CURS 9

Execuţia veniturilor bugetului de stat Execuţia veniturilor bugetului de stat este activitatea de încasare a impozitelor, taxelor, contribuţiilor şi a altor venituri cuvenite acestui buget. Principiile ce stau la baza execuţiei veniturilor bugetare sunt: • nici un impozit, taxă sau alte obligaţii de natura acestora nu pot fi înscrise în buget şi încasate, dacă acestea nu au fost stabilite prin lege;

legea bugetară anuală aprobă, pentru fiecare an, lipsa

impozitelor, taxelor şi a cotelor acestora, precum şi a celorlalte venituri ale statului care urmează să se perceapă; • este interzisă perceperea sub orice titlu şi sub orice denumire de contribuţii directe sau indirecte în afara celor stabilite prin lege. Execuţia bugetară se încadrează strict în anul financiar, care are aceeaşi durată ca şi exerciţiul bugetar, atât pentru stat, cât şi pentru agenţii economici. Colectarea creanţelor bugetare Ministerul Finanţelor Publice adminsitrează veniturile statului, ceea ce presupune administrarea impozitelor, taxelor, contribuţiilor sociale şi a altor venituri bugetare potrivit legii, prin
1

intermediul procedurilor de gestiune, colectare, control fiscal, soluţionare a contestaţiilor şi de dezvoltare a unor relaţii de parteneriat cu contribuabilii, inclusiv prin acordarea de servicii de asistenţă, conform competenţelor. Un rol însemnat îl are Agenţia Naţională de Administrare Fiscală, aceasta având printre obiectivele principale colectarea veniturilor bugetului de stat (impozite, taxeşi alte venituri ale bugetului de stat,conform competenţelor), precum şi a veniturilor bugetului asigurărilor sociale de stat (contribuţia de asigurări sociale), bugetului asigurărilor pentru şomaj (contribuţia de asigurări sociale), bugetului asigurărilor pentru şomaj (contribuţia de asigurări pentru şomaj), bugetului, Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate (contribuţia pentru asigurări sociale de sănătate, contribuţia de asigurare pentru accidente de muncă şi boli profesionale) datorate de plătitori, persoane juridice şi persoane fizice. Agenţia Naţională de Administrare Fiscală este autorizată să aplice, prin organele abilitate, modalităţile de executare şi măsurile asigurătorii, în condiţiile legii, pentru a căror colectare este competentă potrivit legii.

2

Stingerea creanţelor fiscale PLATĂ – Plăţile către organele fiscale se efectuează prin intermediul băncilor, trezoreriilor şi al altor instituţii autorizate să deruleze operaţiuni de plată. Plata obligaţiilor fiscale se efectuează de către debitori, distinct, pe fiecare impozit, taxă, contribuţie şi alte sume datorate bugetului general consolidat, inclusiv dobânzi şi penalităţi de întârziere. În cazul stingerii prin plată a obligaţiilor fiscale, momentul plăţii este: • în cazul plăţilor în numerar, data înscrisă în documentul de plată eliberat de organele sau persoanele abilitate de organul fiscal; • în cazul plăţilor efectuate prin mandat poştal, data poştei, înscrisă pe mandatul poştal; • în cazul plăţilor efectuate prin decontare bancară, data la care bâncile debitează contul plătitorului pe baza instrumentelor de decontare specifice, confirmate prin ştampila şi semnătura autorizată a acestora; • pentru obligaţiile fiscale care se sting prin anulare de timbre fiscale mobile, data înregistrării la organul competent a documentului sau a actului pentru care s-au depus şi anual timbrele datorate potrivit legii.
3

COMPENSARE

Prin

compensare

se

sting

creanţele

administrate de Ministerul Finanţelor Publice cu creanţele debitorului reprezentând sume de rambursat sau de restituit de la buget, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, dacă legea prevede altfel. Creanţele fiscale administrate de unităţile administrativteritoriale se sting prin compensarea cu creanţele debitorului reprezentând sume de restituit de la bugetele locale, până la concurenţa celei mai mici sume, când ambele părţi dobândesc reciproc atât calitatea de creditor, cât şi pe cea de debitor, dacă legea nu prevede altfel. Compensarea se face de organul fiscal competent la cererea debitorului sau înainte de restituirea ori rambursarea sumelor cuvenite acestuia, după caz. Organul fiscal poate efectua compensare din oficiu ori de câte ori constată existenţa unor creanţe reciproce. Compensarea creanţelor debitorului se va efectua cu obligaţiidatorate aceluiaşi buget, urmând ca din diferenţa rămasă să fie compensate obligaţiile datorate altor bugete, în următoarea ordine: • bugetul de stat;

4

fondul de risc pentru garanţii de stat, pentru

împrumuturi externe; • bugetul asigurărilor sociale de stat; • bugetul Fondului naţional unic de asigurări sociale de sănătate; • bugetul asigurărilor pentru şomaj. Compensarea nu se aplică în cazul bugetelor locale. RESTITUIRE – Se restituie, la cerere, debitorului următoarele sume: • cele plătite fără existenţa unui titlu de creanţă; • cele plătite în plus faţă de obligaţia fiscală; • cele plătite ca urmare a unei erori de calcul; • cele plătite ca urmare a aplicării eronate a prevederilor legale;

cele de rambursat de la bugetul de stat;

• cele stabilite prin hotărâri ale organelor judiciare sau altor organe competente potrivit legii; • cele rămase după efectuarea distribuirii; • cele rezultate din valorificarea bunurilor sechestrate sau din reţinerile prin poprie, după caz, în temeiul hotărârii judecătoreşti prin care se dispune desfiinţarea executării silite.
5

Prin excepţie, sumele de restituit reprezentând diferenţe de impozite rezultate de regularizarea anuală a impozitului pe venit datorat de persoanele fizice se restituie din oficiul de organele fiscale competente, în termen de cel mult 60 de zile de la data comunicării deciziei de impunere. În cazul restituirii sumelor în valută confiscate, aceasta se realizează conform legii, în lei la cursul de referinţă al pieţei valutare pentru euro, comunicat de Banca Naţională a României, de la data rîmânerii definitive şi irevocabile a hotărârii judecătoreşti prin care se dispune restituirea. Data debitorului înregistrează obligaţii fiscale restante restituirea se face numai după efectuarea compensării. În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mică decât obligaţiile fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurenţa sumei de rambursat sau de restituit. În cazul în care suma de rambursat sau de restituit este mai mare decât suma reprezentând obligaţii fiscale restante ale debitorului, se va efectua compensarea până la concurenţa obligaţiilor fiscale restante, diferenţa rezultată restituindu-se debitorului.

6

EXECUTARE SILITĂ – În cazul în care debitorul nu-şi plăteşte de bunăvoie obligaţiile fiscale datorate, organele fiscale competente, pentru stingerea acestora, vor proceda la acţiuni de executare silită. Organele fiscale care administrează creanţe fiscale sunt abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită. Creanţele bugetare care se încasează, seadministrează, se contabilizează şi se utilizează de instituţiile publice, provenite din venituri proprii, precum şi cele rezultate din raporturi juridice contractuale se execută prin organe proprii acestea fiind abilitate să ducă la îndeplinire măsurile asigurătorii şi să efectueze procedura de executare silită. Pentru efectuarea procedurii de executare silită este competent organul de executare în a cărui rază teritorială se găsesc bunurile urmăribile, coordonarea întregii executări revenind organului de executare în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul. În cazul în care executarea silită se face prin poprire, organul de executare coordonator poate proceda la aplicarea acestei măsuri de executare asupra terţului poprit, indiferent de locul unde îşi are domiciliul fiscal. Atunci când se constată că există pericolul evident de înstrăinare, substituire sau de sustragere de la executare silită a bunurilor şi veniturilor urmăribile ale debitorului, organul de

7

executare în a cărui rază teritorială se află domiciliul fiscal al debitorului poate proceda la indisponibilizarea şi executarea silită a acestora, indiferent de locul în care se găsesc bunurile. Organul de executare coordonator, în cazul debitorilor solidari, este cel în a cărui rază teritorială îşi are domiciliul fiscal debitorul despre care există indicii că deţine mai multe venituri. ANULAREA CREANŢELOR FISCALE – În cazuri

excepţionale, pentru motive temeinice, Guvernul respectiv autorităţile deliberative la nivel local, prin hotărâre pot aproba anularea unor creanţe fiscale. În situaţiile în care cheltuielile de executare, exclusiv cele privind comunicarea prin poştă, sunt maimari decât creanţele fiscale supuse executării silite, conducătorul organului de executare poate aproba anularea debitelor respective. Cheltuielile generate de comunicarea somaţiei prin poştă sunt suportate de organul fiscal. Creanţele fiscale restante aflate în sold la data de 31 decembrie a anului, mai mici de 100.000 lei, se anulează. Anual, prin hotărâre a Guvernului se stabileşte plafonul creanţelor fiscale care pot fi anulate. Colectarea veniturilor bugetare se realizează în cadrul unităţilor finanţelor publice. Aplicaţia care reuneşte resursele

8

informatice necesare activităţii de executare a creanţelor bugetare este GOTICA (Gestiunea Obligaţiilor din Taxe, Impozite, Contribuţii şi Amenzi). Funcţiile de prelucrare automată sunt grupate în cinci domenii care permit desfăşurarea activităţii de colectare a veniturilor bugetare: • Gestiunea actelor de colectare venituri şi operaţiuni de stingere a obligaţiilor fiscale

Funcţii pentru lucru cu publicul contribuabil, privind colectarea veniturilor bugetare

• Editarea rapoartelor de evidenţă fiscală • Închiderea soldurilor conturilot fiscale personale • Executarea silită a obligaţiilor fiscale. Obligaţiile fiscale sunt stabilite de către personalul de specialitate al unităţilor de colectare, de către contribuabil sau de alte organe abilitate. Evidenţa creanţelor şi plăţilor efectuate se face pe plătitori. În cazul persoanelor fizice, plătitori români sunt evidentiaţi după codul numeric personal (CNP), iar cei străini după NIF. Persoanele juridice sunt identificate după codul unic de identificare (CUI). Conducerea evidenţei pe plătitori se face distinct pe fiecare impozit, taxă, contribuţie pentru care există obligaţia declarării şi pentru obligaţiile stabilite de organele competente. Începând cu
9

2005 se preconizează întroducerea unui nou sistem de evidenţă şi colectare a creanţelor bugetare atât la nivel naţional, cât şi la nivelul fiecărei entităţi fiscale numit SIROCO. Toate drepturile dobândite de stat referitoare la încasarea veniturilor, drepturi cei revin direct sau îndirect bugetului, în perioada anului bugetar respectiv, aparţin exerciţiului bugetar corespunzător acestuia. Deci, orice venit neîncasat până la 31 decembrie a anului se va încasa în contul bugetului pe anul următor. Încasarea veniturilor la bugetul de stat se poate realiza prin următoarele procedee: • • • • calcularea şi plata directă de către subiectii impozitelor calcularea, reţinerea şi vărsarea la bugetul de stat a impozitului datorat de către o terţă persoană impunerea şi debitarea de către organele fiscale utilizarea timbrelor fiscale. Încasarea veniturilor bugetare/procedee. Calcularea şi plata directă de către subiecţii impozitelor Plătitorilor de impozite au obligaţia, stabilită prin legea instituitoare a impozitului, să evalueze obiectul impozabil, să calculeze impozitul şi să-l verse la organul fiscal, în contul bugetului de stat, la termenele legale, conform exigibilităţii plătii. De exemblu: impozitul pe profit; TVA; accize; etc.
10

Calcularea, reţinerea şi vărsarea la bugetul de stat a impozitului datorat de către o terţă persoană. Metoda se numeşte stopaj de sursă. de exemplu: în cazul impozitului pe venit, angajatorul calculează lunar pe baza statelor de plată, impozitele datorate de salariaţii săi şi virează sumele respective la organul fiscal, în contul bugetului de stat ca, plăţi anticipate. Impunerea şi debitarea de către organele fiscale. Organele fiscale dispun de datele necesare evaluării obiectului impozabil pe care le deţine în evidenţa sa, calculează impozitele şi obligaţiile de plată în cadrul exigibilităţii. de exemplu: calcularea impozitului pentru venitul anual impozabil de către înspectorii Administraţiei Finanţelor Publice. Utilizarea timbrelor fiscale. Imprimat emis de stat sau de o înstituţie special autorizată, care se lipeşte pe acte oficiale şi care reprezintă o taxă ce este platită direct Admînistraţiei Finanţelor Publice. Etapele execuţiei veniturilor bugetare. Operaţiile implicate la nivelul organelor fiscale în legătură cu execuţia veniturilor pot fi grupate în următoarele etape: aşezarea; lichidarea: emiterea titlului de percepere; încasarea propriu-zisă.

11

ETAPELE EXECTUTIEIVENITURILOR BUGETARE Aşezarea veniturilor bugetare = reprezinta prima etapă în cadrul execuţiei veniturilor bugetare ce constă în identificarea materiei impozabile care constituie baza pentru perceperea de venituri la bugetul de stat şi determinarea mărimii acesteia. Lichidarea veniturilor bugetare = se referă la stabilirea cuantumului impozitului aferent materiei impozabile, pe baza cotelor şi a altor elemente prevăzute de lege. Emiterea titlului de percepere = constă în înscrierea cuantumului venitului bugetar într-un act pe baza căruia se autorizează organul fiscal pentru perceperea unui anumit nivel în contul bugetului. Perceperea veniturilor bugetare = reprezintă activitatea de încasare efectivă a impozitelor, taxelor şi a altor venituri prevăzute în bugetul de stat. În execuţia veniturilor, nerespectarea obligaţiilor ce revin plătitorilor poate îmbrăca forma: • • nerespectării termenelor de plată; sustragerii de la plata impozitului a unei părti dîn obiectul impozabil sau prin calcularea greşită a impozitului, fenomen purtând denumirea de evaziune fiscală. Pentru nerespectarea termenelor de plată a sumelor datorate

12

bugetului de stat, se aplică sancţiuni, sub forma calculării şi încasării dobânzilor pentru întarziere prevăzute de lege. EXECUŢIA CHELTUIELILOR BUGETULUI DE STAT Execuţia acest buget. În legile bugetare sunt stabilite şi aprobate creditele bugetare pentru cheltuielile fiecărui exerciţiu bugetar, după clasificarea economică, funcţională şi pe surse de finanţare. Creditul bugetar este suma aprobată prîn buget, reprezentând limita maximă până la care se pot ordonanţa şi efectua plăţi în cursul anului bugetar pentru angajamente contractate în cursul exerciţiului bugetar şi/sau din exerciţii anterioare pentru acţiuni multianuale. Deci, sumele aprobate, la partea de cheltuieli, în bugetul de stat, sunt limite maxime ce nu pot fi depăşite. Totodată, pentru acţiunile multianuale, în bugetul de stat, se înscriu distinct credite de angajament şi credite bugetare. Creditele bugetare aferente acţiunilor multianuale reprezintă limita superioară a cheltuielilor care urmează a fi ordonantate şi plăţite în cursul fiecărui exerciţiu bugetar. Plătile respective sunt aferente angajamentelor legale efectuate în limita cheltuielilor bugetului de stat reprezintă

activitatea de efectuare a cheltuielilor prevăzute şi aprobate prin

13

creditelor de angajament aprobate în exerciţiul bugetar curent sau în exerciţiile anterioare. Spre deosebire de creditul bugetar, creditul de angajament este limita maximă a cheltuielilor ce pot fi angajate, în cursul exerciţiului bugetar, în limitele aprobate prin legea bugetară anuală. Pentru angajamentele multianuale, termenul de credit destinat acţiunilor mutianuale evidenţiază sumele alocate unor programe, proiecte, subproiecte, obiective şi altele asemenea, care se desfăşoară pe o perioadă mai mare de un an şi dau loc la credite de angajament şi credite bugetare. Execuţia cheltuielilor bugetare se bazează pe următoarele principii: •

creditele bugetare sunt nerambursabile şi nepurtătoare de dobândă, ele vizând finantarea bugetară definitivă şi gratuită; creditele bugetare aprobate sunt autorizate pentru tot anul bugetar; creditele bugetare aprobate nu pot fi majorate fără a se preciza sursele de finanţare; excepţie fac alocatţile pentru cheltuielile de personal, pe capitole, ce nu pot fi majorate, de asemenea, aceste alocaţii pot fi virate şi utilizate la alte articole de cheltuieli;

creditele bugetare aprobate pentru un ordonator principal de

14

credite nu pot fi virate şi utilizate pentru fînanţarea altui ordonator principal de credite ; • • creditele bugetare aprobate pentru un capitol nu pot fi utilizate pentru finanţarea altui capitol; virările de credite bugetare între subdiviziuni clasificaţiei bugetare sunt în competenţa ordonatorilor principali de credite, pentru bugetul propriu şi bugetele instituţiilor subordonate, şi se pot efectua începând cu trimestrul al III-lea al anului bugetar, în limita a 10% din prevederile capitolului bugetar la nivelul ordonatorului principal de credite, care urmează, însă, a se suplimenta cu cel puţin o lună înainte de angajarea cheltuielilor; • virările justificate de credite bugetare de la un capitol la altul al clasificaţiei bugetare, precum şi între programe sunt în competenţa ordonatorilor principali de credite, pentru bugetul propriu şi bugetele înstitutţilor subordonate, şi se pot efectua cu acordul Ministerului Finantelor Publice, începând cu trimestrul al III-lea al anului bugetar, în limita a 10% dîn prevederile capitolului bugetar, la nivelul ordonatorului principal de credite şi respectiv, 5% dîn prevederile programului, care urmează, însă a se suplimenta cu cel puţin o lună înainte de angajarea cheltuielilor; • nu se pot realiza virări de credite bugetare de la capitole care
15

au fost majorate dîn fondurile de rezervă bugetară şi de întervenţie la dispoziţia Guvernului; • situaţia virărilor de credite bugetare este transmisă lunar Ministerului Finanţelor de către ordonatorii principali de credite bugetare, în termen de 5 zile de la sfârşitul lunii; • menţinerea unor credite bugetare este analizată lunar de către ordonatorii principali de credite care pot formula propuneri de anulare a acestora dacă se constată că nu sunt necesare. Creditele bugetare anuale la ordonatorii prîncipali de credite, finanţaţi din bugetul de stat. majorează Fondul de rezervă bugetară la dispoziţia Guvernului prevăzut în bugetul de stat. • creditele bugetare aprobate şi care nu au fost utilizate până la sfârşitul exerciţiului bugetar sunt anulate. În vederea execuţiei cheltuielilor publice por apare unele situaţii

deosebite,

care

se

soluţionează

prin

intermediul

Ministerului Finanţelor Publice, respectiv: când au loc treceri de unităţi, sarcini sau acţiuni de la un ordonator principal de credite la altul se introduc modificările corespunzătoare în bugetele acestora şi în structura bugetului de stat, fără a fi afectate echilibrul şi rezerva bugetară;

când se desfiinţează sau se amână unele sarcini ale trimestrului sau ale anului bugetar, ordonatorii principali analizează necesitatea menţinerii creditelor bugetare aferente

16

acestora, propunând Ministerului Finanţelor Publice anularea creditelor bugetare. Etapele intermediare execuţiei cheltuielilor bugetare Repartizarea trimestrială a creditelor bugetare - Este operaţiunea de distribuire trimestrială a sumelor aprobate prin buget atât pentru cheltuieli proprii, cât şi pentru înstituţiile din subordine (ordonatori secundari şi terţiari de credite). Repartizarea creditelor bugetare este aprobată de Ministerul Finantelor Publice (pe capitole de cheltuieli, şi în cadrul acestora pe titluri; pentru transferuri dîn bugetul de stat către bugetele locale la propunerea ordonatorilor principali de credite); ordonatorii principali de credite); ordonatorii principali de credite sau secundari, atât pentru bugetele proprii cât şi pentru bugetele ordonatorilor din subordine. Deschiderea creditelor bugetare - Este opreaţiunea efectuată la cererea ordonatorilor de credite ce constă în alimentarea cu fonduri de către Ministerul Finantelor Publice a conturilor deschise pe seama ordonatorilor de credite la trezoreriile publice. Acordarea fondurilor se efectuează în limita creditelor bugetare aprobate, potrivit destinaţiei şi în raport cu gradul de folosire a resurselor puse la dispoziţie anterior, în conformitate cu prevederile dispoziţiile legale care reglementează efectuarea

17

cheltuielilor

respective.

deschiderea

creditelor

bugetare

declanşează procesul de folosire a acestora pentru realizarea obiectivelor aprobate. Etapele execuţiei cheltuielilor bugetare. Operaţiunile implicate la nivelul înstituţilor publice, în legătură cu execuţia cheltuielilor sunt grupate în următoarele etape: angajarea, lichidarea, ordonanţarea şi plata. Primele trei operaţii: angajarea, lichidarea şi ordonanţarea sunt efectuate de către conducătorii instituţiilor publice (ordonatorii de credite bugetare) sau de către împuterniciţii acestora. ETAPELE EXECUŢIEI CHELTUIELILOR BUGETARE Anagajarea = actul care generează obligaţia unei instituţii publice de a plăti o sumă de bani unui terţ pe baza unui act juridic (lege, contract, decizie mînisterială, hotărâre judecătorească). Angajarea este, deci, consecinţa deciziei luate în mod deliberat de un organ al administraţiei de stat. Lichidarea cheltuielilor bugetare = fază în procesul execuţiei bugetare ce constă în verificarea existenţei angajamentelor, a sumelor datorate, a condiţiilor de exigibilitate

18

ale angajamentului, pe baza documentelor justificative care să ateste operaţiunea respectivă. Ordonanţarea cheltuielilor bugetare = se confirmă că livrările de bunuri şi servicii au fost efectuate sau alte creanţe au fost verificate şi că plata poate fi realizată. Plata cheltuielilor bugetare = reprezintă actul final prin care instituţia publică achită obligaţiile sale faţă de terţi. A patra operaţie - plata - se efectuează de către gestionarii de bani publici (casieri sau contabili publici). Ordonatorii de credite au obligaţia de a angaja şi de utiliza creditele bugetare numai în limita prevederilor şi potrivit destinaţiilor aprobate, pentru cheltuieli strict legate de activitatea instituţiilor publice. 1. Angajarea cheltuielilor bugetare îmbracă două forme: •

angajamentul legal; angajamentul bugetar individual şi global. Anagajarea cheltuielilor trebuie să se facă întotdeauna în

limita disponibilului de credite bugetare. Angajamentele legale pot fi, la rândul lor, provizorii şi individuale. Angajamentele provizorii se referă la cheltuielile curente de natura administrativă ce se efectuează în mod repetat în cursul unui exerciţiu bugetar, materializate în bugete previzionale ordonatorul de credite având obligaţia să verifice ca acestea să nu

19

fie depăşite de valoarea angajamentelor legale individuale. În cazul angajamentelor legale individuale aprobate până la sfârşitul anului, acoperite de aceste angajamente legale provizorii, nu trebuie avizate de persoana împuternicită să exercite controlul financiar preventiv; viza de control financiar preventiv este necesară doar pentru angajamentele legale individuale ce depăşesc valoarea angajamentelor legale provizorii. Angajarea cheltuielilor bugetare - forme Angajamentul legal = Faza în procesul execuţiei bugetare reprezentând orice act juridic din care rezultă sau ar putea rezulta o obligaţie pe seama fondurilor publice. Caracteristicile angajamentului legal: •

trebuie să se prezinte sub forma scrisă şi să fie semnate de ordonatorul de credite; ia forma unui contract de achiziţie publică, comandă convenţie, contract de muncă, acte de control, acord de împrumut, etc., ce reprezintă proiecte de angajamente legale, care sunt aprobate de către ordonatorul de credite doar după ce acestea au primit viza de control fînanciar preventiv propriu sau delegat. În vederea primirii vizei de control preventiv, proiectul de angajamente legal este însoţit de o

20

propunere de angajare a unei cheltuieli bugetare. • • trebuie să respecte principiile unei bune gestiuni financiare, ale economicităţii şi eficienţei cheltuielilor bugetare; se efectuează în tot cursul anului bugetar astfel încât să existe certitudinea că bunurile şi serviciile, ce fac obiectul angajamentelor, vor fi livrate şi se vor plăti în exercitiul bugetar respectiv; • se semnează de către ordonatorul de credite şi transmis compartimentului de contabilitate pentru înregistrare. Anagajamentul bugetar = orice act prin care o autoritate competentă afectează fonduri publice unor anumite destinaţii în limita creditelor bugetare aprobate. Caracteristicile angajamentului bugetar: • este necesară punerea în rezervă a creditelor bugetare angajate, astfel încât toate angajamentele legale încheiate în cursul unui exerciţiu bugetar sau în exerciţiile precedente de ordonatorul de credite sau de alte persoane împuternicite să poată fi plătite în cursul exerciţiului bugetar respectiv, în limita creditelor bugetare aprobate; pentru respectarea acestei cerinţe, angajamentul bugetar prin care au fost rezervate fonduri publice unei anumite destinaţii, în limita creditelor bugetare aprobate, precedă angajamentul legal;
21

ordonatorii de credite nu pot aproba angajamentele legale fără a verifica dacă au fost rezervate fonduri publice necesare plăţii acestora în exerciţiul bugetar, cu excepţia acţiunilor multianuale;

valoarea angajamentelor bugetare nu trebuie să fie depăşită de valoarea angajamentelor legale şi nu trebuie să fie mai mare decât creditele bugetare aprobate, cu excepţia acţiunilor multianuale. Individual = Angajamentul specific unei anumite operaţiuni

noi care urmează să se efectueze. Caracteristicile angajamentului bugetar individual: • se prezintă la viza persoanei împuternicite să exercite controlul financiar preventiv în acelaşi timp cu proiectul angajamentului legal individual. Global = Angajamentul bugetar aferent angajamentului legal provizoriu care priveşte cheltuielile curente de natura administrativă (exemplu: cheltuielile de deplasare, protocol, de întreţinere şi gospodăroire, cu asigurările, cu chiriile, cu abonamentele la reviste, buletine lunare, etc.) ce se efectuează în mod repetat pe parcursul aceluiaşi exerciţiu bugetar. Caracteristicile angajamentului bugetar global:

22

se prezintă la viza persoanei împuternicite să exercite controlul financiar preventiv în acelaşi timp cu proiectul angajamentului legal provizoriu.

• Angajamentele bugetare se realizează prin emiterea unui document scris privind angajamentul bugetar individual şi global, prin care se certifică existenţa unor credite bugetare disponibile şi se pun în rezervă (se blochează) creditele aferente unei cheltuieli, respectându-se destinaţia stabilită în buget. Propunerile de angajamente însoţite de toate documentele justificative aferente se înaintează dîn timp persoanei împuternicite cu exercitarea controlului financiar preventiv în vederea acordării vizei, urmând ca la obiectul angajamentelor bugetare globale, precum şi dacă totalul angajamentelor legale individuale aferente acestora este la nivelul angajamentelor legale provizorii. Astfel, dacă nu se constată diferenţe semnificative între cheltuielile previzionate şi cele definitive, este avizat (semnat, ştampilat) angajamentul bugetar global ce devine defînitiv. În cazul în care se observă diferenţe semnificative, atunci se hotăreşte includerea în viitor a cheltuielilor ce au făcut obiectul angajamentelor bugetare globale în categoria angajamentelor bugetare îndividuale. După vizarea angajamentului bugetar de către persoana împuternicită să exercite controlul fînanciar preventiv, acesta este semnat de către

23

ordonatorul de credite şi transmis compartimentului contabilitate pentru înregistrare. 2. A doua etapă a execuţiei cheltuielilor bugetare este lichidarea, în cadrul căreia se verifică existenţa angajamentelor şi realitatea sumei datorate pe baza documentelor care atestă bunurile livrate, lucrările executate şi serviciile prestate (factura fiscală; factura; state de plată în cazul salariilor etc.). Aceste documente sunt analizate de persoana împuternicită de ordonatorul de credite să efectueze lichidarea cheltuielilor. 3. Ordonanţarea plăţii cheltuielilor bugetare este documentul intern prin care ordonatorul de credite dă dispozitie conducătorului compartimentului financiar (financiar-contabil) să întocmească înstrumentele de plată a cheltuielilor. Modelul formularului "Ordonanţare de Plată". Primele trei faze ale procesului execuţiei cheltuielilor bugetare se realizează în cadrul înstituţiei publice, răspunderea pentru angajarea, lichidarea şi ordonanţarea cheltuielilor revenindu-i ordonatorului de credite bugetare sau persoanelor delegate să exercite această calitate. 4. Plata cheltuielilor bugetare este efectuată de persoanele autorizate numite contabil, în limita creditelor bugetare şi a destinaţiilor aprobate, prin unităţile de trezorerie la care au conturi deschise, cu excepţia plăţilor în valută, care se efectuează prin

24

bănci. Înstrumentele de plată folosite de către înstituţiile publice sunt cecul numerar şi ordinul de plată pentru trezoreria statului (OPHT) semnate de conducătorul compartimentului financiar (financiar/contabil) şi de către persoana cu atribuţii în efectuarea plăţii.

25

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful