CAPITOLUL 15 Limbajul receptiv timpuriu

In primele ore de tratament (capitolul 9), elevului i s-au predat noţiunile de bazǎ ale limbajului receptiv, şi anume răspunsul corespunzător la cerinţele verbale ale profesorului "Şezi," "Vino aici," şi "Lasă cubul să cadă." Aceste exerciţii sunt numite lecţii de limbaj receptiv deoarece elevul este învăţat să primească mesajele verbale ale profesorului şi să acţioneze în mod corespunzător ca răspuns la aceste mesaje. În terminologie tehnică, elevului i se oferă stimuli verbali şi este învăţat să dea răspunsul nonverbal corect la acei stimuli. Prezentul capitol este menit să predea un limbaj receptiv mai elaborat decât cel prezentat în orele de la începutul tratamentului. Elevul va trebui să dobândească mii de mesaje de limbaj receptiv pentru a funcţiona corespunzător în societate. Unele dintre aceste mesaje sunt relativ uşor de predat de către profesor şi de învăţat de către elev, cum ar fi "Vino aici" şi "Şezi." Altele sunt mai dificile, precum "termină de mâncat înainte să îţi pui haina" şi "Mergem acasă la bunica." Cei mai mulţi elevi sunt capabili să înveţe cel puţin câte ceva din limbajul receptiv aşa cum este el prezentat în acets capitol. O parte mai mică dintre elevi îşi însuşesc toate programele de limbaj receptiv prezentate în acest manual. Profesorul nu va şti cât de mult şi-a însuşit elevul din limbajul receptiv până la un anumit moment în cursul programului. Instrucţiuni precum "Şezi", "Vino aici" şi "Lasă cubul să cadă" sunt ideale pentru a fi introduse mai întâi, deoarece răspunsurile elevului la aceste instrucţiuni pot să fie sugerate manual; adică profesorul poate să îl ghideze fizic pe elev spre răspunsurile dorite. Câteva alte răspunsuri timpurii pot să fie sugerate într-un mod similar. Acestea includ răspunsuri la cereri cum ar fi "Bate din palme," "Împinge maşina," "Bea suc," "Mâinile liniştite," şi "Îmbrăţişează-mă." Procedeele pentru a-l învăţa pe elev să răspundă la asemenea instrucţiuni vor fi prezentate mai târziu în acest capitol. Pentru a-l învăţa pe elev să răspundă la cereri care necesită comportamente complexe, sugerarea manuală devine incomodǎ sau imposiblă. În asemenea situaţii, modelarea comportamentului este o sugestie mai practică şi mai eficientă. O sugestie model este o demonstraţie a unui comportament pe care elevul trebuia să îl imite. Exemple de răspunsuri care sunt uşor sugerate prin modelare variază de la comportamente relativ simple, cum ar fi să scoată limba, să zâmbească, să sufle şi să tropǎie, la comportamente mai elaborate precum să scrie scrisori, să deseneze imagini, să se joace cu jucării, să îşi pieptene părul şi să joace jocuri (vezi Cap. 13, care descrie cum să fie învăţat elevul să imite comportamentele adultului). În acest capitol, progresăm de la limbajul receptiv simplu (de ex. "Şezi", "Vino aici") la abilităţile foarte complexe care îi cer elevului să răspundă la instrucţiuni inedite constând în trei acţiuni fiecare. Dacă elevul începe să înveţe primele două instrucţiuni de limbaj receptiv în timpul primelor ore de tratament, este probabil ca îşi va însuşi exerciţii formate din trei acţiuni succesive după un an de tratament. De aceea este important ca simultan cu predarea acestor abilităţi, profesorul să echilibreze programa analitică a elevului exersând un număr de alte programe, cum ar fi Potrivire şi alegere, Imitarea nonverbală, Imitarea verbală, Abilităţi timpurii de joacă, Arte şi meşteşuguri şi Abilităţi de auto-ajutorare.

Evaluarea limbajului receptiv Cele trei instrucţiuni învăţate în primele ore de tratement pot sǎ fie uşor de spus separat pentru elev. Totuşi, este posibil să-l fi ajutat fără să ştiţi pe elev să răspundă corect prin adăugarea de sugestii vizuale, cum ar fi să priviţi spre găleată sau spre cub atunci când formulaţi instrucţiunea "Lasă cubul să cadă," sau să îi strângeţi braţul atunci când îi spuneţi "Vino aici." O modalitate de a determina dacǎ astfel de sugestii inadvertente sunt folosite este să vă concentraţi asupra faţei elevului şi să vă stǎpâniţi gesticulaţiile atunci când îi daţi instrucţiuni. O procedură suplimentarǎ implică generalizarea stǎpânirii elevului prin intermediul altor profesori şi adulţi, pentru că este puţin probabil ca ceilalţi să folosească aceleaşi sugestii inadvertente. Dacă elevul răspunde corect la instrucţiunile verbale predate in primele ore de tratament, fără prezenţa sugestiilor inadvertente, atunci treceţi la etapa 1 din secţiunea următoare. Dacă elevul răspunde incorect, învăţaţi-l să răspundă corespunzător la aceste instrucţiuni prin îndepărtarea sugestiilor inadvertente. -1-

Nu există nici un motiv să ne asteptăm ca elevul cu întârziere de dezvoltare să poată face diferenţa între două exerciţii fără să fi fost învăţat să o facă. Pentru a testa dacă elevul poate să spună diferenţa între două exerciţii, prezentaţi-i o instrucţiune precum "Şezi" în timp ce un cub sau o găleată se află pe masă şi, asigurându-vă că sugestiile inadvertente au fost îndepărtate, observaţi răspunsul elevului. Dacă elevul răspunde oricum altfel decât aşezându-se, este foarte probabil ca el să nu fi învăţat să facǎ deosebirea dintre instrucţiunea de a se aşeza şi aceea de a aşeza cubul în găleată. Când elevul poate să răspundă corect la două sau mai multe instucţiuni atunci când sunt prezentate la întâmplare şi fără sugestii, se spune că elevul poate face deosebirea între aceşti stimuli (de ex. instrucţiunile verbale). În terminologia nespecialiştilor, se spune că elevul dă dovadă de atenţie faţă de diferenţele între aceste instrucţiuni. Deşi înţelegerea procedeelor de învăţare discriminativă este înlesnită de experienţa practică a lucrului cu Programul de limbaj receptiv timpuriu, este esenţial să vă familiarizaţi mai întâi cu metodele de învăţare discriminativă aşa cum sunt ele prezentate în capitolul 16. Pregătirea discriminativă conţine metode importante folosite în toate programele, fie ele de limbaj sau altele. În acest capitol, descriem procedeele de învăţare discriminativă doar aşa cum se aplică ele la limbajul receptiv timpuriu. Primele două exerciţii Exerciţiile pentru comportamente care necesită manipularea obiectelor sunt în general predate mai întâi, deoarece obiectele ajută la furnizarea unor semne vizuale precise pentru elev, şi deoarece comportamentele care implică obiecte sunt uşor de sugerat. Pentru a începe predarea, dvs şi elevul trebuie să va aşezaţi lângă masa elevului, faţă în faţă. Mâna dominantă a elevului trebuie să fie cea mai apropiată de masă. În paşii ilustrativi următori, SD1 este " Lasă cubul să cadă," şi SD2 este "Maşină." • Pasul 1 Urmăriţi metoda descrisă în capitolul 9 pentru a stabili răspunsul corect al elevului Rl (cubul este lăsat să cadă în găleată) la instrucţiunea dvs. SD1 ("Lasă cubul să cadă"). Amintiţi-vă să stimulaţi întotdeauna răspunsurile corecte. Consideraţi noţiunea însuşită la 5 din 5 sau 9 din 10 răspunsuri corespunzǎtoare nesugerate. • Pasul 2 Îndepărtaţi găleata şi cubul de pe masă şi aşezaţi o maşinuţă de jucărie pe masă, astfel încât elevul sǎ poată ajunge uşor la ea. Evitaţi alegerea unei maşini care produce zgomote sau lumini intermitente, căci asemenea chestiuni îi pot distrage atenţia elevului de la sarcina de îndeplinit. Prezentaţi SD2 ("Maşină"), menţinând instrucţiunea scurtă şi simplă. Răspunsul corect, R2, este ca elevul să împingă maşina înainte şi înapoi pe masă. Spuneţi instrucţiunea clar şi cu o voce uşor mai ridicată decât tonul normal de conversaţie. Observaţi că pentru a face ca deosebirea dintre două instrucţiuni să fie maximă, recomandăm folosirea SD " Maşină" în locul "Împinge maşina." Se face aşa deoarece folosirea propoziţiilor din două cuvinte pentru fiecare instrucţiune ar putea scădea capacitatea de discriminare. Până în acest punct, elevul nu a mai avut o experienţă anterioară cu această instrucţiune; de aceea este foarte probabil ca el să nu înţeleagă ce îi cereţi să facă. Prin urmare trebuie să îi sugeraţi şi să întăriţi răspunsul corect. Simultan sau imediat după prezentarea SD2 ("Maşină "), aşezaţi-vă mâna peste mâna dominantă a elevului şi ghidaţi fizic elevul pentru a împinge maşina înainte şi înapoi de trei sau patru ori (de suficiente ori pentru ca răspunsul să poată fi discriminat). Stimulaţi imediat răspunsul sugerat corect. Repetaţi această procedură de aproximativ cinci ori, asigurându-vă că permiteţi o pauză clară de 1 până la 3 secunde între încercări. Reduceţi treptat sugestia fizică pânǎ ajungeţi la prezentări consecutive ale SD2. De exemplu, după ce elevul răspunde corect la 5 încercări succesive, ghidaţi fizic mâna elevului la maşină, împinge-ţi înainte o dată şi apoi daţi-i drumul. Elevul trebuie să mai împingă maşina înainte şi înapoi pentru a primi încurajarea. Dacă elevul nu dă răspusul cerut, probabil că sugestia a fost îndepărtată prea repede. Dacă se întâmplă astfel, oferiţi o sugestie fizică totală pentru încă 3 până la 5 încercări,şi apoi încercaţi să renunţaţi treptat la sugestie reducând-o gradat cu fiecare încercare consecutivă. Începeţi procesul de renunţare treptatǎ ghidând fizic mâna elevului pe maşină, şi apoi dându-i drumul. Dacă această sugestie are succes, la următoarea încercare ghidaţi mâna elevului până la o micǎ distanţă deasupra maşinii. La încercări ulterioare, ridicaţi mâna elevului până la jumătatea distanţei dintre genunchii lui şi maşină, apoi ridicaţi-o câţiva centimetri deasupra genunchilor şi tot aşa pânǎ când nu mai este fǎcută nici o sugestie. Dacă elevul nu poate să urmărească -2-

instrucţiunile independent, vă întoarceţi până la folosirea celei mai mici sugestii necesare pentru a reinstaura răspunsul corect şi apoi renunţaţi treptat la aceasta încă o dată. Pentru elevii care au făcut progrese în imitarea nonverbală, puteţi prefera să folosiţi o sugestie model, care este mai puţin deranjantă decât o sugestie fizică şi mai uşor de administrat. Aşa cum s-a descris în capitolul 10, este uneori util să vedem dacă elevul poate să răspundă la SD fără să fi trecut prin întreg procesul de renunţare treptatǎ la sugestie. Încercaţi prin prezentarea SD şi renunţând la sugestie pentru o încercare sau două după ce elevul reacţioneazǎ semnificativ la sugestie. De asemenea, amintiţi-vă că în stadiile iniţiale ale învăţării unei anumite sarcini, atât răspunsurile sugerate cât şi cele nesugerate trebuie să fie întărite. Totuşi, atunci când îndepărtaţi gradat o sugestie, trebuie folosită o stimulare diferită, astfel încât stimularea răspunsurilor sugerate să fie minimă, în timp ce aceea a răspunsurilor nesugerate este maximă. După ce elevul reacţioneazǎ la SD2 pe criteriul 5 din 5 sau 9 din 10 încercări nesugerate corespunzǎtoare, începeţi pregătirea de discriminare între SD1 şi SD2 prin intercalarea, stimularea diferită şi rotirea întâmplătoare a SD-urilor, aşa cum se arată în secţiunea următoare. Intercalarea SD1 şi SD2 Cum tocmai aţi terminat de predat stǎpânirea SD2 ("Maşină"),dacă aţi cere acum SD1 ("Lasă cubul să cadă") cu maşina, cubul şi găleata aşezate pe masă, este cel mai probabil ca elevul să reacţioneze incorect împingând maşina. Un asemenea răspuns înseamnă că elevul nu poate încă să perceapǎ diferenţa dintre cele două instrucţiuni şi că va efectua pur şi simplu ultimul comportament care a primit încurajare. Aceasta este o greşeală rezonabilă, având în vedere că elevului i s-a făcut întărire pentru că a împins maşina la cele câteva încercări anterioare. În acest punct, tot ceea ce elevul aude din ceea ce îi spuneţi este zgomot; elevul înţelege că vreţi ca el să realizeze o acţiune după ce îi spuneţi ceva. Sarcina dvs. acum este să îl învăţaţi pe elev că cele două instrucţiuni "Maşină" şi "Lasă cubul să cadă" au sensuri diferite. Cu alte cuvinte, trebuie să-l învăţaţi acum pe elev să facă diferenţa între cele două instrucţiuni. Puteţi avea încredere că elevul a învăţat să facă discriminarea între ceel două instrucţiuni atunci când elevul poate să răspundă corect la aceste instrucţiuni prezentate într-o ordina întâmplătoare. Procedeul următor subliniază paşii care conduc la o asemenea discriminare. • Pasul 3 Amplasaţi materialele cerute pentru amândouă răspunsurile, a lăsa să cadă şi a împinge maşina, pe masă. Prezentaţi SD1 ("Lasă cubul să cadă") în cele mai multe încercări (adică faceţi mai multe încercări folosind acelaşi SD). Deoarece cea mai recentǎ încurajare pe care a primit-o elevul a fost pentru a împinge maşina, este probabil că el va face o greşeală şi va împinge maşina atunci când i se dă instrucţiunea "Lasă cubul să cadă." Dacă această greşeală are loc,elevul pierde o încurajare. Pentru a evita aceastǎ situaţie, sugeraţi răspunsul corect de îndată ce SD1 este dat. Sugestia folosită ar trebui să fie invazivă doar atât cât să prilejuiască răspunsul corect. Cu alte cuvinte, folosiţi o sugestie parţială mai degrabă decât una completă, dacă sugestia parţială este eficientă în oferirea răspunsului. O dată ce elevul răspunde corect la SD1 în cel puţin 2 încercări sugerate consecutive, renunţaţi treptat la sugestie aşa cum aţi făcut în etapa 1. Continuaţi predarea până când elevul răspunde corect la 4 încercări nesugerate consecutive ale SD1. Amintiţi-vă să încurajaţi răspunsurile corecte. • Pasul 4 Prezentaţi SD2 ("Maşină ") în cele mai multe încercări. Sugestionaţi elevul la prima încercare, astfel încât să dea răspusul corect. Renunţaţi treptat la sugestie. După ce elevul răspunde corect fără sugestie la 4 încercări consecutive, treceţi la etapa 5. • Pasul 5 Prezentaţi SD1 ("Lasă cubul să cadă") în cele mai multe încercări. Sugeraţi răspunsul corect la prima încercare. Renunţaţi treptat la sugestie până când elevul răspunde corect la 3 încercări nesugerate dintr-un şir. Încurajaţi fiecare răspuns. • Pasul 6 Prezentaţi SD2 ("Maşină "). Sugeraţi răspunsul corect la prima încercare şi renunţaţi treptat la sugestie în încercările ulterioare. Treceţi la etapa 7 după 3 încercări reuşite fără sugerare. Încurajaţi cum aţi făcut mai înainte. • Pasul 7 Reintroduceţi SD1 ("Lasă cubul să cadă"). La prima încercare, testaţi stǎpânirea prin oprirea cu desăvârşire a sugestiei. Dacă elevul răspunde corect, încurajaţi-l puternic şi prezentaţi -3-

elevului este învăţat să repete răspunsul stimulat în cadrul încercării anterioare. • Pasul 9 Prezentaţi SD1 ("Lasă cubul să cadă"). elevul ar trebui să facă mai puţine greşeli. Dacă elevul răspunde corect. De exemplu. SD2. introduceţi rotaţia întâmplătoare. Aceasta constǎ în faptul cǎ elevul ar putea învăţa că. • Pasul 8 Schimbaţi la SD2 ("Maşină"). Pentru a evita un asemenea rezultat. apoi treceţi la pasul 9 dacă răspunde din nou corect. mai precis. 16). atunci ar trebui să îşi schimbe răspunsul la următoarea încercare când este prezentat SD2. Adică elevul ar putea să dobândească o strategie de izbândă prin schimbare. Urmaţi aceeaşi procedură pentru SD2. apoi treceţi la etapa 8 dacă răspunde din nou corect. apoi cereţi elevului să împingă maşinuţa o dată. Dacă elevul răspunde incorect. inclusiv pentru cel de faţă. testaţi stǎpânirea prin oprirea sugestiei. şi tot aşa. dacă SD1-R1 a fost încurajat la încercarea precedentă. Dacă elevul răspunde incorect. După 2 răspunsuri corecte consecutive nesugerate. Generalizarea în rândul profesorilor şi a mediilor este esenţială pentru orice program de tratament. -4- . Elevii sunt adesea foarte creativi când vine vorba de găsirea de modalităţi de a avea succes fără să asculte indicaţiile profesorului. Încurajaţi cum aţi făcut înainte. şi aşa mai departe. Asiguraţi-vă că metodele dumneavoastră îi limitează pe elev la folosirea exclusivă a instrucţiunilor primite (adică. sugeraţi răspunsul corect la următoarea încercare. Totuşi. pe de altă parte elevii sunt instruiţi să persevereze. SD2). Spre exemplu. cuvintele rostite de dumneavoastră) în răspunsul lor. Rotaţia întâmplătoare • Pasul 10 Prezentaţi SD1 şi SD2 într-o ordine aleatorie. Prin urmare recomandăm generalizarea primului exerciţiu de discriminare în rândul profesorilor.încă o încercare a SD1. sugeraţi răspunsul corect la următoarea încercare şi renunţaţi treptat la sugestie de-a lungul încercărilor ulterioare. SD1. existǎ o problemă privitoare la alternarea sistematică a exerciţiilor. prezentând SD2. acest lucru vă poate crea falsa impresie că elevul şi-a însuşit răspunsul corect. SD1. În cazul în care elevul face greşeli în orice moment pe durata acestui pregătiri cu caracter general. şi apoi să împingă maşinuţa de trei ori. aşa cum este prezentată în secţiunea următoare. aceste exerciţii ar trebui să fie aplicate de toţi profesorii pentru a se reduce situaţiile de idiosincrasie generate de o anumită persoană şi pentru a elimina efectele potenţialelor sugestii necorespunzătoare sau ale semnalelor fără relevanţă. Aşa cum s-a menţionat în capitolul de învăţare discriminată (Cap. Renunţaţi treptat la sugestie de-a lungul încercărilor ulterioare până când elevul răspunde corect la 2 încercări consecutive fără sugestie. Stăpânirea primului exerciţiu de discriminare (capacitatea de a face diferenţa între SD1 şi SD2) reprezintă o mare realizare atât pentru dumneavoastră cât şi pentru elevul care participă într-un program. încurajaţi-l şi apoi prezentaţi SD2. SD2. iar relaţiile SD1-R2 şi SD2-R1 nu sunt încurajate. exerciţiile de discriminare SD1-SD2 ar trebui practicate în diferite locaţii prin extinderea treptată a predării în diferite părţi ale clădiri şi apoi în afara clădirii. Întrucât relaţiile SD1-R1 şi SD2-R2 sunt încurajate. Este foarte important să schimbaţi în permanenţă ordinea şi frecvenţa exerciţiilor în aşa fel încât elevul să nu intuiască anumite tipare pe care-l să le urmeze în locul exerciţiilor în reacţiile lor la stimuli. oferiţi sugestia cel mai puţin invazivă pentru a obţine răspunsul corect. cereţi mai întâi elevului să arunce cubul de două ori la rând. după care să arunce o dată cubul. mai precis. Dacă elevul răspunde incorect. Dacă elevul răspunde corect. La prima încercare. La prima încercare. Continuaţi să prezentaţi exerciţiile într-o ordine aleatorie până când elevul se încadrează în limitele criteriului 9 din zece 10 sau 19 din 20 răspunsuri corecte fără sugestii. Renunţaţi treptat la sugestie şi schimbaţi cu SD2 după un răspuns corect nesugerat. Continuaţi alternând între SD1 şi SD2 până când elevul este capabil să răspundă corect fără sugestie atunci când SD-urile sunt în contrast direct unul cu altul (adică SD1. reveniţi la folosirea sugestiilor cel mai puţin intruzive necesare pentru restabilirea reacţiilor corecte dinainte de procedura respectivă. testaţi stǎpânirea prin oprirea sugestiei. relaţiile SD1-R1 şi SD2-R2 devin suficient de puternice pentru a intra în competiţie cu asocierile SD1-R2 şi SD2—Rl. De-a lungul unor încercări succesive alternative implicând întărire diferenţiată. treceţi la pasul 9. în cazul în care prezentaţi acelaşi exerciţiu de mai multe ori la rând şi dacă stimulaţi acelaşi răspuns. încurajaţi-l puternic şi prezentaţi încă o încercare a SD2. În plus faţă de această generalizare în rândul profesorilor. Pentru o descriere mai completă a rotaţiei întâmplătoare. consultaţi capitolul 16.

apoi la nivelul taliei. bătând din palme din ce în ce mai puţin. aşa cum s-a procedat în Etapa 3 până la 9 din cadrul secţiunii anterioare "Combinarea SD1 cu SD2"). folosiţi încurajarea diferenţiată şi alternarea aleatorie pentru a exersa deosebirea celor trei exerciţii. şi tot aşa până la eliminarea oricărei sugestii vizuale. Repetaţi şi reduceţi treptat sugestiile." şi "Du mâna la burtică" (exerciţiile suplimentare sunt enumerate în Tabelul 15. nu încurajaţi elevul care dă răspunsuri parţiale. Dacă elevul nu reuşeşte să imite gestul dumneavoastră această." "Îmbrăţişează-mă. În cazul în care elevul a învăţat în prealabil să imite bătutul din palme. încurajaţi doar răspunsurile complete. aşa cum aţi procedat şi cu primele două exerciţii învăţate.1). După ce elevul reuşeşte exerciţiul bătutului din palme conform criteriului (5 din 5 sau 9 din 10 răspunsuri corecte fără sugestie). Al patrulea exerciţiu (SD4) ar trebui să arate şi să sune diferit faţă de primele trei. După stăpânirea primelor exerciţii de discriminare. criteriul de stăpânire a exerciţiului fiind 9 din 10 sau 19 din 20 răspunsuri corecte fără sugestii. Pentru a împiedica acest lucru. Continuaţi să predaţi SD4 prin încercări în grup până la eliminarea completă a sugestiilor iar studentul răspunde corect conform criteriului. Exerciţiul se consideră stăpânit atunci când se înregistrează 9 din 10 sau 19 din 20 răspunsuri corecte consecutive fără sugestii la combinarea aleatorie a SD3 şi SD1. Pe post de R3 veţi folosi două până la cinci bătăi din palme pentru ca răspunsul să poată fi recunoscut în mod sigur de către toţi profesorii şi să fie uşor de discriminat de către elev. Pentru a reduce sugestiile în cazul unui exerciţii fizice. selectaţi stimuli cât mai diferiţi cu putinţă în primele etape ale predării. "Bateţi din palme" poate fi utilizată ca al treilea exerciţiu (SD3) de predare deoarece sună şi arată diferit faţă de SD1 ("Aruncă cubul ") şi SD2 ("Maşina"). Puteţi continua reducerea sugestiilor aducându-vă mâinile la nivelul pieptului. interveniţi fizic apucând mâinile elevului. prezentaţi SD4 prin încercări în grup.Al treilea exerciţiu Pentru maximizarea reuşitei unui elev. combinând fiecare exerciţiu cu cele predate anterior." "Ridică-te. • Pasul 1 Prezentaţi exerciţiul SD3 ("Bateţi din palme") încercaţi această SD în grup. se pot preda exerciţii suplimentare. TABEL 15. Pentru ilustrarea introducerii SD3 se foloseşte exerciţiul "Bate din palme ". Predaţi exerciţii suplimentare în acelaşi mod. Mai precis. Predaţi exerciţiul SD4 urmând aceleaşi proceduri ca şi în cazul predării SD1 până la SD3. reduceţi din ce în ce mai mult ghidarea cu ajutorul mâinilor. dând sugestii complete la prima încercare pentru a evita erorile şi pentru a maximiza reuşita elevului. apropiindu-le şi depărtându-le. Începeţi prin încurajări diferenţiate şi preschimbaţi treptat exerciţiul numărul trei (SD3) prin alternare aleatorie cu primul (SD1. • Pasul 2 Combinaţi cel de-al treilea exerciţiu cu primele două. Pentru a reduce treptat sugestiile. Combinaţi apoi treptat acest nou exerciţiu cu cele învăţate anterior. introduceţi exerciţii asemănătoare deoarece elevul trebuie să înveţe în cele din urmă să răspundă corect la detalii subtile pentru a înţelege cât mai mult limba vorbită. elevul ar trebui să deprindă cu mai multă uşurinţă următoarele exerciţii de acest tip. puteţi introduce sugestii bătând din palme în timpul sau imediat după SD3. Generalizaţi apoi exerciţiile în rândul profesorilor şi mediilor. La reducerea sugestiilor plecând de la un model. Exerciţii suplimentare După ce elevul stăpâneşte cele trei exerciţii. urmărind încurajarea diferenţiată şi procedurile descrise anterior. În final. Generalizaţi acest exerciţiu de discriminare în rândul profesorilor şi mediilor. introducându-le iniţial în încercări de grup şi apoi. În etapele ulterioare. cum ar fi "Bea suc. însă nu pierdeţi din vedere faptul că elevul dumneavoastră poate înregistra reuşite şi mai mari în cazul exerciţiilor prin care i se cere să manipuleze obiecte. pe cât este posibil. Treceţi apoi la combinarea alternarea aleatorie a SD3 şi SD2 conform aceluiaşi criteriu de însuşire. apropiaţi-vă mâinile plecând de pe lângă corp până când între acestea mai rămâne aproximativ 3 centimetri. începeţi metoda alternării aleatorii descrisă în cadrul Pasului 2.1 -5- . treptat. este foarte probabil că elevul vă va imita comportamentul.

facilitând integrarea în mediul social şi fizic din care provine." "Maşina. Această procedură este descrisă detaliat în cadrul Capitolului 16. Ambele reprezintă realizări esenţiale pentru elev. Unii elevi sunt cuprinşi de mânie atunci când profesorul combină comenzile. alţii nu reuşesc să facă nici măcar progrese minime în învăţarea limbajului receptiv. este probabil ca răspunsul elevului să fie Rl şi nu R2. Cel mai bine este să renunţaţi temporar la exerciţiile dificile pentru a facilita reuşita şi pentru a nu frustra elevul prin repetarea unor exerciţii care sunt dificile pentru acesta." "Bateţi din palme. În astfel de situaţii. combinaţi SD1 ("Aruncă cubul") cu un SD care fără o componentă verbală (utilizaţi un exerciţiu SD din Programul Alegere şi Sortare sau din Programul de imitare nonverbală)." "Citeşte cartea. veţi dobândi o experienţă inegalabilă prin însuşirea unor abilităţi de predare de bază ce sunt esenţiale în predarea programelor mai avansate. discernerea) exerciţiilor propuse de profesor. În acelaşi timp." "Dă-i de mâncare păpuşii. reintroduceţi exerciţiul de discriminare la care au existat dificultăţi." "Aprinde lumina. elevul învaţă să colaboreze cu dumneavoastră şi să-şi reprime comportamentele auto-stimulatoare. înlocuind exerciţiul dificil cu un exerciţiu alternativ pentru a afla dacă exerciţiul alternativ este mai uşor de deprins de către student. înregistrând progrese mici sau de loc după o săptămână de pregătire. Unii elevi au dificultăţi în însuşirea unui anumit exerciţiu însă înregistrează progrese semnificative în însuşirea altora in. renunţaţi temporar la exerciţiul de dificultate deosebită (întrerupeţi predarea acestuia).Exerciţiile suplimentare pentru Programul privind Limbajul de receptare primară Qross motric—Aşezat pe scaun Şezi Atinge nasul Bate din picioare Încrucişează picioarele Scutură capul Fă bezele Râzi Întoarce-te Mergi în jurul scaunului Săritură scurtă Dă-mi (obiectul) Aruncă Indică Deschide gura Zâmbeşte Relaxează mâinile Bate din palme Ridică-te în picioare Du mâna la burtică Tuşeşte Atinge(parte corp) Strănută Sări Bate la uşă Dansează Îmbrăţişează-mă Ridică braţele Scutură mâinile Încrucişează braţele Dă cu palma în masă Bate cu palma cu mine Suflă Qross motric—Lângă scaun Mers pe loc Aprinde /Închide lumina Închide / deschide uşa Sărută-mă Expresii faciale şi motrice de precizie Arătătorul sus Scoate limba Pumnul strâns Clipeşte La selectarea de noi exerciţii. După ce elevul învaţă să facă deosebirea între SD1 şi un stimul contrastiv. Unii elevi au probleme în deosebirea SD1 şi SD2. Sfere de dificultate Există diferenţe mari între elevi în ceea ce priveşte gradul de stăpânire a exerciţiilor vocale of. acestea trebuie să fie cât mai funcţionale pentru elev şi cât mai practice pentru dumneavoastră. în acest moment. prin predarea acestor exerciţii. În cazul în care elevul a fost încurajat recent pentru răspunsul corect la SD1 şi. Folosirea de exerciţii SD în acest mod este denumită stimul contrastiv. Lipsa -6- . Predarea exerciţiului "Aruncă cubul. Unii elevi avansează rapid şi îşi însuşesc 20 de exerciţii diferite într-un interval de 3 săptămâni." "Bea suc." şi "Rezolvă puzzle-ul” sunt câteva exemple de exerciţii de receptivitate pe care elevul le poate considera plăcute şi funcţionale. dumneavoastră introduceţi SD2. "Deschide uşa. Această etapă trebuie considerată un exerciţiu înainte de tratament. Perspectiva asupra limbajului proaspăt dobândită de câtre elev trebuie să fie plăcută şi utilă acestuia. Dacă vă confruntaţi cu o astfel de situaţie." precum şi alte exerciţii simple pot părea lipsite de importanţă dacă nu ţinem cont de faptul că. care să ofere elevului un surplus de experienţă în diferenţierea (participarea la. însă fac progrese rapide în însuşirea limbajului expresiv.

aprinderea luminii) devine SD pentru al doilea răspuns (venirea la dumneavoastră). Prin intercalarea exerciţiilor stăpânite anterior (considerate uşoare pentru elev) cu elemente noi. Exerciţiile pentru care elevul se ridică de pe scaun După ce elevul şi-a însuşit aproximativ 15 până la 20 dintre exerciţiile din tabel. apoi reduceţi numărul sugestiilor. dat fiind că s-a schimbat SD-ul) poate fi în sine un SD—un stimul frustrant care provoacă starea de mânie." Introduceţi al doilea exerciţiu conform procedurilor prezentate anterior. "Adu cartea." doar dacă elevul şi-a însuşit toate acţiunile din care este alcătuit acest exerciţiu atunci când i-au fost prezentate separat. nu ezitaţi să testaţi însuşirea exerciţiilor în absenţa încurajărilor. elevul va reţine mai uşor (îşi va aminti) respectivul exerciţiu. adăugaţi alt exerciţiu care presupune ridicarea elevului de pe scaun cum ar fi "Bate la uşă. aşa cum menţionam anterior. Pe măsură ce elevul îşi însuşeşte anumite exerciţii de receptivitate şi pe măsură ce introduceţi exerciţii suplimentare făcând trecerea către programe din alte domenii. măriţi treptat distanţa dintre elev şi întrerupător. Executarea primului răspuns (adică. În plus. aşa cum sunt prezentate în cadrul Programului de Imitare Nonverbală (Capitol 13). Pentru a evita încercările fără recompense şi crizele datorate frustrării. se reduce frustrarea şi se maximizează reuşita. După însuşirea primului exerciţiu prezentat. Deşi studentul trebuie să înveţe să tolereze frustrările." "Atinge patul. deşi am recomandat folosirea de sugestii pentru evitarea încercărilor fără recompensă şi a erorilor în exerciţiile de discriminare. De exemplu. Dacă nu sunt repetate. Această înlănţuire este creată prin încurajări în funcţie de execuţia ambelor comportamente. este mai bine să păstraţi lecţiile de toleranţă la frustrare pentru mai târziu. Prezentaţi exerciţiul mai întâi prin încercări în grup. inclusiv pe cele care presupun părăsirea şi revenirea la scaun. Prin urmare. îi puteţi spune elevului să aprindă lumina şi să revină la dumneavoastră. oferind sugestii şi apoi renunţând la sugestii până la obţinerea criteriului corespunzător (5 din 5 sau 9 din 10 răspunsuri corecte fără sugestii). În cele din urmă elevul ar trebui să răspundă la exerciţii stând aşezat pe scaun. fiind sugerată prin exerciţiul "Vino aici" după executarea primei părţi a înlănţuirii. cum ar fi "Aprinde lumina. ceea ce-l obligă să reţină comanda timp de mai multe secunde pentru a putea da răspunsul corect." După ce elevul răspunde la acest exerciţiu conform criteriului corespunzător şi atunci când este alternat cu alte exerciţii însuşite. avem motive serioase să credem că învăţarea fără greşeli (asigurată de procedurile pe bază de sugestii) poate duce la o putere de diferenţiere mai maică decât în cazul exerciţiilor de discriminare însuşite atât prin încercări reuşite cât şi prin încercări nereuşite atât. După ce această fază este stăpânită. Nu începeţi această etapă până când elevul nu stăpâneşte înlănţuirile de exerciţii de imitare cu două acţiuni. asiguraţi-vă că toate exerciţiile însuşite anterior sunt repetate. învăţaţi-l să răspundă la exerciţii care presupun părăsirea scaunului.încurajării pentru Rl (răspunsul care a fost corect înainte dar care este incorect acum. Oferiţi sugestii dacă este cazul. Selectaţi primul exerciţiu. mărind şansele de succes prin aşezarea elevului în chiar în faţa întrerupătorului luminii. Exerciţii compuse din două părţi După ce elevul stăpâneşte exerciţiile simple." Predaţi această aşa cum aţi procedat şi cu exerciţiile anterioare. acest ava fi combinat cu exerciţii însuşite anterior de tipul "Aruncă cubul. în locuri din încăpere aflate la diferite distanţe faţă de întrerupător. Acest tip de reţinere facilitează însuşirea abilităţilor predate în cadrul unor programe mai avansate. doar -7- . Puteţi să începeţi cu un exerciţiu simplu compus din două părţi. Puteţi adăuga exerciţiul "Vino aici" la un exerciţiu cu ridicare de pe scaun pentru a realiza o înlănţuire de două comportamente. Fragmentaţi exerciţiul ("Bate din palme şi ridică-te ") în două componente: Prezentaţi prim aparte a exerciţiului ("Bateţi din palme") şi. Continuaţi să predaţi exerciţii suplimentare care presupun părăsirea scaunului (de exemplu. Totuşi. exerciţiile însuşite anterior se uită. O metodă eficientă care asigură repetiţia exerciţiilor însuşite anterior este exersarea elementelor deprinse în baza unui orar repetitiv între elementele noi introduse în cadrul altor programe. Dat fiind intervalul care se scurge între enunţarea exerciţiului şi executarea efectivă a răspunsului în acest tip de exerciţii de receptivitate. începeţi să înlănţuiţi comportamente suplimentare. singura modalitate de a testa dacă elevul poate diferenţia exerciţiile este verificând dacă acesta răspunde corect cel puţin în 90% din cazuri în cazul exerciţiilor fără sugestii alternate aleatoriu. sugeraţi răspunsul corect (R2)." "Adu-mi păpuşa ") până când elevul stăpâneşte aproximativ 10 răspunsuri corecte la exerciţii care presupun ridicarea de pe scaun. cum ar fi "Bate din palme şi ridică-te.

în cazul în care profesorul grăbeşte exerciţiul spunând repede. "Ridică-te şi scutură capul"). De exemplu." şi nu mai aşteaptă ca profesorul să termine de formulat exerciţiul. Spre exemplu. sau. adoptaţi o sugestie mai intruzivă. Această tehnică este cunoscută şi ca sugestie cu pauză sau sugestia cu amânare." Predaţi exerciţii alcătuite din două părţi. În cazul în care elevul începe execuţia acţiunii înainte de formularea integrală a exerciţiului. până când elevul răspunde corect la prima şi a doua acţiune a unui exerciţiu nou. variaţi ordinea şi oricărui comportament însuşit prin prezentarea ocazională a acestuia în postura primului comportament iar uneori în postura celui de-al doilea comportament al unui exerciţiu alcătuit din două părţi. fără sugestii. puteţi preda un alt exerciţiu din două părţi (de exemplu. O problemă frecventă este faptul că elevul începe execuţia înainte ca profesorul să termine formularea exerciţiului. "Bateţi din palme. Al doilea exerciţiu va fi predat în acelaşi mod ca şi primul. Predaţi exerciţii ulterioare urmând aceleaşi proceduri ca şi în cazul predării primelor exerciţii. Reduceţi treptat sugestiile prezentând a doua parte a exerciţiului din ce în ce mai aproape de prima jumătate a exerciţiului până la eliminarea acestui interval." elevul se poate ridica fără să bată din palme (ultima parte a exerciţiului este stimulul cel mai recent. Continuaţi să predaţi exerciţiul compus din două părţi până când elevul reuşeşte să execute ambele acţiuni în ordinea corectă fără să înceapă execuţia acţiunilor înainte de formularea completă a exerciţiului. În cazul în elevul se implică în primul răspuns. uneori este nevoie să i se reamintească elevului că trebuie să aştepte prin menţinerea cu delicată a braţelor în poală. Ţinerea mâinilor elevului trebuie considerată a fi o intervenţie ce trebuie să se reducă cu timpul. Elevul mai poate fi ajutat să aştepte cu răspunsul până la terminarea enunţului exerciţiului format din două părţi şi prin acţiuni ce presupun manipularea obiectelor (de exemplu. După ce elevul stăpâneşte primul exerciţiu compus din două părţi (adică atunci când elevul atinge criteriul 5din 5 sau 9 din 10 răspunsuri corecte fără sugestii). De exemplu. Utilizarea sarcinilor de manipulare a obiectelor ca prima acţiune în răspunsurile înlănţuite vă permite să controlaţi modul în care îşi coordonează elevul răspunsul prin limitarea accesului la respectivele obiecte până după terminarea cerinţei exerciţiului. Sau. "Bate din palme şi ridică-te. însă variaţi prima acţiune în timp ce o menţineţi pe a doua constantă. elevul bate din palme imediat ce profesorul spune." "Scutură braţul şi bate din picioare ")." o altă instrucţiune (ulterioară) va fi "Bate din palme şi atinge capul. "Împinge maşina şi aruncă cubul "). ţineţi-i uşor mâinile în poală şi apoi eliberaţi-le imediat după ce terminaţi de formulat cerinţa. utilizaţi "bate din picioare" ca a doua acţiune în următoarele exerciţii şi variaţi prima acţiune (de exemplu. Oferiţi încurajări doar după ce elevul execută ambele răspunsuri. "bate din palme şi bea suc "). Dacă această intervenţie nu dă rezultate. Acest tip de exerciţii sunt adesea foarte dificile pentru elev. Pentru a rezolva această problemă. "Atinge nasul şi bate din picioare.dacă elevul execută corect răspunsul. O bună metodă de identificare este să presupuneţi că dacă elevul poate rezolva problema fără să urmărească forma verbală pe care o formulaţi dumneavoastră. Pentru a ajuta elevul să răspundă şi mai prompt la exerciţii formulate de dumneavoastră (pentru a-şi însuşi exerciţii de discriminare ce presupun o şi mai mare precizie de). treceţi la prezentarea celei de-a doua părţi a exerciţiului ("şi ridică-te "). Acesta este o consecinţă foarte probabilă dat fiind faptul că profesorul încurajează acele exerciţii care conţin o anumită ordonare a acţiunilor. aşa cum ar fi repetarea ultimei părţi a exerciţiului ("şi ridică-te") sau sugerând al doilea răspuns cu ajutorul mâinilor. criteriul de stăpânire fiind acelaşi. într-o anumită etapă a programului. atunci este foarte probabil că elevul nu urmăreşte instrucţiunile verbale. stabilind criteriul de stăpânire la 5 din 5 or 9 din 10 răspunsuri corecte fără sugestii. uneori al doilea comportament trebuie prezentat elevului în timp ce acesta începe să execute primul comportament. dar nu se implică în al doilea. păstrând aceeaşi acţiune ca primă instrucţiune şi variind a doua acţiune (de exemplu. amânaţi încurajarea şi aşteptaţi aproximativ 5 secunde pentru al doilea răspuns. Spre exemplu. Există motive să credem că elevul poate învăţa doar să execute două acţiuni într-o anumită ordine şi nu va asculta ordinea în care profesorul prezintă verbal aceste acţiuni. continuaţi să predaţi exerciţii alcătuite din două părţi. Apoi. trebuie să înlocuiţi prima acţiune prezentată în cadrul unui exerciţiu compus din două părţi cu aceeaşi acţiune prezentată în cadrul altui exerciţiu din două părţi. prin urmare partea la care este cel mai probabil că elevul va răspunde). dacă una dintre instrucţiuni este "Bate din palme şi ridică-te. Predaţi acest tip de exerciţii compuse din două părţi până când elevul este capabil să -8- . făcând necesară recurgerea la niveluri de sugestie intruzive de la începutul unei etape.

Generalizarea Limbajului receptiv Există patru căi de generalizare a gradului în care elevul stăpâneşte limbajul receptiv. că nu necesită la fel de mult timp) ca şi primul comportament dat fiind că elevul trebuie să reţină informaţia pe durata executării primului comportament. La început. De exemplu. În acest caz. numerelor sau literelor. Sfere de dificultate Indiferent de abilităţile profesorului. Uneori este necesar să reamintiţi elevului să aştepte cu braţele aşezate într-o poziţie degajată în poală până la formularea integrală a cerinţei exerciţiului. analizaţi exerciţiile pentru a stabili dacă există similitudini de orice fel între ele (de exemplu. Varierea ordinii componentelor exerciţiului permite elevului să dea răspunsuri conform nuanţelor fine din cadrul exerciţiului propus de dumneavoastră. "Rezolvă puzzleul şi bea suc"). Începeţi să predaţi exerciţiile compuse din trei părţi aşa cum aşi procedat şi în cazul exerciţiilor cu două părţi. această sugestie va fi redusă treptat. La această etapă se va recurge în cazul în care unul dintre răspunsuri este proaspăt însuşit iar progresul elevului este stopat de confuzia între cele două răspunsuri. în mai multe locaţii. exerciţiile vor deveni din ce în ce mai asemănătoare până când elevul este capabil să facă deosebirea între exerciţii de tipul "Încrucişează braţele " şi "Ridică braţele. Dacă cele două exerciţii sunt asemănătoare. profesorul poate realiza. pe măsură ce predă răspunsuri suplimentare. aceeaşi studenţi pot înregistra progrese în însuşirea identificării receptive a obiectelor. Suprapunerea răspunsului şi prezentării ultimei părţi a exerciţiului trebuie redusă treptat . Dacă aveţi această problemă cu elevul dumneavoastră. schimbaţi unul în aşa fel încât să formaţi o pereche diferită (de exemplu. puteţi începe să predaţi exerciţii cu trei părţi.răspundă la orice exerciţiu nou din două părţi din prima încercare. Acest lucru trebuie considerat ca fiind o intervenţie şi. "Rezolvă puzzle-ul şi du jucăriile"). De exemplu. Nu începeţi această parte a programului până ce elevul nu stăpâneşte tehnica de imitare a înlănţuirii de câte trei acţiuni deoarece este nevoie de tehnica oferirii de modele pentru stimularea exerciţiilor compuse din trei părţi. înlocuiţi "Ridică braţele " cu "Ridică mâinile "). este posibil ca unii elevi să nu facă progrese apreciabile în cazul exerciţiilor de receptivitate ce presupun o acţiune a elevului. o abilitate care apare doar cu timpul. aş acum s-a procedat şi în cazul exerciţiilor cu două părţi. Pe durata acestui proces. Scopul este să învăţaţi elevul să asculte instrucţiunea verbală formulată de dumneavoastră şi de a preveni memorarea ordinii sau anticiparea exerciţiului. prin urmare. Unii elevi întâmpină probleme la "reţinerea" exerciţiilor cu componente multiple. Alţi studenţi pot stăpâni identificarea acţiunilor înainte de a deprinde identificarea obiectelor. Aceste diferenţe individuale presupun o mare flexibilitate din partea profesorului. Începeţi dând -9- . Stăpânirea exerciţiilor din două părţi cu componente variate oferă garanţia că elevul nu învaţă doar să lege acţiuni ci este atent la diferitele părţi ale exerciţiului şi la ordinea în care sunt prezentate componentele acestuia. el va învăţa să asculte nuanţele exerciţiilor propuse de dumneavoastră. Exerciţii compuse din trei părţi După ce elevul stăpâneşte exerciţiile din două părţi. repetaţi exerciţiile învăţate în mediul educativ. ecolalia poate facilita stocarea stimulului auditiv prin exersarea instrucţiunilor. Prezentaţi primele două părţi ale exerciţiului şi. "Încrucişează braţele " şi "Ridică braţele "). să fiţi pregătiţi să întâmpinaţi o gamă largă de probleme. A doua etapă este prezentarea de exerciţii compuse din două părţi a căror execuţie presupune o durată mai mare de timp decât cele anterioare (de exemplu. prezentaţi ultima (a treia) parte a exerciţiului. doar după ce elevul execută a doua acţiune. încercaţi să reduceţi confuzia după cum urmează: mai întâi. Totuşi. Pe măsură ce performanţele elevului cresc referitor la această abilitate. durata celui de-al doilea comportament poate fi mărită treptat (de exemplu. că elevul confundă frecvent două răspunsuri în mod special." O a doua soluţie la această problemă ar fi amânarea unuia dintre răspunsuri pentru a vreme şi concentrarea asupra predării unui răspuns diferit. mai ales dacă Programul de Imitare Verbală determină repetarea ecolalică a instrucţiunilor primite de la profesor. asiguraţi-vă că al doilea comportament este mai simplu (în acest caz. Mai întâi. Celelalte probleme care pot apărea nu sunt la fel de complexe. Pe măsură ce elevul se perfecţionează pe parcursul acestui program. prin experienţa în predare. făcând progrese doar după însuşirea tehnicilor de imitare verbală. cum ar fi bătutul din palme sau din picioare.

componenta "Şezi" poate fi redusă treptat prin rostirea ei cu o tonalitate mai scăzută. exerciţiile pot fi înlocuite cu "Pofteşte aici te rog şi ia loc. noii profesori trebuie să cunoască procedurile de predare prezentate în acest manual. Pe durata perioadei de generalizare. profesorul poate introduce noi versiuni ale exerciţiului care nu includ neapărat părţi din enunţul iniţial. şi apoi mutaţi-vă în camere cât mai îndepărtate de locaţia iniţială." Mai târziu. Exersaţi aceste exerciţii în medii din ce în ce mai puţin convenţionale. De exemplu. exerciţiile "Ia-ţi pantofii." "Aşează pe masă. alţi adulţi sau cupluri care nu cunosc procedurile de predare comportamentală) reprezintă un criteriu important pentru stăpânire. în parc şi la băcănie." Exerciţiile însuşite din două părţi se pot generaliza în acelaşi mod." Acest exerciţiu poate fi predat prin combinarea celor două exerciţii în "Şezi. indiferent cât de gradat. profesorul ar trebui să varieze furnizarea instrucţiunilor în aşa fel încât elevul să se deprindă să răspundă la diferite versiuni de exerciţii. de exemplu în curtea din spate. Asiguraţi-vă că aceşti profesori corespund profesorului iniţial din punct de vedere al exerciţiilor folosite şi al încurajărilor. dacă elevul este distras de anumite caracteristici ale băii sau băcăniei.instrucţiuni elevului în holul de lângă camera de tratament. Cu alte cuvinte. este obligatoriu să se folosească tonalităţi diferite ale vocii şi gesturi diferite." şi aşa mai departe. Ca variante este mai bine să folosiţi expresii frecvent folosite şi să nu propuneţi exerciţii cu expresii nefireşti doar de dragul generalizării. introduceţi fiecare nouă versiune ca şi când ar fi un exerciţiu nou." "Parchează. să reducă impactul acestor stimuli deconcertanţi. Pe măsură ce acţiunile se îndepărtează de locaţia iniţială ajungând în comunitate." şi "Aruncă" pot fi folosite în mod frecvent când vă aflaţi cu elevul în preajma clădirii. ia loc. elevul trebuie să înveţe să ignore să facă abstracţie de stimulii noi şi deconcertanţi. fiţi pregătit să interveniţi şi să restabiliţi controlul în lipsa răspunsului corect. mai întâi prin încercări în grup şi apoi prin combinare exerciţiului cu altele care sunt stăpânite. acesta trebuie să înveţe. În mod similar. Deprinderea de a răspunde mai multor persoane creşte probabilitatea ca elevul să răspundă şi necunoscuţilor nu doar profesorilor cu care s-a familiarizat. E exemplu. A treia cale de generalizare a limbajului receptiv este introducerea de noi profesori. stăpânirea unui exerciţiu alcătuit dintr-o singură parte cum ar fi "Bate din palme" (Clap) se poate generaliza prin adăugarea treptată de cuvinte în plus în enunţul exerciţiului "Bate din palme" (Clap your hands) şi apoi "Arată-i mamei cum baţi din palme. În cele din urmă. A doua cale este să predaţi exerciţii care au aplicaţii practice în medii noi şi variate. De exemplu. Dacă elevul nu răspunde corect." "Trage-ţi sufletul un pic.10 - . înlocuind comanda cu "Ia loc. Variaţi exerciţiile având după criteriul înţelegerii lor de către indivizi de aceeaşi vârstă cu elevul dumneavoastră. Creativitatea şi utilizarea instrucţiunilor de tipul "Pune înăuntru " (căruţul de cumpărături) cînd vă aflaţi la băcănie sau "Şterge-te la gură " când sunteţi la restaurant îl ajută pe elev să deprindă comportamente adecvate din punct de vedere social." În etape gradate. . apoi în camerele din apropierea camerei de tratament. cum ar fi "Şezi" înlocuit cu "Ia loc. Astfel. Generalizarea exerciţiilor cu ajutorul persoanelor necunoscute (adică.

Deşi folosim exerciţii vocale pentru a ilustra procedura. Apoi vom descrie modul de folosire al încurajări diferenţiate pentru a-l ajuta pe elev să facă diferenţa între mai multe exerciţii. şi multe altele. puteţi avea falsa impresie că elevul a învăţat să răspundă la acest exerciţiu. Vom ilustra pentru început importanţa cunoaşterii învăţării prin diferenţiere de către profesor. cum ar fi exerciţiile de imitare verbală şi propunerile. În termeni tehnici. îşi pot dezvolta limbajul. vom recapitula etapele de bază pe car ele presupune învăţarea prin diferenţiere în măsura în care acestea se alică la diferitele sarcini din cadrul acestor programe.CAPITOLUL 16 Învăţare prin diferenţiere Capitolul privind învăţarea prin diferenţiere este cel mai important din manualul de faţă. Vom fi foarte conştiincioşi şi vom prezenta detaliat învăţarea prin diferenţiere în cadrul programelor care sunt greu de stăpânit pentru elev. este spre avantajul profesorului să facă cunoştinţă cu acest etape într-un format mai general şi mai abstract. În final. elevul nu reacţionează la (nu face diferenţa între) elementele principale ale stimulilor din exerciţii. care ocupă un rol central în dezvoltarea unor comportamente complex. că nu există nici o garanţie că elevul reacţionează la elementele esenţiale predominante ale exerciţiului propus de dumneavoastră. aveţi multă răbdare şi înaintaţi cu paşi mici. (vocal. se pot folosi şi exerciţiile vizuale (de exemplu cuvintele tipărite). a diferenţelor dintre sentimentele lor sau ale altor persoane. Majoritatea psihologilor şi educatorilor consideră atenţia drept un proces psihic mai complicat. Apoi vom continua cu o procedură numită alternarea aleatorie. În descrierea diferitelor programe de predare din acest manual ce depind de învăţarea prin diferenţiere. Deşi s-au depus toate eforturile în sensul prezentării învăţării prin diferenţiere într-o manieră cât mai detaliată şi structurată. vom trece în revistă o serie de probleme cu care se confruntă profesorii pe parcursul învăţării prin diferenţiere şi cum pot fi prevenite şi rezolvate acestea. se poate realiza un test simplu pentru a vedea dacă elevul răspunde la elementele esenţiale ale exerciţiului ("Împinge camionul") cu ajutorul exerciţiului "Bate din palme. înseamnă că este posibil ca el să răspundă la instrucţiuni ca la un simplu stimul auditiv nediferenţiat (ca un simplu zgomot vocal). Totuşi. Doar cu ajutorul învăţării prin diferenţiere elevii cu întârzieri de dezvoltare şi autism pot învăţa să reacţioneze sau să imite comportamentul altor persoane. Persoanele cu autism sau cu alte întârzieri de dezvoltare manifestă întârzieri foarte mari în deprinderea de a reacţiona şi de aceea trebuie să li se predea această deprindere. Totuşi." şi dacă acesta răspunde în cele din urmă conform instrucţiunii primite. persoanele tipice învaţă să execute o gamă foarte largă de stimuli fără ca cineva să-l înveţe în mod explicit cum să facă acest lucru. şi pot dobândi conceptele ce corespund unor evenimente complexe cum ar fi identificarea şi descrierea relaţiilor spaţiale. Sporirea atenţiei care s-a realizat prin folosirea procedurile de învăţare prin diferenţiere creşte şansele de reuşită ale elevului într-un exerciţiu. Învăţarea prin diferenţiere este un proces esenţial care-l ajută pe elev să-şi însuşească comportamente complexe şi flexibile. În acest capitol. Dacă doriţi să prezentaţi elevului un exerciţiu deosebit (vocal sau vizual) şi doriţi ca elevul să răspundă la acest exerciţiu. fie verbale." acesta poate să bată din palme. profesorii pot considera că procedurile de învăţare prin diferenţiere sunt dificil de stăpânit. puteţi preda elevului răspunsul corect la "Bate din palme. Răsplata va fi faptul că prin aceste proceduri de învăţare prin diferenţiere elevii dumneavoastră vor deprinde mai uşor toate programele prezentate în cadrul acestui manual. ." Dacă apoi îi cereţi elevului să execute exerciţiul "Împinge camionul. Prin urmare. vă puteţi confrunta cu două probleme." Dacă elevul răspunde prin împingerea camionului. Prima. În mod similar. aşa cum se procedează în acest capitol. auditive) sau vizuale. Cu timpul. Este util să lecturaţi acest capitol de mai multe ori şi să-l recapitulaţi înainte de a începe un program nou. care descrie modul de ordonare al materialului didactic pentru a nu induce în eroare elevul şi pentru a-l ajuta să se concentreze asupra părţilor importante ale exerciţiului propus de profesor. Învăţarea prin diferenţiere reprezintă un proces de bază de predare care ajută elevul să execute (diferenţieze). şi deci să înţeleagă. Dacă încurajaşi elevul pentru că împinge un camion de jucărie atunci când propuneţi exerciţiul "Împinge camionul.11 - . ne propunem să descriem modul de optimizare a învăţării prin diferenţiere prin selectarea materialelor didactice corespunzătoare şi prin realizarea unei unităţi în rândul profesorilor. pot învăţa care este cauza anumitor emoţii. toţi stimulii subtili şi complecşi la care trebuie să răspundă oamenii pentru a supravieţui şi a se dezvolta.

stimulii vizuali de tipul privirii profesorului sau a imaginilor sau materialelor tipărite. evitaţi elementele suplimentare redundante ce pot afecta rezolvarea problemei. Un profesor bun este conştient de greşelile potenţiale ale predării. una se referă la un obiect iar cealaltă de referă strict la corp). acest indiciu vizual poate ghida răspunsul. De exemplu: "Bate din palme" şi "Atinge masa" par să fie mai distincte şi să sune mai diferit decât exerciţiile de tipul "Împinge camionul" sau "Împinge maşina. Durând mai mult elevul are deseori mai multe şanse de a reacţiona. În primul rând. toţi elevii cu întârzieri de dezvoltare trebuie să folosească învăţarea prin diferenţiere atunci când participă la programele mai avansate din acest manual. ceea ce-l poate ajuta să asocieze informaţia primită în cadrul exerciţiului cu un comportament. Multe persoane cu întârzieri de dezvoltare par să reacţioneze mai bine la exerciţiile cu stimuli vizuali şi nu auditivi." sau "Atinge-i nasul " şi "Atinge-mi nasul. În mod similar. Exerciţii Vom ilustra etapele de bază ale învăţării prin diferenţiere cu ajutorul unuia dintre primele programe pe care la va învăţa elevul: Limbajul receptiv. O posibilitate ar fi ca stimulii auditivi să fie de durată mai scurtă terminându-se în momentul în care profesorul termină enunţul exerciţiului. De regulă se ia ca exemplu diferenţierea exerciţiilor "Bate din palme" şi "Atinge masa. care ne ajută să ilustrăm mai bine atât programele de predare a limbajului receptiv cât şi aproape toate programele în care un profesor prezintă stimuli. Este important să ne amintim că este uşor pentru elevi să înveţe anumite lucruri pe care profesorii nu intenţionează să le predea." Exerciţiile "Bate din palme" şi "Atinge masa" sunt diferite din două puncte de vedere. În al doilea rând." care aduce şi o diferenţă de durată între exerciţii. Pentru marea majoritate a elevilor trebuie să li se arate învăţarea prin diferenţiere pentru a putea stăpâni răspunsurile corecte la exerciţii foarte simple. atunci este probabil că el fie nu va răspunde sau va oscila între mai multe răspunsuri cu privirea la faţa profesorului. . Pe de altă parte. exerciţiile sună diferit. dacă profesorul propune exerciţiul "Bate din palme" şi are privirea îndreptată către mâinile elevului. când propuneţi exerciţiul. ci doar la anumite informaţii vizuale. elevul învaţă.12 - . Este important să respectaţi următoarele instrucţiuni înainte de a începe să predaţi învăţarea prin diferenţiere: ► Instrucţiunea 1 Începeţi cu două exerciţii care sunt cât se poate de diferite. şi în Programele de Citire şi scriere). conform experienţei noastre. sau să nu răspundă de loc. De exemplu. Fiecare profesor poate deprinde abilităţile de predare. fie auditivi (ca în programul de imitare verbală) fie vizuale (ca în programul de Imitare nonverbală. asiguraţi-vă că o veţi reduce treptat. considerând că ecolalia elevului este o formă de repetare a exerciţiilor şi de prelungire a duratei stimulului auditiv. "Împinge camionul.A doua posibilitate este ca elevul să nu răspundă la exerciţiile vocale (stimuli auditivi). Unii elevi învaţă să citească pe buze. Există mult explicaţii pentru asta." Deşi este important ca diferenţele subtile dintre exerciţii să fie generalizate şi învăţate. în căutarea unui indiciu vizual relevant. aceste două exerciţii presupun acţiuni diferite una faţă de alta (adică. de modul în care le poate evita. care facilitează astfel însuşirea de către elev a informaţiilor transmise verbal. "Te rog să fi drăguţ şi să atingi masa " este un exemplu de propoziţie cu elemente de redundanţă ce poate afecta reacţia elevului la elementul esenţial al stimulului. folosiţi doar acea parte a exerciţiului care este predominantă şi esenţială pentru însuşirea răspunsului. durează mai mult. Dacă durata reprezintă o intervenţie. iar aceasta este o altă problemă similară. şi de cel mai eficient şi productiv mod de învăţare (A se vedea capitolul 35). este posibil ca elevul să nu dea un răspuns corect. Dacă elevul reacţionează la vizual şi nu la indiciile auditive. Se poate realiza un test pentru a afla dacă elevul răspunde la stimulul auditiv prin eliminarea indiciilor vizuale şi prin fixându-vă privirea la nivelul frunţii elevului pe durata prezentării instrucţiunii verbale. merită să începeţi cu exerciţii simple şi să ajutaţi elevul să înveţe să reacţioneze la variaţii din ce în ce mai mari. adică la "masa. În cadrul Capitolului 1 am discutat despre o posibilitate asemănătoare. şi. Ori de câte ori profesorul oferă o încurajare eficientă pentru anumite comportamente. Puteţi prescurta "Atinge masa" la "Masă" şu puteţi propune acest exerciţiu prin alternarea cu "Bate din palme." este posibil să aveţi privirea îndreptată către camion şi acest indiciu vizual poate aduce falsa impresie că elevul a răspuns corect. Pentru a spori diferenţa dintre exerciţii." Nu uitaţi că acestea sunt doar exemple. La primele etape. Dacă buzele profesorului sunt acoperite cât acesta propune exerciţiul. Limbajul expresiv.

atunci trebuie să corectaţi aceste neajunsuri înainte de a merge mai departe. în cadrul şedinţelor săptămânale şi a vizitelor conducătorilor de echipă. pentru fiecare program în parte. Totuşi. iar elevul se ridică în picioare ca răspuns la instrucţiunile primite de la dumneavoastră. ajutându-l astfel pe elev să facă distincţia între ele. În caz contrar. elevul are dificultăţi în legarea răspunsului de evenimentul încurajat). profesorul va combina şi va alterna aceste două sarcini în aşa fel încât să nu fie una după alta. pentru a simplifica exerciţiul de învăţare. descriind cu exactitate care este exerciţiul care corespunde acelui răspuns. ► Instrucţiunea 4 Precizaţi în detaliu în ce constă răspunsul corect înainte de a începe să predaţi. Dacă trebuie să predaţi unui elev să atingă masa. Indicarea nasului sau ochilor este un alt exemplu de diferenţiere dificilă datorită faptului că acest exerciţii şi cele două răspunsuri sunt asemănătoare. nu schimbaţi în mod arbitrat cerinţele de răspuns de la de la o bătaie sau două la mai multe. cu atât scade probabilitatea ca stimulii să se răsfrângă asupra învăţatului şi ca elevul să înveţe să răspundă la exerciţiile propuse de dumneavoastră. deoarece acestea sunt mai uşor de controlat prin stimulare. elevul va fi cuprins de confuzie. sugerând de asemenea modalităţile prin care se pot fi reparate sau evitate. Prima etapă în diferenţiere este predarea separată a fiecărui exerciţiu până când elevul stăpâneşte răspunsul. Alt exemplu ar fi când învăţaţi un elev să bată din palme. . ulterior.Învăţarea prin diferenţiere 125 ► Instrucţiunea 2 Pentru început realizaţi un decor cât mai simplu al locului în care se desfăşoară predarea şi nu încercaţi să folosiţi situaţii reale cum ar fi mediul din clasă. elevul trebuie să înveţe mai mult decât un răspuns concomitent şi ce să facă în cazul neconcordanţelor. ► Instrucţiunea 3 Cu ajutorul exerciţiilor folosiţi cât mai multe şi mai diverse tipare comportamentale la momentul potrivit. De exemplu. Profesorul ajută elevul să stăpânească exerciţiul oferindu-i mai multe încercări pentru o anumită sarcină în mod consecutiv şi repetitiv. Nu uitaţi cât de important este ca ceilalţi membrii ai echipei să îşi expună procedurile de predare în mod regulat. spre deosebire de comportamentele similare cum ar fi împingerea unui camion de jucărie şi a unei maşini de jucărie. Pe scurt. începeţi cu stimuli cât mai diferiţi şi folosiţi răspunsuri cu feedback proprioceptiv distinct. este suficient ca elevul să atingă masa cu orice pare a mâinii timp de 2 până la 3 secunde. Vom prezenta o serie de exemple de posibile greşeli de predare spre sfârşitul Capitolului 35. aceste abilităţi nu ar trebui să fie predate în etapele de început. dacă decideţi să încurajaţi elevul pentru bătutul din palme. Dacă membrii echipei nu se pun de acord sau dacă un profesor manifestă reţineri în ceea ce priveşte stimulilor şi a momentului de încurajare. Dacă predaţi apoi exerciţiul. membrii echipei putând să se îndepărteze uşor de la criteriile stabilite. Acest proces de combinare poate duce la pierderea temporară a realizărilor progreselor făcute de elev din cauză că elevul nu poate face diferenţa între cele două exerciţii la prima combinare a acestora. ambiguităţilor sau a diferenţelor dintre stilurile de predare. ► Instrucţiunea 5 Asiguraţi-vă că toţi membrii echipei înţeleg cerinţele privitoare la exerciţii şi la răspunsuri. cerând elevului să atingă masa cu degetul. ceea ce va întârzia însuşirea exerciţiului. ceea ce ar putea să afecteze stăpânirea ambelor abilităţi. Într-o etapă ulterioară a programului. iar elevul are o confirmare foarte redusă în ceea ce priveşte diferenţa (în acest caz la nivel vizual) dintre răspunsuri. De exemplu. cum ar fi. După stăpânirea a două sarcini diferite în acest mod (de exemplu "Bate din palme" şi "Atinge masa"). "Stai jos şi Bate din palme. Vocalizările de tipul murmurului pot fi de asemenea greu de stimulat prin încurajare din acelaşi motiv. Aceste proceduri sunt descrise detaliat în cadrul următoarelor secţiuni. atingerea mesei presupune un răspuns diferit prin comparaţie cu bătutul din palme. Răspunsul la exerciţiul "Unită-te la mine " este mai dificil de stimulat în mod eficient deoarece feedback-ul senzorial din răspuns este mai discret şi mai dificil de deosebit pentru elev (adică. Este dificil sau imposibil ca cineva să ştie care este următorul pas. prin alternare aleatorie. nu modificaţi în mod arbitrar cerinţa răspunsului. astfel încât să existe un feedback şi o consiliere cu privire la modul de desfăşurare.13 - . Această problemă se poate rezolva prin oferirea de încurajări şi. În cazul în care răspunsul este stimulat. Este mai bine să separaţi sarcinile. una câte una." asta ar putea fi o încercare nerecomandată de a preda două sarcini în acelaşi timp. Acest exerciţiu depinde de încercările de grup. Cu cât aveţi un control mai mare asupra prezentării stimulului şi cu cât mediul este mai simplu.

care va ajuta la inhibarea răspunsului incorect. Indiferent de situaţie. . Dacă aceste două sarcini au fost predate separat. se pun întrebări şi se oferă feedback mai mult sau mai puţin convenţional. se consideră că elevul a învăţat reacţia la cele două exerciţii cu ajutorul încurajărilor diferenţiate primite de la profesor. Cu ajutorul celor două exerciţii "Bate din palme" şi "Atinge masa. cu întârzieri de dezvoltare au nevoie de programe specifice de învăţare pentru a deprinde aceste tactici de diferenţiere." După ce elevul dă răspunsuri corecte la SDl şi SD2 după combinarea aleatorie a acestora.14 - . Prin definiţie. relaţia SD1-R1 este perpetuată în vreme ce relaţia SD1-R2 este combătută. copii tipici învaţă din aceste exerciţii de diferenţiere fără să fie nevoie cunoaşterea în amănunt a proceselor de învăţare." Rl (Răspunsul 1) va fi reprezentat de bătaia din palme a elevului iar R2 (Răspunsul 2) va fi reprezentat de atingerea mesei. dacă profesorul va continua să încurajeze relaţia SD1-R1 ("Bate din palme" şi elevul bate din palme) şi să nu încurajeze cazurile de SD1-R2. Când beneficiază de aceste programe. profesorul poate oferi informaţia "Nu" în cazul unui răspuns incorect. elevul va răspunde la SDl cu R2 la fel de frecvent ca şi în cazul Rl. încurajarea diferenţiată constă dintr-o procedură în care profesorul face diferenţa între răspunsurile corecte şi incorecte ale elevului prin încurajări consolidând deci răspunsurile corecte şi micşorând probabilitatea răspunsurilor incorecte. Dacă elevul este întrebat. însă avem toate motivele să credem că răspunsurile pot fi şi trebuie învăţate. Pe lângă neacordarea de încurajări. "Cum te cheamă?" combinat cu întrebarea. al tău. În termeni tehnici. profesorul îl învaţă pe elev pronumele uşoare al meu. Găsiţi o imagine de o dificultate mare din punct de vedere al diferenţierii: În anumite etape ale tratamentului.1. Totuşi. sau stimulul diferenţial) şi Rl (răspunsul corect dat de elev) sau R2 (răspunsul incorect). este foarte probabil ca elevul să nu poată distinge exerciţiile şi să răspundă uneori la SDl ("Bate din palme") cu R2 (atingerea mesei) şi să comită erori similare (de exemplu să bată din palme) ca răspuns la SD2 ("Atinge masa"). săgeata reprezintă graniţa sau asocierea dintre SD (instrucţiunile date de profesor) şi R (răspunsul elevului). Nu avem nici un motiv să credem că se nasc cu capacitatea de a răspunde la aceste întrebări.1. După consolidarea asocierii SD1-R1. asocierea SD1-R1 de consolidează din ce în ce mai tare şi contracarează erorile. exersaţi asocierea SD2-R2 în acekaşi mod ca şi în cazul SD1-R1. Acest lucru apare frecvent înainte de folosirea încurajărilor diferenţiate. cum ar fi întrebarea. Diferenţierea SDl de SD2 este însoţită de combinarea şi alternarea celor două asocieri conform indicaţilor în cadrul secţiunii "Combinarea Stimulilor. şi că încurajarea diferenţiată joacă un rol major în cadrul acestui proces. Elevul învaţă să facă diferenţa între exerciţiile propuse de profesor cu ajutorul încurajărilor diferenţiate. elevii stăpânesc multe exerciţii de diferenţiere învăţate iar alţii le stăpânesc pe toate. Procesul încurajărilor diferenţiate poate fi prezentat în cadrul unei diagrame. Prin această procedură. elevul trebuie să reacţioneze (să facă diferenţa) între elementele semnificative ale întrebării şi care se axează pe folosirea pronumelor tău şi meu. este foarte probabil ca asocierea SD1-R1 să se consolideze iar asocierea SD1-R2 să se reducă. Asocierea dintre SDl (exerciţiul propus de profesor. SDl: "Bate din palme Rl: elevul bate din palme (stimulat şi consolidat) R2: elevul atinge masa (fără încurajare şi fără consolidare) Figura 16. "Ce animal ne dă lapte?" sau "Poţi să-mi spui ce ai făcut azi?". Dacă asocierea între SDl şi R2 este la fel de puternică ca şi asocierea dintre SDl şi Rl. Totuşi. Învăţare prin diferenţiere 127 "Cum mă cheamă?" Pentru a putea răspunde corect. creşte probabilitatea ca informaţia „Nu” să devină în cele din urmă un stimul neplăcut. hrană). În Figura 16. prin combinarea (asocierea) informaţiei "Nu" cu neacordarea (reţinerea) unei încurajări sau a unui stimul pozitiv (de exemplu. Pentru unii elevi cuvântul nu poate fi neutru (adică nu produce nici un efect) sau poate fi un stimul pozitiv (de exemplu elevului îi place acest „Nu” din partea profesorului). Introduceţi şi exerciţii mai complexe.Încurajare diferenţiată O tehnică importantă de predare a fost prezentată în cadrul Capitolului 10 şi se referă la utilizarea de stimuli diferenţiaţi. Deşi părinţii şi ceilalţi adulţi trebuie să ofere feedback corectiv. Încurajarea diferenţiată ajută la direcţionarea atenţiei elevului către aspectele relevante ale exerciţiului propus de către profesor." fixaţi ca SDl (Stimulul diferenţial 1) exerciţiul "Bate din palme" iar ca SD2 (Stimulul diferenţial 2) exerciţiul "Atinge masa.

Este o greşeală frecventă să credeţi că un elev şi-a însuşit două concepte care i-au fost prezentate separat. şi încurajaţi răspunsurile corecte. Bătutul din palme este sugerat aşezând mâinile pe încheieturile elevului şi apropriindu-i şi depărtându-ui mâinile. repetaţi exerciţiul . Sugestiile simultane cu prezentarea exerciţiului se fac astfel încât intervalul de timp dintre SD şi răspuns să fie cât mai scurt cu putinţă (în mod ideal. mijeşte ochii. Dacă elevul şi-a însuşit bătutul din palme în cadrul Programului de imitare nonverbală (Capitolul 13). În cadrul procedurii de încercări de grup." Treptat reduceţi sugestiile în încercările ulterioare (oferind din ce în ce mai puţin ajutor sau modele din ce în ce mai puţin frecvente). prima etapă a învăţării prin diferenţiere este prezentarea fiecărui exerciţiu sub forma unor încercări de grup. imitarea bătăilor cu piciorul). Exerciţiile de receptivitate "Bate din palme" şi "Atinge masa" vor fi din nou folosite în scopuri demonstrative. nu lăsaţi posibilitatea elevului să se auto stimuleze. Un interval mai lung nu este optim pentru predare asocierii între exerciţiu şi răspuns. iar elevului i se sugerează şi este stimulat să dea răspunsul corect. prezentaţi fiecare exerciţiu cu o voce puternică şi clară şi stabiliţi un interval între încercări de 2 până la 3 secunde iniţial. prin folosire unui interval scurt." În celelalte capitole din cuprinsul acestui manual. De exemplu. o secundă sau mai puţin). Nu formulaţi instrucţiuni atunci când elevul are un comportament detaşat cu auto stimulare. încercaţi să captaţi atenţia elevului înainte de a prezenta instrucţiunile arătându-i elevului încurajarea pe care o poate câştiga. Când elevul răspunde corect fără nici o sugestie. Renunţaţi treptat la sugestii şi continuaţi încurajările în cadrul încercărilor ulterioare. ► Etapa 2 Prezentaţi SD2 ("Atinge masa"). este foarte probabil că va face o greşeală şi va atinge masa . majoritatea elevilor au nevoie de mai multe şedinţe separate de-a lungul mai multor zile (cu programe diferite combinate în aşa fel încât să reducă plictiseala şi să înlesnească memorarea). În schimb. am prezentat în detaliu modul de aplicare al procedurilor de învăţare prin diferenţiere pentru mai multe programe. Nu uitaţi că seturile de încercări de grup care duc la stăpânirea exerciţiilor ( de exemplu 9 din 10 corecte) nu pot fi obţinute într-o singură şedinţă cu exerciţii pe scaun. Pentru a maximiza reuşita elevului când se combină stimulii. Sau. În cadrul unui set de încercări de grup se reduc treptat sugestiile. Dacă elevul nu răspunde corect (ceea ce include şi lipsa unui răspuns). iar încercările de grup încetează atunci când elevul răspunde corect fără sugestii la un anumit număr de încercări (criteriul de stăpânire). concret. cum ar fi atunci când se uită la lumină. ► Etapa 3 Prezentaţi SD1 ("Bate din palme"). Continuaţi cu încercările de grup până studentul întruneşte criteriul 9 din 10 sau 19 din 20 răspunsuri corecte fără sugestii. sugeraţi pur şi simplu răspunsul corect bătând din palme şi permiţându-i să imite. prezentaţi o încercare de încălzire cu o sarcină simplă pe care o ştie bine (de exemplu. continuaţi încercările de grup până studentul întruneşte criteriul 9 din 10 sau 19 din 20 răspunsuri corecte fără sugestii. parcurgeţi în mod repetat procesul prezentării exerciţiului. sau flutură braţele. În plus. Cu cât intervalul dintre două exerciţii este mai mic şi cât diferenţa dintre ele este mai mică cu atât creşte probabilitatea stăpânirii diferenţei dintre cele două exerciţii. asocierea dintre sugestie şi răspuns este consolidată mai bine decât asocierea dintre exerciţiu şi răspuns. ► Etapa1 Prezentaţi SD1 ("Bate din palme") prin încercări de grup. aşteptând răspunsul până la 3 secunde. Nu uitaţi că elevul a deprins Etapele 1 şi 2 însă şi-a pierdut una sau ambele abilităţi însuşite în cadrul acestei etape datorită activităţii intercalate. Combinarea este esenţială pentru asigurarea stăpânirii. iar apoi oferiţi răspunsul. după care descreşteţi intervalul treptat de la 1 la 2 secunde.15 - . SD1 va fi "Bate din palme" iar SD2 "Atinge masa. combinaţi şi stimulaţi în mod diferenţiat aceste exerciţii pentru ca elevii să poată să înveţe să le distingă. După ce obţineţi atenţia elevului treceţi rapid la Etapa 3. Dat fiind că elevul a primit recent o încurajare pentru atingerea mesei (în Etapa 2). oferiţi sugestii o dată cu prezentarea exerciţiului. se fac prezentări repetate ale aceluiaşi exerciţiu. Continuaţi încercările în grup "Bate din palme. Combinarea Stimulilor După ce elevul poate răspunde la ambele instrucţiuni prezentate separat. Realizaţi încercări de grup pentru SD2 şi oferiţi sugestii elevului aşezându-i mâna pe masă corect sau prin oferind ca model răspunsul corect. Deşii unii elevi stăpânesc acest criteriu după o singură şedinţă .Încercările de grup Aşa cum am arătat şi mai devreme. dacă sugeraţi răspunsul corect după ce elevul nu reuşeşte să ofere un răspuns timp de 3 secunde de la SD.

Prin urmare. elevul va face din ce în ce mai puţine greşeli până când va răspunde corect fără sugestii de prima dată când sunt prezentate alternativ. Pentru a evita acest lucru. ► Etapa 9 Continuaţi să alternaţi cele două exerciţii până când elevul răspunde corect la fiecare de prima dată când sunt prezentate alternativ. reintroduceţi cantitatea cea mai mică de sugestii necesară pentru restabilirea răspunsurilor corecte la următoarea încercare şi apoi reduceţi treptat sugestiile. folosiţi cantitatea minimă de încurajări necesară pentru a obţinerea unui nou răspuns corect. Primul. ► Etapa 8 Reintroduceţi SD2 ("Atinge masa"). Prin sugerarea rapidă a răspunsului corect elevul nu apucă să facă o greşeală (de exemplu. ► Etapa 7 Reintroduceţi SD1 ("Bate din palme"). încurajaţi şi reduceţi sugestiile treptate. bătutul din palme). După 2 răspunsuri consecutive corecte. prezentaţi încă o încercare şi treceţi apoi la Etapa 9. Renunţaţi treptat la sugestii pe durata încercărilor ulterioare.atunci când primeşte exerciţiul "Bate din palme. ► Etapa 5 Reintroduceţi SD1 ("Bate din palme"). După 2 răspunsuri corecte fără sugestii. Dacă elevul răspunde corect fără sugestie. Renunţaţi treptat la sugestii pe durata încercărilor ulterioare. După 3 încercări corecte fără sugestii. deoarece dat fiind că răspunsurile corecte primesc recompense şi sunt consolidate. prezentaţi SD2 ("Atinge masa")cu o voce puternică şi clară şi oferiţi simultan încurajări pentru răspunsuri corecte. folosiţi cantitatea minimă de încurajări necesară pentru încercarea următoare. "Nu" cuplat cu luarea temporară a hranei sau a altor stimulenţi poate în cele din urmă să transforme „Nu” într-un feedback corectiv. De data asta. treceţi la Etapa 8. Dacă elevul răspunde incorect. Criteriul de stăpânire este reprezentat de 4 răspunsuri corecte consecutive. informaţia "Nu" poate avea rolul unei recompense în cazul anumitor elevi. După mai multe încercări cu încurajări şi cu diferenţiere. sugeraţi răspunsul corect imediat după prezentarea exerciţiului "Bate din palme". În mod similar îndreptarea privirii în jos în momentul unui răspuns incorect poate fi de asemenea o recompensă pentru unii elevi deoarece simbolizează o evadare temporară dintr-un exerciţiu. acestea devin indicii din ce mai puţin credibile în timp ce exerciţiile rămân credibile şi se consolidează. Oferiţi încurajări la îndeplinirea răspunsului corect. Al doilea. Dacă nu se oferă nici o sugestie este foarte probabil ca acesta să răspundă prin atingerea mesei deoarece nu a învăţat încă să facă diferenţa între cele două exerciţii. Testaţi stăpânirea prin neoferirea subită de sugestii.16 - . Prezentaţi prin încercări de grup SD1 concomitent cu reducerea treptată a sugestiilor. Reduceţi treptat sugestiile şi treceţi la Etapa 6 după trei răspunsuri corecte 3 fără sugestii. sugeraţi bătutul din palme înainte ca elevul să comită greşeala. Sugestiile sunt înlocuite prin pentru a evita încurajarea elevului şi a evita dependenţa de sugestii dezbătută în Capitolul 10." Dacă elevul face o greşeală îşi pierde un premiu de încurajare şi poate avea o criză. Dacă elevul răspunde incorect la orice încercare dată. ► Etapa 4 În termen de 3 secunde de la însuşirea SD1 ("Bate din palme"). punându-le sub masă). Totuşi. testaţi stăpânirea prin neoferirea subită de sugestii. prezentaţi încă o încercare şi treceţi apoi la Etapa 8. Oferiţi încurajări diferenţiate prin încurajări maxime a răspunsurilor corecte şi prin reţinerea încurajărilor pentru răspunsurile incorecte purtându-vă ca şi când nu a existat nici un răspuns. Stăpânirea Etapei 3 şi 4 înseamnă răspunsuri corecte consecutive. repetaţi Etapa 7 şi 8. Dacă exerciţiile de diferenţiere sunt . fără sugestii. iar răspunsurile incorecte nu primesc recompense şi nu sunt perpetuate. Tipul de consecinţe folosite în cazul răspunsului incorect nu trebuie recompensat şi nu trebuie să dureze mai mult de 3 secunde. Folosiţi cantitatea cea mai mică de sugestii necesare pentru obţinerea răspunsului corect. ► Etapa 6 Reintroduceţi SD2 ("Atinge masa") şi oferiţi din nou sugestii. Acest proces apare din două motive. fără sugestii. treceţi la Etapa 7. Dacă purtându-vă ca şi când nu a exista nici un răspuns ajută la reducerea erorilor. Dacă elevul răspunde incorect. Minimizaţi sau reţineţi încurajarea pentru răspunsurile la încercările cu sugestii şi maximizaţi încurajările pentru răspunsurile corecte la încercări fără sugestii. trataţi răspunsurile incorecte cu un "Nu" (nu un „Nu” dur) şi luaţi stimulii din câmpul vizual al elevului (de exemplu. deoarece sugestiile sunt reduse şi minimizate. Dacă elevul răspunde corect fără sugestie.

combinaţi SD1 cu SDCS (exemplu. revizuiţi-vă stilul de predare înainte de a pune eşecul pe seama elevului. echipa a elaborat o procedură pe care am denumit-o alternare aleatorie (cu termeni tehnici.17 - .efectuate corect. încercaţi să alternaţi unul dintre SD-uri (exemplu. şi aşa mai departe. Pe măsură ce creşte gradul de stăpânire a. criteriul trebuie să crească (de exemplu. această diferenţiere poate fi folosită ca încercare pregătitoare pentru diferenţierea SD1-SD2. Astfel. Aceştia au fost numiţi elevi cu învăţare vizuală. "Bate din palme" şi "Atinge masa") este modificarea unuia sau ambelor exerciţii. prezentarea aleatorie a stimulilor). Valorile numerice specificate mai devreme (de exemplu. reduceţi criteriul la 4 răspunsuri consecutive. când sunt prezentate în cadrul unor încercări de grup. Alternarea aleatorie Combinările au fost foarte dezbătute de către psihologi cu interese speciale în procesele de învăţare pentru a afla modalităţi de maximizare a numărului de răspunsuri corecte şi să minimizeze numărul de greşeli care se pot face când individul învaţă să facă diferenţe. Mai precis. înainte de a trece la alte exerciţii. apoi la 3. de la imitare nonverbală. şi 2). la 5 răspunsuri corecte consecutive fără sugestii sau 9 din 10). exerciţiile suplimentare se dobândesc de regulă cu mai multă uşurinţă. Elevii cu întârzieri de dezvoltare manifestă în general dificultăţi în a învăţa să facă diferenţa între primele două exerciţii din cadrul oricărui program. În Etapa 7 recomandăm testarea stăpânirii prin reţinerea subită şi nu treptată a sugestiilor. Alternarea aleatorie a stimulilor educaţionali poate fi considerată o verificare de siguranţă şi o măsură de consolidare prin case se asigură . şi pot excela în însuşirea de exerciţii de diferenţiere cu instrucţiuni vizuale aşa cum ar fi cele introduse în cadrul Programului de Imitare nonverbală (Capitolul 13). aşa cum ar fi cel de Imitare nonverbală. De exemplu. profesorul doreşte să reducă perseverenţa prin neoferirea de încurajări pentru simpla repetare a aceluiaşi răspuns. trecerea după 3." "Aruncă cubul. aşa cum ar fi SD1-R2. uneori este util să lăsaţi elevul să facă greşeli. SD1) cu un stimul diferenţial (SDCS) din cadrul altui program. Pentru găsirea unei proceduri optime de combinare a prezentării stimulilor exerciţiilor. 3." O altă posibilitate ar fi să înlocuiţi exerciţiile cu cele care conţin o răsplată mai substanţială sau mai directă (încurajare). Recomandăm de asemenea ca profesorii să alterneze exerciţiile. Dacă elevului îi trebuie mai multe ore pentru a stăpâni primul sau al doilea exerciţiu (SD1 sau SD2). profesorul vrea să evite instalarea dependenţei de sugestii. Este ca şi când elevul învaţă cum să înveţe. Dacă elevul are dificultăţi de învăţare. Sfere de dificultate O etapă utilă pentru elevii care au probleme în diferenţierea a două exerciţii (de exemplu. Programul de citire şi scriere (Capitolul 29). elevul nu are decât şanse de reuşită în a face diferenţierea (adică. Acestea sunt exemple de exerciţii pe care elevii le-au învăţat deja. aşa cum ar fi exerciţiul "Bea suc" dacă elevului îi place să bea suc sau "Întrerupătorul" dacă elevului îi place să aprindă sau stingă lumina şi când întrerupătorul se află în apropiere. Câţiva elevi (1 din 10 sau 15) pot răspunde la două sau trei exerciţii elementare prezentate separat (de exemplu. Procedurile de învăţare prin diferenţiere descrise în acest capitol sunt la fel de importante în predarea răspunsurilor la exerciţiile vizuale ca şi în cazul predării răspunsurilor la exerciţiile vocale. iar aceste cunoştinţe prealabile pot facilita stăpânirea tehnicilor de diferenţiere. Există trei motive pentru aceste recomandări. "Şezi." or "Bea suc") însă nu reuşeşte să facă diferenţa între două exerciţii verbale combinate în ciuda tuturor eforturilor profesorilor care se bazează pe ce ştie la această oră despre învăţarea prin diferenţiere. Nu uitaţi că acesta este doar un test şi că nu toţi studenţii vor răspunde corect fără sugestii în cadrul acestei etape primare de învăţare. În al doilea rând. În final. apoi 2. Totuşi. să distingă cele două exerciţii).apoi 1 răspuns corect) se bazează pe experienţa noastră cu elevii cu întârzieri de dezvoltare cu posibilităţi medii de învăţare. selectaţi SD-ul "Fă asta " şi prezentaţi modelul bătutului din picioare). sau pe amândouă. în sensul că încercările fără recompense prezintă un grad mic de disconfort care ajută la grăbirea diferenţierii. şi Programul pentru Sistemul de comunicare prin schimb de imagini (Capitolul 30). Primul. Dacă dificultăţile continuă. înlocuind SD1 cu SD2 după o descreşte gradată a numărului de încercări pentru fiecare încercare până când elevul răspunde corect fără sugestii la prezentarea unui exerciţiu unic (spre deosebire de prezentarea în blocuri de 4. Diferenţierea SD1-SDCS ar trebui să fie mai uşoară pentru elev pentru că presupune un contrast între stimuli vizuali şi cei auditivi în locul a doi stimuli auditivi. introduceţi "Cubul în găleată" în locul "Atinge masa" sau "Bate din palme. Un număr de subtilităţi în utilizarea constructivă a exerciţiilor şi sugestiilor prezintă o importanţă unică în programele de predare şi vor fi prezentate în capitolele următoare.

" SD2 va fi "Atinge masa. renunţare sau "Nu" Sugestii pentru R2 şi încurajaţi Încurajare Încurajare Renunţare sau nu "Nu" Sugestii pentru Rl şi Încurajare Renunţare sau "Nu" Sugestii pentru Rl şi Încurajare Renunţare sau "Nu" Sugestii pentru Rl şi Încurajare Sugestii pentru Rl şi Încurajare Încurajare Încurajare Încurajare Încurajare Încurajare Încurajare 19 SDl-Rl Încurajare Nu uitaţi că la Încercările 4 şi 5. profesorul trebuie să intervină cu sugestii pentru a restabili răspunsul corect. 17. SD2.însuşirea de către elev a tehnicilor de diferenţiere prin utilizarea mai multo proceduri de încurajare. Profesorul a trecut de la Încercarea 7 şa 8 şi de la Încercarea 9 la 10 foarte abrupt. şi 18) indică faptul că tehnica discriminării ar fi putut fi stăpânită dacă elevul nu ar fi învăţat anumite tipare alternative între răspunsuri." iar SD3 va fi "Cubul în găleată. iar răspunsul corect al elevului sugerează cu poate nu. iar răspunsul corect la SD2 este R2.Un exemplu ar fi ordonarea aleatorie a două SD-uri după cum urmează: SD1. 16. este util poate să ne oprim asupra pierderii răspunsului corect din Încercarea 8. sau invers). Aceeaşi pierdere s-a produs şi la Încercarea 10. SD2. SD1. SD1. SD1. SD1. încurajare Incorect. Înainte de a trece mai departe. Pentru a exemplifica alternarea aleatorie în cadrul programului Limbaj de receptare primară. SD1. şi poate fi nevoie de consolidare pentru asocierea SD2-R2. Elevul ar fi dat Rl la Încercarea 18 dacă ar fi fost el cel care alege exerciţiul şi nu cel care-l execută. profesorul repetă SD2 de două ori înainte de a trece la SDL Acest lucru are ca scop consolidarea asocierii SD2-R2 deoarece combinarea trebuie tocmai a început. Este absolut esenţial să vă familiarizaţi cu această procedură. Profesorul reacţionează la această eroare oferind sugestii de două ori (Încercarea 11 şi 12) şi prin repetarea încercărilor cu încurajări de două ori (Încercările 13 şi 14) pentru consolidarea asocierii înainte de a trece la SD2. aleatorie. reţinând recompensa pentru a afla dacă elevul şi-a însuşit exerciţiul. Atât în Încercarea 8 şi 10. care s-a produs după ce elevul a primit sugestii şi recompense pentru răspunsul corect din cadrul Încercării 7. Alternarea aleatorie este o procedură în care prezentarea a două sau mai multe SD-uri este combinată într-o ordine nespecifică. deoarece a primit încurajarea pentru SD2-R2 în cadrul încercărilor anterioare (4 şi 5). SD1. elevul pierde din nou asocierea SDl-Rl. Nu uitaţi. SD2. SD1 va reprezenta "Bate din palme. iar apoi să reducă treptat aceste sugestii înainte să treacă mai departe. SD1. SD2. elevul renunţă la asocierea SDl-Rl. dacă elevul nu reuşeşte să ofere răspunsul corect la schimbarea SD-urilor (plecând de la SD1 către SD2. Combinarea SD1 şi SD2 (Încercărilor 15.18 - . Stimuli Încercare Răspuns Rezultat 1 2 3 4 5 6 7 8 9 10 11 12 13 14 15 16 17 18 SDl-Rl SD2-R1 SD2 SD2-R2 SD2-R2 SD1-R2 SD1 SD1-R2 SD1 SD1-R2 SD1 SD1 SDl-Rl SDl-Rl SD2-R2 SDl-Rl SD2-R2 SD2-R2 Corect. SD2. SD1. SD2." În cele ce urmează vom prezenta o ordine aleatorie de încercări. SDL Această ordine se numeşte aleatorie deoarece nu permite elevului să intuiască ce SD urmează la rând. SD2. Este imposibil să . SD2. Răspunsul corect la Încercarea 18 este aflarea din timp dacă există această problemă. Răspunsul corect la SD1 este Rl . În Încercarea 6. o problemă pe care o vom dezbate mai în detaliu în cadrul secţiunii care urmează.

Stimulul diferenţiat trebuie să constea dintr-un exerciţiu la care elevul ştie deja să răspundă. însă alţii nu pot. însă poate provoca probleme serioase elevilor cu întârzieri de dezvoltare în stadii primare de învăţare. O astfel de alternare sistematică a fost descrisă anterior când s-au combinat SD1 ("Bate din palme") şi SD2 ("Atinge masa"). Alternarea aleatorie a SD-urilor este esenţială pentru a preveni acest lucru." sau la o încercare de imitare nonverbală de tipul scuturarea braţului ca răspuns la o un model. ► Strategia de izbândă prin inversarea a sarcinilor Dacă profesorul alternează în mod sistematic exerciţiile. Aşa cum se arată în această secţiune. profesorul poate fi mai încrezător că răspunsul corect al elevului este asociat cu SD1 şi nu cu pierderea recompensei unui încercări anterioare. recompensă 3 Prezentaţi un stimul diferenţiat şi recompensaţi R corect. trebuie să bată din palme la următoarea încercare. Un alt exemplu de învăţare greşită a unei strategii de inversare a rândului apare când profesorul ăl lasă pe elev să se auto-corecteze. Pe scurt. procedură similară cu faza încercărilor de grup utilizate pe durata deprinderii răspunsului. ► Strategia de izbândă prin perseverare Dacă profesorul repetă acelaşi exerciţiu în mai multe încercări. este mai uşor să rezolvi problema ştiind că dacă a fost recompensat pentru răspunsul corect la întrebare. se presupune că elevul trebuie să fie capabil să distingă cele două exerciţii (SD-uri). elevii sunt uşor de indus în eroare la combinarea exerciţiilor. SD1. Ordinea SD-urilor poate fi următoarea: Încercare SD şi Rezultat 1 SDl . dacă nu a primit recompensă pentru că a atins masa la ultima încercare. În terminologia de specialitate. SD2. SD2. SD1. în loc de a reacţiona la un stimul auditiv. SD1. şi aşa mai departe. 4 Prezentaţi SDL. iar profesorul repetă SD1 ("Bate din palme") iar elevul răspunde cu Rl (bătutul din palme) şi primeşte o recompensă.R incorect. această procedură nu ajută elevul să reacţioneze la instrucţiunile profesorului. Elevul este învăţat să persevereze. profesorul îşi va îmbogăţii experienţa în ceea ce priveşte aflarea progreselor făcute de elev. aşa ca în cazul SD1. va primi o nouă recompensă. Maximizarea . Acest procedeu se numeşte strategia de inversare a sarcinilor. Autocorectarea este dezbătută mai încolo în Greşeala 12 din cadrul secţiunii "Sfere de dificultate. SD pentru răspunsul elevului se referă la încurajarea primită pentru executarea aceluiaşi răspuns ca şi încercarea anterioară şi nu la instrucţiunile profesorului. O modalitate de a preveni această strategie este de a introduce o încercare SD-R deja stăpânită după încercarea recompensată SD1-R1. şi aşa mai departe. stimularea Rl ("Bate din palme") şi nu a exerciţiului propus de profesor devine SD-ul pentru R2 ("Atinge masa"). poate deoarece depune mai puţin efort decât este necesar pentru a fi atent la ce supune profesorul. Totuşi elevul poate fi încurajat doar în sensul repetării a ceea ce a făcut ultima dată şi nu a ascultării instrucţiunilor de la profesor. Această strategie poartă numele de strategia de inversare a rândului în care pierderea unei recompense devine SD pentru trecerea spre un răspuns alternativ. Totuşi. Problemele frecvente care apar la combinarea exerciţiilor Este important să vă asiguraţi că elevul nu este indus în eroare de când i se predă diferenţierea între stimuli. Unii elevi pot dobândi tehnicile de diferenţiere în aceste condiţii. Devine eficient în momentul în care există recompense. ca în cazul SD1. SD1.19 - . intenţia profesorului poate fi aceea de a consolida răspunsul elevului la exerciţiul propus. fără recompensă 2 SD1— R corect. dacă elevul răspunde cu Rl.testezi dacă nu renunţi la oferirea de sugestii şi este imposibil să prezici momentul exact în care trebuie să renunţi la sugestii pentru a testa dacă elevul stăpâneşte exerciţiul. Această strategie poartă numele de izbânda prin perseverare. elevul poate învăţa că." Exemplele furnizate în cadrul secţiunii indică uşurinţa cu care elevul poate deprinde asocieri greşite. Nu uitaţi că profesorul a continuat cu stabilirea asocierii corecte SD1-R1 în cadrul Încercării 11 până la 14. În termeni de specialitate. cum ar fi "Ridică-te. Din punctul de vedere al elevilor. Auto-corecţia poate fi utilă pentru persoanele tipice şi pentru cei care stăpânesc programele avansate. SD1. SD1. Poate învăţa că dacă răspunde la fel ca şi ultima dată când a primit recompensa. ► Strategia de inversare a rândului Dacă profesorul prezintă SD1 ("Bate din palme") iar elevul răspunde cu R2 (atingerea mesei) şi nu acest din urmă nu primeşte nici o recompensă. SD2. trebuie să combine răspunsurile la următoarea încercare pentru a obţine recompensa.

Acest lucru se întâmplă deoarece elevul învaţă se reacţioneze la exerciţiile propuse de profesor. puteţi să introduceţi al treilea exerciţiu (SD3." "Întoarce-te." fără motive întemeiate. De exemplu. atunci treceţi la alt exerciţiu cum ar fi "Cubul în găleată. apoi combinaţi şi încurajaţi diferenţiat SD3 şi SD1.20 - .realizărilor pe durata minimizării efortului nu este doar o caracteristică a elevilor cu întârzieri de dezvoltare ." "Ridică-te. Profesorii comit frecvent greşeala de a folosi în mod repetat consecinţe. încercaţi unul dintre remediile următoare: (a) Dacă această problemă a fost cauzată de recompense ineficiente. Cântăriţi următoarele greşeli de predare: ► 1. Dacă acest lucru este posibil. dacă elevul stăpânea SD1 ("Bate din palme") dar face erori constante atunci când acest exerciţiu este combinat cu SD2 ("Atinge masa")." Reintroduceţi "Atinge masa" mai târziu. Urmaţi procedeul de alternare aleatorie. de tipul "Cubul în găleată"). verificaţi din nou dacă profesorul începe de fapt cu stimuli care sunt cât se poate de diferiţi şi care presupun răspunsuri cât mai diferite cu putinţă (unde este cazul). În acest punct." "Fantastic. la introducerea SD3 şi la fiecare SD nou. Odată ce SD3 este alternat aleatoriu prin raport cu SD1 şi stăpânit. Verificaţi consecvenţa la şedinţa săptămânală cu echipa punând fiecare profesor să facă o demonstraţie cu elevul său. nu trebuie să existe întârzieri între răspunsul elevului şi recompensă." "Excelent." şi "Da. ci şi pentru orice alte fiinţe. După stabilirea clară a primei diferenţieri. elevul poate deveni atât de atent la exerciţiile propuse de profesor încât o sugerare a răspunsului corect este suficientă pentru învăţare. Introducerea celui de-al treilea exerciţiu de diferenţiere Criteriul de stăpânire atunci când SD1 şi SD2 ("Bate din palme" şi "Atinge masa") sunt alternate aleatoriu se poate stabili la 9 din 10 sau 19 din 20 răspunsuri corecte fără sugestii. După ce sunteţi sigur că diferenţierea SD1-SD2 este stăpânită. În final. Dacă elevul atinge un platou sau începe să unite sarcini pe care le stăpânea." or sarcini de imitare nonverbală) şi apoi revenind brusc la SD-ul pe care îl predaţi. Combinarea exerciţiilor de diferenţiere cu alte sarcini pentru consolidarea memorării." "Splendid." "Bine lucrat. şi prin combinarea altor programe cu ar fi Potrivire şi Sortare (Capitolul 12) şi Imitare nonverbală (Capitolul 13). în camere şi în clădire). Acest procedeu este cunoscut sub numele de învăţare printr-o încercare. O consecinţă tipică a învăţării prin diferenţiere este că. (c)Asiguraşi-vă că recompensa vine imediat. iar reuşita trebuie considerată o mare realizată atât pentru elev cât şi pentru profesor. este posibil ca elevul să nu stăpânească diferenţa dintre primele două exerciţii după trei ore de exersare chiar dacă aţi aplicat tehnici corecte de diferenţiere. încercaţi o altă sarcină alternativă. Diferenţierea între primii doi stimuli (SD1 şi SD2) este cea mai dificilă. ► 4. Aceasta este o consecinţă inevitabilă a recompensării şi a consolidării răspunsului corect şi a descurajării răspunsurilor incorecte care nu primesc recompensă. căutaţi recompense noi şi mai puternice sau evitaţi plictiseala de cele vechi. de tipul. noii stimuli pot fi adăugaţi cu o frecvenţă mai mare şi cu o probabilitate mai mică de renunţare a primul exerciţiu de diferenţiere. Este foarte uşor să facă greşeli când le predai copiilor cu întârzieri dezvoltare. Membrii echipei nu s-au pus de acord în ceea ce priveşte ce şi cum vor preda. De exemplu. (b) Dacă comportamentele auto-stimulatorii sunt din ce în ce mai frecvente. implicaţi elevul în exerciţii Învăţare prin diferenţiere 133 de atenţie (cunoscute de asemenea şi ca exerciţii de trezire) timp de 10 până la 15 secunde. Stimulii alternaţi sunt prea asemănători. Utilizaţi aceleaşi proceduri pentru a introduce noile SD-uri. recomandăm cu căldură profesorilor să consolideze stăpânirea tehnicilor de diferenţiere între aceste două exerciţii prin repetarea diferenţierilor în următoarele 2 sau 3 zile. generalizând-o în rândul profesorilor şi în locaţiile fizice (de exemplu. un fenomen discuta mai pe larg în Capitolul 31. va scădea numărul greşelilor pe care le face elevul. Introduceţi prin încercări de grup SD3. Greşelile pot înrădăcina comportamente care vor jena sau bloca învăţarea şi corespunzătoare. Dacă asta este problema. ► 2. "Bine. Sarcina pe care o foloseşte profesorul este extrem de dificilă pentru elev." "Super." "Aşa. ► 3. Eficienţa recompensei descreşte exponenţial în funcţie de timpul scurs între răspuns şi oferirea recompensei. combinaţi SD3 cu SD2. Există probleme cu recompensele şi cu motivaţia. Datele sugerează că o întârziere de 1. alternând rapid SD-urile sarcinilor stăpânite deja (cum ar fi "Şezi. Sfere de dificultate Elevul poate înregistra progrese mici sau de loc în deprinderea exerciţiilor de diferenţiere după câteva încercări.

"Bate" din "Bate din palme" or "Atinge" din "Atinge masa"). Pentru a evita aceste probleme. De asemenea. Profesorul trece la un nou SD după ce a sugerat un răspuns la încercarea anterioară. Dacă un profesor foloseşte o recompensă care nu poate fi oferită imediat (de exemplu. De exemplu. Dacă se întâmplă aşa ceva. face sugestii. Greşeala apare la Încercarea 3. Asta se poate întâmpla dacă elevul face o pauză în timpul învăţării dată de profesor ("Ştiu că te străduieşti şi că eşti necăjit. (e) NU recompensaţi elevul înainte de a termia răspunsul. Profesorul poate da sugestii necorespunzătoare.secundă între răspuns şi recompensă este doar cu 25% mai eficientă în consolidarea unui răspuns decât o întârziere 5 secunde (Reynold. totuşi. exerciţiile pot diferi ca lungime. După ce sunt stăpânite. Dacă elevul face progrese rapide. deseori nu poate comunica verbal cu profesorul atunci când sarcinile devin prea mari şi poate cădea pradă unei strategii amintite anterior de intrare în criză. SD2 este alternat cu sugestii şi nu cu SDl. are un puternic caracter şcolar. Pentru a verifica această posibilitate. Rl. şi mai degrabă să răspundă cu Rl datorită sugestiei. de a fi recompensat. atunci nu va reuşi să dea răspundă corect. renunţaţi la "Bate " şi "Atinge " prezentând mai întâi aceste cuvinte la un volum foarte scăzut de decibeli (şoptindu-le) şi apoi crescând volumul treptat până când sunt rostite la fel de tare ca şi "Mâini" şi "Masă. Aceste greşeli se fac foarte uşor în dorinţa de a ajuta elevul să progreseze. În acest caz. dacă elevul primeşte sugestii necorespunzătoare în alt moment sau de la alţi profesori. încurajările verbale (de exemplu. Această situaţie nu ajută elevul să înveţe să facă deosebirea între stimulii relevanţi (SDl şi SD2 în acest caz). Elevul. De exemplu. Prin această procedură. Prin urmare. în cazul exerciţiilor "Bate din palme" şi "Atinge masa. introduceţi pauze între exerciţii şi intercalaţi alte activităţi cu caracter de recompensă între programele cu caracter şcolar. simplificaţi programul. Dacă procedaţi în acest fel în dorinţa de a-i veni în ajutor. înseamnă că l-a stimulat pe profesor să introducă un număr şi mai mare de sarcini noi şi dificile. şi de a învăţa răspunsul corect." Nu uitaţi că elevul va prefera să răspundă la ultima parte a exerciţiilor şi nu la prima deoarece ultima parte este cel mai recent stimul. elevul nu trebuie să aibă oportunitatea de a termina. acesta va deprinde asocierea dorită între cerinţa profesorului şi propriul răspuns. (f) Aveţi grijă să nu suprasolicitaţi elevul. cum ar fi privirea aţintită spre mâinile elevului în cazul exerciţiului "Bate din palme" sau privirea îndreptată către masă atunci când i se cere elevului "Atinge masa. însă profesorul trebuie să fie conştient că acest sugestii trebuie reduse treptat prin schimbarea exerciţiilor şi aducerea lor la aceeaşi lungime. reinstalaţi motivaţia şi avansaţi în ritm mai lent.5 secunde. Cu alte cuvinte. se recomandă ca profesorul să amâne imediat încurajarea verbală până ce nu ajunge la şi nu oferă efectiv hrana recompensă. În acest caz. "Bine") va deveni un soi de recompensă deoarece semnalizează (devine asociat cu) o recompensă deja impresionantă (adică consumul de hrană).21 - ." Introduceţi exerciţiile "Mâini" şi "Masă" în pregătirea de diferenţiere în cazul în care elevul nu răspunde corect. Elevul nu a fost stimulat să răspundă la SDl prin Rl. ► 5." Dacă elevul este stimulat să răspundă prin sugestii necorespunzătoare. ► 6. comportamentele de tipul crizelor către sfârşitul zilei şi lipsa de răspuns la programe pot fi foarte pregnante. (g) Dacă întregul curriculum al elevului. comportamentul executat imediat înainte de oferirea recompensei va fi consolidat). ► 7. elevul va începe probabil să aibă o altă preocupare iar comportamentul respectiv va fi stimulat în mod incorect (adică. nu doar un anumit program. Dacă întârzierea depăşeşte. profesorul prezintă SDl încă o dată." Elevul este învăţat să "înmagazineze" instrucţiuni cu lungime din ce în ce mai mare pe măsură ce progresează în cadrul programelor dedicate limbii. în Încercarea 1 profesorul prezintă SDl iar elevul răspunde prin R2 (un răspuns incorect) sau nu răspunde de loc. elevul va fi recompensat înainte de a se lansa într-un răspuns. şi stimulează răspunsul corect. Alte sugestii necorespunzătoare pot întârzia stăpânirea unui exerciţiu. prezentaţi doar exerciţii cum ar fi "Mâini" şi "Masă. (d) asiguraţi-vă că consecinţele încercărilor nereuşite nu funcţionează pe post de stimulente pozitive şi sporesc răspunsurile incorecte. prin alternarea unui SD alcătuit dintr-un singur cuvânt cum ar fi "Masă " cu un SD din două cuvinte de tipul "Bate din palme." Lungimea exerciţiilor poate fi de ajutor în oferirea de sugestii corecte pentru obţinerea răspunsului corect." este mult mai probabil ca "mâini" şi "masă" să fie asociate cu răspunsul corect decât "bate " şi "atinge. în care sugestia nu a fost redusă pentru SDl. hrană). Profesorul trece apoi la Încercarea 3 şi prezintă SD2 cu intenţia de a alterna SDl şi SD2. În Încercarea 2. 1968). Elevul răspunde la un element al exerciţiului care nu este singurul element ce trebuie recepţionat. învăţarea este mult diminuată dacă elevul dă doar răspunsuri la sugestii. . aşa cum ar fi prima parte a exerciţiului (de exemplu. însă trebuie să continuăm ").

" "Mai încearcă. SD şi sugestia trebuie să înregistrate simultan (suprapunere) de sistemul nervos al elevului. nu-i aşa?" dacă elevul înţelege aceste consecinţe ca o recompensă. cel mai bine este să nu presupunem că o persoană cu întârzieri ale limbajului înţelege aceste comentarii. În termeni tehnici. Procedurile de învăţare prin diferenţiere descrise în acest capitol folosesc sugestii potrivite pentru a facilita predarea exerciţiilor de diferenţiere în cadrul programelor cu instrucţiuni auditive sau cu stimuli vizuali simpli. Dacă aveţi dubii." şi "Nu prea vrem să facem asta. Evitaţi intervalele prelungite oferind feedback (informaţia "Nu") în cazul în care elevul nu răspunde după 3 secunde de la instrucţiune. oferind încurajări elevului care dă un răspuns corect. renunţaţi la toţi stimulii potenţiali pentru răspunsuri incorecte pentru a evita stimularea unor erori. cu atât mai stimulat şi mai consolidat este un anumit răspuns." care are un sens de neplăcut pentru mulţi elevi.► 8. şi cu problema dezbătută la paragraful 7. Acest lucru este similar cu strategia înlocuirii rândului discutată mai sus. încheiaţi rapid respectiva încercare şi introduceţi SD-ul din nou. Dacă elevul nu răspunde la SD. cum ar fi Imitare nonverbală (menţionată anterior ca utilizarea stimulilor diferenţiaţi). După prezentarea SD trec 2 sau mai multe secunde până când profesorul sugerează răspunsul corect. Totuşi. Între încercări poate apărea un interval prelungit de timp. repetaţi SD şi prezentaţi sugestia în mod simultan. Lungirea intervalelor dintre încercări se practică doar dacă se introduc procedurile menite pentru menţinerea materialului stăpânit (Capitolul 31). profesorul poate consolida anumite răspunsuri în mod eronat. ► 14. Stăpânirea acestor tehnici de diferenţiere nu trebuie acceptată în locul exerciţiului de diferenţiere-ţintă. elevul dă un răspuns incorect (fie integral sau parţial). ► 11. sugerând răspunsul corect pentru a evita auto-corectarea. te descurci de minune. şi apoi. In general. De exemplu. Stimularea răspunsului corect poate părea o strategie corespunzătoare cu excepţia faptului că răspunsul corect poate fi acum asociat cu acordarea sau reţinerea recompensei de către profesor. dacă este necesar. Intervalele între încercări pot fi scurte pentru prezentarea mai multor încercări decât este posibil atunci când intervalele între încercări sunt mai lungi. cu cât sunt mai multe încercări. O persoană tipică poate cunoaşte sensul acestui feedback şi nu va răspunde ca la o recompensă pentru un răspuns incorect. ► 10. În toate aceste cazuri. Acest interval ar trebuie să fie cât mai scurt posibil (să nu depăşească 3 secunde). profesorul vorbeşte prea mult între încercări venind cu comentarii de tipul . O variere a combinării SD1 şi SD2 pentru studentul care are probleme serioase pe durata învăţării ar fi combinarea SD1 cu un SD deja stăpânit din cadrul altui program. "A fost foarte bine bătutul din palme. după care începeţi imediat o altă încercare. pentru realizarea asocierii stimul –răspuns. dacă elevul se auto-corectează. Profesorul stimulează necorespunzător anumite răspunsuri. şi Programele de imitare verbală. ► 13. de tipul Limbajul Primar receptiv. timpul scurs între încercări îl poate face pe elev să înceapă acţiuni auto-stimulatorii. Procedura care combină diferite tipuri de SD-uri prezintă trei avantaje: (1) Elevul are şanse mai mari de a învăţa dă facă diferenţa între două exerciţii din care unul este auditiv iar acelălalt este vizual. poate ajunge să servească drept stimul pozitiv pentru unii elevi. spune răspunsul corect. ► 12. profesorul reduce timpul de predare pentru înregistra dacă elevul a dat răspunsul corect. Imitarea Nonverbală. cele două evenimente trebuie să apară unul în continuarea altuia (adică să se suprapună) în sistemul nervos al elevului. Aşa cum menţionam anterior. Sugestiile sunt simple. SD şi sugestia nu se suprapun. sugerând răspunsul dorit. are ca scop ajutarea elevului în ceea ce priveşte stăpânirea exerciţiilor ulterioară de exerciţii de discriminare. . Mai precis. chiar şi consecinţele de tipul "Nu. ► 9. o altă intervenţie ar putea fi asociată cu răspunsul şi nu cu instrucţiunea profesorului." "Aproape perfect. de exemplu. Această etapă este una pregătitoare sau de încălzire. Dacă un profesor prezintă un exerciţiu iar elevul întârzie răspunsul. Profesorul permite elevului să se auto-corecteze. ezită puţin timp ca în aşteptarea reacţiei profesorului. ajutând la menţinerea cooperării elevului în exerciţiul propus. Exemplele de astfel e încurajări includ "Bună încercare. dacă nu apare nici o recompensă.22 - . iar profesorul poate avea dificultăţi în recâştigarea atenţiei răspunsul la stimuli. Intervalul de timp dintre instrucţiunea dată de profesor şi răspunsul elevului este prea mare. Pentru a controla răspunsul elevului prin SD. şi (3) inserarea de SDCS ajută la îmbunătăţirea memorării SD1 (a se vedea Capitolul 31). Potrivirea şi Sortarea. Haide să mai încercăm o dată. (2) SDCS poate avea proprietăţile unei recompense. Prea mult timp poate să treacă şi dacă elevul primeşte o hrană ce trebuie mestecare sau o cantitate de hrană al cărei consum durează mult timp." Sau.

Lovaas. În cele din urmă.cum ar fi deplasarea mâinii elevului pentru a-l ajuta să execute acţiunea corespunzătoare sau pentru a reliefa un element esenţial din instrucţiunile profesorului. Citirea şi scrierea. este cazul să o faceţi acum. Cercetările au indicat faptul că mai multe persoane. 29. Profesorii poate că se încred în teoriile care pun accentul pe ideea că dezvoltarea de produce în conformitate cu etapele de maturizare. pot fi stăpânite de un profesor care participă la un seminar de 1 săptămână sau mai puţin. Unele dinte aceste teorii se bazează pe psihologia de dezvoltare şi includ părerile lui Chomsky. În contextul obţinerii unei examinări neurologice complete. Expunerea elevilor la instrucţiuni vizuale poate facilita mai târziu recunoaşterea de către aceştia a materialului prezenta verbal. 1992). s-au aplicat tratamente diferite calitativ. să ajungă să înţeleagă ce comunică profesorul. inclusiv Potrivirea şi Sortarea. şi aşa mai departe. Dacă nu v-aţi ocupat de acest aspect până acum. mulţi adulţi găsesc acest lucru dificil de respectat deoarece persoanele cu întârzieri în dezvoltare au fost încadrate din punct de vedere calitativ ca fiind diferite faţă de persoanele tipice—fragile. dobândind un răspuns concludent în cazul unuia sau mai multor exerciţii verbale după una sau mai multe luni de exerciţii. 1 din 10 până la 15 elevi par să aibă această problemă într-o formă foarte gravă. şi intervenţii psihodinamice. în cazul Programului de Identificare receptivă a obiectelor. Din experienţa noastră. dorim să vă avertizăm în ceea ce priveşte "supra –patologizarea" deoarece există riscul de a cauza handicapuri atât profesorului cât şi elevului. şi foarte umanist. mai există categoria celor care sugerează că obiectivul profesorului este să elibereze pe micuţ de sub capsula acustică în care se află. Imitarea Nonverbală. cum ar fi cele din Programele de Identificare receptivă a obiectelor şi Identificarea receptivă a comportamentelor. Aceşti elevi par să la început persoane cu învăţare vizuală care pot face progrese în programele care implică stimuli vizuali. şi-i permit profesorului să-şi asume . anxioase. O altă posibilitate este ca elevul să aibă o deficienţă de văz sau de auz. Terapie de menţinere. profesorul numeşte un obiect şi cere elevului să selecteze obiectul dintre mai multe obiecte aşezate pe masă în faţa elevului. Totuşi. De exemplu. Acest tratamente pot fi ilustrate prin Învăţare cu blândeţe. Sugestiile specifice anumitor programe sunt descrise pe măsură ce este introdus câte un program. Majoritatea profesorilor s-au expus unor metode alternative de tratament (a se vedea Capitolul 2). uneori acestea neavând legătură cu modul în care se poartă persoana. să scrie fraze întregi şi să se poarte ca un individ tipic. Majoritatea părinţilor suspectează deja acte deficienţe şi şi-au dus copilul la o evaluare completă neurologică. chiar dacă nu sunt de acord cu aceste filozofii. Aceasta este teoria lui Bettelheim (1967).23 - . au tendinţa de a stimula răspunsul indivizilor cu întârzieri de dezvoltare. Acest teorii presupun ca profesorul să aştepte manifestarea anumitor etape de maturizare şi. anumite sugestii suplimentare trebuie să fie introduse în procedurile de învăţare diferenţiată pentru a ajuta elevul să facă asocierea între un anumit concept verbal sau tipărit şi obiectul denotat de acest concept. liniştitor. o parte dintre programele menţionate în acest manual presupun o selecţie sin partea elevului dintre mai mulţi stimuli vizuali. se garantează apariţia anumitor abilităţi. Ceea ce au în comun această teorie şi cele prezentate mai sus este că sunt lucruri bine cunoscute. Se recomandă ca evaluarea neurologică să fie programată ca făcând parte din evaluarea internă (înainte de tratament). Dacă acest teorii sunt adevărate sau nu în cazul copiilor tipici este o chestiune controversată. sună atractiv. 13. Deşi recompensarea răspunsurilor corecte şi reţinerea recompenselor pentru cel e incorecte poate părea ceva obişnuit. inclusiv pe cele incorecte (Eikeseth &. şi respectiv 30). Odată ieşit din acea capsulă. cu un minim de expunere la limbaj şi materiale educaţionale. Pentru a facilita răspunderea corectă în cadrul acestui program. În acest fel s-au dobândit multe curente de opinie şi ce pot influenţa folosirea eficientă a principiilor de învăţare specificate în acest manual. Acest teorii au exercitat o mare influenţă pentru stabilirea tipului de educaţie pentru persoanele tipice şi pentru persoanele cu întârzieri de dezvoltare. Alte probleme Dacă aţi epuizat toate posibilităţile iar un elev face progrese foarte mici sau de loc. cum ar fi as iubirea şi acceptarea necondiţionată. Opţiuni. şi Kohlberg. Piaget. Prin urmare. cu anumite comportamente. dar s-a stabilit clar că ele nu pot fi aplicate în cazul copiilor cu întârzieri de dezvoltare. de al această persoană se aşteaptă să vorbească. cum ar fi stimulii auditivi. şi Programele de Comunicare prin schimbul de imagini (Capitolele 12. trebuie să luaţi în consideraţie posibilitatea ca elevul să aibă o deviaţie neurologică care nu-i permite să asocieze anumiţi stimuli.

24 - . prin metodele comportamentale orientate spre învăţare. Totuşi. . profesorul va avea nevoie de mult mai multă pregătire decât pentru a deveni eficient iar copilul. Deşi toate aceste intervenţii pot fi bine intenţionate.un rol mai pasiv faţă de indivizii cu întârzieri de dezvoltare. părintele şi profesorul va trebui să lucreze mai mult. nici una dintre ele nu s-au dovedit eficiente iar unele par să provoace mai mult rău decât bine (a se vedea Capitolul 3). O abordare mai puţin speculativă ar fi să presupunem că individul are un potenţial de învăţare şi că nu există diferenţe calitative între procesele prin care indivizii cu întârzieri de dezvoltare şi cei tipici le învaţă.

Încurajaţi elevul imediat după ce execută răspunsul sugerat. "Ceaşcă. Alte obiecte pe care le pot folosi profesorii sunt un camion de jucărie. facilitând atenţia elevului la stimul. Pentru a preda elevului identificarea receptivă a obiectelor. şi respectiv 15). Pentru a vă asigura că elevul poate face distincţia între obiecte şi între imagini (adică poate face distincţia între obiecte 3-D şi obiectele imortalizate în imagini). În plus. cu cât sunt mai bune tehnicile profesorului. dacă elevul ştie deja cum să identifice unul sau mai multe obiecte dar care dă greş în demonstrarea acestei abilităţi atunci când i se cere. Recomandăm ca întâi să vă familiarizaţi cu obiectele pe care elevul le-a identificat deja în vederea maximizării reuşitei elevului şi minimizării timpului alocat învăţării. cu atât mai rapid va învăţa elevul abilităţile predate. Este o abilitate ce poate fi deprinsă indiferent dacă elevul deţine abilităţi de limbaj expresiv. iar luarea şi reaşezarea ceştii constituie o prezentare discretă şi succintă a stimulului. Limbaj de receptare primară (Capitolele 12. indicarea sau aducerea sa atunci când i se spune acest lucru) înainte de i se da instrucţiunea propriuzisă. (Atingerea obiectului corespunzător este ilustrată în aceşti şapte paşi ca fiind răspunsul corect. Identificarea primelor două obiecte Primele două obiecte pe care trebuie să le identifice elevul vor fi fie unele pe care elevul le vede în mod curent în fiecare zi în mediul său şi care să poată fi ţinute cu uşurinţă de acesta. prăjitură. Înainte de a începe acest program. executând in ce în ce mai puţin modelul sau ajutând elevul cu . o minge colorată. intervalul de timp între SD şi răspunsul corect va fi prea lung pentru a realiza asocierea SD1-R1. ► Etapa 1 Puneţi ceaşca pe masă cam la 1 picior în faţa elevului şi spuneţi. începeţi predarea cu acel obiect. programele vor fi prezentate mai puţin detaliat. Vom da exemple de proceduri de învăţarea elevului să distingă primele două obiecte prin folosirea unei ceşti şi a unui pantof. în format pas cu pas. forme. După 3 până la 4 patru încercări reuşite cu sugestii. prin atingerea. 13. elevul trebuie să fi lucrat în programul Potrivirea şi Sortarea. Desigur.25 - . Dacă sugestia nu se face în acelaşi timp sau imediat după SD. creion) cu care elevul intră în contact foarte frecvent. în exemplul nostru. luaţi ceaşca de pe masă. Este important să selectaţi obiecte care au cât mai puţin caracteristici care distrag atenţia. Apoi. cu culori bine definite fără desene sau modele. Prezentarea ceştii şi verbalizarea constituie SD1. oferiţi pur şi simplul modelul răspunsului corect (o sugestie mai puţin intruzivă) în timp ce stabiliţi SD. sugeraţi fizic răspunsul ducându-i mâna încet şi aşezându-i-o cu palma pe ceaşcă. vor fi folosite obiecte mici. este foarte util ca elevul să stăpânească potrivirea stimulilor care vor fi utilizaţi în acest program (a se vedea Capitolul 12). Imitarea Nonverbală. ceşti. astfel." Astfel se începe o încercare nouă. şi supuneţi. Am prezentat acest program în mare detaliu pentru a facilita învăţarea de către profesor a tehnicilor corecte de tratament.CAPITOLUL 17 Identificarea receptivă a Obiectelor Programul de Identificare receptivă a obiectelor este menit să înveţe elevul să identifice obiectele şi să persoanele întâlnite în viaţa de zi cu zi. şi o masă pentru a aşeza obiectelor şi imaginilor. Elevul poate fi învăţat să indice la obiectul corect de pe masă sau să vă înmâneze obiectul corect. fotografii ci părinţii copilului şi cu rudele. "Ceaşcă. Familiarizarea profesorului cu procedurile prezentate în acest capitol şi succesul elevului în a învăţa să identifice receptiv Obiectele îi pot fi de folos elevului în dobândirea de noi concepte cum ar fi culori. Dacă elevul nu reuşeşte să răspundă corect la. imagini cu aceste obiecte gospodăreşti. aşezaţi-o din nou pe masă. o păpuşă obişnuită. în cadrul etapelor de început reuşind sau fiind aproape de însuşirea acestora. sarcina dumneavoastră este să obţineţi mai multă consecvenţă. Dacă elevul poate identifica un anumit obiect (de exemplu. Menţineţi intervalul dintre încercări de 1 până la 3 secunde. sau un articol alimentar care cum ar fi o prăjitură sau un măr. cub. de exemplu. imediat după prezentarea SD1.) Dacă elevul a făcut suficiente progrese prin imitarea nonverbală. reduceţi treptat sugestia în încercările următoare. profesorul are nevoie de un număr mare de obiecte din gospodărie (de exemplu. În plus. imagini de obiecte decupate din reviste sau din alte surse care sunt fixate pe fişe de 3 x 5-inci. pantofi. şi dimensiuni (a se vedea Capitolul 25). este esenţial ca profesorul să cunoască procedurile de învăţare prin diferenţiere (a se vedea Capitolul 16). repetaţi instrucţiunea şi." Enunţaţi cuvântul "ceaşcă " în mod succint şi clar. Pe măsură ce profesorul capătă experienţă.

Apoi. Introduceţi un element de dificultate mai mare punând ceaşca în locuri diferite de masă la fiecare încercare. procedaţi conform indicaţiilor de mai sus treceţi. reducând treptat sugestiile din încercările ulterioare. continuaţi să prezentaţi SD2 prin încercări de grup ("Pantof "). Aşezarea ceştii lângă elev facilitează răspunsul corect (atingerea ceştii). Luaţi pantoful de pe masă în diferitele încercări pentru a a-i face prezentarea discretă. eliberându-i mâinile din ce în ce mai rapid până ce acesta atinge ceaşca. Continuaţi prezentarea SD2 ("Pantof ") în încercări de grup. repetaţi SD1 ("Ceaşcă") şi sugeraţi a următoarea încercare prin ghidarea fizică a elevului. aşezând pantoful în alt loc decât cel iniţial pentru a evita indiciile de poziţionare şi pentru a facilita scanarea. un pahar nu ar fi o alegere ideală pentru al doilea obiect deoarece arată la fel ca şi ceaşca. Acest pas a fost introdus pentru a se evita indiciile de poziţionare şi pentru a ajuta elevul să caute obiectul cu privirea. Apoi. la aproximativ 1 picior un a de alta. în timp ce aşezarea pantofului departe de elev are rolul inhibării atingerii pantofului. treceţi la Etapa 4► Etapa 4 Prezentaţi SD2 ("Pantof") aşezând pantoful în faţa elevului şi oferiţi o sugestie integrală de poziţie Identificarea Receptivă a Obiectelor 139 aşezând ceaşca în colţul din spate al mesei. Când elevul răspunde corect fără sugestii la 9 din 10 sau la 19 din 20 încercări consecutive. Continuaţi să prezentaţi SD1 cu încercări de grup. În mod similar. Reduceţi treptat sugestia de poziţie în timp ce stimulaţi răspunsul corect. Prezentaţi SD1 cu sugerarea completă a poziţiei aşezând ceaşca în mijlocul mesei iar pantoful în colţul din spate al mesei departe de elev. ► Etapa 5 Reintroduceţi SD1 ("Ceaşcă") cu ajutorul unei sugestii integrală de poziţie. Încurajaţi. treceţi la Etapa 3. apoi reduceţi sugerarea poziţiei din încercările ulterioare prin micşorarea distanţei dintre cele două obiecte până când sunt aliniate pe masă la un picior distanţă." Sugeraţi elevului să dea răspunsul corect (adică atingeţi pantoful) ghidându-i mâna spre vârful pantofului sau oferind modelul acestei acţiuni. Reduceţi sugestiile de poziţionare prin încercări succesive până ce ceaşca şi pantoful sunt pe aceeaşi linie. Dacă elevul nu răspunde corect. Deoarece relaţia SD1-R1 a fost . Atunci câne elevul răspunde corect la fără sugestii la 5 din 5 sau 9 din zece 10 încercări. sau oferind un răspuns model. şi aşa mai departe. Variaţi poziţia ceştii faţă de elev în aşa fel încât ceaşca să fie aşezată în stânga mesei la o încercare şi. treceţi la Etapa 2. Încurajaţi fiecare răspuns corect fie că aţi oferit sau nu sugestii. ► Etapa 2 Curăţaţi masa de toţi stimulii. prezentând în mod repetat acelaşi SD la fiecare încercare.dreapta ale obiectelor (ceaşca şi pantoful) de pe masă pe toată durata acestei etape pentru a preveni indiciile necorespunzătoare. Dacă elevul reuşeşte şi fără sugestii în 5 din 5 sau 9 din cele 10 încercări. la o distanţă egală de elev. "pantof. Nu pierdeţi din vedere faptul că în acest moment elevul mai are încă de învăţat cum să identifice ceaşca ca fiind o ceaşcă. al doilea obiect introdus elevului trebuie să arate diferit de primul şi trebuie să aibă o denumire care să sune diferit de conceptul primului obiect. indicând ceaşca." Paşii care trebuie urmaţi sunt introduşi pentru a ajuta elevul să facă deosebirea (să reacţioneze la diferenţele) dintre obiecte. încet treceţi de la o sugestie manuală sau de la un model la o sugestie mai puţin intruzivă cum ar fi indicarea ceştii. După 3 până la 4 răspunsuri corecte consecutive fără sugestii. indicarea sau modelul. Consideraţi stăpânit exerciţiul la 9 din 10 sau 19 din 20 răspunsuri corecte fără sugestii. o pisică nu este indicată deoarece conceptul sună la fel ca şi cuvântul ceaşcă. dar maximizaţi încurajarea în cazul încercărilor care nu au avut sugestii. la distanţă egală de elev. Pentru a facilita această diferenţiere. Prezentaţi SD2 prin încercări de grup ("Pantof"). Când elevul răspunde corect fără sugestii la 5 din 5 sau 9 din cele 10 încercări. De exemplu. reduceţi treptat şi această sugestie. Nu uitaţi să alternaţi aleatoriu poziţiile stânga . Prezentaţi SD2 aşezând pantoful pe masă în faţa elevului şi spuneţi concomitent. ► Etapa 3 Combinaţi SD1 ("Ceaşcă ") şi SD2 ("Pantof ") conform procedurilor de învăţare prin diferenţiere. "Ceaşcă.mişcările mâinilor din ce în ce mai puţin. Elevul poate atinge orice obiect când primeşte comanda. Nu uitaţi să alternaţi aleatoriu poziţiile dreapta .stânga ale obiectelor (ceaşca şi pantof) pe masă pe tot parcursul acestui pas pentru a preveni indiciile necorespunzătoare. în dreapta mesei la cealaltă încercare.26 - . Reduceţi treptat sugestiile fizice. UN pantof poate reprezenta o alegere bună deoarece arată diferit faţă e o ceaşcă şi sună diferit de asemenea.

Consideraţi stăpânit exerciţiul la 9 din 10 sau 19 din 20 răspunsuri corecte fără sugestii. Distribuirea aplicaţiei de diferenţiere în mai multe momente ale zilei vor ajuta de asemenea elevul să reţină (amintească) ce a învăţat.27 - . Motivul pentru care unii elevi se confruntă cu această problemă este dificil de stabilit. Consideraţi stăpânit exerciţiul la 9 din 10 sau 19 din 20 răspunsuri corecte fără sugestii cu SD –ul alternat aleatoriu. După ce elevul stăpâneşte identificarea celui de-al treilea obiect la prezentarea prin încercări de grup. Asiguraţi-vă că acest obiect este diferit perceptual faţă de celelalte două. ► Etapa 7 Reveniţi la încercările de grup pentru SD1 ("Ceaşcă"). Stăpânirea identificării unor obiecte primare poate permite unor elevi să facă diferenţa între un obiect nou şi orice obiect stăpânit fără a avea nevoie de angajarea unei tehnici de combinare elaborată de obiecte pentru fiecare SD nou. şi alese atent pentru evitarea similitudinilor de aspect şi formă sonoră. alternaţi SD1 cu SD2. Dat foind că prima diferenţiere este cea mai dificilă pentru elev pentru a o stăpâni la fel de bine ca pe o realizare importantă. Nu uitaţi că două . Pe măsură ce elevul capătă experienţă în acest program. Renunţaţi la toate indiciile complet înainte de a trece la alternarea SD. încurajând la maxim încercările fără sugestii. deplasaţi-vă încet şi în trepte de la din camera de tratament către uşă. învăţaţi elevul să facă distincţie între SD3 şi SD1 şi apoi între SD3 şi SD2.consolidată. SD1. reintroduceţi cantitatea minimă de indicii necesare pentru restabilirea răspunsului corect. În introducerea de noi persoane şi medii. în generalizarea mediilor. iar apoi reduceţi treptat sugestiile în încercările ulterioare. Apoi învăţaţi elevul să facă distincţia între toate cele trei SD-uri. se vor introduce treptat şi articolele care arată şi sună la fel. SD2. treceţi la Etapa 8. obiectele selectate ar trebui să fie elemente comune pe care elevul le vede frecvent în mediul său. Mai exact. Sfere de dificultate Dacă obiectele alese pentru învăţare prezintă prea multe similarităţi în aspect sau dacă sună prea asemănător. SD1. Identificarea celui de-al treilea Obiect Învăţaţi elevul să identifice al treilea obiect urmând paşii din secţiunea anterioară. cele două obiecte pot fi aduse mai aproape mult mai repede fără să se producă vreo eroare. Dacă elevul răspunde incorect la oricare dintre încercările date. şi apoi către celelalte camere. SD2. Dacă elevul răspunde corect la fiecare SD la alternarea directă (adică. Când elevul răspunde corect în mod independent 4 încercări consecutive.) ► Etapa 6 Reveniţi la încercările de grup pentru SD2 ("Pantof"). Începeţi prin reducerea indiciului de poziţie: Aşezaţi o ceaşcă în mijlocul mesei şi pantoful la jumătatea distanţei dintre colţul mesei şi ceaşcă. treceţi la Etapa 7. micşorând treptat numărul de răspunsuri corecte consecutive necesare înainte de a schimba SD-urile. Pe măsură ce elevul învaţă să identifice un număr cât mai mare de obiecte vă puteţi da seama că nu este necesar să urmaţi fiecare etapă prezentată în cadrul procedurilor de diferenţiere standard pentru stabilirea gradului de stăpânire. este recomandat ca această diferenţiere să fie generalizată în seturi de 5 până la 10 încercări în rândul profesorilor şi mediilor de 4 până la 5 ori pe zi pentru următoarele 3 până la 4 zile înainte de a preda identificarea unor obiecte suplimentare. apoi combinaţi obiectele pentru a obţine diferenţieri între ele. generalizaţi abilităţile în mod sistematic şi atent. alternându-le în mod aleatoriu. este necesar un număr din ce în ce mai mic de răspunsuri corecte. (Cu fiecare mutare a SD1 şi SD2. În orice caz. stimulul poate fi redus mai rapid. Reduceţi treptat indiciul de poziţie în încercările ulterioare. Începeţi cu un indiciu integral de poziţie. reintroduceţi cantitatea minimă de sugestii necesare pentru a obţine un răspuns corect.). Dacă apar erori. elevul poate avea dificultăţi în a face diferenţierea. Iniţial. etc. ► Etapa 8 Cu ceaşca şi pantoful pe masă. apoi în hol. predaţi identificarea obiectelor suplimentare urmând aceleaşi proceduri ca şi pentru primele trei. De exemplu. Identificarea obiectelor suplimentare După ce elevul este capabil să identifice şi facă diferenţa între cele trei obiecte. începeţi să alternarea aleatorie a SD1 şi SD2 aşa cum a fost descris în capitolul de învăţare prin diferenţiere (Capitolul 16). predaţi fiecare obiect nou până la însuşire acestora pe rând. nu pierdeţi din vedere că unii elevi pot avea nevoie de săptămâni pentru a pentru a transfera abilităţile nou deprinse. Când elevul răspunde corect în mod independent 4 încercări consecutive. Poate că mutându-se dintr-un mediu puternic controlat în unul cu mai multe stimuli deconcertanţi contribuie la agravarea acestei probleme.

încercaţi să intercalaţi rapid 3 până la 4 încercări de materiale deja stăpânite. Aşa cum spuneam în capitolele 6 şi 8. Diferenţele dintre proceduri pot duce la o generalizare scăzută în rândul mediilor. Demonstrarea acestei abilităţi poate fi observată prin stăpânire perechilor care se potrivesc ale acestor obiecte (a se vedea capitolul 12). Reţineţi că elevii cu întârzieri de dezvoltare adesea nu deţin abilităţile verbale necesare pentru a-l informa pe profesor când sarcinile devin prea solicitante sau prea complexe. (b) Este o bună idee cala începutul acestui program să vă asiguraţi că elevul poate distinge obiectele învăţate. Unii elevi învaţă să distingă verbal anumite obiecte spunând de exemplu "Ceaşcă" atunci când văd o ceaşcă şi "Pantof" atunci când văd un pantof însă au dificultăţi serioase în identificarea acestor obiecte în momentul în care trebuie să facă acest lucru receptiv.concepte pot suna total diferit pentru dumneavoastră dar foarte asemănător pentru elev. care intră în competiţie cu încurajările oferite de profesor. Wynn. deoarece elevul poate fi suprasolicitat cu concepte şi poate deveni necorespunzător. reţineţi frecvenţele diferite de învăţare dintre elevii din aceeaşi categorie de diagnostic. Conceptele de acţiune (împinge. Totuşi. Pentru elevii cu dificultăţi mari la prima diferenţiere SD1-SD2. Un alt neajuns este că această metodă de prezentare diferă de procedura standard folosită în şcoli şi în alte medii. La cealaltă extremă. "Împinge maşina. mănâncă. La comportamentul neatent se poate ajunge de asemene dacă profesorul prezintă prea multe încercări deodată iar elevul recurge la neatenţie pentru a evita exerciţiul. De asemenea. încercaţi să limitaţi numărul de încercări la 5 într-o şedinţă." "Bea suc. încurajând elevul să încheie exerciţiul de pe scaun şi să ia o pauză. Elevul mai are multe de învăţat în afară de identificarea obiectelor. 1996). Alt factor care contribuie la lipsa de atenţie a elevului este ritmul lent al încercărilor. Acest procedeu de prezentare a obiectelor pe masă presupune ca elevul să ajungă la masă şi să scaneze obiectele pentru formulare unui răspuns corect. După ce stăpâneşte o abilitate într-un anumit mod . Unii elevi învaţă prima diferenţiere în primele 10 minute şi pot identifica obiecte noi cu frecvenţa de un obiect pe minut dacă profesorul le permite. prăjitură. gură). elevul va avea dificultăţi în învăţarea diferenţierii acestor obiecte chiar dacă aspectul lor este diferit. cuvintele „sock” şi „book” (şosetă şi carte) încep cu sunete diferite şi au vocale diferite. Date fiind aceste neajunsuri prezentarea obiectelor în mână trebuie considerată o sugestie ce trebuie redusă în timp până când obiectele sunt prezentate pe masă. Dacă vă confruntaţi cu această situaţie începeţi predarea din punctele forte ale elevului. aşa cum ar fi imitarea nonverbală. Elevul poate avea dificultăţi de diferenţiere între obiecte deoarece prezentarea materialelor nu este optimă . sunetele lor finale (k) sunt identice. Intervalele lungi între încercări îi permit elevului să se implice în comportamente alternative între încercări şi să nu se concentreze la sarcina predată. Unii elevi pot răspunde mult mai bine cât obiectele sunt ţinute în faţa lor de către profesor. În acest caz. Lipsa atenţiei duce de asemenea la dificultăţi de obţinere a diferenţierilor. Aceste încercări pot servi drept exerciţii de trezire şipot motiva elevul să continue cu sarcini mai dificile. intervalele scurte pot bloca comportamentul auto-stimulant şi pot încuraja receptarea exerciţiilor propuse de profesor. Unul ar fi că această metodă de prezentare presupune în mod automat o limitare a numărului de obiecte ce pot fi prezentate la un anumit moment (câte un obiect în fiecare mână). Câţiva factori pot contribui la neatenţia elevului. Dacă elevul cu care lucraţi demonstrează astfel de dificultăţi. suc." "Mănâncă prăjitura. există elevi care au greutăţi de stăpânire a primei diferenţieri după o lună de la predare. Dacă elevul învaţă cinci concepte noi pe săptămână şi face progrese constante în alte programe. mai există o etapă de remediere în care SD1este mai întâi diferenţiat faţă de ce am numit iniţial stimul diferenţiat . realizările dobândite se transferă parţial la alt mod . De exemplu. Din nou. identificarea obiectelor poate fi sugerată prin includerea unor concepte receptive de acţiune în SD-uri (de exemplu. un elev nu poate reacţiona la sarcină uşoară pentru că este implicat într-un comportament auto-stimulatoriu. luaţi în calcul achiziţionarea a 40 de concepte receptive într-o perioadă de 2 luni. 1999. şterge) poate fi redusă apoi până la obiectele concepte (maşină. Fiţi atenţi să nu parcurgeţi prea repede. Pe durata etapelor primare de învăţare." "Şterge-te la gura "). Totuşi există şi neajunsuri ale acestei metode. Dacă elevul reţine doar sunetul final al cuvântului (care sunt cele mai recente sunete). Pe de altă parte. luaţi următoarele măsuri: (a) Elevul poate dobândi identificarea receptivă a acţiunilor mai uşor decât identificarea receptivă a obiectelor. Un astfel de pre-antrenament poate ajuta elevul să distingă (folosească) un obiect. (c) Uni elevi învaţă conceptele unor obiecte (a se vedea Capitolul 23) înainte de a învăţa identificarea obiectelor (Smith. bea.28 - .

Combinaţi SD1 cu stimulul diferenţiat aşa cum se sugerează la învăţarea prin diferenţiere (Capitolul 16). elevul poate avea nevoie de sugestii. începeţi generalizarea obiectelor din aceeaşi clasă. luaţi-oca pe un semn că mai sunt încă multe de aflat despre diferenţele de comportament şi despre elaborarea unor noi metode de predare.29 - . Există şanse ca elevul să comită greşeli. mărimii şi culorilor (Stokes & Baer. aşezaţi obiectele din ce în ce mai departe de masă în încercările ulterioare şi apoi cereţi elevului să părăsească scaunul pentru a recupera articolul specificat. încercaţi un alt obiect familiar. pantofilor cu toc. mai există multe aspecte necercetate în domeniul învăţării elevilor cu întârzieri de dezvoltare. 1977). După ce elevul stăpâneşte identificarea claselor de obiecte de pe poziţia bine structurat a statului la masă. oferiţi o sugestie şi încurajaţi o nouă încercare. De pe o parte. şi. începeţi cu plasarea unui obiect familiar. La introducerea unui nou exemplu de obiect învăţat. Apoi. Prezentaţi acest SD prin încercări de grup. elevul va face greşeli dar poate învăţa diferenţierea mai repede decât în forma iniţială de diferenţiere dinte SD1 ("Ceaşcă") şi SD2 ("Pantof"). De exemplu. generalizarea ar trebui limitată la obiecte care arată similar cu obiectul iniţial pentru a maximiza reuşita elevului. nu numai obiectul în sine. Dacă elevul nu reuşeşte. după ce elevul învaţă să identifice un anumit fel de pantof. Scopul utilizări unui stimul contrastant este de a face mici paşi înspre atingerea diferenţei ţintă mai gradat şi cu mai mult succes pentru elev. Reduceţi treptat sugestiile în încercările ulterioare şi exersaţi acest SD până la însuşire. predaţi elevului exerciţii de receptivitate. doriţi să fiţi siguri că elevul stăpâneşte diferenţierea. şi a mocasinilor ca pantofi. va fi foarte aproape de a-şi forma un concept despre această clasă. Introduceţi noi exemple de obiecte învăţate prin varierea formei. Prin generalizare elevul învaţă să identifice mai multe exemple diferite pentru un obiect ce face parte dintr-o clasă de obiecte.în locul SD2. ceea ce demonstrează că acest a învăţat să se concentreze asupra unei sarcini şi nu acordă atenţie stimulilor din afară (de exemplu. Dacă ajungeţi într-un punct mort. După ce elevul începe să demonstreze buna stăpânire a diferenţierii. "Adu (obiectul). cum ar fi un pantof. Un stimul diferenţiat poate fu orice stimul stăpânit care este extrem de diferit de SD1. doriţi ca elevului să-i facă plăcere să fie învăţat. cum ar fi ceaşca. Acesta este doar un exemplu de situaţie în care un consultant cu experienţă poate fi de un real ajutor şi în care merită să lucrezi în echipă. Între timp. O dată cu progresul elevului se introduc gradat obiecte care seamănă din ce în ce mai puţin cu obiectul iniţial. exersaţi celelalte programe şi reintroduceţi Programul e identificare conceptuală a Obiectelor într-o etapă ulterioară a tratamentului. învăţaţi elevul să recupereze . Anticipaţi dacă elevii devine adesea frustrat şi plictisit când este supus unor criterii de învăţare de tipul 19 corecte din 20 de încercări fără sugestii. comportamentele auto-stimulante). Treptat. "Adu pantoful" (accentuaţi cuvântul "Pantof"). Prezentaţi exerciţiul. După 9 din 10 răspunsuri corecte fără sugestii. Prezentaţi exerciţiul "Adu ceaşca " şi aşteptaţi să vedeţi dacă elevul răspunde corect fără sugestii . dacă este necesar. oferiţi elevului sugestia de a ridica pantoful şi de a vi-l înmâna. i se va preda identificarea adidaşilor. vă sugerăm să amânaţi acest program pentru o lună sau două. Această situaţie contrabalansează nevoia de a fii creativ în găsirea de noi recompense pentru exerciţii. După ce elevul este capabil să identifice corect un membru al unei clase de la prima încercare. pe masă în faţa elevului aşa cum s-a procedat anterior în cadrul programului. Dacă elevul are probleme mari în identificarea receptivă a obiectelor în ciuda recomandărilor din secţiunea curentă. Pe scurt. începeţi să învăţaţi elevul să identifice obiectele aşa cum apar ele în mediul său cotidian. sandalelor. reducând treptat sugestiile din încercările ulterioare. Generalizarea Identificării receptive a Obiectelor După ce elevul învaţă să identifice aproximativ 15 obiecte diferite. Generalizarea ajută la sporirea funcţionalităţii programului şi garantează faptul că elevul nu rezolvă diferenţierile ca răspuns la caracteristicile irelevante ale unor stimuli. Pe de altă parte. treceţi la o etapă mai dificilă în care SD1 este alternat cu un SD verbal pentru o acţiune stăpânită de tipul as "Ridică-te." Pentru a facilita însuşire acestei sarcini. ordinea încercărilor poate decurge prin combinarea lui SD1 cu o imitare nonverbală." Dat fiind că SD este verbal. O evaluare a măsurii în care un elev poate identifica membrii unei clase este oferită în cadrul programului Potrivirea şi Sortarea (a se vedea "Potrivirea categoriilor " din Capitolul 12). Iniţial. Pentru a pregăti această generalizare. Continuaţi să predaţi membri unei clase până ce elevul va putea identifica câţiva din membrii acestei clase de la prima prezentare. Pe scurt.

desenaţi o dreaptă orizontală. Alternativ." Când introduceţi această etapă. O dată ce studentul stăpâneşte tragerea unei linii verticale dreaptă ca copie a liniei dvs şi o face corect în 5 din 5 cazuri sau 9 din 10. elevul poate reacţiona doar la această combinaţie de dimensiune şi formă atunci când face diferenţa între stimuli. sau puteţi realiza singuri aceşti stimuli decupând poze din reviste şi lipindu-le pe fişe sau fotografiind anumite obiecte. trebuie să aibă aproximativ aceeaşi dimensiune. până la eliminarea completă. Puteţi adăuga un punct în partea de sus pentru a vedea de unde să înceapă linia. ajutaţi-l la început şi mai puţin după maie încercări. învăţaţi elevul să identifice aceste obiecte în forma bidimensională (2-D). introduceţi imagini ale unor exemplare diferite din clasa respectivă în scopul generalizării. Pasul 2. Dacă are nevoie. este util să aşezaţi obiectele aproape de masă. Începeţi cu multe exerciţii SD l (spuneţi “fă asta” în timp ce desenaţi o linie verticală). reducând astfel durata de timp în care elevul trebuie să reţină în minte cele două articole înainte de a le recupera. Până la final. cereţi mai multe articole o dată. Să deseneze o orizontală este nouă experienţă şi studentul va necesita ajutor pentru a răspunde în mod corect. După stăpânirea acestei deprinderi. reveniţi la mediul iniţial de predare (la masa elevului) şi aşezaţi alte obiecte lângă articolul-ţintă pentru a spori complexitatea sarcinii. Pasul 3.obiectele din cealaltă parte a camerei. urmaţi aceleaşi proceduri ca şi pentru obiectele 3-D. faceţi punctele tot mai mici şi mai rare. Dacă se utilizează imagini sau fişe de diferite dimensiuni şi forme. Peste 2. şi în final din altă cameră. deseori elevii nu se concentrează asupra elementelor vizate de profesori. pentru a evita dependenţa de ajutorul dvs. treceţi la pasul următor. Ţineţi-i din ce în ce mai puţin mâna şi gradual ştergeţi-i din puncte. La început. După ce elevul învaţă să recupereze obiectele pe rând din diferite locuri. prezentaţi SD2 . Dacă imaginile au anumite elemente în fundal. Exerciţiul SD2: spunând “fă asta” desenaţi o linie orizontală pe hârtie. care constă din a spune “fă asta” în timp ce desenaţi o linie verticală de 20 cm în partea stângă a hârtiei. de pe holul ce duce spre altă cameră.) Obiectivul este să creşteţi atât numărul de articole pe care elevul trebuie să le identifice deodată şi distanţa dintre obiecte şi elev. Pentru învăţarea persoanelor sau obiectelor prezentate într-o formă bidimensională 2-D. Imaginile folosite nu trebuie să aibă un fundal încărcat. ajutaţi studentul ghidându-i mâna spre a desena o linie asemănătoare în partea dreaptă. linia dvs verticală trebuie să fie cât mai dreaptă. Imediat. În acest sens. Începeţi SD1. Identificarea Imaginilor După ce elevul este capabil să identifice cu uşurinţă o varietate de obiecte din diferite clase în formă tridimensională (3-D). Cereţi-i în acelaşi timp să facă şi neajutat linii. mai puteţi adăuga puncte pe direcţia liniei solicitate. Alături.30 - . neajutat. ca element ajutător. Nu uitaţi. Pasul1. De exemplu. urmaţi procedurile descrise pentru generalizarea obiectelor 3-D. Prin urmare. puteţi considera liniile lui puţin curbe sau încovoiate drept acceptabile. Intercalaţi exerciţiile SD1 şi SD2 pentru a fi deosebite. Poate doriţi să cumpăraţi stimuli cărţi de memorare de la un magazin care comercializează materiale de învăţare. elevul se poate concentra asupra acestora şi poate neglija obiectele – ţintă. 3 secunde de la stăpânirea lui SD l. Folosiţi imaginile obiectelor care se regăsesc în mediul elevului. Dacă e necesar. după ce elevul stăpâneşte identificarea a aproximativ 15 obiecte sub forma unei imagini în formă 2-D. prezentaţi exerciţiul "Adu pantofii şi şosetele. Se consideră făcut exerciţiul după 3 linii consecutiv executate corect. (Vă rugăm să citiţi "Exerciţiile din partea a doua " din Capitolul 15 pentru idei de stimularea acestei abilităţi. folosiţi aceeaşi procedură de la Pasul 1 (să o trageţi cu mâna lui). 3x5 inci). O dată ce studentul stăpâneşte tragerea liniei orizontale. şi să fie aplicate pe fişe de aceeaşi dimensiune (de exemplu. ca model diferenţial. Puteţi introduce de asemenea imaginile membrilor familiei sau a prietenilor.

Adăugaţi baza la sfârşit şi cereţi răspunsul separat. O dată ce studentul poate să deseneze laturile triunghiului de trei ori consecutiv. îi cereţi să se oprească când închide cercul spunând "Stop" în timp ce-i ridicaţi creionul de pe hârtie. Faza 2: Imitarea profesorului în desenarea formelor de bază. Spuneţi-i "fă asta" în timp ce mai întâi desenaţi latura stângă a triunghiului şi după aceea imediat latura dreaptă a triunghiului. după 3 linii consecutive corecte. fără ajutor). Stăpânirea exerciţiului este considerată completă la 5 din 5 sau 9 din 10 răspunsuri corecte neajutat. Cereţi să deseneze cercuri la care nu e ajutat pentru a reduce dependenţa de dvs. Pasul 3. slabe şi puţin vizibile. latura dreaptă. Pasul 2. Ajutaţi-l din ce în ce mai puţin. înfăţişaţi-i a doua componentă spunând. una singură. Dacă e necesar. Exerciţiul SD3 (spunând “fă asta” desenaţi o linie diagonală). şi după aceea baza triunghiului. Făcând un semn la începutul şi sfârşitul cercului ca un punct mai evident poate de asemenea să fie folositor pentru el să nu mai continue după ce a terminat cercul. dacă e necesar. urmând procedurile de la Pasul 1. treceţi mai departe la Faza 2. fie că a fost ajutat la ele. De acum. SDl (spunând “fă asta” desenaţi un cerc). Ajutaţi-l tot mai puţin şi. Când studentul a început să imite fiecare componentă. Îngroşaţi cercurile desenate corect. “fă asta” în timp ce desenaţi linia de bază a triunghiului de la stânga la dreapta. După ce o face corect. Exerciţiul este gata o dată ce studentul stăpâneşte tragerea de linii drepte alternativ ca copie a liniilor dvs şi o face corect în 5 din 5 cazuri sau 9 din 10. consideraţi corect dacă a făcut 2 linii consecutive drepte. Faceţi SD3 până la învăţare. Ex. Intercalaţi SD1 (desenând un cerc) şi SD2 (desenând un triunghi). desenaţi un cerc punctat pentru a-l urmări şi faceţi punctele de suspensie cât mai rare. Dacă studentul termină cercul dar continuă să deseneze spirale. O dată ce studentul poate desena toate trei liniile şi le deosebeşte. Dacă e necesar. care sunt după aceea treptat înlănţuite. Pasul 1. îndrumaţi studentul cu mâna sau desenânaţi un triunghi punctat pentru a-l urmări. "fă asta” în timp ce desenaţi latura stângă. şi pătrate. începeţi înlănţuirea lor. În Faza 2 a părţii de desen din programul Arte şi Meşteşug. triunghiuri. Înfăţişaţi-i prima componentă din SD2 (desenarea unui triunghi isoscel) spunând “fă asta” în timp ce desenaţi o linie diagonală ca parte stângă a triunghiului. dreptunghiuri. schimbaţi la SD l. “fă asta” în timp ce desenaţi o linie diagonală ca parte dreaptă a triunghiului (legată de vârful primei). După ce studentul poate să deseneze două laturi ale triunghiului dintr-o dată. înfăţişaţi-i ultima componentă spunând. ca mai sus. O dată ce studentul stăpâneşte desenarea cercului (5 din 5 sau 9 din 10 corecte. conform procedurii de învăţare prin deosebire. înainte de a schimba exerciţiul. treptat înlănţuiţi componentele pentru a crea o formă. . dar ţineţi minte şi încercările preferate ale studentului (mai ales cele la care nu a fost ajutat). Imediat ajutaţi studentul cu mâna dvs. Gradat. Exerciţiul SDl va fi cercul care tinde să fie forma cel mai puţin dificilă de imitat. Ar trebui început separând componentele (laturile). Iniţial împărţiţi fiecare formă în segmente separate. studentul învaţă să imite desenele dvs de cercuri. Cereţi să deseneze împreună primele două laturi ale triungiului.31 - . După ce o face corect. O dată ce SD3 este stăpânit intercalaţi-l mai întâi cu SDl şi după aceea cu SD2. înlănţuiţi toate trei laturi spunând. treceţi mai departe la Pasul 2 şi învăţaţi studentul să deseneze un triunghi isoscel (Un triunghi în care două laturi sunt de lungime egală).(spuneţi “fă asta” în timp ce desenaţi o linie orizontală) şi ajutaţi cu mâna dvs răspunsul studentului. iar mai apoi. fie că nu. furnizaţi studentului puncte cât mai puţine sau mai slabe şi ajutaţi-l cât mai puţin. Pasul 4.

Asociere (corespondenţă) şi Sortare (Matching şi Sorting). un om făcut din linii. Asociind figurile.capitolul 17) Învătând studentul aceste lucruri înaintea acestei faze. o girafă. adăugaţi două ferestre pătrate şi o uşă dreptunghiulară. iar după răspuns. Predaţi această îndemânare urmând procedurile descrise la Pasul 1. o pisică. apoi între ele cabina şi motorul. un câine. desenaţi două seturi de ilustraţii clare şi după aceea. dar în ordine inversă. învăţaţi studentul să le identifice urmând procedurile schiţate în Programul de Percepere prin „Etichetare” (Receptive Labeling of Obiectelor Program . Ar trebui să urmaţi aceleaşi proceduri ca pentru a desena o casă. un tren. Faza 3: Imitarea profesorului în desenarea figurilor O dată ce studentul a învăţat să deseneze formele geomatrice de bază. celălalt ochi şi gura le faceţi separat. ca de exemplu o casă. e mai simplu să înlănţuiţi cele două într-un răspuns. cereţi răspunsurile separat ca după aceea să înlănţuie componentele într-un singur răspuns. învăţaţi studentul să asocieze figurile asemănătoare. lăsându-l să facă şabloane după formele învăţate să deseneze. Desenarea unui pom. şi o singură linie curbată ca gură. de exemplu. intercalaţi-l mai întâi cu SD2 şi după aceea cu SD1 conform procedurii de învăţare prin deosebire. Continuaţi cu această succesiune până când studentul poate să deseneze întreg trenul deodată. Odată SD3 stăpânit. în faţă (coşul de fum). dacă înainte de a desena. Pentru a preda aceste îndemânări esenţiale. Odată forma principală a casei stăpânită. arătaţi studentului mai întâi cum să deseneze capul şi un ochi. . studentul învaţă să trateze asemănările şi deosebirile ca stimuli. legând cele două forma şi cerând studentului să deseneze ambele forme în legătură corectă una cu cealaltă. puneţi-l să le facă. Mai puteţi folosi ilustraţia formei ca ajutor. iar „etichetarea” va fi întrebuinţată ca ajutore verbale. Desenarea unui tren se compune dintr-un dreptunghi îngust. obiectele 2-D vor fi folosite ca îndemn să deseneze corespondentele lor. motorul şi coşul. Puteţi continua cu SD3. un con de îngheţată. Desenarea unui tren.32 - . un pom. folosiţi înlănţuirea lor. O dată ce studentul stăpâneşte desenarea componentelor trenului ca cinci elemente separate. şi aşa mai departe. învăţarea unui pătrat. Astfel. Odată stăpânită succesiunea acesta. îi cereţi să asocieze formele ce urmează să le deseneze cu imaginea respectivă figurată. Desenarea unei figuri hazlii Desenarea unei figuri hazlii constă într-un cerc pe post de cap. pentru ca el să deseneze trenul întreg. poate să treacă mai departe să înveţe să deseneze lucruri simple. şi în cele din urmă un cerc dedesubtul cabinei şi alt cerc dedesubtul motorului (roţile). o figură fericită. apoi un dreptunghi îngust legat de baza triunghiului la mijloc. Se poate uşura sarcina studentului. stabiliţi alta. Pentru asta urmaţi succesiunea prezentată mai departe (vedeţi capitolul 10). conform procedurilor descrise în Capitolul 12. combinând formele stăpânite în moduri diverse. variaţi sarcina cu. apoi le înlănţuiţi împreună. Desenând o casă se compune din redarea unui pătrat (porţiunea principală a casei) cu un triunghi pe vârf (acoperişul). şi recomandăm învăţarea unei singure figuri până la stăpânirea temeinică înainte de a trece la figura următoare. pe urmă gura. Descrierile aranjărilor obiectelor le veţi găsi mai jos. Ele sunt ordonate în succesiunea nivelului aparent de dificultate. combinând cele două elemente deja învăţate într-un singur răspuns. Alte forme că ar trebui să fie predate includ semicercul şi ovalul. Ca mai sus. apoi arătând casa întreagă. Desenaţi pe rând cabina.Pasul 4. Încă o dată. desenaţi cele două roţi şi coşul împreună. Desenarea unui con de îngheţată se compune dintr-un semicerc (îngheţata) în partea de sus a unui triunghi răsturnat. acoperind partea de sus a casei până când studentul termină de desenat prima parte. O dată asociate figurile. după aceea un dreptunghi orizontal mai lat ataşat cabinei (motorul). Deoarece studentul a învăţat deja să deseneze aceste componente separat. ochii ca două pete negre. apoi desenaţi ambele roţi ca a doua parte a lanţului. Desenarea unui con de îngheţată. de exemplu. vertical (cabina). Dacă motivaţia studentului scade în timp ce desenaţi. predaţi mai întâi componentele separat. după aceea un dreptunghi mic vertical în partea de sus a motorului. până când studentul poate să deseneze figura întreagă deodată. Desenarea unui pom se compune din un vârf triunghiular şi mai lung. Apoi faceţi capul şi ambii ochi aşteptând să le imite.

Desenarea unei girafe se compune dintr-un cap oval. un triunghi ca ureche.. valuri. Cel mai mulţi dintre ei trebuie îndemnaţi să nu depăşească liniile pentru un timp. Funcţie de îndemânarea studentului. e în avantajul studentului să se angajeze într-un nivel superior de auto-stimulare decât să practice alte activităţi care îi sunt mai nepotrivite ca de exemplu tangajul (legănarea). barcă). Un interes pentru anumite desene se poate manifesta datorită insistenţei pe o anumită figură. pentru a dezvolta mişcările exacte. şi două diagonale ca picioare.Desenarea unui om făcut din linii. Desenarea unui profil de câine se compune dintr-un cap triunghiular (înclinat astfel ca baza triunghiului să fie gâtul câinelui) legat de un corp dreptunghiular la care ataşaţi o coadaţi orizontală de la colţul superior. mai puteţi adăuga detalii. munţi). până ce coloratul devine uşor. tălpi picioarelor. cu care să-şi omoare timpul liber preferându-l activităţilor mai nepotrivite felului lui de a fi. dealuri. tot cerc. şi patru beţe. Pentru a desena girafa. apoi treptat acoperiţi părţi tot mai largi din modele sau daţi-i să deseneze doar secvenţe din ilustraţii. Celelalte componente ar trebui să fie predate fiecare separat. Dacă se întâmplă asta. şi un tren printr-un peisaj montan într-o zi însorită cu o catenă muntoasă în fundal. Ar trebui iniţial să alegeţi cărţile de colorat cu forme simple. Grosimea liniilor trasate în jurul formei trebuie să fie tot mai mare. dar dvs ar trebui să reduceţi treptata numărul îndemnurilor. luna. Dacă . faceţi o procedură de înlănţuire inversă a lor pentru a le combina. apoi să fie înlănţuite. Ajutaţi-i mâna în timp ce spuneţi studentului "Colorează înăuntru !" Pentru a ajunge la răspunsul studentului la ajutorul verbal. Înainte să deseneze această figură. Cereţi să fie cât mai precis. o ureche mică. O dată ce studentul învaţă să coloreze formele simple. o barcă navigând pe ocean. Mai târziu. urechi şi păr. folosiţi diferite proceduri de a le combina. un oval (sau dreptunghi) mare orizontal ca şi corp. urmaţi procedurile de combinare de la pisică şi câine. triunghiulară. Desenarea unui profil de câine. O dată ce studentul stăpâneşte aceste figuri de bază. ca de exemplu o casă cu o persoană şi un câine jucându-se în curte. Desenul poate fi o ocupaţie plăcută pentru student. Desenarea unui profil de pisică se compune dintr-un cap mic circular. stele. O dată ce studentul poate să imite elementele. O dată ce studentul a învăţat să imite componentele separat. flori. schimbaţi SD-ul de la imitaţie la desen prin comandaţi verbală. mai puteţi introduce colorarea formelor şi figurilor simple. O dată ce studentul poate să deseneze formele de bază. trebuie dat desenului o comportare extrinsecă. o linie verticală ca şi coadă. Consecvent cu modelul nostru. iarbă. Desenarea unui profil de pisică. un corp mai mare. patru picioare pe măsură ca linii verticale sau dreptunghiuri înguste.). datul din mâini sau răsucirea. O dată ce studentul a învăţat să imite componentele separat. Desenul constă dintr-o figură hazlie (capul). o verticală lungă pentru gât şi corp.33 - . Aceste figuri sunt condiţii esenţiale pentru învăţarea de a desena scenarii complete. O dată ce studentul învaţă să deseneze câteva figuri ca imitaţie. soare. două orizontale legate de ea. ca mâini.. şi patru linii verticale (picioare) pornind din corp. noi recomandăm să încorporaţi desenul în programul lor zilnic chiar dacă necesită instrucţiuni explicite şi ajutor. De exemplu. umează să introduceţi cărţile de colorat. curcubex. ca de exemplu alte vehicule (maşină. Puteţi inventa altceva obişnuit. Desenarea unei girafe. Desenând un punct şi o linie curbată pe capul oval daţi o figură de girafă fericită. leu. puteţi figura şi degete mâinilor. o figură hazlie cu mustăţi. studentul ar trebui să poate face o figură hazlie dintr-odată. Faza 4: Colorarea formelor şi figurilor simple. un gât dreptunghiular lung. şi obiecte (soarele. o linie simplă drept coadaţi şi o ureche mică triunghiulară. unii studenţi înveţă chiar să deseneze ceva spunându-i doar „desenează !” În această etapă. faceţi o procedură de înlănţuire inversă a lor pentru a le combina. Ajutaţi-l arătândui ilustraţii. elefant). oricum. picioarele. studentul poate să arate afinitate pentru a desena animale sau poate peisaje (Ex. autobuz. combinaţi-l cu un sprijin manual şi după aceea ajutaţi-l tot mai puţin până ce răspunde doar la comandă. ar trebui remarcat dacă studentul are vreun interes deosebit pentru anumite ilustraţii. (Ex "Fă o casă !" "Fă o barcă"). animale (şarpe. Pentru majoritatea studenţilor. evitând detaliile.

devine o preocupare chiar de la început. Apoi. de exemplu printr-o linie groasă pe mijloc separând partea studentului de partea dvs. tăiatul. unii studenţi pot să înveţe să coloreze uşor şi cu ajutor minim. Cel mai mulţi însă vor avea nevoie de mai ajutor şi va trebui să-l ghidaţi cu mâna. Dacă dexteritatea studentului o permite folosiţi foarfece de calitate (Ex. Altora le va fi mai uşor să folosească suprafeţe care pot fi şterse (folii reinscriptibile.34 - . Începeţi prin a învăţa studentul să ţină foarfecele corect. degetul mijlociu. faceţi din această activitate o modalitate de a recepta ajutorele verbale. îi puteţi delimita foaia. puteţi sta în spatele studentului la masă sau în lateral. şi veţi folosi unele flexibile (artizanale. Ca în alte programe. Faza 1: Învăţarea tăiatului şi ţinerii foii. sunt introduse forme simple. colţuri. Mulţi studenţi pot avea nevoie de ajutor şi îndemnuri nenumărate până să deseneze şi să coloreze din proprie iniţiativă. pentru început. Desenul şi tăiatul cu foarfecele sunt sarcini la care unii studenţi se dovedesc pricepuţi fără multă instruire. simultan. Foarfecele ar trebui să aibă un inel mic pentru degetul mare şi un inel mai mare pentru a intra indexul şi degetele mijlocii. îl puteţi lăsa. Desenatul. creaţi propriile cărţi Tăierea figurile simple şi fotocopiaţi-le pe coli mai mari. Când treceţi la a desena o linie verticală. Puteţi să-l puneţi să imite desenul şi fără să-i spuneţi nimic. folosirea unei suprafeţe înclinate ca de exemplu un şevalet se poate dovedi eficientă pentru a vedea desenele dvs şi răspunsurile sale simultan. Dacă o e nevoie practicaţi ţinerea foarfecelui mai. astfel ei pot să vadaţi bucăţile care cad. Poziţionaţi-vă în spatele studentului şi serviţi-i foarfecele ţinându-l corect cu degetul mare prin inelul mic şi indexul. De exemplu. după ce desenează şi colorează ilustraţia. fiindcă ţinerea corectă e importantă pentru a-l folosi eficace. respectiv curbe. ca fiind prima lor operă de artă. După ce studentul stăpâneşte coloratul fără să-i indicaţi ce să coloreze. studentul învaţă să taie linii drepte. În Faza 1 a învăţării tăiatului din acest program. Pentru unii studenţi. Tăiatul cu foarfecele este o îndemânare importantă pentru un preşcolar. Fiskars) fiind extrem de greu pentru amândoi dacă foarfecele nu taie în mod corespunzător sau nu se deschide uşor. Dvs ar trebui să mâzgăliţi ca el pe o parte a hârtiei şi studentul pe altă parte. arătaţi-i studentului cum să coloreze un cerc spunându-i "colorează un cerc". 3. concentraţi-l pe a da atenţie desenelor dvs. şi probabil inelar prin inelul mare. Mâzgălitul folosit ca îndemn trebuie alternat repede cu cealaltă foaie pe care îi cereţi să facă formele cerute de SD. Sprijiniţi mâna studentului să . de unde îi puteţi arăta în ce parte să taie. lipitul şi coloratul (pictatul) sunt activităţi interelaţionate şi sunt incluse în orice plan de învăţământ preşcolar. cu faţa la dvs. folosiţi două foi de hârtie. abilităţile motorii ale studentului îl pot împiedica să umble cu foarfecele obişnuite. În anumite cazuri. Suprafaţa din spate a degetului mare ar trebui să poată deschide foarfecele. şi îl va lua acasă pentru a-l arăta părinţilor. stând pe scaun. de a lua foarfecele cu mâna şi de a-l ţine corect. iar alta pentru a trece la desen. Dacă nu e nevoie de ajutor pentru asta. Zone de dificultate. În Faza 5. studentul poate fi ajutat fiindu-i permis să mâzgălească pentru a începe să facă ce-i spuneţi. o puteţi introduce după învăţarea acestuia să imite prin simultaneitate. Dacă studentul insistă să deseneze peste linia dvs. diferenţele individuale sunt evidente. una pentru a mâzgăli împreună. Aceştia ar trebui să taie între genunchi. aveţi nevoie de un program pas-cu-pas ca de exemplu cel prezentat aici. Pentru alţii. tablă) şi chiar îi va motiva să şteargă ce nu e bine desenat. pe când ceilalţi necesită zile sau luni pentru a ajunge acelaşi nivel de performanţă. studentul învaţă paşii de bază. dându-le o motivaţie importantă. După ce studentul a înţeles că e vorba despre a desena. coloratul. Tăiatul cu foarfecele.nu găsiţi cărţi de colorat cu detalii puţine. ca şi desenul. Cu alţi studenţi. Poate fi nevoie doar să îi arătaţi ţinând-o dvs. îl vsă lipească pe hârtie. Unii sunt motivaţi de a privi bucăţile de hârtie tăiate căzând pe jos. plastic). şi 4. iar câţiva vor reuşi uşor. care să-i uşureze învăţarea imitării dvs. Dacă la începutul Faza de desen din program (imitarea unei linii verticale) pare dificilă pentru student. În Fazele 2. însă. Folosiţi instrucţiunile de receptare de la capitolul 15. copilul va tăia desenul. De exemplu. Dacă este preocupat să mâzgălească.

ar trebui introdusă tăierea formelor simple. pe dreapta. Desenaţi. Faza 3: Tăierea pe linii frânte. porniţi să-l învăţaţi să şi-o ţină singur. şi după aceea aplicaţi pe hârtie. până învaţă. O dată ce este stăpânită această îndemânare. ar fi necesar: clei de lipit alb. desenaţi o linie groasă pe mijloc pe o cartelă de 3 cm şi învăţaţi studentul să taie pe linie. pe o cartelă de 10 cm lăţime. hârtie colorată.ţină bine de inelele foarfecelor. recomandăm ca studentul să stăpânească foarte bine tăierea unghiurilor înaintea Fazei 4. Slăbiţi ajutorul treptat oferind din ce în ce mai puţin asistenţă. dvs trebuie să spuneţi ”Deschide!” în timp ce studentul deschide lamele şi “Taie!” în timp ce studentul taie hârtia.) De asemenea ar trebui să se întrebuinţeze în stadiile iniţiale o panglică de 1 cm. treptat măriţi lăţimea cartonului pentru a avea nevoie de două tăieturi sau de trei ca să-l poată tăia. un triunghi în mijlocul unei cartele de 15 cm şi urmaţi aceiaşi paşi descrişi în Faza 3 pentru unghiuri. Spuneţi. groasă. apoi mai groase. să o cufundaţi în clei. îi daţi să taie pătrate. de exemplu. Desenaţi o linei în unghi pe mijloc. O dată ce studentul poate să ţină şi să taie o cartelă de carton singur. O dată ce studentul o să poată tăia triunghiurile. deoarece el poate s-o taie dintr-odată. Faza 5: Tăierea figurilor simple. Treptat sporiţi îndoitura curbei după ce studentul stăpâneşte curba largă. Ar trebui să fie pregătite pentru lipire ilustraţii mari. o farfurie de hârtie sau un castron puţin adânc. până învaţă. O dată ce îndemânarea studentului a ajuns până la acest punct. Concomitent cu aceasta spuneţi "Pictează" şi îndată ajutaţi-l manual dacă e nevoie. "Taie linia !" Dacă e necesar. dreptunghiuri şi cercuri. Pe măsură ce studentul progresează. folosiţi o cartelă mai mare şi adăugaţi al doilea unghi şi după aceea pe al treilea. Faza 2: Tăierea pe linii drepte. studentul a învăţat în Faza 1 să ţină foarfecele corect şi să taie o cartelă în jumătate fără ajutorul dvs. O dată ce studentul poate să ridice foarfecele. În cele din urmă. şi două pensule. fiindcă ilustraţiile mai mici sunt dificile de manevrat. treptat măriţi lăţimea cartonului până când studentul poate tăia o cartelă de 10 sau 15 cm pe linie. Repede introduceţi cu mâna un cartonaş între lame. să se servească de pensulă. Înaintea predării Fazei 2. Mai poate să fie folositoare o motivaţie vizuală cum ar fi lipici alb pe carton colorat. Ghidaţi-l tot mai puţin. treceţi la Faza 2. Începeţi prin a pune nişte clei de lipit pe farfurie sau castron. Desenaţi o linie neagră. înmuiaţi pensula în clei. Când studentul poate tăia o cartelă de 10 sau 15 cm pe lăţime (aproximativ cinci sau şase tăieturi cu foarfeca pentru a ajunge dincolo). Cu degetul dvs mare stâng desfaceţi foarfecele dintre mânere. . şi să aplicaţi cleiul de lipit pe hârtie. care necesită numai o mişcare a cartelei. Apoi treptat reduceţi grosimea liniei până când studentul să poată tăia pe o linie desenată cu ceva subţire. Ghidaţi-l tot mai puţin.35 - . facând lipiciul clar vizibil. Evitaţi dependenţa de ajutor manual. Concomitent cu sprijinul manual. Ajutaţi-l cu mâna pentru început. daţi-i cartele mai late cu maie curbe. Îndată schimbaţi poziţia degetului mare stâng al dvs de la a deschide foarfecele spre a împinge inelul în jos pentru a tăia. În consecinţă. Următoarea instrucţiune este "Lipeşte" şi daţi-i o ilustraţie studentului şi indicându-i (cu degetul) unde unde să o ataşeze. (Cartonaşele sunt groase şi mici şi în consecinţă uşor de controlat. La tăierea pe o linie frântă. Pentru faza curentă. Renunţaţi gradual la sprijin. "Taie linia !" şi ghidaţi răspunsul conducându-i mâna cu foarfecele să ajungă în colţul unghiului. O dată ce această îndemânare este stăpânită. Mai poate să aibă nevoie de sprijin pentru a poziţiona ilustraţia cu faţa în sus pe hârtie (unora nu le e clar cu ce parte a ilustraţiei trebuie lipită). daţi-i să taie propriile desene. Lipirea Să lipească ar trebui învăţat concomitent cu tăierea sau după ce studentul învaţă să taie formele simple. Noi recomandăm să începeţi cu un singur unghi. Puneţi cartele şi foarfecele pe masă şi spuneţi. Puneţi studentul să taie forme desenate pe cartele mai late. studentul va trebui să mişte cartela ca să taie unghiul. Faza 4: Tăierea pe linii curbe Tăierea pe o linie curbată necesită continua ajustare a cartelei. Acest lucru necesită practică. Procedaţi după cum urmează: instruiţi studentul pentru a ţine foarfecele şi îi daţi panglica să o ţină cu mâna liberă. învăţaţi studentul să taie ilustraţii din reviste. Mai târziu. Pentru a preda studentului lipitul. să le ţină în mod corect şi să taie o cartelă în timp ce dvs o ţineţi. ghidaţi răspunsul conducându-i mâna pe linie. mai complicate şi după aceea curbe multiple. Apoi treptat reduceţi grosimea liniei până când studentul să poată tăia pe o linie desenată cu ceva subţire. curbată până în partea cealaltă a unei cartele de 10 cm şi respectaţi procedurile descrise în Faza 3. groasă.

Capitolul 12). Unii preferă puzzle cu litere. Noi recomandăm învăţarea studentului de a scrie majuscule în fazele timpurii deoarece majusculele sunt semne mai uşor de reprodus decât literele mici. C. punând studentul să repartizeze pensulele cu vopsea în recipientele sau farfuriile cu culorile corespondente. Corespunzător strategiei pentru un preşcolar. U). înlănţuiţi prima componentă la lantul celor două astfel încât (ridicarea pensulei. De exemplu." O dată ce studentul stăpâneşte pictura la masă. Înaintea începerii porţiunii curente din Program. Apoi. Dacă lucraţi cu un astfel de student. aplicând vopseaua pe hârtie şi întoarcerea pensulei la recipientul corect. deşi învăţarea scrierii literelor şi cuvintelor este iniţiată în această porţiune de program. Mai târziu studentul să fie învăţat să picteze în acelaşi fel în care a învăţat să deseneze. "Care e?" sau "Aceeaşi. Pentru a folosi această procedură. plasarea pensulei în recipientul corect. cu desenarea de drepte pt a forma majuscule mai întâi (ex. nasturi. studentul ar trebui să înveţe să discrimineze literele alfabetului prin metoda de asociere (vedeţi Asociere şi Sortare. R. Capitolul 17). Dvs trebuie să hotărâţi dacă studentul respectiv este gata pentru studiul acestei faze a programului sau dacă studentul ar trebui mai întâi să înveţe să folosească o pensulă şi să aplice vopsea pe o foaie de hârtie. şi litere cu linii diagonale (ex. cereţi studentului la pensula pusă înapoi în recipientul corect spunând. Plasaţi două sau trei recipiente puţin adânci conţinând vopsele de culori diferite pe masă. Mai târziu. X. învăţaţi-l să picteze pe un şevalet.Poate să le fie mai uşor să lipească obiecte decât ilustraţii. panglici colorate. daţi instrucţia şi sprijiniţi răspunsul corect. învăţarea semnificaţiei cuvintelor scrise este în mare măsură amânată până la capitolul 29. Puteţi s-o faceţi şi fără comandaţi verbală. O. studentul poate să fie învăţat să folosească cleiul la decorarea propriilor desene. Porniţi cu un format asemănător cu acel folosit în potrivirea culorilor (vedeţi capitolul 12). I. K. Acest lucru poate să fie făcut. care este să ridice o pensulă curată. studentul ar trebui să stăpânească identificarea de litere (vedeţi identificarea obiectelor. Înmuiaţi pensulele în recipientele de vopsea. E. şi întoarcerea pensulei la recipient) să fie asociate cu instrucţia. V. la început urmează să picteze liber la hârtie. i-o cufundaţi în vopsea. În cele din urmă. studentul ar trebui să înceapă să imite comportări (ex. Nu este neobişnuit pentru retarzi de a dovedi un interes special în litere. Pictatul. Mai întâi. J. studentul să poată imita mişcări noi cu sau fără ajutor). M. După ce aceste asocieri sunt stăpânite. pictatul. T). G.36 - . studentul ar trebui să stăpânească imitarea unui lanţ de două elemente (cel puţin) deoarece dvs veţi preda literele prin înlănţuirea elementelor cunoscute (linii). Dacă este insuficient. L. poare să decoreze omuleţul desenat lipindu-i cu clei bumbac ca păr şi paiete pe haine. Unii nu au capacitatea de a învăţa să scrie litere. Însă mulţi studenţi au un interes special pentru litere fiind direct expuşi la acestea prin programele din acest manual. în primul rând ultima din succesiune. "expresionist". D. Z). Această îndemânare nu poate fi obţinută fără practică. A. de exemplu. recomandăm obţinerea unor îndemânări esenţiale. dvs trebuie să impuneţi o structură. W. apoi litere curbate (ex. P. B. amestecând culorile şi în recipiente la fel ca pe hârtie. riboane. predaţi fiecare componentă separat. Îl mai poate de asemenea ajuta lipirea unor beţe colorate pe hârtia albă. S. F. spuneţi "Care e ?" şi daţi câte o pensulă studentului pentru a o pune la fiecare farfurie corespondentă culorii. învăţaţi studentul să recepteze instrucţia "Pictează !" Luaţi o foaie mare de hârtie albă. Ajutorul care poate să fie eficace pentru predarea scrierii e comun tuturor fazelor acestei etape şi e descris la sfârşitul acestui capitol în partea "Zone de dificultate. N. Pictatul o să fie o activitate distractivă pentru cei mai mulţi studenţi şi este una care cere libertate. Citirea şi Scrierea. "pictează" Dacă e necesar. folosiţi obiecte ca de exemplu mingii de bumbac. În această parte. vă vom descrie un mod ca să instruiţi studentul pentru a împerechea pensula cu vopsea cu recipientele respectivei culori. aplicaţi vopseaua pe hârtie şi întoarceţi pensula în recipientul corect. Majoritatea literelor alfabetului va fi predată prin următoarele proceduri. În plus. Q. ceilalţi aliniază litere de plastic pe tablele magnetice în ordine alfabetică fără pregătire prealabilă iar ceilalţi sunt fascinaţi de literele afişate pe ecran sau în cărţi (în . confetti. Pentru a menţine activitatea organizată şi să controlaţi jocul său cu vopseaua. pene sau macaroane. Y. Studenţi învaţă uşor să plaseze culoarea pe hârtie. În fazele prezentate mai jos. scrierea e introdusă în ordinea dificultăţii evidente." Scrierea de tipar. H. După aceea înlănţuiţi a doua şi a treia. îndemânarea trebuie predată prin înlănţuire. Reţineţi că. paiete. În al treilea rând.

centrând atenţia pe câte o literă. V. ajutaţi-l tot mai puţin şi cu mai puţin timp de a vizualiza cardul sau acoperindu-l treptat până când litera este în întregime acoperită. După ce studentul face în mod corect această linie fără ajutor. Faza 5: Scrierea Cuvintelor. Faza 3: Scrierea literelor cu linii diagonale. Acordaţi sprijin studentului de a completa litera. sunt predate literele compuse din diagonale (ex. Y. W. Presentaţi ca SD spunând. Sugerăm să începeţi cu litera "C. instruind "fă aşa". înlănţuiţi cele două împreună prin procedurile descrise în parte în programul de imitare nonverbală şi înlănţuirea a două componente. o linie verticală în jos din centrul orizontalei. U). Predaţi literele rămase în Faza 2 în acelaşi stil. F. folosind înlănţuirea procedurilor dacă e necesar. care se compune din a spune ”fă aşa” în timp ce desenaţi în jos linia diagonală. concentrându-vă pe câte o literă şi urmaţi aceleaşi proceduri descrise mai sus." Treptat diminuaţi ajutorul pe măsură ce progresează. înfăţişaţi-i ca al doilea SD. Z). ajutaţi-l. Q. E. Dacă e necesar. M. K. treceţi la Faza 2. "fă asta” în timp ce desenaţi linia verticală de sus în jos. "Scrie A”). apoi intercalaţi literele învăţate. o orizontală şi o linie verticală). Intercalaţi scrierea" K" cu litere deja stăpânite în Fazele 1 şi 2. P. o linie verticală şi două diagonale)." Dacă e necesar. X. C. Dacă e necesar.37 - . Cu alte cuvinte. ajutaţi-l şi diminuaţi sprijinul o dată cu fiecare încercare. T) şi acestea ar trebui predate mai întâi.în timp ce desenaţi orizontala scurtă şi după aceea îndată desenaţi linia verticală în jos de la centrul orizontalei. În cele din urmă. studentul ar trebui să stăpânească etichetarea literelor (în conformitate cu procedurile descrise în Asocierea Obiectelor. Plasaţi puncte de suspensie unde „C” ar trebui să înceapă şi mai ales la final ca să reduceţi probabilitatea în care studentul o va extinde şi să scrie „O. Dacă studentul porneşte cu ultima . La sfârşit. B. terminând litera." Împărţiţi „K" în trei componente (ex. ajutaţi-l. În această fază. înlănţuiţi trei toate ca un singur SD (“fă aşa” în timp ce scrieţi litera întreagă "K"). Capitolul 17) şi să scrie litere prin imitare (descrisă în fazele anterioare). G. D." Înfăţişaţi-i ca SD (“fă aşa” în timp ce scrieţi C"). O dată ce studentul poate să imite scrierea dvs cu majuscule din drepte orizontale şi verticale. studentul învaţă să scrie literele cu linii curbe (ex. completând litera "K. O dată ce studentul stăpâneşte litera "T" ca două componente separate. S. Ajutorul trebuie diminuat treptat pe măsură ce progresează. Faza 4: Scrierea literelor ca răspuns la comandă. I. Înaintea introducerii Fazei 4. Faza 2: Scrierea literelor cu curbe. Predaţi restul literelor compuse de orizontale şi verticale. daţi instrucţia ”fă aşa”. Cereţi exerciţii fără sprijin şi evitaţi dependenţa de ajutor. Începeţi această procedură înfăţişând ca SD mai întâi pentru primele două ( "fă aşa" în timp ce desenaţi linia verticală şi linia de diagonală de sus). desenaţi o orizontală scurtă de la stânga la dreapta. L. J. terminând litera" T. începeţi înlănţuirea SD-urilor. H." Furnizaţi ajutorul necesar pentru a răspunde în mod corect. O dată ce studentul imită în mod corect orizontala. R. Îndată ce dvs terminaţi ambele linii. O. Cu instrucţia "fă aşa". Intercalaţi scrierea lui "C" cu litere deja stăpânite în Faza 1. formele vizuale fixe au proprietăţi motivaţionale). Urmând procedurile prezentate în această fază. Pe măsură ce studentul trage corect ambele linii înlănţuite. Predaţi studentului scrierea cuvintelor. În această fază. înfăţişaţi-i al doilea SD spunând ”fă aşa” în timp ce desenaţi linia diagonală de sus dreapta la centru liniei verticale. O dată ce studentul învaţă în mod corect să imite această linie neajutat. pornind cu cuvintele scurte ca de exemplu "DE" "PE" şi "LA" După aceea spunând "fă asta” în timp ce scrieţi un cuvânt ca de exemplu ”DE" cereţi studentului să copieze cuvântul de la stânga la dreapta. Noi sugerăm să începeţi cu litera "T" exprimând-o în două componente separate (ex. înfăţişaţi-i următorul SD. Ajutaţi-l modelând răspunsul sau arătând un carton tipărit. Studenţii respectivi sunt adesea motivaţi de majusculele compuse de verticale şi orizontale drepte (ex. Predaţi următoarea literă în acelaşi stil. predaţi studentului scrierea literelor ca răspuns la comandaţi (Ex. Recomandăm să înceapă cu litera "K. înfăţişaţi-i următorul SD. studentul ar trebui să înceapă să deseneze copia liniilor. O dată ce studentul reproduce corect litera" K" prezentată ca trei componente separate. care se compune din a spune ”fă aşa” în timp ce desenaţi ultima diagonală în legătură directă de la centrul liniei verticale. Predaţi literele rămase în Faza 3 prin procedurile descrise mai sus.termen tehnic.

"JOS". Dacă e necesar. acoperiţi toate literele în numele studentului cu excepţia primeia şi dezvăluiţi literele rămase una câte una. O dată ce studentul poate să scrie literele urmând instrucţiunile pe măsura descrise în Faza 4 şi imită scrierea cuvintelor scurte ce s-au predat în Faza 5. Treptat diminuaţi grosimea liniilor pătratului. şi aşa mai departe. îl întrerupeţi imediat şi indicaţi succesiunea corectă în încercarea următoare punând arătătorul pe fiecare literă de la stânga la dreapta sau acoperind cu o cartelă goală cuvântul şi descoperindu-l cu câte o literă. cereţi dimensiunea corespunzătoare învăţând studentul scrierea înăuntrul unui pătrat. După ce studentul poate să copieze o seamă de cuvinte scurte şi numele în mod corect de la stânga la dreapta. Dacă. Arătaţi-i apoi câte două litere. Dificultăţi. depinzând de vârsta de studentului şi abilitatea lui motorie. Diminuaţi folosirea cardului conform procedurii descrise în Faza 4. Dacă studentul are problemele cu limitarea dimensiunii literelor. O dată ce această îndemânare este obţinută. Diminuaţi ajutorul anterior treptat punând nemaiindicându-i lierele. treceţi mai departe la trei litere. Proceduri pentru predarea scrierii cursive vor fi prezente într-un volum de programe pentru avansaţi.literă. studentul porneşte răspunsul de la ultima literă sau oricare alta decât prima. . O dată ce studentul poate să copieze cuvinte de două litere în mod independent. Furnizaţi un ajutor vizual pentru succesiunea literelor în numele studentului punând arătătorul pe fiecare literă de la stânga la dreapta. Faza 6: Scrierea Numelui Studentului. până când numele studentului este expus întreg şi reprodus. Mulţi studenţi au nevoie de ajutor vizual ca de exemplu literele punctat desenate pentru a învăţa să scrie. În cele din urmă eliminaţi cadrul definitiv. învăţaţi-l să scrie aceste cuvinte ca răspuns la instrucţiuni. ca de exemplu "scrie SUS" sau "scrie numele tău". după ce dvs daţi ca SD (“fă aşa” în timp ce scrieţi numele studentului). combinaţii ca de exemplu "SUS". O dată ce studentul stăpâneşte sarcina scrierii prezentă în această parte. Faza 7: Scrierea ca răspuns la comandă. Această îndemânare să fie predaţă prin comanda verbală în timp ce sprijiniţi răspunsul corect prin folosirea unui card cu cuvântul tipărit. întrerupeţi răspunsul şi îndată să cereţi secvenţialitatea corectă.38 - . îndemânările lui vor fi echivalente cu acelea ale unor elevi de 5 ani. câte tre litere. reduceţi mărimea literei. decât când nu ştie care urmează. predaţi studentului numele propriu.

un număr suficient de principii sunt ilustrate de care se poate ţine seama când construim programele adiţionale. studentul va recepta limbajul simultan cu îndemânările intrinseci prin combinarea de instrucţiuni verbale şi ajutor. Hrana folosită ar trebui să fie una preferată şi ar trebui să fie plasată într-un castron. Mâncând cu lingura. E recomandată înlănţuirea inversă. împărţind reacţiile complexe în elementele mai mici. O dată ce elementele de îndemânare sunt învăţate. Programul pentru a se hrăni trebuie pornit după ce studentul stăpâneşte folosirea obiectelor. Oricum. Cercetări de acest tip sunt făcute de circa 30 de ani. Dacă are nevoie şi de ajutor pentru a executa o comandaţi verbală şi o imitaţie. Scopul trebuie să fie ca studentul să ridice lingura plasată aproape de castron. mulţi studenţi cu întârzieri mintale pot să înveţe complexe îndemânări intrinseci. să se îmbrace şi dezbrace. ca de exemplu pieptănatul. să o introducă în castron. cu răbdare. Cele mai multe solicită ajutor fizic (manual îndrumaţi studentul să facă mişcările dorite) sau imitaţia (demonstraţi comportările). să mişte lingura cu hrană spre gura sa. studenţii care folosesc toaleta e mai probabil să fie acceptaţi în colectivitate decât ceilalţi. periatul dinţilor. înainte de a trece mai departe la îndemânarea următoare. Nici nu e neobişnuit pentru ei să necesite asistenţă considerabilă din partea părinţilor şi altor adulţi alţi pentru a îndeplini chiar sarcini de bază ca de exemplu îmbrăcarea şi spălarea. Pe cât posibil. să mănânce când i se cere. îmbrăcatul. Dacă mâinile studentului sunt mici pentru lingura de adult tipică. Pentru a începe. profesorul combină aceste elemente într-un lanţ de comportări şi le provoacă printr-o comandaţi verbală. să-şi diversifice dieta. îndemânările din acest capitol nu vor epuiza toate nevoile studentului. Nu trebuie predate alte programe prioritar în dauna îndemânărilor intrinseci. Studentul va învăţa mai repede dacă nu trebuie să se lupte cu greutatea lingurii. să mănânce şi să pună lingura . În timp. De exemplu. el ar trebui să fie împărţit în câţiva paşi mici distincţi. Dacă studentul reuşeşte să imite adultul. imitaţia e preferabilă ajutorului fizic. Însă. lucraţi cu regularitate cu studentul până ce face progrese semnificative. Programele prezentate în acest capitol sunteţi exemple de programe prezentate în detaliu de alţi cercetători. câteva îndemânări intrinseci sunt predate prin ajutare. Deoarece mâncatul e o comportare complexă. Predarea majorităţii îndemânărilor descrise în acest capitol necesită folosirea lanţului procedural descris în Capitolul 10. În mod evident.CAPITOLUL 21 Îndemânări de autoservire Nu este neobişnuit pentru indivizi cu întârzieri mintale de a fi în urmă cu îndemânări intrinseci de bază. spălatul mâinilor. Capitolul acesta prezintă programele pentru predarea studentului să manânce cu o lingură. Altele mai complexe. spălatul mâinilor şi folosirea toaletei. Procedura serveşte menţinerii motivării profesorului şi să obţinerii încrederii în sine a studentului. încercaţi o mărime de copil. Mâncând cu lingura se învaţă mai întâi deoarece lingurile sunt mai uşoare de folosit decât alte ustensile. De asemenea învăţând să fie stăpân pe sine studentul va fi mai uşor de integrat în şcoală şi comunitate. fiind mai uşor pentru student s-o ia în lingură. pieptănatul. Înlănţuirea înapoi a paşilor. selectaţi una singură şi. şi toaleta. În încercarea de a normaliza comportările studentului. Astfel. va avea un tonus mai bun şi va fi mai uşor de îngrijit. predarea de îndemânări intrinseci este critică. piureu de cartofi sau iaurt. oricum.39 - . O dată ce studentul devine mai stăpân pe sine. instrucţie sistematică. ca de exemplu marmeladă. studentul nu înţelege comanda profesorului. lingura studentul trebuie aleasă pentru a fi cu uşurinţă manipulată. Bibliografia semnificativă e inclusă la sfârşitul acestui manual. sunt cel mai bine să fie început după ce studentul stăpâneşte Programul de Imitare Nonverbală (Capitolul 13) şi ştie să urmeze câteva instrucţiuni verbale. încercaţi a nu preda prea multe îndemânări dintr-o dată. Hrana moale e mai uşor de luat cu lingura decât cereale sau mici bucăţi de carne sau zarzavat. Folosiţi hrană moale. Planificaţi-vă să completaţi cele maie sau toate programele prezentate în acest capitol în aproximativ 2 ani. sau în ambele moduri. periatul dinţilor.

Ridicaţi lingura. diminuaţi ajutorul şi lăudaţi-l pentru asta. 4. După ce studentul ridică cu succes lingura din castron." O dată ce Pasul 3 este stăpânit (5 din 5 sau 9 din 10 răspunsuri corecte neajutat). Lăudaţi-l pentru mişcarea lingurii spre castron. Pasul 3. Pasul 6. mănâncă hrana. treceţi mai departe la Pasul 5." O dată ce Pasul 4 este stăpânit (5 din 5 sau 9 din 10 răspunsuri corecte neajutat). Daţi studentului lingura în mână (cu hrană). După ce studentul termină cu succes secvenţa. Verbal cereţi studentului să pună lingura pe masă. După ce studentul termină cu succes succesiunea de activităţi. diminuaţi ajutorul şi cereţi verbal ridicarea lingurii din castron. fiecare acţiune devine distinctă de alte încercări. Dacă paşii de mai sus au repurtat un succes. 6. Ridicaţi lingura din castron. Folosiţi şi comenzi verbale. Luaţi lingura de la gura de studentului şi puneţi-o pe masă. Studentul ar trebui după aceea să termine restul lanţului fără asistenţa. diminuaţi ajutorul şi lăsaţi-l să o facă singur. Continuaţi să diminuaţi ajutorul şi lăudaţi-i comportarea până ce studentul termină lanţul corespunzător instrucţiei "Mănâncă.înapoi pe masă. diminuaţi ajutorul şi lăudaţi-l pentru mişcarea lingurii spre castron.40 - . Pasul 5. Plasaţi lingura sub o porţiune de hrană. treceţi mai departe la Pasul 6. Plasaţi lingura lângă castron şi daţi comanda generală "Mănâncă. (Hrana gelatinoasă ca de exemplu pudding sau iaurt e mai uşor de controlat decât altele." Manual ajutaţi studentul pentru a duce lingura la castron. studentul ar trebui să ducă lingura la gură şi după aceea să o plaseze pe masă. 3. Duceţi lingura cu hrană la gura studentului dând comanda "Mănâncă". mişcând lingura spre castron. plasarea lingurii pe masă serveşte studentului să înveţe să facă o pauză între îmbucături. Odată ce pasul 1 şi 2 sunt stăpânite (5 din 5 sau 9 din 10 răspunsuri corecte neajutat). Continuaţi să diminuaţi ajutorul şi să înlănţuiţi activităţile până când studentul termină un lanţ întreg din comanda generală "Mănâncă. şi pune lingura pe masă din câteva încercări. Diminuaţi ajutorul fizic pe măsură ce progresează." Manual ajutaţi studentul să ridice lingura din castron." şi ajutaţi studentul să ridice lingura dintr-un castron gol. studentul ar trebui să termine lanţul complet. Lăudaţi studentul după ce pune lingura pe masă. Când studentul termină cu succes succesiunea. Daţi studentului lingura în mână şi comanda generală "Mănâncă. Pentru a preda comportamentul folosind înlănţuirea. Furnizaţi sprijin pentru îndeplinirea ambelor sarcini. Dacă aţi completat cu succes în Paşii 1 şi 2. treceţi mai departe la Pasul 4." O dată ce studentul împlineşte criteriul. Studentul ar trebui după aceea să termine restul lanţului fără asistenţă. Dacă studentul nu termină lanţul. După ce studentul duce bine lingura în gura sa şi după aceea o pune iar pe masă în patru din cinci încercări. treceţi mai departe la Pasul 3. Paşii 1-2. Furnizaţi orice ajutor necesar pentru a termina acest lanţ cu succes.) Recompensaţi studentul pentru asta lăsându-l să mănânce hrana şi lăudaţi-l. daţi comanda generală "Mănâncă. Ajutaţi studentul pentru a apuca lingura şi pentru a o duce la gură. 5. Lingura e plasată dedesubtul unei porţiuni de hrană din castron şi daţi comanda generală "Mănâncă. În plus. Lăsaţi-l să mănânce. furnizaţi minimum de ajutor necesar pentru a obţine răspunsul. Duceţi lingura spre castron. Plasând lingura pe masă. împărţiţi-l în următorii paşii distincţi: 1. Lăudaţi studentul după ce pune lingura pe masă. Pasul 4. Duceţi lingura la gura studentului. Faceţi studentul să termine lanţul. Continuaţi să diminuaţi ajutorul şi lăudaţi-l pentru această comportare până când studentul termină comanda întreagă pentru "Mănâncă. 2. plasînd lingura înapoi pe masă. . Cu mâna ajutaţi studentul să ia lingura din gura sa şi s-o pună la locul ei pe masă." Manual ajutaţi studentul să ridice lingura şi după aceea lăudaţi-l pentru realizarea sa. daţi comanda generală "Mănâncă" şi daţi studentului lingura în mână (cu hrană). După ce ajutorul fizic nu mai este necesar.

" După ce studentul ridică lingura şi îl face să castronul. Pasul 1. mai întâi îi predaţi folosirea lingurii fără a se hrăni. Înlănţuirea înainte a paşilor. Aceasta se face cu scopul de a fi receptiv la comandaţi verbală." Manual ajutaţi studentul să ridice lingura şi după aceea felicitaţi studentul sau răsplătiţi-l dându-i dvs o porţiune de hrană (folosiţi altă lingură). deoarece poate reveni la înfulecatul dezordonat din castron dacă are hrana sa preferată. încercaţi înlănţuirea descrisă în partea următoare. treceţi mai departe la Pasul 2. După ce studentul stăpâneşte această îndemânare. dacă studentul întâmpină dificultăţi serioase în a mânca cu lingura. diminuaţi comanda "lingura în castron" (Ex.6. Repetaţi în timp ce diminuaţi ajutorul fizic. paşii sunt prezenţi în detaliu. Paşii înlănţuiţi înainte sunt teoretic identici cu ceilalţi cu excepţia că ei sunt prezenţi în ordinea inversă. Când el stăpâneşte această îndemânare. După ce acest pas este stăpânit (5 din 5 sau 9 din 10 răspunsuri corecte). Dificultăţi. treceţi mai departe la Pasul 3. Plasaţi obiecte mici ca de exemplu mărgele de plastic într-un castron. jucânduse cu mâinile sau cu lingura. sau dacă el încearcă să bage mâinile în castron. când laţi învăţat să-şi stăpânească volubilitatea (istericalele). Pasul 3. dacă studentul tinde să mănânce repede. lingura trebuind pusă pe masă de fiecare dată când ia o înghiţitură. Folosiţi o hrană care nu-i place dacă e nevoie să nu-i permiteţi să manânce la nivelul acesta. mai e nevoie să-l ajutaţi să facă pauză între înghiţituri. insistaţi pe comanda "ia mâna !" forţând studentul să-şi ţină ambele mâini în poală până când daţi următoarea comandaţi să manânce. verbale şi ajutor fizic. Notaţi că acest lanţ nu se referă la folosirea unei linguri de adult. Predaţi mişcarea implicată în transferul obiectelor într-un alt castron. Când studentul pune cu succes lingura în castron fără ajutor manual. Începeţi prin a preda studentului ridicarea lingurii în mod corect de mâner. treceţi la o lingură mai mică şi după aceea la bucăţi de hrană solidă. puneţi-i lingura pe masă după fiece înghiţitură pentru a-l încetini. Dacă el n-o face. spuneţi-i "ia mâna !" dacă el cunoaşte acest îndemn de mai devreme (Ex. Pentru a ajuta profesorul. Pasul 2. folosiţi în exclusivitate imitaţia pentru a salva timp şi energie. În cele din urmă. daţi comanda pentru răspunsul următor în lanţ ("lingura în castron"). Preferaţi să amânaţi răsplata (studentul trebuie să înveţe să manânce în mod corespunzător cu ustensile şi în porţiunile mici).41 - ." După ce studentul ridică cu succes lingura. predaţi studentului folosirea lingurii printro mişcare de lopată într-un castron gol şi după aceea cu o cantitate mică de hrană gelatinoasă ca de exemplu budinca sau iaurtul. întoarceţi-vă la succesiunea de paşi prezentaţi mai sus. Dacă combinaţia tipurilor de instrucţiuni nu uşurează receptarea comenzilor. învăţaţi studentul să ia obiecte mici din castron cu o lingură mare. dacă studentul reuşeşte să imite comportările fără ajutor fizic. Se mai poate folosi lingura pe post de stimulant (Ex. Dacă studentul întâmpină dificultăţi la manipularea lingurii. Când daţi această comandă. Amintiţi-vă să vă felicitaţi studentul pentru ţinerea mâinilor în poală şi pentru folosirea lingurii în mod corespunzător. Amintiţi-vă să asociaţi instrucţia "Mănâncă" cu întregul lanţ. Plasaţi lingura lângă castron de hrană şi daţi comanda generală"Mănâncă. Oricum. şi lăudaţi răspunsul corect al studentului. Dacă studentul uită comportarea corectă. Deşi e mai bine să-l şi ajutaţi. Plasaţi lingura lângă castron şi daţi comanda generală "Mănâncă. Plasaţi lingura lângă castron şi daţi comanda generală "Mănâncă. Când studentul stăpâneşte mişcarea de ridicare a obiectelor. Dacă studentul stăpâneşte mâncatul unei hrane gelatinoase dar întâmpină dificultăţi cu bucăţi de hrana solidă. în timpul primelor ore. După ce studentul stăpâneşte Paşii 1 . renunţaţi la componenta verbală. vorbind tot mai încet). Când studentul ridică lingura în 5 din 5 sau 9 din 10 încercări. manual ajutaţi studentul pentru a mişca lingura spre castron. studentul ar trebui să-şi ţină mâinile în poală. Notaţi că aceşti paşi sunt ilustraţi cu folosirea ambelor tipuri de instrucţiuni. daţi comanda" hrana Get" în timp ce din punct de vedere fizic i-cerând el să numească lingura sub o porţiune de hrană învârtind . arătându-i cum lingura reflectă lumina). când îndemânarea este stăpânită. îl învăţaţi să ţină obiectele în echilibru pe lingură destul pentru a le transfera într-un castron alăturat. Apoi.diminuaţi ajutorul şi lăudaţi-l pentru comportare.

dacă e posibil. În orice caz. şi o ridică spre gura sa. Studentul ar trebui să fie capabil de executarea paşilor rămaşi de unul singur. Generalizarea hrănirii cu tacâmuri. dacă dvs observaţi că anumite feluri de mâncare au efecte dăunătoare asupra comportării studentului. În acelaşi timp. Varierea dietei. diminuaţi comanda spe de cific" hrana Get. El răspunde în mod corect în 5 din 5 sau 9 din 10 încercările spontane). dvs vă bazaţi pe ajutorul manual pentru a învăţa studentul să manânce cu lingura. ia mâncare. instrucţiunile şi felicitările până când studentul poate să execute lanţul de comportări când daţi o comandă generală. învăţaţi studentul să mănânce cu furculiţă şi cuţit. În plus. este o idee bună de a consulta un pediatru pentru a-l examina. şi ia mâncare. începeţi să-l învăţaţi cu sprijin şi instrucţiuni specifice (dacă folosiţi lanţ înainte). După ce studentul cu succes mişcă lingura sa dedesubt o porţiune de hrană fără asistenţă. Consolidaţi şi diminuaţi ajutorul pe măsură ce progreseazăle ulterioare. După ce studentul reuşeşte să folosească lingura pentru a mânca diferite tipuri de hrană. Nu ştim dacă indivizii suferinzi de autism urmează un model asemănător. Trăim timpuri când preferinţele de hrană devin ritualuri individuale. Această comportare a obligat părinţii studentului să ia fiecare pungă de chipsuri cumpărată şi cu grijă să aleagă numai ce era perfect. Folosiţi bucăţi de hrană destul de mici să le mănânce dintr-o înghiţitură dar destul de mari să poată să fie cu uşurinţă tăiate cu un cuţit şi după aceea ridicate cu furculiţa. Deoarece indivizii tipici au uneori idiosincrazii asemănătoare. ia mâncare. lapte sau produse de grâu) şi cantităţi mari de zahăr pot să cauzeze tulburări majore de comportament. Mulţi indivizi retarzi mănâncă un număr limitat de hrană. Diminuaţi ajutorul şi după aceea diminuaţi comanda specifică "în gură. includeţi această informaţie când consultaţi pediatrul. separat de cele servite altor membri ai familiei. Urmând apoi înlănţuirea înapoi sau înainte. împărţiţi sarcina în paşi separaţi. De exemplu.42 - . i-a provocat tulburări majore. daţi comandă "în gură" şi îndrumaţi-i mâna pentru a duce lingura în gură. În cele din urmă. este mai bine să înveţe folosind o combinaţie de imitaţie şi asistenţa fizică sau. pentru acei părinţi care se tem de riscul de a expune copilul lor la un regim limitat sau să trebuiască să pregătească mâncăruri speciale. o duce la castron. Felicitaţi-l." După ce Pasul 4 este stăpânită (5 din 5 sau 9 din 10 răspunsuri corecte). şi după aceea atenuând ajutorul. Dacă dvs aveţi asemenea griji. poate veţi vrea să faceţi o listă de mâncăruri şi de preferinţe pentru a fi siguri că anumite elemente nu lipsesc din nutriţia lui." Când studentul stăpâneşte acest pas( ex. o ridică spre gură şi mănâncă. Plasaţi lingura lângă castron şi daţi comanda generală "Mănâncă. Un regim este adesea îngrijorător pentru părinţii care se tem de subnutriţia copilului lor. Studentul este răsplătit mâncând hrana din lingură şi cu felicitări. La fel ca în cazul lingurii.încheiepoală pentru a face lingura înmoaie înăuntru. treceţi mai departe la Pasul 5. imitaţia singură. treceţi mai departe la Pasul 4. oamenii devin anxioşi. O dată ce studentul se hrăneşte cu succes cu hrană gelatinoasă cu lingura. daţi comanda "ridică lingura" şi îndrumaţi-i mâna ca să ridice lingura spre gura sa." După ce studentul stăpâneşte Pasul 5." ajutându-l să ia lingura din gură şi să o plaseze pe masă. poate să fie importantă varietatea în regimul copilului. daţi comanda "lingura pe masă. Pasul 6. e de preferat să întâmpinăm dezvoltarea lor la retarzi. diminuaţi comanda specifică "lingura pe masă." După ce studentul în mod independent ridică lingura şi o duce la castron. Noi am menţionat în acest manual cazul unui student care prefera să mănânce numai chipsuri (??) perfecte şi când a întâlnit unul care nu a fost „finisat”. Pasul 4. Această schimbare ar trebui să necesite ajutor numai pentru a se servi de lingură şi probabil pentru a o ţine drept." Notaţi că în aceşti paşi. Plasaţi lingura lângă castron şi daţi comanda generală "Mănâncă. Studentul poate mânca mâncăruri noi în sesiunile de predare doar atunci când o cer . treceţi la cantităţi mici de hrană solidă. Când studentul ridică cu succes lingura spre gură fără ajutor. şi felicitări pentru fiecare pas. Când asemenea ritualuri sunt întrerupte. Pasul 5. o duce la castron." După ce studentul ridică lingura corect. treceţi mai departe la Pasul 6. alergiile de hrană (Ex. Dacă studentul cu care lucraţi are înclinaţii spre imitaţie. Plasaţi lingura lângă castron şi daţi comanda generală "Mănâncă. diminuaţi comanda specifică "ridică lingura. Programul prezent descrie paşii în care studentului îi este introdusă o varietate mai mare de hrană. Studentul poate căsca gura să accepte lingura fără ajutor adiţional." După ce studentul ridică cu succes lingura.

7. şi exersaţi până învaţă. Ajutaţi-l pentru a înghiţi hrana dându-i o înghiţitură mică din băutura favorită. părinţii fac asta tot timpul cu copiii. dvs ar trebui să mestecaţi şi să înghiţiţi după ce studentul duce hrana în gură. Răsplătiţi studentul cu o înghiţitură mică din hrana preferată deoarece a atins mâncarea (aveţi grijă să nu se sature). Folosirea imitaţiei pentru a mânca feluri de mâncare refuzate. Este de asemenea folositor să aveţi ingredientele preferate la îndemână. gust sau formă. Folosiţi paşi mulţi când treceţi la feluri multicolore. Fiecare diferenţă de dimensiune. primul stimul pierde din proprietăţile adversative sau le împrumută pe ale celuilalt stimul. deoarece e foarte diferită de culoarea cunoscută. ca de exemplu pizza sau spaghetti cu sos tomat. Paşii 3-5. Fizic. Există procedee prin care studentul retard să facă la fel. diminuaţi ajutorul. puneţi studentul să ridice hrana şi s-o atingă cu limba. sporiţi nivelul de expunere la hrană ţinând hrana la buzele dvs pentru 1 secundă. atingeţi-o cu buzele dvs. Regula generală este folosirea hranei preferate ca răsplată în introducerea unui fel refuzat. apoi puneţi-o înapoi. prin câteva încercări. Oricum. Plus că trebuie învăţat să nu mănânce între mese. Daţi-i comanda (“fă aşa”) şi folosiţi un deget pentru a atinge hrana de pe masă dinaintea dvs. Dacă studentul refuză în timpul oricărui pas prezentat mai sus. Pasul 1. înainte de a o lăsa pe masă. daţi-i hrana care în mod progresiv e tot mai deosebită de aceea pe care o mănâncă cu plăcere. apoi adăugaţi o cantitate de sos. După aceea la Pasul 5. Luaţi un ingredient de hrană preferat (Ex. şi după aceea puneţi-o înapoi jos. Indivizii tipici învaţă să mănânce ceva anume la o oră anume când li se cere. Această recompensă serveşte nu numai ca răsplată să mestece sau să înghită ci şi pentru a şterge gustul mâncării. Înainte să înveţe să mănânce o mâncare ce nu-i place. pentru a răsplăti studentul că mănâncă ceva nou. Pasul este complet la 5 din 5 reuşite.43 - . Ar trebui ca studentul să înghită hrana sau să-l răsplătiţi cu o înghiţitură mică din hrana preferată (Ex. ajutaţi studentul dacă e nevoie. pentru a uşura sarcina. Ciocolată sau îngheţată) pe masă lângă dvs. ştergeţi-l din listă pentru moment. Pasul 2. Programul pentru studenţi retarzi. creaţi o listă cu ceea ce deja mănâncă şi notaţi ce preferă. ajutaţi studentul pentru a face la fel. Nu e nimic neobişnuit. Paşii 6. Dacă studentul nu înghite hrana. se introduce noul fel de mâncare la orele obişnuite şi alături de membrii de familie. sporiţi timpul în care să trebuiască să ţină hrana în gură de la 1 la 5 secunde. Cum să mănânce când i se spune. Ţineţi minte că anumite articole (Ex. până la 5 secunde. Plasaţi două porţii mici din hrana refuzată pe mijlocul mesei. După aceea creaţi o listă cu ce studentul nu mănâncă dar i-ar face bine. În Pasul 4. dacă studentul are o preferinţă puternică pentru un tip de biscuite. şi după aceea folosiţi biscuitele preferat ca ingredient activ pentru a mânca biscuitele nou. (În literatura tehnică. veţi vrea să înceapă să . Studentul şi adultul ar trebui să aibă scaunele de-o parte şi de alta a mesei. ştergeţi-l şi după aceea. ca de exemplu ciocolată sau îngheţată. ridicaţi hrana. şi după aceea puneţi-o înapoi pe masă. După aceea treptat sporiţi expunerea studentului la hrană până ce execută Pasul 5. apoi brânză. Continuaţi până când o face bine. În Pasul 7. Daţi-i comanda (“fă aşa”). Dacă e necesar. luăm în primul rând o bucată mică de blat numai. Daţi-i comanda (“fă aşa”) şi ridicaţi hrana. găsiţi un biscuite puţin diferit de aspectul preferat. Dacă studentul are o aversiune puternică faţă de un topping. De exemplu. Ciuperci. Luaţi o bucată în gura dvs şi ajutaţi studentul să imite acţiunea dvs. o linguriţă de îngheţată sau o gură din băutura preferată). duceţi-o la nasul dvs. ardei gras) pot să fie mai neplăcute decât altele. În paşi succesivi. Răsplătiţi-l. îndată reveniţi la un pas anterior şi răsplătiţi pentru executare. repetaţi comanda. şi după aceea treptat treceţi la felia obişnuită de pizza. oricum.părinţii. Ca pregătire pentru acest program. dacă un stimul plăcut este asociat sistematic unuia neplăcut. culoare sau formă trebuie prezentată separat şi în trepte. Când introducem pizza. Cercetările au dovedit că e o formulă bună de a introduce noi feluri de mâncare. Daţi-i comanda (“fă aşa”) şi ridicaţi hrana de pe masă. ca de exemplu când un copil este servit cu desert numai după ce termină zarzavatul. trebuie urmat în paşi mici (mai probabili să aibă succes).) Pe măsură ce avansează. de exemplu.

ţineţi minte că anumiţi copii pot să nu mănânce zile întregi părând să trăiască doar cu aer. Sunt schiţaţi mai întâi paşii pentru dezbrăcarea unei perechi de pantaloni. apoi treceţi la dimensiunea unuia mai mare. Urmaţi regulile obişnuite la ora mesei: are voie să se ridice dacă mănâncă tot. nu astfel de copii vor suferi de subnutriţie. cu exerciţiu şi cu ingredientul preferat la vedere. şi să-l răsplătiţi cu hrana preferată. dacă studentul trebuie să mănânce o cantitate anume. O dată ce studentul mănâncă ce părinţii consideră că e o cantitate rezonabilă. prin paşii de mai sus. şi după aceea la limbă. În consecinţă. începeţi cu un fel neutrusau un articol de hrană preferat. Pentru ilustrare. rămâneţi la o dimensiune de porţie acceptată pentru mai multe încercări (10. funcţie de cum li se cere. Treptat diminuaţi cerinţa până când studentul mănâncă fără ajutor şi fără împotrivire. Paşii pentru predarea acestei îndemânări presupun să plasaţi hrana preferată pe masă şi să-i spuneţi "nu mânca !" Îndepărtaţi mâna studentului până la comanda "Mănâncă" (sau comenzi asemănătoare). Dacă studentul se agită la vederea unei porţii mai mari. După ce studentul ajunge să mănânce o porţie obişnuită de hrană refuzată în prealabil. să înveţe să nu mănânce oricând. Notaţi că poate refuza hrana la comandă. plasaţi studentului în farfurie o porţie mică (Ex. Este important ca dvs să-i arătaţi şi să-i daţi ingredientul activ pentru a mânca ce i se cere. Dacă studentul mănâncă.mănânce o mâncare preferată sau una neutră la cererea dvs. Cu alte cuvinte. Dacă e posibil. apoi la gură. Urmaţi aceiaşi paşi descrişi în Capitolul 15 să înveţe să manânce ceva anume la cererea dvs. Executată tot în paşi. Un program ca acesta schiţat aici poate să ia câteva luni pentru a-l îndeplini. după cum urmează: La ora mesei. Dacă studentul continuă să fie agitat. studentul trebuia învăţat să răspundă la comenzile "bea sucul" şi "mănâncă prăjitura". În plus. Scopul acestui program este de a convinge studentul să dezbrace anumite haine după ce i s-a cerut. dacă nu. e de preferat să folosiţi metoda verbală (Ex. treptat aduceţi acea hrană la ora mesei studentului. Insistaţi cu răbdare şi cu paşi mici până când studentul poate să mănânce o porţie obişnuită. treceţi la o hrană preferată şi instituiţi un control verbal în cursul acţiunii. 20 sau mai mult). deoarece este adesea cel mai uşor pentru student să înveţe şi pentru profesor să predea. Treceţi încet şi cu paşi mărunţi la porţia de hrană pe care tebuie să o mănânce. treceţi la porţia necesară studentului înainte de a primi mâncarea preferată. (Ex. Pasul 1. Plasaţi două mici bucăţi de brânză pe masă. menţineţi un raport corespunzător cu timpul necesar copiilor obişnuiţi să înveţe să mănânce ceea ce părinţii le impun.44 - . dezbrăcatul e ţinta prioritară. luaţi o bucată de dimensiunea unui cub de zahăr. De asemenea. vom folosi brânza. Luaţi hrana preferată pe masă şi învăţaţi studentul să mănânce doar când îi cereţi să facă astfel. deşi a mâncat-o prin imitaţie. Ingredientul activ va fi şi el plasat cât să-l poată vizualiza. Pasul 2. Amintiţi-vă că există diferenţele individuale mari în ceea ce priveşte progresarea. ştergeţi ingredientul activ şi continuaţi să-i daţi să mănânce ceea ce a învăţat. Ţineţi minte că pentru studenţii care au obţinut îndemânări receptând comenzi. Se întrebuinţează înlănţuirea înapoi pentru a se ajunge la această îndemânare şi poate să fie paşii ceruţi şi pentru a scoate . o înghiţitură) din ce a mâncat în timpul exerciţiului. Dacă progresul studentului e foarte lent când folosiţi un articol de hrană neutru. mai devreme. apoi la un cub şi jumătate şi aşa mai departe. Această conduită poate să fie de asemenea folositoare pentru a-i preda studentului să nu mănânce de pe masă până ce nu i s-a cerut. De exemplu. va primi ceva bun. întoarceţi-vă la paşii de mai sus punând studentul să atingă porţia mai mare de hrană ca copie a acţiunii dvs. Îndemânările dezbrăcării sunt predate mai cu uşurinţă decât acele necesare pentru a se îmbrăca. În paşi treptaţi. va fi scutit de la masă doar după ce o face.) El ştie deja să mănânce anumite feluri în urma programului prezentat în Capitolul 15. când mâncarea e pe masă sau în frigider. În ciuda temerii părinţilor. În experienţa noastră. Dacă studentul refuză articolul cel nou la masă. În orice caz. cei mai mulţi studenţi îşi vor înfrâna refuzul în această situaţie. Dezbrăcatul şi îmbrăcatul. întoarceţi-vă la paşii de mai sus pentru a introduce hrana nouă şi reintroduceţi articolul la masă la o dată ulterioară. Daţi-i comanda "mănâncă brânza" ajutaţi-l să vă imite comportarea. De exemplu. una înaintea studentului şi una înaintea dvs înşivă. Introducem hrana la ora mesei. apoi să o ducă la nas. Luaţi aminte că toţi trebuie să înveţe când să mănânce şi când să nu mănânce. nu).

Trageţi pantalonii de pe coapsele studentului în timp ce el stă în picioare 6. O dată ce Pasul 6 este stăpânit. Trageţi pantalonii de pe fluierul piciorului studentului în timp ce el stă aşezat. Trageţi o şosetă de pe călcâiul studentului. Dezbrăcarea Pants. folosiţi unul fără nasturi şi fără fermoar. Trageţi o şosetă de pe degetele de la picior. Pantalonii ar trebui să aibă o betelie elastică care nu necesită descheierea la nasturi sau fermoar şi ar trebui să intre cu uşurinţă peste şolduri şi picioare. Trageţi pantalonii de pe şoldurile studentului în timp ce el stă în picioare 7. studentul având pantalonii pe talie. Daţi comanda generală "jos pantalonii" şi fizic ajutaţi studentul pentru a apuca betelia pantalonilor prinzând-o degetele mari din interior. Trageţi o şosetă de pe gleznă. Aşezaţi studentul pe jos sau pe un scaun şi poziţionaţi betelia pantalonilor pe gleznele sale. Trageţi o şosetă de deasupra călcâiului studentului. 2. treceţi mai departe la Pasul 7. 5. Răsplătiţi şi diminuaţi ajutorul pe măsură ce progresează. 4. treceţi mai departe la Pasul 6. alegeţi o pereche de pantaloni care să îi fie mai largi. studentul ar trebui să fie în picioare pentru a-i mai uşor să dezbrace pantalonii. 3. pantofii sau jacheta. Trageţi tricoul de pe bărbia studentului. învăţaţi studentul să dezbrace tricoul. În Paşii 5 . Paşii 5-7. Trageţi tricoul de pe gâtul studentului. Trageţi pantalonii de pe genunchiii studentului în timp ce el stă aşezat. pe şoldurile sale şi după aceea pe talie.cămaşa. Folosind la fel prcedurile descrise mai sus pentru pantaloni. studentul ar trebui să stăpânească mânuirea de obiecte. 4. 4. În primul rând. Paşii 3-4. imitaţia motorie. şosetele. 2. Trageţi tricoul îmbrăcat complet. Dezbrăcarea şosetelor putând fi împărţită în următorii paşi şi predată prin înlănţuirea inversă: 1. 3. 5. Pasul 1.7. 6. 6. Paşi 3 şi 4 sunt analogi cu Paşii 1 şi 2 cu excepţia că betelia pantalonilor e pe fluierul piciorului în Pasul 3 şi pe genunchi în Pasul 4. cerinţele sunt treptat sporite în paşi mici de la a plasa betelia pe coapsele studentului. Dezbrăcarea şosetelor. Comportarea e prezentată în continuare în paşi distincţi prezenţi în ordinea în care ei ar trebui să fie predaţi: 1. Trageţi tricoul de pe pieptul studentului cu ambele braţe băgate pe mânecă. Aşezaţi studentul pe jos sau pe un scaun şi poziţionaţi betelia pantalonilor pe picioare. 7. Trageţi o şosetă complet. Când învăţaţi studentul să dezbrace tricoul. Trageţi o şosetă de pe mijlocul labei piciorului. Trageţi tricoul cu unul dintre braţe băgat prin mânecă. Dezbrăcarea tricoului poate să fie împărţită în următorii paşi: 1. Dezbrăcarea tricoului. folosiţi unele mai vechi sau mai mari şi treptat unele mai strânse pe măsură ce devine priceput. 2. Executaţi precum am descris în Pasul 1. Odată Pasul 5 stăpânit. Când predaţi studentului dezbrăcarea pantalonilor. Trageţi tricoul de pe urechile studentului. Înaintea acestui program. Trageţi pantalonii de pe picioarele studentului în timp ce el stă aşezat. echivalent cu Pasul 5 cu excepţia că pantalonii studentului sunt poziţionaţi pe şolduri. Ajutaţi studentul să dezbrace pantalonii de pe coapse şi după aceea răsplătiţi-l şi faceţi la fel în paşii de mai sus. Descălţarea. plasându-i pe jos. Trageţi pantalonii de pe talia studentului în timp ce el stă în picioare. Tricoul ar trebui să aibă o deschidere mare la gât să treacă cu uşurinţă peste capul studentului. Pasul 2. de la Pasul 5.45 - . Trageţi tricoul de pe fruntea studentului. îi trageţi de pe picioare. 5. Mai potrivită este o pereche de pantalonii scurţi. . 3. E corect la 5 din 5 sau 9 din 10 răspunsuri corecte. Când alegeţi şosetele. Trageţi pantalonii de pe gleznele studentului în timp ce el stă aşezat. şi receptarea mesajelor.

6. Alegeţi un tricou cu mâneci scurte şi mai larg la gât. Băgaţi celălalt braţ prin mânecă. Scoţând primul braţ cu mâneca pe cotul studentului. Poziţionaţi betelia pantalonilor pe talia studentului. Trageţi pantalonii de pe coapsele studentului pe şoldurile sale. 3. Îmbrăcarea pantalonilor. 10. Împingeţi primul picior prin crac pentru a îmbăca pantalonii pe glezna studentului. 6. Scoţând jacheta deodată. 5. 3. . Scoţând al doilea braţ cu mâneca pe umărul studentului. Puneţi mâneca în dreptul braţului. scopul este de a convinge studentul de a se îmbrăca când i se cere să facă astfel. dar nu mai repede. Trageţi pantalonii de pe genunchii studentului pe coapsele sale. 2. Dezbrăcarea jachetei. 4. Alegeţi o pereche de pantaloni care să îi fie mai largi. paşii se inversează. Trageţi şoseta de sub gleznă pe picior în sus. 5. 4. 7. Trageţi şoseta pe călcâiul studentului. Împingeţi piciorul al doilea prin crac pentru a îmbăca pantalonii pe glezna studentului. Trageţi pantalonii de pe gleznele studentului pe genunchii săi.46 - . 2. Îmbrăcarea şosetelor putând să fie împărţită în următorii paşi: 1. Scoţând al doilea braţ cu mâneca pe cotul studentului. Îmbrăcarea. 2. 8. Trageţi şoseta de la călcâiul studentului la gleznă. 4. Ţineţi şoseta înaintea degetelor de la picior. Descălţarea putând fi împărţită în următorii paşi şi predată prin înlănţuirea inversă: 1. 6. 8. Poziţionaţi călcâiul şosetei. catarame sau fermoar. 4. 5. Trageţi tricoul de la bărbia studentului la gâtul său. 2. Trageţi pantoful de pe degetele de la picior. 3. Dezbrăcarea de jachetă putând să fie împărţită în următorii paşi şi după aceea înlănţuiţi în ordinea normală: 1. Trageţi şoseta până la călcâiul studentului de pe degetele de la picior. Trageţi pantalonii de pe şoldurile studentului pe talie. Acţiunea e prezentată în continuare în paşi distincţi: 1. 8.Ar trebui să se întrebuinţeze pantofi de dimensiuni mai mari decât numărul studentului când învaţă. 4. Cu alte cuvinte. Plasaţi şoseta pe degetele de la picior. Scoţând primul braţ cu mâneca pe umărul studentului. 7. Ridicaţi pantalonii. Îmbrăcarea tricoului să fie împărţită în următorii paşii: 1. 3. Poziţionaţi pantalonii în dreptul piciorului (când altcineva ţine pantalonii). 5. În afară de comanda (Ex. În această secţiune. Trageţi pantoful de pe călcâiul studentului. Trageţi tricoul de la urechile studentului spre gât. Trageţi tricoul în jos de sub braţe spre talie. Îmbrăcarea şosetelor. Băgaţi braţul prin mânecă. Plasaţi tricoul pe fruntea studentului. Ridicaţi şoseta de jos. iar obiectul este îmbrăcat. Ar trebui folosită o jachetă mai mare. Trageţi tricoul de la partea de sus a capului la urechi. Când folosim pantofi cu şireturi. învăţaţi-l să desfacă aceste zăvoare la sfârşit. Încălţarea. Alegeţi o pereche de şosete ce ar trebui să se întrebuinţeze în stadiile iniţiale ale programului. Trageţi pantoful încălţat complet. 2. Pantalonii ar trebui să aibă o betelie elastică care nu necesită descheierea la nasturi sau fermoar şi ar trebui să intre cu uşurinţă peste şolduri şi picioare."îmbracă-te") ar trebui să fie la fel cu dezbrăcarea. 3. 7. Îmbrăcarea tricoului.

Alegeţi o jachetă mai mare când învăţaţi această îndemânare. Pieptănatul. treceţi la numărul patru. 6. Dacă nu puteţi să diminuaţi ajutorul fizic. şi înlănţuire ar trebui folosită. Dacă studentul nu ridică peria. de la mujlocul piciorului. Băgaţi mâna pe mânecă. Repetaţi întreaga secvenţă până când studentul imită secvenţa continuu şi cursiv. 5. Ţineţi pantoful înaintea degetelor de la picior. "piaptănă-te !" O combinaţie de imitaţie. treceţi mai departe la Pasul 4. Trageţi jacheta pe braţ stând în partea opusă. fără pauză între fiecare mişcare. Pasul 4.Alegeţi pantofi de dimensiuni mai mari decât numărul studentului. mişcând peria dvs spre partea de sus a capului dvs. Când învăţaţi prima oară încheierea hainelor. mişcaţi peria dvs în jos. folosiţi unele cu arici. Scopul Pasului 6 este să se diminueze ajutorul astfel ca studentul să poată singur să perie părul când se dă comanda "piaptănă-te !". Scopul Paşilor 4 şi 5 e să înveţe studentul mişcări multiple la comanda "piaptănă-te !" Daţi comanda. Îmbrăcarea jachetei putând să fie împărţită în următorii paşii: 1. După ce studentul reuşeşte. treceţi mai departe la Pasul 6. Pasul 5. apoi executând două mişcări în jos. Plasaţi cealaltă mână a studentului în deschiderea mânecii. treceţi mai departe la Pasul 3. Odată Pasul 2 stăpânit (5 din 5 sau 9 din 10 răspunsuri corecte). treceţi mai departe la Pasul 5. 4. Odată Pasul 3 stăpânit (5 din 5 sau 9 din 10 răspunsuri corecte). la încercarea următoare spuneţi ”fă aşa” ridicând peria. O dată ce studentul imită acţiunea. Lăsaţi pe o dată ulterioară îndemânări ca de exemplu încheierea fermoarului. Răsplătiţi răspunsul corect. Scopul acestui program este de a convinge studentul să-şi pieptene părul când dvs spuneţi. Ridicaţi jacheta de pe jos (scaun). Continuaţi până când el se piaptănă doar la comanda "piaptănă-te !" . Trageţi părţile din faţă ale jachetei. fiind mai uşor. După ce studentul duce peria în partea de sus a capului. mişcaţi peria până când atinge partea de sus a capului dvs şi ajutaţi-l să imite acţiunea dacă e necesar. 3. 2. Pasul 6. Împingând călcâiul studentului în călcâiul pantofului. încheierea la nasturi şi capse fiindcă aceste sarcini necesită dexteritate şi sunt adesea mai dificile de învăţat. Daţi-i comandă "piaptănă-te" şi executaţi trei mişcări în jos. 4. Daţi comanda "piaptănăte" în timp ce ridicaţi peria dvs. treceţi mai departe la Pasul 2. cu degetele de la picior înăuntru. Pasul 5 e analog cu Pasul 4 cu excepţia că în acest pas creşteţi treptat numărul de curse necesar înainte să primească felicitările. Pasul 3. Pasul 2. Treptat reduceţi cererile şi încetaţi să vă mai pieptănaţi dvs. 7. Odată Pasul 5 stăpânit. şi apoi continuaţi să adăugaţi până perie părul întreg. 5. ajutor. Dacă studentul nu răspunde în mod corect. Ajutaţi studentul să imite mişcările dacă e necesar. Faceţi Paşii 1 şi 2. aşteptaţi începerea acestui program până când sunteţi sigur ca stăpâneşte mânuirea obiectelor prin imitaţie. 6. Răsplătiţi răspunsul şi diminuaţi ajutorul fizic până când studentul imită ridicarea periei în 5 din 5 sau 9 din 10 încercări. Încălţarea putând să fie împărţită în următorii paşii: 1. 2. O dată Pasul 1 împlinit. Odată Pasul 4 stăpânit. Felicitaţi-l numai după ce studentul imită două mişcări cu peria. îl ajutaţi fizic să ridice peria în încercarea următoare o dată cu dvs. Luaţi pantoful de pe jos. Băgaţi cealaltă mână pe mânecă. Îmbrăcarea jachetei. Plasaţi degetele de la picior în pantof. Plasaţi mâna studentului în deschiderea mânecii.47 - . Împingând partea din faţă a piciorului în pantof. Trageţi de tocul pantofului cu degetele mari. Ridicaţi din nou peria. Pasul 1. Puteţi să învăţaţi studentul să-şi pieptene părul în timp ce stă în faţa oglinzii. Plasaţi o perie de păr înaintea studentului şi una în faţa dvs înşivă. 3.

După ce studentul termină Pasul 2. ajutaţi studentul (folosind imitaţia sau îndrumarea manuală) să ridice periuţa de dinţi şi lăudaţi răspunsul corect. 4. să fie predată după obţinerea îndemânărilor de imitaţie nonverbală obţinute în Capitolul 13. Imitaţia. Similar cu mâncatul şi îmbrăcatul. Lăudaţi.5. Scopul acestui program este ca la final studentul să-şi perie dinţii la comanda "perie dinţii !". La fel ca în alte programe. Paşii 2-5. Lasă ceaşca. Şterge gura. Învăţaţi-l să apuce peria cu mâna dominantă. 6. un suport al periuţei de dinţi. Noi recomandăm mai curând imitarea înaintea folosirii ajutorului fizic când introducem acest program. Aşază periuţa de dinţi jos. 10. Când primii cinci paşi sunt stăpâniţi. şi probabil ar trebui. Continuaţi instrucţiunile verbale până când studentul ridică periuţa de dinţi şi perie dinţii din stânga . 13. De asemenea. Pasul 1. 15. pasta de dinţi. înlănţuirea înainte este cea recomandată. 5. Amintiţi-vă că o comportare complexă ar putea. Anumiţi studenţi avansează relativ repede în a învăţa să imite un model. sunt complexe. să perie părul începând dintr-o parte şi apoi pe ambele părţi. Comportările complexe e posibil să necesite o proporţie mai mare de ajutor fizic. de la comanda "în gură".48 - . Când studentul imită în mod corect comportarea dvs în 5 din 5 sau 9 din 10 încercări. După ce studentul încheie Pasul 4. Este o listă prescurtată şi nu acoperă necesităţile reale sau ulteriore obţinerii deprinderii. Acest program poate să înceapă la masă sau în alt loc convenabil. Până când studentul trece de Paşii 1 . 2. Clăteşte gura. pe spate. mutaţi programul la baie în faţa chiuvetei. Când studentul trece Pasul 3. 12. Clăteşte periuţa de dinţi. 8. Apucă periuţa de dinţi. 14. Opreşte robinetul. învăţaţi Pasul 4 cu succesiunea de mai sus completată cu comanda "în faţă" Ajutaţi studentul să perie dinţii părţii din faţăşi lăudaţi-l. Partea din faţă. Pune periuţa de dinţi deoparte. 9. treceţi mai departe la Pasul 2. Activitatea poate fi împărţită după cum urmează: 1. Paşi 2-5 implică perierea dinţilor părţilor din faţă. Ia o înghiţitură mică de apă. Deschide robinetul. Daţi-i comanda "spală dinţii". 3. şi se compun din mai mulţi paşi. imitaţia trebuie să fie procedeul preferat. Când studentul încheie Paşii 1-5. în dauna intervenţiei fizice. Sunt necesari paşi în plus pentru păr lung. studentul ar trebui să vă imite ridicând periuţa de dinţi după ce comandaţi "spală dinţii". În Pasul 2. stânga şi dreapta ale gurii sale. 11. comportările acestea complexe trebuie predate mai târziu într-un program ulterior obţinerii îndemânărilor de imitare nonverbală (capitolul 13). folosiţi periuţa de dinţi fără pastă. Răsplătiţi. Notaţi că nu se începe nicidecum înaintea vârstei de 5 . periatul dinţilor şi spălatul mâinilor.Paşii descrişi pentru pieptănat depind de tunsoarea studentului. lăsaţi-l singur. comportarea se împarte în momente distincte. învăţaţi Pasul 5 urmând complet secvenţa cu comanda "jos periuţa" şi cerând studentului să lase periuţa de dinţi. Pe de altă parte. ar trebui preferată. daţi comanda "în gură" şi ajutaţi studentul să pună peria în partea stângă a gurii sale şi după aceea să perie dinţii pe acea parte. Perie dinţii de pe partea dreaptă. Ridică o cană cu apă în ea. Înlănţuirea în ordinea prezentării este cea mai recomandată.6 ani. aceste activităţi. învăţaţi Pasul 3 urmând succesiunea completă cu comanda "cealaltă parte" şi cerând studentului să perie dinţii pe partea dreaptă a gurii sale. Periatul dinţilor este o îndemânare complexă şi ar trebui să nu se înceapă până în anul al doilea al programului. Şterge mâinile. 7. Următorul lanţ de paşi este propus ca ghid pentru instruirea studentului. Pentru acest program aveţi nevoie de următoarele materiale: o periuţă de dinţi. o cană şi un prosop (să aveţi şi un duplicat din fiecare dacă urmaţi un model de imitare). Perie dinţii de pe partea stângă. Apoi. Ceilalţi. un pic mai lent şi au nevoie de ajutor fizic. Periatul dinţilor. Cum am menţionat mai sus.

diminuaţi comanda pentru Pasul 6 mai întâi şi continuaţi să diminuaţi instrucţiunile în ordinea cronologică până când studentul completează Paşii 1-9 la comanda "spală dinţii" Continuaţi să exersaţi Paşii 1-9 pentru aproximativ 2 săptămâni înainte de a trece la Pasul 10. Dacă dvs întâlniţi dificultăţi în eliminarea sprijinului sau comenzilor. daţi comanda "ia cana" şi ajutaţi studentul să ridice cana. învăţaţi Pasul 14 cu comanda "şterge mâinile " ajutaţi studentul cu un prosop. diminuaţi comanda "în faţă" şi după aceea "jos periuţa" într-un mod asemănător până când studentul termină Paşii 1 . . Răsplătiţi-l. Lăudaţi-l. învăţaţi Pasul 13 cu comanda "închide apa !” şi cerând studentul să închidă apa." Ajutaţi studentul la cană şi după aceea răsplătiţi-l.5 doar la comanda "spală dinţii". Răsplătiţi răspunsul corect. Astfel. după ce studentul termină Paşii 1 prin 5. Consultaţi Programul de citire şi scriere şi Comunicarea prin imagini (Capitolele 29 şi 30. Continuaţi să exersaţi Paşii 16 până când Pasul 6 este stăpânit. Răsplătiţi răspunsul. pot fi predaţi treptat sau într-un stil simplificat mai întâi şi după aceea treceţi la succesiunea întreagă mai târziu. După ce studentul încheie Pasul 13. mai puteţi preda virtual mişcările ştergerii cu un prosop pentru ambele mâini şi gură înainte de succesiunea schiţată pentru baie. Următorea succesiune de paşi este introdusă ca îndrumare pentru a învăţa studentul să spele mâinile: 1. Când studentul încheie Paşii 1-15. mişcările pot să fie predate mai întâi în incinta camerei cu dvs şi studentul aşezaţi vis a vis unul de celălalt. Când studentul încheie Pasul 7. "spală mâinile " Asemănători cu periajul dinţilor. Acest program poate să fie predat în faţa chiuvetei în baie sau bucătărie. învăţaţi Pasul 12 urmând succesiunii complete comanda "pune peria" şi cerând studentul să pună peria într-un suport. Fără pasta de dinţi. mai dvs puteţi preda studentului să imite mişcările periajului în acest mediu. Apoi treptat diminuaţi comanda "partea cealaltă" până ce studentul completează Paşii 1 . începeţi să diminuaţi instrucţiunile individuale pentru Paşii 10-15 începând cu cele pentru Paşii 2-5. Scopul este de a convinge studentului să spele mâinile când dvs spuneţi. Când Pasul 11 este stăpânit. învăţaţi Pasul cu comanda "şterge gura" Ajutaţi studentul cu prosopul şi felicitaţi-l. într-o succesiune stânga-dreapta sau sus-jos. Când Pasul 14 este stăpânit. Deschide apa rece. care presupun să învăţaţi studentul să clătească periuţa de dinţi şi după aceea mâinile şi gura. învăţaţi Pasul 8 cerând toată secvenţa cu comanda "clăteşte". În cele din urmă. În cele din urmă. După ce studentul încheie Paşii 1-5. diminuaţi instrucţiunile verbale de la Paşii 6-9 urmând procedurile prezentate de pentru Paşii 2-5. Diminuaţi comanda pentru Pasul 10 mai întâi şi continuaţi cronologic până când studentul completează Paşii 1-15 doar la comanda "spală dinţii". Dificultăţi. Continuaţi să exersaţi Paşii 1 . Ajutaţi studentul să clătească gura şi să scuipe apa afară. Continuaţi să exersaţi Paşii 1-10 până când Pasul 10 este stăpânit. treptat diminuaţi ajutorul. şi felicitaţi-l. respectiv) pentru mai multe idei despre cum să faceţi studentul să respecte succesiunile vizuale.(Paşii 1 şi 2) după comanda "spală dinţii !". daţi-i comanda "deschide apa" şi ajutaţi studentul să deschidă apa rece. apoi treptat diminuaţi ajutorul.5 aproximativ 2 săptămâni înainte de a trece la Pasul 6. Cum am recomandat mai sus. Când Pasul 12 este stăpânit. Apoi învăţaţi Pasul 7 urmărind succesiunea completă cu comanda "ia o înghiţitură". transferând controlul comenzii verbale. învăţaţi Paşii 6-9. spălatul mâinilor să constea din câţiva paşii distincţi care apoi să fie combinaţi în ordinea cronologică. După ce studentul încheie Paşii 1-9. Paşii 6-9.49 - . Ajutaţi studentul pentru a lua o înghiţitură mică de apă şi felicitaţi această acţiune. mai puteţi folosi o succesiune de ilustraţii realizată sprecial cu succesiunea paşilor periajului.3 la comanda "spală dinţii !". Prezentaţi comanda "spală dinţii" După ce studentul termină Pasul 9. Afişaţi simboluri sau fotografii pentru fiecare din paşi. Apoi învăţaţi Pasul 11 urmând secvenţei complete cu comanda "spală peria" cerând studentul să clătească peria sub apă. continuat cu Paşii 10-15. Învăţaţi Pasul 9 încheind succesiunea completă cu comanda "cana jos. Dacă succesiunea de 15 paşi pentru periatul dinţilor pare complexă pentru nivelul studentului. Învăţaţi studentul să respecte acest grafic ajutându-l să execute un pas pentru fiecare imagine. Paşii 10-15. Daţi-i comanda "spală dinţii " şi. Spălarea mâinilor. Pentru acest program. Când studentul încheie Paşii 1-9. care implică clătirea gurii cu apă. Similar. aveţi nevoie de un săpun şi un prosop (plus duplicate disponibile dacă urmează să folosiţi imitaţia).

treptat diminuaţi folosirea ajutorului dvs. Ajutaţi studentul să pună prosopul jos şi după aceea felicitaţi-l. să le spele cu săpun. Înainte de acest program. înlănţuirea înainte e mai bună pentru predarea şi combinarea paşilor. Daţi comanda generală "spală mâinile" şi ajutaţi studentul să deschidă apa. Pune ambele mâini sub apă. învăţaţi Pasul 5. care implică comanda "şterge mâinile" şi ajutând studentul să şteargă mâinile. 5. Paşi 2-7 implică învăţarea studentul să pună mâinile sub apă. Urmează laude. folosiţi instrucţiunile "închide apa” şi “ia prosopul" pentru a termina lanţul. şi după aceea să le clătească. daţi-i comanda "udă mâinile" Ajutaţi studentul să pună mâinile sub apa şi după aceea răsplătiţi comportarea. Apoi învăţaţi Pasul 7 urmând succesiunii complete de paşi cu comanda "udă mâinile" Ajutaţi studentul să pună mâinile sub apa clătiţi-i-le. Astfel. Ia prosopul. Astfel." În cele din urmă.2. Când studentul încheie Pasul 9. Pune săpunul jos. Freacă săpunul între mâini. 3. Urmaţi această acţiune de felicitări. Continuaţi să exersaţi Paşii 1-7 pentru aproximativ 2 săptămâni înainte de a trece la Pasul 8. Când studentul încheie Pasul 5. Felicitaţi această acţiune. un scăunel fără spătar. Când studentul încheie Pasul 2. O dată ce studentul încheie Pasul 4. învăţaţi Pasul 4 urmând succesiunea completă de paşi cu comanda "freacă săpunul" şi ajutaţi-l pentru a freca calupul de săpun între mâinile sale. 11. Ajutaţi-l dacă e necesar. Când studentul încheie Pasul 1 singur realizând 5 din 5 sau 9 din 10 încercări. Statul la toaletă. 9. începeţi să diminuaţi instrucţiunile prin procedurile prezentate pentru Paşii 2-5 la periajul dinţilor. E nevoie de următoarele materiale: un scaun. 4. Urmând complet secvenţa de paşi. Clăteşte mâinile. Freacă mâinile. 10. un ceas sau un cronometru. şi furnizează felicitaţi-l. Imitaţia ar trebui să se întrebuinţeze oricând e posibil în dauna intervenţiei fizice. treceţi mai departe la Pasul 2. care implică învăţarea închiderii apei şi ştersul mâinilor. Când studentul încheie Paşii 1-7. timpul trece în favoarea dvs. începeţi să diminuaţi instrucţiunile individuale pentru Paşii 8-11 conform procedurilor prezentate în Paşii 2-7. Mişcările presupuse de spălatul mâinilor pot să fie predate şi în cameră. Paşii 2-7. 8. transferând controlul comenzii verbale. Când Pasul 10 este stăpânit. Urmând aceleaşi proceduri prezentate anterior. Pe măsura ce dobândeşte îndemânări intrinseci. 6.50 - . Ridică săpunul. daţi comanda "săpunul jos" şi ajutaţi studentul să pună săpunul înapoi. Dacă dvs întâlniţi dificultăţi în eliminarea sprijinului sau comenzilor. dacă secvenţa de paşi pare complexă pentru nivelul studentului. Dificultăţi. 7. Aceştia pot mai târziu să fie prezentaţi în succesiunea descrisă. Pasul 1. diminuaţi comanda pentru Pasul 2 mai întâi şi continuaţi la diminuarea treptată în ordinea cronologică până când studentul completează Paşii 1-7 doar cu comanda "spală mâinile". şi o parte din jucăriile preferate ale studentului. Începeţi cu comanda "spală mâinile. Răsplătiţi răspunsul. pantaloni de sport. Ajutaţi-l să ia săpunul. mai puteţi folosi o succesiune de ilustraţii realizată sprecial cu succesiunea paşilor. Lăudaţi-l. învăţaţi Pasul 10." După ce studentul deschide apa. pot fi predaţi gradual sau simplificat. Când studentul încheie Pasul 3. învăţaţi Paşii 8-11. După cum am menţionat. învăţaţi Pasul 6 dând comanda "freacă mâinile" cerând studentului să frece mâinile. Indivizii normali necesită de asemenea să învăţe pe dinafară nişte paşi înainte să stăpânească aceste îndemânări. studentul ar trebui a se fi îmbrăcat şi dezbrăcat cu . eliminaţi comanda pentru Pasul 8 ("închide apa') mai întâi şi continuaţi să eliminaţi instrucţiuni în ordine cronologică până când studentul completează Paşii 1-11 la comanda "spală mâinile. învăţaţi Pasul 11 dând comanda "prosopul jos" după ce studentul termină succesiunea de paşi. Când studentul încheie Paşii 1-7. Şterge mâinile. adăugaţi Pasul 3 la succesiune dând comanda "ia săpunul" urmând succesiunea completă (deschiderea apei şi udarea mâinilor). băuturile preferate şi gustările. După ce studentul încheie Paşii 1-11. Paşii 8-11. Pune prosopul jos. Precum am discutat în partea cu periajul. Opreşte apa.

Înainte de antrenament. măriţi frecvenţa acestei excursii la toaletă la fiecare 15 . este posibil să aveţi succes după numai o zi de stat la toaletă intensiv. Procedurile descrise în acest program sunt adaptatedupă Azrin şi Foxx (1971). Mai întâi. să fiţi cât de mulţi posibil pentru a vă schimba continuu servind studentul cu mâncare. îndemânările nu vor mai trebui adaptate de la oliţă la toaletă. ascultaţi muzică. aşezaţi-l pe toaletă după ce îl puneţi să spună "pipi" sau îi arătaţi o ilustraţie cu o toaletă. chiar dacă studentul învaţă să urineze în toaletă la sfârşitul primei zile. Luaţi studentul în baie şi îl ajutaţi să dezbrace pantalonii (dacă studentul are deja această îndemânare din programele anterioare. el este acceptabil doar dacă a învăţat să facă şi caca. În al treilea rând atrageţi atenţia studentului cu activităţile de peste zi pentru a-l ajuta să facă din toaletă o experienţă pozitivă. Dacă studentul este destul de mare. În timp ce studentul stă motivaţi-l cu cărţile preferate. Când folosiţi o toaletă obişnuită. Îngheţată sau ciocolată) şi pe care nu are voie să le mănânce de obicei. Cu 2 sau 3 zile înaintea zilei intensive. Procedura descrisă ar trebui să fie repetată pentru aproximativ 3 . Ţineţi minte ca procedura aleasă să nu fie una plăcută. îl ajutaţi dând exemplul "pipi" când dvs mergeţi la baie. studentul ar trebui să stea la toaleta pentru aproximativ 30 minute. Următorii sunt paşii cei mai importanţi.pantalonii. ţineţi-l acolo pentru 3 . creşteţi cantitatea de lichide astfel ca el să urineze des. îi cereţi să-şi scoată pantalonii). Daţi studentului multe lichide şi hrană sărată care îi va face sete. după ce studentul merge la toaletă.5 minute. Pregătirea. Înaintea începerii zilei. ajutaţi studentul cu un scăunel fără spătar pe care să poată să-şi odihnească picioarele. Astfel puteţi merge mai des la toaletă. Astfel. Acum învaţă să controleze vezica şi repurtează succes abia peste câteva săptămâni. Pentru a maximiza succesul studentului luaţi în seamă următoarele îndrumări. După o zi de 10 ore de antrenament. Procedurile prezentate în această parte nu predau iniţierea în folosirea băii. Apoi mai e nevoie de timp ca un băiat să înveţe să urineze din picioare. studentul ar trebui să fie capabil să ţină urina până ce i se spune să folosească baia. felicitaţi-l abundent verbal şi .20 minute. Studentul ar trebui să nu poarte anumite desuuri sau pantaloni în momentul acesta pentru a evita posibila confuzie cu respectiva activitate. Instruiţi studentul. imediat după ce studentul se trezeşte. Deprinderea de a sta la toaletă cere o investiţie de timp semnificativă din partea dvs. fiţi pregătit pentru a dedica câteva ore acestei deprinderi. O dată ce studentul stă pe toaletă. În al doilea rând. ambele părţi vor fi mai fericite. îl lăudaţi verbal. Motivul pentru care alocăm o zi intensivă de toaletă este că acestă îndemânare necesită un start bun. Noi furnizăm sugestiile pentru capacităţile generale. băutură. conversaţii plăcute şi altele. Atenţiile speciale ar trebui să se compună din articolele preferate (Ex. Plus extra efortul de a-l ajuta să urineze în toaletă şi nu pe podea. În prima fază. după ce ştie să urineze aşezat. ţineţi minte că nu toţi studenţii repurtează succes din prima zi. învăţaţi studentul pentru a merge până la baie.51 - .5 minute pe oră şi ar trebui să fie continuată pentru 2 sau 3 săptămâni înaintea zilei intensive pentru formarea deprinderii de a sta la toaletă. ea e predată separat în proceduri descrise spre sfârşitul acestui capitol. Dimineaţa devreme. îi daţi o atenţie specială. De asemenea. Când studentul urinează. "să facem pipi" Dacă studentul înţelege mesaje verbale. Dacă studentul se întâmplă să urineze imediat ce s-a aşezat pe toaletă. Permiteţi studentului să se uite pe cărţi. pentru a evita accidentele şi altele. Pasul 1. Dacă studentul nu înţelege mesaje verbale. De exemplu. Ţineţi minte că şi persoanele normale au nevoie de asemenea ajutor. pentru a-l păstra ocupat în timp ce stă pe toaletă. Acest pas poate să servească ca instruire şi ar trebui să fie executat înaintea fiecărei excursii la baie. Dacă studentul repurtează succes. Precum spuneau ei. faceţi puzzle şi aşa mai departe. Amintiţi-vă însă că. să spele pantalonii în chiuvetă pentru 2 minute sau să şteargă podeaua cu o cârpă umedă pentru 3-4 minute. O zi plină ar trebui să fie păstrată pentru focalizarea în exclusivitate pe instruirea respectivă (folosirea toaletei). accidente se vor mai întâmpla. Apoi ajutaţi studentul să se aşeze pe toaletă. faceţi puzzle sau alte activităţi preferate astfel ca el să înveţe că statul pe toaleta este o activitate plăcută. îl ajutaţi cu imaginea unei toalete sau executaţi anumite gesturi. Ziua intensivă. hotărâţi ce procedură veţi folosi în caz de accident. este preferabilă folosirea unei toalete obişnuite decât un scaun oliţă. Pentru a face ziua mai acceptabilă pentru adulţi. şi după aceea îl lăsaţi să iasă din baie.

Puneţi în aplicare pedeapsa dacă studentul are un accident în timpul unei pauze. îl permiteţi să se joace 5 minute şi după aceea să se întoarcă la toaletă pentru sesiunea următoare de 30 de minute. Scutecul furnizează o aluzie mai puternică pentru urinare decât toaleta. întoarceţi-vă la rutina studentului (ex. Pasul 7. De asemenea motivaţi studentul cu lichide suficiente. Cantitatea de timp de stat pe toaletă ar trebui să fie proporţional scăzută. Verificaţi dacă pantalonii sunt uscaţi în timpul intervalelor în care studentul nu este aşezat pe toaletă. În ziua de după antrenamentul intensiv. După ce studentul urinează cu succes în toaletă de trei sau patru ori fără accidente în timpul pauzelor. Studentului ar trebui să-i fie permis să părăsească baia dacă a urinat pentru a bucura de 30 de minute pauză. daţi-i o pauză de 5 minute. Studentul ar trebui să continue să mănânce hrană sărată şi să bea o mulţime de lichide în timpul restului zilei. Dacă studentul are scutec în cursul zilei. Luaţi în considerare să amânaţi instruirea pentru peste 2-4 luni. Este adesea folositoare folosirea unui cronometru pentru a planifica intervalele şi pentru a reduce accidentele. Dacă studentul nu se poate ţine în timpul pauzelor (ex. În mod periodic. poate să nu fie momentul potrivit pentru student să înveţe să stea la toaletă. Pasul 4. este posibil ca acesta să servească ca aluzie pentru urinare. Puteţi pune studentului un scutec peste noapte. continuaţi să creşteţi timpul de pauză la 15 minute şi treptat să scurtaţi intervalul de stat la toaletă la 5 minute. Chiar dacă studentul urinează să stea aproximativ 3 minute mai departe pe toaletă şi să bea lichide. Pasul 6. arătaţi-i pantalonii uzi. Pentru restul zilei. Dacă se întâmplă vreun accident. Dacă continuă să o facă bine (de trei sau patru ori). învăţare şi joacă) dar duceţi studentul la toaletă la anumite ore (ex. Răsplătiţi studentul dacă are pantalonii uscaţi şi pedepsiţi-l pentru accidente. dacă pauza nu poate fi sporită la un interval substanţial fără a avea accidente) până după-amiaza târziu a primei zi. Cu alte cuvinte. scădeţi timpul de stat la toaletă la 25 de minute şi treceţi la timpul de pauză de 7 minute. Pasul 5. Îmbrăcaţi studentul într-o pereche de pantaloni după trecerea de Pasul 2. Dacă studentul nu urinează în timpul pauzei. întoarceţi-l la toaletă pentru 5 minute. Staţi lângă baie în timpul acesta şi ţineţi studentul dezbrăcat de la talie în jos. E mai puţin frustrant să se aştepte până când studentul este gata decât să fie forţat. care vor servi să ceară o urinare viitoare. Studentul poate să rămână îmbrăcat doar cu pantaloni şi tricou pentru câteva zile pentru a face rutina la baie mai uşoară. Un scop realist pentru această primă zi este 30 minute pauză fără accidente şi 2-3 minute de stat la toaletă în respectivele intervale. Pasul 2. Dacă trec 30 de minute fără ca studentul să urineze. treptat măriţi timpul de pauză şi proporţional scădeţi cantitatea de timp necesară pentru toaletă. verificaţi pantalonii studentului şi lăudaţi studentul pentru că are pantalonii uscaţi în timpul pauzei. Pasul 3. repede îl duceţi înapoi la toaletă şi după aceea îl răsplătiţi pentru urinare în toaletă. Studentul poate să coboare de pe toaletă pentru 5 minute de joacă (reduceţi pauza dacă studentul este posibil să urineze în timpul ei). Când pauza se termină. Prezenţa pantalonului ud să servească drept motiv care-l incriminează (să devină conştient) de accidente. Dezbrăcaţi pantalonii când studentul este pus pe toaletă. Dacă studentul începe să urineze în timpul pauzei. . să spele pantalonii pentru 2 minute).faceţi-i o plăcere specială. continuaţi cu studentul sesiunile de toaletă ducându-l direct la toaletă de îndată ce intervalul de timp obişnuit a trecut. intervalul cel mai lung obţinut în ziua anterioară). pauza ar trebui să fie mărită. Dacă nu se petrec accidente în timpul pauzelor cât e îmbrăcat cu pantaloni şi urinează doar în toaletă. spuneţi clar "nu" şi pedepsiţi-l (ex. studentul e plasat înapoi pe toaletă pentru altă încercare. Studentului ar trebui să rămână dezbrăcat de la talie în jos şi întors la toaletă dacă un accident se întâmplă în timpul pauzei.52 - . Este crucial de a continua acest program până când studentul merge la culcare. Continuaţi să lăudaţi studentul pentru urinarea în toaletă şi pentru că are pantalonii uscaţi în timpul pauzei. După ce studentul termină procedura de corectare.

Obtinand un control instructional asupra vocalizarilor studentului se indeplinesc doua obiective : primul in schimbarea controlului.30 strategii de comunicare pentru studentii . este mai putin probabil sa fie aduse sub control instructional si mai putin probabil sa fie modificate de catre profesor. dat fiind ca aceste proceduri sunt esentiale in predarea imitatiei verbale. precum asezatul pe un scaun cand i se cere acest lucru si ar trebui sa arate mai putine atacuri de furie si comportamente autostimulatorii in timpul procedurii de predare. sa sufle. intr-un limbaj. Ca o prerechizita pentru acest program trebuie sa fi stabilit controlul instructional asa cum a fost descris in capitolul 9. Studentul trebuie sa fi facut progrese si in stapanirea potrivirii si in imitatiile nonverbale.29 scrisul-cititul. Singurul sfat pe care-l avem este sa se inceapa predarea imitatiei verbale si sa se urmareasca cat de bine invata studentul sa imite vocalizarile voastre. Îndemânări adiţionale. Indiferent daca studentul este ecolalic la inceputul tratamentului sau devine ecolalic. introduceti cap. care pot inlocui accesele de furie si comportamentele autostimulatorii.53 - . invatarea imitarii miscarilor gurii [ de exemplu : sa stanga buzele. Dacă procedura este plăcută. Pana acum nu sunt destule date[in ce priveste caracteristicile studentilor] care sa permita profesorilor sa anticipe daca studentul invata auditiv sau vizual. Dar toata lumea trebuie sa aiba rabdare si sa avansaze cu pasi mici. raspunsul ecolalic poate sa fie atat de excesiv incat sa interfereze cu achizitiile limbajului vocal al studentului. ea îi va înmulţi accidentele. ei ar putea sa incerce sa treaca mai rapid prin pasii din acest program. Acesta este un program foarte dificil de predat si un program foarte dificil pentru ca studentul sa-l stapaneasca. Pronuntia este primul pas in a invata sa foloseasca cuvinte intr-o maniera cu sens. Daca studentul cu care lucrezi atinge aceasta tendinta. cap. In invatarea imitatiilor verbale. Amintiţi-vă. intr-o vorbire recunoscuta si plina de sens. puteţi continua cu acest program pentru două zile. o data ce studentul invata ca poate castiga ceva control asupra mediului sau social prin vocalizare. Capitolul 22 Imitatia verbala Deprinderile invatate in programul de imitatie verbala. daca vocalizarile studentului nu sunt afectate de reintaritorii. interferenta unui raspuns ecolalic excesiv poate fi redusa folosind tehnicile descrise in sectiunea Managing echolalia. asupra vocalizariilor studentului. profesorul este intr-o pozitie mai buna ca ulterior sa influenteze si sa modeleze vocalizarile studentului. intervalul poate fi de o oră sau o oră şi un sfert între două excursii la baie. pedeapsa nu ar trebui să fie plăcută. profesorii. Pentru cei mai mulţi studenţi. Este foarte important sa devii expert in folosirea procedurilor de invatare diferentiata. treptat măriţi intervalul de pauză. Daca studentul nu reuseste sa invete sa imite vorbirea. Mai ales studentul trebuie sa fi invatat sa se supuna la cereri elementare.In opozitie. inclusiv cei care nu vorbesc curent si cei care sunt ecolalici. sa scoata limba la cineva] il ajuta sa spuna anumite sunete. aceasta deprindere poate fi folosita pentru a obtine raspunsuri in alte programe care cer raspunsuri verbale ( capitolul 23 si 24). propozitii si fraze. cuvinte. el face un pas important spre dezvoltarea unor comportamente sociale adecvate. In al doilea rand. Dacă studentul are frecvent accidente. Trainigul de imitatie verbala il ajuta pe profesor sa castige controlul asupra repetitiei de cuvinte si fraze a unui student ecolalic. de la propriul feed-back senzorial ( ca in comportamentul auto-stimulativ ) la recompensele externe mediate de profesor. De-a lungul acestui program. Desi pare sa nu fie o generalizare clara intre imitatia nonverbala si imitatia verbala. De exemplu. trebuie sa-si reaminteasca constant ca graba creste riscul de a face limbajul aversiv studentului. Fiind date tendintele parintilor si profesorilor de a oferi prioritate deprinderilor verbale. deoarece o data ce imitatia verbala este stapanita. dacă la sfârşitul antrenamentului intensiv studentul avea pauze de 30 de minute şi stătea la toaletă pentru 5 minute. studentul invata sa pronunte sunete. de folosirea reintaritorilor extrinseci ai profesorului. ca rezultat al programului de imitatie verbala.În săptămânile următoare. o deosebire care a fost descrisa in cap. continuaţi cu procedurile de pedepsire până când studentul reuşeşte să se ţină.3. sunt importante pentru toti studentii cu intarzieri de dezvoltare.la sfarsitul acestui capitol. apoi treceţi la intervalul de pauză de 35 de minute. Continuaţi să măriţi cu 5 minute în fiecare din zile. inainte de a incepe acest program. sau are dificultati foarte mari in a invata sa faca asta.

ea le poate si ajuta. Cu adevarat exista diferente individuale substantiale intre elevi. Desi suntem destul de increzatori pt. trecand de la cele relativ simple. ci pt.care invata vizual. sunete recunoscute precum 'mama' si asemanatoare. Aceste sunete[ex. la foarte complexe. nu exista date stiintifice care sa indice ca Faza 1 trebuie sa preceada Faza 2 sau ca Faza 2 trebuie sa preceada Faza 3. si pt. unii elevi au dificultati serioase la Faza 1 dar stapanesc Faza 2 destul de repede.Aceasta crestere marcheaza primul pas in tendinta de a castiga controlul reintarit asupra vocalizarilor aleatoare si spontane ale studentului. "Eu vreau sus"]. Pe scurt. recomandam ca unul sau doi profesori sa fie specializati in mod special in acest program.O vocalizare poate fi definita ca orice sunet sau cuvant rostit de student care includ si: ras. Daca studentul are o mancare favorita ar trebui rezervata pentru programul de imitatie verbala. "ee". sugereaza ca unii copii invata sa verbalizeze odata ce progreseaza in programul scris-citit. "ah". Datorita dificultatilor implicate in predarea imitatiei verbale. asigurandu-se ca nu se produc asemenea variatii care sa intarzie achizitiile elevului. Totusi cu siguranta nu este un succes universal. prin schimbarea controlului de la reintaritori senzoriali autoprodusi [ca in comportamentul autostimulativ] la reintaritori extrinseci pe care voi ii oferiti. 6. ca ajutor pt. aceasta facilitand drumul catre . a recomanda ca Fazele 3. Daca tu introduci apoi alt sunet 'mm'. succesul elevului. "ah" si "mm"] sunt apoi subiect pentru procedurile de invatare diferentiata. pt. Tineti minte :ca unii studenti sunt hipersensibili la sunete si pot reactiona cu frica sau furie la prea mult. FAZA 2 : se cladeste pe faza 1 si este putin mai solicitanta in sensul ca elevul nu mai obtine reintaritori doar pt. De asemenea. 4. FAZA 6 introduce lanturi de cuvinte care sunt folosite in fraze si propozitii[ex. o recompensa trebuie oferita. In limbajul de zi cu zi. FAZA 7 il invata pe elev sa-ti imite volumul. dar precum va fi discutat mai tarziu in acesta sectiune. studentul este invatat sa asculte si sa raspunda la vocalizarea ta pentru a fi recompensat. a creste motivatia elevului de a vorbi. sau amandoua. Cateva date preliminare si informale. In termeni tehnici studentul este invatat discriminarea temporala. studentului i se ofera recompensa daca imita accidental noul sunet 'mm'. De exemplu : daca tu vocalizezi sunetul 'ah' . Adica tu scoti un sunet si daca studentul il vocalizeaza la scurt timp dupa aceea. Pentru majoritatea studentilor recomandam recompense alimentare : bucati mici de mancare care se mesteca usor si sa i se zambeasca. si poate fi subliniat pe scurt dupa cum urmeaza: FAZA 1 : studentul este invatat sa-si creasca nr. Secventa de faze din acest capitol este cel mai bun ghid pe care il avem in momentul de fata.CRESTEREA NUMARULUI VOCALIZARILOR Pentru a creste frecventa vocalizarilor studentului. FAZA 5 preda imitarea cuvintelor complexe. studentul este recompensat pentru imitarea sunetului 'ah'. ei trebuie sa verifice variatiile neglijente din stilurile de predare ale profesorilor. Aceasta faza marcheaza in mod deosebit inceputul adevaratei imitatii verbale si-ti cere sa stii deja principiile invatarii diferentiate. Din experienta noastra. tonul si viteza. In mai putin de o secunda dupa aparitia unei vocalizari. tot ce trebuie sa faci in faza 1 e sa recompensezi studentul pentru vocalizari.54 - . prin urmare reglati volumul . Programul de imitatie verbala este impartit in mai multe faze. a te ajuta sa incepi antrenamentul imitarii verbale. pentru ca recompensa in aceasta faza este data numai atunci cand vocalizarea studentului se potriveste cu vocalizarea ta. si 7 sa fie predate consecutiv.de vocalizari. FAZA 3 : este complexa. mai ales in etapele timpurii ale antrenamentului imitatiei verbale. tusit. studentul ar trebui sa starneasca o reactie audientei. ca vocalizeaza dupa tine. bazata pe incercarile lui de a vocaliza. aprobari verbale. Faza 1 este primul pas pentru catre a putea sa influentezi si mai tarziu sa modelezi vocalizarile studentului in cuvinte recunoscute. batut din palme din partea profesorului si a altor persoane prezente. 5. balbait. cum ar fi acelea care compun cuvintele simple cum ar fi "dada"[tata] si "baby"[copil]. 'baba'. Asigurati-va ca reintaritorul este puternic si diferentiat. atunci el este reintarit. O muscatura mica din mancarea favorita poate servi nu numai pentru a reintari vocalizarile. vocalizare. FAZA 4 trece dincolo de imitarea sunetelor izolate si-l invata pe elev sa imite o combinatie de sunete. FAZA 1 . Ei trebuie sa discute intre ei si sa ceara sfaturi de la ceilalti membri ai echipei.

Poate ca sesiunile de 1-3 minute. 3. Totusi studentul probabil ca nu stie sensul acestor cerinte la acest nivel de invatare. Daca studentul continua cantecul. adeseori starnesc comportamente emotionale care in schimb conduc la mai multe vocalizari. Tehnic vorbind. dupa ce profesorul canta primele 3-4 cuvinte si apoi se opreste. oferindu-ti putine oportunitati de reintarire 2. De aceea. atingerea usoara a burticii si semnele de fericire oferite pot de asemenea sa fie folosite ca potentiale prompting-uri. pe jos. sau mangaindu-i obrajii sau parul. Dat fiind ca vocalizarile sunt raspunsuri de scurta durata. Poate sa fie tentant sa ceri vocalizari spunand lucruri precum 'vorbeste'. puteti intalni una sau mai multe din urmatoarele probleme : 1. Durata cat studentul ar trebui sa ramana asezat. in timpul fazei 1. Poti incerca si alte aranjamente fizice. si deci vocalizari. 'spune' sau asemanatoare. In general. oferirea reintaritorilor. nu exista nici un motiv sa nu folosesti asemenea oportunitati si mai tarziu sa transferi achizitiile inapoi pe scaun. pupat. si apoi sa se faca reintoarcerea la statul pe scaun inainte de a incepe Faza 2. testand daca acest gest creste probabilitatea ca studentul sa vocalizeze. anumiti studenti se tem sa faca baie si se opresc din vocalizare in asemenea situatii. Adesea este dificil sa gasesti prompting-uri pentru comportamentul vocal si metodele care pot sa functioneze la un student pot sa nu functioneze la altul. stimulii reintaritori pot detine proprietati neconditionate ale stimulilor. Mancarea favorita a studentului poate sa il faca fericit si vocalizarile au mai multe sanse sa apara in aceste perioade de multumire.incercati sa ajutati vocalizarile gadilandu-l pe student. Terapeutii limbajului[logopezii] detin de . gadilatul. care pot duce la comportamente de raspuns verbal. recomandam ca mici bucatele de mancare sa fie oferite pe gratis la fiecare jumatate de minut sau in timpul sesiunilor din faza1 in speranta ca acesti reintaritori pot duce la multumire. Tehnic vorbind. de exemplu :mancare. pt. ca o asemenea situatie nu-l face pe student anxios. ar trebui sa fie in legatura cu gradul lui de confort intr-o asemenea situatie. Nu exista nici un motiv pentru care studentul trebuie sa ramana pe scaun. De exemplu. pupandu-l pe gat. care pot facilita mai bine vocalizarile.55 - . pot sa fie un program optim pentru inceput. Aceste comportamente pot fi similare cu ceea ce adultii folosesc in vorbitul cu copiii mici. Anumite prompting-uri pot sa fie inerente in folosirea neaccidentala a reintaritorilor pozitivi. combinate [intercalate] cu alte programe si joaca. in timp ce miscati o mana si zambiti sau tinand un intaritor alimentar in fata studentului in timp ce vocalizezi[spunand de exemplu "hello"]. Pe scurt. Altii pot vocaliza in timp ce privesc la televizor sau se uita pe carti. Totusi. sau pe canapea langa tine sau intr-un balansoar sau leganandu-l. Diferenta este ca aceste comportamente sunt folosite in acest caz ca prompting-uri sau ca recompense care sunt folosite imediat dupa vocalizarile studentului. Zambetele. daca descoperi medii care sa conduca la vocalizari. Incercati activitati cum ar fi sa-l ajutati sa sara in sus si in jos sau intoarceti-l invers[cu capul in jos] numai daca acestea il fac pe student mai fericit si astfel mai dispus sa vocalizeze[unii studenti se pot speria]. noi recomandam reintarirea vocalizarilor spontane din timpul zilei. Aceste comportamente mai tarziu pot fi aduse sub controlul reintaritor si pot deveni comportamente operante. el poate sa fie ajutat sa completeze cuvintele unui cantec. Consultati membrii familiei studentului pentru descoperirea unor prompting-uri eficiente.alte ocazii de reintarit. Unor studenti le place sa faca baie si pot vocaliza mai degraba acolo. Faza 1 ar trebui sa inceapa cu studentul stand in fata ta. Rata vocalizarilor spontane ale studentului poate fi destul de scazuta.tipici. Puteti sa gasiti foarte dificil sa stimulati[ajutati] vocalizari mai frecvente. Desi procedura din faza 1 pare a fi relativ simpla. asemenea vocalizari ar trebui intarite. gadilat. De asemenea. precum a-l tine pe student pe genunchi. poate fi foarte dificil pentru student sa faca legatura intre raspunsul sau si stimulii reintaritori. cu exceptia ca o asemenea apropiere fata de student iti ofera posibilitatea de a reintari imediat fiecare vocalizare spontana. Tineti minte ca studenti diferiti raspund in feluri diferite la anumite pozitii[asezari]. In locul lor foloseste un ajutor precum a spune 'hello'. Toate acestea sunt exemple de ajutor[prompt]. poate sa fie dificil pentru student sa diferentieze eventualitatea reintaririi [conexiunea dintre vocalizare si reintarirea ulterioara] care face foarte dificila castigarea controlului asupra comportamentului vocal al studentului. care pot fi reintarite atat cu recompense alimentare cat si sociale. aceste cerinte sunt ineficiente si poate aversive pentru ca studentul e posibil sa fi intalnit asemenea cereri in trecut si sa fi fost frustrat de esecul in a raspunde corect. De aceea. Daca studentul poate sa imite cantece.

studentul este invatat sa asculte vocalizarile voastre si sa raspunda nu prin comportamente nonverbale.56 - . pe parcursul zilei. Anumiti logopezi recomanda ca studentului sa i se acorde o jucarie preferata sau un obiect asemanator si apoi sa i se ceara sa vocalizeze pentru a primi acea jucarie. Ca abilitatile invatate in faza 1 sa fie folositoare in fazele urmatoare. Ascultand instructiunile si raspunzand in mod vizual. Adica studentul invata sa va asculte si se comporta precum i-ati cerut sa se comporte. prezentati SD o data la fiecare 2-3 sec. in timpul unei sedinte din Faza 2. e posibil ca unii studenti sa nu faca aceasta legatura si deci sa nu faca progrese in Faza 1. ar putea sa nu se transfere in ascultarea intructiunilor si a raspunde la ele in mod auditiv.asemenea informatii utile cu privire la metode pentru ajutarea vorbirii. Unii cititori se pot astepta ca daca studentul a facut progrese in programul de limbaj receptiv primar [studentul a invatat sa raspunda la instructiunile voastre vocale. studentul este invatat sa raspunda prin comportamente nonverbale. ar trebui sa stati aproape de student. Pasul 1 . dupa intervalul de raspuns de 5 secunde. dupa prezentarea SD-ului vocal. In faza a 2-a a programului de imitatie verbala. Daca se face intr-o maniera de joaca si neconstrangatoare acesta tehnica poate sa se dovedeasca utila. peste nivelului demonstrat inaintea inceperii fazei 1. o data pe ora. unii studenti care esueaza in Faza 1. a programului de imitatie verbala si nu inseamna ca ar trebui sa retineti reintaritorii pt. Indiferent daca studentul face sau nu progrese notabile in ceea ce priveste vocalizarile. cand parintii vorbesc copilului si se prefac ca ei poarta o conversatie. pare rezonabil sa definim stapanirea a doua sau mai multe vocalizari pe minut. constituie SD-ul. Aceasta procedura se aplica numai fazei 2. Acesta este similar cu vorbitul copilului mic. Incepeti faza 2 stand fata in fata cu studentul astfel incat sa va poata vedea expresiile faciale. de-a lungul a cinci sau mai multe zile.. Nu uita ceea ce s-a spus mai devreme: este dificil sa castigi controlul reintaritor asupra vocalizarilor deoarece acestea sunt trecatoare si astfel poate fi dificil de facut legatura intre recompensa si comportament. in sedintele in care are loc training-ul. Daca studentul nu raspunde. precum si sa ajute[prompt] vocalizarile studentului. Cu o asemenea frecventa mare de incercari este mult mai probabil ca studentul sa invete sa vocalizeze in intervalul de 5 sec.dupa SD.. FAZA 2 . Tehnic vorbind. Cu toate acestea. angajandu-se in raspunsuri nonverbale] . Noi sugeram sa se lucreze in sesiuni de 5 pana la 10 min. treci mai departe la Faza 2. mai ales daca faza 1 a fost stapanita si rata . dupa ce studentul primeste intaritori pentru incercarea precedenta. adica ii prezentati studentului un SD vocal si reintariti orice vocalizare a studentului care apare intr-un timp de 5 secunde dupa SD. Tineti minte ca scopul fazei 1 este sa creasca rata vocalizarilor astfel incat acestea sa poata fi folosite in faza 2.ADUCEREA VOCALIZARILOR SUB CONTROL TEMPORAL In programul de limbaj receptiv primar[capitolul 15]. a-ti castigat ceva control asupra vocalizarilor prin folosirea unor reintaritori extrinseci si astfel sunteti intr-o pozitie mai buna de a influenta dezvoltarea ulterioara a limbajului. vocalizarea ta + 5 sec. Orice vocalizare a studentului se califica ca fiind raspuns corect. dupa o perioada de proba de 2 pana la 3 saptamani. De asemenea. din motive care nu sunt intelese in momentul de fata. Daca faza 1 este un succes. Absenta acestui SD constituie S Delta [ nerecompensarea sau stimulul negativ]. dupa 2-3 sec. Orice vocalizare care apare in afara acestei perioade de timp. la cereri verbale. el ar trebui de asemenea sa fi invatat sa raspunda la vocalizarile voastre cu raspunsuri vocale si de aceea ar trebui sa stapaneasca faza 2 rapid. Daca studentul raspunde corect prezentati SD-ul din nou. vocalizarile spontane ale studentului in timpul altor programe sau in timpul liber. Totusi noi nu avem o evidenta clara care sa demonstreze ca un asemenea transfer apare intre aceste doua programe. intrucat proximitatea va ajuta sa oferiti imediat reintariri pentru raspunsurile corecte.. nu ar trebui reintarita astfel incat stapanirea discriminarii temporale sa fie facilitata.prezentati SD de exemplu 'hello' si reintariti studentul daca produce orice raspuns vocal in 5 sec.In acest fel studentul va avea aproximativ 20 de oportunitati de a raspunde la fiecare minut. Ideal este ca studentul sa stea in fata ta la masa. reusesc in Faza2 sau 3. Acest contact vizual poate sa ajute studentul sa faca discriminarile. ci prin vocalizari. De aceea. daca apare in perioada de 5 sec. Ar trebui sa apara o crestere semnificativa a vocalizarilor studentului. Faza 2 presupune invatarea discriminarii temporale.

ca a raspuns in 5 secunde. Dupa mai multe saptamani cand nu a facut nici un progres in pronuntarea sunetelor separate. Folositi sunete sau cuvinte care pot fi ajutate [prompt] 3. insusirea sarcinii ar trebui sa fie generalizata la toti profesorii si in toate mediile. are mai putine sanse de a invata in acest program. si acelea care sunt auzite mereu si repetate de el in mediul sau zilnic. Pasul 2 . fiecare din intervalele precedente. FAZA 3 .'no'. Majoritatea sunetelor vocale sunt dificil de promtat. Strategia a fost eficienta pentru Robert. a complica lucrurile. incluzand repetarea si reintarirea unor programe deja stapanite. un copil diagnosticat cu autism. ar trebui sa fie setate la o durata similara cu cele din faza 1. cat si pentru student. Aceasta faza este importanta deoarece sunetele pe care studentul invata sa le imite in aceasta etapa. prompting-urile folosite trebuie sa faciliteze unul sau mai multe sunete specifice. apoi in 3 si in final in 2 secunde sau mai putin. In timpul acestei perioade.IMITAREA SUNETELOR Faza 3 este realizata pentru a-l invata pe student sa imite anumite sunete specifice. Folositi sunete sau cuvinte folosite[auzite] frecvent si care apar adesea in dezvoltarea primara a copiilor tipici. si studentul. pentru a solidifica discriminarea si pentru a-l ajuta pe student sa-si restabileasca incredere in sine si sa aiba incredere in voi. ca stapanirea discriminarii a fost realizata. Astfel profesorii au mai putine oportunitati pentru a recompensa. Altii completeaza cuvinte ale unor parti din cantecele cantate de parintii lor.un mod de a modela discriminarea temporala este prin scaderea treptata a reintaritorului pt. Sedintele fazei 2.'Up'. si asa mai departe. Unele dintre aceste sunete pot fi simple. Profesorii au folosit aceste litere scrise pe foi pentru a ajuta imitatia verbala. Pt. pentru a mentine motivatia studentului. Altii pot eticheta itemi precum "catel". cum ar fi 'Ooh' si 'Ah' sau mai complexe precum 'Poo'.57 - . "get out"[iesi afara] si 'Dada'. Va recomandam cu tarie sa repetati stapanirea fazei 2 pentru o saptamana sau 2 . vor fi combinate in fazele urmatoare pentru a-l ajuta pe student sa imite cuvinte si mai tarziu fraze si propozitii. Faptul ca sunt mai multe sanse ca aceste sunete sa apara. pana cand studentul raspunde corect la 9 din 10. Profesorul a dat SD-ul 'A' si i-a aratat in acelasi timp . 'prajitura'. puteti folosi jetoanele. Faceti multe incercari ale SD-ului in faza 2. In asemenea circumstante. cantecele sau imaginile ca ajutor cand prezentati SD-ul si mai tarziu stergeti[diminuati] materialul printat sau cantecele pt. Intercalati alte programe intre sedinte[sitting-uri]. ar trebui sa incepeti cu ele. apoi in 4 secunde. Incepeti prin a trece pe o lista sunetele sau cuvintele pe care studentul le-a facut in faza 2.vocalizarilor studentului este mare. Unii studenti eticheteaza ocazional litere sau numere scrise pe carduri [printate pe jetoane]. grupati SD cu un prompt precum a fost facut in faza 1 si diminuati prompt-ul de-a lungul incercarilor. cand acesti itemi apar ca imagini intr-o carte.'Agogoo'. Putem oferi trei sugestii: 1. Motivul pentru a restrange perioada de raspuns la 1 sau 2 sec este acela ca ofera o dovada clara. fiind mai probabil ca studentul sa le imite pe acestea decat pe altele. de exemplu daca tu spui 'ah'. ii ofera studentului mai multe ocazii pentru recompensare si acest lucru creste probabilitatea ca aceste sunete sa fie imitate mai tarziu in aceasta faza. studentul ar trebui sa raspunda 'ah'. Folositi sunete sau cuvinte pe care studentul le vocalizeaza frecvent 2. atat pentru dvs. Alegerea sunetelor cu care sa incepem In mod obisnuit este dificila alegerea sunetelor cu care sa incepem predarea.Daca studentul continua sa nu raspunda. mama lui Robert a constatat ca ar putea eticheta spontan literele aratate intr-o carte cu alfabet. stapanirea este dovedita pt. decat in programele care nu necesita raspunsuri vocale. a aduce vocalizarile studentului sub controlul vocalizarilor voastre. sau 19 din 20 de incercari neajutate. Pentru ca este complicat sa gasesti prompting-uri eficiente vom discuta cum sa cautam potentiale prompting-uri. Desi este probabil ca studentul sa nu imite aceste sunete initial. De asemenea daca tu spui 'Mm' studentul trebuie sa raspunda 'Mm'.

Noteaza ca sunetele "l". In contrast. Recompensati orice aproximare a cuvantului "invart" si modificati SD-ul pentru a se potrivi aproximarilor. Nu uita sa micsorezi gradat ajutorul pt. "puh". De aceea. timpurii. ca la "g".lui Robert un jeton cu litera A. desi mai usor de predat separat. "ooh". "duh". De aceea. profesorul poate sa nu observe momentele de pronuntare a sunetelor sau cuvintelor daca ele apar spontan sau ca raspuns la anumiti stimuli. a stabili ce sunet sa-l inveti pe elev. Profesorul trebuie sa foloseasca raspunsurile partial corecte de inchidere a gurii [partea cu "mm"] si de deschidere a gurii [partea cu "ah"] ca punct de plecare pt. Profesorul ar trebui sa foloseasca raspunsurile partial corecte de inchidere a gurii[o parte din "mm"] si de deschidere a gurii[o parte din "ah"] ca punct de plecare pt. Totusi. "ee". O procedura similara a fost folosita mai tarziu pentru a ajuta si a preda imitarea altor litere. un timp ce reprezinta SD-'Mm' sau profesorul ii modeleaza buzele inchise[cum s-a predat in programul de imitatie nonverbala. Pentru asemenea studenti sunetele sau parti din sunete trebuie ajutate manual sau prin imitatie nonverbala. mai degraba decat sa raspunda la prompt-ul vizual A. Sunt mai multe sanse ca o stare relaxata si de joaca sa ajute la vocalizari. asa cum s-a mentionat in discutiile despre ajutor[prompting] la Faza 1 si 2. si "tuh". Intermediaza sunete din vocale care includ "ay"[ca in "say"[spune]] si "i"[ca in "ice"[gheata]]. ca pot fi ajutate prin imitarea pozitiilor limbii si gurii. Chiar daca elevul nu stapaneste imitarea tuturor consoanelor. "s" si "k". care poate ajuta la scoaterea sunetului 'Ah'. . modelarea sunetelor care corespund cu aceste miscari orale. includ "aah". Sunetele din vocale. modelarea sunetelor care corespund cu aceste miscari orale. Sunetele care nu au componente vizuale clare sunt mai greu de ajutat si pot fi si mai greu de diferentiat de catre elev decat sunetele care au componente vizuale. si "p"]. si "uh". Cu acest prompt el a fost capabil sa spuna "A". Sunetele din consoane. odata ce elevul stapaneste imitarea vocalelor si consoanelor cu componente vizuale care pot fi partial ajutate. sunt mai dificil de diferentiat unul de altul. un elev care e temator si anxios isi poate inhiba vocalizarea [desi aceste stari pot de asemenea sa mareasca exemplele de ecolalie].de cuvinte pana ramane numai 'invart'. Ajutorul poate fi apoi diminuat oferind din ce in ce mai putin ajutor fizic [in cazul ajutorului manual] sau efectuand din ce in ce mai putin din comportament [in cazul modelarii ajutorului]. capitolul 13]. sau buzele tale sunt acoperite cu o mana sau cu o bucata de servetel.58 - . a mentine raspunsul corect al elevului. Daca studentul "canta" in timp ce se canta anumite cantece. 'Invart' devine apoi SD. Nu uita ca de cele mai multe ori multumirea[satisfactia] elevului duce la [provoaca] comportament vocal. De exemplu: daca studentul imita deja un cuvant precum 'se invart' din cantecul 'Rotile masinii se invart si se invart' prezentati acest cantec ca prompt si treptat reduceti nr. care pot ajuta vocalizarea [sunete cum ar fi "ooh". 'Mm' poate fi ajutat manual de profesor care strange incet buzele studentului. "mm". includ "mm". Profesorii au sters treptat litera de pe jeton pana cand Robert a imitat SD -ul verbal al profesorului["A"]. Asistarea fizica si imitatia nonverbala pot fi de asemenea folosite pentru a facilita deschiderea gurii. ia in considerare evolutia obisnuita a copiilor tipici pe langa sugestiile facute mai sus. timpurii. Daca incepi cu sunete care au componente vizuale. Consoanele labial-dentale[din buze si dinti] cum ar fi "d" si "t" sunt mai usor de predat pt. "buh". daca sunt folosite astfel de sunete. si apoi sa folosesti intarire[recompensa] diferita pt. "zz". "sh". elevul are mai multe sanse sa stapaneasca sunetele[vocalele si consoanele] la care componentele vizuale sunt mai greu de detectat. fata ta nu se afla in campul vizual al elevului. micsoreaza gradat ajutorul vizual pana cand sunetele sunt prezentate atunci cand elevul nu se uita la tine. "buh". Recompensa ar trebui oferita in timp ce buzele studentului sunt inchise. "b". sunt foarte mari sanse ca elevul sa citeasca de pe buze decat sa raspunda la sunetele tale. Intermediaza sunete din consoane care includ "ss". precum cantecele. folositi-le ca prompt. Insa. Un mod de a ajuta la "k" este de a-l invata pe elev sa-ti imite mai intai tusea. Cu mai multi studenti sau cu majoritatea. a separa sunetul "k" de sunetul tusei. "ah". "c". Pt. in stadiile initiale. si "th" de obicei nu sunt corect pronuntate de copiii tipici decat dupa ce achizitioneaza o parte din limbaj. De exemplu. "guh". Acest ajutor poate fi mai tarziu diminuat oferind din ce in ce mai putina asistare fizica[ajutorul manual] sau oferind un comportament din ce in ce mai diminuat[ajutor modelat]. pot fi predate sute de cuvinte utile in acest program [vezi Faza 5]. imaginile. "r". "ee". literele si numerele. "f". amana predarea acestor sunete pana cand elevul progreseaza mai mult in acest program.

De asemenea. ca vine la scaun si sa-i dai una sau doua recompense gratis in timp ce sta frumos pe scaun. "cookie"(prajitura). la fiecare cinci sau sapte incercari] sarcini pe care le stapaneste si care pot fi reintarite[recompensate]. si "th". si de aceea trebuie sa fii flexibil in alegerea sunetelor pe care le vei preda la inceput. de preferat unul in fata celuilalt pe scaune. Totusi. Daca sunetele nu sunt distinse foarte clar. cum ar fi ca aceste accese sa-i permita elevului sa scape din situatia de invatare. e atent la] ambele vocalizari. a fi reintarit. "heli-cop"(elicopter)] chiar inaintea stapanirii sunetelor simple. in cazul elevului tau. R1 elevului trebuie sa sune destul de aproape de SD1 al tau astfel incat adultii care asista sa-l recunoasca ca pe o imitare. si "Spune mm". Te sfatuim sa eviti prefatarea SD-ului cu "Spune". a lui si a ta si invata sa le asocieze. unii elevi imita "spune" impreuna cu raspunsul corect [ex. ilustrarea urmatorilor pasi. PASUL 1 Prezinta SD1 ["ah"] si incurajeaza incercarea R1 ["ah"-ul elevului] folosind ajutor[prompting]. facand diferentierea mult mai dificila pt. atunci foloseste "beh" ca SD2. Mai intai. si accesele de furie pot indica ca elevul este implicat in sarcina de invatare. si imitarea corecta de catre elev a "mm"-ului este R2. ceea ce presupune ca elevul aude [diferentiaza. elevul s-ar putea sa raspunda cu R1 ["ah"] deoarece acesta este cel mai recent raspuns intarit[recompensat]. E o idee buna sa intaresti[recompensezi] elevul pt. si imitarea corecta de catre elev a "ah"ului este R1. Sa ai pregatite cele mai bune recompense. Stabileste achizitionarea la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte neajutate. Faptul ca ambele "ah" si "mm" [si "eeh" si "beh"] suna si arata diferit ar trebui sa faciliteze diferentierea timpurie. "vuh". PASUL 2 Prezinta SD2 ["mm"]."buh". Cheia imitarii cu succes este diferentierea dintre sunete deoarece ii permite elevului sa fie atent la similaritatile dintre vocalizarea lui si a ta. incepem sa-i predam elevului imitarea sunetelor "ah" si "mm". mixeaza ocazional [ex. asta. vrei ca elevul sa fie nu numai fericit si relaxat. diminuarea ajutorului. "Spune ah"]. Ocazional. "ah" si "mm" pot sa nu fie sunetele ideale pt. atunci accepta acest raspuns si schimba SD-ul tau in "eeh". SD1 este "ah". Adica. "ruh". Nu uita ca exista exceptii la recomandarile facute in aceasta sectiune. In al treilea rand. Pt. care duce la mai multe incercari neintarite[nerecompensate] si astfel rezultand frustrare. unii elevi achizitioneaza foarte repede imitarea cuvintelor complexe sau a combinatiilor de sunete [ex. Sunt trei motive pt. si apoi "spune" trebuie eventual indepartat astfel incat sa nu interfereze cu achizitionarea de catre elev a imitarilor adecvate.59 - . fa-ti timp . cum ar fi sa imite unduirea. ajuta[prompting]. Daca elevul raspunde la "mm" cu "beh". si intarire[recompensa] diferentiata. SD2 este "mm". daca elevul raspunde in mod obisnuit cu "eeh" la "ah"-ul tau. "agogoo". Este important ca R2 ["mm"] sa fie o aproximare foarte buna a SD2 si foarte diferit de R1 ["ah"]. stimulul "spune" este comun ambelor SD-uri si de aceea duce la diminuarea diferentei dintre SD-uri. Sunete si diferentieri mai avansate includ consoane cum ar fi "fuh". o sarcina care nu e usor de stapanit si nu trebuie luata de-a gata. elev sa stapaneasca prima imitare. Asigura-te ca nu intaresti[recompensezi] accesele de furie. si "ch". Accesele de furie nu sunt un semn rau decat daca ele interfereaza serios cu vocalizarile elevului sau cu incercarile tale de a ajuta vocalizarile. ca in "Spune ah". "juh". si du incercarea R2 la stapanire [9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte neajutate]. poti intalni un elev care achizitioneaza si stapaneste foarte repede consoanele guturale cum ar fi "k" si "g" si stapaneste foarte incet vocalele frontale cum ar fi "ah" si "oh". Nu uita. Deoarece e mai dificil pt. Anticipa ca atunci cand treci la SD2 ["mm"]. In scopuri ilustrative. elevul s-ar putea sa nu stie intelesul cuvantului "spune". a-ti vedea fata ca sa poata primi ajutor si totodata intarire[recompensa] imediata. De acum incolo cuvantul poate fi strain. si trebuie sa aiba loc in scurt timp [in 5 secunde] dupa SD1 tau. "yuh". Imitatia verbala este o abilitate dificil de achizitionat. De exemplu. antrenamentul il ajuta pe elev sa potriveasca cei doi stimuli. "Ah" si "mm" suna diferit si arata diferit atunci cand le prezinti[permite indicilor vizuali sa serveasca ca ajutor]. "wuh". Pt. In al doilea rand. "lah". inceput. dar si destul de aproape pt. Imitarea sunetelor Aranjeati-va tu si elevul in pozitia in care elevul a avut succes in Faza 2 a acestui program. elev.

asigura-te ca fiecare profesor adera in mod consecvent la procedurile de predare stabilite de comun acord inainte. Daca SD2-R2 ["mm"] a fost prezentat si intarit ultimul.sa modelezi claritatea lor decat sa te grabesti sa treci la sunete noi. a evita intarirea neadecvata a elevului de a repeta acelasi raspuns [perseverenta]. "oh". Treci inapoi la SD1 si restabileste R1. a ajuta la reducerea pierderilor din stapanire. poti stabili criteriul de achizitionare ca fiind descresterea numarului de raspunsuri corecte succesive. apoi treci la SD2. inainte de a schimba SD-urile. 5 zile. Pt. "Duh". la 2 la rand si in final la 1. Dupa asta. fiind nevoie de ceva ajutor[prompting] pt. si fii sigur ca intaririle eficiente sunt intotdeauna folosite. si "puh" sunt exemple de sunete care indeplinesc criteriul de a fi stimuli cu proprietati diferite atat vizual cat si auditiv fata de SD-urile folosite in ilustrarile noastre despre predarea diferentei dintre "ah" si "mm". De aceea. si in acelasi timp sa fie un sunet pe care elevul il poate stapani. Continua generalizarea acestei portiuni a programului timp de 2 pana la 3 saptamani. elevul devine din ce in ce mai capabil sa spuna sunetele ["ah" si "mm"]. Rotatia aleatorie trebuie facuta pt. cum ar fi trecerea de la 3 la rand. S-ar putea sa fie mai sigur sa alegi al treilea sunet din lista sunetelor facute in Fazele 1 si 2.60 - . SD3 trebuie sa fie cat mai diferit posibil de SD1 si SD2. mai degraba decat a diferentierii. Odata ce SD3 este stapanit in cele mai multe incercari. a te asigura ca diferentierea dintre SD1 si SD2 este completa. diferentele individuale dintre elevi impiedica identificarea unui sunet anume pt. Pe masura ce forta asocierilor corecte creste. Noteaza ca Pasul 3 necesita lucru fara intermedieri si familiar cu procedurile de invatare diferentiata [Capitolul 16]. noi recomandam ca aceasta diferentiere sa fie exersata o data la fiecare ora de predat normal in urmatoarele 4. Daca vocalizarile nu sunt modelate ca sa sune diferit una de alta. a evita aceasta eroare. ele se pot combina intr-un sunet cum ar fi "mah". Lucreaza pana la stapanirea celor trei diferentieri inainte de a introduce SD4 si alte sunete noi. PASUL 5 [si dupa] Preda SD3 asa cum au fost predate primele doua SD-uri. Dupa cum s-a afirmat deja. Incepe rotatia aleatorie a SD-urilor de indata ce elevul raspunde corect la fiecare SD alternat sistematic. Pt. Cu fiecare noua situatie [profesor sau mediu]. permite achizitiilor sa fie imprastiate in diferite medii. ajuta si restabileste R2 [3 imitari corecte neajutate la rand]. odata ce este complet stapanita diferentierea dintre SD1 si SD2 [9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte neajutate si cu SD-urile prezentate in rotatie aleatorie]. pe de-o parte prin intarirea SD1-R1 si SD2-R2 si fara intarirea SD1-R2 si SD2-R1. afara. Cu alte cuvinte. diferentierea dintre R1 si R2 va fi dificila in Pasul 3. Pt. Arii de dificultate . Asta se face pt. sunt sanse ca elevul sa dea R2 cand prezinti SD1 ["ah"]. PASUL 3 Mixeaza si intareste diferit SD1-R1 si SD2-R2. generalizeaza diferentierea intre profesori si in mai multe situatii. toti elevii. cu fiecare succesiune contrastanta a SD-urilor. un pattern[model] de raspuns care interfereaza cu stapanirea de catre elev a contrastului[diferentierii] intre SD1 si SD2. altele decat formatul initial de invatare. a restabili stapanirea. Daca se intampla asta. PASUL 4 Dupa 2 pana la 3 saptamani de repetare a diferentierii intre SD1 si SD2 printre profesori si in mai multe medii si dupa mixarea acestei diferentieri cu alte sarcini. elevul invata in mod gradat sa diferentieze intre cele doua SD-uri lucru evidentiat de faptul ca face mai putine greseli si are nevoie de mai putin ajutor de fiecare data cand treci de la un SD la altul. introdu rotatia aleatorie dupa ce elevul raspunde corect la alternanta sistematica dintre SD1 si SD2 dupa o singura incercare a fiecarui SD. Predarea in diferite parti ale casei. a elimina indiciile straine care pot rezulta in invatarea de catre elev a strategiei corect-stau. ajuta si restabileste imitarea raspunsului corect la SD1 [3 imitari corecte neajutate la rand]. SD3. permitandu-i elevului sa aiba acces la o intarire foarte buna. mixeaza sistematic SD3 cu SD1 si apoi cu SD2 in timp ce pastrezi diferentierea dintre SD1-SD2. introdu al treilea sunet. se poate produce o pierdere in stapanirea achizitiilor. incorect-schimb. dupa o singura incercare. Pe masura ce treci de la una la alta intre SD1 si SD2 si folosesti intarire diferita. si asa mai departe. Nu uita ca prima diferentiere dintre sunete este cel mai greu de stapanit de catre elev.

Imitatia Nonverbala. la o incercare data. suflatul elevului fiind adus sub controlul SD-ului profesorului. ca diferentele individuale sunt enorme. In aceasta faza este importanta diferentierea dintre SD1 si SD2. un elev caruia in schimb ii place sa stinga chibrituri [poate ca feedback-ul vizual dat de tremuratul flacarii constituie un intaritor senzorial]. SD1 "ah". de incredere dar grosolana. a preveni disparitia vocalizarilor elevului si pt. Pasii de antrenament sunt urmatorii: a] Profesorul sufla si prezinta in acelasi timp elevului chibritul in care sa sufle. ca este esentiala diferentierea de catre elev intre propria lui vocalizare si cea a profesorului. intoarce-te si intareste o aproximare mai putin buna pt. Daca aproximarile elevului nu sunt destul de corecte pt. introdu SD-uri din programele stapanite cum ar fi Potrivirea. Adica. Elevul continua sa sufle si va fi intarit. Diminueaza baloanele si foloseste acest SD ajutator ca un SD contrastant in procedurile de invatare a diferentierii. ia in considerare retinerea intaririi[recompensei] si repetarea SD-ului. sau alt sunet] si sa treci la alt sunet. a se potrivi cu sunetul elevului. dupa ce elevul dovedeste o aproximare a SD-ului tau. daca elevul primeste intarire[recompensa] prea putina. De asemenea. De aceea. de exemplu. Daca elevul poate imita un sunet [ex. este bine sa ramai flexibil in ceea ce priveste stabilirea sunetelor tinta si in ceea ce priveste mijloacele prin care aceste sunete sunt ajutate[prompting]. intareste raspunsul elevului doar daca iti aproximeaza SD-ul mult mai bine decat ultimul raspuns intarit. Totusi. a-l ajuta pe elev sa nu-si piarda interesul in sarcina de imitare. sau Limbajul receptiv la fiecare 5 sau 7 probe. Elevul sufla si este intarit[recompensat]. Te poti intoarce la sunetul dificil intr-o etapa ulterioara. pe care il poti ajuta manual. Fii atent cand dai "Nu-uri" informationale ca niste consecinte in acest program deoarece aceste consecinte folosite mai devreme in Programul de Imitatie Verbala pot duce la descurajarea vocalizarilor elevului. Incearca sa nu depasesti cinci probe la rand neintarite . Daca esuezi in a face progrese cu SD1 folosind ajutor vizual. cooperare si ca sa ajuti la mentinerea implicarii elevului. este posibil ca el sa aiba accese de furie. treci la un sunet ca "mm". incepe modelarea acestui raspuns pt. Este foarte posibil ca acuratetea imitarilor sa varieze de-a lungul incercarilor. Prin nici un progres. lipsa aparitiei vreunui progres in ce priveste stapanirea.Daca folosesti o procedura de ajutor vizual [din Programul de Imitatie Nonverbala]. in parte. Pt. prin exagerarea miscarilor gurii atunci cand vocalizezi sunetele. elevul invata sa imite suflatul profesorului si acest raspuns a fost apoi folosit ca stimul contrastant in predarea imitarii sunetelor. suflatul baloanelor nu foloseste ca un ajutor eficient pt. a pronunta mai degraba "eh" decat "ah" ca raspuns la SD1. a se apropia si mai mult de SD-ul tau. Este dificil de specificat cand trebuie sa incetezi predarea unui sunet anume [ex. moment si treci mai departe la un sunet care poate fi ajutat[prompted] manual. dupa 100 pana la 200 de incercari este de obicei un criteriu sigur. In final. De asemenea poti testa abilitatea elevului de a imita alte sunete folosind ajutor diferit. prin tinerea impreuna a buzelor elevului atunci cand el vocalizeaza. Nu uita. De exemplu. treci la un stimul contrastant[diferit] cum ar fi sa te imite pe tine cum faci[sufli] baloane. ca sa-l intaresti mult pe elev pt. De exemplu. si nu sunetele folosite. schimba SD1 in "eh" pt. a fi intarite pozitiv. Motivarea Programul de Imitatie Verbala poate fi foarte stresant pt. elev. Profesorul intareste suflatul elevului cu aprobare sociala. Daca elevul nu face aproximari ale SD-ului atat de bine incat sa primeasca intariri[recompense] in urmatoarele 3 sau 4 incercari. "ah" sau "eh"] dar esueaza in a face progrese in imitarea unui al treilea sunet. dar chibritul a fost treptat ascuns in spatele degetelor profesorului. elevul iti poate imita miscarile dar nu vocalizarea exacta. De aceea. noi intelegem nici o aproximare. b] Profesorul continua sa prezinte incercari dar diminueaza ajutorul. Daca se intampla asta. si procedurile de remediere [sau de preantrenament] pot fi de ajutor in achizitionarea de catre elev a acestor diferentieri. prezentand elevului chibritul fara flacara. Modelarea Pe masura ce elevul progreseaza in antrenamentul imitarii. Asigura-te ca inlaturi[micsorezi] ajutorul vizual.61 - . c] Dupa mai multe incercari succesive mana profesorului e inca prezenta. intrerupe acest SD pt. In mod specific. devine din ce in ce mai important ca imitarile facute de elev sa se potriveasca cat mai mult posibil cu vocalizarile tale. mana profesorului va disparea.

a evita deteriorarea raspunsurilor corecte atunci cand se fac incercarile de generalizare a raspunsurilor in mai multe medii. acei elevi care incep Programul de Imitatie Verbala deja cu exprimarea unor cuvinte sau imitarea unor sunete sau cuvinte [desi poate ocazional]. unui raspuns incorect. apoi pe podea. Apoi. vor invata sa stapaneasca imitatia verbala mai devreme decat cei care nu au imitat niciodata vocalizarile. cum ar fi "stai jos" sau "arata genunchiul". Asta se poate face prin indepartarea de aranjamentul initial al mesei si scaunelor. elev.inainte de a introduce o sarcina stapanita si mentine sesiunile scurte [nu trebuie sa depaseasca 5 minute]. la o jucarie sau la o activitate favorite. Este o greseala sa o . Nu uita sa variezi intaririle folosite la fiecare sedinta[sitting]. elimina-l complet pe profesorul familiar. mai ales daca nici o intarire nu e puternica in mod deosebit. daca elevul vocalizeaza intre sedintele Fazei 3 ale antrenamentului imitarii verbale sau in timpul altor programe.62 - . Termina fiecare sedinta[sitting] cu intarire[recompensa] pt. a mentine elevul motivat sa faca sarcini de imitare mai dificile mai degraba decat sa vocalizeze spontan. Terminarea in mod accidental a unei sedinte la un raspuns incorect poate duce la intarirea. Pt. si asa mai departe. introdu-l treptat asezandu-l langa profesorul familiar care prezinta SD-urile. Totusi cele mai bune recompense trebuie pastrate pt. Copiii nu se comporta intotdeauna in public in felul in care se comporta acasa. apoi in diferite parti ale camerei initiale. Daca apar dificultati atunci cand e introdus un nou profesor. Ce sa astepti Pregatestete ca imitarea primelor doua sunete sa fie cea mai dificila. Apoi. a mentine producerea de catre elev a acestor sunete. pt. Daca relativa bruschete a ultimului pas duce la un raspuns incorect al elevului. elimina-l pe fostul profesor mai treptat punandu-l sa se indeparteze de pozitia initiala cate un pas sau doi. Asta face dovada faptului ca elevul devine ecolalic si ca potrivirile dintre vorbirea elevului si cea a profesorului au capatat proprietati intaritoare[recompensante] pt. Noteaza ca unii oameni devin ingrijorati de aparitia vorbirii ecolalice si incearca sa o descurajeze deoarece o considera un simptom al autismului. Mentinerea unei rate mari de vocalizare Nu uita sa intaresti vocalizarile spontane din Faza 1 si 2 pt. chiar si persoanele cu dezvoltare tipica dovedesc probleme in generalizarea comportamentelor in mai multe medii. si deci fortificarea. schimba mediul in pasi gradati. Nu exista totusi nici o dovada ca acei elevi care au imitat vocalizarile parintilor si apoi s-au oprit cand aveau aproximativ 18 pana la 24 de luni. la un moment dat in timpul antrenamentului de imitatie verbala. aceia care nu au o istorie a vocalizarilor. Pt. apoi pe holul din imediata apropiere. gradul de stapanire tinde sa fie mai rapid decat pt. un raspuns corect. Nu uita ca elevii cu intarzieri in dezvoltare nu sunt singurii care au dificultati la generalizare. Astfel. Daca un elev poate exprima un cuvant inainte de antrenamentul de imitare. atunci acest elev demonstreaza deja capacitatea de a asculta la si de a potrivi raspunsurile verbale. imitarile corecte. cu o crestere treptata a gradului de stapanire la urmatoarele sunete introduse. Terminarea in mod accidental a unei sedinte la un raspuns corect va oferi o dubla intarire: parasirea unei situatii dificile si castigarea accesului la ceva comestibil. de exemplu prin a spune "Bine vorbit". in timp ce zambesti. apoi mutandu-va pe alte scaune. intareste asemenea vocalizari. Unul din cele mai promitatoare semne are loc atunci cand. Un mod de a asigura discontinuitatea oricarui comportament individual este sa schimbi repede persoanele si mediile fizice care il inconjoara. dupa fiecare cateva SD-uri. daca e mentinuta stapanirea. pune-l pe noul profesor sa dea SD-urile in acelasi timp cu profesorul familiar. cu ambii profesori stand unul langa altul. Pierderea stapanirii atunci cand se generalizeaza Anticipa ca unii elevi pot fie sa se opreasca din a raspunde sau sa inceapa sa faca erori atunci cand e introdus un nou profesor sau cand situatia de invatare a fost schimbata intr-un mediu diferit. elevul incepe sa imite spontan cuvinte pe care le aude in sedintele de zi cu zi sau instructiunile profesorului in alte programe care se pot derula concomitent cu programul prezent. mai intai parasind masa dar pastrand scaunele.

SD3-R2] si astfel le slabeste. "duh". Nu face "Nu-urile" tari si aversive. astfel de elevi s-ar putea sa nu imite[sa faca ecolalie] cuvintele profesorului atunci cand sunt rugati sa faca asta si pot avea probleme semnificative in a invata sa imite cuvintele profesorului atunci cand le sunt prezentate aceste cuvinte in Programul de Imitatie Verbala. SD1-R3. ci mai degraba trebuie date ca feedback informational astfel incat elevul sa stie ca raspunsul sau a fost incorect si ca trebuie sa incerce din nou dupa urmatorul SD. modeland primele silabe si cuvinte simple. elevul s-ar putea sa nu raspunda cu R1 ["ah"] ci mai degraba cu R2 ["mm"] sau cu R3 ["eeh"]. asta se refera la generalizarea imitarii. FAZA 4 IMITAREA COMBINATIILOR DE CONSOANA-VOCALA IMITAREA PRIMEI COMBINATII Odata ce elevul invata sa imite primele sale 8 pana la 10 sunete. considera imitatia ca devenind ea insasi recompensa. Spune "Nu-uri" informationale si retine intarirea[recompensa] daca elevul nu imita sunetele pe care le spui sau daca aproximarile date de elev sunt sub criteriul standard pe care l-a atins anterior. "ah". prin strategia incercare-si-eroare. Dupa ce elevul stapaneste imitarea a aproximativ 8 pana la 10 sunete [ex. Imitatie nonverbala sau Instructiuni receptive]. "mama". decat mult mai tarziu in tratament cand prezenta ecolaliei poate impiedica cursul si alte integrari. In acelasi timp. Tine sedintele aproximativ 1 pana la 5 minute. Combinatiile de consoana-vocala si cuvintele simple cum ar fi "ma". orele de dimineata cand se pare ca majoritatea elevilor au o rata de invatare maxima. sa nimereasca raspunsul corect. Acesta trebuie vazut ca un fenomen normal. inclusiv vocale si unele consoane. ca sa poata obtine recompensa. programe care predau abilitati pe care elevul le poate stapani mai usor decat pe cele implicate in Programul de Imitatie Verbala [ex. Este posibil ca toate persoanele sa faca ecolalie[repete] dupa vorbirea altora. a te ajuta sa le folosesti interactiv ca sa construiesti combinatii de consoana-vocala. Da elevului o pauza de joaca de 2-3 minute intre sedinte si introdu printre sedinte. In pasii urmatori. a concura cu asocierile incorecte. sau dezamagitor. frustrant. modelare si inlantuire sunt revizuite pt. sa presupunem ca elevul exerseaza cele trei imitatii "ah".63 - . Cand sa predai si cum sa progresezi Pastreaza majoritatea sesiunilor de imitatie verbala pt. . De exemplu. numarul total al erorilor descreste pana cand imitarile vocalizarilor profesorului sunt facute fara greseala dupa prima lor prezentarea. "u". "bah". Prin continuarea antrenamentului de diferentiere. a introduce noi sunete. a construi cuvinte. incepe Faza 4. Asta se intampla deoarece SD1 ["ah"] exercita o anumita putere [forta de asociere] asupra lui "mm" sau "eeh". introducand in timpul sedintelor si sarcini stapanite. si SD3-R3] pt. Lucrul acesta e cunoscut in literatura de specialitate ca generalizarea stimulului. procedurile de imitare. In acelasi timp. Trebuie date calm si nu trebuie sa sune furios. Adesea. si "dada" sunt exemple de SD-uri cu care poti incepe. Totusi un semn incurajator poate fi gasit in Programul de Imitatie Verbala. fiind invatati sa nu gandeasca cu voce tare. astfel daca profesorul prezinta SD1 ["ah"]. 5 vocale cum ar fi "ooh". "eeh". Deocamdata. cu fiecare noua imitatie stapanita. se poate spune ca elevul incearca. invata-l pe elev cum sa uneasca aceste sunete in cuvinte simple sau sa combine consoanele si vocalele in moduri de care va fi nevoie mai tarziu pt. "mu". introdu probe din Faza 3 pt. elevului ii place sa vorbeasca si a devenit mai putin dependent de recompensa extrinseca data de adult. atunci cand examinam natura erorilor elevului deoarece aceste erori arata catre origini ale invatarii rationale. In limbajul de zi cu zi. cate unul pe rand. "oo" si 2 pana la 3 consoane cum ar fi "m". profesorul retine intarirea[recompensa] la asocierile incorecte [ex. Inainte de stapanire. Tehnic vorbind.descurajezi sau sa incerci sa o schimbi. Unii elevi pot fi ecolalici si astfel sa fie deja capabili sa imite cuvinte si lanturi de cuvinte inainte de a intra in tratament. SD2-R2. Poate ca ecolalia spontana nu are aceleasi proprietati ca imitatia vocala predata in prezentul program. "mm" si "eeh". dar sa faca asta in soapta[ca in vorbirea privata]. profesorul intareste si fortifica asocierile corecte [SD1-R1. Este important sa predai fiecare nou sunet pana la stapanirea lui. elevul "incurca" raspunsurile. "d" si "b"]. decat sa introduci mai multe sunete odata. Adica elevul face asocieri gresite. Totusi.

Ajuta-l[promping] pe elev de cate ori e posibil. De cele mai multe ori.Odata ce elevul poate imita intre 5 si 10 sunete consecvent. Intr-un exemplu care implica cumva stimuli mai complecsi. si trebuie intarit pt. elev si va ajuta la dezvoltarea generalizarii si a imitatiilor spontane. repeta SD-ul timp de mai multe incercari si intareste raspunsul elevului la o incercare data daca iti aproximeaza combinatia la fel de aproape sau si mai aproape decat ultimul raspuns intarit. raspunsul elevului nu va fi o aproximare atat de buna a SD-ului tau. facilitand aproximarea. Pt. a forma silaba "ma". Pt. De exemplu. cuvantul sau combinatia ta de sunete vor trebui sa fie impartite in parti pe care elevul le poate imita si apoi combinate prin inlantuire. elevul nu va reusi sa invete sa potriveasca SD-ul tau sau sa diferentieze intre SD-urile tale. raspunsul "ma" il poate face pe elev sa repete "ma" pt. de prima data cand profesorul da SD-ul. Alti elevi fac o aproximare a combinatiei de la primele incercari. Modelarea Cativa elevi imita cu succes o combinatie de consoana-vocala. PASUL 4 Prezinta SD2 si intareste raspunsul corect. al doilea raspuns. un proces de invatare introdus in Capitolul 10. a inlantui sunete. Pt. combinatia "mah" poate fi impartita in "m" si "ah". si profesorul poate folosi atunci modelarea la incercarile ulterioare pt. raspunsul corect la SD2 ar trebui sa ajute aparitia combinatiei "m-ah". si va trebui sa folosesti procedurile de modelare pt. Nu uita ca raspunsul elevului trebuie sa fie cat mai aproape posibil de SD-ul tau. Se presupune ca elevul a invatat deja sa imite corect SD1 si SD2. a incepe modelarea. poti incepe sa folosesti un "Nu" informational. Inlantuirea In inlantuire. incat sa permita modelarea. Apoi diminueaza usor timpul dintre prezentarile fiecarei componente si eventual ofera intarire la completarea accidentala de catre elev a ambelor componente ca un singur raspuns. astfel incat "m" sa-l genereze pe "a" pt. a fi inteleasa de alti oameni. Lantul poate fi compus din unitati simple. va urma si al doilea. a-l ajuta pe elev sa aproximeze mai bine SD-ul profesorului. PASUL 1 Prezinta SD1 ["m"] si intareste[recompenseaza] raspunsul corect. a-l ajuta pe elev sa-si imbunatateasca anumite imitatii. un raspuns genereaza stimul pt. a ilustra urmatorii pasi. repetarea fiecarei componente. Modeleaza in pasi care nu sunt mai mari decat cei care mentin intarirea si succesul elevului. PASUL 3 Prezinta SD1 si treci la pasul urmator [4] de indata ce elevul incepe sa raspunda. si in mod special la SD-urile complexe. SD1 si R1 sunt reprezentate de "m" si SD2 si R2 sunt reprezentate de "ah". Continua procedura de modelare pana cand aproximarea de catre elev a combinatiei este destul de clara pt. o anumita combinatie de sunete trebuie impartita in sunetele care o compun si pe care elevul le poate deja imita. Retinerea recompensei pt. a forma cuvantul "mama". R1 si prezentarea imediata a recompensei pt. In Pasul 3 nu intari dupa R1 corect al elevului ci mai degraba prezinta imediat SD2. Recompensa poate fi apoi data la diminuarea treptata a timpului dintre cele doua sunete ["m" si "ah"] pana cand . Altfel. Tehnic vorbind. De asemenea nu uita ca expunerea la similaritatea dintre stimulii auditivi[ai tai si ai elevului] va ajuta la stabilirea similaritatii ca un eveniment intaritor pt. Prin folosirea procedurilor de inlantuire. Elevul trebuie sa imite fiecare componenta atunci cand e prezentata. Cel mai probabil ca vor mai fi imitatii imperfecte in timpul antrenamentului[training-ului]. In astfel de cazuri. doua sau mai multe raspunsuri sunt "inlantuite" in asa fel incat atunci cand apare un raspuns. Procedurile de modelare functioneaza doar daca exista vreo similaritate initiala intre vocalizarile tale si ale elevului. cuvintele separate sunt construite mai tarziu in combinatii din ce in ce mai complexe cum ar fi frazele si propozitiile. Astfel. si apoi fiecare sunet trebuie prezentat ca o incercare separata. tu poti spune "muh" in loc de "mah"-ul tau sau sa spui "deh" in locul "dah"-ului tau. PASUL 2 Prezinta SD2 ["ah"] si intareste raspunsul corect.64 - .

elevul este capabil sa raspunda corect la sunetele date ca un singur SD["mah"]. Faptul ca elevul invata sa raspunda cu "mah" la "mah"-ul tau nu inseamna ca el chiar iti imita "mah"-ul. Diferentiind "mah" cu o alta combinatie de sunete, poti stabili daca elevul imita SD-ul sau mai degraba memoreaza un raspuns. Din nou, invatarea diferentiata este cheia succesului tau ca profesor si pt. realizarea cu succes de catre elev a stapanirii. Imitarea celei de-a doua combinatii A doua combinatie de consoana-vocala trebuie sa fie foarte diferita de prima combinatie, si in ceea ce priveste sunetele si in ceea ce priveste miscarile gurii. De exemplu, daca prima combinatie invatata este "mah", o buna alegere pt. a doua combinatie ar fi "beebee". A doua combinatie, ca si prima, trebuie sa provina din lista de sunete pe care le-ai auzit frecvent si trebuie sa fie compusa din sunete pe care elevul le poate imita separat. Aceasta combinatie trebuie predata in acelasi fel in care a fost predata prima combinatie. Asigura-te sa continui repetarea combinatiilor stapanite pe masura ce fiecare noua combinatie e introdusa, ajutand la mentinerea acestor raspunsuri in timp ce lucrezi la noi combinatii. Dupa stapanirea celei de-a doua combinatii, prezentata singular, incepe antrenamentul de diferentiere intre primele doua combinatii. Lucreaza pana la stapanirea lui SD1-R1 ["mah"], apoi treci la Pasul 2 si lucreaza pana la stapanirea lui SD2-R2 ["beebee"]. In Pasul 3, mixeaza SD1 si SD2 folosind recompensa diferita pana cand SD-urile sunt prezentate in rotatie aleatorie. Continua sa mixezi SD-urile pana cand elevul raspunde corect la 9 din 10 sau 19 din 20 incercari neajutate. Asa cum s-a facut si mai devreme, fixeaza diferentierea dintre SD1 si SD2 prin generalizarea ei printre profesori si medii, in urmatoarele 4-5 zile. De la a treia pana la a opta combinatie Introdu urmatoarele sase combinatii [ex. "da" sau "dada", "up", "pa" sau "papa", "me"] in acelasi fel in care au fost introduse si primele doua combinatii. De fiecare data cand o noua combinatie e achizitionata, aceasta combinatie trebuie rotata aleatoriu cu toate celelalte combinatii stapanite anterior. De exemplu, daca elevul stapaneste sapte combinatii diferite si a opta este gata pt. rotatia aleatorie, mixeaza a opta combinatie cu combinatiile 1 si 4 prima data cand faci rotarea prezentarilor, cu combinatiile 5 si 7 a doua oara cand sunt rotate SD-urile, si asa mai departe. Asta ajuta la mentinerea stapanirii combinatiilor anterioare sau la restabilirea lor. Odata ce elevul stapaneste sase pana la opt combinatii, treci mai departe la constructia de cuvinte urmand procedurile prezentate in Faza 5. Combinatiile pe care elevul le exerseaza in faza curenta pot contine deja cuvinte cunoscute [cum ar fi "me"(mie)] sau pot fi folositoare in predarea cuvintelor [ex. folosirea lui "mah" ca piatra de temelie pt. predarea cuvantului "mama"]. Desi imitarea majoritatii cuvintelor este mai complexa decat combinatiile invatate in aceasta faza, principiile implicate in invatarea elevului sa imite cuvinte sunt aceleasi ca cele folosite pt. a invata imitarea sunetelor si combinatiilor. Pt. a facilita invatarea de catre elev a imitarii cuvintelor, poate fi util sa diferentiezi intre lanturile omogene si cele heterogene. "Mama", "papa", si "dada" sunt exemple de lanturi omogene [se repeta aceleasi combinatii]. "Cookie"(prajitura), "table"(masa), si "baby"(bebelus) sunt exemple de lanturi heterogene [sunt combinate sunete diferite]. Sunt mai multe sanse ca lanturile omogene sa fie mai usor de stapanit; de aceea, este recomandat ca acest tip de combinatii sa fie introduse primele. Noteaza ca atunci cand ne referim la cuvinte, nu sugeram ca elevul stie sensul cuvintelor pe care le imita. De exemplu, daca elevul achizitioneaza imitarea cuvantului "mama", probabil ca nu stie ce inseamna acest cuvant. Sensul cuvintelor este predat separat in programele limbajului receptiv si expresiv. Arii de dificultate Daca elevul are dificultati in achizitionarea unui lant [ex. lantul "mah"], incearca urmatoarele variatii. Prezinta SD1 ["m"]. Dupa ce elevul raspunde cu "m", nu prezenta SD2 ["ah"] ci mai degraba fa o pauza si uitate expectativ la elev[ca si cum ai astepta ceva], asteptand sa se produca R2 ["ah"]. Pauza poate functiona ca un ajutor[prompt]. - 65 -

Daca R2 are loc in primele 5 secunde ale SD2, recompenseaza-l din plin pe elev. Motivul pt. care prezinti doar "m" in loc de combinatia "mah" este ca daca faci asa, cresti posibilitatea ca elevul sa raspunda la SD cu "m" si in pauza cu "ah" si descresti posibilitatea ca elevul sa raspunda la "mah" ca un SD, doar cu "ah". Deoarece "ah" este cel mai recent sunet pe care il aude elevul atunci cand tu spui "mah",cel mai probabil acesta este sunetul care va fi emis. Cu alte cuvinte, "ah"-ul din "mah" este posibil sa blocheze "m"-ul spus de elev. Pauza creste posibilitatea ca elevul sa le spuna pe amandoua si "m"-ul si "ah"-ul, spunand "mah". Pauza de dupa "m" poate fi considerata ca un ajutor pt. "ah"-ul spus de elev. Daca pauza esueaza, adauga un ajutor vizual dupa "m", deschizandu-ti gura in timp ce te uiti expectativ la elev. Elimina treptat ajutorul vizual si treci la folosirea pauzei ca ajutor[prompt]. Diminueaza ajutorul in timpul incercarilor ulterioare pana cand elevul raspunde corect la 9 din 10 sau 19 din 20 incercari neajutate. Pana la sfarsitul acestui pas, SD-ul tau trebuie sa fie "m" si o scurta pauza. Raspunsul corect al elevului trebuie sa fie "m-ah". Odata ce e stapanit pasul anterior, schimba SD-ul in "mah". Pt. a minimaliza erorile, prezinta tare "m" si apoi imediat prezinta "ah" cat se poate de incet, aproape de neauzit. Prezentand "ah" repede si cu un volum mic si neintarindu-l pe elev pt. repetarea doar a "ah"-ului, elevul este invatat sa nu sara peste "m" si sa nu repete doar "ah". Intareste-l pe elev din plin pt. spunerea lui "mah" atunci cand tu spui tare "m" si foarte incet "ah". Creste treptat volumul lui "ah" in incercarile urmatoare, pana cand elevului ii este prezentata in cele din urma, intreaga combinatie ["mah"] cu un volum constant. Viteza cu care "ah" este crescut la un volum normal este determinata de elev; in mod ideal ar trebui crescuta indeajuns de gradat astfel incat elevul sa nu faca greseli dar destul de repede astfel incat elevul sa nu devina dependent de ajutor[prompt]. FAZA 5: IMITATIA CUVINTELOR Primul cuvant Foloseste 3 criterii in alegerea cuvantului initial pe care vrei sa-l imite elevul. Primul, alege un cuvant compus dintr-o combinatie de sunete care ii va facilita elevului imitatia cuvantului. De exemplu, "mama" sau "tata" trebuie alese doar daca elevul poate imita sunetele care compun cuvantul. Cum ar fi "prajitura", trebuie ales doar daca elevul poate imita "pra", "ji" si "tu", "ra". Cum am mentionat mai devreme, deoarece "prajitura" reprezinta un lant heterogen, poate fi mai greu de invatat decat "tata" sau "mama", care sunt lanturi omogene. Al doilea, alege un cuvant care va suna diferit de cel de-al doilea cuvant pe care il va invata, pt. a facilita diferentierea (si imitatia ulterioara). In al treilea rand, de cate ori e posibil, alege un cuvant pe care elevul sa-l poata folosi in viata lui de zi cu zi pt. a obtine lucrurile pe care le vrea. De exemplu, "deschide" poate fi folosit de elev pt. a cere unui adult sa deschida o usa. Cuvinte similare pot fi "joc" pt. a parasi masa de lucru, "mama" pt. a merge la mama, "sus" pt. a fi ridicat in aer, si nume de mancare[ex. prajitura, sunca] pt. a obtine mancarea favorita. Nu e neobisnuit ca unii elevi sa foloseasca cu mare fidelitate aceste cuvinte care duc la intariri puternice cum ar fi mancarea sau plecatul de la masa de lucru. Urmatoarele cuvinte sunt exemple de combinari de sunete care ar putea fi folosite la inceput: "mama", "tata", "pa-pa", "sus", "baby[copil]", "tummy[burtica]", "doggy[catel]", "cookie[prajitura]", "shoe[pantof]", "nose[nas]", si "cup[cana]". Retine ca cele cu consoane guturale ca "cookie[prajitura]", si cele care cer lanturi heterogene sunt destul de dificil de stapanit. Modelarea Incepe prin a explora cuvinte sau aproximari ale cuvintelor pe care elevul le stapaneste deja. De exemplu, pt. primele incercari, da o comanda[SD] ex. "mama" si modeleaz-o intarind orice aproximare care include sunetele principale ale cuvantului. Cum ar fi "ma", "mam", "am", sau "mum", care sunt initieri adecvate ale aproximarii cuvantului "mama". In acelasi fel, o adecvare initiala a aproximarii cuvantului "tata" este "tati". Pt. a dezvolta o aproximare, ai putea sa imparti un cuvant in silabe pe care elevul le - 66 -

stapaneste deja si sa exersezi aceste silabe separat. De exemplu, daca elevul continua sa imite "baba[coco]" cand profesorul prezinta "baby[copil], scoate sunetul "bee[pil]" si exerseaza-l separat, si mai tarziu adauga-l la cuvantul "baby[copil]". Pt. a modela cuvintele, urmeaza aceleasi proceduri folosite pt. a modela combinatiile din FAZA 4: Intareste raspunsul elevului la o cerinta doar daca a facut o aproximare a cuvantului la fel de buna sau mult mai buna decat cea de la ultimul raspuns intarit. De exemplu, daca raspunsul tinta e "mama" si elevul raspunde initial cu "mah", intariti raspunsul. Daca la urmatoarea incercare elevul raspunde doar cu "m", nu intariti deoarece "m" este mult mai putin decat aproximarea "mah". Odata ce "mah" e stabilizat, incearca sa nu mai intaresti pt. a testa o aproximare mai buna cum ar fi "mam", "mom", sau "maha". Retinerea intaririi este probabil sa provoace o crestere a vocalizarii. Daca apare o aproximare mai buna, intariti elevul. Retinerea intaririi pt. aproximari neadecvate il poate face pe elev sa incerce mai mult pt. a se apropia de raspunsul tinta. Daca performantele elevului se deterioreaza, revin-o si intareste sunetele mai simple[cum ar fi "m"] pt. a reinstala raspunsul elevului. Este aproape inevitabil ca performantele elevului sa nu aiba urcusuri si coborasuri in timpul modelarii, dar tu trebuie sa folosesti intarirea intr-o maniera care asigura mai multe urcusuri decat coborasuri. Continua procedura modelarii pana cand aproximarile de cuvinte ale elevului sunt destul de clare pt. a fi intelese de majoritatea oamenilor. Raspunsurile elevului nu trebuie sa fie perfecte la inceput, dar ele trebuie sa fie modelate pt. a fi cat mai perfecte posibil. Obtine maximul de profit din antrenamentul imitarii, asemanarea dintre pronuntia elevului si cea a profesorului trebuie sa fie cat mai exacte. Altfel, asemanarea nu va deveni o intarire pt. elev, si atunci elevul va depinde de intarirea extrinseca cum ar fi mancarea si premiile, pt. a-si pastra achizitiile din limbaj. Daca modelarea esueaza in a produce aproximari mai bune ale cuvintelor, dute la inlantuire. Inlantuirea Elevul poate esua in aproximarea comenzilor[SD-uri], oferindu-ti insuficiente ocazii pt. a-i modela raspunsurile. De exemplu, elevul poate esua in imitarea unuia sau a mai multor sunete care formeaza cuvantul, aproximand in mod neadecvat cuvantul[ex. elevul poate spune"ah", la "tata" sau "catel"]. In cazul acesta, cuvantul trebuie construit folosind o procedura de inlantuire. Imparte cuvantul in sunetele componente si prezinta fiecare sunet ca o incercare separata cum ai facut cu combinarile de sunete. De exemplu, "papa" trebuie impartit in "p" si "ah", apoi "pah", apoi "pah-pah", si in final "papa". Asta este inlantuire "p" si "ah" impreuna sa formeze "pah"[fa SD1 "p" si SD2 "ah"]. Apoi inlantuie "pah" si "pah" impreuna sa formeze "papa"[fa SD1 "pah" si SD2 "pah"]. S-ar putea sa fie de ajutor sa oferi pasii de invatare in detaliu chiar daca aici e o incalcare considerabila a pasilor descrisi in FAZA 4. - PASUL 1 Prezinta SD1 ["P"] si intareste raspunsul corect. 214 Limbaj expresiv - PASUL 2 Prezinta SD2 ["ah"] si intareste raspunsul corect. - PASUL 3 Prezinta SD1 si treci la urmatorul pas deindata ce elevul incepe sa raspunda. - PASUL 4 Prezinta SD2 si intareste raspunsul corect. Repeta aceasta secventa pana cand nu mai apare nici o pauza intre "p" si "ah". Odata ce elevul stapaneste "pah", inlantuie "pah" si "pah" dupa cum urmeaza: - PASUL 5 Prezinta SD1 ["pah"] si intareste raspunsul corect. - PASUL 6 Prezinta SD2 ["pah"] si intareste raspunsul corect. - PASUL 7 Prezinta SD1 si treci la pasul urmator de indata ce elevul incepe sa raspunda. - PASUL 8 Prezinta SD2 si intareste rasunsul corect. - PASUL 9 Prezinta SD3["papa"]. Daca elevul raspunde corect, intareste. Daca elevul esueaza in a - 67 -

"cookie[prajitura]"] in acelasi fel in care le-a invatat pe primele doua. generalizeaza diferentierea la profesori si medii. pt. Ramane de vazut daca aceste observatii informale raman in picioare in urma unei investigatii stiintifice. apoi cu al saptelea[7]. si "elicopter" poate fi amanata pt. Cand sunt introduse asemenea cuvinte. cum ar fi "dinozaur". prezinta SD1[ex. cum ar fi sa oferi intarire pt. a evita cauzarea unui stres prea mare pt. a reduce confuzia cand se lucreaza pe cuvinte noi. Daca elevul nu produce aproximari apropiate. Aceste pauze pot fi eliminate prin folosirea modelarii. multi elevi nu realizeaza nici un progres in imitarea sunetelor separate pana la imitarea cuvintelor. cu al cincilea[5] cuvant. Ajuta [prompt] daca e necesar.68 - . Odata ce a fost indeplinit SD1. Adica. "dute".raspunde corect. "mama". "baby[bebe]" poate fi un al doilea cuvant destul de apropiat [chiar daca e compus dintr-un lant heterogen]. s-ar putea sa merite osteneala de a incerca fiecare program pt. Foloseste cele mai bune intariri pe care le ai pt. mixeaza SD1 si SD2 folosind intarire diferentiata si eventual plaseaza-le intr-o rotatie intamplatoare. "doggy[catel]. daca primul cuvant invatat este "papa". Unii elevi pot persista. Cuvantul 3 pana la 8 Invata-l urmatoarele cuvinte [ex. De exemplu. trebuie sa provina din lista cuvintelor pe care tu ai auzit ca elevul le spune frecvent sau trebuie sa fie compus din sunete pe care elevul le imita independent. ceva vreme. si asa mai departe. a testa daca exista progrese. descresterea lungimii pauzelor. cu cuvintele 2. repeta Pasii 7 si 8. In acest punct. incepe antrenamentul de diferentiere intre cele doua cuvinte. Pana acum am limitat programul elevului la cuvinte scurte sau relativ usoare. foloseste modelarea daca elevul realizeaza aproximari cat mai exacte ale cuvantului. redu treptat pauza dintre cele doua sunete "pah" pana cand nu mai ramane nici o pauza intre ele doua. Cu toate acestea. Observatii similare au fost raportate de folosirea Sistemului de comunicare prin schimbul de imagini [PECS]. pana il stapaneste. Stabileste achizitionarea[stapanirea] la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri neajutate[nonpromted]. "pah"-pauza-"pah" mai degraba decat "papa"]. a ajuta un anume elev. adica elevul imita "papa". 3. In ciuda celor mai intense eforturi ale unor profesori foarte bine instruiti. Dupa ce elevul imita corect al doilea cuvant. acesta trebuie alternat aleatoriu cu toate celelalte cuvinte pe care le stie deja. [imitatie verbala 215] Odata ce un cuvant nou este invatat. daca elevul stie 7 cuvinte diferite si al optulea e gata pt. In acest caz. "umbrela". pt. Al doilea cuvant Al doilea cuvant ales trebuie sa fie foarte diferit de primul cuvant. este bine de stiut daca ocazional un elev achizitioneaza imitatia vocala a unor anumite cuvinte dupa ce a stapanit potrivirea cuvintelor cum s-a facut in Programul de Scris si Citit[capitolul 29]. in a face mici pauze intre partile componente ale unui cuvant [ex. apoi cu al patrulea[4]. o luna sau mai multe de antrenament al acestei etape. a ajuta la mentinerea raspunsurilor vechi si pt. foloseste procedura inlantuirii care a fost descrisa mai devreme. prezinta SD2 ["bebe"] si exerseaza-l pana la stapanire. Este tentant sa avansezi . Invatarea unor cuvinte mai complexe si polisilabice. Asemenea combinari il ajuta pe elev sa diferentieze noile cuvinte de cele deja invatate si sa repete si astfel sa-si mentina achizitionarea[rutina] cuvintelor invatate. raspunsuri corecte neajutate si disparitia sau "NU-uri" informationale cand elevul nu raspunde corect. Poate fi de ajutor sa repeti cuvintele invatate in sitting-uri separate. in timpul primei alternari. [capitolul 30]. ca si primul. De exemplu. pe masura ce este introdus un nou cuvant. "omida". al doilea cuvant. Arii de dificultate Construirea primului cuvant este o procedura destul de dificil de descris in detaliu. Daca e posibil. Stabileste achizitionarea[succesul] la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte neajutate. alternarea aleatorie. "papa"] si intareste raspunsul R1 al elevului ["papa"]. sfatul nostru este sa combini noul cuvant cu primul[1] cuvant. In continuare. in urmatoarele 5. 6. si 7 in timpul celei de-a treia alternari.6 zile. elev. Al doilea cuvant trebuie invatat in acelasi fel in care a fost invatat primul. si sar putea sa trebuiasca sa improvizezi un pic pt. in timpul celei de-a doua alternari.

a mari vocabularul elevului. a-l invata pe elev sa-si foloseasca noul vocabular achizitionat pt. si cuvinte care pot fi recunoscute. ca sarcina e prea grea. De exemplu. Elevii care invata mai intai vizual beneficiaza mai mult de formele de comunicare vizuala asa cum sunt descrise in Programul de Scris si Citit[capitolul 29] sau Programul PECS[capitolul 30]. Acest lucru e in mod deosebit important pt. mai degraba decat ipoteticilor deficiente ale elevului [ex. Trebuie notat ca cei care invata auditiv beneficiaza de asemenea de invatarea scris-cititului. insa intr-un ritm mai putin intens.rapid odata ce elevul stapaneste de la 8 la 10 cuvinte. un elev care avea mai putin de 30 de luni. ei au primit 40 de ore de tratament unu la unu. Noi avertizam impotriva avansarii prea rapide. desi intr-un ritm foarte incet [ex. intr-un program de limbaj receptiv. a obtine o gama mai larga de intariri intr-o maniera mai eficienta decat inainte [prin folosirea limbajului. doar de la mijlocul anilor '60 sau facut cercetari pe aceasta sarcina atat de complexa. & Lovaas. eforturile tale . Trebuie sa se raspunda la multe intrebari pt. Cei care invata auditiv merg intr-un ritm mult mai rapid prin programele descrise in acest manual. "Arat-o pe mama". intr-un program de interventie unu cu unu. pt. totusi ei imita vocea personajelor de desene animate[ ex. Imitarea a 8 pana la 10 cuvinte trebuie considerata o realizare majora si-ti da semnalul ca poti sa maresti combinarea cu alte programe intre sesiunile de Imitatie Verbala. 1993]. ei achizitioneaza unul sau doua cuvinte in fiecare luna].69 - . elevii la care profesorul descopera moduri diferite si unice de a-i invata imitatia verbala. Chiar daca adaptarea formelor de comunicare vizuala pt. de catre un profesor calificat sau dupa 9 pana la 12 luni pt. Majoritatea. deficiente ale centrului de procesare auditiva]. prin limbaj. vezi capitolul 26 pt. dar nu toti. din moment ce elevul nu te poate informa. treci gradat prin Programul de Imitatie Verbala. De exemplu. Desi primesti intariri foarte puternice pt. Elevii care esueaza in a stapani generalizarea imitatiei verbale [ei nu devin ecolalici[repetitivi] sau devin asa in parte] variaza considerabil in progresele lor din Programul de Imitatie Verbala. combinari de sunete. Unii continua sa achizitioneze noi cuvinte. Altii nu mai achizitioneaza alte cuvinte sau le achizitioneaza foarte rar si exprima aceste cuvinte doar cu un efort considerabil. noi recomandam continuarea Programului de Imitatie Verbala. In acelasi timp. multi elevi incep sa repete spontan cuvintele profesorului. a se ajuta la izolarea unor cai mai eficiente de a invata imitatia verbala decat metodele prezentate in acest capitol. a reduce nivelul de stres. Elevii care invata auditiv pot fi identificati dupa 4 sau 5 luni de lucru a cate 40 de ore pe saptamana. este important sa nu-l impingi pe elev prea departe prea repede sau sa-l inveti abilitati pe acest program pe baza abilitatilor invatate in alte programe. atunci cand a inceput programul. Unul din riscuri este pierderea progreselor castigate datorita necompliantei si lipsei raspunsului din partea elevului. tu ai mari sanse sa-i observi pe cei care invata vizual ca fac mari progrese in comunicarea prin Programul Limbajului Expresiv care accentueaza stimulii vizuali. Invatarea imitatiei verbale este un domeniu relativ nou. FAZA 6 IMITATIA FRAZELOR SI PROPOZITIILOR SIMPLE . si elevul poate repeta unele cuvinte sau toata cererea. invatand noi sunete singulare. metode de invatare a elevului sa indice verbal ceea ce doreste]. data fiind importanta stapanirii imitatiei verbale. ton scazut. Ne referim la acesti elevi ca elevi care invata auditiv in contrast cu cei care invata vizual. din "Regele animalelor"]. de catre persoane calificate sa administreze modelul de tratament UCLA. Dificultatile pe care le experimenteaza acesti elevi trebuie atribuite de drept nepotrivirilor din Programul de Imitatie Verbala. atunci cand elevul progreseaza rapid. a extinde competenta elevului si pt. apraxia. Ce sa astepti Dupa stapanirea primelor 10 pana la 20 de cuvinte. chiar lucruri pe care multi elevi le stapaneau la perfectie in trecut. Smith. dintre acesti elevi ajung la o functionare "normala" asa cum este ea definita de rezultatele masurilor de tratament [McEachin. Programele de Limbaj Expresiv [capitolele23 si 24] trebuie introduse pt. unii elevi esueaza in a face progrese in imitatia verbala asa cum e ea prezentata aici. Totusi. elevii cu intarzieri in dezvoltare este la inceputuri. profesorul ii poate cere elevului. pt.

alege mai intai aceasta propozitie ca sa o predai. Cuvintele "vreau" si "suc" pot fi inlantuite in fraza "Vreau suc".70 - . Incepe prin a prezenta SD1.In timp ce predai programele de limbaj expresiv si mentii si construiesti in fazele timpurii ale programului curent. intareste raspunsul elevului la comanda ta doar daca el a aproximat fraza sau propozitia la fel de bine sau si mai bine decat la ultimul raspuns intarit. Odata ce elevul achizitioneaza aceasta abilitate. "Eu vreau joc"]. introducerea primului cuvant. simplific-o intr-una de doua cuvinte [ex. "Ce doresti?" si sa-l ajute pe elev sa raspunda. Unele fraze din doua cuvinte pot contine cuvinte care sunt mult mai dificil de aproximat de catre elev. predati fraze si propozitii care pot fi folosite de elev pt. prin imitare. "pasare". si "da". Daca elevul are probleme cu o propozitie din trei cuvinte [ex. la primele incercari. a-l ajuta pe elev sa aproximeze si mai bine verbalizarea ta. elev. poti folosi o astfel de imitare pt. De exemplu. prin imitarea vocalizarii profesorului. elevul trebuie sa stapaneasca imitarea frazelor si propozitiilor profesorului. Daca elevul poate aproxima imitarea unei propozitii din trei cuvinte [ex. Nu uitati sa predati imitarea frazelor si propozitiilor care sunt functionale pt. foloseste modelarea in incercarile ulterioare pt. Continua procedura de modelare pana cand aproximarea elevului a SD-ului de doua cuvinte e destul de clara ca sa fie inteleasa de majoritatea oamenilor. cuvintele "mie". Incepe cu combinarile cu care elevul are cel mai mult succes si foloseste orice ocazie pt. Pt. a-si asigura o intarire imediata. elevul poate esua in imitarea a mai mult de un cuvant din fraza sau propozitie. treci mai departe la inlantuire. In continuare sunt exemple de fraze si propozitii ce ar fi bine sa fie folosite la inceput. a forma propozitia "Eu vreau suc". Cand folosesti modelarea. profesorul poate intreba. Daca se intampla asta. o propozitie pe care elevul sa invete sa o foloseasca pt. Daca e necesar. "vreau". S-ar putea sa doresti sa incerci scurte fraze diferite si propozitii si sa le alegi pe acelea pe care elevul le imita cel mai bine. preda [in sesiuni separate] o abilitate de imitare mai complexa. a merge afara sa se joace. Daca modelarea nu produce aproximari mai bune ale verbalizarii tale. elevul poate esua sa aproximeze chiar grosolan SD-ul tau. trebuie sa construiesti fraza sau . si abia atunci adauga al treilea cuvant. De exemplu. cand predai un item in Programul de Exprimare a Denumirii obiectelor[Capitolul 23]. Procedurile de a-l invata gramatica si folosirea formarii de propozitii pt. profesorul poate intreba. Inlantuirea La unele fraze si propozitii. "mare". introducand fraze si propozitii simple. "Vreau prajitura". Intareste orice aproximare care include sunetele principale sau cuvintele frazei. ajuta prin exagerarea sunetelor care sunt slabe in raspunsul elevului. Intr-un program diferit. Daca elevul face aproximari adecvate ale SD in primele cinci sau sase prezentari ale acestui SD. "Eu vreau joc"]. Imitarea primei fraze si propozitii modelate Introducerea primelor fraze si propozitii scurte urmareste aceeasi procedura de baza folosita pt. pot fi extinse la "pasare mare" si mai tarziu la "Da-mi pasarea mare". In mod similar. Cuvintele separate "Eu". "Vreau joc"]. Mai degraba. Imitarea de catre elev a frazelor si propozitiilor profesorului pot fi descrise cel mai bine ca maiestrie in elaborarea lanturilor de cuvinte si nu trebuie inteles ca elevul stapaneste propozitii si fraze ca fiind unitati gramaticale. a genera propoziti noi si spontane sunt prezentate in Capitolul 26. "joc". care poate insemna ca profesorul sa exprime o combinatie de doua cuvinte pe care elevul sa le imite. "Ce este aceasta?" in timp ce arata catre un catel de jucarie si il ajuta pe elev sa raspunda "Catel maro". si "sa" pot fi extinse la propozitia "Eu vreau joc" si mai tarziu la "Eu vreau sa ma joc". a beneficia de un astfel de ajutor. Cuvantul "Eu" poate fi adaugat mai tarziu pt. a-l invata gramatica. a ajuta la raspunsuri corecte in alte programe si in viata de zi cu zi. imitarea de catre elev a lanturilor de cuvinte poate fi folosita mai tarziu pt. decat propozitiile simple din trei cuvinte. Faza 6 a Programului de Imitatie Verbala prezinta proceduri de invatare a elevului sa imite fraze si propozitii care constau in lanturi de cuvinte din ce in ce mai mari. da SD "Vreau mancare[eat]" sau orice alta secventa de doua cuvinte pe care elevul sa o aproximeze. adica. De exemplu. a intari si a invata.

PASUL 9 Prezinta SD2 si intareste raspunsul corect. a forma o propozitie. PASUL 5 Prezinta SD1["vad mingea"] si intareste raspunsul corect. In predarea unui lant de trei cuvinte. Urmand pasii de la 1 la 5. Pt. propozitia "Eu vad mingea" trebuie sa fie mai intai impartita in "Eu". ca elevii difera in raspunsurile lor la cele doua tipuri de inlantuire. si ajuta lasand o mica pauza intre cele doua cuvinte. unii elevi pot spune "minge" atunci cand le ceri sa imite "Eu vad". mai degraba completand raspunsul decat sa imite propozitia profesorului atunci cand e folosita inlantuirea inainte. [limbaj expresiv 218] . decizia de a folosi inlantuirea inainte sau inapoi necesita putina experimentare. Acorda o atentie speciala ordinii in care sunt prezentate SD-urile. Imparte fraza sau propozitia in cuvintele care o compun si prezinta fiecare cuvant ca o incercare separata. Apoi inlantuie "vad mingea" si "Eu" [ fa SD1 "vad mingea" si SD2 "Eu"]. inlantuie "minge" si "vad" [fa SD1"minge" si SD2 "vad"]. PASUL 4 Prezinta SD1 si intareste raspunsul corect. completand fraza pe care ai inceput-o. si in final "Eu vad mingea". Odata ce elevul stapaneste imitarea acestei fraze. PASUL 1 Prezinta SD1["minge"] si intareste raspunsul corect. PASUL 3 Prezinta SD1 ["Eu"] si treci mai departe la PASUL 4 de indata ce elevul incepe sa raspunda. PASUL 2 Prezinta SD2 ["vad"] si intareste raspunsul corect. elevul invata sa exprime raspunsul inlantuit "Eu vad". apoi "Eu vad". INLANTUIREA INAINTE.[imitatia verbala 217]. a preda propozitia "Eu vad mingea". a incepe. si in final "Eu vad mingea" [fara pauza]. INLANTUIREA INAPOI. cand e folosita inlantuirea inainte pt. a vedea care merge cel mai bine la elevul tau. De exemplu.71 - . PASUL 6 Prezinta SD1 ["Eu vad"] si intareste raspunsul corect. Inlantuirea inapoi ajuta la eliminarea acestei probleme. PASUL 7 Prezinta SD2 ["minge"] intareste raspunsul corect. Repeta PASII 3 si 4 pana cand nu mai ramane nici o pauza intre prezentarile lui "vad" si "minge". PASUL 3 Prezinta SD2 si treci la pasul urmator de indata ce elevul incepe sa raspunda. Urmeaza aceeasi pasi folositi pt. Repeta PASII 9 si 10 pana cand nu va mai exista nici o pauza ajutatoare intre "Eu vad" si "minge" [ex. PASUL 2 Prezinta SD2["vad"] si intareste raspunsul corect. Aceasta este benefica pt. Incearca-le pe amandoua pt. Odata ce fraza "vad mingea" este stapanita. "Eu vad-pauza-minge". a inlantui sunete simple intr-un cuvant. Inlantuie "Eu" si "vad" [facand SD1 "Eu" si SD2 "vad"]. De exemplu. PASUL 5 Prezinta "Eu vad". Elimina ajutorul descrescand gradat pauza dintre cele doua cuvinte pana cand fraza "Eu vad" este data ca un singur SD. In continuare este un exemplu de inlantuire inapoi. PASUL 8 Prezinta SD1 si treci mai departe la pasul urmator de indata ce elevul incepe sa raspunda. acei elevi care au tendinta de a sari inainte. inlantuie "Eu" si "vad mingea". si apoi inlantuie "Eu vad" si "minge" [facand SD1 "Eu vad" si SD2 "minge"] dupa cum urmeaza: PASUL 1 Prezinta SD1 ["Eu"] si intareste raspunsul corect. Pt. apoi "Eu vad-pauza mai mica-minge".propozitia folosind una din cele doua proceduri de inlantuire: inlantuirea inainte sau inapoi. doar inlantuie primele doua cuvinte si apoi adauga-l pe a-l treilea. PASUL 4 Prezinta SD2 ["vad"] si intareste raspunsul corect. inlantuie "Eu vad" si "minge" pt.

daca elevul stapaneste sapte fraze sau propozitii si a opta este gata pt. Asigura-te sa continui munca la prima fraza sau propozitie in timpul unor sedinte separate de imitatie verbala. pe masura ce este introdusa a doua fraza sau propozitie. apoi inlantuie cele doua grupuri de cuvinte [inlantuie combinatia Cuvintelor 1 si 2 cu combinatia Cuvintelor 3 si 4]. a 3. Concomitent. Foloseste inlantuirea inainte [inlantuind Cuvantul 1 cu Cuvantul 2 cu Cuvantul 3 cu Cuvantul 4] sau inlantuirea inapoi [inlantuind Cuvantul 4 cu Cuvantul 3 cu Cuvantul 2 cu cuvantul 1] sau inlantuie Cuvantul 1 cu cuvantul 2 si Cuvantul 3 cu Cuvantul 4 in mod separat. rotatia aleatorie. a 6. "Vreau prajitura". si propozitii. A doua fraza sau propozitie. el in viata de zi cu zi. daca e predat mai intai "Eu vad mingea". Dupa ce elevul imita corect a doua fraza sau propozitie. predarea imitarii cuvintelor. Ca si la procedurile folosite pt. "Zi lunga rece". A doua fraza sau propozitie trebuie invatata in acelasi fel in care a fost invatata prima. pe masura ce fiecare noua fraza sau propozitie este gata pt. Incearca intermitent sa testezi generalizarea imitatiei prin incercarea unor noi combinatii de cuvinte dupa ce elevul stapaneste combinatii de trei cuvinte. De exemplu. In timp ce exersezi abilitatile din aceasta faza a imitatiei verbale. incepe sa predai combinatii de patru cuvinte urmand aceleasi proceduri folosite pt. in sedinte separate. cuvinte. nu uita sa continui predatul a noi sunete si combinari de sunete de la Fazele 3 si 4. De exemplu. de cuvinte pe care elevul le poate spune intr-un lant] de trei cuvinte. Imitarea celei de-a doua fraze si propozitie A doua fraza sau propozitie care trebuie imitata trebuie sa fie foarte diferita de prima fraza sau propozitie. PASUL 7 Prezinta SD2 si treci mai departe la pasul urmator de indata ce elevul incepe sa raspunda. Este mai bine sa avansezi mai incet in imitarea frazelor si propozitiilor. De la a 3 la a 8 fraza sau propozitie Preda urmatoarele sase fraze sau propozitii [ex. ca si prima. combinatii. incepe antrenamentul de diferentiere dintre prima si a doua fraza sau propozitie.PASUL 6 Prezinta SD2["Eu"] si intareste raspunsul corect. rotatia aleatorie. nu trece mai departe la fraze de patru cuvinte pana cand elevul nu demonstreaza stapanirea a 8 pana la 10 lanturi de trei cuvinte de-a lungul unor sedinte si persoane diferite. "Te iubesc". gradului[inaltimii]. nr. a preda imitarea volumului. apoi "Eu-pauza mai mica-vad mingea". Asta ajuta la mentinerea stapanirii frazei sau propozitiei si poate reduce confuzia cand se lucreaza la noua fraza sau propozitie.72 - . "Ridica-ma" este o propozitie potrivita de predat a doua oara. cu a 5 si apoi cu a 7 in timpul celei de-a doua rotatii. elevul trebuie invatat sa imite noi sunete. "Eu-pauza-vad mingea". fraze. trebuie sa incluzi un nr. Daca incepi cu o fraza de lungime medie[in medie. cu a 2. si asa mai departe. Repeta PASII 7 si 8 pana cand nu mai exista nici o pauza intre cuvantul "Eu" si fraza "vad mingea" [ex. treci mai departe la Faza 7 pt. Odata ce elevul a facut dovada imitarii listei de lanturi alcatuite din combinatii de trei cuvinte. "Floare mare rosie"] in acelasi fel in care primele doua au fost invatate. urmand procedurile antrenamentului de diferentiere descrise mai devreme. "Imi place sucul". de fraze si propozitii stapanite intr-o rotatie aleatorie. Arii de dificultate Elevul poate persista ceva vreme in a face mici pauze intre cuvintele dintr-o propozitie . Odata ce elevul stapaneste bine imitarea a sase pana la opt fraze sau propozitii din patru cuvinte. si vitezei. a invata combinatiile de doua si trei cuvinte. trebuie sa fie compusa din sunete si cuvinte pe care elevul le poate imita singur. mixeaza aceasta fraza sau propozitie cu Fraza sau Propozitia 1 apoi cu a 4 in timpul primei rotatii. si a 7 in timpul celei de-a treia rotatii. care contin si numele persoanelor cu care elevul interactioneaza in mod obisnuit si orice alte denumiri care sunt functionale si utile pt. si in final "Eu vad mingea"[fara pauza]. PASUL 8 Prezinta SD1si intareste raspunsul corect.

al doilea carnet in timp ce spui "vad". chiar si dupa achizitionarea abilitatilor din Faza 6. poate fi introdusa un fel de replica care sa-l ajute pe elev. a creste volumul raspunsurilor elevului. [Capitolele 23 si 24]. cuvinte spuse tare. elevul invata sa citeasca propozitii si asta poate ajuta la stabilirea conceptelor de pasi si inlantuire. Noteaza ca repararea acestor dimensiuni ale vorbirii trebuie introdusa doar dupa ce elevul face progrese considerabile si in imitatia verbala si in programele limbajului expresiv. ele pot fi corectate cu procedurile subliniate in Faza 7. Nu e neobisnuit pt.. Cand il inveti sa imite volumul. Nu adaugati noi fraze si propozitii prea repede daca elevul are dificultati in a-si pastra clara pronuntia fiecarui cuvant component. Ajuta la cuvantul "striga". in timp ce "copil" sau "pisicuta" pot fi bune pt. si mai ales a vitezei verbalizarii. Imitatia volumului Pt. daca tu spui. Daca trebuie sa perfectionezi imitarea unui anume cuvant. pot apare probleme in enuntarea volumului. avand nevoie de neobisnuit de mult timp ca sa termine o propozitie. multi elevi sunt intariti de faptul ca se aud pe ei insisi vorbind in microfon. Pe scurt. gesticuland activ ca un lider si facandu-l pe elev sa se agite si sa se invarta prin camera. sa arati fiecare cuvant din propozitie pe un carnet si apoi sa dai carnetul elevului ca sa arate in timp ce isi termina propozitia. astfel incat sa nu apara nici o ambiguitate asupra a ceea ce trebuie si cand trebuie intarit. Sugestii pt. sa folosesti imitarea de catre elev a frazelor si propozitiilor ca ajutor la programele ulterioare. In al doilea rand. De exemplu. inaltimii. propozitia elevului nu e intarita si atunci tu s-ar putea sa provoci in mod necugetat disparitia imitarii. Daca asta nu se intampla. uneori ajuta sa opresti proba imediat si sa dai un "Nu" informational sau sa-ti pui degetele pe buzele elevului pana cand SD-ul e complet. spus in soapta. De exemplu. a creste volumul elevului. comportamentele lor nu se sting asa de repede pe masura castigarii comportamentelor potrivite de catre eleviii cu intarzieri in dezvoltare. Aceste pauze trebuie sa se diminueze treptat odata cu cresterea antrenamentului in celelalte programe ale limbajului. si este ajutat sa faca asta dar el da raspunsul "Mie si copil". sa se exprime foarte incet si aproape de neauzit. ca sa fie spus cu voce tare. Daca se intampla asta. folosind aceasta procedura de ajutorare. Unii elevi pot incepe sa imite inainte ca tu sa termini propozitia. Altii pot vorbi cu o voce foarte monotona.73 - . Pot fi de ajutor si microfoanele de jucarie daca ai nevoie de putin ajutor pt. si nu schimba exprimarea cu variatii in contextul propozitiilor. "a striga" sau "yahoo" pot fi amandoua bune pt. Noteaza ca desi copiii tipici pot fi greu intelesi atunci cand tocmai au inceput sa vorbeasca. ar putea fi de ajutor sa-l inveti sa diferentieze intre vocea tare si vocea inceata. Un alt ajutor poate fi oferit prin insirarea a trei carnete la rand [daca lucrezi cu un lant de trei cuvinte] si apoi sa arati catre fiecare carnet odata cu exprimarea fiecarui cuvant. este important sa asiguri o imitare cat mai exacta a raspunsului corect dat de elev. daca elevul e rugat sa denumeasca o imagine "Mama si un copil". s-ar putea sa fie necesar sa corectezi imitarea de catre elev a unui anumit cuvant dupa ce isi termina propozitia. Ca rezultat. Mai intai. "Eu vad. Daca aceasta recomandare este ignorata apar doua probleme. este in interesul elevului ca tu sa asiguri o performanta adecvata a pasilor timpurii decat sa te grabesti catre programe mai noi si mai complexe. . De exemplu. adesea e un ajutor eficient. De dragul ilustrarii. INALTIMII[tonului]. a trece peste aceste probleme sunt prezentate in sectiunea care urmeaza. spus cu voce tare si SD2 sa fie "copil". tu vei atinge primul carnet in timp ce spui "Eu". unii elevi. foloseste cuvinte sau fraze pe care elevul poate sa le imite deja si care sunt favorabile pt.[ex.. sa fie "striga" SD1. profesorul nu va fi sigur daca sa intareasca sau nu acest raspuns. Unii se pot grabi intr-o propozitie astfel incat va suna ca un singur cuvant. De exemplu. Unii elevi pot lasa spatii intre cuvinte. o voce tare sau o voce inceata. "Eu vad mingea". a-l ajuta sa-si spuna si sa-si arate propozitia. FAZA 7: IMITATIA VOLUMULUI.mingea"]. fa-ti timp sa te concentrezi pe acest cuvant intr-o sedinta separata. Noteaza ca indiferent daca acest ajutor este eficient sau nu. SI VITEZEI Pe masura ce elevul face progrese in fazele timpurii. cuvinte spuse incet. Nu uita. Elevului i se ofera accesul la un rand similar de carnete pt. potrivirile cat mai exacte ale ajutorului tau verbal de catre elev trebuie mentinute. si pe al treilea in timp ce spui "mingea". Daca si asta esueaza. in programele viitoare.

unul cate unul. Ajuta la incercarile initiale. profesori. poti ajuta prin prezentarea instructiunilor cu volum tare versus volum moale. Pune-ti mana sau degetele pe buzele elevului pt. Instructiunea "Vorbeste mai tare" este pusa in contrast cu instructiunea "Vorbeste mai incet" in conformitate cu urmatorii pasi. PASUL 1 Prezinta SD1 ["Vorbeste mai tare"] si ajuta pt. diminueaza ajutorul in timpul incercarilor succesive. a-l ajuta pe elev sa invete sa diferentieze intre cele doua nivele ale sale de volum. a realiza aceasta sarcina. prezinta instructiunea "Vorbeste mai tare" spunand cuvantul "tare" cu un volum puternic. Hotareste achizitionarea diferentierii dintre SD1 si SD2 la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte. treci mai departe la pasul urmator. Dupa ce elevul ajunge la criteriul de achizitionare [5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte]. accepta o diferenta in taria volumului intre R1 si R2 care este destul de pronuntata pt. ambele nivele ale volumului. Nu uita sa diminuezi ajutorul fizic [ex. Acest pas ar trebui realizat destul de repede deoarece elevul stapaneste deja diferentierea volumului datorita procedurilor din sectiunea precedenta. Aducerea volumului sub control instructional Odata ce elevul invata sa imite volumul vocii profesorului la multe cuvinte. a ajuta la reusita unui volum scazut. cu voce tare sau inceata. Cand elevul raspunde corect de 5 din 5 sau 9 din 10 incercari. in timp ce volumul elevului se mentine la fel. gesturile] pt. si medii. PASUL 2 Prezinta SD2 ["copil"] la un volum mic. acasa. Mai degraba. a fi sigur ca elevul poate diferentia si imita volumul. ca si la soapta. Pt. procedeaza dupa cum urmeaza. nivelul corect al volumului spunand "tare" foarte tare ca elevul sa imite [elevul imita cuvantul "tare" si volumul acestuia]. bazandu-te pe procedurile de invatare a diferentierii. In continuare. PASUL 2 Prezinta SD2 ["Vorbeste mai incet"] si ajuta raspunsul corect al elevului spunand cuvantul "incet" in soapta. si apoi mixeaza cele doua SD-uri in conformitate cu paradigma invatarii diferentierii. Scopul acestui pas este ca tu sa poti sa-i spui elevului "Vorbeste mai tare" sau "Vorbeste mai incet" dupa cum cere situatia [ex. treci mai departe la pasul urmator. PASUL 3 Mixeaza SD1 si SD2 in conformitate cu paradigma invatarii diferentierii. dupa mai multe incercari succesive. preda noi cuvinte. in restaurant]. Pe scurt. Stabilieste achizitionarea la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte date fara ajutor si cu SD-urile prezentate in rotatie aleatorie.74 - . Ajuta la volumul mic fiind foarte incet si bland. Adica. Pt. potolindu-te tu insuti si pe elev. Stabileste achizitionarea la un criteriu care inseamna ca volumul elevului sa fie foarte aproape de al tau sau mult deasupra nivelului de dinainte. si apoi mixeaza volumul fiecarui cuvant. PASUL 4 . adu volumul vorbirii elevului sub control instructional. Continua aceasta procedura pana cand se apropie foarte mult de soapta ta. ca ajutor. Odata ce a fost achizitionata imitarea fiecarui cuvant cu nivelul respectiv de volum. In final. De exemplu. preda cuvantul "masina[car]" ca pe un tipat si apoi in soapta. in biserica. volumul cuvantului "incet" este din ce in ce mai moale. elevul a reusit achizitionarea in Pasul 3 datorita faptului ca trebuia sa raspunda la doua cuvinte diferite sau datorita altui indiciu. "buna[hello]"] si prezinta acest cuvant cu voce tare [ca SD1]. Intareste nivelul volumului daca a fost la fel de moale sau mai moale decat la ultimul raspuns intarit. Daca elevul nu-ti imita perfect soapta. intareste-l pe elev doar daca imita corect cuvantul si daca volumul raspunsului sau este la fel de tare sau mai tare decat volumul ultimului raspuns intarit. PASUL 4 Alege un nou cuvant [ex. nu poti garanta ca elevul poate diferentia volumul singur. a-l ajuta pe elev sa-ti imite volumul. si apoi prezinta ACELASI cuvant cu o voce inceata [SD2].PASUL 1 Prezinta SD1["striga"] si foloseste procedurile de modelare pt. PASUL 3 Mixeaza SD1 si SD2 in conformitate cu paradigma invatarii diferentierii.

Cand il inveti pe elev sa imite inaltimea. diminueaza la un volum normal cuvintele "spune tare". chiar daca implementarea acestui program trebuie amanata pana cand nu sunt demonstrate progrese substantiale in limbajul expresiv. Conturul se refera la modularea inaltimii de-a lungul partilor sau tipurilor de propozitii [cum ar fi o intrebare. cu rabdare si exercitiu. "hi". Imitatia inaltimii [tonului] si conturului Partea programului care il invata pe elev sa moduleze inaltimea si conturul intr-un mod adecvat se invata de asemenea prin imitatie si s-ar putea sa fie potrivit sa o introducem aici. sau "tati" pot facilita inaltimi scazute. renunta sa mai predai aceasta abilitate decat daca elevul vorbeste atat de incet incat nu prea poate fi auzit de profesor. a evita perseverenta. De exemplu. elevul trebuie sa spuna cuvantul "buna[hello]" cu voce tare. elevul trebuie sa spuna "tare". Arii de dificultate Este dificil de mentinut nivelul volumului elevului atunci cand volumul este diminuat ca ajutor [ca la Pasul 4 din sectiunea anterioara]. Stabileste achizitionarea la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte pt. De exemplu. Stabileste achizitionarea la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte pt. s-ar . inclusiv volumul. Mentinand intarirea diferentiata in timpul eliminarii ajutorului. sau "cook" pot ajuta la generarea unei inaltimi inalte. Pt. elevul trebuie sa raspunda cu un nivel adecvat cand spui "Vorbeste mai incet". daca ceri elevului "Spune tare buna[hello]". foloseste cuvinte sau fraze pe care elevul le poate imita deja si pe acelea care pot ajuta la o inaltime inalta sau joasa[coborata]. Ca si la toate imitarile vocale. elevul trebuie sa stapaneasca acest program. repede si aproape de neauzit zi "spune tare". "Vorbeste mai tare" sau "Vorbeste mai incet" fara nici o diferenta in volum la cele doua instructiuni]. elevul are mai multe sanse sa invete sa vorbeasca conform instructiunii. dupa ce spui "Vorbeste mai tare". pe un ton conversational. a-l ajuta pe elev sa se retina de la a imita componenta "spune tare" a instructiunii. Adica. Insa. "wee". exprimarea de catre elev a cuvantului "buna[hello]" cu voce tare. fiecare instructiune noua. Asta apare deoarece elevul a fost foarte mult intarit daca imita mai multe aspecte ale verbalizarii. a castiga-a sta. in timp ce imediat il ajuti pe elev sa repete un "buna[hello]" spus tare. invatarea imitarii volumului. cu intarire diferentiata. in timp ce mentii. aducand volumul elevului sub controlul SD-ului tau [ex. Poti ajuta un ton scazut pleostindu-te sau schimbandu-ti expresia faciala intr-o incruntare. Vorbirea persoanelor cu autism este adesea caracterizata ca fiind monotona si lipsita de contur sau expresie. foarte tare. In timp. De asemenea poti incerca sa ajuti un ton inalt stand in picioare si ridicand mainile in timp ce zambesti. Procedurile de invatare a variatiilor adecvate ale inaltimii sunt asemanatoare cu procedurile folosite pt. In mod similar.75 - . PASUL 6 Folosind aceleasi tehnici prezentate in Pasul 5. sau alte patternuri[modele] de raspuns. a pierde-a schimba. invatarea modularii inaltimii si conturului ajuta la eliminarea acestei caracteristici. PASUL 5 Generalizeaza instructiunile "Vorbeste tare" versus "Vorbeste incet" de-a lungul mai multor cuvinte si propozitii. fiecare instructiune. Stabileste achizitionarea la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte neajutate pt. Ca la toate programele care se bazeaza pe invatarea diferentierii.Elimina treptat volumul folosit ca ajutor. "nu". care se termina cu un ton crescator]. schimba instructiunile initiale cu expresii mai obisnuite cum ar fi "Nu te aud" sau "Este prea tare" eliminand treptat instructiunile initiale in timp ce sunt introduse gradat noile instructiuni cate un cuvant odata. Stabileste achizitionarea la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte neajutate. in timp ce "cow[vaca]". In mod gradat de-a lungul urmatoarelor incercari. invata-l pe elev sa exprime cuvinte cu un ton scazut cand dai noi comenzi cum ar fi "Spune incet pa-pa". fiecare instructiune noua. Totusi. PASUL 7 Mixeaza doua din noile SD-uri in conformitate cu paradigma invatarii diferentierii. Inaltimea se refera la frecventa cu care e pronuntat fiecare sunet si este analoaga cu ceea ce se cheama voce adanca[scazuta] versus voce inalta [ca la voce bass versus voce soprana]. asigura-te ca rotatia aleatorie este inclusa pt. daca elevul are mari dificultati in antrenamentul volumului.

Foloseste aceste proceduri ca sa-l inveti pe elev sa imite intrebari ["Ce este aceasta?". introdu noi parti de trei sunete si modeleaza raspunsurile elevului pana cand elevul imita patternuri de tonuri de prima data de cand ii sunt prezentate. ia SD1 ["da-dee-da"] si schimba tonul acestui SD [ex.]. PASUL 2 Prezinta SD2 ["tati"] pe un ton scazut.76 - . care necesita un ton crescator de-a lungul cuvintelor. intarind aproximarile care sunt din ce in ce mai exacte. elevul poate fi invatat sa exprime propozitii declarative [ex. Stabileste achizitionarea la 9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte neajutate. prezinta acelasi cuvant si la SD1 si la SD2 dar schimba tonul cu care e spus. Amandoua procedurile ajuta la generalizarea tonului prin cuvinte separand anumite tonuri de anumite cuvinte. sa fie SD1 "wee" spus pe un ton inalt si SD2 sa fie "tati" spus pe un ton scazut. In timpul mai multor incercari. De exemplu. atata timp cat adultii care sunt prezenti sunt de acord ca tonul elevului la SD1 e in mod clar diferit de cel de la SD2. PASUL 3 Mixeaza SD1 si SD2 si stabileste achizitionarea [9 din 10 sau 19 din 20 raspunsuri corecte neajutate]. In acelasi fel. In continuare. apoi inalt-scazut-inalt. prezinta SD2 cu un pattern diferit de tonuri si modeleaza tonurile elevului ca sa se potriveasca cu ale tale. In pasii urmatori. Pasul final este sa iei un SD format din trei parti si sa il schimbi aleatoriu. PASUL 5 Dupa ce elevul imita tonul cuvintelor de prima data cand ii sunt date. Viteza poate fi ajutata prin folosirea unor indici cum ar fi gesticularea in ritmul vorbirii tale. inlocuieste "wee" din SD1 si "tati" din SD2 cu noi cuvinte si antreneaza pe criteriul pasilor facuti de la 1 la 3. viteza enuntului s-ar putea sa trebuiasca sa fie invatate separat. Cand elevul stapaneste SD1. scazutinalt-scazut]. o secventa de silabe sau cuvinte similara cu lungimea celei de la SD1 dar diferita in sunete [ex. generalizeaza viteza la diferite silabe sau combinari de cuvinte. dupa cum urmeaza. Modeleaza raspunsul elevului pana cand imita patternul[modelul] tonului tau. "Ce-ai spus?" si "Ce faci?"]. Odata . Modeleaza viteza exprimarii elevului ca sa semene foarte mult cu viteza ta.putea sa fie foarte dificil sa izolezi ajutoarele eficiente si s-ar putea sa trebuiasca sa te bazezi cu greu pe modelare. Un exemplu este "da-da-da" spusa intr-un timp de aproximativ 1 secunda. Imitarea vitezei Unii elevi vorbesc foarte rar si nu-si adapteaza viteza exprimarii la context. noi intelegem ca diferenta este destul de evidenta astfel incat elevul sa fie capabil sa faca diferentierea in Pasul 3. Modeleaza tonul elevului ca sa se asemene cu tonul tau. Stabileste achizitionarea la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte neajutate. Spune SD2 intr-un timp care sa dureze aproximativ 3 secunde. PASUL 1 Prezinta SD1. Mai tarziu. PASUL 4 Incepe antrenamentul de generalizare prin cuvinte. PASUL 1 Prezinta SD1 ["wee"] pe un ton inalt. PASUL 3 Mixeaza SD1 si SD2 in conformitate cu paradigma invatarii diferentierii. prezinta un SD1 din trei sunete cum ar fi "da-dee-da". Nu este necesara imitarea perfecta a tonului. spunand sunetele cu tonuri diferite [ex. Prin clar diferit. "tee-tee-tee"]. Ca si la volum si ton. PASUL 2 Prezinta SD2. Adica. Stabileste achizitionarea la 5 din 5 sau 9 din 10 raspunsuri corecte neajutate. Este putin probabil ca elevul sa ajunga la o asemanare perfecta cu tonul tau in Pasii 1 si 2. Pt. a ilustra pasii care urmeaza. etc. care consta din orice cuvant de trei silabe care e stapanit[invatat] sau dintr-o secventa de cuvant exprimata intr-un ritm rapid. Maximizeaza diferenta dintre SD1 si SD2 exagerand viteza inceata fata de viteza rapida. Ajuta si modeleaza ritmul incet al elevului ca sa semene cu al tau. apoi scazut-scazut-inalt. "Eu nu vreau asta" si "Numele meu e Ben"] pe un ton descrescator. inalt-inalt-scazut. modeleaza raspunsul elevului ca sa se potriveasca cu tonul tau inalt. urmand paradigma diferentierii.

Elevii tipici invata adesea raspunsurile corecte la intrebari ascultand si reproducand raspunsurile profesorului sau ale altor elevi. Daca vorbirea imitativa a elevului este supusa programelor care implica gramatica si sens. "Mihai"] in speranta ca daca intrebarea este repetata. In urmatoarele incercari.ce este stapanit acest lucru. Repetarea de catre elev a intrebarii profesorului foloseste la blocarea sau prevenirea invatarii raspunsului corect. sau el poate pierde unele din castigurile din saptamana anterioara. De exemplu. Nu te alarma in asemenea cazuri. profesorul trebuie sa diminueze ajutorul crescand usor volumul si scazand viteza intrebarii in timp ce scade usor volumul raspunsului corect. Asta se intampla poate pt. a-l ajuta sa-si recapete sentimentul de succes si sparge monotonia produsa de repetarea unui singur program. Introdu diverse instructiuni din alte programe pe care elevul le indeplineste cu succes pt. Acest lucru poate fi realizat prin urmarirea procedurilor similare cu cele prezentate sub sectiunea "Aducerea volumului sub control instructional". Totusi. amandoi. In contrast. tine si pt. profesorul trebuie sa-l intareasca pe elev din abundenta. Poate deveni din ce in ce mai dificil sa-l intelegi pe elev si sa decizi daca sa intaresti un enunt. De asemenea s-ar putea sa iei in considerare injumatatirea timpului in care il tii pe elev pe scaun. In astfel de cazuri. daca profesorul intreaba "Cum te cheama?" si vrea sa-l ajute pe elev sa raspunda adecvat [ex. ajutarea elevului ca acesta sa-si retina un raspuns ecolalic inadecvat. Arii de dificultate Fii constient ca elevul poate regresa in timpul Programului de Imitatie Verbala. Una din aceste proceduri consta in a-l invata pe elev sa citeasca [vezi Capitolul 29]. A-l invata pe elev sa fie profesor [in timp ce tu o faci pe elevul] este un alt mod de a mentine si achizitiona vorbirea cu o pronuntie buna. daca un profesor intreaba un elev tipic "Cand e ziua de nastere a Washington-ului?" si elevul esueaza in raspuns. Profesorul poate pune din nou intrebarea elevului care nu a stiut raspunsul si sa-l invete pe elev sa repete raspunsul ["22 februarie"]. elevul va raspunde corect. cum ar fi "cheama" sau "Cum te".77 - . acest program poate fi foarte frustrant pt. sau elevul poate ajunge la un nivel al achizitionarii intr-o saptamana. Poti de asemenea sa incerci sa schimbi intaririle sau predarea intr-o camera diferita a casei. este destul de obisnuit sa observi un elev care da instructiuni profesorului intr-o maniera foarte precisa si cu un volum adecvat. care nu mai poate fi imbunatatit pana saptamana urmatoare. De exemplu. pt. Imediat dupa ce elevul spune "Mihai". un elev ecolalic va repeta intrebarea "Cand e ziua de nastere a Washington?" si va esua in asocierea raspunsului corect. fie profesorul sau alti elevi din clasa vor ajuta raspunsul. este posibil sa sufere claritatea pronuntiei sale. . presupunem ca profesorul il intreaba pe elev "Cum te cheama?" si elevul va repeta toata intrebarea sau doar o parte din ea. elevul va repeta din nou intrebarea profesorului si nu raspunsul corect. Urmatoarele proceduri sunt recomandate pt. Indiciile vizuale implicate in citit pot ajuta la imbunatatirea pronuntiei elevului. a reinstala pronuntarea adecvata. Una din metode consta in a folosi ajutorul volumului ca o cale de a-l ajuta pe elev sa diferentieze intre ce sa repete si ce sa nu repete. profesorul poate sopti repede intrebarea "Cum te cheama?" si apoi imediat si tare va spune "Mihai". In toate situatiile viitoare. Profesorul poate incerca sa ajute raspunsul corect spunand numele elevului [ex. "22 februarie". Nu cunoastem nici un program in care elevul sa achizitioneze continuu de la o sesiune la alta fara piedici[devansari] ocazionale. elev. trebuie sa te intorci la Programul de Imitatie Verbala pt. Sunt mai multe cai prin care il poti ajuta pe elev sa-si mentina si sa achizitioneze o vorbire bine pronuntata. ca elevul este intarit de luarea controlului. "Mihai"]. De exemplu. pur si simplu reveniti in program si la un stadiu pe care elevul il poate stapani astfel fiind intarit si recapatandu-si increderea si sentimentul succesului. Daca are loc regresia. adu viteza vorbirii elevului sub controlul tau instructional invatandu-l sa raspunda corect la instructiunile "Vorbeste mai repede" versus "Vorbeste mai rar". Managementul ecolaliei Imitatia este un mecanism de baza prin care sa inveti. Elevul poate incepe sa aiba accese de furie si sa se autostimuleze mai mult decat o facea inainte de a incepe acest program. Imitatia Verbala este unul din cele mai elaborate programe de predat si unul din cele mai dificile programe de invatat de catre elev.

O a doua metoda consta in a-l invata pe elev sa raspunda "Nu stiu" ca replica la intrebarile care nu-i sunt familiare. ar trebui sa-l observi pe elev cum invata din volumul. invata cum sa raspunda la asemenea instructiuni mai devreme decat elevii care nu reproduc[repeta]. profesorul poate intreba "Care e capitala Frantei?" si imediat sa-l ajute pe elev sa repete "Nu stiu". "Nu stiu"]. Ca aceasta metoda sa fie eficienta. ofera multe repetari informale ale abilitatilor invatate de elev prin acest program. elevul are ocazia sa generalizeze acest tip de schimb verbal. trebuie sa prezinti intrebari numeroase. si noi abilitati pot fi predate si extinse in medii mai putin formale. elevul care repeta este capabil sa "inmagazineze" instructiunile profesorului si de aceea e mai capabil sa raspunda la aceste instructiuni. "De ce avem pompieri?" si "De ce mancam mancare?". unii elevi stapanesc si generalizeaza aceasta sarcina dupa trei sau patru intrebari. odata ce s-au facut achizitionarile. Odata ce raspunsurile elevului la mai multe astfel de SD-uri sunt stapanite. el s-ar putea sa devina ecolalic. In acelasi timp[contemporan] cu prezentarea sirului de intrebari. Exista motive sa credem ca elevii care reproduc[repeta] instructiunile profesorului. In continuare ajuta-l pe elev invatandu-l sa spuna "Care e raspunsul?". inflexiunea si viteza exprimate de adulti si de perechile[partenerii] tipice in mediul lui de zi cu zi. Un mod de a realiza asta este de a ajuta enuntul "Spune-mi" dupa ce elevul raspunde cu "Nu stiu" la o intrebare cum ar fi "De ce mancam mancare?". instructiunile nu dispar din momentul in care profesorul le-a terminat. a avea timp sa formulam raspunsul corect. pt. Volumul raspunsului corect la fiecare intrebare trebuie sa fie diminuat de-a lungul incercarilor. Poate fi util de mentionat ca noi toti avem tendinta de a repeta intrebarile la care nu stim raspunsul. Rata de achizitionare difera de la un elev la altul.Generalizeaza imitarea de catre elev a raspunsurilor corecte introducand noi intrebari care trebuie ajutate cu scopul de a se obtine raspunsul corect. Foloseste procedurile de invatare a diferentierii atunci cand predai aceasta abilitate. in timp ce altii au un progres mic sau nici un progres. Prezinta intrebarea cu un volum scazut si raspunsul cu un volum tare. ca odata ce elevul stapaneste majoritatea pasilor de la inceputul programului. este posibil ca elevul sa generalizeze imitarea raspunsurilor corecte decat doar sa-ti repete intrebarile. si dau impresia ca duc la castiguri mici[limitate]. chiar daca el nu stie sensul a ceea ce spune. ceea ce este bine in fazele timpurii ale predarii. Repeta aceasta secventa de intrebare-si-raspuns pana cand elevul raspunde corect de cinci ori la rand fara ajutor. revino la pasii anteriori scazand volumul intrebarii in timp ce cresti volumul raspunsului. Sensul poate fi predat mai tarziu. . Totusi. scurte si simple care necesita un raspuns dintr-un singur cuvant. Daca elevul esueaza. marind probabilitatea ca elevul sa invete sa-i placa sa imite vorbirea. In pasi treptati. stapanita. ajuta-l pe elev sa diferentieze intre ceea ce stie si ceea ce nu stie mixand intrebarile la care stie deja sa raspunda. "Ajuta-ma" sau "Spune-mi" ca raspuns la SD-urile necunoscute[nestiute]. si imediat intareste-l pe elev pt. Adesea noi repetam aceste intrebari in soapta. a extinde achizitiile elevului de-a lungul programelor noi si mai avansate. spune-mi. PROFESORUL: Pt. este important de tinut minte. stapanirea primelor diferentieri. Secventa completa.78 - . a ilustra. mareste volumul intrebarii si descreste volumul raspunsului ajutat. sau intrebarile care sunt complexe si raspunsul nu este imediat disponibil. Mai mult chiar. Reinstaleaza procesul diminuarii ajutorului odata ce procesul de a raspunde corect e instalat. Comentarii de incheiere Procedurile descrise in acest capitol sunt complexe. a trai. Nu uita ca elevul nu poate pastra si generaliza ceea ce invata in Programul de Imitatie Verbala decat daca aceste abilitati sunt exersate in afara programului si sesiunilor de invatare. predatul poate fi scos din sedintele foarte structurate necesare pt. Pe masura ce imitarea elevului devine mai generalizata si in mod inerent intaritoare. Elevul se poate atunci "juca" cu vorbirea. De aceea. repetarea raspunsului corect [ex. Prezinta instructiunile intr-un context placut si de joaca. pot parea greu de aplicat. va continua dupa cum urmeaza: PROFESOR: De ce mancam? ELEVUL: Nu stiu. va fi nevoie de munca relativ mai putina pt. Daca elevul invata sa-i placa sa imite vorbirea. Pt. cum ar fi "Unde lucreaza tata?". Aparent. Aceasta secventa trebuie repetata pana cand elevul poate raspunde cu "Spune-mi" fara sa fie ajutat. Dupa mai multe incercari succesive. Apoi treci mai departe la intrebarile aditionale.

Imitatia Verbala este de asemenea folosita pt.Programul de Imitatie Verbala ramane punctul central al predarii pt.79 - . De aceea e important atat pt. profesorul face un salt urias pt. programele prezentate in acest manual. Stapanind procedurile prezentate in acest program. un timp destul de lung dat fiind ca acest program ajuta la cresterea vocalizarii si fixeaza[consolideaza] problemele de pronuntie. elev cat si pt. profesor sa devina experti[competenti] in acest program. . a deveni un expert in predarea la elevii cu intarzieri in dezvoltare. Predarea abilitatilor invatate in programul curent il ajuta pe profesor in majoritatea. a ajuta raspunsurile la intrebari in toate privintele in mare parte in anii timpurii ai elevului. daca nu in toate.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful