P. 1
44745617-Legume-III

44745617-Legume-III

|Views: 7,508|Likes:
Published by valiy77

More info:

Published by: valiy77 on Nov 13, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

07/26/2015

pdf

text

original

Bobul este o specie ierboasă anuală, cu un habitus viguros (fig.13.8).

Fig.13.8. - Bobul: a) vedere generală a plantei; b) detaliu cu păstăi şi seminţe

N. STAN, N. MUNTEANU, T. STAN

144

Rădăcina este mediu dezvoltată şi ramificată. Rădăcina principală este
pivotantă cu aspect fusiform şi pătrunde până la adâncimea de 100-110 cm.
Rădăcinile secundare cresc mai întâi orizontal, înainte de a se îndrepta spre
adâncime şi sunt răspândite pe o rază de circa 50 cm. În treimea superioară a
sistemului radicular, pe rădăcinile tinere se formează numeroase nodozităţi cu
bacterii fixatoare de azot (Rhizobium leguminosorum) sub formă de noduli mici,
lobaţi (Kay, 1979).

Tulpina este erectă, rigidă, viguroasă, patru muchiată, goală în interior,
glabră, şi cu o înălţime ce variază între 100 şi 180 cm.
Ramificaţiile tulpinii sunt relativ puţine (3-4), pornesc de la baza tulpinii
principale şi sunt la fel de viguroase şi înalte ca tulpina principală.
Frunzele sunt alterne, penat compuse, cu 1-3 perechi de foliole, fără cârcei.
Foliolele sunt eliptice până la lat obovate, lungi de 4-8 cm şi late de 2-4 cm,
glabre, de culoare verde-albăstruie sau verde-cenuşie, obtuze şi mucronate.
Frunza se termină pe direcţia rahisului cu o prelungire scurtă, ascuţită, ce
reprezintă un rudiment al foliolei terminale.
Frunzele prezintă la bază două stipele lungi până la 2 cm, ovat
triunghiulare, mai mult sau mai puţin dinţate; cele două stipele prezintă glande
nectarifere extraflorale sub forma unor pete negre.
Florile hermafrodite, zigomorfe, tipice familiei Papilionaceae, sunt grupate
câte 2-6 într-un racem scurt, situat în axila frunzelor. Acestea au lungimea de 2,5-
4,0 cm, prezintă un caliciu tubulos cu dinţi convergenţi. Corola este de culoare
estompat-albă şi are un parfum plăcut: carena este albă, roză sau neagră, iar
aripioara este complet albă sau cu o maculă de culoare neagră (Munteanu, 1992).
Polenizarea este autogamă şi facultativ alogamă, alogamia ajungând până la
40-60%, în funcţie de soi, condiţii climatice şi activitatea insectelor.
Fructul este o păstaie aproape cilindrică, cu dimensiuni de 2-3 cm până la
7-10 cm lungime şi 0,5-1 cm până la 2-3 cm lăţime (grosime). Când este tânără,
păstaia este verticală, iar la unele soiuri, odată cu maturarea, devine patentă (se
curbează în jos). Când este tânără, păstaia este verde, cărnoasă, plină cu un ţesut
pufos fin, albicios, catifelat în care se dezvoltă seminţele. La maturitatea
fiziologică, culoarea devine neagră-brună, iar suprafaţa este scurt păroasă, cu
aspect aspru sau mătăsos (catifelat).
Seminţele câte 3-5(8) în păstaie, de culori diferite, alb-verzuie, crem, brun
deschis, brun închis, neagră, purpurie, violacee; de asemenea, pot fi unicolore,
bicolore ori marmorate (Munteanu, 1990, 1992).
Mărimea seminţelor este, de asemenea, foarte variabilă, în funcţie de
aceasta fiind făcută şi o clasificare pe varietăţi a speciei. Seminţele au o lungime
de 0,6 cm până la 2-3 cm, o lăţime de 0,5-1,5 cm şi o grosime de 0,3-0,6 cm până
la 2-3 cm. În mod special, la seminţele de culoare deschisă interesează, mai ales

LEGUMICULTURĂ III

145

în vederea conservării, culoarea hilului, care poate fi aceeaşi ca restul seminţei sau
neagră.

Plantele au o perioadă de vegetaţie de 60-70 de zile până la maturitatea
tehnologică şi de 100-120 de zile până la maturitatea fiziologică.
În baza unor particularităţi botanice şi biologice au fost realizate diferite
clasificări sistematice ale sortimentului cultivat, în funcţie de mărimea şi culoarea
boabelor, de perioada de vegetaţie, destinaţia recoltei ş.a.
Muratova (1931) clasifică V.faba L. în două subspecii, în funcţie de
numărul maxim de foliole în frunză: faba (sau eufaba) – cu mai mult de patru
foliole şi paucijuga – cu mai puţin de patru foliole/frunză. Subspecia faba, la
rândul său, se împarte pe baza mărimii seminţelor, în trei varietăţi: minor sau
minuta – bobul mic, bobuşorul, bobul porumbeilor, cu seminţe mici; equina
bobul cailor, cu seminţe mijlocii; major (faba) bobul mare, de grădină, culinar, cu
seminţele mari (până la 2,5 cm).
Bobul alimentar, considerat de horticultori ca bob de grădină, se consumă
la maturitatea în verde (asemănător boabelor de mazăre verde) sau ca bob uscat.
La noi în ţară, bobul uscat alimentar se cultivă pe suprafeţe mici, mai ales în
fermele familiale (în grădină) şi de aceea poate fi considerat ca bob de grădină.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->