UNIVERSITATEA TEHNICA DE CONSTRUCTII BUCURESTI DEPARTAMENTUL DE CERCETARE SI PROIECTARE IN CONSTRUCTII Bd. Lacul Tei 124 * Sect.

2 * RO-020396 * Bucuresti - ROMANIA Tel.: +40-21-242.12.08, Tel./Fax: +40-21-242.07.81, www.utcb.ro Functionare conform HG nr. 223/2005, cod fiscal R13726642

Proiectarea structurilor din beton de înaltă rezistenţă în zone seismice
Faza 1: Documentare. Prezentare program experimental:

Beneficiar: Ministerul Dezvoltării Regionale şi Turismului Contract nr. 419/2009 (nr. ctr. UTCB 339/2009)

RESPONSABIL CONTRACT:

Prof dr. ing. Radu PASCU

Februarie 2010

Cuprins

Cap. 1: Introducere Cap. 2: Betonul de înaltă rezistenţă (BIR) – Proprietăţi 2.1. Compoziţie 2.2. Comportare 2.2.1 Rezistenţa la compresiune, ductilitate 2.2.2 Rezistenţa la întindere 2.2.3 Modulul de elasticitate 2.2.4 Contracţia 2.2.5 Curgerea lentă 2.2.6 Durabilitate 2.2.7 Confinare Cap. 3: Comportarea elementelor de beton armat de înaltă rezistenţă 3.1 Elemente liniare supuse la încovoiere cu sau fară forţă axială 3.1.1 Rezistenţa
3.1.1.1 Comportarea elementelor BIR la încovoiere, fără forţă axială 3.1.1.2 Comportarea stâlpilor BIR la compresiune centrică 3.1.1.3 Comportarea stâlpilor BIR la compresiune excentrică

1 4 4 10 10 13 14 15 16 16 17 18 18 18
19 19 24

3.1.2 Ductilitate
3.1.2.1 Ductilitatea grinzilor BIR 3.1.2.2 Ductilitatea stâlpilor BIR

31
31 35

3.2 Elemente liniare supuse la forţă tăietoare 3.3 Pereţi structurali Cap. 4: Calculul elementelor din beton armat de înaltă rezistenţă 4.1 Încovoiere cu sau fără forţă axială 4.1.1 Blocul rectangular 4.1.2 Efectul confinării 4.1.3 Evaluarea ductilităţii 4.2 Forţă tăietoare 4.2.1 Pentru elemente fără armătură transversală 4.2.2 Pentru elemente care necesită armătură transversală 4.2.3 Minimul de armătură transversală 4.3 Calculul pereţilor structurali Cap. 5: Aspecte economice Cap. 6: Exemple de clădiri cu structura din BIR 6.1 Clădirea Water Tower Place, Chicago 6.2 Clădirea 225 W. Wacker Drive, Chicago 6.3 Clădirea Scotia Plaza, Toronto 6.4 Trump International Hotel & Tower, Chicago 6.5 Central Plaza, Wanchai, Hong Kong 6.6 Burj Khalifa, Dubai Cap. 7: Concluzii Bibliografie Anexa: Program de cercetare experimentală

45 56 67 67 67 74 86 95 95 97 102 105 110 118 120 120 120 121 122 123 127 129 137

Capitolul 1
Introducere
Posibilitatea de a realiza betoane cu rezistenţe de câteva ori mai mari decât cele ale betoanelor obişnuite a deschis noi perspective pentru construcţii. Una din aplicaţiile tipice ale acestor betoane de înaltă rezistenţă este realizarea stâlpilor clădirilor etajate. Au putut astfel să fie realizate clădiri mult mai înalte cu structura din beton, în condiţii acceptabile funcţional şi interesante economic. Creşterea rezistenţei a fost însoţită şi de ameliorarea altor proprietăţi, în special a durabilităţii, dar şi de aspecte specifice de comportare, mai puţin dorite: o comportare mai fragilă la compresiune şi o cedare explozivă la acţiunea focului. Aceste aspecte au devinit foarte interesante în momentul de faţă pentru proiectanţii din România, şi în special din Bucureşti, când sunt cerute construcţii tot mai înalte într-o zonă cu seismicitate ridicată. Utilizarea Betonului de Înaltă Rezistenţă (denumit în continuare pe scurt BIR) în ţările dezvoltate a crescut în ultimele decenii, datorită faptului că poate fi obţinut in situ utilizând un raport apă/ciment scăzut prin adăugarea de aditivi superplastifianţi de înaltă calitate. Dezvoltarea treptată şi constantă a cunoştintelor despre BIR, tehnologiile de punere în operă şi lărgirea domeniilor de utilizarea a BIR din ultimiii 50 de ani, precum şi utilizarea frecventă îl scot de pe lista materialelor relativ noi, fapt ce ar trebui să ne atragă atenţia asupra calităţilor acestui material şi posibilitatea de a-l utiliza la construcţiile din ţara noastră, având în vedere amplasamentul într-o zonă seismică. Acest tip de beton e perceput ca un material diferit de betonul obişnuit, însă BIR este în primul rând beton, desigur cu exigenţele de rigoare în ceea ce priveşte producerea şi punerea lui in operă. Trebuie remarcată inconsistenţa termenului de Beton de Înalta Rezistenţă, deşi acesta e utilizat pentru a-l diferenţia de betonul obişnuit, prin prima caracteristică uşor de sesizat: rezistenţa la compresiune. Astfel, in aplicaţiile practice ale BIR, accentul se pune de multe ori pe alte proprietăţi ale materialului decât pe rezistenţa la compresiune: modul de elasticitate mare, compactitate ridicată, permeabilitate scazută si rezistenţă la diferiţi factori din medii agresive, motiv pentru care se foloseşte în ultimii ani termenui de „Beton de Înaltă Performanţă” (BIP). Totuşi, 1

dar fără îndoială că în multe din acestea utilizarea e exclusă din cauza indisponibilităţii BIR. In ţara noastră. Formulele utilizate în prescripţiile de proiectare din diferite ţări (Poultre şi Mitchell. Aceasta duce uneori la procente mari de armare şi o aglomerare excesivă de armături. Cu cât rezistenţa betonului este mai mare. Acest fenomen trebuie luat în considerare la determinarea blocului rectangular echivalent. mai ales pentru forţe axiale care depăşesc forţa de balans (Ozbakkaloglu şi Saatcioglu. Realizarea acestei ductilităţi. O largă majoritate a structurilor sunt amplasate în zone seismice. deci este necesară studierea ductilităţii elementelor de beton armat. o ductilitate de curbură între 10 şi 20. dacă se folosesc oţeluri obişnuite. putem avea disponibil BIR. 2003) dau rezultate diferite. fără a scăpa din vedere cele menţionate mai sus. utilizarea BIR este un subiect puţin abordat. Cercetările efectuate în Japonia. exprimând ductilitatea la nivel secţional. astfel. Beneficiile utilizării acestui material sunt de mare valoare doar când pot fi exploatate. Pentru utilizarea în zone seismice.pentru simplificare.5 %. ceea ce modifică distribuţia de eforturi şi poziţia rezultantei în zona comprimată. este de o importanţă primordială asigurarea unei ductilităţi suficiente. indisponibilitatea este reflexia unei lipse a cererii pe piaţă. Noua Zeelandă şi Canada au demonstrat eficienţa oţelurilor cu limită de curgere ridicată (1000-1300 MPa). Sunt multe domeniile în care poate fi folosit. impune măsuri mai severe de confinare prin armături transversale (etrieri). utilizarea termenului de Beton de Înalta Rezistenţă (BIR) este convenabilă. s-a folosit doar la clădiri înalte. Aceasta înseamnă o rotire de bară (deplasare relativă de nivel) de minimum 2-2. În acelaşi timp. Până acum. sau. comparativ cu un beton obişnuit. 2 . există întotdeauna unul sau doi producători care să furnizeze acest beton la parametrii doriţi. Nici normele româneşti de proiectare (STAS 10107/0-90 şi P100-1/2006) nu conţin prevederi specifice privind betonul de înaltă rezistenţă. cu atât diagrama σ – ε a betonului comprimat este mai liniară şi scăderea de rezistenţă după vârf este mai brutală. În domeniile in care proiectanţii doresc să folosească BIR. având în vedere comportarea mai fragilă a betonului de înaltă rezistenţă la compresiune. 2004). Este posibil ca atât proiectantul cât şi producătorul de beton să fie reticenţi în a se îndepărta de familiarul beton obisnuit. poduri şi structuri în condiţii de expunere severă.

Normele europene prevăd anumite dispoziţii particulare pentru BIR în EN 1992-1-1. creşte durata de viaţă a construcţiilor realizate cu betoane de înaltă rezistenţă deoarece acestea au o durabilitate crescută. folosirea betoanelor de înaltă rezistenta permite micşorarea dimensiunilor elementelor structurale si permite un stil de abordare arhitectural modern. Existenţa unor informaţii mai bogate. dar nu precizează nimic în ceea ce priveşte utilizarea în zone seismice (EN 1998-1). În plus. care trebuie să se reflecte la nivelul prevederilor din codurile şi ghidurile de proiectare. Scopul acestui raport este de a face un state-of-art al cunoştinţelor privind BIR. 3 . din punct de vedere funcţional. şi s-ar putea beneficia de avnatajele aduse de acesta. Cercetările experimentale arată totuşi existenţa unor particularităţi în comportare. iar prin reducerea dimensiunilor elementelor scade implicit si costul structurii datorită folosirii unor cantităţi mai mici de materiale. cu accent pe comportarea la solicitări de tip seismic. precum şi a unor recomandări de proiectare ar putea reduce reticenţa proiectanţilor şi a investitorilor din România privind utilizarae BIR. Astfel.

acestea pot să apară sau nu în compoziţia ambelor tipuri de betoane. sesizăm factorul care face diferenţa: ştiinta de a combina elementele care intra in compoziţia betonului. Aceste betoane s-au realizat consecvent. ceea ce creează probleme. În ultimii 20 de ani. pe lângă faptul că măreşte costurile. betoane de înaltă rezistenţă (90-100 MPa. BIR având rezistenţa la compresiune de peste 60 MPa este produs frecvent. această limită a crescut până la 40 MPa. fiind nevoie de o cantitate scăzută de apă pentru 4 . Fără superplastifiant. În ţările dezvoltate. care stă la baza obţinerii BIR este un raport apă/ciment foarte scăzut asociat cu o lucrabilitate satisfăcătoare în timpul compactării.1 Compoziţie În jurul anilor 1950. ocazional si 120 MPa) sunt folosite în domeniul construcţiilor de clădiri înalte. apă si aditivi. Factorul principal. duce la creşterea căldurii de hidratare. poduri şi structuri în condiţii de expunere severă.4. pe când betonul obişnuit doar în unele cazuri. agregate. betonul cu o rezistenţă la compresiune de 34 MPa era considerat de înaltă rezistenţă. cum ar fi zgura de furnal sau silicea ultrafină. Analizând compoziţia betonului obişnuit şi cea a BIR. Utilizarea superplastifianţilor este absolut necesară pentru a reduce cantitatea de apă şi a menţine în acelaşi timp o lucrabilitate satisfăcătoare. BIR are întotdeauna în compoziţie aditivi de reducere a apei (superplastifianţi). În anii `70.Capitolul 2 Betonul de înaltă rezistenţă (BIR) – Proprietăţi 2. iar producerea şi utilizarea lor au devenit aproape o rutină. în zilele noastre considerându-se a face parte din categoria BIR betonul cu rezistenţa la compresiune de minim 55 MPa. Reducerea raportului a/c se poate face şi prin cresterea cantităţii de ciment. Ambele tipuri de beton au aceleaşi „ingrediente”: ciment portland. Superplastifiantul împiedică tendinţa de coagulare a particulelor de ciment şi astfel se fluidizează amestecul. Know-how-ul necesar producerii BIR constă în a cunoaşte proprietăţile constituenţilor şi a interacţiunii dintre ei. combinaţia dintre o limită superioară a cantităţii de ciment şi una inferioară a cantităţii de apă inseamnă imposibilitatea de a reduce raportul apă/ciment sub valoarea de aproximativ 0. În ceea ce priveşte alte adaosuri. dar această soluţie. În plus.

superplastifianţi. Aceste valori corespund unei cantităţi de apă de 125-135 litri/mc de beton. să provină.2. cu rezistenţe de 50-70 MPa. apă. întârzietori de priză şi întărire.asigurarea unei lucrabilităţi corespunzătoare. Fig. cu o tasare de 10-12 centimetri. din carierele ce exploatează roci masive de bună calitate şi din balastierele ce exploatează zăcăminte aluvionare omogene.1 Efectul superplastifianţilor şi al prafului de silice ultrafină (Olar. Calitatea cimentului reprezintă un factor important pentru obţinerea de betoane de înaltă performanţă. rugozitate bună a suprafeţelor. într-o anumită măsură. de preferinţă. de fineţea de măcinare şi de rezistenţa la compresiune a pietrei de ciment. de temperatura de ardere. să nu aibă reacţii nefavorabile cu cimentul. agregate minerale din roci dure. superplastifianţii au importanţa cea mai mare la prepararea betoanelor de înaltă performanţă. Aceasta este dată de materiile prime utilizate. e posibil să obţinem un amestec cu o tasare de 18-20 centimetri la un raport apă/ciment de 0.3. Dintre tipurile de aditivi reducători de apă de preparare. concasate. să nu fie fisurate şi să fie curate. Aceşti polimeri sintetici neutralizează. 2. de compoziţia chimică. faţă de 180-200 litri/mc la un beton normal.1). 2009) 5 . foarte fine sau ultrafine.2-0. 1993). de procedeele de fabricaţie. Acesta ar fi pe scurt secretul BIR (Aïtcin & Neville. Agregatele trebuie să aibă următoarele calităţi: rezistenţă la compresiune mare. capacitate de absorbţie a apei (acest lucru intensifică legătura matrice-agregat). adaosuri minerale fine. de modul de răcire. împiedicând astfel aglomerarea acestora şi reţinerea de apă în surplus (fig. Reţetele de preparare ale betoanelor de înaltă performanţă conţin: cimenturi Portland fără adaosuri. sarcinile electrice prezente la suprafaţa granulelor de ciment. În consecinţă.

În compoziţia betoanelor de înaltă. O înlocuire parţială a cimentului cu adaosuri permite de asemenea o micşorare a dozajului de aditiv superplastifiant. rezultând un raport A/(C+SUF) sub 0. cenuşile zburătoare. coeziunea internă a amestecului în stare proaspătă (nu segregă şi nu separă apa de preparare). Ştiind că nu orice tip de ciment e compatibil cu orice aditiv. Utilizarea unor materiale suplimentare ca ados în compoziţia cimentului. În cele mai multe cazuri se obţin beneficii economice datorită diferenţei de preţuri dintre ciment şi ciment cu adaosuri. nisipul cuarţos. Experienţa a dovedit că nu se poate garanta un anumit tip de ciment ca fiind ideal pentru BIR. cimentul corespunzător pentru BIR ar fi: nu foarte fin măcinat şi cu un conţinut scăzut de C3A. Problema este că nu orice tip de ciment dezvoltă aceleaşi proprietăţi reologice în combinaţie cu un superplastifiant dat la un raport apă/ciment scăzut. Silicea ultrafină este un subprodus din industria ferosiliciului colectat în electrofiltre. în special zgura de furnal şi cenuşa de termocentrală. scăderea necesarului de apă de preparare (numai în prezenţa superplastifianţilor). care este componenta scumpă a BIR. este un lucru curent la betoanele obişnuite. îmbunătăţirea rezistenţei la coroziune datorită permeabilităţii reduse la apă. metacaolinitul şi pulberile metalice. testele prevăzute în standarde nu menţionează care tip de ciment e cel mai potrivit în obţinerea BIR. De asemenea. creşterea densităţii matricei. şi asigură un comportament bun la îngheţ – dezgheţ (Olar. Mai mult. în cazul BIR problema compatibilităţii dintre ciment şi aditiv este una foarte importantă. performanţă silicea ultrafină (în procent de circa 10% din cantitatea de ciment) asigură reducerea porozităţii. 2009). reactivitatea chimică a adaosurilor face ca inlocuirea cimentului cu acestea să fie benefică din punct de vedere al controlului asupra proprietatilor mecanice ale BIR. Din punct de vedere al unei bune comportări reologice. 6 .Principalele categorii de pulberi utilizate în compoziţia betoanelor de înaltă performanţă sunt: silicea ultrafină. creşterea rezistenţei betonului. silicea de precipitare. din motive economice şi datorită avantajelor aduse de aceste materiale.30 .

De fapt. fără a mai ţine cont de celelalte particule. Datorită acestui lucru. în cele două tabele de mai jos putem observa compoziţia unor tipuri de BIR. Dar observaţiile şi experimentele asupra BIR ne arată că acest punct de vedere este prea simplist.Trebuie subliniat că cenuşa de termocentrală şi zgura de furnal nu sunt inerte din punct de vedere chimic şi trebuie recunoscută contribuţia lor în creşterea rezistenţei BIR. În general se poate spune că cimentul se hidratează mai rapid decât adaosurile şi reţine o mare parte din apa de amestec. apa intră în reacţie diferit cu fiecare dintre componente şi în rapoarte diferite şi la diferite momente de timp. particulele participă în mod diferit şi în cantităţi diferite în procesul de hidratare şi în crearea legăturilor ce determină rezistenţa finală a BIR. putem spune că densitatea matricii în prima fază de întărire depinde de raportul apă/ciment. De aceea este bine să facem referire la ambele raporturi în cazul adaosurilor din componenţa BIR (Aïtcin & Neville. Pentru exemplificare. 1993).1 prezintă amestecuri utilizate la structuri de beton executate. silicea ultrafină şi particulele fine de zgură şi cenuşă se hidratează înaintea particulelor mai mari de ciment. În combinaţii de genul ciment-zgurăsilice ultrafină sau ciment-cenuşă-silice. Odată cu creşterea utilizării acestor adaosuri se pune problema care dintre cele două rapoarte este concudent: apă/ciment sau apă/(ciment+adaos)? La această întrebare nu se poate da un răspuns general . Tabelul 2. De asemenea.2 câteva reţete utilizate în scop experimental. 7 . iar tabelul 2.

35 (MPa) (MPa) 65 79 2 165 451 ------1030 745 --4.Joigny Bridge.37 80 87 3 135 500 ----30 1100 700 --1.Scoţia Plaza.5 11. Chicago 1975 2 . Seattle 1988 8 .31 83 93 5 130 513 ----43 685 ----15.1 Amestecuri tipice de BIR utilizat la diferite structuri de beton armat (Aïtcin & Neville.7 0.27 93 107 4 145 315 --137 36 745 900 --5.25 0. France 1989 3 .9 0.Water Tower Place.Tabel 2.La Laurentienne Building. Montreal 1984 4 .25 119 145 1130 1080 Aditiv reducător de apă (ml/m ) Aditiv intârzietor de priză (l/m3) Superplastifiant a/(c+adaos) fck la 28 zile fck la 91 zile (l/m ) 3 1 .8 14 0.Two Union Square. 1993) Nr amestec Apă Ciment Cenuşă Zgură Silice ultrafină Agregat Agregat fin (kg/m ) (kg/m ) (kg/m ) (kg/m ) (kg/m ) (kg/m ) (kg/m ) 3 3 3 3 3 3 3 3 1 195 505 60 ----1030 630 975 ----0. Toronto 1987 5 .

apare situaţia în care raportul apă/ciment influenţează rezistenţa doar peste o anumită valoare.2 Amestecuri tipice de BIR utilizat experimentale (Aïtcin & Neville. este bine sa folosim o cantitate mai mare de ciment decat cea care poate fi hidratată sau există un procent optim apă/ciment pentru a obţine o rezistenţă la compresiune maximă? În concluzie. 1993) in scopuri TIP BETON --a/(c+adaos) Apă Ciment Silice ultrafina Cenuşă Zgură Agregat Agregat fin Superplastifiant fck la 28 zile fck la 91 zile fck la 1 an (kg/m ) (kg/m ) (kg/m ) (kg/m ) (kg/m ) (kg/m ) (kg/m ) (l/m ) (MPa) (MPa) (MPa) 3 3 3 3 3 3 3 3 Adaosuri Silice 0.Tabel 2. metodele uzuale de producere şi de punere 9 . Fiind binecunoscut faptul că rezistenţa la compresiune e invers proporţională cu raportul apă/ciment.3 128 425 45 ----1110 810 14 180 110 118 127 Cenuşă 0. Dar în combinaţie cu creşterea rezistenţei datorită creşterii compactităţii.25 128 168 54 --320 730 13 210 114 126 137 ultrafină vulcanică 0.3 129 365 --95 --1115 810 13 170 90 111 125 Zgură+silice ultrafină 0. Deasemenea şi rezistenţa agregatului influenţează rezistenţa BIR.3 131 228 45 --183 800 12 220 105 121 127 0. rezistenţa BIR depinde de doi factori: raportul apă/ciment şi distanţa dintre particulele de ciment la începutul procesului de hidratare. Pentru cimentul portland şi superplastifianţii de pe piaţă.3 127 450 ------1100 815 15. totuşi un amestec complet hidratat dintre 100 părţi de ciment şi 22 părţi de apă (aceasta fiind proporţia teoretică) nu poate fi obţinut.3 110 99 109 119 1110 1100 Tasare după 45 min mm) Analizând cele menţionate mai sus apar următoarele întrebari: există un procent minim apă/ciment.

Ulterior. 90MPa (Aïtcin & Neville. se obţine o rezistenţă la compresiune ridicată. ductilitate Rezistenţa la compresiune. Valori mai mici sunt nefaste deoarece nu poate fi obţinută o densitate adecvată a matricii materialului. În unele proiecte s-au obţinut betoane cu rezistenţe de 60MPa până la 80MPa fără introducerea acestui material în amestec. astfel utilizarea ei a dublat costul betonului.2 Comportare 2. Se poate menţiona un caz în care pentru a creşte rezistenţa de la 90 MPa la 100 MPa a fost necesară o cantitate de silice în cuantum de 10% din cantitatea de ciment portland (500kg/mc). 2. Silicea ultrafină nu e o componentă esenţială a BIR. În virtutea acestor lucruri.1 Rezistenţa la compresiune. silicea ultrafină este esenţială. În trecut. silicea ultrafină costă de 10 ori mai mult decât cimentul portland. Istoricul evoluţiei acesteia arată că. valorile rezistenţei au crescut de peste zece ori.2. unii producători de beton au avut experienţa folosirii unor superplastifianţi ce au conferit betonului o lucrabilitate foarte bună la un conţinut de apă foarte scăzut. valoarea optimă pentru acest raport este de 0.22. 1993). Astfel. Datorită reducerii drastice a cantităţii de apă. în decursul unei jumătăţi de secol. Acest lucru afectează inevitabil costul betonului. matricea de ciment e mai densă decât cea a betonului obişnuit. deoarece ajută la producerea BIR şi uşurează atingerea unor rezistenţe la compresiune de de peste 60MPa. Pentru rezistenţe mai mari. Porozitatea foarte scăzută a pastei de ciment hidratate astfel diferă de cea a betonului obişnuit. Acest succes e condiţionat total de deplina compactitate a BIR şi în primul rând de lucrabilitatea din momentul compactării. Dacă silicea ultrafină este disponibilă şi economic utilizarea reprezintă un avantaj. cea mai mare dificultate în producerea BIR este asigurarea unei bune lucrabilităţi pentru o perioadă de timp suficientă unei puneri în operă corespunzătoare. rezultă şi o distanţă redusă între particulele de ciment. la care apa nelegată induce o reţea de pori deschişi care reduce densitatea matricii de ciment şi conduce către o rezistenţă la compresiune scăzută. prezintă creşterea cea mai semnificativă faţă de betoanele obişnuite. În consecinţă. În mod normal. betonul s-a întărit încat nu s-a mai putut realiza o compactare adecvată. dar aceasta pentru un scurt timp doar.în operă. Am descris mai sus cum putem obţine relativ uşor beton de înaltă rezistenţă. 10 . nu ar trebui evitată folosirea.

o parte din energia aplicată va fi consumată prin dezvoltarea acestei reţele de microfisuri. La un anumit nivel de intensitate a tensiunilor. O reţea de microfisurare mai puţin 11 .2 Curba efort-deformaţie pentru: a) beton de rezistenţă normală (stânga) şi b) BIR (dreapta) (Bohigas. microfisurile vor asigura o redistribuire internă a tensiunilor. astfel încât la atingerea tensiunilor maxime. 2002) După cum se poate observa în figura 2. a) b) Fig 2. după întărire. întâlnim ciment nehidratat în proporţie semnificativă. Când tensiunile cresc. în BIR. dar că legăturile de coeziune şi adeziune ale particulelor sunt suficient de puternice. Totuşi betonul are o comportare neliniară.2. Putem adăuga că rezistenţa betonului e în funcţie de totalul golurilor din material. va incepe să se dezvolte o reţea de microfisuri. ducând la o cedarea betonului. gradul de hidratare nu e important.2 b). pasta de ciment şi agregatele sunt materiale cu comportare liniară. Curba σ-ε va tinde să nu mai respecte traiectoria liniar-elastică. Această diferenţă va rezulta din concentraţii de eforturi din zonele de contact dintre aceste două componente. Cum tendinţa de microfisurare este mai redusă. cimentul nehidratat constituind un simplu ansamblu bine legat în amestecul de beton de compactitate ridicată. Această proprietate aparent paradoxală poate reieşi din diferenţa de rigiditate dintre pasta de ciment si agregate. Ca atare.Totuşi. curba σ-ε este aproape liniară. Diferenţa de rigiditate dintre pasta de ciment şi agregate e mult mai mică la BIR decât la betonul obişnuit (fig. 2.

2.4 Aspectul suprafeţei după rupere la o epruvetă din BIR (Olar. 2009) 12 . Dacă la betoanele obişnuite. Se observă uşor că scăderea de rezistenţă după vârf este cu atât mai brutală cu cât rezistenţa este mai mare (fig 2. Fig. 2. ruperea se produce prin piatra de ciment sau la interfaţa piatră de ciment-agregat. în cazul betoanelor de înaltă performanţă aceasta are loc atât prin piatra de ciment cât şi prin agregat (la betoanele cu rezistenţe la compresiune de peste 80 MPa capacitatea portantă a agregatelor şi a pastei de ciment este aproximativ aceeaşi) (fig.3). deoarece capacitatea de redistribuire a tensiunilor este scăzută.3 Curbe efort – deformaţie tipice pentru beton comprimat (Park.4).dezvoltată conduce către un mod de cedare brusc. Fig 2. 1998) Un alt aspect îl constituie modul de rupere la încercarea de compresiune.

5 b) conform Eurocodului 2. Loland. dar nu direct proporţional. se observă că rezistenţa la întindere creşte odată cu cea de compresiune. Remmel şi Kőnig. 2.12 x ln(1 + (fcm/10)) > C50/60 .7 x fctm În graficele de mai jos se poate urmări variaţia rezistenţei la întindere în funcţie de rezistenţa la compresiune pentru betoanele obişnuite (fig.5 2 1. calculul deformaţiilor şi evaluarea durabilităţii betonului. Astfel.2.3 x fck(2/3) ≤ C50/60 fctm = 2.U. unde fcm = fck + 8(Mpa) fctk. au stabilit corelaţia între rezistenţa la întindere directă şi rezistenţa la compresiune. ea reprezintă un important aspect în dezvoltarea microfisurilor.5 3 2. 2.5 2 45 50 55 60 65 70 75 80 85 90 95 fck (MPa) Fig.5 1 15 25 35 fck (MPa) 45 55 3.5 a) şi pentru BIR (fig. însă această creştere este mult mai lentă şi este diminuată pe măsură ce se ating valori mai mari ale rezistenţei la compresiune.L.2 Rezistenţa la întindere Deşi rezistenţa la întindere a betonului este neglijată în calculul la S.5 Variaţia rezistenţei la întindere în funcţie de rezistenţa la compresiune pentru: a) beton de rezistenţă normală (stânga) şi b) BIR (dreapta) Un aspect particular care pune în evidenţă comportamentul la întindere al betoanelor de înaltă performanţă este dat de diagrama dintre efortul unitar de întindere şi mărimea deschiderii fisurilor (fig. 2.05 = 0. Cercetările experimentale efectuate de Daerga.2. Betoane obisnuite 3. a structurilor de beton.6). Variaţia rezistenţei la întindere a betoanelor de înaltă performanţă este asemănătoare cu cea a betoanelor obişnuite. 13 . Rezistenţa la întindere se măreşte odată cu creşterea rezistenţei la compresiune. 0. 2.5 4 fctk/fck 2.5 3 fctk/fck BIR 4. Eurocodul 2 propune urmatoarele relaţii pentru determinarea rezistenţei la întindere în funcţie de rezistenţa caracteristică la compresiune (fck): fctm = 0.

(fcm în Mpa) 14 . 2009) Betoanele de înaltă performanţă au un comportament diferit la întindere în comparaţie cu betoanele obişnuite. 2. acest lucru influenţând comportamentul betonului după atingerea efortului maxim de întindere. 2. Astfel. 2. Eurocodul 2 propune următoarea relatie pentru determinarea modulului de elasticitate: Ecm = 22 x [(fcm)/10]0. modulul de elasticitate al pastei de ciment. care trece atât prin pasta de ciment cât şi prin agregate (fig.Astfel.4). se constată că betoanelor de înaltă performanţă au o rezistenţă iniţială mai mare la întindere. Astfel. modulul de elasticitate creşte odată cu rezistenţa la compresiune iar valoarea lui variază în funcţie de trei parametrii de bază ai compoziţiei betonului: volumul de agregate.6 Relaţia dintre efortul unitar de întindere şi mărimea deschiderii fisurilor (Olar. fisurile produse de solicitarea de întindere la rupere trec prin agregate şi nu pe lângă acestea. modulul de elasticitate al agregatului. epruvetele încercate au prezentat o suprafaţă de rupere aproape plană.3 . Diferenţa esenţială între betoanele de înaltă performanţă şi betoanele obişnuite din punct de vedere al încercării la întindere constă în aspectul suprafeţei de rupere. însă pierderea de capacitate portantă prezintă o pantă foarte abruptă.2.3 Modulul de elasticitate În general. Fig.

Deformaţia datorată contracţiei endogene se dezvoltă în cursul întăririi betonului: ea se produce. Aceasta afectează atat schimbările în volumul betonului cât şi degajarea căldurii din procesul de hidratare. Datorită raportului apă/ciment scăzut. Contracţia endogenă este funcţie liniară de rezistenţa betonului. în consecinţă. căci este în funcţie de migrarea apei prin betonul întărit.45 40 35 30 25 20 30 40 50 60 70 80 90 100 110 fcm (MPa) Fig. în cea mai mare parte. BIR ating niveluri mai scăzute de hidratare decât betoanele obişnuite. Contracţia endogenă este produsă de absorbţia apei din porii capilari pentru hidratarea cimentului încă nehidratat şi este semnificativă numai la betoane de înaltă rezistenţă.4 Contracţia Deformaţia totală de contracţie se compune din deformaţia datorată contracţiei de uscare şi din deformaţia datorată contracţiei endogene. Contracţia de uscare se datorează în principal pierderii apei absorbite din pori. 2. În elementele de beton cu 15 Ecm (Gpa) .2. care are drept consecinţă reducerea distanţei dintre părţile solide. Întâlnim o relaţie strânsă între cantitatea de căldură degajată şi creşterea rezistenţei. Acesta are loc în pasta de ciment hidratată şi este strâns legată de porozitatea acesteia. Contracţia este influenţată de viteza de migrare a apei către exterior. Deformaţia datorată contracţiei de uscare evoluează lent. Deformaţia de contracţie se datorează în mare parte procesului de hidratare internă şi apare în acelaşi timp cu creşterea rezistenţei.7 Relaţia dintre modulul de elasticitate si rezistenţa la compresiune. 2. în cursul primelor zile de după turnare. Căldura de hidratare e degajată mai devreme şi în cantităţi mai mari la BIR.

respectiv împotriva fisurării premature. 2. contracţiei endogene şi contracţiei la uscare după decofrarea elementului de beton. structurii şi proprietăţilor lor. permeabilitatea la gaz.2.deformaţii împiedicate. Elementele din betoane de înaltă performanţă necesită o protecţie sporită împotriva evaporării apei. Prin urmare. penetrarea ionilor de clor.2.5 Curgerea lentă Cercetările şi studiile efectuate asupra curgerii lente au evidenţiat faptul că aceasta este de circa 2-3 ori mai redusă în cazul betoanelor de înaltă performanţă decât în cazul betoanelor obişnuite. rezistenţa la îngheţ-dezgheţ repetat. 2009) 2. 16 . Fig. Factorii importanţi din punctul de vedere al durabilităţii sunt: permeabilitatea la apă. 2. betoanele de înaltă performanţă sunt betoane mai durabile în raport cu betoanele obişnuite datorită unui coeficient de capilaritate scăzut. eforturile interne din BIR tânăr sunt cauzate de suprapunerea efectelor căldurii de hidratare (contracţie termică). BIR e predispus mai mult tendinţelor de microfisurare decât betoanele obişnuite. carbonatarea.8 Relaţia între curgerea lentă specifică şi rezistenţa la compresiune (Olar.6 Durabilitate Datorită compoziţiei. la început.

durată de exploatare mai lungă etc. în cazul utilizării BIR se impune şi folosirea de armături cu limită de curgere ridicată. În studiul lui Bing & Park (2004) se propun relaţii de determinare a cantităţii de armătură necesare asigurării confinării betonului din stâlpi în vederea ductilizării zonelor potenţial plastice. 2003). Trebuie însă verificat dacă armătura transversală acoperă cerinţele la forţa tăietoare şi împiedică flambajul barelor longitudinale. indiscutabil. impermeabile la apă (Olar. care nu apare în cazul betoanelor obişnuite. cum ar fi rezistenţa sporită la compresiune. Cerinţele actuale de confinare. De aceea. cercetările efectuate în ţările nordice au arătat că betoanele de înaltă performanţă sunt. durabilitate. este nevoie de un grad de confinare ridicat. ω= fy As × → coeficient mecanic de armare b × d fc Creştere a rezistenţei la compresiune a betonului implică şi o creştere proporţională a resistenţei la curgere a armăturii.7 Confinare Betoanelor de înaltă performanţă au. Stâlpii din BIR necesită mari cantităţi de armătură transversală pentru a avea o comportare ductilă. prin structura lor. 17 . pentru a menţine constant coeficientul mecanic de armare. există şi câteva neajunsuri. Un mod de a evita aglomerarea de bare este folosirea armăturilor cu limita de curgere ridicată. folosind BIR. calităţi superioare betoanelor obişnuite. nu sunt potrivite pentru elementele realizate din BIR. care au ca bază de pornire experimentele asupra betoanelor obişnuite armate cu armături cu rezistenţă la curgere normale.Din punct de vedere al permeabilităţii la apă. 2009). Armătura transversală necesară ductilizării zonelor plastice este proporţională cu coeficientul mecanic de armare (Saatcioglu. 2. printre care deformabilitatea mai scăzută pe măsura creşterii rezistenţei la compresiune şi caracterul mai casant. Totuşi.2. Pentru a putea realiza elemente din beton armat . În timpul primelor cercetări experimentale efectuate pe betoane de înaltă performanţă s-a observat o cedare explozivă la rupere.

2009). În cazul betoanelor de înaltă performanţă (fig. 2009) 18 . suprafaţa de rupere are un aspect rugos. fapt datorat rezistenţei mari a acestui beton.1 Ruperea epruvetei din beton de înaltă rezistenţă (Olar. deasemenea. BIR BIR BRN BRN Fig. aceasta trecând prin interfaţa matrice de ciment – agregate. în cazul betoanelor obişnuite.1 Elemente liniare supuse la încovoiere cu sau fară forţă axială 3. 3.1). la betoanele obişnuite. Astfel. microfisurarea nu apare decât după ce efortul depăşeşte 60 – 75% din cel de rupere. 3. la nivelul interfaţei piatră de ciment – agregat. În cazul betoanelor de înaltă performanţă. microfisurile încep să se dezvolte când solicitarea atinge 30 – 40% din valoarea ei la rupere. 3.Capitolul 3 Comportarea elementelor de beton armat de înaltă rezistenţă 3. Astfel. în cazul BRN şi BIR (Olar.2) (Olar. Modul de rupere este. iar în jurul valorii de 90%. Încercările realizate pe epruvete din BIR au pus în evidenţă modul diferit de fisurare al acestuia faţă de betonul obişnuit. diferit. ruperea are loc prin agregate şi prin matricea de ciment. iar când solicitarea atinge pragul de 90% fisurile apar încă izolat.2 Aspectul ruperii în funcţie de viteza de deformare. ruperea datorată fisurilor interconectate este iminentă. Aspectul zonei de rupere mai depinde şi de viteza de aplicare a încărcării (fig.1. 2009) Fig. 3.1 Rezistenţa Rezistenţa la compresiune este cea mai importantă caracteristică a betonului de înaltă performanţă. iar suprafaţa de rupere are un aspect relativ neted.

înălţimea zonei comprimate în stadiul ultim este mică şi forma blocului rectangular de compresiuni este mai puţin importantă. zdrobirea stratului de acoperire cu beton se produce 19 . Explicaţia ar fi că la secţiunile solicitate doar la moment încovoietor.1. acoperirea cu beton a armăturilor şi parametrii de confinare au cea mai mare influenţă asupra comportării stâlpilor realizaţi din BIR solicitaţi la compresiune centrică.2 Comportarea stâlpilor BIR la compresiune centrică Datele experimentale arată că relaţiile efort-deformaţie ale BIR. 1996) Partea ascendentă a curbei se apropie de o linie dreaptă pe măsură ce creşte rezistenţa betonului. armaţi transversal cu o cantitate mică. 3. 3.3 este schematizat răspunsul unui stâlp cu armătură transversală solicitat la compresiune printr-o relaţie forţă-deformaţie axială: Fig.3 Schematizarea comportamentului stâlpilor BIR solicitaţi la compresiune centrică.Cea mai frecventă aplicaţie a betonului de înaltă rezistenţă la clădiri este pentru realizarea stâlpilor la clădiri înalte.1. medie şi mare de armătură transversală (ACI.1. 3. (1986) au arătat că prevederile din ACI318-89 estimează bine rezistenţa la încovoiere a grinzilor realizate din BIR.1 Comportarea elementelor BIR la încovoiere. fără forţă axială Studiile efectuate de Shin et al.1. a) Efectul expulzării stratului de acoperire. În general. În figura 3.

conform studiilor efectuate de Bjerkeli et al. conform părerii autorilor. Explicaţia dată de Collins et al. f ‘c = rezistenţa la compresiune a betonului. (1993 ) ar fi următoarea: permeabilitatea scăzută a BIR duce la apariţia unor deformaţii în stratul de acoperire datorate contracţiei de uscare în timp ce miezul rămâne relativ umed.3. Ag = aria brută a secţiunii stâlpului. Acest lucru este evidenţiat tot in figura 3. cum se întâmplă la stâlpii realizati din BIR. armătura longitudinală produce fisuri suplimentare. precum şi de cantitatea de armatură transversală. Mai mult. Punctul A din figura 3.4 b). asa cum se vede în figura 3. forţa capabilă a stâlpului scade până la valoarea corespunzătoare punctului B din figura 3. (1993) este posibil ca forţa capabilă a stâlpului să crească până la 150% din cea calculată cu relaţia (1) şi să se obţină o ductilitate adecvată printr-o armare transversală adecvată.4 c)) se formează un plan fisurat care.85 f ‘c (Ag . Acest lucru duce la apariţia unor eforturi de întindere în stratul de acoperire. produce expulzarea betonului din stratul de acoperire înainte ca stâlpul sa-şi atingă capacitatea la compresiune centrică. La stâlpii realizaţi din beton obişnuit nu se observă o zdrobire a stratului de acoperire cu beton a armăturilor înainte de a se ajunge la forţa axială capabilă calculată cu relaţia (1).3 arată pragul de încărcare la care se zdrobeşte stratul de acoperire cu beton al armăturilor. După zdrobirea stratului de acoperire. Comportarea elementului după acest prag depinde de raportul dintre aria miezului de beton confinat şi aria totală a secţiunii.3. aşa cum se poate vedea in figura 3. fy = rezistenţa armăturii longitudinale.Ast) + Ast fy unde: P0 = forţa axială capabilă calculată conform ACI318-89. După acest prag.înainte ca stâlpul sa-şi atingă capacitatea portantă calculată cu relaţia de mai jos (PA< P0): P0 = 0. Cusson & Paultre (1994) şi de Nishiyama et al. (1990). Prin combinarea acestor două efecte (figura 3. Ast = aria armăturii longitudinale.4 a). 20 (1) .

Sugano et al. În cazul BIR. pentru un procent de armare transversal mic. Bjerkeli et al. generând flambajul stratului de acoperire cu beton supus la eforturi de compresiune mari. 1993. Cedarea stratului de acoperire s-a produs la eforturi de compresiune inferioare celor corespunzătoare zdrobirii betonului simplu. 1996) b) Efectul cantităţii de armătură transversală La fel ca şi în cazul betoanelor obişnuite.4 Factori care produc desprinderea stratului de acoperire cu beton (ACI. Odată cu creşterea rezistenţei acest fenomen se accentuează. Acest lucru întârzie intrarea în lucru a armăturilor transversale. rezultând o expansiune laterală a sâmburelui de beton mai mică la BIR. 1993. dar la o altă scară. (1990). Unii cercetători sunt de părere ca acest lucru se datorează unei creşteri de volum relativ mici în urma apariţiei microfisurilor.1% nu este suficient pentru a îmbunătăţi comportarea stâlpului. 3. cresterea rezistenţei şi a ductilităţii nu este spectaculoasă. Razvi & Saatcioglu. 1994) au observat acelaşi lucru în testele pe care le-au realizat. Saatcioglu şi Razvi (Saatcioglu & Razvi. (Saatcioglu & Razvi. (1990) a observat că un procent de armare de 1. 21 . Fig. la fel ca la stâlpii realizaţi din beton obişnuit. în timp ce un procent de 3. Hatanaka & Tanigawa (1992) şi Saatcioglu et al. 1994) au observat o corelaţie între coeficientul mecanic de armare ρs fyt / f’c şi ductilitatea axială a stâlpilor realizaţi din BIR solicitaţi la compresiune centrică. mărirea cantităţii de armătură transversală duce la o creştere a rezistenţei şi a ductilităţii.Expulzarea timpurie a stratului de acoperire cu beton poate fi ajutată şi de prezenţa unor etrieri dispusi la un pas mic prin separarea miezului de beton de stratul de acoperire. Aceştia sunt de părere ca se formează un plan de separare datorita unei carcase cu etrieri deşi. Razvi & Saatcioglu.1% ii conferă o comportare ductilă.

5 Stâlpi din betoane cu diferite rezistenţe la compresiune cu un raport al ductilităţilor asemănător (ACI. În figura 3.5 arată relaţia dintre acest parametru şi ductilitatea unor stâlpi turnaţi din betoane cu diferite rezistenţe la compresiune. Fig. Ductilitatea stâlpului este reprezentată de raportul ε85 / ε01.6 se poate urmări relaţia dintre coeficientul mecanic de armare. 22 . unde ε01 este deformaţia specifică asociată valorii maxime a efortului unitar de compresiune pentru betonul simplu. 1996) Pentru fiecare pereche de stâlpi comparată dispunerea armăturilor a fost aceeaşi. După cum se poate vedea în figura de mai sus.Figura 3. ductilitatea este apropiată. iar ε85 reprezintă deformaţia specifică în miezul de beton asociat unei scăderi a forţei axiale capabile la 85% din valoarea maximă înregistrată. ’ ρs fyt / f c. cu condiţia ca armătura transversală sa respecte anumite condiţii (o cantitate suficientă de armătură şi o dispunere adecvată). 3. şi raportul dintre valoarea forţei axiale capabile obţinută experimental şi valoarea forţei axiale capabile calculată conform relaţiei (1). la stâlpii realizaţi din beton de rezistenţă diferită care au acelaşi coeficient mecanic de armare.

c) Efectul rezistenţei armăturilor longitudinale şi transversale Rezistenţa oţelului care realizează confinarea determină presiunea maximă de confinare. 5C şi 5D este de aproximativ 700 Mpa. 4C şi 4D este de aproximativ 400 Mpa. creşterea rezistenţei armăturii transversale are ca efect o creştere a rezistenţei şi a ductilităţii 23 . Forţa capabilă maximă la stâlpii puternic armaţi transversal se atinge în general după cedarea stratului de acoperire cu beton al armăturilor. în timp ce stâlpii armaţi puternic transversal pot avea o rezistenţă superioară celei calculate cu aceeaşi relaţie. Rezistenţa etrierilor folosiţi la specimenele 4A. 4B. dar diferă rezistenţa etrierilor folosiţi. În figura 3.Fig. 3.7 sunt desenate curbele forţă axială normalizată – deformaţii specifice pentru patru perechi de stâlpi. 1996) Din acest grafic se poate vedea că acei stâlpi care au o armare transversală slabă cedează înainte de a ajunge la forţa de compresiune centrică capabilă calculată cu relaţia (1). rezistenţa şi ductilitatea de ansamblu a elementului creşte. iar cea a etrierilor folosiţi la specimenele 5A. Acest lucru se datorează unei creşteri a rezistenţei miezului de beton confinat. Stâlpii din aceeaşi pereche sunt armaţi păstrând aceeaşi parametri.6 Comparaţie între rezistenţa la compresiune centrică obtinută experimental şi calculată conform ACI318-89 (ACI. La stâlpii cu un procent de armare transversală mare (C şi D). Cu cât este exercitată o presiune mai mare asupra miezului de beton. 5B.

Cusson & Paultre (1994) şi Saatcioglu & Razvi (1993) arată că la stâlpii armaţi puternic transversal.de ansamblu a elementului. La stâlpii armaţi transversal doar cu etrieri perimetrali.1. Dispunerea armăturilor transversale precum şi prinderea laterală a armăturilor longitudinale influenţează major rezistenţa şi ductilitatea stâlpilor. Dispunerea unei armături transversale sub formă de etrier perimetral (fără alţi etrieri interiori) are ca rezultat o rezistenţă şi o ductilitate foarte scăzută (Yong et al. creşterea rezistenţei şi a ductilităţii este neglijabilă. 1996) Cercetările efectuate de Yong et al. 1993 şi Razvi & Saatcioglu. Saatcioglu & Razvi. Cusson & Paultre.. Fig.7 Efectul rezistenţei armăturii transversale (ACI.3 Comportarea stâlpilor BIR la compresiune excentrică Referitor la proiectarea stâlpilor din BIR se pun două probleme majore: dacă blocul rectangular de compresiuni specificat în codurile de proiectare este potrivit pentru calculul elementelor realizate din BIR şi dacă regulile de confinare prevăzute de aceste coduri sunt suficiente pentru a obţine o rezistenţă şi o ductilitate satisfăcătoare. etrierii se încarcă până la limita de curgere. confinează o zonă mai mare de beton exercitând totodată o presiune de confinare mai uniformă. 1988.1. 3. la fel ca şi la betoanele obisnuite. 24 . (1988). în timp ce la stâlpii slab armaţi transversal eforturile din etrieri nu se apropie de valoarea de curgere nici la cedarea acestora. 1994. d) Efectul conformării carcasei de armătură O armătură bine distribuită. cu un procent mic de armare (A). 1994). 3.

1.65 pentru β1.85 şi β1 = 1.β1c/2.În ACI318-89. Această limită a fost introdusă în ACI318-77. Acest lucru pune probleme mai ales stâlpilor care cedează din compresiune. limitând inferior valoarea acestuia. Acest bloc rectangular a fost propus folosind datele experimentale obţinute pe specimene realizate din beton fără armătură cu rezistenţa la compresiune de maxim 52. Mattock et al. Bing et al. unde h este înălţimea totală a secţiunii. 1991) 25 . Distanţa de la rezultanta forţei de compresiune la centrul de greutate al secţiunii este h/2 . s-a constatat că produsul α1β1 duce la o estimare acoperitoare a forţei echivalente de compresiune.05(f’c / 6. folosind beton cu rezistenţa între 79 şi 98 Mpa. Teste similare au mai făcut Kaar et al. pentru rezistenţe la compresiune mai mari de 55 Mpa. (1985) folosind beton cu rezistenţa între 58 şi 77 MPa. pentru care raportul e/h este mai mic de 0.9) în care f’c se introduce în Mpa.05-0. Blocul rectangular este definit de doi parametri: intensitatea eforturilor unitare de compresiune (α1) şi raportul dintre înălţimea blocului rectangular şi înălţimea reală a zonei comprimate (β1). Acestea au fost solicitate cu o pereche de încărcări M-N astfel încât axa neutră să fie la faţa elementului. a propus următoarele valori pentru aceşti coeficienţi: α1 = 0. În urma unor teste similare. Rezultatele se pot vedea în tabelul 3.1 Comparaţie între capacităţile la încovoiere cu forţă axială rezultate din calcul şi capacităţile obţinute experimental (Bing.3 (e = excentricitatea forţei axiale şi h = înălţimea secţiunii stâlpului). (1978) folosind beton cu rezistenţa la compresiune între 24 şi 102 MPa şi Swartz et al. Park şi Tanaka. Comparând datele experimetrale cu relaţia lui β1.5 Mpa. Nedderman a propus o limită inferioară de 0. O limitare inferioară a lui β1 duce la o supraestimare a acestei distanţe şi. (1961). (1991) au făcut teste pe 5 stâlpi şi au comparat rezultatele obţinute din teste cu cele calculate în concordanţă cu standardul NZS 3101. mai departe. la o supraestimare a momentului încovoietor aferent acestei forţe. pentru calculul elementelor solicitate la compresiune excentrică este folosit un bloc rectangular de compresiuni derivat din cel propus de Mattock et al. Tabel 3.

valoarea efortului unitar maxim este de 0.75 pentru f’c>55Mpa. acesta ajungând chiar sub valoarea de 1 pentru stâlpii solicitaţi axial cu o forţă de 30% din capacitatea stâlpului.8).003. iar autorii sunt de părere că ar fi normal să se folosească un bloc de compresiuni triunghiular atunci când rezistenţa la compresiune a betonului depăşeşte valoarea de 70 Mpa (fig.85 f’c la o deformaţie specifică de 0. unde α1=0. Pentru acest bloc triunghiular de compresiuni. caracterul acoperitor este similar cu cel al stâlpilor realizaţi din beton obişnuit. Se constată o aproximare mai bună a rezultatelor obţinute în urma testelor.004(f’c-55)≥0. 1994) Datele experimentale indică o curbă tipică efort-deformaţie pentru compresiune caracterizată de o porţiune ascendentă aproape liniară cu o valoare maximă a rezistenţei obţinută la o deformaţie specifică între 0. În tabelul 3. 1994). Valorile calculate conform ACI 318-89 sunt satisfăcătoare pentru specimenele realizate din beton cu rezistenţa la compresiune de 51 şi 54 MPa. Pe măsură ce creşte rezistenţa la compresiune a betonului sau forţa axială din stâlp se observă o scădere a raportului dintre momentul încovoietor obţinut experimental şi cel calculat. valoarea maximă a efortului unitar este de 0.0024 şi 0. Bing & Park (1991) au propus un bloc rectangular cu o valoare a efortului mediu de compresiune α1f’c şi cu o înălţime β1c.2 Comparaţie între capacităţile la încovoiere cu forţă axială rezultate din calcul şi capacităţile obţinute experimental (Azizinamini et al. Tabel 3. mai ales la stâlpii solicitaţi puternic axial. În tabelul 3..63 f’c în loc de 0. 26 .Se poate vedea o supraestimare a capacităţii de încovoiere.2 s-a făcut o comparaţie între momentul capabil obţinut experimental şi cel calculat conform ACI318-89 (Azizinamini et al.85 f’c. Stâlpii realizaţi din beton obişnuit au un moment capabil cu 10-25% mai mare decât cel rezultat din calcul.85-0. Dacă considerăm un bloc rectangular echivalent şi scriem ecuaţiile de echilibru pentru forţe şi momente încovoietoare.1 se poate vedea şi raportul dintre valoarea momentului capabil obţinută experimental şi cea calculată conform blocului rectangular modificat.003.85 pentru f’c≤55MPa şi α1=0. 3.

85-0.85-0.67 din înălţimea reală a zonei comprimate. unde α1=0.725 β1 = (0.003 şi au tras următoarea concluzie: blocul rectangular prevăzut de ACI318-89 poate fi folosit dacă se modifică parametrii care definesc blocul rectangular astfel: α1=(0.00125f’c)≥0.8 Blocul rectangular modificat (Azizinamini et al.0025f’c) ≥0. O cercetare amplă asupra aplicabilităţii blocului rectangular specificat în ACI318-89 pentru BIR a fost făcută şi de Ibrahim et al.70 (f’c în Mpa) (f’c în Mpa) 27 . Armarea transversală a specimenelor a fost relativ slabă pornind de la procentul minim de armare prevăzut pentru zonele fără seismicitate până la procentul de armare minim prevăzut de ACI318-89 pentru zone seismice.95-0. Tot din acest studiu autorii au observat că deformaţia specifică maximă a fost mai mare de 0.6. (1994).. 3. S-a observat o tendinţă de scădere a raportului pe măsură ce rezistenţa la compresiune a betonului creştea. Comparând rezultatele obţinute pe 21 specimene care au avut in componenţă betoane cu rezistenţe de până la 130 MPa.0073(f’c-69)≥0. au constatat că pentru 55% dintre specimene rezistenţa aferentă componentei betonului a fost mai mică decât cea calculată conform ACI318-89. autorii recomandă folosirea acestui bloc rectangular doar pentru determinarea momentului capabil pentru elemente realizate din beton cu rezistenţa la compresiune mai mare de 70 Mpa. iar dimensionarea să se facă conform prevederilor din ACI318-89.valoare prevăzută în ACI318-89. iar înălţimea blocului rectangular este de 0. Fig. 1994) Până se for vace noi cercetări. drept urmare blocul rectangular definit de ACI trebuie revizuit.

67 (f’c în Mpa) (f’c în Mpa) Codul canadian permite folosirea valorii de 0.85-0. În figura 3.7 f’c Ag) realizaţi din beton cu rezistenţa între 50 şi 55 MPa arată că ACI318-89 dă o valoare acoperitoare pentru momentul capabil al stâlpilor.0035 pentru deformaţia specifică ultimă şi permite folosirea acestor parametri pentru betoane cu rezistenţa la compresiune cuprinsă între 20 şi 80 MPa. EC2-02 foloseşte nişte valori reduse pentru dimensiunile blocului rectangular de compresiuni pentru valori ale rezistenţei la compresiune mai mari de 50 MPa.0025f’c ≥ 0. 1993) pe stâlpi solicitaţi la compresiune excentrică cu forţă axială mare (0.97-0.3-94 şi NZS 3101-95 s-au indepărtat de blocul rectangular clasic prevăzut în ACI 318-02 în ceea ce priveşte coeficientul α1.9f’c. O comparaţie între distribuţia simplificată a compresiunilor din beton prevăzută de diferite coduri de proiectare a fost făcută şi de Poultre & Mitchell (2003). EC2-02 permite folosirea mai multor distribuţii echivalente de eforturi unitare. Prin urmare dacă se respectă condiţiile de confinare prevăzute în ACI318-89. cea preferată fiind distribuţia parabolă-dreptunghi. valoarea momentului încovoietor capabil rezultată în urma aplicării acestui cod este acoperitoare şi poate fi folosită în proiectare.3-94 (Canadian Standards Association. EC2-02 (Comité Européen de Normalisation (CEN).67 β1 = 0. tratează problema blocului rectangular de compresiuni în două moduri. Blocul rectangular de compresiuni din diferite coduri de proiectare diferă semnificativ în ceea ce priveşte BIR. 1994) şi NZS 310195 (Standards Association of New Zealand. CSA A23. realizaţi din beton cu rezistenţa la compresiune cuprinsă între 30 şi 80 Mpa. 1995).10 sunt comparate curbele de interacţiune M-N pentru stâlpi care au un procent de armare longitudinal de 1% şi de 4%. 1994). Rezultatele testelor efectuate (Sheikh.: α1= 0.9 sunt sintetizate prevederile următoarelor coduri de proiectare: ACI 318-02 (ACI Committee 318. 2002). CSA A23. În figura 3.Codul canadian de proiectare pentru structuri de beton armat (Canadian Standards Association.6 f’c Ag şi 0. 28 . sau se folosesc următorii parametri pentru blocul rectangular care au ca bază relaţiile lui Ibrahim et al. Calculul se poate face pe baza curbelor efort – deformaţie cu o valoare maximă a efortului de cel mult 0. 2002).0015f’c ≥ 0.

9 Distribuţia simplificată a eforturilor unitare de compresiune pentru calculul unei secţiuni încovoiate cu forţă axială (Poultre & Mitchell. în special pentru stâlpii care au procentul minim de armare longitudinala (1%) permis de coduri. La rezistenţe de peste 50 Mpa calculul după ACI318-02 dă valori mai mari ale momentelor capabile comparativ cu celelalte 3 coduri de proiectare. 29 . 2003) Se poate observa că cele patru coduri de proiectare dau rezultate asemănătoare pentru stâlpi realizaţi din beton cu rezistenţă mică.Fig. 3.

10 Comparaţie a curbelor limită de interacţiune M-N (Poultre & Mitchell.Fig. 2003) 30 . 3.

1989) 31 . variabilele principale fiind rezistenţa la compresiune a betonului (28.1 Ductilitatea grinzilor BIR Un studiu asupra ductilităţii grinzilor a fost facut de Shin et al. iar ∆y săgeata grinzii la curgere).1.3.2. indicele de ductilitate creşte brusc la o creştere a rezistenţei la compresiune a betonului de la 28 la 83 MPa. urmând apoi să scadă oarecum la grinzile realizate cu beton cu rezistenţa la compresiune de 103 MPa. Acest lucru arată că ductilitatea grinzilor realizate din BIR nu este inferioară grinzilor realizate din beton obişnuit. unde ∆u este săgeata ultimă. Diferenţa între valorile ∆y influenţenţează semnificativ indicele de ductilitate. compara ductilităţile grinzilor. 103 şi 83 MPa). Ductilitatea unei unui element se poate exprima şi prin cantitatea de energie pe care o poate disipa în articulaţia plastică. au avut secţiunea dublu armată simetric.11 Curbele forţă-deplasare pentru diferite rezistenţa ale betonului (Shin et al. 3. Indicele de ductilitate a fost folosit pentru a Fig.2 Ductilitate 3.. Grinzile. Rezultatele testelor au arătat că la grinzile cu aceeaşi cantitate de armătură longitudinală şi transversală. iar această energie poate avea valori apropiate pentru indici de ductilitate destul de diferiţi. cantitatea de armătură longitudinală şi pasul etrierilor.1. 3 seturi de câte 12. (1989). în timp ce aria cuprinsă sub curba F-Δ variază nesemnificativ (μ = ∆u / ∆y. Această problema apare când săgeata grinzilor la curgere este puţin diferită iar săgeata ultimă egală.

testele nu au arătat clar efectul benefic al micşorării pasului etrierilor de la 150 la 75 mm. Fig. probabil din cauză că pasul de 150 mm este suficient pentru a asigura o bună confinare a miezului de beton. 1989) În ceea ce priveste armătura transversală. 32 . indicele de ductilitate scade drastic odată cu cresterea procentului de armare longitudinală.12 Variaţia indicelui de ductilitate în funcţie de procentul de armare longitudinal (Shin et al. Figura 3.. solicitate la moment încovoietor. (1989): Grinzile realizate din beton de înaltă rezistenţă au o ductilitate adecvată. Deasemenea. Hegheş (2009) a făcut teste pe 6 grinzi simplu rezemate. 3.12 arată că pentru aceeaşi rezistenţă la compresiune a betonului. Grinzile au fost realizate din beton de înaltă rezistenţă de clasă C80/95. chiar în cazul armării simetrice. testele efectuate de Pendyala et al.Cantitatea de armătură longitudinală a avut o influenţă majoră asupra ductilităţii. (1996) confirmă concluziile la care au ajuns Shin et al.

1 0 0 10 l /250 =12 20 30 l /100 40 50 60 l /50 70 80 90 Săgeata [mm] Fig. Grinzile au fost testate cu ajutorul unei prese hidraulice universale şi încărcate cu două forţe concentrate. Pentru armăturile longitudinale s-a folosit oţelul tip S500. asupra relaţiei M/Mu – Δ se poate vedea în figura 3. 3. 3.86% şi 2.9 0. BH2-2.2 p=1. 1.35%. 2009) Influenţa procentului de armare p.14 Relaţia M/Mu – Δ (Hegheş.7 0.31%.345%. dispuşi doar în zona în care acţionează forţa tăietoare (figura 3. BH3-2 0. Pentru armăturile transversale s-au folosit etrieri Ø6/300mm realizaţi din oţel OB37.13).14.13 Schema de încărcare a grinzilor (Hegheş.8 0.5 0. BH1-1.6 M/Mu 0. BH2-1 p=2. Fig.4 0. 1 0.3 p=1.310%. 2009) 33 .având o compresiune medie determinată pe cub cu latura de 150mm situată în intervalul 101-104MPa. BH1-2 0. BH3-1. cu procentele longitudinale de armare de 1.860%.

15.2 3.400 1.400 Fig.200 1.200 2.50 1.000 2. 3.50 μΔ 4. 3. Δ y 0.50 μΔ0.000 1. 2 Δexp u = exp .15 Influenţa procentului de armare asupra ductilităţii (Hegheş. asupra ductilităţilor de săgeată se prezintă în figura 3. 2 Influenţa procentului de armare p. 2009) Fig.600 p[%] 1.S-au definit două tipuri de ductilităţi de deplasare: ductilitatea de deplasare observată pe diagrama M – Δ (curgerea grinzii): μ Δ = Δexp u exp Δy şi ductilitatea de deplasare determinată pentru momentul intrării în curgere a armăturii: μ Δ 0 .50 1. 5.50 μ 2.16 Modul de fisurare şi cedare al grinzilor (Hegheş.800 2. 2009) 34 .

E necesar ca stâlpii să fie dimensionaţi şi armaţi astfel încât să fie capabili de deformaţii inelastice mari fără o pierdere majoră a capacităţii portante. Modul de fisuare şi de cedare al grinzilor se prezintă în figura 3.16. apar deteriorări la capetele stâlpilor.Se observă o creştere a ductilităţii de săgeată odată cu creşterea procentului de armare.1. Saatcioglu (2003) arată că ductilitatea stâlpului este proportională cu coeficientul mecanic de armare transversală şi invers proporţională cu coeficientul de eficienţă (raportul între aria efectiv confinată şi aria sâmburelui de beton) şi forţa axială relativă.2. Aceasta înseamnă o rotire de bară (deplasare relativă de nivel) de minimum 2-2. Ecuaţiile folosite pentru determinarea cantităţii de armătură transversală de confinare sunt empirice şi bazate pe criterii de rezistenţă. fără a mări excesiv coeficientul de eficienţă.00%. Această necesitate s-a făcut simţită în urma observaţiilor asupra comportării stâlpilor în urma unor cutremure majore.2 Ductilitatea stâlpilor BIR Stâlpii cadrelor din beton armat din zone cu seismicitate ridicată trebuie proiectaţi pentru a dezvolta o relaţie moment-curbură adecvată. iar după această valoare ductilitatea de săgeată scade cu creşterea procentului de armare. până în apropierea procentului de armare de 1. Cercetările efectuate în Japonia. care au arătat că. impune măsuri mai severe de confinare prin armături transversale (etrieri).5 %. a) Efectul rezistenţei la compresiune şi al efortului axial asupra ductilităţii O creştere a rezistenţei betonului determină o scădere a ductilităţii. Ductilitatea stâlpilor poate fi crescută cu ajutorul armăturilor transversale cu limită de curgere ridicată. Una din căile de a asigura ductilitatea în stâlpi este suplimentarea armăturii transversale din zonele potential plastice. Noua Zeelandă şi Canada au demonstrat eficienţa oţelurilor cu limită de curgere ridicată (1000-1300 MPa). în pofida respectării conceptului de proiectare „stâlpi tari – grinzi slabe”. Aceasta duce uneori la procente mari de armare si o aglomerare excesivă de armături. Ductilitatea e influenţată negativ şi de cresterea nivelului de solicitare axială din stâlp. dacă se folosesc oţeluri obişnuite. 3. Comportarea mai fragilă a betonului de înaltă rezistenţă la compresiune. Deşi experimentele pe stâlpi din beton de rezistenţă obisnuită arată că armătura rezultată 35 . comparativ cu un beton obişnuit.85%-2.

Fig. chiar dacă se bazează pe criterii de rezistenţă. Pentru ambele probe. 3. După cum se vede in figură.din aceste ecuaţii asigură o bună ductilitate. Intr-o încercare a două tipuri de stâlpi. Dovezi că stâlpii din BIR pot fi ductili sub forţe axiale de intensitate relativ mică (sub 20% din capacitatea portantă) sunt aduse de rezultatele testelor facute de 36 . cantitatea şi rezistenţa la curgere au fost aceleaşi. distanţa etrierilor. tipul.17. la un efort axial de 20% din capacitate (Azizinamini et al.17 Efectul rezistenţei la compresiune asupra ductilităţii.. 1994) Ambii stâlpi au fost supuşi unei solicitări axiale constante egale cu 20% din capacitatea lor. creşterea rezistenţei de la 54 MPa la 101 MPa a diminuat cu 25% driftul maxim al elementului. aplicarea acestora la stâlpii din BIR e pusă la îndoială. armaţi identic. au rezultat relaţiile forţă laterală–deplasare laterală din figura 3. dar din BIR de rezistenţe diferite.

.Thomsen & Wallace (1992) pe stâlpi relativi mici (latura de 15 cm) din BIR cu rezistenţă de 83 MPa.18). care s-a produs prin flambajul barelor longitudinale. (1994) afirmă că atunci când nivelul forţei axiale e sub 20% din capacitatea stâlpului. 1994) 37 . Rezultatele arată că driftul unghiular a fost de 4% înainte de cedare. Azizinamini et al. Încărcarea axială a fost între 0 si 20% din capacitatea la compresiune centrică a stâlpilor.18 Ductilitate satisfăcătoare la un nivel de solicitare de sub 20% din capacitate (Azizinaminiet al. 3. Fig. Reducerea driftului odată cu creşterea rezistenţei la compresiune nu trebuie să ducă la interpretarea că BIR nu trebuie utilizat în zone cu seismicitate ridicată. aceştia au o ductilitate satisfăcătoare. chiar cu o armare transversală uşor mai mică decât cerinţele seismice ale ACI 318/89 (figura 3. Stâlpii au fost supuşi la forţă axială constantă şi încărcări orizontale repetate.

b). În experimentul făcut de Muguruma & Watanabe (1991) putem observa momentul încovoietor dat de forţele laterale şi deplasările laterale a două tipuri de stâlpi. Proba armată cu AH-2 a fost capabilă să dezvolte un drift unghiular de 4% până să cedeze. Toate detaliile armăturiilor transversale. Rezistenţa la compresiune a fost de 85 MPa. fy = 328 MPa fy = 792 MPa Fig. e nevoie de mai multă armătură transversală decâ cea specificată în codurile de proiectare seismică. Răspunsul probei armate cu AL-2. Efectul rezistenţei la curgere a armăturii transversale asupra ductilităţii Utilizarea armăturii transversale cu rezistenţă la curgere de peste 800 MPa s-a arătat a fi avantajoasă la un nivel de solicitare axial de peste 40%. 3. cu alcătuire similară. 1991) 38 .19). datorită cerinţelor ridicate de confinare.3 ori mai mare decât cea prevăzută în ACI318-89. au fost identice la ambele tipuri. respectiv cu AH-2 (fy = 792 MPa). Rezultatele testelor arată că dacă nivelul de solicitare axială e ridicat. e nevoie de armătură transversală cu rezistenţă la curgere ridicată.19 Efectul rezistenţei la curgere a armăturii transversale asupra ductilităţii (Muguruma & Watanabe. în cantitate conformă cu prevederile codului seismic ACI318-89 a fost cu totul nesatisfăcător (figura 3.În general. exceptând rezistenţa la curgere. când nivelul încărcării axiale depăşeşte 40% din capacitate şi rezistenţa la compresiune este în jur de 100 MPa. Stâlpii au fost supusi la un nivel de solicitare axială de 60% din capacitatea portantă. Probele au fost armate transversal cu AL-2 (fy = 328 MPa). Cantitatea de armătură transversală AH-2 a fost de 2.

comparând comportarea a două tipuri de stâlpi. de aceea e nevoie de multă atenţie în utilizarea armăturii cu rezistenţă ridicată la stâlpi cu forţe axiale scăzute.4 Tabel cu drifturi pentru stâlpi cu armătura transversală cu limită de curgere diferită.3 Tabel cu drifturi pentru stâlpi cu armătura transversală cu limită de curgere diferită şi nivel de solicitare axială de 20% din capacitate (Azizinamini et al. 1994) Drift Maxim % Specimen Pasul Etrierilor mm 39 . 1994) Drift Maxim % Specimen Când nivelul solicitării axiale este scăzut mai trebuie luat în considerare un aspect. Tabel 3.. utilizarea armăturii transversale cu limită de curgere ridicată nu îmbunătăţeşte ductilitatea stâlpilor din BIR.Când nivelul solicitării axiale este scăzut (mai puţin de 20%). spaţiere diferită şi nivel de solicitare axială de 20% din capacitate (Azizinaminiet al. Tabel 3.4. la solicitări axiale mici.3 se observă acest lucru. Găsim o explicaţie în tabelul 3. Deci.. Ambele probe au cedat cam în acelaşi moment. ţinând cont că au fost supuse la compresiune egală cu 20% din capacitate şi la forţe laterale repetate. Din tabelul 3. armătura transverasală cu limită de curgere ridicată nu are un efect semnificativ asupra imbunătăţirii ductilităţii. Folosirea armăturii transversale cu limită de curgere ridicată în stâlpii din BIR permite creşterea distanţei între etrieri.

Pentru probele 1 si 2.62 din cantitatea de armatură necesară dupa NZS 3101. 3. 131%. a fost în cantitate de doar 76% din necesarul de armătură conform codului antiseismic.Spaţierea etrierilor a fost 41mm pentru oţel cu rezistenţă la curgere de 414 MPa si 67 de mm pentru oţelul cu 828 MPa. Această diferenţă survine în urma faptului că NZS 3101 include efectul nivelului de incărcare axială în calculul armăturii transversale pentru stâlpi. (1991). Deci. fapt ce favorizează un flambaj rapid al barelor longitudinale şi deci cedarea stâlpului. În tabelul 3. pe când cel cu armatură mai slabă a cedat la 4% drift. se poate trage concluzia că ACI 318-89 prevede armătură transversală insuficientă la solicitări axiale mari. autorii au ajuns la concluzia că ductilitatea stâlpilor din BIR proiectaţi după codul neozelandez nu este satisfăcătoare şi că ar fi nevoie de mai multă armătură transversală. Dat fiind faptul că la nivel de solicitare axială mare. nivelul încărcărilor axiale şi rezistenţele la curgere ale armăturilor transversale pentru fiecare probă. 40 . Pentru probele 3. 2.06 ori mai multă decât cea specificată în NZS 3101. Din tabel observăm că stâlpul cu armătură transversală puternică a cedat la un drift de 2. în special acolo unde nivelul de solicitare axială e ridicat. 108%. ACI 318-89 impune un necesar mai mic de armătură transversală decât cea specificată în NZS 3101. prevederile ACI 318-89 ar fi impus armătură transversală de 1. Nivelul de solicitare axială a fost destul de ridicat. 30% sau 60% din capacitatea stâlpilor la compresiune. Aceştia au făcut teste pe 5 stâlpi de secţiune 350mm x 350 mm supuşi la forţă axială şi încărcări laterale repetate.8%. si 5 ACI 318-89 impunea 0.1 din subcapitolul anterior se găsesc rezistenţele la compresiune. Comportarea stâlpilor din BIR a fost pusă în evidenţă şi de Bing et al. si 92% din cerinţele codului neozelandez de proiectare antiseismică NZS 3101. armătura transversală puternică duce la spaţieri mai mari ale etrierilor. 4 si 5 a fost 133%. Din aceste teste. Armătura transversală pentru probele 1. fiind mai des. 4. pe când oţelul cu rezistenţă mai mică. Cantitatea acestuia din urma a fost 105% din prevederile codului ACI318-89. 103%.

Fig. 3. 1991) Analizând datele prezentate mai sus se pot trage următoarele concluzii: Stâlpii cu rezistenţa la compresiune de sub 55 MPa au o capacitate bună de a se comporta ductil. 41 .20 Curbe hysteretice: încărcări laterale – deplasări laterale ale stâlpilor (Bing et al. chiar la un nivel de solicitare axială de 60% din capacitate..

iar ceilalţi doi au fost turnaţi monolit (ERG1 şi ERG4). Când nivelul de solicitare la forţă axială e scăzut. Un program de încercări care a avut ca scop principal investigarea răspunsului unui sistem de îmbinare pentru stâlpi prefabricaţi de beton armat de înaltă rezistenţă a fost realizat de Coţofană et al. cu linie punctată.23. Alcătuirea specimenelor este prezentată în fig.22 şi 3. spaţierea prea mare a armăturilor transversale duce la flambajul prematur al barelor longitudinale şi la o ductilitate scăzută. Deşi această practică îndeplineşte condiţiile prevăzute în codul de proiectare. Căderea de forţă este mai evidentă începând cu ciclurile de 2-3% şi se datorează efectelor de ordinul doi.21. sub forţă axială constantă. - Utilizarea oţelului cu rezistenţe înalte e benefică când nivelul de solicitare axială în stâlp e mare. în acest interval de solicitare axială. valori calculate utilizând rezistenţa de calcul a betonului la compresiune.4. sunt prezentate curbele histeretice obţinute în timpul testului. nu e recomandată utilizarea oţelului cu rezistenţe înalte pentru armarea transversală. aplicate static.2 respectiv 0. Momentul datorat excentricităţii forţei axiale la deplasări laterale mari (4-10cm) conduce la o reducere substanţială a forţei laterale măsurate în mod direct.23).- Stâlpii cu rezistenţa la compresiune de aproximativ 100 MPa. S-au utilizat două niveluri ale forţei axiale adimensionalizate. e necesară şi armătură cu limită de curgere ridicată. 3. Pentru a obţine valoarea reală a forţei la care a fost supus elementul trebuie să adunăm forţa măsurată în mod direct cu forţa datorată momentului produs de excentricitatea forţei axiale.22 şi 3. 0. adică peste 40% din capacitatea stâlpului. (2009). Mai mult. - Stâlpii cu rezistenţa la compresiune de aproximativ 100 MPa si nivel de solicitare axială peste 30% necesită mai multă armătură transversală decât cea prevazută de ACI318-89. nivel de solicitare axială sub 20% şi care au fost proiectaţi după prevederile ACI 318-89 au arătat o ductilitate adecvată. Curbele histeretice corectate în acest fel sunt prezentate cu linie continuă (figurile 3. În figurile 3. Programul conţine patru stâlpi de beton armat. încercaţi în consolă. Elementele au fost supuse la încărcări laterale ciclice alternante. Doi dintre stâlpi au fost realizaţi ca elemente prefabricate (ERG2 şi ERG3). 42 .

3. Stâlpii s-au comportat ductil. 43 166 150 C2/C7 C14/C17 16 300 300 300 .5%).C5 C10 300 2000 300 C5/C10 C11/C20 C30 300 C25 C4 C9 2500 300 300 C4/C9 C12/C19 C29 300 C24 C3 C8 300 300 C3/C8 C13/C18 C28 300 C23 C2 C22 C7 16 300 300 166 150 C27 C26 C21 C1 C6 C1/C6 C15/C16 500 150 600 150 500 150 600 150 390 T1a 8D16 48 147 30 147 48 48 1A D25 75 30 240 75 48 65 82 82 65 48 75 75 240 48 147 390 T29a D8 147 T29a D8 T29c D8 48 147 147 48 30 30 30 T29c D8 30 30 30 48 147 390 147 48 T1a D16 48 65 82 82 65 48 a) element monolit b) element prefabricat Fig. ruperea acestora nu s-a realizat nici la o deplasare relativă de 5%. 2009) Din analiza curbelor histeretice se observă că stâlpii ERG1 şi ERG2 nu au prezentat degradări de rezistenţă până la 4% drift. la 4% drift. În cazul stâlpilor ERG3 şi ERG4 se obsevă degradări minore de rezistenţă. valoare mult peste limita admisă de majoritatea codurilor de proiectare (2-2.. respectiv 10% cădere de forţă.21 Alcătuirea specimenelor (Coţofană et al. Aceasta se datorează în principal degradării betonului comprimat la deplasări mari cauzată de dublarea efortului axial în comparaţie cu ERG1 şi ERG2.

5 -100 0.0 -2.5 -20 0.5 -100 0 0.0 -5. 3..5 -100 0.0 2.0 0 -5.0 -2.0 -2.5 5.0 -200 -200 a) ERG 1 b) ERG2 Fig.. 2009) 180 F (kN) 100 80 d (%) -5.F (kN) 200 100 100 F (kN) 200 0 -5.22 Relaţia forţă laterală–drift unghiular ERG1 şi ERG2 (Coţofană et al.5 d (%) 5. 3.0 -2. 2009) 44 F (kN) 200 .5 d (%) 5.5 d (%) 5.0 2.0 2.0 2.23 Relaţia forţă laterală–drift unghiular ERG3 şi ERG4 (Coţofană et al.0 -120 -220 -200 a) ERG 4 b) ERG3 Fig.

Deoarece unul din mecanismele de transfer la forţă tăietoare se face prin suprafaţa de contact a agregatelor. Noile reguli trebuie să se bazeze pe un interval lărgit de rezistenţe şi să fie suficient de simple pentru a fi mai usor de asimilat de proiectanţi într-un timp cât mai scurt. nu e suficient un minim de armătură transversală. 3.2 Elemente liniare supuse la forţă tăietoare În ceea ce priveşte rezistenţa la forţă tăietoare. Duthinh (1996) face câteva remarci asupra BIR: actualele prevederi ale codurilor de proiectare la forţă tăietoare se bazează pe rezistenţe sub 40 MPa. un minim de armătură la forţă tăietoare e necesar pentru a evita cedarea bruscă la formarea fisurii pentru diagonala întinsă şi pentru un control al fisurării din încărcările de serviciu. Fig. Pentru a preveni o cedare fragilă. şi nu la suprafaţa dintre agregat şi piatra de ciment (figura 3. cu fisuri care se propagă prin agregat.3.24 Fisură în BIR în inima fisurată a unei grinzi supuse la forţă tăietoare. trebuie asigurată o rezervă de rezistenţă la armătură transversală după fisurarea grinzilor de beton. 45 . suprafeţele de cedare la forţă tăietoare sunt mai omogene în elementele din BIR decât în cele din beton normal. ceea ce le reduce capacitatea la compresiune. testele indică scăderea cu 35% a frecării la forfecare în BIR faţă de betonul obişnuit. ci trebuie de asemenea limitată distanţa între etrieri.24). Pentru a controla deschiderea fisurilor. acest mecanism trebuie re-examinat la elementele din BIR. porţiunile de beton dintre fisuri se comportă ca nişte biele comprimate supuse şi la întindere transversală.

În continuare sunt prezentate câteva experimente care intenţionează să evalueze rezistenţa la forţă tăietoare a grinzilor din BIR fără armare transversală. Mphonde & Frantz (1984) au testat 3 serii de grinzi cu rezistenţa la compresiune între 21 si 103 MPa. Testele au indicat că pentru grinzi zvelte acurateţea ecuaţiilor la forţă tăietoare din ACI variază mult in funcţie de rezistenţa betonului. Mai mult, efectul rezistenţei betonului asupra capacitaţii la forţă tăietoare devine semnificativ pe măsură ce grinzile se scurtează. Ahmad et al., (1986) au testat 36 de grinzi din beton de 65 de MPa. Au concluzionat că prevederile curente ale ACI nu sunt tocmai corespunzătoare pentru betoane de înaltă rezistenţă cu procent de armare longitudinală scăzut. în Norvegia, Thorenfeldt & Drangsholt (1990) au testat 28 de grinzi fără armare transversală. Surprinzător, rezistenţa la forţă tăietoare a scăzut odată cu creşterea rezistenţei la compresiune peste 80 MPa, datorită creşterii fragilităţii betonului. Collins & Kuchma (1999) au publicat rezultatele unor teste prin care au evaluat parametrii care influenţează efectul înălţimii grinzilor în preluarea forţei tăietoare. S-a constatat că reducerea capacităţii la forţă tăietoare se datorează nu atât înălţimii elementului, ci distanţei maxime dintre barele longitudinale dispuse pe înălţime. Comportarea unei grinzi la forţă tăietoare este mai bună dacă grinda are bare longitudinale dispuse pe înălţime decât dacă mărim secţiunea ei. La elementele din BIR s-a observat mai pregnant această comportare decât la elementele din beton obişnuit. Majoritatea cercetărilor asupra forţei tăietoare în grinzi din BIR s-au ocupat de minimul de armătură transversală necesar. Numarul experimentelor legate de armătura transversală nu e aşa de mare ca numărul experimentelor asupra grinzilor fără armare transversală. Elzanaty (1986) a testat 3 grinzi cu armare transversală. Una dintre ele era din BIR. Utilizarea BIR tinde să prevină cedarea la tăietoare din compresiune şi asigură o cedare prin întindere, crescând aşadar aportul armăturii transversale. Efectul rezistenţei la compresiune şi minimul de etrieri asupra rezistenţei la forţă tăietoare a fost studiat de Angelakos (1999) în lucrarea sa de doctorat. Experimentele au indicat că şi elementele cu 16% mai multă armătură transversală decât minimul prevăzut de codul ACI au avut limite de siguranţă neadecvate.

46

Bohigas (2002) a încercat 18 grinzi de dimensiuni 200x400mm, cu deschidere de 2600mm; grinzile s-au impărţit in 4 serii: H50, H60 , H75 si H100. Armătura longitudinală avea rezistenţa la curgere de 500 MPa. Primul tip de grindă din fiecare serie nu a avut armătură pentru preluarea forţei tăietoare. Armătură longitudinala a fost 2F32. Al doilea tip de grindă din fiecare serie a avut armătură transversală prevazută de codul spaniol: Aw,min = ( fct,m x bw x s )/( 7.5 x fy ); fct,m = 0.58 x fck0.5. Armătură longitudinală a fost 2F32. Tabel 3.5 Caracteristici secţionale şi materiale pentru tipurile de grinzi din cele 4 serii de încercare (Bohigas, 2002)

47

Al treilea tip de grindă din fiecare serie a avut aceeaşi armătură transversală: etrieri F8/210mm. Armătură longitudinală a fost 2F32. Al patrulea tip de grindă din fiecare serie a avut aceeaşi armătură transversală: etrieri F8/210mm, dar armătura longitudinală a fost suplimentată cu 1F25. Armătură longitudinală a fost 2F32 + 1F25. Al cincilea tip de grindă din seriile H50 si H100 nu au avut etrieri, dar au fost prevăzute cu mici bare longitudinale de 8mm diametru distribuite pe înălţimea grinzilor. După mentiunea lui Collins, efectul înălţimii grinzii depinde şi de distanţa armăturilor longitudinale de pe inima grinzii. Armătură longitudinală a fost 2F32 + 1F25.

Fig. 3.25 Caracteristici secţionale şi materiale pentru tipurile de grinzi din cele 4 serii de încercare (Bohigas, 2002)

48

favorizând apariţia mai multor fisuri. În final. după cum se vede în figura 3. . .grinda H100/1 a cedat brusc. care trece prin agregate şi despică grinda în două Pentru grinzile prevăzute cu armare transversală modurile de cedare ale grinzilor sunt arătate mai jos. 49 .pentru grinzile H50/1 si H60/1 s-a observat următorul comportament: prima fisură din forţă tăietoare în grindă a continuat să despice betonul in lungul armăturilor longitudinale. La grinzile din seria a 2-a armate la minimul necesar de armătură transversală cantitatea de armătură e corespunzatoare. 2002) (a) Fisura în grinda H50/1. În general.grinzile fără armare transversală au cedat brusc prin apariţia unei singure fisuri. .beton (b) Fisura în grinda H100/1. configuraţia fisurilor indică faptul că grinda H100/2 are mai multă armătură decât grinda H50/2. care urmăreşte interfaţa agregat . betonul din zona comprimată s-a zdrobit şi a urmat cedarea elementului. cu cât rezistenţa la compresiune a fost mai mare.26 Moduri de rupere la grinzile fără armătură transversală (Bohigas. cu atât mai bruscă a fost cedarea. suprafaţa de cedare străbătând agregatele. Fig. 3. deoarece grinda prezintă o rezervă semnificativă de rezistenţă după fisurare. Mai mult.27. iar suprafaţa de cedare a divizat grinda în 2 părţi.pentru grinda H75/1 nu a fost posibilă observarea unei fisuri din forţă tăietoare înainte de cedare.Au fost observate următoarele moduri de cedare ale grinzilor fără armare transversală: .

2002) O cantitate de armătură mai mare îmbunătăţeşte răspunsul la forţă tăietoare şi asigură un răspuns mai ductil. iar in 50/3 se vad 3 fisuri (figura 3. ρw = 0 ρw = 0. 2002) 50 .239 Fig.27 Fisuri în grinzile cu minim de armatură transversală (Bohigas. Configuraţia fisurilor s-a modificat deasemenea. 3.Fig.109 ρw = 0.28 Fisuri în grinzile cu armare transversală diferită (Bohigas.28). Grinda 50/1 prezintă o singură fisură. 3. in grinda 50/2 observăm 2 fisuri.

Ambele cedări au avut un caracter casant.30. dacă grinzile sunt prevăzute cu bare longitudinale distribuite pe înălţime. Configuraţia fisurilor este arătată în figura 3. cedând întâi grinda cu betonul cu rezistenţă mai mare. Mecanismul de cedare al grinzilor cu armătură distribuită pe înălţime a fost diferit faţă de grinzile cu sau fără etrieri. 3. Grinzile cu armătură distribuită au avut mai mult de o fisură şi rezistenţa la tăietoare a fost cu 30% mai mare pentru H50/5 decât a grinzii H50/1 şi cu 19% mai mare pentru H100/5 decât H100/1. Deformaţia tangenţială la grinzile H50/1. Aceştia au demonstrat că efectul creşterii înălţimii grinzii dispare la grinzile fără etrieri. Grinzile fără armare transversală H50/1 şi H100/1 au cedat brusc la apariţia primei fisuri. 2002) În ceea ce priveşte influenţa armăturii longitudinale distribuite pe înălţimea grinzilor se pot face următoarele observaţii: grinzile H50/5 si H100/5 au fost proiectate pentru a verifica rezultatele testelor lui Collins & Kuchma (1999).Fig. 51 . H50/2 şi H50/3 (Bohigas.29 Influenţa armăturii transversale.

Fig.30 Configuraţia fisurilor la grinzile fără armătură transversală şi la grinzile cu armătură longitudinală distribuită pe înălţime (Bohigas. grinzile armate cu etrieri au avut un răspuns mai puţin fragil. 3. 3.31 Tipuri de grinzi cu raportul lungime/înălţimea secţiunii=4 (Xiao et al.. Armarea grinzilor este dată in figura 3. 2002) În concluzie.31 şi 3. (1999) au incercat 6 grinzi de dimensiuni 200x400 supuse unor cicluri de forfecare. 1999) 52 . influenţa armăturii transversale a variat odată cu rezistenţa la compresiune. iar etrierii s-au dovedit mai eficienţi la grinzile din beton de rezistenţă mai mare.32. Xiao et al.Fig.

5 şi 5. la grinzile cu armătură longitudinală distribuită pe înălţime fisurile au fost mai fine şi distribuite constant pe deschidere.0. S-a observat că pentru grinzile cu raport deschidere/înălţime=3 fisurile s-au raspândit pe întreaga deschidere. Modelele HB4-12L-T65 şi HB3-12L-T50 au dezvoltat un indice de ductilitate de 5.0 si 3. grinzile cu armătură longitudinală distribuită au avut o comportare bună la acţiuni repetate. ciupitura buclelor fiind mai mare la grinzile scurte. 1999) Betonul utilizat a avut o rezistenţă la compresiune de 69.5 MPa si oţel cu rezistenţa de curgere de 469 MPa. În comparaţie cu grinzile armate cu etrieri.Fig. 53 .5 ale grinzilor HB410L-T65 respectiv HB3-10L-T50. în comparaţie cu 4..33 şi 3. În ciuda creşterii capacităţii la acţiuni laterale. 3. grinzile cu armătură longitudinală distribuită au avut deplasări mai mari şi au suportat mai multe cicluri de încărcăre până la cedare. caracterizată prin ciupituri mai slabe a curbei histeretice şi un mai mare nivel de ductilitate decât grinzile armate convenţional.32 Tipuri de grinzi cu raportul lungime/înălţimea secţiunii=3 (Xiao et al. Efectul raportului deschidere/înălţimea sectiunii se poate observa comparând formele curbelor histeretice din figura 3.34.

Fig. 1999) Fig. Această tendinţă de reducere a ductilităţii odată cu creşterea armăturii longitudinale poate fi contracarată utilizând armătură longitudinala distribuită pe înălţimea sectiunii.33 Răspuns hysteretic la grinzile cu raportul lungime/înălţimea secţiunii = 4 (Xiao. 3. 3. Grinzile scurte puternic armate au avut rezistenţa la tăietoare aproximativ egală cu cerinţa. 1999) Grinzile cu etrierii la distanţa de 100 mm (maximul prevăzut de codul antiseismic este d/4) au avut rezistenţa mai mare decât cerinţa şi au avut un răspuns bun şi un indice de ductilitate de 6.34 Răspuns hysteretic la grinzile cu raportul lungime/înălţimea secţiunii = 3 (Xiao. indicând o ductilitate mai scăzută faţă de grinzile armate mai slab. Tabel 3.6 Tabel centralizator cu rezultatele testelor asupra celor 6 grinzi (Xiao.0. 1999) Notaţii: Vmax – forţa tăietoare maximă înregistrată 54 .

3. la forţă tăietaoare şi moment aplicate monoton crescător şi forţă axială constantă.35). Comportarea la acţiuni seismice a grinzilor scurte armate puternic poate fi imbunătăţită crescând ductilitatea printr-o distribuire a armaturilor longitudinale pe înălţimea grinzii. la scara aproximativ 1/3 (Fig. ca o consecinţă a creşterii cerinţei la forţă tăietoare. Armătura longitudinală distribuită pe verticală menţine mecanismul de preluare a forţei tăietoare prin aderenţa dintre piatra de ciment şi agregat. cu consecinţa de a întârzia apariţia cedării din lunecare datorită încărcărilor ciclice. 3. 55 .7. (2008) La universitatea Curtin din Australia au fost încercaţi şapte pereţi din beton de înaltă rezistenţă. Rezultatele sunt date în tabelul 3.Vif – forţa tăietoare corespunzatoare armăturii longitudinale Du – deplasarea laterală ultimă L – deschiderea grinzii mD – indice de ductilitate ultim Ca o observaţie generală. ductilitatea grinzilor scurte scade odată cu creşterea armăturii pentru incovoiere.3 Pereţi structurali Farvashany et al.

2008) ID perete 1 2 3 4 5 6 7 fc (MPa) 104 93 86 91 84 90 102 ρh % 0.18 Cedarea s-a produs printr-o fisură diagonală (fig.47 0.26 0.47 0. iar cele orizontale au fost îndoite datorită deplasării orizontale.75 N (kN) 540 954 953 2364 955 550 952 V (kN) 735 845 625 866 801 745 800 δu (mm) 11.35 Detaliile specimenelor încercate de Farvashany et al.14 9.36).75 ρv % 1.75 1. 56 .75 0. barele orizontale s-au rupt.47 0.75 0.81 16. (2008) Tabelul 3.26 0.26 1. 3.16 15.75 0. 3.26 1.50 11.47 0.10 15.Fig.7 Caractersticile betonului şi principalele rezultate (Farvashany et al.62 13.

Deplasarea orizontală creşte cu cantitatea de armătură orizontală. 3. O parte din pereţi au fost încercaţi la încovoiere biaxială. Încercările au arătat că: La încărcări axiale mai mari scade deplasarea orizontală. Kabeyasawa & Hiraishi (1998) Sunt prezentate rezultatele a 21 de teste efectuate în Japonia.a) b) Fig. efectuându-se câte 2 cicluri complete la fiecare nivel de deplasare orizontală. controlul a fost în deplasări. care a avut ca scop investigarea fezabilităţii de structuri de clădiri cu materiale cu foarte înaltă rezistenţă. adică s-a mai aplicat o forţă orizontală perpendicular pe planul peretelui. pe direcţie orizontală. între 19881993 pe pereţi din beton de înaltă rezistenţă (între 60 şi 120 MPa) armat cu armături de înaltă rezistenţă (între 700 şi 1200 MPa). Testele s-au desfăşurat în cadrul unui program naţional de 5 ani „ New RC project”. Forţa tăietoare ultimă creşte puţin la creşterea cantităţii de armătură orizontală. În general. 57 .36 Specimen HSCW1: a) Specimeul la SLU. elementele au fost încărcate cu o forţă axială constantă şi cu o forţă orizontală ciclic alternantă. b) Relaţia forta-deplasare.

curgerea armăturii în inima peretelui. în general.37 Geometria tipică a specimenelor încercate Principalele caracteristici ale materialelor folosite.8. 58 . fisurare înclinată. mărimea forţei axiale.9 sunt sintetizate rezultatele: forţele tăietoare şi deplasările orizontale corespunzătoare în momentele semnificative (fisurare din incovoiere. În tabelul 3. deschiderea de forţă tăietoare precum şi modul de armare sunt prezentate în tabelul 3. cedare). curgerea armăturii în bulbi.Fig. Elementele au fost proiectate. să cedeze din încovoiere sau din forţă tăietoare după curgerea armăturii verticale din bulbi. 3.

Tabelul 3.8 Caracteristici principale ale specimenelor încercate 59 .

cu indicarea modului şi punctului de cedare.9 Principalele rezultate ale elementelor încercate În figura 3.38 sunt date curbele histeretice forţă-deplasare pentru câteva din elementele încercate.Tabelul 3. Concluzia principală a cercetărilor a fost că se pot realiza pereţi cu comportare ductilă. care să cedeze din încovoiere. Rezistenţele şi deformaţiile din încovoiere pot fi evaluate utilizând teoria clasică pentru elemente de beton armat. 60 . folosind beton de înaltă rezistenţă.

dă o 61 . 3..38 Relaţii histeretice pentru specimenele NW1.NW6 Relaţia de calcul din codul de proiectare japonez.. cu anumiţi coeficienţi modificaţi pentru a ţine seama de caracteristicile betonului de înaltă rezistenţă.Fig.

Caracteristicle geometrice ale specimenelor sunt date in figura 3. Pentru elementele la care cedarea se face fără curgerea barelor de pe inimă. Capacitatea cumulată de deformaţie a fost clar legată de rezistenţa bielei de beton din mecanismul de rezistenţă la forţă tăietoare. între anii 1976-1980. codul japonez supraestimează rezistenţta la forţă tăietoare. (1984) În articol sunt discutate şi evaluate rezultatele unei serii de încercări pe pereţi izolaţi efectuate la Laboratorul PCA de la Skokie.39 a) Dimensiuni generale ale specimenelor 62 . Fig.39. 3. Illinois. Oesterle et al. S-a urmărit în mod special cedarea prin compresiune înclinată ş corelarea rezistenţei bielei comprimate cu deformaţia din articulaţia plastică a peretelui.evaluare acceptabilă a rezistenţei la forţă tăietoare a elementelor care cedează la forţă tăietoare cu curgerea barelor de pe inimă.

Specimenele notate cu „B” sunt de tip halteră (barbell).10 sunt date: braţul de forţă tăietoare.39 b) Tipuri de secţiuni transversale Fig. 3. forţa axială şi forţa axială normalizată şi forţa tăietoare maximă. 3.39 c) Detalii de armare În tabelul 3. rezistenţa betonului. iar cele notate cu „F” au tălpi (flanged). 63 .Fig.

78 53. Cum între această deformaţie şi driftul maxim există o legătură.39 2.00 0.78 42.14fc + Nu/(2lwh) ≤ 0.39 2.39 2.58 27.39 2.09 0.39 2.07 0. 64 . S-a constat de asemenea că limita de 0.68 38. că efortul mediu de forfecare ultim vu = Vu/(bwd) poate fi considerat proporţional cu rezistenţa la compresiune fc şi acest factor de proporţionalitate depinde de deformaţia în zona plastică.06 0.13 0.00 0.00 0. Curgerea armăturii longitudinale din bulbi a avut loc înainte de cedarea prin zdrobirea betonului.96 44.82 49.30 42.39 2.09 0. autorii propun în final următoarea relaţie pentru determinarea rezistenţei bielei înclinate: vu = 0.39 2.44 45.33 41.39 2.39 2.10 Principalele caracteristici şi rezultate ID test B2 B5 B5R B6 B7 B8 B9 B9R B11 B11R B12 F1 F2 F3 M/Vlw 2.39 2.39 2.00 0.09 51. şi considerând driftul maxim de 2%. astfel încât s-au înregistrat deformaţii mari şi comportarea specimenelor a fost considerată ductilă.Tabel 3.58 41.78 21.08 0.00 0.92 N (kN) 0 0 0 862 1105 1105 1105 913 0 0 0 0 1190 546 n 0.00 0.39 fc (MPa) 53.00 0. S-a constatat că unghiul de înclinare al bielei poate fi considerat 450 .39 2.61 45.39 2.83√fc din codul ACI 318 poate fi descoperitoare pentru pereţi cu rezistenţe la compresiune mai mici de 35 MPa şi forţe axiale mici.18fc în care lw este lungimea secţiunii şi h înălţimea peretelui.05 Vmax (kN) 1075 1192 1175 1293 1545 1545 1545 1024 1142 1192 1243 1310 1394 655 Cedare s-a produs prin zdrobirea bielelor comprimate în apropierea zonei comprimate din bulb.

factorii care intervin în relaţia de calcul sunt: 65 . iar cea a rezistenţei la încovoiere pe baza teoriei clasice. Degradarea acţiunii de dorn a armăturii prin cicluri de forţă tăietoare şi datorită acumulării de deformaţii inelastice în armătura longitudinală. Cedarea specimenelor experimental s-a produs conform previziunilor. Reducerea efectului de întrepătrundere a agregatelor în lungul fisurilor înclinate. pe măsură ce se deschid. Pentru pereţi la care rezistenţa la forţă tăietoare este controlată de rezistenţa bielei comprimate. datorită luncecării relative şi acumulării de deformaţii inelastice în armătura transversală. Scăderea rezistenţei bielei comprimate datorită acumulării de deformaţii transversale de întindere. Dezvoltarea în adâncime a fisurilor de încovoiere ducând la reducerea contribuţiei zonei comprimate de beton la preluarea forţei tăietoare. cu bielă de înclinare variabilă şi fără adăugarea contribuţiei betonului nu este adecvat solicitărilor de tip seismic şi optează pentru un model cu bielă înclinată la 45° şi adăugarea unei contribuţii a betonului. (2004) Sunt discutate mecanismele care conduc la degradarea rezistenţei la forţă tăietoare a elementelor de beton armat solicitate ciclic: Reducerea efectului de întrepătrundere a agregatelor în lungul fisurilor înclinate datorită „netezirii” interfeţei prin solicitare ciclică. Biskinis et al. Autorii consideră că modelul de calcul din EN 1992-1-1. Şapte din elemente au fost proiectate să cedeze la forţă tăietoare şi unul la încovoiere. Fenomenul de degradare este mai pronunţat la elementele la care se produce mai întâi curgerea armăturilor longitudinale din încovoiere (formarea articulaţiei plastice) şi cedarea se poate produce din forţă tăietoare când capacitatea la forţă tăietoare scade sub valoarea asociată momentului de plastificare. Verificarea analitică a rezistenţei la forţă tăietoare a fost făcută pe baza teoriei câmpului de compresiuni a lui Vecchio şi Collins modificată de autori.Gupta & Rangan (1998) Opt specimene de pereţi din beton de înaltă rezistenţă (fc între 60 şi 80 MPa) au fost încercate sub o forţă axială constantă şi o forţă orizontală monoton crescătoare.

66 . Modelele propuse au fost validate pe o bază de date compusă din 239 de teste. procentul total de armare longitudinală (efectul de dorn).- intensitatea incursiunilor în domeniul plastic (prin factorul de ductilitate μΔ). rezistenţa betonului prin fc1/2. De notat că relaţia propusă este valabilă până la betoane cu rezistenţa la compresiune 100 MPa. din care 44 pe pereţi structurali. forţa axială relativă. braţul de forţă tăietoare normalizat Ls/h.

1 Încovoiere cu sau fără forţă axială Toate normele de proiectare pentru beton permit înlocuirea diagramei de eforturi unitare de compresiune în beton cu un bloc rectangular echivalent (fig.1 Blocul de compresiune şi blocul rectangular echivalent pentru beton normal şi beton de înaltă rezistenţă (după EN1992-1-1) Fig.Capitolul 4 Calculul elementelor din beton armat de înaltă rezistenţă 4.1. 4.1). 4. 4. 4. Coeficienţii de transformare diferă însă de la o normă la alta (şi de la un autor la altul) aşa cum se va vedea în continuare.1 Blocul rectangular echivalent a) Eurocod 2 – EN 1992-1-1: Fig.2 Diagrama simplificată eforturi – deformaţii pentru beton (după EN1992-1-1) 67 .

pentru fck ≤ 50 MPa l= 0. pentru eC2 ≤ ec≤ ecu2 unde: fcd.1 Caracteristici de rezistenţă şi deformaţie pentru beton (EN1992-1-1) 68 . pentru 50 ≤ fck ≤ 90 MPa Relaţia σ – ε a betonului confinat pentru calculul la SLU (figura 4.8 – (fck – 50)/400. ecu2 conform tabel 4. pentru 50 ≤ fck ≤ 90 MPa Fc – rezultanta compresiunii în beton Fs – rezultanta întinderii în armătură fcd – rezistenţa de calcul la compresiune a betonului.3): sc=fcd x [1 – (1 – eC/ec2)n. fcd= fck/gc fck – rezistenţa caracteristică pe cilindru la compresiune a betonului la 28 de zile ecu2 – deformaţia ultimă es – deformaţia specifică a armăturii ec2 – deformaţia atinsă la efortul maxim h – coeficient care defineşte rezistenţa efectivă h= 1. ec2.Notaţii: Ac – Aria de beton As – Aria de armatură d – înălţimea utilă a secţiunii x – înălţimea zonei comprimate l – factor ce defineşte înălţimea blocului rectangular echivalent l= 0. pentru 0 ≤ eC ≤ ec2 sc=fcd . 4.3 Diagrama efort unitar – deformaţie specifică a betonului pentru calculul la SLU (STAS 10107/02-90.8. pentru fck ≤ 50 MPa h= 1 – (fck – 50)/200. n. EN1992-1-1) Tabel 4.1 Fig.

69 .

4.50 2.00 0.00 Deformatie (%) 2.50 1.50 3.Curbe Caracteristice Beton (EC2) 95 90 85 80 75 70 65 60 Efort unitar N/mm2 55 50 45 40 35 30 25 20 15 10 5 0 0.00 3.50 C12/15 C25/30 C50/60 C30/37 C55/67 C35/45 C60/75 C40/50 C70/85 C45/55 C80/95 C90/105 C16/20 C20/25 Fig.00 1.4 Diagrama de calcul efortur unitar – deformaţie specifică pentru diferite clase de beton (EN1992-1-1) 70 .

003 71 .1 – 0. pentru f’c ≤ 30 MPa b1= 0. k4=g+(1 .85 b1= 0. f’c in MPa P0 – capacitatea stâlpului la compresiune centrică a1 – coeficient ce determină lăţimea blocului rectangular de tensiuni b1 – coeficient ce determină înălţimea blocului rectangular de tensiuni e0 – deformaţia specifică corespunzătoare rezistenţei f’c eu – deformaţia specifică ultimă r – coeficient de armare. a1= 0. k3=0. r = Ast/Ag Ast – aria totală a armăturii longitudinale Ag – aria totală a secţiunii de beton Ac – aria secţiunii de beton din interiorul etrierilor.b) ACI 318-05: Fig.65.95 g = 1. 4.008 (f’c – 30) ≥ 0.0.85.90 k4 – coeficient ce ţine seama de pierderea de rezistenţă datorită expulzării betonului de acoperire. pentru f’c > 30 MPa εu = 0.g) Ac/Ag ≤ 0.85 .5 Blocul de compresiune şi blocul rectangular echivalent (după ACI-318) Notaţii: c – poziţia axei neutre f’c – rezistenţa la compresiune pe cilindru f’co – rezistenţa la compresiune a betonului din element k3 – coeficient care face legătura între rezistenţa betonului din element şi cea a cilindrului de beton.95 .007 f’c ≤ 0.

pentru f’c > 69 MPa b1= 0.0025 f’c ≥ 0.85.55) ≥ 0.0014 (f’c .008 (f’c .0029 (f’c .67 εu = 0.30) ≥ 0.003 f’c ≤ 70 (100) MPa pentru elemente din zone seismice (alte elemente) *se păstrează aceleaşi notaţii ca în ACI318 e) Ozbakkaloglu & Saatcioglu (2004): a1= 0.003 *se păstrează aceleaşi notaţii ca în ACI318 g) Teng-Hoi Tan & Nguyen (2005): a1= b1= 0.28) ≥ 0.0035 *se păstrează aceleaşi notaţii ca în ACI318 d) NZS 3101-1995: a1= 0.30) 105 ≤ 0.85.0027 *se păstrează aceleaşi notaţii ca în ACI318 f) Mertol.85 – 0. pentru f’c > 30 MPa b1= 0. pentru f’c ≤ 30 MPa b1= 0.85 – 0. pentru f’c > 30 MPa 0. pentru f’c > 55 MPa b1= 0.85 – 0. pentru f’c ≤ 30 MPa a1= 0.0036 .85 – 0.65 .3-94: a1= 0.002 f’c.0036 ≤ εu = 0.85.85. Rizkalla.004 (f’c . pentru f’c ≤ 30 MPa b1= 0.65 .30) ≥ 0.67 .85 – 0.c) CSA A23.30) ≥ 0.85 – 0. pentru f’c ≤ 69 MPa a1= 0. pentru f’c ≤ 55 MPa a1= 0.75.75.72.(f’c . pentru f’c > 30 MPa εu = 0.85 – 0. pentru f’c ≤ 28 MPa b1= 0. pentru f’c ≤ 100 MPa 72 .69) ≥ 0.67 b1= 0. pentru f’c > 28 MPa εu = 0. Zia şi Mirmiran (2008): a1= 0.97 – 0.0015 f’c ≥ 0.9 – 0.85.0020 (f’c .85.007252 (f’c .

a1= b1= 0,7, pentru f’c > 100 MPa *se păstrează aceleaşi notaţii ca în ACI318 h) Ibrahim, Hisham şi MacGregor (1994): a1= 0.85 – 0.00125 f’c ≥ 0.725, pentru f’c ≤ 130 MPa b1= 0.95 – 0.0025 f’c ≥ 0.70, pentru f’c ≤ 130 MPa *se păstrează aceleaşi notaţii ca în ACI318 În figura 4.6 sunt comparate forţele echivalente de compresiune ale blocului rectangular calculat conform specificaţiilor codurilor de proiectare şi ale autorilor mai sus menţionaţi. Pentru a putea face această comparaţie s-a folosit coeficientul adimensional: C / (b x fc) = a1b1, unde C reprezintă forţa echivalentă de compresiune, b este lăţimea elementului, x este înălţimea zonei comprimate, iar fc este rezistenţa la compresiune a betonului.
0.9 0.8 0.7 0.6 0.5 Eurocodul 2 ACI318-05 CSA A23.3-94 NZS 3101-1995 Ozbakkaloglu&Saatcioglu, 2004 Mertol et al., 2008 0.3 0.2 0.1 0.0 C50/60 C70/85 Clasa betonului C90/105 Teng Hoi Tan&Nguyen, 2008 Ibrahim et al., 1994

a1b1

0.4

Fig. 4.6 Comparaţie bloc rectangular echivalent – forţă de compresiune. În figura 4.7 sunt comparate momentele încovoietoare ale forţei de compresiune echivalente faţă de fibra cea mai comprimată prin coeficientul adimensional M / (0,5 b x2 fc) = a1b12.

73

0.7 0.6 0.5 0.4 Eurocodul 2 ACI318-05 CSA A23.3-94 NZS 3101-1995 Ozbakkaloglu&Saatcioglu, 2004 Mertol et al., 2008 Teng Hoi Tan&Nguyen, 2008 Ibrahim et al., 1994

a1b12

0.3 0.2 0.1 0.0 C50/60 C70/85 Clasa betonului C90/105

Fig. 4.7 Comparaţie bloc rectangular echivalent – moment incovoietor. 4.1.2 Efectul confinării Aşa cum arată studiile experimentale, rezistenţa şi ductilitatea betonului creşte atunci când acesta este supus la compresiune triaxială. În 1928, Richart, Brandzaeg şi Brown au determinat experimental relaţia de creştere a rezistenţei şi deformaţiei specifice a betonului în condiţii de compresiune triaxială:
' f cc = f c'0 + k1 f l

ε cc = ε c 0 ⎜1 + k 2 ⎜

fl ' f co

⎞ ⎟ ⎟ ⎠

unde:
' f cc - rezistenţa betonului supus la compresiune triaxială

f c'0 - rezistenţa betonului neconfinat

f l - presiunea laterală
' ε cc - deformaţia specifică a betonului confinat corespunzătore lui f cc

ε c 0 - deformaţia specifică a betonului neconfinat corespunzătore lui f c'0

k1=4.1 k2=5 k1
Alte teste realizate de Balmer în 1949 au demonstrat că valoarea coeficientului k1 se situează între valorile 4.1 şi 7, cu o medie de 5.6. Figura 4.8 arată 74

relaţiile efort unitar – deformaţie specifică obţinute de Richart folosind o presiune constantă a fluidului în timp ce efortul de compresiune a fost mărit până la curgere.

Fig. 4.8 Relaţia efort unitar – deformaţie specifică obţinută experimental de Richart et al. (1928) Pentru elementele de beton armat cu rezistenţe mici şi medii în literatura de specialitate sunt mentionate diverse modele iar în ceea ce urmează sunt prezentate cele mai des utilizate dintre acestea. Modelul Kent şi Park şi extinderea acestuia, modelul Kent si Park modificat, a fost dezvolatat iniţial pentru a ţine cont de creşterea deformaţiei specifice ultime, dar fără să ţină seama de creşterea rezistenţei. În firgura 4.9 sunt date legile constitutive pentru cele două modele, iar relaţiile de mai jos reprezintă expresiile matematice ale acestora.
2 ⎡ ε ⎛ε ⎞ ⎤ ⎢2 c − ⎜ c ⎟ ⎥, pentru 0 < ε c ≤ ε cc fc = f ⎜ ⎟ ⎢ ε cc ⎝ ε cc ⎠ ⎥ ⎦ ⎣ ' cc

ε ⎤ ' ⎡ f c = f cc ⎢1 − Z c ⎥, ε cc ⎦ ⎣ ' f c = 0.2 f cc
unde: εcc = K εc0

pentru ε cc < ε c ≤ ε c 2

pentru ε c > ε c 2

75

4.002 K 145 f c 0 − 1000 s K = 1+ ρ s f yh f c0 fyh – rezistenţa la curgere a armăturii transversale b’.dimensiunea miezului de beton de la interiorul armăturii transversale s. 4.004 + 0.10) a miezului de de beton este modelul Sheikh .75 ρ s − 0.ε c 2 = ε cc + 0. 76 .9 Legile σ-ε pentru modelul Kent – Park si Kent-Park modificat Primul model de beton confinat care ţine cont de zona efectiv confinată (vezi fig.Uzumeri (Sheikh & Uzmeri.5 3 + 0.29 f c 0 b' + 0.9 Z= în modelul Kent – Park modificat 0.8 în modelul Kent – Park Z f yh 300 ε cu = 0.distanţa între etrieri ρs – coeficientul volumetric al armăturii transversale a) Modelul Kent – Park b) Modelul Kent-Park modificat Fig. 1980).

4.11. aşa cum indică figura 4.10 Zonele de beton neconfinate presupuse în modelul Sheikh-Uzumeri (Sheikh & Uzmeri. 4. 1980) Legea constitutivă pentru betonul confinat. Intervalul ascendent OA este definit de o parabolă de ordinul 2 şi este urmat de o linie orizontală AB.a) Zona de beton neconfinată la nivelul etrierilor b) Zona de beton neconfinată între etrieri Fig. este compusă din trei intervale. determinată folosind rezultatele experimentale obţinute pe o serie de 24 de stâlpi cu diverse configuraţii pentru armătura transversalăşi longitudinală.85f’c 77 . 1980) Rezistenţa betonului confinat este dată în funcţie de un coeficient Ks care este determinat astfel încât să tină cont de zona efectiv confinată de beton: fcc=Ksfcp unde: fcp =0.11 Legile σ-ε pentru modelul Sheikh-Uzumeri (Sheikh & Uzmeri. Zona descendentă este reprezentată de o linie dreaptă care continuă până la 30% din efortul unitar maxim şi este urmată de un palier constant. Fig.

numărul de arce. B.K s = 1.s2 = 1 + ⎢1 − 5. Aco .ε s1 = 80 K s f ' c ⋅10 −6 ε 248 ⎡ ⎛s⎞ . 78 . deformaţia specifică corespunzătoare unui efort unitar de 85% din rezistenţa betonului confinat este: ε s 85 = 0. ρs – coeficientul volumetric al armăturii transversale. f’sh – efortul din etrieri corespunzător atingerii rezistenţei maxime în betonul confinat. s –distanţa între etrieri.valoarea minimă a zonei de beton delimitată de axa teoretică a etrierului perimetral. C – distanţa interax a barelor longitudinale. (1988) a propus un model de confinare grad mai mare de generalitate care se poate extinde şi la secţiuni rectangulare pentru care efectul de confinare este diferit pe cele două direcţii principale (figura 4.este aria de armătură longitudinală.0 + ⎡⎛ 1 nC 2 ⎜1 − ⎢ 140 Pocc ⎢⎜ 5. 85f’c (Aco-As) As .225 ρ s B + ε s2 s Mander et al. n .deformaţia specifică corespunzătoare lui f’c pentru betonul neconfinat Pentru zona descendentă.5 B 2 ⎣⎝ ⎞⎛ s ⎞ ⎟⎜1 − ⎟ ⎟ ⎠⎝ 2 B ⎠ 2 ⎤ ⎥ ρ s f ' sh ⎥ ⎦ Pocc=0.este aria de beton delimitată de axa teoretică a etrierului perimetral.0⎜ ⎟ ε oo C ⎢ ⎝B⎠ ⎣ 2 ⎤ ρ s f ' sh ⎥ ⎥ f 'c ⎦ unde: ε oo .12). Valorile deformaţiilor specifice ε s1 şi ε s 2 care delimitează zona de efort unitar maxim sunt următoarele: .

1988) Suprafaţa limită de rupere a betonului în condiţii de solicitare triaxială folosită de Mander et al.Fig... pentru uşurinţă. Fig. a fost cea din modelul William-Wranke cu 5 parametri care.13. a fost transpusă în curbe de interacţiune conform figurii 4. 4.13 Determinarea rezistenţei betonului confinat în funcţie de presiunea laterală de confinare (Mander et al.12 Zona de beton confinată (Mander et al. 1988) 79 . 4.

y fyh unde: ρx=Asx/(sdc) ρy=Asy/(sbc) n s' ⎡ ⎤⎛ 1 − ∑ Ci2 / (6bc d c )⎥⎜1 − ⎢ ⎜ 2b ⎣ i =1 ⎦⎝ c Ke = 1 − ρ cc ⎞⎛ s' ⎟⎜1 − ⎟⎜ 2b c ⎠⎝ ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ pentru sectiuni dreptunghiulare ⎛ s' ⎞ ⎜1 − ⎜ 2d ⎟ ⎟ s ⎠ .y=Keρx. 80 .14.Eforturile efective de confinare se determină considerând ca etrierii ajung la curgere iar deformaţia specifică ultimă este asociată cu ruperea primului etrier.13 folosind ca presiuni laterale eforturile efective de confinare date de următoarele formule: flx. Ke = ⎝ 1 − ρ cc ⎛ s' ⎜1 − ⎜ 2d s Ke = ⎝ 1 − ρ cc ⎞ ⎟ ⎟ ⎠. Rezistenţa betonului confinat se obţine din figura 4. 2 pentru secţiuni circulare armate cu etriei pentru secţiuni circulare fretate Ae= aria de beton confinata eficient Acc= aria de beton confinata (Acc = Ac(1-ρcc) ) Ac = aria miezului de beton Relaţia care dă legea constitutivă pentru betonul confinat este urmăotarea: fc = f ' cc xr r −1+ xr unde: x=εc/εcc r=Ec/(Ec – Esec) E c = 5000 f ' co Esec = f’cc / εcc Reprezentarea grafică a legii constitutive pentru betonul confinat conform modelului Mander este dată în figura 4.

Aşa cum indică studiile efectuate de Muguruma.distanţa între erieri cx. 1988) Folosirea modelelor de beton confinat prezentate mai sus pentru la betoane de înaltă rezistenţă nu este indicată deoarece aceste au fost calibrate folosind betoane obişnuite.y . Watanabe şi Tanaka creşterea clasei betonului duce la o scădere a ductilităţii betonului. Modelul a fost calibrat folosind datele experimentale obţinute pe 50 de stâlpi cu rezistenţe de la 60 la 120 MPa.14 Legea σ-ε pentru beton confinat şi neconfinat conform modelului Mander (Mander et al. Pentru elementele realizate din beton de înaltă rezistenţă.. dar şi de tipul oţelului. 4.Fig. Mai mult efectulul confinării în cazul betoanelor de înaltă rezistenţă depinde de nu doar de cantitatea de armătură transversală. modelul de confinare cel mai cunoscut este modelul Cusson-Paultre (Cusson & Paultre. 1994). Pornind de la ecuaţia de echilibru între presiunea laterală aplicată miezului confinat de beton şi forţele de confinare dezvoltate în armătura transversală. presiunea laterală nominală pentru stâlpii rectangulari se poate deduce cu relaţia: fl = unde: f hcc s ⎛ Ashx + Ashy ⎜ ⎜ c +c y ⎝ x ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ fhcc – efortul în armătura transversală atunci când efortul unitar maxim în betonul confinat este atins s. Pentru armăturile transversale s-a folosit oţel cu limita de curgere variind de la 400 la 1400MPa.dimensiunile miezului de beton pe cele două direcţii 81 .

Stalpi slab confinaţi (0% < fle / fco < 5%) Clasa II .0+2.15. Explicaţia constă în faptul că. 82 .Stalpi mediu confinaţi (5% < fle / fco < 20%) Clasa III . Prin compararea rezultatelor obţinute pe un numar de 30 de stâlpi din beton de înaltă rezistenţă. în 1928: fcc / fco=1.Ashx. autorii au preluat de la modelul Mander indicele de eficienţă a confinării Ke.7 Formula a fost dedusă printr-o regresie polinomială aplicată datelor experimentale şi incorporează caracterul neliniar al relaţiei dintre presiunea laterală şi creştrea rezistenţei betonului confinat.1(fle/fco)0. Cusson şi Paultre au calsificat stâlpii supuşi la compresiune în trei clase. presiunea efectivă de confinare fiind: fle = Ke fl Deşi în mod constant la betoane obişnuite se foloseşte ca indicator al eficienţei confinării factorul de confinare ρh (fyh / f’c) . Stalpii de clasă II.Stalpi bine confinaţi ( fle / fco >20%) Deoarece stâlpii din prima clasă nu prezintă o creştere suficientă de rezistenţă şi ductilitate. Cusson şi Paultre au propus ca factor de confinare efectivă raportul între fle şi fco . Pentru estimarea efortului maxim unitar în betonul confinat s-a folosit o relaţie asemănătoare celei propuse de Richart et al. Reprezentarea grafică a legii constitutive pentru beton de înaltă rezistenţă confinat este dată în figura 4.y – ariile de armătură transversală pe cele două direcţii În modelul Cusson-Paultre. deşi au acelaşi indice de confinare ρh (fyh / f’c). funcţie de modul de dispunere al armăturii transversale în sectiune şi de pasul etrierilor stâlpii să se comporte diferit. funcţie de factorul de confinare efectivă: - Clasa I . cu creşteri semnificative ale rezistenţei şi ductilităţii se pot folosi în structurile aflate în zone seismice. sau cei din clasa III. nu se recomandă folosirea lor în zone seismice sau ca structură principală pentru preluarea forţelor laterale induse de acţiunea cutremurelor de intensitate medie sau ridicată. care prezintă creşteri moderate de rezistenţă şi o comportare ductilă a betonului confinat după atingerea rezistenţei maxime.

83 .7 ε c 50c = ε c 50U ⎛ f ⎞ + 0. 4. 1994) Partea ascendentă a curbei (OA) este o relaţie σ-ε pentru beton propusă iniţial de Popovics (1973) şi se poate scrie sub forma: ⎡ r (ε c / ε cc ) ⎤ f c = f ' cc ⎢ .15. 1 ε c 50U =0. deoarece la această deformaţie specifică a betonului şi armătura transversală intră în curgere.4 ε cc = ε co ⎛ f ⎞ + 0.5 2 ⎛ f ⎞ k 2 = 0.Fig.21⎜ le ⎟ ⎜f ⎟ ⎝ co ⎠ 1.15⎜ le ⎟ ⎜f ⎟ ⎝ co ⎠ 1. pentru εc ≥ εcc k [ ] unde: k1 = (ε c50c − ε cc )k ln 0.004 La determinarea lui ε c50c se consideră fhcc =fyh. Legea σ-ε pentru beton confinat şi neconfinat conform modelului CussonPaultre (Cusson & Paultre. pentru εc ≤ εcc r ⎥ ⎢ r − 1 + (ε c / ε cc ) ⎥ ⎣ ⎦ Partea descendentă a curbei (OA) este o modificare a relaţiei propuse de Fafitis şi Shah pentru betoane de înaltă rezistenţă: f c = f ' cc ⋅ exp k1 (ε c − ε cc ) 2 .58 + 16⎜ le ⎟ ⎜f ⎟ ⎝ co ⎠ 1.

0 σ2/fck) pentru σ2 ≤ 0.Pentru determinarea rezistenţei betonului confinat. 4.presiunea laterală de confinare efectivă Fig. fcc. 5) Se reevaluează presiunea efectivă de confinare fle . norma europeană nu dă nici o indicaţie privind modul de calcul al 84 . legea constitutivă indicată de EN 1992-1-1 pentru beton confinat fiind identică din punct de vedere al relaţiilor matematice cu cea folosită pentru beton simplu (vezi fig. aplicabil la secţiuni circulare sau pătrate şi indică doar creşterea rezistenţei şi deformaţei specifice a betonului confinat în raport cu cel neconfinat.c/fck)2 εcu2.c = εc2 (fck.c = fck (1.00 + 5.5 εcc [1-( fle / fcc)] 4) Se determină fhcc folosind legea constitutivă a oţelului folosit pentru armătura transversală. şi deformaţia specifică care corespunde atingerii acesteia εcc.05fck εc2.05fck fck. Relaţiile de calcul folosite sunt preluate după Model Code (1990). 3) Se determină εcc. σ2 .16 Legea σ-ε pentru beton confinat şi neconfinat conform EN 1992-1-1 Deşi este indicat că presiunea laterală efectivă. modelul Cusson-Paultre nu presupune în mod aprioric intrarea în curgere a armăturii transversale. trebuie asociată intrării în curgere a etrierilor.5 σ2/fck) pentru σ2 > 0. 4.c = fck (1.16): fck. Folosind relaţia εhcc=0. Determinare presiunii laterale se face în mod iterativ folosind următorii paşi: 1) Se determină presiunea laterală efectivă fle considerând consideră fhcc =fyh 2) Se detrmină rezistenţa betonului confinat.c = εcu2 + 0. Modelul propus de EN 1992-1-1 este un model simplificat.125+ 2. σ2. iar dacă aceasta este mai mică decât fyh se repetă paşii de la 2 la 5.2 σ2/fck unde.

acesteia. având în vedere că EN 1992-1-1 se bazeză pe Model Code se poate folosi ca metodă de determinare a presiunii laterale efective metoda propusă de acesta. În tabelul 4.2 este dat modul de calcul al presiunii de confinare pentru secţiuni circulare şi secţiuni dreptunghiulare. Totuşi. Tabelul 4.2 Determinare a presiunii de confinare conform Model Code 1990 85 .

4.1. m = fy / (0. Ach = aria secţiunii de beton din interiorul etrierului. Astfel. stâlpii realizaţi din BIR sunt mult mai puţini ductili faţă de cei realizaţi din beton obişnuit. Datorită acestui lucru.U.5%) păstrând un anumit grad de siguranţă. bc = dimensiunea secţiunii miezului de beton măsurată din axul etrierilor. h” = este dimensiunea miezului de beton.85 fc’). elementele de beton trebuie să aibă ductilitate pentru a se putea produce o redistribuire a eforturilor şi pentru a se putea vedea semne ale cedării înainte ca aceasta să se producă. Ag = aria brută a secţiunii de beton. Conform ACI318-02. Această cantitate de armătură este stabilită astfel încât stâlpii să aibă o ductilitate suficientă pentru a putea suporta deplasarea relativă de nivel specificată în coduri (2-2. N* = forţa axială la S. NZS 3101-95 ţine cont şi de influenţa forţei axiale la determinarea cantităţii minime de armătură transversală necesară confinării stâlpului: unde: ρg = coeficientul total de armare longitudinală. 86 . Cantitatea de armătură transversală prevăzută de codurile de proiectare a fost determinata în general pentru betoanele obişnuite şi nu este mereu suficientă în cazul BIR.09 s bc fc’ / fyt ≥ 0. Rezistenţa şi ductilitatea betonului sunt invers proporţionale. Stâlpii din beton armat ai structurilor construite în zone seismice. trebuie să fie capabili să suporte deplasări laterale repetate. fyt = rezistenţa armăturii transversale. Acest lucru se poate asigura printr-o confinare adecvată a miezului de beton. cantitatea de armătură transversală din stâlpi nu trebuie sa fie mai mică decât valoare calculată cu relaţia de mai jos: Ash ≥ 0.3 (s bc fc’ / fyt) (Ag / Ach – 1) unde: Ash = aria totală a armăturii transversale pe o lungime s. confinarea elementelor realizate din BIR joacă un rol foarte important în comportarea acestora în timpul perioadei de viaţă a costrucţiei.3 Evaluarea ductilităţii În proiectarea construcţiilor.L. măsurată perpendicular pe direcţia etrierilor.

În figura 4.17 sunt comparate cerintele minime ale cantităţii de armătură transversală prevăzută de cele două coduri (Poultre & Mitchell, 2003).

Fig. 4.17 Comparaţie între necesarul de armătură transversală prescris de ACI31802 şi NZS 3101-95 pentru stâlpi dreptunghiulari, în funcţie de fc’ (Poultre & Mitchell, 2003) Spre deosebire de ACI318-02, cantitatea minimă de armătură transversală calculată cu NZS 3101-95 este puternic influenţată de forţa axială. Pentru forţe axiale mici şi rezistenţe mici ale betonului la compresiune, codul neozeelandez prevede o cantitate mai mică de armătură, în timp ce pentru forţe axiale şi rezistenţe mari, cantitatea de armătură calculată dupa NZS 3101-95 este mai mare faţă de cea determinată folosind ecuaţiile din ACI318-02. Ecuaţiile prevăzute în ACI318-02 pentru calculul cantităţii de armătură de confinare necesară au fost determinate pe baza solicitărilor de tip centric, ceea ce nu este reprezentativ pentru comportarea elementului în zone seismice (Saatcioglu, 2003). Capacitatea la deplasare laterală e influenţată de factori precum cantitatea, rezistenţa şi distanţa între etrieri, rezistenţa la compresiune a betonului, valoarea forţei axiale, raportul ariilor secţiunilor de beton dintre miezul confinat şi secţiunea

87

brută, raportul între înălţimea grinzii si deschiderea acesteia şi procentul de armare longitudinal. Un raport între majoritatea parametrilor enumeraţi mai sus a fost propus (Saatcioglu, 2003) pentru a se reduce numărul variabilelor:

S-a arătat ca stâlpii care au acelaşi raport r au aproximativ aceeaşi capacitate de deplasare laterală dacă ceilalţi parametri (cei neincluşi în acest raport) rămân constanţi. In figura 4.18 şi 4.19 este arătată variaţia driftului capabil odată cu pentru diferite coeficientul r, pentru diferite intensităţi ale forţei axiale respectiv eficienţe ale confinării (kc):

Fig. 4.18 Variaţia driftului capabil odată cu coeficientul r, pentru stâlpi pătraţi (Saatcioglu, 2003)

Fig. 4.19 Variaţia driftului capabil odată cu coeficientului r, pentru stâlpi rotunzi (Saatcioglu, 2003)

88

Staacioglu a stabilit o relaţie cu care se poate determina cantitatea de armătură transversală necesară pentru a obţine un anumit drift capabil:

unde: ρc = coeficient de armare transversală; Ag = aria brută a secţiunii de beton; Ac = aria miezului de beton confinat din axul etrierului în axul etrierului; kc = coeficient de eficienţă al confinării,

bc = latura miezului confinat; s = distanţa între etrieri; sf = distanţa între barele longitudinale aflate la colţ de etrier; P = forţa axială din stâlp; P0 = forţa capabilă a stâlpului la compresiune centrică; δ = driftul unghiular (deplasarea orizontală împărţită la înălţimea etajului). O analiză pentru determinarea cantităţii de armătură de confinare a fost făcută şi de Bing & Park (2004). A fost luată în calcul o serie întreagă de parametri care influenţează semnificativ rezistenţa şi factorul de ductilitate din zonele plastice potenţiale în cazul unor deplasări ciclice. La fel ca Saatcioglu, Bing şi Park au propus nişte ecuaţii care determină cantitatea de armătură de confinare necesară pentru a se obţine un indice de ductilitate (øu / øy) ţintă: - pentru stâlpi rectangulari confinaţi cu etrieri din oţel normal

unde: λ = 117 pentru fc <70 MPa şi λ = 0,5 (fc’)2 – 9,54 fc’ + 539,4 pentru fc ≥70 MPa;

89

90 .pentru stâlpi rotunzi confinaţi cu fretă din oţel de înaltă rezistenţă În ecuaţiile de mai sus apar următoarele limitări: ρt m ≤ 0.pentru stâlpi rectangulari confinaţi cu etrieri din oţel de înaltă rezistenţă unde: λ = 91 – 0.4 – coeficient total de armare longitudinală. Studiile parametrice au arătat că ACI318-99 şi NZS 3101 ar trebui revizuite în anumite cazuri pentru BIR. Ac / Ag ≤ 1.1 pentru fc <80 MPa şi α= 1.. Aceste ecuaţii au fost verificate cu datele experimentale existente şi au arătat o bună apreciere a necesarului de armătură de confinare. fyh ≤ 900 MPa.0 pentru fc ≥80 MPa .1 fc’ .pentru stâlpi rotunzi confinaţi cu fretă din oţel normal unde: α= 1.5 dacă nu se arată că rezistenţa nucleului poate depăşi valoare de calcul la compresiune centrică.

Vol. stâlpi şi pereţi). 2 c ⎛L ⎞ ⋅⎜ V ⎟ ⎝ h ⎠ 0 . 1 – Evaluare): f yw fc θ um β ⎛ω' ⎞ = ν ⋅⎜ ⎟ 4 ⎜ω ⎟ ⎝ ⎠ 0. 2004) Rotirea plastică maximă (diferenţa între rotirea ultimă şi cea de la iniţierea curgerii în armătură) pe care se poate conta în verificările la SLU în elementele solicitate la încovoiere. cu sau fără forţa axială (grinzi. fyh = 1318MPa (Bing & Park. fyh = 430MPa (Bing & Park. în regim de încărcare ciclică se poate determina cu expresia (P100-3.20 Cantitatea de armătură necesară calculată cu diverse ecuaţii pentru stâlpi pătraţi din BIR. 4.21 Cantitatea de armătură necesară calculată cu diverse ecuaţii pentru stâlpi pătraţi din BIR. 35 ⋅ 25 αρ x (2) 91 . 2004) Fig. 4.3 ⋅f 0.Fig.

factorul de incredere poate fi luat egal cu 1. masurate din axul etrierului bi − distanta intre barele longitudinale consecutive aflate la colt de etrier sau agrafa ρ s = As bw sh coeficientul de armare transversală paralelă cu direcţia x. incluzând armătura din inimă. 92 .01.unde: β h Lv = M/V N bhf c este coeficient cu valoarea 0. ho − dimensiunile samburelui de beton confinat.01. la care executia corecta este asigurata printr-un control efiecient care valideaza calitatea betonului si a otelului pus in opera. În elementele la care nu sunt aplicate regulile de armare transversală ale zonelor critice. determinat cu relaţia ⎛ s ⎞⎛ s ⎞ α = ⎜1 − h ⎟⎜1 − h ⎟⎜1 − ∑ i ⎟ ⎜ 2b ⎟⎜ 2h ⎟⎜ 6h b ⎟ ⎛ b2 ⎞ ⎠ ⎝ o ⎠⎝ o ⎠⎝ o o s h − distanta intre etrieri bo . x x Expresia este valabilă în situaţia în care barele de armătură sunt profilate şi în zona critică nu există înnădiri. α factorul de eficienţă al confinării. stabilite prin împărţirea valorilor medii la factorii de încredere corespunzători nivelului de cunoaştere atins în investigaţii.007 pentru pereţi este înălţimea secţiunii transversale braţul de forfecare în secţiunea de capăt b lăţimea zonei comprimate a elementului. în expresia A. valorile obţinute din aplicarea relaţiei (2) se înmulţesc cu 0. respectiv întinse. iar la realizarea armării sunt respectate regulile de alcătuire pentru zone seismice.ω coeficienţii de armare a zonei comprimate.01 pentru stâlpi şi grinzi şi 0.1 se introduce valoarea 0. N forţa axială considerată pozitivă în cazul compresiunii ν = ω ' . fc şi fyw rezistenţele betonului la compresiune şi ale oţelului din etrieri (MPa). In cazul în care valorile ω şi ω’ sunt sub 0.8. In cazul unor constructii noi.

7⎜ ⎜ f ⎟ ⎢ c ⎝ ⎠ ⎥ ⎦ ⎣ deformaţia specifică la care se atinge fcc. în relaţia (2) coeficienţii de armare ω’ se multiplică cu 2.5. valorile θ um date de relaţia (2) se înmulţesc cu 0.min valoarea capacităţii de rotire plastică dată de (2) se reduce în raportul lo/lo.min. Dacă lungimea de petrecere efectivă lo. În vederea evaluării rotirii plastice capabile poate fi utilizată alternativ expresia bazată pe ipoteze simplificatoare de distribuţie a curburilor la rupere (P100-3.5 pentru stalpi şi grinzi şi 1. Rezistenţa betonului confinat se determină cu relaţia: 0 . lo. Pentru evaluarea curburii ultime φu se poate folosi următorul model.Dacă în zona critică se realizează şi înnădiri prin petrecere ale armăturilor longitudinale. Vol. specific solicitării ciclice: Deformaţia ultimă a armăturii longitudinale. fără înnădiri în zonele critice. γel = 1. 1 – Evaluare): pl θ um = 1 γ el (φ u ⎛ 0. În cazul utilizării barelor netede. este mai mică decât lungimea minimă de suprapunere prevăzută de EC2-02 pentru condiţii severe de solicitare.8 pentru pereţi lungimea zonei plastice In calculul valorii φu se tine seama de sporul de rezistenţă şi de capacitate de deformaţie ca efect al confinării. εsu.10.5 L pl − φ y )L pl ⎜1 − ⎜ Lv ⎝ ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ unde: φu φy γel Lpl este curbura ultimă în secţiunea de capăt este curbura de curgere în aceeaşi secţiune coeficient de siguranţă care ţine seama de variabilitatea proprietăţilor fizico-mecanice.85 ⎡ ⎛ αρ sx f yw ⎞ ⎤ ⎟ ⎥ f cc = f c ⎢1 + 3. în raport cu deformaţia specifică εc2 a betonului neconfinat se determină cu relaţia: ⎡ ⎣ ⎞⎤ ⎛ f cc − 1⎟⎥ ⎟ ⎠⎦ ⎝ f ε cc = ε c 2 ⎢1 + 5⎜ ⎜ iar deformaţia specifică ultimă la fibra extremă a zonei comprimate se obţine cu: 93 . se ia egală cu 0.

5 unde: αρ sx f yw f cc α. fyw şi ρsx au definiţiile date la (2). Dimensiunea zonei plastice. pentru elemente fără înnădiri în această zonă se determină cu relaţia: L pl = d bl f y ( MPa) Lv + 0.15 30 f c ( MPa) unde: dbl h este diametrul (mediu) al armăturilor longitudinale este inaltimea sectiunii transversale 94 .004 + 0.ε cu = 0.2h + 0.

în mm σcp = NEd/Ac < 0.c = CRd .c k (100 ρl f ck )1/ 3 + k1σ cp bwd [ ] (3) cu o valoare minimă V Rd .02 bw d Asl este aria secţiunii armăturilor întinse.forţa axială din element 4.din EC2 este o modificare a relaţiei prezentate de Model Code 1990: VRd . formulele propuse de coduri pentru evaluarea rezistenţei la forţă tăietoare a elementelor fără armătură transverslă sunt formule determinate pe bază experimentală.raportul între deschidere şi înălţimea secţiunii . majoritatea codurilor au prevederi speciale pentru elementele fără armătură transversală.4.0 d cu d în mm ρl = Asl ≤ 0. prelungite pe o lungime ≥ (lbd + + d) dincolo de secţiunea considerată bw este cea mai mică lăţime a secţiunii în zona întinsă. În general.procentul de armare longitudinală .2. datorită încărcărilor exterioare aplicate şi/sau precomprimării (NEd>0 pentru compresiune).2 fcd în MPa NEd este forţa axială acţionând pe secţiune. Influenţa deformaţiilor impuse asupra NE poate fi neglijată 95 .c = v min + k1σ cp bw d ( ) expresii în care : fck este în MPa k = 1+ 200 ≤ 2.V Rd.2 Forţă tăietoare Deşi nu sunt des întâlnite în practica curentă.1 Pentru elemente fără armătură transversală a) Eurocode 2 – EN 1992-1-1: Expresia forţei tăietoare capabile .rezistenţa la întindere a betonului .c. Aceste formule incorporează totuşi factorii de care depinde rezistenţa la forţă tăietoare: .

12 pentru raportul v Rd . A doua metodă e pentru elemente la care Deschiderea/Înălţimea secţiunii ≥ ≥1.5 /6) x bw x d. 4.15 vmin =0.22 Validarea relaţiei (3) (FIB. De aici rezultă valoarea coeficientului CRd.16(f’c)0. unde v Rd .4: Vc = (0.18/1. 1999) b) După ACI 318-05: Codul american prezintă 2 metode de calcul a forţei tăietoare pentru grinzi fără armare transversală.035 k3/2 ⋅ fck1/2 Analizarea rezultatelor experimentale duce la concluzia ca o valoare de 0. în mm2 CRd.c bw d . Fig. Metoda simplificată: Vc = ( (f’c)0.5 bw d 96 .46a) din EN 1992-1-1 este preluată din Model Code 1990. cu adăugarea unui termen care să ţină cont de efectul favorabil al unui efort axial de compresiune.c = 0.AC este aria secţiunii transversale a betonului. 4. este satisfăcătoare (Fig.5 = 0.c.c = VRd .5 + 17 rw Vud/M u) bw d ≤ 0.12 k1 = 0.29 (f’c)0.c k 100 ρfck 3 .18/γc = 0. Relaţia (10.22).

4. diagonale comprimate din beton şi montanţi întinşi constituiţi din etrieri. talpa inferioară. cu betonul întins fisurat.3 şi cea americană AASHTO folosesc teoria modificată a câmpurilor de compresiuni pentru estimarea rezistenţei la forţă tăietoare.2 Pentru elemente care necesită armătură transversală Pentru calculul elementelor cu armătură transversală normele se bazează în general pe modelul de grindă cu zăbrele (ACI 318-99.unde: f’c – rezistenţa betonului la compresiune rw – procentul de armare longitudinală bw – lăţimea grinzii d – înălţimea utilă Mu – Momentul în secţiunea de calcul Vu – forţa . independent. de inginerul german Mörsch şi a fost perfecţionat de de Kupfer (1964) şi de Lampert şi Thürlimann (1971).2. pot fi reprezentate printr-o grinda cu zăbrele echivalentă (Fig. cu talpa superioară reprezentând zona comprimată de beton. întinsă.5 este limitată de ACI318-05 la 0. norme precum cea canadiană CSA A23. a fost propus pentru prima dată în 1899 de inginerul elveţian Ritter şi în 1902. EN 1992-1-1 etc. Acest model.23). valoarea lui (f’c)0. Conform acestui model elementele cu armătură transversală. în ultima vreme. a) Eurocod 2 – EN 1992-1-1: Modelul care stă la baza verificării elementelor de beton armat la forţă tăietore conform EN 1992-1-1 îl constitue modelul grinzii cu zăbrele plastic.aietoare în secţiunea de calcul Raportul rw Vud/M u este limitat la valoarea 1 pentru elementele supuse doar la forţă tăietoare şi moment. 97 .69Mpa (100psi).) dar. Datorită lipsei de rezultate experimentale pentru betoane cu rezistenţă mai mare de 70Mpa. 4. constituită din armăturile longitudinale. Diverse încercări experimentale au demonstrat că relaţia propusă de ACI supraestimează rezistenţa betonului şi subestimează contribuţia procentului de armare şi a raportului între deschidere şi dimensiunea elementului.

a) Grindă de beton armat lungă. Eforturile care se dezvoltă în acest model sunt arătate în figura 4. determinarea eforturilor în etrieri şi în biela comprimată se face în modul următor: Din condiţia de echilibru pe direcţie verticală în secţiunea A-A (Fig.5z V V cotθ z Ftd V = Aswσsw(zctgθ)/s Din condiţia de echilibru pe direcţie verticală în secţiunea B-B. şi presupunând etrierii suficient de deşi pentru ca betonul să fie solicitat uniform. bw. rezultă: V = σcwbwzsinθcosθ 98 . 4. 4. A z A z cotθ Fig. cu armăturile principale b) Model de grindă cu zăbrele pentru o grindă de beton armat lungă Fig.23 Modelul grinzii cu zăbrele plastice EC2 presupune că toate fisurile înclinate fac acelaşi unghi θ cu axa grinzii. Grosimea diagonalelor este grosimea minimă a inimii.24. 4. pe baza modelului de grindă cu zăbrele În cazul cel mai frecvent. în care armătura de forţă taietoare este dispusă pependicular pe axa elementului.24) rezultă: s B B O 0.24 Forţele din armături şi beton într-o secţiune înclinată A-A şi într-o secţiune normală B-B. şi acesta este şi unghiul de înclinare al diagonalelor.

max = α cwν 1bw f cd z / (cot θ + tan θ ) V Rd .Din ecuaţia de moment faţă de punctul O rezultă: M = Ftz – (Vzcosθ)/2 Dacă notăm cu fcd2 rezistenţa la compresiune a betonului din bielele înclinate. cu fywd rezistenţa de calcul a etrierilor. Dacă în schimb ctgθ<1 trebuie redimensionată secţiunea de beton.s. respectiv 45°. VRd. Din această condiţie rezultă unghiul minim de înclinare al bielei: sinθ cosθ ≥ VEd bw zfcd 2 sau θ ≥ arcsin⎜ ⎜ 1 2 ⎛ 2VEd ⎞ ⎟ ⎟ ⎝ bw zfcd 2 ⎠ (5) Unghiul de înclinare al bielei este însă limitat. înseamnă că rezistenţa bielei comprimate nu este critică.5 minimizează cantitatea de etrieri necesară. respectiv momentul încovoietor de calcul. s = Asw / s z f ywd cot θ Relaţia (4) reprezintă condiţia de rezistenţă pentru biela comprimată. 99 .5. În EC2 aceste valori sunt 21. Se va alege o valoare ctgθ≤ 2. adică: 1 ≤ ctgθ ≤ 2.8°.5. cu Ftd = Asfyd rezistenţa armăturilor longitudinale şi cu VEd şi MEd forţa tăietoare de calcul. Se observă că valoarea ctgθ= 2.5 Dacă din relaţia (5) rezultă o valoare ctgθ > 2. inferior la o valoare care să permită transferul de forţă tăietoare prin fisură şi superior la o valoare care să permită curgerea etrierilor. condiţiile la SLU sunt următoarele: VEd ≤ fcd 2 (4) bw z sinθ cosθ VEd s ≤ f ywd σ sw = Asw zctgθ M V ctgθ Ftd ≥ Ed + Ed 2 z Punând condiţiile la limită capacitatea la forţă tăietoare a elementelor de beton armat σ cw = cu armătură transversal: unde: VRd=min(VRd.max) V Rd .

În cazul apariţiei unor fisuri mai înclinate aportul lui Vc se micşorează şi tinde spre zero când înclinarea fisurii se apropie de 30°.25).b) ACI 318-99: Codul american prevede pentru elementele cu armătură transversală un model de grindă plastică la care diagonalele sunt înclinate la 45° (figura 4.3-05 Norma Canadiană se bazează la calculul pentru forţă tăietoare pe teoria modificată a câmpurilor de compresiune şi propune doua metode de calcul: 1) Metoda generală Vrg ≥Vf unde: Vrg este capacitatea elementului 100 . b) CSA 23. este cuntificată ca sumă a două componente: forţa tăietoare preluată de beton Vc şi forţa tăietoare preluată de armătura transversală Vs. 4. Vn = Vc + Vs Vs = Asw z fywd / s Expresia lui Vc este aceaşi cu cea de la elemente fără armătură transversală. Vn. codul american ignorând faptul că mecanismul de rupere poate să difere semnificativ. iar presupunerea că o parte din forţa tăietoare este preluată de beton este valabilă pentru inclinări ale fisurii de până la 45°. Fig.25 Modelul de grindă plastică Capacitatea grinzii de a prelua forţă tăietoare.

εx şi distanţa între armăturile longitudinale dispuse pentru prevenirea fisurării. sz : εx = unde: 0.9d s – distanţa între etrieri f’c – rezistenţa betonului la compresiune fy – rezistenţa armătruii transversale β–factor care ţine cont de rezistenţa betonului la forţă tăietoare α – unghiul de înclinare al atrierilor în raport cu axa longitudinală a elementului λ – factor care ţine cont de densitatea betonului θ–unghiul de înclinare al diagonalelor comprimate de beton Φc .25Φcf’cbwdν Limitarea lui are ca scop prevenirea zdrobirii betonului în inima grinzii înainte de intrarea în curgere a armăturii transversale.Vf este forţa tăietoare în secţiunea considerată Ca şi norma americană capacitatea la forţă tăietoare este compusă din forţa tăietoare preluată de beton şi forţa tăietoare preluată de armătură: Vrg = Vcg + Vsg ≤ 0.5(N f + V f cot θ ) + M f / d v E s As Nf – forţa axială în secţiunea de calcul Mf – momentul în secţiunea de calcul 101 .Φs – factori de siguranţă pentru beton şi oţel Facorul β şi unghiul de înclinare al diagonalelor comprimate de beton.3λφ c β f ' c bw d v Vsg – contribuţia armăturii V sg = unde: φ s Av f y d v (cot θ + cot α ) s Av – aria armăturii transversale bw – lăţimea grinzii d – înălţimea utilă dv – braţul de levier al forţelor interioare ≥0. În ecuaţia de mai sus: Vcg – contribuţia betonului Vcg = 1. θ. se deduc cu ajutorul tabelelor în funcţie de deformaţia specifică longitudinală maximă.

mm) 102 .0625 (f’c)0. min = 0. 2) Metoda simplificată În metoda simplificată rezistenţa la forţă tăietoare se calculeaza în mod asemănător cu prevederile din ACI 318.5 bw s / fy ≥ 0.06 (f’c)0.5 bw s / fy (MPa. min = 0.8λφ c unde: Vc – contribuţia betonului a) Pentru elemente cu armătură transversală mai mare decât minimul prevăzut sau la care înălţimea efectiva nu depăşeşte 300mm f ' c bw d v Vc = 1.Es – modulul de elasticitate al armăturii As – armătura situată în zon întinsă Nf – forţa axială în secţiunea de calcul sz ≤2000mm este minimul între dv şi distanţa între barele longitudinale dispuse pentru prevenirea fisurării. min = 0.5 bw s / fyk (MPa.08 (fck)0. mm) b) ACI 318-05: Av. mm) c) CSA A23.33 bw s / fy (MPa. presupunându-se o înclinare a fisurii la 45°: Vr = Vc + Vs ≤ Vc + 0.10λφ c f ' c bw d Vsg = φ s Av f y d v s 4.3λφ c β f ' c bw d v / 6 b) Pentru elemente cu armătură transversale mai mică minimul prevăzut sau cu înălţime utilă mai mare de 300mm ⎛ 260 ⎞ Vc = ⎜ ⎟λφ c ⎝ 1000 + d ⎠ Vs – contribuţia armăturii f ' c bw d ≥ 0.2.3-94: Av.3 Minimul de armătură transversală a) Eurocod 2 – EN 1992-1-1: Av.

3-94 dau aproximativ aceeaşi valoare pentru cantitatea minimă de armătură transversală.3-94 şi de EC2-02. în timp ce EC2-02 prevede o cantitate mai mare de armătură. ACI318-02 şi CSA A23. Aceştia au propus şi o ecuaţie pentru determinarea acestei cantităţi minime de armătură transversală în funcţie de capacitatea betonului de a prelua forţa tăietoare calculată conform ACI318-95 (Vc): Av / (s bw)min = 0.27). Fig.26 Aria minimă de armătură transversală prescrisă de diferite coduri de proiectare (Poultre & Mitchell. 4. Aceeaşi comparaţie a fost făcută si de Ozbece et al. mm) 103 . dar considerând oarecum alte coduri de proiectare din acea perioadă (figura 4. celelalte două coduri spun că armatura transversală minimă trebuie prevăzută doar dacă valoarea afectată a forţei tăietoare este mai mare decât jumătate din capacitatea afectată a betonului de a prelua forţă tăietoare.26 se prezintă o comparaţie (Poultre & Mitchell. În timp ce EC2-02 spune că această cantitate minimă de armătură trebuie prevăzută pentru toate elementele care participă la rezistenţa şi stabilitatea totală a structurii. 2003) După cum se poate observa din grafic. CSA A23.În figura 4. 2003) între ariile minime de armătură transversală prevăzute de ACI318-027.3 Vc / bw d fy (MPa. (1999).

4.Fig. Ecuaţia prevăzută în ACI318-95 (Eq. 11.27 Aria minimă de armătură transversală prescrisă de diferite coduri de proiectare (Ozbece et al.2) pentru determinarea capacităţii betonului la preluarea forţei tăietoare (Vc) trebuie folosită cu prudenţă. 1999) Comparând rezultatele aceştia au concluzionat că ACI318-83 nu prevede o cantitate suficientă de armare transversală pentru elementele realizate din BIR.2mm.. Grinzile armate transversal conform ACI318-83 au avut o rezervă de rezistenţă mai mică comparativ cu celelalte grinzi. Ecuaţia propusă de aceştia prevede o cantitate de armătură cu 37% mai mică faţă de norma turcească şi menţine în acelaşi timp deschiderea fisurilor sub 0. iar deschiderea fisurilor a fost peste limita acceptată. 104 .

În această ultimă categorie. metode care urmăresc realizarea comportării ductile prezentate mai sus.1 Codul de proiectare românesc CR 2.2σ0) ≥ 0 în zona A în zona B Obs : Forţa tăietoare de calcul este asociată momentului capabil şi include şi un coeficient “de corecţie” kQ = 1.2 (pentru efectul modurilor superioare şi al suprarezistenţei). bazată pe ipoteza secţiunilor plane.8Ashfyd unde Ash este suma ariilor armăturilor orizontale intersectate de o fisură înclinată la 45º VC = 0. nu se detaliză calculul la forţă tăietoare al pereţilor scurţi.7fctd + 0. pentru este mai puţin interesant ca aplicaţie a BIR. la care pereţii structurali intră de regulă în categoria pereţilor “lungi”. 105 .1 a) Verificarea la compresiune înclinată V ≤ 2.3bwlwσ0 ≤ 0.4. În ambele situaţii comportarea poate fi considerată ductilă. impune curgerea armăaturilor longitudinale (adică formarea articulaţiei plastice) înainte de cedarea elementului. cedarea poate avea loc din încovoiere sau din forţă tăietoare. 4.3. De asemenea. solicitaţi la acţiuni seimice.3 Calculul pereţilor structurali În acest capitol sunt prezentate metodele de calul adoptate în diverse coduri de proiectare.5bwlwfctd b) Verificarea la întindere în secţiuni înclinate V ≤ VC + 0. datorită apariţiei prealabile a articulaţiei plastice. şi anume realizare de structuri pentru clădiri înalte. După formarea articulaţiei plastice.6 bwlwfctd VC = bwlw(0.1. necesară în zone seismice. realizarea unei comportări ductile. pentru că în toate codurile se utilizează metoda “clasică”. Calculul la încovoiere cu forţă axială nu este detaliat. În consecinţă. vor fi prezentate metodele de calcul la forţă tăietoare ale pereţilor lungi.

05 ≤ θpl ≤ 0. 4.3.3.4. Verificarea la întindere în secţiuni înclinate Pentru pereţi lungi.0. cu αs = MEd/(VEd lw).3.8lw . şi înclinarea bielei faţă de verticală tanθ =1.3 Codul de proiectare american ACI 318-05 Verificarea la compresiune înclinată Vn ≤ Acv8 √fc′ pentru toţi pereţi care preiau o acceaşi forţă tăietoare.în afara zonei critice: ca în EN 1992-1-1:2004.în the zona critică: 40% din valoarea calculată ca în afara zonei critice. α se determină prin interpolare liniară 106 . . b) DCH Verificarea la compresiune înclinată Valoarea lui VRd.2 Codul de proiectare european EN 1998-1 a) DCM Verificarea la forţă tăietoare se face conform EN 1992-1-1.05 Pentru 0.max se calculează: .4 Codul canadian CSA A23.15 = 0.0.3-04 Verificarea la compresiune înclinată Vr max = αf’cbwd În care α = 0. 4.15 .10 dacă θpl ≤ 0. în cazurile când se estimează plastificarea peretelui. şi Vn ≤ Acw8 √fc′ pentru fiecare din ei Verificarea la întindere în secţiuni înclinate Vn = Acv(2 √fc′ + ρtfy) pentru hw/lw > 2 (pereţi lungi) Obs: Se recomandă să se calculeze cu forţa tăietoare asociată momentului de plastificare. verificarea se face ca în EN 1992-1-1. cu tanθ =1. z = 0.15 dacă θpl ≥0. cu lungimea braţului de pârghie al eforturilor interne.

Sinteza prevederilor Codului canadian dinf 2004 pentru rezistenţa la forţă tăietoare din solicitări seismice a pereţilor lungi: (a) efortul unitar maxim de forfecare.Fig. (b) factorul care dă contribuţia betonului β. şi (c) înclinarea bielei comprimate (fisura diagonală) faţă de axa verticală a peretelui (Adebar. 4. 2006) 107 .28.

2f’cAg.00 1.00 2.00 4.2f’cAg = 45° dacă P ≤ 0. θ se determină prin interpolare liniară 4. exprimată ca effort de forfecare mediu.18 dacă θpl ≤ 0.00 9.1f’cAg Pentru 0.4 Comparaţii între coduri şi cu datele experimentale În figura 4.00 0 20 40 60 80 100 C R 2 .05 ≤ θpl ≤ 0.15.05 Pentru 0.00 3. valorile CAN max corespund pereţilor cu cerinţă de dutilitate înaltă.00 6.1f’cAg ≤ P ≤ 0. pereţilor cu cerinţă de ductilitate scăzută.00 0. în diferite coduri de proiectare 108 . β se determină prin interpolare liniară θ = 35° dacă P ≥ 0. 10.28 Comparaţie între rezistenţa la compresiune înclinată.00 7.00 5.28 sunt comparate valorile maxime ale efortului unitar de forfecare calculat după diverse coduri. 4. Valorile ACI corespund peretelui individual şi respectiv mediei pereţilor.00 8. Pentru codul canadian.3.1‐1 A C I 1wall C A N min C A N max EC8 A C I av Fig.15 = 0. iar cele CAN min.Verificarea la întindere în secţiuni înclinate Vr = Vc + Vs ≤ Vr max Vc = φβ√f’cbwd Vs = Avfydvcotθ/s În care: β = 0 dacă θpl ≥0.

06  0.00  40.15  0.14  0.27  4.33  41.11  1.39  2.65  4.52  0. 7  No.10  0.33  1.12  4.00  2.13  0.12  0.10  103.  Kabeyasawa et al. 8  W08  W12  B2  B5  B5R  B6  B7  B8  B9  B9R  B11  B11R  B12  F1  F2  F3  B16R8‐1  B16R8‐2  B14HR8‐1  B14CD8‐1  SW9  SW31  SW32  SW33  n  0.00  0.17  0.  Kabeyasawa et al.50  54.  Kabeyasawa et al.09  0.39  2.  Massone*  Massone*  Massone*  Massone*  Zhang*  Lefas (b)*  Lefas (b)*  Lefas (b)*  An  2001  2001  2001  2001  1998  1998  1998  1998  1998  1998  1998  1998  1998  1998  1998  1998  1998  1998  1984  1984  1984  1984  1984  1984  1984  1984  1984  1984  1984  1984  1984  1984  2001  2001  2001  2001  2000  1990  1990  1990  ID test  W1  W2  W1  W2  NW2  NW3  NW4  NW5  NW6  No.58  27.27  3.16  0.39  2.13  0.  Kabeyasawa et al.  Sittipunt et al.78  53.  Oerstle et al.52  3.05  0.00  1.61  Vmax   (kN)  351  350  491  608  1468  717  784  900  1056  1101  1255  1379  1159  1412  1499  1639  1670  1719  1075  1192  1175  1293  1545  1545  1545  1024  1142  1192  1243  1310  1394  655  339  340  330  340  304  116  111  112  v/fc  0.74  4.11  0.09  0.66  3.00  2. 109 .40  1.30  137.09  51.3 Comparaţie între rezultaele testelor şi efortul mediu de forfecare calculat Sursa  Sittipunt et al. 5  No.39  2.43  1.  Oerstle et al.77  4.00  1.50  53.00  0.16  0.49  4.  Kabeyasawa et al.12  0.82  4.  Kabeyasawa et al.24  3.12  0.21  2.67  2.95  0. 3  No.  Oerstle et al.  Oerstle et al.09  0.39  2.14  3.00  0.00  0.05  0.78  21.  Oerstle et al.00  35.67  0.32  1.00  0.64  2.29  5.00  2.00  0.30  0.40  29.80  36.14  0.22  0.81  2.60  35.56  41.68  38.39  2.00  0.87  1.44  45.87  3.67  2.83  3.34  4.12  0.05  0.26  3.60  35.04  3.80  93.76  3.32  3.80  71.11  0.69  0. 2  No.18  1.14  0.50  4.31  3.  Kabeyasawa et al.33  1.82  fct   (MPa)  3.89  3.Tabelul 4.12  0.11  0.  Kabeyasawa et al.1 sunt descoperitoare.52  3.52  3.00  2.83  1.49  4.12  0. se observă şi în figura 4.33  1.18  3.50  4.82  49.43  3.16  0.42  4.  Kabeyasawa et al.20  65.23  4.24  0.52  1.28  1.51  3.43  1.32  3.  Sittipunt et al.33  2.06  0.  Oerstle et al.42  4.49  4.11  0.  Sittipunt et al.30  65.00  0.08  0.00  40.  Oerstle et al. 6  No.25  1.19  0.  Kabeyasawa et al.97  3.  Oerstle et al.81  3.30  42.33  0.49  4.10  0.74  4.37  2.61  1.00  40.12  1.39  2.05  0.83  2.00  fc   (MPa)  36.26  5.66  3.09  0.32  2.49  4.92  45.00  0.51  3.22  4.09  0.12  0.00  0.  Kabeyasawa et al.07  0. în special la BIR.15  0.08  0.73  1. în timp ce cele din EC 8 sunt foarte acoperitoare.11  4.19  2.  Oerstle et al.96  44.17  4.11  0.61  3.39  2.  Kabeyasawa et al.39  2.09  0.39  2.14  0.71  0.36  4.18  0.99  2.00  0.00  1.10  70.07  4.13  0.23  2.34  0.10  71.62  * Nu s-a rupt prin biela comprimata Din tabelul de mai sus se constată că valorile din CR 2.51  3.10  0.08  0.12  0.58  41.  Oerstle et al.06  v/fct  0.54  0.97  1. De altminteri.50  3.00  0.  Oerstle et al.20  4.72  0.43  1.54  1.  Kabeyasawa et al.61  45.38  4.54  2.13  0.71  4.65  4.12  0.12  0.33  1.60  55.07  0.62  3.60  60.73  3.33  4.1.05  0.73  EC 8  3.96  2.81  3.43  1.16  0.78  42.17  1.50  76.  Oerstle et al.67  1.51  3.00  2.17  3.  Oerstle et al.52  3.77  1.39  2.39  2.37  1. 1  No.25  2.39  2.00  M/Vlw  1.09  0.75  5.80  1.54  0.00  2.33  2.00  0.31  3.  Kabeyasawa et al.63  3.11  0.06  0.99  1.67  2.86  1.80  76.00  0.09  0.39  2.13  3.13  0.80  2.63  4.00  2.29 că relaţia din EC 8 este cea mai penalizantă pentru BIR.24  2.79  2.61  3.  Oerstle et al.42  3.79  3.92  40.00  0.70  74.00  2.12  0.20  4.11  0.14  0.

b) soluţia cu beton armat 110 . a) b) Fig. În acest tip de aplicaţii se poate exploata la maximum avantajul rezistenţei sale mai mari la compresiune: reducerea dimensiunii stâlpului pentru a mări spaţiul utilizabil. sau reducerea cantităţii de oţel (când armătura rezultă din condiţii constructive.1 Clădirea Central Plaza a) soluţia metalică. 5. sau creşterea numărului de etaje.Capitolul 5 Aspecte economice Avantajele economice ale betonului de înaltă rezistenţă sunt mai evidente când acesta este folosit la stâlpii clădirilor înalte. Aceste avantaje compensează costurile mai mari cu controlul de calitate şi cu materiile prime.

Acest program stabileşte secţiunea minimă a stâlpilor şi rezistenţa minimă a betonului pentru a obţine un procent de armare dat. Fig. Deasemenea folosirea unor agregate cu proprietăţi superioare şi un control de calitate mai strict contribuie la creşterea preţului. 1998) În figura 5. Acest lucru se datorează folosirii unor ingrediente adiţionale pentru obţinerea acestei rezistenţe crescute.2 Variaţia costului pentru stâlpi pătraţi de diferite dimensiuni şi diferite procente de armare longitudinală (Moreno. Această creştere a costurilor BIR faţă de betonul obisnuit trebuie evaluată şi comparată cu economia rezultată dintr-o secţiune mai mică a elementului. 1998) 111 . procente de armare şi secţiuni ale stâlpului. 1998) care evaluează aceste costuri. sunt reprezentate costurile rezultate pentru diferite rezistenţe.2. Un exemplu cu costurile calculate de acest program pentru o clădire de 23 de etaje este dat în tabelul 5. Tabel 5. 5.1. şi eventual din reducerea cantităţii de armătură. din folosirea unei cantităţi mai mici de cofraj.Preţul betonului creşte odată cu rezistenţa lui. Există programe specializate (Moreno.1 Comparaţie costuri realizate cu programul COLO (Moreno.

Rezultatele au fost următoarele: se poate obţine o economie mai mare în cazul folosirii BIR decât dacă se foloseşte beton cu rezistenţă normală. dar nu s-a făcut o evaluare a costurilor şi pentru stâlpii dintr-o clădire în cadre necontravântuite solicitată de încărcări laterale. În condiţiile unor costuri mari în domeniul construcţiilor cu cât se scurtează perioada de 112 . Cercetări asupra avantajelor economice în cazul folosirii BIR au fost făcute şi de Smith & Rad (1989). “The Material Service Corporation of Chicago” a făcut un studiu în 1983 care a arătat că se obţine o economie semnificativă folosind BIR într-un stâlp de secţiune 102 x 102 cm încărcat cu o forţă de 4448 kN în care procentul de armare a fost redus şi rezistenţa betonului a crescut. Costurile suplimentare rezultate în urma controlului de calitate mai strict atât pe şantier cât şi în staţiile de producere a betonului sunt minime comparativ cu economia rezultată în urma folosirii unei cantităţi mai mici de beton şi armătură şi a unei cantităţi mai mici de cofraj (Moreno. Cel mai economic stâlp avea un procent de armare de aproximativ 1% combinat cu un beton cu cea mai mare rezistenţă la compresiune. Parametrii luaţi în considerare au fost: încărcările. S-a realizat un program de calcul care analiza costul în funcţie de anumite variabile (secţiune. procente de armare ş diferite rezistenţe la compresiune. 1986) asupra economiilor ce rezultă în urma folosirii BIR pentru mai mult de 1700 de stâlpi. geometria structurii.). Au fost considerate trei dimensiuni de secţiuni (51. etc. este mai economic să se folosească procente de armare mici cu excepţia cazului în care sunt folosite betoane obişnuite pentru stâlpi cu secţiune mică. Pentru o clădire cu 45 de etaje care era deja în construcţie s-a făcut un studiu (Concrete Construction. rezistenţa la compresiune a betonului. 1998). rezistenţa betonului.Se poate observa că cel mai economic este un stâlp care are cea mai mică secţiune şi cel mai mic procent de armare. iar procentul de armare a fost între 1 şi 8%. dar cu diferite secţiuni. costul cofrajelor şi al armăturii. 1984). Moreno & Zils (1985) au analizat factorii care determină costuri optime pentru o clădire înaltă. ACI Comittee 439 (1973) a făcut o analiză sistematică a costurilor unor stâlpi din beton armat pentru a vedea avantajele folosirii BIR. în ciuda creşterii preţului acestuia. Costului pe încărcare a scăzut cu cât a crescut rezistenţa betonului. Toţii stâlpii au fost proiectaţi să suporte aceeaşi încărcare. 76 şi 102 cm). S-a ajuns la concluzia că cel mai economic stâlp este cel care are un procent de armare minim (ACI Comittee 363. Preţul final scade cu cât este mai mare rezistenţa la compresiune a betonului. procent de armare.

indiferent de încărcări. 1989) 113 . S-a observat o scădere a cantităţii de armătură în toate situaţiile.7% la o rezistenţă de 83 MPa. cu atât este mai bine pentru investitori.la începutul construcţiei până la finalizarea sa.8% la o rezistenţă la compresiune a betonului de 55 MPa şi la 2. astfel scurtând timpul de execuţie. Tabel 5. Pentru un beton cu rezistenţa de 28 MPa procentul de armare a fost de 8% scăzând până la 4. O analiză a costurilor pentru o clădire de 5 etaje şi pentru una de 15 etaje este prezentată în tabelul 5. BIR vine în ajutorul acestora deoarece elementele se pot decofra mult mai repede.2 Totalul costurilor aferente stâlpului (Smith & Rad.2.

3 Relaţia cost – rezistenţă pentru o clădire cu 5 etaje (Smith & Rad.Atâta timp cât folosirea BIR permite proiectanţilor să menţină constantă secţiunea stâlpului pe mai multe etaje. astfel costurile pe metrul pătrat au scăzut considerabil. 5. 1989) 114 . 5.4 Relaţia cost – rezistenţă pentru o clădire cu 15 etaje (Smith & Rad. Este evident că folosirea unui beton de 83 MPa în locul unuia de 28 MPa scade costul stâlpului cu o treime sau chiar la jumătate.3 şi 5. din refolosirea cofrajelor se obţin economii importante.4 arată relaţia dintre costul pe metru cub şi rezistenţa acestuia la compresiune. 1989) Fig. Figurile 5. Fig.

3 16. În sfârşit.3 Cantităţi şi costuri comparative pentru stâlpii exteriori (Moreno. Cantitatea de armătură. 115 . un alt avantaj al folosirii betonului de înaltă rezistenţă este faptul că. Un studiu efectuat pentru o clădire cu 62 de etaje (Moreno. betonul de înaltă rezistenţă poate duce o forţă de compresiune la un cost mai scăzut decât un beton cu rezistenţa scăzută. Canada.46 aria aferentă ($/m2) Cercetări anterioare.Concluziile acestor cercetări au fost următoarele: pentru o dimensiune fixă a laturii stâlpului.6 18. la reducerea volumului de beton.70 6. 1998) a dat rezultatele sintetizate în tabelul 5.84 2 Cofraj (m ) 934 1130 1345 1702 Costul stâlpului pe 5. că rămâne constantă.9 8. cu betoane de diferite rezistenţe şi armături PC52. cu 40% în cazul folosirii betonului cu rezistenţa de 55 MPa şi cu 67% în cazul folosirii betonului cu rezistenţa de 83 MPa faţă de folosirea unui beton cu rezistenţa de 28 MPa. au arătat că utilizarea betoanelor de performanţă superioară poate conduce. s-a constatat. În principal. folosirea betonului de înaltă rezistenţă în stâlpi i-a permis arhitectului să mărească gradul de utilizare al parcajului subteran cu circa 30%. La clădirea Richmond-Adelaide Center din Ontario. datorită micşorării secţiunii elementelor. premiţând creşterea ritmului de execuţie Tabelul 5. decofrarea se poate face mai rapid. Hoffman au calculat că pentru a suporta o sarcină de 445 kN. în primul rând.21şi $3. datorită rezistenţelor iniţiale mari. $4. creşterea rezistenţei betonului folosit duce la o scădere importantă a cantităţii de armătură longitudinală. 1998) Rezistenţa 124 97 69 48 betonului (MPa) Dimensiunile 1016x1016 1118x1118 1219x1219 1372x1372 secţiunii (mm) Armătură (kg/m2) 4. 1975).02 cu un beton cu rezistenţa de 41 MPa.03 6. Inginerii William Schmidt şi Edward S. folosind codul românesc de proiectare STAS 10107/0-90. comparativ cu folosirea betonului de 28 MPa.3.65 cu betoane cu rezistenţele de 52 respectiv 62 MPa (preţuri pentru Chicago.14 6. pe ansamblu. costul este de $5. 1989). costurile generale de construcţie ale stâlpului au scăzut cu 26% în cazul betonului cu rezistenţa de 55 MPa şi cu 42% în cazul folosirii betonului cu rezistenţa de 83 MPa (Smith & Rad.

2009).00 17.00 7850.00 7850.00 434.20 2.67 1.00 60.78 200.00 434. Part 1: General rules and rules for buildings.50 90.97 2.90m.60 100.78 200.00 434.00 10. Pentru elementele din beton de clasă C100/115 dimensionarea şi 116 .Olar (Olar.20 2.67 5. de formă regulată. Structurile pentru care s-au efectuat calculele statice şi de rezistenţă sunt structuri multietajate.00 33.00 2.45 2. cu destinaţie de birouri. Stabilirea secţiunilor elementelor structurale a urmărit reducerea dimensiunilor acestora până la valorile minime care să asigure rezistenţa şi ductilitatea necesare.33 4.4 Caracteristicile betoanelor utilizate (Olar. S1 S2 S3 S4 S500H fyk fyd [N/mm2] [N/mm2] 500. pr EN 1992 – 1 – 1”.20 Armarea grinzilor şi stâlpilor s-a făcut în conformitate cu normativul „Eurocode 2 – Design of concrete structures.44 3. Amplasamentul a fost ales în raza municipiului Cluj-Napoca.00 11. Fiecare are două travee.00 66.91 3.00 434. Tabelul 5.00 E [kN/mm2] γs [daN/m3] εs [‰] 7850.00 5.00 14.10 37. 2009) a făcut o analiză comparativă privind cantităţile de materiale folosite considerând o cladire în cadre.5 Caracteristicile armăturii utilizate (Olar 2009). S1 S2 S3 S4 Structura Clasa de rezistenţă C16/ 20 C50/ 60 C90/ 105 C100/ 115 fck [N/mm2] fcd [N/mm2] fctm [N/mm2] Ecm [kN/mm2] G [kN/mm2] εcu3 [‰] 16.00 7850.00 17.20 2.50 50.04 44. cinci deschideri de câte 6. alcătuite din cadre de beton armat.00 500. C90/105 şi C100/115. C50/60.23 45.00m şi zece niveluri cu înălţimea etajului de 3.60 Tabelul 5.00 500.78 200. S-au folosit betoane de clasă: C16/20.60 29. şi armături S500H.78 200.00 500.

O consecinţă directă a acestor scăderi ale greutăţii la structurile considerate este scăderea încărcării seismice aferente. reducerile secţiunilor la stâlpii celor patru structuri sunt date de următoarele valori procentuale: ▪ ▪ ▪ la stâlpii de colţ: cu 62. Pe ansamblu. c) grinzi şi stâlpi (Olar.29% mai mică decât greutatea structurii S1. b) stâlpi.71% mai mici la S4 faţă de S3. cu 8.26% mai mici la S4 faţă de S3.5 Cantităţi totale de armătură pentru a) grinzi.45% mai mică decât cea a structurii S2 şi cu 2.89% mai mici la structura S2 faţă de structura S1. 117 . la stâlpii marginali: cu 60.75% mai mici la S3 faţă de S2 şi cu 18. la stâlpii interiori: cu 62. Astfel. cu 35.66% mai mici la S3 faţă de S2 şi cu 16.23% mai mici la S4 faţă de S3. recomandă utilizarea acestor tipuri de betoane de înaltă rezistenţă şi performanţă la structurile etajate (Olar. cea a structurii S3 cu 6.58% mai mici la S3 faţă de S2 şi cu 17. cu 21.70% cea a structurii S4 faţă de greutatea structurii S3. adăugate la spaţiul util câştigat prin reducerea dimensiunilor elementelor de rezistenţă. 2009) Aceste reduceri de material.5).01% mai mici la structura S2 faţă de structura S1. 2009). 5. Structurile S3 şi S4 sunt cele mai avantajoase din punctul de vedere al economiei de materiale (fig.98% mai mici la structura S2 faţă de structura S1. a) b) c) Fig 5. greutatea structurii S2 este cu 13. Ca urmare a scăderii secţiunilor transversale ale elementelor de rezistenţă au scăzut şi greutăţile totale ale structurilor.calculul elementelor de rezistenţă s-a făcut prin extinderea prevederilor existente pentru betoanele de clase cuprinse între C50/60 şi C90/105.

rezistenţa betoanelor utilizate s-a triplat. terminată în ultimele zile ale anului trecut. 7 au structura din beton (CTBUH Journal no. 118 .Capitolul 6 Exemple de clădiri cu structura din BIR Primele construcţii la care a fost utilizat betonul de înălţă rezistenţă au fost realizate în Chicago în anii ‘60. Trebuie menţionat că în acea perioadă. rezistenţa betonului folosit în mod obişnuit varia între 15 si 30 MPa. În decurs de 2 decenii. al. s-au înregistrat realizări numeroase şi spectaculoase în Sud-Estul Asiei (în special China.Khalifa din Dubai. din primele 10 clădiri de peste 200 m terminate în 2009 (tabelul 6. avantajele rigidităţii şi masei sporite. În continuare sunt prezentate câteva din realizările mai vechi sau mai recente.1). şi care are de asemenea structura realizată integral din BIR (Baker et. Trebuie menţionat că în ultimii ani BIR a fost preferat oţelului ca material structural. rezistenţa betoanelor nu a mai crescut spectaculos (nedepăşind 150 MPa). Taiwan) şi în Golf. HongKong. faţă de cele din oţel. odată cu dezvoltarea economică. În ultimii 10 ani. ceea ce duce la o comportare mai bună la acţiunea vântului. Astfel. precum şi un preţ de cost mai scăzut. când s-a utilizat beton cu rezistenţă de circa 135 MPa la structura clădirii “Two Union Square” şi în Seattle. de pe la mijlocul anilor ’80 el s-a răspândit pe toate continentele. care demonstrează posibilităţile de utilizare a betonului de înaltă rezistenţă la clădirile înalte. Dacă la început utilizarea betonului de înaltă rezistenţă la clădiri înalte s-a limitat la continentul nord-american.. În acest clasament nu a intrat cea mai înaltă clădire din lume. deşi s-au făcut progrese spectaculoase în obţinerea betoanelor de înălţă rezistenţă. Structurile de beton au. Burj . 1/2010). 2008). De la sfârşitul anilor ’80.

Tabelul 6.1 Cele mai înalte 10 clădiri terminate în 2010 (CTBUH Jou., 1/2010)

119

6.1. Clădirea Water Tower Place, Chicago
Water Tower Place a fost cea mai înălţă clădire de beton armat din lume (262) m din 1975 pâna în 1990, când a fost depăşită în înălţime de 311 South Wacker Drive, aflată de asemenea în Chicago. Sistemul structural combina un tub perimetral perforat de beton armat, stâlpi interiori şi grinzi din otel şi placă de beton. Pentru stâlpii de beton s-a folosit la primele 13 etaje beton cu rezistenţă de 62 MPa. Apoi rezistenţa betonului a fost redusă progresiv, pastrându-se dimensiunile secţiunii stâlpilor şi facându-se astfel economii la cofraje. Trebuie menţionat că în acea perioadă nu erau disponibili decât reducători de apa pe bază de lignosulfonaţi. Pentru realizarea betonului de înălţă rezistenţă au fost încercate mai multe tipuri de cimenturi disponibile în zonă şi apoi compatibilitatea lor cu aditivii comercializaţi. Pentru a obţine o lucrabilitate suficientă şi a reduce în acelaşi timp cantitatea de apă necesară, 15% din ciment a fost înlocuit cu cenuşi zburătoare (Aïtcin, 2001).

6.2. Clădirea 225 W. Wacker Drive, Chicago
Clădirea, cu 30 de etaje si 132 m înălţime, are stâlpii realizaţi cu betoane de rezistenţă variind între 31 si 96 MPa. La primele 5 niveluri a fost folosit beton cu rezistenţă de 96 MPa, după care rezistenţa betonului utilizat a scăzut progresiv, astfel încât să se obţină procente de armare longitudinală apropiate de 1%. Aceasta a dus la soluţia cea mai economică (Moreno, 1990). Pentru a realiza rezistenţa cerută, betoanele cu rezistenţă mai mare de 69 MPa au continut SUF. Aceste betoane au o culoare mai închisa decât cele folosite la turnarea plăcilor. Pentru motive de ordin estetic, acolo unde sunt vizibili atât stâlpii cât şi placa (nivelurile de garaje), a fost utilizat un amestec fără SUF, care prin optimizare a dat un beton cu rezistenţă de 96 MPa.

6.3. Clădirea Scotia Plaza, Toronto
Cu 68 de etaje si 275 m înălţime, clădirea Scotia Plaza, situată în centrul oraşului Toronto, a constituit o etapă importantă a utilizării betonului de înălţă rezistenţă în Canada. S-a folosit un beton cu rezistenţă de 70 MPa, ceea ce constituia un record pentru Canada la acea epocă (Aïtcin, 2001). De fapt, rezistenţa

120

betonului a fost de 85 MPa, superioară valorii cerute de proiectant. O noutate a constituit-o folosirea zgurei de furnal fin măcinate în compoziţie (Tabelul 6.2). Tabelul 6.2 Compoziţia betonului utilizat pentru clădirea Scotia Plaza (Aïticn, 2001) Materiale cimentare Apă 145 Ciment 315 SUF 36 Zgură 135 Kg/m3 Agregat Mare 1130 Fin 745 Aditivi Reducător Superde apă plastifiant 0.835 6.0 3 l/m

Fig. 6.1 225 South Wacker Drive, Chicago, 1989 (fotografii Emporis)

Fig. 6.2 Scotia Plaza, Toronto, 1988 (fotografii Emporis)

6.4. Trump International Hotel & Tower, Chicago (Baker, 2006)
Când va fi terminată, în 2009, clădirea cu 92 de etaje si 345.6 m va fi cea mai înaltă clădire de beton armat din SUA. Clădirea va avea retrageri la nivelele 16, 29 si 51, care corespund înalţimii clădirilor vecine, pentru a da continuitate vizuală. Un 121

Grinzile-centuri sunt grinzi pereţi masive.7 m lăţime şi 5. realizând o înălţime liberă de 2. Riglele de cuplare situate deasupra intrării la lifturi au 1. Stâlpii sunt în general circulari cu diametrul de 1. situat în centrul clădirii este format din pereţi în forma de I si C.2x0. Datorită armăturilor foarte dese. 6. De regulă. stâlpii şi si grinzi-centuri rigiditatea la în Grinzile-centuri rezistenţa angajează perimetrali preluarea momentului de răsturnare.5 m lungime şi tălpi de 1. 6.7 pâna la 6. s-a folosit un beton autocompactant. toţi stâlpii şi pereţii structurali sunt prevazuţi cu beton cu rezistenţă de 83 MPa la 90 de zile.7 m este necesară o înălţime de etaj de 3.2 m la partea superioară a clădirii.6-2. care a fost pompat şi turnat la peste 200 m înălţime. Central Plaza. care sunt foarte solicitaţi. Hong Kong Clădirea. realizată între 1991-1992. cu 57 etaje de birouri si 5 etaje tehnice) şi vârful turnului (6 etaje tehnice şi o antena de 102 m înălţime). S-a estimat că s-au realizat astfel economii de circa 30 milioane 122 .sistem asigură acţiuni de nucleu laterale. cu inimi de 46 cm grosime si 12. care leagă nucleul de stâlpii marginali la 3 din Fig.9-4. Anumite zone din grinzile centuri necesită beton cu rezistenţă de 110 MPa.6 m. etajele tehnice duble ale clădirii Chicago (nivelurile 28-29. ceea ce constituie o premieră.8 m la baza şi rectangulari cu dimensiunile 0.6x1.4 m.3 Trump International Hotel &Tower. Ele servesc şi ca grinzi de transfer. ceilalţi stâlpi sunt armaţi la procentul minim de armare prevazut de codul ACI.0 m. Înalţimea de etaj (curent) este de 3. cu intrarea şi spaţiile de circulaţie publice).5. Nucleul. cuprinde un turn compus din baza turnului (de 30.6 m. 50-51 si 90-91). Wanchai.5 m înălţime. cu o înălţime totală de 378. corpul turnului (235 m înălţime.2 m grosime si 2.3 m înălţime. Pâna la nivelul 51. de până la 1. pentru a realiza o înălţime liberă de 2. Exceptând stâlpii care sunt situaţi deasupra şi dedesubtul grinzilor-centuri.7 m lungime.8 m.

depăşeşte cu mult următorul ca înălţime. Dubai (Baker et. Wanchai. Economiile estimate (faţă de soluţia cu structura metalică) au fost de 230 milioane HK$. 6.7 Primele 10 clădiri înalte din lume (CTBUH Journal.HK$ pentru cele 58 etaje de birouri (circa 1 milion HK$ pentru fiecare metru înălţime economisit). 2008) Clădirea. Burj Khalifa. 6. cu numai 508 m. beton de Soluţia înaltă rezistenţă: perimetral.4 Central Plaza.1 m înălţime şi nucleu de beton armat. Hong Kong o viteză de execuţie similară cu cea pentru o structură metalică. Fig.6. nucleu cu structură metalică proiectat să preia numai finală încărcări utilizează verticale.. stâlpi amplasaţi la 4. 6. Taipei 101. Utilizarea eficientă a cofrajelor duce la Fig. cu o înălţime totală de 818 m. Soluţia structurală structură iniţială metalică: prevedea un o tub contravântuit la exterior. care preiau solicitările din vânt. 1/2010) 123 .al. tablă cutată şi placă de beton.6 m interax şi legaţi cu grinzi de 1. realizată între 2005-2009. planseu cu grinzi pricipale şi secundare.

„încurcând formarea vântul”. pe de altă parte. Structura de beton a fost proiectată conform Codului de proiectare ACI 318–02. Datorită pe machete aprofundate comportare la vânt realizate în tunel de vânt aerelastice. 6. Pe înălţime. 124 . fiind inspirată de “floarea deşertului”. În interior este realizată o structură de tip “nucleu cu contraforţi”. de tip TMD. stâlpii au fost astfel dimensionaţi încât efortul unitar mediu din Fig. Betonul C67/80 pentru porţiunea inferioară a structurii are un modul Young de 43 800 N/mm2 la 90 de zile.5 Burj Khalifa.Forma în plan a clădirii este trilobată. Dubai sarcini permanente să fie acelaşi în toate elementele. realizând pe de o parte efectul arhitectural de „spirală” şi. acceleraţiile produse de vânt la etajele superioare sunt sub limita impusa de standardul ISO fără să fie necesară folosirea de dispozitive ale suplimentare de amortizare. aripile se retrag succesiv. Pentru a reduce efectele scurtării diferenţiate între stâlpii şi pereţii interiori datorită curgerii lente. vârtejurilor studiilor adică care împiedecând provoacă de oscilaţiile trensversale ale clădirii. Rezistenţele caracteristice betonului din pereţi sunt cuprinse între C67/80 şi C50/60 şi s-a utilizat o reţetă cu ciment Portland şi cenuşi zburătoare şi agregate locale. care asigură o rezistenţă şi o rigiditate deosebită clădirii.

Reţeta betonului C50/60 foloseşte un ciment compozit cu 25% cenuşi zburatoare. Amestecul a fost proiectat să fie autocompactant. Pilotul testat a suportat peste 6000 de tone. fiind mai mari chiar decât în apa de mare. 6. 7% SUF.6 Vedere 3D a unui etaj tipic al Burj Khalifa. şi un raport a/c de 0.6%. Radierul de beton armat are 3. În consecinţă. asigurarea durabilităţii a fost un factor determinant la proiectare radierului şi piloţilor. Apa subterană în zona infrastructurii este deosebit de agresivă.7 m grosime şi a fost turnat folosind beton autocompactant C40/50. Dubai Proiectarea betonului pentru elementele verticale a fost determinată de următoarele cerinţe: o rezistenţă la compresiune de 10 MPa la 10 ore pentru a asigura viteza de execuţie prevăzută. Fig. cu cloruri în concentraţie de până la 4.5 m şi circa 43 m lungime şi sunt din beton autocompactant C50/60.Fundaţia turnului este alcătuită dintr-un radier aşezat pe piloţi. utilizânt un aditiv superplastifiant astfel încât să se obţină o raspândire de 675 ± 75 mm. o rezistenţă finală de 80 MPa pe cub şi un 125 . Piloţii au diametrul de 1. cu o capacitate de 3000 tone fiecare.32.5% şi sulfaţi până la 0. şi să se reducă posibilitatea de apariţie a defectelor la turnare. Radierul este sprijinit pe 194 piloţi foraţi turnaţi in-situ.

Peste nivelul 127. precum şi asigurarea unei pompabilităţi şi lucrabilităţi adecvate. şi s-a folosit un amestec cu dimensiunea maximă a agregatului de 10 mm. După aceasta a fost folosit un amestec cu dimensiunea maximă a agregatului de 14 mm şi 20% cenuşi zburătoare şi autocompactant. cerinţele structurale sunt de numai 60 MPa rezistenţă la compresiune pe cub. Amestecul este autocompactant. şi a fost folosit până când presiunea de pompare a depăşit 200 bari. Pentru a ţine cont de vitezele diferite de dezvoltare a rezistenţei şi de pierdere a lucrabilităţii. menţinând rezistenţa pe cub de 80 MPa. Amestecul curent conţine 13% cenuşi zburătoare şi 10% SUF cu dimensiunea maximă a agregatului de 20 mm. acest modul corespunde la un beton C90/105). dozajul de întârzietoreste ajustat pentru diferite sezoane. Condiţiile de mediu din Dubai variază de la o iarnă răcoroasă la călduri extreme vara. 126 . Au fost dezvoltate 4 amestecuri diferite pentru a reduce presiunea de pompare pe măsură ce creşte înălţimea clădirii.modul de deformaţie de 44 GPa (în EC2. cu o răspândire medie de circa 600 mm. cu maxime depăşind uneori 50 °C. ţinând cont mai ales de temperaturile ridicate din timpul verii. Asigurarea pompabilităţi pentru aceste înăţimi record a fost cea mai dificilă problemă de proiectare.

Totuşi. Aceasta a dus la o oarecare reticenţă din partea proiectanţilor privind folosirea BIR. în condiţii acceptabile funcţional şi interesante economic.Capitolul 7 Concluzii Realizarea de betoane cu rezistenţe de câteva ori mai mari decât cele ale betoanelor obişnuite a deschis noi perspective pentru construcţii. în ultimul deceniu majoritatea clădirilor înalte având structura din beton sau mixtă oţel-beton. Au putut astfel să fie realizate clădiri foarte înalte cu structura din beton. mai puţin dorite. Creşterea rezistenţei a fost însoţită şi de ameliorarea altor proprietăţi. care să satisfacă exigenţele de comportare din zone seismice. care pot să ducă la rezultate diferite. cercetările experimentale au arătat că. dar cu adoptarea unei diagrame σ−ε în betonul comprimat diferite de cea folosită pentru betonul normal. şi dimensionată secţiunea de beton armat în consecinţă. Aceasta din urmă se realizează mai greu decât pentru betonul de rezistenţă normală. Aceasta a inversat tendinţa de realizare a structructurilor de clădiri înalte din oţel. cu modificarea parametrilor blocului rectangular echivalent. în sensul că trebuie crescut procentul mecanic de armare şi utilizată armătură transversală cu limită de curgere ridicată. 127    . Daca pentru betonul normal aceşti parametri sunt unanim acceptaţi. pentru BIR există încă diferenţe de opinii. sau altfel spus. în anumite condiţii. dar şi de aspecte specifice de comportare. se pot realiza elemente structurale ductile din BIR. De asemenea trebuie avută în vedere tendinţa mai accentuată a acoperirii de beton de a se desprinde la solicitări intense. În cazul stâlpilor. Calculul la încovoiere cu sau forţă axială se poate face pe baza regulilor clasice (ipoteza secţiunilor plane). în special în zone seismice. în special a durabilităţii. Una din aplicaţiile tipice ale acestor betoane de înaltă rezistenţă este realizarea structurilor clădirilor etajate înalte. obţinerea unei comportări ductile implică limitarea efortului axial relativ şi o bună confinare a miezului de beton. cum ar fi o comportare mai fragilă la compresiune.

chiar în cazul betoanelor normale. acest lucru nu se reflectă în codurile de proiectare. Deşi cecetările experimentale arată că există diferenţe de comportare între betoanele normale şi BIR. la solicitări ciclice. armaţi cu oţelurile disponibile pe piaţa românească. şi dimensionaţi conform normelor româneşti de proiectare. Astfel. la calculul la forţă tăietoare sunt abordări destul de diferite. este necesară realizarea unui program experimental. În cazul cedării prin întindere în secţiuni înclinate. 128    . care să ofere date privind comportarea stâlpilor şi pereţilor din BIR. precum şi a unei contribuţii a betonului comprimat care scade cu creşerea intensităţii incursiunilor postelastice. drept care rezultă diferenţe notabile între rezultatele obţinute. În concluzie.Dacă la încovoiere cu forţă axială există un relativ consens. cu eventuale adaptări pentru a ţine cont de comportarea specifică a BIR. iar coeficientul de proporţionalitate diferă destul de mult între diverse coduri de proiectare. rezistenţă la compresiune a betonului în prezenţa fisurilor înclinate este luată fie proporţională cu rezistenţa la compresiune. fie cu rezistenţa la întindere. există un relativ consens privind adoptarea unui unghi de înclinare a fisurii de 45°.

Concrete International. 28-32. Concrete International.1R-73 Uses and Limitations of High Strength Steel Reinforcement. A.Bibliografie ACI (1996). p. Can High-Strength Concrete Be Used in a Ductile Way?. Ibrahim and MacGregor. J.. Concrete International. Baker. Neville. 129 . p. S. Wacker Drive. Confining Reinforcement for High-Strength Concrete Columns. ACI (1997). P. Effect of Confinement on the Behavior of High-Strength Concrete Columns under Seismic Loading. Tankut. 91. 48p. Park. A. Concrete International. J. No.. ACI International. V. Ersoy. (1998). p. and Watanabe. ACI (1973). K. (1995). Vol. R. Ozbece. H.. Aïtcin. p. A. Shear Design Or Reinforced High Strength Concrete Beams. G. ACI Structural Journal. (1991). Bing. (2004). Evaluation of Minimum Reinforcement Requirements for Higher Strength Concrete. J. 68-70. Concrete International. W. ACI Structural Journal. p. Trump International Hotel and Tower. (1990). 363R-84 State-of-the-Art Report on High-Strength Concrete. High-Performance Concrete: Economic Considerations. Modification of the ACI Rectangular Stress Block for High Strength Concrete. (1993). Aziznamini. C. C.94. R. Moreno.. Li. p. 13 p.345.G. Moreno.. Doctoral Thesis – UPC Barcelona. Rankin. 28 p. 1. P. 363R-92 reapproved 1997: State-of-the-Art Report on High-Strength Concrete. Kuska. and Tanaka. 3. SP 128-54. (1991). Seismic Behavior of Square High-Strength Concrete Columns.. No. Hisham. p. (1994). (2006). A. (2002). 21-26. Brungardt. 314-324. 361-369. 336 . Sinn. T. H. H. High-Performance concrete Demystified. S.H. Li. (1999). p. Korista. Pacific Conference on Earthquake Engineering. ACI Structural Journal.. Pennings.. D. Ductile Behavior of High-Strength Concrete Columns Confined by High-Strength Transverse Reinforcement. 55 p. R. ACI (1984). Muguruma. 225 W. and Hatfield E. F. Bing.. 439. ACI Structural Journal. New Zealand. 48-51. Park. 441R-96: High Strength Concrete Columns. Azizinamini.. Bohigas. 35-39. U. (1997).

High-Strength Concrete Short Beams Subjected to Cyclic Shear... Ph. P.. 475-483. Teză de doctorat – U. p. Concrete International. Flexural Ductility of Ultra-HighStrength Concrete Members. H.H. Fukushima.. (1994). No. (2009). P. Shin. Code Provisions for High-Strength Concrete – An International Perspective.. Concrete Supplier Fills. Nishiyama.. p. S. No.. (1998). 56-62. and Muguruma. Ghosh. T.. (1989). (1986). M. ACI International. Economic Advantages of High-Strength Concretes in Columns. (1993). (2003). (2003). Cluj-Napoca. Axial Loading Tests on High-Strength Concrete Prisms Confined by Ordinary and HighStrength Steel. Shin. Zia. Deformation Properties and Ductility of High-Strength Concrete. Esmaeily-Ghasemabadi. F. ASCE Journal of Structural Engineering. Dissertation – University of Illinois at Chicago. Bjerkeli. Xiao. (1992). pag. Olar.Ozbakkaloglu. 44-47.. J.N. R.. Saatcioglu. D. M. p. A. M. A. A. T. 626-633. p. Mitchell. H. Concrete International. Saatcioglu. Characteristics of Compressive Stress Distribution in High-Strength Concrete. and Mirmiram. (2005). Pistilli. p... Burkart. 37-43. Tan.. p. (1999). Poultre. G. ACI SP-213: The Art and Science of Structural Concrete Design. p... J. L. L. Tomaszewica. P. Lillehammer. Watanabe. K. Rad. Rectangular Stress Block for High-Strength Concrete. 215-238.. Mertol. (2008). S.. 120. S.C. and Wu. p. 83-102 Smith. ACI Structural Journal. R. Design of High-Strength Concrete Columns for Strength and Ductility. N. Nguyen. Y. ACI Structural Journal . H. F.J. D. Park. ACI Structural Journal.102.B. Concrete International. 3. Rizkalla. High-Strength Concrete – Second International Symposium.D. and Jensen. V. p.T. I. SP-121-12.F. ACI Structural Journal. 130 . 392-400. Symposium on Utilization of High-Strength Concrete. M. Norway. and Moreno. and Paultre. High-Strength Concrete Columns Confined by Rectangular Ties. ACI Structural Journal . A. S. Betonul de înaltă performanţă. 76-90. p. (1990). Flexural Behavior Including Ductility of Ultra-High-Strength Concrete Members. W. 783804. Cusson. W. 2. (2004). J. Flexural Behavior of Confined High Strength Concrete Columns. 322-329. Design and Behaviour of RC Columns Incorporating High-Strength Materials. Vol. (1989). Cygan. Concrete International.

Nour. Farmington Hills. pp. 2603-2608. A. 57. and Tanigawa. and Hognestad. S. Structural Bending Properties of High-Strength Concrete. Proceedings of Third International Symposium on Utilization of High-Strength Concrete. SP121-5. Lateral Pressure Requirements for Compressive Concrete. Canadian Standards Association (1994). W. Tamura. Y. (1992). Alberta. H. D. 15(5). S. 131 . Stress-Strain Characteristics of High-Strength Concrete. T. K. H.. A. and Razvi. Kaar. 196. A23. (1993). 199 pp. G. Toronto. H. Sheikh. E. 332-351.. and Nawy. Behavior of Laterally Confined High-Strength Concrete under Axial Loads. Kimura. Detroit. P. ACI International. pp.3-94 Design of Concrete Structures. SP-55. 2. Hisham. Flexural Behavior of HighStrength Concrete Columns. 875-928. Mitchell. Hanson. M. 678-687. S.. and MacGregor. (1988). 61-87. American Concrete Institute. Proceedings of CPCA/CSCE Structural Concrete Conference. Detroit. L. and Saatcioglu. S. 114. Ontario. Y.. and Refai. A. Kriz. H... M. pp. High-Strength Concrete. Nikaeen. Douglas McHenry International Symposium on Concrete and Concrete Structures. University of Alberta. (1978). 91. pp. ACI Structural Journal. M. pp. G. V. p. (1994). Deformability of High-Strength Concrete Columns. pp. 161-185. 37-50.. Norway. N. 8. (1985).. Vol. Periyakaruppan. American Concrete Institute.. (1990). Madrid. Spain. No. 147-178. D. Rectangular Concrete Stress Distribution in Ultimate Strength Design. Yong. Sugano. Experimental Studies on Seismic Behavior of Reinforced Concrete Members of HighStrength Concrete. Narayan Babu. R. Building Code Requirements for Structural Concrete (ACI 318-02) and Commentary (318R-02). Mattock. (1993). E.. James G.. E. M. MI. S. (1993). pp. Second International Symposium. Hatanaka.. A. (1961).. J. Structural Engineering Report No. Swartz.. E. T. Behavior of Confined High-Strength Concrete Columns. B. No... Structural Design Considerations for High-Strength Concrete. G. Nagashima. pp. (1994) Strength and Deformability of Confined HighStrength Concrete Columns. Edmonton.. Ibrahim. 27-34. pp. Razvi. S. ACI JOURNAL. American Concrete Institute. Lillehammer. A. Saatcioglu. T.. N. ACI Committee 318 (2002). ASCE Journal of Structural Engineering. SP-87. 346-353. 443 p. Vol. and MacGregor. Proceedings of 10th World Conference on Earthquake Engineering.. and Capell. and Ichikawa. Rexdale. P.. Proceedings. H. M.Collins. Concrete International:Design and Construction.

132 . D. Vol. p. Engineering the World’s Tallest – Burj Dubai. Baker.. 290-296.C. Thorenfeldt.. Shin. A.F.8. Proceeding. M. Elzanaty. Concrete Design Standard. 4. D. (1999). Kuchma. Korista. ACI Journal. Ghosh.and Low-Strength Concrete Beams without Stirrups. Wellington. A. şi Moreno J. Mophonde. (1989). 2. prEN 1998-3. Part 2. Part 3 — Assessment and retrofitting of buildings. W. prEN 1992-1. şi Frantz G. 83 No.. 256 p. (1984). Pendyala.. Shear Capacity of Reinforced HighStrength Concrete Beams. Vol.K. p. A. W. Eurocode 8: Design of structures for earthquake resistance.Sc. S. P. ACI 2nd International Symposioum on HSC. Angelakos. Collins. 211 p. 2. şi Drangsholt. ACI Structural Journal .D. Full-Range Behaviour of HighStrength Concrete Flexural Members: Comparison of Ductility Parameters of High and Normal-Strength Members. ACI Journal. J. Part 1. 350-357 Ahmad. A Study of High-Strength Reinforced Concrete Columns Subjected to Lateral and Axial Loads. Vol.R şi Poveda. Thesis. 83 No.A. ACI Structural Journal . NZS 3101:1995. Dubai. S.C. Open Paper Session. A. (1999). How Safe Are Our Large.G. H. Flexural Ductility of Ultra-High-Strength Concrete Members. (1990). 213/214. 85 pp. 4. ACI SP121. (Final Draft. 297-305. ACI Journal. Shear Tests of High. F. London. Thomsen. Lightly Reinforced Concrete Beams. 482490. 129154. Proceeding. Slabs and Footings?. and 264 p. University of Toronto. and Wallace. 1993. Part 1—General Rules and Rules for Buildings. 181 p.H. R. (1996).. Shear Capacity of Reinforced High Strength Concrete Beams.H. p. The Influence of the Concrete Strength and Longitudinal Reinforcement Ratio on the Shear Strength of Large-Size Reinforced Concrete Beams with and without Transverse Reinforcement. July 2002) Comité Euro – International du Beton (1990). (1986). I. Comité Européen de Normalisation (CEN) (2005). (1986). 96 No. (2008).H.. Mendis. Standards Association of New Zealand (1995). M. 81 No. CTBUH 8th World Congress. p. p. Shear Capacity of Reinforced Concrete Beams Using High-Strength Concrete.. and Commentary on the Concrete Design Standard. şi Patnaikuni. p. S. Nilson. şi Slate.Comité Européen de Normalisation (CEN) (2002). NZS 3101:1995. Vol. (1992). S.. 394-400. A.. Thomas Telford. p. G.P. J. ACI Spring Convention. ACI Structural Journal. Novak L. Khaloo. Eurocode 2: Design of Concrete Structures. E. CEB – FIP Model Code 1990 Buletin d’information No. 30-35. New Zealand.O. 437 pp.

P. p. and Park. p.. Earhquake-Resisting Shearwalls . V. şi Zils. S. p. S. Earthquake Engrg... 4. 1079-1102. No. (1983). R. and Park. (1985). Ghosh. 171-179. 1804-1826. Ctr.K. 403-413. Vol. Theoretical stress – strain model for confined concrete. 31. 79 No. Fintel. Behavior of Earthquake Resistant Structural Walls Before and After Repair. ASCE.. Priestley. 397-406 Moreno. Utilizarea betoanelor de înaltă rezistenţă la clădiri înalte. R.J. T. N. Paulay. p. Deformabilitatea grinzilor realizate cu beton şi oţel de înaltă performanţă.G. and Paultre. 144-152. Stress – strain model for confined High-Strength Concrete . P. Popa. p. Mander. Bucureşti 2007. 25-92 Concrete Construction (1986). J. (1982). 3. p. Bertero. (1988). Engrg. Vol. Studiu experimental.. Vol. 478-480 Cusson. Mander. p. Simpozionul Naţional „Noi reglementări pentru beton”. 80 No. Vol. A. High-Strength Concrete (HSC) Structural Walls. Ductility in Earthquake Resisting Squat Shearwalls. J. p.New Zealand design Trends.. Detroit.G. Vol. II. R. ACI Structural Journal. SP-97. A. B. ACI. 95.. 133 .. Priestley. (1982). 114(8). J.. Observed stress-strain behavior of confined concrete. and Uzumeri. ACI Structural Journal. p. CNIS 4.Hegheş. M. W.N. J. 2. B. Struct. Optimization of High-Rise Concrete Buildings.. J. B. Fiorato. 257-269. D. Div. J. Oerstle. Analysis and Design of High-Rise Buildings. (2009). p. (2007). ASCE. (1988). J. 114(8). Coţofană. 194-204. Res. 5. Computer Cuts Column Costs.. M. (1998). Berkeley. p. Concrete confined by rectangular hoops and subjected to axial loads. Study of Aseismic Design of a 16 Story Coupled Wall Structure Using Inelastic Dynamic Analysis.. V. (1980). Conspress. V şi Pascu. N. Simpozionul „Betoane de înaltă şi foarte înaltă rezistenţă”. UCB/EERC-77/13. ASCE. R. Report No.. University of California.. Engrg. No. A. ACI Structural Journal.E. (1980). (1977). Struct. No. E.. Strength and ductility of tied concrete columns. (2009). 1827-1849. p. (1994). M. D. p. Vol.. 5. p. Corley.. J. B. J. Rangan. 79 No.J. R. ACI Structural Journal. Calif. Engrg. S. 106(5). Concrete Construction.. ACI Structural Journal. V. 77-84. J.V. Sheikh. 162171. Paulay. M.J. Struct.. Pascu. 77. Synge. Struct. T. M. 121(3). 486-477 Vallenas. 3. ASCE. Îmbinarea stâlpilor prefabricaţi de beton armat. and Popov.. Gupta. Priesteley. A.

87 No. 132-142.. 14 p. 83 No. Penelis. N.. Kappos. I. Ambraseys. 180189. Vol. 95 No. 6.. Elnashai.. ACI Structural Journal. ACI Structural Journal. (1998). Tegos. 1. Vol. and design Implications. Kotsvos. p. 92 No. (1993). 90 No. T. Kabeyasawa. Shear Design and Analysis of Low-Rise Structural Walls. 231-241.C (1986). Wood.. G. Lefas. ACI Structural Journal. Interpretation of Testing Results for Reinforced Concrete Panels. (2000). Tegos. Minimum Tensile Reinforcement Requirements in Walls. 495-501. P. 2. 4.N. 4. 582-591. (1990). M. Deformation Charactersistics. Lefas. 642-645. (1989). ACI Structural Journal. Mau..G. Vol. Shiu. Web Crushing of Reinforced Concrete Structural Walls. Vol. p. 3.S. ACI Structural Journal. 87 No. ACI Structural Journal.. A. Vol. A. Kappos. p. S. R. 96 No. Strength. and Failure Mechanism. W. p.. H.. 85 No. 97 No. ACI Structural Journal. K. p. (1990).D. Aoyama. ACI Structural Journal.P. Strength and Deformation Charactersitics of Reinforced Concrete Walls under Load Reversals. Vol. 97 No. ACI Structural Journal. 2. Sittipunt. A. J.. Z. Arstizabal-Ochoa. Vol. Cote. S. 81 No. 99-107. Otani. C. (1988). G. I. C.A. (1995). 306-315.D. ACI Structural Journal. S. Salonikios. Vol. Kato.. p. 745-756. Vol. Influence of Web Reinforcement on Cyclic Response of Structural Walls. T. p.A. 716-726. p. Design of Slender RC Walls with Openings. (1990). p. 92 No. 23-31. (1984).D. Y.N. (1999). Wang. ACI Structural Journal.N.. 134 . 1. 6.L. Kotsvos. S.G.. Cyclic Load Behavior of Low-Slenderness Reinforced Concrete Walls: Design Basis and Test Results. Vol. 1. Hsu. Mo. Wood.J.. Penelis. S. (1995). p.G.. p.T. Shear Strength of Low-Rise Reinforced Concrete Walls. 87 No. ACI Structural Journal. Vol. I. I.L.T...L.D. Salonikios. Pilakoutas. K.. Earthquake-Resistant Design of Shearwalls with One Opening. (2000). T. M.. Wood. T. 649-660. Behavior of Reinforced Concrete Structural Walls: Strength. 86 No.A.. 739-750. Vol.Oesterle. Seismic Behavior of Reinforced Concrete Shear Walls Subjected to High Axial Loading. Y. D. 6.G. Vol. 5.. Wallace. p. 5.W.J. Analysis and Design of Low-Rise Structural Walls under Dynamically Applied Shear Forces. 4.L. and deformation Analysis. J. Taylor. Corley. ACI Structural Journal.N. p.D. Zhang. Vol. ACI Structural Journal. Cyclic Load Behavior of Low-Slenderness Reinforced Concrete Walls: Failure Modes.

Load-Deformation Responses of Slender Reinforced Concrete Walls. ACI 318-99 Provisions for Seismic Design of Structural Walls. Whittaker. 99 No.N. 5. Kappos. p.. Vol. Conte.W. F. Vol. Haro de la Pena. Flexural Modeling of Reinforced concrete Walls-Model Attributes.... 105 No. Whittaker. 358-367. I... Modeling and Testing Influence of Scaling Effects on Inelastic Response of Shear Walls. F. 3. D.. Ibrahim. (2004). P. P. 135 . J. Salonikios. J. p. ACI Structural Journal. ACI Structural Journal... Wallace. D. 99 No. Foster. Shear Strength of Squat Rectangular RC Walls. Vol. p.M. 4. 99 No.. 773-783. 1.P. 105 No. Lukkunaprasit. (2001). B. Stojadinovic. Franchi. Cyclic Tests on Seismically Damaged Reinforced concrete Walls Strengthened Using FRP Reinforcement. Leger. Farvashany. Wallace. V. Vol. 3. G. p. p. 103-113.W. p. 105 No. 4. D.J. 499-508. 324-334. 5.E.B. 368-377. C. N. C. Pattararattanakul. Behavior of Reinforced Concrete Walls with Welded Wire Mesh subjected to Cyclic Loading. 101 No. ACI Structural Journal. p.. 4. Orakal. 225-231. ACI Structural Journal.J. (2008). Fardis. Vol. K. p. ACI Structural Journal. 510-518. Vol. Behavior of Repaired Ciclically Loaded Shearwalls. p. 327334. p.. 100 No.Riva..S. p.K. (2004). Rangan. Velev. ACI Structural Journal. Gulec. Ghorbani-Renani. Wallace. (2007).. 3. 98 No. p. Seismic Behavior and Ductility of Squat RC Shear Walls with Nonseismic Detailing. Ho. 104 No.. Strength and Deformation of HigStrength Concrete Shearwalls. Vol. K. 106 No. M. Vol. 21-29.. 688-698. R..A. Cyclic Behavior of Reinforced Concrete structural Walls with Diagonal Web Reinforcement. 101 No..J. Vecchio. L.. Sittipunt. ACI Structural Journal. B. Biskinis.. Palermo.M. 6. p. P.. 1. Bryson. T. J. (2002). Vecchio.. (2008). Massone. A.L. 81-89.. (2001).. 2. M. (2008). D.S. Palermo.N. S. Degradation of Shear Strength of Reinforced Concrete Members with Inelastic Cyclic Displacements.E. 100 No. A. K. ACI Structural Journal. p.. C. Orakal. ACI Structural Journal.. Stojadinovic. Peak Shear Strength of Squat RC Walls with Boundary Barbells or Flanges.W. 488-497. Y. ACI Structural Journal. 3. Bucci. Kunag. (2004). ACI Structural Journal. P. Vol. (2009). (2002).. Palermo.. 98 No. Roupiakis. 549-559. 1. A. ACI Structural Journal. Vol. F. O. P. B.. Wood.. p. (2003). 106 No.K. Massicotte. ACI Structural Journal. ACI Structural Journal. Tremblay. Test of High-Rise Core Wall: effective Stiffness for Seismic Analysis. Vol. Antoniades.K. Vol. Gulec. Behavior of Three-dimensional Reinforced Concrete Shear Walls. Adebar. ACI Structural Journal. S. A. (2002). Vol. (2009). J.K. Vol. J.S. F. Vol. A. 4. 554-562.J.

Strength. 4. T. p. Reinforcement Details for Earthquake-Resistant Structural Walls. S. P. p.An Answer for Seismic Resistance. Moehle. 48-53. J. Corley. J. Concrete International. 136 . and Ductility Required in RC Structural Walls for Earthquake Resistance.G. (1997). Shearwalls . 455465. 464-655. Derecho. 151-170. Vol. ACI International. Concrete International. ACI International. (2007).E.. 5. A. p. Shear Strength of Ligthly Reinforced Wall Piers and Spandrels.. V.. p. Rangan. Fintel. H. 100100. Kabeyasawa. Massone. 106 No. Modeling of Squat Structural Walls Controled by Shear.. 55-66. p. SP 236-8. J. p.B. Rational Design of Structural Walls. Decembrie 2007. 106 No. (2006). 875-896. Drift Capacity of Walls Accounting for Shear: The 2004 Canadian Code Provisions. 281-310. (2009). Iqbal.W. ACI Structural Journal. L. M. Concrete Q&A. Massone. Tests and Analyses of High-Strength RC Shear Walls in Japan. (2003). Fintel. p. ACI Structural Journal. (1998). Concrete International. (1979). Concrete International. ACI Structural Journal. Noiembrie 1997. Ghosh. SP 176-13. 29-33.. Decembrie 1980. Orakal.. Noiembrie 2003. Oesterle. K. (1991)...M. K. Iulie 1991.. M.W. p. p. M.M. Wallace.K. J. Adebar.P. (2009). (1980).T. A.Orakal. 8. 76 No. Vol. Malik. Hiraiashi. 34-36. Afiorato. Wallace. Concrete International. Stiffness. Vol. Shearwalls and Boundary Elements.. p. W. R. L.G.

3.2. Tabel A-1. dupa formarea articulatiei plastice.5% iar dimensionarea stâlpilor s-a realizat astfel încât să se obţină această deplasare relativă. A. νd =0.2) Armare bare 8φ14 (mm ) 1231 2 STALP S2 (C50/60. stabilit pe baza valorilor de calcul ale rezistentei la este compresiune. Armare longitudinala in stalpi STALP S1 (C50/60.4 pentru ceilaţi doi. νd =0. Incercarile pe stapli au ca scop dtereminarea eficientei efectului de confinare asupra ductilitatii stalpului. Schema de încercare va fi cea de stâlp încastrat la bază şi cu încastrare glisantă la partea superioară. la solicitari ciclice. Deplasarea relativă a stâlpilor limitata in P100-1/2006 la 2. iar incercarile pe pereti determinarea rezistentei la forta taietoare. Incercari pe stalpi Se vor incerca patru stâlpi cu secţiune pătrată de 300x300 mm şi o înalţime liberă de 1500mm.ANEXA PROGRAM EXPERIMENTAL Programul experimental va cuprinde încercări pe stâlpi şi pereţi din BIR. νd =0. Materialele folosite în programul experimentat sunt următoarele: a) Pentru beton C50/60 (doi stâlpi) C90/105 (doi stâlpi) b) Pentru armătură Bst 500 (armătura longitudinală) Bst 500 (armătura transversală) Nivelul de forţă axială la care se vor solicita stâlpii este de 0. Aşa cu se observă şi din tabelele de mai jos armătura de confinare care reiese dintr-un astfel de calcul este suficientă şi pentru preluarea forţei tăietoare.4) Armare bare 8φ16 (mm ) 1624 2 STALP S3 (C90/105. pentru un stâlp de clasă C50/90 şi unul de clasă C90/150.1.2) Armare bare 8φ14 (mm ) 1231 2 STALP S4 (C90/105. Armărea longitudinală propusă este dată în tabelul A-1. respectiv 0. Armătura transversală de confinare s-a determinat astfel încât să se obţină cel puţin o confinare medie a secţiunii de beton confrom modelului Cusson Paultre descris în paragraful 4. νd =0.4) Armare bare 8φ16 (mm2) 1624 137 .

lungimea libera a stalpului Δy .curbura corespunzătoare momentului de curgere. Momentul de curgere s-a considerat momentul la care armătura cea mai întinsă ajunge la curgere iar ca moment ultim s-a considereat fie momentul care corespunde unei valori de 85% din momentul maxim. fie cel corespunzator atingerii deformatiei specifice ultime in armatrua daca acest moment este superior valorii de85% din momentul maxim.1-4.5h.deplasarea plastica Δ . 138 . φy şi φu. My. momentul ultim. respectiv curburile asociate acestor momente.lungimea articulatiei plastice (lp = 0. s-au determinat folosind programul de analiză secţională XTRACT 3. Mu θp – rotirea in articulatia plastica lp .0. h=inaltimea sectiunii stalpului) l . Folosind acest program s-au determinat curbele moment curbură pentru cei patru stâlpi.deplasarea elastica Δp . Curbele moment curbură sunt date în figurile A.4.curbura corespunzătoare momentului ultim. Mu. My φu .deplasarea totala Momentul de curgere.Deplasările maxime estimate s-au derterminat folosind următorul procedeu: Δ = Δe + Δ p Δy = φyl 2 6 ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ lp ⎛ Δ p = θ p ⎜l − 2 ⎜ 2 ⎝ θ p = (φu − φ y )l p Δ= φyl 2 lp ⎛ + θ p ⎜l − 2 ⎜ 6 2 ⎝ ⎞ ⎟ ⎟ ⎠ unde φy .

Diagrama moment curbura .Stalp S1 140 120 100 M (kNm) 80 60 40 20 0 0.1.00E+ 2.00E-01 Figura A.1.00E00 02 02 02 02 01 01 01 01 01 01 φ (1/m) Figura A.8.1.50E-01 3.50E-01 φ (1/m) 2.2 – Relatia moment curbura pentru stalpul S2 139 .00E.20E.00E.4.00E.00E.1.1.00E+00 5.1 – Relatia moment curbura pentru stalpul S1 Diagrama moment curbura .60E.00E-01 2.Stalp S2 250 200 M (kNm) 150 100 50 0 0.80E.40E.00E-01 1.6.00E.00E-02 1.2.

16 215.00E-01 φ (1/m) 1.0370 57.50E-01 φ (1/m) 2.02487 0.02 143.1932 93.02104 0. Valori caracteristice analiza sectionala N KN 600 C50/60 1200 1000 C90/105 2000 vd φy 1/m 0.03238 My Mu Δ φu θp KNm 1/m KNm mm 97.9 0.80 230.00E-01 2. curburilor şi a forţelor tăietoare maxime sunt sintetizate în tabelul 2.47 338.3 – Relatia moment curbura pentru stalpul S3 Diagrama moment curbura .2675 165.60 173.60 3.60 254.0259 42.2456 173.69 0.50E-01 2.5 0.4 140 .53 Mmax KNm 109.00E-02 1.13 231.0331 54.4 0.6 0.85 3.02072 0.70 162.85 2.2 0.10 Vmax KN 146.Stalp S3 200 180 160 140 M (kNm) 120 100 80 60 40 20 0 0.1 0.Diagrama moment curbura .2 0.Stalp S4 300 250 200 M (kNm) 150 100 50 0 0.00E-01 Figura A.00E-01 2.8 0. Tabel A-2.00E-01 1.99 drift % 2.50E-01 3.4 – Relatia moment curbura pentru stalpul S4 Forţele tăietoare maxime estimate au fost cele asociate momentelor maxime rezultate din analiza secţională: Vmax=2Mmax/ l Valorile momentelor.80 Clasa 0.53 254.00E-02 1.27 0.2 0.00E+00 5.0191 37.90 190.50E-01 Figura A.00E+00 5.

5-A8.5 Schita specimen – Stalp S1 141 .Schitele de cofraj şi armare pentru cei patru stalpi sunt date în figurile A. Figura A.

6 Schita specimen – Stalp S2 142 .Figura A.

Figura A.7 Schita specimen – Stalp S3 143 .

Figura A.8 Schita specimen – Stalp S4 144 .

33 VRd (kN) 525.0 920.1 fcd (MPa) 60.VRd = 2.0 Vmax (kN) 437.63 415.38 Tabel A-4.33 fctd (MPa) 1. În urma calculului la Mmax şi N au fost derminate armăturile longitudinale din bulbi.2 σ0 (MPa) 3.1.1 0.5bwlwfctd .0 Ag 2 (mm ) 138000 138000 n 0.1. Cofrajele şi armările sunt date în figurile A9 -A12 pentru cele 4 cazuri.1 fcd (MPa) 33.38 344.00 126.4 Asw/m 2 (mm /m) 522(2Φ6/100) 500(2Φ6/110) Mmax (kNm) 344.1.93 VRd (kN) 435.0 525. Beton C50/60: calcul la forţă tăietoare cf.33 6. CR2.B.33 33.00 60.67 Vc(kN) 90.0 0. procentului minim de armare ρwv% = 0.2 . Incercari pe pereţi Calculul la forţă tăietoare urmează metodologia din CR 2.5 437.Momentul Mmax este calculat cu Vmax Tabel A-3. cu următoarele precizări: . distribuţi în două plase. adică 300 mm2/m.0 Ag (mm2) 138000 138000 n σ0 Vc(kN) (MPa) 0.5 N (kN) 460.2 12.00 fctd (MPa) 2. CR2.1 6.63 Barele vericale pe inimă se dispun cf. Beton C90/105: calcul la forţă tăietoare cf. 145 .3.0 1656.0 435.1.Armătura orizontală a fost dimensionată la VRd .5 N (kN) 828.00 126.0 104.Vmax = VRd/kQ = VRd/1.0 Asw/m (mm2/m) 603(2Φ6/90) 603(2Φ6/90) Mmax (kNm) 415.0 Vmax (kN) 362.5 362.33 2.93 1.

Figura A.9 Schita specimen – Perete P1 146 .

Figura A.10 Schita specimen – Perete P2 147 .

Figura A.11 Schita specimen – Perete P3 148 .

Figura A.12 Schita specimen – Perete P4 149 .

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful