P. 1
09 Parcelar Urban

09 Parcelar Urban

|Views: 130|Likes:

More info:

Published by: Kubicki Arnold Róbert on Nov 12, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/24/2013

pdf

text

original

PARCELARUL URBAN

I. PLANUL PARCELAR CADASTRAL
Generalităţi Scopul planului cadastral este acela de a oferi o reprezentară grafică a parcelelor cu limite de proprietate şi construcţii existente. • Planul parcelar cadastral este un document conţinând o reprezentare topografică a proprietăţilor imobiliare, a limitelor acestora şi a construcţiilor care se află pe acestea, indicând numărul cadastral al acestor parcele. • Nu se numerotează în planul cadastral parcelele care aparţin domeniului public, respectiv: străzile, pieţele, cursurile de apă, canalele, suprafeţele neconstruite din gări şi de pe căile ferate. • Planul parcelar este alcătuit dintr-un număr de pagini reprezentând o secţiune sau o parte din secţiuni. • Planurile actuale se reprezintă de regulă la scările 1/500, 1/1000 sau 1/2000.

• Termenul “cadastru”, aşa cum este el cunoscut publicului, înglobează două noţiuni: 1). Instituţia administrativă 2). Ansamblul operaţiunilor şi documentaţiilor necesare pentru constituirea şi păstrarea la zi a unui releveu detaliat al proprietăţilor construite şi neconstruite din teritoriu. Acest releveu permite localizarea şi identificarea proprietăţilor, reprezentând totodată baza de calcul pentru perceperea impozitelor.

PARCELA
• O parcelă cadastrală reprezintă o porţiune mai mare sau mai mică dintr-un teritoriu, cu sau fără construcţii, având acelaşi proprietar, unic sau în indiviziune. • Parcela cadastrală înglobează construcţiile cu anexe, dependinţe, accese şi grădini, care fac parte din aceeaşi unitate de folosinţă. • Reprezentarea grafică a proprietăţii prin redactarea planurilor cadastrale aparţine istoriei relativ recente. Spre exemplu, în Franţa, unde existau deja din sec. XVII în unele zonele reprezentări grafice ale proprietăţilor, redactarea sistematică a planurilor cadastrale a fost introdusă de Napoleon, care ordonă în anul 1807 realizarea unui cadastru general pentru a putea evalua mai bine repartizarea impozitelor pe terenuri. În Transilvania planurile cadastrale au fost introduse în secolul XVIII de administraţia imperială habsburgică.

Plan cadastral, Franţa, 1759

II. Tipologii şi evoluţie
Din punct de vedere urbanistic, parcelarul reprezintă un element de bază al ţesutului urban, oglindind forma de constituire a aşezărilor şi evoluţia lor în timp. • Există două căi principale de constituire a parcelarului urban: - spontan - sistematic 1). Geneza de tip spontan presupune alăturarea sau gruparea parcelelor exclusiv după criteriul proprietăţii, fără să existe o regulă de dimensionare şi de ordonare a acestora una în raport cu alta. Determină o creştere/dezvoltare din aproape în aproape, rezultând într-o configuraţie relativ dezordonată. Exemple există începând din antichitate până în sec. XIX: Roma, Atena etc.

Ex.: Roma antică, centrul cu zona clădirilor publice

Orăştie, parcelar medieval

Cadastru parcelar, suburbia Montmartre 1850 (azi cartier parizian)

2). Geneza de tip sistematic presupune parcelarea unui teren după criterii de mărime şi formă prestabilite, şi în raport cu spaţiul public. Implică o dezvoltare ordonată, cu o geometrie relativ regulată a parcelelor sau a cvartalelor. De regulă presupune alinierea fronturilor prin stabilirea prealabilă a traseului şi a prospectului/categoriei străzilor. Pe suprafeţe mari poate genera stereotipie, monotonia peisajului urban. Exemple se păstrează din antichitate până în zilele noastre, pentru oraşul antic cele mai reprezentative fiind oraşele greceşti şi romane cu plan prestabilit. În perioada medievală şi mai târziu, parcelări s-au realizat în oraşe aflate pe domenii senioriale, unde seniorul sau regele au concesionat/vândut teren cu scopul de a întemeia sau dezvolta un oraş.

Exemplu: Timgad oraş roman

Aigues Mortes (Franţa, sec. 13)

Aigues Mortes

Parcelare actuală prin documentaţie de urbanism (PUZ)

Relieful, cadrul natural, echipamentele şi reţeaua rutieră sunt repere determinante

În prezent parcelarea în intravilan este normată şi reglementată prin documentaţii specifice şi planuri de urbanism (faza Plan Urbanistic Zonal). • De regulă, dimensiunile normate sunt suprafaţa şi lăţimea frontului la stradă. • Dimensiunea şi forma parcelei determină tipologia de ocupare a terenului cu construcţii. • Condiţiile de amplasare a construcţiilor pe parcelă sunt reglementate prin documentaţii de urbanism. • Caracteristicile parcelarului (suprafeţe, forme, dimensiuni) diferă în funcţie de zona oraşului. • Suprafaţa parcelelor medievale în centrele istorice din Transilvania este în medie de 500 - 1100 mp. • În urma subdivizărilor operate în decursul timpului, au apărut parcele mai mici, la Cluj suprafaţa acestora fiind reglementată în prezent la min. 150 mp, cu front la stradă de min. 8m.

Evoluţia parcelarului urban
• Centrele istorice ale oraşelor europene păstrează în bună parte configuraţia parcelarului medieval, care reprezintă nucleul aşezărilor urbane contemporane. • Există o mare varietate de tipuri în constituirea şi evoluţia parcelarului medieval. • Trăsătura specifică oraşelor vechi, din antichitate până în secolul XIX, este incinta fortificată, care determina existenţa unui perimetru fix în interiorul zidurilor. Cu alte cuvinte, extinderea în teritoriu era blocată pentru perioade lungi de timp, iar construcţiile din afara zidurilor rămâneau în surbii – cu statut juridico-administrativ diferit – până la o eventuală lărgire a incintei cu noi ziduri.

• De regulă, parcelarea a început în jurul pieţei centrale, unde avea loc târgul. Parcela avea un front îngust şi era la început lungă/adâncă, întinzându-se până la o uliţă secundară, din spate, unde era accesul pentru căruţe şi animale. • Casa era construită cu faţada pe limita parcelei spre piaţă sau spre uliţa principală, jumătatea posterioară fiind destinată curţii gospodăreşti sau grădinilor. • Creşterea oraşului se realizează într-o primă fază intensiv, prin îndesirea parcelelor. • Îndesirea se realizează prin divizarea în două a parcelelor existente, transversal şi/sau longitudinal. La divizarea transversală dispare grădina, iar uliţa din spate primeşte front de case. • Pe parcelele astfel rezultate, de dimensiuni modeste, se construiesc case care ocupă integral frontul.

Sebeş, parcelar medieval care conservă situaţia iniţială cu parcele lungi şi înguste, cu casa la frontul străzii şi grădini în jumătatea posterioară.

Centre istorice Tipologia construcţiilor
• De regulă, acolo unde lăţimea parcelei permite, una din traveele casei este destinată intrării carosabile din uliţa principală. • Uneori, etajul casei se extinde în faţă, rezultând la nivelul parterului un portic pe arcade (Bistriţa, Sibiu, Cluj- pe frontul N al p-ţei Unirii), sub care se desfăşoară activităţi comerciale. • În oraşele din Transilvania, terenul din jurul bisericii parohiale, la început cimitir, a fost ulterior parcelat şi mobilat cu hale comerciale.

• Începând din secolul XVIII, în interiorul incintei fortificate se operează comasări. • Comasările se realizează fie prin cumpărarea unor parcele alăturate de către un singur proprietar fie prin extinderea unei case prin achiziţionarea unei parcele învecinate. • Pe parcelele mai mari, astfel rezultate, se construiesc fie case cu etaj pe planul tradiţional în L, fie reşedinţe nobiliare sau edificii publice, care se aliniază la frontul străzii, acoperă în continuare toată lăţimea frontului, iar construcţiile ocupă una sau două din limitele laterale ale parcelei, mai rar perimetral, cu una sau două curţi în adâncime (Palatul Banffy azi Muzeul de Artă). • Se produce o modificare de scară a parcelarului din interiorul incintei fortificate. • Preocupările pentru estetica şi funcţionalitatea oraşului determină noi modificări, care presupun, printre altele crearea de străzi şi fronturi noi care antrenează amalgamări şi restructurări ale parcelelor medievale (imobilele de str. Iuliu Maniu nr.1-6). • Fronturile noi sunt destinate unor edificii mai mari, mai înalte, menite să răspundă imperativelor funcţional-estetice ale oraşului modern.

Variantă de evoluţie a parcelarului urban medieval
(după Spiro Kostof, The City Assembled, p. 296)

a). Parcela iniţială este îngustă şi adâncă până la uliţa sau strada secundară din spate, cu casa la frontul străzii principale sau piaţa. b). Se construieşte un al doilea rând de case pe fundul parcelei, care treptat devine front cu faţade la uliţa secundară. c). Se construiesc case în interiorul parcelei d). Se unesc parcele învecinate, pe care se construiesc case mai mari. e). Se creează o stradă nouă pe la mijlocul parcelelor, paralelă cu frontul. f). Modificare de scară atât în privinţa dimensiunii parcelelor cât şi a imobilelor.

Cluj Plan 1699

Cluj, evoluţia parcelarului sec. XIX
Plan 1917 - La începutul sec. XX latura de E a pieţei Unirii este transformată prin comasarea, amalgamarea şi restructurarea parcelarului medieval. - Se creează o nouă stradă, actuala Iuliu Maniu, în continuarea celei existente la E (o fostă uliţă de fund care în decursul timpului a primit un front cu faţade de case). -Se restructurează patru parcele medievale prin crearea unei străpungeri şi divizarea terenului rămas în două parcele inegale situate de o parte şi de alta a noii străzi, şi crearea unui ansamblu de clădiri cu fronturi late, dispuse în regim continuu.

Ex. Comasare sec. 19 2 parcele cu case din sec. 18, comasate la mijl. sec. 19 prin transformarea cladirilor şi unificarea fatadei. Cluj, b-dul Eroilor nr. 6-8

Cluj, în afara zidurilor, Zona Parcului Central, 1860

Cluj, Zona Parcului central, 1907

Cluj, Zona Parcului Central în anul 1917

Cluj, Str. Cardinal Iuliu Hosu, divizarea în adâncime a parcelelor cu front la str. Moţilor şi constituirea unui front nou de case spre Canalul Morii - tipologie variabilă.

Cluj, latura S a cetăţii, 1860 (str. A. Iancu latura N)

şanţul cu apă scos din uz

Cluj, şanţul cu apă latura S, plan parcelare, situaţia din 1907.

Cluj, şanţul cu apă latura S, plan parcelare, situaţia din 1917.

Traseul fortificaţiei

• Cluj, cartierul Andrei Mureşanu situaţia din 1907

str. Avram Iancu Calea Turzii

Cluj, cartierul Andrei Mureşanu, situaţia din 1917 (parţial parcelare sistematică)

Evoluţia parcelarului urban Exemplu: Geneva (Elveţia) • Studiul morfologic al incintei medievale se sprijină pe elaborarea unui cadastru istoric, cu reconstituirea parcelarului în diverse etape ale evoluţiei oraşului, care permite urmărirea evoluţiei parcelarului urban între sfârşitul evului mediu şi perioada contemporană. • Ţesutul medieval al oraşului Geneva, rămas relativ stabil de la sfârşitul evului mediu până la sf. sec. XVII, a fost remodelat între anii 1718-1723. • A fost creată o nouă stradă la S-V de biserică, pe care s-au construit de o parte şi de alta clădiri ample de locuit, alcătuind un prestigios ansamblu rezidenţial care înlocuia un habitat eteroclit conţinând case de locuit, hambare, grajduri şi turnuri. • După lucrările operate în primul sfert al sec.XVIII, parcelarul urban a suferit puţine modificări până în zilele noastre. Evoluţia parcelarului arată comasări ale parcelelor medievale, cu crearea de fronturi noi şi realizarea unor parcele mai mari, capabile să adăpostească imobile ample spre fronturile noii străzi.

Evoluţia parcelarului Geneva: a).1477 b).1695 c).1726-28 d).1896-1911

Strada nouă

Geneva, evoluţia parcelarului

• După scoaterea fortificaţiei din uz, zidurile de apărare au fost parazitate cu case, care au fost în parte demolate în anul 1910.

Secolul XIX în Europa
• • • • • • • • Dispariţia fortificaţiilor, respectiv a perimetrului fix, a determinat modificări morfologice radicale în structura oraşelor. Dispare parcelarul mărunt şi eterogen, divizat prin străzi înguste şi neregulate, caracteristic epocilor anterioare, care va fi înlocuit cu unităţi cu o geometrie regulată, delimitate de străzi largi şi drepte. Celula ţesutului urban tradiţional – parcela – creşte în suprafaţă sau este înlocuită de cvartal, care este mobilat perimetral cu clădiri circumscriind curţi interioare de folosinţă colectivă. Se produce o nouă modificare de scară în morfologia urbană. Scade suprafaţa cvartalelor şi creşte numărul străzilor, la acelaşi teritoriu de referinţă Densitatea este compensată prin imobile de locuinţe colective şi dezvoltare pe înălţime Primele exemple importante: Planul de regularizare a Parisului, iniţiat de baronul Haussmann, şi Planul de extindere a oraşului Barcelona, proiectat de Ildefons Cerda. În general, zonele periferice, cu funcţiune preponderent rezidenţială, îşi păstrează în bună parte caracterul iniţial, respectiv parcelarul proprietate individuală, cu locuinţe unifamiliale.

• •

Noile unităţi de suprfaţă destinate construcţiilor pot atinge dimensiunea unui cvartal, care este mobilat perimetral cu imobile de locuit de 3-5 etaje, cu magazine la parter. Terenul devine proprietate indiviză sau este concesionat (imagine: centrul Parisului).

Tipologii de restructurare a parcelarului tradiţional > exemple de trunchiere/subdivizare şi amalgamare, Northwood, Londra.

Secolul XX“Oraşul radios”
• Urbanismul secolului XX dizolvă unităţile de suprafaţă ale oraşului tradiţional reprezentate de parcelă şi cvartal. • Disoluţia ţesutului urban • Terenul pentru construcţii este reprezentat de mari suprefeţe libere amenajate, cu alei de deservire locală şi mobilate cu clădiri izolate, înalte, fără relaţie cu strada. • Terenul este în majoritatea cazurilor în proprietatea primăriilor sau statului.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->