P. 1
Helen Wallace, William Wallace şi Mark A. Pollack- Procesul de guvernanta

Helen Wallace, William Wallace şi Mark A. Pollack- Procesul de guvernanta

|Views: 716|Likes:
Published by lciuncanu

More info:

Published by: lciuncanu on Nov 12, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOC, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

02/05/2014

pdf

text

original

Capitolul 1

O privire de ansamblu

Helen Wallace, William Wallace şi Mark A. Pollack
Cuprins
Introducere UE şi predecesorii săi Câteva observaţii preliminare UE în context UE—o arenă unică? Introducere Uniunea Europeană (UE) este poate cel mai important agent de schimbare în ceea ce priveşte guvernarea şi elaborarea politicilor în Europa contemporană. în 1988, Jacques Delors, pe atunci preşedintele Comisiei Europene, a afirmat că aproximativ 80% din legislaţia socio-economică a statelor membre UE era ghidată pe baza angajamentelor asumate în contextul tratatelor, regulilor de politică şi actelor legislative convenite prin instituţiile UE. Nu are importanţă dacă procentajul este exact. Importantă este recunoaşterea faptului că acordurile UE se îmbină cu activităţile de elaborare a politicilor ţărilor europene, atât ale statelor membre, cât şi ale vecinilor acestora. Scopul esenţial al acestui volum este să explice cauzele acestei realităţi. Mai precis, această carte, ca şi cele patru ediţii precedente, urmăreşte să înţeleagă procesele care generează politicile UE. Nu susţinem o singură teorie privind elaborarea politicilor UE, deşi ne bazăm în mod extensiv pe teorii privind integrarea europeană, politici comparate şi guvernanta contemporană în căutarea unui vocabular pentru a înţelege şi explica acest subiect. în mod similar, nu ne străduim să identificăm un stil unic al politicilor UE, ci clasificăm şi explorăm empiric diversitatea extraordinară şi în continuă creştere a "modalităţilor de elaborare a politicilor" prin care preferinţele guvernelor naţionale, ale actorilor subnaţionali şi ale organizaţiilor supranaţionale sunt transformate în politici comune. Volumul este organizat în trei părţi. în Partea I schiţăm axele principale ale procesului de elaborarea politicilor comunitare, identificăm câteva dintre diferitele teorii şi concepte pe baza cărora acesta poate fi analizat, iar apoi explicăm instituţiile prin care sunt articulate politicile respective.De asemenea, prezentăm o clasificare a cinci "modalităţi de elaborare a politicilor", preluate din literatura academică şi practica empirică, care servesc drept fundament analitic pentru studierea formulării politicilor în diverse sectoare. Partea a Il-a constă dintr-o serie de cincisprezece studii de caz, ce acoperă principalele domenii în care dimensiunea comunitară este semnificativă. Studiile de caz acoperă o gamă largă de regimuri mai vechi sau mai recente,politici complexe de ansamblu si preocupari sectoriale specifice,precum si politici mai mult sau mai putin structurate in mod oficial.In aceasta editie apare un studiu de caz nou referitor la politica in domeniul ocuparii fortei de munca.

In acelasi capitol. Iniţiativele de reformă din 2002-4. Italia. Polonia. care a încorporat şi tratatele Schengen. Marea Britanie 1981 + Grecia 1986 + Portugalia. Tratatul de la Nisa (TN) din 2000 a schimbat anumite reguli. după cum urmează: 1951 Belgia.Slovenia. Mai ales dispoziţiile JAI au fost extinse prin Tratatul de la Amsterdam (TA) din 1997. Malta. Spania 1995 + Austria. Finlanda. caracteristici şi domenii de activitate diferite.Partea a lll-a ofera anumite concluzii referitoare la caracterul procesului si directiile in care evolueaza acesta. a fost publicat un Tratat Consolidat al Comunităţii Europene (TCE). Germania. fiecare cu competenţe. semnat la Roma în octombrie 2004 şi supus după aceea proceselor de ratificare în toate cele 25 de state membre şi. cu alteextinderi în perspectivă.prezentam cateva observatii preliminare cu privire la natura UE si la provocarea ridicata de intelegerea formularii politicilor in acest sistem politic aflat in evolutie continua. Ulterior. Aceste elemente variate ale UE sunt următoarele (de menţionat că datele tratatelor sunt cele ale anului de semnare. Al "treilea pilon". urmărind dezvoltarea politicii externe şi de securitate comune (PESC). acestea trei erau cunoscute sub denumirea de Comunitatea Europeană (CE). UE este constituită din cele trei Comunităţi iniţial separate.recunoscut în Actul Unic European (AUE) din 1986 şi oficializat în TUE. Olanda 1973 + Danemarca. Al "doilea pilon". UE şi predecesorii săi Pentru simplificare. Republica Cehă. înfiinţată tot în 1957 prin alt Tratat de la Roma. înfiinţată în 1957 prin Tratatul de la Roma. inter alia. urmărind dezvoltarea cooperării în domeniul justiţiei şi afacerilor interne( JAI). Suedia 2004 + Cipru. 2) Comunitatea Economică Europeană (CEE). tot în 1997. O PRIVIRE DE ANSAMBLU Numărul membrilor UE a crescut de la şase ţări în 1951 la 15 în 1995 şi la 25 în mai 2004. Franţa. Impreună. la redactarea prezentului volum am utilizat în general termenul Uniunea Europeană (UE). care au condus la Tratatul Constituţional. Irlanda. întemeiate pe lucrările Convenţiei privind viitorul Europei. Letonia. care a renumerotat în mod derutant numeroase dispoziţii ale tratatului (în prezentul volum indicăm ambele numerotări pentru dispoziţiile importante). suplimentate de alţi "piloni" de cooperare organizată. Lituania. înfiinţată în 1951 prin Tratatul dela Paris. instituit tot prin TUE în 1992. destinat să simplifice tratatele şi să unească pilonii într-un cadru comun. dar nu şi arhitectura generală a UE. 3) Comunitatea Europeană a Energiei Atomice (Euratom). iar în sens mai larg ca "primul pilon". Luxemburg. după ce Tratatul (de la Maastricht) privind Uniunea Europeană(TUE) din 1992 a introdus termenul UE. Slovacia. nu cele ale ratificării: 1)Comunitatea Europeană a Cărbunelui şi Oţelului (CECO). Ungaria . Estonia.

Acesta este în parte motivul pentru care dezvoltarea unor politici transnaţionale a devenit mai structurată şi mai concertată decât în cele mai multe regiunii ale lumii. Acest lucru este legat în parte de trăsături istorice şi geografice specifice. Toate generalizările trebuienuanţate. o dimensiune pe care ne-am străduit s-o luăm în considerare pe tot cuprinsul cărţii. Cele mai multe regimuri internaţionale sau transnaţionale sunt mai degrabă unidimensionale. chiar dacă unele dintre acestea. Unul dintre argumentele prezentului volum este că această gamă de domenii a generat nu doar unul.Nu afirmăm că aceste ţări aparţineau în totalitatea lor unui model politic şi economic precis. au trecut destul de rapid de la regimuri autoritare la UE în anii '80. cu alte stateîn aşteptare (vezi capitolul 16). Croaţia. Un al doilea element preliminar este că experienţa vest-europeană. pot fi identificate cinci variante principaleale procesului de elaborare a politicilor. UE va fi schimbată de extinderea către est. UE a fost activă într-o gamă destul de largă de politici. procesul de elaborare a politicilor UE se bazează pe experienţa vest-europeană. aceleaşi instituţii UE şi aceiaşi factori de decizie naţionali au caracteristici şi comportamente diferite şi produc rezultate diferite. UE reprezintă o formă foarte intensă de multilateralism. incluzând deja opt ţări din Europa Centrală şi de Est. O întrebare importantă ce decurge este în ce măsură corespondenţa dintre caracteristicile ţărilor membre şi procesul european va fi durabilă într-o Uniune mai mare şi mai diversă. Astfel.după cum arată studiile de caz.are drept caracteristică esenţială un consistent multilateralism. universal valabilă. Câteva observaţii preliminare Patru elemente trebuie clarificate încă de la începutul acestei lucrări. Germania a inclus ca noi landuri ceea ce fusese Republica Democrată Germană sub un regim comunist. ci mai multe moduri de elaborare a politicilor. în prezent UE s-a extins către est. De asemenea.Printre candidaţii actuali se numără: Bulgaria. dar pare să aibă de-a face şi cu o cultură politică ce a investit în cooperarea instituţional izată cu vecinii şi partenerii.extinzându-şi în timp domeniul său de influenţă. după cum vom vedea. In al patrulea rând. Rămâne de văzut când şi dacă noul Tratat . nu există o singură modalitate.dar totuşi aveau anumite caracteristici comune puternice care au modelat procesul de elaborare a politicilor UE. cu moşteniri foarte diferite. România şi Turcia. de a captura esenţa elaborării politicilor la nivel european.în al treilea rând. în funcţie de tipul de politică în cauză şi de perioadă. statele membre ale UE şi ale diverşilor precursori ai acesteia erau ţări vesteuropene cu economii de piaţă şi regimuri politice liberal-democratice. Macedonia. după cum vom vedea în capitolul 3. însă Europa Occidentală era o regiune cu o predispoziţie evidentă de angajare spre construirea unor regimuri transfrontaliere. Până în 2004. iar din 1991. în care îşi are originea UE. în primul rând. acest lucru explică în parteceva din nervozitatea legată de absorbirea ţărilor din Europa Centrală şi de Est. care nu au trecut prin aceeaşi experienţă. Portugalia şi Spania. cel puţin în perioada postbelică. de la înfiinţarea sa. Totuşi. deşi. prezentul volum este tipărit în momentul în care au loc importante schimbări sistemice la nivelul UE. Mai mult. în special Grecia.

pe de o parte. subliniem faptul că elaborarea politicilor şi guvernanta în societăţile contemporane se . cât şi prin obiectivul reformei economice în cadrul Strategiei Lisabona (parţial acoperită în capitolul 11). atât prin uniunea economică şi monetară (UEM) (capitolul 6). bazându-nepe diverse tradiţii teoretice. precum Banca Centrală Europeană (BCE) sau Europol. Studiile de caz sugerează că acesta poate fi un tipar durabil. efectul net poate fi o schimbare fundamentală a naturii procesului de elaborare a politicilor UE. prin "spaţiul de libertate. au rămas la periferia evoluţiilor principale. atât ale politicii comparate. ori între modelele teoretice ale politicii comparate. atât cu noile agenţii. Unele instituţii UE. capitolul 2 prezintă o abordare largă şi eclectică în identificarea unei game în mod deliberat extinse de teorii şi concepte cu care se examinează şi se explică elaborarea politicilor UE. De aceea. cel puţin până acum. -şi actualele evoluţii în direcţia consolidării politicii externe europene şi a autonomiei în apărare (capitolul 17).Totuşi. în special pentru realizarea Strategiei Lisabona. pentru a "generaliza" în mod explicit studiul UE prin legarea proceselor de elaborare a politicilor UE deprocese interne şi internaţionale comparabile.Constituţional va fi ratificat şi ce impact va avea asupra procesului de formulare a politicilor UE. nu în vederea incorporării lor în procedurile comunitare tradiţionale (comunitarizare). cât şi cu noile forumuri consultative. şi interguvernamentalism. cât şi din Partea a Hl-a. -încorporarea politicilor de securitate internă şi imigrare. Curtea Europeană de Justiţie(CEJ) şi Parlamentul European (PE) au fost actori secundari. De asemenea. nu doar o etapă în tranziţia de la politicilenaţionale la "comunitarizare". Tiparele de elaborare a politicilor UE în aceste trei domenii au o caracteristică notabilă: fiecare este construit în mare măsură în afara cadrului comunitar clasic. atât din descrierile individuale ale acestor subiecte. După cum va deveni clar. cât şi ale relaţiilor internaţionale. în timp ce dinamica principală s-a concretizat în interacţiunile intense dintre factorii de decizie naţionali. în special în regimuri politice multistratificate. vom argumenta că în prezent apar noi modalităţi transnaţionale de elaborare a politicilor UE. în schimb. în special Comisia. studiem o varietate de abordări. Oricât ar fi de tentant să interpretăm aceasta ca un triumf al"interguvernamentalismului" (un proces în care predomină statele tradiţionale) asupra"supranaţionalismului" (un proces în care noile instituţii europene beneficiază de autonomie şi autoritate politică). pe de altă parte. Investiţiile făcute în noile aranjamente instituţionale în fiecare dintre aceste domenii au fost concepute pentru sprijinirea acestui transguvernamentalism structurat. Evidenţiem trei dintre aceştia: -eforturile de a dinamiza economia europeană.şi relaţiile internaţionale. pe de o parte. pe de altă parte. securitate şi justiţie" (capitolul 18). Credem că trebuie evitate dihotomiile prea stricte între supranaţionalism. există şi alţi factori majori de schimbare.

Totuşi. am putea constata că în practică circa 80% din această activitate zilnică normală este ghidată de preocupări şi constrângeri de natură internă. Wallace 1973. pentru care dimensiunea europeană este o prelungire a arenei politice. situate la Bruxelles. Consiliul UE. Parlamentul European (PE) şi Curtea Europeană de Justiţie (CEJ). cu excepţia Curţii Europene a Drepturilor Omului. iar în acelaşi timp 80% din contextul politic al factorilor de decizie naţionali să decurgă din preocupări interne. aplicând rezultatele acordurilor realizate la nivelul UE în activitatea lor zilnică. procesul de elaborare a politicilor UE este unul cu rezultate diferenţiate şi variaţii semnificative între diversele ţări. cât şi instituţiile de la nivelul UE. cu sediul la Strasburg. iniţial numai cu membri vest-europeni. Dacă am putea calcula proporţiile. O PRIVIRE DE ANSAMBLU UE în context Cele mai multe studii asupra UE se concentrează să descrie ceea ce se întâmplă în şi prin instituţiile specifice ale acesteia. această imagine pe două niveluri nu ia în considerare toate aspectele. Multe dintre aceste autorităţi locale sau regionale au ocazional contacte directe cu instituţiile UE. Acesta are o structură interguvernamentală clasică. procesele naţionale . De aceea. în plus. în toate statele membre UE există niveluri de guvernare subnaţională. nu o activitate separată. Cu alte cuvinte. Cei mai mulţi dintre factorii decizionali care creează şi aplică normele şi legislaţia UE provin chiar din statele membre ale acesteia. Luxemburg şi Strasburg: Comisia Europeană. ceea ce deosebeşte UE ca arenă politică este exact amalgamul dintre aceste două niveluri de guvernare. care este mai degrabă autonomă. Mai mult.şi anume Consiliul Europei.Cei nefamiliarizaţi cu subiectul ar trebui să ţină seama de existenţa unei organizaţii complet separate.ale căror responsabilităţi sunt modelate în mod variat de către regimurile UE. în schimb. Poate părea imposibil ca 80 de procente din legislaţia socio-economică a statelor membre să fie modelată de UE. iar unele dintre aceste modificări din cadrul UE nu sunt fenomene unice. este la fel de important să înţelegem atât contextul instituţional naţional. Totuşi. 1999). dar în prezent reunind 45 de membri de pe tot continentul. într-adevăr. după cum vom vedea din câteva studii de caz incluse în acest volum. Cererile de politică şi capacităţile politice definite la nivelul statelor sunt aşezate într-un cadru european. Cea mai mare parte a activităţii acestora are loc în calitate de factori decizionali naţionali. Consiliul European. creat în 1949. pentru a putea aprofunda ansamblul procesului de elaborare a politicilor europene (H.supun multor factori de schimbare. o mare parte a politicii UE este pregătită şi realizată de factori de decizie şi agenţi naţionali care nu petrec prea mult timp la Bruxelles. aceştia iau în considerare modul în care regimurile UE le pot uşura sau îngreuna activităţile obişnuite. pentru a genera regimuri colective. iar în unele ţări cele dintâi pot fi autorităţile cheie în ceea ce priveşte punerea în aplicare a anumitor politici şi norme UE. funcţionarea acestor regimuri europene variază substanţial de la un stat membru la altul. cele mai multe dintre acestea fiind apoi aplicate în aceste state. Aceeaşi observaţie este în general valabilă şi în ceea ce priveşte grupurile sociale şi economice sau reprezentanţii politici care încearcă să influenţeze dezvoltarea şi conţinutul politicilor UE. Totuşi. respectiv autorităţile locale sau regionale. nu ar trebui să privim instituţiile UE ca existând într-un vid.

în multe domenii de politică publică. Mulţi factori decizionali sunt activi la toate aceste niveluri. Acest lucru este valabil mai ales în domeniul reglementării. pentru a analiza procesele de la nivelul ţărilor . inclusiv cele în care este activă UE. Ceea ce face procesul de elaborare a politicilor UE este să adauge un alt strat. la fel cum putem examina modul în care experienţele altor tipuri de regimuri politice europene ar putea schimba caracterul procesului de elaborare a politicilor UE. a fost proliferarea organismelor cu funcţii de politică publică în afara guvernelor centrale.acestea fiind numeroase . de asemenea. transformând coordonarea inter-agenţii într-una din trăsăturile sale cheie. Pe scurt. prin cel european. Aceste descrieri pun UE în centrul imaginii şi tind să o transforme în punctul nodal al formulării politicilor. cât şi cele relativ neoficiale (precum cele care în trecut au permis dezvoltarea cooperării transfrontaliere între forţele naţionale de poliţie). considerând apoi extinderea acestor competenţe ori refuzul de a extinde aceste competenţe decizionale. O întrebare importantă este dacă instituţiile UE reprezintă principalul element prin care se fac conexiunile între nivelul naţional şi cel global.de elaborare a politicilor în Europa depind din ce în ce mai mult de alte tipuri de agenţii şi instituţii. Aceste perspective diferite pot fi necesare în funcţie de diviziunea puterilor şi a influenţelor între aceste niveluri şi arene diferite de elaborare a politicilor. Trecerea către agenţii mai autonome sau semiautonome. O trăsătură notabilă a Europei Occidentale din ultimul deceniu. care se află la intersecţia dintre sferele publică şi privată. în prezent replicată în Europa Centrală şi de Est. iar elaborarea politicilor constă în a alege între aceste niveluri sau în alocarea segmentelor unui anumit domeniu către diverse niveluri. procesul de formulare a politicilor UE trebuie privit din mai multe perspective. dar fac parte dintr-un continuum de elaborare a politicilor care se întinde de la nivelul naţional.Incă un element preliminar: cele mai multe descrieri ale procesului de elaborare a politicilor UE pornesc de la tratatele UE. după cum vom vedea în diverse studii de caz. Astfel. ori forme mai slabe de cooperare politică.tind să fie văzute ca soluţii imperfecte. şi care. chiar dacă de departe cea mai penetrantă.în care se construiesc politicile europene. variază mult de la o ţară la alta. dar nu şi în altele. Arena UE este numai o parte a unui ansamblu mai larg de elaborare a politicilor dincolo de statul naţional. Prezentul volum contestă această percepţie. până la nivelul global. cu competenţele alocate în mod explicit UE. va trebui să ne focalizăm pe ceea ce se întâmplă în şi prin instituţiile UE. Alte regimuri politice transnaţionale europene .poate cel mai întins domeniu de activitate al UE. Câteva dintre studiile noastre de caz ilustrează acest fenomen şi subliniază pregnanţa în creştere a acestuia. Apoi putem nuanţa motivele pentru care procesul UE este atât de important în anumite domenii.Insă nici această imagine multidimensională nu este suficientă pentru a descrie întregul peisaj. Acestea variază în mare măsură în ceea ce priveşte soliditatea şi intensitatea. Dimpotrivă. argumentăm că UE este doar una dintre arenele. Dar avem nevoie şi de o vedere periferică. ori către forme de "autoreglementare" reprezintă o distanţare faţă de versiunea tradiţională a unui guvern puternic în direcţia unui model de tip parteneriat. Cu siguranţă. există consultări şi regimuri transnaţionale mai largi. trebuie să comparăm şi să contrastăm UE cu alte regimuri politice. atât cele foarte structurate (precum Organizaţia Tratatului Atlanticului de Nord (NATO) pentru apărare).

UE—o arenă unică? După cum am menţionat. Se argumentează că. formele tradiţionale de politică şi guvernare modificându-se într-un mod destul de radical. iar rolurile jucate de către acestea în procesul de elaborare a politicilor UE vor reprezenta o temă recurentă în prezentul volum. precum Canada sau Elveţia. care variază în funcţie de domeniu şi de perioadă. în cea mai mare parte cu caracter de confederaţie.capitolele ulterioare vor dezvălui anumite domenii în care UE are competenţe la fel de întinse ca cele asociate în mod normal guvernantei naţionale.pentru evaluarea instituţiilor UE şi a performanţelor acestora vor fi utile diferite "repere". Analizele instituţiilor UE efectuate de aceste două tabere diferă substanţial. şi nu de "guvernare". în final.La început.eventual foarte evoluat. ori la state federale. precum şi caracteristicile specifice anumitor sectoare. Unii s-ar putea referi la state foarte descentralizate. Vom analiza trăsăturile generale prezente în cele mai multe domenii ale politicilor UE.precum şi cadrele europene alternative. Tiparele instituţionale variază între aceste două tipuri de cazuri. La lectura capitolelor ulterioare trebuie reţinută problema validităţii acestei ipoteze. evenimente şi perioade. cu o evoluţie a aranjamentelor instituţionale şi a proceselor asociate. în special cele care se focalizează pe economie. cât şi cele subnaţionale). precum Organizaţia pentru Cooperare şi Dezvoltare Economică (OCDE). Principalele trăsături ale acestora sunt descrise în capitolul 3. în timp ce alte capitole vor descrie regimuri europene mult mai lejere şi mai fragile. nivelul global. comentatorii UE au subliniat trăsăturile sale distinctive şi au argumentat deseori că acestea duc la un tip specific de politică. De asemenea. Un al treilea grup consideră că poli -tea europeană contemporană se schimbă oricum. care au caracteristici noi şi interesante. Capitolul 3 oferă o descriere anatomică a instituţiilor. Dar în ce măsură trăsăturile specifice ale sistemului instituţional al UE produc un proces distinct de elaborare a politicilor UE? în mod obişnuit. împreună cu o caracterizare de ansamblu a cinci modalităţi principale de elaborare a politicilor UE. precum Statele Unite. Alţii s-ar putea referi la anumite regimuri multilaterale.(atât procesele naţionale. problematici. în acest sens similară unui stat. ar fi mai legitim să se vorbească de "guvernantă". prezentul volum este mai apropiat de al treilea grup decât de primele două. ori diversele uniuni vamale şi zone de liber schimb din restul lumii. această chestiune a reprezentat una din cele mai importante surse de controversă între analiştii politici ai UE. De o parte se află cei care văd UE ca un exemplu. După cum vom vedea în capitolul 2. UE a apărut în urma unei reconfigurări a modelului de guvernantă europeană. de organizaţie transnaţională sau internaţională. Conform acestei perspective. Totuşi. în funcţie de obiectul comparaţiei. Belgia sau Germania. Pentru a elabora un răspuns. cele mai multe studii asupra procesului de elaborare a politicilor UE se concentrează pe instituţiile proprii UE. Studiile de caz ulterioare identifică numeroase variaţii ale tiparelor . De altă parte sunt cei care consideră UE o comunitate politică în devenire. este necesar să se reflecte asupra altor aranjamente politice care ar putea fi comparate în mod legitim cu cele ale UE. trebuie să fim conştienţi de faptul că activităţile de elaborare a politicilor se deplasează între acestea în mod fluid şi dinamic.

ale formulării politicilor în ţările europene. doar pentru că arena instituţională este diferită de celelalte în care sunt implicaţi. trebuie să fim atenţi la diferenţele de comportament. Nu este necesar să presupunem că activităţile lor au alte scopuri. Aceste variaţii îngreunează caracterizarea procesului de elaborare a politicilor UE. Politica UE este pur şi simplu o politică normală. asupra cărora ne vom apleca în capitolul 2. nu ar trebui să uităm că. orice s-ar considera a fi trăsăturile normale ale politicii interne.instituţionale ce pot fi observate în anumite domenii. oamenii. şi prin extensiune. grupurile şi organizaţiile active în aceste instituţii îşi desfăşoară activitatea "normală" de a urmări nişte rezultate politice. oportunităţi şi constrângeri care decurg din implicarea într-un proces multi-nivel şi multistratificat. Totuşi. în jurul acestor caracteristici ale UE au loc cele mai importante dezbateri analitice.acesta din urmă devenind subiectul unor vii controverse atât între practicieni. în cea mai mare parte. împreună cu trăsăturile organice ale proceselor instituţionale. Oricât s-ar argumenta specificitatea şi caracterul aparte al instituţiilor UE. . cât şi între analişti.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->