Universitatea de Ştiinţe Agronomice şi Medicina veterinara – Bucureşti

REFERAT LA ANATOMIE TEMA: Prezentarea cordului – mica şi marea circulaţie, sistemul nervos central şi periferic

Scrioşteanu Bogdan, : - Anul 1, grupa 4101 - Specializarea Zootehnie

Cuprins

Argument....................................................................................................................pag 3 Capitolul I: Configuratia interna a cordului…………………………………………………….pag 5 Capitolul II: Configuratia externa a cordului…………………………………………………pag 6 Capitolul III: Sistemul nervos……………………………………………………………………………pag 8 1. Sistemul nervos central…………………………………………………………………………pag 9
1.1 1.2 1.3 Maduva spinarii Encefalul Meningele

2. Sistemul nervos periferic………………..…………………………………………………pag 17 2.1 Nervii cranieni 2.2 Nervii spinali 2.3 Nervii membrelor

Bibliografie………………………………………………………………………………………………………….pag 22

2

Ca > factori inotropi (-): acetilcolina. dar în special a celor apartinând sistemului excitoconducator) de a conduce impulsurile generate > conducerea se face prin sinapse electrice . modificarile excitabilitatii sunt exprimate prin existenta a 3 perioade pe durata PA: perioada refractara absoluta. aminofilina). ß agonistii adrenergici. benzotiazepine. contractia optima se face la o lungime optima a fibrelor de 2. cavitar. organul central. Functia dromotropa (conductibilitatea) > este data de proprietatea celulelor miocardice (de lucru. iar cel parasimpatic o inhiba Functia batmotropa (excitabilitatea) > este data de capacitatea fibrelor miocardice de a genera potentiale de actiune atunci când sunt stimulate > excitabilitatea se modifica în functie de starea în care se gasesc canalele ionice (stare activa. perioada excitabila 1) în fibrele cu raspuns rapid: 3 . este aşezat in spaţiul mediastinului (regiunea mediana a toracelui) mijlociu si invelit de pericard. sistemul nervos vegetativ simpatic. hiperK. ß blocantele adrenergice. bipiridine.teofilina.ARGUMENT Inima (cordul). activabila sau inactivabila). muscular. fenilalchilamine).2µ > factori inotropi (+): adrenalina. sistemul nervos vegetativ parasimpatic. tonicardiacele (digitalice. blocantele canalelor de Ca (DHP.jonctiuni gap > conducerea este unidirectionala (datorita PRA care nu permite celulelor depolarizate sa fie stimulate din nou) > poate fi evaluata electrocardiografic prin lungimea segmentului PR/PQ > sistemul nervos simpatic creste conducerea. PROPRIETATILE CORDULUI Functia cronotropa (automatismul) > este data de frecventa descarcarii impulsurilor electrice din centrul pacemaker al cordului (nSA) Functia inotropa (contractilitatea) > defineste proprietatea miocardului de a se contracta ca urmare a stimularii electrice. metilxantine . ischemia locala (prin cresterea concentratiei de protoni). perioada refractara relativa.

depinde de gradul de alungire al fibrelor miocardice si de tonusul adrenergic.reprezinta gradul de încarcare ventriculara de la care porneste efortul sistolic. atât simpatic cât si parasimpatic. de vâscozitatea sângelui si de rezistenta periferica totala. în care chiar daca celulele sunt repolarizate complet. Este data de presiunea telediastolica. 4 . este dificil sa se genereze un nou PA.6 l/min (în general 5-6 l/min). Depinde de elasticitatea peretilor aortei.reprezinta rezistenta pe care trebuie sa o învinga ventriculul în sistola. > presarcina . celulele sunt hipoexcitabile. dar eficienta este limitata iar pretul este dat de cresterea consumului de oxigen al miocardului. > contractilitatea miocardului . > Perioada refractara lunga a fibrelor cu raspuns lent asigura o influenta minima a celulelor pacemaker de catre stimuli externi Functia tonotropa (tonicitatea) > reprezinta tonusul bazal contractil al miocardiocitelor de lucru DEBITUL CARDIAC (DC) Este un parametru ce reflecta functia de pompa cardiaca si este egala cu volumul bataie (cantitate de sânge pompata de ventricul la o contractie) x frecventa cardiaca. care permite cresterea fortei de contractie în conditiile unei întoarceri venoase crescânde.> PRA = cuprinsa între începutul fazei 0 si pâna la jumatatea fazei 3. Debitul cardiac este determinat de: > frecventa cardiaca . > Perioada refractara postrepolarizare = cuprinde o portiune variabila din faza 4. > postsarcina . frecventa cardiaca se afla sub influenta sistemului nervos vegetativ. > PRR = corespunde celei de-a doua jumatati a fazei 3. În conditii de efort poate ajunge si la 30 l/min. PRR este cel mai scurt în nSA. fibra miocardica poate fi excitata doar de stimuli cu intensitate mai mare decât intensitatea prag deoarece canalele de Na sunt partial activabile > PE = corespunde fazei 4 în care celulele sunt total repolarizate iar depolarizarea este posibila deoarece canalele de Na au trecut în starea activabila > La fibrele Purkinje mai exista o stare de hiperexcitabilitate la finalul fazei 3 a PA. Valoarea sa în conditii fiziolgice este de circa 80ml x 70=5.cele doua marimi se afla într-o relatie de directa proportionalitate: crescând frecventa cardiaca creste DC. 2) în fibrele cu raspuns lent: > PRA = cuprinsa între începutul fazei 0 si pâna la finalul fazei 3. fibra miocardica este inexcitabila deoarece canalele de Na prin care se poate produce depolarizarea nu pot fi activate. depinde de întoarcerea venoasa si complianta ventriculara. Echilibrul între întoarcerea venoasa si debitul cardiac este realizat prin mecanismul Frank-Starling. celulele sunt inexcitabile > PRR = cuprinsa între finalul fazei 3 si finalul fazei 4. în care stimuli chiar cu intensitate foarte mica pot depolariza celula.

AS. de forma conica.ventriculi artere .venele pulmonare .si iarasi vene. membre inferioare si vena cava superioara (VCS) .aorta .artera pulmonara . sensul circulatiei fiind asigurat de un sistem de valve situate la nivelul orificiilor atrioventriculare si la nivelul arterelor mari: artera aorta si artera pulmonara.atriul drept (AD) si atriul stâng (AS) si 2 ventriculi .ventriculul drept (VD) si ventriculul stâng (VS).capilare . unde are loc hematoza (transferul gazelor respiratorii prin membrana alveolocapilara cu oxigenarea hemoglobinei) Cordul stâng (AS + VS): > primeste sânge oxigenat în AS prin venele pulmonare (4) si pompeaza sângele din VS în circulatia sistemica prin artera aorta Circuitul sângelui în arborele circulator este unidirectional: vene . Se realizeaza 2 circulatii: marea circulatie (circulatia sistemica): VS . Cele 4 încaperi sunt delimitate prin septul interatrial si interventricular în cord drept si cord stâng.VCS si VCI .ramuri arteriale . cap si gât] si pompeaza sângele din VD în circulatia pulmonara prin artera pulmonara. creste întoarcerea venoasa si creste aportul de sânge catre cordul drept. scade presiunea intratoracica.AD. Cordul drept (AD + VD): > primeste sânge în AD prin venele mari [vena cava inferioara (VCI) .atrii . pelvis. dar volumul bataie al VD nu este egal cu volumul bataie al VS. si mica circulatie (circulatia pulmonara): VD .capilare sistemice (distribuie sângele la tesuturi) .dreneaza sângele etajului inferior: viscere abdominale. Exista valvule si la nivelul venelor pentru a împiedica refluxul coloanei de sânge si musculatura circulara la nivelul orificiilor de varsare ale venelor mari. În inspir.vene . 5 . Capitolul I: CONFIGURATIA INTERNÃ Este un organ musculocavitar.Debitul celor 2 ventriculi este egal.dreneaza sângele etajului superior: membre superioare. format din 4 camere: 2 atrii .capilare pulmonare .

în AS se dechid orificiile venelor pulmonare AD .falx septi .prezinta 3 portiuni: · portiunea sinusala (cu originea în cornul drept al sinusului venos). convexa.situat anterior fata de AS . rotunjita prin care cordul care vine în raport cu plamânul stâng. în raport cu muschiul diafragm.prezinta muschi pectinati la interior care se continua si la nivelul auriculului stâng .la nivelul septului interatrial (marginea sa stânga) se gaseste valvula gaurii ovale . o fata inferioara. iar în segmentul stâng trec artera circumflexa si vena mare a inimii. iar în santul interventricular posterior trec artera interventriculara posterioara si vena medie a inimii. care vine în raport cu peretele sternocostal. cu muschi pectinati (între portiunea sinusala si cavitatea atriala propriu-zisa se afla crista terminalis) · auriculul drept (urechiusa dreapta) 6 . plana. În segmentul drept al santului coronar trec artera coronara dreapta si vena mica a inimii. În santul interventricular anterior trec artera interventriculara anterioara si vena mare a inimii. AS .Capitolu II: CONFIGURATIE EXTERNÃ Prezinta o fata anterioara. cu pereti netezi · atriul propriu-zis. La suprafata cordului se disting 2 santuri: santul atrioventricular (coronar) si santul interventricular. si o fata pulmonara. între orificiile de varsare ale venelor cave.

pe peretele posterior se gaseste. cât si unul de evacuare. septala) si orificiul arterei pulmonare cu valva pulmonara (3 sigmoide: anterioara. strajuit de valva tricuspida cu 3 cuspe (anterioara.orificiul Botallo din viata intrauterina) . VS . formatiune conjuctiva ce ridica o proeminenta = banda sinusala . Atât VS.la nivelul orificiului de varsare al VCI exista o valvula rudimentara . o depresiune = fosa ovala (corespundentul foramen ovale .. delimitate printr-un plan ce trece prin valvele AV. prevazut cu valvula Thebesius . ce contine ramura dreapta a fasciculului Hiss. stânga si dreapta). de la care pleaca spre septul IA tendonul Todaro. prezinta 2 muschi papilari .la acest nivel gasim valva mitrala (cu 2 cuspide) si valva orificiului aortic (cu 3 sigmoide: posterioara. La nivelul valvelor semilunare stânga si dreapta îsi au originea arterele coronare. cât si VD prezinta un compartiment de receptie.de la nivelul petetelui anterior pleaca muschiul papilar anterior si o formatiune musculara ce se îndreapta spre sept=trabecula septomarginala sau bandeleta moderatoare. în aria caruia se gaseste nodulul AV VD . 7 .valvula lui Eustachio. la nivelul septului interatrial (marginea sa dreapta).are peretii cei mai grosi. stânga si dreapta) . orificiul AV si valvula Thebesius delimiteaza trigonul lui Koch.prezinta orificiul AV drept.banda sinusala. posterioara.la nivelul peretelui inferior al AD se gaseste orificiul sinusului coronar.

El este rprezentat de către encefal şi de către măduva spinării. > Sistemul nervos periferic este reprezentat de către sistemul nervos al vieţii derelaţie şi de către sistemul nervos vegetativ.respectiv ortosimpaticul şi parasimpaticul. Sistemul nervos cuprinde sistemul nervos central şi sistemul nervos periferic.iar Sistemul nervos vegetativ cuprinde cele două componente ale sale.Capitolu III: SISTEMUL NERVOS Sistemul nervos este alcătuit din totalitatea structurilor de origine ectodermică implicate în explorarea şi cunoaşterea mediului intern şi extern prin prelucrarea. glande). 8 . elaborează un răspuns adecvat care este transmis organelor efectoare.Sistemul nervos al vieţii de relaţie cuprinde nervii cranieni şi nervii spinali(rahidieni). analiza şi integrarea informaţiilor pe baza cărora se elaborează senzaţii sau comenzi pentru organele efectoare (muşchi. > Sistemul nervos central prelucrează informaţiile primite.

Aceste 2 intumescenţe corespund zonelor de desprindere a nervilor ce formeaza plexurile nervoase toracale şi lombare. cilindroid pe toată lungimea sa. Acest „fir terminal" de substanţă nervoasă este flancat paralel. Are aspectul unui cordon lung. 9 . cea de-a 2-a se dispune la nivelul vertebrelor lombare IV-VI denumită intumescenţă lombară. Marginile laterale sunt rotunjite şi groase.1. diametrul vertical de 12 mm. Extremitatea cranială a măduvei se continuă cu bulbul rahidian. Măduva spinării se dispune în canalul rahidian. uşor aplatizat dorsoventral ce se întinde de la gaura occipitală până la extremitatea cranială a sacrumului. Extremitatea caudală a măduvei se subţiază treptat şi formează un con medular cu o lungime de circa 2-3 cm ce se prelungeşte cu un cordon nervos fin denumit „fir terminal" (sau filum terminale) şi străbate vârful conului dural. Are aproximativ 192 cm lungime. de culoare albă. fiind reprezentate de cordoanele laterale ale măduvei. pe ambele părţi. o greutate medie de 270 g şi reprezintă circa 40 % din greutatea encefalului la ecvine. într-un număr egal cu numărul găurilor de conjugare intervertebrale. de nervii sacrali ai cozii formând împreună „coada de cal". De pe laturile cordonului medular se desprind nervii spinali.1. În canalul rahidian. măduva urmăreşte inflexiunile coloanei vertebrale şi prezintă 2 îngroşări (denumite intumescenţe) din care: una se dispune între vertebra a V-a cervicală şi a II-a toracală denumită intumescenţă cervicală. diametrul transversal de 15-20 mm. Sistemul nervos central 1.

de cordon cilindroid turtit dorsoventral. În acest corn îşi au originea deutoneuronii senzitivi ce alcătuiesc Aspectul general al măduvei spinării. • Cornul ventral este mai scurt dar mai voluminos decât cel dorsal. Este alcătuit din grupări nervoase vegetative. Pe secţiune transversală. Prelungirile dorsale sunt denumite coarne dorsale. în forma literei „H". cu funcţie vegetativă. Faţa dorsală este brăzdată de un şanţ median dorsal şi împărţită în 2 jumătăţi simetrice.Fiziologia măduvei spinării are ca substrat-structura anatomică. În anumite regiuni ale măduvei spinării. la baza coarnelor ventrale se află câte un corn lateral redus. Are forma unui cordon dublu cu 2 creste dorsale. între cele 2 şanţuri există un şanţ intermediar care delimitează. Are o poziţie ventro-laterală. În secţiune transversală prin măduva spinării se observă: . au funcţie senzitivă (conţin neuroni senzitivi). În regiunea cervicală. fasciculul gracilis de fasciculul cuneiform. la exterior. La câţiva mm distanţă. • Cornul lateral are formă triunghiulară. are forma literei „H" şi 2 porţiuni simetrice semilunare reunite printr-o bandă transversală reprezentată de comisura cenuşie. . este bogat vascularizată şi culoare gri-brună (uneori nuanţă rozie). • Cornul dorsal este orientat oblic. în lateral se află câte un şanţ colateral ventral prin care pătrund rădăcinile aparente ventrale motorii ale nervilor spinali.substanţă cenuşie-este dispusă la interior. înalte şi ascuţite şi 2 creste ventrale. mai groase. un contur relativ neregulat şi este îndepărtat de conturul periferic al măduvei spinării printr-un strat gros de substanţă albă În acest corn îşi au originea neuronii motori multipolari destinaţi musculaturii somatice (extensoare-m partea laterală şi flexoare-m partea medială) şi a centurilor scapulară şi pelvină (în zona centrală). Prelungirile ventrale sunt denumite coarne ventrale şi au funcţie motorie (conţin neuroni motori). oferă pentru studiu: 2 feţe-dorsală şi ventrală şi 2 margini laterale. lateral de acest şanţ. se află şanţul colateral dorsal. Faţa ventrală prezintă şanţul median ventral cu aspectul unei fante mai largi care se întinde până la comisura albă a măduvei.substanţa albă-este dispusă la exterior. Comisura cenuşie leagă cele 2 jumătăţi de substanţă cenuşie şi este 10 . dorso-lateral şi este mai subţire decât cel ventral. se dispune la baza cornului ventral şi este evident în regiunea dorsală şi porţiunea posterioară a regiunii cervicale a măduvei. prin care pătrund rădăcinile aparente dorsale senzitive ale nervilor spinali. La câţiva mm. > Substanţa cenuşie are o consistenţă redusă.

în general. 11 . musculară (miotom) sau viscerală. asemănătoare cavităţii în care este adăpostit. la nivelul conului medular. mai mare la animalele mici. între ele. La vârful coarnelor se găsesc neuronii sensibilităţii somatice. . în planul central. cornul dorsal cenuşiu şi şanţul dorsal lateral. Fiecare nerv rahidian rezultă din unirea rădăcinilor medulare dorsale (senzitive) şi medulare ventrale (motorii). Nervii rahidieni au o distribuţie segmentară (metamerică) şi asigură legătura cu o anumită zonă: cutanată (dermatom). • Mielencefalul este format din: bulbul rahidian.lateral-este situat lateral de substanţa cenuşie între cornul dorsal şi cel ventral. raportată la greutate corporală vie este. sunt legate.străbătută. metencefalul.cerebelul şi pedunculii cerebeloşi mijlocii şi anteriori. Greutatea relativă a encefalului. substanţa gelatinoasă. În seria animală şi la speciile domestice. • Metencefalul este format din puntea lui Varolio. Aspectul şi mărimea sunt. Se deschide cranial. 1. • Mezencefalul este format din pedunculii cerebrali şi tuberculii cvadrigemeni. mezencefalul. diencefalul şi telencefalul. La baza coarnelor se găsesc neuronii sensibilităţii viscerale (volumul coarnelor dorsale este proporţional cu cantitatea de excitanţi ce provin din mediul extern).2. printr-o uşoară dilataţie.după cum urmează: miencefalul.ventral-este dispus între fisura mediană ventrală şi coarnele ventrale ale substanţei cenuşii astfel încât cele 2 cordoane ventrale simetrice. de epiteliul ependimar. ca o manta. 12 toracale. Este căptuşită.dorsal-este dispus între şanţul dorsal. în general. prin comisura albă. Encefalul este format din 5 porţiuni principale (prezentate în sens caudo-oral). Rădăcinile dorsale şi ventrale ale măduvei spinării se unesc în interiorul canalului vertebral şi formează nervii rahidieni micşti (30-31 perechi) cu distribuţie segmentară (metamerică). Encefalul Encefalul este adăpostit în cavitatea craniană. la interior. substanţa cenuşie şi este împărţită în 3 cordoane: . în extremitatea ventriculului IV şi caudal se termină. Legătura măduvei spinării cu periferia (receptori-efectori) se realizează prin nervii rahidieni micşti care corespund cu structura segmentară a măduvei spinării şi a vertebrelor alăturate: 8 cervicale. 5 lombare şi 5 sacrale. .pedunculii cerebeloşi caudali şi vălul medular caudal. de canalul ependimar. > Substanţa albă acoperă. encefalul are greutatea şi dimensiunile variabile.

bulbul rahidian este alcătuit din substanţă albă şi substanţă cenuşie ce reprezintă.de la nivelul găurii occipitalului. caudal de corpul trapezoid apare o eminenţă rotunjită şi puţin reliefată denumită tuberculul facial. tuberculul mamilar şi chiasma optică). de pedunculii cerebeloşi mijlocii care participă la delimitarea fosei romboide şi a trigonului pontin. devenind superficial şi formează ventriculul al IV-lea. format dintr-o redusă bandeletă transversală care se prelungeşte cu originea aparentă a perechilor VII şi VIII de nervi cranieni. Bulbul rahidian Este o formaţiune nervoasă cu aspect tronconic uşor aplatizată dorsoventral. X şi XI de nervi cranieni. Faţa dorsală a punţii este delimitată. se află corpul trapezoid. Între şanţ şi piramidele bulbare. în mare parte. se continuă cu măduva spinării. un vârf. De o parte şi de alta a fisurii se află 2 coloane de substanţă albă denumite piramide bulbare. în lateral. prin şanţul bulbo-pontin. Metencefalul este format din 3 componente diferenţiate din vezicula metecencefalică: puntea lui Varoli. Vârful se dispune caudal. pe părţile laterale. Lateral de baza piramidelor bulbare şi caudal de puntea lui Varoli. Extremităţile punţii se îngustează şi se recurbează dorsal şi pătrund în cerebel sub forma pedunculilor cerebeloşi mijlocii (sau braţele punţii). Baza este orientată oral şi delimitată de puntea lui Varoli. Faţa ventrală a punţii prezintă. Fisura mediană dorsală ajunge până aproape de jumătatea bulbului unde cordoanele dorsale diverg şi canalul ependimar se dilată. Faţa ventrală este mai largă la extremitatea orală. tuberculul cenuşiu. uşor convexă în ambele sensuri şi străbătută de un şanţ median ventral.• Diencefalul este compus din: talamusuri. rădăcina aparentă a perechii a V-a de nervi cranieni. trigonul şi habenulele epifizei) şi metatalamus (corpul geniculat medial şi lateral). se află originea aparentă a perechilor IX. epitalamus (epifiza. dispus ventral. cerebelul şi pedunculii cerebeloşi. pe linia mediană. Puntea lui Varoli (sau protuberanţa inelară) are aspectul unei benzi transversale proeminente dispusă între bulbul rahidian şi pedunculii cerebrali de care este separată prin şanţurile bulbo-pontine şi ponto-pedunculare. de o parte şi de alta. • Telencefalul cuprinde: rinencefalul (creierul olfactiv) şi emisferele cerebrale. oferind pentru studiu o bază. un şanţ bazilar (este amprenta arterei bazilare) şi. Pe laturile bulbului. continuarea substanţei nervoase din măduvă. hipotalamus (hipofiza. Faţa dorsală este acoperită de cerebel şi participă la formarea trigonului bulbar al fosei romboide. Puntea lui Varoli este alcătuită din substanţă nervoasă cenuşie (dispusă 12 . la care se adaugă o serie de nuclei şi fascicule nervoase proprii. 2 feţe şi 2 margini laterale. Din punct de vedere histologic.

Între pedunculi se află un şanţ denumit fosă interpedunculară ocupată de structurile hipotalamice. Din punct de vedere histologic. Scoarţa cerebeloasă este alcătuită din 3 straturi: > molecular-la exterior. Are o greutate medie de circa 70 g şi ocupă compartimentul cerebelos al cutiei craniene. Este alcătuit din: > pedunculii cerebrali şi tegumentul (sau calota) (în partea ventrală). Este curbat dorso-ventral astfel încât. lacrimo-nazal şi pentru nervii-abducens. prin 2 fisuri superfiale longitudinale. şi la interior. sub formă de nuclei-fastigiali. Pedunculii cerebrali sunt reprezentaţi de 2 mase de substanţă nervoasă albă plasate în partea ventrală a mezencefalului orientate divergent de la punte spre emisferele cerebrale. transversale. ♦ pedunculii cerebeloşi mijlocii (cu protuberanţa). > granular-la interior Pedunculii cerebeloşi sunt reprezentaţi de 3 perechi de cordoane nervoase alcătuite din substanţa albă ce leagă cerebelul de componentele sistemului nervos central. Mezencefalul reprezintă porţiunea cea mai îngustă a trunchiului cerebral situată între diencefal şi metencefal. trigemen. Faţa ventrală este convexă în plan transversal şi marcată. ♦ pedunculii cerebeloşi anteriori (cu emisferele cerebrale). printr-o formaţiune intermediară. cerebelul este alcătuit din 2 emisfere cerebelare simetrice unite. cerebelul este alcătuit din substanţă cenuşie (se dispune la exterior întrun strat subţire şi continuu sub formă de scoarţă cerebeloasă dar. Conexiunile cerebelului cu celelalte formaţiuni ale sistemului nervos central se realizează prin: ♦ pedunculii cerebeloşi posteriori (cu măduva spinării). denumită „vermis". dinţaţi şi globulos-înglobaţi în substanţa albă din vermis şi emisferele cerebelare) şi substanţă albă (dispusă la interior sub formă de nuclei).sub formă de nuclei: masticator. de asociaţie şi rădăcinile nervilor cranieni ce pornesc şi se termină la nivelul punţii). Anatomic. este uşor alungit transversal şi plasat în derivaţie cu axul cerebro-spinal. oculo-motor extern şi acustico-vestibular) şi albă (formată din fibrele longitudinale ale fasciculelor ascendente şi descendente. Cerebelul (sau creierul mic) are aspect globulos. > tuberculii cvadrigemeni (în partea dorsală). facial. > cu celule Purkinje-la mijloc. Lobul medial (sau vermisul) are aspectul unui vierme inelat separat. de lobii laterali. între ele. cele 2 extremităţi sunt foarte apropiate una de cealaltă. în porţiunea 13 .

La carnivore sunt mai dezvoltaţi coliculii caudali acustici. dispuse perechi pe partea dorsală a mezencefalului. Talamusul (sau straturile optice) sunt 2 mase ovoide de substanţă cenuşie. Tuberculii cvadrigemeni craniali (sau coliculii optici) sunt mai dezvoltaţi. relativ voluminoase. Histologic. Faţa dorsală este acoperită de calota mezencefalului şi tuberculii cvadrigemeni. La mamiferele superioare. se dispun înapoia precedenţilor. sunt acoperiţi parţial de emisferele cerebrale şi sunt legaţi. dispusă sub formă de nuclei. tuberculii cvadrigemeni sunt alcătuiţi din straturi alternative de substanţă nervoasă cenuşie şi albă.mijlocie. de originea aparantă a perechii a III-a de nervi cranieni. acoperit de emisferele cerebrale şi vizibil parţial doar la baza encefalului unde. au culoare mai deschisă. tuberculii cvadrigemeni reprezintă zona de proiecţie optică. Este alcătuit din structuri nervoase talamice grupate în jurul ventriculului III (rostral de mezencefal). Diencefalul (sau creierul intermediar) face legătura dintre mezencefal şi emisferele cerebrale. 14 . sunt distanţaţi între ei dar legaţi printr-o comisură albă transversală. chiasma optică şi tractusurile optice. talamusul este alcătuit din substanţă albă-la exterior şi substanţă cenuşie-la interior. hipotalamusul este încadrat de pedunculii cerebrali. Tuberculii cvadrigemeni caudali (sau coliculii acustici) sunt mai reduşi decât cei craniali. prin braţul conjunctival cranial. aceste formaţiuni constituie doar o staţie de „releu" unde se face legătura dintre căile optice cu nucleii oculo-motori şi viscero-motori. înaintea tuberculilor cvadrigemeni. coliculii rostrali optici. iar la restul mamiferelor domestice. de corpii geniculaţi laterali. de o parte şi de alta a liniei mediane (2 cu dispunere cranială şi 2 cu dispunere caudală). ajungând la tuberculul cvadrigemen posterior. epitalamus şi metatalamus (sau corpii geniculaţi). Tuberculii cvadrigemeni sunt 4 eminenţe voluminoase rotunjite de culoare cenuşie. înaintea căreia se observă o bandeletă pedunculară transversă care trece înapoia corpului geniculat medial. La mamiferele inferioare. dispuse de o parte şi de alta a ventriculului III. au formă sferică. hipotalamus. Este alcătuit din talamus (sau straturile optice). Din punct de vedere histologic. culoare cenuşie. dorsal de porţiunea orală a pedunculilor cerebrali şi înapoia corpului striat de care este despărţit prin şanţul terminal-cu care formează corpii optostriaţi.

în sens cranial. din lamela nervoasă circulară care fixează epifiza pe orificiul găurii comune posterioare dintre straturile optice şi tuberculii cvadrigemeni caudali. prin fisura interemisferică. Caudal de fisura sylviană. cranio-ventral. nucleii habenulari. . habenulele epifizei. Metatalamusul este reprezentat de 2 proeminenţe nervoase situate pe feţele laterale ale talamusului denumite corpi geniculaţi (lateral şi medial). tractusurile optice. Formaţiunile comisurale inter-emisferice interioare sunt: corpul calos. tuberculul habenulei. Faţa ventrală este denumită baza creierului. În secţiune sagitală se observă o porţiune mijlocie denumită trunchiul corpului calos şi 2 extremităţi: caudală (sau bureletul corpului calos ce se continuă. apare o eminenţă denumită lobul hipocampului (sau lobul piriform) şi. formă ovoidă sau fusiformă. în jumătatea rostrală. Este ataşată de plafonul ventriculului III printr-o proeminenţă scurtă în care se prelungeşte cavitatea ventriculului. infundibulul (sau porţiunea proximală a neurohipofizei). glanda hipofiză şi corpul mamilar.Habenulele epifizei sunt 2 tractusuri mici detaşate. la suprafaţă. se dirijează rostral pe fundul gutierei la deschiderea anterioară şi se unesc cu pilierii craniali ai trigonului cerebral. Epitalamusul este formaţiunea nervoasă reprezentată de glanda epifiză (sau corpul pineal). septul pelucid şi comisura anterioară (vizibile pe faţa medială a emisferelor cerebrale în secţiune sagitală) şi corpul striat şi hipocampul (vizibile în secţiune transversală şi orizontală). este despărţită complet de congenera. Fiecare emisferă cerebrală prezintă 3 feţe: ventrală. trigonul cerebral. tuberculul cenuşiu.Hipotalamusul este alcătuit din chiasma optică. lungime de circa 10-12 cm şi lăţime de 7 cm ce se dispune în şanţul format de talamus şi lama patrugeminală. comisura habenulară şi comisura caudală epitalamică. Aceste formaţiuni pleacă de la baza epifizei. pe faţa ventrală a encefalului. Epifiza este o glandă endocrină de culoare roşie-maronie. cu fornixul cerebral) 15 . numeroase perforaţii. în planul rostral se află spaţiul perforat rostral (sau trigonul olfactiv) care prezintă. apare mai aplatizată şi cuprinde un complex de reliefuri şi şanţuri ce aparţin rinencefalului. dorso-laterală şi medială şi 2 extremităţi: rostrală şi caudală. În jumătatea mijlocie. Corpul calos este reprezentat de o lamă groasă de substanţă nervoasă albă dispusă transversal în şanţul interemisferic. prezintă o adâncitură denumită fisură cerebrală laterală (sau valea lui Sylvius) care începe dorsal de chiasma optică şi se prelungeşte pe faţa laterală.

în plan median. 2 bandelete subţiri denumite striuri longitudinale. > lentiform (sau extraventricular)-corespunde cu planul trigonului olfactiv. de o parte şi de alta.3 Meningele Sistemul nervos central este adăpostit în canalul rahidian (măduva spinării) şi în cavitatea craniană (encefalul). de natură conjunctivo-vasculară ce realizează cu foiţa dura-mater-spaţiul subdural (conţine o cantitate redusă de lichid) şi cu foiţa pia-mater-spaţiul leptomeningic (sau subarahnoidian) plin cu 16 . fundul şanţului interemisferic şi. Se dirijează caudo-lateral şi ventro-cranial ajungând până în porţiunea lobului piriform. iar cea caudală este îngustă şi despărţită. pe laturi. este situat caudo. Zona principală de aglomerare a fibrelor albe formează „capsula albă internă" ce împarte substanţa cenuşie în 2 nuclei principali: > caudat (sau interventricular)-proemină pe podeaua ventriculului lateral. plin cu ţesut adipos semifluid. Dura-mater (sau pachimeningele) este învelitoarea externă de culoare albă. Arahnoida este o învelitoare subţire. Cornul lui Ammon (sau hipocampul) aparţine porţiunii limbice a dispusă pe podeaua porţiunii caudo-mediale a ventriculului lateral corespunzător. > spinală (sau rahidiană)-are forma unei teci cilindice cu diametrul mai mare decât al măduvei spinării şi realizează. extremitatea rostrală este bombată. are un aspect piriform. în continuarea straturilor optice şi a pedunculilor cerebrali. 1. spaţiul epidural. Corpul striat (sau nucleii bazali) este reprezentat de o masă de substanţă nervoasă cenuşie străbătută de fascicule albe-dispuse la baza emisferelor cerebrale. de cornul lui Ammon-prin şanţul ventricular şi de talamus-prin şanţul circumpeduncular. cu canalul vertebral. Aceste structuri nervoase sunt învelite de trei foiţe de protecţie numite meninge: duramater. mai groasă decât celelalte două dar mai puţin vascularizată şi prezintă 2 porţiuni: > craniană (sau cerebrală)-este aderentă la compactele osoase şi formează endostul care emite expansiuni sau prelungiri ce separă emisferele cerebrale (sau coasa creierului) şi/sau protejează cerebelul separându-l de emisferele cerebrale sau cortul cerebelos. Faţa dorsală a corpului calos formează. faţa superioară este netedă şi convexă. arahnoida şi piamater.lateral de precedentul şi are forma unei lentile biconvexe.şi cranială (sau genunchiul corpului calos ce se continuă cu o zonă subţiată denumită „ciocul" corpului calos). Cele 2 coarne Ammon simetrice sunt unite la bază.

fac legătura între centrii nervoşi şi organele efectoare şi fibrele aferente senzitive ce fac legătura între receptori şi sistemul nervos central. După origine. astfel încât.lichid cefalo-rahidian. Sistemul nervos periferic Sistemul nervos periferic este alcătuit din numeroase fibre nervoase (grupate în fascicule) denumite nervi. Lichidul cefalo-rahidian are rol de protecţie a sistemul nervos. Nervii senzitivi au originea în ganglionii de pe traiect. Nivelul de la care un nerv părăseşte substanţa nervoasă constituie „originea aparentă" iar nucleul de pericarioni din care emerg fibrele nervoase constituie „originea reală". Nervii motori au originea în axul cerebro-spinal. Pe traiectul fibrelor nervoase se întâlnesc ganglionii nervoşi. 2. foarte subţire şi transparentă ce aderă intim la substanţa nervoasă şi urmăreşte toate accidentele de relief. Este un lichid limpede.1 Nervii cranieni La mamifere şi păsări sunt 12 perechi de nervi cranieni (numerotate cu 17 . uşor alcalin. nervii pot fi sistematizaţi în cranieni şi spinali. căi nervoase periferice care. prin fibrele eferente motorii. conductibilitatea este centrifugă şi eferentă pentru nervii motori (constituiţi din prelungiri axonice) şi centripetă şi aferentă pentru nervii senzitivi (constituiţi din prelungiri dendritice). 2. secretat în interiorul cavităţilor cerebrale de plexurile coroidiene. Pia-mater (sau leptomeningele) este o învelitoare conjunctivo-vasculară. Există origini diferite pentru nervii motori şi senzitivi şi filete vegetative. din asocierea cărora se formează plexurile nervoase prin intermediul cărora se realizează acţiuni asociate şi combinative.

> mandibular-este mixt. Originea reală este în nucleii masticator şi accesoriu din puntea lui Varoli (pentru fibrele motorii). regiunii obrajilor. inervează muşchiul oblicul dorsal al globului ocular. palatin mic şi palatin mare. cu excepţia perechilor I-a şi a II-a. Din ganglionul semilunar Gasser se desprind 3 nervi: oftalmic-este senzitiv. 18 . se divide în 3 ramuri: lacrimală. buza superioară. Acesta emite în traiectul său. nervii motori (maseterin. > Nervul trigemen (V) este mixt. Originea aparentă este la nivelul extremităţii punţii lui Varoli. ganglionul semilunar Gasser de pe traiect (pentru fibrele senzitive). nazal aboral şi infraorbitar şi are rolul de a inerva nările. pielea buzei inferioare şi a feţei. ajunge în fosa orbitară unde emite nervii: zigomatic. pterigoidian şi milohiodian) ce inervează musculatura masticatorie şi milohioidul şi senzitivi (lingual. frontală şi nazo-ciliară şi are rolul de a controla sensibilitatea globului ocular şi a pleoapelor.cifrele romane I-XII) ce au originea reală în segmentele encefalului (pentru filetele motorii). dinţilor. > Nervul trochlear (IV) este pur motor are originea reală în nucleul trochlear din mezencefal şi originea aparentă este caudal de tuberculii cvadrigemeni. > maxilar-este senzitiv. nucleii vegetativi (pentru filetele vegetative). gros. receptori şi organele de simţ (pentru filetele senzitive) şi originea aparentă este pe faţa ventrală a trunchiului cerebral. maxilară (senzitivă) şi mandibulară (mixtă). > Nervul olfactiv (I) este reprezentat de 15-20 filete nervoase cu originea reală în celulele bipolare din mucoasa olfactivă şi originea aparentă pe faţa ventrală a bulbilor olfactivi şi reprezintă segmentul intermediar al analizatorului olfactiv > Nervul optic (II) are aspectul unui cordon cilindric cu originea reală în celulele nervoase din retină şi originea aparentă la nivelul chiasmei optice. dinţii şi tavanul cavităţii bucale. a planşeului cavităţii bucale. temporal profund. buccinator şi temporal superficial) ce controlează sensibilitatea mucoasei linguale anterioare. > Nervul oculo-motor comun (III) are originea reală în nucleul oculo-motor din mezencefal (pentru fibrele motorii) şi nucleul pupilar (pentru fibrele parasimpatice) şi originea aparentă pe faţa ventrală a pedunculilor cerebrali. ganglionii senzitivi (pentru filetele senzitive). pielea din regiunea frunţii şi o parte din mucoasa nazală. mandibulare. obrajii. voluminos şi părăseşte cutia craniană prin marea gaură rotundă. voluminos şi are 3 componente: oftalmică (senzitivă).

are originea reală-pentru fibrele senzitive-m ganglionul pietros de pe traiect. > Nervul intermedio-facial (VII) este mixt şi format din 2 componente: motorie (reprezentată de nervul facial) şi senzorial-parasimpatică (reprezentată de nervul intermediar). Originea aparentă este pe laturile bulbului). > Nervul vag (X) (sau pneumo-gastric) este mixt şi are filete motorii. cleido-travers şi 19 .acustic (sau cochlear)-cu originea reală în ganglionul lui Corti din urechea internă şi are funcţie auditivă. Originea aparentă este. Fibrele senzoriale (gustative) inervează extremitatea rostrală a mucoasei linguale. . Fibrele parasimpatice inervează glandele sublinguală. mandibulară. > Nervul spinal (XI) (sau accesoriu al nervului vag) are originea reală în nucleul ambiguu din bulb şi măduva spinării şi originea aparentă pe laturile bulbului. are originea reală în nucleii principal şi accesoriu din bulb.vestibular-are originea reală în ganglionul vestibular Scarpa din urechea internă şi are funcţie în echilibru. Originea reală este pentru componenta motorie-m nucleul ambiguu din bulb. pentru ambele componente ale nervului acustovestibular. originea aparentă este în şanţul colateral de pe faţa ventrală a bulbului şi are rolul de a inerva muşchii (dreptul lateral şi posterior) ai globului ocular. Părăseşte cutia craniană şi se orientează spre aripa atlasului unde emite 2 ramuri: dorsală (pentru muşchii cleido-mastoidian. a vălului palatin şi scăriţei şi cavităţii timpanice precum şi muşchii jugulo-mandibular. > Nervul acustico-vestibular (VIII) (sau stato-acustic) este format din 2 nervi: . motor şi parasimpatic. jugulohioidian şi stilo-hioidian.> Nervul abducens (VI) (sau oculomotor extern) este motor. > Nervul gloso-faringian (IX) este senzitiv. lacrimală şi din mucoasa palatină şi nazală. pe laturile bulbului şi reprezintă segmentul intermediar al analizatorului acustico-vestibular. pentru fibrele motorii-m nucleul ambiguu din bulb şi pentru fibrele parasimpatice-în nucleul salivator caudal din bulb. pentru componenta parasimpatică-în nucleul cardio-pneumo-enteric din bulb şi pentru componenta senzitivă-m ganglionul jugular de la nivelul găurii sfâşiate de pe traiect. Fibrele motorii inervează musculatura pieloasă a capului. simpatice şi senzitive.

13-la rumegătoare şi carnivore şi 12-la leporide). sacrali şi caudali. Nervul hipoglos (XII) este motor. cabaline şi leporide) şi inervează. 1417-la suine. musculatura şi pielea regiunii şi ultimele 3 perechi de ramuri ventrale formează plexul lombar. Are rolul de a inerva musculatura intrinsecă şi extrinsecă a limbii. 4-la ovine. prin ramurile dorsale. lateral de piramidele bulbare. ovine şi leporide) şi inervează. Nervii spinali sunt după regiunea din care se desprind: cervicali. fiecare având 2 ramuri: dorsale şi ventrale. prin ramurile ventrale ale perechilor sacrale I şi 20 . la limita cu măduva spinării. ♦ Nervii sacrali sunt perechi (în număr variabil cu specia: 3-la carnivore. 2.2 Nervii spinali Nervii spinali (sau rahidieni) sunt reprezentaţi de perechile de nervi desprinse din măduva spinării ce părăsesc canalul vertebral prin găurile de conjugare. lombari. Fiecare nerv spinal este mixt şi are filete senzitive (rădăcinile dorsale). ♦ Nervii toracali sunt perechi (în număr variabil cu specia: 18-la cabaline. fiecare pereche având 2 ramuri: dorsală şi ventrală. are originea reală în nucleii principal şi accesoriu din bulb şi originea aparentă pe faţa ventrală a bulbului. prin ramurile dorsale-pielea şi musculatura regiunii şi. ♦ Nervii cervicali sunt în număr de 8 perechi. rumegătoare şi suine. taurine. 7-la carnasiere.trapez) şi ventrală (pentru muşchiul sterno-mandibular). ♦ Nervii lombari sunt perechi (în număr variabil cu specia: 6-la cabaline. motorii (rădăcinile ventrale) şi vegetative. toracali.

extensor carpo-radial. 18-22-la canide şi 20-24-la feline etc) şi inervează musculatura şi pielea din regiunea cozii.  Plexul lombo-sacral este sistematizat în 2porţiuni: 21 . se dispune pe faţa medială a humerusului şi este separat de nervul ulnar. 2. Nervul axilar-inervează muşchii: deltoid.  Plexul brahial are aspectul unei lame lăţite ce se dispune între cele două porţiuni ale muşchiului scalen. VII şi VIII se anastomozează cu primele două perechi de nervi toracali şi formează plexul brachial destinat inervării membrului toracic. filete nervoase pentru muşchii triceps brahial. Din anastomoza nervilor brahial şi median rezultă filete nervoase pentru muşchii pectoralitransvers şi descendent. Nervul brahial-inervează muşchii coraco-brahial şi biceps brahial.II. extensor digital lateral. ♦ Nervii caudali (sau coccigieni) sunt perechi (în număr variabil cu specia: 1416-la leporide. Nervul radial este cel mai gros. marele rotund) şi braţului. micul rotund şi cleido-brahial. tensor al fasciei antebrahiale. subscapular. extensor digital comun.plexul sacral. prin artera humerală şi se termină în muşchiul abductorul lung al policelui. extensor carpo-ulnar şi pentru regiunea cutanată laterală a braţului şi antebraţului. anconeu. Emite pe traseu.3 Nervii membrelor Ramurile ventrale ale perechilor de nervi cervicali VI. Nervii desprinşi din plex sunt sistematizaţi în: toracali (craniali şi caudali) şi ai membrului toracic. Nervii membrului toracic sunt destinaţi musculaturii spetei (suprascapular.

femural (pentru muşchiul cvadriceps femural). tibial (trece printre muşchii gemeni ai gambei. glute caudal (pentru muşchii biceps femural şi gluteu superficial). GABOREANU. marele sciatic (dă filete nervoase pentru muşchii profunzi ai bazinului).. N.Anatomia funcţională a sistemului nervos. N... gambei şi metatarsului) şi obturator (pentru muşchii: croitor. cutanat femural caudal (pentru pielea regiunii caudale a coapsei). Ed. mymed. pectineu. 4. Nervul tibial emite ramuri musculare proximale pentru muşchii propulsori (biceps femural. Bucureşti. CORNILĂ. Bucureşti. Editura Didactică şi Pedagogică. BOTĂREL. A. BIBLIOGRAFIE 1. M.ro 22 . COTEA. . 3. CARMEN ANA PIVODA – Indrumator de lucrari practice pentru meseria de veterinar. C. ELENA MARCU. adductorii-mare şi mic şi graţios)... safen (pentru pielea regiunii mediale a coapsei. din care derivă nervii digitali). România.. România. 5.S. 1995 . MANOLESCU. Bucureşti. semitendinos şi semimembranos) şi fibulare-superficiale şi profunde (pentru muşchii şi pielea din regiunile anterioară a gambei şi tarso-metatarsiană). faţa medială a corzii jaretului şi se termină cu 2 nervi plantari: lateral şi medial. 2. 1998 . 1992-“Histologie şi Embriologie medicală veterinară”. MARIA MOISIU.“Structura şi ultrastructura organelor la animalele domestice” Editura Ceres. profund şi accesoriu şi tensor al fasciei lata). ANDRONESCU..cranială-cuprinde nervii: ilio-muscular (pentru muşchii psoasul mare şi psoasul mic).caudală-cuprinde nervii: gluteu cranial (pentru muşchii glutei-mediu. Informatică.