de ope­ retă — ciulă într-adevăr a r i i de operetă — trece Făt-Frumos (Nicolae Brehnescu) ; î m ­ punge cu spada de l e m n în închipuiri ale minţii sale şi se arată tare îneîntat de pe­ ruca pe care o poartă c u foarte multă grijă pe u n s u p o r t - c a l a p o d . Amestec de i u b i r e de sine, v a n i t a t e infantUă, stereotipie a i m a g i ­ naţiei, ca orice c o p i l răsfăţat, Făt-Frumos este doar p a r o d i a l u i Făt-Frumos. Concepţia aparţine deopotrivă r e g i z o r u l u i cît şi i n t e r ­ p r e t u l u i . I o n A g a c h i a realizat u n Păcală m u c a l i t , r a i s o n n e u r şi părinte a l j o c u l u i l a care accesoriile caraghioase — i n a l t a - i căciulă şi l u n g d e - i o p i n c i — încă n i - 1 înfăţişează ca pe o hiperbolă a voioşiei. U n ceas de cîntec şi de voie bună, de fe­ erie în l i m i t e l e g l u m e i , t o t u l l u c r a t c u i n t e ­ ligenţă şi dăruire, şi m a i ales cu b u n - g u s t , calităţi pe care le a t r i b u i m atît regiei, sem­ nate de Constantin Brehaescu, cît şi e c h i p e i de interpreţi-actori, p r i n t r e care m a i semna­ lăm pe actriţa N i n a D i m i t r i u , elastică şi c u o bună şi cultivată voce. M u z i c a c u p l e t e l o r , variată şi în tonalităţi copdăresc vesele, de­ gajează u n sentiment de plăcută detaşare de şinele m a t u r şi d e insolită lumină interioară. D e c o r u l , redus l a semn scenografic, este conceput în consens c u improvizaţia atît de specifică j o c u l u i c o p i i l o r , adică stimulînd, d a r n u înlocuind imaginaţia. Astfel, două perdele închipuie copacii, după care a p a r pc rînd măştile : Baba Cloanţa, L u p u l şi V u l p e a , Balaurul. '* •

FI.

P.

Teatrul pentru copii şi tineret din laşi

BINCL. BANG... BING
de Dumitru Vacariu

Regia:

CONST.

BREHNESCU.

Sce­

nografia : L I C A N I C O L A E . Coregrafia : BRINDUŞA PAUTZA. Distribuţia : ION NINA AGACHI, CAMELIA CONST. BUJDEI, AMUNBARAŞ. M u z i c a : SABIN

N I G BREHNESCU, CONSTAN­

DIMITRIU,

TENCEI,

EMIL PETCU,

TIN CIOFU.

B i n g . . . bang... b i n g , iată u n t i t l u de specta­ col care ne cheamă oa u n clopoţel de şcoa­ lă, p e toţi, şi m a i m i c i şi m a i m a r i , l a u n ceas de joacă de-a povestea. Actorii-interpreţi cîntînd cuplete vesele ne invită să intrăm în j o c , adică în pădurea vrăjită şi n u prea,

Constantin Radu-Maria

68

www.cimec.ro

TEATRUL DE AMATORI

Teatrul popular din Mediaş

capacitatea l u i creatoare, perspectiva de societatea noastră socialistă.

oferită

TREI GENERAŢII
de Lucia Demetrlus
A doua p a r t e a stagiunii teatrelor p o p u ­ lare ne oferă surprize d i n ce în «e m a i plăcute. M a i adine ancorate în realitate, promovînd un repertoriu militant, actual, bazat aproape în e x c l u s i v i t a t e pc lucrări aparţinînd a u t o r i l o r români c o n t e m p o r a n i , aceste teatre de o structură specială r e a l i ­ zează producţii a căror calitate le reco­ mandă atenţiei p u b l i c u l u i . Absenţa i n s t i t u ­ ţiilor profesioniste d i n oraşele în care f i i n ­ ţează T e creează răspunderi sporite, atît în ceea ce priveşte funcţia educaţională a spec­ tacolelor în general, cît. şi diversificarea t e ­ m a t i c i i p e n t r u diversele categorii de spec­ tatori. A s t f e l , la Mediaş există tradiţia realizării, i n fiecare stagiune, a u n o r spectacole p e n t r u c o p i i şi t i n e r e t , vîrstă adesea neglijată în producţia teatrală. I n acest a n , opţiunea c o l e c t i v u l u i asupra piesei Fata d i n dafin de D a n Tărchilă s-a d o v e d i t inspirată, m i c i i spectatori p r i m i n d ou e n t u z i a s m u n spec­ tacol în care b a s m u l — cu p u t e r n i c e rezo­ nanţe în actualitate — se împleteşte a r m o ­ nios cu m u z i c a şi dansul. Adăugind a l t o r manifestări artistice şi unele piese într-un *ct, ca 0 partidă cu nou-născuţi de P a u l E v e rac I — prezentate m a i ales cu p r i l e j u l u n o r deplasări în satele judeţului — p u t e m aprecia diversitatea şi v o l u m u l de muncă depus de modeştii artişti a m a t o r i ai c o l e c t i v u l u i m e dieşan. D a r p u n c t u l ..forte" al actualei sta­ g i u n i îl constituie realizarea spectacolului cu piesa Trei generaţii de L u c i a D c m e t r i u s . Ca şi altă dată, t e a t r u l p o p u l a r a apelat la serviciile a c t o r u l u i Constantin Codrescu, sem­ n a t a r a l regiei şi scenografiei. A m p r e n t a eohilibrului, a bunului-gust, a ritmului j u ­ dicios dozat, caracterizează acest spectacol de valoare a l T e a t r u l u i d i n Mediaş.

Intr-un decor p r i n excelenţă funcţional şi creator de atmosferă, d e s t i n u l e r o i l o r se desenează ca o pagină v i e de istoric. D e ­ clinul burgheziei, stă în p r o p r i u l e i sis­ tem, în lipsa de ideal şi perspectivă, adevăr ilustrat prin personaje ca Ioniţă (interpretat cu sobrietate de Constantin Cotruţă), Chirii (căruia Denis Mărginean u îi descoperă şi c i n i s m u l şi degringo­ lada), Sultana (a cărei oarbă supunere este i n t e l i g e n t redată de N e l i Chirilă), I l i e (de­ crepit escroc, nuanţe i n t e l i g i b i l dozate de Costache I o s i f ) , Eliza (cu lipsa ei d e s c r u p u l e , vizibilă în j o c u l P o m p i l i e i F i r n a ) , Ştefan (afacerist veros, căruia Gheorghe V o j u îi conturează u n p o r t r e t c a r i c a t u r a l ) . R e g i z o r u l a gă«it donă interesante soluţii p e n t r u v e r i ­ dica prezenţă a R u x a n d r e i , tînără şi l u m i ­ noasă în a c t i d I (Luminiţa Popescu), umană şi caldă în restul piesei ( r o l p r e l u a t de S i l v i a P a n c i u ) , ca şi p e n t r u cei d o i eroi p o z i t i v i , Şerban d i n a c t i d I şi P a v e l d i n a c t u l I I I , r o l u r i j u c a t e de acelaşi i n t e r p r e t ( H o r i a G l i gor). Frumoasă compoziţie, r o l u l Domni­ şoarei M a c r i cea mică (Rodica Comşa), şi foarte v e r i d i c A l e x a n d r u ( l o a n l . S u c i u ) . U n spectacol ce atestă m a t u r i t a t e a perienţa c o l e c t i v u l u i medieşan. şi e x ­

Teatrul popular din Rîmnîcu-Vîlcea

ÎNAINTE DE REVĂRSATUL ZORILOR
de Doru Mofoc

Reprezentaţia reliefează accentele tragice ale l u m i i Închise în cercul b a n u l u i — l u m e ce generează imoralitatea, corupţia, lipsa sentimentelor sincere — , travestirea l o r în h i ­ perbole ce a t i n g ridicolul şi, pe de altă p a r t e , o p t i m i s m u l bazat pe încrederea în o m şi în

N u de m u l t , consemnam în p a g i n i l e acestei reviste succesul de prestigiu a l T e a t r u l u i P o p u l a r d i n Rîmnicu-Vîlcea cu piesa Pu­ terea şi Adevărul de T i t u s P o p o v i c i , spectacol încununat eu t i t l u l de laureat şi c u m e d a l i a de a u r l a u l t i m u l concurs a l formaţiilor a r ­ tistice www.cimec.ro de a m a t o r i .

Festivalul creaţiei originale „Vîlcen a r ­ tistică", cuprinzând o serie de manifestări — expoziţii de artă plastică şi fotografică, o gală de f i l m e — , a înscris în acest p r o ­ g r a m şi realizări ale t e a t r u l u i p o p u l a r v î l cean. Cu u n r e p e r t o r i u p e r m a n e n t ce poate face cinste oricărui t e a t r u , r e p e r t o r i u ce c u p r i n d e , între altele, piese ca Interesul general de A u r e l B a r a n g a , Puterea şi Adevărul de T i t u s P o p o v i c i , Vizită la Malu de P a u l Rverac (ba c h i a r şi u n spectacol de operetă ou Pcricolla d e O f f e n b a c h ) , pregătind Răsplntia cea mare de V . I . Popa şi alte montări în regia l u i D . D . N e l e a n u , T e a t r u l P o p u ­ l a r d i n Rîmnicu-Vîlcea ne-a o f e r i t surpriza prezentării u n u i a u t o r l o c a l , D o r u M o ţ o c , cu u n t e x t de ţinută, înainte de revărsatul zorilor. (Ce-i d r e p t , a u t o r u l deţine u n p r e ­ m i u a l t e l e v i z i u n i i şi are două scenarii p r e ­ l u a t e de m i c u l ecran ; î n conştiinţa concetă­ ţenilor săi prezenţa sa p e această scenă arc u n ecou deosebit.) Piesa evocă o pagină dramatică d i n isto­ r i a l u p t e i p a r t i d u l u i în ilegalitate, o acţiune eroică menită să saboteze maşina de război fascistă. D e v o t a m e n t u l , s p i r i t u l de s a c r i f i c i u , înalta conştiinţă patriotică a comuniştilor, sînt redate într-o acţiune palpitantă, şi se c u v i n e să s u b l i n i e m a p o r t u l substanţial a l r e g i z o r u l u i D . D . N e l e a n u , s e m n a t a r u l suc­ ceselor de p r e s t i g i u ale t e a t r u l u i p o p u l a r în realizarea acestei montări. E l vîlcean,

desfiinţează rampa, făcînd d i n spectatori participanţi direcţi l a acţiune, dozînd c u pricepere şi talent r i t m u l s p e c t a c o l u l u i , pe care îl concepe în l i n i i p u t e r n i c e , bărbă­ teşti, s u b l i n i i n d t r a g i s m u l l u p t e i , d a r şi o p ­ t i m i s m u l credinţei în v i c t o r i a u n e i cauze drepte. Sub bagheta sa evoluează D u m i t r u V l ă duţ, care reuşeşte să realizeze c h i p u l e r o u ­ l u i c o m u n i s t , Cristian Pădureanu, cu m i j ­ loace de o reală sobrietate ; J e n i N i s t o r , oare redă firesc c h i p u l l u m i n o s a l L i a n e i , D e m . M o ţ o c , a t e n t l a nuanţele ce c o n t u r e a ­ ză u n personaj a n t i p a t i c (Colonelul S c h u l z ) , Nao C r o i t o r u ( M a t e i ) , convingător. C o n t r i ­ buţii valoroase în realizarea spectacolului an şi N e l u Stroe, Tică D u m i t r e s c u , R a d u Teodorescu, Valentin Slabu, I o n Manda, Jean Ionescu, Tanţa Negrescu, Elena Teodo­ rescu, M a r i a n a Udubaşa, V e r o n i c a Neghină, Nicolae Enache, Nic. Guraliuc, Dumitru I f r i m , D u m i t r u Drăgan, I o n Diţoiu, M a r i a n a Vlăduţ, N i c h i U r s e i , Luminiţa Mihalache, Georgeta Vasile. R e m a r c a b i l , d e c o r u l funcţional semnat de M a r i a n a D i n u şi f r u m o s dozate l u m i n i l e în spectacol de r e p u t a t u l T i t i Constantinescu. U n succes care se înscrie în şirul l u n g a l realizărilor de prestigiu pe scena v î l ceană.

Mihai Crişan

FOTOCRONICA
Scenă d i n „Poveste de i a r n ă " de Shakespeare, Ia T e a t r u l d i n Oradea (secţia r o m â n ă ) . Regia : A l e x a n d r u Colpacci. Scenografia : Tatiana Manolcscu-Uleu.

www.cimec.ro

PIATRA N E A M Ţ - F E S T I V A L U L TEATRAL

SIMPOZION „TEATRUL Şl E D U C A Ţ I A R E V O L U Ţ I O N A R Ă A TINERETULUI"

Aflat la a patra ediţie, Simpozionul din cadrai Festivalului specta­ colelor de teatru pentru tineret ţi copii de la Piatra Neamţ a reunit oameni de teatru, esteticieni, cercetători si critici, animatori ai acestei arte, regizori, profesori etc, pentru a dezbate o temă generoasă înscrisă în programul partidului nostru, aceea a educaţiei revoluţio­ nare a maselor de oameni ai muncii. Tema simpozionului „75", „Teatrul şi educaţia revoluţionară a tineretului", a fost bogat şi variat ilustrată de un număr de 23 de comunicări şi nenumărate intervenţii şi propuneri.

„ 0 educaţie revoluţionară n u poate f i de­ terminată decît de u n t o a l r u revoluţionar" — această formulă aparţinînd esteticianului A n d r e i S t r i h a n a c o n s t i t u i t ideea-forţă la care s-au acordat cele m a i m u l t e e x p u n e r i . Criticând d r a m a t u r g i a p e n t r u tineret p e n t r u lipsă de forţă dramatică şi i m p l i c i t de real conflict revoluţionar, p r e c u m şi i n s u f i ­ cienta încredere a d r a m a t u r g i l o r în c o n f r u n ­ tările vieţii, p r e j u d e c a t a l o r că o c o n f r u n t a r e prea adîncă a r eluda d i n piesă eştdtioul, A n d r e i S t r i h a n a p l e d a t p e n t r u u n teatru în care claritatea şi eficacitatea m e s a j u l u i să rezulte d i n confruntări reale d e poziţii, s i t u a ­ ţii, caractere. E v i t a r e a şabloanelor a c e r u t şi esteticianul I o n Pascadi, indicînd că aceasta trebuie să se facă simţită şi la n i v e l u l spectacolului, u n d e v i z u a l u l joacă u n r o l c o g n i t i v m a i m a r e decît a u d i t i v u l . P o r n i n d de l a considerarea t i n e r e t u l u i ca factor revoluţionar în viaţa contemporană a societăţii, t o c m a i p r i n larga sa d i s p o n i b i l i t a t e p e n t r u s c h i m b a r e , şi de l a realitatea că p r i n tineret orice societate îşi generează p r o p r i a sa depăşire, sociologul P a v e l Cîmpeanu a pledat p e n t r u u n teatru-şcoală. Esenţa t e a t r u ­ l u i constă în r i t u a l i t a t e a l u i , care exprimă, în perechea dialectică r e a l - p o s i b i l , libertatea ca d o m i n a r e a necesităţii. T o t dc l a u n t e a t r u oa ceremonie socială porneşte şi Constantin Schifirneţ în considerarea acestuia ca tribună de luptă împotriva mentalităţilor v e c h i şi oa oglindă a mutaţiilor oe se petrec în p r o f i l u l spiritual a l t i n e r e l o r generaţii. Constantin P a i u a f i x a t l a rîndii-i u n e l e i m p e r a t i v e con­ t e m p o r a n e ale t e a t r u l u i p e n t r u t i n e r e t , a n u ­ m e : educarea politică p r i n t e a t r u să se facă

p r i n t r - o politică teatrală adecvată, în sensul creşterii p o n d e r i i atît a d r a m a t u r g u l u i cît şi a r e g i z o r u l u i şi a c t o r u l u i în elaborarea mesa­ j u l u i c u v a l o a r e de adevăr social, procedînd totodată l a e l i m i n a r e a falselor v a l o r i . P e n t r u adevărul artistic a l piesei de t e a t r u a p l e d a t şi George B a r a m . A r t i f i c i i l e de struc­ tură — a arătat v o r b i t o n d — intră în c o n ­ tradicţie cu esenţa operei, subminînd astfel adevărul a r t i s t i c şi ducînd l a o stare i e „răv&şire" în receptor. E c h i v o c u l p r o d u c e aşa­ dar în ultimă instanţă, confuzie intelectuală, morală şi estetică. Eficienţa educaţională este acordată şi după V i c t o r E r n e s t Maşek de g r a d u l de accesibili­ tate a operei. E l a încercat o analiză asupra cauzelor sociale ale perturbaţiilor de recep­ tare, pe t r a i e c t u l de comunicaţie artist-operăp u b l i c , pledînd p e n t r u o v a l o r i f i c a r e socială cît m a i pertinentă a t e a t r u l u i de a c t u a l i t a t e scris în bună măsură de t i n e r i i dra­ maturgi. A c t u a l i t a t e înţeleasă ca reflecţie activă asupra e p o c i i şi accesibilitate, noţiune complementară p r i m e i , cere t e a t r u l u i şi S i m i o n Alterescu. E l a încercat o d e f i n i r e a c o n c e p t u l u i de t e a t r u p o l i t i c , cu atît m a i n e ­ cesară, cu cît în societatea actuală f e n o m e n u l apare m a i v a r i a t tematic şi e x p r e s i v . P r o f e s o r u l I o n Zamfirescu a v o r b i t despre educarea t i n e r e t u l u i în perspectiva spectato­ r u l u i de t e a t r u . E l a a t r i b u i t şcolii r o l u l p r i n ­ c i p a l în orientarea t i n e r e t u l u i spre t e a t r u , p r i n logarea învăţămîntului t e a t r a l de învăţămînt u l şcolar. Zeno F o d o r a cerut şi el a p r o p i e ­ rea învăţămîntului şcolar de cel t e a t r a l , m o t i vînd aceasta p r i n t r - u n f a p t de observaţie şi experienţă, a n u m e că r i t m u l în care e v o l u ­ ează e x p r e s i v t e a t r u l este m a i r a p i d decît cel
v

www.cimec.ro

71

de înţelegere a l s p e c t a t o r u l u i tînăr. O r , n u ­ m a i p r i n şcoală se p o t arde etaptde întru cunoaşterea s t i l u r i l o r de expresie spectaoologică moderne. A l t e e x p u n e r i interesante care au lărgit sfera preocupărilor s i m p o z i o n u l u i , d i n d u - i u n plus de interes în ce priveşte informaţiile adiacente t e m e i , a u susţinut : M i h a i D i m i u , care a împărtăşit a u d i t o r i u l u i cîle ceva d i n observaţiile sale p r i v i n d educaţia t i n e r e t u l u i în t e a t r u l occidental actual ; M i r c e a Mancas, care a încercat o trecere în revistă a v a l o r i l o r etice şi estetice d i n d r a m a t u r g i a noastră con­ temporană. A n a Măria Popescu a accentuat în expunerea sa r o l u l p o z i t i v sau n e g a t i v a l d r a m a t u r g i e i o r i g i n a l e în r e p e r t o r i u l t e a t r u ­ l u i p e n t r u tineret. H o r i a Deleanu a v o r b i i despre e c h i l i b r u l ' interpretării între emoţie şi . distanţare, Condiţie a exprimării convingă­ toare" a adevărului artistic. Despre s e n t i m e n ­ t u l i s t o r i e i în d r a m a t u r g i a noastră Contempo­ rană a v o r b i t V a l e n t i n Ciucâ ; despre t e a t r u l ca factor de educaţie a c o p i l u l u i în şcoală a v o r b i t I o n Fica. E u g e n Nicoară, în s t u d i u l

său „Faust sau necesitatea auloperfecţionftrii u m a n e " , a d a t o accepţie universală a c t u l u i educaţional ; în sfîrşit, s u b s e m n a t u l a v o r b i t despre r o l u l c r i t i c i i de teatru i n formarea personalităţii revoluţionare a t i n e r e t u l u i . Lucrările s i m p o z i o n u l u i au stîrnit u n v i u interes în rîndurile a u d i t o r i u l u i , incitînd la discuţii, intervenţii şi p r o p u n e r i . Cei m a i mulţi participanţi au c e r u t o m a i strînsă le­ gătură între teoria şi practica teatrală, o m a i mare responsabilitate a faotorilor de răspundere d i n conducerea teatrelor în v a l o ­ rificarea socială a pieselor c o n t e m p o r a n e , o orientare p e n t r u v i i t o r a discuţiilor întru v a ­ lorificarea critică a reprezentaţiilor de teatru d i n c a d r u l f e s t i v a l u l u i . A\i i n t e r v e n i t , astfel, p e r t i n e n t actorul I o n L u c i a n , s c r i i t o r u l R a d u Cîrneci. ?criticii Laurenţiu U l i c i . V i c t o r Parh o n , . M i r u n a lonescu, a c t o r u l Constantin C<>j o c a r u , Alecu Popovioi, V i o r e l Ştirbii, Con­ stantin Rihic.ioiu, Ştefan Lenchiş şi E d u a r d Covali.

Constantin Radu-Maria

Premiile Festivalului
M A R E L E P R E M I U p e n t r u c e l m a i b u n spectacol prezentat i n F e s t i v a l — specta. c o l u l j.Matca" d e . M a r i n Sorescu în regia a u t o r u l u i , prezentat de T e a t r u l T i n e r e t u l u i d i n P i a t r a . Neamţ. - a ' . P R E M I U L C C . A L U.T.C. p e n t r u cel m a i b u n spectacot adresat t i n e r e t u l u i — Isbi. ria ieroglifică", prezentat .de T e a t r u l .Naţional „Vasile.": A r e c s a n d r i " d i n - Iaşi, -în regia Cătălinei B u z o i a n u . . . . . . . . . . . . . . P R E M I U L C C . . A L . U . T . C . , p e n t r u i n t e r p r e t a r e a r o l u l u i , l u i E d g a r YVibcau d i n pi°sa „Noile suferinţe a l e tînărului W " —: a c t o r u l u i I u j i u Zalânyi, de l a T e a t r u l de stat d i n Oradea, secţia maghiară. . . . . . . •• ••„•••'• P R E M I U L C O N S I L I U L U I NAŢIONAL A L ORGANIZAŢIEI; P I O N I E R I L O R pentru • cel m a i b u h s p e c t a c o l p e n t r u copii — T e a t r u l „Ţăndărică", p e n t r u spectacolul „Prinţesa- şi; e c o u l " de M a r g a r e t a Niculescu. " P R E M I U L U N I U N T I S C R I I T O R I L O R D I N R O M Â N I A p e n t r u dramatizarea, după „Istoria ieroglifică" d e D i n i i t r i e C a n t e m i r — Cătălinei B u z o i a n u şi l u i M i r c e a F i l i p . P R E M I U L A . T . M . p e n t r u i n t e r p r e t a r e a r o l u l u i Diogene d i n piesa „Diogene cîinele" de D . S o l o m o n — a c t o r u l u i C o n s t a n t i n " Drăgănescu de l a T e a t r u l D r a m a t i c Ploieşti. . P R E M I U L S T U D I O U L U I R . T V . IAŞI p e n t r u i n t e r p r e t a r e a r o l u l u i Ancuţa d i n spec­ t a c o l u l „Bing... Bang... B i n g " de D . V a c a r i u — actriţei Camelia B u j d e i . de la T e a t r u l p e n t r u c o p i i şi t i n e r e t Iaşi. P R E M I U L R E V I S T E I „ATENEU" pentru interpretarea r o l u l u i maiorului Walter Reder d i n spectacolul „Referendumul p o p u l a r " de G i a n F r a n c o Vene şi R. P a l l a v i c i n i — a c t o r u l u i R a d u Nicolae d e Ia T e a t r u l Naţional d i n Craiova. D I P L O M A D E O N O A R E a celei de-a I V - a ediţii a F e s t i v a l u l u i spectacolului de t e a t r u p e n t r u tineret şi copii se acordă c o l e c t i v u l u i artistic a l T e a t r u l u i p e n t r u copii şi tineret d i n Iaşi p e n t r u spectacolul „Bing... Bang... B i n g " de D . V a c a r i u . D I P L O M A A . T . M . p e n t r u scenografia spectacolului „Diogene cîinele" de D . Solo­ mon — scenografului Vittorio Holtier. D I P L O M A C E N T R U L U I N A Ţ I O N A L A . S . S . I . T . E . J . p e n t r u spectacolul „Fantezii" de P e t r u V a l t e r — T e a t r u l d e animaţie d i n Bacău. DIPLOMA UNIUNII Z I A R I Ş T I L O R D I N R.S.R. F i l i a l a Neamţ penlru regia spectacolului „Diogene cîinele" de D . S o l o m o n — r e g i z o r u l u i E m i l Mândrie. D I P L O M A R E V I S T E I „ C U T E Z Ă T O R I I " p e n t r u t a l e n t şi fantezie — T e a t r u l u i „Ţăn­ dărică" d i n Bucureşti, p e n t r u spectacolul „Prinţesa şi E c o u l " de M a r g a r e t a Niculescu.
tf :

www.cimec.ro

PRIN EXPOZIŢII

Scenografia [lenei Fortu

Schiţă de decor pentru „Căruţa c u paiaţe", la T e a t r u l Naţional d i n Iaşi

Lirismul scenografiei Elenei Forţu traduce, cu vremea, o viziune personală asupra teatrului. Două decenii de ate­ lier au însemnat pentru artistă nu nu­ mai exerciţiu tehnic potrivit legilor atît de fragile azi ale desenului, ci poale mai ales experimentul estetic al for­ melor scenografice din cele mai insolite spaţii de joc. Căci Elena Forţu s-a lăsat disciplinată (nu în sens didactic) de posibilităţile generoase, dar nelipsite de rigori, ale scenei. Omul de teatru de­ plin, care este astăzi, a mai învăţat un lucru, uneori greu de admis în masa confraţilor, şi anume că scenografia nu este o artă cu libertăţile picturii de şevalet, ci o artă subordonată textului dramatic. Paralelă cu neliniştea regizo­ rală, scenografia se află în căutarea fi­ lonului literar, şi cei. mai buni sceno­ grafi sînt nişte literaţi sui-generis. Sce­ nografia Elenei Forţu are aspiraţii sin­ tetice anunţînd din primul tablou al piesei linia de forţă a ideii teatrale, iar in cazul decorului unic, păstrînd con­

venţia clasică a dispunerii, fragmen­ tează spaţiul de joc printr-o potenţare armonibasă care caută să ilustreze sub­ stanţial, iarăşi, curgerea epică a textu­ lui. Desigur, nu-i uşor să lucrezi cu obsesia unei dependenţe, şi răzvrătirile — în cazul de faţă — sînt interesante manifestări ale pictorului „in stare pură". Elena Forţu nu e o „profesio­ nistă" a scenografiei, ci o căutătoare a viziunilor profunde, eliberate dc utili­ tăţile mărunte ale reprezentaţiei co­ mode, punîncl la rîhdu-i întrebările exacte ale dramaturgului prin decoruri poematice. Pictoriţa şi scenografa con­ vieţuiesc în numele unui deziderat cla­ sic — poezia dramatică trebuie valori­ ficată prin decor şi costum pe linia intenţionalităţii autorului. De la Shake­ speare la Haşdeu, de la Lope de Vega la Puşhin şi Pirandello şi pînă la Mircea Ştefănescu şi Paul Everac, tonurile ample ale scenografiei Elenei Forţu tri­ mit la teatru, poezie şi pictură. I . N.

www.cimec.ro

73

m •
L . G i u r c h e s c u — A n d r e i Băleanu.) D i s t r i b u ­ ţia c u p r i n d e n u m e binecunoscute : L i l i n n a Ţicău. Stela P o p c s c u , S a n d a T o m a , Vasilioa T a s t a m a n , S i l v i u Stănculescu, A u r e l G i u r u m i a , D o m . Rucăreanu, Cornel V u l p e , George Mihăiţă, I o n C a r a m i t r u (de l a Teatrul „Bul a n d r a " ) şi alţii. D i n tripleta s u r o r i l o r , I r i n a v a fi întruchi­ pată d c S a n d a T o m a , i a r Verşinin d c S i l v i u Slăncul oscu. Sanda Toma („infanteristul T e a t r u l u i de Comedie" — c u m a n u m i t - o , cîndva, u n prestigios c r o n i c a r ) este o personalitate a r t i s t i ­ că precis conturată. F i l m u l a i m p u s - o a b i a în u l t i m i i a n i . c u L o l a d i n Zestrea lui Paul E v e r a c l a T . V . şi p e e c r a n e , în v r e m e ce în toalrn s-a a f i r m a t strălucit încă d c l a începutul carierei. Cîteva din idtimele sale creaţii — D o a m n a F l c u r d i n Croitorii c e i mari din Valaliia dc A l . Popcscu, K a t t r i n „muta" d i n Mutter Couragc d c Ttrccht, Ziţa din O noapte jurlunoasă de C a m b i a l e — completează şi diversifică o bibliografie tea­ trală l a fel de apreciată de critică şi de m a rele p u b l i c . „Irina reprezintă — d i n p u n c t de v e d e r e al meseriei — o m a r e partitură, o ridicare a ştachetei... U n r o l de oare mă a p r o p i i c u exigenţa şi c u temerile pe care I c a m întot­ d e a u n a în f.aţa «rolurilor g r e l e - , aşa c u m a fost de pildă K a t l r i n d i n Mutter Courage, Saşa d i n Un Hamlet dc provincie sau Estello din Cher Antoine... ...Deşi sînt l a a d o u a întîlnire c u C e h o v , rolul I r i n e i este i n e d i t p e n t r u m i n e ; n u m - a m m a i întîlnit c u u n asemenea p e r s o n a j . Poate că m i - a r fi v e n i t m a i l a îndemînă s-o joc pe Maşa — avînd deja experienţa E s tellei şi fiind m a i aproape d e vîrsta Maşei. D a r , de v r e m e c e z a r u r i l e a u fost a r u n c a t e . . .

VIITORUL ROL
SANDA TOMA
După peste două d e c e n i i de l a r e p r e z e n t a ­ r e a capodoperei cehoviene Trei surori l a T e a ­ t r u l Naţional, spectatorii bucureşteni v o r a v e a d i n n o u p r i l e j u l să vadă celebra piesă. Trei surori se repetă l a T e a t r u l de Comedie, în regia l u i L u c i a n G i u r c h e s c u şi scenografia l u i I o n Popescu-Udrişte. ( V e r s i u n e a românească :

R o l u l I r i n e i îmi p u n e c u totul şi ou totul alte p r o b l e m e ; p r o b l e m e n o i , dificile, d a r . . . sper să l e r e z o l v , îmbogăţindu-mi registrul interpretativ. I r i n a : floare sufocată c a de o buruiană de viaţa societăţii în care trăieşte ; i n s t r u m e n t perfect acordat, d a r a cărui cheie n-o posedă n i m e n i ; comoară de v a l o r i intelectuale şi sufleteşti rămase n e v a l o r i f i c a t c ; pasăre c u a r i p i frînte, care încearcă să fugă d i n r e a l i ­ tate ; fiinţă oare aspiră tot t i m p u l l a o viaţă frumoasă şi adevărată... întruchipare a d o r u ­ l u i de viaţă, c u exaltări adolescentine, c u v i ­ s u l e i de fiecare noapte «să ajungă l a M o s ­ cova», c u arzătoarea dorinţă d a a m u n c i ; m u n c i n d , crede că-şi v a r e a l i z a visele ; m u n ­ c i n d , v r e a să se dăruie celor c a r e a r 'avea nevoie d c e a . . . aşadar, u n personaj c o m p l e x , ca toate personajele c e h o v i e n e . I r i n a face p a r t e d i n galeria p e r s o n a j e l o r m e m o r a b i l e şi d e p i n d e m u l t de felul în care a m să reuşesc să-i d a u viaţă ea ea să devină o creaţie demnă de t e a t r u l l u i C e h o v . încrederea p e oare m i - a acordat-o regizorul L u c i a n G i u r c h e s c u , distribuindu-mă în acest r o l , este foarte s t i m u l a t o a r e p e n t r u m i n e , şi ţin să s u b l i n i e z că această încredere este r e ­ ciprocă".

74

www.cimec.ro

VIITORUL ROL

SILVIU S T A N C U L E S C U

S i l v i u Stănculcscu, „unul d i n actorii c r i m a i oâmeni pc care i - a m fntîlnit" (aşa c u m 1-a definit n u demult, inspirat, c i n e v a ) , este n / i un c a p de afiş în teatrul şi f i l m u l românesc. Excepţie printre actorii de teatru, el îşi datorează m a r c a popularitate, în p r i m u l rînd, filmului. A jucat roluri m a r i şi m i c i , multe la număr, în special I n piese contemporane, foarte multe l a teatrul radiofonic şi l a T . V . , şi, bineînţeles, pc scenă. U r n i i d i n rolurile c a r e i - a rămas, pînă a z i , c e l m a i iubit este M a n o l e d i n piesa Meşterul Manolc dc Lucian Binara (la T e a t r u l Ciuleşti). Parcurgînd seria eroilor însufleţiţi de autenticitatea şi forţa talentului său, p a r c oarecum ciudat că, din m a r e a d r a m a t u r g i e clasică românească şi u n i ­ versală, n u a p a r în fişa l u i de creaţie şi alte chipuri. D e cîţiva a n i , S i l v i u Stănculcscu s-a grat în echipa T e a t r u l u i de Comedie. i v i n d u - s e . în sfîrşit, ocazia întîlnirii c u din rolurile cele m a i nobile ale teatrului versal. inte­ Iată, unul uni­

,.Alc\andr Tflrnntievici Verşinin — pe scurt V E R Ş I N I N , pentru că p e r s o n a j u l a r e o asemenea mitologie teatrală, încît n u mni are nevoie de o identitate completă : rol de r e ­ ferinţă, pentru mine piatră de încercare, p i a ­ tră d c hotnr, v i s a l atîtor actori... U n personaj d i n Celinv — u n u l dintre dramaturgii plăsmuitori ni unei l u m i n n u m c , plină de probleme, d c v i s u r i , de contradicţii, al cărui scris reflectă întotdeauna adevărul vieţii... După o lungă, foarte lunnă aşteptare, mă întîlnesc. pe scenă, pentru p r i m a onră. c u Cehov. A m în fnţă textul v i i t o r u l u i spectacol. Poate cn o întîmplarc sau poate ea o joacă a vieţii, a profesiei, in urmă c u două l u n i mă aflam în fnţn microfonului. In radio, împrumutîndu-mi glasul altui erou al l u i Cehov, T r i g o r i n ; erau doar cîteva fragmente. A m considerat însă întîmplaren cn p c o şnnsă, un fel de preludiu In Verşinin. Cînd mă gîndesc c u m se vorbeşte şi astăzi, cu veneraţie, după ntîţia n n i , <lesprc ceea ce a fost marele Bălţăţeanu în Verşinin... să m a i spun cît m i - e de greu ? P o t doar să s p u n că întotdeauna m i - e greu să vorbesc despre eroul m e u , despre c u m îl v o i con­

cepe, najul culos care, Mi-e aduce

despre c u m v a arăta pe scenă. Perso­ e copleşitor, e generos, e dificil, e p e r i ­ de dificil. E frumos ! E u n r o l despre orice aş spune a c u m , a r suna stîngaci. m a i uşor să visez, să sper că îl v o i la rampă într-o lumină nouă.

Nădăjduiesc că spectacolul l u i L u c i a n G i u r ­ chescu v a însemna, în galeria spectacolelor Cehov româneşti, u n e v e n i m e n t distinct pen­ tru teatrul nostru, în p r i m u l rînd ; şi m n i sper că v a însemna u n nou punct de vedere (să n u se sperie cronicarii ! ) , tot în spiritul lui Cehov, neapărat în s p i r i t u l l u i Cehov. Să fie o surpriză pentru speclntori faptul că T e a t r u l d c Comedie v a j u c a Trei surori — dramă a ncrealizării. a frumuseţii irosite în zadar, a încercării de fugă d i n roalitnte, şi. implicit, a rntării ? C h i a r dncă pentru u n i i v a fi o surpriză, sper că supriza v a fi plă­ cută".

Măria

Marin 75

www.cimec.ro

MERIDIANE

MARGARETA BĂRBUŢA

ÎNTÎLNIRI TEATRALE VEST —BERLINEZE
O idee centrală se degajă la încheierea ce­ lor şase zile dedicate celui de-al X V I - l e a Con­ gres al I n s t i t u t u l u i Internaţional de T e a t r u : r o l u l i m p o r t a n t , a c t i v pe care t e a t r u l este chemat să-l îndeplinească în viaţa socială contemporană şi, ca o consecinţă imediată, de o r d i n estetic, d o m i n a n t a realistă a artei t t a t r a l e contemporane. Lucrările Congresului, desfăşurate în A d u ­ narea generală şi, p a r a l e l , în comitete speci­ ale, au fost m a i m u l t ca oricînd i m p r e g n a t e de s p i r i t u l actualităţii politice. Cîteva m o m e n ­ te a u m a r c a t în m o d s e m n i f i c a t i v caracterul deschis al Congresului şi, în ultimă instanţă, «l I n s t i t u t u l u i Internaţional de T e a t r u , faţă de s u f l u l înnoitor şi c u r e n t u l general spre democraţie şi progres, care se manifestă în politica internaţională actuală. E suficient, cred, să a m i n t i m oa a r g u m e n t cuvîntarea de­ legatului naţional I T I d i n P o r t u g a l i a , care, făcînd u n scurt istoric al c r u n t e l o r persecuţii şi interdicţii la care au fost supuse t e a t r u l şi s l u j i t o r i i săi, în t i m p u l r e g i m u l u i fascist, a anunţat cu b u c u r i e celebrarea, p e n t r u p r i m a oară în libertate, a Z i l e i M o n d i a l e a T e a t r u ­ l u i în 1975, participarea p e n t r u p r i m a oară în l i b e r t a t e a u n e i delegaţii portugheze la Congresul I . T . I . , aducînd totodată mulţumiri emoţionate t u t u r o r o a m e n i l o r de teatru d i n l u m e care i - a u susţinut m o r a l m e n t e în l u p t a l o r p e n t r u pace, dreptate, libertate. S e m n i f i ­ c a t i v este de asemenea f a p t u l că delegaţia o a m e n i l o r de teatru reprezentînd organizaţia p e n t r u Eliberarea Palestinei a fost acceptată şi ajutată să p a r t i c i p e , ca observator, la l u ­ crările C o m i t e t u l u i p e n t r u l u m e a a treia ( i n c i u d a u n o r i m p e d i m e n t e de o r d i n s t a t u t a r ) . S-a manifestat în repetate rînduri, în c a d r u l Congresului, u n s p i r i t de solidaritate n u n u ­ m a i p r o f e s i o n a l ă , c i şi politică şi umană, «are exprimă cu Limpezime conştiinţa u n e i res­ ponsabilităţi m a j o r e a o a m e n i l o r de teatru p e n t r u destinele artei l o r în lumea c o n t e m ­ porană, depăşind Urnitele îngust profesionale alo preocupărilor l o r . Acelaşi s p i r i t i n t e r n a ­ ţionalist a c t i v s-a manifestat cu hnfrărîre în c a d r u l dezbaterilor pc marginea p r o p u n e r i l o r C e n t r u l u i Naţional Olandez, vizînd o restrucl u r n r e a organizaţiei, divizarea ncesteia în re­ g i u n i . Atît în A d u n a r e a generală cît şi în' comitetele speciale s-a exprimat în repetate rînduri n e v o i a unei m a i intense, m a i bogate, m a i o p e r a t i v e informări reciproce asupra a tot ceea ce reprezintă e v e n i m e n t , f e n o m e n , tendinţă în arta teatrală contemporană. O r i ­ cît de m a r i sînt deosebirile de structură socială, sau organizatorică, de tradiţia, de spe­ cific naţional sau estetic ale t e a t r u l u i în d i f e ­ rite ţări ale l u m i i , nevoia cunoaşterii şi îm­ părtăşirii experienţei creatoare o celorlalţi e d i n ce în ce m a i acută, şi ea şi-a spus cu­ vîntul răspicat în c a d r u l C o n g r e s u l u i , concretizîndu-se i n acele rezoluţii şi moţiuni vizînd o îmbunătăţire a situaţiei în d o m e n i u l p u ­ blicaţiilor, a l activităţii de i n f o r m a r e a J . T . I . U n a d i n p r o b l e m e l e care preocupă în p r e ­ zent l u m e a t e a t r u l u i contemporan este aceea a perfecţionării pregătirii profesionale a acto­ r u l u i , astfel încît să poată face faţă n o i l o r cerinţe ale artei spectacolului în m u l t i t u d i n e a de modalităţi apărute în u l t i m i i a n i pe p l a ­ n u l comunicării cu p u b l i c u l , de Ia spaţiul scenic tradiţional „a l ' i t a l i e n n e " pînă ba spa­ ţiul teatral deschis, a l străzii. Căile de d e z v o l t a r e ale t e a t r u l u i m u z i c a l , p r i n colaborarea creatoare a c o m p o z i t o r u l u i cu d r a m a t u r g u l şi r e g i z o r u l , şi r o l u l deter­ minant al compozitorului au constituit tema dezbaterilor în C o m i t e t u l t e a t r u l u i m u ­ zical. De o deosebită însemnătate este, în c a d r u l I n s t i t u t u l u i Internaţional de T e a t r u , a c t i v i t a ­ tea C o m i t e t u l u i p e n t r u l u m e a a t r e i a , c u prinzînd reprezentanţi ai mişcării teatrale d i n

76

www.cimec.ro

ţări a l e Asiei, Africii şi A m c r i c i i I^atine. I n ciuda faptului că problemele organizatorice domină încă întîlnirile acestora, pînă l a de­ finirea unei structuri care să corespundă multitudinii şi diversităţii aspectelor speci­ fice de la ţară l a ţară, de l a regiune l a r e ­ giune, i m p o r t a n t de reţinut este locul atri­ buit teatrului în sistemul mijloacelor de edu­ caţie şi cultură, în unele ţări teatrul fiind implicat organic. în însuşi r i t u a l u l , de muncă suu de sărbătoare, a l vieţii curente. I u pofida acordării u n u i spaţiu p r e a larg problemelor organizatorioo-administrative, Con­ gresul a manifestat o m a i adîncă preocupare pentru găsirea celor m a i potrivite şi efici­ ente căi de realizare a obiectivelor sale : fa­ vorizarea s c h i m b u l u i d c cunoştinţe şi de ex­ perienţă între oamenii de teatru d i n toate ţă­ rile m e m b r e , facilitarea contactelor, încuraja­ rea şi s p r i j i n i r e a iniţiativelor şi acţiunilor uieuite a contribui l a dezvoltarea artei tea­ trale ca m i j l o c de expresie a năzuinţelor spre pace şi progres a l e umanităţii. Rămîne c a activităţile viitoare — p r i n t r e ' acestea nflîndu-se o seamă de conferinţe şi c o l o c v n i n ­ ternaţionale, preocuparea p e n t r u intensifica­ rea f l u x u l u i informaţional, realizarea u n o r sinteze p e baza unor anchete şi chestionare întreprinse c u colaborarea tuturor centrelor naţionale — să materializeze proiectele e n u n ­ ţate. Chezăşie a unei activităţi fructuoase stă, între altele, componenpi n o u l u i Comitet exe­ c u t i v , ales în c a d r u l Congresului d i n B e r l i ­ n u l Occidental, d i n care fac parte c i n c i cen­ tre naţionale d i n ţări socialiste. C e n t r u l N a ­ ţional Român a fost reales i n Comitetul exe­ cutiv, confirmîndu-se astfel prestigiul Româ­ niei, c a şi a l mişcării teatrale româneşti, şi al personalităţii preşedintelui C e n t r u l u i român al I . T . I . R a d u B c l i g a n , de 4 a n i preşedinte ul I n s t i t u t u l u i Internaţional de T e a t r u . P a r a l e l c u Congresul Internaţional a l tea­ trului, Berlinul O c c i d e n t a l a găzduit aşu numitele „întîlniri teatrale",, „Berliner T h c a tertreffen", aflate a n u l acesta l a a X U - a edi­ ţie, şi care reunesc a n u a l cele m a i r e m a r ­ cabile spectacole ale teatrelor de limbă ger­ mană (din Berlin-Vest, R. F . Germania, A u s t r i a şi Elveţia), selecţionate de Un j u r i u exigent, responsabil, pe baza unor criterii publicate în caictiil-program a l manifestăm. Teatrele vestdjerlineze, l a rîndul lor, a u progra­ mat în acele zile o seamă de spectaeole i n ­ teresante, astfel că posibilităţile de alegere au fost destul de largi. • Evidentă, atît în selecţia spectacolelor pen­ tru „întâlnirile t e a t r a l e " , cît şi în repertoriul teatrelor vest-berlineze în .aeea săplămînă a în­ c e p u t u l u i de i u n i e , e r a d o m i n a n t a d r a m a t u r ­ giei clasice. C h i a r „contemporanii" aleşi, avînd v a l o a r e a unor c l a s i c i :. B r e c h t (de două o r i ) , G a r c i a , L o r c a , Shakespeare, I b s e n , Moliere, G o r k i , — iată n u m e l e autorilor l a „Intîln j r i " / I a . , care se adaugă Sean O'Casey, Be'ck'ett, M r o z e k , doar acesta d i n urmă c u d pieiă foarte recenta. •'' • ' "\ • •
1 3

„Vilegiaturiştii" de M a x i m G o r k i , la tealrul vest-bcrlincz „Schaubiihne a m I l a l c s c h c n U f e r " , în regia I u i P c t e r Stein.

L a o atît de diversă paletă dramaturgică n u se poate, desigur, găsi u n n u m i t o r co­ m u n . Se poate totuşi r e m a r c a predilecţia p e n ­ tru o problematică umană şi socială majoră. Cît despre spectacole, nici u n u l dintre cele văzute n u se mulţumea să fie o simplă lec­ tură pasivă a t e x t u l u i . P u n c t u l de vedere a l regizorului, al scenografului şi a l actorilor e r a foarte limpede e x p r i m a t şi. ceea ce e d e m n de r e m a r c a t , d o m i n a n t a realistă a spectaco­ lelor le conferea tocmai acea rezonanţă con­ temporană care constituie chezăşia funcţiei secial-estetice a teatrului. I a r sălile pline care au întîmpinat toate aceste spectacole — c e l puţin cele văzute de m i n e — dovedesc c u prisosinţă că teatrul este, în zilele noastre, un fenomen în plină vigoare, a cărui v i t a ­ litate se hrăneşte d i n contactul v i u , direct, cu p u b l i c u l , c u societatea v r e m i i sale. . 0 primă constatare în acest sens m i - a pro­ vocat-o spectacolul c u Vilegiaturiştii de G o r ­ ki, prezentat de teatrul Schaubuhnd a m H a l e s c h e n U f e r în regiu l u i P e l e r S t e i n . I n decorurile l u i K a r l - E r n s t H e r m a n n , reprezentînd u n luminiş intr-o pădure de meste­ ceni (ai spune că te afli în atmosfera tipic cehoviană) şi apoi într-un fel de curte în­ conjurată de aceiaşi mesteceni (vreo două sute, s p u n e a u n c r o n i c a r ) , p r i n t r e care l u m i n a e filtrată cu o măiestrie a expresiei poetice sau dramatice r a r întîlnită — în acest decoi deei, asistăm l a procesul unei l u m i crepus­ culare, o l u m e care piere, trăindu-şi ultimele zvîrcoliri. Spectacolul e l u c r a t c u u n simţ al r i t m u l u i , a l proporţiilor, a l c o n t r a p u n c t u ­ l u i de m a r e rafinament, detaliile realiste punctînd acţiunea c u elementele vieţii exte­ rioare, cuvîntul, mişcarea, sunetele (o adevă­ rată ţesătură de sunete, zgomote, bocănituri, melodii) alcătuind u n întreg de mare expre­ sivitate, în care trăirile personajelor a p a r o r ­ ganice, • de o i n t e n s i t a t e dureroasă uneori,

www.cimec.ro

77

pînă la p a r o x i s m u l u l t i m e i scene. Şi t o t u l comentat i r o n i c de cei d o i paznici, care ca­ pătă în spectacol o semnificaţie m a i mare decit în text, reprezentînd u n fel de „vocea p o p o r u l u i " . De a l t f e l , trebuie spus că Peler Stein a folosit o versiune scenică a t e x t u l u i lucrată împreună cu B o t b o Strauss, transformînd „scenele" l u i G o r k i într-o lucrare m a i închegată, compusă cu o m a r c grijă p e n t r u păstrarea şi chiar sublinierea semnificaţiilor o r i g i n a l u l u i . E u n e x e m p l u , cred, de adap­ tare scenică a unei opere dramatice, c n i c t u l p r o g r a m a l spectacolului conţinînd, de a l t f e l , şi t e x t u l v e r s i u n i i scenice folosite. Operă dc cultură, făcută cu dragoste şi respect p e n t r u G o r k i , cu adincă răspundere p e n t r u misiunea contemporană a t e a t r u l u i . Cu t o t u l altfel a procedat Peter Zadek faţă de t e x t u l capodoperei shakespeareene Regele Lear. Deschizînd spectacolul cu o scenă de circ, în care v i i t o r i i interpreţi a i r o l u r i l o r işi verifică „ f o r m a " p r i n uşoare mişcări de a n t r e n a m e n t (Cordelia e o balerină, G o n e r i l şi Regan, două „ v a m p e " provocatoare, ducele de C o r n w a l l , u n atlet cu figură clovnescă etc.), Zadek a intenţionat să şocheze de la început p u b l i c u l , şi a c o n t i n u a t „şocul", transformînd splendida tragedie într-o b u f o ­ nadă grotescă, în care t o t u l are aerul u n e i improvizaţii, în care epocile se amestecă, ide­ ile sînt înăbuşite sub avalanşa de g a g u r i , de giumbuşlucuri, de stridenţe. E multă risipă de imaginaţie, de i n v e n t i v i t a t e în acest spec­ tacol, care ar m e r i t a să fie descris scenă cu scenă, n u m a i p e n t r u a se vedea pînă u n d e poate merge o fantezie lăsată la v o i a întîmplării, necălăuzită de o idee clară. Cind şi c i n d , o replică sună ca în Shakespeare ; u l ­ t i m a parte a spectacolului se a p r o p i e i n t r u cîtva de sensul tragic a l operei, d a r excesul de vopsea roşie, „sîngele", grosolănia u n o r scene dc g r a n d - g u i g n o l strică d i n n o u t o t u l . R a r m i - a fost d a t să v ă d u n spectacol care să provoace în rîndul p u b l i c u l u i reacţii i m e ­ diate, e x p r i m a t e direct, cu voce tare, în t i m ­ p u l j o c u l u i . M a r e l e spectacol se j u c a de fapt în sală, în rîndul p u b l i c u l u i care, în f i n a l , s-a împărţit n e t în două tabere, u n a care striga : H u o ! şi a l t a : B r a v o ! A m aflat că u n i i a u i n t e r p r e t a t spectacolul d r e p t o c r i ­ tică l a adresa societăţii capitaliste. Se poate ! D a r de ce maltratînd o capodoperă ? N u mică m i - a fost surpriza cînd, cîteva seri m a i tîrziu, a m văzut Raţa sălbatecă de Ibsen, pusă în scenă de acelaşi Peter Zadek, la Deutsches Schauspielhaus d i n H a m b u r g , într-un spectacol de factură realistă, în care semnificaţiile t e x t u l u i erau s u b l i n i a t e p r i n j o c u l concentrat al a c t o r i l o r (doi d i n t r e e i , U l r i c h W i l d g r u b e r şi Hans M a h n k e jucaseră pe Lear şi pe Gloucester într-un m o d atît de e x t e r i o r şi de n e v e r t e b r a t încît n u bănuisem că a r avea m a r i l e calităţi actoriceşti pe care le d e m o n s t r a u a i c i ) , ca şi p r i n unele procedee specifice t e a t r u l u i agitatoric (aprinderea l u m i ­ n i i în sală şi rostirea r e p l i c i i direct l a p u ­ b l i c ) . E adevărat că m e s a j u l spectacolului

c o n s t r u i t pe denunţarea „apostolilor idea­ l i s m u l u i " , pe pledoaria p e n t r u m i n c i u n a v i e ­ ţii cotidiene, ca singura modalitate dc supra­ vieţuire i n acea l u m e oglindită în piesă, a iscat d i n nou furtună în rîndurile p u b l i c u l u i , i n f i n a l . D a r aceasta n u înseamnă decît că p u b l i c u l trăieşte a c t u l teatral ca pc u n eve­ n i m e n t care îl priveşte şi-1 implică direct, simţindu-se d a t o r să ia a t i t u d i n e p e n t r u sau contra. Ceea ce e foarte bine. D i n t r e celelalte spectacole văzute, Junona şi păunul de Scan O'Casey, prezentat de Schillcr-Theater d i n B e r l i n u l O c c i d e n t a l , se distingea p r i n sobrietatea interpretării şi v a ­ loarea u n o r compoziţii actoriceşti (Caria H a gen în J u n o şi H o r s t B o l l m a n n în Păunul Jack B o y l e ) . Aşteptindu-l pe Godot de Beckett, pus i n scenă de însuşi a u t o r u l la aeelaşi Schiller-Theater, se prezenta ca u n mecanism perfect, în care mişcările perso­ najelor, ca şi rostirea r e p l i c i l o r , erau conduse cu o precizie de ceasornic, cu graţie şi u n r a f i n a m e n t specifice artei coregrafice, t o t u l p u r t i n d a m p r e n t a u n u i u m o r trist (cei d o i interpreţi ai l u i Estragon şi V l a d i m i r , d i n n o u H o r s t B o l l m a n n şi Ştefan W i g g c r , apărînd ca d o i c l o v n i desăvîrşiţi, c u mişcări exacte, de m a r i o n e t e , d a r n u lipsiţi de viaţă interioară). Scenele c u Pozzo şi L u c k y e x p r i ­ m a u însă cu l i m p e z i m e m e c a n i s m u l e x p l o a ­ tării, a l dominaţiei şi a l s u p u n e r i i — atît de l i m p e d e , încît localizarea acţiunii n u avea nevoie de n i c i u n f e l de d e t a l i i exterioare. Scena goală, cu un copac uscat în­ t r - u n colţ, vorbea singură despre singură­ tatea o m u l u i acolo. 0 piesă „clasică" a u n u i curent care şi-a trăit t r a i u l , şi-a stins voga. I n t e r p r e t a r e a ei în s p i r i t adecvat o face încă actuală p r i n a n u m e l o c u r i . Şi iată şi piesa l u i M r o z e k , Emigranţii, prezentată în premieră germană de Schlossp a r k - T h e a t e r d i n B e r l i n u l de Vest. 0 piesă tulburătoare p r i n semnificaţiile c i , înfăţişind d r a m a celor care şi-au părăsit ţara şi care nu-şi p o t găsi l o c u l nicăieri ; d r a m a u n u i i n t e l e c t u a l care caută „libertatea" în altă parte, d a r n u găseşte decît u n imens p u s t i u , în care p r o p r i i l e resurse creatoare se e p u i ­ zează ; d r a m a u n u i m u n c i t o r care pleacă în căutarea u n u i ciştig m a i m a r e , d a r îşi vede irosită agoniseala într-o l u m e străină. 0 d r a ­ mă scrisă cu o mare măiestrie, cu c o n v i n ­ gere, cu p r o f u n z i m e , cu d u r e r e ; o dramă jucată de d o i a c t o r i excepţionali (Ştefan W i g ger, acelaşi care j u c a W l a d i m i r în piesa l u i Beckett, şi Georg Corten), într-o foarte con­ centrată evoluţie a stărilor de s p i r i t , a r e ­ laţiilor, sub îndrumarea regizorală de m a r e precizie, vigoare şi claritate a l u i G i l n t e r Krămer. 0 piesă şi u n spectacol care c o n ­ firmă, încă o dată, încrederea în capacitatea de c o m u n i c a r e şi de c o n v i n g e r e a t e a t r u l u i realist, a t u n c i cînd este b i n e scris, b i n e j u c a t , şi cînd p r o b l e m a pusă în discuţie poartă a m p r e n t a acută a actualităţii.

78

www.cimec.ro

TURNEE DE PESTE HOTARE
A l doilea spectacol relatează, în prima parte, păţaniile neascultătoarei' răţuşti Pepi, care ajunge în ghearele l u p u l u i . L u p u l n u este u n l u p oarecare, doar lacom şi rău, ci şi i n s i n u a n t şi p e r f i d ; se cere, de aceea, concursul c o p i i l o r , care, împreună cu A r i c i u l şi Iepuraşul, t r e b u i e s-o salveze pc răţuşcă. J o c u l este condus cu vervă şi inteligenţă de a c t o r u l J o a c h i m G e r t h , care menţine o per­ manentă şi v i e legătură între scenă şi sală. U n spectacol alert, în care a r m a t a m i c i l o r s a l v a t o r i — copii şi păpuşi deopotrivă — se lasă cu c o n v i n g e r e în v o i a înduioşării îngă­ d u i t o a r e faţă de u n l u p ce se declară c u m ­ secade, ca să i n t r e a p o i , l a f e l de s p o n t a n , în alarmă, cînd se văd păcăliţi d e şiretul răpi­ tor. Tristeţea şi voioşia sînt legate p r i n t r - o p u n t e pe care n i m e n i n u se sfieşte să o treacă d i n t r - u n s i n g u r salt. Pepi este, bine­ înţeles, salvată, spre satisfacţia t u t u r o r celor, ce a u l u a t parte la temerara aventură. P e n t r u partea a doua a spectacolului, Her* i n a n n R u m o h r s-a o p r i t l a suita l u i P r o k o ­ fiev Petrică şi lupul, adaptînd-o într-un înCÎntător j o c m u z i c a l p e n t r u p o v e s t i t o r şi i n s t r u m e n t e solo (fiecare i n s t r u m e n t repre­ zintă u n personaj b i n e d e f i n i t ) . Fără îndo­ ială că suita l u i P r o k o f i e v este foarte t e n ­ tantă p e n t r u orice t e a t r u ce se adresează co­ p i i l o r . Cu u n spor de i n v e n t i v i t a t e , ideea, e x t r e m de generoasă, a r f i p u t u t duce l a o realizare care să se situeze pe o nouă treaptă de concepere şi de receptare a a c t u ­ l u i teatral. D a r , d u p ă u n început promiţător (pe u n ecran sînt proiectate siluetele perso­ n a j e l o r însoţite de i n s t r u m e n t e l e ce le per­ sonifică), emoţia şi i n t e r e s u l descresc l e n t . Păpuşile, u t i l i z a t e şi în povestea prece­ dentă, a u , de astă dată, u n r o l p u r i l u s t r a t i v al întîmplărilor relatate d e o voce d i n off. După povestea l u i P e p i — în care mici* spectatori a u fost p e r m a n e n t solicitaţi, — era firesc ca, în această m o d a l i t a t e , participarea şi atenţia să scadă, gingaşele l i n i i melodice ale l u i P r o k o f i e v pierzîudu-sp în g o l . De a l t f e l , însăşi ideea prezentării acestui „ j o c m u z i c a l " — după o p i n i a noastră, i n s u f i c i e n t p r e l u c r a t p e n t r u scenă — , în acelaşi specta­ col cu Răţuşca, este o a r e c u m arbitrară, f i i n d v o r b a de d o u ă lucrări ce p r e s u p u n p r a g u r i diferite de percepţie. D i n c o l o d e eleganţa şi subtihtatea mînui­ r i i , spectacolele t e a t r u l u i d i n Gera n i s-au părut, în a n s a m b l u , a avea acel soi de f r u ­ museţe simplă şi c u m i n t e , a m i n t i n d scrisul u n u i c o p i l cu n o t a 10 l a caligrafie. D a r , dacă preferăm u n scris de n o t a 9, d a r c u trăsături m a i r e l e v a n t e p e n t r u personalitatea şi sensi­ b i l i t a t e a r e a l i z a t o r u l u i , n u înseamnă că a m u i t a t să p r i v i m c u o c h i i copiilor... Reacţia sălii ne-a c o n f i r m a t - o .

„ R ă ţ u ş c a " de M . G e r n c t o v a şi T . G u r e v i k o w a , în inlerpreLarea păpuşarilor germani.

Teatrul de păpuşi din Gera (R.D.G.)
P e n t r u a d o u a oară oaspetele ţării noastre, a n s a m b l u l g e r m a n s-a p r e z e n t a t ou specta­ colele Zăpada uitată de H o r s t S a l o m o n , Ră­ ţuşca de M . G e r n e t o w a şi T . G u r c v i k o w a şi Pclrică şi lupul — adaptare p e n t r u păpuşi după suita l u i Serghei P r o k o f i e v . Recentele producţii ale a n s a m b l u l u i d i n Gera n i s-au părut u n i t a r e sub r a p o r t u l v i ­ z i u n i i şi s t i l u l u i i n t e r p r e t a t i v . I n Zăpada uitată, asistăm l a peripeţiile p r i n care trece zăpada p e n t r u a căpăta o culoare', după ce M a m a Natură reuşeşte să smulgă păiuînlul de sub puterea u n e i vrăji­ toare ce-i răpise toate podoabele. I a r n a , a j u n gînd prea tîrziu l a împărţirea d a r u r i l o r , n u m a i găseşte n i m i c p e n t r u odrasla e i , sortită astfel să rfunînă cenuşie. După nenumărate încercări, neaua primeşte de l a gingaşul d a r c u r a j o s u l ghiocel, h a i n a ei albă, de o i m a ­ culată p u r i t a t e . 0 mică poveste, cu farmec şi prospeţime, deşi peripeţiile se desfăşoară c a m l i n i a r . L u m e a a n i m a l e l o r şi a p l a n t e l o r , conjugată firesc cu cîteva elemente ale n a t u ­ r i i — m a r e a , f o c u l , pădurea — se perindă într-un decor s i m p l u , funcţional şi sugestiv, desfăşurînd o paletă coloristică bogată, subtil armonizată. Mişcarea are o ele­ ganţă suplă, b i n e sincronizată cu i n s p i ­ rata partitură muzicală (Gerhilde MiillerOrtwein). A m reţinut, în deosebi, fru­ museţea mişcării în scenele cu M a r c a ( G a b r i ela Schellonherger), F o c u l (Cristei F r e u d e n t h a l e r ) , Pădurea ( a n s a m b l u ) . Chiar dacă în spectacolul realizat de H e r m a n n R u m o h r n u se manifestă o deosebită o r i g i n a l i t a t e , merită aprecieri r a f i n a m e n t u l mînuirii.

www.cimec.ro

Mona Onu

Un interviu colectiv despre profesia d e „ a s i s t e n t de regie"
Interlocutori: • • • • K A R I N R E X (Teatrul Mic) V I C T O R I A D E I A N U (Teatrul „Bulandra") T H E O D O R V A S L L T A N U (Teatrul „Nottara") S T E L 1 A N MIHĂILESCU (Teatrul Giulcşti)

Intrebări-ghid : 1. Care regie ? sînt, după părerea dv., atribuţiile asistentului dv. în practica o de

2. Cum se desfăşoară activitatea spectacolului ?

pregătirii activitate

3. In ce măsură este pregătirea spectacolului organizată, de echipă ? Cum colaboraţi cu : — regizorul — actorii — echipa tehnică ? 4. Cum se echilibrează, în activitatea toare şi profesionalismul organizatoric ?

dv., iniţiativa

crea­

Stelian Mihăilescu : Situaţia diferă de l a t e a t r u l a t e a t r u şi u n e o r i de l a m o n t a r e l a m o n t a r e . L a T e a t r u l Giuleşti, de pildă, n i c i n u există post de asistent de regie ; fac a¬ ceastă treabă d i n plăcere ; ea presupune iste­ ţime, iscusinţă, p e n t r u a p r i n d e „din z b o r " necesităţile s p e c t a c o l u l u i d a t ; n u cred că se poate exercita această profesie n u m a i p e n t r u a-ţi îndeplini „ n o r m a " . Karin Rex : Este, într-un f e l , o m e n i r e fe­ minină ; u n asistent de regie e c a m ceea ce se înţelege p r i n „ o soţie ideală" : persoana care ţine în mînă firele legăturilor gospodă­ reşti, de la concepţie la realizare (scenografie, ateliere), care ştie, cu diplomaţie, cu tact, cu a b i l i t a t e , să medieze între c o m p a r t i m e n t e l e spectacolului, să realizeze „împăcarea", p u n e ­ rea l a unison. Pe cînd se l u c r a Jocul ielelor, mă p l i m b a m ore întregi cu r e g i z o r u l Crin Teodorescu. şi alte ore cu scenograful T o d i Constantinesau, menajînd sensibilitatea fiecă­

r u i a , spre a - i a j u t a să se pună de acord. T r e b u i e să faci foarte m u l t , eficient şi c u discreţie ; citeodată. a i şi m a r i satisfacţii. D e cînd p r a c t i c meseria asta, m i s-a întîmplat o dată să f i u şi „măritată" perfect. Theodor Vasluianu : R e g i z o r u l are u n n u ­ măr de c o l a b o r a t o r i — scenograful, c o m p o z i ­ t o r u l , c o r e g r a f u l , etc. A s i s t e n t u l e şi el u n colaborator a l r e g i z o r u l u i , ales de acesta ; s-ar putea spune, cel m a i a p r o p i a t . Atribuţiile l u i sînt foarte numeroase : ele încep înainte de începutul repetiţiilor, şi se încheie odată c u cariera s p e c t a c o l u l u i . A s i s t e n t u l culege şi e l material documentar (pentru montarea l u i I o n Şahighian c u Richard al 111-lea. a m alcătuit u n dosar de 150 de p a g i n i , care a folosit şi a l t o r regizori) ; e consultat, şi-şi spune c u j v i n t u l pe p a r c u r s u l întregului proces de cre­ aţie ",—« cu p r i v i r e l a decor, l a mişcare, l a t> i n t e r p r e t a r e sau alta. Sugestiile sale | sîat fii» t r a t e , f r u c t i f i c a t e . Fireşte, a i c i ; t o t u l d e p i n d e

80

www.cimec.ro

d e calificare : d u p ă părerea mea, asistentul d e regie t r e b u i e să fie a b s o l v e n t de conser­ v a t o r , să aibă calificare d e d i r e c t o r de scenă (sau d e actor) ; si c h i r u r g u l , cînd operează, se înconjoară t o t d e m e d i c i b u n i — a l t f e l , asistenţa ar f i pasivă. T o t p r i n t r e atribuţiile u s i s t e n t u l u i se n u ­ mără şi cele o r g a n i z a t o r i c e : consultarea n o ­ tiţelor d u p ă repetiţii, p e n t r u aducerea la îndeplinire a indicaţiilor r e g i z o r u l u i ; a s i g u ­ rarea condiţiilor necesare — p l a n u l de repe­ tiţii, s i n c r o n i z a r e a şi eşalonarea în t i m p a fazelor p r o c e s u l u i d e creaţie ; supravegherea atelierelor, p e n t r u confecţionarea în t i m p u t i l a c o s t u m e l o r şi d e c o r u l u i ; organizarea u n o r acţiuni d e d o c u m e n t a r e — de e x e m p l u , v i z i o ­ narea u n o r f i l m e care p o t interesa echipa. D e p i n d e de regizor ; u n e o r i , asistentul e cel eo* conduce p r i m e l e repetiţii, „ridică în p i c i o a ­ r e " spectacolul ; i a r r e g i z o r u l d o a r corectează. A l t e o r i , se poate întîmplă ca a s i s t e n t u l să fie cel ce corectează nişte excese ale f a n t e ­ ziei r e g i z o r a l e , v e g h i n d la e c h i l i b r u l între­ gului. S. Af. . Sînt etape cînd usistentul lucrează * în locul r e g i z o r u l u i , după indicaţiile acestuia, ca u n fel de „suplinitor". K. l\. : Poate că aşa arată „funcţia i d e ­ ală" ; totuşi, c u aş preciza nişte l i m i t e . „Par­ tea l e u l u i " r e v i n e r e g i z o r u l u i ; în ce priveşte concepţia regizorală, c h i a r dacă vreodată n - a m fost d e acord c u ea, a m respectat-o, aşa c u m trebuie s-o respecte toată lumea din ecliipă , n u cred că asistentul e cel m e n i t s-o „ c o ­ recteze". E l este u n f a c t o r funcţional, care t r e b u i e să acţioneze în sensul în care creşte şi se dezvoltă spectacolul, d u p ă „ m a c h e t a " creată do d i r e c t o r u l de scenă. T. V. : Totuşi, pe p a r c u r s u l l u n g i i m e l e experienţe, m i e m i s-a întîmplat să şi i n t e r ­ v i n i n clarificarea i d e i l o r r e g i z o r u l u i ; m - a m simţit i n v e s t i t c u o anumită răspundere ideo­ logică p r o p r i e . Scenografia e aceea care se subordonează direct... Victoria Deianu : E o problemă delicată — cine, c u i se subordonează. Cred că r o l u l a s i s t e n t u l u i de regie e să-i înţeleagă foarte bine, foarte exact, pe r e a l i z a t o r i — şi pe regizor, şi pe scenograf — şi să-i ajute să-şi facă spectacolul. E o m u n c ă discretă şi a n o ­ nimă, şi ea t r e b u i e acceptată şi preţuită ca atare, fără false veleităţi. U n spectacol poate să iasă foarte b i n e şi fără a s i s t e n t ; d a r u n asistent care-şi face b i n e munca lui poate să facă f o a r t e m u l t . . . K. li. : T r e b u i e să aibă şi o m e m o r i e de o r d i n a t o r . . . să ştie t o t u l , pînă l a cea m a i mică mişcare...
t

V. D. : D a r să n u se piardă în amănunte o r g a n i z a t o r i c e — p e n t r u asta există r e g i z o r u l tehnic — , ci să controleze p r o m p t i t u d i n e a şi exactitatea c u care toate c o m p a r t i m e n t e l e răspund la c o m e n z i . Bineînţeles, d e p i n d e şi de pretenţiile montării respective : Nepotul lui liameau avea u n caiet' d e regie f o a r t e precis şi d e t a l i a t , de l a schiţe de l u m i n i 'erau aproape 500 de semne de l u m i n ă ) , mişcările o g l i n z i l o r , amplasarea r e f l e c t o a r e l o r

www.cimec.ro

81

pînă l a fiecare gest a l a c t o r i l o r . Existenţi acestui îndrumar a p e r m i s ca, d u p ă o între­ r u p e r e de atîţia a n i , şi în absenţa r e g i z o r u l u i , spectacolul să poată f i r e l u a t d u p ă n u m a i zece z i l e de repetiţii. D a r să n u uităm esen­ ţialul : actorii erau la [el de antrenaţi, nu pierduseră n i m i c d i n condiţia l o r spirituală şi fizică. K. R. : Sensul f l u x u l u i creator n u porneşte întotdeauna, neapărat, d i n s p r e r e g i z o r spre echipă ; citeodată se întîmplă şi i n v e r s . A l u n c i t r e b u i e să găsim, c u tact, calea p e n t r u ca o idee, o sugestie b u n ă , să fie acceptată. U n i i a c t o r i v i n să discute c u a s i s t e n t u l : s p u n ce n u le c o n v i n e în l i n i a p e r s o n a j u l u i , a u mica l o r descoperire, c a r e - i ajută să-l l u m i ­ neze, d a r n u riscă s-o p r o c l a m e sus şi tare în repetiţii, fiindcă u n i i r e g i z o r i n u a d m i t asta. A s i s t e n t u l , l a rîndul l u i , t r e b u i e să găsească m o m e n t u l f a v o r a b i l . . . De m u l t e o r i , r e g i z o r u l n i c i nu-şi închipuie cite v i r t u a l e c o n f l i c t e a¬ p l a n ă m n o i . . . P e n t r u asta, însă, t r e b u i e o perfectă cunoaştere a fiecărui m e m b r u a l c o l e c t i v u l u i , a ce i se poato cere, şi cum — u n e o r i , mizînd c h i a r p e defectele sale — , mergînd pînă ba amănuntul r e v e l a t o r . Ceea ce n u se poate realiza decît p r i n t r - o muncă de continuitate, şi într-un climat de echipă. A m s e n t i m e n t u l acestei continuităţi, în m u n ­ ca m e a l a T e a t r u l M i c ; c h i a r dacă lucrăm sub îndrumarea u n o r r e g i z o r i diferiţi, ceva se t r a n s m i t e de l a m o n t a r e l a m o n t a r e — o vibraţie p r o p r i e , de n e c o n f u n d a t . A i c i , în cristalizarea a c e s t u i e l e m e n t preţios numit spirit de echipă, u n u l d i n factorii determi­ nanţi poate f i a s i s t e n t u l de regie — dacă e discret şi precis... T. V. : E o a c t i v i t a t e care cere dăruire dezinteresată... S. M. : Sînt teatre care n i c i n u p u n n u ­ m e l e a s i s t e n t u l u i pe afiş sau în p r o g r a m ; s i g u r că fiecăruia îi place să-şi v a d ă r e c u ­ noscute m e r i t e l e , însă i m p o r t a n t , în funcţia asta, e să te simţi solidar cu spectacolul, să pui imediat mîna acolo unde n u merge ceva — pînă l a a înlocui s u f l e u r u l , sau r e g i ­ z o r u l t e h n i c , dacă acesta lipseşte... K. R. : Fără asta, n u se poate face t e a t r u , în g e n e r a l : u n spectacol n u poate f i b u n , dacă a c t o r u l nu-şi ajută el c a b i n i e r a , cînd e n e v o i e , sau n u colaborează cu e l e c t r i c i a n u l , sau se s i m t e j i g n i t să i n t r e o r i să iasă c u u n e l e m e n t de decor... I n Richard al lll-lea, V i c t o r R e b e n g i u c avea r o l u l p r i n c i p a l , şi totuşi îşi a j u t a c a b i n i e r a , în m o m e n t e l e c î n d era suprasolicitată, cînd avea de m a n e v r a t costume complicate... S. M. : I n p r i n c i p a l , m i s i u n e a noastră e totuşi p a r t e a tehnică — urmărirea „ m e c a ­ nismului". V . D . : I n t a l e n t u l acestei p r o f e s i i intră şi a înţelege concretul : c o n c r e t u l u n e i situaţii create p e scenă, în culise, în ateliere ; a face faţă aşa-ziselor t r e b u r i de „bucătărie", ştiind pe cine te poţi b i z u i , cine întîrzie. Ceva între s u p e r v i z o r o r g a n i z a t o r i c şi „fată l a t o a t e " . . . D e f a p t , n - a r t r e b u i să n e î m p ă c ă m întot­ deau www.cimec.ron a c u situaţia, aşa c u m e — c i să

reuşim să obţinem de l a fiecare ce trebuie şi cind trebuie. REDACŢIA : C u m p r i v e s c această profesie cei care o practică : e pentru ei o consacrare, sau o treaptă spre meseria de regizor ? V . D . ; Depinde, de l a caz l a c a z . E u , de pildă, nu a s p i r să fac regie ; cred că m i - a m găsit o meserie care m i se potriveşte. Decit să fac teatru prost, m a i bine a j u t pe alţii să facă teatru b u n . K. R. : E u a m fost actriţă ; trecerea de la actorie l a asistenţă de regie n u e o s c h i m ­ bare mică. Hotărîtor c dacă izbuteşti sau n u să priveşti cu toată gravitatea şi răspunderea treaba pei care o faci. N u ştiu dacă se poate stabili o regulă a modului c u m se ajunge l a această meserie : i n t e r v i n întîmplarea, selecţia vieţii... D e fapt, meseria usta e o atitudine faţă de teatru, de a c t u l creaţiei. T. V . : Asistenţii se recrutează de regulă dintre absolvenţii regizori şi actori ; Cred că, în funcţie de formaţie, a u şi o optică diferită a s u p r a acestei meserii ; cei care sînt actori, se interesează aproape e x c l u s i v de i n ­ terpretare, ceilalţi văd spectacolul m a i în m a r e , reuşesc m a i uşor să-i cuprindă toate aspectele. D a r experienţa se şi capătă. 11 d i n cele 16 spectacole, cîte sînt l a teatrul „Not­ t a r a " pe afiş, c u p r i n d şi contribuţia m e a ; şi m i - e de a j u n s să recunosc i n spectacol o idee a m e a , c a să ara o mulţumire sufle­ tească. S. M. : Contează şi afinitatea c u regizorul... V . D . .- Şi asta face parte d i n meserie : să ştii să dobîndeşti afinitatea. A m a v u t parte de regizori foarte b u n i , şi de alţii m a i puţin

b u n i . . . C h i a r între cei foarte b u n i sînt însă m a r i deosebiri de s t i l de l u c r u : u n u l v i n e la repetiţii c u totul stabilit pînă l a u l t i m u l detaliu, a l t u l schimbă şi improvizează m e r e u , u n a l treilea simte n e v o i a să iasă pentru m o m e n t din spectacol, să se obiectiveze, şia t u n c i îţi cere să conduci repetiţia şi stă în sală, i n t e r v e n i n d doar uneori. Insă n i c i u n regizor n u are nevoie de u n asistent care stă în sală şi „are păreri" ; detalii, d a , rezolvări concrete. D e ajutat, c u adevărat, îl ajuţi cu ce vrea el să scoată din piesă, nu cu ce crezi tu; dîndu-i, organizatoric, liniştea să conceapă şi să lucreze. T . V . : N i c i după t e r m i n a r e a repetiţiilor, atribuţiile asistentului n u se încheie ; el e obligat să asiste l a toate reprezentaţiile, să supravegheze spectacolul, ca să n u se degra­ deze... K. R. : ...Să repete c u c e i c e intră c a înlo­ cuitori în distribuţii... D e asemenea, specta­ colele lucrate de regizori-colaboratori a i tea­ t r u l u i n e rămîn în întregime „moştenire" nouă, cu toate problemele c e se pot i v i în viaţa l o r de fiecare z i şi de fiecare seară. Fireşte, de m u l t e o r i sîntem şi contestaţi j — de pildă, de către actori. D a r care auto­ ritate n u e contestată în teatru ? ! T . V . ; Autoritatea asistentului emană de l a directorul de scenă, de l a m o d u l c u m te i m p u n e în faţa c o l e c t i v u l u i , de l a conside­ raţia pe care ţi-o acordă. V. D. : B u cred că autoritatea ţi-o cîştigă singur — dacă şi-o cîştigă — şi faţă de regizorul c u c a r e lucrează, şi faţă de restul echipei. D e p i n d e n u m a i de el — de c u m munceşte, de ce ştie, de c u m se comportă...

I. P.

şi

V. M.

www.cimec.ro

drăzneaţă şi riscantă ! Riscantă şi no­ ca şi c i n e m a t o ­ bilă ! D a r televiziunea, g r a f u l , t r e b u i e să demonstreze că n i m i c d i n •ceea ce a creat arta n u - i este străin. Este o demonstraţie grea, u n e o r i ingrată, şi n u o dată ameninţată de eşec. Realitatea e că majoritatea tentativelor de a-1 aduce pe Cehov la t e l e v i z i u n e au fost ratate. .Nici Trei surori, nici Pescăruşul, n i c i unele piese în­ t r - u n act n - a u i z b u t i t sâ fie e c h i v a l e n t e de televiziune valabile pentru teatrul cehovian. Lipsea t o c m a i atmosfera specifică, a e r u l p a r ­ t i c u l a r , melodia cehoviană. Livada cu vişini, în m o n t a r e a l u i Cornel Todea. m i se pare cel m a i aproape d e Cehov d i n t r e toate spectacolele pe care le-a încer­ cat dc-a l u n g u l a n i l o r televiziunea. R e g i z o r u l a i n t u i t graniţa aceea mişcătoare d i n l r c i r o n i e şi tristeţe care străbate sinuos fiecare piesă a i u i Cohov, a simţit (ca, în urmă cu a n i , L u c i a n P i u l i l i e în m e m o r a b i l u l spectacol de la T e a t r u l „Bulandra") că în Cehov n u e n u m a i patetism şi plictiseală, ruină şi r a t a r e , d a r şi o imensă şi nepotolilă i r o n i e , o i r o n i c profundă, filosofica, sceptică, o i r o n i e a isto­ r i e i , a .lucidităţii, a conştiinţei care n u se lasă mistificată de aparenţe şi sparge fără milă cojile, şi despică fără ruşine firele i n p a t r u , piuă la e x h i b a r e a sîmburelui adevărat şi a m a r , pînă la dezvelirea esenţei poetice. Livada cu vişini este d r a m a v e c h i i aristo­ craţii ruseşti, deposedată de d r e p t u r i , de m o ­ şii, de glorie, sub a s a l t u l b r u t a l a l capita­ l i s m u l u i , a l L o p a h i n i l o r i n plină potenţă eco­ nomică, distrugerea R u s i e i p a t r i a r h a l e sub cizmele n o i l o r ci stăpîni. Acesta e sensul tranzacţiei care are l o c in piesă, al transfe­ r u l u i de b u n u r i şi de p u t e r e către m u j i c u l îmbogăţit, acesta e sensul s i m b o l i c a l n i m i ­ c i r i i l i v e z i i cu vişini. D a r piesa m a i e şi neputinţa comică a moşierimii' de a-şi stă­ pîni averea şi existenţa, incapacitatea de de­ cizie atît de p r o p r i e personajelor cehoviene, este destrămarea unei s t r u c t u r i sociale şi a unei s t r u c t u r i psihologice, ambele r u i n a t e de concesii, de c o m p r o m i s u r i , de epuizarea r e ­ surselor de supravieţuire. Şi m a i este, m a i presus o r i m a i p r o f u n d decît toate, neliniştea şi g r i j a sfişietoare a d r a m a t u r g u l u i faţă de v i i t o r u l R u s i e i , este obsesia l u i Cehov : ce se va întîmplă oare cu l u m e a peste o sută, peste o m i e , peste două m i i de a n i ? Ce v o r f i o a m e n i i a t u n c i ? C u m v o r putea f i c i fericiţi ? Pentru Cornel Todea, d u b l a faţă a come­ diei l u i Cehov a c o n s t i t u i t c h i a r ideea de temelie a spectacolului. M a i puţin i s p i t i t de aparenţa nostalgică a piesei — deşi, în artâ, aparenţa are u n r o l al e i , u n r o l estetic, fără de care este imposibilă descoperirea e¬ senţei — , r e g i z o r u l a trecut uşor (prea uşor, prea grăbit să ajungă la adevărul u l t i m , la miez) peste c r e p u s c u l u l t r i s t al Rusiei p a t r i ­ arhale. (Ce haz ar avea u n măr gata c o j i t , căruia, înainte de a-1 m i n c a , n u - i poţi c o n ­ t e m p l a culoarea şi l u c i u l c o j i i ?) înstrăinarea şi distrugerea simbolică a l i v e z i i cu vişini îl lasă r e l a t i v rece (pe regizor, ca şi d r a m a m o -

Livada cu vişini
Dacă există u n d r a m a t u r g p r i n excelenţă netelegenic, refractar reducţiei la două d i ­ m e n s i u n i pe care o operează televiziunea, acesta e, în orice caz, Cehov. S p i r i t înclinat spre nuanţă şi s e m i t o n , c o n s t r u c t o r de a t ­ mosferă densă, de personaje complicate si «1 evoluţii i m p r e v i z i b i l e , Cehov e un creator de mişcare tridimensională, i a r t e a t r u l său ar t r e b u i să fie j u c a t pc scene plasate i u m i j ­ locul spectatorilor. Fireşte, tradiţia stanislavskiană a i m p u s o l u m e cehoviană d e l i m i ­ tată de cei t r e i pereţi ai „cutiei" i t a l i e n e , dar apăsarea sufocantă a personajelor l u i Cehov n u este a pereţilor. E m a i multă nevoie dc respiraţie aici decît au personajele b o v a r i c e , o a m e n i i n u luptă aici cu z i d u r i l e , ci cu t i m ­ p u l , i a r spaţiul cehovian are o accepţie m e ­ taforică. D i n c o l o de discuţia asupra scenei o p t i m e , care, o r i c u m , n u face o b i e c t u l acestor rînduri, rămîne ideea tridimensionalităţii ne­ cesare a t e a t r u l u i c e h o v i a n .
1

D a r iată că, parcă excitaţi de i m p o s i b i l , o a m e n i i şi-1 imaginează t o t m a i m u l t pe Cehov în două d i m e n s i u n i , la cinema sau l a televiziune, ba chiar, trebuie să recunoaştem, înalţă m a r i spectacole cehoviene pe pînză, aşa c u m au fost f i l m e l e Doamna cu căţelul sau Unchiul Vanea. I a r televiziunea pare că n-a găsit u n d r a m a t u r g m a i a p t să f i e j u c a t pe o diagonală de 47 sau 57 de c e n t i m e t r i decît acelaşi Cehov. La ora actuală, t e a t r u l de t e l e v i z i u n e se poale lauda cu u n reper­ t o r i u cehovian aproape c o m p l e t : Trei su­ rori, Pescăruşul, Livada cu vişini, p l u s pie­ sele într-un act. Ciudată această nestăpînită ambiţie de a-1 c o n v e r t i pe Cehov la s t i l u l t e l e v i z i u n i i ! Ciudată şi îndrăzneaţă ! în­

www.cimec.ro

şicro*ei Ranevskain. îl fascinează, în s c h i m b , ofensiva violentă a c a p i t a l i s m u l u i , tenacitatea i ! >ii forţe economice, lăcomia şi s p i r i t u l ei a c h i / i t i v , j>ofta de putere, lipsa de scrupule şi de sentimente. F. adevărat câ şi distribuţia 1-a condus pe regizor spre această optica dură asupra piesei. Prezenţa I u i .George Con­ stantin în r o l u l l u i L o p a h i n a f o t . cred, decisivă. Acest actor de o forţă scenică re­ marcabilă t i n d e să acapareze tot spaţiul dc joc. să-şi e l i m i n e p a r t e n e r i i şi să-şi a t r i b u i e toate sensurile t e x t u l u i . Astfel că spectacolul pare să aibă în c e n t r u l său acţiunea l u i L o p'hin. tranzacţiile l u i Lopahin, planurile lui • Lopahin, viitorul l u i Lopahin. M a i puţin trecutul lui Lopahin ; în zad i r p e r s o n a j u l avocă în cîteva rînduri o r i ­ ginea sa iobagă, căci j o c u l a c t o r u l u i este a l u n u i m a g n a t capitalist, f a m i l i a r i z a t cu m a r i l e afaceri, au m a r i l e l o v i t u r i . Aşa ne apare George Constantin I n r o l u l descendentului u n o r generaţii de iobagi. I n acelaşi t i m p , o altă m a r c actriţă, Gina P a t r i c i i i , în r o l u l m o şieresei, atrage sensurile d r a m e i către sine, într-un d u e l de forţe d e m n de acest c u p l u . Gina P a t r i e h i are multă detaşare faţă de per­ sonaj, multă i r o n i e , compensînd lipsa de sent i m e n t o a l u i L o p a h i n cu o intensă şi nă­ valnică viaţă sentimentală, cu treceri bruşte dc la tristeţ* la v e . e l i e , de la teamă la a u t o ­ ritate, de l a umilinţă la demnitate boierească. M o m e n t u l sosirii ei în casa natală, aceeaşi casă pe care, la sfîrşit, o v a pierde p e n t r u totdeauna, este dc n e u i t a t : Hanevskaia să­ rută d u l a p u l , masa,- o a m e n i i . într-o i r e p r i mabilă efuziune sentimentală. Pînă şi vestea morţii u n o r ounoscuţi e topită în şuvoiul de fericire oare pare a o c u p r i n d e la întoarcerea acasă. D a r este o fericire adevărată ? Oare atracţia P a r i s u l u i n u e m a i puternică decît

mirosul
mai

pămîntului

natal,

care,

a c u m , n-o

îmbată ?

I n t r e aceşti d o i p o l i se desfăşoară aşadar m a r e a comedie tragică a t r a n s f e r u l u i d e p u ­ tere, comedie tragică — subliniez — pe care Cornel Todea a descris-o cu poftă, c u c u ­ l o a r e , cu înverşunare şi c u o i r o n i e de bună v a l o a r e artistică. I n t r e aceşti p o l i se mişcă, derutată, fără «tăpin, fără v i i t o r , fără conşti­ inţa d c sine, o l u m e a d m i r a b i l descrisă de Cehov şi (parţial) convingător de către r e ­ gizor : i n s t a b i l u l şi n e p u t i n c i o s u l Gaev, f r a ­ tele moşieresei, p o r t r e t i z a t cu fineţe de F o r y E t t c r l e , moşierul scăpătat şi viclean Simeoliov-Pişcik în interpretarea magistrală a I u i Vasiie Niţulescu, apoi c o n t a b i l u l E p i h o d o v (.Ştefan R a d o f f ) , tînărul lacheu franţuzit laşa (Dan Nuţu), aspra V a r i a ( T a m a n Creţulescu), n a r o d n i c u l student T r o f i m o v ( V i r g i l Ogăşanu), g u v e r n a n t a Charlotta I v a n o v n a (Gilda M a r i nescu), bătrînul lacheu F i r s ( L u c h i a n Botez) — toţi a c t o r i i f i n d stăpîni pe personaje, des- cinzînd c r e d i b i l d i n l u m e a proteică, i n s t a ­ bilă n l u i Cehov. M a i puţin convingătoare, p r i n lipsa dc experienţă, d a r şi p r i n n o t a superficială a j o c u l u i , m i s-a părut Cristina Nuţu i n A n i a . D e c o r u l , încărcat de obiecte, obiecte care cîndva au însemnat ceva p e n t r u l u m e a aceasta care piere şi se autodistruge şi eare acum n u m a i reprezintă n i m i c , este foarte b i n e adecvat i d e i i de sfîrşit de l u m e , de h o t a r dc epoci. A u t o r i i l u i inspiraţi : F l o r i n Gabrea şi V i r g i l Luscov. U n spectacol Cehov, care, ou toate i n c o n ­ secvenţele l u i , rămîne, deocamdată, p e n t r u ceea ce n u m i m „Cehov la t e l e v i z i u n e " , sin­ g u r u l etalon.

Dumitru Solomon

CARTEA DE TEATRU

T. T. BURADA:

Istoria teatrului în Motdooa
A m m e d i t a t deseori asupra c r i t e r i u l u i după care, în p a r a d o x a l a istoriografie a t e a t r u l u i românesc, se p o t d e n u m i operele f u n d a m e n ­ tale. D e l a Lucrările Societăţii Filarmonice •(1835), scriere justificativă p e n t r u e f o r i , de

nepreţuit azi i n s t u d i u l z o r i l o r t e a t r u l u i m u n ­ tean, şi pînă l a t r a t a t u l academic ajuns l a a l treilea t o m , o b i b l i o g r a f i e r e l a t i v întinsă încercuie m o m e n t e l e substanţiale ale mişcării noastre teatrale. Ideale fişe de arhivă tipărite cu pietate cronicărească aşteaptă u n Nicolae Iorga al sintezei u l t i m e . Sîntem totuşi l a u n p u n c t însemnat. P r i n t r - o filieră de acerbi impătimaţi a i d o c u m e n t u l u i , de la OllănescuAscanio, T . T . B u r a d a , Bogdan-Duică, Şt. V e l lescu, E m : M a n o l i u şi pînă l a A . B u t e a n u , Şt. Mărcuş, I . H o r i a Rădulescu, I o a n Massoff istoria t e a t r u l u i românesc are azi p r i n c i p a l e l e premize d o c u m e n t a r e l i m p e z i t e , p e n t r u a-şi ocupa l o c u l în istoria c u l t u r i i naţionale, p o ­ t r i v i t acţiunilor de s p i r i t în s l u j b a i d e a l u r i l o r româneşti. Acele opere care d a u raţiune isto­ riografiei de t e a t r u , intră în raza c r i t e r i u l u i d o c u m e n t a r şi cu cît acribia amănuntului fixează m a i bogat agilaţia nobilă a m o m e n ­ t u l u i , cu atît m a i repede se consolidează p a ­ g i n i generoase în informaţii, p a g i n i n u m i t e fundamentale p e n t r u golul u m p l u t la temelia edificiului. 85

www.cimec.ro

T . T . B u r a d a a lăsat o astfel de operă f u n ­ damentală. A c t i v i t a t e a l u i este contemporană cu a p r i m e i generaţii de f i l o l o g i români în f r u n t e cu părintele d i s c i p l i n e i , Hasdeu. F i l o ­ logie şi istorie de teatru — iată o apropiere care azi nedumereşte. D a r într-o v r e m e cînd umaniştii celei de a doua jumătăţi a seco­ l u l u i a l X l X - l e a descopereau filoanele g e n i ­ u l u i p o p u l a r în toate artele culte, a d i n c i n d perspectiva filozofică românească a l u m i i t r a n s f i g u r a t e , f i l o l o g i a oferea metoda i n v e s t i ­ gaţiilor. P r i n f o l c l o r , etnografie, muzicologie, lingvistică, T. T . B u r a d a ajunge la t e a t r u . ( I n a sa Istorie a folcloristicii româneşti, O v i d i u Bîrlea îl aşază p r i n t r e cei m a i de seamă folclorişti m u z i c a l i d i n secolul trecut.) E l , m o l d o v e a n u l de adopţiune (era macedo­ nean c u întreaga apetenţă lingvistico-speculativă a seminţiei), inaugurează, după s t u d i i parţiale de istoria t e a t r u l u i , direcţia devenită tradiţională în materie. Ceea ce Ollănescu-Ascanio schiţase, B u r a d a amplifică şi consoli­ dează. Şi a n u m e , integrarea organică în isto­ r i o g r a f i a t e a t r u l u i românesc a manifestărilor folclorice cu caracter spectacular (Capra, I r o ­ z i i , Colindele, Căluşarii etc.) p r i n metoda descriptivismului, a notaţiei muzicale, a transcripţiei culegătorului de texte. Aceasta mi se pare a fi importanţa capitală a p r i m u l u i v o l u m — d i n istoria de t r e i v o ­ l u m e a z i tipărite u n i t a r — apărui l a Iaşi în 1915. C a p i t o l u l Privelişti, datini, jocuri şi petre­ ceri populare e centrat p e o idee u i m i t o r de modernă p e n t r u etapa de p i o n i e r a t a r e ­ dactării : în masa populară există d i s p o n i ­ bilităţi majore pentru convenţia teatrală, chiar conştiinţa p r e l u n g i r i i p r i n joc a r i t u a ­ l u l u i domestic cu articulaţii m i l e n a r e . Iată-I pe B u r a d a a s i m i l a t u n e i c o m p a n i i i l u s t r e : H a s d e u , G r . Tocilescu, S i m i o n Florea M a r i a n , M . Gaster. Contrar u n o r o p i n i i recent e x p r i m a t e , p o ­ t r i v i t cărora istoria în discuţie , . n u - i decît u n l u n g şir de date, g r u p a t e pe s t a g i u n i , şi u n i n v e n t a r de documente..." (Istoria tea­ t r u l u i în România, v o i . I I I , p . 572) opera aceasta are totuşi coerenţă interpretativă, cu suficiente fixări critice. F a c t u r a de cronică locală — documente şi m e m o r i i ale foştilor a n i m a t o r i chestionaţi a n u m e , trase într-un c o m e n t a r i u p a s i o n a n t — reface o epopee, sta­ bileşte p e n t r u p r i m a dată e r o i s m u l actoricesc, j e r t f a , privaţiunile, tragediile u n e i t a g m e în luptă cu prejudecata reacţionară. Să fie puţin p e n t r u a socoti opera însemnată ? B u r a d a , p r i m u l d i n t r e i s t o r i c i i t e a t r a l i , acordă l u i Asachi m e r i t e uriaşe scoase d i n d o c u m e n t e date i n extenso. T o t a u t o r u l lucrării „stu­ foase şi a r i d e " stabileşte u n p u n c t d e v e n i t c a r d i n a l a p o i , l a i s t o r i c i i noştri de teatru — d i s p u t a dramatică d i n t r e tînăra mişcare scenică însufleţită de avînturi paşoptiste şi

nepăsarea păturii suprapuse, încurajatoare de turnee franţuzeşti, italiene şi nemţeşti. Istoria Teatrului in Moldova este opera u n u i p a t r i o t , s u b t i l cărturar, ce stigmatizează p r i n d o c u ­ m e n t , p r i n încadrarea I u i în c o n t e x t u l frămîntat al l u p t e i . Cînd u n d o m n i t o r ca M i h a i l S t u r d z a , care hărăzeşte u n e i t r u p e franceze însemnata sumă dc 300 dc galbeni d r e p t în­ curajare — d o m n i t o r care, d i n păcate, era de o m a r e cultură — lăsînd e l e v i l o r Conser­ v a t o r u l u i F i l a r m o n i c - D r a m a t i c doar o zi pe săptămînă p e n t r u m a n i f e s t a r e (restul zilelor, a n i în şir, f i i n d rezervate concesionarilor stră­ i n i ) , ce altceva p u t e a face i s t o r i c u l n o s t r u , într-o v r e m e cînd aceste l u c r u r i n u erau cu­ noscute şi cînd ele t r e b u i a u să pledeze n u n u m a i ştiinţific ci şi p o l i t i c p e n t r u cauza n a ­ ţională, decît să aglomereze acte j u s t i f i c a t i v e , cu u n m i n i m de c o m e n t a r i u o r i e n t a t i v ? A¬ ceşti i s t o r i c i ai începuturilor, e i înşişi deschi­ zători de d r u m u r i , n u sînt lipsiţi de „vizi­ u n e " , n u m a i că v i z i u n e a l o r n u are c a l m u l şi perspectiva noastră (datorate l o r ) , ci t e n ­ siunea p r i m u l u i contact c u u n m a t e r i a l care copleşeşte p r i n f o r m a l u i a p a r e n t amorfă. De acord că, m a i ales, v o l u m u l I I (Iaşi, 1922), pierde d i n intensitate, că notaţia este deseori cu t o t u l lapidară, m a i ales p e n t r u deceniile V I şi V I I — r e p e r t o r i u , trupă, spectacole — dar aoest l u c r u ţine d e formaţie şi n u de lipsa consecvenţei. E u n f a p t general în epo­ că. I s t o r i c i i , i n d i f e r e n t de vîrstă şi de t a l e n t , sînt „bătrîni". Devotaţi, pînă l a uitarea de sine, p e r i o a d e l o r f o r m a t i v e , dc geneză c u l t u ­ rală, făcînd risipă de erudiţie, cu cît se apropie d e t i m p u l l o r , interesul ştiinţific l i se voalează pînă l a corectitudinea elemen­ tară. E o chestiune de formaţie, c u m a m m a i spus, d a r şi de necesitate. F i e că acceptau p r o g r a m a t i c sau n u , cu toţii împlineau m a ­ rele deziderat a l c u r e n t u l u i l a t i n i s t — p r o ­ barea ştiinţifică a u n e i t i m p u r i i vieţi c u l t u ­ r a l e româneşti, născute d i n t r - u n g e n i u naţio­ n a l , cu t i m b r u l atît de p u t e r n i c , încît — con­ c h i d e m n o i — deschiderea europeană găsea u n p o p o r c u o ideală p r o f u n z i m e spirituală. O r i de cîte o r i c i t i m deci în cărţile clasi­ c i l o r (să acceptăm curajos t e r m e n u l ) i s t o r i o ­ g r a f i e i noastre de teatru p l e d o a r i i i n favoa­ rea u n u i rost naţional a l scenei înfăptuit cu d e v o t a m e n t p a t r i o t i c de „generaţiile bleste-. m a t e " a l e începuturilor, să căutăm u n i t a t e a u n e i concepţii ce t r e b u i e pusă în lumină. T. T . B u r a d a merită d i n p l i n acenstă grijă, la cunoaşterea operei sale c o n t r i b u i n d decisiv excelenta ediţie ( r e u n i n d două fascicole a n ­ t u m e şi u n a postumă oprită la 1896) îngri­ jită de I . C. Chiţimia, după n o r m e de editare impecabile.
t

%

lonuţ Niculescu

86

www.cimec.ro

P u n c t e

de
AL.

s u s p e n s i e . . .
MIRODAN ~

Trimiteţi îndărăt ascensorul!
Televiziunea bucureşteană e cea mai mare „societate dc consum" din ţară. De la în­ ceputuri ţi apoi ani de-a rîndul, pînă astăzi, studioul s-a hrănit, pentru a exista, cu oameni creaţi în alte locuri. Ştim cu precizie, tn această privinţă, ce-a zie, tn această privinţă, ce-a luat TV de la teatre, de la estradă, de la Filarmonică, din presă, de la radio, de la Buftea, din literatură, de la Facultatea de matematici şi de la Institutul meteorologic. Ştim, de asemeni, prin in­ termediul emisiunilor, cum a asimilat, adoptat, adaptat, modelat, şi-adesea-dezvoltat, televiziunea aceste valori. Ştim insă mai puţtn cum şi-a plă­ tit televiziunea — ajunsă azi la maturitate — dato­ riile, cum — vezi vorba franţuzească — „a trimis în­ dărăt ascensorul", ce şi cît a dat celorlalţi.
t

Ileana Popovici este, dacă nu greşesc, un caz in a¬ ceastă. ordine de idei. „Trans­ ferată" pentru un timp cine­ matografiei, actriţa, un pro­ dus al pepinierei TV, a adus în F i l i p cel B u n un limba; telegenic, adică o expresie directă, netă, concisă, nonafectată, non-teatrală, o ex­ presie pe linia faimosului „ca-n viaţă", o expresie tntilnită în cele mai sigure filme ale .televiziunii mon­ diale. Cazul Ilenei Popovici (nu e singurul) mă îndeamnă să gindesc la posibila fertilitate a unei infuzii de stil (şi — deci — de oameni) TV in diferite teritorii ale spec­ tacolului. Cum ar arăta, de pildă, un spectacol (poate, din categoria reportajului dramatic) încredinţat, spre înfăptuire (unde-i primul director-gazdă ?) unui regizor şi cîtorva reporteri ai ecra­ nului cotidian ? Cum ar suna un spectacol de revistă avîndu i la rampă pe anima­ torii emisiunilor de varietăţi humoristico-rnuzicale ? Ce şi cît ar da scenei de azi oa­ meni ca Tudor Vornicu sau Cristian Ţopescu ?

De plăcere...
Surprinzătoare iniţiativă... — cum aflăm dinHotărit tr-un comunicat publicat acum cîtăva vreme în pre­ să — „a lupta contra vintului de pesimism care suflă (intre altele) peste cea de-a şaptea artă", Teatrul Comu­ nei din Aubervilliers (Fran­ ţa) organizează un ciclu de spectacole cinematografice in­ titulat „Treizeci şi trei de filme pentru plăcere". După care, aşa cum am înţeles, animatorii urmează a pune în scenă un ciclu asemănător de piese de teatru. La prima vedere, avem de-a face cu un pleonasm nu e, de la Aristotel încoace, arta spectacolului cunoscută drept năzuind a provoca, prin intermediul comediei, dramei sau tragediei (catharsisul, mult binevenitul catharsis), stări dc mulţumire sufletească şi bucurii? Ba da. Fără îndoială. Şi nu se află, în toate gîndurile acto­ rilor, autorilor, regizorilor, scenariştilor, sau pictorilor scenografi înfăptuirea acestui ţel suprem (dacă nu chiar ideal) ? Ba da. Fără îndo­ ială. Numai că noţiunile în discuţie cunosc astăzi — a¬ semeni tuturor noţiunilor fundamentale ale vieţii, so­ cietăţii, culturii şi spiritu­ lui — înţelesuri atît de di­ ferite şi interpretări atît de opuse una alteia, încît pen­ tru o seamă întreagă de au­ tori de spectacole (precum şi pentru anume spectatori), forma supremă a plăcerii este (ca la masochişti) dure­ rea.
w

Or, studioul din Dorobanţi a atins o virstă — în ani şi-n ştiinţa de a comunica lumii idei şi imagini — care conferă televiziunii posibili­ tatea de a inventa nu nu­ mai opere, ci şi autori. Şi nu numai autori, ci şi un mod de expresie valabil din­ colo de perimetrul ecranului mic.

www.cimec.ro

87

furat bună întreabă note, pulva

căţelul. recompensă. perfid rătăci ca şi

Sr autorul şi pe 9 scot

promite Cit ? se unei malurile Perpessicius vo­ să ia Ro;nusînt şi zia; unde literelor. sem­ pentru în Baia­

Viafa teatrală in

cum pot aia ar

Dîmboviţei. şi Ion Pillat lum

primul

din faimoasa seamă Dianu staţiuni răcoresc Tenorul Va recenzia P

..Antologie lui

„Rampă"
acum 50 de mi

a poeţilor in lus în rul se 9

de azi". Cine Confraţii locurile aleşii N. Leonard cînta pentru premiera Eftimiu, va apărea Compozitorul este cavaler Aleasa tragedian amare ale arată inx'cstit al

montane

precizează

nează Franţa.

un angajament Teatrul

dera. • Iaşi de

Naţional din stagiunea Thebaida In rolul Sorana Stan cu ti­ Legiunii guvernul fu­ Mar. # Din vremii : in prieteni­ de ta­ din hol Imbo­ E din săi. — unul

anunţă Victor • de onoare

de toamnă Antigonei

Iulie 1925

Ţopa. Golestan tlul de

de către

francez. Căldură mare... Totuşi Tănase pune in repetiţie o nouă revistă : Cînd îşi vîră d r a c u l coada de C. Solomokescu, A. Moşoiu şi Mircea flădulescu. „Cărăbuşul" va etala ştiutele stele — Lizica Petrescu, Nataliţa Pavelescu, Marilena Bodescn. Copioase reclame trezesc plăceri tea­ trale estivale. Trăiască re­ vista ! • A. Davila începe seria „Scrisorilor către un ac­ tor". Pătrunzătoare observaţii pe marginea unei arte cu mirajul căreia trăieşte încă în suflet. # Presa londoneză elogiază pe George Enescu pentru o serie de concerte. Totodată, se anunţă că ma­ estrul definitivează Oedip. • La parcul Olcleleşanu pre­ miera -tperei L u c i a de Donizetti. Distribuţie mixtă, româno-italianâ. La pupitru Armando Gualtieri. # Sînt primiţi în Societatea Autori­ lor Dramatici poeţii Adrian Maniu, Ion Pillat, Horia Fur­ tună. # loan Massoff înce­ pe seria comunicărilor istoriografice privind stagiunile bucureştene de la sfîrşitul secolului trecut. Cind s-a scurs o jumătate de vrac ? • Se întorc din călătorii de studii Paul Gusly, Soare Z. Soare, V. Enescu, V. Buml\pşti. # Tony Bulandra re­ petă Ui Cyrano. Compania Bulandra-Manolescu-Maximilian-Storin va face un act de cultură popularizînd pe liri­ cul Rosland. • N. Iorga în­ credinţează Naţionalului bucureştean o nouă dramă, Cleop a t r a , iar Lucian Blaga a terminat Daria ..pantomimă (!) ţesută pe motivul unei balade popidarc". # Despre distracţiile estivale de la Ocna-Sibiului : „O bandă de lăutari distrează selectul băilor cu cele mai recente romanţe şi arii naţionale". Se promite şi o listă a vizi­ tatorilor ! Unde eşti, nene lanculc ? • Deja se anunţă deschiderea noii stagiuni. La sfîrşitul lui august spectaco­ lul inaugural va fi V l a i c u Vodă de Davila. Moment în­ semnat r George Calborcanu intră in rolul titular, dublindu-l pe creatorul de la pre­ mieră, Arislide Demetriad. # Lui Sacha Guitry i s-a sese marelui originar glumele lor care blouri. găţescu veritabil amici. garantat se deliciul terari, insolite Unde este dată, turgului profesor cu avea Minar

distincţie De

dată cu un an în urmă din România..

„Imbogăţescu săi noua —

sa locuinţă Tabloul spune

are şi o galerie

e de Grigorescu, amicilor

? întreabă — Ba bine pe trei viitorilor Octav este ştiri despre

că nu, e răspun­ Pentru li­ comunică Caragiale. unde Deocam­ graţie, drama­ nostru Cioculesliniştit ! al #

ani,

Imbogăţescu". Minar

arheologi

adevărul, ? an de iubitul

mistificarea în acest — biograf

excelentul

— -Scrban doar... putea scrie

2'd de ani.

lonuţ Niculescu

$8

www.cimec.ro

Frecvcntînd ani de zile Opera bucureştean.ă, am putut constata, cu reală satisfacţie, oricît de ocupată ar fi, găseşte că lumea, timp pentru frumos, pentru artă. Aşa cum fiecare gen de spectacol îşi are publicul său, şi baletul şi-a clşligat un public constant — oameni de virste, preocupări, pregătiri diferite, care, însă, seara, in sala operei, se contopesc in acelaşi flux dc interes, plăcere Apoi, pleacă spre casă recon­ şi admiraţie: fortaţi, ducînd cu ei imagini feerice dobindile prin intermediul dansatorilor noştri, ca­ pete de afiş pc mari scene ale lumii. Cine sini aceşti dansatori ? Ce pregătire au ? Unde au învăţat ? Cu cine ? Cit ?... sini cileva din întrebările la care voi încerca să răspund. începind cu Ileana Iliescu, Alexa Mczincescu, Cristina Hamei, Marinei Şlefănescu, Luminiţa Dumitrcscu, Cristina Saru, Aurora Rotarii, Pavel Rolaru, pînă la absolvenţii a¬ nului în curs : George Iancu şi Roxana Sirbu — pe care i-am urmărit recent, la Operă, în G i s e l l e — , toţi aceşti artişti dansatori şi-au început şi dcsăvîrşit studiile la Liceul dc co­ regrafie, şcoala românească de dans, cu o istorie de numai 20 de ani.

meu" este aceea a u n e i f a m i l i i , a unei foarte m a r i f a m i l i i , în c a r e toată l u m e a se cunoaşte şi care n e - a p r i m i t şi e d u c a t c u căldură şi generozitate. A i c i a m îilvăţat n u n u m a i să descifrez tainele dansului,» ci şi să descopăr b i n e l e şi f r u m o s u l d i n o a m e n i şi l u c r u r i , să l u p t , în n u m e l e l o r , împotriva răului şi urît u l u i . I n şcoală m i - a m u m p l u t s u f l e t u l şi m i - a m îmbogăţit m i n t e a c u l u c r u r i f r u m o a s e şi a m învăţat c u m să le dăruiesc c e l o r d i n j u r u l m e u . C u fiecare lună, c u fiacare a n , a m reuşit să mă descopăr pe m i n e , ca o m şi c a a r t i s t . C i n e v a s p u n e a că şcoala i - a dă­ r u i t u n strop d i n l a c u l lebedelor, u n t r a n d a ­ fir d i n c o r s a j u l Q u i t e r i c i . . . u n u l d i n c r i n i i G i s e l l e i . D a r eu c r e d că şcoala n e - a dăruit m u l t m a i m u l t : n e - a dăruit ştiinţa de a culege aceste flori şi d e a I c dărui p u b h c u l u i , neîntinate, m e r e u p r o a s p e t e .

— C a r e a fost c e l m a i i m p o r t a n t l u ­ c r u p c c a r e l - a i învăţat în c e i nouă a n i de şcoală ?

— — C e a însemnat p e n t r u d u m n e a t a , R o x a n a S i r b u , această şcoală ? Catalog, clopoţel... miros de cerneală, o b r a j i încinşi de c o p i i , f l e x i b i l i , p o a n t e ; şi cei nouă a n i a u trecut c a g i n d u l . C e a m a i vi« i m p r e s i e pe c a r e - o păstrez d e s p r e „liceul

Am

descoperit pentru

sensul o floare,

adevărat a l i u b i ­ p e n t r u tot ca ne pentru o zi de este c e l m a i i m ­

r i i : i u b i r e a pentru, o a m e n i , înconjoară, mai etc. Să ştii să iubeşti

p o r t a n t l u c r u în viaţă, p e n t r u că i u b i r e a este s i n g u r u l m i j l o c de a oferi societăţii, t i m p u l u i tău, ce e m a i b u n şi m a i frumos în tine. P e n t r u m i n e , i u b i r e a înseamnă d a n s !

www.cimec.ro

89

— D a r pentru dumneata, Cristian Crăciun, ce a însemnat liceul de co­ regrafie ? — A b s o l v i n d acest l i c e u , pot a f i r m a cu certitudine că a m satisfacţia u n u i răspuns p r i v i t o r l a viitoarea m e a realizare ca d a n s a ­ tor. C u chemare pentru dans şi perspective destul de luminoase în acest d o m e n i u , ajutat şi îndrumat îndeaproape de tovarăşii profe­ sori, pe tot p a r c u r s u l celor 12 a n i de şcoa­ lă, m i - a m căutat şi m i - a m găsit d r u m u l , în locul unde aş fi a v u t cele m a i multe şanse să-l găsesc. U n rol c u totul deosebit în for­ m a r e a m e a şi a colegilor m e i 1-a a v u t tova­ răşul profesor Constantin M a r i n e s c u , care a depus a n i grei de muncă, în lunga cursă prin ţinuturi necunoscute nouă. N e - a dat tot sufletul şi răbdarea posibilă p e n t r u a ne face să înţelegem şi să i u b i m a r t a pe care o facem. Sînt fericit că l i w u l de coregrafie n e - a dat posibilitatea de a ne manifesta în faţa m a r e l u i p u b l i c , s i n g u r u l care poate opera selecţia personalităţilor, care le poate afirma şi c o n s a c r a . Din repetate discuţii cu prim-soliştii operei noastre, cu profesorii liceului de coregrafie ţi cu directorul lui, prof. Petre Corpade, am înţeles că, pe parcursul celor 26 de ani, această şcoală nu şi-a desfăşurat întotdeauna activitatea în cele mai bune condiţiuni (nici acum nu dispune de o clădire proprie, dotată cu tot aparatajul şi materialul necesar), deşi beneficiază de un mănunchi de cadre didac­ tice, de cultură generală şi de specialitate, înzestrate cu o excelentă pregătire profesio­ nală, cu o nemărginită înţelegere şi răbdare, şi care lucrează cu maximum de randament.

S U S : U n exerciţiu pe p o t r i v a începă­ torilor, executat de clasa a V - a băieţi, condusă de prof. B a l i n t Zoltau. J O S : T r e i dintre absolvenţii n o i i pro­ moţii — R o x a n a Sîrbu, Cristian Cră­ c i u n şi M i b a c l a Ştefan.

www.cimec.ro

— Tovarăşe director, care sînt crite­ riile de admitere şi de absolvire a acestui liceu ?

— Şcoala selecţionează e l e v i începînd cu clasa a IV^a. Cerem e l e v i l o r t a l e n t , a p t i t u ­ d i n i , m u z i c a l i t a t e şi o serie de calităţi f i ­ zice ; or, n u în fiecare an se prezintă t i n e r i cu aceleaşi calităţi şi i n n u m ă r constant. Pe p a r c u r s u l celor nouă a n i , la finele fiecărui a n şcolar, t r i e m e l e v i i ; „ b o p u l " cel m a r e — a d m i ­ terea i n l i c e u l p r o p r i u - z i s — este botărîtor ; dar, c h i a r şi de aici înainte, n u l i se g a r a n ­ tează absolvirea ; în conformaţie, în sănă­ tate şi în posibilităţile fizice, pot i n t e r v e n i schimbări care să n u permită u n o r e l e v i c o n t i n u a r e a pregătirii. Şcoala este foarte grea. Pc lîngă c u l t u r a generală, echivalentă cu l i ceul-secţia umană, e l e v i i noştri m a i a u , în' p r o g r a m u l celei de a doua jumătăţi a z i l e i , ore de specialitate, p i a n , iniţiere muzicală, muzică de balet, estetică, critică ; practic, ei studiază z i l n i c aproape 12 ore, de la 8 d i m i ­ neaţa la 7 seara ; i a r în cazul cînd a u p r a c ­ tică de scenă, termină şi pe la 1 0 — 1 1 sca­ ra — t i m p în care e f o r t u l fizic este în între­ cere ou cel i n t e l e c t u a l , aproape fără m o ­ m e n t e dc relaxare. Alături de e l e v i , p r o f e ­ s o r i i şcolii a u şi ei acelaşi p r o g r a m încărcat.

A m convingerea că n u m a i datorită pregă­ t i r i i deosebite a p r o f e s o r i l o r noştri, s u d u r i i perfecte între cei ce p r e d a u d i s c i p l i n e de cultură generală şi cei de specialitate, p r e ­ c u m şi între profesorii cu experienţă şi t i ­ n e r i , care s-au încadrat c u m n u se poate m a i b i n e în n o r m e l e noastre, absolvenţii de­ v i n o a m e n i de nădejde şi b u n i profesionişti. N o i ne mîndrim c u ei.

— Apelez la recunoscuta d v . e x i ­ genţă, p e n t r u a vă cere părerea s i n ­ ceră despre absolvenţii acestui a n .

— Excelentă ! Sînt cîteva elemente de vîrf, cu perspective de a deveni prim-solişti — George I a n c u , R o x a n a Sîrbu, Cristian Cră­ c i u n , M i h a e l a Ştefan, M i h a i T u g e a r u — că­ rora le prevăd u n v i i t o r strălucit. Ceilalţi 14 absolvenţi sînt şi ei foarte dotaţi şi b i n e pregătiţi. A r putea oricînd, l a orice oră, poate cu o singură repetiţie, să acopere orice gol i v i t pe scena operei. E l e v i i l i c e u l u i de core­ grafie sînt, de f a p t , s c h i m b u l de mîine a l operei noastre.

Doina Moga

Şcoala populară de artă: o nouă promoţie

Sub t i t u l a t u r a „Dialog c u t e a t r u l s c u r t " a a v u t loc, de curînd, u n festival-concurs a l formaţiilor de t e a t r u de a m a t o r i d i n m u n i ­ c i p i u l Bucureşti. T i m p de zece zile, peste două sute de artişti a m a t o r i a u p r e z e n t a t , în faţa u n u i p u b l i c n u m e r o s şi entuziast, 35 de spectacole, m a j o r i t a t e a c u piese româneşti într-un act, cele m a i m u l t e i n e d i t e , i n s p i r a t e d i n a c t u a l i t a t e , p r e c u m şi m o n t a j e l i t e r a r e (versuri-proză-muzică), semnificative prin mesajul l o r angajant. Cine sînt aceşti interpreţi o a m e n i care, p r i n profesie, a m a t o r i ? Sînt n u au n i c i o

contingenţă cu arta ; d a r , i n cele cîteva cea­ s u r i l i b e r e ale z i l e i , îi reuneşte pasiunea p e n t r u t e a t r u . Spre orele înserării se întîlnesc ba oasele de cultură, l a c l u b u r i , o r i u n d e află loc p e n t r u a-şi împlini dragostea p e n t r u scenă. N u m a i în Bucureşti, sînt peste c i n c i ­ zeci de echipe de teatru şi peste cinci 'iute de artişti a m a t o r i . P e n t r u ei există o i n s t i t u ­ ţie de învăţămînt a n u m e , creată în 1952 : Şcoala populară de artă. Şcoala are secţii diferite (actorie, regie, canto, i n s t r u m e n t e , plastică), şi u n p r o g r a m de învăţămînt c o m ­ p l e x . Condiţiile şcolii sînt în general c u -

www.cimec.ro

91

noacute : examen de a d m i t e r e , c u r s u r i serale de doi a n i , examene de sfîrşit de a n , d i ­ plomă de absolvire. D a r condiţia esenţială este sa ai o meserie — fiindcă şcoala nu-şi p r o p u n e să formeze profesionişti, ci doar să-i a j u t e , să-i înveţe tainele a r t e i pe cei care au t a l e n t şi, m a i ales, pasiune. Sînt mulţi cei ce v o r să urmeze şcoala : selecţia îi reţine pe cei m a i talentaţi. S e m n i f i c a t i v e f a p t u l că a i c i n u sînt p r o b l e m e cu absenţele ; cine, şi de ce să lipsească, de v r e m e ce n-a fost „trimis" la şcoală, c i a v e n i t de bună-voie p e n t r u a-şi împlini o dorinţă ? Marea pe trul majoritate a celor ce au evoluat tea­ scena f e s t i v a l u l u i - c o n c u r s s c u r t " erau absolvenţi „Dialog cu

veleitate...

Aşa

încît,

dacă

nu

ating multă

perfec­ impor­ meşte­

ţiunea, n u a r e , de şugul. •

fapt,

prea

tanţă : i d e a l u l care-i animă suplineşte

De clasa de regie se ocupă O c t a v i a n Greavu afla tului „I. L. şi G r i g o r e Popa. Octavian de artă rindu-i, I n acea z i , t n şcoală al se şi se G r e a v u , absolvent teatrală regizor Institu­ poate

cinematografică absolvenţi

Caragiale". Tinărul

lău<la\ la

cu şi m a i t i n e r i

ai clasei c u care lucrează. D i n t r e aceştia, m e ­ rită să ne o p r i m a s u p r a u n u i l-am drul mierostudioului „Toni n u m e pe care Magm a i a m i n t i t : M a g d a l c n a Gaşpar. I n ca­ Bulandra",

sau elevi ai Şco­ un fel de şi

l i i p o p u l a r a de artă. P e n t r u aceştia d i n urmă, spectacolele examen de prezentate însemnau absolvire. Despre cursurile

daleno Gaşpar, ajutată de Cornelia Postolache, a creat u n ciclu Politica. tru cu în Unul ţară ? — publicul — toate a de spectacole-colaj intitulat pen­ dintre acestea, Ce faceţi

examenele de Ia secţia de actorie, u n d e m a i predau Y v o n n e P o d o l e a n u şi T r a i a n Aelened, mi-a la v o r b i t profesoara Cornelia Mănescu, care şi-au de trebuie facultăţi, tineri, şcolii de fapt, alţii însuşit actorie lucrez să de cultură alţii se cu ţin secretele ţin fiecare seama doar Noi de 150 de artişti-amatori. „La două elev de in gradul Unii Acesta le zicem nu are au e unii ori de noi, pe de ter­ sînt spe­ elevi, numai bine sfîr­ cîţiva fapt parte, meşteşugului

m o n t a j de v e r s u r i şi d i a l o g u r i a trezit u n interes neobişnuit şcolile titlul şi cluburile specta­ ori­ un adevărat cu

întreprinderile,

artistic c a m cursurile săptămtnâ; fiindcă pregătire, minat mai cificul dar.

unde ginale crez

fost p r e z e n t a t . Răspunsurile creaţii se constituie într-un într-un

t o r i l o r la întrebarea ce dă patriotic,

acestei

angajament

al fiecăruia. liceul,

p u t e r n i c conţinut m i l i t a n t . Printre Popovici, garu. la absolvenţii Puiu d i n acest an ai clasei Pîrpro­ ace­ la totul dorinţa ideile ; colectiv". cum l u ­ vîrstă

mai în vtrstă. cursant

de amatori. fiecare

de regie se m a i numără V i c t o r Frunză, D i a n a A l c x a n d r e s c u , Gheorghe Pirgaru, de pildă, este cu său este plăcere ; Gheorghe

o profesie conturata".

definită,

ci şi o personalitate

fesor l a Tîrgovişte, d a r v i n e şcoală. „De această Pasiunea de a se Explicaţia şi lucrezi — te efortului eaşi : pasiunea. aceea şcoală

regularitate

Aflîndu-ne în p e r i o a d l e x a m e n e l o r de şit de a n , a m v r u t să •fţedem la l u c r u Cornelia Mănescu. Cei m a i mulţi, şi de cam cei m a i b u n i — Cătălina Bîrcă, nită Cbiorpec, M i r c e a S t o i a n , Felicia a Din sectorului nou, noi, 1, un montaj cu

d i n t r e v i i t o r i i absolvenţi ai clasei profesoarei Româ­ Răducă,

cu' multă

spune

Octavian din

Greavu.

cursanţilor pune în

contaminează talentul, fincnvu

se face cu dragoste, trăieşti crează tn mijlocul cu elevii o

cu sinceritate, valoare unui săi — entuziasm unii

George T u d o r — prezintă, la Casa de cultură literar-muzical, absolvenţi mai Ră­ împreună

Urmărindu-1 pe O c t a v i a n decît el — televiziune găseşte t i m p

v e c h i a i şcolii —

Cristian T i c a , G a b r i e l

m a i în

ducă şi M a g d a l c n a Gaşpar. Aceasta d i n urmă, interpretă, d a r şi regizoare, e, de f a p t , sufle­ tul mai entuziastului colectiv teatral artistic, creatoarea Ar microstudioului „Toni Bulandra".

a m înţeles de ce e l , care are la muncă ce-1 solicită e n o r m , Işi şi p e n t r u cei ce v o r să înveţe,

i n t i m p u l l o r l i b e r , regia de t e a t r u . A t m o s f e r a dc l u c r u face să dispară inegalităţile în p r e ­ gătirea mun — şcolară şi culturală ; numitorul co­ dragostea p e n t r u să schimbe idei, teatru — să creeze îi ajută împre­ de tot

f i de adăugat la această e n u m e r a r e A l i n

Cruceanu, R u s t a n a Z a m f i r e s c u , I u l i u B r e c h t e r , E l e n a M a t a c h e . Pe toţi i - a m urmărit la r e ­ petiţii şi a m fost alături de ei în febra exa­ m e n e l o r ; t r e b u i e să mărturisesc că m - a u sur­ prins emoţia şi grija lor pentru nu scenă, examen. are altă

pe toţi să vorbească aceeaşi limbă, să devină prieteni, ună felul — spectacole l a care v i n oameni

Dorinţa sursă decît

l o r de

perfecţionare pentru

fără bilete, d a r cu m a r e plăcere.

dragostea

pentru o altă

t e a t r u ; răsplata l o r — cîteva aplauze, u n e o r i , şi felicitări. Nici u n a l t interes, n i c i n

Stan Vlad

www.cimec.ro

— Tocmai de aia... pretenţii... V. pentru

E fără copii !

A nI i ycI

Din carnetul unui director de teatru

— Aţi făcut încasări cu spectacolul in Sala Sporturi­ lor ? — Am făcut ! — Şi copiii... ? Am auzit că nu vedeau actorii decit dintr-o parte. — Cu atît mai bine ! Au putut să-şi facă o idee despre profilul teatrului nostru !


/ — Să o angajăm pe .ac­ triţa X. — Să o luăm. Poate că o să facă faţă. Şi in fond ce avem de pierdut ? II — Să-l angajăm pe Ionescu organizator de spectacole ? — Doamne fereşte ! Tre­ buie să-l verificăm bine cum lucrează. Poate să ne dea planul peste cap l

— Pe dramaturgul X l-aa numit director de teatru... — De unde ştii ? — Piesa lui e programată numai simbătă şi duminică !

ceperea spectacolului, îşi aş­ teptau invitaţii in faţa tea­ trului. Cc-aţi zice dacă l-aţi întilni pc Hamlet sau Danton, conducindu-şi o verişoară in sala de spectacol ?

Actriţa Y a refuzat să mai joace într-un anume specta­ col, In care ea trebuia să evolueze tn mijlocul unui cerc compus din 35 de par­ teneri. — Mă paralizează gîndul că ştiu ceea cc-şi spun între ei în liniţ) ce eu joc... Sînt supusă unui joc concentric de comentarii !

A stirnit senzaţie odinioară apariţia lui Xottara în Hamlet cu... barbă. A stirnit senzaţie, recent, propunerea unui tînăr de a-i juca pe Hamlet. Tinărul n-avea barbă l


— Tovarăşe director, cea mai bună metodă este ca, atunci cind cineva vine să vă spună ceva despre altul, să chemaţi pe respectivii faţă în faţă. Să se înveţe minte unul ca Y care umblă cu vorba... — Chemaţi-l pe Y... — Păi, staţi puţin, eu vin să vi ajut tn muncă şi Dv. !... Se poate ?


• La ora 22 a protestat : — E o barbarie să fim obosiţi pînă la ora asta. Dimineaţa, la 7,20, l-am intilnit în „74" ; se ducea la Radio unde urma să imprime vocea celui de al „II-lea Plăieş".

Actriţa X vine la spectacol doar cu cîteva minute înainte de a batu gongul şi intră în scenă nemachiată. In schimb, cînd are o pro­ bă la film. stă o după masă la „Cosmetica".


— Ui... ce dic... a... ăta... enă — Poftim ? Nu înţeleg. Ce-ai spus, tovarăşe actor ? —- Uitaţi-vă ce dic ţie are ăsta in scenă !

• •
Am intilnit ori, actori teva minute de mai multe care, cu cî­ înainte de în­ — Am terminat o piesă! — Dar n-ai mai scris nici­ odată.

Alecu Popovici

www.cimec.ro

Trei tablouri aparţinind Iarodarei Nigriin : „Stihiile na­ turii", „Şeherazada" şi „Cabana pesca­ rului".

www.cimec.ro

„Flori", „In c u l i s e " (sus) şi c a r i c a t u r a lui S t . Mihăilescu-Brăila în „Eseu" (jos) de T r a i a n Dănceanu.

renţe cromatice de substrat şi acordind tablourilor acea atmosferă uşor ceţoasă, de vis,' împinsă uneori pină la zonele infrarcalului. Spaţiul pictural este ten­ sionat colorislic pînă la ner­ plastică a vozitate. Lumea Iarodarei Nigrim este cînd contorsionată pînă la stri­ denţă, cînd turbulent aprinsă cromatic în plinătatea for­ şi volumelor. Peste melor toate pluteşte un aer de în­ ceput dc concepţie, datorat în parte şi nestăpînirii dese­ nului, nestăpinire convertită însă de artistă într-o calitate, deoarece acesta devine nu atît suport gamei coloristice cît un pretext de indicare a unor locuri ale memoriei în­ cărcate afectiv. Imagini dis­ continue legale prin tonuri dc culoare purtătoare de a¬

Credincios tehnicii „poantiliste" Traian Dănceanu se arată interesat de lumina şi contururile lumii domestice a conştiinţei vigile. Ne întîmpină peisaje corect execu­ tate, cu oarecare disciplină artistică, interioare ale locu­ lui de muncă ale actorului, naturi moarte şi, mai ales, portrete (cele mai multe în guaşă, cu pronunţat caracter caricatural dar lipsite de viaţă din cauza liniei terne a desenului). In pictură însă Traian Dănceanu pune pasta cu bucuria unui copil care des­ coperă culoarea, îmbătîndu-se de gamele ocrului, in care pete de roşu parcă pon­ derează această lumină mie­ roasă, curgînd într-o pastă oprită de năvalnică, de-abia conturul ferm al desenului.

fecte.

C. R. M.

www.cimec.ro

D I C Ţ I O N A R TEATRAL

rea este în u l t i m a instanţă i u idee, i n p r i m u l rînd în realitatea generatoare a acesteia, şi i n măsura în eare „omnilatcralitatea o m u l u i " ( M a r x ) e încă u n deziderat. I n t r e realitate şi idee se p r o d u c e starea de tensiune care, Pus în situaţia de a fi într-o societate în i n t e a t r u , a făcut posibilă „introducerea discu­ care trăieşte şi creează, o m u l , a r t i s t u l adică, ţiei şi dezvoltarea ei pînă c i n d acoperă ac­ răspunde interogaţiilor acesteia în d i f e r i t e ţiunea şi se întrepătrunde c u ea, i n l r - o m o d u r i . Există deci o angajare ontică, în măsură atît d e m a r e încît în cele d i n urmă măsura i n care p a r t i c i p a r e a la societate este o asimilează c u t o t u l , făcînd piesa şi d i s c u ­ u n d a t genetic, şi în această măsură c h i a r ţia să f i e p r a c t i c i d e n t i c e " ( B . S h a w — „ I n o ­ f a p t u l contestării ( i n t i l n i t pe d i f e r i t e m e r i ­ vaţia tehnică în piesele l u i I b s e n " în op. c i t . diane a l e l u m i i c o n t e m p o r a n e ) , poate f i so­ pg. 29G). V e d e m astfel c u m „in m o d i n e ­ c o t i t , î n f o n d , u n m o d de angajare. Chiar v i t a b i l aceste modificări a l e subiectelor piese­ neprecizată în t e r m e n i i c i , angajarea a p a r e lor a u a v u t d r e p t u r m a r e modificări de teh­ ca răspuns l a interogaţiile realităţii sociale, n i c ă " ( i b i d . p g . 295), acestea apărînd a t u n c i deci n u se poate opta între a te angaja sau cînd c r e a t o r u l , c o n s t r i n s de p r o b l e m a t i c a so­ n u , c i n u m a i a s u p r a m o d u l u i în care te cietăţii c o n t e m p o r a n e l u i , a încercat să se e l i ­ angajezi. I n t r - o primă aproximaţie, angajarea bereze astnnindu-şi-o, adică a n g u j i n d u - s e I n ea. a r t i s t u l u i este funcţie d e angajarea i n s u l u i Astfel obiectivizată estetic, funcţie de anga­ în societate, adică o necesitate întrupată în jarea i n s u l u i creator, înţeleasă şi i n t e r p r e ­ opţiunile l u i filosofice, p o l i t i c e , etice, m a n i ­ tată p r i n p r i s m a ungajării, societatea, l u m e a , festate şi estetic, adică t r a n s f i g u r a t e după este aptă să primească schimbarea deoarece legile f r u m o s u l u i ; ideile d u c astfel la t r a n s ­ „...reîntoarcerea d i n suspendarea estetica i n h u m a n t a l o r , p r i n morfopoieză, într-un cîmp viaţă este o reîntoarcere l a acele activităţi a u n d e , ca receptor, o m u l asimilează p r o d u s u l căror c o n t i n u i t a t e a fost întreruptă de trăirea astfel o f e r i t : societatea obieotualizată estetic artistică" (Georg Lukâes — Estetica I — p r i n operă. B e r n a r d S h a w observa că „...nu E d . M e r i d i a n e . B u c . 1972 — pg*. 776), în poate exista u n t e a t r u n o u fără o filosofic speţă l a -starea de tensiune d i n t r e realitate n o u ă " („Mai b i n e decît Shakespeare ?" i n „Arta t e a t r u l u i " . E . E . R . B u c . 1975 p g . 2 9 3 ) , şi ideea ce-şi aşteaptă irezolvurea. Odată ac­ ceptat ceea ce Engels n u m e a „postulatul isto­ opţiunea filosofică f i i n d , în toate cazurile, riceşte necesar", opera d e v i n e o demonstraţie aceea care specifică angajarea, m a i m u l t . o purtătoare de adevăr, acceptarea p o s t u l a t u l u i generează. f i i n d angajare : a r t i s t u l urmăreşte „ n u s i m ­ P r i n inţelegerea d e v e n i r i i societăţii, adică p l a propagare a u n e i tehnici d c i n t e r p r e t a r e situarea ei întru istorie şi p r i n i n t r o d u c e r e a p e n t r u a îndepărta de spectator e v e n i m e n t e l e c o n c e p t u l u i în c e n t r u l gîndirii filosofice, p r o ­ reprezentate", c i u n m i j l o c de „a îndrepta b l e m a m o d u l u i angajării, în speţă a l anga­ spectatorul să privească e v e n i m e n t e l e cu u n jării a r t i s t u l u i , d e v i n e p r o b l e m a centrală atît ochi i n v e s t i g a t o r şi c r i t i c " (Noua tehnică de p e n t r u creator cît şi p e n t r u critica creaţiei i n t e r p r e t a r e i n „Arta t e a t r u l u i " , p g . 282). artistice. I n f a p t , se înlocuieşte oatharsisul, generat Se precizează a c u m angajarea ea f i i n d în­ de f o r m a druinaticâ, cu tbeoria (în sens do t r u istorie, înţelegîndu-se că orice angajare contemplare a ceva), spectatorul f i i n d „pla­ este politică ; însă, întrucit n u orice politică sat în. faţa a ceva" de cunoscut, cunoaşterea este angajată în acest sens, p r i v i n d - o ea g e n e r i n d acţiune conştientă pe l i n i i de forţă sincronizare a i d e i l o r s t r u c t u r a t e în operă cu nomotetice. devenirea societăţii, adică cu realitatea şi Angajarea însă, fie discuţie, fie demonstra­ posibilitatea închisă în ideea ontopoietică, ţie, caută p r i n operă de la caz l a caz funcţia (actul de creaţie f i i n d asumare a i d e i i întru cathartică sau cea tbeoretică a a r t e i („specta­ întruparea p o s i b i l u l u i , adică realizarea l u i ) , t o r u l este aşezat în faţă, e l studiază" angajarea este p a r t i c i p a r e la în-făptuirca — II. U r e c h i op. c i t . pg. 282). A n g a j a r e a acestuia. P u t e m v o r b i de u n sens tare a l apare ca o umbră a o m u l u i de t e a t r u , de angajării : partinitatea, adică participarea care n u poate scăpa decît c u r i s c u l de a se c r e a t o r u l u i l a conştiinţa de sine a clasei che­ închide în întunericul u n u i t u r n d e fildeş, mată l a t r a n s f o r m a r e a societăţii, şi de u n în i n c o m u n i c a b i l i l a t e . sens t r i v i a l : aderarea a r t i s t u l u i l a a n u m i t o Adrian Dan Boeru concepţii filosofice şi social-politice. A n g a j a ­

Angajare

A

96

www.cimec.ro

A B O N A Ţ I - V Ă
LA

A D R E S A Ţ I COMENZILE D U M N E A V O A S T R Ă PRIN OFICIILE POŞTALE Şl FACTORII POŞTALI

PREŢUL UNUI ABONAMENT: 21 lei pe trei luni ; 42 lei pe şase luni; 84 lei pe un an

Abonamentele exporl-imporl

p e n t r u străinătate se f a c l a : I L E X I M presă, Bucureşti, C a l e a Telex : 011631

Departamentul

Griviţei n r . 6^t—C6 P . O . B . 2 0 0 1

www.cimec.ro

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->