UNIVERSITATEA „ALEXANDRU IOAN CUZA” IAŞI FACULTATEA DE DREPT

Drept internaŃional public
Prof. univ. dr. MONA-MARIA PIVNICERU

- SUPORT CURS Anul II Semestrul I

2008

CUPRINS
CAP. I. NoŃiuni generale …………………………………….................. 1. Dreptul internaŃional şi societatea internaŃională …………………... 2. Dreptul internaŃional public ca ramură de drept şi ca ştiinŃă ……….. 3. Cele trei componente ale noŃiunii de „drept internaŃional public” …. 4. Trăsăturile specifice ale dreptului internaŃional public ……………... 5. Raporturile dreptului internaŃional public cu dreptul intern ………... 6. Principiile fundamentale ale dreptului internaŃional public ………… 6.1. ConsideraŃii generale …………………………………………... 6.2. Trăsături caracteristice …………………………………………. 6.3. Principii fundamentale de drept internaŃional public ………….. CAP. II. Izvoarele dreptului internaŃional public ……………………. 1.1. Izvoare materiale şi formale …………………………………… 1.2. Articolul 38 din Statutul CurŃii InternaŃionale de JustiŃie (1945) 2. Izvoarele principale ………………………………………………… 2.1. Tratatul …………………………………………………………. 2.1.1. NoŃiune ……………………………………………………... 2.1.2. Structura tratatului ………………………………………….. 2.2. Cutuma …………………………………………………………. 2.2.1. NoŃiune ……………………………………………………... 2.2.2. Elementul material ………………………………………….. 2.2.3. Elementul psihologic (subiectiv) …………………………… 2.2.4. Avantaje şi dezavantaje ale tratatului în raport cu cutuma …. 3. Izvoarele subsidiare ………………………………………………... 3.1. Principiile generale de drept …………………………………… 3.2. Hotărârile judecătoreşti ………………………………………… 3.3. Doctrina ……………………………………………………...… 3.4. Echitatea ……………………………………………..………… 3.5. Actele unilaterale în dreptul internaŃional public ……………… 3.5.1. Actele organizaŃiilor internaŃionale ………………………… 3.5.2. Actele unilaterale ale statelor ………………………………. CAP. III. Subiectele dreptului internaŃional public ………………….. 1. ConsideraŃii introductive …………………………………………… 2. Statele: subiecte clasice de drept internaŃional public …………….. 2.1. NoŃiune şi elemente ……………………………………………. 2.2. Tipuri de stat …………………………………………………… 2.3. Neutralitatea ……………………………………………………. 2.3.1. Neutralitatea ocazională ……………………………………. 2.3.2. Neutralitatea permanentă …………………………………… 7 7 8 8 9 10 12 12 13 13 14 14 15 16 16 16 18 19 19 19 20 20 21 21 22 23 23 24 24 25 27 27 27 27 28 28 29 29

5. Succesiunea la tratate ………………………………………. Succesiunea la bunuri şi arhive ……………………………. 3. Succesiunea la datorii ………………………………………. Recunoaşterea beligeranŃei şi insurecŃiei …………………… 2. ConsideraŃii generale ………………………………………………..…. a.4.. 4. Succesiunea la organizaŃiile internaŃionale …………………. 2. Rezervele la tratat …………………………………………………. Elemente ale tratatului din definiŃia exprimată în dreptul pozitiv ….G.3. Crearea de efecte juridice ……………………………………… 2.4. OrganizaŃiile internaŃionale neguvernamentale (O. Succesiunea statelor …………………………………………….3. 4. 1.. Calitate ca subiect de drept internaŃional a părŃilor …………….2. Popoarele şi mişcările de eliberare naŃională ………………………. 3. Supunerea dreptului internaŃional ……………………………… 3. b.1.1..2.1.. NoŃiune ………………………………………………………… 3. ExistenŃa unui acord de voinŃă între părŃile contractante ……… 2.4.2.5.4. Încheierea tratatelor ………………………………………………… 6.4.3.-urile internaŃionale) …………………………………………….4. 2.4...3.5. 5.1. 5. 2.2. 2. Intrarea în vigoare a tratatelor ………………………………………. 29 30 30 30 31 31 32 32 32 33 33 33 34 34 34 34 35 36 37 37 38 38 39 40 40 41 41 41 41 42 42 42 43 43 43 44 45 45 2 .. 2.. Formele recunoaşterii ………………………………………. ConsideraŃii preliminare ……………………………………. 2.3....5. 5..1. Clasificarea materială ……………………………………………. 2. Clasificarea formală ……………………………………………… 5. 2. Elemente definitorii ale tratatului internaŃional ……………………. SocietăŃile transnaŃionale ……………………………………….4.2.. Recunoaşterea guvernelor …………………………………. 3.5. 7. Sub un prim aspect individul este subiect al răspunderii penale internaŃionale ………………………………………. Elemente completatorii ale definiŃiei cutumiare ………………..6. CAP. OrganizaŃiile interguvernamentale – subiecte derivate de drept internaŃional public ………………………………………………….2.4.3. Recunoaşterea statelor şi a guvernelor ………………………… 2. Dreptul tratatelor …………………………………………….5. Neutralitatea diferenŃiată …………………………………… 2. Structura instituŃională …………………………………………. IV. 2. Elemente constitutive ………………………………………….4. Clasificarea tratatelor ………………………………………………. Recunoaşterea mişcărilor de eliberare naŃională …………… 2.1. 2.…… 5. Recunoaşterea statelor ……………………………………… 2.N.5.3.1. Subiecte controversate ale dreptului internaŃional public …………. PoziŃia individului în raporturile juridice internaŃionale …….3. 3.

Suspendarea tratatului ………………………………………… 11.2. 8.2.7...2. Interpretarea internă ………………………………………… 9..1. Principalele cauze de încetare a tratatului codificate …….1.... 2. ConsideraŃii generale ………………………………………………. Tipuri de interpretare …………………………………………. 10. 2.1. 11. 8. CondiŃiile de fond …………………………………………. Mijloace paşnice pentru soluŃionarea diferendelor internaŃionale ………………….U. 11. NoŃiunea de diferend …………………………………………. Reguli de interpretare consacrate de practica şi jurisprudenŃa internaŃională ………………………………………………. Interpretarea internaŃională ………………………………….. Reguli şi metode de interpretare ………………………………. CondiŃiile de fond şi de formă ………………………………….1..2. Aplicarea tratatului în spaŃiu ………………………………….1. CondiŃiile de formă ………………………………………. 8. Încetarea tratatului …………………………………………….2..2.. 45 46 46 46 46 47 47 47 47 48 48 48 48 49 49 50 50 50 50 51 51 51 51 52 53 53 53 55 55 55 56 56 57 57 59 3 .N. 9.2..3.……….2. Nulitatea tratatului ………………………………………………… 12..1.1.2.2. SoluŃionarea diferendelor în cadrul organizaŃiilor internaŃionale regionale ……………………………………. ….……………………………… 1..2.. Cauzele de nulitate ……………………………………………. Aplicarea tratatelor în dreptul intern …………………………. SoluŃionarea diferendelor internaŃionale în cadrul O. 7.1. Sistemul mijloacelor paşnice de soluŃionare a diferendelor internaŃionale ………………………………………………………. 1. Efectele tratatului faŃă de părŃi ………………………………. 9..1. Efectele tratatului faŃă de părŃi ……………………………….. 9..2.… 7.1..1.2.2. Suspendarea şi încetarea tratatelor ……………………….. 10. 8. Definire ………………………………………………………. 2. Efectele tratatului …………………………………………………. 7... Mijloace politico-diplomatice ………………………………….2.. 11. 10. 7..2.1. CAP. Aplicarea în timp a tratatelor …………………………………. Regimul juridic al nulităŃii …………………………………….1.2. Aplicarea tratatelor …………………………………………………. Cauze de încetare a valabilităŃii tratatului consacrate de practica internaŃională …………………………………….... V.2.1.2. Reguli codificate de interpretare a tratatelor internaŃionale 9. Efectele rezervelor …………………………………………. 2...3. Interpretarea tratatelor ……………………………………………… 9.2. 12. 9. 12. 11.2. 2. Mijloace politice de soluŃionare a diferendelor în cadrul organizaŃiilor internaŃionale ………………………………….1.

PopulaŃia în dreptul internaŃional public ………………….………… 2. ProtecŃia diplomatică ……………………………….4. 3.3... 2. Delimitarea teritoriului.1. Acte ale autorităŃilor publice competente ……………………… 4. RefugiaŃii ………………………………………………………..1. 3.. 2. 2.1.. NoŃiune …………………………………………………….. DefiniŃie ………………………………………………………. NoŃiune ……………………………………………………………. 3. Dobândirea cetăŃeniei …………………………………………. 4..2.. Expulzarea şi extrădarea ………………………………..2. Conduita ilicită a statelor …………………………………………… 3.…. Cauzele care exclud caracterul ilicit al faptului …………….3. CetăŃenia …………………………………………………………….. Imputabilitatea conduitei ilicite ……………………………………. 1. 4. Frontiera de stat …………………………. Acte ilicite săvârşite în timpul unei insurecŃii …………………. 4. 4.. 2. 3. 3.3.1. CAP. Mijloace cu caracter jurisdicŃional ……………………………..3. 2. Acte ale unor organe statale care îşi depăşesc competenta sau le exercită abuziv …………………………………………….….2.5. 3.1.. Tipuri de tratamente juridice aplicabile străinilor …………….. Teritoriul de stat în dreptul internaŃional public …………. Stabilirea frontierelor …………………………………………..5. 3.3. 3. 4. NoŃiune ………………………………………………………… 3..………….2. Arbitrajul internaŃional ……………………………………..2..... JurisdicŃia internaŃională permanentă ………………………. 2. Gradul de ilicitate şi distincŃia dintre crime şi delicte ………….3. 4. Clasificarea frontierelor ……………………………………….3.……… 2. Conflictele de cetăŃenie ………………………….. VIII. VII. 60 60 61 64 64 64 65 66 66 66 67 68 68 68 68 69 69 70 71 72 72 72 73 74 75 77 77 77 78 78 78 78 79 79 80 81 81 82 82 4 . DefiniŃie …………………………………………………………….1...3. 1.2. CAP. Regimul străinilor ………………………………………………….3..2.. Cauze independente de voinŃa victimei …………………... 2..4. VI. NoŃiunea de „străin” …………………………………………… 3. DefiniŃie ………………………………………………………. Componentele teritoriului de stat …………………………………… 3. Acte ale particularilor ………………………………………….……….3.1. ModalităŃile de dobândire a teritoriului de stat ……………………. 4.. Cauze ce Ńin de conduita victimei ………………………. Fundamentul şi elementele răspunderii internaŃionale pentru fapte ilicite ………………………………………………………………. 2.…. Pierderea cetăŃeniei ……………………………………………. CAP..4. Dreptul de azil …………………………………………………. Răspunderea internaŃională a statelor …………………… 1. 3.…... 4.2.

82 82 83 84 86 86 86 86 87 88 88 89 89 91 93 93 94 5 . Analiză sintetică asupra sistemului de protecŃie din Cadrul Consiliului Europei modificat prin Protocol nr. Amrica Centrală şi de Sud …………………………………. Sisteme de protecŃie a drepturilor omului pe plan universal şi regional ……………………. 3. Răspunderea statelor ca urmare a unor activităŃi neinterzise de dreptul internaŃional ………………………………………. 2. IX: ProtecŃia drepturilor omului în dreptul internaŃional ……. 1.……………………………………….……………. Documentele cu vocaŃie universală …………………………….. 2. Lumea islamo-arabă ………………………………………. Structura ConvenŃiei şi Protocoalele adiŃionale ……………….2.2. Clasificări ale drepturilor omului …………………………………… 4. DefiniŃia şi actualitatea protecŃiei drepturilor omului ……………….1. Prejudiciul ……………………………………………………… 5.2.4. Repararea prejudiciului ………………………………………… 6.1. 2. 11 ….. 2.2. 2... 2. Trăsături ale mecanismului european de control în lumina modificărilor de formă şi de fond aduse de Protocolul nr.5. 11 ………………… 4. Sisteme de protecŃie la nivel regional …………………………..2. 4. 2. Prejudiciul element al răspândirii şi formele reparării sale ………… 5..2...3.1. Continentul european ………………………….2. Africa ……………………………………………………….……… CAP.1.2..

.

.

.

CAPITOLUL I NoŃiuni generale 1. factorii ideologici şi politici acŃionând mai degrabă ca factori de diviziune. dar nu trebuie confundată existenŃa unei comunităŃi internaŃionale cu gradul ei de coeziune. Societatea internaŃională este formată în primul rând de statele suverane. dar cărora doctrina nu le-a recunoscut calitatea de subiect de drept internaŃional public. internă sau statală. comunitatea internaŃională a fost pusă uneori sub semnul întrebării. este incompatibilă cu existenŃa unei comunităŃi internaŃionale. prevalând faŃă de diferenŃele între popoare. dispersate pe întreg mapamondul. Această definiŃie confirmă legătura sociologică între drept şi societate: orice societate are nevoie de un sistem de drept. se naşte dreptul internaŃional. iar orice sistem de drept este un produs social. Termenul de „societate internaŃională”. simŃul justiŃiei. protecŃia mediului sau dreptul la dezvoltare sunt mai intense. garanŃie a coexistenŃei statelor şi punct de echilibru între aceste tendinŃe antinomice. Dacă existenŃa unei societăŃi internaŃionale a fost recunoscută unanim. deşi similar. arătându-se că. Principalul argument a fost acela că eterogenitatea statelor. în ciuda factorilor care le separă. numite relaŃii internaŃionale. se deosebeşte de cel de „comunitate internaŃională”. aspiraŃia generală către pace. Din această tensiune între aspiraŃiile. . Aceste argumente au fost combătute. către o comunitate internaŃională şi tendinŃa statelor în a-şi afirma suveranitatea. societăŃile transnaŃionale (persoane juridice) şi organizaŃiile internaŃionale neguvernamentale. de colaborare în vederea realizării intereselor colective. aceasta neputând să existe decât între statele care prezintă similitudini profunde. Prin intermediul ei se delimitează câmpul de aplicare a dreptului internaŃional şi a celui intern. Aceasta formulă sintetică implică existenŃa unei societăŃi internaŃionale. spirituală. de fapt. Primul se referă la existenŃa unor entităŃi la nivel mondial între care există anumite raporturi. distincte de societatea naŃională. Convingerile comune privind preceptele morale. Este adevărat că solidaritatea între popoare poate fi redusă în anumite situaŃii. uneori confuze. Stabilirea unei comunităŃi ar avea la bază o legătură afectivă. DiferenŃele de cultură şi de civilizaŃie contribuie la separarea şi nu la reunirea popoarelor. Dreptul internaŃional şi societatea internaŃională Dreptul internaŃional este dreptul aplicabil societăŃii internaŃionale. Alte prezenŃe în societatea internaŃională le constituie indivizii (persoanele fizice). (subiectele „clasice” în dreptul internaŃional public) cărora li s-au alăturat şi alte entităŃi: organizaŃiile interguvernamentale şi mişcările de eliberare naŃională. diferenŃele între popoare nu exclud voinŃa statelor de a trai împreună. Cel de-al doilea pune accentul pe ideea de solidaritate internaŃională.

2. Dreptul internaŃional public ca ramură de drept şi ca ştiinŃă Dreptul internaŃional public ca ramură a dreptului reprezintă acel ansamblu de norme juridice, scrise sau nescrise, create de subiectele de drept internaŃional public (în special statele), având ca scop reglementarea relaŃiilor internaŃionale ce au loc între ele. O definiŃie completă presupune luarea în considerare a tuturor elementelor sale componente: ansamblu de norme juridice, care reglementează relaŃiile dintre subiectele de drept internaŃional public în domeniile de interes reciproc; subiectele de drept internaŃional public (şi în special statele: subiectele „clasice”) sunt cele care creează acest ansamblu de norme, pe baza consimŃământului lor expres sau tacit; obligativitatea normelor dreptului internaŃional care decurge tocmai din caracterul sau consensual. În calitatea lor simultană de creatoare şi destinatare, statele au interesul să respecte norma de bună voie. În caz de nerespectare a acesteia, se poate exercita constrângerea individuală sau colectivă. Constrângerea individuală poate fi exercitată de statul care se consideră victimă a unei agresiuni (dreptul la autoapărare) şi poate consta în diferite măsuri, cum ar fi: ruperea relaŃiilor diplomatice, embargoul, retorsiunea sau represaliile. Constrângerea colectivă poate fi exercitată în cadrul organizaŃiilor interguvernamentale, internaŃionale sau regionale şi poate consta, de exemplu, în: suspendarea dreptului la vot, suspendarea calităŃii de membru sau, cel mai energic mijloc, excluderea din organizaŃie. Dreptul internaŃional public, ca ştiinŃă, se ocupă cu studiul principalelor instituŃii juridice ale ramurii de drept internaŃional public, cum ar fi: izvoarele, subiectele, teritoriul populaŃia, răspunderea internaŃională etc. 3. Cele trei componente ale noŃiunii de „drept internaŃional public” Denumirea acestei ramuri de drept este compusă din trei termeni: „drept“, „internaŃional“, „public“. Termenul de „drept“ se referă la forŃa juridică a acestui ansamblu de norme. Normele de drept internaŃional public au valoare obligatorie în raporturile dintre subiectele sale. În relaŃiile dintre state se pot aplica şi alte reguli decât cele cu caracter juridic, adică anumite reguli de curtoazie. Regulile de curtoazie (din latinescul comitas gentium) reprezintă uzanŃe fără caracter obligatoriu, practicate în raporturile internaŃionale în scopul arătării consideraŃiei reciproce. Nerespectarea lor nu atrage răspunderea internaŃională a statului respectiv (ca în cazul normelor juridice din dreptul internaŃional public), dar poate genera o stare de tensiune între state. Termenul „internaŃional” se referă la diferenŃierea faŃă de dreptul intern al statelor, în privinŃa izvoarelor, subiectelor, controlului aplicării normelor etc. Acest termen indică faptul că ansamblul de norme vizat trebuie să guverneze raporturile dintre state de pe întreg mapamondul. În perioada cuprinsă între secolul al XVI-lea şi primul război mondial, relaŃiile internaŃionale au fost dominate de un număr restrâns de state europene. Astfel, în acest interval nu a fost vorba de o veritabilă societate internaŃională,

8

ci doar de un nucleu de puteri europene care decideau, în general, în legătura cu interesele lor din diferite zone ale lumii. Termenul „public” a fost adăugat la denumirea originară de „drept internaŃional” lansată de Jeremy Bentham destul de târziu, la începutul secolului al XIX-lea. Astfel, denumirea de “drept internaŃional public” a fost folosită pentru prima oara în traducerea franceză a cărŃii lui Bentham: „Introducere în Principiile Moralei şi LegislaŃiei”, traducere apărută în ElveŃia în anul 1802. În prezent, se admite în general că dreptul internaŃional se divide în două ramuri distincte: dreptul internaŃional public şi dreptul internaŃional privat. Primul se referă la raporturile stabilite în principal între state şi organizaŃiile interguvernamentale. Cel de-al doilea reglementează raporturile dintre particulari (persoane fizice şi persoane juridice), care conŃin un element de extraneitate, având ca obiect ”soluŃionarea conflictelor de legi”, adică determinarea dreptului aplicabil, în cazul în care pentru soluŃionarea unui diferent sunt incidente două sau mai multe sisteme juridice naŃionale. De reŃinut că, de obicei, folosirea denumirii de „drept internaŃional” fără alt calificativ se referă la dreptul internaŃional public. Termenul „public” nu trebuie să conducă la ideea că acest ansamblu de norme se integrează în dreptul public intern, alături de dreptul constituŃional, administrativ, penal etc., existând atât asemănări, cât şi importante deosebiri. Pe baza distincŃiei generale între dreptul public şi cel privat, dreptul internaŃional public ar prezenta următoarele asemănări cu dreptul public intern: subiectele acŃionează ca purtătoare ale puterii de stat; prin reglementările juridice se apără prioritar interesul general; sfera de generalitate a reglementărilor este mai mare. Ca deosebiri fundamentale amintim situaŃia subiectelor de drept internaŃional public, aflate pe poziŃie de egalitate juridică (nu de subordonare) şi caracterul în principal dispozitiv şi consensual al normelor sale. În urma prezentării celor trei componente ale noŃiunii de drept internaŃional public, concluzia ce se impune este că acest ansamblu de norme aplicabil societăŃii internaŃionale reprezintă o ramură de drept autonomă, cu o metodă de reglementare şi instituŃii juridice specifice. 4. Trăsăturile specifice ale dreptului internaŃional public Aşa cum am arătat la sfârşitul secŃiunii anterioare, dreptul internaŃional public prezintă o serie de particularităŃi, care îl deosebesc fundamental de orice ramură de drept. Raportat la dreptul intern, aceste particularităŃi vizează următoarele aspecte: 4.1. Modul în care sunt create normele sale. În dreptul intern puterea parlamentară reprezintă autoritatea legislativă a Ńării, legiferarea fiind funcŃia sa fundamentală. În dreptul internaŃional public se remarcă lipsa unui organ suprastatal cu atribuŃii legislative. Normele de drept internaŃional sunt create de subiectele sale (şi în special de către state), acestea fiind atât creatoare, cât şi destinatare ale normelor amintite. 4.2. Subiectele. Subiectele consacrate în dreptul internaŃional public sunt statele, organizaŃiile interguvernamentale şi popoarele care luptă pentru independenŃă. În doctrină se discută şi calitatea de subiect de drept internaŃional public a individului, a societăŃilor transnaŃionale şi a organizaŃiilor neguvernamentale internaŃionale. Obiect

9

a numeroase controverse, aceste entităŃi reprezintă deocamdată simple prezente în cadrul relaŃiilor internaŃionale. Ceea ce trebuie subliniat este faptul ca statele suverane şi independente rămân subiectele primare ale acestei ramuri de drept. 4.3. Metoda de reglementare a dreptului internaŃional public. Aceasta constă în egalitatea juridică a subiectelor participante la relaŃiile internaŃionale. Statele, ca subiecte principale ale raporturilor internaŃionale, se află pe o poziŃie de egalitate juridică, indiferent de mărimea teritoriului, numărul populaŃiei, puterea economică sau potenŃialul militar. 4.4. Calitatea dreptului internaŃional public de a fi un drept coordonator. Recunoaşterea egalităŃii juridice şi modul în care este elaborat acest ansamblu de norme presupun existenŃa unor raporturi pe orizontală între state, excluzând orice subordonare. Dreptul internaŃional public este un drept coordonator (procesul de elaborare şi aplicare a normelor având loc pe orizontală) şi nu subordonator – ca dreptul intern al statelor (unde norma emană de la o autoritate legislativă superioară, iar destinatarii trebuie să se supună). Afirmând această poziŃie de egalitate juridică, dreptul internaŃional public stimulează cooperarea şi stabilirea relaŃiilor de colaborare între state în toate domeniile relaŃiilor internaŃionale. 4.5. Dreptul internaŃional public – expresie a unor scopuri juridice superioare. Stimulând cooperarea între state, dreptul internaŃional public este expresia realizării unor scopuri juridice superioare: pacea mondială, securitatea internaŃională, respectarea drepturilor omului, protecŃia mediului. 4.6. Controlul executării normelor. În dreptul internaŃional nu există, ca în dreptul intern, un sistem de organe judecătoreşti cu competenŃa generală şi obligatorie, care să intervină şi să aplice sancŃiuni atunci când normele nu sunt respectate. CompetenŃa CurŃii InternaŃionale de JustiŃie de la Haga este una facultativă, aşa cum rezultă din art. 3.6, parag. 1 din Statutul său : “În competenŃa CurŃii intră toate cauzele pe care i le supun părŃile.” 5. Raporturile dreptului internaŃional public cu dreptul intern Dreptul internaŃional public cu trăsăturile specifice arătate anterior şi dreptul intern reprezintă două sisteme distincte de drept, fiecare având o sferă de acŃiune proprie. Deşi diferite, cele două sisteme juridice se întrepătrund prin intermediul statelor, în jurul cărora sunt organizate şi prin care acŃionează. Interesul practic al determinării raporturilor dintre dreptul internaŃional public şi cel intern rezidă în două aspecte: aplicarea normelor dreptului internaŃional în cadrul ordinii juridice interne şi rezolvarea unui eventual conflict între normele juridice interne şi cele internaŃionale. În primul rând, statele au acceptat în urma negocierilor internaŃionale să devină părŃi la anumite tratate pe care s-au angajat să le respecte, ceea ce înseamnă transpunerea anumitor măsuri în cadrul legislaŃiei interne. Statele se pot angaja să adopte anumite norme în planul legislativ intern în domenii precum: combaterea criminalităŃii şi terorismului, drepturile omului, protecŃia mediului şi reducerea poluării, transportul internaŃional terestru şi maritim, protecŃia proprietăŃii intelectuale etc.

10

Doctrina dualistă consideră că dreptul internaŃional şi cel intern sunt două sisteme autonome.1. ne interesează să aflăm cum trebuie soluŃionat un conflict între normele naŃionale şi cele internaŃionale.În al doilea rând. avându-i ca principali exponenŃi pe: fraŃii Philipp. care acŃionează pe planuri diferite şi fără a avea puncte de contact între ele (asemenea a două linii paralele). fiind dezvoltată ulterior şi de Şcoala italiană. Doctrina monistă porneşte de la ideea că dreptul este o structură unitară de norme. mai ales cele privind: izvoarele. Statul îşi rezervă dreptul de a decide asupra tratatelor internaŃionale în funcŃie de propriile interese naŃionale. Argumentele lor teoretice sunt tributare concepŃiilor filozofice ale lui Hegel. Dreptul intern prevede o zonă de protecŃie vamală de X mile. Iată un exemplu ilustrativ în acest sens: o navă străină pătrunde în zona maritimă vamală a unui stat. reprezentată de Anzilotti. care generează şi întreŃin starea de război. Pentru a-şi găsi aplicarea în dreptul intern. se aplică totdeauna norma de drept intern în dauna celei de drept internaŃional public. 2. în momentul în care a fost arestată nu intrase încă în zona în care controalele erau într-adevăr justificate. statele fiind îndreptăŃite să elaboreze şi să semneze numai acele tratate conforme interesului naŃional. 1. indiferent dacă acestea se adresează particularilor sau statelor. Cei care se apără susŃin că dreptul internaŃional public prevede o zonă vamală de: X – 4 mile şi că nava. Aceasta concepŃie este depăşită. care considera că datorită suveranităŃii depline a statelor. printr-o operaŃiune separată (de exemplu ratificarea sau adoptarea unei legi interne care să conŃină normele internaŃionale). iar echipajul acesteia judecat în faŃa unui tribunal naŃional al statului care a efectuat arestarea. Disputa doctrinară îmbracă forma conflictului între teoriile dualistă şi monistă. în cadrul căreia se pune problema primatului dreptului intern asupra dreptului internaŃional public sau invers. Teoria dualistă evidenŃiază diferenŃele fundamentale dintre dreptul internaŃional public şi cel intern. inexistenŃa unui organ cu o competenŃă jurisdicŃională obligatorie care ar conduce la ideea că statul este singurul judecător al modului în care îşi îndeplineşte obligaŃiile internaŃionale. Teoria dualistă a apărut în cadrul Şcolii germane de drept (avându-i ca reprezentanŃi pe Heinrich Triepel şi Karl Strupp). Aceasta teorie consideră că dreptul internaŃional public derivă din dreptul intern al statelor şi reprezintă doar o prelungire a acestuia. În caz de contradicŃie. Albert Zorn. potrivit dreptului internaŃional. Controversele apar aşadar în momentul în care normele de drept internaŃional public şi cele de drept intern operează simultan în privinŃa aceluiaşi aspect. 11 . inexistenŃa unei autorităŃi suprastatale legislative. distincte. subiectele şi controlul respectării normelor. Ca argument în sprijinul primatului dreptului intern pot fi amintite: principiul suveranităŃii absolute a statelor. norma de drept internaŃional trebuie transformată într-o normă internă. Erich Kaufman. Primatul dreptului intern este promovat de Şcoala de la Bonn. raporturile dintre ele sunt eminamente raporturi de forŃă. Nava poate fi arestată. 2. Max Wenzel. pentru nerespectarea unor nereguli vamale. deoarece absolutizează diferenŃele dintre cele două sisteme şi nesocoteşte interacŃiunile tot mai pregnante dintre ele.

prevederile constituŃionale din unele state. fiind lipsită de consecinŃe practice. prin care se afirmă primatul dreptului internaŃional public.U. Dincolo de faptul că nici una din aceste tendinŃe doctrinare nu trebuie absolutizată. Conform acestei doctrine se susŃine că există o ordine juridică universală. DeclaraŃia Adunării Generale a O.N. Carta drepturilor şi îndatoririlor economice ale statelor din anul 1974 şi Actul final al ConferinŃei pentru securitate şi cooperare în Europa din anul 1975. dreptul internaŃional public determină limitele competenŃelor dreptului intern al statelor. ConsideraŃii generale NoŃiunea. În concluzie.N.N.perspectiva asupra istoriei dreptului arată că întâi s-a format dreptul intern al statelor şi apoi s-a resimŃit nevoia desfăşurării relaŃiilor internaŃionale între state. 2. Principiul fundamental de drept internaŃional public a fost definit ca o prescripŃie normativă. în cadrul ordinii juridice universale.. În caz de contradicŃie între normele internaŃionale şi cele interne vor avea prioritate primele. Kunz. . 6. ce se caracterizează printr-un înalt grad de abstractizare. care este superioară ordinilor juridice interne ale statelor. Există însă o serie de argumente care pledează pentru o evoluŃie treptată către supremaŃia dreptului internaŃional public: . U. Alfred Verdross. 12 . identificând soluŃiile aplicabile în fiecare speŃă concretă. În cazul în care cele două sisteme se întâlnesc. dând expresia unei valori internaŃionale universal acceptată şi care guvernează conduita subiectelor de drept internaŃional. Principiile fundamentale ale dreptului internaŃional public 6. În problema raporturilor dintre dreptul internaŃional public şi cel intern este mai utilă o abordare pragmatică şi cazuistică.U.U.dispoziŃiile din unele documente internaŃionale. .transferul unor competente fundamentale ale suveranităŃii către un organism regional (de exemplu. prin reprezentanŃii ei Hans Kelsen. trebuiesc studiate atât dispoziŃiile legilor interne. evoluŃiile recente relevă o determinare tot mai accentuată a dreptului intern de către dreptul internaŃional public. Monismul ca primatul dreptului internaŃional public a fost afirmat de Şcoala de la Viena. care stipulează prioritatea dreptului internaŃional public faŃă de dreptul intern. în cazul Tratatelor de constituire a ComunităŃilor Europene).2. asupra principiilor de drept internaŃional ale relaŃiilor prieteneşti şi de colaborare între state în conformitate cu Carta O.L. cât şi normele dreptului internaŃional public. Principiile fundamentale ale dreptului internaŃional public au fost parŃial codificate prin Carta O. Concluzia care se impune este aceea că disputa teoretică asupra supremaŃiei unuia dintre cele două sisteme are mai degrabă o natură sterilă. în general sau în anumite domenii. adoptate în anul 1970. natura şi individualizarea principiilor fundamentale ale dreptului internaŃional public reprezintă o chestiune controversată.1.

principiul cooperării internaŃionale. principiul bunei vecinătăŃi. Trăsături caracteristice Principiile fundamentale ale dreptului internaŃional public se disting de celelalte principii de drept internaŃional public specifice unui anumit domeniu ori de normele de drept internaŃional prin următoarele caracteristici: Caracter universal – care constă în aplicabilitatea lor tuturor domeniilor de activitate umană. Caracter general – care exprimă generalizarea şi abstractizarea normelor celor mai importante şi generale larg recunoscute ale dreptului internaŃional. având o valoare juridică imperativă. expresie a caracterului dinamic al relaŃiilor internaŃionale şi a interdependenŃelor stricte ce se realizează în cadrul comunităŃii internaŃionale: principiul dezarmării generale ale statelor. interzicând ori prescriind acŃiuni ale acestora în raport cu valorile care constituie obiect al lor. principiul respectării drepturilor omului. Gama principiilor fundamentale de drept internaŃional public s-a structurat pe cale cutumiară sau convenŃională. principiul rezolvării pe cale paşnică a diferendelor internaŃionale. Caracterul fundamental al valorilor – care constituie obiectul supus apărării prin intermediul acestora: pacea. în raport cu valorile fundamentale protejate. literatura de specialitate enumără ca făcând parte din această categorie următoarele principii: principiul neagresiunii. 13 . sunt în curs de afirmare noi principii de drept internaŃional. principiul suveranităŃii statelor. principiul neintervenŃiei. ceea ce determină ca interpretarea lor să se facă în mod sistematic. principiul îndeplinirii cu bună-credinŃă a obligaŃiilor internaŃionale. Principiile fundamentale ale dreptului internaŃional public se află într-o corelare şi întrepătrundere în privinŃa conŃinutului lor. la care participă subiectele de drept internaŃional. ele condiŃionându-se reciproc. În prezent.3.În esenŃă. libertatea popoarelor.2. 6. securitatea internaŃională. progresul lor. principiul folosirii unor zone spaŃiale numai în scopuri paşnice. Principii fundamentale de drept internaŃional public Fără a avea un caracter unanim. principiul egalităŃii în drepturi a statelor. fiecare dintre ele având o valoare juridică egală. acestea făcând parte din categoria jus cogens. principiile fundamentale ale dreptului internaŃional public constituie fundamentul sistemului de norme a acestui drept şi reprezintă criteriul de referinŃă al legalităŃii celorlalte principii şi norme de drept internaŃional public. 6. Fiecare dintre aceste principii circumscrie şi particularizează conduita statelor. dreptul la autodeterminare. la nivelul unor obligaŃii erga omnes. principiul inviolabilităŃii frontierelor statului.

Prin urmare.1. ce există în cadrul statelor. În sistemul dreptului intern. Procesul de interacŃiune între state conferă acestor dovezi. 14 . Ca în orice ramură de drept. în dreptul internaŃional public izvoarele materiale au un statut superior celui recunoscut în cadrul dreptului intern. De aceea. El sugerează ideea mecanismului constituŃional de creare a legilor. În contextul relaŃiilor internaŃionale folosirea termenului de „izvoare formale” este nepotrivită. acestea fiind dovezi ale atitudinii statelor faŃă de anumite reguli de drept internaŃional public. şi în dreptul internaŃional public instituŃia izvoarelor are o importanŃă deosebită. deoarece izvoarele formale au un prea marea grad de generalitate şi. opinia publică. definirea lor este practic ineficientă. istoria dreptului sau sociologia juridică. Practic.CAPITOLUL II Izvoarele dreptului internaŃional public 1. Ca un substitut al acesteia sau ca un echivalent. solidaritatea umană etc. distincŃia dintre izvoarele formale şi cele materiale rămâne dificil de făcut în dreptul internaŃional public. Majoritatea autorilor pornesc de la distincŃia generală între izvoarele materiale şi cele formale. Constituind surse extrajudiciare. în consecinŃă. Ceea ce contează în contextul relaŃiilor internaŃionale este varietatea izvoarelor materiale. izvoarele formale sunt formele juridice care exprimă acordul de voinŃă dintre două sau mai multe subiecte de drept internaŃional public. iar interdependenŃele între acestea şi izvoarele formale sunt mai intense. Izvoare materiale şi formale. În principiu. interesele specifice ale acestor entităŃi. Izvoarele materiale reprezintă factorii extrajuridici care contribuie la formarea normelor de drept internaŃional public: raporturile de putere între entităŃile politice participante la relaŃiile internaŃionale. un statut mai însemnat decât simplele izvoare materiale din dreptul intern. Într-un anumit sens noŃiunea de „izvoare formale” nu există în dreptul internaŃional public. în studiul dreptului internaŃional public nu interesează izvoarele materiale. Izvoarele formale reprezintă mijloacele juridice prin care se exprimă normele dreptului internaŃional public. există principiul care statuează că acordul general de voinŃă al statelor creează reguli de aplicare generală. mărturii ale creării normelor de drept internaŃional public. valoarea fiecărei norme fiind stabilită de dreptul constituŃional. noŃiunea de izvoare formale se referă în primul rând la mecanismul constituŃional al creării legilor. ele sunt analizate în cadrul altor discipline precum: filosofia dreptului. ideologii privind societatea internaŃională.

enumerarea din articolul cu acelaşi număr din Statutul fostei CurŃi Permanente InternaŃionale de JustiŃie (organul jurisdicŃional din cadrul Ligii NaŃiunilor). va aplica: a. nu este posibil a statua într-un postulat general că tratatele sunt în mod necesar mai importante decât cutuma sau invers.J. Astfel. anumite exigente ale societăŃii internaŃionale. Toate izvoarele fiind susceptibile de a exprima. Curtea InternaŃională de JustiŃie sau tribunalele arbitrale vor aplica în primul rând dispoziŃiile tratatului. Articolul 38 prevede: „1. se acceptă în general că acesta cuprinde o enumerare a izvoarelor dreptului internaŃional public. art. 38 din Statutul C. ca dovadă a unei politici generale.” S-a pus problema dacă acest articol reglementează într-adevăr izvoarele dreptului internaŃional public sau dacă precizează doar modalităŃile la care poate recurge Curtea InternaŃională de JustiŃie pentru soluŃionarea cauzelor supuse examinării sale de către părŃi. statut redactat în 1920. d. Controversele relative la acest articol pun în discuŃie în principal trei aspecte: ExistenŃa unei ierarhizări a surselor indicate. Opinia minoritară susŃine că regula în ceea ce priveşte izvoarele este că nu există o ierarhizare a acestora în dreptul internaŃional public. una din surse dispunea de un primat incontestabil. hotărârile judecătoreşti şi doctrina celor mai calificaŃi specialişti în drept public ai diferitelor naŃiuni. a cărei misiune este de a soluŃiona conform dreptului internaŃional diferendele care îi sunt supuse. care stabilesc reguli recunoscute în mod expres de statele în litigiu. acceptată ca drept. dacă părŃile sunt de acord cu aceasta. interzice o asemenea concluzie. încă vădit descentralizată. c. sub rezerva dispoziŃiilor articolului 59.2. se va acorda preferinŃă cutumei în 15 . Deşi articolul 38 nu face referire expresă la noŃiunea de „izvoare”.1. consideră că . 2. Astfel. principiile generale de drept recunoscute de naŃiunile civilizate.I. AlŃi autori. S-ar fi întâmplat aşa dacă. fie generale. fie speciale. Prezenta dispoziŃie nu aduce atingere dreptului CurŃii de a soluŃiona o cauză „ex aequo et bono”. Controversele formulate de doctrină se referă la existenŃa unei ierarhizări a izvoarelor. În mod firesc. Starea actuală a societăŃii internaŃionale. practic aceasta există. convenŃiile internaŃionale.J. Contrar articolului 7 din ConvenŃia de la Haga din 1907 (care crea Curtea internaŃională de prize maritime). în modalităŃi specifice. b. în cadrul unei proceduri centralizate. ca mijloace auxiliare de determinare a regulilor de drept. Curtea.I. prioritatea fiind explicată prin faptul că tratatul reprezintă un izvor al anumitor drepturi şi obligaŃii stabilite printr-un acord expres. cu mici modificări. exprimând opinia majoritară. din 1945 reproduce. Articolul 38 din Statutul CurŃii InternaŃionale de JustiŃie (1945) Articolul 38 din statutul C. cutuma internaŃională. În lipsa acestuia. deşi o ierarhie nu este expres stabilită. instanŃa va studia existenŃa şi aplicabilitatea unei norme cutumiare. se abŃine de la orice precizare privind o ierarhizare a izvoarelor enumerate.

1. tratatul şi cutuma reprezintă izvoarele cele mai importante în dreptul internaŃional public. susceptibile de controverse (principiile generale de drept. atât ca procedeu de creare a obligaŃiilor juridice între state. Exemplul cel mai ilustrativ în acest sens îl constituie noŃiunea de „naŃiuni civilizate”. NoŃiune Tratatul este cel mai important izvor de drept internaŃional public.raport cu „principiile generale de drept recunoscute de naŃiunile civilizate”. în două categorii distincte: . consacrarea actelor juridice ale organizaŃiilor internaŃionale şi unele acte unilaterale ale statelor ca izvoare ale dreptului internaŃional public. se pune în discuŃie. EvoluŃiile moderne din ultimele cinci decenii au demonstrat că enumerarea cuprinsă în articolul 38 nu este exhaustivă. actele organizaŃiilor internaŃionale şi echitatea). De fapt.1. cât şi ca frecvenŃă în raporturile juridice internaŃionale.) şi referirea la noŃiunea de “mijloace subsidiare”. potrivit distincŃiei general acceptate de majoritatea doctrinei. Astfel.I. fiind neîndoielnic faptul că produc anumite efecte juridice în raporturile dintre state. adică hotărârile judecătoreşti şi doctrina celor mai calificaŃi specialişti în drept public ai diferitelor naŃiuni. Deşi tratatele au avut un rol semnificativ în reglementarea relaŃiilor între state încă din antichitate (cel mai vechi tratat cunoscut este “Tratatul Sublim” încheiat între faraonul egiptean Ramses al II-lea şi regele hitiŃilor Hattuşil al III-lea. şi a tribunalelor arbitrale internaŃionale. în anul 1269 16 . în prezent fiind recunoscute şi alte izvoare ale dreptului internaŃional public. jurisprudenŃa C. litera d) face referire la „mijloacele subsidiare de determinare a regulilor de drept”.izvoarele subsidiare sau auxiliare. Tratatul 2. Lista amintită este susceptibilă de completări.izvoarele principale (tratatul şi cutuma). În acest capitol vom grupa izvoarele dreptului internaŃional public. trebuie observat ca ideea unei ierarhizări a izvoarelor dreptului internaŃional public consacrată de articolul 38 se sprijină pe două argumente: ordinea în care acestea sunt amintite (de la litera a. la d. nemaifiind indicat a fi preluate în continuare. .1. 2. Unele formulări ale articolului 38 sunt desuete. Neîndoielnic. actele unilaterale ale statelor.J. Izvoarele principale 2. doctrina. Faptul că unele formulări sunt depăşite. reflectând o concepŃie mai degrabă colonială decât modernă şi noŃiunea de „doctrina celor mai calificaŃi specialişti în drept public ai diferitelor naŃiuni” care este susceptibilă de controverse. Articolul 38. În legătură cu acestea se ridică întrebarea dacă ele constituie veritabile izvoare. fiind recunoscute şi alte izvoare în dreptul internaŃional contemporan. în mod justificat.

). 2. Conform prevederilor legislaŃiei române. lit. 1. tratatele acoperă la momentul actual întregul spectru al relaŃiilor internaŃionale. bine definit al raporturilor internaŃionale (de exemplu: ConvenŃia privind dreptul tratatelor din 1969. reiese că termenul de „tratat” are două sensuri. 17 . reglementând într-o formă solemnă un domeniu mai important al relaŃiilor internaŃionale (de exemplu: tratate de pace. modificării sau interpretării acestuia. Sintetic. un act accesoriu la un tratat preexistent. protecŃia mediului. Pactul SocietăŃii NaŃiunilor din 1919). de a modifica ori de a stinge drepturi şi obligaŃii juridice sau de altă natură. care consemnează în scris un acord la nivel de stat. Prin protocol se indică. lupta contra criminalităŃii. neagresiune. buna vecinătate. prin “tratat” se înŃelege documentul care poartă expres acest nume. Statutul Dunării din 1921). pct. Pactul este denumirea dată unor înŃelegeri cu caracter solemn. Din definiŃiile prezentate. În sens larg. protocolul. având scopul de a crea. drepturile omului etc. în mod obişnuit. economic. „prin tratat se înŃelege actul juridic. indiferent de denumire sau formă. Potrivit art. În sens restrâns. gentlemen’s agreement. unul larg şi unul restrâns. Termenul de statut este folosit şi în cazul unei înŃelegeri prin care se reglementează un anumit regim juridic (de exemplu. termenul de tratat înglobează toate actele juridice care se circumscriu definiŃiei amintite. 590/2003 (publicată în Monitorul Oficial nr. însă. cum ar fi: convenŃia. Uneori. prin expresia „tratat” se înŃelege un acord internaŃional încheiat în scris între state şi guvernat de dreptul internaŃional. pactul. financiar. ConvenŃia NaŃiunilor Unite asupra dreptului marii din 1982). a din ConvenŃia de la Viena din 1969. 1. prietenie. a din Legea nr. cultural. în scopul completării.i. Carta şi statutul desemnează acordul juridic prin care se constituie o organizaŃie internaŃională. Schimbul de note sau de scrisori este o înŃelegere bilaterală în formă simplificată. fie că este consemnat într-un instrument unic. statutul. ele au dobândit poziŃia esenŃială în cadrul izvoarelor de drept internaŃional abia în societatea internaŃională contemporană. acordul. Termenul de acord desemnează înŃelegeri intervenite mai ales în domeniile economic. cuprinzând domeniile politic. lit. prin care sunt reglementate relaŃiile dintr-un domeniu specific. comercial. schimbul de note. guvernat de dreptul internaŃional public şi consemnat într-un instrument unic ori în două sau mai multe instrumente conexe”. 23 din 12 ianuarie 2004). comerŃ şi navigaŃie). destinat să producă efecte juridice şi supus normelor dreptului internaŃional. tratatul desemnează un acord de voinŃa între două sau mai multe subiecte de drept internaŃional. la nivel guvernamental sau la nivel departamental. ConvenŃia reprezintă o înŃelegere. acest termen este folosit şi pentru a desemna o înŃelegere de sine stătătoare. prin care se reglementează expeditiv o problemă specifică. carta. într-un domeniu specific al relaŃiilor politice (Pactul Briand-Kellogg din 1928. militar. Practic. art. compromisul.Chr. modus vivendi. fie în două sau mai multe instrumente conexe şi oricare ar fi denumirea sa particulară.

circumstanŃele şi motivele care au determinat încheierea lui. Interesul delimitării elementelor componente în structura tratatului constă în relevarea forŃei juridice a acestora. specii de plante şi animale. Indiferent de denumirea pe care o poartă. acestuia i se recunoaşte o valoare juridică numai în măsura în care anumite dispoziŃii din corpul tratatului fac expres trimitere la el sau când preambulul contribuie la interpretarea celorlalte prevederi. separate de corpul acestuia pentru a se evita aglomerarea excesivă a textului. ConŃinutul tratatului este structurat pe articole grupate în titluri. 18 . anumite liste specifice (cum ar fi. posibilităŃile de aderare pentru statele care n-au participat la elaborarea textului. clauzele finale şi anexele. data şi locul semnării.2 Structura tratatului PărŃile componente ale unui tratat sunt. În privinŃa anexelor. semnăturile părŃilor. preambulul. în consecinŃă.). secŃiuni. declaraŃii interpretative. etc.Compromisul reprezintă un acord prin care părŃile convin să trimită un litigiu spre soluŃionare unei instanŃe arbitrale sau judiciare internaŃionale. regula este clară. Preambulul reprezintă partea preliminară a unui tratat. redactarea clauzelor finale a înregistrat un important progres odată cu dezvoltarea tratatelor multilaterale. de exemplu. tratatul mai poate cuprinde şi anexe. Dispozitivul conŃine clauzele care reglementează drepturile şi obligaŃiile care incumbă părŃilor în domeniul de interes. Tot în preambul se pot regăsi unele principii generale care guvernează materia respectivă şi trimiteri la alte tratate anterioare (bilaterale sau multilaterale) care prezintă relevanŃă în domeniul reglementat. Ca o observaŃie. Titlul precizează sintetic domeniul în care se încheie tratatul şi uneori (mai ales la tratatele bilaterale) părŃile acestuia. toate actele internaŃionale care se circumscriu definiŃiilor tratatului internaŃional sunt obligatorii pentru părŃile contractante şi au. reflectând consimŃământul părŃilor într-o formă verbală. cuprinzând dispoziŃii tehnice sau complementare dispoziŃiilor tratatului. el neavând în sine forŃă juridică obligatorie. 2. în care se indică părŃile contractante. au aceeaşi forŃă obligatorie ca şi corpul tratatului. El constituie o excepŃie de la regula formei scrise a tratatelor.1. scopul şi obiectul tratatului. Dispozitivul sau corpul tratatului reprezintă componenta esenŃială a acestui izvor de drept internaŃional. Încălcarea prevederilor tratatelor angajează răspunderea internaŃională a părŃii în culpă. acestea fiind parte integrantă la tratat şi. Clauzele finale privesc modul de intrare în vigoare şi de revizuire. Anexele pot conŃine hărŃi. limba sau limbile în care se încheie. Termenul de gentlemen’s agreement se referă la acordurile orale ale reprezentanŃilor subiectelor de drept internaŃional public. termenul pe care se încheie tratatul. aceeaşi valoare juridică. elemente chimice etc. faŃă de care părŃile contractante îşi reafirmă ataşamentul. problema practică fiind aceea a şti dacă preambulul şi anexele au aceeaşi valoare juridică ca şi dispozitivul tratatului. ce urmează a fi ulterior înlocuit de un acord cuprinzând clauze detaliate. în principiu. În sfârşit. dispozitivul. din punct de vedere tehnic. Modus vivendi desemnează un acord cu caracter provizoriu. de regulă: titlul. În ceea ce priveşte preambulul. capitole.

prin termenul de comportament nu trebuie înŃelese numai actele efective sau abstenŃiunile statelor. relaŃia lor directă cu exigenŃele societăŃii internaŃionale şi „spontaneitatea” acestora. ocupând mult timp locul prioritar în ansamblul izvoarelor sale. 19 . corespondenŃă diplomatică.2. cu toate că există anumite similitudini între aceste noŃiuni.2. Având în vedere trăsăturile definitorii ale cutumei. acceptată ca drept”. cutuma apare ca implicând reunirea în mod cumulativ a două elemente: material şi psihologic.1.2. practica judiciară internă.2. convenŃiile consulare). opus celui convenŃional şi este cel mai vechi izvor de drept internaŃional. ci şi orice exprimare a unei opinii cu privire la oportunitatea sau legalitatea conduitei altor subiecte de drept internaŃional. Ca o observaŃie preliminară. considerată de ele ca exprimând o regulă de conduită cu forŃă juridică obligatorie. În lumina definiŃiei şi distincŃiei menŃionate. un izvor de drept. aceasta poate fi definită ca o practică generală. tratate multilaterale care codifică norme cutumiare (enunŃând practic dreptul deja existent) sau cele care cuprind clauze tip (cum ar fi cele de arbitraj. constituie doar ca excepŃie. care determină: supleŃea şi adaptabilitatea normelor neconvenŃionale. 2. fiind o practică respectată doar în virtutea deprinderii. legislative (legi interne referitoare la domenii ale dreptului internaŃional: imunităŃi. starea de neutralitate. deoarece această opinie poate prezenta un rol important în formarea cutumei. cuprinzând trei componente: Conduita sau comportamentul statelor. prin urmare. Comportamentul statelor reiese în principal din actele juridice interne şi cele internaŃionale. Astfel. etc. cu rol în formarea cutumei pot fi: decizii arbitrale şi judiciare internaŃionale. În formularea incompletă a art. deşi consacră o regulă de conduită statornicită în timp. Elementul material Elementul material reflectă conduita uniformă în timp a subiectelor de drept internaŃional public. 38 din Statutul CurŃii InternaŃionale de JustiŃie cutuma reprezintă „o practică generală. Din definiŃia amintită.2 Cutuma 2. extrădare. Actele interne pot fi: acte ale organelor executive (de obicei ministere ale afacerilor externe) cum ar fi: declaraŃii. relativ îndelungată şi uniformă a statelor. Ceea ce distinge în mod esenŃial cutuma de alte izvoare de drept internaŃional public (lucru aplicabil şi în cazul principiilor generale de drept şi echităŃii) este caracterul nescris. NoŃiune Cutuma reflecta modul de formare „spontan” al normelor de drept internaŃional.). cutuma internaŃională trebuie să fie deosebită în mod clar de obiceiul juridic. instrucŃiuni către personalul diplomatic sau militar. care însă nu a obŃinut o recunoaştere juridică şi. dreptul marii. Actele internaŃionale ce reflectă comportamentul statelor. obiceiul nu reprezintă o obligaŃie juridică.

practica statelor trebuie să rămână uniformă. opinio juris sive necessitatis. Aria de răspândire a cutumei (în funcŃie de numărul subiectelor de drept internaŃional public care participă la procesul de formare a cutumei). 2. regionale (care privesc un număr limitat de state). factorul timp contează mai puŃin faŃă de frecvenŃa sau densitatea actelor în cauză în relaŃiile internaŃionale. respectată în mod efectiv şi fără discordanŃe. adică atunci când oricare din subiectele de drept internaŃional public implicate în anumite raporturi internaŃionale poate să conteze că ceilalŃi participanŃi se vor comporta. datorită dinamicii societăŃii internaŃionale în prezent. pentru a putea să genereze o regulă de drept internaŃional. Elementul psihologic constă în convingerea statelor că ele se supun unei obligaŃii juridice. unanimă a tuturor statelor din comunitatea internaŃională. repetiŃia precedentelor în timp făcând să ia naştere sentimentul obligaŃiei. tratatul: 20 . Relativ la a treia componentă a elementului material. practica statelor trebuind să fie îndelungată şi uniformă. Astfel. Din acest punct de vedere.2. 2. incluzând state ale căror interese sunt afectate în mod special şi nu o participare universală. Avantaje şi dezavantaje ale tratatului în raport cu cutuma Tratatul este principalul izvor de drept internaŃional în contextul societăŃii actuale şi prezintă multiple avantaje faŃă de cutumă. care va consfinŃi formarea unei cutume. Într-un anumit interval de timp. admiŃându-se şi cutumele locale/bilaterale. A doua componentă a elementului material se referă la timpul necesar pentru formarea unei cutume. Curtea internaŃională de JustiŃie a stabilit în speŃă privind Platoul continental al Mării Nordului (1969) că se impune o participare largă şi reprezentativă. Elementul psihologic (subiectiv) Pentru formarea unei cutume trebuiesc întrunite cumulativ elementele material şi cel psihologic. Continuitatea aplicării în timp. conform conduitei prescrise de norma respectivă.2. generate în principal de încheierea sa în formă scrisă şi în urma unor proceduri specifice. constantă. apare întrebarea ce stă la baza convingerii statelor că ele se supun unei reguli juridice. distingem cutume universale (al căror câmp de aplicare este extins datorită participării unanime la formarea lor). la rândul lor.3. odată intrat în vigoare. se consideră că practica se află la originea acestei opinio juris. ca şi când ar fi obligatorii pentru ele. care nu interesează decât două state şi care pot să aibă prioritate asupra cutumelor universale. PrezenŃa elementului psihologic indică practic momentul la care este definitivat procesul de formare a unei cutume.Semnificativă în această materie este şi respectarea de către state a unor tratate multilaterale la care ele nu sunt părŃi.4. în anumite cazuri acest proces poate fi inversat: exprimarea unei necesităŃi privind apariŃia/existenŃa unei norme juridice (de exemplu prin intermediul unei rezoluŃii a Adunării Generale a NaŃiunilor Unite) stă la originea iniŃierii unei practici. În mod tradiŃional. Totuşi. Legat de prezenŃa elementului subiectiv în procesul de formare a cutumei. Cu toate acestea. deoarece simpla repetare a unei conduite nu este suficientă pentru formarea unei norme cutumiare. dimensiunea subiectivă asigurând distincŃia între o practică urmată în temeiul existenŃei unei cutume şi o conduită motivată de reguli de curtoazie internaŃională.

cutumele nu necesită parcurgerea unei etape cum ar fi ratificarea sau publicarea – care pot îngreuna procesul de aplicare în dreptul intern. societatea internaŃională se articulează în jurul OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite. Principiile generale de drept Principiile de drept reprezintă acele idei călăuzitoare. Statutul C. ambele fiind obligatorii pentru subiectele de drept internaŃional public. sunt într-adevăr izvoare de drept public şi pe întrebarea dacă. . lipseşte precizarea care ar fi „naŃiunile civilizate”. În prezent. având un conŃinut bine definit. În al doilea rând. nu precizează dacă este vorba de principiile generale de drept din sistemele juridice ale statelor sau de principiile generale de drept internaŃional (ca norme de aplicare universală. astfel. deoarece.J. uşurinŃa probei fiind foarte importantă în cazul apariŃiei unor litigii privitoare la tratat.1.I.. cutuma şi-a păstrat un rol aparte în formarea dreptului internaŃional contemporan. Mai mult decât atât. În sfârşit. . această formulă fiind o rămăşiŃă a perioadei istorice în care aplicarea dreptului internaŃional se limita la principalele puteri europene şi la alte câteva state.poate fi uşor dovedit. 38.I. linii directoare care configurează trăsăturile fundamentale ale sistemelor juridice ale statelor. înlăturând echivocul şi conferind stabilitate relaŃiilor internaŃionale. care dau expresie şi protejează valori fundamentale în relaŃiile internaŃionale). tratatul şi cutuma reprezintă izvoarele principale ale dreptului internaŃional şi au forŃa juridică egală.permite adoptarea de norme de drept internaŃional public într-un timp scurt. 3. În primul rând. . se referă în art.exprimă în mod clar acordul de voinŃă al părŃilor contractante cu privire la obiectul său. din care fac parte în acest moment 21 . dar formularea este ambiguă şi lacunară. În concluzie. din punct de vedere procedural. c la „principiile generale de drept recunoscute de naŃiunile civilizate” ca izvor auxiliar al dreptului internaŃional public. lit. 3. pct. această listă nu ar trebui completată. 1. şi în conŃinutul altor dispoziŃii normative. Codificarea continuă în cadrul dreptului internaŃional (inclusiv cea a regulilor cutumiare) nu înseamnă eliminarea cutumelor din ansamblul izvoarelor acestui drept.I. Statutul C. facilitând adaptarea dreptului internaŃional la nevoile comunităŃii internaŃionale. în contextul evoluŃiei societăŃii internaŃionale. Cu toate acestea. referindu-se la „principii generale”. datorită modului de formare cutumele pot avea o longevitate şi o aplicare mult superioară unor tratate controversate. ConŃinutul lor axiologic se reflectă. deşi normele convenŃionale pot fi exprimate într-o manieră mai clară şi mai rapidă prin intermediul tratatelor. 38 din Statutul C. acest aspect nu garantează faptul că ele vor fi şi respectate. reguli generale de orientare.J. ele influenŃând prin prisma valorii lor de model întregul proces legislativ.dă naştere în mod explicit la drepturi şi obligaŃii ale părŃilor contractante.J. Izvoarele subsidiare Categoria izvoarelor subsidiare ale dreptului internaŃional reprezintă o chestiune controversată în doctrina de specialitate – discuŃiile axându-se în a stabili dacă unele din prevederile art.

De obicei. Formula este în mod cert căzută în desuetudine. Doctrina este unanimă în a considera că nici jurisprudenŃa. etc. JurisprudenŃa reprezintă ansamblul deciziilor jurisdicŃionale sau arbitrale. Curtea aplică anumite norme juridice şi pentru a le descoperi pe cele mai potrivite. cu titlu enunciativ: abuzul de drept. ca mijloace auxiliare de determinare a regulilor de drept”. Deşi hotărârile judecătoreşti trebuie să fie emise în baza normelor deja existente. În ceea ce priveşte soluŃiile pronunŃate de organele de jurisdicŃii interne. Hotărârile judecătoreşti Art. Din această perspectivă.U. 38. sunt preluate şi invocate ca mijloace auxiliare de precizare a conŃinutului unor norme aplicabile în litigii cu elemente identice sau similare.2. Ca principii generale de drept. nici doctrina nu pot genera reguli de drept. Unii autori consideră că principiile generale de drept nu pot constitui surse ale dreptului internaŃional public. ele reprezintă un factor important în dezvoltarea dreptului internaŃional. cum ar fi: acordarea unor imunităŃi diplomatice sau consulare.59. Hotărârile instanŃelor internaŃionale sunt apreciate datorită calităŃii lor din punct de vedere ştiinŃific. Acestea reprezintă mijloace de determinare a regulilor convenŃionale sau cutumiare şi nu izvoare ale dreptului internaŃional public. multe dintre ele avându-şi originea în dreptul roman.. ele neputând a fi confundate cu principiile fundamentale ale dreptului internaŃional public. iar dacă potrivit Cartei O. Autoritatea jurisprudenŃei internaŃionale se explică prin prisma garanŃiilor oferite de procedura jurisdicŃională şi prin componenta instanŃelor internaŃionale. apare întrebarea care nu sunt naŃiunile „civilizate”.N. nimeni nu se poate prevala de propria turpitudine. d precizează că pentru soluŃionarea diferendelor care îi sunt supuse. În sens contrar s-a reŃinut că principiile generale de drept. iar în prezent toate statele trebuie să fie considerate ca făcând parte din această categorie.toate statele lumii (191 de state cu statutul de membru sau de observator). exercitarea jurisdicŃiei penale în apele teritoriale ale unui stat etc. pct. O practică constantă şi uniformă a unor instanŃe 22 .N. apărute pe cale convenŃională sau cutumiară. 3. 2). la care Curtea internaŃională de JustiŃie sau alte jurisdicŃii şi tribunale arbitrale pot recurge pentru soluŃionarea diferendelor. unul din primele acte de politică externă ale unui nou stat este acela de a începe procedurile de aderare la O. sunt acele principii comune majorităŃii sistemelor juridice naŃionale. Ele nu pot decât să dovedească existenŃa acestora. autoritate lucrului judecat. toŃi membri se angajează să-şi îndeplinească cu bună-credinŃă obligaŃiile asumate (art. 2. dreptul de azil. ele constituind prin ele însele norme ale acestui drept. este suficient ca un principiu intern să fie verificat în cea mai mare parte a sistemelor juridice. orice încălcare a unui angajament antrenează obligaŃia de a repara prejudiciul suferit. lit. amintim. acestea se pot întemeia pe instituŃii şi norme de drept internaŃional public. hotărârile judecătoreşti şi doctrina celor mai calificaŃi specialişti în drept public ai diferitelor naŃiuni. atât cele naŃionale. ca izvoare ale dreptului internaŃional. nu neapărat în toate. pct. 1.U. Curtea va aplica „sub rezerva art. ea se foloseşte de jurisprudenŃă şi de doctrină. cât şi internaŃionale. principiul bunei credinŃe.

Conform dispoziŃiei amintite.I.D. doctrina nu mai ocupă în prezent acelaşi loc ca importanŃă în relaŃiile internaŃionale.I. este prevăzută recurgerea la echitate în vederea soluŃionării anumitor litigii ”Prezenta dispoziŃie (adică pct. a specialiştilor şi lucrările unor forumuri ştiinŃifice internaŃionale.J. 38. ci un simplu precedent.) sau Comisia de Drept InternaŃional a O. în domenii cum ar fi cele precizate anterior. Este unanim admis că doctrina nu reprezintă o sursă a normelor de drept internaŃional. echitatea apare ca o posibilitate conferită de părŃile la un litigiu judecătorului internaŃional de a judeca acel diferend. poate contribui la precizarea sau îmbogăŃirea conŃinutului normelor aplicabile într-un anumit raport juridic internaŃional. care prezintă avantajul de a efectua comparaŃii mai ample şi documentate ale practicilor naŃionale şi de a prezenta un punct de vedere mai puŃin subiectiv. Echitatea În redactarea art. fără să recurgă propriu- 23 . Aceste opinii minoritare. Opinia individuală aparŃine unui judecător care acceptă dispozitivul unei hotărâri.A.4. prin care să se răspundă necesitaŃilor din societatea internaŃională.U. sau în cadrul ei se fac propuneri de noi norme. pot constitui o contribuŃie ştiinŃifică importantă la îmbogăŃirea doctrinei. cum sunt Institutul de Drept InternaŃional (I. hotărârile judecătoreşti aplicând dreptul deja existent şi fără a avea capacitatea de a legifera. AsociaŃia de Drept InternaŃional (I. 3. la un moment dat. 3.1 al aceluiaşi articol) nu aduce atingere dreptului CurŃii de a soluŃiona o cauza ex aequo et bono – dacă părŃile sunt de acord cu aceasta”. 2 din Statutul C. ca la începutul secolului al XX-lea.N. Prin urmare.3. norme şi instituŃii ale dreptului internaŃional. deosebite faŃă de poziŃia majorităŃii judecătorilor care au indicat o anumită soluŃie într-un litigiu deferit CurŃii. se apreciază că instanŃele naŃionale sunt puse în situaŃia de a oferi o definiŃie obiectivă a elementelor unor raporturi internaŃionale şi astfel hotărârile lor prezintă interes practic pentru determinarea corectă a unor norme de drept internaŃional. Opinia separată sau dizidentă aparŃine unui judecător aflat în minoritate şi indică opoziŃia la dispozitivul hotărârii şi motivarea în fapt. aminteşte doar de autori individuali ale căror opinii pot să fie luate în considerare. Aceasta nu creează dreptul pozitiv. Rolul acestora este mai redus decât cel al unor comisii sau foruri internaŃionale de prestigiu. cu valoare de „lege ferenda”. În mod cert. un mijloc de determinare a dreptului. Doctrina Formularea din art.). jurisprudenŃa nu este un izvor auxiliar al dreptului internaŃional public. dar nu este de acord cu motivele pe care se sprijină aceasta. În acest sens.L. 38 este lacunară: „doctrina celor mai calificaŃi specialişti în drept public ai diferitelor naŃiuni”. Dinamica relaŃiilor internaŃionale a pus în discuŃie oportunitatea prevederii doctrinei în cadrul modalităŃilor la care poate apela Curtea pentru soluŃionarea litigiilor cu care a fost sesizată. Prin doctrină înŃelegem poziŃia autorilor. pct. ci constată existenŃa anumitor principii.interne. O altă componentă importantă a doctrinei este considerată a fi alcătuită din opiniile separate şi cele individuale ale unor judecători ale CurŃii InternaŃionale de JustiŃie.

zis la lege, ci pe baza bunului simŃ şi al spiritului de dreptate. Recursul la echitate urmăreşte aplicarea principiilor unei justiŃii ideale la o speŃă dată, judecătorul sau arbitrul intuind ceea ce este just. ÎncredinŃarea soluŃionării unui diferend ex aequo et bono către un judecător sau arbitru internaŃional evidenŃiază trei ipoteze privind funcŃiile cutumei: supletivă, moderatoare şi politică (consfinŃind o folosire discreŃionară). a. Echitatea poate fi aplicată într-un domeniu al dreptului internaŃional în care nu sunt reguli precise, ea reprezentând mijlocul prin care judecătorul completează lacunele dreptului internaŃional (pronunŃând o soluŃie praeter legem). b. FuncŃia moderatoare se referă la modalitatea de a atenua aplicarea riguroasă, formală a dreptului. Din acest punct de vedere, echitatea corespunde unui bun simŃ şi unei etici comune. Ea permite înlăturarea aplicării formale, mecanice, automate a unor norme juridice, care ar duce la rezultate anormale, contrare justiŃiei. c. A treia funcŃie se referă la posibilitatea judecătorului de a reforma dreptul, în numele echitaŃii pronunŃând o soluŃie contra legii. Această facultate rămâne cea mai controversată, majoritatea autorilor subliniind faptul că în numele echităŃii nu se pot pronunŃa soluŃii contrare regulilor în vigoare şi în nici un caz o clauză nu poate atribui unui judecător puteri atât de extinse încât să denatureze complet funcŃia jurisdicŃională. Echitatea, ca modalitate de soluŃionare a unui diferend internaŃional, cu acordul părŃilor, trebuie distinsă de alte două noŃiuni similare: aplicarea principiului echităŃii (adică normele de drept internaŃional public trebuie aplicate în mod nepărtinitor şi reciproc avantajos faŃă de subiectele de drept internaŃional) şi de echitate ca metodă de interpretare şi conciliere a regulilor de drept internaŃional aplicabile într-o situaŃie concretă, în aceste două cazuri echitatea fiind considerată ca incorporată dreptului, iar aplicarea se face în interesul unei bune administrări a justiŃiei, fără a fi nevoie de consimŃământul părŃilor. Echitatea, în sensul prevăzut de art. 38, pct. 2 din Statutul C.I.J., nu este un izvor al dreptului internaŃional public, deoarece ea substituie dreptul, fiind un sistem de soluŃionare a diferendelor internaŃionale. 3.5. Actele unilaterale în dreptul internaŃional public Enumerarea prevăzută în textul art. 38 din Statutul C.I.J. este susceptibilă de completări. JurisprudenŃa internaŃională a recunoscut existenŃa şi contribuŃia la formarea dreptului internaŃional şi a altor categorii de instrumente juridice care se disting de tratate prin caracterul lor unilateral sau prin autonomia lor în raport cu dreptul tratatelor. Este vorba de anumite acte care constituie moduri de formare voluntara a dreptului internaŃional public, având o caracteristică comună, care constă în a exprima voinŃa unui subiect de drept internaŃional, care tinde să creeze efecte juridice. Actul unilateral este imputabil unui singur subiect de drept internaŃional, cel de la care emană. Creşterea numărului actelor din această categorie este în mod firesc legată de multiplicarea subiectelor de drept internaŃional public, iar în prezent se include în această categorie atât actele organizaŃiilor internaŃionale cât şi cele ale statelor.

24

3.5.1. Actele organizaŃiilor internaŃionale Organele organizaŃiilor internaŃionale pot adopta diferite acte: rezoluŃii, recomandări, decizii, avize, etc. Actele organizaŃiilor pot privi: dreptul intern al organizaŃiei (reguli privind mecanismul de funcŃionare a acestora) sau realizarea obiectivelor organizaŃiei (care se adresează statelor membre). Actele din prima categorie se referă la structura şi funcŃionarea organizaŃiilor internaŃionale (de exemplu dobândirea sau pierderea calităŃii de membru, adoptarea bugetului, corpuri subsidiare, modul de luare a deciziilor, etc.). Aceste acte au un efect obligatoriu pentru statele membre. Actele care se adresează statelor membre vizează drepturi şi obligaŃii ale acestora sau prescriu o anumită conduită în raporturile dintre statele membre şi dintre acestea şi organizaŃie. ForŃa juridică a acestor documente depinde de Statutul sau de Carta OrganizaŃiei, dar în general ele au doar un caracter de recomandare şi nu impun obligaŃii statelor. Astfel, RezoluŃiile OrganizaŃiei NaŃiunilor Unite nu impun obligaŃii juridice statelor membre, acestea fiind libere de a se conforma sau nu prevederilor lor. Ele au totuşi o valoare coercitiva din punct de vedere moral şi politic pentru statele care au votat pentru adoptarea lor. În plus, chiar dacă nu constituie obligaŃii juridice, aceste recomandări trebuie respectate în lumina principiului cooperării între naŃiuni şi a îndeplinirii cu bunăcredinŃă a angajamentelor asumate prin Carta O.N.U. Actele organizaŃiilor internaŃionale nu sunt izvoare de drept, pentru transformarea acestor recomandări în obligaŃii juridice de drept internaŃional public, ele trebuie transpuse în tratate internaŃionale. 3.5.2. Actele unilaterale ale statelor În dreptul internaŃional, anumite acte emanând de la un stat sunt susceptibile de a produce efecte juridice, atât în privinŃa statului căruia îi sunt imputabile, dând însă naştere la drepturi şi obligaŃii şi pentru alte state. Principalele categorii de acte unilaterale ale statelor sunt: notificarea, declaraŃia, recunoaşterea, protestul, renunŃarea şi promisiunea. Notificarea este actul solemn prin care se aduce la cunoştinŃa unuia sau mai multor state un fapt determinat care produce efecte juridice (de exemplu: notificarea denunŃării unui tratat). Recunoaşterea, cel mai important şi frecvent dintre actele unilaterale, reprezintă o manifestare de voinŃă prin care un stat consideră ca fiind legitimă o situaŃie internaŃională sau un act juridic al unui alt subiect de drept. În acest fel, statul de la care emană recunoaşterea admite că situaŃia recunoscută sau actul juridic îi sunt opozabile (de exemplu: recunoaşterea unor noi state sau a unor mişcări de eliberare naŃională). DeclaraŃiile unilaterale desemnează anumite acte ale statelor prin care acestea fac cunoscută poziŃia lor asupra unei anumite situaŃii şi o anumită conduită pe care o vor urma (de exemplu: declaraŃie de război, de neutralitate, de acceptare a jurisdicŃiei C.I.J.).

25

Protestul reprezintă refuzul expres de a recunoaşte ca legitimă o pretenŃie sau o stare de fapt. ImportanŃa acestui act unilateral rezidă în faptul că, odată formulate, împiedică formarea unei norme cutumiare, statul respectiv nemaiparticipând la formarea cutumei. Prin renunŃare statul în cauza abandonează, de bună-voie, un drept al său, de exemplu: renunŃă la imunităŃile de jurisdicŃie sau de execuŃie, la obiecŃiunea, la rezerva formulată de alt stat, la o revendicare teritorială etc. Promisiunea este un act unilateral care se referă la acte sau fapte deja existente şi dă naştere la drepturi noi în profitul unor terŃi.

26

maritim şi aerian. care reflectă caracterul suprem şi necondiŃionat al puterii de stat atât pe plan intern cât şi în raporturile cu celelalte state. Astfel sunt acceptate de doctrină ca fiind subiecte acele entităŃi care participă atât la procesul de elaborare a normelor de drept internaŃional public. deoarece iau naştere prin acordul de voinŃa a statelor. OrganizaŃiile internaŃionale interguvernamentale constituie subiecte derivate. teritoriu. Elementele constitutive ale acestei definiŃii sunt: a. statul trebuie să îndeplinească o cerinŃă fundamentală: suveranitatea. ca reprezentând „un subiect de drept internaŃional care posedă următoarele caracteristici: a. d. capacitatea de a intra în relaŃii cu alte state”. indispensabilă pentru existenŃa statului. Statele: subiecte clasice de drept internaŃional public 2. Deşi aceste entităŃi participă activ la raporturile internaŃionale.1. Ca fenomen politico-social. clasic. noŃiunea de „stat” a fost definită într-o manieră mai cuprinzătoare. în doctrină se discută poziŃia de subiect de drept internaŃional şi a altor entităŃi: mişcările de eliberare naŃională. cât şi la raporturile internaŃionale. teritoriul constituie baza materială. organizaŃiile internaŃionale neguvernamentale şi indivizii. Ca fenomen juridic. dar dobândesc ulterior o personalitate juridica distincta de a statelor care au dus la naşterea lor. guvern. tipic. populaŃia şi guvernul (autorităŃile publice). statutul persoanelor ce alcătuiesc populaŃia fiind reglementat 27 . dobândind drepturi şi asumându-şi obligaŃii în cadrul ordinii juridice internaŃionale. populaŃie. ConsideraŃii introductive Subiectele de drept internaŃional public trebuie să întrunească o dublă calitate: creatoare şi destinatare ale normelor acestui drept. care îi conferă calitatea de subiect de drept internaŃional. NoŃiune şi elemente Statul reprezintă un fenomen politico-social şi juridic. În afară de acestea. nu se poate spune că ele întrunesc dubla calitate cerută pentru a fi subiecte de drept. În Tratatul de la Montevideo din 1933. societăŃile transnaŃionale. populaŃia: reprezintă colectivitatea umană legată permanent sau numai temporar de un teritoriu anumit. constituind subiect de controversă în literatura de specialitate. Statele sunt singurele subiecte de drept care deŃin atributul suveranităŃii. noŃiunea de stat este configurată de existenŃa a trei elemente constitutive: teritoriul. 2. c. având rolul primordial în societatea internaŃională. Suveranitatea reprezintă caracteristica esenŃială a statului. statul este considerat subiectul originar. b.CAPITOLUL III Subiectele dreptului internaŃional public 1. delimitat de frontiere şi care cuprinde teritoriul terestru. teritoriul: reprezintă spaŃiul în interiorul căruia se exercită suveranitatea unui anumit stat. În cadrul subiectelor de drept internaŃional. b.

Statul federal (federaŃia) este compus din mai multe colectivităŃi politice (state federate). Statele componente desfăşoară aceeaşi politică în relaŃiile externe. ConfederaŃia reprezintă o uniune de state independente care deleagă. Legătura permanentă dintre o persoană şi stat se exprimă prin cetăŃenie. Neutralitatea InstituŃia neutralităŃii este una din cele mai vechi din dreptul internaŃional public şi reflectă voinŃa unor state de a sta temporar sau permanent în afara conflictelor militare. în schimbul angajamentului de a-l apăra. d. care exercită prerogativele puterii de stat asupra ansamblului teritoriului şi populaŃiei. Această instituŃie este caracteristica perioadei de expansiune colonială. între 1519 – 1556). care să înglobeze statele membre (exemplul Statelor Unite între 1781 – 1787. Protectoratul. prin jocul succesiunii sau printr-un proces electiv. apărare) unor organe comune. guvernul reprezintă o structură de organe. Germania între 1815 – 1866). ca formă de organizare statală. 28 . care deşi păstrează anumite competente pe plan local. Al patrulea element se referă la capacitatea unui stat de a-şi exercita atributele suveranităŃii pe plan extern. prin care statul protejat dă statului protector dreptul de a administra afacerile externe şi de a interveni în administraŃia internă. Uniunea reală este creată prin acordul încheiat între două state.de legile interne ale statului respectiv. este expresia unui raport juridic convenŃional între două state. Pentru ca acest al treilea element să existe în mod viabil se cer întrunite două condiŃii: exerciŃiul puterii de stat să fie exclusiv şi efectiv. de obicei prin intermediul unui tratat. dar şi ca expresie a diversităŃii modalităŃilor de organizare politică. dar îşi păstrează sistemul de organizare internă propriu (de exemplu Imperiul Austro-Ungar). de obicei. 2. Uniunea personală s-a constituit atunci când suveranul unui stat a devenit concomitent şi suveranul unui alt stat. c. la formarea unui stat unitar (de exemplu cazul regelui Carol Quintul care a domnit în Spania şi Germania. ca participant la viaŃa internaŃională. nu sunt subiecte de drept internaŃional public.3. Atributul exclusivităŃii se referă la unicitatea unui anumit guvern. care sunt de acord să fie conduse de acelaşi monarh. exerciŃiul anumitor competente (în materie de politică externă. Efectivitatea guvernului înseamnă că acesta îşi exercită autoritatea în mod real. protectoratul dispărând odată cu dobândirea independenŃei de către statele protejate. Cele două state rămân independente. 2. statul a cunoscut multiple forme. încredinŃând politica externă guvernului federal. proprii diferitelor culturi. Tipuri de stat În diferitele stadii ale evoluŃiei societăŃii. fără a duce. în afară de acesta nemaiexistând la un moment dat o altă autoritate care să exercite controlul asupra populaŃiei şi teritoriului. iar legătura permanentă sau temporară a unei persoane cu teritoriul este dată de domiciliu.2. fără a constitui un nou stat.

În această chestiune statele au adoptat un comportament diferit: ElveŃia a considerat că statutul său de neutralitate permanentă este incompatibil cu calitatea de membru O.3. neutralitatea a cunoscut trei forme: clasică (ocazională). Statutul de neutralitate permanentă implică angajamentul statului de a rămâne neutru în orice conflicte ar putea interveni între state (exemplul cel mai cunoscut îl constituie ElveŃia). care duce un război de autoapărare în faŃa unei agresiuni. devenind membru al O. după cum stabileşte acest Consiliu. s-au invocat dispoziŃiile art.3.1 din Carta care precizează că măsurile necesare executării hotărârilor Consiliului de Securitate pot fi luate şi doar de unii membri.).N. permanentă (reprezentând o opŃiune de durată a unui stat) şi diferenŃiată (odată cu definirea agresiunii armate în cadrul Adunării Generale a O. 2. Astfel. dar nu şi pe cea de imparŃialitate – el fiind îndreptăŃit să acorde sprijin statului victimă. Se pune problema dacă în lumina acestor dispoziŃii ale Cartei. Consiliul de Securitate poate dispune măsuri de constrângere. Consacrarea sistemului de acŃiune în caz de ameninŃări împotriva păcii şi de acte de agresiune în capitolul VII al Cartei O.U. Neutralitatea permanentă S-a conturat ca statut juridic al unui stat încă din secolul al XIX-lea.. După Pactul Briand-Kellog (1928).1.N.U. Neutralitatea ocazională Reflectă poziŃia unui stat de a nu se implica în anumite conflicte militare în schimbul garantării independentei şi integrităŃii sale teritoriale. În temeiul capitolului amintit. 2.N. statul neutru va respecta obligaŃiile de abŃinere şi prevenire faŃă de statul agresor. alin. dar şi cere sprijin militar altor state.3. 2.U. nelegată de împrejurări conjuncturale de politică externă.2. mergând până la folosirea forŃei armate în vederea menŃinerii sau restabilirii păcii şi securităŃii internaŃionale.Odată cu etapele istorice de evoluŃie ale dreptului internaŃional. dar mai ales după definirea termenului de agresiune armata printr-o rezoluŃie a NaŃiunilor Unite (1974) a apărut noŃiunea de neutralitate diferenŃiată.N. prevenirea (care implica luarea de masuri pentru a evita desfăşurarea oricăror operaŃiuni pe teritoriul sau) şi imparŃialitatea ( care îi impunea să trateze în mod egal părŃile în conflict).U. declaraŃii. În sprijinul teoriei compatibilităŃii între neutralitatea permanentă şi calitatea de membru O. a ridicat problema compatibilităŃii între statutul de neutralitate permanentă şi calitatea de membru al O. reprezentând o opŃiune de durată. Deşi neutru faŃă de conflictele armate.N. articolul 43 al Cartei stabileşte 29 . legi speciale) şi acte internaŃionale (tratate de recunoaştere şi garantare din partea altor state). putându-se folosi de propriile sale forŃe armate. Statul neutru trebuie să respecte următoarele trei cerinŃe: abŃinerea (se obliga să nu participe la ostilităŃi şi să nu ofere sprijin operaŃiunilor militare).3.U. statul îşi păstrează dreptul sau la autoapărare individuală şi colectivă. În plus. în timp ce Austria nu a văzut o incompatibilitate între cele două. 48.N. Neutralitatea permanentă poate să rezulte în urma a două categorii de acte: interne (dispoziŃii constituŃionale.U. un stat cu statutul de neutralitate permanentă mai poate să-şi respecte obligaŃiile decurgând din acest statut.

ConsideraŃii preliminare În dreptul internaŃional. statutul de neutralitate a unui stat. Astfel. asistenŃă şi înlesnirile. InstituŃia recunoaşterii nu a fost codificată încă şi îşi păstrează caracterul cutumiar. doctrina precizează că recunoaşterea are un dublu efect: constitutiv şi declarativ. în principiu. instalarea unui guvern în absenŃa mijloacelor constituŃionale. În literatura juridică. Recunoaşterea statelor şi a guvernelor 2. amintim cu titlu exemplificativ: crearea unui nou stat. Efectul declarativ are în vedere că existenŃa unui stat nu e condiŃionată de actele de recunoaştere din partea celorlalte state. de a recunoaşte. Ea a apărut şi s-a dezvoltat ca urmare a dinamicii relaŃiilor internaŃionale. inclusiv dreptul de trecere. recunoaşterea este actul unilateral prin care un stat constată existenŃa unei situaŃii sau unui act juridic nou apărute. o vor face doar în baza unor acorduri. În acest sens. exercitarea protecŃiei diplomatice pentru proprii cetăŃeni. s-a discutat caracterul discreŃionar al acestui act. 2. telegrame de felicitare. FaŃă de statul care a efectuat recunoaşterea. se admite că statele nu pot recunoaşte o situaŃie internaŃională stabilită prin încălcarea unor norme imperative (jus cogens). Recunoaşterea statelor Recunoaşterea unui stat este actul unilateral prin care unul sau mai multe state admit ca o entitate politica îndeplineşte condiŃiile specifice ale unui stat şi îşi exprimă voinŃa de a-l considera membru al comunităŃii internaŃionale. caracterizată prin apariŃia de noi subiecte de drept internaŃional sau prin producerea unor evenimente deosebite în viaŃa statelor şi a popoarelor. 2. Deşi există o controversă şi în această materie. Actul unilateral de recunoaştere produce o serie de efecte pentru statul recunoscut. Statul care emite un act de recunoaştere dispune de o largă libertate de apreciere.4. Răspunsul este.2. tratate bisau multilaterale.4. precizându-se că un stat are dreptul. Dintre situaŃiile apărute în societatea internaŃională care pot reclama incidenŃa instituŃiei recunoaşterii. Recunoaşterea statelor şi guvernelor se poate realiza prin intermediul mai multor mijloace: note diplomatice. care pot avea consecinŃe asupra intereselor sale şi declară expres sau admite implicit că acestea constituie elemente pe care se vor baza relaŃiile sale juridice viitoare. anumite modificări teritoriale. dar acest act trebuie să fie totuşi conform cu regulile dreptului internaŃional. În această materie mai apare şi problema dacă participarea unui stat la conferinŃe internaŃionale sau admiterea sa ca membru al unei organizaŃii internaŃionale echivalează cu recunoaşterea sa tacită din partea altor state. obŃinerea imunităŃii de jurisdicŃie şi de execuŃie.1. aceasta are un efect constitutiv: numai din momentul recunoaşterii situaŃia nouă devine opozabilă.4. negativ: admiterea unui stat într-o organizaŃie sau la o conferinŃă internaŃională nu presupune că 30 . iar nu obligaŃia. nici o achiziŃie teritorială obŃinută prin ameninŃare sau folosirea forŃei nu va putea fi recunoscută ca legală.că statele care vor pune la dispoziŃia Consiliului de Securitate forŃele armate. el devenind subiect de drept internaŃional ca urmare a întrunirii elementelor sale constitutive. dintre care cele mai importante sunt: stabilirea de relaŃii diplomatice şi posibilitatea încheierii unor tratate cu alte state. declaraŃii de recunoaştere.

4. telegrame oficiale. când puterea este preluată de un nou guvern prin alte mijloace decât cele constituŃionale sau când pe acelaşi teritoriu îşi revendică autoritatea două guverne. actul de recunoaştere al unui stat implică şi recunoaşterea guvernului legitim al acestuia. 2. prin urmare. de regulă. expresă sau tacită şi c. Totuşi. 2. Doctrina Tobar reiterează teza legitimismului constituŃional. aceasta semnifică implicit şi recunoaşterea sa ca stat. s-au configurat două teorii principale: Tobar (după numele unui diplomat ecuadorian) şi Estrada (ministrul de externe al Mexicului în anii ’30). sprijinul majorităŃii populaŃiei. În principiu. de jure sau de facto. Ca o observaŃie finală. individuală sau colectivă.4. Ea constituie. Recunoaşterea de jure reprezintă recunoaşterea irevocabilă. Recunoaşterea de facto are un caracter limitativ şi provizoriu. au fost propuse: exercitarea efectivă a autorităŃii asupra întregului teritoriu sau asupra unei părŃi însemnate din acesta. doctrina Estrada pare a avea un rol predominant în această materie. b. capacitatea de a se achita de obligaŃiile sale internaŃionale.3. şi. 31 . ce trebuie întrunite cumulativ. a. instituŃia recunoaşterii reflectă şi raŃiuni politice. încheierea unui tratat bilateral. Recunoaşterea unui guvern poate fi definită ca un act unilateral prin care un stat consideră guvernul altui stat ca un organ al autorităŃii publice capabil să intermedieze relaŃiile dintre cele două state în condiŃii normale. dar dincolo de regulile dreptului internaŃional.toŃi membrii/ participanŃii recunosc acea entitate ca având calitatea de stat. Recunoaşterea guvernelor În mod normal. declaraŃii de recunoaştere. Din controversele privind recunoaşterea guvernelor. votul contra putând fi considerat un refuz de recunoaştere. Recunoaşterea expresă se face în baza unei note diplomatice. Drept criterii ale recunoaşterii guvernelor. Problema ca un guvern să fie recunoscut separat nu se pune decât în situaŃii speciale. până când Ńara nu e reorganizată pe baze constituŃionale şi alegeri libere. Recunoaşterea tacită poate fi dedusă dintr-un anumit comportament sau anumite acte juridice: stabilirea de relaŃii diplomatice. dacă aceste criterii sunt respectate guvernul în cauză trebuie să fie recunoscut. o fază pregătitoare a recunoaşterii de jure. putând fi revocată oricând. b.4. nici un guvern neavând dreptul de a se pronunŃa asupra legitimităŃii unui alt guvern. mesaj al şefului statului. majoritatea statelor abŃinându-se în a recunoaşte guvernele şi supunând recunoaşterii doar statele. în situaŃia în care un stat membru votează în favoarea admiterii unui nou stat într-o structură organizaŃională internaŃională. Doctrina Estrada afirmă că recunoaşterea noilor guverne ar semnifica un amestec în treburile interne ale statelor în cauză. Formele recunoaşterii Recunoaşterea poate fi: a. fundamentând recunoaşterea unui guvern ajuns la putere prin revoluŃie sau război. deplină şi definitivă a unui stat.

existând două convenŃii internaŃionale în materie. Succesiunea poate fi definită ca substituire a unui stat în locul altui stat. Astfel. 2. InstituŃia succesiunii statelor intervine atunci când au loc modificări teritoriale. care au ales să le sprijine în lupta lor pentru constituirea unor state independente. 2. Succesiunea statelor Există situaŃii când prin voinŃa popoarelor sau datorită unor cauze independente de voinŃa lor. în calitate de observatori şi promovarea propriilor interese în comunitatea internaŃională. dar în anumite condiŃii poate apărea situaŃia unei recunoaşteri colective. Recunoaşterea beligeranŃei şi insurecŃiei Această problemă se pune în cazul existenŃei unui conflict intern prelungit (război civil).. Recunoaşterea calităŃii de beligeranŃi a participanŃilor la insurecŃie din partea statelor terŃe are drept efect tratarea guvernului şi a răsculaŃilor în mod egal. recunoaşterea Ńărilor din fosta Iugoslavie de către statele membre ale Uniunii Europene. datoriilor şi arhivelor de stat.4. în ceea ce priveşte răspunderea pentru relaŃiile internaŃionale ale unui teritoriu. Regula o constituie recunoaşterea individuală. d) transferul de teritorii de la un stat la altul. Succesiunea statelor poate interveni în domeniul: tratatelor. intrând în vigoare în 1996 şi ConvenŃia privind succesiunea statelor la bunuri. Recunoaşterea mişcărilor de eliberare naŃională Recunoaşterea mişcărilor de eliberare naŃională se face prin recunoaşterea organelor lor de conducere. dar neintrată încă în vigoare. când insurgenŃii au organe de conducere politice şi militare. Elementul principal al succesiunii în dreptul internaŃional îl constituie transmiterea drepturilor şi obligaŃiilor de la statul predecesor la cel succesor. s-au creat premisele stabilirii unor relaŃii oficiale între mişcările de eliberare naŃională şi unele state. arhive şi datorii. configuraŃia politică şi teritorială a unor state suferă importante transformări. Acestor mişcări li s-a facilitat astfel accesul la piaŃa internaŃională.N.N. participarea la lucrările organizaŃiilor internaŃionale şi mai ales în cadrul O. indiferent dacă acestea duc sau nu la apariŃia unor noi state: a) reunirea mai multor state într-unul singur.6. de pe o poziŃie de imparŃialitate. 32 .5. în urma căreia apar mai multe state independente.U. desfăşoară în mod organizat acŃiuni militare şi deŃin controlul unei părŃi a teritoriului statului. pe baza unor criterii comune). 2. expresie a încercării de codificare în cadrul Comisiei de Drept InternaŃional a O. b) dezmembrarea unui stat. din partea unui grup de state (de exemplu. ConvenŃia privind succesiunea Statelor la tratate a fost adoptată la Viena în 1978. Recunoaşterea calităŃii de beligeranŃi din partea guvernului statului respectiv are drept principal efect faptul ca răsculaŃii nu mai sunt trataŃi ca şi criminali de drept comun.c. Prin recunoaşterea acestor mişcări.5. încheiată la Viena în 1983.U. bunurilor. pe calea fuziunii sau absorbŃiei.4. c) desprinderea unui stat dintr-un alt stat. ci li se aplică regimul prizonierilor de război din dreptul umanitar.

vom prezenta cele mai importante reguli în materia succesiunii la tratate. mobile sau imobile. cele care prevăd o asistenŃă reciprocă între două state).R. Într-o abordare sintetică. În situaŃia noilor state independente. În caz de transfer de teritoriu. organizaŃii internaŃionale. Expresia „bunuri de stat” se referă la bunuri. şi ca membru permanent în Consiliul de Securitate. în redactarea ConvenŃiei de la Viena din1983. 2. 2. drepturi şi interese care la data succesiunii statelor şi conform dreptului intern al statului predecesor. unde ideea continuităŃii drepturilor şi obligaŃiilor de la un subiect de drept la altul prevalează.S. atât statul predecesor cât şi cel succesor având o personalitate juridică internaŃională proprie. în schimb sunt păstrate cele tehnice. statul succesor nu devine automat membru al unei organizaŃii internaŃionale la care era membru statul predecesor.2. fără a fi nevoie de un tratat expres în acest sens.U. în cadrul O.3. Succesiunea la tratate În cazul fuziunii şi dezmembrării unui stat.5. convenŃiile referitoare la un statut de neutralitate. ele fiind exonerate de obligaŃiile contractate de statul predecesor.1.Ca o observaŃie preliminară. în mod gratuit şi integral. erau în proprietatea acestuia. în afara cazului când au intervenit alte înŃelegeri între părŃi sau când aplicarea ar fi incompatibilă cu scopul şi obiectul lor. remarcăm faptul că elementul predominant în cadrul succesiunii statelor este reprezentat de principiul suveranităŃii. tratatele încheiate de statul predecesor îşi încetează aplicarea pe teritoriul respectiv. Statul nou format poate dobândi calitatea de membru devenind parte la tratatul constitutiv al organizaŃiei. statul succesor îşi va exercita ansamblul competentelor asupra teritoriului în calitate de stat suveran şi independent. indiferent de dată şi categorie. ExcepŃia de la această regulă o constituie acceptarea Rusiei drept continuatoare de drept a fostei U. ca regulă generală operează menŃinerea tratatelor care erau în vigoare la momentul modificării teritoriale. Tot ca o regulă generală apare şi principiul conform căruia nu sunt transferabile tratatele politice (de exemplu: tratatele de alianŃă militară. reprezintă toate documentele. arhive şi datorii. în timp ce tratatele încheiate de statul succesor îşi extind aplicarea şi asupra teritoriului care a devenit parte a acelui stat. în raport cu alte considerente. în urma manifestării exprese de voinŃă şi a îndeplinirii procedurilor prevăzute de actul constitutiv relative la primirea de noi membri.5. bunuri. care la data succesiunii aparŃineau statului predecesor 33 . succesiunea în dreptul internaŃional nu are acelaşi sens ca în dreptul privat. ce au aparŃinut statului predecesor. 2.S. După intervenŃia unei anumite mutaŃii teritoriale. referitoare la stabilirea frontierelor.N. formate în urma procesului de decolonizare se aplică principiul intransmisibilităŃii. Arhivele. Analizând definiŃia dată acestei instituŃii în cele două convenŃii amintite.5. navigaŃia pe fluviile interne. Succesiunea la bunuri şi arhive Regula aplicabilă în privinŃa bunurilor este aceea potrivit cu care se transmit statului succesor toate bunurile. Succesiunea la organizaŃiile internaŃionale În general. acumulate sau primite de statul predecesor în exercitarea funcŃiilor sale.

punându-se accent pe calitatea membrilor dintr-o organizaŃie.5.U. acestea vor dobândi arhivele care au aparŃinut teritoriului pe care s-au constituit şi au devenit arhive ale statului predecesor în timpul dependentei. 3. constituită prin tratat. care nu pot fi decât state şi făcându-se astfel distincŃia dintre organizaŃiile interguvernamentale şi cele neguvernamentale (ale căror membri sunt persoane fizice sau juridice de naŃionalităŃi diferite). indiferent de obiectul acestora.) sunt transmisibile. În situaŃia transferului de teritoriu. reflectând intenŃia de coeziune şi cooperare în planul relaŃiilor internaŃionale. Ca regulă. trecerea arhivelor de la un stat la altul se face prin acord. OrganizaŃiile interguvernamentale – subiecte derivate de drept internaŃional public 3. prin crearea organizaŃiilor interguvernamentale.conform legislaŃiei interne şi erau păstrate direct sau sub controlul statului ca arhive. Articolul 2 al ConvenŃiei de la Viena privind dreptul tratatelor (1969) se referă la organizaŃiile internaŃionale ca fiind “organizaŃii interguvernamentale”.4. Tot ca o regulă generală. partea din arhivele de stat necesară administrării normale a teritoriului în cauză va fi pusă la dispoziŃia statului succesor. 3. Comisia de drept internaŃional a O. iar în lipsa acordului transferul datoriei transferul datoriei se va face într-o proporŃie echitabilă. o entitate trebuie să întrunească următoarele elemente constitutive: 34 .N. rezultă că. înzestrată cu o constituŃie şi organe comune şi posedând o personalitate juridică distinctă de aceea a statelor membre”. Acestea iau fiinŃă în baza exprimării acordului de voinŃă a statelor membre. a definit organizaŃiile internaŃionale ca fiind: „O asociere de state. datoriile contractate într-un scop bine determinat (lucrări publice: canale de navigaŃie. Transferul arhivelor de stat este o expresie a respectării dreptului popoarelor la dezvoltare şi informare cu privire la patrimoniul lor cultural.2. NoŃiune Necesitatea realizării unor obiective de amploare şi de a găsi soluŃii la probleme importante ce transcend frontierele naŃionale determina nevoia unei organizări politice a societăŃii internaŃionale. În lipsa unui acord. În situaŃia statelor independente. acesta nu moşteneşte în principiu datoriile statului predecesor (în afara unui acord care să stipuleze altfel). Succesiunea la datorii Datoria de stat reprezintă o obligaŃie financiară contractată de statul predecesor faŃă de un alt subiect de drept internaŃional public. adică documente necesare bunei administrări a respectivului teritoriu şi cele care privesc exclusiv sau în principal acel teritoriu. infrastructură etc. Elemente constitutive Din definiŃiile prezentate. la nivel universal sau regional. se aplică regula conform căreia trecerea datoriei de la un stat la altul se face prin acord. pentru a fi calificată drept „organizaŃie interguvernamentală”. În ipoteza în care statul succesor este un nou stat independent.1. 2.

dreptul de legaŃie pasivă (a menŃine legături cu misiunile permanente ale statelor membre. ce se manifestă în ordinea juridică internă şi în cea internaŃională. organizaŃia să dispună de o structură organizaŃională proprie. organele ei trebuind să fie capabile să desfăşoare în bune condiŃii activităŃile necesare îndeplinirii scopului urmărit la constituirea organizaŃiei. care i-au provocat prejudicii. c. prestarea de servicii etc. Personalitatea juridică de drept internaŃional a organizaŃiilor interguvernamentale le conferă acestora calitatea de subiect în cadrul raporturilor internaŃionale. în special de organizare proprie şi de administrare a bugetului. Chiar dacă iniŃial ea a fost constituită pe baza voinŃei statelor membre. b. deci. capabil să dobândească drepturi şi să-şi asume obligaŃii. structura organizaŃiilor de acest tip cuprinde. Carta. OrganizaŃiile interguvernamentale pot avea următoarele competenŃe: dreptul de a încheia tratate. acordul de voinŃa al statelor să fie cuprins într-un tratat constitutiv. în funcŃie de scopul pentru care au fost constituite.3. organizaŃiile interguvernamentale au. care include două dimensiuni. Din acest punct de vedere. numai cu acordul statelor. Structura instituŃională Membrii organizaŃiilor interguvernamentale sunt numai statele. Deşi doar subiecte „derivate” de drept internaŃional. organizaŃiile interguvernamentale sunt subiecte limitate de drept internaŃional – competenŃele lor în relaŃiile internaŃionale fiind stabilite prin acordul de voinŃa al statelor.a. în general: 35 . Statut. o personalitate juridică proprie. închirierea unor localuri. intrând în multiple raporturi juridice cu persoane fizice sau juridice de drept intern din alte state (cumpărarea de bunuri. de a elabora norme. d. acreditate pe lângă ele) şi activa (de a numi misiuni permanente pe lângă state şi organizaŃii internaŃionale). În cadrul organizaŃiilor interguvernamentale. distinctă de cea a statelor membre. opozabilă erga omnes. statele membre trebuie să participe la procesul decizional în vederea realizării scopului prevăzut în actul constitutiv. 3. să fie o asociere de state. care-i conferă calitatea de subiect distinct de drept internaŃional. subiectele primare ale dreptului internaŃional. ca entităŃi suverane şi independente. de a introduce reclamaŃii împotriva altor subiecte de drept internaŃional. Neavând un teritoriu propriu. fiind în măsură să constituie astfel de organizaŃii. organizaŃia trebuie să dobândească o personalitate juridică proprie. organizaŃia dobândeşte o autonomie funcŃională. aceasta îşi desfăşoară activitatea pe teritoriul unor state unde îşi are sediul. Personalitatea juridică de drept intern a organizaŃiilor internaŃionale se referă la capacitatea juridică necesară pentru îndeplinirea funcŃiilor şi realizarea scopurilor sale. acesta putând avea diferite denumiri: Pact. în urma acestui proces.). Astfel. ConstituŃie etc. dar gradul de participare la luarea deciziilor este diferit.

religioase. consiliu de securitate (în cazul O. . chiar dacă poporul în cauza a fost înlăturat ilicit de pe acel teritoriu.Organele cu caracter restrâns îndeplinesc rolul unor organe executive. de imunitate fiscală şi jurisdicŃională şi este condus de un secretar general sau preşedinte. .să aibă o legătură cu un teritoriu. Alegerea şi reprezentarea statelor care vor face parte din organele restrânse ale organizaŃiei reprezintă un proces complex şi deosebit de important. . ca subiecte de drept internaŃional.nu se confundă cu noŃiunea de „minorităŃi naŃionale”. lingvistice etc. s-a ridicat problema definirii conceptului de „popor”. în contextul procesului de lichidare a colonialismului şi a afirmării principiului politic al autodeterminării ca principiu fundamental al dreptului internaŃional public.N. etnice.. cum ar fi: Adunarea generală (organul suprem al organizaŃiei). reprezentarea echitabilă a intereselor diferitelor grupuri de Ńări.o entitate socială clar determinată prin trăsături distinctive proprii. comisiile plenare (organe cu rol în elaborarea proiectelor care să reflecte deciziile organizaŃiei în anumite domenii) şi reuniunile speciale (convocate pentru soluŃionarea unor aspecte specifice în cadrul activităŃii organizaŃiei. la organele de conducere. prin rotaŃie. 36 . căruia i-au fost atribuite următoarele caracteristici: . Acesta este compus din funcŃionari internaŃionali. al căror rol în planul raporturilor internaŃionale. cum ar fi congrese şi conferinŃe). Popoarele şi mişcările de eliberare naŃională Problema calităŃii de subiect de drept internaŃional a acestor entităŃi s-a pus după încheierea celui de-al doilea război mondial. Pentru a putea circumstanŃia corespunzător această categorie. consiliu executiv.). numit de Adunarea generală. este în continuă creştere. În cadrul acestora sunt reprezentate statele care vor juca un rol preponderent în activitatea organizaŃiei. dreptul de a încheia tratate internaŃionale cu alte subiecte de drept internaŃional.U. popoarelor care lupta pentru independenta li s-a recunoscut calitatea de subiect în cadrul raporturilor internaŃionale. Popoarele care lupta pentru independenŃă pot avea următoarele drepturi: dreptul de a desfăşura acŃiuni de emancipare naŃională (paşnice sau implicând folosirea forŃei). accesul tuturor membrilor. Concluzionând.Pentru buna funcŃionare a organizaŃiei şi coordonarea eficientă în cadrul diferitelor departamente este nevoie de un Secretariat propriu.Organe plenare. în aceste organe de conducere. 4. organizaŃiile interguvernamentale sunt entităŃi politice complexe. acestea nefiind subiecte ale dreptului la autodeterminare. purtând numele de: comitet executiv. el reflectând de obicei aplicarea a trei principii: reprezentarea geografică echitabilă. dar cu caracter limitat şi tranzitoriu. până la constituirea lor într-un stat propriu.. care beneficiază. etc. în cele mai variate domenii. în care sunt reprezentate toate statele membre. Astfel. . de regulă.

compoziŃia capitalului. ca fiind mai importante: a. generator de profit. referitor la desfăşurarea activităŃii în mai multe state. dar acestor entităŃi nu li s-a recunoscut calitatea de subiect de drept internaŃional public. Ca urmare a sfârşitului luptei anticoloniale şi a constituirii majoritarii popoarelor asuprite în state independente. acest lucru deosebindu-le de organizaŃiile internaŃionale neguvernamentale. societăŃile transnaŃionale sunt: „întreprinderi formate dintr-un centru de decizie localizat într-o Ńară şi centre de activitate. 5. dreptul ca forŃelor lor armate să li se aplice regulile dreptului internaŃional umanitar. prin intermediul unor filiale coordonate printr-un sistem centralizat de decizie. Conform unei definiŃii propuse de Institutul de Drept internaŃional în anul 1997. li se aplică reglementări juridice diferite. Scopul acestor societăŃi este unul lucrativ. b. cu sau fără personalitate juridică. Drept criterii pentru caracterizarea unei societăŃi ca fiind transnaŃionale reŃinem. d. primare de drept internaŃional). criteriul extrateritorialităŃii. furnizarea unor bunuri şi servicii (de exemplu asistenŃa 37 . Instrumentul principal de mijlocire a raporturilor între societăŃile multinaŃionale şi statele unde ele îşi desfăşoară activitatea este contractul de stat. în funcŃie de fiecare Ńară unde acestea îşi desfăşoară activitatea. situate în unul sau mai multe state”. Acesta reprezintă un acord cu privire la: împrumuturi. organizaŃii interguvernamentale (subiecte derivate şi limitate) şi mişcări de eliberare naŃională (calitatea de subiect fiindu-le recunoscută în mod limitat şi tranzitoriu) s-a discutat calitatea de subiect de drept internaŃional şi a altor entităŃi. cu personalitate juridica deplina). văzute ca reŃele întinse în mai multe state cu o activitate coordonată de o “filială-mamă”. 5.dreptul de a participa la negocieri şi conferinŃe internaŃionale în calitate de observator. numărul şi influenŃa acestor mişcări de eliberare naŃională se află în continua scădere. SocietăŃile transnaŃionale Nu există o definiŃie a societăŃilor transnaŃionale în dreptul pozitiv şi nici un document care să reglementeze statutul acestora în dreptul internaŃional public. SocietăŃilor transnaŃionale. chestiune care este încă subiect de controversă în literatura de specialitate. dreptul de a primi sprijin de la state sau organizaŃii internaŃionale. naŃionalitatea conducătorilor societăŃii. organizaŃiile internaŃionale neguvernamentale şi persoane fizice-indivizii. Sfera de exercitare a drepturilor amintite are un caracter limitat (scopul recunoaşterii acestor drepturi fiind formarea statului independent) şi tranzitoriu (drepturile sunt exercitate până la definitivarea procesului de constituire a noului stat. pe lângă state (subiecte originare. Subiecte controversate ale dreptului internaŃional public În doctrină. cifra minimă de afaceri (de ordinul milioanelor de dolari). Din această ultimă categorie fac parte societăŃile transnaŃionale. c.1.

Pe plan internaŃional. Interpol) au o influenŃă şi o contribuŃie importantă în planul relaŃiilor internaŃionale.2.N. Acordurile amintite prezintă un caracter eterogen. cât şi de drept internaŃional. 38 . b. efectuarea unor lucrări publice etc. Responsabilitatea persoanei fizice în dreptul internaŃional. Consacrarea drepturilor persoanei. gestionarea unor sectoare de servicii publice. ele nu sunt considerate a fi subiecte de drept internaŃional. având un statut consultativ. O.tehnică). Amnesty International. exploatarea unor resurse naturale. căreia i se aplică dreptul intern al statului pe teritoriul căruia îşi are stabilit sediul. pe plan internaŃional. acestea fiind invitate să ia parte la activităŃile unor importante organizaŃii interguvernamentale (cum ar fi O. 5..N.U. cu alte organizaŃii interguvernamentale. PoziŃia individului în raporturile juridice internaŃionale Problema care se pune este aceea de a stabili dacă.G. supuse în totalitate legislaŃiei naŃionale. 5. ele sunt doar destinatare ale unor reguli de drept internaŃional. fără scop lucrativ. Argumentele pro. grupând persoane fizice sau juridice având naŃionalităŃi diferite. persoanei fizice i se poate atribui calitatea de subiect de drept internaŃional.şi contra în acest domeniu pot fi analizate sintetic dintr-o dublă perspectivă: a. numai pe cale mediată.G. dar datorită statutului lor juridic (reglementat de dreptul intern). se ajunge le recunoaşterea calităŃii de subiect de drept internaŃional public a societăŃilor multinaŃionale. ele fiind ridicate la rangul de „cvasi-tratate”. Din această perspectivă. poziŃia juridică a O. influenŃa O. Acest lucru nu corespunde însă realităŃii juridice: societăŃile transnaŃionale nu sunt subiecte de drept internaŃional. Consiliul Europei).N. OrganizaŃiile internaŃionale neguvernamentale (O.-urile sunt considerate a fi asociaŃii interne. prin intermediul ordinii juridice naŃionale. mai ales prin intermediul sistemelor de protecŃie a drepturilor omului.-urilor internaŃionale nu diferă de cea a altor persoane juridice de drept intern. Prin teoria conform căreia aceste contracte sunt sustrase de sub incidenŃa dreptului naŃional al statului contractant.N. Green peace.3.G. la nivel universal şi regional. cuprinzând atât elemente de drept civil sau comercial. În privinŃa raporturilor cu “statul-gazdă”.N. Problema organizaŃiilor internaŃionale neguvernamentale poate fi studiată prin prisma unei duble categorii de relaŃii: cu statele pe teritoriul cărora îşi au sediul şi. datorită anumitor drepturi şi obligaŃii pe care le are în cadrul relaŃiilor internaŃionale. Este domeniul unde intervin şi controversele legate de calitatea de subiect de drept internaŃional a societăŃilor transnaŃionale. OrganizaŃiile internaŃionale neguvernamentale (dintre care amintim: Comitetul InternaŃional al Crucii Roşii.-urile internaŃionale) O organizaŃie internaŃională neguvernamentală reprezintă o asociaŃie internaŃională.G.-urilor este în continuă creştere.

conferit de Curtea Europeană a Drepturilor Omului (de la Strasbourg) şi de Curtea de JustiŃie a ComunităŃilor Europene (de la Luxemburg).1.3. dar majoritatea autorilor argumentează ca răspunderea penală a persoanei fizice nu este în măsură să îi confere acestuia calitatea de subiect de drept internaŃional: răspunderea pentru fapte considerate a fi infracŃiuni internaŃionale: pirateria. un beneficiar mediat al normelor unor convenŃii internaŃionale – ce i se aplică în baza voinŃei suverane a statului sub jurisdicŃia căruia se află. Această răspundere se activează în cazul a două categorii de infracŃiuni. El nu este decât destinatarul anumitor norme de drept internaŃional public (în fapt.5. aceste fapte sunt cuprinse în legislaŃia penală internă a statelor părŃi la convenŃiile internaŃionale ce consacră infracŃiunile respective. etc. traficul de droguri. Tribunalul penal internaŃional pentru fosta Iugoslavie. judecaŃi de instanŃe internaŃionale (Tribunalele internaŃionale de la Nuremberg şi Tokio. majoritatea autorilor consideră că valorificarea acestei prerogative se face prin intermediul statelor.2. a sistemului interamerican care operează prin Comisia şi Curtea interamericană a drepturilor omului. răspunderea pentru infracŃiunile contra păcii şi omenirii a criminalilor de război. Plecând de la dubla condiŃie pe care trebuie să o îndeplinească o entitate pentru a fi subiect de drept internaŃional public. 39 . iar nu creator al acestor norme. individului i se recunoaşte calitatea de parte în faŃa unor instanŃe internaŃionale. 5. în temeiul suveranităŃii lor. persoanele vinovate rămânând sub jurisdicŃia internă a statelor respective. Sub un prim aspect. Tribunalul pentru responsabilii genocidului din Rwanda. fiindu-i conferit dreptul de petiŃionare la nivel internaŃional. în baza exercitării voinŃei suverane a acestora. această răspundere penală este o consecinŃă a răspunderii statelor. individul este subiect al răspunderii penale internaŃionale. de fapt.). terorismul. Deşi individului i se recunoaşte calitatea de reclamant în faŃa instanŃelor internaŃionale amintite. Deşi aparent individul este subiect de drept internaŃional – se argumentează că. Totuşi. trebuie concluzionat că individul nu reprezintă un subiect de drept internaŃional.3. Este cazul sistemului european de protecŃie. stat care a ales să fie parte contractantă la convenŃiile respective). comerŃul cu sclavi. În domeniul garantării drepturilor omului prin intermediul unor convenŃii internaŃionale.

Prin excepŃie. Lipsa de ierarhizare a izvoarelor dreptului este consecinŃa caracterului interstatal a dreptului internaŃional. ca în dreptul intern. constituie sediul materiei în domeniul dreptului tratatelor: ConvenŃia privind dreptul tratatelor încheiate de state (din anul 1969) şi ConvenŃia asupra dreptului tratatelor dintre state şi organizaŃii internaŃionale sau între organizaŃii internaŃionale (din anul 1986). tratatele internaŃionale reprezentând. legislaŃia internaŃională. în prezent este inerentă dezvoltării relaŃiilor internaŃionale în toată gama lor de manifestare complexă şi diversă. reglementat de dreptul internaŃional pentru anumite state şi având un fundament cutumiar pentru altele. Se poate afirma că. Ele au valoare juridică echivalentă. există un acord general în doctrină în a defini tratatul internaŃional ca fiind un acord de voinŃă destinat să producă efecte juridice. în cazul concilierii existenŃei mai multor izvoare în stadiul de elaborare ori de probă a dreptului pozitiv cum ar fi. Echivalente fiind. Lipsa de ierarhie între izvoarele formale de drept internaŃional nu se răsfrânge însă şi asupra normelor juridice în ipoteza conflictului între o normă imperativă şi o normă convenŃională sau cutumiară ori în cazul soluŃionării conflictelor între regulile convenŃionale şi regulile cutumiare. izvoarele de drept nu sunt ierarhizate aprioric. spre exemplu. traducând în mod egal exigenŃele societăŃii internaŃionale. determinate prin forŃa lucrurilor să intre în relaŃii unele cu altele şi. în cazul organizaŃiilor internaŃionale care reprezintă o structură ierarhică de organe. în mod necesar actele emanate de aceasta vor deŃine aceeaşi ierarhie corespunzătoare organelor care le-au emis. ConsideraŃii generale Formarea convenŃională a dreptului internaŃional este legată istoric de existenŃa comunităŃilor politice organizate. izvoarele formale ale dreptului internaŃional public antrenează o serie de rapoarte între ele. sub rezerva unor diferenŃe de redactare. Creşterea numerică şi funcŃională a tratatelor internaŃionale reflectă stadiul de evoluŃie şi de integrare organică a societăŃii internaŃionale. DistincŃia este importantă deoarece atât izvoarele de drept cât şi normele juridice se supun unor trăsături diferite. Toate izvoarele de drept reprezintă concretizarea manifestării de voinŃă directă ori indirectă a statelor. opozabilitatea regulilor codificate. Două convenŃii internaŃionale adoptate la Viena. în ansamblul lor.CAPITOLUL IV Dreptul tratatelor 1. 40 . exprimând în esenŃă procedee tehnice diferite de elaborare a dreptului. Astfel.

IntenŃia de a produce efecte juridice între părŃi separă tratatul internaŃional de alte documente internaŃionale. după criteriile furnizate de natura actului ori a tranzacŃiei încheiate. în contextul circumstanŃelor în care au fost elaborate. 2. Articolul 3 din ConvenŃia de la Viena din anul 1986 asupra dreptului tratatelor dintre state şi organizaŃii internaŃionale sau între organizaŃii internaŃionale delimitează precis câmpul de aplicare al dispoziŃiilor reglementatoare doar părŃilor care au calitatea de subiect de drept internaŃional.1.2. Rămâne prin urmare în absenŃa formalismului juridic al drepturilor internaŃional a distinge între tratatele internaŃionale şi cele lipsite de o asemenea forŃă juridică. Au această calitate statele şi organizaŃiile internaŃionale şi orice entitate căreia i-a fost recunoscută calitatea de subiect internaŃional.2. DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului nu este un tratat datorită absenŃei intenŃiei părŃilor de a-şi asuma obligaŃii legale în acest domeniu şi cu toată recunoaşterea sa internaŃională. 41 .J. Crearea de efecte juridice Tratatele internaŃionale se încheie pentru a produce efecte juridice între părŃile care l-au încheiat. un proces verbal sau cu actele de politică externă cum ar fi declaraŃiile şi comunicatele comune semnate cu ocazia vizitelor la nivelul cel mai înalt la sfârşitul întâlnirilor între şefii de state şi guvern. Tot astfel tratatul internaŃional nu se identifică cu actele sau documentele care au doar legături cu tratatele fără a se identifica cu ele: un memoriu. nu vor intra în categoria tratatelor internaŃionale actele încheiate între persoane fizice sau juridice situate în state diferite. fie în crearea.). 2. acordurile încheiate între un stat şi o persoană fizică sau juridică sau o organizaŃie internaŃională etc. modificarea sau stingerea unor drepturi sau obligaŃii reciproce între părŃi. nu are caracter juridic şi în consecinŃă nu este opozabilă membrilor NaŃiunilor Unite. Efectele juridice pot consta fie în stabilirea unei norme de conduită obligatorie cu caracter general (ipoteză avută în vedere de art. Calitate ca subiect de drept internaŃional a părŃilor PărŃile tratatului trebuie să aibă în toate cazurile calitatea de subiecte de drept internaŃional. Elementele definitorii ale tratatului internaŃional 2. Acordul de voinŃă nu trebuie să fie simultan.I.3. o notă verbală. Prin urmare. ExistenŃa unui acord de voinŃă între părŃile contractante Tratatul presupune un acord între două sau mai multe voinŃe în vederea realizării unui scop şi obiect determinat. fundamentate pe voinŃa părŃilor de a se lega ori nu pe planul dreptului. Spre exemplu. Regula consensualismului domină materia dreptului tratatelor şi în esenŃă rezidă în ideea că fiecare dintre subiecte se angajează în fapt de pe o poziŃie de egalitate faŃă de ceilalŃi parteneri în stricta măsură în care şi-a exprimat voinŃa în mod liber. 38 din statutul C. Spre exemplu un tratat se poate naşte şi din declaraŃia unilaterală de voinŃă a unei părŃi urmată de acceptare ei de către altă parte ori o declaraŃie comună poate fi acceptată ulterior de către părŃi.

arendări de terenuri şi clădiri. Într-adevăr varietatea de denumiri a tratatelor internaŃionale este 42 . criteriile reŃinute sunt identice. Cu toate acestea. care completează configurarea noŃiunii.1. Distingând între conŃinutul acordului încheiat între părŃi şi instrumentul în care acesta s-a materializat. Prin urmare. deoarece intenŃia explicită a părŃilor interesate în însuşi textul documentului este aceea de a nu se obliga juridic. Supunerea dreptului internaŃional Ori de câte ori dreptul aplicabil convenŃiei părŃilor va fi dreptul intern al unui stat. contractele încheiate între state ori între acestea şi persoane juridice sau fizice străine privitoare la împrumuturi de bani. 1 din ConvenŃia de la Viena din anul 1969 include în definiŃia tratatului şi alte elemente formale cu caracter complementar. ConvenŃia a precizat că un tratat poate fi inclus într-un singur instrument sau mai multe. Pluralitatea de denumiri Potrivit ConvenŃiei. ConvenŃia a definit tratatul ca un acord încheiat în formă scrisă. Elemente completatorii ale definiŃiei cutumiare a.4. Astfel. c. „oricare ar fi denumirea sa particulară”. actul juridic deşi încheiat între subiecte de drept internaŃional ori între acestea şi persoane juridice sau fizice. termenul tratat desemnează orice acord internaŃional. Articolul 3 din ConvenŃie limitează expres sfera de aplicare a convenŃiei doar la tratate. Aceeaşi formulare este consacrată şi pentru tratatele internaŃionale încheiate între state şi organizaŃiile internaŃionale sau între organizaŃiile internaŃionale în convenŃia din anul 1986. indiferent dacă părŃi la tratat sunt state sau organizaŃii internaŃionale. nu va fi considerat drept tratat internaŃional în sensul ConvenŃiei de la Viena din anul 1969 privind dreptul tratatelor. fie că este consemnat într-un instrument unic. Conform acestui text „prin tratat se înŃelege un acord internaŃional încheiat între state şi guvernat de dreptul internaŃional. 3. cu rezerva adaptărilor specifice acestui gen de tratate. ies din sfera dreptului internaŃional public circumscriindu-se normelor de drept ale unui anumit stat. fie în două sau mai multe instrumente conexe şi oricare ar fi denumirea sa particulară”. 3. licenŃe etc.Din acest punct de vedere Actul final de la Helsinki nu are valoarea juridică a unui tratat. Forma scrisă. În acest mod a confirmat existenŃa unei pluralităŃi de denumiri echivalente. b. Elemente ale tratatului din definiŃia exprimată în dreptul pozitiv Articolul 2 paragraf. Actul juridic astfel încheiat va fi supus regulilor dreptului internaŃional privat. acorduri cu preŃ. natura tratatelor internaŃionale este interdisciplinară şi se supune atât ordinii juridice internaŃionale cât şi ordinii juridice interne căreia îi este rezervat domeniul încheierii tratatului. excluzând din aria de reglementare acordurile verbale fără a le nega valoarea juridică ori posibilitatea aplicării acestora a regulilor enunŃate în convenŃie. 2. Numărul de instrumente.

După procedura încheierii lor.J. iar concretizarea ei este împiedicată de ambiguitatea noŃiunii de tratat general. în timp ce tratatele constitutive de organizaŃii internaŃionale stabilesc structura şi modul de funcŃionare a acestora. Distingem în funcŃie de acest criteriu tratate încheiate între state. DistincŃia aparŃine doctrinei clasice de drept internaŃional fără însă a se putea circumscrie precis unui regim juridic distinct pentru fiecare categorie de tratat. pact. Clasificarea tratatelor Clasificarea tratatelor se poate face pe mai multe criterii. În principiu se pot distinge ca metodă. a. 1 lit. În mod tradiŃional acest criteriu opune tratatele solemne. Criteriul are în vedere tratatele care permit accesul şi altor subiecte de drept internaŃional să adere la ele şi tratate închise. statut. acordurilor în formă simplificată. Tratate normative şi tratate constitutive de organizaŃii internaŃionale. Tratatele internaŃionale se împart în tratate cu termen (care prevăd în textul lor termenul până la care produce efecte juridice) şi tratate fără termen (spre exemplu tratatele de pace. cu atât mai mult cu cât un tratat poate include dispoziŃii din ambele tipuri. a din Statutul C. în timp ce tratatele contracte sunt încheiate între un număr redus de state. se referă expres la tratatele generale şi tratate speciale. schimb de scrisori. tratate încheiate între state şi organizaŃii internaŃionale şi tratate încheiate organizaŃii internaŃionale. Tratate generale şi tratate speciale. clasificarea reprezintă o formă particulară a celei anterioare.După durata valabilităŃii lor. cele încheiate în materia drepturilor omului). . care exclud această posibilitate. ConvenŃia de la Viena din anul 1969 a stabilit dispoziŃii specifice doar pentru tratatele generale şi prin urmare clasificarea fundamentată pe obiectul şi scopul contractului este prea abstractă pentru a se putea materializa ca atare în practica internaŃională.După posibilitatea de aderare.După calitatea părŃilor. acord. 4. 38 paragr. schimb de note.După numărul părŃilor. 43 . chartă. . clasificarea formală ce vizează variabilele extrinseci ale tratatelor privite ca instrumente juridice. declaraŃie.impresionantă: convenŃii. fiecare dintre ele particularizând obiectul tratatului şi domeniul în care intervine. TendinŃa actuală a codificării dreptului tratatelor este aceea de a unifica regimul juridic al acestor tipuri de tratate. Teoretic însă. Clasificarea materială Tratate legi şi tratate contract. b. protocol. tratatele legi au o valoare normativă şi prin urmare conŃin reguli generale de comportament susceptibile a fi aplicate unui număr mare de state. concordant. iar obiectul lor este format dintr-o serie de prestaŃii reciproce la care s-au obligat părŃile. . modus vivendi.I. . Clasificarea formală . Tratatele internaŃionale se clasifică după acest criteriu în tratate bilaterale şi tratate multilaterale. Cu toate că art. DemarcaŃia între ele este dată de faptul că primele dintre ele fixează reguli de conduită.

b. în funcŃie de mandatul primit din partea statelor circumscris deplinelor puteri. Deplinele puteri reprezintă acte unilaterale ale statelor prin care anumite persoane sunt împuternicite de a negocia şi încheia un tratat. care se distinge ca valoare juridică de semnarea tratatului inclusă în faza autentificării textului tratatului. Sunt scutiŃi de a depune deplinele puteri şefii statelor. operaŃiune care se poartă între reprezentanŃii statelor desemnaŃi prin „deplinele puteri”. miniştrii de externe. autentificarea lui şi c. Autentificarea textului tratatului. grupate sub sintagma „încheierea tratatului internaŃional”.După obiectul lor. Aceasta include în structura ei trei etape: a. ci şi consimŃământul statului de a fi parte la tratat. Ambele au o valoare provizorie şi atestă doar autentificarea cu caracter provizoriu a tratatului. exprimarea consimŃământului părŃilor contractante de a fi părŃi la tratat. Elaborarea tratatului internaŃional se realizează în cadrul negocierii. iar deplinele puteri conferă semnăturii această semnificaŃie juridică. Semnarea provizorie a tratatului se realizează în două forme: semnarea ad referendum şi parafarea. 44 . Exprimarea consimŃământului statului de a fi parte la tratat se realizează prin semnare. Exprimarea consimŃământului de a deveni parte la tratat. Semnarea tratatului are semnificaŃia juridică de exprimare a consimŃământului statului de a fi parte la tratat. şefii misiunilor diplomatice sau şeful delegaŃiei care participă la o conferinŃă internaŃională sau la o organizaŃie internaŃională pentru negocierea şi încheierea unui tratat internaŃional. trebuind a fi urmată de semnarea definitivă. Semnarea definitivă reprezintă atestarea solemnă de către statele care au participat la negocieri a finalizării acestora şi a împrejurării că textul tratatului astfel semnat reprezintă forma definitivă a tratatului exclus a mai putea fi modificat. în ipoteza în care textul tratatului prevede acest lucru ori părŃile au stabilit astfel. .După întinderea efectelor lor. în conformitate cu dreptul internaŃional. economice. care produc efecte asupra întregii comunităŃii internaŃionale în măsura în care statele devin părŃi contractante (spre exemplu Carta ONU). Încheierea tratatelor Pentru ca tratatul să existe juridic. militare. şefii guvernelor. culturale etc. 5. se desfăşoară un ansamblu de proceduri. tratatele regionale care produc efecte pe areale geografice limitate (spre exemplu ConvenŃia europeană a drepturilor omului din 1950).. Se disting din acest punct de vedere: tratatele universale. care sunt reglementate de legislaŃia internă a statelor. Această operaŃiune implică semnarea provizorie sau definitivă a tratatului de către negociatori. elaborarea tratatului internaŃional. Tratatele se clasifică în raport cu domeniul relaŃiilor internaŃionale pe care le reglementează în tratate politice. Această etapă finalizează practic procedura încheierii tratatului internaŃional şi se realizează prin mai multe modalităŃi. Semnarea tratatului. deoarece exprimă nu doar autentificarea textului.

Aderarea la tratat se realizează prin ratificare ori aprobare. aprobă sau aderă la un tratat. rezerva reprezintă „O declaraŃie unilaterală. 102 al Cartei O. în general. 6. 7. acceptarea sau aprobarea în cazul convenŃiilor bilaterale şi de depunerea instrumentelor de ratificare.N. în funcŃie de competenŃele stabilite în acest scop. cu efect de simplificare a procedurii de ratificare parlamentară. aprobă angajarea statului prin tratatul semnat de negociatori. tratatul intră în vigoare în momentul în care consimŃământul de a fi legat prin tratatul respectiv a fost stabilit pentru toate părŃile contractante. tratatul intră în vigoare la data şi după modalităŃile stabilite în tratat sau prin acordul părŃilor contractante. În lipsa acestor determinări.1.U. dată în competenŃa guvernelor şi aplicabilă. ConvenŃia de la Viena din anul 1969. înainte de intrarea lui în vigoare. tratatelor cu caracter economic şi tehnic. indiferent cum este redactată sau denumită. făcută de un stat atunci când semnează. Ratificarea tratatului. Reprezintă un act de drept intern. în ambele situaŃii trebuind a fi realizată condiŃia prevederii lor în textul tratatului ori a acceptului celorlalte părŃi contractante. cu condiŃia ca această modalitate să fie prevăzută în textul tratatului ori părŃile să permită aderarea ulterioară a altor state. procedură reglementată prin art.Semnarea tratatului ca modalitate de exprimare a consimŃământului statului de a fi parte la tratat este specifică acordurilor încheiate în formă simplificată. în raport cu natura tratatului la care se referă.” 45 . data acestora având semnificaŃia juridică de a marca intrarea în vigoare pe deplin a tratatului internaŃional. ca şi posibilitatea aplicării provizorii a unui tratat. Aderarea la tratat se aplică doar n cazul tratatelor multilaterale. Opozabilitatea faŃă de terŃi a tratatelor este asigurată prin înregistrarea lor. Aprobarea sau acceptarea. ratifică. prin care urmăreşte să excludă sau să modifice efectele juridice ale anumitor prevederi ale tratatului. Intrarea în vigoare a tratatelor Potrivit ConvenŃiei de la Viena din anul 1969. aderare. acceptare în situaŃia convenŃiilor multilaterale. acceptă. De asemenea. Această modalitate de exprimare a consimŃământului statului de a fi parte la tratat este consecinŃă intensificării relaŃiilor internaŃionale supuse reglementării prin tratate şi reprezintă o alternativă a ratificării. prin care parlamentul sau şeful statului. în ipoteza în are un stat nu a participat la negocierea şi semnarea tratatului la care doreşte să devină parte. Rezervele la tratat 7. Definire Potrivit ConvenŃiei de la Viena din anul 1969. reglementează ratificarea sau aderarea parŃială la un tratat internaŃional. în aplicarea lor faŃă de statul respectiv. Toate modalităŃile de exprimare a consimŃământului statelor de a fi parte la tratat trebuie urmate de schimbul instrumentelor de ratificare ori de notificarea.

în absenŃa manifestării de voinŃă expresă a celui din urmă stat privitoare la neaplicarea tratatului între cele două state.rezerva la un tratat internaŃional produce efecte numai dacă este acceptată de o altă parte contractantă la acel tratat. fără a împiedica aplicarea tratatului între statul rezervatar şi cel care face obiecŃia la rezervă. rezerva făcută la un tratat internaŃional prin care se creează o organizaŃie internaŃională trebuie să fie acceptată de organul competent al organizaŃiei. care contribuie la universalizarea acestora. cu ocazia ratificării unui tratat sau a acceptării lui ori la momentul aderării. forma scrisă a rezervei şi b. Momentul formulării. Rezerva se formulează în scris şi se comunică statelor contractante şi altor state care vor să devină părŃi la tratat. 7.2.2. fie la cel al rezervei. Rezervele formulate la semnare trebuie reconfirmate în momentul exprimării consimŃământului de a fi legat prin tratat. Efectele rezervelor Dreptul tratatelor stabileşte următoarele reguli privitoare la rezervă: . Astfel. Neformularea de obiecŃiuni timp de 12 luni de la comunicarea rezervei echivalează cu o acceptare. tratatul internaŃional nu se aplică între statul rezervatar şi cel care a făcut obiecŃia la rezervă. CondiŃiile de fond şi de formă ConvenŃia de la Viena din anul 1969 a stabilit atât condiŃiile de fond cât şi pe cele de formă privitoare la formularea rezervelor. prin conferirea posibilităŃii de a deveni parte la tratat şi a statelor care nu sunt de acord cu toate prevederile tratatului.2. aplicabilă doar tratatelor multilaterale. 7. şi privesc următoarele aspecte: să nu fie interzisă expres de tratat (exemplu: ConvenŃia asupra dreptului mării din anul 1982). 7. obiecŃia împotriva unei rezerve poate fi formulată de oricare din părŃile contractante. dacă acesta din urmă se opune aplicării tratatului în raporturile dintre el şi statul care a făcut obiecŃia.3.Rezerva la tratat constituie o modalitate convenŃională. se scindează regimul juridic al tratatului multilateral. Forma scrisă. să nu fie incompatibile cu obiectul şi scopul tratatului (exemplu: ConvenŃia privind drepturile copilului din anul 1989). ca efect al instituŃiei rezervei la tratat. CondiŃiile de formă privesc: a.1. Formularea rezervei este determinată de unul din următoarele momente: la semnarea tratatului.2. 7.2. În consecinŃă. să nu privească dispoziŃiile tratatului excluse expres de la rezerve (exemplu: ConvenŃia asupra platoului continental din anul 1958 interzice expres rezervele la articolele 1 – 3 ale ConvenŃiei). momentul la care rezerva poate fi formulată. CondiŃiile de fond se referă fie la conŃinutul tratatului. tratatul internaŃional la care s-au făcut rezerve se aplică în întregime între părŃile contractante care nu au formulat rezerve. între statul rezervatar şi statele părŃi care au acceptat 46 .

privitor la aceeaşi materie. Aplicarea tratatului în spaŃiu A aplica un tratat internaŃional în spaŃiu. astfel: „Dacă din cuprinsul tratatului nu reiese o intenŃie diferită sau aceasta nu este stabilită pe altă cale.1.2. Diversitatea sistemelor juridice constituŃionale ale statelor care stabilesc modalităŃile concrete de aplicare a tratatului în ordinea juridică internă a împiedicat până în prezent elaborarea unei norme generale aplicabile în materie. ale căror prevederi nu se aplică pe teritoriul statelor membre ale organizaŃiei. noul tratat primeşte aplicare dacă rezultă din dispoziŃiile sale intenŃia de a înlocui 47 . Aplicarea tratatelor în dreptul intern Executarea tratatului implică aplicarea acestuia în dreptul intern al statelor. dacă o asemenea posibilitate rezultă din clauzele lui. Pe de altă parte. Statele pot. 8. în art. în sensul preluării cât mai directe a tratatelor internaŃionale în legislaŃia internă şi a tranşării în favoarea dreptului internaŃional a eventualelor conflicte între acestea şi legea internă. În ipoteza încheierii unui nou tratat între aceleaşi părŃi. din momentul publicării lor în Jurnalul Oficial al ComunităŃilor Europene). fie se aplică în limitele neafectate de rezervă. 11. Prin urmare. prevede că tratatele ratificate de parlament fac parte din dreptul intern. 20 circumscris la tratatele încheiate în domeniul drepturilor omului conferă primatul acestora în raport cu dispoziŃiile de drept intern. Fac excepŃie de la această regulă tratatele localizate. care se aplică doar într-o anumită parte a statului şi tratatele prin care se creează o organizaŃie internaŃională. Aplicarea tratatelor 8. aşa cum dispune ConvenŃia de la Viena din anul 1969. consacrând astfel prioritatea dreptului internaŃional public faŃă de dreptul intern. pe ansamblul teritoriului statelor părŃi. deroga de la regula neretroactivităŃii tratatelor. SpaŃiile sau zonele geografice aflate în afara limitelor suveranităŃii statelor părŃi au un regim juridic specific (exemplu: Tratatul privind Antartica din 1959). în funcŃie de prevederile constituŃionale ale fiecărei Ńări (promulgarea urmată de publicare ori legi speciale pentru declararea tratatului ca lege internă) şi tendinŃa contemporană este aceea a unui monism nuanŃat.3. iar între statul rezervatar şi cele care au formulat obiecŃiuni tratatul fie nu se aplică deloc. însă. Aplicarea în timp a tratatului internaŃional se circumscrie unor reguli speciale în privinŃa tratatelor succesive în timp. Aplicarea în timp a tratatelor ConvenŃia de la Viena din anul 1969 a stabilit regula neretroactivităŃii tratatelor. înseamnă a face aplicabile prevederile lui. 8. dispoziŃiile unui tratat nu leagă o parte în ceea ce priveşte un act sau un fapt anterior datei intrării în vigoare a acestui tratat…”. ConstituŃia României. aplicarea tratatului în dreptul intern primeşte o varietate de soluŃii. unele tratate internaŃionale prevăd aplicarea directă în ordinea juridică internă (exemplu: Tratatul de la Roma privind crearea ComunităŃii Economice Europene prevede că unele acte ale organelor comunitare se aplică direct în ordinea juridică internă a Ńărilor membre. 8.rezervele se va aplica tratatul cu dispoziŃiile modificate prin rezerve. iar prin art. dacă s-a convenit astfel.

ori dacă dispoziŃiile noului tratat sunt incompatibile cu cele ale vechiului tratat. 9. se aplică regula potrivit cu care. DispoziŃiile particulare ale tratatelor bilaterale prevalează ca aplicaŃie faŃă de dispoziŃiile tratatelor generale.1. prin clarificarea clauzelor neclare ori a exprimărilor ambigui înserate într-o dispoziŃie. tratatul anterior se aplică numai în măsura compatibilităŃii dispoziŃiilor sale cu cele ale tratatului posterior. în vederea stabilirii voinŃei părŃilor contractante cu privire la clauzele înserate în tratat. 9. Dacă părŃile la tratatul posterior nu includ toate părŃile la tratatul anterior. Între statele părŃi la ambele trate şi un stat parte la un tratat se va aplica tratatul la care ambele sunt părŃi. Dacă un tratat precizează că este subordonat unui tratat anterior sau posterior ori că nu este incompatibil cu celălalt. şi interpretarea autentică tacită – care rezultă din executarea concordantă de către părŃi a clauzelor tratatului. indiferent dacă sunt anterioare ori posterioare acestora din urmă. Interpretarea internaŃională a tratatului mai poate fi făcută. tratatul anterior se aplică în măsura compatibilităŃii dispoziŃiilor sale cu cele ale tratatului posterior. Noul tratat prevede expres că în caz de conflict se vor aplica dispoziŃiile sale. Dacă toate părŃile la tratatul anterior sunt părŃi şi la tratatul posterior. ministerele statului ori de instanŃele lor de judecată şi nu este opozabilă celorlalte părŃi la tratat. Tipuri de interpretare Interpretarea tratatului internaŃional se poate face fie pe plan internaŃional.vechiul tratat. Interpretarea internaŃională a tratatului se face de către statele contractante. 9. 48 .1. Interpretarea efectuată de instanŃele de judecată internaŃionale poartă denumirea de interpretare jurisdicŃională şi are forŃă juridică obligatorie doar pentru părŃile în litigiu şi speŃa dedusă judecăŃii. 9. se vor aplica dispoziŃiile acestuia din urmă. şi de către instanŃele de judecată internaŃionale sau de către organizaŃiile internaŃionale. nu este supusă nici unei contestaŃii ori revizuiri şi poartă denumirea de interpretare autentică. Interpretarea internă a tratatelor internaŃionale se face de către guvernul unui stat.1. dacă toate părŃile la tratatul anterior sunt părŃi la tratatul posterior. Interpretarea tratatelor Interpretarea tratatului internaŃional reprezintă operaŃiunea prin care se stabileşte sensul şi conŃinutul unei reguli de drept. în afară de părŃile la tratat. Aceasta îmbracă două forme: interpretarea autentică expresă – care se realizează prin includerea în textul tratatului a unor clauze interpretative ori prin acorduri separate de interpretare. fie pe plan intern. Interpretarea efectuată de organizaŃiile internaŃionale priveşte tratatele la care organizaŃia este parte ori cele în legătură cu care au atribuŃii de a se pronunŃa.1.2.

legătura intrinsecă dintre acestea. potrivit normelor de drept aplicabile în materie şi a voinŃei părŃilor exprimată la momentul încheierii tratatului.9. au avut în vedere un sens special al termenului respectiv.2. se poate recurge la categoria elementelor intrinseci.1.) sau împrejurările în care a fost încheiat tratatul. codificate prin ConvenŃia de la Viena din anul 1969. dacă s-a stabilit intenŃia părŃilor de a conferi acest sens termenilor la negocierea şi încheierea tratatului. Interpretarea în sensul obiectului şi scopului tratatului presupune luarea în considerare. cu excepŃia cazului în care tratatul dispune altfel ori părŃile au convenit ca. anexele sale precum şi orice acord intervenit între părŃi. Constituie asemenea mijloace lucrările pregătitoare pentru elaborarea tratatelor (proiectele de text prevăzute de părŃi în cursul negocierilor. Contextul tratatului include textul tratatului. Sensul obişnuit al termenilor. cât şi conform celor consacrate de practica internaŃională şi jurisprudenŃa internaŃională. Reguli şi metode de interpretare Interpretarea tratatelor se face potrivit regulilor de interpretare cu caracter general. are sarcina de a dovedi că părŃile contractante. Această regulă presupune că textul tratatului autentificat în două sau mai multe limbi are aceeaşi valoare în fiecare dintre aceste limbi. fără a se ajunge pe cale de interpretare la negarea ori deturnarea scopurilor pentru care a fost încheiat tratatul. Interpretarea tratatului în lumina lucrărilor pregătitoare şi a împrejurărilor în care tratatul a fost încheiat. În ipoteza în care aceste reguli nu au permis clarificarea înŃelesului termenilor sau clauzelor unui tratat. Dacă o parte a tratatului pretinde că sensul unui termen din tratat nu este cel obişnuit. 49 . Reguli codificate de interpretare a tratatelor internaŃionale Buna-credinŃă constă în interpretarea termenilor tratatului. intervenŃiile orale sau scrise ale participanŃilor etc. care constituie întregul în care acestea reprezintă elemente supuse interpretării ca părŃi. cu ocazia încheierii tratatului ori instrument stabilit de una sau mai multe părŃi ca instrumente de legătură cu tratatul. Regula valorii egale a textelor în diferite limbi în care a fost autentificat tratatul.2. Regula sensului clar presupune ca interpretarea să se facă conform cu accepŃiunea obişnuită a termenilor tratatului. ExcepŃia de la această regulă este dată de regula sensului special. la negocierea tratatului. Regulile expuse sunt aplicabile elementelor intrinseci ale tratatului. în caz de divergenŃă. 9. denumire mijloace complementare de interpretare a tratatelor internaŃionale. Termenul sau clauza tratatului supuse interpretării se face prin referire la întreg cuprins al tratatului. Această regulă presupune ca interpretarea termenilor tratatului să se facă în contextul tratatului. aplicabile tuturor tratatelor internaŃionale. unul din texte să aibă precădere. Interpretarea coordonată a clauzelor tratatului.

Regula contra proferente. tratatele prin care se creează regimuri juridice erga omnes sunt exceptate de la regimul relativ: tratatele prin care se stabilesc regimuri teritoriale. pornindu-se de la premisa că orice termen sau clauză au fost înserate în tratat pentru a produce un efect. Efectele tratatului faŃă de părŃi Ca regulă. Efectele tratatului faŃă de părŃi Prin excepŃie de la regula relativităŃii efectelor tratatelor. 50 .2. nu şi asupra persoanelor fizice sau juridice ale unui stat. potrivit cu care termenul sau clauza susceptibile de mai multe înŃelesuri se vor interpreta în sensul cel mai puŃin oneros pentru partea contractantă care trebuie să execute prestaŃia la care se referă interpretarea. Regula in dubio quod mitius. cu excepŃia tratatelor comunitare. Relativitatea efectelor tratatului se exprimă prin principiul pacta sunt servanda.2. Reguli de interpretare consacrate de practica şi jurisprudenŃa internaŃională Regula efectului util presupune ca interpretarea termenilor ori a clauzelor unui tratat trebuie să se facă în sensul în care produce efecte utile asupra aplicării tratatului şi nu în sensul în care tratatul să fie lipsit de efecte juridice.1. în sensul de drepturi şi obligaŃii. între părŃi şi. Efectele tratatului Tratatul internaŃional produce efecte juridice. potrivit cu care interpretarea clauzei neclare dintr-un tratat se face împotriva părŃii contractante care a redactat-o sau a impus-o.9. asociat de ConvenŃia de la Viena din anul 1969 cu cerinŃa bunei. 10. astfel: „Orice tratat în vigoare leagă părŃile şi trebuie executat de către ele cu bună credinŃă”. 10.credinŃe. Tratatele internaŃionale produc efecte directe doar asupra părŃilor contractante. Echilibrul dintre drepturile şi obligaŃiile părŃilor se fundamentează pe exprimarea liberă a acordului lor asupra termenilor tratatului. Regula interpretării restrictive. De asemenea. faŃă de terŃi. tratatele internaŃionale produc efecte juridice numai faŃă de părŃile contractante. 10. este subordonată acordului statelor părŃi la tratat de a crea o astfel de obligaŃie prin dispoziŃiile tratatului şi acceptului expres formulat în scris de către statul terŃ. care implică realizarea următoarelor condiŃii: • dobândirea de drepturi de către un stat care nu este parte la tratat implică acordul statelor părŃi de a-i conferi terŃului un drept şi consimŃământul statului terŃ care poate fi exprimat şi tacit. există situaŃii în care acestea produc efecte juridice şi faŃă de terŃi. în principiu. • dobândirea de obligaŃii dintr-un tratat la care statul nu este parte. în mod excepŃional. consacrată de ConvenŃia de la Viena din anul 1969. tratatele multilaterale prin care se înfiinŃează organizaŃii internaŃionale etc. competenŃa unui for internaŃional sau când are de obiect reglementări cu caracter excepŃional.2. Aceasta se aplică în situaŃia în care clauzele tratatului privesc: limitarea suveranităŃii statelor.

Suspendarea anumitor clauze din tratat operează numai dacă clauza suspendării a fost înserată în tratat. iar dispoziŃiile supuse suspendării pot fi separate de restul prevederilor tratatului. DenunŃarea sau retragerea dintr-un tratat internaŃional reprezintă acte suverane şi unilaterale ale statelor. fără a afecta relaŃia juridică reglementată prin tratat şi intervine numai în caz de ostilităŃi între părŃi ori a încălcării tratatului de către una din părŃile contractante. fie suspendarea anumitor clauze ale sale. ConvenŃia de la Viena din anul 1969 exclude existenŃa acestor instituŃii. stabilite prin consimŃământul părŃilor sau ca efect al unor împrejurări ivite în cursul executării tratatului. Încetarea tratatului Tratatul internaŃional încetează să mai producă efecte juridice în temeiul dispoziŃiilor sale ori ale ConvenŃiei de la Viena din anul 1969 şi are drept consecinŃă juridică eliberarea părŃilor contractante de obligaŃia de a continua executarea prevederilor tratatului. Pe durata suspendării tratatului. fără a afecta substanŃa acordului părŃilor contractante. Prin violarea gravă a prevederilor unui tratat internaŃional se înŃelege. Anularea tratatului internaŃional constituie o cauză de încetare a valabilităŃii tratatului. fiind posibile numai dacă tratatul respectiv la prevede. 1. situaŃia în care una din părŃile contractante îl respinge în condiŃii neautorizate de el sau în cazul violării unei dispoziŃii esenŃiale pentru realizarea obiectului şi scopului tratatului.2. 51 . aplicabilă tratatelor bilaterale. 11. 11. Principalele cauze de încetare a tratatului codificate DenunŃarea tratatului reprezintă o cauză de încetare a tratatului specifică tratatelor bilaterale. atât în materia protecŃiei persoanei umane (exemplu: drepturile fundamentale ale omului). fără a aduce atingere vreunui drept. care s-a ivit ca urmare a executării tratatului. Ea priveşte numai obligaŃia părŃilor de a executa prevederile din tratat.2. părŃile au obligaŃia negativă de a nu face. 11.1. Suspendarea temporară a tratatului operează în ipoteza în care tratatul respectiv o prevede în mod expres şi dacă părŃile au căzut de acord asupra suspendării. Suspendarea şi încetarea tratatelor Suspendarea şi încetarea tratatului sunt modalităŃi juridice care operează în cazurile şi condiŃiile prevăzute în tratat. ca şi în privinŃa suspendării lui. este un act unilateral al statului şi operează în ipoteza în care una din părŃile contractante a încălcat grav prevederile tratatului internaŃional ori ca efect al apariŃiei unei norme imperative cu care tratatul este în dezacord. obligaŃii sau situaŃii juridice părŃilor la tratat. în sensul de a nu întreprinde acte de natură a împiedica repunerea tratatului în aplicare.11. Suspendarea tratatului internaŃional este reglementată de ConvenŃia de la Viena din anul 1969 şi priveşte fie suspendarea temporară a tratatului. înainte de încetarea valabilităŃii sale. potrivit ConvenŃiei de la Viena din anul 1969. În cazul tratatelor multilaterale. echivalentul denunŃării îl reprezintă retragerea părŃii contractante de la acel tratat. cât şi în cazul tratatelor care cuprind norme imperative de drept internaŃional public. Referitor la încetarea tratatului. fără a impieta asupra efectelor valabile ale tratatului pentru celelalte părŃi. Ca şi denunŃarea.

Tratatele multilaterale rămân în vigoare în raporturile dintre părŃile neimplicate în conflict. însă nu poate fi invocată în situaŃia în care este consecinŃa încălcării unei obligaŃii izvorâte din tratat. Schimbarea fundamentală a împrejurărilor în care a fost încheiat tratatul sau clauza rebus sic stantibus. Ruperea relaŃiilor diplomatice constituie o cauză de încetare a tratatului internaŃional. rămân în vigoare. făcând imposibilă executarea lui. IntervenŃia unei imposibilităŃi subsecvente de executare a tratatului operează numai în cazul în care obiectul sau părŃile tratatului au dispărut total şi ireversibil. Tratatele însă. iar cele multilaterale sunt suspendate. între beligeranŃi tratatele bilaterale îşi încetează aplicarea. Războiul afectează aplicarea tratatului internaŃional. schimbarea împrejurărilor intervenite în raport cu cele existente în momentul încheierii tratatului trebuie să fie fundamentală şi neprevăzută de părŃi şi să realizeze următoarele condiŃii: împrejurările schimbate au constituit baza esenŃială a consimŃământului părŃilor de a se lega prin tratat. schimbarea a transformat esenŃial natura obligaŃiilor. indiferent dacă sunt bilaterale sau multilaterale.Abrogarea tratatului operează în ipoteza în care părŃile unui tratat încheie un nou tratat. Pentru a fi incidentă. ci şi între alte state. Cauza de încetare a tratatului îşi are raŃionamentul în postulatul consacrat internaŃional. tratatul rămâne valabil atâta timp cât împrejurările în care s-a încheiat rămân aceleaşi. Reglementarea ei prin ConvenŃia de la Viena din anul 1969 este restrictivă. cât şi între acestea şi beligeranŃi. cu acelaşi obiect. nu numai între statele beligerante părŃi la tratat.2. În aceste situaŃii. care privesc regulile de purtare a războiului. Dacă imposibilitatea subsecventă are un caracter temporar. 11. 52 . precum şi cele privind frontierele. Potrivit acestei clauze. toate părŃile tratatului trebuie să convină asupra acestei cauze de încetare a valabilităŃii tratatului şi poate fi expresă (în cazul în care se adoptă un tratat special de abrogare a tratatului anterior) sau tacită (în situaŃia în care tratatul posterior primează ca aplicaŃie faŃă de cel anterior. potrivit cu care nimeni nu poate să fie obligat a executa ceva imposibil. Nu se admite invocarea acestei clauze în cazul tratatelor care stabilesc frontiere de stat ori în cazul în care împrejurarea a survenit ca efect al violării de către partea care o invocă a unei obligaŃii înserate în tratat ori a altei obligaŃii internaŃionale. dacă executarea tratatului implică existenŃa relaŃiilor diplomatice şi consulare. Astfel. poate fi invocată ca o cauză de suspendare a tratatului. însă cu dispoziŃii contrare faŃă de cel anterior. Cauze de încetare a valabilităŃii tratatului consacrate de practica internaŃională Pot fi configurate două asemenea categorii de cauze: ruperea relaŃiilor diplomatice şi războiul. schimbarea să privească împrejurările care au existat la momentul încheierii tratatului.2.

Sunt sancŃionate cu nulitatea atât tratatele încheiate cu încălcarea normelor jus cogens în vigoare în momentul încheierii lui. Nulitatea absolută este incidentă în ipoteza constrângerii exercitate asupra statului sau a reprezentatului său. Nulitatea relativă operează în următoarele cazuri: violarea dispoziŃiilor dreptului intern. Constrângerea exercitată asupra reprezentantului statului se materializează prin acte îndeplinite împotriva reprezentatului unui stat ca individ (ameninŃări privind libertatea sau integritatea fizică a persoanei) şi nu în calitate de organ al statului. Tratatul încheiat în aceste condiŃii este lipsit de efecte juridice ca urmare a excluderii ameninŃării cu forŃa sau folosirea forŃei în relaŃiile internaŃionale. Violarea dispoziŃiilor de drept intern privitoare la competenŃa de a încheia tratate face parte din categoria viciilor de consimŃământ şi. Sediul reglementator este prevăzut în ConvenŃia de la Viena din anul 1969. 12. cât şi cele care contravin unor astfel de norme adoptate ulterior încheierii tratatului respectiv. pentru a atrage consecinŃa nulităŃii tratatului. Dolul constă în conduita frauduloasă a unui alt stat care a participat la negocieri şi care are consecinŃa. în general. care intervine în cazul în care tratatul a fost încheiat cu nerespectarea condiŃiilor de valabilitate şi are drept consecinŃă încetarea efectelor tratatului. trebuie să privească încălcarea vădită a normelor fundamentale de drept intern privitoare la ratificarea sau aprobarea tratatelor. de a produce o eroare în privinŃa consimŃământului altui stat parte la tratat. Coruperea reprezentantului unui stat de către alt stat participant la încheierea tratatului operează în situaŃia în care actul invocat de stat trebuie să fi exercitat o influenŃă considerabilă asupra voinŃei reprezentatului lui şi.12. Nulitatea tratatului Nulitatea tratatului reprezintă o sancŃiune. eroare. Regimul juridic al nulităŃii Nulitatea tratatului se distinge ca regim juridic. 12. dol. Eroarea face parte din categoria viciilor de consimŃământ şi atrage sancŃiunea nulităŃii tratatului. Poate fi invocată numai de către statul al cărui consimŃământ a fost viciat şi poate fi acoperită prin confirmare de către acelaşi stat. în funcŃie de tipul de nulitate incident. să afecteze baza esenŃială a consimŃământului statului.2. coruperea reprezentatului statului. de asemenea. statul care o invocă să nu fi contribuit la producerea ei. trebuie să fie imputată unei persoane care a acŃionat sub controlul şi în contul unui stat. Statul victimă a dolului poate menŃine în vigoare parte din clauzele tratatului susceptibile de a fi separate de celelalte articole ori poate solicita nulitatea tratatului în întregime. precum şi în cazul încheierii tratatului cu încălcarea normelor 53 . Cauzele de nulitate Tratatul contravine unei norme de jus cogens.1. în cazul realizării următoarelor condiŃii: să fie de fapt.

Actele îndeplinite în temeiul unui tratat lovit de nulitate sunt supuse următoarelor reguli: Orice parte contractantă la un astfel de tratat poate cere altei părŃi contractante restabilirea pe cât posibil a situaŃiei care ar fi existat dacă aceste acte nu ar fi fost îndeplinite. 54 .imperative. Poate fi invocată de orice parte la tratat ori din oficiu. prin simplul fapt al invocării nulităŃii. Actele îndeplinite cu bună-credinŃă înainte de invocarea nulităŃii tratatului nu devin ilicite. de către o instanŃă internaŃională.

Diferendul. comisia de anchetă şi arbitrajul internaŃional) şi până la consacrarea lui exclusivă ca unică modalitate de soluŃionare a oricărui diferend sau conflict de orice natură. valoarea sa juridică a dobândit un caracter imperativ. ci şi a situaŃiilor internaŃionale. reprezintă „un dezacord asupra unei chestiuni de drept sau de fapt. din anul 1945 şi tratate regionale cum ar fi: ConvenŃia Europeană pentru reglementarea paşnică a diferendelor din anul 1957. Astfel. De la codificarea parŃială a acestui principiu prin ConvenŃia I de la Haga din anul 1907 (care a statuat asupra unor mijloace paşnice de soluŃionare a diferendelor internaŃionale: bunele oficii.N. 1. deoarece la nivel jurisdicŃional internaŃional. RelevanŃa distincŃiei constă în posibilitatea părŃilor de a alege mijloacele de soluŃionare. prevăd soluŃionarea paşnică nu numai a diferendelor internaŃionale. potrivit CurŃii Permanente de JustiŃie InternaŃională. mediaŃiunea. întemeiat pe suveranitatea etatică şi a fost reglementat. Acest principiu fundamental de drept internaŃional public se corelează organic cu cel a neagresiunii. modalitatea de soluŃionare paşnică a diferendelor internaŃionale constituia o alternativă a soluŃiei militare.U. Diferendul politic se referă la o opoziŃie de interese. Diferendul juridic priveşte dezacordul asupra aplicării sau interpretării dreptului existent. fără contestaŃii în drept. diferendele juridice 55 . ConsideraŃii generale SoluŃionarea exclusivă a diferendelor internaŃionale prin mijloace paşnice s-a structurat ca principiu fundamental de drept internaŃional public prin Pactul BriandKellogg din anul 1928. Aceasta reprezenta o consecinŃă a stadiului de evoluŃie a dreptului internaŃional.U. toate diferendele internaŃionale sunt de natură juridică.N. Până la acest moment. o opoziŃie de teze juridice sau de interese”. NoŃiunea de diferend Dreptul internaŃional şi Carta O. o contradicŃie.CAPITOLUL V Mijloace paşnice pentru soluŃionarea diferendelor internaŃionale 1. Diferendul poate avea o natură juridică sau politică. care considera dreptul la război ca un drept fundamental al statului.1. constituind o modalitate subsidiară războiului (ConvenŃiile de la Haga din anii 1889 şi 1907). Această diferenŃiere între cele două categorii de diferende este relativă. la care statele puteau recurge. statele având obligaŃia generală de a rezolva toate diferendele internaŃionale numai prin mijloace paşnice (Carta O. care pot duce la încălcarea păcii. adoptată de Consiliul Europei).

concilierea. MediaŃiunea. 2. mijlocul paşnic la care recurg pentru soluŃionarea diferendului dintre ele.U. statele îşi aleg în mod liber. întreprins în scopul reglementării unui diferend. medierea. TerŃul care oferă bunele oficii nu participă la tratative. cu excepŃia cazului în care nu au stabilit în prealabil mijlocul de soluŃionare a lui. supuse soluŃionării CurŃii InternaŃionale de JustiŃie.. în general. 2. arbitrajul. dacă acestea au fost întrerupte. reglementarea judiciară. iar soluŃiile adoptate. recurgerea la organizaŃiile internaŃionale ori la orice alt mijloc. pentru a-şi atinge finalitatea. ancheta. Sistemul mijloacelor paşnice de soluŃionare a diferendelor internaŃionale se clasifică în: mijloace politico-diplomatice. membri ai misiunilor diplomatice. misiunea lui fiind aceea de a determina părŃile să înceapă negocierile ori să le reia. care se particularizează prin intervenŃia unui terŃ acceptat de către părŃile implicate în diferend. Carta O. pot fi reluate la nivele diferite de reprezentare (spre ex. în principiu. nu se limitează doar la determinarea părŃilor în diferend să poarte negocieri ori să le reia în vederea soluŃionării lui. în timp ce diferendele politice sunt rezolvate prin mijloace politico-diplomatice. pe bază de acord între ele. enunŃă gama mijloacelor paşnice de soluŃionare a diferendelor: negocierea. Astfel. SituaŃia internaŃională reprezintă o stare de fapt.N. în scopul de a le convinge să rezolve diferendul pe calea tratativelor. ci 56 . Fac parte din această categorie următoarele mijloace: Negocierile reprezintă prima procedură diplomatică de soluŃionare paşnică şi constau în demersul necesar. circumscrierea precisă a obiectului său. care pune în pericol pacea şi securitatea internaŃională. membri ai guvernelor. ca urmare a folosirii lor către părŃile aflate în diferend. Mijloace politico-diplomatice Categoria mijloacelor politico-diplomatice este reglementată prin convenŃii internaŃionale universale sau regionale. de către funcŃionari ai ministerelor de externe. şefi de stat) şi. la alegerea părŃilor. respectarea principiilor fundamentale de drept internaŃional public în timpul negocierilor.U. din proprie iniŃiativă sau la cererea părŃilor.sunt.N. au caracter de recomandare. şi care ar putea da naştere unui diferend. cu excepŃia hotărârilor adoptate de Consiliul de Securitate al O.1. Bunele oficii constau în acŃiunea întreprinsă de un terŃ pe lângă statele părŃi într-un diferend. Bunele oficii şi mediaŃiunea reprezintă două forme de negociere diplomatică. spre deosebire de bunele oficii. mijloace de soluŃionare a diferendelor în cadrul organizaŃiilor internaŃionale cu caracter universal sau regional şi mijloace jurisdicŃionale. trebuie să realizeze următoarele condiŃii: intenŃia părŃilor implicate în diferend de a-l soluŃiona paşnic. În principiu. Negocierile se poartă. Sistemul mijloacelor paşnice de soluŃionare a diferendelor internaŃionale Dreptul internaŃional a structurat un sistem de mijloace paşnice de soluŃionare a diferendelor internaŃionale. conferind părŃilor implicate şi posibilitatea alegerii altor mijloace paşnice pentru soluŃionarea lui.

cât şi în cazul situaŃiilor internaŃionale şi a diferendelor internaŃionale.C..C. În acest scop.U.U. Recomandările nu au caracter obligatoriu pentru părŃile în diferend. având posibilitatea de a formula propuneri privind soluŃionarea diferendului. iar deliberările sunt secrete şi se finalizează printr-un raport. ca mijloc de soluŃionare paşnică a diferendelor internaŃionale (Pactul internaŃional privitor la drepturile civile şi politice din anul 1976. sunt competente să acŃioneze în mod direct pentru soluŃionarea unui diferend internaŃional..N. ci face recomandări asupra modului de soluŃionare a lui. ConvenŃia de la Viena din anul 1969).2. Modalitatea de lucru a comisiei este identică cu cea a C. ci este limitat doar la stabilirea faptelor. în poziŃia părŃilor care o pot accepta sau nu. Concilierea internaŃională constă în examinarea unui diferend de către o comisie denumită Comisia InternaŃională de Conciliere.1. audia martori şi experŃi ori comisia se poate deplasa pe teren cu acceptul statelor pe teritoriul cărora urmează să ancheteze).U. precum şi împuternicirea membrilor ei. fie din proprie iniŃiativă. SoluŃionarea diferendelor internaŃionale în cadrul O. Prin activitatea sa. prestabilită ori instituită de părŃi.implică participarea terŃului activă şi directă la negocieri. 2. această comisie fiind consacrată în numeroase tratate internaŃionale.2.I. deosebindu-se astfel de mijloacele jurisdicŃionale de soluŃionare a diferendelor. ConvenŃia I de la Haga din anul 1907 precizează că lucrările comisiilor de anchetă se desfăşoară într-o procedură contradictorie (se pot prezenta documente. care se aplică atât în soluŃionarea diferendelor între statele membre. prin raportul pe care îl întocmeşte. 2. 57 . modul şi termenul de alcătuire a ei. acord în care se precizează faptele pe care trebuie să le cerceteze. Raportul nu are caracter obligatoriu pentru părŃi. fie la cererea părŃilor. Ancheta internaŃională are ca scop stabilirea exactă a faptelor şi lămurirea împrejurărilor care au dus la apariŃia diferendului. Mijloace politice de soluŃionare a diferendelor în cadrul organizaŃiilor internaŃionale OrganizaŃiile internaŃionale. denumiŃi comisari. cât şi în caracterul neobligatoriu al propunerilor mediatorului pentru părŃile în diferend. OrganizaŃiile internaŃionale şi în mod particular O.N. C. pe baza unui acord internaŃional încheiat între părŃile în litigiu ori de către O.U.N. precum şi la nivel regional. în scopul soluŃionării punctelor litigioase dintre părŃile aflate în diferend. nu se limitează doar la cerceta faptele care au generat diferendul respectiv. se creează comisii internaŃionale de anchetă (ConvenŃia I de la Haga din anul 1907). Capitolul VI din Carta O. prin procedurile prevăzute în statutele lor privitoare la soluŃionarea paşnică a diferendelor internaŃionale. care constă în iniŃiativa terŃului care o oferă.I. fără a avea posibilitatea de a propune soluŃii ori a se pronunŃa asupra răspunderii statelor faŃă de diferend. reglementează sistemul de soluŃionare paşnică a diferendelor internaŃionale. contribuie în mod complementar la soluŃionarea paşnică a acestora. MediaŃiunea are un caracter facultativ.N.

58 . putând ca – prealabil acestora – să ia o serie de măsuri provizorii. răspunzător pentru menŃinerea păcii şi securităŃii internaŃionale. aeriene.I. Consiliul de Securitate al O. Hotărârile luate de Consiliul de Securitate în acest domeniu obligă pe toŃi membrii O.U. poate hotărî aplicarea unor măsuri de constrângere bazate pe forŃă. care acŃionează sub conducerea O. nemembru al organizaŃiei. Dacă Consiliul de Securitate apreciază că măsurile prevăzute nu sunt adecvate pentru soluŃionarea diferendului internaŃional ori nu au fost suficiente. Diferendul internaŃional care constituie o ameninŃare mai gravă la adresa păcii şi securităŃii internaŃionale ori chiar o încălcare a lor este supus aplicării cap. a procedurilor sau metodelor de aplanare a acestuia. care au fost invitaŃi de Consiliul de Securitate să le aplice. Secretarul General al organizaŃiei. în vederea preîntâmpinării agravării situaŃiei.N. maritime. ExerciŃiul competenŃei de către Consiliul de Securitate în această materie este diferenŃiată în funcŃie de gravitatea diferendelor internaŃionale ce planează asupra păcii şi securităŃii internaŃionale şi sunt determinate de Carta O.U. care nu implică folosirea forŃei. precum şi a prevederilor din cap. de către statele membre cu statul vinovat. iar în realizarea acestei competenŃe acŃionează în conformitate cu scopurile şi principiile Cartei. ori pe acei membri desemnaŃi prin hotărâre.U. telegrafice. prin adoptarea uneia din următoarele măsuri: invitarea părŃilor în diferend să îl rezolve prin mijloace paşnice prevăzute în Cartă. poate interveni în soluŃionarea unui diferend care ameninŃă pacea şi securitatea internaŃională. VII. prevăzute de Carta O.N. recomandarea părŃilor în diferend. pe baza mandatului stabilit de acesta. întreruperea comunicaŃiilor feroviare. indiferent de stadiul acestuia. în anumite situaŃii. Măsurile aplicabile statului vinovat de către Consiliul de Securitate. poştale. din proprie iniŃiativă sau la cererea oricărui membru al organizaŃiei ori a unui stat parte în diferend. VII din Cartă de către Consiliul de Securitate. având competenŃa de a întreprinde acŃiuni cu forŃe aeriene. dar care acceptă prevederile Cartei în această problemă.N. Diferendul internaŃional care constituie o simplă ameninŃare a păcii este soluŃionat de Consiliul de Securitate în temeiul cap. Adunarea Generală şi.J. spre soluŃionare a diferendului de natură juridică.. În acest scop.U. XII.N. Consiliul de Securitate este principalul organ al O. VIII.CompetenŃă în a interveni în soluŃionarea paşnică a diferendelor internaŃionale au următoarele organe principale ale organizaŃiei: Consiliul de Securitate. VI din Cartă.U.N. sens în care se ia în considerare şi procedurile iniŃiate de părŃile în diferend. în vederea menŃinerii ori restabilirii păcii şi securităŃii internaŃionale. luarea în calcul a posibilităŃii deferirii C.U. Consiliul de Securitate poate face recomandări ori să adopte hotărâri privind măsurile de luat. VI. anchetarea de către Consiliul de Securitate a situaŃiei ori a diferendului internaŃional. prin radio sau altor mijloace de comunicaŃie. navale sau terestre ale statelor membre.. sunt: întreruperea totală sau parŃială a relaŃiilor economice ale statelor membre ale organizaŃiei cu statul vinovat.N.

2.U. fără ca aceste dispoziŃii să aducă atingere competenŃei sale în materia soluŃionării paşnice a diferendelor. încheind cu ele acorduri speciale. Adunarea Generală a O. De asemenea. fie să defere acestora spre soluŃionare diferendul. Tratatul de la Bogota recunoaşte jurisdicŃia obligatorie a C. 12 din Carta O. stabilite de Cartă. Adunarea Generală nu face nici o recomandare asupra diferendului sau asupra acestei situaŃii. în temeiul consimŃământului lor. Prin Protocolul de la Cairo din anul 1964. la procedurile regionale de soluŃionare paşnică a diferendelor. ConferinŃa pentru Securitate şi Cooperare în Europa. care sunt condiŃionate de dispoziŃiile art. concilierea internaŃională. 59 .J. prin intermediul organizaŃiilor regionale. are doar competenŃa de a face recomandări cu privire la soluŃionarea unui diferend..U. s-a prevăzut prioritatea recurgerii de către părŃile contractante.2.U. misiuni de bune oficii sau mediaŃiune. 36 din Statutul CurŃii. OrganizaŃiile internaŃionale regionale sunt obligate să informeze Consiliul de Securitate despre măsurile pe care le întreprind ori pe care le preconizează. stipulează angajamentul statelor părŃi de a rezolva paşnic diferendele dintre ele.U. mediaŃiunea. care are competenŃa de a soluŃiona diferendele ivite între statele membre ale organizaŃiei. are competenŃa de a sesiza Consiliul de Securitate asupra oricărei probleme care. prin sistemul consacrat mijloacelor paşnice de soluŃionare a lor: bune oficii. Consiliul de Securitate este împuternicit de Carta O. ancheta internaŃională. OrganizaŃia UnităŃii Africane. în vederea menŃinerii păcii şi securităŃii generale.U. de a întreprinde toate eforturile pentru soluŃionarea paşnică a diferendelor.N. cuprind prevederi referitoare la soluŃionarea prin mijloace paşnice a diferendelor ivite între statele membre.N.N. Prin Carta de la Bogota şi Tratatul american de soluŃionare paşnică a diferendelor de la Bogota. Consiliul de Securitate stabileşte nominal statele membre pe care le-a solicitat să îi pună la dispoziŃie anumite contingente militare. OrganizaŃia statelor americane. potrivit art. să încurajeze soluŃionarea paşnică a diferendelor locale. ca şi cele adoptate ulterior în cadrul ei. SoluŃionarea diferendelor în cadrul organizaŃiilor internaŃionale regionale OrganizaŃiile regionale au abilitarea de a reglementa diferendele locale. Actul de la Helsinki din anul 1975. privitoare la unităŃile militare puse la dispoziŃia O. ambele din anul 1948.I.U. înainte de ale supune Consiliului de Securitate. în unul din următoarele mijloace: mediere. fiind desemnate prin Carta O.. Carta O.În acest scop. ar putea pune în primejdie menŃinerea păcii şi a securităŃii internaŃionale şi poate îndeplini din proprie iniŃiativă ori în temeiul mandatului dat de Consiliul de Securitate. decât dacă i se cere de Consiliul de Securitate”. s-a creat Comisia de conciliere şi arbitraj.U. Referitor la diferendele de ordin juridic. care prevede că atâta timp cât „Consiliul de Securitate exercită cu privire la orice diferend sau situaŃie funcŃiile care îi sunt atribuite de prezenta Cartă. fie la iniŃiativa statelor interesate.N. după părerea sa. recurgerea la reglementarea judiciară ori arbitrală.A.2.N. conciliere şi arbitraj. Secretarul General al O.N.

creată de părŃile implicate într-un diferend. încredinŃează soluŃionarea diferendului unui terŃ şi se supun deciziei acestuia. şi cele de natură juridică. şi să continue procesul de soluŃionare a diferendului. pentru judecarea lui. ori poate avea un caracter general. în ipoteza nesoluŃionării lui prin cel ales iniŃial. ci eventualele diferende ce pot interveni între statele contractante. colegiu ad-hoc sau tribunal arbitral preconstituit). moment la care îşi încetează activitatea ca instanŃă. în cadrul căruia părŃile la un diferend. care se materializează într-un acord de compromis. prin judecători aleşi de ele şi pe baza respectării dreptului.1. cu sediul la Viena. Recurgerea la arbitrajul internaŃional implică obligaŃia părŃilor de a se supune hotărârii arbitrale cu bună-credinŃă”. Prima reglementare sistematică a arbitrajului internaŃional s-a realizat prin ConvenŃia I de la Haga din anul 1907. cât şi pentru tribunalul arbitral. printr-un acord formal. potrivit acestei convenŃii. 2. De asemenea. Compromisul (acordul de compromis) reprezintă un tratat internaŃional. 2. Acordul de compromis dreptului tratatelor şi. Clauza compromisorie nu vizează un litigiu actual. În oricare dintre aceste două forme. InstanŃa arbitrală funcŃionează în temeiul voinŃei părŃilor implicate în diferend. la mijloacele căruia pot recurge ori în temeiul altor mijloace paşnice. prin care supun soluŃionarea diferendului dintre ele unei instanŃe arbitrale (arbitru unic. ca efect al Actului general de arbitraj din anul 1928. este o instanŃă de judecată internaŃională. statele au obligaŃia de a nu întreprinde acŃiuni de natură a agrava situaŃia creată prin diferend. odată intrat în vigoare. care pronunŃă o hotărâre obligatorie. reprezintă lege atât pentru părŃile în diferend.3. cu privire la tratatul respectiv. în urma căreia se pronunŃă o hotărâre definitivă. arbitrajului internaŃional i se supun diferendele de natură juridică şi. încheiat de părŃile implicate în diferend. caz în care se aplică tuturor diferendelor ce se pot ivi între statele respective.1. potrivit cu care „Arbitrajul internaŃional are ca obiect rezolvarea diferendelor dintre state. prin intermediul altui mijloc. clauză compromisorie sau tratat general de arbitraj permanent. Mijloace cu caracter jurisdicŃional Din categoria mijloacelor cu caracter jurisdicŃional fac parte: arbitrajul internaŃional şi instanŃele de judecată internaŃionale permanente. Prin Carta de la Paris pentru o Europă nouă din anul 1990. jurisdicŃia internaŃională are o competenŃă facultativă.3. 2.3. Arbitrajul internaŃional. ca efect al unei proceduri contencioase. în baza dreptului internaŃional. a cărui menire constă în a continua reducerea riscului de a se ivi conflicte între statele participante şi în a contribui la soluŃionarea paşnică a conflictelor ivite.1. Arbitrajul internaŃional Arbitrajul internaŃional constituie un mijloc de soluŃionare paşnică a diferendelor internaŃionale. 60 . Sub aspectul competenŃei materiale.Statele membre au obligaŃia de a soluŃiona diferendele. s-a instituŃionalizat Centrul pentru prevenirea conflictelor.

îşi determină competenŃa pe baza interpretării compromisului arbitral ori a altor tratate şi a principiilor generale de drept. Arbitrajul internaŃional a fost instituŃionalizat prin ConvenŃia I de la Haga din anul 1907. care sunt înscrise cu titlu de membri ai CurŃii pe o listă generală.2. deschisă tuturor statelor membre ale O.2. propuse de statele părŃi la convenŃie. arbitrajului i se supun diferendele dintre state sau alte subiecte de drept internaŃional public.U. şi are în compunere un Birou InternaŃional. judecători ad-hoc şi camerele CurŃii. care ar exercitat o influenŃă esenŃială asupra soluŃiei dacă ar fi fost cunoscută de arbitri. al navigaŃiei şi al apărării mediului marin. care a înfiinŃat Curtea Permanentă de Arbitraj.3. JurisdicŃia internaŃională permanentă JurisdicŃia internaŃională permanentă este reprezentată de Curtea InternaŃională de JustiŃie (succesoarea CurŃii Permanente de JustiŃie InternaŃională) şi de către instanŃele internaŃionale regionale (Curtea de JustiŃie Comunitară a ComunităŃilor europene. Ea este constituită din patru persoane. Structura CurŃii.U. situaŃie în care pronunŃă hotărâri definitive şi obligatorii. calea de atac este recursul în revizuire. părŃile pot exercita recursul în interpretare. protecŃiei şi conservării mediului marin. dacă acestea acceptă Statutul CurŃii şi au primit aprobarea generală a O. Curtea se compune din judecători permanenŃi. privitor la interpretarea sentinŃei arbitrale ori la aplicarea ei.1. Aceasta nu este o instanŃă juridică internaŃională.U.1. În ipoteza în care sentinŃa arbitrală constituie obiect de dezacord între părŃi cu privire la înŃelesul ei. potrivit ConvenŃiei I de la Haga din anul 1907. Organul judiciar principal al NaŃiunilor Unite este Curtea InternaŃională de JustiŃie. pentru părŃile implicate în conflict.3. situaŃie în care – la cererea părŃilor – poate formula recomandări. putând stabili faptele care au generat diferendul. 61 . s-a prevăzut înfiinŃarea unui Arbitraj special. ivite în legătură cu interpretarea sau aplicarea convenŃiilor în domeniul pescuitului. care are caracter permanent. care sunt părŃi ipso facto şi la Statutul CurŃii. Tribunalul arbitral. dar şi statelor nemembre ale O. 2.1. al cercetării ştiinŃifice marine. care îndeplineşte şi funcŃia de grefă. Prin ConvenŃia asupra dreptului mării din anul 1982. 2. Curtea Europeană a Drepturilor Omului din cadrul Consiliului Europei.N. 2.. Tribunalul arbitral special acŃionează atât ca organ de anchetă.2. acestea din urmă nefăcând obiect de studiu în prezentul capitol.N. descoperite ulterior pronunŃării sentinŃei. care are competenŃa de a soluŃiona diferendele între părŃile contractante ale convenŃiei. este soluŃionat de instanŃa arbitrală. 2. fără a face exces de putere. cât şi ca instanŃă de judecată internaŃională. iar în cazul în care tribunalul arbitral a comis exces de putere ori a săvârşit o eroare de drept sau de fapt. dacă părŃile nu dispun altfel.3.N. acesta îşi stabileşte şi procedura pe care o urmează în soluŃionarea litigiului.3. Diferendul dintre părŃi.3. SentinŃa arbitrală se motivează şi este obligatorie şi definitivă. Curtea Interamericană din cadrul OrganizaŃiei Statelor Americane).Din punct de vedere al competenŃei personale. care a pronunŃat sentinŃa. părŃile au deschisă calea recursului în corectare. Pentru faptele noi. De asemenea.

în care statele includ o clauză compromisorie. dar numai pentru diferendul la a cărui judecată participă.U. indiferent de cetăŃenia lor. la cererea acesteia. excluzând persoanele fizice şi organizaŃiile internaŃionale. prin care statul se obligă să supună jurisdicŃiei CurŃii toate diferendele care ar apărea în raport cu alt stat care acceptă aceeaşi obligaŃie.N. sau prin anumite tratate bilaterale sau multilaterale.I. Exprimarea consimŃământului după producerea diferendului se face prin compromis. dintre persoanele care se bucură de cea mai înaltă consideraŃie morală şi care îndeplinesc în Ńările lor de origine condiŃiile de exercitare a celor mai înalte funcŃii judiciare sau sunt jurişti cu înaltă competenŃă în materia dreptului internaŃional.U. informaŃii privind problemele pe care le examinează... care se depune la Secretarul General al O.U.U. limitează părŃile doar la statele părŃi (statele membre ale O.I. Dreptul aplicabil este conferit de dispoziŃiile art.N. dacă nici unul din cei 15 judecători nu este cetăŃean al său şi are aceleaşi drepturi ca şi ceilalŃi judecători.Judecătorii permanenŃi constituie corpul magistraŃilor. care se pretează unei proceduri sumare.U. format din 15 persoane. Exprimarea consimŃământului anterior şi indiferent de producerea unui diferend se realizează prin două modalităŃi: printr-o declaraŃie unilaterală. CompetenŃa contencioasă a CurŃii este structurată la nivel personal şi material.J.. .J. să ceară CurŃii avize consultative şi pot oferi. JurisdicŃia CurŃii este fundamentată pe consimŃământul statelor părŃi în litigiu.N. adoptat în urma mai multor revizuiri în anul 1978 şi include atât faza scrisă.J. care poate fi exprimat anterior şi indiferent de producerea unui diferend sau după producerea lui.Camerele CurŃii pot fi constituite oricând de Curte sau la cererea părŃilor şi sunt alcătuite din 3 sau mai mulŃi judecători. la două categorii de cauze: cele pe care i le supun părŃile şi toate chestiunile prevăzute în mod special în Carta O.N. Curtea înfiinŃează anual o cameră compusă din 5 judecători. Procedura în faŃa CurŃii este stabilită prin Statutul CurŃii şi Regulamentul său de funcŃionare. prin care acceptă să supună jurisdicŃiei CurŃii eventualele diferende apărute între ele. aleşi pe 9 ani. examinat în capitolul II din lucrare. care reprezintă acordul special. Statutul C. încheiat între state în acest scop şi care include în conŃinutul său problemele asupra cărora părŃile doresc să se pronunŃe Curtea. Sub acest aspect. CompetenŃa materială (ratione materiae) vizează diferendele supuse judecăŃii. sau în tratatele şi convenŃiile în vigoare.Judecătorii ad-hoc pot fi numiŃi de orice parte la un diferend. stabilite prin Statutul C. în cazul aplicării tratatului respectiv.N. 38 din Statutul C. CompetenŃa personală (ratione personae) este dată de subiectele de drept internaŃional care se pot prezenta în faŃa sa. de către Consiliul de Securitate şi Adunarea Generală O. De asemenea. 62 . pentru a judeca o anumită cauză. Acestea din urmă pot fi autorizate de Adunarea Generală a O.I. . ori cele nemembre al căror acces la jurisdicŃia CurŃii este stabilit de către Consiliul de Securitate)..

U. de natură a influenŃa decisiv soluŃionarea diferendului. luarea de măsuri conservatorii. Avizul consultativ reprezintă un răspuns calificat al CurŃii asupra unei probleme juridice aflată în dezbaterea O. ca instituŃii specializate. a acceptat în prealabil acest lucru. la sesizarea oricăreia dintre părŃi. dacă s-a descoperit un fapt necunoscut de Curte sau de partea care solicită revizuirea. poate să îşi interpreteze propria hotărâre. Adunarea Generală O.U. la care părŃile pot fi asistate.J. care va putea lua măsurile necesare pentru aducerea la îndeplinire a hotărârii. dezbaterile fiind publice.N.N. 63 . cu caracter provizoriu. sau a Consiliului de Securitate. în ipoteza refuzului de executare de către statul obligat. Hotărârile CurŃii sunt supuse revizuirii. să solicite avize în problemele privind sfera lor de activitate.U. poate autoriza ca şi alte organe O. prezintă caracter definitiv şi obligatoriu. Curtea este abilitată să emită avize consultative în orice problemă juridică. ori a unei instituŃii specializate din cadrul organizaŃiei şi nu are caracter obligatoriu. decât în cazul în care organul care l-a solicitat. CompetenŃa consultativă a C. până la pronunŃarea hotărârii.I. fiind opozabilă doar părŃilor în litigiu faŃă de care se bucură de autoritate de lucru judecat. Punerea în executare a hotărârii se face de către Consiliul de Securitate.U.N..N.I. Hotărârea CurŃii se pronunŃă cu majoritate de voturi. Statele nu pot solicita avize C. este motivată.cât şi cea orală. la solicitarea Adunării Generale O.J. Curtea. Curtea poate dispune cu titlu provizoriu.

pct. mari interioare. statul îşi exercită suveranitatea sa.U. acvatic şi aerian. Deplinătatea şi exclusivitatea ca şi trăsături ale suveranităŃii teritoriale nu exclud ca un stat. formând un arhipelag (în cazul statelor Filipine. acesta este îndreptăŃit să stabilească întinderea competenŃelor sale. SpaŃiul terestru este compus din solul şi subsolul (cu toate bogăŃiile naturale) din interiorul frontierelor de stat. în vederea stabilirii unor relaŃii de cooperare. Astfel. 2. Componentele teritoriului de stat Teritoriul de stat este compus din: spaŃiul terestru. în acest sens art. fluviale. Deplinătatea suveranităŃii teritoriale a unui stat se exprima prin aceea ca. să îşi exercite jurisdicŃia. una din premisele existenŃei statului ca subiect originar de drept internaŃional. de a iniŃia schimburi economice sau de a utiliza. în propriul teritoriu. prin propria voinŃă şi în anumite condiŃii stabilite. Japonia sau Indonezia). statele îşi pot acorda. Exclusivitatea suveranităŃii teritoriale conferă titularului acesteia dreptul de a se opune activităŃilor unui alt stat pe teritoriul său. fie împotriva integrităŃii teritoriale ori independenŃei politice a vreunui stat. rutiere. de regulă. acesta exercită asupra lor jurisdicŃie deplină. de a recurge la ameninŃarea cu forŃa sau la folosirea ei. alături de populaŃie şi autorităŃile publice. 2. instalaŃii sau fonduri proprii. apele interioare se află sub suveranitatea respectivului stat. Asupra teritoriului propriu. Drept consecinŃă. Teritoriul poate fi format dintr-o singură întindere terestră sau din insule separate de ape. acest principiu fiind evidenŃiat de jurisprudenŃa CurŃii InternaŃionale de JustiŃie.CAPITOLUL VI Teritoriul de stat în dreptul internaŃional public 1. drepturi precum dreptul de tranzit al mijloacelor de transport feroviar. SpaŃiul acvatic e compus din apele interioare şi marea teritorială. prin acorduri internaŃionale. el fiind singurul în măsură să exercite prerogativele statale specifice. pe propriul teritoriu. Teritoriul este spaŃiul geografic asupra căruia statul îşi exercită suveranitatea sa deplină şi exclusivă. canale. în relaŃiile lor internaŃionale. 4 al Cartei O. râuri. maritime. 64 . să reglementeze relaŃiile sociale în cele mai diverse domenii. fie în orice alt mod incompatibil cu scopurile NaŃiunilor Unite”. Apele interioare pot cuprinde: fluvii. Fiind situate pe teritoriul unui stat. În cadrul societăŃii internaŃionale. prevede: „ToŃi Membrii OrganizaŃiei se vor abŃine. în condiŃii bine definite.N. ape maritime interioare. să permită accesul pe propriul teritoriu şi acordarea unor drepturi. respectul suveranităŃii teritoriale este una din bazele esenŃiale ale raporturilor internaŃionale. aeriene. în mod deplin şi exclusiv. să dispună asupra resurselor naturale etc. lacuri. DefiniŃie Teritoriul de stat reprezintă. Statele sunt foarte ataşate propriei stabilităŃi teritoriale.

Statul are dreptul de a stabili.stabilindu-le şi regimul juridic precum şi regulile de utilizare (astfel de reglementări pot viza: navigaŃia. propusă ca fiind la 100 –110 km deasupra nivelului mării. prin care în numele suveranităŃii exercitate asupra anumitor zone. valabil atât pentru aeronavele străine cât şi pentru cele naŃionale. exploatarea hidroenergetică şi a resurselor naturale. măsurile de protecŃie ale mediului înconjurător. de 12 mile marine. 17/1990 privind regimul juridic al apelor interioare. reguli de utilizare a spaŃiului său aerian. Marea teritorială reprezintă fâşia de mare adiacentă Ńărmului. „Teritoriile fără stăpân” erau acele zone complet neocupate sau ocupate de o colectivitate umană organizată într-o manieră primitivă. SpaŃiul aerian reprezintă coloana de aer situată deasupra teritoriului terestru şi a spaŃiului acvatic al statelor. anumite state lărgindu-şi teritoriul fără ca prin aceasta să rezulte o micşorare a teritoriului altui stat. o primă modalitate de dobândire de teritorii este stăpânirea teritoriilor fără stăpân (terrae nullius). Pe plan vertical. dată de Papa Alexandru al VI-lea după descoperirea Americii. al mării teritoriale şi al zonei contigue ale României. Alte modalităŃi de dobândire de teritorii.). dreptul de a-şi exercita competenŃa jurisdicŃională. atribuind în bloc noile teritorii Spaniei şi Portugaliei şi echivalând cu un act de învestitură). aceasta era extinsă ulterior şi la alte zone. dreptul de a reglementa navigaŃia. În societatea internaŃională contemporană. Bula papală din 1493. prin care ocuparea unor insule avea ca efect revendicarea întregului arhipelag din care acestea făceau parte. fiind prevăzută şi în Legea română nr. dreptul de control vamal şi sanitar. 3. cele împotriva inundaŃiilor etc. ModalităŃile de dobândire a teritoriului de stat Dintr-o perspectivă istorică. decizii pontificale (de exemplu. LăŃimea mării teritoriale. având o lăŃime de 12 mile marine. dreptul exclusiv de pescuit. continuitatea: modalitate de dobândire a unor teritorii. prin intermediul legislaŃiei interne. acesta este în drept să exercite următoarele categorii de drepturi: dreptul de a exploata bogăŃiile solului şi subsolului. partajele succesorale. a fost consacrată prin ConvenŃia asupra dreptului mării (Montego Bay. Această modalitate este una originară. Aceeaşi teorie a fost invocata în cazul extinderii ocupaŃiei de la 65 . nu mai există spaŃii terestre aflate în afara suveranităŃii unui stat. deci această modalitate originară de dobândire a teritoriilor nu mai este posibilă. mai întinse decât primele. reflectând mai ales concepŃii proprii Evului Mediu au fost: căsătoriile între familiile regale. În baza suveranităŃii statului asupra mării teritoriale. contiguitatea este o modalitate de dobândire asemănătoare cu continuitatea. 1982). dreptul de a aplica măsuri de securitate în această zonă. distanŃă măsurată de la liniile de bază – considerate ca fiind liniile celui mai mare reflux de-a lungul Ńărmului sau liniile drepte care unesc punctele cele mai avansate ale Ńărmului. spaŃiul aerian se întinde până la limita inferioară a spaŃiului cosmic.

4.N. ca urmare a unor războaie: aceasta nu mai este considerată o modalitate legală de dobândire a unor teritorii. Frontierele naturale se stabilesc Ńinând seama de particularităŃile geografice ale teritoriului şi pot fi situate pe albia unor fluvii sau râuri. condiŃiile de trecere a frontierei.de separare. prin organizarea unui referendum (plebiscit). iar în adâncime. (de exemplu. Luând în considerare componentele teritoriului. până la limitele accesibile tehnicii moderne. frontiera reprezintă linia ideală care delimitează teritoriul unui stat. litoral 66 . Dobândirea de teritorii aparŃinând unui alt stat nu poate fi făcută prin cucerire. de marea liberă şi care se întinde în înălŃime până la limita inferioară a spaŃiului extraatmosferic. reŃinând ca fiind mai importante două dintre acestea: natura lor şi elementele componente ale teritoriului pe care îl delimitează. Clasificarea frontierelor Frontierele pot fi clasificate după mai multe criterii. după caz. După natura lor (punctele pe care le unesc). frontiera este linia reală sau imaginară trasată între diferite puncte care despart teritoriul unui stat sau.). frontierele pot fi naturale. Unicul mod de modificare a configuraŃiei teritoriale a unui stat. Forma de manifestare a consimŃământului populaŃiei în cauza se poate exprima în două moduri: printr-o hotărâre a organului legislativ suprem (acesta fiind expresia voinŃei poporului). înălŃimi. cesiunea de teritorii între state. etc. datorită principiilor pe care se sprijină în prezent dreptul internaŃional public. 4. fiind ilicită.1. în interiorul pământului. delimitare (stabilind unde se opresc competentele fiecărui stat). Delimitarea teritoriului. Putem afirma că în dreptul internaŃional frontierele îndeplinesc o dublă funcŃie: .unele porŃiuni ale Ńărmului la spatii din interiorul continentului sau la insulele limitrofe a căror ocupare nu era efectivă (situaŃie întâlnită în timpul colonizării Africii de către puterile europene). RezoluŃia 242 condamnând acŃiunea Israelului de ocupare a unor teritorii în urma războiului din 1967). fie alipirea unor state sau părŃi de state la teritoriul altor state. frontiera este un concept analizat atât de dreptul intern (care reglementează modul de stabilire a frontierei de stat. admis de dreptul internaŃional contemporan. geometrice sau astronomice. DefiniŃie Într-o formulare sintetică. materializată printr-un schimb de teritorii sau transmiterea unor teritorii cu titlu oneros. cucerirea de teritorii. . este acela care îşi are fundamentul în consimŃământul liber exprimat al populaŃiei care locuieşte pe teritoriul în cauză.U. Frontiera de stat 4. Ca şi concept juridic. cât şi de dreptul internaŃional public (frontiera delimitând spaŃiul în care un stat îşi exercita suveranitatea sa deplină şi exclusivă). Acest lucru a fost confirmat şi de RezoluŃiile O.2.de comunicare şi cooperare (schimburile transfrontaliere facilitând dezvoltarea statelor). paza şi supravegherea acesteia. Asemenea situaŃii pot interveni fie în cazul desprinderii unor teritorii şi formarea unor state independente.

care consemnează operaŃiunile tehnice într-un raport sau proces verbal. materializându-se traseul frontierei în teritoriu. frontierele s-au stabilit. Dacă acestea există. frontierele sunt terestre. Stabilirea frontierelor Ca observaŃie preliminară. OperaŃiunile practice de delimitare convenŃionala a frontierelor cuprind în prezent trei etape: Delimitarea: operaŃiune politică şi juridică. Dreptul internaŃional nu impune nici o tehnică specială pentru determinarea frontierelor. În funcŃie de interesele lor strategice. Frontiera fluvială se stabileşte. Din punct de vedere al componentelor teritoriale. stabilirea ei reprezentând o problemă disputată în dreptul internaŃional public. mai exact pe existenŃa unor repere naturale sigure şi exacte. Dintr-o perspectivă istorică şi geo-strategică. semne de demarcaŃie. pe mijlocul şenalului navigabil al fluviului respectiv (pe talvegul cursului de apă. care pornesc de la frontierele terestre. Demarcarea: operaŃiune tehnică.etc. pe delimitări anterioare ale acestuia sau să facă abstracŃii de la cele două elemente amintite şi să delimiteze teritoriul din nou. fluviale şi maritime. Frontiera aeriană separă spaŃiile aeriene ale statelor prin linii perpendiculare imaginare. statele pot hotărî dacă se vor baza pe „datele naturale” ale unui teritoriu. în principal. pe configuraŃia teritoriilor ce trebuie delimitate. se fixează spaŃiul în care statele îşi vor exercita competenŃele şi se descrie în amănunt traseul frontierei. în plus. statele iau în considerare indiciile geografice. legată de o entitate statală. repere convenite. ca fiind linia care uneşte punctele cele mai adânci ale fluviului). maritime şi aeriene. De menŃionat că aceste trei etape nu sunt rigid separate în practică şi uneori se întrepătrund. pe lângă acordurile statelor vecine. de regulă. odată cu diminuarea treptată a războiului ca mod de soluŃionare a diferendelor internaŃionale. de cele mai multe ori. ce transpune în teren termenii înŃelegerii anterior stabilite.3. de obicei printr-un tratat. prin tratate încheiate la sfârşitul unor conflicte militare de anvergură. în urma hotărârilor CurŃii Permanente de JustiŃie InternaŃională (ce a funcŃionat între 1922 – 1940). făcându-se măsurători. Instalarea de borne. facilitează şi operaŃiunile de demarcare. 67 . În epoca modernă. în urma căreia. prin intermediul unei linii imaginare. stabilirea unei frontiere trebuie să Ńină seama de existenŃa unei comunităŃi umane sedentare. 4. care oferă o mai mare securitate decât liniile artificiale şi care. a CurŃii InternaŃionale de JustiŃie – succesoarea acesteia şi a diferitelor instanŃe arbitrale internaŃionale. Frontiera terestră desparte uscatul între două state. Alegerea dintre frontierele naturale şi cele artificiale se bazează. fluviale. până la limita inferioară a spaŃiului cosmic. forŃe ale poliŃiei sau jandarmi. Frontierele geometrice sunt linii drepte trasate între anumite puncte. Frontierele astronomice sunt fixate pe paralele sau meridiane ale globului pământesc. cu ajutorul unor Comisii speciale cuprinzând militari. numeroase frontiere au fost stabilite pe cale paşnică. Frontiera maritimă delimitează marea teritorială a statelor vecine.

Astfel. Acesta este sensul larg al noŃiunii de „populaŃie”. faŃă de care statul îşi exercită jurisdicŃia deplină şi. religioase. o colectivitate umană care nu poate exista fără populaŃie. în temeiul suveranităŃii sale. NoŃiune Statul este. în sensul dobândirii. Astfel. schimbării sau pierderii ei. protecŃia diplomatică. şi vag din punct de vedere juridic care nu acoperă totalitatea situaŃiilor de fapt (de exemplu: include şi străinii domiciliaŃi întrun stat şi exclude cetăŃenii proprii. în sens larg. ExcepŃia de la această regulă este constituită de existenŃa unor anumite categorii de persoane. străinii. în unele condiŃii. Sintetic definită. la care este parte contractantă. CetăŃenia 2. populaŃia reprezintă totalitatea persoanelor (cetăŃeni. cetăŃenia exprimă apartenenŃa unei persoane la un anumit stat fiind menŃinută oriunde s-ar găsi persoana în cauză. 2. persoanele aflate pe teritoriul unui stat pot fi clasificate în următoarele categorii: cetăŃenii sau naŃionalii statului. este de competenŃa exclusivă a fiecărui stat. aşa cum nu poate exista fără teritoriu sau guvern. Ca element constitutiv al statului. dar acesta este dator să respecte regulile imperative ale dreptului internaŃional (ansamblul lor formând aşa numitul jus cogens) şi tratatele internaŃionale în materia drepturilor omului. persoane care solicită dreptul de azil. Statutul juridic al fiecărei categorii ce formează populaŃia. care reflectă ansamblul drepturilor şi obligaŃiilor reciproce dintre acea persoană şi statul al cărui cetăŃean este. care din diverse motive s-au instalat în alte Ńări). care reglementează aceste aspecte prin legislaŃia sa 68 . adică au cetăŃenia acestuia.CAPITOLUL VII PopulaŃia în dreptul internaŃional public 1. statutul juridic al populaŃiei unui stat este stabilit prin legile interne. persoane aparŃinând minorităŃilor (etnice.1. Problema cetăŃeniei. persoane ce au cetăŃenia altor state.) şi care beneficiază de protecŃie în baza convenŃiilor internaŃionale relative la drepturile şi libertăŃile fundamentale ale omului. apatrizi) care trăiesc pe teritoriul statului. care se bucură de un statut special. categorii speciale: refugiaŃi. este stabilit prin legile interne ale statului respectiv. DefiniŃie CetăŃenia reprezintă legătura politică şi juridică permanentă dintre o persoană fizică şi un stat. Din punct de vedere al statutului lor juridic. în baza competenŃei sale teritoriale. lingvistice etc. asupra cărora jurisdicŃia statului este limitată: diplomaŃi sau funcŃionari internaŃionali. noŃiunea de “populaŃie” reprezintă totalitatea indivizilor care au o legătură juridică cu statul de origine. străini. persoane cu dublă cetăŃenie (bipatrizii) sau lipsiŃi de cetăŃenie (apatrizii). persoane strămutate. înainte de toate.

alături de o reciprocitate de drepturi şi obligaŃii. din această perspectivă. interese.1) şi că nimeni nu poate fi lipsit în mod arbitrar de cetăŃenia sa sau de dreptul de a-şi schimba cetăŃenia (alin. o solidaritate efectivă de existenŃă. normele dreptului internaŃional refuză să recunoască opozabilitatea cetăŃeniilor de complezenŃă. dar poate determina condiŃiile opozabilităŃii acesteia faŃă de alte state – acestea nefiind obligate să recunoască sau să accepte consecinŃele regulilor în această materie. indiferent de cetăŃenia părinŃilor. CetăŃenia trebuie să fie. Prin această concepŃie. rezultat din aplicarea combinată a celor două criterii anterior expuse. în cazul Nottebohm (Liechtenstein c. decât cu alte state. 1955). Guatemalei. ce se întemeiază pe un fapt social.2. sunt: redobândirea sau reintegrarea (în cazul în care o persoană revine la cetăŃenia avută anterior) şi opŃiunea – în cazul transferului de teritorii de la un stat la altul. Pactul internaŃional privind drepturile civile şi politice (1966) confirmă această viziune. unele aspecte generale şi. de regulă. În baza criteriului jus solis. Naturalizarea este. sentimente. Prin aplicarea principiului jus sangvinis. DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului (1948) prevede. urmarea căsătoriei cu un cetăŃean de o altă naŃionalitate. combinând criteriile anterioare. în principiu.3. copilul va dobândi cetăŃenia statului pe teritoriul căruia se naşte. RenunŃarea reprezintă o formă amiabilă de încetare a legăturii juridice dintre o persoană şi un stat. şederii prelungite (rezidenŃei) pe teritoriul unui alt stat.24). mai rar întâlnite. fictive sau acordate abuziv de unele state unor indivizi care nu manifestă o legătură efectivă cu acestea. care se realizează numai la cererea persoanei interesate. copilul dobândeşte cetăŃenia părinŃilor săi. Cu toate acestea. În jurisprudenŃa C. o legătură.J. drept care aparŃine persoanelor care locuiesc pe teritoriul transferat. cu îndeplinirea condiŃiilor prevăzute de legea statului care o acordă. Dobândirea prin naturalizare este un mod voluntar de dobândire a unei cetăŃenii. stipulând că fiecare om are dreptul să i se recunoască pretutindeni personalitatea sa juridică (art. unele state aplică un criteriu mixt. mai ales. în articolul 15. de dreptul internaŃional. Pentru a reflecta legătura efectivă dintre stat şi cetăŃean. Dobândirea cetăŃeniei CetăŃenia se poate dobândi prin două modalităŃi: prin naştere şi prin naturalizare. dreptul solului (jus solis) şi cel mixt.16) şi orice copil are dreptul de a dobândi o cetăŃenie (art. a fost oferită o definiŃie exhaustivă conceptului de cetăŃenie. că orice persoană are dreptul la o cetăŃenie (alin.naŃională. 2.I.. Dobândirea prin naştere se realizează în baza a trei sisteme juridice: dreptul sângelui (jus sangvinis). o dovadă a legăturii mai strânse a cetăŃeanului cu statul care îi acordă cetăŃenia. În acest sens. Alte modalităŃi de dobândire. Dreptul internaŃional nu limitează libertatea statului de a stabili criterii de acordare sau refuzare a cetăŃeniei sale. indiferent de locul naşterii. 2. ca efect al unor motive întemeiate (individul consideră că renunŃarea 69 . Pierdea cetăŃeniei CetăŃenia se poate pierde prin două modalităŃi: renunŃare sau retragere. condiŃiile opozabilităŃii acestei cetăŃenii altor state sunt reglementate. ca o legătură juridică. 2).

care poate fi pozitiv sau negativ. legea română se referă la fapte deosebit de grave. alin. pierderea cetăŃeniei prin renunŃare nu produce nici un efect asupra cetăŃeniei membrilor familiei sale. renunŃarea fiind un act individual. locuieşte o perioadă îndelungată într-un alt stat sau noul stat în care se stabileşte nu admite dubla cetăŃenie). În principiu. Numai anumite împrejurări excepŃionale. Statutul de persoană cu dublă cetăŃenie nu este un handicap. să nu fie învinuit sau inculpat într-o cauză penală şi să nu aibă de executat o pedeapsă penală. Codul civil francez în art. 2. SituaŃiile care generează apatridia sunt: naşterea unor copii din părinŃi apatrizi. Conflictul pozitiv de cetăŃenie generează pluricetăŃenia. persoana să nu fie urmărită pentru debite de către stat. pe teritoriul unui stat care aplică jus sanguinis. după ce a dobândit o altă cetăŃenie prin căsătorie. 23 . aceasta nu se poate aplica persoanelor care au dobândit cetăŃenia prin naştere. căsătorindu-se cu un străin. dar prevede anumite condiŃii pentru aprobarea cererii. o persoană se poate găsi în situaŃia de a avea două sau mai multe cetăŃenii sau de a-i fi negat dreptul la o cetăŃenie. Conflictul negativ de cetăŃenie rezultă din nepotrivirile din legislaŃiile naŃionale. ConvenŃia de la Haga 1930). Această situaŃie este generată de combinarea criteriilor jus sanguinis şi jus solis (un copil ai cărui părinŃi sunt cetăŃenii unui stat care acorda cetăŃenia după dreptul sângelui este născut pe teritoriul unui stat care acordă cetăŃenia după criteriul jus solis). în săvârşirea unor fapte grave.la vechea cetăŃenie îi creează o situaŃie mai favorabilă. pot constitui temei al retragerii cetăŃeniei de către organul competent (de exemplu. Retragerea cetăŃeniei este un mod de pierdere a cetăŃeniei cu titlu de sancŃiune. care constau. paragraful 1. exercitarea protecŃiei diplomatice) şi în privinŃa persoanei respective (cum ar fi exercitarea stagiului militar). 2. lucru prevăzut de ConstituŃia României în art. întâlnită frecvent în forma dublei cetăŃenii sau bipatridiei. 25. dar el poate da naştere la complicaŃii în raporturile dintre state (de exemplu. cum ar fi: motive întemeiate care să stea la baza solicitării. legea română admite renunŃarea la cetăŃenie. Aceste cazuri reliefează termenul de conflict de cetăŃenie. persoana să fi împlinit vârsta majoratului.4. Conflictele de cetăŃenie Datorită jocului combinat al diverselor reguli naŃionale privind dobândirea cetăŃeniei. persoane fizice sau juridice din Ńară. care fac ca un anumit individ să nu intre în câmpul de aplicare al nici uneia dintre ele. prin care se vatămă interesele statului roman sau se lezează prestigiul României sau la persoana care se înrolează în forŃele armate cu care România a rupt relaŃiile diplomatice sau cu care este în stare de război). de anumite cazuri de adopŃie sau de prevederile unor legislaŃii naŃionale care autorizează o persoană să îşi păstreze cetăŃenia originară. persoana care. Deşi retragerea cetăŃeniei apare ca o sancŃiune. o pierde în mod automat pe cea iniŃială (de exemplu. în general. 70 . 5. Pentru a evita conflictele pozitive de cetăŃenie. Codul belgian al naŃionalităŃii în art. De exemplu. statele încheie convenŃii prin care se consacră un drept de opŃiune aparŃinând bipatrizilor sau regula conform căreia o persoană care obŃine o nouă cetăŃenie.

existenta unei legături de cetăŃenie efective. nu o obligaŃie). SituaŃiile care pot reclama protecŃia diplomatică a statului de origine sunt diverse. ProtecŃia diplomatică ProtecŃia diplomatică reprezintă măsurile de apărare pe care un stat le poate lua în sprijinul cetăŃenilor săi. naŃionalizările abuzive. o asemenea clauză (clauza Calvo) fiind nulă absolut. . . . Statul care o exercită îşi însuşeşte reclamaŃia naŃionalului său şi se substituie complet victimei.asigurarea protecŃiei diplomatice este un drept suveran al statelor.individul nu poate renunŃa la protecŃia diplomatică a statului al cărui cetăŃean este. ProtecŃia diplomatică poate fi exercitată în favoarea persoanelor fizice şi juridice. SituaŃia lor juridică depinde de statul pe teritoriul căruia se găsesc. 1954) şi ConvenŃia pentru reducerea cazurilor de apatridie (New York.datorită dinamicii şi specificului relaŃiilor internaŃionale. 71 . InstituŃia protecŃiei diplomatice în dreptul internaŃional public este guvernată de anumite reguli generale. Un obiectiv esenŃial al comunităŃii internaŃionale în această materie este consacrat reducerii cazurilor de apatridie. acordarea protecŃiei diplomatice reprezintă un act discreŃionar al statului (un drept. În acest mod. fără a obŃine cetăŃenia statului soŃului. raporturile contencioase iniŃiale dintre o persoană privată şi un stat devin raporturi contencioase între state. care nu este recunoscut şi organizaŃiilor internaŃionale. cu titlu enunciativ amintim: arestările ilegale.epuizarea căilor interne de soluŃionare a problemei pentru care se cere protecŃie. expulzări abuzive etc. ProtecŃia diplomatică este o funcŃie a suveranităŃii statelor şi o regulă cutumiară a dreptului internaŃional. Pentru ameliorarea situaŃiei apatrizilor şi în vederea elaborării unui statut juridic internaŃional al acestora au fost încheiate două convenŃii: ConvenŃia privind statutul apatrizilor (New York. . dacă sunt îndeplinite următoarele condiŃii: . refugiaŃii care au pierdut cetăŃenia statului de provenienŃă etc. putând fi victime ale unor discriminări.persoana solicitantă să nu fi săvârşit fapte cu caracter infracŃional împotriva intereselor statului străin reclamat sau de încălcare a dreptului internaŃional. 1961). în sistemul juridic al statului străin. ei trebuind să respecte legile statului de reşedinŃă. dacă aceştia au fost lezaŃi prin acte contrare dreptului internaŃional public comise de un stat străin şi aceştia nu au putut obŃine o reparaŃie echitabilă pe calea mijloacelor de drept intern ale acestui ultim stat. Statutul apatrizilor este unul defavorabil.pierde cetăŃenia statului de origine. care a comis încălcarea. 2.5. datorită iliceităŃii sale. ei neputând beneficia de protecŃia diplomatică a vreunui stat. în temeiul acesteia el având dreptul să-i protejeze şi atunci când se află în străinătate. din punct de vedere juridic incapabile să obŃină dezdăunarea în cadrul ordinii internaŃionale. făcând aplicaŃia dreptului individului la o personalitate juridică. Temeiul juridic al luării măsurilor de protecŃie diplomatică rezidă în legătura juridică specială dintre un stat şi proprii cetăŃeni. dintre care le enunŃăm pe cele mai importante: .

apatrizii şi refugiaŃii. Categoria străinilor cuprinde cetăŃenii altor state. atât prin acŃiuni ale misiunilor diplomatice şi consulare. clauza naŃiunii celei mai favorizate funcŃionează în modul următor: dacă un stat A acordă un regim privilegiat cetăŃenilor statului B. un stat poate pune în practică toată gama mijloacelor de reglementare paşnică a diferendelor în dreptul internaŃional. Practic. cetăŃenii săi se vor bucura şi ei în statul A de statutul privilegiat acordat anterior cetăŃenilor statului B. recurgerea la forŃă nu îşi poate găsi justificarea nici în această instituŃie juridică. rezervate doar cetăŃenilor (drepturi elective. şi statul C va beneficia de clauza naŃiunii celei mai favorizate. în baza unor acorduri internaŃionale. încă nu există reguli de drept internaŃional cu aplicabilitate generală în materie şi. Regimul clauzei naŃiunii celei mai favorizate se caracterizează prin aceea ca statul extinde asupra cetăŃenilor unui stat străin. culturale ale unei Ńări. dar trebuie să Ńină seama de prevederile convenŃiilor internaŃionale la care este parte şi de regulile cutumiare ale dreptului internaŃional – prin care se garantează străinilor un minim de drepturi privind persoana şi bunurile lor. cu excepŃia drepturilor politice. Această clauză. Regimurile juridice aplicabile străinilor constituie totodată expresia politicilor guvernamentale ale unui stat şi dintr-o perspectivă mai vastă.1. cuprinzând prevederi referitoare la: condiŃiile de intrare şi ieşire din Ńară. Ca o consecinŃă a aspectelor amintite. dreptul de muncă. în consecinŃă. dar nu şi de unele drepturi politice. Regimul străinilor 3. economice. regimul cel mai avantajos acordat cetăŃenilor unor state terŃe. străinii beneficiază de plenitudinea drepturilor sociale. fără a avea cetăŃenia acestuia. cât şi prin procedurile contencioase în faŃa instanŃelor arbitrale sau jurisdicŃionale. obligaŃiile fiscale etc. În nici un caz protecŃia diplomatică nu poate constitui un pretext al folosirii mijloacelor ilicite. fiind considerate ca justificate în virtutea legăturii speciale de interese. accesul la unele funcŃii publice). Astfel. 3. în funcŃie de drepturile şi obligaŃiile ce revin străinilor într-un anumit stat. expulzarea străinilor care au adus atingere ordinii publice. culturale.Pentru a asigura protecŃia diplomatică. a cetăŃenilor cu statul de origine. Statul este în drept să stabilească un anume regim juridic aplicabil străinilor aflaŃi pe teritoriul său. putem distinge trei regimuri juridice aplicabile: Regimul naŃional recunoaşte străinilor aceleaşi drepturi ca şi propriilor cetăŃeni. Aceste inegalităŃi juridice sunt admisibile.2. economice. 3. solidaritate. sentimente. Statutul juridic al străinilor este stabilit prin legislaŃia internă a fiecărui stat. NoŃiunea de „străin” Străinul este persoana fizică ce se află pe teritoriul unui stat. interzise de dreptul internaŃional şi. faŃă de absenŃa unei asemenea legături în cazul străinilor. Tipuri de tratamente juridice aplicabile străinilor Reglementarea statutului juridic al străinilor reflectă practic preocuparea de a găsi un echilibru între competenŃele suverane ale statului şi necesitatea protecŃiei efective a drepturilor omului. care permite extinderea efectului unui tratat 72 . a particularităŃilor sociale.

N. măsura nu trebuie să fie dispusă în mod abuziv şi discreŃionar.U. în scopul ocrotirii ordinii publice şi securităŃii naŃionale. dacă raŃiuni imperioase de securitate naŃională nu se opun. fiind reprezentat în acest scop”. Extrădarea este un act juridic bilateral încheiat între două state: unul pe teritoriul căruia s-a refugiat infractorul şi căruia i se adresează cererea de extrădare (statul solicitat) şi altul care este interesat în judecarea şi pedepsirea infractorului. formulând o cerere de extrădare (statul solicitant). Expulzarea are semnificaŃia unei sancŃiuni. 3. de regulă. regula de bază fiind aceea că statul nu îşi poate expulza proprii cetăŃeni. în baza unor motive întemeiate. extrădarea reprezintă o expresie a cooperării internaŃionale a statelor în lupta împotriva criminalităŃii. Fără această formă de asistenŃă juridică.asupra unui stat terŃ. de a părăsi teritoriul). cultura şi tradiŃiile. Statutul juridic al străinilor într-o Ńară trebuie să cuprindă un minim de drepturi inerente persoanei umane. FaŃă de expulzare (ordin dat. În timp ce calitatea de stat solicitat nu o poate avea decât un singur stat (cel pe teritoriul căruia se află individul în cauză). a unei persoane aflate pe teritoriul său. ori de către una sau mai multe persoane special desemnate de numita autoritate. Astfel. de a dobândi proprietăŃi. Prin expulzare se înŃelege obligarea străinului care a pus în pericol ordinea publică la părăsirea teritoriului unde acesta îşi avea reşedinŃă. de Ministerul de Interne unui străin. calitatea 73 . în 1966) prevede: “Un străin care se află în mod legal pe teritoriul unui stat parte la prezentul Pact nu poate fi expulzat decât în executarea unei decizii luate în conformitate cu legea şi. 13 al Pactului internaŃional privind drepturile civile şi politice (adoptat de Adunarea Generală a O. extrădarea reprezintă un act de asistenŃă juridică internaŃională. Dintre drepturile minime de care un străin are dreptul să beneficieze amintim: dreptul la siguranŃă şi integritate fizică a persoanei. art. Expulzarea este o măsură dispusă prin act administrativ al statului. pentru ca aceasta să fie judecată sau pentru a executa o pedeapsă la care a fost deja condamnată. trebuie să aibă posibilitatea de a prezenta considerentele care pledează împotriva expulzării sale şi de a obŃine examinarea cazului său de către autoritatea competentă. dreptul la libertatea de gândire.3. în vederea apărării intereselor sale. dreptul de a-şi păstra limba. Regimul special este acela în baza căruia statul trebuie să acorde străinilor un minim de drepturi prevăzute de standardele internaŃionale. făptuitorul reuşeşte să părăsească teritoriul Ńării. Extrădarea constă în predarea la cerere. de opinie şi de religie. Deşi statul este în drept să ia o asemenea decizie. pe care doctrina l-a numit şi un „un standard moral impus statelor civilizate”. Prin finalităŃile sale. în situaŃia în care aceştia devin indezirabili. după săvârşirea unei infracŃiuni. către un alt stat. nu s-ar putea înfăptui aplicarea legilor penale a statelor în cazul în care. pentru săvârşirea de fapte care încalcă legile sau interesele statului de reşedinŃă. Expulzarea şi extrădarea Expulzarea şi extrădarea sunt modalităŃi prin care. statul pune capăt prezenŃei unor străini pe teritoriul său. prin care un stat constrânge unul sau mai mulŃi străini aflaŃi pe teritoriul său să îl părăsească. constituie o excepŃie de la principiul relativităŃii tratatelor din dreptul internaŃional.

Statutul de refugiat se acordă în mod individual şi numai în urma verificării de către autorităŃile „statului-gazdă” a temeiniciei motivelor invocate de solicitant. de a fi adăpostite de anumite state. . ordinea de preferinŃă este prevăzută. sau din cauza acestor temeri.Principiul dublei incriminări.U. Cele două documente internaŃionale oferă o definiŃie completă a noŃiunii de refugiat: „persoana care în urma unor temeri justificate de a fi persecutată.Principiul specialităŃii care prevede că persoana extrădată nu poate fi judecată pentru o altă infracŃiune decât pentru aceea pentru care s-a acordat extrădarea sau să nu poată fi condamnată la executarea unei alte pedepse decât cea pentru care s-a obŃinut extrădarea. ca instituŃie de drept internaŃional. de regulă. din cauza împrejurărilor dificile din Ńara de origine.. statul al cărui cetăŃean este infractorul. ConvenŃia referitoare la statutul refugiaŃilor. conform căruia fapta pentru care se acordă sau se solicită extrădarea trebuie să fie prevăzută atât în legislaŃia statului solicitant. . statul împotriva intereselor căruia a fost săvârşită infracŃiunea. se găseşte în afara Ńării sale de origine şi nu poate. . În anul 1951 a fost adoptată la Geneva.4. care a intrat în vigoare în anul 1954 şi a fost completată cu un Protocol adiŃional în anul 1967. încearcă să găsească adăpost şi protecŃie într-un alt stat. în legislaŃia penală internă a statului solicitat. RefugiaŃii RefugiaŃii reprezintă o categorie distinctă a străinilor. deoarece extrădarea reprezintă o instituŃie de drept internaŃional şi implică acordul statelor între care operează. naŃionalitate. religie. lor li se recunoaşte 74 . pe motive de rasă. cât şi de cea a statului solicitat. În absenŃa unor convenŃii internaŃionale sau a reciprocităŃii în raporturile dintre state.N. totuşi în condiŃiile în care persoanelor în cauza li se permite şederea pe teritoriul acestora. este guvernată de două principii fundamentale: . nu doreşte să revină în această Ńară”. Materia extrădării. normele de drept intern nu pot constitui unic temei al extrădării. 3.de stat solicitant o pot avea mai multe state: statul pe al cărui teritoriu s-a săvârşit infracŃiunea. În ipoteza în care toate statele interesate în sancŃionarea infractorului au adresat cereri de extrădare. Reglementarea statutului refugiaŃilor a reprezentat o preocupare importantă în societatea internaŃională. care.pe bază de reciprocitate (chiar în lipsa unei convenŃii care să reglementeze expres obligaŃia extrădării infractorilor). apartenenŃă la un anumit grup social sau opinie politică. sub egida O. Deşi ConvenŃia referitoare la statutul refugiaŃilor nu garantează dreptul persoanelor care solicită statutul de refugiat.deşi unele legislaŃii interne pot prevedea că extrădarea se acordă sau poate fi solicitată în baza legilor naŃionale (de exemplu art.în temeiul dispoziŃiilor unor convenŃii internaŃionale (bilaterale sau multilaterale). Extrădarea se acordă: . 9 din Codul penal român) acest lucru nu este posibil.

Sarcina monitorizării respectării ConvenŃiei referitoare la statutul refugiaŃilor şi a Protocolului său adiŃional revine. 75 . într-un climat dominat de conflicte interne acordarea azilului diplomatic fiind de natură să complice relaŃiile autorităŃilor locale cu misiunile diplomatice. urmărite în Ńara de origine pentru activităŃi politice. Caracas – 1954). dreptul la azil constituie un drept al omului. Statul acordă un statut de egalitate între refugiaŃi şi străini în următoarele materii: libertatea de asociere. din perspectiva individului. în baza unor convenŃii regionale (cele de la Havana – 1928. un drept absolut şi discreŃionar al său. pentru refugiaŃi. Inviolabilitatea localurilor misiunilor diplomatice a dat naştere practicării azilului diplomatic. acelaşi tratament de care beneficiază şi proprii cetăŃeni. protecŃia dreptului de autor şi a proprietăŃii intelectuale. dobândirea de bunuri mobile şi imobile. Prin acordarea azilului.N. trebuie remarcat că ambele documente sunt lipsite de forŃă juridică în ordinea internaŃională. În primul rând. Înaltului Comisariat al O. În al doilea rând. care constă în primirea şi protecŃia acordate de către misiunile diplomatice unor cetăŃeni urmăriŃi de propriile autorităŃi pentru delicte politice sau a căror viaŃă este ameninŃată ca urmare a unor războaie civile. acordarea dreptului la azil este o expresie a suveranităŃii statului.U. Montevideo – 1933. Statele părŃi la cele două instrumente internaŃionale amintite se angajează să acorde refugiaŃilor. Acest drept este recunoscut în DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului. Totuşi. 3. o manifestare unilaterală de voinŃă a acestuia. aplicarea legislaŃiei muncii şi asigurărilor sociale. 14: “în cazul persecuŃiei. dreptul la azil fiind pe deplin consacrat doar pe continentul american.U.şi un statut privilegiat. RaŃiuni politice şi juridice împiedică recunoaşterea dreptului de azil diplomatic în dreptul internaŃional. orice persoană persecutată având dreptul să ceară azil într-un alt stat. fiind considerat unul dintre drepturile fundamentale ale omului. dreptul la învăŃământul primar. tratamentul naŃional în următoarele materii: libertatea religioasă.5. Azilul poate fi: teritorial şi diplomatic. 2312 a Adunării Generale a O. în art. fără discriminare. acces la instanŃele judecătoreşti.N. prevăzut în DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului şi în RezoluŃia nr. creat prin RezoluŃie a NaŃiunilor Unite în anul 1950. ştiinŃifice sau religioase. statul permite accesul şi stabilirea pe teritoriul său a unor persoane străine. acest act al statului semnificând şi refuzul extrădării. în principal. exercitarea unei profesii. libertatea de circulaŃie. Dreptul de azil Statutul refugiaŃilor prezintă strânse conexiuni cu instituŃia azilului teritorial (care trebuie deosebit de azilul diplomatic). Din aspectele prezentate rezultă că instituŃia azilului (prin această formulare înŃelegându-se azilul teritorial) poate fi studiată dintr-o dublă perspectivă: a statului care îl acordă şi a indivizilor care reclamă acest statut. orice persoană are dreptul să caute azil şi să beneficieze de azil în alte Ńări”.

76 . beneficiarul acestui drept putându-se sustrage aplicării legilor statului al cărui cetăŃean este.Spre deosebire de azilul teritorial. care constituie în mod evident un act umanitar. fiind împiedicată astfel buna administrare a justiŃiei. acordarea azilului diplomatic este considerată mai degrabă o imixtiune în afacerile interne ale altui stat.

I. Acest al doilea aspect constituie o dezbatere recentă în dreptul internaŃional public. Acest corolar este cu atât mai valabil în societatea internaŃională. prelucrarea substanŃelor chimice. luată în considerare şi în proiectul Comisiei de Drept InternaŃional C. lansarea de obiecte în spaŃiul cosmic pot cauza daune importante mediului şi indivizilor. fiind egal în acelaşi timp în drepturi cu celelalte state. NoŃiune Orice ordine juridică presupune angajarea responsabilităŃii subiectelor de drept. În realitate. rămasă minoritară. Astfel.CAPITOLUL VIII Răspunderea internaŃională a statelor 1. în cazul în care comportamentele lor aduc atingere drepturilor şi intereselor altor subiecte de drept. exces de putere. constând în încălcarea unei norme de drept internaŃional. deturnarea puterii etc. pentru angajarea răspunderii internaŃionale. constând în incompetenŃă. în temeiul suveranităŃii sale. consacră ideea că pentru a angaja răspunderea internaŃională e suficient să se constate producerea unui fapt ilicit. rezultată din comportamentul agenŃilor statului. 77 . abordând o perspectivă realistă asupra problemei. statul determină în mod liber deciziile sale. producerea unui prejudiciu. imputabilitatea acestei conduite unui subiect de drept internaŃional. InstituŃia răspunderii internaŃionale apare ca un mecanism esenŃial de reglementare al raporturilor lor mutuale. generată de gravitatea consecinŃelor unor activităŃi desfăşurate ca urmare a progresului tehnicii. ConcepŃia „civilistă”.D. Deşi nu există o opinie unitară în materie.U. statuează că la baza răspunderii statelor ar trebui să se afle culpa. unde. fără ca aceste activităŃi să aibă caracter ilicit în dreptul internaŃional. trebuie precizat că. unii raportori ai Comisiei de Drept InternaŃional considerând că este suficientă producerea unui fapt ilicit care să poată fi atribuit unui stat. ConcepŃia majoritară. Problema răspunderii statelor se pune dintr-o dublă perspectivă: răspunderea pentru acte ilicite care sunt contrare normelor de drept internaŃional public şi răspunderea pentru consecinŃe prejudiciabile decurgând din activităŃi care nu sunt interzise de dreptul internaŃional. anumite activităŃi cum ar fi cele legate de producerea energiei nucleare. 2. nu şi a unui prejudiciu. asupra răspunderii statelor. dacă fapta internaŃională ilicită nu a cauzat nici un prejudiciu. Fundamentul şi elementele răspunderii internaŃionale pentru fapte ilicite Asupra fundamentului răspunderii s-au enunŃat două teorii: una „civilistă” şi cealaltă care pune accentul pe ilicitatea conduitei. considerăm că activarea răspunderii internaŃionale a unui stat presupune întrunirea a trei elemente constitutive: conduita ilicită. din cadrul O.N. responsabilitatea rămâne pur teoretică. Asupra acestui ultim element au existat numeroase contradicŃii.

JusteŃea unei distincŃii între diversele fapte ilicite internaŃionale a condus la consacrarea a două categorii diferite de violări ale dreptului internaŃional: crime şi delicte. Cauzele care exclud caracterul ilicit al faptului Cauzele ce exclud ilicitatea corespund noŃiunii de „cauze exoneratoare de răspundere” din dreptul intern. În cazul delictelor. deci prezentând o gravitate mai redusă ca intensitate. fiecare dintre ele având regimuri juridice distincte. Gradul de ilicitate şi distincŃia dintre crime şi delicte Intensitatea şi natura diferită a unor încălcări ale obligaŃiilor internaŃionale au pus în discuŃie existenŃa unui grad de ilicitate a diferitelor violări ce aduc atingere ordinii internaŃionale. apare ca fiind logică şi necesară. Conduita ilicită a statelor poate consta atât în acŃiuni (marea majoritate a faptelor ilicite). omisiunea de a informa un stat asupra unei situaŃii de fapt). NoŃiune Conduita ilicită a unui stat constă în încălcarea unei obligaŃii internaŃionale. cu condiŃia ca ea să fie în vigoare pentru statul respectiv la momentul încălcării ei. genocidul. sclavia. Conduita ilicită a statelor 3. Delictul internaŃional este definit prin raportarea la categoria crimelor internaŃionale.3.2. acestea sunt fapte ilicite de o gravitate mai redusa ce interesează. Cu toate că s-a reproşat absenŃa unor criterii precise care să stea la baza acestei distincŃii şi a consecinŃelor practice. orice stat putând invoca încălcarea acestor obligaŃii erga omnes.3. poluarea masivă a mediului înconjurător. având consecinŃe similare. 3. Aprecierea noŃiunii de „fapt internaŃional ilicit” se face în mod autonom faŃă de dreptul intern al statelor în cauză.1. Comisia de Drept 78 . indiferent că aceasta este de origine convenŃională sau cutumiară. menŃinerea prin forŃă a ocupaŃiei coloniale. cât şi în omisiuni (de exemplu. stabilindu-se că orice fapt internaŃional ilicit care nu este o crimă internaŃională potrivit definiŃiei anterioare. 3. fiind nerelevantă consacrarea unui fapt ca licit sau ilicit în dreptul intern. Din această categorie fac parte: agresiunea. generând regimuri juridice diferite. pe cale de consecinŃă. În cazul crimelor internaŃionale. Principiul este acela că operaŃiunea de calificare a faptului unui stat ca fiind ilicit pe plan internaŃional aparŃine dreptului internaŃional. Crima internaŃională este faptul ilicit care rezultă dintr-o încălcare a unui stat a unei obligaŃii internaŃionale erga omnes. autor al faptului ilicit. apartheid-ul. esenŃiale pentru ocrotirea intereselor fundamentale ale comunităŃii internaŃionale. numai două state şi prin urmare doar statul direct lezat este în drept să solicite tragerea la răspundere a celuilalt stat. diferenŃierea între crime şi delicte în ordinea internaŃională. toate statele fiind considerate a avea un interes juridic ca drepturile fundamentale să fie respectate şi. încălcarea acesteia fiind recunoscută ca o crimă de către comunitatea internaŃională în ansamblul său. constituie un delict internaŃional. acestea privesc întreaga comunitate internaŃională. Încălcarea vizează atentatul la valorile sociale fundamentale ale comunităŃii internaŃionale. de regulă.

a reŃinut şase asemenea cauze. Cauze ce Ńin de conduita victimei Ca observaŃie preliminară.U. ConsimŃământul victimei relativ la încălcarea unei obligaŃii internaŃionale este suficient pentru a face ca actul ilicit să nu mai poate fi imputat autorului său. fac încă obiectul controverselor în doctrină. şi în absenŃa oricărei constrângeri. fac parte: consimŃământul victimei. subiectul de drept care este la originea acestui proces nu poate invoca ilicitatea comportamentului statului care s-a opus acŃiunilor sale. Pentru a avea acest efect exonerator. legitima apărare şi contramăsurile. în cazul unui atac armat împotriva lor.3. ce înlătură caracterul ilicit al faptelor unui subiect de drept. starea de primejdie şi starea de necesitate. neprevăzut. numite şi „represalii” sau „sancŃiuni”. Unii autori adaugă şi faptul că exprimarea consimŃământului victimei nu poate avea un efect exonerator în cazul încălcării normelor de jus cojens. Cauze independente de voinŃa victimei Anumite împrejurări exterioare atât statului victimă. dar care devin legitime. Fac parte din a doua categorie forŃa majoră.3. contramăsurile nu trebuie să implice forŃa sau ameninŃarea cu folosirea forŃei. Contramăsurile.internaŃional din cadrul O.N. consimŃământul trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: expres şi clar exprimat. în funcŃie de faptul dacă decurg din conduita victimei sau sunt independente de voinŃa acesteia. legitima apărare şi contramăsurile). odată cu declanşarea mecanismului protecŃiei internaŃionale diplomatice (în cazul indivizilor şi persoanelor juridice ce aparŃin unui anumit stat) sau funcŃionale (în cazul agenŃilor unei organizaŃii interguvernamentale). În cazul în care un act ilicit reprezintă un răspuns la un alt act ilicit. trebuie menŃionat că „victima trebuie să fie un subiect de drept internaŃional”.N. 51 al Cartei O.U. în contextul în care ele constituie un răspuns la o infracŃiune comisă de un alt subiect de drept la adresa sa. Chiar dacă victima reală a prejudiciului a fost un particular – doar comportamentul statelor şi organizaŃiilor internaŃionale interguvernamentale poate fi luat în considerare. forŃa majoră trebuie să îndeplinească următoarele condiŃii: să constea într-un eveniment imprevizibil şi irezistibil. Ca regulă generală. de art. 79 . ele putând genera o stare de anarhie în societatea internaŃională datorită delimitării vagi a încadrării anumitor acte neconforme cu dreptul internaŃional ca fiind contramăsuri legitime. ForŃa majoră reprezintă. dar trebuie menŃionat că mai subzistă controverse legate de unele dintre acestea (de exemplu. iar acesta să fie anterior încălcării obligaŃiei internaŃionale. pot fi grupate în două categorii. în afara controlului statului. 3. Legitima apărare constituie un principiu tradiŃional în dreptul internaŃional public. fiind consacrat ca drept inerent al statelor de autoapărare individuală sau colectivă. Pentru a fi exoneratoare de răspundere. cât şi autorului încălcării unei obligaŃii internaŃionale pot înlătura răspunderea internaŃională.2. Din această primă categorie a cauzelor ce exclud ilicitatea.1. Contramăsurile reprezintă acŃiuni care nu sunt conforme cu dreptul internaŃional. în condiŃiile justificate de legitima apărare. 3. o forŃă irezistibilă sau un eveniment exterior. Aceste circumstanŃe. dat în prealabil comiterii actului ilicit. în definiŃia dată de Comisia de Drept InternaŃional în proiectul său privind răspunderea internaŃională.

deoarece aspectele de organizare internă nu sunt opozabile faŃă de celelalte subiecte de drept internaŃional. care se află sub autoritatea sa efectivă. formei de guvernământ. Invocarea stării de necesitate ar putea fi făcută în ipoteza punerii în pericol a statutului teritorial. în funcŃie de cel care le săvârşeşte şi de legătura care există în mod concret faŃă de stat: acte ale autorităŃilor competente ale statului (administrative. fără autorizaŃia acestuia. Acesta este cazul pătrunderii sau staŃionarii unor nave militare în marea teritorială sau porturile unui stat străin. de jus cogens. 80 . a dreptului internaŃional public. Imputabilitatea conduitei ilicite Responsabilitatea internaŃională a statului este angajată pentru comportamentul tuturor organelor sale. bine definite. să nu pună în pericol interesele vitale ale unui alt stat. datorită unor fenomene naturale excepŃionale. deci. un stat decide în mod deliberat încălcarea unei obligaŃii internaŃionale. atingerile aduse suveranităŃii teritoriale sau măsurilor de protecŃie a mediului fiind considerate ca situaŃii mai puŃin grave în raport cu pericolul ce se doreşte a fi evitat. în faŃa unei primejdii care ameninŃă interesele cetăŃenilor săi.U.evenimentul să pună statul respectiv în imposibilitatea materială de a-şi îndeplini o obligaŃie internaŃională. pentru a evita angajarea răspunderii internaŃionale. Starea de primejdie este situaŃia în care. să fi constituit singura modalitate posibilă de a proteja interesele fundamentale ale statului care o invocă. trebuind să manifeste întradevăr un caracter extrem. particularităŃile ordinii sale constituŃionale. 4.N. poluării masive a mediului etc. Faptul că statul este considerat responsabil pentru faptele ilicite comise de organele sale este o consecinŃă firească a suveranităŃii sale şi a interdicŃiei adresate altor state de a se amesteca în afacerile sale interne. legislative şi jurisdicŃionale). distingem câteva situaŃii distincte. Starea de necesitate constă în împrejurarea excepŃională care pune în pericol interesele fundamentale a unui stat. capacităŃii de apărare sau independenŃei statului. este de a circumstanŃia acest concept în cadrul unor limite stricte. sau aterizarea forŃată a unei aeronave pe un aeroport străin în aceleaşi condiŃii. împrejurările care să poată fi calificate ca generând o stare de primejdie. Statul nu poate invoca. statul care invocă un eveniment produs de forŃa majoră să nu fi contribuit la producerea lui. Preocuparea manifestată de Comisia de Drept InternaŃional din cadrul O. În legătură cu atribuirea unor acte ilicite unui stat. Starea de necesitate nu poate fi invocată decât în condiŃii restrictive: să nu fi fost încălcată o normă imperativă. o anume organizare administrativă şi judiciară sau prefacerile politice prin care trece la un moment dat.

81 . datorită diversităŃii şi complexităŃii situaŃiilor care se pot produce. chiar dacă aceştia au acŃionat cu depăşirea atribuŃiilor fixate sau contrar instrucŃiunilor primite. Practic. constituind ocazia de a antrena răspunderea unui anumit stat faŃă de cetăŃenii străini. acte ale particularilor. statul e răspunzător pentru actele tuturor autorităŃilor publice. Organele legislative ale statului pot antrena răspunderea sa internaŃională. Răspunsul este afirmativ. Activitatea administrativă este cea care presupune contactele cele mai frecvente între stat şi indivizi. atât printr-o acŃiune cât şi printr-o omisiune. reprezintă un fapt al statului respectiv. emiterea unui mandat de arestare a unui diplomat. Asemenea acŃiuni sunt reprezentate de iniŃiative legislative care încalcă angajamentele internaŃionale ale statului. judecătorii neavând dreptul de a se sustrage misiunii lor de a aplica dreptul) şi a pronunŃării unor hotărâri judecătoreşti ce nesocotesc angajamentele internaŃionale asumate de un stat (de exemplu. încălcarea obligaŃiilor relative la protecŃia personalului diplomatic şi paza localurilor diplomatice. să urmărească exproprieri inechitabile. tratamentul discriminatoriu aplicat investitorilor străini. susceptibil să antreneze răspunderea sa internaŃională. Această chestiune este generată în special de actele agenŃilor săi. 4. Problema se pune în cazul denegării de dreptate (refuzul din partea unei instanŃe de a examina un caz şi de a pronunŃa o hotărâre. Actele ilicite ale statului pot fi reprezentate de arestări sau expulzări abuzive. statul răspunzând de actele organelor sale şi a agenŃilor ce exercită elemente de autoritate guvernamentală. având acest statut în ordinea juridică internă. acte săvârşite cu prilejul unei insurecŃii. apare întrebarea dacă statul este răspunzător pentru actele organelor sale care şi-au depăşit atribuŃiile sau care au acŃionat contrar instrucŃiunilor primite. În practică. legile putând să impună impozite abuzive. Răspunderea statului este angajată şi atunci când puterea legislativă omite să adopte masuri interne care sunt necesare pentru executarea unor obligaŃii internaŃionale sau să abroge legi interne contrare ordinii internaŃionale.acte ale organelor care si-au depăşit competenŃele sau le-au exercitat în mod abuziv. însă. domeniul în care sunt competente sau caracterul colectiv sau individual (funcŃionarii statului) al acestor organe. Actele jurisdicŃionale ilicite ale organelor judiciare ale statului pot atrage răspunderea internaŃională a acestuia. 4.1. nesocotind imunitatea de jurisdicŃie). ambele putând să constituie fapte ilicite internaŃionale.2. ca persoane fizice acŃionând într-o calitate oficială (cum ar fi militari din cadrul armatei). să nesocotească drepturile minorităŃilor. indiferent de: locul lor în ierarhia structurilor interne. Acte ale autorităŃilor publice competente Comportamentul oricărei autorităŃi publice. Acte ale unor organe statale care îşi depăşesc competenta sau le exercita abuziv Problema răspunderii statului pentru actele organelor sale ce acŃionează în baza mandatului dat este clară.

31. necesitatea de a decurge din faptul ilicit (direct şi indirect) şi subiectul pasiv al vătămării (mediat şi imediat). 82 . guvernul legal este responsabil pentru actele agenŃilor săi.3. nu antrenează răspunderea statului.I. protejarea victimelor şi prinderea făptuitorului. care s-au făcut vinovate de neglijenŃă (exemplul cel mai semnificativ îl constituie speŃa Statelor Unite contra Iran. statul nu este considerat a fi responsabil pentru actele particularilor. noul guvern instaurat e responsabil pentru toate actele comise de insurgenŃi. Prejudiciul Conform art. dacă mişcarea de insurecŃie iese victorioasă. Ca regulă generală. iar acest raport de cauzalitate apare la rândul său ca o condiŃie a angajării răspunderii. operaŃiunile militare ale guvernului sau insurgenŃilor. 4. dar nu şi pentru cele ale insurgenŃilor. care să-i permită să acŃioneze. dacă nu a luat măsurile de precauŃie pentru prevenirea unui incident. însă doar aparent. statul lezat trebuie să demonstreze o legătură de cauzalitate între prejudiciu şi conduita ilicită a altui stat. prejudiciul reprezintă orice vătămare. atât timp cât în timpul războiului civil sunt respectate principiile dreptului internaŃional umanitar şi a conflictelor armate. statul lezat trebuie să fi suferit el însuşi o vătămare. 1980. Prejudiciul poate fi clasificat după: natura vătămării (material şi moral).1. 2 din proiectul elaborat de Comisia de Drept InternaŃional. prin violarea normelor de jus cogens sau a obligaŃiilor opozabile erga omnes. Acte ale particularilor În principiu. Pentru a demonstra un interes legitim. Pentru a constitui un element al răspunderii. C. paragr. Această regulă generală comportă şi o excepŃie. dar şi pentru masurile luate de autoritatea înlăturată. deoarece actele acestora nu i-ar putea fi atribuite. 5. Statul este responsabil pentru faptele ilicite comise de persoanele aflate sub jurisdicŃia sa. De la regula enunŃată fac excepŃie încălcările care aduc atingere interesului colectiv (crimele internaŃionale). Acte ilicite săvârşite în timpul unei insurecŃii Problema răspunderii statului pentru actele comise de guvern şi de insurgenŃi în timpul unui război civil este legată de deznodământul evenimentelor (succesul sau insuccesul mişcării de insurecŃie): dacă insurecŃia eşuează. rezultând din faptul material ilicit al unui stat. ci în baza obligaŃiei de vigilenŃă ce revine propriilor organe. insurgenŃii fiind consideraŃi a acŃiona în mod retroactiv în numele statului în baza voinŃei naŃionale.4.J. care cauzează daune bunurilor sau persoanelor. Această situaŃie constituie o excepŃie aparentă. Prejudiciul element al răspunderii şi formele reparării sale 5. relativă la ocuparea Ambasadei americane la Teheran şi luarea ca ostateci a membrilor personalului diplomatic de către militanŃi islamişti). atât materială cât şi morală.4. deoarece responsabilitatea statului nu este angajată datorită actelor particularilor care au săvârşit infracŃiunea. deci prejudiciul trebuie să fie individualizat.

este susceptibil de a antrena răspunderea internaŃională. Acordarea unei indemnizaŃii reprezintă. În cazul prejudiciului material. statul trebuie să pună capăt faptului ilicit şi să prezinte garanŃii că acesta nu se va repeta (art. repararea sau reconstrucŃia unei clădiri etc. În plus. responsabilitatea internaŃională nu poate fi angajată decât dacă vătămarea este cauzată unui subiect de drept internaŃional. ca vătămare ce decurge în mod necesar din săvârşirea actului ilicit. intervenind în favoarea funcŃionarilor lor internaŃionali. demnităŃii sau prestigiului unui stat (de exemplu: violarea spaŃiului aerian. arderea drapelului naŃional). Prejudiciul moral are un caracter abstract. el constituind în raporturile dintre state un element mult mai important decât prejudiciul moral din dreptul intern. modalitatea de reparare a prejudiciului cea mai frecventă. dreptul internaŃional. nu şi cel indirect – care nu prezintă o legătură de cauzalitate clară de tip cauză–efect.2. Prejudiciul moral este cel prin care se aduce atingere onoarei. Corespunzător protecŃiei diplomatice pe care o poate acorda statul. De menŃionat că protecŃia funcŃională nu exclude protecŃia diplomatică ce poate fi exercitată de statul al cărui cetăŃean este funcŃionarul internaŃional în cauză. atunci intervine o altă formă de reparaŃie. în persoana resortisanŃilor săi.) Dacă faptul ilicit a produs efecte ireversibile sau o daună definitivă şi ireparabilă. 30 din proiectul Comisiei de Drept InternaŃional). Prejudiciul imediat este cel suferit de stat prin organele publice sau agenŃii săi oficiali. acestea putând interveni împreună sau în mod separat. indemnizare sau satisfacŃie. Despăgubirile se acordă. 5. organizaŃiile interguvernamentale îşi pot apăra interesele. cea prin echivalent (acordarea unei indemnizaŃii). constând în restituire. acela de a face să fie respectat. de regulă. atât pentru paguba efectiv cauzată (damnum emergens). pe calea protecŃiei funcŃionale. sunt posibile două forme de reparaŃie: prin restabilirea situaŃiei anterioare sau prin echivalent. Repararea prejudiciului Odată constatată răspunderea sa internaŃională. statul are obligaŃia de reparare completă a prejudiciului şi obligaŃia de a respecta ceea ce a nesocotit anterior. Doar prejudiciul direct. Ca principiu. Prejudiciul mediat reprezintă atingerea adusă persoanelor fizice sau juridice de drept intern.Prejudiciul material este din punct de vedere economic. înapoierea unor proprietăŃi naŃionalizate abuziv. patrimonial cuantificabil. Prin repunerea lucrurilor în starea anterioară faptului ilicit (restitutio in integrum) se urmăreşte înlăturarea consecinŃelor negative ale acestuia (de exemplu: eliberarea unei persoane. calculul făcându-se potrivit regulilor dreptului internaŃional şi nu în baza normelor de drept 83 . pentru a-şi valorifica un drept propriu al său. statul putând acŃiona în numele acestuia în baza instituŃiei protecŃiei diplomatice. în practică. Formele de reparare a prejudiciului depind de natura acestuia (daune materiale sau morale). ExistenŃa unei legături de cauzalitate directe între faptul internaŃional ilicit şi vătămarea invocată reprezintă un principiu invocat de instanŃele jurisdicŃionale internaŃionale. angajând în mod clar răspunderea pentru faptul internaŃional ilicit şi făcând obiectul despăgubirilor în natură sau prin echivalent. cât şi pentru beneficiul nerealizat (lucrum cessans).

au favorizat admiterea unei instituŃii noi în cadrul dreptului internaŃional. ConvenŃiile internaŃionale prevăd în acest sens răspunderea civilă a proprietarilor de nave sau a celor care exploatează instalaŃii de foraj maritim. Teoria riscului. Răspundea statelor ca urmare a unor activităŃi neinterzise de dreptul internaŃional Aşa cum am arătat în secŃiunea 1. SatisfacŃia poate consta în exprimarea unor scuze sau regrete oficiale din partea statului vinovat. fără a fi necesar să se probeze violarea unei norme a dreptului internaŃional public. în unele cazuri intervenind şi acte simbolice – ca salutul şi onorurile acordate steagului lezat. ca fundament al răspunderii. 6. generate în principal de progresul ştiinŃei şi tehnicii şi susceptibile de consecinŃe extrem de grave. ploi acide. decizia acestora putând să constituie prin ea însăşi o satisfacŃie suficientă şi echitabilă. domeniul poluării maritime cu hidrocarburi (fiind vizată mai ales prevenirea şi răspunderea în cazul accidentelor tancurilor petroliere). dar care pot genera prejudicii. în cazul în care acestea nu pot fi reparate altfel. problema răspunderii statelor intervine şi în cazul anumitor activităŃi care sunt compatibile cu normele dreptului internaŃional. Astfel. accidente maritime în cazul transportului de hidrocarburi) sau spaŃiale (accidente produse la suprafaŃa pământului sau în cosmos.intern. prezintă – aşa cum s-a arătat în doctrina franceză – avantajul că evită analiza dificilă a conduitei sau intenŃiei celui vinovat. SatisfacŃia poate fi reprezentată şi de declaraŃia judecătorilor sau arbitrilor internaŃionali. în domenii precise: în domeniul utilizării paşnice a energiei nucleare. 84 . protejând în mod eficace interesele materiale şi morale ale victimei şi oferind oamenilor o imagine clară a valorilor în numele cărora trebuie să fie solidari. cea a răspunderii pentru risc. în absenŃa unui fapt ilicit internaŃional. de obiecte lansate în spaŃiu) unui alt stat decât cel pe teritoriul căruia aceste activităŃi îşi au originea. Asemenea consecinŃe negative pot fi provocate de evenimente produse în urma unor activităŃi industriale (deversarea de deşeuri toxice. Principiul riscului nu este recunoscut ca un temei general al răspunderii statelor. dar forme ale răspunderii internaŃionale bazate pe risc sunt consacrate în anumite convenŃii. producerea unui prejudiciu unui alt stat este suficientă pentru a antrena răspunderea autorului şi obligativitatea reparării daunelor. radiaŃii nocive. De menŃionat că repararea prin acordarea unei indemnizaŃii poate fi aplicabilă şi prejudiciilor morale. Prejudiciul moral trebuie reparat prin intermediul unei căi specifice: satisfacŃia. privind în special răspunderea pentru întreŃinerea şi exploatarea instalaŃiilor nucleare şi pentru transportul maritim de asemenea substanŃe. Aceste situaŃii. în majoritate multilaterale. Statul de pavilion al navei sau cel al naŃionalităŃii exploatantului instalaŃiei nu răspunde decât în cazul unor pagube excesive şi dacă se face dovada încălcării obligaŃiei de a verifica dacă operatorii particulari au încheiat contracte de asigurare corespunzătoare privind activităŃile pe care le desfăşoară.

Prin convenŃii internaŃionale multilaterale s-au reglementat regimuri specifice ale responsabilităŃii în cele trei domenii amintite. În acest sens. statul de lansare răspunzând numai dacă dauna îi este imputabilă datorită greşelii sale sau greşelii persoanelor pentru care el răspunde. este consacrată răspunderea absolută a statelor ce desfăşoară astfel de activităŃi. convenŃiile internaŃionale stabilind principiul răspunderii statelor pentru obiectele lansate de ele în spaŃiu cosmic. Dificultatea în a stabili un asemenea regim al răspunderii constă în principal în controversele asupra faptului dacă răspunderea pentru accidente trebuie să incumbe statelor sau operatorilor activităŃilor care le-au provocat. statul lezat nefiind Ńinut să dovedească culpa statului a cărui obiect spaŃial a provocat dauna. fiind propuse şi modalităŃile intermediare care prevăd răspunderea subsidiară sau complementară a statului care îşi exercită jurisdicŃia asupra operatorului privat. Răspunderea internaŃională fundamentată pe ideea de risc este aplicabilă. Trebuie remarcat că preocuparea statelor se manifestă prioritar în a fixa obligaŃii precise şi ample de prevenire a acestor catastrofe ecologice. bazată pe culpă. în principal. iar soluŃiile găsite pe cale convenŃională stabilesc fie răspunderea persoanelor responsabile în mod direct de activităŃile periculoase. principiul este cel al răspunderii obiective. în materia protecŃiei mediului. ci doar legătura de cauzalitate dintre obiectul spaŃial şi vătămarea produsă. fie răspunderea statelor. care prezintă un risc crescut de accidente.răspunderea bazată pe risc se aplică şi în domeniul activităŃii spaŃiale a statelor. Reglementările nu sunt unitare. fiind o instituŃie importantă în dreptul internaŃional al mediului. 85 . Doar în cazul daunelor provocate în spaŃiul cosmic de un obiect spaŃial unui alt asemenea obiect. care să consacre răspunderea internaŃională a statelor în acest domeniu. mai degrabă decât de a configura un regim juridic cu aplicabilitate generală. culpa trebuind să fie dovedită.

.N. esenŃiale pentru existenŃa. se precizează că prin ele se asigură omului condiŃiile de viaŃă de natură să-i permită a-şi dezvolta pe deplin calităŃile sale intelectuale şi ale conştiinŃei. se poate afirma că proclamarea şi recunoaşterea drepturilor omului trebuie să se refere la toŃi locuitorii acestei planete.U. sub aspect internaŃional.U. se aplică la un nivel global – însă consensul unanim al statelor ascunde o seamă de divergenŃe în perceperea acestei noŃiuni şi o serie de particularităŃi în privinŃa mecanismelor de protecŃie. Drepturile omului. a drepturilor omului. cel puŃin aparentă. Examinând aceste definiŃii. sunt drepturi subiective individuale.CAPITOLUL IX ProtecŃia drepturilor omului în dreptul internaŃional 1.N. egalitatea. exprimând atât solidaritatea cât şi particularităŃile ideologice. Luând în considerare criteriul câmpului de aplicare geografică. Cei mai mulŃi autori consideră că drepturile omului relevă concepŃia dreptului natural. demnitatea. politice. Drepturile omului sunt acele prerogative conferite de dreptul intern şi recunoscute de dreptul internaŃional fiecărui individ în raporturile sale cu colectivitatea şi statul. 2. libertatea. economice. dobândind un loc primordial în ansamblul raporturilor de drept internaŃional. în virtutea faptului că este om. fericirea şi libera dezvoltare a fiinŃei umane. a căror respectare se înŃelege a fi promovată în folosul tuturor oamenilor. diplomatice sau militare declanşate în numele drepturilor omului a făcut ca în ultimii ani acest domeniu să cunoască o dezvoltare semnificativă. încă nu se poate vorbi de o definiŃie unanim recunoscută a acestei noŃiuni. 86 . potrivit căreia omul. Drepturile recunoscute individului pe plan internaŃional indică un ansamblu de prerogative bazate pe demnitatea persoanei umane. ce dau expresie unor valori sociale fundamentale şi care au drept scop satisfacerea unor nevoi umane esenŃiale şi a unor aspiraŃii legitime în contextul economico-social. trebuie să distingem între documentele cu vocaŃie universală – care se adresează tuturor statelor – şi cele cu vocaŃie regională. DefiniŃia şi actualitatea protecŃiei drepturilor omului Amploarea acŃiunilor umanitare. Recunoaşterea actuală. cultural şi istoric al unei anumite societăŃi. În documentele O. Paradoxal. Documente cu vocaŃie universală Acestea îşi găsesc originea în activitatea O. referitoare la drepturile omului şi libertăŃile fundamentale. putându-se adresa oamenilor în general sau unei anumite categorii particulare de indivizi (protecŃia copilului. posedă un ansamblu de drepturi inerente naturii sale. culturale şi chiar religioase ale unor state sau grupuri de state. politic.1. Sisteme de protecŃie a drepturilor omului pe plan universal şi regional 2.

concretizate cu adoptarea DeclaraŃiei de la Bangkok în 1993. neînregistrându-se nici un vot contra) ar fi putut face să se creadă că încercarea de reconciliere a celor două concepŃii dominante la acea vreme. Votul exprimat de statele membre cu această ocazie (patruzeci de state se pronunŃă în sprijinul acestei declaraŃii. OrganizaŃia Statelor Americane. Pactul internaŃional asupra drepturilor civile şi politice a fost urmat de două protocoale facultative. politice. datorată particularităŃilor ideologice. iar opt se abŃin. la 10 decembrie 1948. Liga Statelor arabe. Documentul cel mai cunoscut cu un domeniu de aplicare universal este „DeclaraŃia Universală a Drepturilor Omului” . ce invocă anumite valori specifice spaŃiului asiatic. ambele adoptate de Adunarea Generală a O. s-au impus documente cu vocaŃie regională şi sisteme specifice de protecŃie ale drepturilor omului. sociale şi culturale (PIDESC) şi Pactul internaŃional asupra drepturilor civile şi politice (PIDCP). dar mai ales internaŃionale. În ceea ce priveşte continentul asiatic (ne referim în special la China şi la Asia de Sud-Est). el prezintă particularitatea de a nu-şi apropia nici o convenŃie regională cu forŃă juridică obligatorie şi nici un mecanism instituŃional destinat să protejeze drepturile omului la scară regională sau sub-regională. având simpla valoare a unei recomandări şi nu cea a unui tratat. statele nu şi-au asumat decât un simplu angajament moral de a i se conforma. Această declaraŃie a fost completată în 1966 cu două Pacte internaŃionale. mass-media neavând în acel moment influenŃa şi puterea pe care o are astăzi.U. Sisteme de protecŃie la nivel regional Ca răspuns al lipsei de coeziune pe plan mondial. succesul obŃinut a fost unul minim: DeclaraŃia a fost atât de larg admisă datorită lipsei de orice forŃă juridică de constrângere.N. Însă.N.2. 2. Ansamblul acestor texte constituie ceea ce în mod tradiŃional a fost numit Carta internaŃională a drepturilor omului şi care ar fi trebuit să reprezinte o unificare la nivel ideologic a concepŃiilor privind drepturile omului.U. cea occidentală şi cea marxistă. la 16 decembrie 1966. În realitate. singura sancŃiune fiind dezaprobarea opiniei publice naŃionale. tratamentul prizonierilor de război. rezultat al unei dificile munci de elaborare: Pactul internaŃional asupra drepturilor economice. lupta împotriva diferitelor forme de discriminare etc). OrganizaŃia UnităŃii Africane. a avut succes. Fenomenul de proclamare a drepturilor omului. în cazul neîndeplinirii acestuia. Africa şi lumea arabo-islamică este opera organizaŃiilor regionale implicate – Consiliul Europei.refugiaŃilor. limitat mai întâi la Europa şi America de Nord. obiectiv care a rămas încă nerealizat. apoi extins şi în America de Sud. 87 . nici măcar acest din urmă mijloc de control nu apărea ameninŃător.. Votând-o. Unele preocupări în domeniul drepturilor omului au existat totuşi în cadrul ASEAN (AsociaŃia NaŃiunilor din Sud Estul Asiei). opuse promovării caracterului universal al drepturilor omului. demonstrând imposibilitatea promovării unui mecanism de protecŃie eficient la nivel mondial. referitoare la înfiinŃarea unui Comitet al drepturilor omului şi la abolirea pedepsei cu moartea. economice şi sociale ale fiecărui continent. adoptată în cadrul Adunării generale a O.

chiar dacă e vorba de două momente situate diferit în timp. ConvenŃia europeană a drepturilor omului. organizaŃie internaŃională cu vocaŃie politică.). Douăzeci şi cinci de state au ratificat-o până la data de 1 iunie 1998. bazat pe Actul final de la Helsinki din 1975.2. Centrală şi de Sud. care a ratificat ConvenŃia abia în mai 1974. ConvenŃia de ocrotire a drepturilor omului şi libertăŃilor fundamentale sau.S. 2.E. Organele cu atribuŃii în domeniul drepturilor omului din cadrul O. a intrat în vigoare la 18 iulie 1978. Biroul pentru instituŃii democratice şi drepturile omului şi Biroul Reprezentantului O. pentru libertatea presei.A. cât şi la nivelul instituirii unui mecanism eficient de protecŃie.E.E. a fost adoptată la Roma. principalele reglementări în materie găsindu-se în ConstituŃia americană de la 1787 – mai precis în amendamentele aduse acesteia. ConvenŃia europeană a drepturilor omului oferă modelul cel mai avansat al acestei protecŃii juridice. Doar două convenŃii regionale.). Statelor Unite ale Americii nu au ratificat C.2. drepturile consacrate reprezentând un summum ce are ca scop libera dezvoltare a fiinŃei umane. America Centrală şi de Sud Continentul american ne oferă cel de al doilea exemplu de regionalizare a drepturilor omului.1.A. membru fondator al Consiliului Europei.D. urmărindu-se şi întărirea coeziunii sociale şi favorizarea dezvoltării unei identităŃi europene comune. Continentul european Pe plan european.A. a drepturilor omului şi preeminenŃa dreptului.H.S. creată la Londra la 5 mai 1949 de zece state europene în vederea menŃinerii păcii şi stabilirii unei strânse cooperări între membrii săi.C. în cadrul OrganizaŃiei statelor americane (O. organizaŃie constituită la Bogota în 1948 în vederea cooperării şi reglementării problemelor statelor din America de Nord. Ansamblul sistemului european de protecŃie de pe continentul european mai cuprinde şi sistemul din cadrul OrganizaŃiei pentru securitate şi cooperare în Europa (O.2.. Consiliul Europei număra la începutul anului 2005 patruzeci şi şase de state membre. ConvenŃia europeană a drepturilor omului (CEDO) îşi impune superioritatea faŃă de celelalte instrumente universale şi regionale atât la nivel substanŃial.H.).2.S. în scopul de a garanta respectarea drepturilor fundamentale ale indivizilor. ConvenŃia americană a drepturilor omului (C.C. la 4 noiembrie 1950 şi a intrat în vigoare la 3 septembrie 1953. Principalele obiective (conform Statutului său) sunt: promovarea democraŃiei. făcând legătura dintre ordinea publică europeană şi un judecător european cu o competenŃă obligatorie. pe scurt. Trebuie menŃionat că numai apartenenŃa la Consiliul Europei deschide calea unei aderări la ConvenŃie.S. adoptată la 22 noiembrie 1969 la San José. respectându-se diversitatea culturală. exemplul FranŃei. 88 . sunt: Înaltul Comisariat pentru MinorităŃile NaŃionale. ConvenŃia europeană şi cea americană a drepturilor omului organizează un control jurisdicŃional eficient în vederea aplicării dispoziŃiilor lor.C. ConvenŃia europeană a drepturilor omului se înscrie în cadrul de organizare a Consiliului Europei. ConvenŃia scoate în evidenŃa valorile comune ale statelor membre.D. în care se prevede ca principiu fundamental respectarea drepturilor şi libertăŃilor fundamentale ale omului.

Carta africană constituie un aport important la dezvoltarea dreptului regional african. fac ca acest sistem de protecŃie să fie de fapt ineficient. Africa Pe continentul african. familia. aşa cum au fost consacrate în varianta occidentală. proclamarea generoasă a unor principii contrastează puternic cu situaŃia reală a drepturilor omului în America Centrală şi de Sud.E. drepturile omului sunt protejate prin intermediul Cartei africane a drepturilor omului şi popoarelor din 27 iunie 1981. iar particularităŃile religioase determină o concepŃie diferită a drepturilor omului. Lumea islamo-arabă Lumea arabo-islamică este organizată în jurul Ligii Statelor arabe. dar şi impunerea unor obligaŃii ale acestuia faŃă de propria comunitate.A.2. 89 . individul este prins într-o reŃea densă de legături cu părinŃii săi. grupul său etnic. ConsecinŃa acestei concepŃii este consacrarea unor drepturi ale omului. care ar putea genera o contradicŃie între interzicerea muncii forŃate sau obligatorii.).U. lucru paradoxal pentru anii ’80 când decolonizarea a fost practic terminată pe continentul african. ConcepŃia europeană a drepturilor omului (drepturi invocate de către individ contra unui anumit grup sau a regimului politic) nu e compatibilă cu vechile tradiŃii şi cu valorile civilizaŃiei africane. inspirat în principal de sistemul european.A.) nu este prevăzut de Carta africană. 11 din C. Una din principalele caracteristici ale acestui document este întâietatea acordată „drepturilor popoarelor”.). fiind enunŃată o aşa numită „datorie de solidaritate socială”.O. Această Cartă evidenŃiază preocuparea autorilor contra colonialismului şi necesitatea luptei împotriva ultimelor bastioane ale acestuia.3. „După concepŃia socială africană. departe de a fi antagoniste.2. este unul sofisticat.D.D.).H.D. ParticularităŃile amintite. sunt dominate de ideea acordului şi armoniei”. Carta africană prezintă particularitatea de a face să coabiteze concepte antinomice: individ şi popor. În plus. la fel ca libertatea sindicală (art. 2. el există prin intermediul grupului şi se desăvârşeşte în grup. 8 din C. cu materia şi spiritul. împreună cu mecanismul de funcŃionare al Comisiei africane a drepturilor omului şi popoarelor. dreptul la respectarea vieŃii private (art. drepturi din a treia generaŃie şi drepturi clasice fundamentale . în Preambul fiind stipulat: „realitatea şi respectarea drepturilor popoarelor trebuie în mod necesar să garanteze drepturile omului”.D.O. care reprezintă şi condiŃia materială a existenŃei.. Însă. Individul e de neconceput ca o fiinŃă singulară. dar şi cu cei vii şi cei morŃi. consacrată în mod clar de ConvenŃia europeană a drepturilor omului (C. Adoptată la Nairobi (Kenya) în cadrul ConferinŃei OrganizaŃiei UnităŃii Africane (O. mai ales în ceea ce priveşte drepturile indivizilor. 2.E. drepturi individuale şi drepturi colective.O.E. bazat pe Curtea şi pe Comisia Interamericană a drepturilor omului.4. Raporturile între individ şi grup. cadrul natural al dezvoltării şi finalitatea desăvârşirii sale.Mecanismul de protecŃie al drepturilor garantate de C.

ea nefiind încă în vigoare. Algeria) drept tortură sau tratamente inumane şi de a le interzice. se adaugă o altă dificultate majoră. dreptul de a accede şi promova în funcŃiile publice. dar care nu are o valoare juridică. Iran. adoptată la Cairo de Consiliul Ligii Statelor arabe. nu au nici o valoare pe planul dreptului pozitiv: proiectul DeclaraŃiei islamice a drepturilor omului (elaborat în 1979 de către Secretariatul General al OrganizaŃiei ConferinŃei islamice) şi DeclaraŃia islamică universală a drepturilor omului (proclamată la 19 septembrie 1981 la Paris. Deşi cuprinde o listă generoasă de drepturi (cum ar fi: dreptul la azil.C. deoarece ar însemna o acŃiune în contra Legii sfinte. ConcepŃia islamică a fost exprimată în primul rând prin intermediul a două texte care. Carta arabă a drepturilor omului nu a fost ratificată până în prezent de nici un stat islamic. emanând de la autorităŃi morale. considerând drepturile omului ca fondate pe voinŃa divină: „Drepturile omului. Mecanismul de control al respectării drepturilor omului e descris în mod sumar: controlul se va face pe calea unor rapoarte periodice. Ca trăsătură generală a acestei DeclaraŃii poate fi observată trecerea din planul dreptului pozitiv al drepturilor omului în planul religios. Astfel. drepturile minorităŃilor în materie culturală şi religioasă). Rămâne imposibil de a califica aceste dispoziŃii ale Coranului (aplicate în prezent în Arabia Saudită. 90 .P.ApariŃia regimurilor politice care se declară în mod expres islamiste şi excesele prezente în privinŃa încălcării drepturilor omului alimentează întrebările şi neliniştea asupra concepŃiei pe care lumea musulmană o are asupra acestor drepturi. 6 şi 7 din P. flagelarea – pentru consumul de alcool sau lapidarea – în situaŃia adulterului). deoarece statele musulmane refuză în continuare de a recunoaşte primatul normelor universale adoptate în faŃa regulilor cuprinse în Sharia. în Islam. Aceste două documente au fost urmate de Carta arabă a drepturilor omului din 1994. care va adresa la rândul său un raport Comisiei permanente a drepturilor omului din cadrul Ligii Statelor arabe. Sudan. deşi tratamentele inumane şi pedeapsa cu moartea sunt interzise prin textele universale (art. Exercitarea de către o persoană a drepturilor sale este strict condiŃionată de respectarea Legii divine (Sharia) . Carta prevede şi posibilitatea de a aduce acestor drepturi anumite restricŃii „prevăzute de lege”. Există o diferenŃă radicală între drepturile omului proclamate pe plan universal şi normele musulmane în acest domeniu. la iniŃiativa Consiliului islamic pentru Europa).D. dreptul penal musulman menŃine pedeapsa cu moartea (de exemplu. Libia. în cazul renunŃării la religia musulmană – apostazia) şi pedepse inumane (cum ar fi amputarea – în cazul furtului. Dincolo de imperfecŃiunile la nivelul proclamării drepturilor şi al mecanismului de protecŃie.). considerându-se că puterea de a edicta norme juridice aparŃine numai lui Allah. examinarea acestora fiind încredinŃată unui Comitet de experŃi independenŃi. Singurul document recunoscut până în prezent de statele islamice este DeclaraŃia islamică din 1981.I. cuprinzând observaŃiile şi avizele date de statele membre. sunt puternic înrădăcinate în convingerea că Dumnezeu şi numai Dumnezeu este Autorul Legii şi sursa tuturor drepturilor omului”.

DeclaraŃia islamică universală a drepturilor omului din 1981 nu aduce nici o contribuŃie la protecŃia efectivă a drepturilor omului (fiind estimată chiar ca reprezentând un regres în acest domeniu). Însă. Drepturile de solidaritate sunt drepturi de inspiraŃie „tiermondistă”. Renucci). la dezvoltare. A treia generaŃie. punând accentul pe solidaritatea internaŃională. Trecând peste dificultăŃile amintite. Clasificarea cronologică rămâne una dintre cele mai cunoscute. când proclamarea drepturilor omului vizează prin excelenŃă toŃi oamenii. Astfel. reprezentată de drepturile civile şi politice. în sensul creării condiŃiilor materiale şi sociale în vederea realizării lor. conştiinŃă şi religie. sociale şi culturale. sunt drepturi cu caracter mixt. fiind mai degrabă simple aspiraŃii decât drepturi ce pot fi garantate efectiv. iar alŃii în categoria particulară a drepturilor justiŃiabililor (profesorul J-F. este una controversată. deoarece au un conŃinut vag şi imprecis. 3. aşa numitele drepturi colective. reclamând prin complexitatea problemei o rezolvare eficientă şi rapidă. drept cultural dar şi modalitate de realizare a libertăŃii de gândire.În plus. ea are meritul de a pune în evidenŃă divergenŃe ideologice şi religioase de maximă importanŃă. libertatea sindicală – esenŃială pentru protejarea intereselor economice şi sociale. A doua generaŃie e reprezentată de drepturile economice sociale şi culturale. etc. ca drepturi ale omului. 91 . integritate fizică. majoritatea autorilor au încercat o clasificare cât mai exactă a drepturilor omului. Clasificări ale drepturilor omului Dată fiind diversitatea drepturilor omului. Categoria drepturilor de solidaritate. În ceea ce priveşte a doua ipoteză. autorul francez Gilles Lebreton). protecŃia mediului şi respectul patrimoniului comun al umanităŃii. nu putem vorbi de o „DeclaraŃie islamică universală” sau de „drepturile omului musulman”. dar şi varietate a libertăŃii de adunare şi asociere – sau dreptul la educaŃie. Pentru prima ipoteză se poate da ca exemplu neretroactivitatea legii penale. cât şi a drepturilor economice. existând numeroase opinii în literatura de specialitate. libertatea de expresie. pe care unii autori o includ în categoria legii intangibile (de exemplu. concepŃia occidentală dominantă este că acestea nu reprezintă veritabile drepturi ale omului. indiferent de localizarea geografică şi. care presupun intervenŃia „pozitivă” a statului. de solidaritate sau drepturi ale popoarelor sunt intrate mai recent în atenŃia comunităŃii internaŃionale: dreptul la pace şi securitate. cât şi caracterului mixt al unora dintre acestea. mai ales. s-au încercat diferite clasificări ale lor. există drepturi ale omului din prima generaŃie. Dificultatea unei clasificări riguroase este determinată atât de divergenŃele privind natura anumitor drepturi. libertate. dorinŃă a lumii a treia de a deplasa obiectul atenŃiei de la situaŃia precară atât a drepturilor civile şi politice. „clasice”: dreptul la viaŃă. În privinŃa drepturilor de solidaritate de generaŃia a treia. indiferent de apartenenŃa la o anumită religie.

etc. experimente pe embrionul uman. ce protejează demnitatea umană faŃă de unele abuzuri: manipulările genetice. susceptibile de unele derogări în cazul unor circumstanŃe excepŃionale şi de restricŃii în exercitarea lor. principiul legalităŃii pedepselor şi neretroactivităŃii legii penale. drepturile-garanŃii alea justiŃiabililor (dreptul la siguranŃă. Drepturile civile şi politice. s-a stabilit ca există în ConvenŃia europeană a drepturilor omului: drepturi intangibile. conştiinŃei şi religiei. dar ea operează şi în situaŃia amintită. cel mai complex dintre sistemele regionale. care a pornit de la distincŃia între drepturile civile şi politice şi cele economice. sociale şi culturale. Una dintre cele mai amănunŃite clasificări a drepturilor protejate de ConvenŃia europeană a drepturilor omului este cea a profesorului francez J-F. Aceste drepturi indirecte nu sunt prevăzute expres de ConvenŃie. interzicerea tratamentelor inumane şi degradante. conştiinŃă şi religie. libertatea de întrunire şi asociere. drepturile creanŃă (dreptul la educaŃie). libertatea gândirii. unii autori au preluat clasificarea drepturilor şi libertăŃilor cetăŃeneşti din dreptul constituŃional. de gândire. în două categorii: drepturi generale şi particulare. a sclaviei şi servituŃii. În afară de această clasificare care urmăreşte evoluŃia istorică a drepturilor omului şi care are meritul clarităŃii. Folosindu-se jurisprudenŃa CurŃii europene a drepturilor omului în materie. respectul vieŃii private şi familiale. interzicerea tratamentelor inumane şi degradante. care trebuie să fie respectate în orice circumstanŃe şi drepturi condiŃionale. şi libera circulaŃie) şi protecŃiile fundamentale: protecŃia intimităŃii (dreptul la căsătorie. a persoanelor afectate de poluarea mediului. se împart. 92 . în sistemul european.). categorie vizată de ConvenŃia europeană din 1950. a domiciliului şi corespondenŃei) şi protecŃia activităŃilor sociale şi politice (libertatea de reuniune şi asociere şi dreptul la alegeri libere). 8 şi 13). dreptul al un recurs efectiv. Astfel.Odată cu noile descoperiri în medicină şi biologie s-a pus problema apariŃiei unei a patra generaŃii de drepturi ale omului. drepturile-participaŃie ale cetăŃeanului (dreptul la alegeri libere). transplantul de organe. dreptul la liberă circulaŃie. garantate prin tehnica protecŃiei prin ricoşeu. respectarea vieŃii private şi familiale. Renucci. Cel mai des se invocă protecŃia indirectă în cazul străinilor şi a deŃinuŃilor (bazată pe art. există: drepturi-libertăŃi (dreptul la viaŃă. Drepturile particulare se referă la drepturile justiŃiabililor (incluzând şi drepturile persoanelor private de libertate) şi cele ale străinilor. Pentru a sistematiza drepturile prevăzute de ConvenŃie. 3. Drepturile generale conŃin drepturile primare (dreptul la viaŃă. Drepturile condiŃionale cuprind la rândul lor două sub-categorii: libertăŃile esenŃiale (libertatea de expresie. a sclaviei şi servituŃii şi a discriminărilor) şi drepturile condiŃionale. dreptul la un proces echitabil). justificate de apărarea ordinii publice în orice societate democratică. necesitatea protejării lor apare ca o consecinŃă logică a recunoaşterii celorlalte drepturi. s-au încercat şi alte clasificări. dar pe calea interpretării dată de judecătorii CurŃii de la Strasbourg. la rândul lor. La acestea se adaugă şi categoria drepturilor indirecte.

„Curtea europeană a drepturilor omului” şi „DispoziŃii diverse”. acest ultim protocol la ConvenŃia europeană a drepturilor omului stipulează la articolul 1: „Pedeapsa cu moartea trebuie să fie abolită. Protocoalele adiŃionale fiind parte integrantă a acesteia. Cea de a doua categorie de protocoale adiŃionale urmăresc perfecŃionarea mecanismului de protecŃie. accesul la educaŃie. originea naŃională sau socială.1 (din 20 martie 1952. fie de a îmbunătăŃi mecanismul de protecŃie. dreptul de alegeri libere. iar la punctul 2 stipulându-se că „nimeni nu poate face obiectul unei discriminări din partea unei autorităŃi politice. limbă.4. având scopul fie de a garanta noi drepturi şi libertăŃi. Protocolul nr. rasă. la 3 mai 2002 şi priveşte abolirea pedepsei cu moartea în orice condiŃii. 7 au adăugat noi drepturi celor consacrate anterior de ConvenŃie. fondată mai ales pe motivele menŃionate la punctul 1”. iar Protocolul nr. de a nu fi judecat sau pedepsit de două ori pentru aceeaşi faptă şi egalitatea între soŃi. naştere sau orice altă situaŃie”. apartenenŃa la o minoritate naŃională. ConvenŃia europeană a drepturilor omului cuprinde 59 de articole. Strasbourg) prevede garanŃiile procedurale în cazul expulzării străinilor. 7 (22 noiembrie 1984. Protocolul nr. Protocolul nr. expulzarea naŃionalilor şi expulzările colective ale naŃionalilor. Protocolul nr. 4 (din 16 septembrie 1963. dreptul la un dublu grad de jurisdicŃie în materie penală. în legătură cu aspecte juridice privind interpretarea ConvenŃiei şi a Protocoalelor sale.1. Completând Protocolul adiŃional nr. De la intrarea în vigoare a ConvenŃiei (la 3 septembrie 1953) au fost elaborate încă treisprezece protocoale. care nu excludea aplicarea pedepsei capitale pe timp de război sau în condiŃiile unui pericol iminent de război. 11 4. grupate în trei titluri: „Drepturi şi libertăŃi”. Nimeni nu trebuie să fie judecat sau condamnat la o asemenea pedeapsă şi nici executat”. care a oferit reclamanŃilor individuali posibilitatea de a prezenta cauza lor în faŃa CurŃii. 1. Strasbourg) recunoaşte dreptul la liberacirculaŃie şi interzice: privarea de libertate pentru neplata datoriilor. reafirmând în Articolul 1. 9 (1 octombrie 1994). Protocoalele nr. 6. Paris) ce se referă la dreptul de proprietate. religie. dreptul la indemnizaŃie în urma unei erori judiciare. avere. Astfel. 4. în legătură cu primul aspect amintit. Analiză sintetică asupra sistemului de protecŃie din Cadrul Consiliului Europei modificat prin Protocolul nr. 6. punctul 1 interzicerea generală a discriminării bazate pe: „sex. 2 (21 septembrie 1970). Structura ConvenŃiei şi Protocoalele adiŃionale În forma actuală (aşa cum a fost modificată de Protocolul adiŃional nr. nu numai pe timp de pace. prin intermediul căruia Curtea de JustiŃie de la Strasbourg a fost abilitată să pronunŃe avize consultative. Protocolul nr. 11). opinii politice sau de alt fel. sub rezerva 93 . Protocolul nr. culoare. 12 (4 noiembrie 2000. Roma) întăreşte principiul de non-discriminare stipulat în ConvenŃia iniŃială. Dintre acestea amintim: Protocolul nr. 13 a fost adoptat la Vilnius (Lituania). 6 (28 aprilie 1983. Strasbourg) consacră abolirea pedepsei cu moartea pe timp de pace.

III. tradus în practică prin intermediul unui dispozitiv sofisticat de control. În privinŃa modificărilor de fond. al jurisprudenŃei instanŃei europene. 11 Cel mai cunoscut rămâne Protocolul adiŃional nr.ratificării de către statul implicat a acestui document şi a acceptării cererii de către un Comitet de filtrare. reforma mecanismului de control a fost generată de dorinŃa de a simplifica procedurile în faŃa instanŃelor de la Strasbourg şi de a reduce termenele de rezolvare ale litigiilor . 10 (referitor la dreptul de recurs individual. 11. În privinŃa formei. IV (articolele 19 până la 56) a fost modificat şi inclus într-un nou titlu II (articolele 19-51). Astfel. ataşând angajamentele statelor semnatare de un sistem efectiv de „garanŃie colectivă”. IV (articolele 19 până la 56) substituindu-li-se un nou titlu II (articolele 19-51). abrogând Protocolul nr. la sfârşitul anilor ’90. Astfel. adică aproximativ patru ani şi trei luni în faŃa fostei Comisii şi cincisprezece luni în faŃa CurŃii.2. în faŃa instanŃelor naŃionale. Protocolul adiŃional nr. Relativ la modificările de fond. care cuprinde şi Protocolului nr. care a restructurat mecanismul de protecŃie. modificările aduse fiind atât de formă. Trăsături ale mecanismul european de control în lumina modificărilor de formă şi de fond aduse de Protocolul nr. 2 . iar articolelor dându-li-se o nouă numerotare. trebuie amintit că o observaŃie preliminară faptul că acest document reflectă compromisul dintre protejarea drepturilor omului (imperativ al societăŃilor democratice moderne) şi respectarea suveranităŃii statelor (principiu de bază în Dreptul internaŃional public). de la cele opt state membre ale Consiliului Europei care au acceptat iniŃial jurisdicŃia obligatorie a CurŃii. Datorită evoluŃiei geo-strategice de pe continentul european. dar încă neintrat în vigoare la vremea respectivă). 4. conŃinutul titlurilor II. Acesta se articula iniŃial în jurul a trei organe: Comisia europeană a drepturilor omului. Acestei durate i se adaugă şi cea necesitată de desfăşurarea procedurilor interne. 11 a schimbat structura originară a ConvenŃiei. o altă cauză fiind şi impactul mediatic în creştere. paragraful 1). Această sporire a numărului de state membre (prin aderarea majorităŃii statelor din Europa Centrală şi de Est) a dus implicit şi la o explozie a numărului cererilor introduse în faŃa fostei Comisii a drepturilor omului. la 43 de state. Protocolul nr. situaŃia de fapt apărând incompatibilă cu exigenŃele ConvenŃiei. 11 a schimbat structura iniŃială a ConvenŃiei (5 titluri). 9 şi lăsând fără obiect Protocolul nr. conŃinuturilor titlurilor II. s-a ajuns. la sfârşitul anilor ’90 devenise clar că sistemul iniŃial. fiind incluse în aceasta şi Protocolul nr. articolele primind o nouă numerotare. Curtea europeană a drepturilor omului şi un organ preexistent: Consiliul de Miniştri al Consiliului Europei. nu mai reprezenta o garanŃie eficientă pentru justiŃiabilii care doreau să-şi apere drepturile pe această cale. 2. În plus. instituit prin ConvenŃia adoptată în 1950 . durata totală a procedurii era în medie de cinci ani şi jumătate. ce cuprindea 5 titluri. cât şi de fond. din 1 noiembrie 1998. III. 94 . ConvenŃia se diferenŃiază de tratatele internaŃionale „clasice”. care proclamă dreptul de a fi judecat într-un „termen rezonabil” (articolul 6.

formulate de una din părŃile în litigiu. care reprezintă instanŃa ordinară de judecată şi are competenŃa de a se pronunŃa atât asupra admisibilităŃii. Alături de acestea există şi Colegiul de 5 judecători. dreptul de recurs individual a fost prevăzut în dispoziŃiile acesteia. Comisia şi Curtea au fuzionat. element central al noului mecanism de control. Astfel. mecanismul originar de control manifesta încă de la început două deficienŃe majore: complexitatea sa făcea procedura de control prea puŃin „lizibilă” pentru petenŃi. amintim o modificare semnificativă în privinŃa dreptului individului de a sesiza Curtea. îi afecta credibilitatea. o posibilitate de a formula o rezervă la ConvenŃie) sunt interzise şi individului i se recunoaşte din momentul intrării în vigoare a Protocolului nr. În primul rând. iar Comitetul de Miniştri nu a păstrat decât o competenŃă reziduală. 11 dreptul de a sesiza direct Curtea.Amestecând organe de natură jurisdicŃională cu cele de natură politică. claritatea regulilor de funcŃionare ale dispozitivului de 95 . care are ca misiune „filtrarea” cererilor individuale. conform articolului 43 din ConvenŃie. încă din momentul adoptării ConvenŃiei europene a drepturilor omului (1950). mecanismul jurisdicŃional tripartit (Comisia. prima dintre ele – Adunarea plenară. Noul organ. În al doilea rând. constituind principala inovaŃie a acestui mecanism regional de protecŃie. limitată la a supraveghea punerea în executare de către state a hotărârilor CurŃii. Astfel. semijurisdicŃional semi-politic. Reuşita reformei în urma Protocolului nr. Acest drept oferit particularilor a deschis o primă breşă – înaintea instaurării ComunităŃilor europene – în fortăreaŃa suveranităŃii statelor. statele de provenienŃă putând hotărî asupra admisibilităŃii cererilor lor. instanŃa superioară de judecată. care are numai sarcini administrative. care are competenŃa de a reexamina cu titlu excepŃional hotărârile date în cadrul Camerei. Curtea europeană a drepturilor omului. expresie a voinŃei de a proteja mai eficient drepturile omului pe plan european. care are o misiune generală de interpretare şi aplicare a ConvenŃiei şi Protocoalelor sale. clauzele facultative ce permiteau anterior unui stat să respingă dreptul de recurs individual şi jurisdicŃia CurŃii (practic. care se pronunŃă asupra cererii de retrimitere în faŃa Marii Camere. pentru examinarea cauzelor există: Comitetul compus din trei judecători. Curtea de JustiŃie a drepturilor omului şi Consiliul de Miniştri) a fost înlocuit de o Curte unică şi permanentă. Astfel. iar caracterul său hibrid. chiar dacă – în fapt – indivizii nu pot sesiza direct Curtea. cuprinde cinci formaŃiuni. Protocolul nr. cât şi asupra fondului cererilor şi Marea Cameră a cărei structură este alcătuită din şaptesprezece judecători.11 se materializează în: accesul direct al justiŃiabililor în faŃa CurŃii. Rămâne remarcabil faptul că. pe care le-am putea structura pe două direcŃii principale: reforma structurală şi dreptul de recurs individual. se acordă individului un drept de acŃiune directă în faŃa unui organ internaŃional de control. acest mecanism se arăta complex şi totodată ambiguu. iar celelalte patru cu competenŃe jurisdicŃionale. 11 aduce importante schimbări sistemului de protecŃie a drepturilor omului instituit de ConvenŃie. Astfel. Camera constituită din şapte judecători.

odată instaurată o Curte permanentă. cu condiŃia de a se evita o nouă aglomerare a CurŃii Europene a drepturilor omului cu un număr prea mare de cauze supuse spre examinare. a fost citată în doctrină şi reducerea drastică a rolului Comitetului de Miniştri. 96 . organul politic amintit demonstrând în trecut dificultăŃile de a soluŃiona cu deplină imparŃialitate litigiile care i-au fost deferite. complementaritatea instituită în urma reformei între un organ jurisdicŃional (noua Curte). ar putea fi luată în considerare diminuarea garanŃiilor oferite de sistemul anterior prin examinarea completă a cauzelor de către două organe separate (Comisie şi Curte) şi dificultăŃile în calea intervenirii unei reglementări amiabile – generate de schimbarea cadrului negocierilor. apare ca fiind logică şi necesară. întărirea caracterului judiciar al procedurii (prin retragerea competenŃei jurisdicŃionale a Comitetului de Miniştri – organ politic) şi mai ales reducerea duratei şi a costurilor proceselor. Ca un inconvenient. în anumite condiŃii. Mecanismul european de garanŃie a drepturilor omului dobândeşte incontestabil o mai bună omogenitate: organul judiciar are puterea de a statua în drept.control. s-a estimat că. posibile acum numai în cadrul şi sub supravegherea CurŃii. pe fondul unui litigiu. iar cel politic are controlul punerii în aplicare a hotărârilor judecătoreşti. În legătură cu existenŃa anumitor dezavantaje. supraveghind executarea hotărârilor pronunŃate de către Curte. judecătorii fiind chemaŃi să lucreze cu normă întreagă pentru aceasta. putând să se pronunŃe. statuând în drept şi un organ politic (Comitetul de Miniştri). asupra acestui ultim aspect. Totuşi. ea va avea o eficacitate sporită. Sistemul de control din cadrul Consiliului Europei astfel modificat ar trebui să se dovedească mai eficient şi coerent decât cel originar. care avea anterior competenŃe jurisdicŃionale. În plus.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful