Compunerea oscilaţiilor paralele

Sunt situaţii în care un sistem fizic se mişcă, fiind supus simultan acţiunii a două sau mai
multe forţe de tip elastic. În aceste cazuri se pune problema determinării mişcării rezultante.
Pentru aceasta vom aplica principiul independenţei acţiunii forţelor. Vom determina efectul
fiecărei forţe în parte, iar efectul TOTAL se va exprima ca fiind suma efectelor fiecărei forţe în
parte. Aceste efecte sunt oscilaţii armonice.
În cele ce urmează ne vom ocupa de acest ultim aspect: cum se compun oscilaţiile armonice.
§ 1 Modelul analitic
Fie un punct material care, supus acţiunii unei forţe de tip elastic oscilează conform legii:
( 1 ) ( )
1 1 1
sin ϕ ω + ⋅ ⋅ · t A y .
Acelaşi punct material, supus acţiunii altei forţe de tip elastic, oscilează conform legii:
( 2 ) ( )
2 2 2
sin ϕ ω + ⋅ ⋅ · t A y .
Dacă cele două forţe acţionează simultan, experienţa arată că mişcarea rezultantă este TOT
OSCILATORIE ARMONICĂ, a cărei dependenţă de timp o vom căuta de forma:
( 3 )
( )
0 0 0
sin ϕ ω + ⋅ ⋅ · t A y
, în care prin A
0
notăm amplitudinea rezultantă, iar prin φ
0
notăm faza iniţială a mişcării rezultante.
Dorim să calculăm aceste două mărimi în condiţiile în care cunoaştem dependenţele explicite
(1) şi (2).
Principiul independenţei acţiunii forţelor ne permite să scriem că efectul TOTAL (3) este
suma efectelor (1) şi (2):
(4)
2 1
y y y + ·
, ceea ce, explicit înseamnă:
(5) ( ) ( )
2 2 1 1
sin sin ϕ ω ϕ ω + ⋅ ⋅ + + ⋅ ⋅ · t A t A y .
Explicitând sinusurile de sume de unghiuri, găsim:
(6) ( ) ( ) ( ) ( ) t A t A t A t A y ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ · ω ϕ ϕ ω ω ϕ ϕ ω cos sin cos sin cos sin cos sin
2 2 2 2 1 1 1 1
.
Ordonând în membrul drept după funcţiile armonice de timp, obţinem:
(7) ( ) [ ] ( ) [ ]
2 2 1 1 2 2 1 1
sin sin cos cos cos sin ϕ ϕ ω ϕ ϕ ω ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ · A A t A A t y .
Explicitând mişcarea rezultantă (3) ca fiind:
(8)
( ) ( ) t A t A y ⋅ ⋅ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ · ω ϕ ϕ ω cos sin cos sin
0 0 0 0
.
1
Identificând coeficienţii funcţiilor trigonometrice de timp din relaţiile (7) şi (8), găsim un
sistem de două ecuaţii cu două necunoscute: A
0
şi φ
0
.
(9)
¹
'
¹
⋅ + ⋅ · ⋅
⋅ + ⋅ · ⋅
2 2 1 1 0 0
2 2 1 1 0 0
c o s c o s c o s
s i n s i n s i n
ϕ ϕ ϕ
ϕ ϕ ϕ
A A A
A A A
.
Pentru a determina faza iniţială φ
0
, împărţim cele două relaţii membru cu membru şi
obţinem:
(10)

,
_

¸
¸
⋅ + ⋅
⋅ + ⋅
·
2 2 1 1
2 2 1 1
0
cos cos
sin sin
ϕ ϕ
ϕ ϕ
ϕ
A A
A A
arctg
.
Pentru a determina amplitudinea A
0
, ridicăm la pătrat fiecare din ecuaţiile sistemului şi le
adunăm. Se obţine succesiv:
(11) [ ]
2 1 2 1 2 1
2
2
2
1
2
0
sin sin cos cos 2 ϕ ϕ ϕ ϕ ⋅ + ⋅ ⋅ ⋅ ⋅ + + · A A A A A .
Suma din paranteza dreaptă se poate restrânge sub forma unui cosinus de diferenţă de
unghiuri. Obţinem, final:
(12) ( )
1 2 2 1
2
2
2
1
2
0
cos 2 ϕ ϕ − ⋅ ⋅ ⋅ + + · A A A A A .
Relaţiile (10) şi (11) ne permit să determinăm faza iniţială şi amplitudinea mişcării oscilatorii
rezultante (3).
Exemplu:
Un punct material este supus simultan acţiunii a două forţe de tip elastic. Fiecare forţă în
parte pune punctul material în mişcare după legea:
§ 2 Modelul fazorial
2

Suma din paranteza dreaptă se poate restrânge sub forma unui cosinus de diferenţă de unghiuri. Relaţiile (10) şi (11) ne permit să determinăm faza iniţială şi amplitudinea mişcării oscilatorii rezultante (3). Obţinem.Identificând coeficienţii funcţiilor trigonometrice de timp din relaţiile (7) şi (8). Exemplu: Un punct material este supus simultan acţiunii a două forţe de tip elastic. final: (12) 2 A02 = A12 + A2 + 2 ⋅ A1 ⋅ A2 ⋅ cos( ϕ 2 − ϕ1 ) . găsim un sistem de două ecuaţii cu două necunoscute: A0 şi φ0.   1 1 2 2  Pentru a determina faza iniţială φ0. Se obţine succesiv: (11) A02 = A12 + A22 + 2 ⋅ A1 ⋅ A2 ⋅ [ cos ϕ1 ⋅ cos ϕ 2 + sin ϕ1 ⋅ sin ϕ 2 ] . împărţim cele două relaţii membru cu membru şi obţinem: (10) Pentru a determina amplitudinea A0. (9)  A0 ⋅ s i ϕn0 = A1 ⋅ s i ϕn1 + A2 ⋅ s i ϕn2 . Fiecare forţă în parte pune punctul material în mişcare după legea: § 2 Modelul fazorial 2 . ridicăm la pătrat fiecare din ecuaţiile sistemului şi le adunăm.   A0 ⋅ c oϕ s0 = A1 ⋅ c oϕ s1 + A2 ⋅ c oϕ s2  A ⋅ sin ϕ1 + A2 ⋅ sin ϕ 2  ϕ 0 = arctg  1  A ⋅ cos ϕ + A ⋅ cos ϕ  .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful