Fisa de lectura Moara cu noroc -autor: Ioan Slavici -titlu: Moara cu nororc -specie literara-:nuvela psihologica -anul

pulicarii:Nuvela Moara cu noroc de Ioan Slavici a aparut in volumul de debut «Novele din popor», din 1881 -tema operei:Consecintele morale si existentiale ale patimii banului. -motive literare:Momente ale actiunii; motive: a) Motivul cautarii norocului - Ghita si familia lui pleaca din satul in care acesta era cizmar. - Cu toate ca are retineri, Batrana (mama Anei) se muta impreuna cu ceilalti. - Ghita arendeaza carciuma de la Moara cu Noroc. - Catva timp, norocul ii surade si castigul este cinstit. b) Motivul hanului - Asezat intr-o vale, la rascruce de drumuri; - Initial, moara - simbol al „macinarii" unor vieti; - inconjurat de spatii goale si drumuri „rele"; - Loc al pactului cu personajul demonic. c) Motivul personajului demonic - Lica Samadaul incepe sa vina pe la han. - Ghita ii accepta conditiile, din slabiciune. - Treptat, carciumarul ii devine complice, Motivul destinului - De Paste, Ana ramane cu Lica, la han. - La intoarcere, Ghita o ucide. - Din porunca Samadaului, Ghita este impuscat, iar hanul - incendiat. - Batrana considera ca asa le-a fost soarta. - Urmarit de jandarmul Pintea, Lica isi zdrobeste capul de un copac. -conflict exterior: se demareaza si se sustzine o intreprindere(moara cu noroc) de mare avergura economica (toat lumea era prezenta acolo)intr-o societate ce-si dorea prin tot abandonarea inchistarii de tip feudal. E surprinsa perspectiva dominatziei banului conflict interior:are loc in propria lui consttintza o avalansa de resenimente cu privire la el cel care obisnuai sa fie si ce a devenit acum practic e luat de val in astfel de afaceri dubioase in care se pierde din vedere etica si morala e congregat fara sa vrea,prin natura situatziei la o decadere sufleteasca Personaje: Ghita – este unul dintre protagonistii nuvelei, personaj viabil si complex, un tip uman, în care contradictiile se manifesta puternic.Personajul aspira sa-si depaseasca modesta conditie de cizmar, pentru ca monotonia acesteia si saracia îl sperie si îl îndârjesc, dupa cum îi spune soacrei sale: “Nu punem pe prispa la soare, privind eu la Ana, Ana la mine si amândoi la copilas, iar dumneata la tustrei” --Drama lui e analizata magistral. E sfâsiat de dorinta de a avea bani si devine complice cu Lica: “se gândea la câstigul pe care-l putea face în tovarasie cu Lica, vedea banii gramada înaintea sa si i se împaienjeneau ochii: de dragul câstigului ar fi fost gata, sa-si puna capul în primejdie --”Numai câteodata, când noaptea, zgâltâia vântul moara parasita, locul îi parea strain”. Presimtirea se întareste când îl vede prima data pe Lica si are senzatia ca “s-a racit tot trupul”. Venirea lui Lica îl modifica profund si definitiv, acesta având o putere aproape magica -- Dezumanizarea merge atât de departe încât Ghita regreta existenta familiei, considerând-o o piedica în calea îmbogatirii sale: “Pentru prima data, în viata lui ar fi vrut sa nu aiba nevasta si copii”. --Zbuciumul sufletesc se accentueaza: ”simti ca îi slabeasc deodata toate puterile, privirile oameinilor ardeau parca si mergea drept înainte fara a îndrazni sa-si ridice ochii

înalt. ma chinuiesti. ci liniştea colibei tale te face fericit".Omul să fie mulţumit cu sărăcia sa. lăsând la dreapta şi la stânga satele aşezate prin colţurile văilor. Ana se va întoarce spre pacat cu o forta egala cu cea a puritatii ei anterioare. când vrei sa-l surpi pe Lica”. cu deschideri bogate.de la pamânt”. vazându-si barbatul înstrainându-se de ea. voi fi facut ce voi fi facut. doreşte schimbarea. vine apoi unpripor. Portretul ei fizic reverbat de barbatul care o iubeste. Nuvela debutează cu un precept moral izvorât din înţelepciunea bătrânească rostit de mama-soacră. în timp ce Ghiţă. distrugându-l: “Banii primiti de la Lica erau pe masa.locul în care vine Ghita este un topos al ispitei. cârciumarul nu este un om slab. vazând si întelegând ca sotul ei face afaceri necinstite cu Lica si femeia încearca sa afle singura adevarul: “Trebuie sa aflu adevarul. înconjurată de pustietăţi întunecoase. Disperarea Anei se mistuie în suflet si rareori cuvintele îi vin pe buze: “Tu ma omori Ghita. Cizmar sărac. EXPOZIŢIUNEA Cârciuma de la Moara cu noroc este aşezată la răscruce de drumuri. harnic şi muncitor. iar în final.Lica are asupra ei puterea unei vraji. între două repere temporale cu valoare religioasă: de la Sfântul Gheorghe până la Paşte. În expoziţiune. dar onest. raspândind o stranie atractie prin “privirea pierduta în vânt”. ma seci de viata. legat de taina pacatului.nstrainarea ei de Ghita se accentueaza pe masura ce prietenia dintre cei doi barbati se leaga mai puternic. Structura personajului este sintetizata astfel de Pintea: “Multe ar fi de facut. Alcătuită din 17 capitole. ma lasi sa ma omor eu din mine”. ci dimpotrivă. descrierea drumului care merge la Moara cu noroc şi a locului în care se află. şi după ce ai coborât iar în . iar reprezentantul acestei lumi este Lica Samadaul. căci. Sensibila. --Autocaracterizarea scoate la iveala întunecimi ale sufletului: “Eu sunt Lica Samadaul… Multe se zic despre mine… Tu vezi un lucru ca umblu ziua-n amiaza mare si nimeni nu ma opreste-n cale sa ma duc în oras si stau de vorba cu domnii. Ana era sprintena si mladioasa”. însa el nu putea.Cutremurat din strafunduri. Ana – personajul feminin principal. Impresia generala este de noblete ciudata. bunăstarea materială. El apare la Moara într-o postura statuara “ca un stâlp de piatra”. izolată de restul lumii. --prabusirea este completa. se gândea cât ar fi trebuit sa munceasca pentru ei si nu-l lasa inima sa-i dea din mâna”. iar Ghita nu e decât muiere îmbracata în haine barbatesti”.cadru obiectiv al acţiunii: „De la Ineu drumul de ţară o ia printre păduri şi peste ţarini. însa nimeni nu stie nimic”. Lica era porcar. îşi asumă responsabilitatea destinului celorlalţi. apa şi focul purifică locul. care o face sa afirme: “Tu esti om Lica. -. --portrerul fizic al lui Lica Samadaul e pretext de vesnica pendulare între exterior si interior: “Lica e un om la 36 de ani. diabolica. capul familiei. sculpteaza în cuvinte un model clasic al feminitatii: “Ana era tânara si frumoasa si subtirica. pentru a câştiga rapid bani. ce are în nuvelă rolul corului din tragedia antică greacă: „. ar fi vroit sa-l ia si sa—l arunce. de dragul copiilor mei. patima pentru bani îl roade pe dinauntru. Subiectul:Acţiunea se desfăşoară pe parcursul unui an. numai daca n-ai fi atât de prost. -. pieptar cu bumbi de argint si bici cu codurisca de os împodobit cu flori”. uscativ si supt la fata. nu bogăţia. dar am facut asa ca oricine poate sa creada ce-i place. Bătrâna este adepta păstrării tradiţiei. sufletul ei se ofileste. cu ochii mici si verzi si cu sprâncenele împreunate la mijloc. cu mustata lunga. însa cei ce poarta camata subtire si alba cu floricele. Iniţial. fragila. ca sa-l acoperi. nuvela are un subiect concentrat. o forta devastatoare. --Desele vizite ale lui Lica la Moara o fac pe Ana sa fie “muncita de gânduri grele care o îmbatrânesc oarecum într-un singur ceas”. pe care îl urci. Timp de un ceas şi jumătate drumul e bun. Ghiţă ia în arendă cârciuma de la Moara cu noroc. fixează un peisaj . daca nu de alta!” Lica Samadaul:. dacă-i vorba.

Ana privea la el. [. şi voiesc ca nimeni în afară de mine să nu ştie. „un ungur înalt ca un brad". Lică era porcar. cine ce zice şi cine ce face. începe procesul iremediabil de înstrăinare a lui Ghiţă faţă de familie. căci doi erau acum. cu ochii mici şi verzi şi cu sprâncenele dese împreunate la mijloc. are gesturi de brutalitate neînţeleasă faţă de Ana pe care o ocrotise până atunci. şi atunci el privea la Ana. pe Marţi. Subiectul nuvelei îl constituie etapele şi efectele înfruntării dintre protagonist. „nu mai zâmbea ca mai înainte.vale. iar primele semne ale bunăstării şi ale armoniei în care trăieşte familia nu întârzie să apară: „Sâmbătă de cu seară locul se deşerta şi Ghiţă... un om ca de treizeci şi şase de ani. „îşi pierdea repede cumpătul şi-i lăsa urme vinete pe braţ. carismatic. Cred că ne-am înţeles!". Multe se zic despre mine. ci rădea cu hohot. Lică. proces analizat cu măiestrie de Slavici... Personajul este portretizat de narator: „Lică. Ce să-mi . trebuie să faci popas. fiindcă drumul a fost cam greu iară mai departe locurile sunt rele". încât îţi venea să te sperii de el. în final. La un moment dat. dar se substituie destinului lor. tulbură echilibrul familiei. primejdioase. Lică îşi impune încă de la început regulile: „Eu sunt Lică Sămădăul.. INTRIGA Apariţia lui Lică Sămădăul la Moara cu noroc. uscăţiv şi supt la faţă. însă dintre cei care poartă cămaşă subţire şi albă ca floricelele. deoarece acolo unde vezi o cruce de aceste a aflat un om o bucurie ori a scăpat altul de o primejdie". căci avea un ginere harnic. cine trece pe aici.. îi plac jocurile crude. Simetria incipitului cu finalul se realizează. Ana. doi nepoţi sprinteni. Aşa m-a lăsat Dumnezeul. Ghiţă nu se poate sustrage influenţei malefice pe care acesta o exercită asupra lui. pieptar cu bumbi de argint şi bici de carmajin [. îşi ia doi câini pe care îi asmute împotriva turmelor de porci şi angajează încă o slugă. şi antagonist. Ghiţă se dovedeşte la început harnic şi priceput. cele cinci cruci „care vestesc pe drumeţ că aici locul e binecuvântat.. intuieşte că Lică este un „om rău şi primejdios". iară bătrâna privea la căteşipatru şi se simţea întinerită. violent. DESFĂŞURAREA ACŢIUNII Mai întâi. pentru că nu-şi poate asuma total riscul îmbogăţirii alături de Lică. şeful porcarilor şi al turmelor de porci din împrejurimi. Prin intermediul monologului interior sunt redate frământările personajului: „Ei! Ce să-mi fac?. un personaj ciudat. multe vor fi adevărate şi multe scornite. Ghiţă. se poartă brutal cu cei mici. cu sugestia drumului vieţii care continuă şi după tragedia de la Moara cu noroc: „Apoi ea luă copiii şi plecă mai departe". se punea cu Ana şi cu bătrâna să numere banii. Ghiţă ajunge să regrete că are familie şi copii. „se aprindea pentru orişice lucru de nimic". ajungând să mai răsufle.] Eu voiesc să ştiu totdeauna cine umblă pe drum. şi nici tentaţiei îmbogăţirii. iară sporul era dat de la Dumnezeu.]". înalt.. Simbolistica iniţială a drumului se completează. iar când se mai juca. rar. să adapi calul ori vita din jug şi să le mai laşi timp de răsuflare.. Ghiţă îşi ia toate măsurile de apărare împotriva lui Lică: merge la Arad să-şi cumpere două pistoale. o fată norocoasă. dintr-un câştig făcut cu bine". Devine mohorât. prin descrierea drumului. Orgoliul lui Lică e unul de stăpân care nu doar îşi subordonează oamenii. Devine „de tot ursuz". cu mustaţa lungă. Cu toate că îşi dă seama că Lică reprezintă un pericol pentru el şi familia lui. Însă din momentul apariţiei lui Lică. amândoi priveau la cei doi copilaşi. cu Ana. nevasta lui Ghiţă. Semnele părăsirii anticipează destinul tragic al familiei: vechea moară „cu lopeţile rupte şi cu acoperământul ciuruit de vremurile ce trecuseră peste dânsul!".

Tocmai de aceea devine tot mai atent la imaginea pe care lumea o are despre el. cum avuseseră părinţii voştri. Ghiţă o ucide pe Ana. „Sancţionarea drastică a protagoniştilor e pe măsura faptelor săvârşite"(Pompiliu Mareea. marchează pentru Ghiţă începutul obişnuirii cu răul. se sinucide izbindu-se cu capul de un copac. Speră până în ultimul moment ca se va produce o minune şi că soţia va rezista influenţei malefice a acestuia. PUNCTUL CULMINANT Ghiţă ajunge pe ultima treaptă a degradării morale în momentul în care. distruge imaginea pe care ceilalţi o aveau despre el.fac dacă e în mine ceva mai tare decât voinţa mea? Nici cocoşatul nu e însuşi vinovat că are cocoaşe în spinare".. 1968) DEZNODĂMÂNTUL Un incendiu teribil mistuie cârciuma de la Moara cu noroc în noaptea de Paşti şi singurele personaje care supravieţuiesc sunt bătrâna şi copiii. Bucureşti. într-o scenă de un patetism sfâşietor. acoperit de persoane tari. Datorită generozităţii Sămădăului. greşeala lui Ghiţă este că nu reuşeşte să fie onest până la capăt nici faţă de Lică. Lică e „om". înţelegerea dintre el şi Lică. interesate sa aiba un om cu experienta. într-un gest de răzbunare. prin vorbele bătrânei care pune întâmplările pe seama destinului necruţător: „Simţeam eu că nu are să iasă bine. Prin faptul că jura strâmb la proces. Dezgustată însă de laşitatea lui Ghiţă. îi cere iertare Anei: „. unde se castiga bani multi si se pune la mijloc. din ordinul lui Lică.". Ano! îi zise el. Ghiţă devine complice la crimă. Drama lui complexa este analizata magistral. Critici literare:-“Slavici n-a uitat niciodata ca debutul sau literar a fost un act al vointei lui Eminescu. Dându-şi seama că soţia l-a înşelat. drept momeală.Iartă-mă. îşi aruncă soţia. Nuvela se încheie în mod simetric cu începutul. De fapt. Hotărăşte totuşi să-l dea în vileag pe Lică. expresia unei intuitii straine de el insusi. cu ajutorul lui Pintea. ajungând să fie implicat în furtul de la arendaş şi în uciderea unei femei şi a unui copil. Iartă-mă cel puţin tu. Editura pentru Literatură. Eminescu vedea in Slavici altceva – si mai mult – decat era ele insusi in stare sa vada. i-a « fortat mana » . le spune: „Sărmanilor mei copii. acoperindu-i nelegiuirile lui Lică. Cum se spune. aruncând-o definitiv în braţele acestuia. nici faţă de Pintea. lui Ghiţă i se dă drumul acasă numai pe „chezăşie". în ciuda nelegiuirilor comise. ci pentru a-l reda acestui rost” ( Lucian Raicu ) . Tatăl vostru e un ticălos". Cu toate acestea. intre ordinea juridica a satului si legislatia mutuala a hotilor. sărutând pe unul dintre copii. căci eu n-am să mă iert cât voi trăi pe faţa pământului. Carciumarul Ghita se asaza in drumul pocarilor. în braţele Sămădăului. numai după ce îşi va putea opri jumătate din sumele aduse de acesta. starea materială a lui Ghiţă devine tot mai înfloritoare. Iar Lică. În alt rând.Samadaul Lica este un hot si un ucigas. care se înstrăinase de ea şi de întreaga familie. Îi va oferi dovezi jandarmului despre vinovăţia lui Lică. Nu este sincer însă nici cu Pintea şi acest lucru îi va aduce pieirea. numai că omul începe să-şi piardă încrederea în sine. la sărbătorile Paştelui. dar aşa le-afost dată". Ioan Slavici.. Reţinut de poliţie. Îşi îndeamnă soţia să joace cu Lică. nu pentru a-l abate de la rostul sau. pentru a nu cădea viu în mâinile lui Pintea. » . Ghiţă este ucis de Răuţ. Ana i se dăruieşte lui Lică deoarece. pe când Ghiţă „nu e decât muiere îmbrăcată în haine bărbăteşti". fiinţele cu adevărat morale şi inocente din carte. Axa vieţii lui morale se frânge şi. orbit de furie şi dispus să facă orice pentru a se răzbuna pe Lică. La rândul lui. voi nu mai aveţi. un tată om cinstit.

problemele psihologice pe care le pune sunt desemnate cu toata finetea unui cunoscator al naturii omenesti . ci cu fondul sufletesc al poporului. fiecare din chipurile cari traiesc in novelele sale e nu numai copiat de pe ulitele impodobite cu arbori ale satului. » ( Mihai Eminescu ) . nu seamana in exterior cu taranul roman.( George Calinescu ) . in port si in vorba. gandesc si simt ca el.« E inainte de toate un autor pe deplin sanatos in conceptie .