Universitatea Spiru Haret Facultatea de Sociologie Psihologie Psihologie, Master, ID

Evaluare psihologica (Psihodiagnoza Personalitatii)

Note de curs

Lect. Univ. Dr. Catalin NEDELCEA

2007

CUPRINS
PARTEA I-a – Aspecte generale privind masurarea personalitatii
1.
1.1. 1.2. 1.3. 1.4. 1.5. 1.6.

3 3
3 3 3 3 4 4

Termeni cheie
Psihodiagnoza personalitatii Teorie a personalitatii Masurare Psihometrie Norma – etalon Calitati psihometrice ale testelor

2. 3. 4.
4.1. 4.2. 4.3. 4.4. 4.5. 4.6. 4.7.
4.7.1. 4.7.2.

Instrumente si metode utilizate pentru evaluarea psihologica a personalitatii Tipuri de teste de personalitate Domenii, scopuri si cerinte privind utilizarea testelor de personalitate
Domeniul clinic Domeniul organizational Domeniul educational Domeniul judiciar Evaluarea corelativa a perechilor sau grupurilor de subiecti Cercetarea Responsabilitati etice, profesionale si legale privind utilizarea testelor de personalitate
Licentierea Responsabilitati etice

4 4 5
5 6 7 7 7 7 8
8 8

5. 6.
6.1. 6.2. 6.3.

Limite si dificultati intrinseci masurarii personalitatii prin chestionare Modalitati de concepere a personalitatii abordabile prin chestionare
Modelarea personalitatii ca un sistem de dimensiuni sau trasaturi Structuri cognitiv-preferentiale de personalitate Teoriile cognitiviste: constructele personale si stilurile apreciative

9 9
9 10 10

PARTEA a II-a – Aspecte generale privind constructia testelor de personalitate
7.
7.1.
7.1.1. 7.1.2.

11 11
11
11 11

Cerinte generale si etape generale in construirea unui chestionar de personalitate
Asamblarea unui esantion de itemi
2 probleme esentiale Cerinte in construirea testului

7.2.
7.2.1.

Aplicarea experimentala a esantionului de itemi
Surse de eroare in evaluare

12
12

7.3.
7.3.1.

Validarea statistica preliminara
Cerinte pentru validarea statistica preliminara

12
12

7.4.
7.4.1.

Standardizarea interpretarii prin etalonarea chestionarului
Cerinte privind etalonarea

13
13

8.
8.1. 8.2. 8.3.

Strategii de construire a chestionarelor de personalitate
Metoda intuitiva sau abordarea rationala Metoda empirica sau a criteriului extern Metoda analizei factoriale sau a criteriului intern

13
13 14 15

9.
9.1. 9.2. 9.3.
9.3.1. 9.3.2.

Aspecte generale si probleme privind construirea itemilor
Strategii generale de construire a itemilor – Problema limbajului Relatia item – trasatura Caracteristici de suprafata ale itemilor
Forma de raspuns Forma Itemului

16
16 18 19
20 20

9.4.

Caracteristici semantice ale itemilor

21

2

Partea a III-a – Principale chestionare de personalitate
10.
10.1. 10.2. 10.3.
10.3.1. 10.3.2. 10.3.3.

23
23
23 23 24
25 26 27

Inventarul psihologic California – CPI
Conceptia privind evaluarea personalitatii si constructia testului Critici aduse chestionarului Variantele 1996 (434) si 2002 (260)
Cele 20 de dimensiuni ale personalitatii normale (scalele populare) Scale vectoriale si modelul cuboid Scale speciale ale CPI

10.4.
10.4.1. 10.4.2.

Interpretarea profilului CPI
Considerente generale Pasi in interpretarea profilului

27
27 28

11.
11.1. 11.2.

Inventarul multifazic de personalitate Minnesota – MMPI si MMPI-2
Scale de validare a profilului Scale clinice ale MMPI

29
29 31

12.
12.1. 12.2.
12.2.1.

Chestionare de personalitate construite de R.B. Cattell
Conceptia lui Cattell privind personalitatea umana si evaluarea acesteia Caracteristici ale testului 16PF
Critici aduse chestionarului

32
32 34
35

12.3. 12.4.
12.4.1. 12.4.2.

Cei 16 factori primari si cei 4 factori secundari din 16PF Chestionarul de personalitate pentru adolescenti – HSPQ
Dimensiunile personalitatii si devenirea lor in adolescenta Cei 14 factori primari si cei 3 factori secundari din HSPQ

35 36
37 37

12.5.

Chestionarul C de anxietate

39

13.
13.1. 13.2. 13.3. 13.4.
13.4.1. 13.4.2.

Chestionare de personalitate construite de H.J. Eysenck
Conceptia lui Eysenck privind personalitatea si masurarea acesteia Cei 3 superfactori ai personalitatii Factorii secundari Date privind testele EPI si EPQ
EPI EPQ

40
40 41 42 43
43 44

14.
14.1.

Inventarul de personalitate Freiburg – FPI
Scalele FPI R

45
45

15.
15.1. 15.2. 15.3. 15.4.

Modelul Big Five si inventarul NEO PI R
Date generale despre modelul Big Five in cunoasterea personalitatii Tipuri de instrumente construite in cadrul modelului Big Five Modelul Costa si McCrae Superfactorii personalitatii si fatetele acestora in NEO PI R

46
46 47 47 48

16.
16.1. 16.2. 16.3. 16.4.

Chestionare nonverbale de personalitate – NPQ si FF NPQ
Date generale privind NPQ si FF NPQ Scalele NPQ Scalele FF NPQ Evaluari clasice versus evaluari nonverbale

50
50 52 52 52

Bibliografie

53

Conditii prealabile: Discipline obligatorii Bazele teoretice ale evaluarii psihometrice Psihologia personalităţii Discipline recomandate Statistică psihologică Psihopatologie şi psihiatrie Psihodiagnoza inteligenţei şi aptitudinilor

3

PARTEA I-a Aspecte generale privind masurarea personalitatii
1. Termeni cheie 1.1. Psihodiagnoza personalităţii
Deşi termenul de psihodiagnoza personalităţii este pe larg acceptat şi utilizat în comunitatea psihologilor, sub raport conceptual şi de conţinut nu reprezintă termenul cel mai adecvat. În primul rând, diagnoza personalităţii nu se defineşte ca tip de demers specific, diferit de alte ramuri ale psihodiagnosticului, ci mai degrabă prin domeniul sau obiectul investigaţiei – personalitatea umana. Când vorbim despre psihodiagnoza personalităţii avem în vedere utilizarea instrumentelor psihodiagnostice în scopul investigării, evaluării sau predicţiei în ceea ce priveşte unele structuri sau trăsături ale personalităţii sau a unor activităţi umane specifice condiţionate de aceste trăsături sau structuri. În cel de-al doilea rând, termenul nu precizează tipul de metodologie utilizată în scop diagnostic, respectiv dacă este o diagnoză proiectivă sau psihometrică. Probabil termenul cel mai adecvat pentru domeniul de conţinut abordat în acest curs este acela de evaluare psihometrică a personalităţii.

1.2. Teorie a personalităţii
Pentru a putea utiliza un test, este necesară cunoaşterea teoriei personalităţii care stă la baza sa. Sunt constructori de teste care preferă să măsoare dimensiuni ale personalităţii consacrate în psihologie, precum cele teoretizate de Jung în MBTI sau SLIP (SLTDI) şi constructori care preferă să ajungă prin studiu sistematic la modele ale personalităţii, cum este cazul majorităţii constructorilor consacraţi de teste. În testele de personalitate, laturile acesteia se regăsesc în scalele testelor şi sunt de regulă denumite trăsături, dimensiuni sau constructe.

1.3. Măsurare
Cel mai simplu, în domeniul personalităţii măsurare înseamnă a da o valoare numerică unui aspect psihic. Măsurarea se poate face pe mai multe tipuri de scală: nominală, ordinală, de interval şi de raport. De interes pentru psihodiagnoza de personalitate sunt măsurările pe scale de interval şi de raport, deşi există excepţii de la această regulă, în relaţie cu constructul măsurat. De exemplu, inventarele tipologice de tip MBTI, stabilind apartenenţa individului la o structură tipologică prestabilită, realizează de fapt o măsurare pe scală nominală. Important de notat că toate testele psihometrice de personalitate se bazează pe autoevaluări sau heteroevaluări conştiente, aspectele inconştiente ale psihismului rămânând neexplorate. Apoi, aceste evaluări pot fi viciate de faptul că sunt bazate pe opinii ale subiectului, presupoziţia că aceste opinii sunt evaluări valide fiind cumva implicită. In sfarsit, evaluăriile pot fi influenţate de capacitatea şi dorinţa de autodezvăluire a subiectului.

1.4. Psihometrie
Cel mai simplu, psihometrie înseamnă a aprecia anumite caracteristici ale unui individ, având ca unitate de măsură media populaţiei din care face parte. Psihometria este ramura din psihologie care se ocupă cu acest tip de masurare. Stabilirea unităţii de măsură (norma) este muncă pură de cercetare, în care instrumentul este experimentat, urmărind a se stabili calităţile sale psihometrice şi etalonat cu ajutorul unui eşantion normativ. Un test psihometric este asadar acela care realizeaza 4

raportarea individului investigat la un sistem normativ, respectiv scorurile de referinta ale populatiei din care acesta face parte.

1.5. Normă – etalon
Existenta unui sistem de norme, respectiv a unui etalon relevant, reprezinta o conditie fundamentala pentru utilizarea unui test psihologic. Realizarea unui etalon presupune investigarea populatiei pentru care este construit testul, bazata pe utilizarea unui esantion reprezentativ. Scorurile obtinute sunt procesate statistic si structurate intr-un sistem de norme – valori la care sunt raportate scorurile brute ale subiectilor examinati si prin intermediul carora aceste scoruri brute capata semnificatie psihologica. Din acest punct de vedere, este improprie utilizarea unui test psihologic pentru care nu exista studii de etalonare pe populatia in care este utilizat. Normele pentru diferite caracteristici investigate cu ajutorul testelor pot sa difere semnificativ de la o cultura la alta, motiv pentru care este obligatorie realizarea unor studii de estimare a calitatilor psihometrice si de etalonare pentru orice test tradus dintr-o alta limba.

1.6. Calităţi psihometrice ale testelor
Calitatile psihometrice sunt cele care definesc valoarea testelor ca instrumente de masura, respectiv capacitatea acestora de a surprinde in mod real, acurat si sistematic realitatea psihologica pe care isi propun s-o masoare. Principalele calitati psihometrice ale testelor sunt validitatea – respectiv capacitatea testului de a masura ceea ce isi propune sa masoare, fidelitatea – capacitatea testului de a oferi masuri consistente si stabile si discriminarea – capacitatea de a diferentia intre indivizi in raport cu constructele evaluate. Este contraindicata utilizarea testelor care nu prezinta calitati psihometrice acceptabile sau teste despre care nu sunt cunoscute valorile acestor indici.

2. Instrumente şi metode utilizate pentru evaluarea psihologică a personalităţii
Există mai multe categorii de astfel de instrumente şi metode utilizate în domeniul psihodiagnozei personalităţii: a. Instrumente psihometrice: chestionarele, inventarele şi testele care măsoară diferite aspecte sau trăsături ale personalităţii sau încearcă surprinderea unei imagini generale de ansamblu asupra acesteia, pornind de la o concepţie teoretică de lucru. Esenţiale pentru aceste instrumente sunt două problematici: cea a măsurării în psihologie şi cea a relaţiei dintre test şi viziunea teoretică asupra personalităţii. Această categorie constituie domeniul principal al cursului. b. Teste proiective. Acestea constituie un domeniu distinct în evaluarea psihologică şi fac obiectul unui curs separat. c. Probe calitative, de tipul testelor situaţionale sau utilizarea unor metode şi tehnici precum observaţia sau interviul clinic. Aceste metode şi tehnici sunt abordate în contextul altor discipline, cum ar fi metodologia cercetării, psihodiagnosticul clinic şi chiar psihologia organizaţională. Încercând a răspunde unei cerinţe esenţiale şi fundamentale în evaluarea psihologică şi chiar în cercetare, se impune cu necesitate corelarea acestor tipuri de metode şi tehnici în demersul concret de evaluare. Niciodată nu vom face evaluare utilizând un singur tip de metodă, ci întotdeauna prin corelarea informaţiilor obţinute cu ajutorul mai multor metode.

3. Tipuri de teste de personalitate
Putem formula mai multe tipologii în funcţie de criteriul utilizat. a. Una dintre acestea a fost formulată la punctul anterior. 5

O tipologie rezultă din strategia folosită în costrucţia testelor (pt. 4. i. datele recoltate prin aplicarea testelor vor constitui un punct de pornire important privind structurarea unor obiective sau programe de intervenţie sau de orientare preferenţială a acestor programe. a capacităţii intelectuale sau a potenţialului aptitudinal. c. Avem în vedere nu numai testele de personalitate. cele psihometrice). deprindem între două categorii de teste: care evaluează subiectul independent de contextul particular în care se află sau în care se face evaluarea şi teste care evaluează subiectul în interacţiune cu situaţia. e. Domeniul clinic Există câteva scopuri specifice privind utilizarea testelor de personalitate în domeniul clinic şi psihoterapie. Considerând persoana care face evaluarea întâlnim teste bazate pe autoevaluare (de tipul chestionarelor sau inventarelor) şi teste de heteroevaluare (liste de adjective sau scale clinice). rezultă 3 tipuri de teste: empirice. 6 . Este vorba.1. În cadrul acestei abordări problematica este aceea de a anticipa evoluţia viitoare a subiectului. După criteriul sănătăţii psihice. factoriale sau rezultate prin metoda raţională. d. fie evoluţia dispoziţiei acestuia (scale clinice). întâlnim teste clinice şi teste destinate evaluării normalităţii. b. ci şi testele destinate investigări funcţiilor psihice. de a putea oferi o explicaţie pentru unele fapte plasate la nivelul biografiei obiective a clienţilor. Domenii. cu alegere forţată (ipsative) sau de tip Q-sort. Conform celor trei tipuri de strategii de construcţie. Majoritatea testelor de personalitate sunt aplicabile începând cu vârsta de 13-14 ani. În cela de-al doilea rând putem aduce în discuţie un scop de tip predictiv sau prognostic. Înmulte cazuri programele de computer sunt utilizate pentru calcularea scorurilor subiecţilor şi trasarea profilelor. O altă finalitate de tip predictiv vizează evidenţierea resurselor personale pe care se poate baza intervenţia de tip recuperativ. precum şi unele instrumente construite special pentru practica clinică. Teste pe computer şi teste creion – hârtie. Această a doua categorie o întâlnim în special în domeniul organizaţional sau educaţional. a. în sensul de contribuţie la diagnosticul psihiatric sau de evidenţiere şi explicare a unor mecanisme cauzale implicate în geneza unei tulburări psihice. c. despre evidenţierea nivelului nevrotismului unui subiect care solicită asistenţă de specialitate pentru acuze de tip anxios sau depresiv sau despre utilizarea rezultatelor la un test clinic tip MMPI pentru a evidenţia tipul e tulburare prezentată de un pacient (cu ajutorul scalelor clinice ale testului). În acest caz. j. pe scală Likert. o imagine de ansamblu. desprindem între teste cu administrare exclusiv individuală şi teste care pot fi administrate colectiv. După variabila investigată întâlnim teste unidimensionale sau parţiale. scopuri şi cerinte privind utilizarea testelor de personalitate 4. g. Validarea unor intervenţii de tip recuperativ sau corectiv constituie cel de-al treilea scop posibil privind utilizarea testelor psihologice în domeniul clinic. trihotomic. motiv pentru care nu insistăm asupra acestei idei. eventual înscris într-un program terapeutic sau profilactic. deşi există posibilitatea ca unele teste de personalitate să fie aplicate copiilor pentru o anumită vârstă. Ideea de bază este aceea de a stabili un diagnostic. Nu există teste de personalitate pentru copii. de exemplu. În primul rând putem vorbi despre un scop diagnostic. Acestea sunt în mod evident interdependente şi decurg într-o anumită măsură unul din altul. În utilizarea testelor în formă computeriată se impune reevaluarea calităţilor psihometrice ale acestora. h. După tipul de răspuns solicitat de la subiect la itemi. de a cunoaşte.b. destinate a evalua fie complianţa subiectului. Introducând o variabilă contextuală. f. care măsoară o singură trăsătură de personalitate şi teste care urmăresc evaluarea întregii personalităţi. întâlnim teste cu răspuns dihotomic. în special a fidelităţii. După criteriul vârstei subiecţilor cărora se adresează putem distinge între teste pentru adulţi şi teste pentru adolescenţi. După modalitatea de administrare.

a. În selecţia de personal accentul cade asupra validităţii predictive a setului (bateriei) de instrumente utilizate. ceea ce indică o valoare predictivă ridicată a instrumentului şi posibilitatea utilizării acestuia în selecţie. eventual periodică. precum şi faptul că. instrumentele utilizate vor fi diferenţiate.Maniera de utilizare specifică în acest context este cea test – retest. amintim că există 4 situaţii posibile. în funcţie de profesia sau postul avut în vedere pentru selecţie. deci a problematicii corelaţiei între predictori (rezultatele la teste) şi criteriu (eficienţa subiectului în rolul profesional. în care criteriile de evaluare sunt clar stabilite şi normate. ceea ce impune un demers 7 . a modului în care acesta face faţă în condiţiile solicitărilor postului. Evaluarea personalului aduce în atenţia psihologului provocarea de a da o măsură obiectivă evoluţiei în timp a subiectului angajat în carieră. evoluţia rezultatelor la un test de inteligenţă poate evidenţia recuperarea sau depăşirea unei depresii (care atrage un anumit nivel de bradipsihie tradus în performanţe scăzute la test în fază iniţială) sau un anumit nivel de retard sau deficit intelectual (în cazul menţinerii unor scoruri scăzute după remiterea unui episod psihotic). În acest mod sunt date o măsură şi o valoare obiectivă rezultatelor unei intervenţii specifice. rezultatele în locul de muncă vizat). De-a lungul timpului. cum ar fi spre exemplu un test de rezistenţă la frustrare sau stres în condiţiile unui job foarte solicitant sau reaplicarea unui test de personalitate construit prin strategia empirică pentru a ilustra modul în care personalitatea subiectuluieste influenţată de parcurgerea unui traseu profesional anume. a profilelor ocupaţionale şi mergând către utilizarea grupurilor de experţi sau a evaluării bazate pe interacţiunea individ – situaţie profesională. Numai o parte a instrumentelor existente pot fi utilizate în acest scop. De exemplu. b. În sfârşit situaţia vizată de psiholog în selecţie este aceea a corelaţiei pozitive şi înalte între predictor şi criteriu (rezultate înalte şi la probele administrate şi în activitatea profesională). în selecţia de personal au fost construite mai multe soluţii pentru atingerea acestui tip de corelaţie. Revenind la problematica corelaţiei predictor – criteriu şi a alegerii instrumentelor pentru selecţie. oferind managerilor posibilitatea de a-si adapta si ajusta interactiunile cu fiecare subordonat. 4. în care instrumentul respectiv nu are valoare predictivă. care cuprind şi alte tipuri de probe decât cele de personalitate. Fiecare dintre strategiile sau soluţiile enumerate presupune parcurgerea anumitor paşi şi demersuri specifice. ele neavând valoare predictivă. Şi într-un caz şi în celălalt dintre ultimele două problema este aceea a alegerii greşite a instrumentelor pentru selecţie. Evaluarea personalului pote fi extrem de utila si dintr-o perspectiva manageriala. a progreselor realizate. Prima situaţie vizează o corelaţie nulă (rezultate slabe la teste şi rezultate profesionale slabe). Următoarele două situaţii vizează corelaţia negativă (rezultate bune la teste şi rezultate profesionale slabe sau rezultate slabe la teste şi rezultate profesionale bune) şi conduc către cele două tipuri de eroare posibile a fi comise de psiholog. a achiziţiilor în urma unor programe de perfecţionare sau training etc.2. deci nu poate fi utilizat pentru selecţie (nu este relevant). Diversitatea pe acest plan este foarte mare. În cel mai înalt mod specifică evaluării de personal este necesitatea ca psihologul să identifice acele criterii relevante şi să construiască modalităţi şi instrumente de evaluare specifice realităţii organizaţiei în care activează. care au scopuri specifice şi diferenţiate: selecţia şi evaluarea de personal. in functie de dominantele structurii personalitatii acestora. accentul căzând asupra analizei comparative a celor două seturi de scoruri. O situaţie aparte o constituie acele profesii sau posturi care necesită o avizare iniţială. De amintit că în mod uzual în selecţia de personal se utilizează baterii mai largi. psihologul stabilind în urma aplicării testelor un calificativ de tipul apt – inapt. psihologul diagnostician urmărind una anume dintre acestea. începând cu construirea profesiogramelor (psiho-profesiograme). Un alt exemplu poate viza modul în care evoluează scalele clinice MMPI în urma tratamentului medicamentos sau în urma psihoterapiei sau modul în care se modifică în urma psihoterapiei scorurile la factorul Nevrotism şi faţetele acestuia din NEO PI R. Domeniul organizaţional Foarte inalt specifice domeniului organizaţional sunt două tipuri de demersuri.

În orientarea vocaţională accentul cade asupra corelaţiei dintre potenţialul aptitudinal sau de personalitate şi structurile motivaţionale ale subiectului (interese. din perspectiva consilierii şcolare se apropie mai degrabă de domeniul clinic. ca tipuri de demersuri definitorii pentru activitatea psihologului diagnostician în domeniul educaţional. aspiraţii etc). În ceea ce priveşte consilierea. ci mai degrabă asupra modului în care scorurile la teste obţinute de persoane diferite corelează între ele şi se manifestă la nivel comportamental. în cercetarea fundamentală sau atunci când psihologul activează în cadrul unui institut de cercetare. Evaluarea corelativă a perechilor sau grupurilor de subiecţi Aceste situaţii sunt cumva de tip particular şi se pot plasa practic în oricare dintre domeniile aplicative menţionate la punctele anterioare. indiferent dacă în componenţa acestora intră 2 sau mai multe persoane. Cercetarea Cercetarea psihologică este un demers ce poate fi plasat în contextul oricăruia dintre domeniile enumerate mai sus sau poate avea un caracter independent relativ la un domeniu anume. Domeniul judiciar Este un domeniu oarecum particular. precum şi o adaptare mai eficientă a acestuia la cerinţele şi condiţiile mediului şi procesului educaţional. pe de o parte datorită demersurilor vizând consilierea psihologică iar pe de altă parte datorită celor vizând orientarea profedsională sau a carierei. Scopul unor astfel de evaluări poate fi acela de a explica unele fenomene disfuncţionale. În ceea ce priveşte testele de personalitate. acesta având sarcina de a adapta şi construi instrumente şi modalităţi de evaluare care să-i permită atingerea scopurilor specifice din organizaţie. 4. Scopurile consilierului vizează ca prin instrumentele diagnostice utilizate să faciliteze o mai bună autocunoaştere a subiectului. 4. fie structurarea unor echipe care prezinta o distributie anume a unui set de trasaturi. Particular şi specific pentru acest tip de abordare este faptul că analiza nu este focalizată asupra scorurilor individuale. de a face predicţii sau de a contura direcţii de interveţie. Dacă din perspectiva orientării carierei activitatea psihologului se apropie mai degrabă de specificul selecţiei. Un caz aparte al evaluarii de personal este acela in care scorurile la testele psihometrice sunt utilizate pentru proiectarea sau echilibrarea echipelor de lucru. Există însă o serie de aspecte specifice. amintim în primul rând faptul că aceasta este plasată în domeniul normalităţii psihice. 4.3. Este cazul de exemplu al evaluării cuplurilor în situaţii de consiliere sau psihoterapie sau cazul evaluării echipelor de lucru în domeniul organizaţional. pe de o parte iar pe de altă parte asupra corelaţiei dintre structurile motivaţionale ale subiectului şi realitatea pieţei forţei de muncă (oferte şi posibilităţi). în care activitatea psihologului diagnostician poate căpăta valenţe care o apropie mai degrabă de un demers de cercetare sau mai degrabă de unul de investigaţie clinică. 4. Domeniul educaţional Domeniul educaţional poate fi plasat din persectiva evaluării psihologice la intersecţia dintre cel clinic şi cel organizaţional.5.4. Problematica specifică a utilizării testelor de personalitate în cercetare priveşte selectarea unor instrumente adecvate obiectivelor cercetării (situaţie în care alegerea instrumentelor poate deveni o 8 . cazurile de tulburări intrând în sfera psihologului clinician. apare restricţia legată de vârsta subiecţilor cuprinşi în procesul educativ. In aceasta situatie evaluarea vizeaza fie echilibrarea structurii echipelor din punct de vedere a prezentei anumitor caracteristici psihologice.de cercetare şi resurse de tip creativ ale psihologului.6.

De regula. Din punct de vedere legal si profesional. necesare pentru utilizarea probei respective. Multe teste psihometrice. 9 . Relatia cu tertii reprezinta probabil domeniul cel mai dificil de abordat din perspectiva etica de catre utilizatorii de teste si care poate genera cele mai multe dileme etice. utilizarea testelor psihologice necesita obtinerea unei licente de utilizare de catre psiholog. Toate aceste aspecte vor trebui avute in vedere si specificate in etapa negocierii contractului cu tertii. precum si sub incidenta legilor civile. daca regimul juridic al acestuia solicita licentierea. in special cele cu numar redus de itemi. in sensul ca aceasta sa nu dauneze imaginii de sine a subiectului. de exemplu pentru cariera acestuia. Aceasta decurge din principiul amintit la punctul 1. precum si la consecintele pe care le poate avea evaluarea.2. O situaţie particulară este aceea în care cercetarea are drept scop construirea şi standardizarea unui instrument psihodiagnostic sau importul acestuia dintr-oaltă cultură (traducerea. utilizarea testelor psihologice trebuie sa respecte principalele principii si domenii ale eticii profesionale. chiar daca acesta este un parinte. Protectia subiectului va fi avuta in vedere in special atunci cand rezultatele la teste sunt folosite pentru a lua decizii in legatura cu subiectul. recomandam informarea cu privire la regimul juridic si comercial al acestuia. In primul rand ea garanteaza si reglementeaza legalitatea utilizarii si respectarea dreptului de proprietate asupra probei. Dreptul la informare al subiectilor va fi respectat atat in faza de pregatire a evaluarii. În plus. 4. oferind scoruri care permit analize statistice multiple şi variate.7. Protectia si preocuparea pentru bunastarea subiectului trebuie de asemenea avuta in vedere atunci cand subiectului ii sunt comunicate rezultatele evaluarii. modul de garantare a confidentialitatii datelor. sunt preferate de catre cercetatori. facand obiectul unor tranzactii comerciale. In principiu. asa cum este cazul situatiilor de selectie si evaluare profesionala. 3. Subiectul va trebui informat cu privire la scopurile si continutul evaluarii. adaptarea şi standardizarea acestuia). Inainte de utilizarea unui test. respectiv din natura umanista si liberala a profesiei de psiholog. Licentierea Majoritatea testelor psihologice intra sub incidenta legii care reglementeaza dreptul de proprietate intelectuala. In cel de-al doilea rand. 2.7. licentierea acopera doua categorii de aspecte. 4. in unele cazuri clinice sau acolo unde exista responsabilitati de ordin judiciar pentru subiectul evaluat. Din acest punct de vedere sunt 3 aspecte fundamentale care trebuie sa intre in atentia utilizatorului de teste: 1. De exemplu. obtinerea licentei garanteaza un nivel minim de pregatire si cunostinte.7. o organizatie angajatoare sau o institutie a statului. oferă un plus de obiectivitate a evaluării fata de situatiile experimentale clasice. Ca principiu. profesionale si legale privind utilizarea testelor de personalitate 4. cat si in ceea ce priveste comunicarea rezultatelor. Psihologul va trebui sa aiba intotdeauna in vedere faptul ca principala responsabilitate din perspectiva etica vizeaza subiectul evaluat si in niciun caz un tert. Responsabilitati etice Facand obiectul activitatii psihologilor. este interzisa utilizarea unui test fara licenta de utilizare.sursă de eroare). Responsabilitati etice. precum şi cea a construcţiei unor instrumente de natură a răspunde obiectivelor cercetării.1. este necesara obtinerea consimtamantului informat al subiectului pentru parcurgerea evaluarii. este interzis ca psihologul sa accepte examinarea psihologica pentru concedierea unor angajati sau orice forma de discriminare a subiectilor de catre un tert avand ca baza rezultatele la teste.

probleme legate de vizibilitatea (transperenţa itemilor) b. Intervenţia acestor variabile poate conduce către erori în evaluare (surse de eroare). construirea de noi taxonomii asupra personalităţii. Modelarea personalităţii ca un sistem de dimensiuni sau trăsături Construcţia testelor de personalitate a fost influenţată în cea mai înaltă măsură de teoriile care concep personalitatea ca un sistem (structură) de trăsături. care ţin de capacitatea de exprimare (în itemii chestionarului) a conţinuturilor dimensiunii c. o teorie asupra personalităţii. 6. care ţin de schimbarea sau constanţa comportamentului individual c. simţire. care ţin de intenţionalitatea şi starea internă a rspondentului. cunoaştere. Apare de asemenea întrebarea legitimă dacă chestionarul ca instrument. forma vie a psihismului care se manifestă în realitate (clasica problema a abordării nomotetice sau idiografice). datele recoltate prin teste neputând fi interpretate fără cunoaşterea acestei teorii. literală (apropiată de situaţia interviului) sau una psihologică – diagnostică (bazată pe validarea chestionarului) f. limite care ţin de capacitatea de operaţionalizare a dimensiunilor (constructelor) de măsurat (de fapt de limitele acestei capacităţi) b. 1985). probleme care ţin de ambiguitatea răspunsurilor la itemi (ceea ce semnifică existenţa unor posibilităţi largi de interpretare a fiecărui răspuns) sau specificitatea foarte mare a itemilor (ceea ce scade gama de posibilităţi de interpretare).5. Limite şi dificultăţi intrinseci măsurării personalităţii prin chestionare Există 4 mari categorii de limite: a. în timp ce actualmente tendinţa este aceea de a concepe trăsăturile ca şi constructe explicative. 10 .1. Prin termenul de trăsătură de personalitate înlelegem o dispoziţie sau caracteristică subiacentă ce poate fi folosită ca explicaţie pentru regularităţile şi consistenţa comportamentului individual (Dictionary of psychology. a cărui standardizare ne împinge spre inferenţe tipologice cu nivel mediu de generalitate. care ţin de determinaarea unor criterii externe de validare e. Wiggins definea o trăsătură de personalitate ca un pattern de comportament observabil şi nu ca o simplă dispoziţie psihică (explicaţia comportamentului putând fi găsită la un alt nivel). acestea din urmă fiind înţelese ca moduri specifice şi carecteristice de comportament. care ţin de posibilitatea de control a transmiterii şi mai ales a receptării cortecte a probei d. este capabil să surprindă şi unicitatea. Acest sens de definire a trăsăturilor de personalitate implică o bază explicativă. În perioada de construire a marilor teste empirice. Modalităţi de concepere a personalităţii abordabile prin chestionare 6. care ţin de specificitatea răspunsului la item (ceea ce atrage dificultăţi în gruparea itemilor în categorii) d. utilizarea procedurilor statistice pentru a elimina sursele de distorsionare sau pentru a construi modele de control a corelării informaţiilor c. Soluţii conturate pentru depăşirea acestor limite: a. Alte probleme legate de evaluarea personalităţii prin chestionare: a. care ţin de interpretarea datelor: o interpretare factuală. reconsiderarea în timp a modului de construire a itemilor b.

6. abordarea cognitivă cercetează şi ierarhizează structurile mentale în funcţie de relaţia lor directă cu adaptarea organismului la realitate. Cercetările lui Marcus privind empatia au relavat importanţa criteriului afectiv în apreciere. De bază în această abordare sunt teoriile asupra tipurilor. reţinem faptul că nu toate aspectele funcţionării psihice sunt utile pentru adaptare sau supravieţuire. Ca o altă idee ade bază a acestei abordări. excentricitatea. varierea între stiluri în funcţie de situaţie. dintre care una fundamentală este cea jungiană. Ideea de bază a noii abordări cognitive este aceea de a include în evaluare şi modelare atât mecanismele cognitive (de procresare logică). O perspectivă cognitivistă mai nouă depăşeşte această viziune. evolutiv vs reductiv). reflexiv. Este vorba de o abordare. Într-o variantă clasică. chiar boala. apărând cumva ca anomalii. Actualmente se manifestă o tendinţă de a integra o viziune tipologică cu perspectiva diferenţială. La acestea se adaugă alternanţa între stiluri (mobilitate vs fixitate). simţirii concrete a acestuiea şi b.2. 11 . impulsiv vs reflexiv. În psihologia personalităţii au fost construite numeroase tipologii. 6. Aceasta din urmă se particularizează cumva prin faptul că a condus la viziuni care îmbină. Teoriile cognitiviste: constructele personale şi stilurile apreciative Psihologia cognitivă defoneşte psihismul ca sistem funcţional apărut şi dezvoltat în funcţie de mediu şi necesităţile acestuia. anormal etc şi de aici apare perspectiva unor structuri care pot explica singularul. Această tendinţă este preocupată de structurile şi tipurile comune. pornind de la presupunerea că există patternuri coerente de comportamment sau stiluri consistennte de acţiune suficient de bine definite pentru a permite o taxonomie a persoanei de-a lungul acestor tipuri. prin utilizarea prevalentă a propriei experienţe afective: stil analogic. empatic. cât şi a celor inconştiente de natură afectivă. aducând în sfera preocupărilor şi ceea ce este distorsionat. Structuri cognitiv-preferenţiale de personalitate Modelarea personalităţii în termeni de structuri preferenţiale reprezintă o tendinţă complementară celei în care personalitatea era abordată prin trăsăturile sau dimensiunile de bază. sintetizează această tendinţă cu cea diferenţiatoare. Catina şi Minulescu cu privire la unele stiluri apreciative cu rol prognostic pentru orientarea vocaţională. în diagnoza personalităţii s-a manifestat tendinţa de aplicare în diagnoză a tipologiilor temperamentale sau de orientare a valorilor.Costa şi Mc Crae definesc trăsăturile de personalitate ca dimensiuni ale diferenţelor individuale privind tendinţa de a apărea / prezenta patternuri consistente de gândire şi acţiune.. gândirii. Ideea de bază a acestei abordări este aceea conform căreia fiecare individ prezintă o echilibrare specifică a unor tipuri sau structuri de bază. Există două implicaţii ale acestei idei: a. detaşat etc. înţelese ca alternative cu valoare de supravieţuire în circumstanţe iraţionale. Trăsătura devenind astfel o explicaţie posibilă asupra comportamentului persoanei. internalizant vs externalizant. De amintit că această orientare nu a generat niciun instrument complex acreditat şi utilizat pe plan internaţional. o perspectivă diferenţială versus una bazată pe ceea ce este comun interindividual (o abordare idiografică sau una nomotetică după Allport). Putem vorbi despre trăsătură ca prorpietate a unui individ ce justifică plasarea sa de-a lungul unei dimensiuni a psihismului (bipolaritatea factorială).. Până în anii 80. iraţional. Un model de bază pentru această abordare este modelul constructelor personale al lui Kelly iar un altul este cel privind stilurile cognitive (dependent de câmp vs independent.3. În România au existat cercetări ale lui Marcus. Reliefarea (prin teste adecvate) a acestor trăsături ne dă posibiitatea de a infera asupra subiectului şi mai ales asupra comportamentului.

În definirea constructului psihologul poate opera cu o definiţie specifică asupra acestuia sau îşi poate construi propria definiţie de lucru reunind elemente prin care constructul rerspectiv este definit de către mai mulţi autori sau în mai multe lucrări. Răspunsurile subiectului la itemi vor servi ca indicatori ai constructului. În pasul următor vor fi identificate dimensiunile definiţiei. Construirea unui set de itemi prin care subiectul este chestionat în legătură cu acele comportamente sau situaţii care sunt relevante pentru trăsătura respectivă. 7. cu un nivel de generalitate tot mai redus. dacă operăm în cadrul unei definiri din perspectiva terapiei cognitiv-comportamentale vom accentua asupra perturbărilor cognitive ce apar în anxietate sau asupra modului detaşat de autoexperimentare şi asupra calităţilor experienţei emoţionale dacădefiniţia este una experienţială. definirea constructului.1. De exemplu. Într-o definiţie de tipul celei utilizate de Porot aceste dimensiuni sunt sugerate chiar de autor. convingerea de neputinţă şi sentimentul de dezorganizare. Unii autori precum Anastasi recomandă ca procesul de operaţionalizare să continue prin identificarea de variabile şi indicatori. Dacă utilizăm drept reper modul de definire cu care operează proiecte de tip DSM sau ICD va fi necesar să adăugăm simptomatologia somatică în definiţia anxietăţii şi să facem unele diferenţieri mai fine între tipurile concrete de manifestare a anxietăţii. Acestea vor rezulta în funcţie de tipul de definiţie cu care autorul operează şi descopul evaluării. Aceasta se va face în funcţie de scopul testării şi de orientarea teoretică cu care operează autorul. Cerinţe în construirea testului a. în funcţie de măriea acesteia şi relevanţa ei în definirea constuctului.2. Cerinţe generale şi etape generale în construirea unui chestionar de personalitate 7. alerta psihică. Aceste două probleme sunt strâns legate şi presupun un demers unitar prin care pornind de la o definiţie de lucru asupra constructului psihologul traduce dimensiunile acesteia îninr-un set de itemi. Porot semnalează trei condiţii esenţiale ale anxietăţii: sentimentul unui pericol indeterminat. Există 2 probleme esenţiale în construirea şi experimentarea unui chestionar de evaluare a personalităţii: a. b. Asamblarea unui esantion de itemi 7. Pentru a satisface o pretenţie de exhaustivitate. Ideea este de a răspunde unor probleme specifice ale 12 . până la transpunerea acestuia în itemi. Alegerea tipului de probă sau de chestionar depinde de scopul evaluării (ce testăm) şi de domeniul de aplicare (de ce testăm şi pe cine). Este vorba de un proces de operaţionalizare gradată a constructului. centrarea va fi asupra simptomelor iar dimensiunile pot viza de exemplu principalele tipuri de manifestări ale anxietăţii: emoţionale.1. Este posibil ca o dimersnsiune sau o variabilă a constructului să fie reprezentată în instrumentul final printr-un număr inegal de itemi. deci a trăsăturii care va fi măsurată. este necesară o muncă prealabilă de documentare în problematica respectivă şi construirea unei definiţii de lucru de tip integrativ sau sumativ.1. starea de atenţie faţă de pericol. somatice.PARTEA a II-a Aspecte generale privind constructia testelor de personalitate 7. cu un grad de generalitate mai redus. Modul de definire este strict dependent de scopul testării. acompaniat de fantasme tragice. comportamentale şi cognitive. aceştia din urmă urmând a fi traduşi în itemi.1. În sfârşit. de la general la particular. Organizarea este una de tip arborescent. Dacă scopul este evaluarea nivelului anxietăţii pacienţilor din clinică.

d.2. b. Construirea unor exemple introductive. datorită unor motive precum dezirabilitatea. c. calităţile itemilor. primesc acelaşi tip de răspuns de la majoritatea subiecţilor. Nivelul de dificultate al itemilor. b. Surse de eroare în evaluare care apar şi pot fi corectate în această etapă: a. în special pentru probe ce presupun performanţa rezolutivă) şi de tipul de grilă folosit (nu se vor pune.3. nesemnificativi. atitudini de faţadă sau bazate pe dezirabilitatea socială etc). alături de omogenitate. relaţia existentă între item şi trăsătură etc. Scopul acestei etape este acela de a elimina acei itemi care sunt neadecvaţi şi de a ordona itemii în funcţie de gradul de dificultate (dacă este cazul să facem această ordonare. 7. 7. Capacitatea de discriminare. b.3. În această etapă vom obţine o repartiţie echilibrată a itemilor în chestionar.2. 7. Capacitatea de discriminare se determină statistic prin corelaţia cu un criteriu extern fie prin comparaţia corelaţiei fiecărui item cu rezultatele globale ale scalei/chestionarului erxperimentat. adecvarea nivelului de dificultate a limbajului la cel al populaţiei vizate. eliminarea acelor itemi ce nu contribuiela sau sunt irelevanţi pentru posibilitatea de a dihotomiza subiecţii în funcţiede variabila testată. Această din urmă calitate – capacitatea de discriminare – este considerată. Validarea statistică preliminară Această etapă are ca scop eliminarea itemilor neomogeni. Standardizarea corectă (sau incorectă) a instructajului şi/sau condiţiilor specifice de răspuns. Scopul acestui studiu pilot este acela de a aduce corecţii chestionarului. Precizarea grilei de răspuns (repartiţia itemilor în funcţie de posibilităţile de răspuns). Tot în această etapă vor fi eliminaţi şi acei itemi care sunt reprezentativi pentru trăsătură dar care.1. Standardizarea tipului de răspuns. Se realizează în genere pe un număr de subiecţi suficient de larg ca să permită clarificarea următoarelor aspecte: a. numărul de itemi. 13 . Aplicarea experimentală a eşantionului de itemi Un studiu pilot iniţial se poate face pe un număr minim de 20 subiecţi (după Meili. Formularea unor itemi/scale de validare (control) a chestionarului în raport cu atitudinea subiectului (estimarea incorectă a unor manifestări simptomatice sau situaţionale. Cerinţe pentru validarea statistică preliminară a. care dublează un aspect investigat etc. ca fiind inseparabilă de validitatea testului (Meili). Lucrul cu un grup de subiecţi semnificativ pentru dimensiunea avută în vedere (criteriu extern). Sarcina testului (conţinutul itemilor) să se refere la variabila avută în vedere.1. deci valoarea acestuia ca instrument de măsurare. de a răspunde unor întrebări care privesc intervenţia necontrolată a anumitor aspecte sau variabile ce pot influenţa rezultatele şi fidelitatea testului. b. Cerinţe ce ţin intrinsec de construirea chestionarului: adecvarea conţinutului itemilor. Toate aceste aspecte vor afecta calităţile psihometrice ale testului. 7.contextului şi ale subiecţilor vizaţi care pot deteriora comunicarea prion chestionar devenind surse de eroare în evaluare. de exemplu prea mulţi itemi într-o succesiune prelungită de reacţii relevante prin acelaşi fel de răspuns: Da sau Nu). c. 1964). omogenitatea sau neomogenitatea acestora.

De exemplu. Metoda intuitivă sau abordarea raţională. experţi).1. calcularea scorurilor totale la această scală preliminară 14 . Strategii de construire a chestionarelor de personalitate Megargee (1972) inventariază 3 astfel de stategii sau metode: a. studii factoriale care să permită descoperirea de noi grupări (faţete sau factori specifici). cât mai diversificat în funcţie de de criteriile specifice categoriei populaţionale testate cu ajutorul instrumentului. Paşi a. selecţia intuitivă a conţinuturilor itemilor şi a lotului iniţial de itemi b.4. Folosind drept criteriu modul de selectare a conţinutului itemilor. Tot în această etapă suntem interesaţi de valoarea testului ca măsură standardizată. 8. vom cere fiecărui subiect să încercuiască ultimul item la care a răspuns. selecţia iniţială este analizată sub aspectul consistenţei interne şi sunt păstraţi acei itemi care obţin un coeficient de corelaţie satisfăcător (un nivel suficient de încredere). administrarea întregului lot de itemi unui grup de subiecţi c. Un al doilea criteriu priveşte instanţa care selecţionează itemii şi diferenţiază între strategii în care autorul chestionarului este cel care optează şi strategii în care se constituie un grup de persoane care face selecţia (judecători. Metoda criteriului intern sau metoda factorială. 8. Megargee (1972) deferenţiază între selecţii pur intuitive şi cele mixte (parţial empirice). Cerinţe privind etalonarea a. din minut în minut. Construirea chestionarului în formă finală (definitivă). Standardizarea interpretării prin etalonarea chestionarului 7. Hase şi Goldberg (1967) realizează o tipologie a abordărilor raţionale folosind 2 criterii. exemplele de familiarizare cu proba (dacă este cazul). În această etapă aplicăm forma definitivă a chestionarului. experienţa în construirea şi utilizarea de teste şi cunoaşterea problematicii specifice a trăsăturii ţintă să capete o importanţă specială. b. până când ultimul subiect termină de răspuns). Metoda criteriului extern sau metoda empirică. disting între abordări în care selecţia se bazează pe înţelegerea strict intuitivă a trăsăturii şi abordări în care selecţia este ghidată de o teorie formalizată asupra personalităţii. experimentarea limitei de timp de răspuns (dacă este cazul.7. Aici sunt realizate cercetări privind validitatea diferitelor scale sau faţete. Metoda intuitivă sau abordarea raţională Autorul chestionarului este cel care decide ce itemi vor fi incluşi în chestionar şi care sunt conţinuturile relevante pentru a traduce trăsătura într-un comportament. pot exista şi strategii de construcţie care combină elemente specifice celor trei metode. corelaţii cu alte teste. în care selecţia este parţial ghidată de date experimentale. este cazul a 4 dintre scalele CPI construite pe baza analizei consistenţei interne. numite strategii mixte. Desigur. c. Construirea unui lot (eşantion) de subiecţi adecvat.4. Acest fapt face ca o serie de aspecte cum ar fi cunoştinţele acestuia de psihologie. studii privind validitatea predictivă sau de criteriu etc. sunt continuate investigaţiile privind fidelitatea. În astfel de scale autorul selectează intuitiv un lot de itemi care par să traducă (reflecte) trăsătura investigată.1. Problema aici este aceea de a respecta cerinţale din etapele anterioare b.

utilizarea coeficienţilor de corelaţie drept criteriu pentru selecţia finală a itemilor (vor fi selectaţi acei itemi cu cele mai mari corelaţii între scorurile proprii şi cele totale). scala rezultată este aplicată din nou loturilor criteriu iniţiale g. determinarea pentru fiecare lot a frecvenţei răspunsurilor acord/dezcord d. care sunt departe de a fi evidenţi de la sine. Acesta este motivul pentru care unele chestionare precum CPI sau MMPI au construite scale de validare a profilului individual sau scale de corecţie a scorurilor individuale. administrarea setului de itemi la două grupuri de subiecţi care diferă între ei doar la nivelul trăsăturii evaluate c. facilitatea pentru subiect de a înţelege sensul itemilor şi modelul de răspuns expectat de autor/chestionar. cazul contrar conducând spre selecţii greşite. scala va fi validată pe noi loturi pentru a identifica şi elimina itemii cu o capacitate scăzută de discriminare h. Avantaje a. reprezintă o consecinţă a comportamentului (răspunsului) unui număr mare de persoane faţă de conţinutul itemilor şi poate detecta astfel itemi discriminativi pentru respectiva trăsătură. itemii care difernţiază semnificativ cele două loturi sunt selectaţi pentru scala preliminară f. Apare o cerinţă foarte importantă legată de această modalitate de selecţie. transparenţa instrumentului. Avantaje si dezavantaje Dupa Megargee. datele empirice pot fi utilizate pentru a creşte validitatea discriminativă a testului prin eliminarea itemilor cu patternuri de răspuns ambigui sau care prezintă corelaţii semnificative cu scale care măsoară alte trăsături. Metoda empirică sau a criteriului extern Selecţia itemilor în test este ghidată doar de relaţia empiric determinată între itemul testului şi o măsură criteriu specifică. 8. anume aceea a unei mari acurateţi în selecţionarea loturilor criteriu de subiecţi.d. ceea ce deschide posibilitatea distorsionării voite a răspunsurilor pentru a simula/disimula/da răspunsuri dezirabile. Prin această metodă a fost construită. asamblarea unui eşantion iniţial de itemi. determinarea semnificaţiei statistice a difernţelor obţinute e. Într-un astfel de demers mixt. depăşeşte abilitatea intuitivă a unei singure persoane b. calcularea corelaţiilor dintre scorurile la itemi şi scorurile totale pentru toţi itemii din lotul preliminar e. Etape a. dacă răspunsurile analizate sunt satisfăcătoare. Principalele dezavantaje ale metodei rationale tin de: a. scala de socializare din CPI.2. coerenţă intrinsecă (consistenţă internă) a instrumentului. validitatea de conţinut ridicată b. principalele avantaje ale strategiei intuitive ar fi legate de: a. această scală prescurtată şi rafinată va fi din nou validată. de itemi irelevanţi. pe baze raţionale sau folosind itemi din alte chestionare b. 15 . de exemplu. omogenitatea şi conţinutul itemilor depind de abilitatea autorului de a-şi imagina şi anticipa răspunsurile la problemele itemilor ale subiecţilorcaracterizaţi prin trăsătura respectivă b.

indiferent dacă răspunsurile subiecţilor par paradoxale (relaţia cu criteriul este obscură) sau direcţia lor pare absurdă. Majoritatea chestionarelor contemporane sunt construite cu ajutorul acestei metode. Scăderea validităţii aparente/de conţinut (implicită acestui tip de scală) face ca testul să fie mai greu acceptat de către subiecţi („nu înţeleg de ce te interesează acest lucru” sau „de ce acest aspect are relevanţă pentru angajarea mea”) şi mult mai dificil de explicat nespecialiştilor care presupun existenţa unei relaţii directe între item şi constructul investigat. deci cu modele comportamentale complexe în care 16 . să construim şi o scală pentru a defini psihologic şi a evalua respectivul factor. Această metodă de selectarea itemilor într-un chestionar devine decisivă atunci când se pune problema utilităţii predictive a instrumentului în raport cu diferite criterii. Astfel. clinic sau pentru măsurarea unor trăsături care sunt marcate de prejudecata mentalităţii comune. În această metodă pot interveni erori datorate metodei de analiză factorială sau datorită lipsei de distinctivitate conceptuală între structură şi fenomen. Un item va fi inclus în test dacă este capabil în mod empiric să diferenţieze cele două loturi.Concluzionând. testaţi adesea în paralel şi cu alte instrumente semnificative în raport cu factorul-dimensiunea vizată c. construirea pe baze apriori a unui lot relativ mic de itemi (celelalte metode presupuneau o selecţie finală dintr-un număr iniţial mare de itemi posibili). Metoda analizei factoriale sau a criteriului intern Pune accent pe analiza criteriului intern. Din aceste motive. se realizează o intercorelare a itemilor.3. ceea ce înseamnă că scoruri egale semnifică performanţe echivalente la testul respectiv (deziderat central pentru orice instrument de psihodiagnostic). Rezultatul va fi o soluţie structurală simplă. Paşi a. itemi ce par să fie strâns legat de factorul vizat b. existând chiar tendinţa de fi pus sub semnul întrebării orice chestionar care nu a fost supus analizei factoriale. deci pentru construirea unor chestionare de tip vocaţional. scalele derivate empiric pot fi mai subtile şi mai dificil de trucat decât cele raţionale. Dezavantajul testelor factoriale vine din faptul că scalele factoriale nu relaţionează suficient de flexibil şi relevant cu comportamentul viu. aceşti itemi sunt administraţi unui număr mare de subiecţi. sens calitativ produsului analizei cantitative. matricea rezultată fiind analizată factorial. odată cu identificarea unui factor care apare ca dimensiune responsabilă de variaţia semnificativă a comportamentului. vor fi selectaţi pentru scala finală acei itemi care au cea mai înaltă încărcătură factorială. ci interesul său va fi orientat către relaţia dintre răspunsul subiectului la item şi alte dimensiuni comportamentale implicite. în care fiecare factor este responsabil pentru o anumită trăsătură. 8. rotată conform procedurii alese şi obţinându-se astfel o clusterizare care este responsabilă de un anumit cuantum al variaţiei comportamentului subiecţilor testaţi d. se determină încărcătura factorială a fiecărui item (corelaţia cu fiecare factor rezultat) e. abilitatea cercetătorului constă în analiza semnificaţiei psihologice a itemilor care structurează un anume factor. pentru a da consistenţă psihologică. în cadrul acestei metode relaţia empiric stabilită între itemi şi un criteriu extern şi nu conţinutul manifest al itemilor determină selecţionarea acestora pentru chestionarul final. Avantaje si dezavantaje Avantajul principal al unei astfel de scale este puritatea factorială şi omogenitatea sa. respectiv pe tehnici statistice care permit ca. Psihologul nu va fi preocupat de adevărul literal al răspunsului subiectului la item.

El incriminează faptul că deficienţa majoră care apare în procesul de generare a itemilor pentru a reprezenta un anumit construct ţine de imposibilitatea de a-l repeta ca pe orice experiment psihologic. care este prezentat detaliat la capitolul privind abordarea Big Five. Strategii generale de construire a itemilor . O altă sarcină a grupului de judecători experţi era aceea de a stabili gradul.1. a preocupărilor legate de proprietăţile itemilor. cum trebuiesc scrişi itemii. Această deficienţă ar ţine de gradul mare de subiectivitate care vine din partea cercetătorului care construieşte testul. în funcţie de toate teoriile cunoscute. In sfarsit. un caz special de strategie de construire a chestionarelor de personalitate este cel al abordarii lingvistice. John şi Lohr (1986) amintesc despre o anumită neglijare în faza de început a construirii de teste de personalitate. 9. De aici rezultă inevitabil o sursă importantă de eroare în evaluare. actualmente există câteva probleme legate de construcţia itemilor care intră în sfera preocupărilor creatorului de teste: cum trebuie construit lotul iniţial de itremi.factorul respectiv apare doar ca una dintre dterminante (fapt acuzat adesea de psihodiagnosticienii de orientare clinică). În 1983. înrudite dar cu valoare discriminativă faţă de trăsătura avută în vedere. pornind de la ceea ce autorii numesc „frecvenţa acţiunii” şi care se bazează pe prototipicitatea unui comportament pentru o anumită trăsătură. Buss şi Craik propun un al doilea model coerent privind generarea itemilor (primul fiind al lui Jackson). bazate pe trecerea în revistă a literaturii de specialitate privind dimensiunea respectivă. măsura în care itemii pot fi consideraţi relevanţi pentru constructul respectiv. Paşi: 1. El a încearcat să structureze câteva reguli privind construirea lotului iniţial de itemi. 9. în favoarea centrării aproape exclusive asupra principiilor de construire a scalelor. Angleitner. Sistemul propus de Jackson („sistem secvenţial de dezvoltare a scalei de personalitate”) consta în aceea că unui grup de judecători experţi li se dau descrieri ale unor persoane ţintă care manifestă în înaltă măsură în comportamentul lor trăsătura investigată. Itemii trebuie aleşi astfel încât să reprezinte toate conţinuturile posibile care ar putea exprima trăsătura respectivă. c. În 1967. cum influenţează caracteristicile formale şi de conţinut ale formulării modul în care vor prelucra subiecţii acel item. Domeniile conţinuturilor ar trebui să fie reprezentative pentru importanţa lor existenţială. Regulile formulate de Loevinger: a.Problema limbajului În 1957. Necesitatea de a fi construiţi şi itemi care să evalueze alte trăsături. În pasul următor ei vor judeca şi ranga probabilitatea ca aceste persoane să aprobe fiecare dintre itemii propuşi. pornind de la postularea realităţii că itemii lotului iniţial sunt întotdeauna extraşi dintr-o arie de conţinuturi mai largă decât trăsătura propriuzisă. selectarea în mod sistematic a unui set de trăsături dintr-un model structurat de comportament interpersonal (realizat de Wiggins în 1979). Jackson accentuează asupra necesităţii de a opera definiţii specifice şi reciproc exclusive pentru fiecare construct (trăsătură). De aici apare posibilitatea erorii legată de selecţia unor itemi care traduc alte conţinuturi. Loevinger aducea în discuţia specialiştilor o anumită problematică. 17 . b. Aceste categorii de probleme au preocupat pe creatorii clasici de teste şe se află în dezbaterile actuale în domeniu. În sfârşit. Aspecte generale şi probleme privind construirea itemilor chestionarelor de personalitate În istoria psihodiagnozei s-a remarcat o anumită evoluţie a preocupărilor vis a vis de construirea itemilor.

s-a comportat X?” 2. Acelaşi autor pledează pentru formularea itemilor la persoana a treia singular (cerinţa abandonării chestionarelor care cer 18 . indică 5 tipuri de obstacole ce trebuie avute în vedere atunci când se pune problema utilizării limbajului natural în construirea unui sistem ştiinţific de categorii psihonosologice: 1.. f. un eşantion larg de subiecţi are sarcina de a identifica comportamentele observabile care corespund trăsăturii (generează acte comportamentale care pot fi considerate manifestări ale trăsăturii).. 4. un termen nu este relevant pentru personalitate dacă este nondistinctiv şi nu se aplică la toţi indivizii.2. adjective. Dezavantajul principal al metodei constă în faptul că nu mai este la fel de utilă atunci când se pune problema construirii unor itemi pentru investigarea unei trăsături pentru care nu există denumiri elaborate la nivelul limbajului comun (nu ne putem aştepta ca oamenii să aibă intuiţii semantice relevante).. O altă problemă comună în modelele propuse de Buss şi Craik sau de Jackson se leagă de definirea relevanţei pentru personalitate a anumitor cuvinte din limbajul curent.. abilităţi şi talente. 2.. Problema fundamentală care apare ca sursă de eroare în evaluare şi este legată de generarea itemilor este subiectivitatea iniţială din partea autorului testului.. Pentru adjective – „Cât de . fie că termenii ar asimila repede impedimentele limbajului curent). alt lot de subiecţi apreciază prin rangare gradul de prototipicitate al acestor acte comportamentale pentru trăsătura dată. Termeni ce se referă la originea geografică. rolul copleşitorr al aspectelor evaluative în limbajul comun este stânjenitor pentru un punct ştiinţific de vedere. Principala strategie pentru a depăşi această situaţie (obstacole) constă în selectarea acelor termeni care se subsumează principiului polarităţii trăsăturilor de personalitate. 2... stări şi dispoziţii psihice.. fiind prima tentativă de a capitaliza cunoştinţele semantice ale oamenilor în legătură cu acele comportamente care sunt tipice pentru o anumită trăsătură. 1. c. identităţi profesionale sau legate de o anumită muncă.. trăsături stabile. activităţi. sunt?”... 3. cea de-a treia modalitate este o grilă de identificare prin care se exclud acei termeni care nu se potrivesc în oricare dintre următoarele propoziţii criteriu: 1. c.?” 3.... Termeni care se referă doar la o parte din persoană şi d. 5. Pentru substantive atributive – „ . cum este de exemplu situaţia factorului V din chestionarele de tip Big Five... În 1990. caracteristici care ţin de prezenţa fizică. A doua modalitate se referă la specificarea unor criterii de excludere: a. „Poţi să spui că X este un ... adverbe etc). domeniul este greu de delimitat (atât categoriile ca atare cât şi alegerea itemilor din interiorul acestor categorii). Această problemă se manifestă chiar şi în chestionarele actuale... lui X este remarcabilă?”. Angleitner. 3. relaţii şi efecte sociale. Această problemă nu poate fi corijată prin metodele statistice de experimentare. cum ar fi de exemplu cazul unor dimensiuni ce se manifestă în afecţiunile psihice. d. Ostendorf şi John propun un model de definire şi operare selectivă prin trei modalităţi. măsura în care termenii sunt traductibili dintr-o limbă în alta este limitată. 3. roluri sociale. „Prezintă (posedă) X .. Această evaluare se face pornind de la un set de reguli de evaluare a prototipicităţii şi este bazată pe consensul unui mare număr de vorbitori ai unei limbi... verbe. b. întrucât ceea ce nu a fost cuprins în test şi este relevant pentru trăsătură nu mai poate fi recuperat pentru a deveni parte a scalei rezultate. Pentru substantive – „Este X . b.. mulţi termeni (sau expresii) sunt paradoxali când sunt folosiţi la persoana întâia (autodescrieri). Allport şi Odbert (1936) consideră de exemplu (într-o modalitate clasică) că relevanţi pentru personalitate sunt acei termeni care pot fi folosiţi pentru a „distinge comportamentul unui om de comportamentul altuia”. încercările de a construi un limbaj total artificial s-ar dovedi inutile într-un sens sau altul (fie că nu ar fi înţeles. Pe de altă parte. naţionalitate..?”. e. Un alt mod în care se manifestă subiectivitatea autorului este legat de decizia acestuia privind denumirea scalei sau factorului rezultat... „Cât de .?” Hofstee (cercetând limba olandeză) în 1990.. Această clasificare cuprinde 6 categorii de conţinuturi: a. nu se pot aplica taxonomizări simple sau reguli precise. Prima dintre ele identifică o taxonomie a tipurilor de caracteristici de personalitate care pot fi regăsite direct la nivelul limbajului natural (substantive.. Termeni a căror implicaţie pentru personalitate este metaforică şi neprecisă. decizie care va reflecta preconcepţiile acestuia.

De asemenea. fiind astfel mai condiţionate şi necesitând mai multă specificare.2. După opinia sa. Angleitner concluzionează în 1986 că între cercetători pare să existe o intuiţie împărtăşită privind ce tipuri de itemi sunt mai adecvate în măsurarea / exprimarea unor trăsături de personalitate. dar este preferabil să se combine capacităţile de captare a diferitelor clase lingvistice. Brigs. Verbele îşi extrag parţial sensurile din situaţii interpersonale.subiectului să se autocaracterizeze în funcţie de itemi care generează paradoxuri când sunt aplicaţi la persoana întâia). 19 . Ei tind să cuprindă cele mai extreme semnificaţii ale dimensiunilor derivate din utilizarea adjectivelor. Relaţia item . În cercetările privind dimensiunile Big Five apare concluzia că o posibilă sursă de variaţie a acestor dimensiuni în diferite limbi ţine de modurile diferenţiate de relaţionare între cele trei categorii de termeni (adjective. Un studiu realizat pe limba germană subliniază capacitatea verbelor de a capta aspecte temperamentale. 1993). 9. Definirea trăsăturii într-o modalitate optimă se face din perspectiva unei teorii structurale care reflectă importanţa pentru viaţă a diferenţelor interindividuale generate de dimensiunea psihică avută în vedere. Un studiu comparativ relevă faptul că scalele care evaluează constructe similare tind să cuprindă itemi relativ asemănători. alţii rescrişi sau nou creaţi). moduri specifice pentru fiecare limbă. 1992). Aceste diferenţieri conduc în practică la diferenţe în ordinea factorilor derivaţi prin ele sau chiar în numărul factorilor rezultaţi. Concluziile cercetătorilor se îndreaptă către un acord în ceea ce priveşte o mai bună capacitate a adjectivelor de a deveni descriptori de personalitate. ei au o mai largă variaţie în sensuri. Aceste aspecte confirmă caracteristica substantivelor de a fi reprezentative prin ele însele. El dentifică faptul că utilizarea ideosincratică în scalele de evaluare este mai probabilă pentu substantive decât pentru verbe şi pentru verbe în raport cu adjectivele. conform specificului fiecărei limbi (De Raad şi Hofstee. în studierea limbii trebuie să se continue examinarea legăturilor empirice cu alte sisteme ale personalităţii. Ei (Costa şi Mc Crae) dezvoltă variante ale aceluiaşi chestionar destinate autoevaluării (persoana I-a singular) sau heteroevaluării (persoana a III-a singular). contrară. chiar dacă aceste intuiţii nu au fost până în prezent sistematizate. Factorii derivaţi prin substantive prezintă o tendinţă spre o descriere mai coerentă şi bine definită. indiferent de diferenţele dintre chestionare privind construcţia sau chiar teoria de bază (de exemplu itemi care descriu reacţii psihofiziologice pentru scalele de nevrotism sau itemi care descriu comportamente pentru scalele de extraversie sau minciună). decizia privind trăsătura şi conţinuturile psihologice implică o constantă raportare a itemului la validitatea sa discriminativă: 1. O altă recomandare cu referire la modalitatea de utilizare practică priveşte utilizarea de propoziţii şi fraze în cea mai simplă formă acceptabilă gramatical şi nu a unor cuvinte singulare (Goldberg 1982. O altă recomandare a autorului vizează heteroevaluarea (aceleaşi chestionare completate de alte persoane care cunosc pe cea testată). substantive şi verbe). O altă tendinţă. să se depăşească utilizarea lexiconului pentru a analiza limbajul vorbit şi scris actual.trăsătură Ca primă etapă în construirea itemului. substantive şi verbe după capacitatea acestora de a capta şi reda sensuri ale personalităţii. procedură care poate include sau nu şi persoana testată ca judecător. Mc Crae (1990) afirmă un scepticism legat de capacitatea omului obişnuit (nespecialist) de a înţelege adevărtele baze ale personalităţii. este promovată de alţi creatori de teste precum Gough şi constă în aceea că strategiile sunt utilizate într-o manieră flexibilă iar instrumentele sunt dezvoltate din interiorul aceluiaşi lot iniţial de itemi (unii preluaţi. De Raad face unele studii (1992) privind diferenţierile între adjective.

3. 7. dorinţa pentru ceva anume (nu şi acelea pentru care se specifică realizarea în prezent) Itemi centraţi pe aspecte din trecut Opinii puternic susţinute. Apar două aspecte legate de această problematică: a. prezente cu mare frecvenţă în aproximativ toate genurile de chestionare ** categorii care se referă la conţinuturi indirect legate de trăsătura de personalitate 9. fiind descrise atât relaţiile de tip convergent cât şi cele de tip divergent cu alte trăsături (constructe) şi cu tipurile relevante şi specifice de manifestare a trăsăturii respective. interne.Această definire trebuie realizată explicit. simptome precum reacţii fiziologice Reprezintă dispoziţii. sentimente. Celelalte 5 categorii se referă la conţinuturi indirect legate de trăsătura de personalitate. deschise. stranii. sociale Itemi care descriu comportamente. atitudini şi opinii faţă de diferite categorii de subiecte generale. 6. Pentru a capta influenţa contextului situaţional. acoperite. nemodificabile b. Fapte biografice** Atitudini** Reacţii ale altora** Itemi bizari** Note * categorii centrale. Găsirea formei celei mai adecvate pentru a da itemului calitatea de indicator al constructului şi b.trăsătură pornind de la propriile cercetări şi rezultatele obţinute de Janke (1973) şi Lennertz (1973). reacţii şi atitudini ale altora faţă de persoană Majoritatea de acest fel descriu comportamente şi trăiri evident neobişnuit. durata. Caracteristici de suprafaţă ale itemilor Problema care apare în discuţie în etapa de scriere propriuzisă a itemilor (după selectarea constructului şi a conţinuturilor relevante) este legată de posibilitatea de a da cea mai adecvată formă pentru diferitele tipuri de conţinuturi. El prezintă un sistem format din 7 categorii. 5. Pentru evitarea formulării unor itemi nereproductibili sau de tip ideosincratic se vor utiliza loturi de subiecţi pentru generarea exemplarelor fiecărui tip de itemi iar selecţia se va baza pe acordul între un număr mai mare de persoane judecător privind gradul de relevanţă al conţinutului itemului pentru trăsătură. 2. cogniţii interioare c. Dorinţe şi trebuinţe** 4. Găsirea formei de răspuns cea mai adecvată pentru a da subiectului posibilitatea de a-şi exprima propria situaţie 20 .3. contextul situaţional Intenţia de a se angaja în comportamente specificate. când sunt specificate frecvenţa. modificabile. se va avea în vedere faptul dacă în textul itemului sunt incluse aspecte relevante ale acestuia (ale contextului) şi dacă conţinutul este cât mai explicit posibil. fapt responsabil de altfel şi de diferenţele care apar în stabilitatea răspunsurilor la itemii de aceste tipuri. dintre care primele două sunt centrale (fiind prezente cu mare frecvenţă în aproximativ toate genurile de chestionare. Angleitner realizează o descriere sistematică a relaţiei item . Denumire 1. comportamente observabile b. de obicei descrise prin adjective sau substantive şi pot fi: a. Atribute ale trăsăturii* 3. Descrieri de reacţii* Definirea conţinuturilor psihologice Sunt trăiri evaluate prin itemi şi pot fi: a. personale. anormale 2. neobservabile de alţii: senzaţii.

Un tip special de răspuns care combină variantele prezentate mai sus este folosit de autorii Neo Pi R (Costa şi Mc Crae). Neutru. Cercetările au demonstrat că şi modularea prin intensitate. Acord total). Răspunsurile dihotomizate pot fi utilizate numai la itemii modulaţi. dezvoltată de Stephenson (1950).1. 9. eventual cu un răspuns mediu de tip Nu ştiu. Goldberg (1981) indică cel puţin 4 modalităţi de apreciere de către subiecţi a răspunsurilor de tip mediu: 1. considerându-se a fi nesatisfăcătoare din punct de vedere al informaţiei (pot traduce fie neînţelegerea itemului. În tipul clasic de răspuns de tip Da/Nu. În timp. 4. prin care se cere subiectului să-şi exprime acordul sau dezacordul faţă de o anumită afirmaţie pe o scală gradată în 5 trepte (Dezacord total.9. comportamente provocate de stimuli verbali. ambiguitatea itemului (nu sunt sigur ce înseamnă).2. trihotomic. care cere subiectului să rangheze un număr impar de răspunsuri-situaţii. adesea. fie nesiguranţa subiectului. a fost preferată ca formă de răspuns tehnica alegerilor forţate (dezvoltată în perioada anilor 40 de chestionarele destinate selecţiei profesionale). 1957). Opinia curentă asupra caracteristicilor de suprafaţă precum lungimea itemului sau complexitatea sintactică a propoziţiei / frazei este că acestea trebuie corelate cu modul în care se face prelucrarea itemului de către subiecţii 21 . Problemele care apar aici sunt legate de tipul de răspuns solicitat de la subiect: dihotomic. fie un grad intermediar de răspuns de răspuns în situaţia unor itemi nemodulaţi) (Anastasi. O formă specială a tehnicii alegerilor forţate este cea a sortării Q. subiectului i se cere de obicei să precizeze care este răspunsul cel mai caracteristic şi cel mai puţin caracteristic pentru el. Forma itemului Sub acest aspect. În forme şi mai extinse /(de tip 5 variante de răspuns). Acord parţial. începând de la o extremă către cealaltă. o atribuire situaţională (conduita mea depinde de situaţie). frecvenţă sau măsură reprezintă o sursă de ambiguitate (deci de eroare). fraze care par egale din perspectiva acceptabilităţii dar care au validitate diferită faţă de criteriul extern. pe o scală Likert sau cu alegere forţată (exprimare seacă şi generală a itemului iar răspunsurile redau conţinutul propriuzis al diverselor comportamente posibile). 2. O altă problemă se leagă de transparenţa itemilor şi de ideea de dezirabilitate. Se apreciază că scalele cu mai mult de 5 trepte nu reuşesc diferenţieri acceptabile. în funcţie de un criteriu dat. uneori. o expresie a incertitudinii (nu pot decide. neutralitatea (mă aflu undeva la medie în ceea ce priveşte această caracteristică).3. Forma de răspuns Răspunsurile la itemi pot fi subsumate unor comportamente verbale înalt standardizate. De obicei se construiesc pereci sau tetrade (de fapt două perechi: 2 răspunsuri dezirabile şi 2 indezirabile). Adevărat/Fals . diversitatea care apare în practică este dezarmantă. Preferabile sunt scalele cu 5 trepte. diferenţa dintre treapta 2-3 de exemplu fiind grevată de subiectivitatea respondentului. În esenţă această formă cere subiecţilor să aleagă între două sau mai multe răspunsuri de tip descriere. 3. Problema care apare este legată de numărul de variante de răspuns. Intenţia este de a da subiectului posibilitatea de a se exprima personal. frecvent. nu-mi cunosc suficient de bine acest aspect). ceea ce poate conduce subiectul către falsificarea în acest sens a răspunsurilor. Dacă este utilizat acest format de răspuns este important să se moduleze conţinutul itemului prin specificarea frecvenţei sau a intensităţii manifestării descrise. deoarece subiecţii nu înţeleg aceleaşi lucruri prin cuvinte ca rar. subiectul trăieşte dificultatea de a lege un răspuns prea extremizat.3. Răspunsurile pe scală Likert sunt folosite în special în studiul atitudinilor. În prezent nu se mai folosesc răspunsuri de tip Nu ştiu sau ?. pentru a evita ca şi itemul să exprime situaţii la fel de extreme ca şi răspunsurile. Dezacord parţial.

opinii (specifică pentru 16 PF de exemplu) conduce la exprimarea prin acţiuni de natură ipotetică. Nu recunoaşte natura ambiguă a itemului şi pur şi simplu îl înţelege greşit (interpretându-l în alt sens decât cel vizat de psiholog) şi b. de incompatibilitatea dintre itemi şi formatul răspunsului (prin introducerea unei negaţii. Angleitner (1986) descrie 5 caracteristici semantice care intervin semnificativ îngreunând sau simplificând procesările răspunsului: 1. cu evitarea multor propoziţii şi negaţii. a unor fraze cu mai multe propoziţii principale).indicată o lungime medie de 12 cuvinte) 2. Lohr şi Angleitner (1980). Nivelul de abstractizare (cu cât informaţia este mai abstractă cu atât cere o procesare mai desfăşurată) Nivelul de abstractizare ridicat intervine în procesele de comparare item . Itemii abstracţi sunt de regulă cei care prezintă atitudini. chestionarele care conţin itemi biografici (MMPI de exemplu) conţin şi cel mai mare număr de itemi la trecut. Există 3 aspecte fundamentale ale structurii de suprafaţă a itemilor: 1. 22 . propoziţii . Caracteristici semantice ale itemilor Se referă la acele caracteristici responsabile de apariţia unor dificultăţi sau confuzii în prelucrarea cognitivă a conţinuturilor itemilor de către subiecţi. Angleitner (1986) recomandă itemi cât mai scurţi. forţate sau neclare sau de erorile gramaticale. Cauzele ambiguităţi ţin de prezenţa unor cuvinte sau afirmaţii cu mai multe înţelesuri. timpul trecut. trecerea la diateza pasivă. Astfel. deci verbe la modurile subjonctiv sau condiţional. frecvenţa mare a itemilor legaţi de dorinţe. Lungimea (numărul de cuvinte. alte moduri verbale decât indicativul. litere.experienţă personală. integrarea treptată şi/sau suplimentarea informaţiei prin exemple. 1986). Altfel spus. Recunoaşte ambiguitatea itemului. inferenţe personale.4.5% dintre itemii curenţi nu au referinţă personală. itemul va fi cu atât mai inteligibil cu cât numărul de transformări este mai mic. 3. numesc condiţii şi situaţii semnificative sau includ fapte a căror veridicitate poate fi afirmată) ajută la o evocare rapidă din memorie. care se referă la comportamente clar specificate. cer interpretarea unor evenimente generale sau integrarea lor de-a lungul unor situaţii diverse. însă nu este sigur de care dintre înţelesurile posibile este vorba. atitudini. 9. Doar 4. comparaţii cu standarde nespecificate. Formatul propriuzis al itemului (dat de tipul de propoziţie şi de tipul de răspuns) Lievert (1969). Există şi o corelaţie posibilă cu categoria de relaţie item trăsătură. a unor structuri propoziţionale complicate. referinţa personală) 3. descrieri generale. Itemul abstract cere procesarea în continuare a înţelesului său. referinţe la fapte concrete. opinii. după Goldberg 1963).5 % dintre cazuri. a unor conjuncţii de tip sau / sau. Lungimea medie a itemilor din principalele chestionare analizate (altele decât Big Five) este de aproximativ 12 cuvinte.respondenţi. Foss şi Hakes (1978) sau Wiggins (1965) sprijină ideea că gradul de comprehensibilitate al propoziţiilor este invers proporţional cu numărul mai mare de transformări implicate şi numărul nivelelor în procesările înţelegerii. Ambiguitatea (posibilitatea atribuirii a mai mult decât un înţeles) Este incertitudinea legată de înţelesul stimulului (spre deosebire de echivocitate înţeleasă ca difernţă între persoane în ceea ce priveşte interpretarea itemului. de relaţii echivoce existente între propoziţiile frazei. Comprehensibilitatea (cât de uşor poate fi înţeles) Cauzele care conduc spre o comprehensibilitate scăzută ţin de utilizarea unor cuvinte neobişnuite. interese. 2. Aceste erori pun subiectul în 2 posturi tipice: a. Conjugarea la timpul trcut şi la modul subjonctiv sau condiţional apare doar în 10. Complexitatea (corelată pozitiv cu numărul de negaţii. Un item concret (care afirmă o informaţie specificată. Cercetările indică o relaţie direct proporţională între gradul de abstractizare şi diferenţierile în modul cum înţeleg subiecţii aceşti itemi (Angleitner.

determinări şi prjudecăţi comune. fie la nivelul trăirii unor evenimente. în măsura în care subiectul este direct menţionat prin item. 5.Evaluarea (dezirabilitatea socială a conţinutului) Măsura în care un item evocă valori. Referinţa personală intervine în stadiul comparării item-eu. standarde aprobate social. 23 .4. Acest gen de judecată intervine mai ales în stadiul evaluărilor asupra utilităţii. fie la nivelul acţiunii şi al implicării emoţionale. este direct proporţională cu probabilitatea ca subiectul să selecteze răspunsul în sensul dezirabilităţii sociale. Gradul de referinţă personală (informaţia care include direct şi semnificativ pe subiect) Gradul în care conţinutul itemului este semnificativ pentru imaginea de sine a subiectului este în relaţie directă cu capacitatea acestuia de a răspunde pe baza unei percepţii sau experienţe proprii asupra lucrurilor.

între 0. ci un mod de a înţelege persoana. Gough priveşte un concept popular nu doar ca pe un termen utilizat în vorbirea curentă.1. ci şi ca pe unul care are calitatea de a transcende o societate particulară. experimentării. tipologiile sau dimensiunile generale ale personalităţii. Chestionarul nu caută în primul rând norma. dinamică. o temă a comportamentului interpersonal. a construcţiei şi experimentării chestionarului său. Perspectiva de la care a pornit Gough a fost dublă: de la contextul de utilizare şi de la acele concepte populare. predicţiei şi aplicării pe noi populaţii. cazul viu. ci a adoptat o metodă care porneşte de la situaţiile în care se cerea utilizat testul.2. În funcţie de aceste situaţii. Concepţia este aceea a derivării scalelor pe cale empirică şi se bazează pe de o parte pe tradiţia empiristă a Universităţii Minnesota iar pe de altă parte pe experienţa lagată de MMPI. în cazul Cpi s-a pus problema găsirii realităţilor. Gough Variante Nr. adică în interrelaţionare. care există feja în domeniul comportamentuluinterpersonal. Dacă MMPI fusese construit pornind de la variabilele clinice.PARTEA a III-a Principale chestionare de personalitate 10. Scale Nr. Validitate: peste 1000 de studii destinate validării. altfel spus să evaşueze tocmai constructul aşa cum este definit cultural.75 după un an. Itemi 1951 15 548 1957 18 468 + 12 1972 18 480 1987 20 462 1996 29 434 2002 29 260 Aplicabilitate: începând de la vârsta de 13 ani Tip de răspuns: dihotomic . ci acea de a dispune de un instrument de evaluare centrat pe persoană. apărând în vorbire acurentă a diferitelor societăţi. de la concepte derivate empiric din experienţa clinică. a variabilelor fiinţei normale aflată în relaţii sociale. a persoanei sănătoase psihic în ipostaza ei reală. Această nevoie a stat la baza iniţiativei sale. Critici aduse chestionarului 24 . CPI voindu-se a fi un instrument simetric faţă de acesta. În construcţia scalelor CPI nu a adoptat o viziune formală asupra personalităţii (autorul fiind sceptic privind posibilităţile de aplicare în practică a poziţiilor teoretice).55 şi 0. Concepţia privind evaluarea personalităţii şi construcţia testului Preocuparea primă a lui Gough nu a fost crearea şi expereimentarea de instrumente. CPI a fost construit în replică pentru evaluarea normalităţii. a construit măsurători care se bazau pe acele constructe deja operaţionale în felul în care se comportă indivizii în contexte specifice. El se sprijină pe şi caută aceio termeni care apar în relaţionarea socială curentă şi în limbajul cotidian. Pentru Gough scopul fiecărei scale este să reflecte cât de fidel posibil un aspect anume. Dacă MMPI era destinat psihopatologiei. Inventarul psihologic California – CPI Autor: Harrison G. atribute ce se pot regăsi în toate culturile şi care au o relaţie directă şi integrală cu formele de interrelaţionare socială. cu toate conotaţiile sale subtile şi denotaţiile formale. O serie de studii indică o bună validitate de construct. 10. Este vorba despre acei termeni descriptivi pe care oamenii îi folosesc în mod uzual pentru a-şi descrie modurile de a se comporta şi caracteristicile ce ţin de personalitate. 10.Adevărat / Fals Fidelitate: tip test – retest.

2.85 şi 0.93 (vectorul 3). Feminitate / Masculinitate (Femininity / Masculinity) Această variantă cuprinde 29 scale (31 pentru varanta românească): 20 scale populare. Conform normelor prescrise de Cronbach (1959).56. Lipsa de omogenitate a scalelor şi redundanţa acestora.1.5 cu unele dintre celelalte) şi cu dezirabilitatea socială. 3 scale vectoriale. numiţi: 1. Cu excepţia scalei Ac unde s-a obţinut o corelaţie de 0. toate corelând relativ înalt între ele (Thorndike arată că doar 4 din cele 18 nu corelează cel puţin în măsură de 0.3. Comunalitate / Convenţionalitate (Communality / Conventionality). Goldberg 1972 şi Gough însuşi argumentează că de obicei scalele CPI conduc către 4 factori de personalitate (cele 4 grupe descale) iar Mc Crae şi John (1992) afirmă că cei 5 superfactori Big Five pot fi găsiţi în CPI.34 (scala Re) şi 0. Originalitate (Originality) şi 5. Este vorba despre varianta cu 434 itemi a testului. Critici legate de validitatea scalelor: scalele nu au validitate de construct şi semnificaţie precisă.2). Această variantă a fost tradusă şi etalonată în România pe un eşantion de 3200 subiecţi (1600 bărbaţi şi 1600 femei). între scalele CPI 260 şi cele similare ale CPI 434 există corelaţii cuprinse între 0. 2. 3. apărând suplimentar scalele Hos (Hostility – Ostilitate) şi Fght (Fighter Factor – Luptător) Varianta din 2002 poartă numele de Spectrum CPI 260™. Ambele variante permit evaluatorului calcularea următorilor indici de validitate a protocolului: 25 . absolvenţi de liceu şi angajaţi în diferite profesii. ele neprezentând toate puritatea factorială caracteriristică altor teste. Versiunea românească prezintă 8 scale speciale. 3 scale structurale şi 6 scale speciale. 10. Ambele eşantioane au fost formate din studenţi. Gough încearcă să rezolve această problemă prin utilizarea sistematică în construcţia scalei a analizei conceptuale. Valoarea consistenţei interne pentu scalele CPI 260 RO variază între 0. Eşantionul american pe care a fost realizată proba a fost format din 6000 subiecţi (3000 bărbaţi şi 3000 femei). ceea ce face din CPI 260 un instrument relativ uşor de utilizat în domeniul organizaţional. care include atât validarea practică cât şi pe cea de construct şi chiar le depăşeşte. Ascendenţă (Ascendance). Această variantă a testului păstrează un număr de 158 itemi comuni cu MMPI 2 şi necesită din partea subiectului abilităţi de citire simple (clasa a V-a la americani). un bun exemplu fiind scala de sociabilitate în care au fost selectaţi acei itemi care corelau cu un numă de activităţi extracuriculare. Tot cu ocazia acestei revizii a fost realizat un studiu privind utilizarea testului începând cu vârsta de 13 ani. Ea cuprinde 29 scale (31 pentru varianta românească): 20 scale populare. vârste cuprinse între 14 şi 82 de ani (cu o medie de 30 şi o abatere stadard de 10.99. 6 scale speciale. Studii recente cu ajutorul analizei factoriale au identificat 5 factori în cadrul testului. Versiunea românească prezintă 8 scale speciale. Dependability (Dependenţă?). 4. unele criterii utilizate în dezvoltarea scalelor CPI nu au fost adecvate pentru definirea constructului. 3. conceptele populare sunt cuvinte cu un bagaj excesiv de înţeles conotativ. Există de asemenea o serie de itemi ai testului care sunt comuni pentru mai multe scale. devenind astfel imposibilă operaţionalizarea şi definirea ştiinţifică exactă. fiind restandardizat (reetalonat) cu ajutorul unui eşantion de 3000 bărbaţi şi 3000 femei. Faptul că numărul de itemi este redus la aproape jumătate (260 faţă de cei 434 ai variantei din 1996) reduce timpul de aplicare cu 40%. Variantele 1996 (434 itemi) şi 2002 (260 itemi) Ultima revizie a CPI a fost făcută în 1996. apărând suplimentar scalele Hos (Hostility – Ostilitate) şi Fght (Fighter Factor – Luptător). Lipsa de semnificaţie psihologică a scalelor.

49 Do + 0. cât şi unele atribute care reprezintă felul în care persoanele evaluate sunt descrise de alţii. 17. Cele 20 de dimensiuni ale personalităţii normale (scalele populare) Pentru fiecare scală. sensibilitate.67 Em + 1. care evaluează calităţile interpersonale ale individului: încredere în sine. 3.49 To – 0. Dacă scorul la fake bad este mai mare sau egal cu 66 şi dacă scorul la Random este mai mare sau egal cu 51. 16. 7. imaginea de sine şi adecvarea interpersonală.3.58 Fx. Este formată din scalele: 26 . Fake bad – tendinţa de falsificare în sens negativ = 100. A patra grupa cuprinde 3 scale.32 Cm – 0. Sociabilitate – Sy.77 + 0. protocolul este considerat random. responsabilitate.44 Wb – 0. 5. Acceptare de sine – Sa.62 wb . Dominanţă – Do. Comunalitate – Cm. 6.49. Evaluarea vizează mai ales nivelul motivaţional în sensul potenţialului de realizare personală şi al focalizării pe valorile intelectuale. Realizare prin conformism – Ac. Este formată din scalele: 15. amiţie şi eficienţă pe planul relaţiilor sociale. Gruparea defineşte şi ceea ce la nivel comun se numeşte inteligenţă socială. autocontrol. Este formată din scalele: 8. Cele 20 de scale populare sunt sunt structurate in 4 grupe sau domenii de evaluare. perseverenţă. tenacitate. 4.1. 1. Random – tendinţa de a răspunde la întâmplare = 42. Toleranţă – To. 11. Impresie bună – Gi. Autocontrol – Sc.Fake good – tendinţa de falsificare în sens pozitiv a răspunsurilor = 32. un scor mai mare indică tendinţa de falsificare în sens pozitiv. Empatie . deci percepţia socială asupra lor. Este formată din scalele: 1. 14. Prima grupa cuprinde 7 scale. care evaluează nevoia de realizare şi atributele cognitive individuale. 12. Conformism social – So.Em 2.0. 9. 13. Grupa indică acele dimensiuni ale personalităţii care sunt implicate în opţiunile valorice şi maturitatea interrelaţională a persoanei. Independenţă – In. Prezenţă socială – Sp.12 Gi . 2. capacitate de organizare. 4.0. protocolul este considerat fake bad.18 Ac. Ea se referă la dimensiunile personalităţii care intervin în afirmarea persoanei.50. care evaluează unele caracteristice personale definite prin aspecte precum: capacitate de adaptare. A doua grupa cuprinde 7 scale. Responsabilitate – Re. Eficienţă intelectuală – Ie.67 – 2.29 Cm. 3.37 Gi + 0. Random vs fake – raportul random / fake 10.50. care evaluează valorile interne şi standardele aşteptate de ceilalţi. echilibru. Gruparea face trimitere către unele modalităţi întelectuale care modelează un stil personal. motivaţii şi stil de gândire: motivaţie. 10. Realizare prin independenţă – Ai. Capacitate de statut – Cs. A treia grupa cuprinde 3 scale. ceea ce s-ar putea numi management de sine: maturitate.30 In + 0.30 + 0. Scorul critic pentru acest indice este 65.31 Fx + 0. Sănătate (Bunăstare personală) – WB. manualul furnizează pentru zonele de semnificaţie ale acesteia (peste sau sub medie) atât aspectele care au format conţinutul propriuzis al itemilor. Dacă scorul la fake bad este mai mare sau egal cu 66 şi dacă scorul la Random este mai mic sau egal cu 51.

Tipul Alfa – Stilul de viaţă bazat pe implementare Combină aderenţa la norme cu o orientare către exterior în ceea ce priveşte relaţiile interpersonale şi este considerat un stil foarte managerial. Flexibilitate – Fx. respectarea termenelor limită şi sunt văzuţi ca fiind influenţi. Versiunea originală a CPI nu oferea examinatorului o astfel de posibilitate. psihotic sau nu este un subiect patologic. 20. Tipul beta – Stilul de viaţă suportiv Combină acceptarea normelor cu o orientare mmai degrabă introvertă faţă de lume. moderate. Scale vectoriale si Modelul cuboid Există 3 scale vectoriale. care configurează 4 stiluri de viaţă / tipologii umane. Beta.2. Cei trei vectori Vectorul 1 .18. asertivi. La scorurile foarte joase întâlnim persoane manipulative şi centrate pe sine (intolerante faţă de persoanele care nu sunt în acord cu ei. Ca manageri. Intuiţie psihologică – Py. Vectorul 2 . 5 – peste medie. dependente. cu scopul de a alerta psihologul în legătură cu tipul de personalitate pe care o evaluează. 27 . stabile. 7 – foarte înalt) pentru a specifica tăria relativă cu care se manifestă fiecare tip în personalitatea şi interacţiunile persoanei. 6 – mult peste medie. ei sunt centraţi pe atingerea scopurilor orgamnizaţionale. Cele 4 tipuri de personalitate Gough a numit aceste tipuri de bază cu litere din alfabetul grec vechi: Alfa. 19. Gough a determinat faptul că aceste 4 tipuri sunt relativ egal distribuite în populaţia generală. Feminitate / Masculinitate – F/M 10. Deci. Unele teste de personalitate cum ar fi MMPI sau MCMI (Millon Clinical Multiaxial Inventory) prezintă avantajul că odată trasat profilul. Aceste scale se bazează pe un model cuboid asupra personalităţii umane. Sunt persoane care au nevoie să le fie trasate direcţii de către manageri şi sunt buni în roluri executive. elaborat de Gough în 1987 cu ajutorul analizei factoriale.Prima dimesiune se referă la extraversie.Cel de-al doilea vector reprezintă gradul în care individul răspunde şi aderă la normele sociale (numit de Gough Norm favoring / Norm questioning). autoritari. Ca manageri. ascendenţă socială şi asigurare de sine (selfassurance). ei sunt centraţi tot pe realizarea scopurilor organizaţionale. extraverţi şi orientaţi către acţiune. mai precis dacă acesta este nevrotic. Gama şi Delta şi a folosit un sistem de scorare în 7 trepte pentru vectorul 3 (1 – foarte scăzut.3. este suficient să examinăm scalele pentru a putea şti un diagnostic al pacientului. ambiţioşi. Sunt focaşlizaţi pe sarcini şi productivi. 2 – mult sub medie. pricepute şi predicitbile. Sunt cei care păstrează normele şi valorile într-un grup. 4 – mediu. responsabile. Vectorul 3 . un scor 7 la Alfa reprezintă un tip alfa pe deplin realizat. 3 – sub medie. Sunt oameni de bază în majoritatea organizaţiilor şi au un stil de interacţiune participativ. numai că într-un mod mai lent şi mai aşezat. motiv pentru care Gough a dezvoltat o modalitate de interpretare structurală a scorurilor CPI. La scorurile foarte înalte întâlnim lideri carismatici. punitivi şi preocupaţi doar de atingerea propriilor scopuri).Cel de-al treilea vector evaluează gradul în care persoana şi-a realizat sau integrat propriul tip de bază (de personalitate). Sunt persoane percepute ca fiind lente. Această modalitate este disponibilă începând cu varianta din 1987 a testului. Sunt văzuţi de ceilalţi ca fiind puternici.

La scorurile foarte înalte găsim persoane idealiste. rigide. Sunt vizionari.3. Ca manageri tind să lucreze cel mai bine în colective mici sau organizaţii mici în care pot fi cumva independenţi.4. Interpretarea profilului CPI 10. Interpretarea profilului se poate face doar de către un profesionist care cunoaşte foarte bine pe de o parte testul. Consideraţii generale Autorul atrage atenţia asupra muncii de construire de ipoteze de natură explicativă şi de interpretarea în lucrul cu profilele CPI. La scorurile foarte scăzute sunt rebeli. bulversate şi fragmentate. vizionari. detaşate de mediu. 10. impulsivi. Tipul Delta – Stilul de viaţă vizionar Combină îndoiala legată de norme cu o orientare detaşată şi introvertă. 28 . teoriile dezviltăţii. caracterizate printr-un conformism temător. autoindulgenţi şi disruptivi. Cel mai adecvat mod de învăţare este lucrul împreună cu un specialist care are experienţă în lucrul cu testul. Amicabilitate – Ami 6. Tipul Gama – Stilul de viaţă inovator Combină evaluarea (respingerea) normelor cu o orientare extravertă. imaginative.Mp 2. inovativi. pun sub semnul întrebării misiunea şi scopurile organizaţionale. La scorurile foarte înalte sunt creativi. Începătorul poate de asemenea să folosească mai multe instrumente dintre care unele pe care le cunoaşte mai bine şi să lucreze într-o manieră comparativă sau corelativă. În CPI nu lucrăm cu o simplă înşiruire de trăsături. Ele reflecta constructe ale personalitatii implicate in special in activitatea de munca si dezvoltarea carierei. Orientare spre aplicarea legii – Leo 7. Temperament creativ – CT 4. Cele 8 scale speciale in varianta romaneasca a CPI 260 sunt: 1. Ca manageri. Scale speciale ale CPI Scalele speciale sunt utilizate în special în scop de cercetare sau atunci când în evaluare sunt necesare date suplimentare. Potential managerial . Astfel de scoruri obţin pacienţii psihiatrici cronici. La scorurile foarte scăzute persoane rezervate. preocupate. La extrema de jos a sorurilor putem vorbi de fragmentare şi dezorganizare la nivelul personalităţii. intoleranţi. La scorurile foarte joase sunt persoane foarte precaute.La scorurile foarte înalte sunt modele din care te poţi inspira în legătură cu proprietatea şi bunătatea şi de asemenea modele parentale. Ostilitate – Hos 8. ci evoluăm treptat în interpretare spre o structură care ne poate deschide noi ipoteze. Sunt persoane reflexive.3. artistice sau vizionare. poate acei lideri strtategici ce pot schimba orientarea unei organizaţii. imaginativi. preferă să schimbe directivele organizaţionale şi sunt orientaţi către inovaţie. pe de alta teoriile asupra persoanlităţii. conflictuale.1. Contestă şi pun sub semnul întrebării status-quo(urile). Luptator .FF 10. Leadership – Lp 5.4. preocupate şi perceptive şi au tendinţa de a fi experţi tehnici sau ştiinţifici. Lucrul pe scorurile obţinute de persoane care aparţin unor populaţii clar determinate poate fi o altă strategie. Orientarea catre munca – Wo 3. teoriile despre motivaţie şi valori. spre deosebire de situaţia alltor teste în care trasarea profilului reprezintă cumva pasul final. Sunt percepuţi ca inovativi. inteligenţi şi aventuroşi.

De menţionat că în acest tip de interpretare trebuie ţinut cont de interacţiunile posibila între scale. 2. Ac şi Ai. cu scopul de a se pune într-o lumină favorabilă. Scorul scăzut la Gi este în acest sens şi mai relevant pentru această tendinţă de falsificare în sensul înrăutăţirii. cu scop de a verifica ipotezele apărute din analiza celor 4 grupări de scale. Fake Bad si random). De interes aici este ideea că interpretarea unei scale îşi capătă sensul complet numai prin corelarea cu alte scale. Invalidarea nu semnifică imposibilitatea interpretării. Re şi Do. Interpretarea scalelor individuale şi analiza interacţiunilor între scale care pot afecta semnificaţia unor scale individuale. nu face improprie interpretarea profilului ci aduce în atenţia examinatorului necesitatea unei precauţii în interpretatre şi în special în desprinderea unor concluzii privind subiectul. 29 . dintre care unele deja menţionate de autor. Scorurile înalte la Gi (peste 70 note standard) indică tendinţa subiectului de a falsifica în sens pozitiv. relativizând oarecum concluziile desprinse şi punând un accent sporit pe corelarea cu alte surse informaţionale. Modul de manifestare a unei trăsături evidenţiată prin test va fi reliefat prin semnificaţia altor scale (în raport cu care capătă sens comportamental). Un studiu a demonstrat că un grup de alcoolici (cunoscuţi pentru tendinţa de disimulare în sens pozitiv) a scos pe ansamblu scoruri mai înalte la Gi decât un grup de subiecţi căruia i s-a cerut să falsifice în mod intenţionat. în scop predictiv). situaţie în care interes vor prezenta în special scorurile extreme (estew situaţia în care comparăm scorurile unui student la psihologie cu scorurile unei populaţii mai largi de psihologi. lucrând preferabil în orb (fără a cunoaşte alte date despre persoana pe care o evaluaeză). Cm şi Wb.2. Invalidarea în acest sens a profilului nu ne va permite să utilizăm adecvat chestionarul pentru a diagnostica forţa sau slăbiciunea eului sau pentru a evalua dinamica şi tendinţele conflictuale. la fel ca şi în cazul celei menţionate anterior. De obicei acest gen de falsificare determină o creştere a scorurilor pe ansamblu (la majoritatea scalelor). Depistarea acestei tendinţe. deci tendinţa de falsificare în sensul înrăutăţirii. 3. respectiv analiza tipului de personalitate si a nivelului de integrare a tipului personal.Al altă modalitate este învăţarea din erori.4. Re şi Cs. Analiza modurilor de relaţionale între scale sau analiza de pattern reprezintă un alt demers în interpretare. El va interpreta scorurile acestuia în lumina tendinţei prezentte. a. Astfel de grupări senificative între scale sunt cele între Do şi Gi sau Sy. deci printr-o analiză structurală. între So şi Sc. b. 10. Interpretarea structurală a scalelor (modelul cuboid). Se recomandă ca în perioada de formare psihoogul să se centreze pe extragerea câtor mai multe informaţii din profilul cu care lucrează. ci dă o cheie de acces către unghiul din care vor fi făcute interpretările. Pasi in interpretarea profilului 1. Incepand cu varianta 1987 sunt disponibile unele ecuaţii de regresie cu semnificaţie statistică care elimină treptat posibilitatea diferitelor genuri de atitudini şi falsificări (Fake Good. Scorul critic este de 30 exprimat în note standard. Determinarea validităţii profilului utilizând scorurile subiectului la scalele de validare: Gi. Aprecieri mai exacte privind unele scoruri individuale se pot face utilizând normele unor grupuri de referinţă. Scorurile mici la Wb şi Cm (începând de lascorul de 30 dar mai ales cele sub 20 note standard) indică tendinţa subiectului de a răspunde acceptând ca adevăraţi itemi de tip simptomatic. Un prim demers în interpretare priveşte listarea scalelor cu scoruri înalte şi scoruri scăzute şi desprinderea semnificaţiei acestor scoruri prin analiză conceptuală.

Tellegen şi poartă numele de MMPI – 2. existând seturi de norme diferenţiate. Varianta din 1951 a testului aparţine ca şi concepţie unei generaţii trecute de teste clinice şi a fost supusă unor repetate reevaluări. categoriile nosologice psihiatrice modificându-se destul de mult în acest interval de timp. să conducă. Hathaway şi J. Butcher. 11. Charnley McKinley. Validarea prin criteriul extern (care în momentul construcţiei testului a constituit o mare realizare). un mod excitabil şi refractar de afi. Când scorul este foarte ridicat. So şi Sc scăzute amândouă indică agresivitate.1. în prezent constituie o sursă de discuţii privind validitatea diagnostică a scalelor separate. combativ şi dominant. Psihastenicii şi melancolicii obţin în general rezultate relativ ridicate. So ridicat şi sc scăzut traduc un comportament critic. Scorurile înalte indică o subevaluare în ansamblul profilului. Pentru majoritatea scalelor CPI scorurile peste medie (50 + 10 note standard) sugerează sănătate şi echilibru. defensiv. Scala „?” Scorul brut indică umărul de itemi la care subiectul a răspuns Nu ştiu. 5. autorii fiind Stark R.Dacă şi Do şi Gi prezintă scoruri înalte în cadrul unui profil. în timp ce sorurile sub medie (50 – 10 note standard) sugerează dezechilibre şi probleme legate de comportament. MMPI fiind un test dstinat evaluării clinice. mai puţin eficient social. Minciună – „L” (Lie) Are 15 itemi care au fost reţinuţi în baza criteriului că subiectul ar putea admite un comportament nefavorabil şi sunt notaţi în manieră inversată. care nu prezintă încredere. făcând fiecare trimitere către o anunmită sferă a vieţii şi personalităţii subiectului. putem vorbi despre o persoană care doreşte să domine. 11. Graham şi A. Pentru domeniul scorurilor submedii putem vorbi despre un subiect retras. So scăzut şi Sc ridicat indică o persoană cu un comportament mai degrabă fals. varianta MMPI 2 (aflată în uz curent în momentul de faţă) fiind diferită faţă de prima variantă ca mod de concepere a diagnosticului. J. Un scor 30 .2 Prima ediţie a testului apare în 1951. cu gravitate şi siguranţă de sine. problema care apare legat de acesta priveşte relaţia dintre modificarea concepţiilor privind psihopatologia şi concepţia despre evaluarea psihologică de-a lungul a celor peste 50 de ani de existenţă şi utilizare a testului. rezultatele întregului test nu sunt valide. uşor de ofensat. S-a constatat că unele tipuri de comportamente nefavorabile sunt admise de peste 95% dintre subiecţii normali. G. Dacă So şi Sc au împreună scoruri înalte putem vorbi despre o persoană statornică în felul de a se manifesta. Inventarul Multifazic de Personalitate Minnesota – MMPI si MMPI . 2. de la Universitatea Minnesota. Ultima ediţie a fost realizată în 1990 de o echipă formată din J. Interpretarea se face separat pe cele 2 sexe. Dacă avem situaţia Do înalt şi Gi scăzut putem vorbi despre un conducător egocentric. Scale de validare a profilului În varianta 1951 1. Investigarea patternurilor scorurilor în interiorul celor 4 grupe de scale. Integrarea datelor despre subiect recoltate prin CPI cu datele disponibile din alte surse. încăpăţânare. Vârsta minimă de aplicare este 16 ani. Diferite zone problematice sau de dezechilibru subiectiv pot fi evidenţiate considerând aceste grupări ca de sine stătătoare. punctându-se respingerea. 4. Dahlstrom. Combinaţia Do scăzut şi gi înalt poate conduce către ipoteza că este o persoană care evită potiţii de responsabilitate socială. însă acordând respect celorlalţi.

profilul nu poate fi interpretat. Scala „F” Are un total de 24 itemi. 6. În această ultimă situaţie (în cazul unui subiect cu IQ normal) nota ridicată F indică gradul de anormalitate a subiectului. Semnificaţia unei note ridicate: . va fi necesara precautie in interpretarea scalelor suplimentare si de continut ale chestionarului.la unii paranoici şi în psihopatii nota ridicată traduce o dorinţă conştientă a subiectului de a se prezenta într-o lumină favorabilă.+11 este suspectă iar una superioară sau egală cu +12 este în mod sigur legată de o falsificare în sens patologic. chiar dacă importanţa reală a acestora este nesemnificativă. Răspunsurile la itemi fiind de tip convenţional. media fiind de -9. există si tendinţă a subiecţilor neconvenţionali de a prezenta scoruri brute ridicate. care întrunesc de regulă acordul majorităţii subiecţilor. În mod normal diferenţa este cuprinsă între +11 şi -12. Subiecţii cu scor scăzut au o tendinţă contrară. spre autocritică şi admiterea unor simptome anormale. fie flotante (note T superioare lui 70). fata de scalele enumerate. una cuprinsă între +7 . scorul ridicat fiind un prognostic bun pentru un bolnav mental prin aceea că indică capacitatea acestuia de a-şi rezolva propriile probleme. Nota la K are şi o semnificaţie în sine.înalt indică tendinţa subiectului spre a se prezenta (conştientă sau cvasiconştientă) într-o lumină favorabilă. Subiecţii cu scor ridicat tind să adopte o atitudine defensivă faţă de obiceiurile lor psihologice şi de aceea tind să prezinte un profil „normalizat”. fie faptul că subiectul prezintă o anomalie mentală serioasă. Scala nu invalidează posibilitatea de a interpreta profilul. de obicei între 10 şi 20. Gough consideră că o diferenţă cuprinsă între +4 . Diferenţa F – K (indicele de disimulare) Calculul acestei diferenţe permite investigarea existenţai unui trucaj deliberat al răspunsurilor. Un scor brut peste 20 indică fie faptul că subiectul nu a înţeles proba. Un scor inalt sugereaza tendinta subiectului de a raspunde cu Da iar un scor scazut tendinta de a raspunde cu Nu 7. Nota brută medie se situează între 4 şi 10. În varianta MMPI – 2. La subiecţii normali s-a constatat o corelaţie între rigiditate şi o notă L ridicată. ci indică o subestimare a scalelor psihopatologice (scorurile la acestea fiind în realitate mai înalte).în isterie ridicarea notei rezultă dintr-o atitudine inconştientă . 3. Scala Backside F sau B(F) Contine itemi din cea de-a doua jumatate a chestionarului si controleaza tendinta de distorsionare a raspunsurilor pe parcursul avansarii in chestionar. fie în formă de dinţi de fierestrău. dar poate evidenţia şi unele simptome patologice. Este strâns legată de L şi F însă explorează un alt tip de variabile ce pot conduce la distorsiune. 4. Daca scorul sugereaza invaliditate iar scala F sugereaza validitate. Atunci când diferenţa F – K indică o falsificare a răspunsurilor profilele au o formă atipică. Scala VRIN (variable response inconsistency) 31 . Ideea este deci aceea de a interpreta corelativ scorurile la L. Scala „K” A fost construită pentru a se putea corija o eventuală influenţă a atitudinii subiectului. Scala TRIN (true response inconsistency) Contine 23 perechi de itemi cu continuturi opuse.+7 ridică o uşoară îndoială. Daca si B(F) so F sugereaza invaliditate. apar suplimentar urmatoarele scale de validare 5. ceea ce conduce spre o subapreciere a notelor patologice.

8. Suplimentar. Alienare sociala – Pd4 15. Un scor inalt la F impreuna cu un scor mic la VRIN sugereaza exagerarea raspunsurilor sau o stare psihotica. Un scor inalt la F asociat cu un scor inalt la VRIN sugereaza o maniera de raspuns la intamplare. Isterie – Hy (Histery) 4. Rabdare / negarea furiei si iritabilitatii si 5. Disfunctionalitati fizice – D3 4. Depresie subiectiva – D1 2. Alienare de sine – Pd5 32 . ea putând fi aplicată şi subiecţilor normali. Ipohondrie – Hs (Hypocondriasys) 2. Scala F(P) – Infrequency – psychopathology scale Scala are 27 de itemi care sunt acceptati cu frecventa foarte redusa atat de subiectii normali cat si de cei patologici si se utilizeaza impreuna cu scala F. 9. Negarea viciilor morale. o stare de confuzie sau inabilitati legate de citire. apar o serie numeroasa de scale aditionale sau subscale ale scalelor de baza.2.2. A fost construită prin discriminarea între un lot de studenţi care se angajează în puţine activităţi extracurriculare şi un lot cu caracteristici opuse. Oboseala – indispozitie – Hy3 9. Raportul de interiorizare – Ir In MMPI . Ruminare (Brooding) – D5 6. Scorurile ridicate indică tendinţa de evitare a contactelor sociale. Depresie – D (Depression) 3. 11. Masculinitate / Feminitate – Mf (Masculinity / Femininity) 6. Nevoia de afectiune – Hy2 8. Hipomanie – Ma (Hypomania) 10. Paranoia – Pa (Paranoia) 7.Hy1 7. Retardare psihomotorie – D2 3. Subscale dezvoltate de Harris si Lingoes 1. Scala S (superlative self assessment scale) A fost construita pentru a tria in maniera de screening pilotii de avion si are in componenta 5 subscale: 1. suplimentar fata de scalele clinice de baza. Neintelegeri familiale – Pd1 12. Anxietate – Ai 12.Un scor inalt la scala VRIN ( peste 80 note T) indica tendinta subiectului de a raspunde inconsistent. Acuze somatice – Hy4 10. Imperturbabilitate sociala – Pd3 14. Serenitate. Inhibarea agresivitatii – Hy5 11. Probleme cu autoritatea – Pd2 13. Scalele clinice MMPI 1. Credinta in bunatatea umana. 3. Schizofrenie – Sc (Schizofrenia) 9. Introversie socială Nu este o scală clinică propriuzisă. 4. pot fi calculate scorurile pentru: 11. 2. Satisfactia de viata. Negarea anxietatii sociale . Deviaţie psihopată – Pd (Psychopatic deviation) 5. Scala permite asadar diferentierea intre subiectii normali si cei patologici. care pot fi grupate in 3 categorii: a. Psihastenie – Pt (Psychastenia) 8. Lentoare mentala – D4 5.

Scala de potential adictiv – APS 6. Slabiciunea managementului de sine(autoreglare – Ego Mastery). Scala de admitere a dependentei (Adiction Admission Scale) – AAS 7. Scale de continut 1. depresie – DEP 5. Experiente senzoriale bizare – Sc6 25. Naivitate – Pa3 19. Concepţia lui Cattell privind personalitatea umană şi evaluarea acesteia 33 . Obsesivitate . Inadaptare in mediul universitar (College Maladjustment) . Disconfort social – SOD 13. Indicator (atitudine) negativ pentru tratament – TRT c. Dominanta – Do 9.GM si Rol feminin – GF ( Gender) 12. Alienare emotionala – Sc2 21. Gandire bizara – BIZ 7. Interferenta cu munca – WRK 15. Amoralitate – Ma1 26. Alienare sociala – Sc1 20. Scala de alcoolism revizuita a lui MacAndrew – MAC-R 5. Cattell 12. Taria Eului – Es 4.ANG 8.Mt 11. Imperturbabilitate – Ma3 28. Anxietate – A 2. Evitare sociala – Si2 31. Temeri – FRS 3. Cinism – CYN 9. Prsonalitate de tip A – TPA 11. 12.16. Anxietate – ANX 2. Alienare – Sine si ceilalti – Si3 b. Furie . Inhibitie defectuoasa – Sc5 24. Rol masculin . Reprimare – R 3. Slabiciunea managementului de sine. Cognitiv – Sc3 22. Probleme familiale – FAM 14. Ostilitate supracontrolata – OH 8. Scala de stres marital. Accelerare psihomotorie – Ma2 27. Idei de persecutie – Pa1 17.OBS 4. Conativ – Sc4 23. Preocupari (ingrijorari) legate de sanatate – HEA 6. Timiditate – Si1 30. Stima de sine scazuta – LSE 12. scala de stres posttraumatic a lui Schlenger – PS 14. Slabiciunea managementului de sine. Scala de stres posttraumatic a lui Keane – PK 13.1. Hipersenzitivitate (Poignancy) – Pa2 18. Inflatie Eului – Ma4 29. Responsabilitate sociala – Re 10. Practici antisociale – ASP 10. Scale suplimentare 1. B. Chestionare de personalitate construite de R.

sintetizând din dicţionare şi din literatura psihologică şi psihiatrică. 34 . b. comune şi b. c. Reprezintă clusteri de corelaţii care nu se pot defini ca entităţi factoriale distincte şi depind dirct de variabilele care sunt incluse în matricea de corelaţii (trăsăturile sursă). capacităţi sau abilităţi care determină cât de eficientă este persoana în a acţiona în vederea atingerii unui anumit scop. distincţie făcută şi de Allport. Ceea ce nu se modifică însă este ceea ce Cattell numeşte trăsătura sursă. responsabile de variaţia comportamentului subiecţilor. El face distincţia între trăsături şi tipuri ca alternative în explorarea personalităţii. unice. 3. sub medie) şi corelaţii statistice l-a condus spre reducere la un număr de 53 clusteri nucleari. a redus lista la 171 denumiri de trăsături de sine stătătoare. tebuinţe). ajunge la un număr de 12 trăsături de personalitate. Un studiu realizat pe un lot de 100 subiecţi prin heteroevaluare (pe o scală cu 3 valori: mediu. permanente şi importante pentru comportament. El a studiat un număr mare de subiecţi. toate denumirile trăsăturilor de personalitate. O altă taxonomizare grupează trăsăturile în: a. personalitatea are un sens direct diagnostic şi diferenţial. care corelează între ele fără a constitui un factor. sursă. cunoaşterea acesteia permiţând o predicţie asupra a ceea ce va face persoana într-o situaţie dată. analiza factorială are 2 obiective: 1. peste medie. teste obiective. El nu porneşte de la o teorie formală asupra persoanlităţii sau de la un cadru clinic de referinţă (cum este cazul MMPI). Ele definesc elemente de bază ale persoanlităţii. Cattell a propus mai multe taxonomii asupra trăsăturilor de personalitate: 1. colectând un volum foarte mare de date prin chestionare. Atibutul se poate defini ca un aspect unitar şi discret iar autorul a fost procupat iniţial de o definire ştiinţifică exactă a acestor atribute sau trăsături. Trăsăturile de suprafaţă sunt un set de caracteristici superficiale ale personalităţii. 2. trăsături dinamice. sunt stabile. El s-a folosit de asemenea de cele 45000 de cuvinte descrise de Allport şi Odbert ca trăsături de personalitate. considerate surse primare ale acesteia. Factorii se pot schimba de la o cercetare la alta datorită erorilor de eşantionare sau odată cu avansarea în vârstă a subiecţilor sau în experimentarea instrumentului pe o altă populaţie sau cultură. trăsături temperamentale. El vede aceste trăsături sursă în raport cu factorii în acelaşi raport în care se află genotipul cu fenotipul. Au în primul rând o valoare descriptivă. asemeni sindroamelor clinice. Continuând experimentul pe un lot mai larg (208 subiecţi) evaluaţi fiecare de câte 2 evaluatori externi şi supunând datele unei analize factoriale. de suprafaţă şi b. în măsura în care nu sunt determinate de aceeaşi trăsătură sursă. acele modalităţi sau forţe care activează şi conduc comportamentele (motivaţii. Trăsătura comună este cea pe care o are fiecare individ într-un anume grad de dezvoltare (inteligenţa de exemplu) iar trăsăturile unice sunt cele care sunt rar împărtăşite de alţii şi apar mai ales în sfera intereselor şi atitudinilor. sunt definite prin factorii primari care rezultă în urma analizei. Grupându-le în sinonime. Să determine structurile factoriale. ele fiind mai puţin importante pentru înţelegerea personalităţii. Trăsăturile sursă rezultă. ca mijloc de predicţie asupra comportamentului acestuia. definind tipul ca un model particular şi recurent de atribute prin care se dau semnificaţii conotative. Face distincţia între trăsături: a.Pentru Cattell. ci porneşte de la date strict ştiinţifice şi de la cercetări empirice. Au o mai mică stabilitate şi o natură mai puţin permanentă. Pentru a identifica aceste tăsături sursă el a realizat un amplu studiu lingvistic. Ele sunt întâlnite închestionar ca factori secundari. care definesc stilul sau tempoul de acţiune şi. Datele recoltate au fost preluate prin analiză factorială iar factorii obţinuţi sunt condideraţi ca reprezentând chiar trăsăturile personalităţii. care rămâne identică şi care produce un factor. respectiv factorii ca aspecte structurale ale personalităţii şi 2. Să ofere o estimare numerică a poziţiei (dotării) fiecărui individ în raport cu fiecare factor. cotări ale conduitei în situaşii reale. Pentru Cattell. Poate mai importantă este distincţia între trăsăturile a. observaţii directe.

Pentru fiecare persoană există un sentiment de sine. 9. 7. 3. Formulările itemilor au trei modele: a. 11. nevoia de securitate. Caracteristici ale testului 16PF în 1950 apare prima formă a chestionarului. în timp ce sentimentul. introducând un cod universal denumit „index universal . factorii de tip abilitate mentală nefiind separaţi în lista autorului de cei temperamentali sau dinamici. Cercetările bazate pe analiza factorială au extras 11 ergi ca motive umane fundamentale: 1.UI”. religie etc). care au fost înlocuite de simboluri numerice. un model sau set de sentimente care funcţionează ca sentiment – master. gregaritatea. unitatea de bază a motivaţiei. sexualitatea. 5. Fiecărui factor i se dă un indicativ de cod UI. dezgustul. Sentimentul este o trăsătură sursă de tip mediu. cu scop de a elimina toate conotaţiile specifice limbajului uzual şi a atinge o exactitate de nivel ştiinţific a terminologiei. Itemi care cer subiectului să aleagă întredouă posibile ocupaţii. el controlează toate structurile personalităţii. În acest sens chestionarul este destinat a fi utilizat doar de cătreprofesionişti familiarizaţi cu teoria lui Cattell şi cu semnificaţia exactă a fiecărui factor. Varianta aflată în uz în mod curent este datată din 1970. Inventarul porneşte de la cele 12 trăsături sursă definite prin analiza factorială iar itemii sunt selectaţi pe baza saturaţiei în factorii respectivi fără a se specifica modul în care au fost ei formulaţi sau aleşi de autor pentru lotul de itemi experimental. pierzându-şi importanţa pentru viaţa persoanei. autori fiind Cattell. fiind orientate spre scopuri precise. activităţi recreative. 6. afirmarea de sine. Ambele se manifestă la nivelul atitudinilor subiectului. 10.Trăsăturile sursă pot şi şi ele împărţite în: . Termenul de erg este derivat din grecescul ergon şi este utilizat de autor pentru a înloui conceptul prea vag de impuls sau instinct. supunerea. c. foamea.2. curiozitatea. Ergul este constituţional şi în consecinţă permanent. Acest sentiment faţă de propria persoană este cel mai important şi cel puţin teoretic se va reflecta în toate atitudinile persoanei. mânia. care a fost suspusă apoi unui larg număr de cercetări de validare empirică. 35 . . format prin învăţare. Există şi itemi verbali sau numerici destinaţi evaluării unui factor de abilitate rezolutivă. tipuri de oameni sau alternative privind judecăţi de valoare.trăsături constituţionale.nedispărând niciodată total din psihicul persoanei şi variind doar în intensitate. ergi. Un erg este energia sursă pentru întreg comportamentul. Scopul autorului a fost acela de a evalua trăsăturile identificate prin analiză factorială. 4. În afara acestor taxonomizări Cattell subliniază importanţa considerării forţelor dinamice sau motivaţionale ale personalităţii şi identifică două tipuri de trăsături dinamice: a. atractivitatea. poate fi supus în timp procesului invers şi astfel să dispară. Multe dintre denumirile trăsăturilor sunt formulări speciale ale lui Cattell. unii includ întrebări legate de comportamentul subiectului respondent sau exprimă unele opinii sau atitudini generale despre oameni şi b. care îi permite să înmagazineze coerent rezultatele diferitelor cercetări. 4. sentimente şi b. Sistematizarea iniţială folosea litere. Cattell a fost printre primii autori care au instaurat o rigoare în multitudinea de termeni pentru diferiţi factori ai personalităţii. organizarea tuturor trăsăturilor sursă. nevoia de protecţie. Eber şi Tatsuoka. asigurând unitatea şi stabilitatea comportamentului. 12. 8. care îşi au originea în condiţiile interne ale organismului (nefiind în mod necesar înnăscute) şi depind de fiziologia acestuia.trăsături care ţin de mediu derivă din influenţele cadrului socio-fizic asupra personalităţii. deci un model de atitudini învăţate de individ. centrat pe aspecte importante din viaţa lui (partener. El a ales soluţia redefinirii exacte a conceptelor folosite şi a sistematizării şi codării termenilor. Diferenţa dintre erg şi sentiment ţine de durabilitatea diferită a acestora. 2. profesie.

2. Timp de completare 35-45 minute 12. Cele 2 forme ale testului nu sunt în realitate cu adevărat paralele. Critici privind validitatea scăzută a testului. Acestea pot fi utilizate simultan pentru o mai mare fidelitate a evaluării sau poate fi utilizată numai una dintre forme.7. Semnificative pentru comportamentul persoanei sunt acele scoruri care se înscriu în afara zonei medii.The pre-school personality quiz. Vârsta de aplicare – începând de la 16 ani. Acestea datează încă din 1969.7 pentru utilizarea testului cu subiecţi individuali. Există elaborate de asemenea seturi de norme speciale pentru diferite culturi (inclusiv norme româneşti). Ideea de bază este aceea că structura factorială propusă de Cattell este neclară. 1 sau 2 puncte. Cei 16 factori primari şi cei 4 factori secundari ai 16 PF Factorii (rezultaţi statistic în urma analizei factoriale) sunt constructe bipolare care încearcă să plaseze comportamentele specifice respectivei dimensiuni pe o scală gradată între cei doi poli.The child's personality questionaire. Cu toate aceste critici. 36 . Tipul de răspuns la itemi este trihotomic. Fidelitate forme paralele scăzută. precum şi pentru diferite grupuri clinice sa ocupaţionale. între acestea existând corelaţii înalte în ceea ce priveşte fidelitatea şi având caracteristici psihometrice relativ echivalente. Testul evaluează practic poziţia individului de-a lungul acestui continuum. Coeficienţii de corelaţie calculaţi între scalele formelor paralele sunt în majoritatea cazurilor mult sub valoarea de 0.Chestionarul are 2 forme paralele de câte 187 itemi. ceea ce pledează pentru validitatea semnificaţiei scalelor în ciuda neclarităţii factoriale.1. există numeroase cercetări care demonstrează utilitatea testului pentru a discrimina între diferite grupuri clinice sau ocupaţionale. Există date privind o bună validitate de construct a testului. Cattell argumentează că universul semantic cuprins de itemi est prea larg pentru a putea construi o scală omogenă. cei 16 factori de bază neputând fi confrimaţi prin cercetări ulterioare. Critici aduse testului Consistenţă internă scăzută.7. ceea ce conduce către ideea că una sau ambele forme ale testului sunt invalide.The early school personality questionaire. semnificative fiind scorurile peste 7 (inclusiv) şi sub 3 (inclusiv). un test cu valoare scăzută ridică numeroase probleme pentru utilizatorul practician. pentru vârste între 4-6 ani Normele pentru fiecar scală (factor) sunt diferenţiate pe sexe. răspunsurile fiind punctate cu 0.3. În special factorii N şi Q3 rezintă coeficienţi de fidelitate extrem de mici. Dacă am accepta ca un coeficient de fidelitate minimal de 0. când Eysenck a eşuat în una dintre cercetările sale în tentativa de a reproduce structura factorială propusă de Cattell (care în cazul unei structuri corecte ar fi trebuit să fie reproductibilă în condiţiile utilizării unui eşantion de subiecţi suficient de mare). pentru vârste între 12-15 ani . Foaia de profil a testului indică manifestările comportamentle pentru cele două extreme ale dimensiunii. 10 dintre cele 16 scale de bază ale testului devin inutilizabile (prezintă un coeficient mai mic de 0. pentru vârste între 6-7 ani . unul definit printr-o maximă exprimare a dimensiunii iar celălalt prin opusul acesteia. există mai multe variante ale testului: . 12.The high school personality questionnaire (HSPQ). În funcţie de grupul de vârstă vizat. pentru vârste cuprinse între 8-11 ani . Cattell a folosit un sistem de normare în 11 clase standardizate. Oricum.

5. factorul Q4 – tensiune ergică slabă versus tensiune ergică ridicată. El distinge între inteligenţa fluidă (capacitate înnăscută ce poate fi aplicată la toate tipurile de conţinuturi) şi inteligenţa cristalizată (abilităţile achiziţionate prin educaţie). imaginativ. boem. indiferent faţă de ceilalţi. Denumirile provin din engleză. Factorul O – Încredere versus tendinţa spre culpabilitate. în sensul că poate conduce la obţinerea unor scoruri sub 0 sau peste 10. nonşalant. Aceste două denumiri ascund manifestările opuse ale dimensiunii responsabile la un pol de timiditate şi sensibilitate la ameninţare iar la celălalt de curaj şi lipsa de sensibilitate în faţa ameninţărilor. timid. Factorul C – Instabilitate emoţională versus stabilitate emoţională (forta Eului). interesat mai ales de viaţa sa interioară decât de oameni. suspicios. Termenul de threctia vine de la cuvântul englez threat = ameninţare. care protejează sensibilitatea şi gustul estetic. rigid în relaţii şi gândire. Scorurile înalte (polul protension) prezintă un individ tensionat. cu izbucniri emoţionale isterice ocazionale. este capabil să-şi păstreze sângele rece. Inteligenţa fluidă influenţează pe cea cristalizată în sensul că va media aporturile şi beneficiile provenite din învăţarea şcolară. Scorurile scăzute (polul praxernia) defineşte un individ practic şi conştiincios. 9. calm. Acestea se rectifică prin rotunjirea la nivelul cotei mai celei mai apropiate. 3. 14. utilizându-se notele standard (nu brute). După autor. 8. neîncrezător. scala măsoară factorul general numit inteligenţă. egocentric. îndărătnic. Scorurile pot obţine valori între 0 şi 10. Scorurile joase (polul alexia) definesc indivizi caracterizaţi prin încredere. asociată cu o reactivitate ridicată a sistemului nervos autonom (faţă de ameninţare) şi este opus termenului parmia care indică o predominanţă parasimpatică. Factorul Q3 – Sentiment de sine slab versus sentiment de sine puternic. Harria vine de la hardness and realism.1. 16. gelos. Factorul I – Harria versus premsia. care ţine la formă. interes faţă de ceilalţi. ceea ce indică formarea într-un mediu cultural rafinat. Factorul F – Expansivitate versus nonexpansivitate. 10.Polul opus (scoruri înalte) indică un individ încordat. este relativ lipsit de imaginaţie. Scorurile la aceşti factori se calculează în funcţie de contribuţia (ponderea) fiecăruia dintre factorii primari în clusterul factorial. Factorii secundari au semnificaţia unor trăsături de suprafaţă ale personalităţii. Scorurile sczute indică un mod destins. Factorul III – Emotivitate versus dinamism 20. având semnificaţia unor scoruri pe scală standardizată în 11 clase. Ei au fost definiţi şi determinaţi de Cattell în mod experimental. indicând aspectul de duritate şi realism în mediul de formare. 2. Factorul II – Introversie versus extraversie 19. cu aspect exterior calm. În practică se utilzează un sistem de calcul mai rapid care permite rotunjirea notei finale şi a contribuţiei cotelor componente. tensionat. 15. 17. Factorul defineşte o dimensiune a personalităţii dificil de integrat în limbajul uzual. o gravitate amabilă şi plină de spirit. Facorul L – Alexia versus pretension. Scorurile înalte (polul autia) definesc un tip neconvenţional excentric. Factorul Q2 – Dependenţa de grup versus independenţa personală. 7. Factorul I – Adaptare versus anxietate 18. respectiv 0 sau 10. 4. 11. cooperare. Factorul E – Supunere versus dominanţă. absenţa geloziei sau invidiei. Factorul G – Supraeu slab versus forţa supraeului. excitabil şi cu sentimente de frustrare. 6. 13. mai puţin preocupat de conştiinciozitate. Premsia vine de la protected emotional sensitivity. Cattell interpretează acest factor în sensul nivelului de excitaţie şi tensiune datorate pulsiunilor nedescărcate sau frustraţiei. Factorul IV – Supunere versus independenţă 37 . Factorul A – Schizotimie versus ciclotimie. Factorul B – Abilitate rezolutivă generală. Factorul H – Threctia versus parmia. adaptabilitate. Factorul Q1 – Conservatorism versus lipsa de respect pentru convenţii. Acest sistem de calcul suferă de o relativă imprecizie. satisfăcut de a trăi. factorul N – Naivitate versus subtilitate 12. Factorul M – Praxernia versus autia.

2. la fel ca şi existenţa unor factori care sunt prezenţi de-a lungul tuturor vârstelor.4.2. hiperreactiv. Factorul I – Harria – premsia 10. 3. Determinarea gradului în care acestea sunt prezente. Determinarea adecvării la real a utilizării de către individ a caracteristicilor pe care le posedă f. Căutarea dimensiunilor personalităţii care sunt semnificative în existenţa persoanei respective b. Scorurile scăzute indică o conduită placidă. Factorul B – Inteligenţă 3. apare preocuparea pentru evidenţierea mijloacelor utilizate de persoană pentru a face operante diferite dimensiuni ale personalităţii pe care le prezintă. care dispare în perioada maturităţii. Cattell şi echipa sa au lucrat în contextul acestei ultime perspective.HSPQ (High School Personality Questionaire) În literatura psihologică pot fi identificate 4 perspective care intervin în inferenţele asupra comportamentului. 12. pare viguros. problema vârstei şi a stabilităţii factoriale a constituit o preocupare de bază atât pentru echipa de cercetare a lui Cattell. asupra manifestării irepresibile a emotivităţii. Polul zeppia descrie un adolescent căruia îi place să acţioneze în colectiv. Faţă de factorul C. 12. Factorul C – Stabilitate emoţională 4. a specificului lor c. 4.4. virtual prezente. Chestionarul de personalitate pentru adolescenţi . Construirea unei imagini interacţioniste privind interrelaţiile dimensiunilor respective în comportament. pe nota de insecuritate şi instabilitate şi de asemenea. care captează atenţia anturajului. Considerând central caracterul situaţional al comportamentului se pune problema determinării a ceea ce îi asigură consistenţa de-a lungul situaţiilor. 5. în timp ce altele dispar în aceeaşi perioadă. îşi pune în valoare şi îşi construieşte personalitatea prin acţiuni de grup. Este un factor caracteristic acestei perioade de vârstă. Determinarea modului în care iondividul le face operante în diferite situaţii existenţiale d.12. având o secvenţialitate specifică: a. Cei 14 factori primari şi cei 3 factori ecundari din HSPQ 1. Într-un astfel de demers. Factorul J – Zeppia – coasthenia. care este în fapt un proces complex de prelucrare a informaţiilor recoltate. Dimensiunile personalităţii şi devenirea lor în adolescenţă Cattell şi Sealy descoperă că o serie de aspecte majore ale personalităţii se modifică de-a lungul adolescenţei iar aceste schimbări capătă un specific aparte funcţie de sexul subiectului. Factorul D – Temperament flegmatic / excitabil. egoism. se pune problema măsurii în care fiecare dintre acestea este operantă în structura dată.1. Considerând personalitatea ca fiind compusă dintr-un număr determinat de trăsături. se impune cercetarea modului particular de funcţionare a acestora. Factorul G – Forţa supraeului 8. accentul cade asupra excitabilităţii de natură temperamentală. uşor de distras de la ceea ce face. Factorul E – Dominanţă 6. Scorurile înalte indică un copil cu pretenţii. Ei au relevat faptul că există trăsături de personalitate care apar în adolescenţă. Este un factor specific adolescenţei. Factorul H – Threctia – parmia 9. cât şi pentru Eysenck şi echipa acestuia de cercetare. indiferenţă şi un mode de manifestare calm şi liniştit. nerăbdător.4. 38 . Factorul F – Expansivitate 7. care sunt tot atâtea modalităţi de a descrie personalitatea: 1. Considerând caracterul adaptativ al comportamentului (capacitatea de a face faţă situaţiilor de viaţă). Considerând interrelaţia dintre dimensiunile personalităţii în comportamentul real. este prevenitor. excitabil. Factorul A – Schizotimie / ciclotimie 2. Cercetarea situaţiilor şi condiţiilor în care apar aceste inserţii adaptative e. cu tendinţe spre gelozie. nervozitate.

Scorurile băieţilor sunt în generalmai înalte decât ale fetelor. La băieţii de peste 18 ani creşte obiectivitatea.schizotimie vs ciclotimie Caracteristici Între 11 – 17 ani creşte sociabilitatea şi se reduce însingurarea. cu semnificaţia de convenţionalism.parmia vs threctia I . apoi un declin Nu apare nici o tendinţă semnificativă Apare un uşor declin al timidităţii odată cu avansarea în vârstă Scorurile băieţilor sunt mult mai scăzute decât ale fetelor. 1966) Trăsătura sursă A . 11. După 17 ani la fete apare un declin semnificativ O tendinţă de creştere accentuată între 15 – 23 ani Tendinţă generală de scădere. La fete apar scoruri mai mari în ceea ce priveşte tendinţele spre culpabilizare.forţa supraeului H . Creşterea la fete aste mai accentuată între 15 -18 ani. dar cu un model diferit: la fete are loc o creştere între 11 – 17 ani. cei care nu urmează studii au tendinţa spre declinul radicalismului vs La fete apare un declin semnificativ între 1 şi 16 ani. prezentând tendinţa de creştere a scorurilor de-a lungul liceului şi facultăţii. Factorul Q3 – sentiment de sine 14. apoi apare un platou până la 19 ani. plin de vioiciune. Factorul Q2 – Dependenţă de grup 13. Polul coasthenia se manifestă prin individualism.coasthenia vs zeppia L . tendinţa de a fi dificil de satisfăcut.premsia vs harria J . La băieţi apare o creştere clară în adolescenţa timpurie De la 11 la 17 ani apare un uşor declin în coasthenia. apoi o uşoară stagnare. la fete apare o tendinţă slabă spre ciclotimie Apare o creştere stadială de la 11 la 15 ani Nu există o creştere semnificativă pentru niciunul dintre sexe Între 11 – 17 ani la ambele sexe se întăresc identitatea şi suficienţa personală. scade excitabilitatea şi nesiguranţa La ambele sexe creşte dominanţa. Expansivitatea creşte de la 11 la 17 ani. realism.submisiv vs dominant F . adaptabil.gata să accepte normele comune. de autosuficianţă.forţa eului D . de a acţiona singur. tendinţa de a fi opozant. După 16 ani la ambele sexe apare ocreştere semnificativă Creştere semnificativă numai la băieţi în prima parte a adolescenţei B – inteligenţă C . Factorul O – Încredere – neîncredere 12. chiar o tendinţă spre submisivitate. la băieţi continuă creşterea până spre 23 ani. ei tinzând să fie dominaţi de idiosincrazii Pentru fete apare un declin ordonat de-a lungul adolescenţei Aăare o uşoară tendinţă de creştere a scorurilor între 11 – 17 ani.Băieţii care urmează studii universitare au o tendinţă spre radicalism.flegmatic vs excitabil E . Factorul Q4 – Tensiune ergică Tendinţe în dezvoltarea personalităţii în adolescenţă (Sealy şi Cattell. Declinul la băieţi apare mai mic. La ăieţi scorurile scad de-a luingul adolescenţei Fetele sunt mai conservatoare. pe măsură ce scade idiosincrazia şi creşte participarea la grup.protension vs relaxare M – autia vs praxernia N – naivitate vs subtilitate O – încredere vs neîncredere Q1 – conservator vs radical Q2 dependenţă independenţă Q3 – controlat vs necontrolat 39 . spirit practic.taciturn vs expansiv G .

temeri. C – Forţa eului. Primii 20 itemi se referă la manifetări indirecte. Situaţiile stresante determină o mai puternică presiune a pulsiunilor (Q4 ridicat) şi tulbură un eu imatur (C scăzut). lipsa de încredere în sine. tulburări de somn. O – Tendinţa spre culpabilitate şi Q4 – Tensiunea ergică. voalate ale anxietăţii iar ceilalţi 20 la expresia directă a stării în comprtament. paloare.21 ani şi este mai puternică la femei decât la bărbaţi. date în materialul testului. alerta psihică ce cuprinde subiectul în întregime. Un raport supraunitar indică tendinţa de mascare iar unul subunitar tendinţa de exprimare deschisă. acompaniat de regulă de fantasme tragice 2. Convingerea de neputinţă. Dintre componentele primare ale anxietăţii Q3 şi Q4 sunt cel mai direct legate şi influenţate de mediu iar C are o importantă contribuţie ereditară.Q4 – relaxare vs tensiune În adolescenţa timpurie apare o creştere la ambele sexe şi o scădere între 18 – 23 ani pentru cei care urmează cursuri universitare şi pentru băieţii care nu urmează cursuri universitare Există 3 factori secunari pentru acest interval de vârstă. Dominanta afectivă a anxietăţii este însoţită de o simptomatologie vgetativă: disfuncţii respiratorii şi cardiace. Astfel. relaxarea întregii musculaturi sau contractura puternică a unor segmente corporale. Chestionarul C de anxietate al lui Cattell După Porot. Factorul secundar Introversie – extraversie 16. instabilitatea. 40 . manifestări psihosomatice amplificate în plan subiectiv. anxietatea priveşte caracteristici precum: tensiunea interioară. Aceste date de cercetare l-au determinat pe autor să introducă unele modalităţi de corecţie a scorurilor brute. rezerva în asumarea situaţiilor de risc.5. tulburări genito-urinare etc. pe de altă parte. devine un indice pentru gradul de mascare sau acentuare în comportament a anxietăţii (independent de nota generală de anxietate). anxietatea are 3 condiţii esenţiale: 1. dispnee. Raportul A / B Chestionarul are 40 itemi organizaţi pe de o parte după factorii primari componenţi şi după caracterul manifest sau interiorizat al manifestărilor simptomatice. putem afirma că anxietatea are un vârf în perioada 19 . reprezentând o combinaţie particulară a 5 dintre factorii primari: Q3 – Conştiinţa de sine. Starea de atenţie faţă de un pericol. tulburări digestive. Raportul între scorurile brute parţiale la cele 2 jumătăţi ae testului: A şi B. Factorul anxietate şi faţetele lui Factorul anxietate este unul dintre factorii secundari ai personalităţi. Anxietatea diferă de nevrotism prin accentul pus în cazul nevrotismului pe incapacitatea de adaptare la situaţii noi şi rigiditatea comportamentului. Corecţii în funcţie de vârstă şi sex Anxietatea variază în funcţie de vârsta şi sexul subiecţilor. Pentru Cattell. 15. Factorii O şi L sunt cei mai stabili. ca dominantă emoţională şi comportamentală 3. factorul secundar Adaptare – anxietate 17. însoţită de sentimentul de dezorganizare şi aneantizare în faţa pericolului. Sentimentul iminenţei unui pericol indeterminat. Factorul secundar tendinţă nevrotică 12. L – Propensiunea paranoidă.

reuşita şcolară corelează cu anxietatea de nivel mediu. care prezenta şi o scală pentru măsurarea extraversiei – introversiei în afara celei pentru nevrotism.Cotele ridicate. Primul chestionar a fost MMQ – Maudsley Medical Questionaire (1952). ceea ce înseamnă a evalua persoanlitatea în toate aspectele ei. Trăsăturile (sau dimensiunile primare ale personalităţii. la nivel bazal sunt comportamentele sau actele mentale care apar singular 2. Acestea apar treptat în chestionarele construite de autor. răspunsul specific al subiectului corespunde unui factor de eroare. în „The measurements of 41 . De asemenea. duce la creşterea scorului anxietăţii. idee reluată în 1976. în lucrarea „The biological basis of personality”. personalitatea este structurată pe 4 nivele aflate în interrelaţie: 1. conform căruia personalitatea are următoarele dimensiuni fundamentale: extraversia. nivelul deprinderilor sau al actelor mentale habituale 3.1. indică instalarea anxietăţii. cu scopul de a obţine măsurători sigure şi obiective ale comportamentului uman. Nivelul 10 pe o scală în 11 trepte indică necesitatea intervenţiei terapeutice. nivelul scorului standard diferenţiază între un diagnostic de isterie de angoasă sau nevoză de angoasă (75% dintre bolnavi au note peste 7) şi normalitate (75% dintre „normali” au un scor sub 7). subliniază faptul că personalitatea dispune de o bază ereditară (genetică) substanţială. constând într-un total de 57 itemi şi 3 scale: Nevrotism. nivelul trăsăturilor de personalitate. 3. În 1967. Se poate distinge între anxietate „normală”. Utilizarea doar a răspunsurilor subiectului sau a datelor furnizate de evaluatori externi implică un grad înalt de subiectivitate. definit ca o corelaţie a trăsăturilor sau ca o „constelaţie orbervabilă sau sindrom de trăsături”. constând într-o scală de nevrotism cu 40 itemi. Nevroza. Eysenck 13. ca dimensiune independentă de anxietate. Concepţia lui Eysenck privind personalitatea şi măsurarea acesteia Timp de peste 50 ani Eysenck a studiat şi experimentat un model tridimensional al personalităţii. El consideră că cele 4 nivele descriptive corespund celor 4 tipurid e factori ce pot fi derivaţi: 1. definite ca şi corelaţii între comportamentele habituale (o consistenţă observabilă între deprinderi sau acte repetate ale subiectului) 4. când starea psihică este direct dependentă de o situaţie existenţială stresantă (anxiogenă) şi anxietatea de tip patologic. Pentru autor. Notele foarte mici (0 – 1) sunt semnificative pentru lipsa de motivaţie generală sau pentru starea de apatie. Această perspectivă este justificată prin consideraţia că o abordare parţială este capabilă a conduce doar către o înţelegere parţială. Extraversie şi Minciună – L. deprinderile sau răspunsurile hbituale corespund factorilor specifici iar 4. 13. de exemplu. trăsătura corespunde unui factor de grup. de-a lungul cărora putem plasa subiecţii investigaţi. Un nevrotic va avea în genere scoruri între 7 şi 8. în unele stări nevrotice putând fi întâlnite creşteri extreme ale anxietăţii. În acest sens. J. El propune utilizarea unor surse variate de informaţii despre subiect. nevrotismul şi psihotismul. Perspectiva din care el a gândit evaluare este cea a „personalităţii întregi”. Stările psihotice determină de asemenea o creştere a scorurilor la anxietate mai accentuată decât la nevrotici (deci peste 8). Următorul a fost MPI – Maudsley Personality Inventory (1959). cum au fost definite de Eysenck) sunt conceptualizate ca şi continuumuri bipolare. În 1975 a fost introdus factorul psihotism prin chestionarul EPQ – Eysenck Personality Questionaire. În 1964 a apărut EPI – Eysenck Personality Inventory. 2. Metoda folosită de autor şi considerată fundamentală pentru studiul personalităţii este analiza factorială. Autorul atrage de asemenea atenţia asupra insuficienţei definirii personalităţii strict prin analiză factorială. nivelul cu cel mai înalt grad de generalitate este cel al tipului de personalitate. tipul de personalitate corepunde unui factor general. Chestionare de personalitate construite de H. începând cu nota standard 7.

punctul de pornire este modelul teoretic al conceptului 2. Cauzalitatea genetică joacă după autor rolul de predispozant. schimbări ale locului de muncă. autorul insistă asupra faptului că aceste descrieri sunt aspecte fenotipice ale personalităţii şi nu genotipice. comportamentale şi nu constituţionale. Aceste influenţe genetice sunt mediate de aspectele fiziologice. se consideră distal şi proximal descoperirile. De asemenea. percepere şi reacţie la stimulările mediului. autorul precizează că înţelesul conceptelor se referă la comportmente integrate normalităţii psihice şi nu simptomatologiei psihiatrice. Descrierile care sunt date de obicei pentru extraversie sau introversie reprezintă situaţii cumva extremizate ale unui continuum pe care oamenii reali se pot situa la un grad mai înalt sau mai scăzut. constructul factorial este examinat prin conjuncţia dintre deducţiile teoretice şi testarea experimentală 4. El a încercat să susţină ipoteza conform căreia tipurile de personalitate sunt legate de nivelele de activitate ale diferitelor arii cerebrale. pentru extraversie: frcvenţa divorţului. în special factori genetici 6. se caută antecedente distale. de comportamente reale etc poate fi redusă într-o astfel de abordare la un număr mic de variabile lşegate între ele prin reguli şi legi.introversia este în relaţie cu modul de funcţionare a SRAA iar nevrotismul este legat de stimularea sistemului limbic cranian. definind unele tendinţe naturale ale organismului către anumite modalităţi specifice de simţire. se caută intermediari biologici (SRAA pentru extraversie. El sugera în 1967 că extraversia . El susţine ideea că pentru personalitate influenţele genetice sunt deosebit de puternice şi rolul mediului unul secundar. preferinţe profesionale. energie de viaţă şi dominanţă. cerinţa care împlică combinarea studiilor de tip corelaţional-statistic cu cele de tip experimental: 1. interacţiune care naşte unele diferenţe cu caracter descriptiv. El arată suplimentar că nevrotismul este legat de sistemul limbic şi activarea emoţiilor la nivelul sistemului nervos automat (vegetativ) care reglează muşchii netezi şi glandele iar psihotismul este legat de sistemul hormonal androgin (glandele endocrine responsabile de dezvoltarea şi menţinerea caracteristicilor masculine). se revizuieşte întregul sistem prin alăturarea antecedenţilor distali şi proximali. sociabilitate. 42 . Cei 3 superfactori ai personalităţii În ceea cepriveşte cei 3 superfactori. Conceptele (trăsăturile şi tipul) permit diagnosticianului să facă predicţii asupra comportamentului individual. capabil a conduce doar spre schimbări de suprafaţă. pornind de la determinarea genetică. Validitatea de construct este considerată ca tip fundamental de validare în ceea ce priveşte măsurarea personalităţii. se stabilesc predicţii distale în câmpul social (de exemplu. Extraversia . În 1995 autorul sintetizează cerinţele esenţiale pentru stabilirea unei validităţi de construct adecvate.E Factorul a mai fost denumit extraversie – introversie şi se defineşte în principal prin intercorelaţiile dintre trăsăturile de afirmare de sine. Există deci o serie de diferenţe interindividuale ce se pot identifica la nivelul trăsăturilor şi al tipului. congruenţa scalelor cu itemii stabilindu-se prin analiză factorială 3. preferinţa de adescoperi versus a învăţa prin receptare.persoanlity”. Multitudinea de fapte şi evenimente existenţiale. care ţin de fenotip. se testează experimental deducţiile ce se pot face pornind de la teoria activării 8. neurologice şi hormonale ale organismului persoanei.2. diferenţe care permit descrierea personalităţii şi totodată găsirea de explicaţii privind apariţia lor. cu scopul de a îmbogăţi reţeaua nomologică respectivă. În 1976 aceste afirmaţii sunt reluate şi însoţite de date experimentale. 13. a teoriei şi măsurătorilor. de exemplu) 7. itemii chestionarului sunt construiţi pe baza comportamentelor tipice. Comportamentul observabil reprezintă un rezultat al diferenţelor constituţionale în interacţiune cu mediul. comportamentul antisocial) 5.

În 1991 Zuckerman sugerează înlocuirea denumirii de psihotism cu cea de psihopatie.Introverţii (scoruri mici) sunt descrişi de Eysenck ca având tendinţe obsesionale şi de a dezvolta simptome de anxietate şi depresie. de a prefera lucruri ciudate şi neobişnuite. de a arăta cruzime. Au un scris distinctiv. Apreciază glumele. Extraverţii (scoruri înalte) prezintă tendinţa spre a dezvolta simptome de conversie isterică şi o atitudine isterică faţă de simptome. prezentând tendinţa de aşi relua starea iniţială foarte repede după activarea emoţională. cu performanţe slabe în activităţi susţinute. Nevrotismul . Eysenck descrie indivizii cu scor înalt la psihotism ca fiind mai puţin fluenţi. cu capacitate de concentrare slabă. Persoana cu scor scăzut este înalt socializată şi are tendinţa de a respecta şi a ţine cont de drepturile celorlalţi. au dureri şi neplăceri fizice. Se percep ca fiind predispuşi la accidente. lipsit de persistenţă şi lent în gândire şi acţiune. Într-un stuiu realizat de Eysnck acestadescrie soldatul nevrotic ca: o persoană defectivă mental şi corporal. în special pe cele cu conţinut sexual. conducându-l spre reacţii iraţionale.P Este cea mai complexă dimensiune a personalităţii. timiditate. cu o anumită lentoare în citire şi cu nivele de aspiraţie puţin adecvate la realitate. 1981 realizează un nou studiu factorial rotind axele factorului Extraversie şi Nevrotism cu 45 grade şi identifică 2 factori secundari la care factorii E şi N contribuie în mod diferenţiat. Se percep pe sine ca având sentimente uşor de rănit. egocentrism. Prezintă o energie slabă. Au preferinţe estetice „de modă veche” şi cumva concrete. Instabilul emoţional (scoruri înalte) are reacţii emoţionale puternice care interferează cu adaptarea sa slabă. sunt indivizi limpezi în gândire dar lenţi. conştienţi de sine. depresie. La extraverţi pare să predomine Sinele ca formaţiune iar la introverţi Supraeul. Nu apreciază în mod special glumele. Ei suferă de o labilitate a sistemului nervos automat (vegetativ). în special pe cele sexuale. Din asocierea dintre nevrotism şi extraversie vor ieşi în prim plan nelinitea şi sensibilitatea. de a fi ostil faţă de ceilalţi. voinţă. autoepreciere scăzută. Sunt rigizi şi prezintă o variabilitate interpersonală slabă. comportamentul fiind excitabil sau chiar agresiv. Au preferinţe estetice pentru culoare şi modernism. Psihotismul . cu tendinţa de a face mişcări largi şi de a supraestima distanţala şi scorurile. definită de interrelaţiile dintre trăsăturile de agresivitate. inteligenţa este în genere înaltă. care au adesea reverii. acuitate senzorială şicapacitate de ase afirma. tinde să reprime faptele neplăcute. Individul cu scor înalt se caracterizează prin tendinţa de a produce tulburări. 13. de a fi solitar. control emoţional. creşterea veticală predomină asupra celei orizontale. 43 . există tendinţa de a fi persistenţi. Factorii secundari Gray. Efortul de răspuns este slab. cu tendinţa de a experimente sentimente de inferioritate. nesociabil. Este genul de persoană care nu are consideraţie faţă de regulile sociale. indeciţi în privinţa atitudinilor sociale. efortul de răspuns este destul de bun. Corporal. au insomnii. sub medie ca inteligenţă. au în genere un trecut profesional problematic. Au nivel de aspiraţie destul de scăzut şi tind să-şi supraevalueze performanţele. Au nivel înalt de aspiraţii dublat de tendinţa de a-şi subestima propriile performanţe. Au un scris distinctiv. abstract. nervoşi. absentează frecvent de la muncă datorită bolii. comportament antisocial şi lipsă de empatie. au tendinţa de a deveni ipohondrici. uneori rigide.N Factorul a fot denumit şi instabilitate emoţională şi este definit de interrelaţia dintre trăsăturile de anxietate. interese înguste. Sunt flexibilşi şi prezintă o mare varietate interpersonală. care stau în fundal în situaţiile sociale. În constituţia corporală prevalează creşterea orizontală faţă de cea verticală. Stabilul emoţional (scoruri scăzute) are reacţii emoţionale lente şi slabe. cu memorie deficitară.3. Este sugestibil.

4. Scala de minciună – L conţine 9 itemi care afirmă comportamente sociale dezirabile dar pe care majoritatea oamenilor le încalcă frecvent în comportamentul informal. rigiditate mentală. cu cât tendinţa spre disimulare este mai mare. Desigur că scalele E şi N din cele 3 probe în care apar împreună corelează puternic între ele. chestionarele fiind echivalente în privinţa evaluării acestor 2 dimensiuni. Sub raportul diferenţierii de normalitate merită reţinut aspectul că indivizii aparţinând ambelor categorii descrise mai sus sunt percepuţi de către persoanele din anturaj ca fiind la fel de anxioşi. Date privind testele EPI (Eysenck Personality Inventory) şi EPQ (Eysenck Personality Questionaire) 13. Cei care au scoruri înalte la anxietatea declarată sunt caracterizaţi printr-o serie de aspecte de ordin cognitiv. aspecte care ţin de selectivitatea atenţiei. Un scor brut de 5 este considerat critic. N – Nevrotism şi E – Extraversie. Şi s-a constatat că în condiţiile lipsei unei motivaţii spre disimulare din partea subiecţilor aceasta măsoară mai degrabă un factor de tip naivitate. interpretativitate. situaţiile anxiogene fiindu-le la fel de dăunătoare. cu importante modificări vegetative. comportamentală şi fiziologică.4. Un scor înalt indică tendinţa subiectului către disimulare doar în condiţiile existenţei unei motivaţii în acest sens. pentu a permite testarea repetată a aceleiaşi populaţii. considerând următoarele componente ale acesteia: cognitivă. Asupra acestei scale au fost realizate o serie de studii privind validitatea ei. Factorul Impulsivitate are la un pol (nivel scăzut) combinaţia stabil – introvert iar la celălalt (nivel înalt) combinaţia nevrotic – extravert. EPI – Eysenck Personality Inventory A fost cel de-al treilea chestionar realizat de autor şi cuprinde 3 scale: L – Minciună. prezintă caracteristici cognitive inverse faţă de primii. acestea prezentând în MPI o uşoară corelaţie. fiind afectate de aspecte relativ diferite. În plus faţă de MPI se remarcă completa independenţă a celor 2 dimensiuni (E şi N). primii raportează anxietate pe planul trăirilor emoţionale dar nu prezintă modificări fiziologice sau comportamentale semnificative. Anxietatea apare ca fiind legată în plan fiziologic de un sistem de inhibiţie comportamentală de susţinere. Cei cu scor scăzut la anxietatea declarată şi cu scor înalt în ceea cde priveşte dezirabilitatea socială (reprimă manifestările conform cerinţelor sociale). 13. în timp ce impulsivitatea pare să fie legată de un sistem independent încă insuficient investigat. precum şi faptul că aceasta măsoară un factor stabil de personalitate ce denotă un anume grad de naivitate socială. Limbajul itemilor este unul accesibil. Din perspectivă cognitivă. în timp ce ceilalţi nu raportează afectiv anxietatea dar în plan fiziologic apar extrem de anxioşi.Factorul Anxietate are la o extremă (nivel scăzut) combinaţia stabilitate – extraversie iar la cealaltă extremă (nivel ridicat) combinaţia nevrotic – introvert. Studiile au indicat unitatea factorială a scalei.1. ceea ce conduce către un nivel scăzut de anxietate pe plan cognitiv. capacitate redusă de conştientizare. s-a demonstrat că există unele diferenţe psihologice între anxietatea manifestată comportamental şi cea reprimată. Totodată. De obicei lipsa motivaţiei spre disimulare se traduce prin corelaţii scăzute între scalele N şi L iar prezenţa acestei motivaţii prin corelaţia înaltă N – L. Teoretic. cu atât subiectul alege rspunsuri care afirmă respectarea întocmai a conduitelor dezirabile formal. testul putându-se adresa astfel şi persoanelor cu educaţie mai limitată. Michael Eysenck realizează în 1994 un studiu în care abordează modular anxietatea ca trăsătură. Toate aceste aspecte determină creşterea nivelului de anxietate pe plan cognitiv. afectări în sens negativ ale memoriei. 44 . Este disponibil în 2 forme paralele. Aceste componente sunt parţial independente.

definită de asocierea dintre extraversie şi stabilitate emoţională. impulsiv. suicidarii (ideaţie şi comportament) şi chiar persoanele cu derpinderi slabe pentru studiu. antisociale şi care ţin de nonconformism.2. creşetere dtorată unui nivel înalt de naivitate şi unor capacităţi introspective scăzute. psihopatie şi tulburări de tip maniaco-depresiv. pasiv 4. excitabil spre schimbător. făcând referire la un set de atitudini care se opun sensibilităţii şi consideraţiei şi nu sunt legate de axa radicalism – conservatorism. Structura temperamentului coleric variază în funcţie de gradul de manifestare a nevrotismului (instabilitate emoţională) şi extraversiei şi cuprinde caracteristici gradate de la sensibil. persoanele agresive. 13. sadice. Un termen echivalent pentru psihotism este pentru Eysenck cel de duritate. optimist. descris prin caracteristici ca variază gradat de la liniştit. Eysenck susţine ca răspuns pentru aceste situaţii constatate empiric faptul că scorurile schizofrenilor sunt coborâte datorită confuziei mentale şi a lipsei de candoare. dar nu obţin scoruri la fel de înalte ca subiecţii antisociali. definită de gradul de manifestare a introversiei şi instabilităţii emoţionale (nevrotism). descrisă prin caracteristici ce variază gradat de la calm. denumite de Eysenck prin termenii clasici pentru temperamente: 1. prezintă caracteristici gradate de la sociabil. În acest sens este introdus modelul bidimensional al temperamentului. cu dispoziţii labile. Psihotismul este o dimensiune prezentă în grade variate la toţi oamenii şi doar la un procent mic dintre cei cu scoruri foarte înalte este posibil să apară o psihoză de-a lungul vieţii. Unii autori (Zuckerman) consideră că scala nu măsoară chiar ceea ce denumeşte ca psihotism (critici privind validitatea) şi sugerează înlocuire a termenului cu cel de psihopatie. rezervat. delincvenţii. S-a constatat o creştere a scalei la copiii mici în condiţii în care nu este suspectată disimularea. reflexiv. atunci când încercăm să înţelegem cei 2 factori este necesar să facem trecerea de la nivel comportamental – fenotipal la nivel constituţional / temperamental – genotipal. Scala a fost revizuită în 1985. el nu implică faptul că scala ar măsura o caracteristică clinică. EPQ – Eysenck Personality Questionaire Prin acest instrument este introdusă o nouă dimensiune a personalităţii. Itemii scalei conţin caracteristici determinate la persoane cu comportament antisocial: trăsături impulsive. plin de toane. mereu temperat. apar 4 structuri posibile. vorbăreţ. rigid. Interpretarea scalelor înseamnă pentru autor a merge dincolo de statistică pentru a corela datele oferite de test cu datele teoretice şi cu cele experimentale şi observaţionale. grijuliu. Empiric autorul a demonstrat o corelaţie înaltă într notele ridicate la P şi notele ridicate la scala de duritate în atitudini. Structura temperamentală flegmatică definită de gradul de manifestare a introversiei şi stabiităţii emoţionale. conducător 3. Astfel. controlat spre paşnic. Structura temperamentală sangvinică. în care variaţia comportamentului apare prin intersecţia extraversiei – intoversiei cu nevrotismul – stabilitatea emoţională. activ 2. sadomasochiştii. Deşi termenul a fost prluat din psihiatrie. Datele de cercetare acumulate după 1990 indică faptul că scoruri înalte obţin persoanele cu conduită antisocială. anxios. Unele studii indică faptul că psihoticii sau schizofrenii obţin scoruri mai înalte decât subiecţii din loturile de control. agresiv. Structura temperamentală melancolică. deschis. denumită psihotism. consumatorii de droguri. Mai precis. Scala descreşte cu vârsta la copii şi creşte cu vârsta la adulţi. reactiv spre plin de viaţă. pesimist spre sobru. El aduce în sprijinul acetei afirmaţii date de laborator cu valoare de probe indirecte. cei care preferă filmele violente. precum şi elemente de ideaţie de tip paranoid şi anhedonist. fără griji. care include de asemenea criminalitate.La interpretarea scalei L trebuie să se ia în considerare vârsta subiectului şi nivelul general al scorului la scală al populaţiei căreia aparţine subiectul. neliniştit. Autorul consideră că schizofrenia este plasată la un capăt extrem al dimensiunii P.4. pentru a accentua faptul că psihoticii diferă de subiecţii 45 . criminalii. cei care au practici sexuale insecure. nesociabil. de încredere.

Hampel. Orientare sociala (responsabilitate sociala. reprezentativ pentru populatia adulta a Romaniei. FPI este probabil cel mai valoros si ma cunoscut chestionar de personalitate european. H. grupati în 9 scale. 14. Scalele FPI R: 1. Inventarul de personalitate Freiburg – FPI (Freiburger Persönlichkeitsinventar) Inventarul de Personalitate Freiburg (FPI) este un instrument de evaluare de tip omnibus. construit prin combinarea unui sistem psihologic clasic cu unul extras din nosologia psihiatrica. au fost construite. FPI este un chestionar multifazic. Derevenco şi Eysenck. băieţii prezintă scoruri medii mai înalte decât cele feminine la scala P iar fetele au scoruri mai înalte la scala N. Forma originala a FPI cuprinde 212 itemi. König & Schmidt (1982) au realizat de asemenea o forma chiar mai prescurtata decât versiunea FPI-K a chestionarului. înca trei forme: forma scurta FPI-K (76 itemi).1. norme diferenţiate pe sexe. Traducerea a fost considerata relativ adecvata dupa trei retroversiuni si a fost finisata în continuare de autorii manualului românesc. care continea dimensiunile: emotionalitate (nevrotism). agresivitate si labilitate psihovegetativa. Selg si R. Acuze somatice 46 . controlat dupa urmatoarele cote demografice: sex. Sub numele actual. cât si în cel neclinic. Astfel. FPI a fost publicat pentru prima data în 1970 iar ultima versiune (a saptea) dateaza din 2001. în scop de triere rapida sau examinare repetata a acelei persoane. finala. Alte date de cercetare indică diferenţe intersexuale pentru scalele N şi P. la care s-au adaugat 3 scale secundare. experimentată în 1990 de Băban. Inhibitie 5. destinat a evalua dimensiuni ale personalitatii adulte. a chestionarului. Satisfactie cu viata 2. Există o variantă românească a EPQ. Solicitare (tensiune subiectiva vs relaxare) 8. ci doar traduceri dupa testele autorilor anglo-americani. altruism vs egoism. FPI a avut ca precursor chestionarul ALNEV. revazuta. lipsa de responsabilitate) 3. Acest fapt poate fi explicat parţial prin considerarea de către modelul social comun a agresivităţii şi ostilităţii ca fiind descriptori ai comportamentului masculin. de doar 54 de itemi structurati in 7 scale. sub forma unui chestionar de 79 itemi. Excitabilitate 6. Au fost determinate norme pentru cele 4 scale ale testului. extraversie-introversie. care este a saptea versiune.normali prin caracteristici asemănătoare celor care diferenţiază între subiecţii cu P scăzut şi cei cu P ridicat. vârsta. 14. Orientare spre realizare 4. cât si in forma sa ultima. El poate fi utilizat atât în domeniul clinic. FPI a fost dezvoltat în anii ’60 în Germania. educatie si statut ocupational ESOMAR. cu diade de traducatori lucrând în procedura „blind”. construit de J. Etalonarea testului s-a bazat pe utilizarea unui esantion final de 2400 subiecti (1200 barbati si 1200 femei). Pornind de la forma completa a chestionarului (FPI-G). FPI-R. perioada in care nu existau inventare de personalitate indigene. solidariate. si formele paralele FPI-A (114 itemi) si FPI-B (114 itemi). FPI este disponibil in Romania atât in versiunea FPI-G. FPI-G are 212 itemi si 12 scale. Adaptarea a fost realizata prin traduceri si retroversiuni consecutive. iar FPI-R contine 138 de itemi grupati in 12 scale. Agresivitate 7. mediu de provenienta. Fahrenberg. publicat în 1968 de catre aceiasi trei autori.

Calmitate vs iritabilitate. 2. Pentru prima oară ideea modelului personalităţii în 5 factori a fost o ipoteză teoretică a unor autori ca Fiske (1949) sau Tupes şi Christal (1961). Studii rezumative realizate de autori precum Digman şi De Raad (1990. Intelect. urmat apoi de cercetători precum Allport şi Odbert. Emotionalitate. prompt. Conştiinciozitate – organizat. Agreabilitate. Au evidenţiat în fază iniţială 6 factori. Goldberg şi Hofstee (1990. Cu cât aceste difernţe sunt mai importante. Hofstee. Convenţionalitate. Conştiinciozitate – grijuliu. în curentul care vizează conceperea personalităţii ca un ansamblu de trăsăsturi sau dimensiuni. 4. Costa şi McCrae au realizat o serie de studii care i-au condus către realizarea unor chestionare care cuprind 5 factori. Extraversie. a căror analiză a condus în final spre o soluţie de 5 superfactori: 1. vorbăreţ. Conştiinciozitate. De atunci modelul a constituit obiectul a numeroase cercetări şi a generat mai multe instrumente psihodiagnostice. Factorii 3 şi 4 erau rotaţii ale Agreabilităţii şi Stabilităţii emoţionale. 1992) identifică 5 factori numiţi: 1. 2. 15. 5. O parte dintre aceste abordări se înscriu pe linia deschisă de analiza factorială. sistematic. 4. 47 . Agreabilitate. cu atât creşte probabilitatea ca ele să fie exprimate prin înţelesul unui singur cuvânt. 3. 5. Conştiinciozitate şi Stabilitate emoţională (Nevrotism). fiecare dintre aceştia având 6 faţete: 1. exuberant. este destul de apropiat de factorul 5 olandez. Surgency (izbucnire) – extravert.şi hetero. De Raad (1988. altele aparţin mai degrabă curentului empirist. conservator. Procedura de lucru in constuirea unor instrumente de tip Big Five este aplicarea analizei factoriale asupra unor date de autoevaluare şi heteroevaluare pentru aceleaşi loturi de subiecţi. Extraversie. Stabilitate emoţională. Probleme de sanatate 10. cu atât mai mult cu cât au fost realizate studii pe un număr larg de limbi şi populaţii. Majoritatea cercetărilor indică actualmente un acord general asupra modelului cu 5 factori. având la bază ipoteza că acele diferenţe individuale care sunt cele mai semnificative pe plan social şi comportamental vor fi encodate în limbajul persoanelor. 3. Agreabilitate – plăcut. Primul care a încercat o descriere a personalităţii în termeni lingvistici a fost Klages (1926). Date generale despre modelul Big Five în cunoaşterea personalităţii Modelul Big Five derivă din abordările de tip lexical în studiul personalităţii. lipsit de invidie. Studii realizate în Olanda Brokken (1978). Factorul 5. Ea a căpătat relevanţă şi pregnanţă ştiiinţifică printr-un studiu realizat de Norman în 1963. Modelul Big Five si inventarul NEO PI R 15. 2.1. De Raad. Cercetările germane (Ostendorf. În acest context factorul 5 – Intelect este definit ca inteligenţă sau factor intelectual de abilităţi cognitive. 4. tolerant. identifică de asemenea 5 mari factori: 1. Caprara şi Perugini (1994) în cadrul unor studii realizate pe populaţie italiană. Sinceritate 11. 1994) indică un acord unanim al cercetătorilor în privinţa primilor 4 factori: Extraversie.9. 2. În ceea ce priveşte cel de-al cincilea factor denumirile sunt controversate. 3.evaluare). Chestionarele de tip Big Five se înscriu pe de o parte în sfera abordărilor lingvistice. 4. Stabilitate emoţională – calm. Cattell. Extraversie 12. Intelect – critic. Egoism vs altruism şi 5. Stabilitate emoţională – neemotiv. pe de altă parte în sfera liniei de cercetare generată de aplicarea analizei factoriale în studiul personalităţii şi foarte general vorbind. 3. Deschidere. stabil şi 5. intelectual. Extraversie – vesel. Gough. Intelect – creativ. Nevrotism. 1990) au condus de asemenea spre 5 factori: Surgency. rebel. Agreabilitate – blând. Conştiinciozitate. definit prin termeni ca: rebel. cooperant. Eysenck. critic vs servil. Este vorba despre chestionarul NEO pI R cu cele două forme ale sale (auto. Agreabilitate. 1992). Goldberg (1991).etc. Conştiinciozitate.

1993. Galluci. 1999 f. Perugini.2. Trăsăsturile măsurate prin modelul Big Five pot fi cel mai bine înţelese dacă sunt privite ca explicaţii pentru o categorie intermediară de fapte psihice. BFI (Big Five Inventory). În 1985 au lansat prima variantă a chestionarului NEO. care cuprinde 50 adjective bipolare pentru cele 5 scale. Srivastava. Între tendinţele bazale ale personalităţii şi biografia obiectivă a persoanei nu există o legătură directă. 1992 d. se poate afirma că există un consens destul de larg între cercetătorii din domeniu şi constructorii de teste de personalitate în ceea ce priveşte o viziune asupra persoanlităţii ca o structură constând din 5 superfactori sau dimensiuni mari ale persoanalităţii. BARS (Bipolar Adjective Rating Scale). Perugini. Leone. NEO PI R (Neuroticism Extraversion Openess Personality Inventory – Revised) si forma scurta NEO FFI (Neuroticism Extraversion Openess Five Factor Inventory). respectiv cei 5 superfactori. precum şi de altele care intră în alcătuirea personalităţii ca „material brut”.3. b. Costa şi McCrae. după care s-au focalizat pe descoperirea şi validarea faţetelor celor 5 mari factori şi pe construirea unui model interpretativ bazat pe acest model. 1993. ele nefiind observabile şi funcţionând ca şi constructe ipotetice. forma a II-a. În modelul propus asupra persoanalităţii. FF NPQ (Five Factor Nonverbal Personality Questionnaire). apar ca dispoziţii psihice fundamentale care sunt la rândul lor „deservite”. Psihodiagnoza nu abordează în mod direct aceste tendinţe bazale. ci mai ales de construirea unui instrument psihodiagnostic complet. 1. E. care cuprinde 179 adjective bipolare. alături de abilităţile cognitive şi cele fizice. 1992 b. Borgogni. 15. Caprara. ei fiind preocupaţi nu doar de cercetare. 1981. Ceea ce interesează pe psihodiagnostician sunt adaptările specifice. Chestionare de personalitate a. Modelul Costa şi McCrae Cazul celor 2 autori americani este cumva aparte printre apartenenţii modelului Big Five. felul în care au fost modelate tendinţele de bază prin influenţele externe şi interne. 1990 c. John. de structurile sau bazele biologice (suportă influenţe de intermediere din partea acestora din urmă). IAS – R (Interpersonal Adjective Scales – Revised). Kline şi Lapham. 2004 15. organizate în 5 scale d. teste (inventare) de personalitate şi 2. trăsăturile sau dimensiunile de personalitate apar ca subdiviziuni fundamentale ale fiinţei umane. BRS (Bipolar Rating Scale). Jackson. SACBIF (Short Adjective Checklist Big Five). Ashton. Wiggins. Trăsăturile bazale ale personalităţii. Liste de adjective: a. care la rândul lor pot furniza explicaţii pentru 48 .În concluzie. liste de adjective. ZKPQ – III (Zuckerman – Kuhlman Personality Inventory). De obicei listele de adjective sunt destinate heteroevaluării iar inventarele autoevaluării. care conţine 50 adjective în scale bipolare. denumite adaptări caracteristice. Lauriola. în care ceea ce dă sens dimensiunilor personalităţii sunt acele grupări de înţelesuri psihologice importante în viaţa de zi cu zi şi utilizate ca atare pentru a diferenţia indivizii în cadrul fiecărei limbi. Tipuri de instrumente construite în cadrul modelului Big Five Există practic două categorii de instrumente: 1. 1992 c. PPQ (Professional personality Questionaire). BFQ (Big Factor Questionaire). Evaluarea pentru fiecare adjectiv se face pe o scală în 9 trepte. Barbaraneli. Modelul Big Five este în esenţă un cadru general de îţelegere şi descriere a personalităţii. 2. câte 10 pentru fiecare superfactor. Paunonen. lista de adjective a lui Goldberg.

Deschidere Agreabilitate Conştiinciozitate ADAPTĂRI CARACTERISTICE Scopuri personale Atitudini I. Extraversie. scăderea capacităţii de control şi de a face faţă stresului. În raport cu manifestările observabile. Având în vedere specificitatea înaltă a acestor tipuri de instrumente pentru cultura limbii respective. evenimentele de viaţă şi întăririle pozitive sau negative primite de individ de-a lungul vieţii. valori. neadaptare. acţiuni. constituite atât din personalitate cât şi din cultură. ca o subdiviziune a nivelului. Structura normelor va fi de asemenea diferită de la o populţie la alta. sentimente. Biografia obiectivă este constituită din cursul real al comportamentelor şi trăirilor care formează viaţa individului. S.4. motive. BIOGRAFIE OBIECTIVĂ BAZE BIOLOGICE Reacţii emoţionale. Nevrotism . trăsăturile de personalitate apar doar ca explicaţii distale. psihice sau psohosociale. Conţinuturile itemilor chestionarului sunt legate direct şi în înaltă măsură de acest nivel al imaginii de sine.comportamentele observabile. Superfactorii personalităţii şi faţetele acestora în NEO PI R În chestionarul celor 2 autori americani fiecare dintre cei 5 superfactori are âte 6 faţete care au fost validate prin analiză factorială. relaţii.N Considerat ca domeniul cel mai cercetat al personalităţii. Personalitatea aşa cum apare ea în ontogeneză este supusă unor influenţe endogene (tendinţe bazale – cu caracter de concepte ipotetice care nu sunt observabile direct dar pot fi inferate) şi unor influenţe exogene. este posibil ca structura intrafactorială (faţetele) a celor 5 superfactori să difere în spaţii lingvistice şi culturale diferite. este definit ca stabilitate emoţională vs instabilitate. ele având valoare de expresii fenotipice ale trăsăturilor. Ele definesc identitatea contextualizată a persoanei şi conţin obiceiuri. roluri. de a avea idei iraţionale. deprinderi. Punctul de focalizare (întâlnire) în modelul celor doi autori este nivelul „adaptărilor caracteristice”. sexuale şi de alte materiale primare ale psihismului. Schimbări semnificative TENDINŢE BAZALE Nevrotism. Scorurile înalte definesc tendinţa generală de a trăi afecte negative. Influenţele externe includ cadrul socio-cultural de formare a persoanei. conform a ceea ce populaţia vorbitoare în mod specific consideră util în evaluarea comportamentului sau a personalităţii. Ele operează asupra individului în ontogeneză şi pot fi rezumate prin conceptul de „situaţie existenţială”. alături de abilităţile cognitive. Trăsăturile de personalitate constituie deci o subdiviziune majoră a tendinţelor de bază. Comportamentul observabil este o secţiune temporală a biografiei obiective şi include gânduri. Scorurile joase definesc stabilitatea emoţională. IMAGINE DE SINE Scheme ale eului Mituri personale INFLUENŢE EXTERNE Norme culturale Evenimente Întâlniri 15. atitudini etc. 1. Un rol important la nivelul adaptărilor caracteristice revine imaginii de sine. 49 .

Lipsa deschiderii nu înseamnă intoleranţă. Polul opus descrie un comportament dominant şi antagonist. Agreabilitate – A Apare ca o dimensiune pregnant interpersonală a personalităţii. aspecte care nu se asociază în mod necesar cu educaţia sau inteligenţa generală. preferinţa pentru familiar.Emoţii pozitive 3. Extraversie . Este un superfactor care face referire la domeniul interpersonal. asemeni extraversiei. egocentric. hedonist. uneori o persoană dependentă.Căldură / entuziasm E2 . atenţie pentu viaţa şi sentimentele interne. sensibilitate estetică. uneori narcisic. Faţetele nevrotismului N1 – Anxietate N2 – Ostilitate N3 – Depresie N4 – Timiditate N5 – Impulsivitate N6 – Vulnerabilitate (la stres) 2. Polul opus indică un comportament conservator. cooperare pe plan interpersonal. antsocial. Comportamentul introvert (fiind mai puţin observabil) este mai sărac în aspecte diferenţiale. viaţă afectivă „în surdină”. un comportament simpatetic şi de ajutorare a altora. preferinţa pentru varietate. Deschidere catre experienta – O (openness to experience) Este un factor oarecum contestat. Faţetele agreabilităţii: A1 – Încredere A2 – Sinceritate A3 – Altruism A4 – Bunăvoinţă 50 . agresivitate autoritară (regăsite în agreabilitate) sau lipsă de principii. Faţetele deschiderii: O1 – Spre fantezie O2 – Pe plan estetic O3 – Către modurile proprii de a simţi O4 – În planul acţiunilor O5 – În plan ideatic O6 – În planul valorilor 4. scorurile extreme (foarte înalte) sunt interpretabile în sens de risc de dezvoltări psihiatrice dar fără ca semnificaţia patologică să fie obligatorie. curiozitate intelectuală.E Sunt trăsături sesizabile în comportamentul curent.Spirit gregar E3 – Asertivitate E4 – Activism E5 . Aspecte centrale: altruism. Caracterizată prin imaginaţie activă. independenţă în gândire.Desi Nevrotismul este definit ca o dimensiune a normalităţii. între autori existând un relativ dezacord cu privire la conţinutul său de trăsături. Faţetele extraversiei E1 . competitiv.Căutarea stimulării E6 .

în special a celor care se bazează pe evaluări ale trăsăturilor. empirică. prin care cei doi au intenţionat să testeze ipoteza similarităţii semantice. indivizii umani tind să descrie caracteristicile de personalitate auto sau heteroatribuite. Ipoteza similarităţii semantice consideră că atât auto-evaluările cât şi evaluările de personalitate făcute de observatori externi de fapt reflectă doar structuri comune şi regularităţi în limbajul folosit de noi pentru a face descrieri de personalitate (D’Andrade. Exact aceasta este modalitatea pentru care au optat Paunonen & Jackson (1979). fără a avea o cunoaştere reală a tendinţelor comportamentale ale persoanei evaluate. evident. Shweder. Chestionare nonverbale de personalitate: NPQ şi FF NPQ 16.1. dar ştim că. Faţetele conştiinciozităţii: C1 – Competenţă C2 – Ordine C3 – Simţ al datoriei C4 – Dorinţă de realizare C5 – Auto-disciplină C6 – Deliberare 16. Conştiinciozitate – C Se referă la autocontrol sub aspectul capacităţii de autoorganizare. tendinţa spre hedonism şi interesul dominant pentru viaţa sexuală. eliminând itemii verbali din chestionarul folosit şi înlocuind fiecare din trăsăturile de personalitate 51 . vom considera că respectiva persoană are şi un temperament cald. Ceea ce aduce ca noutate ipoteza similarităţii semantice este un scepticism faţă de valoarea instrumentelor psihometrice care tind la evaluarea personalităţii. dacă putem să îi atribuim o anumită trăsătură. Date generale privind NPQ si FF NPQ Istoria chestionarelor nonverbale de personalitate începe în 1979. pentru că în „dicţionarul personologic” cele două cuvinte sunt asociate. Cea mai simplă modalitate de a confirma sau infirma empiric ipoteza similarităţii semantice este aceea de a genera un design experimental în care sarcina de evaluare a personalităţii să fie liberă de conţinut semantic. voinţă. ci având doar o bună cunoaştere la nivel semantic cu privire acele cuvinte (fie ele trăsături sau tendinţe comportamentale) care apar împreună atunci când se descrie în general felul de a fi al unei persoane. Ipoteza similarităţii semantice consideră că o astfel de inferenţă nu se bazează pe nici un fel de legătură reală. Este un predictor (după autorii americani) pentru realizările de valoare din orice profesie. o manieră uşuratică de a urmări scopurile. asociate. Jackson & Ashton (2004). 1975). cum ar fi de exemplu donarea unei sume de bani. finalizare. apropiat.A5 – Modestie A6 – Blândeţe 5. îndeplinirii datoriilor. demonstrabilă. ce ţin de semnificaţiile cuvintelor de „altruism” şi „căldură”. Aşadar. între cele două trăsături. dacă vom observa că o persoană pune în act un comportament altruist. ci se bazează în schimb exclusiv pe elemente comune. un număr de alte trăsături vor apare în mod natural. de a realiza sarcinile. După cum spun chiar Paunonen. Adică. planificării. ca fiind asociate. Polul opus se caracterizează printr-o mai scăzută exactitate în aplicarea principiilor morale. 1974. le vom folosi asociat şi în descrierile comportamentale ale subiecţilor pe care îi analizăm din punct de vedere psihologic. nu ştim cu adevărat cum să descriem o persoană. şi ele. când au fost desenaţi pentru un studiu al lui Paunonen & Jackson. Cu alte cuvinte.

cunoscută şi sub numele de „forma E” (Paunonen. defensivă) şi (c) tendinţa de a prefera varietatea în faţa rutinei (Change. ca atunci când sunt realizate ca urmare a reacţiei la stimuli nonverbali. Jackson & Ashton. Cele două instrumente psihometrice se înscriu în rândul abordărilor clasice în psihodiagnosticul de personalitate. Jackson & Ashton. Adjective Check-List (Gough & Heilbrun. Personality Research Form (Jackson. 2004). au fost astfel desenate iniţial peste 200 de imagini desemnând anumite comportamente şi situaţii în care o persoană poate fi implicată. sunt deopotrivă de fidele şi de valide în condiţiile în care sunt realizate pe baza unui material-stimul verbal. nu pot fi surprinse deopotrivă de facil cu ajutorul unui desen. 1999) şi ACL. că nu există diferenţe semnificative în fidelitatea sau validitatea evaluărilor de personalitate făcute pe baza unor itemi sau contexte încărcate verbal. abordare care a generat în psihologia aplicată cele mai multe instrumente psihometrice de măsurare şi evaluare a personalităţii. care fusese ţinta primară a studiului. a fost respinsă ca o interpretare eronată şi nefundamentată empiric (Paunonen & Jackson. În cadrul acestui proiect ambiţios.ce s-au dorit a fi analizate prin comportamente ce au putut şi prezentate evaluatorilor sub formă vizuală. acestea au fost grupate de autori (Paunonen & Jackson. Recoltarea răspunsurilor se face cu ajutorul unei scale lickert în 7 trepte care exprimă probabilitatea ca subiectul să se implice într-un comportament sau mod de reacţie similar cu cel pus în joc de 52 . Jackson & Ashton. Mai mult decât atât. Din acest motiv ipoteza similarităţii semantice. descriptiv. itemii nonverbali nu se pot referi decât la comportamente direct observabile (Paunonen. în forma sa de 20 de scale. 1979). şi anume (a) tendinţa de a avea raţionamente organizate (Cognitive Structure. 1983). Sistemul nevoilor umane dezvoltat de Murray (1938) este una dintre cele mai influente teorii din istoria psihologiei şi are o reprezentare consistentă în rândul inventarelor de personalitate. 1979) în aşa fel încât să caracterizeze fiecare câte o trăsătură descrisă de Murray (1938) în teoria sa sistemică privind nevoile umane. ori de evaluatori externi. În mod special a fost folosit de Paunonen & Jackson (1979) în dezvoltarea şi gruparea imaginilor punctajul scalelor şi subscalelor PRF. Pentru o cât mai bună structurare a celor 200 de imagini. ca urmare a căruia au luat naştere itemii nonverbali ai NPQ şi FF-NPQ a demonstrat ca şi concluzie generală şi foarte bine fundamentată empiric. structură cognitivă). teorii şi modele clasice în personologie. iar aceasta este o constrângere majoră cu care itemii verbali nu se confruntă. Este poate important de menţionat la acest moment că studiul lui Paunonen & Jackson (1979). Chestionarul nonverbal de personalitate (NPQ. (b) tendinţa de a avea o postură şi atitudine defensivă în faţa criticilor (Deference. care îmbină o abordare lingvistică şi analiza factorială într-un model de definire în cinci mari superfactori sau dimensiuni ale personalităţii umane. bazându-se ambele pe constructe. figurală. 2004). Bineînţeles că cercetătorii au descoperit relativ rapid că anumite comportamente. caracteristici care pot fi reprezentate şi evocate cu uşurinţă printr-un item verbal. O concluzie secundară a fost aceea că evaluările de personalitate. schimbare). respectiv libere de verbalizare. în sensul că ele descriu cu acurateţe tendinţele comportamentale reale ale persoanei evaluate (Paunonen. FF-NPQ se înscrie în cadrul abordării Big Five a personalităţii. 2004). Nonverbal Personality Questionnaire) şi Chestionarul nonverbal de personalitate în cinci factori (FF-NPQ. Cu siguranţă că acesta este şi motivul pentru care în construcţia itemilor nonverbali Paunonen & Jackson (1979) au renunţat la trei din scalele cuprinse în PRF şi teoretizate de Murray (1938). aşa cum sunt majoritatea chestionarelor de personalitate clasice. Evaluările de personalitate bazate pe stimuli nonverbali sunt aşadar veridice. fie ele realizate de chiar persoana evaluată. Five-Factor Nonverbal Personality Questionnaire) sunt destinate a măsura constructe ale personalităţii umane normale. trăsături. situaţii. Ambele se înscriu în abordarea personalităţii ca un sistem de trăsături. Printre cele mai cunoscute chestionare care se bazează pe teoria lui Murray se numără PRF. Prin chiar natura lor.

Ceea ce deosebeşte NPQ şi FF-NPQ de aceste alte instrumente nonverbale este faptul că cele două chestionare discutate de noi sunt 53 . 16. precum: Reuşită (Achievement) Afiliere (Affiliation) Agresiune (Aggression) Autonomie (Autonomy) Dominanţă (Dominance) Rezistenţă (Endurance) Exhibiţie (Exhibition) Căutarea aventurii (Thrill-Seeking) Impulsivitate (Impulsivity) Altruism (Nurturance) Ordine (Order) Joacă (Play) Senzorialitate (Sentience) Recunoaştere socială (Social Recognition) Nevoia de ajutorare (Succorance) Înţelegere (Understanding) De asemenea.personajul central din imagini. destinată măsurarii celor cinci mari factori generali de personalitate cuprinşi în modelul Big Five al personalităţii umane. vizuali. Itemii testului sunt aşadar imagini de aproximativ 6 / 9 cm. Etalonarea s-a bazat pe utilizarea raspunsurilor provenind de la un esantion total de 1800 subiecti (900 barbati si 900 femei). Adaptarea celor doua chestionare in Romania a fost realizata in perioada 2005-2006 si s-a bazat pe o serie de studii privind principalele calitati psihometrice. de exemplu testul petelor de cerneală Rorschach sau Testul de apercepţie tematică (TAT). de 60 de itemi. NPQ conţine o scală de validitate denumită Devianta (Deviance).3. 16. reprezentativ pentru populatia adulta a Romaniei. care a fost generată special pentru a detecta răspunsurile aleatorii. Aceşti cinci factori generali se concretizează în FF-NPQ în următoarele dimensiuni: Extraversie (Extraversion) Agreabilitate (Agreeableness) Conştiinciozitate (Conscientiousness) Nevrotism (Neuroticism) Deschidere faţă de experienţă (Openness to Experience) 16. testul de frustrare Rosenzveig etc. Caietele de test sunt reutilizabile. Astfel. NPQ se adresează prin itemii săi unor concepte foarte bine delimitate. a NPQ. care a fost construit pentru a măsura un număr de 16 dintre trăsăturile de personalitate descrise de Murray (1936) în teoria sa sistemică dedicată nevoilor umane. precum testele proiective. care pune în act diferite reacţii relevante pentru personalitate.2.4. experimentarea si normarea instrumentelor. foile de răspuns sunt de utilizare unică. Scalele NPQ NPQ este un instrument de 136 de itemi. Scalele FF NPQ FF-NPQ este o versiune mai scurtă. desene naive în care există un personaj central (cu păr). Evaluari clasice versus evaluari nonverbale Există şi alte instrumente de evaluare a personalităţii ale căror itemi sunt nonverbali. figurali.

European Journal of Personality. Psihodiagnoza modernă Chestionarele de personalitate. Într-adevăr. scalele NPQ şi FF-NPQ pot fi scorate şi de personal nespecializat sau de un computer. Inc. FL: Psychological Assessment Resources Inc. MINULESCU.. D. Cluj-Napoca. 12. COSTA. R. Pot fi utilizate pentru evaluare şi comparaţii cu etnii şi categorii lingvistice diferite (nu necesită traducere)...măsuri structurate. 1995. de exemplu cei care au dificultati in a intelege sensul unor afirmatii scrise. MONICA. New Jersey. R. Prentice Hall. A clinical manual for the MMPI 2. M. 1990. JR. Permit examinarea unor subiecti cu varste mai mici decat instrumentele verbale standard (minim 7 ani) 3. GELDER. Odessa. T. Construirea şi utilizarea testelor psihologice. MIHAELA. ci trebuie să îşi selecteze reacţia la fiecare item nonverbal dintr-o serie de alternative sau opţiuni de răspuns. Permit realizarea unor evaluări şi studii transculturale 2. Editura Clusium. Abnormal Psychology. Editura fundaţiei “România de mâine”. Bucureşti.. The handbook of psychological testing (Second Edtition). Editura Clusium. Editura PsihoCover. GATH.. Bucureşti. MINULESCU. ILIESCU. M. 2004. A.. Editura Psihiatrilor Liberi din România şi Geneva Initiative Publishers. CRAIG. 1997. London and New York. În plus. Bucureşti. & JOHN. OLTMANS. Printre avantajele importante ale unui instrument structurat de măsurare a personalităţii. 4. Routledge. 10.. Singapore. MAYOU. Revised NEO Personality Inventory (NEOPI-R) and NEO Five-Factor Inventory (NEO-FFI) professional manual. D. 1999. Aceasta înseamnă că respondentul nu trebuie să aibă reacţii spontane la itemi. Bucuresti.. 1992. OSTENDORF. ANGLEITNER.F. 54 . costisitor şi de lungă durată pentru evaluarea reacţiilor subiectului la stimulii chestionarului şi pentru scorarea acestuia. P. Towards a taxonomy of personality descriptors in german: a psycho-lexical study. C. 1994. CPI-R and 16 PF. Chestionarele nonverbale de personalitate: NPQ si FF NPQ. Chestionarele de personalitate în evaluarea psihologică. Managementul resurselor umane. 5. Brisbane. John Wiley & Sons.. J. P. Permit evaluarea subiectilor cu nivel scazut de educaţie. Bibliografie 1. Jackson & Ashton (2004) amintesc faptul că nu este necesar un training specializat. New York. 4. 6. H. Paunonen. ele sunt instrumente psihometrice. MINULESCU. Alte avantaje: 1. 11. Garell Publishing House. O. Permit evaluarea subiectilor cvasi-clinici: ex dislexici sau cu deficit de atenţie 5. R. Cluj Napoca. Intepreting personality tests. 2005. Chichester. D... Tratat de psihiatrie Oxford. 2000. Editat de Asociaţia Psihiatrilor Liberi din România. ALBU. precum şi posibilitatea de a face raportări la diferite categorii de populaţie. 9. 3.. Third Edition. ceea ce oferă un plus de obiectivitate în evaluare. 1998. „DSM IV – Manual de diagnostic şi statistică a tulburărilor mentale (Ediţia a IV-a).. KLINE. MCMI-III. 8. Toronto. 2. Bucureşti. Wienheim.. NEDELCEA. & MCCRAE. 7. PITARIU. P. 1996. 4. MIHAELA. F. R. T.. 2000.

1995. New York. 2006. 55 .. WIGGINS.. (Ed. 14. PELEASA. ILIESCU. S.Inventarul Psihologic California. Editura PsihoCover. Guilford Press. Bucuresti..13. V. C. Theoretical perspectives for the five factor model.. J.). D. CPI . PITARIU. H. TUREANU.