Importanţa productivităţii în sectorul public

prep. univ. drd. Oana ABĂLUŢĂ
A absolvit Academia de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea Management, specializarea Administraţie Publică Centrală. În anul 2003 a absolvit cursul de studii aprofundate, modulul Management Urban. În prezent este preparator universitar doctorand în cadrul Academiei de Studii Economice din Bucureşti, Facultatea de Management, Catedra de Administraţie şi Management Public şi, totodată, membru al Asociaţiei Project Management România. În calitate de preparator universitar a participat la mai multe simpozioane internaţionale, naţionale şi mese rotunde.

Creşterea productivităţii reprezintă baza îmbunătăţirilor veniturilor reale şi a bunăstării societăţii, în general. Creşterea slabă a productivităţii limitează nivelul ratei la care resursele financiare pot fi îmbunătăţite şi, totodată, creşte probabilitatea apariţiei de conflicte şi de nemulţumiri în ceea ce priveşte cererile de distribuire a veniturilor. Prin urmare, măsurarea creşterii productivităţii şi a nivelurilor acesteia constituie indicatori economici importanţi. În principiu, productivitatea este un indicator simplu care descrie relaţia între ieşirile şi intrările care sunt necesare pentru obţinerea producţiei de bunuri, servicii etc. Productivitatea unei organizaţii este descrisă prin relaţiile care leagă mijloacele (muncă, echipamente, materiale) de producţie. Dorinţa de ameliorare a productivităţii serviciilor publice a apărut ca urmare a faptului că, în primul rând, productivitatea s-a degradat pe parcursul ultimilor ani şi, în al doilea rând, colectivităţile publice care finanţează aceste servicii publice au din ce în ce mai multe dificultăţi în a găsi fondurile necesare şi, în consecinţă, vor să asigure un serviciu constant la un cost mai mic. 1. Performanţa în sectorul public Productivitatea şi managementul calităţii din sectorul public sunt foarte importante în condiţiile în care există resurse bogate, dar care sunt foarte greu de atras în activităţile acestui sector. Importanţa productivităţii şi a managementului calităţii vine din posibilitatea de transformare a acestora în bunuri tangibile şi în rezultate care să facă economiile productive şi mai competitive pe piaţa globală. Stabilirea unui nivel de performanţă în sectorul public la nivelul instituţiei constă într-un proces continuu şi sistematic de măsurare şi evaluare a produselor proprii, a serviciilor şi a practicilor, de comparare a acestora cu cele mai bune produse ale organizaţiilor cu prestigiu din acelaşi domeniu. Există mai multe motive pentru care stabilirea unui nivel de performanţă reprezintă o practică utilă pentru orice organizaţie din sectorul public. Principalele motive sunt: • Oricine îşi propune să-şi reevalueze modul de producere a bunurilor şi de furnizare a serviciilor, atât către clienţii externi, cât şi către clienţii interni (în cazul sectorului public, clienţii sunt cetăţenii) trebuie să aibă în vedere, dacă există şi alte organizaţii care prestează aceleaşi servicii sau care produc aceleaşi bunuri; Un alt motiv constă în faptul că este mai uşor să se promoveze schimbarea, atunci când argumentul care stă la baza realizării acesteia este reprezentat chiar de experienţa în domeniu a celor mai buni care au aplicat deja schimbarea; Nu în ultimul rând, trebuie avută în vedere o mai bună utilizare a resursei TIMP.

108

ADMINISTRAŢIE ŞI MANAGEMENT PUBLIC

2/2004

pot fi avute în vedere şi chiar aplicate astfel de standarde. raportul dintre ieşiri şi intrări. • productivitatea. 4. • costuri (încadrare în buget). Nu există nici o îndoială că mulţi din indicatorii performanţei cantitative valabili în organizaţiile din sectorul privat. • paleta de servicii (apropierea de nevoile cetăţenilor). analize comparative funcţionale (stabilirea standardelor funcţionale) între funcţiile din interiorul şi exteriorul serviciului public. capitalul. În cadrul sectorului public. acest lucru se aplică şi procesului de analiză comparativă şi stabilirii standardelor. stabilirea standardelor faţă de o organizaţie concurentă. Îmbunătăţirea productivităţii reprezintă un progres şi constă în producerea de mai multe bunuri sau servicii cu mai puţine resurse. după cum am văzut. • oportunitate (caracter oportun). • utilitate şi eficienţă. Aşa cum operaţiile din cadrul organizaţiilor variază. energia folosită sau alte combinaţii de factori intermediari. mai mult ca oricând. Prin urmare. • mediul de lucru. Există patru abordări generale de stabilire a standardelor de performanţă: 1. Importantă este menţinerea flexibilităţii. Productivitatea unei organizaţii este descrisă prin relaţia care leagă bunurile sau serviciile obţinute de mijloacele folosite pentru producerea lor. • monitorizarea şi evaluarea activităţilor. Un nou concept de productivitate în sectorul public Productivitatea este. care a aplicat deja schimbarea. implică compararea proceselor din cadrul instituţiilor cu cele ale unei alte organizaţii. 2. în termeni tehnici. precum cifrele vânzărilor. dacă sunt produse mai multe bunuri sau servicii de o calitate superioară cu aceeaşi cantitate ADMINISTRAŢIE ŞI MANAGEMENT PUBLIC 2/2004 109 . În cele ce urmează voi prezenta o listă cu indicatorii de performanţă pe care practicienii „benchmarking-ului” îi pot utiliza în munca lor în funcţie de nevoile activităţii lor specifice: • managementul direcţiei stabilite. • calitate (satisfacerea clientului cetăţean). Cu toate acestea. analiza comparativă generică – comparaţie cu organizaţiile care nu se află în acest sector de activitate. În prezent nu există o listă cu indicatori care să se aplice tuturor măsurilor de atingere a performanţei. • accesibilitate. 2. Astăzi. analiza comparativă internă (stabilirea standardelor interne). folosirea analizei comparative în sectorul public nu este diminuată. materialele utilizate. un indicator de performanţă şi reprezintă. nu sunt aplicabili şi în organizaţiile din sectorul public. 3. Prin urmare. productivitatea este adesea exprimată în raport cu următorii factori: munca. Indicatorii de performanţă care pot fi utilizaţi în procesul de stabilire a standardelor unei organizaţii sunt numeroşi. organizaţiile din sectorul public fac faţă mai multor provocări sau probleme decât cele din sectorul privat. dar care au funcţii economice similare.În prezent se pune întrebarea dacă putem lua în considerare standardele stabilite de orice organizaţie sau numai cele stabilite în sectorul public. în ceea ce priveşte stabilirea standardelor. dar trebuie să se ţină cont de faptul că evaluarea metodelor organizaţiei de a lucra. • feedback rapid (comunicare în ambele direcţii).

Ameliorarea productivităţii în sectorul public trebuie să aibă în vedere satisfacerea nevoilor cetăţenilor clienţi. muncă şi factori intermediari Măsurarea productivităţii având în vedere mai mulţi factori (munca. măsurarea productivităţii se poate face după un singur factor sau după mai mulţi factori. evidenţiind faptul că aceasta a crescut sau a scăzut cu un anumit procent. raportată la o persoană sau la toate resursele implicate în obţinerea lor. Productivitatea reprezintă o evaluare a întregii producţii şi a procesului de distribuire. astfel încât producerea bunurilor şi serviciilor să fie eficientă şi eficace. metodele de măsurare a productivităţii. tind să includă ca factori doar munca şi capitalul datorită dificultăţilor conceptuale şi de măsurare ce pot apărea ca urmare a asocierii acestor factori cu alte intrări. Să subliniem faptul că aceasta este mai mare sau mai mică. Productivitatea este totodată un concept relativ. Principalele metode de măsurare a productivităţii Tabelul 1 Tipul măsurării productivităţii după numărul de factori implicaţi Tipul măsurării productivităţii în funcţie de rezultatele obţinute Muncă Capital Capital şi muncă Capital. Dorinţele cetăţenilor trebuie cunoscute. Tabelul 1 conţine cele mai utilizate metode de măsurare a productivităţii în sectorul public. Pentru atingerea acestor indicatori toţi factorii de producţie implicaţi în obţinerea bunurilor şi serviciilor trebuie combinaţi într-un mod optim. factori intermediari) Produsul brut Productivitatea muncii (bazată pe produsul brut) Productivitatea capitalului (bazată pe produsul brut) Productivitatea capitalului (bazată pe valoarea adăugată) Productivitatea muncii şi a capitalului (bazată pe produsul brut) Productivitatea muncii şi a capitalului (bazată pe valoarea adăugată) Valoarea adăugată Productivitatea muncii (bazată pe valoarea adăugată) --------- Metode de măsurare a productivităţii care iau în calcul un singur factor de producţie Metode de măsurare a productivităţii care iau în calcul mai mulţi factori de producţie Mai nou. şi nu numai. În practică. decât dacă facem o comparaţie cu un nivel deja stabilit. evaluată pe baza ieşirilor brute. s-a observat că ameliorarea productivităţii nu are la bază numai utilizarea factorul muncă. Tabelul 1 foloseşte aceste criterii pentru a enumera principalele metode de măsurare a productivităţii. care au la bază mai mulţi factori de producţie. înseamnă că productivitatea a crescut. Aceste două elemente. iar cea după mai mulţi factori (capital – muncă) poate fi. precum şi a calităţii bunurilor şi serviciilor produse. în principiu. Lista este incompletă până în acest moment.de factori sau dacă s-a obţinut aceeaşi cantitate de bunuri şi servicii de o calitate superioară cu mai puţine resurse. capitalul. deoarece măsurarea productivităţii după un singur factor poate fi definită în acelaşi timp şi prin intrări intermediare. în vederea creşterii randamentului muncii. Există mai multe metode de măsurare a creşterii productivităţii. productivitatea actuală poate fi comparată cu cea din trecut. În general. în organizaţiile din sectorul public. capitalul. De exemplu. eficienţa şi eficacitatea. deoarece nu prezintă o importanţă deosebită. şi nu numai. şi în multe cazuri depinde şi de datele disponibile. 110 ADMINISTRAŢIE ŞI MANAGEMENT PUBLIC 2/2004 . Alegerea uneia dintre aceste metode depinde de scopul pentru care este făcută evaluarea. ci şi schimbările produse prin utilizarea unui nou factor. fac ca o organizaţie să fie performantă.

Cetăţenii şi companiile se aşteaptă din ce în ce mai mult la excelenţă şi comoditate în relaţiile cu autorităţile publice. • administraţie şi persoanele din interiorul şi din exteriorul administraţiei care se află în serviciul cetăţenilor. o tot mai mare presiune politică asupra administraţiei publice.3. posibilitatea de adaptare rapidă a experienţei de comunicare prin urmărirea interacţiunilor. Guvernele pun un accent tot mai mare pe avantajele economice ale încurajării creării de medii favorabile economiei electronice. Există trei tendinţe principale care obligă administraţia publică să se concentreze asupra oferirii de servicii de mai bună calitate şi mai eficiente: • Pretenţiile cetăţenilor. se doreşte direcţionarea cheltuielilor dinspre costurile aferente activităţii de birou spre costurile legate de programele de creştere a productivităţii. sigure. iar satisfacerea lor a devenit în prezent un imperativ politic. asupra vieţii personale şi a dezvoltării individuale a cetăţeanului. Modalităţi de creştere a productivităţii în sectorul public Principale acţiuni ce ar trebui întreprinse în vederea creşterii productivităţii în sectorul public ar fi poziţionarea cetăţeanului în centrul serviciilor publice şi dezvoltarea influenţei societăţii informaţionale – societate a cunoaşterii. care ar încuraja dialogul între: • administraţie şi cetăţeni. Avantajele creării unui astfel de portal sunt: servicii mai bune pentru cetăţeni. Cetăţenii doresc să fie trataţi ca şi clienţi care au dreptul să fie bine serviţi şi nu ca norocoşii beneficiari ai unui serviciu dominator. De asemenea. Aceste cereri au crescut în ultimii douăzeci de ani. prin consultare. o mai bună înţelegere a politicilor. depunerilor de acte. De asemenea. către cooperare – implementarea politicii consultative devine mai rapidă şi mai ieftină. înregistrărilor. aprobărilor şi modificărilor de situaţii. scalabile. • administraţie şi companii. mai multe posibilităţi de informare şi consultare a cetăţenilor. pe accesul tot mai larg la Internet şi pe direcţionarea investiţiilor către acest nou sector al economiei. uşor de utilizat. întreprinderi mici şi mijlocii. care au un efect politic mai direct. Uniunea Europeană a stabilit obiective ambiţioase pentru ţările membre în vederea construirii unei noi societăţi informaţionale. ADMINISTRAŢIE ŞI MANAGEMENT PUBLIC 2/2004 111 . Există. ducând la decizii mai bune. • Pretenţiile administraţiei publice. prost administrat şi prestat nesatisfăcător. Un portal electronic al administraţiei publice i-ar permite să obţină toate datele despre cetăţeni şi companii de care are nevoie la un cost relativ redus. fie sub cea a unui portal al portalurilor unic. asigurând o procesare eficientă şi ieftină a plângerilor. apare şi solicitarea tot mai mare de servicii unificate în locul celor prestate de un sistem caracterizat adesea prin natura fragmentată şi arbitrară a împărţirii pe departamente şi agenţii. mai ales a celor asupra cărora cetăţenii au un cuvânt de spus prin participare democratică. fie sub forma unei serii de portaluri interconectate. ale serviciilor administrative. cererilor. Una din soluţiile specifice acestui domeniu ar fi crearea unui portal integrat al administraţiei publice. • Presiunea cheltuielilor Se exercită o presiune politică substanţială în direcţia limitării sau reducerii fiscalităţii şi a cheltuielilor publice pe care aceasta o susţine. Alături de aceste presiuni. de asemenea. Este necesar ca aceste elemente să fie privite în contextul unei oferte bazate pe necesităţi. pentru o mai mare transparenţă a procesului decizional şi pentru derularea acestuia pe bază de consultări. de la impunere. cel puţin la nivel declarativ. le-ar putea oferi cetăţenilor informaţii despre serviciile administraţiei publice.

justificarea investiţiilor Posibilităţi de pregătire profesională continuă Standardizarea şi simplificarea produselor şi procedeelor Urmărirea cerinţelor clienţilor cetăţeni Furnizarea de bunuri şi servicii de calitate superioară Implicarea acestora în activităţile importante ale organizaţiei Solicitarea de informaţii suplimentare. În toate perioadele de evoluţie socială. Organizaţiile trebuie să fie tot mai flexibile pentru a opera în noul context de competiţie. dezvoltare regională şi urbană mai coerentă. o utilizare mai eficientă a resurselor (nu numai umane. cât şi pentru administraţia publică. distribuirea avantajelor C. tot astfel. Reproiectarea proceselor şi metodelor superioare • • • • • • • • • • Asigurarea participării angajaţilor. Importanţa servirii cetăţeanului client. Cum pot contribui angajaţii la creşterea productivităţii 112 ADMINISTRAŢIE ŞI MANAGEMENT PUBLIC 2/2004 . a calificărilor şi a profesiilor. Societatea informaţională produce mari mutaţii la scară socială. Creşterea economică şi de productivitate depinde de armonizarea dimensiunilor tehnologice. reducând costurile de îndeplinire a formalităţilor. atunci când nu se cunosc sau nu s-au înţeles cerinţele de la locul de muncă Adaptabilitatea angajaţilor la locul de muncă.creşterea ponderii „autoservirii” conduce la cheltuieli de exploatare mult mai mici. creşterea calităţii furnizării serviciului D. Măsurarea productivităţii în vederea cunoaşterii situaţiei concrete şi a creării de strategii E. asigurarea stimulentelor. atât pentru companii. O altă modalitate de creştere a productivităţii în sectorul public este folosirea sistemelor informaţionale. sarcini şi forme de organizare a muncii. echilibrul între costurile şi avantajele sociale suferă variaţii. cât şi materiale şi energetice). contribuind la dezvoltarea durabilă. Etapele procesului de management B. acceptarea provocărilor în domeniu Propunerea unor sugestii de creştere a productivităţii F. creşterea veniturilor şi a bunăstării individuale. economice şi sociale. trebuie analizată problema şi la scara societăţii. pe baza unor dezbateri politice şi a cercetării atente a măsurilor necesare pentru a realiza o societate informaţională integrată. Focalizarea pe productivitate. a furnizorilor de servicii publice sau private. astfel. serviciile mai bune şi mai rapide pentru companii uşurează povara birocratică. Angajaţilor li se cere din ce în ce mai mult să se adapteze la noile calificări. o societate mai democratică şi mai descentralizată. se produc schimbări spectaculoase în organizarea şi calitatea muncii. putând deschide posibilităţi de: noi locuri de muncă. Aşa cum la nivelul unei companii private adoptarea noilor tehnologii se face pe baza unei analize prudente a mizelor şi a riscurilor. iar societatea informaţională nu face excepţie de la această regulă. atât economic. În plus. de personalizare şi de inovare rapidă. Obţinerea sau păstrarea locului de muncă devine o problemă majoră pentru viaţa indivizilor în noul tip de societate. aceasta constituie o mare provocare la adresa sectoarelor economiei. de calitate. cât şi social. comunicare deschisă Utilizarea capacităţii umane. a organizaţiilor. economică şi tehnologică. întreprinderi mici şi mijlocii. Principalele acţiuni de creştere a productivităţii în organizaţiile din sectorul public sunt: A. Potrivit viziunii europene asupra societăţii informaţionale. asigurând.

G. 4. Journal of Economic Literature 36. şi nu numai. Bibliografie 1. Acordurile de parteneriat au în vedere organizaţii de diferite dimensiuni. 5.central. Subfurnizarea presupune ca o instituţie publică să presteze o parte din serviciile altor instituţii publice. Există următoarele tipuri de parteneriat: financiar.G.M. a acestora cu alte organizaţii din sectorul privat (I. ARK. R.cis01. 7. Faptul că o instituţie recurge la subfurnizare îi permite acesteia să beneficieze de competenţele şi experienţa altor organizaţii. 3.infoeuropa.fr www. 6. B. Paris.ro www. cooperarea acestora cu alte organizaţii din sectorul public şi/sau privat luând forma acordurilor de parteneriat.gov. de cooperare. a uniunilor şi a asociaţiilor • • • • Căutarea unor noi oportunităţi de cooperare Promovarea pregătirii profesionale prin realizarea de schimburi de experienţă Creşterea obiectivelor managementului total al calităţii Creşterea legăturilor între muncă – management – administrare O altă modalitate de creştere a productivităţii la nivelul instituţiilor reprezentative ale administraţiei publice locale şi centrale este cooperarea pe plan financiar. OECD. procedures and microeconomic effects of innovation. atât din sectorul public. 1999 Sources. NELSON. conducând în final la creşterea productivităţii.ucv.ena. a concesionării serviciilor etc.ro ADMINISTRAŢIE ŞI MANAGEMENT PUBLIC 2/2004 113 . de tip roire. * * * * * * * * * * * * Issues in measurement and international comparison of productivity – an overview. 1988 Research on productivity growth and productivity differences: dead ends and new departures. Subfurnizarea este apreciată ca fiind în primul rând o sursă de inovare. Influenţa organizaţiilor tripartite. tehnologic. cât şi din cel privat. Journal of Economic Literature www. 2. numiţi donatori de ordine. Cum pot contribui autorităţile locale la creşterea productivităţii • • • • • • • Dezvoltarea unei infrastructuri corespunzătoare Promovarea comunicaţiilor cu ajutorul diferitelor canale Asigurarea de cursuri de pregătire profesională pentru angajaţi Dezvoltarea politicilor economice de stabilitate şi concurenţă Eliminarea obstacolelor şi a informaţiilor depăşite Creşterea productivităţii în sectorul public prin elaborarea de legi cu privire la angajarea resurselor umane Sporirea protecţiei mediului H. VAN DOSI.ro www. Instituţiile publice nu pot rămâne izolate.M-urile).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful