Coperta colecţiei de Micu Veniamin SAMUEL BECKETT

EN ATTENDANT GODOT

\ \

Les Editions de Minuit, 1952 Toate drepturile asupra acestei versiuni sînt rezervate
Editurii UNIVERS

SAMUEL BECKETT

AŞTEPTÎNDU-L
PE

GODOT

TRADUCERE DE GELLU NAUM
EDITURA

UNIVERS
şi
TEATRUL NAŢIONAL

I. L. CARAGIALE
BUCUREŞTI — 1970

Personajele Estragon Vladimir Pozzo Lucky Băiatul
ACTUL 1
Drum de ţară, cu copac. Seara. ESTRAGON, aşezat pe jos, încearcă să-şi scoată gheata. Se opinteşte îndârjit, cu amlndouă mâinile, icnind. Se opreşte, istovit, se odihneşte gîfîind, reîncepe. Acelaşi joc Intră VLADIMIR. ' ESTRAGON (renunţlnd din nou): Nimic de făcut. VLADIMIR (apropiindu-se cu paşi mărunţi şi ţepeni, cu picioarele depărtate): Şi eu încep să cred la fel. (Rămîne nemişcat.) M-am împotrivit multă vreme gîndului ăstuia spunîndu-mi: Vladimir, nu te prosti, încă n-ai încercat tot. Şi reluam lupta. (Se reculege, cu gîndul la luptă. Către Estragon.) Aşadar, iată-ne din nou. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Sînt mulţumit că te revăd. Te credeam plecat pentru totdeauna. ESTRAGON: Şi eu la fel. VLADIMIR: Ce facem ca să sărbătorim întîlnirea? (Se

gândeşte.) Ridică-te să te pup. îi întinde mîna. ESTRAGON (nervos): Imediat, imediat. Tăcere. VLADIMIR (jignit, rece): Pot să ştiu unde şi-a petrecut domnul noaptea? ESTRAGON: Într-un şanţ. VLADIMIR (uimit): Un şanţ! Unde asta? ESTRAGON (fără gest): Pe 'colo. VLADIMIR: Si nu te-au bătut?
(7)

ESTRAGON: Ba da... Nu prea tare. VLADIMIR: Aceiaşi? ESTRAGON: Aceiaşi? Nu ştiu. Tăcere. VLADIMIR: Cînd mă gîndesc... de pe-atunci... mă întreb... ce-ai fi devenit tu... fără mine... (Cu glas hotărit.) La ora asta n-ai fi fost decît o grămăjoară de oase, fără doar şi poate. ESTRAGON (înţepat): Ei şi? VLADIMIR (copleşit): E prea mult pentru un singur om. (Pauză. Apoi, cu vioiciune.) Pe de altă parte, la ce bun să te descurajezi acum, iată ce-mi zic. Trebuia să mă gîndesc la asta acum o veşnicie, pe la 1900... ESTRAGON: Destul. Ajută-mă să-mi scot scîrba asta. VLADIMIR: Mînă în mînă, ne-am fi aruncat amîndoi din vîrful Turnului Eiffel, printre primii. Arătam bine pe-atunci. Acum e prea tîrziu. Nu ne-ar mai lăsa nici să ne Urcăm măcar. (Estragon se căzneşte cu gheata.) Ce faci acolo? ESTRAGON: Mă descalţ. Ţie nu ţi s-a întîmplat niciodată? VLADIMIR: De cînd îţi tot spun că trebuie să le scoţi în fiecare zi? Ai face mai bine să mă asculţi. ESTRAGON (slab): Ajută-mă. VLADIMIR: Te doare? ESTRAGON: Dacă mă doare! Mă întreabă dacă mă doare! VLADIMIR (cu mlnie): Numai tu suferi, totdeauna! Eu nu contez. Tare aş vrea să te văd în locul meu. Atunci să te-aud. ESTRAGON: Te-a durut? VLADIMIR: Dacă m-a durut! Mă întreabă dacă m-a durut! ESTRAGON (arătînd cu degetul): Asta nu-i un motiv să nu te închei. VLADIMIR (aplecindu-se): Adevărat. (îşi încheie nasturele.) Să nu fim neglijenţi în lucrurile mărunte. ESTRAGON: Ce să-ţi spun, tu aştepţi totdeauna ultimu moment. VLADIMIR (visător): Ultimul moment... (Meditează.) E lung, dar o să fie bun. Cine spunea asta? ESTRAGON: Nu vrei să mă ajuţi? VLADIMIR: Cîteodată îmi spun că vine, totuşi. Atunci mă simt tare ciudat. (îşi scoate pălăria, se uită la ea, îşi plimbă mina pe dinăuntru, o scutură, şi o pune pe cap.) Cum să spun? Uşurat şi în acelaşi timp... (Caută)... inspăimîntat. (Cu emfază.) ÎN-SPĂI-MÎNTAT. (îşi scoate din nou pălăria şi se uită la ea.) Nemaipomenit! (Bate uşurel deasupra pălăriei, ca şi cum ar vrea să cadă ceva din ea, se uită din nou înăuntru, şi-o pune pe cap.) în fine... Estragon, cu preţul unui efort suprem, reuşeşte

să-şi scoată gheata. Se uită la ea, îşi plimbă mina înăuntru, o întoarce, o scutură, caută pe jos dacă n-a căzut ceva, nu găseşte nimic, îşi trece din nou mina prin gheată, cu ochii în gol. VLADIMIR: Ei? ESTRAGON: Nimic. VLADIMIR: Dă să văd. ESTRAGON: Nu-i nimic de văzut. VLADIMIR: încearcă s-o pui din nou. ESTRAGON (care şi-a examinat piciorul): Am să-l las să mai respire un pic. VLADIMIR: Iată omul, în întregime, supărat pe gheată cînd e de vină piciorul lui. (îşi scoate, încă o dată, pălăria, se uită în ea, îşi trece mina înăuntru, o scutură, bate uşurel în ea, suflă înăuntru şi o pune pe cap.) începe să mă îngrijoreze. (Tăcere. Estragon îşi mişcă piciorul, jucînd din degete ca să circule aerul mai bine.) Unul din tâlhari a fost salvat. (Pauză.) E un procent cinstit. (Pauză.) Gogo... ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Dacă ne-am căi? ESTRAGON: Pentru ce? VLADIMIR: Păi... (Caută.) N-ar fi nevoie să intrăm în amănunte. ESTRAGON: Că ne-am născut? Vladimir se porneşte pe rîs, dar îşi înăbuşă hohotele imediat, ducîndu-şi mîna la pubis, cu faţa crispată.
(8)

(9) VLADIMIR: Nici nu mai îndrăznim să rîdem. ESTRAGON: Grozavă oprelişte. VLADIMIR: Numai să zîmbim. (Faţa i se despică într-un zîmbet maxim care încremeneşte, durează un timp, apoi se şterge brusc.) Nu-i totuna. în fine... (Pauză.) Gogo... ESTRAGON (agasat): Ce mai vrei? VLADIMIR: Ai citit Biblia? ESTRAGON: Biblia... (Se gîndeşte.) Probabil că mi-am aruncat ochii prin ea. VLADIMIR (mirat): La şcoala fără Dumnezeu? ESTRAGON: Habar n-am dacă era cu sau fără. VLADIMIR: Pesemne că o confunzi cu Ocna. ESTRAGON: Se poate. îmi amintesc hărţile Ţării Sfinteîn culori. Foarte frumoase. Marea Moartă era bleupal. Mi se făcea sete numai cînd mă uitam la ea. Şi-mi spuneam: acolo o să mergem să ne petrecem luna de miere. O să înotăm. O să fim fericiţi. VLADIMIR: Ar fi trebuit să te faci poet. ESTRAGON: Am fost. (Gest spre zdrenţele lui.) Nu se vede? Tăcere. VLADIMIR: Ce spuneam... Cum îţi merge cu piciorul? ESTRAGON: Se umflă. VLADIMIR: A, da, ştiu, povestea cu tîlharii. Ţi-aduci aminte? ESTRAGON: Nu. VLADIMIR: Vrei să ţi-o povestesc? ESTRAGON: Nu. VLADIMIR: Ca să ne treacă timpul. (Pauză.) Erau doi hoţi, răstigniţi o dată cu Mîntuitorul. Şi... ESTRAGON: Cu cine? VLADIMIR: Cu Mîntuitorul. Doi hoţi. Se zice că unul a fost mîntuit, iar celălalt... (Caută contrariul lui mîntuit.)...afurisit.

ESTRAGON: Mîntuit, de ce? VLADIMIR: De iad. ESTRAGON: Mă duc. Nu se mişcă din loc. (10) VLADIMIR: Şi totuşi... (Pauză.) Cum se face că... Sper că nu te plictisesc. ESTRAGON: N-ascult. VLADIMIR: Cum se face că dintre cei patru evanghelişti, unul singur prezintă faptele aşa? Erau, totuşi, toţi patru acolo — în fine — erau pe-aproape. Şi numai unul singur vorbeşte despre un tîlhar salvat. (Pauză.) Zău, Gogo... trebuie să mai arunci şi tu cîte-o vorbuliţă din cînd în cînd. ESTRAGON: Eu ascult. VLADIMIR: Unul din patru. Dintre ceilalţi trei, doi nu pomenesc un cuvînt, iar al treilea spune că i-au făcut gură am îndoi. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Cum? ESTRAGON: Nu înţeleg nimic. (Pauză.) Cui i-au făcut gură? VLADIMIR: Mîntuitorului. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Fiindcă n-a vrut să-i scape. ESTRAGON: De iad? VLADIMIR: Da' de unde! De moarte. ESTRAGON: Şi pe urmă? VLADIMIR: Pe urmă au trebuit să fie afurisiţi amîndoi. ESTRAGON: Şi pe urmă? VLADIMIR: Dar celălalt zice că a fost unul salvat. ESTRAGON: Ei şi? Nu sînt de acord între ei şi-atîta tot. VLADIMIR: Erau acolo toţi patru. Şi unul singur pomeneşte de-un tîlhar salvat. De ce să-l crezi pe el, şi nu pe ceilalţi? ESTRAGON: Cine-l crede? VLADIMIR: Toată lumea. Nu se cunoaşte decît versiunea asta. ESTRAGON: Oamenii sînt nişte tîmpiţi. Se ridică anevoie, merge şchiopătînd spre culisa stîngă, se opreşte, priveşte în zare, cu palma deasupra ochilor, se întoarce, merge spre culisa dreaptă, priveşte (11)

în zare. Vladimir îl urmăreşte cu privirea, apoi se duce să ia gheata, se uită în ea, îi dă drumul jos, repede. VLADIMIR: Phui! Scuipă jos. Estragon revine în centrul scenei, priveşte spre fundal. ESTRAGON: încîntător loc. (Se întoarce, "înaintează pînă la rampă, priveşte spre public.) Plăcut peisaj. (Se întoarce spre Vladimir.) Să ne cărăm. VLADIMIR: Nu se poate. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot... ESTRAGON: Adevărat. (Scurtă pauză.) Eşti sigur că aici? VLADIMIR: Ce? ESTRAGON: Că aici trebuie să aşteptăm? VLADIMIR: A zis în faţa copacului. (Priveşte copacul.) Mai vezi alţii? ESTRAGON: Ăsta ce e? VLADIMIR: Pare salcie. ESTRAGON: Unde-i sînt frunzele? VLADIMIR: Pesemne că e moartă. ESTRAGON: A terminat cu plînsul.

VLADIMIR: Doai dacă n-o fi anotimpul. ESTRAGON: Nu crezi mai curînd că e un copăcel? VLADIMIR: Un arbust. ESTRAGON: Un copăcel. VLADIMIR: Un... {Se opreşte.) ...adică ce vrei să insinuezi? Că am greşit locul? ESTRAGON: Trebuia să fie aici. VLADIMIR: N-a spus că vine sigur. ESTRAGON: Şi dacă nu vine? VLADIMIR: Ne întoarcem mîine? ESTRAGON: Şi pe urmă poimîine? VLADIMIR: Poate. ESTRAGON: Şi aşa mai departe. VLADIMIR: Adică... ESTRAGON: Pînă cînd vine... VLADIMIR Eşti fără milă. ESTRAGON: Am mai venit şi ieri. VLADIMIR: A, nu, aici te-nşeli... ESTRAGON: Dar ce-am făcut noi ieri? VLADIMIR: Ce-am făcut ieri? ESTRAGON: Da. VLADIMIR: Păi... (Supărîndu-se.) Cînd e vorba să arunci îndoiala în sufletul omului, nu te-ntrece nimeni. ESTRAGON: Eu cred că am fost aici. VLADIMIR (privire circulară): Locul ţi se pare cunoscut? ESTRAGON: Nu spun asta. VLADIMIR: Atunci? ESTRAGON: Asta nu împiedică... VLADIMIR: Totuşi... copacul ăsta... (întorcîndu-se spre public.) ...turbăria asta. ESTRAGON: Eşti sigur că astă-seară? VLADIMIR: Ce? ESTRAGON: Că astă-seară trebuia să-l aşteptăm? VLADIMIR: El a zis că sîmbătă. (Scurtă pauză.) Aşa mi se pare. ESTRAGON: După muncă. VLADIMIR: Cred că am notat tot. Îşi scotoceşte buzunarele, arhipline cu tot felul de gunoaie. ESTRAGON: Dar în care sîmbătă? Şi-apoi, e azi sîmbătă? Nu e mai degrabă duminică? Sau luni? Sau vineri? VLADIMIR (priveşte înnebunit în jurul lui, ca şi cum data ar fi scrisă pe peisaj): Nu se poate. ESTRAGON: Sau joi. VLADIMIR: Cum să facem? ESTRAGON: Dacă s-a deranjat de pomană aseară, fii sigur că azi n-o să mai vină de loc. VLADIMIR: Dar zici că noi am venit aseară. ESTRAGON: S-ar putea să mă înşel. (Scurtă pauză.) Ia să tăcem un pic, vrei? VLADIMIR (slab): Sigur că vreau. (Estragon se aşază iar pe pămînt. Vladimir umblă de colo-colo, agitat, se opreşte din cînd în cînd să scruteze zarea. Estragon adoarme.
(13)
1

Vladimir se opreşte în faţa lui.) Gogo... (Tăcere.) Gogo... (Tăcere.) GOGO! Estragon se trezeşte speriat. ESTRAGON (realizînd toată oroarea situaţiei lui): Dormeam. (Dojenitor.) De ce nu mă laşi niciodată să

Didi? VLADIMIR: Fii calm. Estragon face cîţiva paşi spre el.) Sărută-mă. ESTRAGON: Ar fi. VLADIMIR: Ajunge.) Avînd în vedere frumuseţea drumului. Pas înainte. calm. (Tăcere. VLADIMIR (fără să se întoarcă): N-am nimic să-ţi spun.. dar pînă atunci. ESTRAGON: Calm. cresc mătrăgune.. VLADIMIR: Da.. Ştii bine că nu suport.) Lasă-mă pe mine! (Vladimir se înduplecă. cu ochii plecaţi. ESTRAGON: Un englez..) Şi bunătatea călătorilor..) Zău. Sînt oameni caaami. VLADIMIR: De-o creangă? (Se apropie amîndoi de copac şi-l privesc.. ... Didi. De-asta ţipă ele cînd le smulgi. VLADIMIR: N-ai merge departe. într-adevăr. (Scurtă pauză. VLADIMIR: Pentru rinichi.. Şi acolo unde pică. Didi! (Tăcere. (Tăcere. trece prin faţa lui Estragon. ESTRAGON: Povesteşte-mi-o.) Nu eşti drăguţ. list.) Ştii povestea cu englezul la bordel? VLADIMIR: Da. VLADIMIR: NU-L POVESTI! ESTRAGON (gest spre univers): Asta ţi-ajunge? (Tăcere. ESTRAGON: Dacă ne-am spînzura? VLADIMIR: Ar fi un mijloc să se scoale. (Scurtă pauză. Calm. Alt pas înainte. Didi..) Puţi a usturoi. Vladimir revine. îi atinge umărul. (Vladimir devine ţeapăn.) Aveai să-mi spui ceva? (Tăcere. ESTRAGON: Am avut un vis. se opreşte. c-ar fi un mare neajuns? (Scurtă pauză. Didi. Estragon face un pas înainte. se duce la bordel.) Iartă-mă.. Continuă tu. Estragon priveşte cu atenţie copacul.) Spune. ESTRAGON (pas înainte): Eşti supărat? (Tăcere. Estragon se ridică şi-l urmează pînă la limita scenei. Patroana îl întreabă dacă vrea o blondă.) Nu-i aşa. după ce s-a îmbătat... ESTRAGON (interesat): Se scoală? VLADIMIR: Da.dorm? VLADIMIR: Mă simţeam singur. o brună sau o roşcată. ESTRAGON (rece): Există momente cînd mă întreb dacă n-am face mai bine să ne despărţim.) N-aş avea încredere. cu tot ce urmează. (Scurtă pauză. Estragon se dă brusc înapoi.) Ce facem acum? ESTRAGON: Aşteptăm. VLADIMIR: Destul! Vladimir iese.) Nu-i aşa. traversează scena. Cui vrei să-i povestesc coşmarurile mele personale. dacă nu ţie? VLADIMIR: Să rămînă personale. Se îmbrăţişează.) Dă-mi mîna! (Vladimir se întoarce. Nu ştiai? ESTRAGON: Să ne spînzurăm imediat. un mare neajuns.. ESTRAGON (cu blîndeţe): Vroiai să-mi vorbeşti? (Vladimir nu răspunde. (Pe gînduri. (Scurtă pauză. Mimica lui Estragon e analoagă celei pe care o smulge spectatorilor eforturile unui pugi(14) . VLADIMIR: Nu-l povestii ESTRAGON: Visam că. ESTRAGON: Dar tot am putea să încercăm.) Englezii spun caaarn. Pas înainte.

(Se gîndeşte. ESTRAGON: Păi tocmai. creanga.. VLADIMIR: înainte de-a se pronunţa. ESTRAGON: De fapt. Pauză. am face poate mai bine dacă am bate fierul pînă nu îngheaţă. (15] ESTRAGON: Am să-ţi explic..VLADIMIR: încearcă. ESTRAGON: Şi el ce ţi-a răspuns? VLADIMIR: Că o să vadă. VLADIMIR: Să aşteptăm întîi ce-o să ne spună el. VLADIMIR: Şi mie la fel. VLADIMIR: Ei bine. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Godot. ESTRAGON (care a găsit): Cine poate mult poate şi puţin. E mai prudent. VLADIMIR: Nu-i aşa? ESTRAGON: Aşa mi se pare. VLADIMIR: E mai bine să ştim sigur mai întîi. VLADIMIR (în cele din urmă): Nu înţeleg. ESTRAGON: Contul la bancă. Didi greu-creanga rupe-Didi singur. VLADIMIR: Să-şi consulte familia. Gogo uşor-creanga nu rupe-Gogo mort. întii tu. VLADIMIR: Nu înţeleg. VLADIMIR: Sînt curios să ştiu ce-o să ne spună el. Sau aproximativ. VLADIMIR: Registrele... ESTRAGON: Gîndeşte-te niţel. ESTRAGON: După tine. Eu nu ştiu. VLADIMIR: Dacă vrei tu. . Una din două..) Dar încearcă să înţelegi! VLADIMIR: Mă bizui pe tine. ESTRAGON: Pe de altă parte. VLADIMIR: Nu. VLADIMIR: Că trebuie să se mai gîndeasca. (16) VLADIMIR: Agenţii.) Creanga. ESTRAGON: Asta e. VLADIMIR: Chiar aşa. nu.. ESTRAGON (cu efort).. VLADIMIR: La asta nu mă gîndisem. zău aşa. Vladimir se gîndeşte. ESTRAGON: Corespondenţii. Caută expresia justă.) Pe cînd dacă. ESTRAGON: Cu mintea odihnită. Nimic precis. VLADIMIR: Dar cîntăresc eu oare mai mult ca tine? ESTRAGON: Tu spui. ce i-am cerut? "VLADIMIR: Nu erai acolo? ESTRAGON: N-am fost atent. ESTRAGON: Că nu poate să promită nimic. ESTRAGON: O cerere vagă. ESTRAGON: Prietenii. (Pauză. (Furios. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Tu eşti mai uşor decît mine.. ESTRAGON: Un fel de rugăminte. VLADIMIR: Atunci ce facem? ESTRAGON: Să nu facem nimic. ESTRAGON: E şi normal. Asta nu ne angajează cu nimic.

Se agaţă de braţul lui (17) Vladimir. VLADIMIR: Ssst! (Ascultă amândoi.) Mersi. Se depărtează unul de altul. VLADIMIR: Unde? (Scurtă pauză. Oftat de uşurare. şi noi? VLADIMIR: Nu înţeleg. Nu? ESTRAGON: Nu toată noaptea. VLADIMIR: Am crezut că e el. Tăcere.) Stai. ESTRAGON: Ph! Vîntul prin trestii.} Fă-l să ţină mult. minus zîmbetul.) Iată. ESTRAGON (mestecînd): Ţi-am pus o întrebare.) E un nap! VLADIMIR: Oh. ESTRAGON: Mi-e foame. ochi în ochi. în sfîrşit.: M-ai face să rîd. cu burta plină.ESTRAGON (neliniştit): Şi noi? VLADIMIR: Poftim? ESTRAGON: Am zis.) Poate că în seara asta o să ne culcăm la el. VLADIMIR: E încă ziuă. cu capul în piept. VLADIMIR: Rolul nostru? Cel care cere. VLADIMIR: Aş fi jurat că sînt strigăte. ESTRAGON: Care e rolul nostru în toate astea? VLADIMIR: Rolul nostru? ESTRAGON: Nu te pripi. ESTRAGON: Le-am pierdut? VLADIMIR (răspicat): Le-am dat pe nimic. (Estragon îl şterge pe mînecă şi începe să-l mănînce. scoate un nap şi i-l dă lui Estragon. (18) VLADIMIR: A! . VLADIMIR: Vrei un morcov? ESTRAGON: Altceva n-ai? VLADIMIR: Cred că mai am nişte napi.) Pesemne că pe ultimul l-ai mîncat tu. pardon! Aş fi jurat că-i morcov.) Nici eu. Jalnic. (Caută mereu. un morcov şi i-l dă lui Estragon. (Estragon îi dă napul. Ascultă amîndoi. pe care şi-l întrerupe brusc? ca mai înainte. Rămîn neclintiţi. pe paie. (Caută. ESTRAGON: Şi de ce ar fi strigat el? VLADIMIR: După cal. cu braţele atîrnate. VLADIMIR. dacă aş avea nevoie. Destindere. (Muşcă din nap. Merită să aşteptăm. (Se scotoceşte din nou prin buzunare şi nu găseşte decît un nap. înghesuiţi unul în altul. Tăcere. ESTRAGON: Mi-ai făcut frică. (Scoate. Estragon îşi pierde echilibrul.) Numai napi. (Vladimir se scotoceşte prin buzunare. dragul meu.) Ai? VLADIMIR (ridicînd mîna): Ascultă! Ascultă amîndoi înţepeniţi grotesc. ESTRAGON: Dă-mi un morcov. la căldurică. ESTRAGON: Nu aud nimic. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Godot.) Dă-mi înapoi napul. am găsit. ESTRAGON: Să ne cărăm. ESTRAGON (slab): Nu sîntem legaţi? (Scurtă pauză. e cît pe-aci să cadă. ESTRAGON: Pînă acolo am ajuns? VLADIMIR: Domnul are vreo reclamaţie de făcut? ESTRAGON: Nu mai avem drepturi? Rîsul lui Vladimir. la loc uscat. care se clatină. Acelaşi joc. cu genunchii frînţi. Tăcere. că nu mai e altul.

îl răsuceşte în aer cu vîrfurile degetelor. (Scurtă pauză.) Ce voiai să ştii? ESTRAGON: Nu-mi aduc aminte.) Asta mă plictiseşte. VLADIMIR: N-ai ce-i face.) Nu încă. ESTRAGON (mestecă. cu cît înaintez. ESTRAGON: Nimic de făcut.. cu atît mai bine. îşi ia gheata. Estragon se opreşte la jumătatea drumului. dă fuga spre Vladimir care îl aşteaptă.. apoi dă fuga la Vladimir. ridică morcovul. amindoi aşteaptă. (îi suge capătul. VLADIMIR: Legaţi de ce? De cine? ESTRAGON: De omul tău. ESTRAGON: Oricît te-ai suci. se întoarce de unde a plecat. un coş cu provizii şi un pardesiu pe braţ. (Priveşte morcovul. se opreşte. şi Vladimir încremenesc. înlănţuiţi. Pozzo trage cu: putere de ea. ESTRAGON: îl cheamă Godot? VLADIMIR: Cred că da. (Mestecă. Funia se întinde. ESTRAGON: De caracter. cu apreciere. ESTRAGON: Ia te uită! (Ridică restul morcovului. Estragon scapă morcovul.. îl vira în buzunar.) Stai că-mi aduc aminte. un scaun pliant. Lucky trece prin faţa lui Vladimir şi Estragon şi iese. de capătul cu frunze. (19) 2* VLADIMIR: Rămîi cum eşti. Vladimir nu face legătura. POZZO (în culise): Mai repede! (Pocnet de bici. cu capetele vîrîte în umeri.) Curios. Rupe o îmbucătură. Pozzo. VLADIMIR: Cu atît mai bine. Pozzo are un bici în mină. cu toată . Primul ii mină pe al doilea cu ajutorul unei funii trecute pe după gît. (îi întinde lui Vladimir restul morcovului. în aşa fel încît apare întîi Lucky urmat de funia destul de lungă ca el să poată ajunge în mijlocul platoului înainte ca Pozzo să iasă din culise. VLADIMIR: Ei? ESTRAGON (cu gura plină. Intră Pozzo şi Lucky. şi-l răsuceşte prin faţa ochilor. Pozzo apare. înghite): Întreb dacă sîntem legaţi. Lucky poartă o valiză grea. cu atît e mai puţin bun. A căzut Lucky. ESTRAGON: Oricît te-ai zbate. ESTRAGON (dupăces-a gîndit îndelung): Asta e contrariul? VLADIMIR: Chestie de temperament. văzîndu-i pe Estragon şi pe Vladimir.ESTRAGON: Ce mi-ai răspuns? VLADIMIR: E bun morcovul tău? ESTRAGON: E dulce. VLADIMIR: Cum legaţi? ESTRAGON: De mîini şi de picioare. distrat): Nu sîntem legaţi? VLADIMIR: Nu aud nimic. apoi se precipită spre culise. ESTRAGON: Adică? VLADIMIR: Eu mă deprind cu gustul pe măsură ce mănînc. meditativ.) Vrei să-l termini tu? Un ţipăt cumplit răsună în imediata apropiere. Ei traversează scena. se întoarce.. Şi el. VLADIMIR: Pentru mine e contrariul. VLADIMIR: De Godot? Legaţi de Godot? Ce idee! Nici gînd! (Scurtă pauză. se opreşte din nou. VLADIMIR: Fondul nu se schimbă. întorcînd spatele primejdiei. VLADIMIR: Legaţi? ESTRAGON: Legaţi.) Grozav morcovul tău.) înapoi! Zgomot de cădere.

)? Cu străinii... Mama broda la gherghef.... nu văd... nu-l ascultaţi! POZZO: Aşteptarea? Va să zică îl aşteptaţi? VLADIMIR: Adică. ESTRAGON (către Pozzo): Nu sînteţi domnul Godot.. Estragon îl opreşte apucîndu-l de mînecă. unu. domnule.. Bozzo. Pozzo înaintează ameninţător. Nu.. POZZO: M-aţi luat drept el. (Izbucneşte într-un hohot de rîs enorm. VLADIMIR (la fel): Pozzo. o clipă..) Vă întreb dacă numele ăsta nu vă spune nimic? Vladimir şi Estragon se întreabă din ochi. nici o clipă.. ESTRAGON (repede): Nu sîntem de pe-aici. Vladimir şi Estragon îl privesc simţind totodată şi dorinţa de-a da fuga să-l ajute şi teama de-a se amesteca unde nu le fierbe oala. . (20) VLADIMIR: Godot? POZZO: Mă numesc Pozzo..) Numele ăsta nu vă spune nimic? (Tăcere. POZZO: Aici? Pe moşia mea? VLADIMIR: N-aveam nici un gînd rău. dar totuşi. slăbiciunea.. e o cunoştinţă. Pozzo.... oboseala.. ESTRAGON: Adică. mărturisesc. VLADIMIR (conciliant): Eu am cunoscut o familie Gozzo.. sînteţi fiinţe umane. dar aşa e. VLADIMIR: Fireşte. Nu-l cunoaştem prea bine. (21) VLADIMIR: Nu-l ascultaţi.. VLADIMIR: A... VLADIMIR: Pozzo sau Bozzo? ESTRAGON: Pozzo. POZZO: E o ruşine.. ESTRAGON (făcindu-se că ar căuta): Bozzo.. domnule. abia dacă-l cunoaştem. VLADIMIR: Dă-mi drumu'! ESTRAGON: Stai liniştit! POZZO: Atenţie! E rău! (Estragon şi Vladimir îl privesc. POZZO: Cine e? VLADIMIR: Ei. domnule.... ESTRAGON: O făceam cu intenţii bune. POZZO: Pozzo! ESTRAGON: A.) Din aceeaşi specie cu mine. (îşi pune ochelarii.. întunericul. domnule? POZZO (cu voce cumplită): Eu sînt Pozzo! (Tăcere. ESTRAGON: Eu.. ESTRAGON (încet): El e? VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Ei!. Da. aşteptarea. Vladimir face un pas spre Lucky. Pozzo... VLADIMIR: Aşa socoteam şi noi.. POZZO (oprindu-se): Şi totuşi. da.. nici nu l-aş recunoaşte măcar.. bine.. am crezut..povara lui. nu.. ESTRAGON: Da' de unde. POZZO: Drumul e al tuturor. domnule......) Din aceeaşi specie cu Pozzo! De origine divină! VLADIMIR: Adică? POZZO (tăios): Cine e Godot? ESTRAGON: Godot? POZZO: M-aţi luat drept Godot. eun... VLADIMIR: Ba nu..

Lucky se îndoaie încet. reia valiza şi coşul.şase ore.) Acolo! Pute. drumul e lung cînd călătoreşti singur timp de.) în sănătatea noastră.timp de (calculează) . se dă înapoi. (se uită la ceas) . mă bucur sincer.) Scaun! (Lucky lasă valiza şi coşul.) Ţine! (Pozzo îi întinde biciul. (Către Lucky. Către Vladimir şi Estragon. încetul cu încetul.. Lucky se trage înapoi. se inspectează. o bucată de pîine şi o sticlă de vin.) Chiar cînd ei nu-mi seamănă decît într-o mică măsură. se dă înapoi.) Stai! (Lucky se opreşte. scoate o bucată de pui.) întoarce-te! (Lucky se întoarce. Pozzo muşcă din pui cu lăcomie. mută scaunul. se dă înapoi. POZZO (cu un gest larg): Să nu mai vorbim despre asta. rămîne nemişcat. se apleacă.) Stai! (Lucky se opreşte. adoarme. dacă n-aveţi nimic împotrivă. înainte de-a mă aventura mai departe. (Termină de încheiat pardesiul.) înapoi! (Luckyse dă înapoi. se îndreaptă brusc. Pozzo îi smulge biciul din gură.) Vedeţi. Pozzo începe să-şi pună pardesiul. Estragon şi Vladimir prind curaj. am să rămîn o clipă lîngă voi. reîncepe să se îndoaie.) Coşul! (Lucky înaintează. dă coşul.) Coşul! (Lucky înaintează. mă bucur din toată inima că v-am întîlnit. (Trage de funie. înaintează. înaintează.) E răcoare aici. (Către (22) Lucky. reia valiza.ESTRAGON: N-ai ce să-i faci. dragii mei.) Aerul face foame.. se dă înapoi. îl cercetează pe toate părţile. Pozzo trage de funie.) Mai încoace! (Lucky înaintează. se apleacă. se ridică. mută scaunul. şase ore la rînd. dă pardesiul.) Haina! (Lucky pune va.. îl ajută pe Pozzo să se îmbrace.liza jos.) Dragii mei. se dă înapoi. înaintează. Pozzo priveşte scaunul. nemaiavînd mîini libere. (îi priveşte pe cei doi semeni. fără să-ntîlneşti ţipenie de om.) Stai! (Lucky se opreşte. da..) De cîte ori cade. reia totul. ia coşul. Lasă sticla şi începe să mănînce. se pleacă şi ia biciul în dinţi.) Haina! (Lucky lasă totul jos. Către Vladimir şi Estragon. propteşte vîrful biciului în pieptul lui Lucky şi împinge. Către Vladimir şi Estragon. Către Lucky.) înapoi! (Lucky intră de-a-ndăratelea. (Trage de funie. scîrnăvie ! (Zgomotul lui Lucky care se ridică şi-şi adună lucrurile. se apropie. amabil.) Mai încolo! (Lucky se dă înapoi. Pozzo se aşază. da. apoi se dă înapoi. nu pot să mă lipsesc mult timp de societatea semenilor mei.. Ritmul unuia care doarme de-a-npicioarele. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă bagajele jos? VLADIMIR: Ştiu eu? (Se apropie amîndoi şi mai mult de Lucky.) Scoală-te! (Scurtă pauză. aruncă oasele după ce le-a supt.) Vedeţi. (Bea o duşcă direct din sticlă.) Da. Lucky se apropie şi. (In faţa expresiei lor neîncrezătoare... Tăcere..) Mai încoace! (Lucky lasă jos valiza şi coşul. (Trage de funie. chiar atîta. pînă ce valiza atinge pămîntul. reia valiza şi coşul. (Deschide coşul.) De asta.) Atenţie! . se opreşte. (Către Lucky. ESTRAGON: Ce are? VLADIMIR: Pare obosit. se învîrtesc în jurul lui Lucky.) Scoală.) Biciul! (Lucky înaintează. se trage înapoi.

Estragon trece pe locul lui Vladimir. îşi reîncep examinarea. îşi reia poziţia. nu mîncaţi. personal nu mai am nevoie de ele. POZZO: Ce-i. oasele-i revin . Pozzo scapără un chibrit şi începe să-şi aprindă pipa. care.. nu-i de meserie. VLADIMIR: Nu-i rău. ESTRAGON: Ii curg balele. ba nu.) Dar. înaintează.) Coşul! (Cum Lucky nu se mişcă. VLADIMIR (Intinzlnd capul): Parcă are guşă. ESTRAGON: E fatal.) întreabă-l ceva... (23) ESTRAGON: într-adevăr. ESTRAGON: După mine. e gata să crape. Estragon priveşte ţintă oasele..) Ah. (Trage un fum.. ESTRAGON (timid): Domnule. pune sticla în coş. VLADIMIR: Poate e un idiot. Pozzo scapără un al doilea chibrit şi-şi aprinde pipa. sfîrşind de mîncat. POZZO: Lăsaţi-l dracului! (Ei se întorc spre Pozzo.) Nu. e normal.) Coşul! (Lucky e cît p-aci să cadă. domnule? VLADIMIR (indignat): Nu puteai să mai aştepţi? POZZO: Ba nu. VLADIMIR: Treci aici. cu lăcomie. VLADIMIR: Mai tare. Pozzo aruncă chibritul şi trage de funie (24) cu furie. ESTRAGON (mai tare): Domnule. în principiu.. îşi şterge gura cu dosul mînecii.. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Ce riscăm? ESTRAGON (uimit): Domnule. n-aveţi nevoie. se întoarce la loc. ESTRAGON ('acelaşi joc): Nu-i sigur. ESTRAGON: Face spume. Estragon observă oasele de pui pe jos. VLADIMIR: Gîfîie.) Dar. le priveşte fix. ESTRAGON: Un cretin. ESTRAGON (privind gîtul): Nu văd nimic.. VLADIMIR: Şi ochii! ESTRAGON: Ce-i cu ei? VLADIMIR: îi ies.. flăcăule? ESTRAGON: Hm. 'ESTRAGON (ridicînd din umeri... VLADIMIR: Nu-i sigur.. Dacă am nevoie de oase? (Le mişcă cu vîrful biciului. VLADIMIR: Nodul. VLADIMIR: N-are încotro. de oase.. (Estragon face un pas spre oase..) Nu vedeţi că vrea să se odihnească? (Îşi scoate pipa şi începe s-o îndese cu tutun. ESTRAGON: E normal..ESTRAGON: Dacă i-am vorbi? VLADIMIR: Ia uită-te-aiciI ESTRAGON: Ce e? VLADIMIR (neliniştit): Gîtul. acum e mai bine. ESTRAGON: Funia. îşi revine. (Scurtă pauză. (Estragon se opreşte.. VLADIMIR: Tot frecînd. întinde picioarele. oprindu-se la faţă. ESTRAGON: Ce vrei.. strîmbîndu-se): Găseşti? VLADIMIR: Cam feminizat.) Ce vreţi. VLADIMIR: Carne vie......

le adună şi începe să\le roadă.. Aruncă oasele. cere-i.) Mai aşa! Aici! (Se aşază. pe Vladimir şi pe Pozzo. reia valiza şi coşul.) Eu nu sînt decît un fumător mărunt. se ridică.. în ciuda precauţiilor. POZZO (către Vladimir): Faci aluzie la ceva anume? VLADIMIR (hotărît şi bolborosind): Să trateze un om..) N-are importanţă. ESTRAGON: Domnule. o absorbi.) Totuşi.. o fiinţă umană. (Scurtă pauză...) Hail ESTRAGON: Pardon. POZZO: Ţi se vorbeşte. domnule. porcule! Răspunde! (Către Estragon.în felul ăsta. Da? Nu? în sfîrşit. n-avea teamă. Estragon. Mulţumesc că mi-aţi ţinut de urît. (îl priveşte pe Lucky cu nelinişte.. nu-i prea important.) Sper că n-are de gînd să-mi tragă clapa îmbolnăvindu-se. (25) VLADIMIR (izbucnind): E o ruşine! Tăcere.. (îşi goleşte pipa lovind-o de bici.) Sînt ale dumitale.) Dar poate că voi nu sînteţi fumători. Se gîndeşte. (Se gîndeşte. le vrei dumneata? Lucky îl priveşte lung pe Estragon. Lui trebuie deci să i le cereţi. Lucky îl mută din loc. Pozzo e foarte calm. pardon. fiindcă (îşi duce mîna la inimă) face să-mi bată inima. (Către Vladimir. POZZO (încîntat): Domnule! (Lucky îşi pleacă fruntea. nu. ESTRAGON: Ah! Parcă e mai bine. POZZO: Sînteţi severi. ESTRAGON (nevrînd nici el să se lase mai prejos): Un scandal! Reîncepe să roadă.) N-ai zis nimic? (Tăcere. Lucky se dă înapoi. POZZO: Sînt indiscret.. Trage din pipă.. VLADIMIR: Să plecăm...) Răspunde! Le vrei sau nu le vrei? (Lucky tace... Să vedem. oasele astea. o să-ţi spună el. Estragon merge spre Lucky şi se opreşte în faţa lui.) Din cauza nicotinei. e o ruşine.) Cere-i. Lucky saltă capul.. mi se pare ciudat.) Şaizeci? Şaptezeci? (Către Estragon. Către Estragon. Pozzo pocneşte din bici. găsesc că.) Ce să-i faci? (Tăcere. (Gest spre Lucky..) Cîţi ani poate să aibă? ESTRAGON: întrebaţi-l pe el. şi n-am obiceiul să fumez două pipe una după alta. ) Dar cum să mă aşez acum. Lucky nu se clinteşte.) Iată-mă. din nou. după ce m-am ridicat în picioare? Fără să par — cum să spun — că mă plec? (Către Vladimir.) cîţi ani ai. şovăie. rînd pe rînd.) . (Tăcere. un fumător mic de tot.... Vladimir e din ce în ce mai jenat. îi priveşte. (Oftează.) Vă las. se opreşte din ronţăit. .hamalului. (Estragon se repede la oase. dacă nu sînt indiscret? (Tăcere.. firesc. (Estragon se întoarce spre Lucky.) Ce zici? (Tăcere. ESTRAGON: De pe-acum? POZZO: O clipă! (Trage de funie. E pentru prima oară cînd refuză un os.) Dacă mai fumez o pipă cu voi? Ce ziceţi? (Ei nu zic nimic. instalat. domnule. stupefiat.) Scaunul! (îl arată cu (26) biciul.

Mai staţi un pic. o priveşte. te îmbogăţeşti. tremurînd. ESTRAGON: Mă întreb şi eu. Godet. E treaz.. ESTRAGON (simţind că e rost de pomană): Avem timp. (Scoate pipa din gură şi o priveşte.. Ce se întîmplă în cazul ăsta cu. ce se întîmplă cu întîlnirea voastră cu. o să ne simpatizăm. (îşi scoate pipa din gură. POZZO: Sper că nu plecaţi din cauza mea. Godot. (îşi pune iar pipa în gură. Să zicem că pleci acum.).. (27) VLADIMIR: Vi se pune o întrebare. oricît.. de teamă să nu piardă întrebarea): Mă întrebi de ce nu-şi lasă bagajele jos. n-o să vă pară rău. VLADIMIR: Mă duc. în cazul ăsta. VLADIMIR: De unde ştiţi? POZZO: Iată-l că-mi vorbeşte iar! Pînă la urmă.în fine. înţelegeţi cu cine vreau să spun. POZZO (care şi-a aprins pipa): A doua e totdeauna mai puţin bună... ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: O să vorbească.. (îşi aprinde iar pipa.începe să-şi umple pipa. POZZO (către Estragon): Sînteţi de acord. dar e ăsta un motiv? (Către Vladimir. Acum îmi pui întrebări...) .. Probabil că nu sînt prea uman. VLADIMIR: Vino încoace. chiar voi. cine ştie.) Adineauri îmi spuneai domnule. (Toţi trei privesc cerul. ESTRAGON (care a început iar să-i dea tîrcoale lui Lucky): Ce? VLADIMIR: Acum poţi să-l întrebi. cînd e încă lumină. O să se termine rău.) Gîndeşte-te... . poate că mi-aţi adus ceva.. te rog.în cazul ăsta... după cum spui. căci.. POZZO: Nu mai poate să-mi sufere prezenţa. vreau să zic.. VLADIMIR: Să plecăm. de care depinde viitorul vostru (Tăcere.. POZZO (înclntat): O întrebare? Cine? Care? (Tăcere. De la cea mai neînsemnată creatură înveţi cîteceva. .) în fine. mai e încă lumină.) Dar stai la un loc..) ... Chiar voi (îipriveşte atent unul după altul. POZZO (care a urmărit discuţia cu o atenţie îngrijorată. viitorul vostru imediat.) Decît prima. hai. ESTRAGON: Ce să-l întreb? VLADIMIR: De ce nu-şi lasă bagajele jos. POZZO: Am să vă răspund! (Către Estragon.. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? POZZO: Şi eu aş fi fericit să-l întîlnesc. îmi calci pe nervi. înainte de a face o imprudenţă. totuşi.) Dar e bună. Cu cît întîlnesc mai mulţi oameni. VLADIMIR: Chiar aşa. ca să se ştie că e vorba de amîndoi). îţi guşti mai bine fericirea. Godin.m-am stins. cu atît sînt mai fericit..) Bun. VLADIMIR (către Estragon): Cred că te-ascultă. ESTRAGON: Are dreptate. VLADIMIR: Dar întreabă-l pe el. (Tăcere. ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? POZZO: Dar m-ar mira.. nu? ESTRAGON (continuînd să dea roată în jurul lui Lucky): Suflă ca o focă.

scoate un mic vaporizator şi îşi vaporizează gîtlejul. Trebuia să-mi spuneţi mai demult. se ridică uşurat. E toată lumea aici? Mă priveşte toată lumea? (Priveşte spre Lucky.Nemişcaţi.) Mai încoace! (Lucky înaintează. Fiecăruia ce i se cuvine.) Acolo! [(Lucky se opreşte. ESTRAGON:Cum? POZZO: Poate că m-am exprimat prost. Cred că v-am răspuns la întrebare. (Mimează un om încovoiat de povară.) Nu-mi place să vorbesc în gol. gîfîind. POZZO: De fapt. .) Dacă vorbim toţi odată. Mai tare. Mai calm. ESTRAGON: Nu-l mai vreţi? POZZO: în realitate. horcăie ca să-şi cureţe beregata. (Scurtă pauză. De ce nu se face comod.) Niciodată să lase.) Atunci ce? (Lucky saltă capul.) De ce? Mereu să ţină. am să vă spun. fiul lui Jupiter! (Tăcere. dar n-o să-i meargă. scoate iar vaporizatorul.. repune vaporizatorul în buzunar. ce m-aţi întrebat? VLADIMIR: De ce el.) Ce spuneam? (Scurtă pauză.) Perfect. Nu-i de meserie. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: îşi închipuie că. Ăsta e calculul lui nenorocit. aşteaptă. Nu are drept»!? Are. Dacă soarta n-ar fi fost împotrivă. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Ţine seama că s-ar fi putut să fiu eu în locul lui şi el într-al meu.) E toată lumea gata? (îi priveşte pe toţi trei. Mai aveţi altele? Jocul cu vaporizatorul. Se gîndeşte. ESTRAGON (cu tărie): Bagajele! (Arată cu degetul spre Lucky. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: îşi închipuie că dacă-l văd neobosit am să-mi regret hotărîrea. (Desface palmele.) Atlas. Nu.. trage de funie.) Ce spuneam? Vladimir mimează un om care duce o povară grea. Să încercăm să vedem clar. scuipă. îşi vaporizează gîtlejul. dacă-l văd hamal bun. înseamnă deci că nu vrea? Iată ceva bine gîndit. POZZO: Perfect. VLADIMIR: Atenţie! POZZO: Ca să mă impresioneze. ESTRAGON: Eu plec.) Domnilor. Pozzo îl priveşte fără să înţeleagă. unul lîngă altul..) Gata. repune vaporizatorul în buzunar. nu-i tocmai asta.) Gata. porcule! (Lucky îl priveşte. (îşi pune pipa în buzunar. trage de funie. duce bagajele ca un porc. ca să-l păstrez. Să vedem. Bun. Caută să-mi facă milă ca. Mă ascultă toată lumea? (Se uită la Lucky. fiu ispitit să-l folosesc şi pe viitor în funcţia asta. Lucky saltă capul.) De ce? POZZO: înţeleg. ultimul pe (28) Lucky. Ca şi (29) cum ar fi lipsă de oameni de povară! (Toţi trei îl privesc pe Lucky. POZZO (furios): Nu mă întrerupe! (Scurtă pauză. să renunţ să mă despart de el.. VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Vrea să mă ducă. am să. Şi de ce nu vrea? (Scurtă pauză.) Uită-te la mine. trage de funie. n-o mai scoatem la capăt.

) Consolează-l. se opreşte din plîns.) Ia-o. ESTRAGON: Plînge. Estragon nu vrea să-i dea batista. unde sper să scot ceva pe el. (30) ESTRAGON: Ticălosule! Bestie! (Îşi ridică pantalonul. se aruncă înapoi. (Visător.) Să nu mai vorbim de loc. Estragon şovăie încă. Dar în loc să-l alung. înaintează. POZZO: Ştiţi cine m-a învăţat toate lucrurile astea frumoase?' (Scurtă pauză. un altul. mînios. (Estragon şovăie. (Tăcere. Şi-atunci.) Lacrimile lumii sînt imuabile. Ca să faci bine. POZZO: Grăbiţi-vă! Curînd n-o să mai plîngă. niciodată n-aş fi gîndit. Aşa. POZZO: Uite-l că nu mai plînge. (Estragon ia batista. o dă lui Pozzo. îl duc. pentru marile adevăruri.) El! VLADIMIR (privind cerul): Nu mai vine noaptea odată?' POZZO: Fără el. ar trebui să-l omori. La fel e şi cu rîsul. undeva. dacă ţi-e milă. Mă ştiam incapabil pentru frumuseţe. îi şterg eu ochii.VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Ce zici? VLADIMIR: Vreţi să vă scăpaţi de el? POZZO: Aşa e. pentru graţie. se dă înapoi.) L-ai înlocuit. POZZO: Dulăii bătrîni au mai multă demnitate. (Estragon îi arata piciorul. (Tăcere. într-atît de mare mi-e bunătatea. lui Estragon o batistă. VLADIMIR (către Estragon): Arată. după cum aş fi putut. (Rîde. mi-am luat un knuk. apoi se duce să se aşeze acolounde se afla la ridicarea cortinei. La drept vorbind. Estragon scapă batista. cu cîteva picioare în cur. (Estragon se apropie de Lucky şi se pregăteşte să-i şteargă ochii.) îi curge sînge! POZZO: E semn bun.) E adevărat că populaţia a sporit. VLADIMIR: încearcă să umbli. oarecum.) Deci să nu ne vorbim de rău epoca. o să se simtă mai puţin părăsit. ridică batista. Către Pozzo. vreau să zic că în loc să-l dau pur şi simplu afară pe poartă. Estragon porneşte şchiopătind. Lucky plinge. niciodată n-aş fi simţit decît lucruri josnice. VLADIMIR: Dă-mi-o. Ea nu e de loc mai nenorocită decît cele dinaintea ei. fără voia lui.)1 M-a schilodit! POZZO: Ţi-am spus că nu-i plac străinii.) Şi nici de bine să n-o vorbim. (Scurtă pauză. ESTRAGON (ţinînd în aer piciorul rănit): N-am să mai pot umbla! VLADIMIR (tandru): Am să te duc eu. reia valiza şi coşul.} La nevoie. la tîrgul Mîntuitorului. (îi întinde . face turul platoului şchiopătind şi urlînd de durere. Pentru fiecare om care începe să plîngă.) Şterge-i ochii. VLADIMIR (încetînd. legate de meseria mea de— n-are importanţă. Aţintindu-şi degetul spre Lucky. Gesturi de copil.) Batista! Lucky lasă valiza şi coşul. nu e posibil să alungi asemenea fiinţe. se opreşte în faţa lui Lucky şi îl scuipă. (Tăcere. (Către Estragon. să mai cerceteze cerul): Un knuk? . Lucky ii arde o lovitură de picior în tibias.

.. VLADIMIR: Şi încă nu s-a sfîrşit. Către Lucky.) Pălăria (31) (Lucky lasă coşul.. dar puteţi fi siguri că nici un cuvînt nu era adevărat. (ridică braţele) . se bate în piept. nu mai pot.. ESTRAGON: E groaznic.. să-l arunci ca peun..). VLADIMIR: Abia începe. E complet chel.) Pe lîngă el. 1 ToaTe aceste personaje poartă pălării-melon.. nu puteţi să ştiţi... . (Se îndreaptă. acum. nu? (Scurtă pauză... oamenii aveau bufoni. într-adevăr! POZZO (plîngînd în hohote): Pe vremuri. Părul alb şi abundent îi cade în jurul feţei. nu-i aşa? (Vladimir îl priveşte pe Lucky.) Acum priviţi. mă ajuta.. Acum au knuki.. Lucky tresare. trebuie să plece. îşi scoate pălăria..) Nu mai pot.. (Socoteşte în gînd.. ESTRAGON: E dezgustător. VLADIMIR: înnebuneşte. mă distra.) Ce mi-am făcut pipa? VLADIMIR: Frumoasă seară. îşi pune pălăria pe cap. ce face. VLADIMIR: Şi acum îl alungaţi? O slugă atît de bătrînă şi de credincioasă? ESTRAGON: Scîrnăvie! Pozzo e din ce în ce mai agitat. mă făcea mai bun.POZZO: Curînd au să se-mplinească 60 de ani de cînd durează toate astea.. ESTRAGON: Cum? VLADIMIR: Nu ştiu. Trebuie să recunoaşteţi că. nu ştiu ce m-a apucat. ESTRAGON: E teribil.) Par eu omul pe care-l face cineva să sufere? Nu. apucîndu-se cu mîinile de cap): Nu mai pot. Toţi îl privesc pe Pozzo. să suport....A&... e înspăimîntător. VLADIMIR (către Lucky): Cum îndrăzneşti? E ruşinos! Un stăpîn atît de bun! Să-l faci să sufere în halul ăsta! După atîţia ani. (Pozzo îşi scoate pălăria1... ESTRAGON: S-ar zice că nu. (Ridicîndu-se mîndru. VLADIMIR: După ce i-ai supt măduva. Uitaţi totul.. zău ! (Se scotoceşte prin buzunare. (caută) ca pe-o coajă de banană.... Cei care pot să-şi permită. Dar eşti măcar din secolul nostru? Pe vremuri.. era drăguţ cu mine... ESTRAGON: Trebuie să-l întrebăm. (Din ce în ce mai stăpîn pe sine. par tinerel. ESTRAGON (către Vladimir): Vrea să-l înlocuiască? VLADIMIR: Cum? ESTRAGON: N-am înţeles dacă vrea să-l înlocuiască sau dacă nu mai vrea altul după el. Tăcere. POZZO (calmat): Domnilor. Lucky îşi pune pălăria sub braţ şi reia coşul. (32) VLADIMIR: Nu cred.. POZZO (gemînd.. ESTRAGON: De neuitat... VLADIMIR: Nu mai poate.....) Nu se cunoaşte.. Vă cer iertare.) Nu prea ştiu ce-am spus. (Se prăbuşeşte cu capul în mîini.. mă ucide. curînd au să fie 60.) Aţi văzut? VLADIMIR: Ce-i aia un knuk? POZZO: Nu eşti de pe-aici.înnebunesc..

POZZO: Dar ce mi-am făcut pipa? ESTRAGON: Are haz! Şi-a pierdut ciubucul! Rîde zgomotos. Godet. POZZO: Nu ţineţi să plecaţi pînă nu vine? ESTRAGON: Vedeţi că. vă rog.... mai calm. înţelegeţi cu cine vreau să zic. veniţi.. (Observă lipsa lui Vladimir.. înţelegeţi. 3(33) Aşteptîndu-l pe Godot POZZO: De ce?.) Mi-ar place să mă aşez iar.. repede.. Fără să-şi ia rămas bun ! Nu e elegant! Ar fi trebuit să-l ţii. ESTRAGON: în fundul culoarului. Încet. Vladimir revine posomorit. Păcat. (Priveşte scaunul. nu alta! POZZO (ridicînd capul): N-ai văzut cumva. umblă de colocolo. Vladimir se opreşte. POZZO: Nu-i mulţumit? ESTRAGON: Aţi pierdut o chestie formidabilă. . POZZO: Oh! (Scurtă pauză.. VLADIMIR: La music-hall.. ii imbrînceşte pe Lucky. dacă aş avea întîlnire cu un Godin. totul se potoleşte. Iese. în locul vostru.) Oh! A plecat!. cît a putut. (Ridică mina.) Atunci e-n regulă! ESTRAGON: Veniţi încoace.) De altfel.) Insistă un pic. ESTRAGON: Pot să vă ajut? POZZO: Dacă mi-ai cere. îşi reia umbletul. VLADIMIR: Mă întorc. agitat.. ESTRAGON: O să vedeţi. Şi eu.. POZZO:Ţ! Ţ!Ţ! Ţ! ESTRAGON: 8-a terminat. aş aştepta să se facă întuneric beznă. POZZO: Mi-am pierdut Abdulahul! ESTRAGON (strîmbîndu-se de rîs): Să mori de rîs.. VLADIMIR (oprinduse): Nu mai vine noaptea odată? Toţi trei privesc cerul. aşezaţi-vă.VLADIMIR: Te-ai crede la spectacol. ESTRAGON: Priviţi. VLADIMIR: Păstrează-mi locul. înainte de-a renunţa. ridică scaunul. Pozzo se ridică şi merge spre Estragon. simt asta.. Ascultaţi.. ESTRAGON: Ce? POZZO: Dacă mi-ai cere să mă aşez. domnule. poate.. Se îndreaptă spre culise. în sfîrşit. ESTRAGON: La circ. nu. dezolat. nu-i nevoie. e firesc. (Scurtă pauză. ESTRAGON: La circ. Din slăvi coboară o linişte adîncă. POZZO: Vreţi să mă scol? ESTRAGON: Veniţi. pe stînga. e cît se poate de firesc.) Pan doarme. ESTRAGON: Hai. ESTRAGON: S-a ţinut el. POZZO: Se potoleşte.. ESTRAGON: V-ar ajuta? POZZO: Aşa mi se pare. răstoarnă scaunul cu o lovitură de picior. (Privire circulară. Godot.. dar nu ştiu cum să fac. (34) POZZO: Nu. POZZO: Sigur..

Pozzo aruncă biciul.) Acum un ceas (priveşte cerul. ESTRAGON: Dar nu mai staţi aşa. vă rog. pînă la urmă cu succes. să zicem de la zece dimineaţa (ridică tonul). da. (Tăcere. (Vocea îi devine cîntătoare. (Tăcere. (Saltă capul. ESTRAGON (către Pozzo): Azi vede totul în negru. Dar înţeleg. dacă ţin să nu întîrzii.) Mersi. care coboară treptat) cîte puţin. la noi.) Aşa se petrec lucrurile pe ticălosul ăsta de pămînt. orizontal. (Rîde. trage de funie. cu ambele mîini care se despart) pac! gata! nu se mai mişcă. mulţumit de ce a spus. în afară de Lucky) noaptea galopează (vocea îi devine mai vibrantă) şi va veni să se năpustească peste noi (pocneşte din degete) pfff! aşa (inspiraţia îl părăseşte) în clipa cînd ne aşteptam cel mai puţin.vremea frumoasă. neizbutind să scoată decît un sunet foarte slab. noaptea. Lucky tresare. observînd. (Se uită la ceas.ESTRAGON: Zău. Pozzo pocneşte din bici. Estragon şi Vladimir au reînceput să-şi examineze unul gheata.) Ce spuneam? VLADIMIR: Să plecăm. a început să-şi piardă din strălucire. să pălească (gestul cu ambele mîini. domnule.) Doresc să vă satisfac.) Cum te cheamă? ESTRAGON (prompt): Catulle. POZZO: Fără îndoială că ai dreptate. POZZO (punîndu-şi ceasul la ureche): Să nu crezi asta.) La această latitudine. fără răgaz. (Scurtăpauză.) Priviţi. Gheata lui Estragon şi pălăria lui Vladimir le scapă din mîini.) Cînd e. dragul meu. Vreţi să vă spun eu? (Tăcere.) Nu mai face doi bani biciul ăsta.) Dar fiţi un pic mai atenţi. în afară de Lucky.) Priveşte cerul. VLADIMIR: Timpul s-a oprit pe loc. (Se aşază. o să răciţi. (Joc cu vaporizatorul.) Ce are biciul ăsta? (Se ridică şi pocneşte mai cu putere. POZZO: în afară de firmament. celălalt pălăria. porcule! (Lucky dă capul pe spate. Pozzo. (Ei coboară capetele. coboară tonul). POZZO: Adevărat. ceilalţi îl imită. care a reînceput să moţăie.) Bun. POZZO (care n-a ascultat): A. (Îşipune ceasul în buzunar. în picioare. o să vină şi asta. cîte puţin.) Ce-i oare atît de nefiresc? în calitatea lui de cer? E pal şi luminos ca oricare cer la ora aceasta a zilei. nu sînteţi de pe-aici. Voce posomorîtă. (Scurtăpauză.) Dar (ridică o mînă dojenitoare) — dar. Să nu crezi asta. (Se aşază. (Îşi priveşte auditoriul. (Priveşte cerul. (Toţi privesc cerul. nu ştiţi încă ce înseamnă un amurg. nu mai staţi aşa.) Puţină atenţie. Lucky doarme pe jumătate. ton prozaic) aproximativ (din nou ton liric). Către Estragon.) Răbdare. altfel n-o să mai ajungem niciodată la vreun rezultat. după ce ne-a turnat de la (ezită. .) Tot ce vrei. fără ca el să-şi dea seama. în picioare. gest larg. (Estragon şi Vladimir îşi continuă manejul. pînă cînd (pauză dramatică.) Dar e timpul să vă părăsesc. POZZO: Crezi? ESTRAGON: E absolut sigur. numai asta nu. E de (35) 3* ajuns. Iată-mă reinstalat. în dosul vălului acestuia de blîndeţe şi de calm (ridică ochii spre cer. Pălăria lui Lucky cade. o să crăpaţi. torente de lumină roşie şi albă.

o scutură. ESTRAGON: Cine? POZZO: Cine! Parcă voi ştiţi să gîndiţi! VLADIMIR: El gîndeşte? POZZO: Perfect.) Căci am să sufăr. iată ce-mi spun. foarte bun.. POZZO: E oare de-ajuns? Fără îndoială. Ce-aş putea să fac la rîndul meu pentru oamenii aceştia de treabă care se plictisesc. POZZO (către Vladimir): Şi dumneata. aţi fost. gîndea chiar foarte drăguţ. puteam să-l ascult ore şi ore. ba da. (36) POZZO (cu elan): Mulţumesc. (Cugetă. Cu-atît mai rău pentru mine. VLADIMIR: Sîntem obişnuiţi. ESTRAGON: Deocamdată. Cu glas tare. POZZO: Cum m-aţi găsit? (Estragon şi Vladimir îl privesc fără să înţeleagă.. se pleacă şi ia biciul.. Pozzo e în pragul unei lupte lăuntrice.) Am atîta nevoie de încurajare... (caută). Şi încă nu spun tot ce am de făcut.) Am fost puţin mai slab spre sfîrşit. POZZO: Fiindcă memoria mi-e defectuoasă. ESTRAGON: Da' de unde! VLADIMIR: Ce idee! POZZO: Ba da. poate. (Trage de funie. ESTRAGON: Am crezut că faceţi dinadins. E de-ajuns? ESTRAGON: Măcar cinci franci.. Dar sînt generos. Dar e de-ajuns oare? Iată ce mă chinuie. POZZO (dezolat): Te plictiseşti? ESTRAGON: Cam. N-aţi observat? VLADIMIR: O. o pune pe cap.. să cînte. foarte bine. să recite. POZZO (către Estragon): Şi dumneata. ESTRAGON: N-avem decît să aşteptăm. (Fără săseridice. domnule? VLADIMIR: Nu ne omoară distracţia. Tăcere. ESTRAGON: Ştim la ce ne putem aştepta. ar fi mai vesel.. nu se întîmplă nimic. se înţelege. Aşadar. VLADIMIR: Nu sîntem cerşetori. foarte bun. aţi fost corecţi. VLADIMIR: Putem să avem răbdare. Aşa că mă întreb. e sigur. le-am vorbit despre una şi despre alta. foarte.) Bun?Mediocru? Bunicel? Oarecare? Rău cu adevărat? VLADIMIR (înţelegînd primul): O. Îşi ridică pălăria. Aşa mi-e felul. Acum.Lungă tăcere. Pe vremuri. POZZO: Domnilor. n-am ce face. . să gîndească. se uită în ea. domnule? ESTRAGON (accent englezesc): O. POZZO: Ce-aş putea face ca timpul să li se pară mai puţin lung.cumsecade cu mine. VLADIMIR: Taci din gură. Le-am dat oase.. Astăzi. domnilor! (Scurtă pauză. să.) Ce preferaţi? Să joace. Lucky ii priveşte. VLADIMIR: N-avem de ce să ne îngrijorăm. un pic de tot. grozav de bine. ESTRAGON: Sînt pe cale.) în sfîrşit. POZZO: Nu neapărat. vreţi să ne gîndească ceva? ESTRAGON: Mi-ar place mai mult să joace. ESTRAGON: Un pol ar fi bine venit. le-am explicat amurgul. ESTRAGON: Din moment ce sîntem preveniţi.. (37) (Se cutremură.

POZZO: Pe vremuri dansa farandola. POZZO: Dansul plasei.) Dar plămînul meu drept e în stare perfectă! POZZO (cu voce normală): Nu-i nimic.ESTRAGON: Nu-i aşa. Lucky se pregăteşte să se întoarcă spre povară.) Mi-am pierdut pulverizatorul! ESTRAGON (cu voce stinsă): Plămînul meu stîng e foarte slab. Tăcere. crispaţi. ESTRAGON: Asta-i tot? POZZO: încă! Lucky repetă aceleaşi mişcări. VLADIMIR: Atunci să joace. de altfel. Acum nu mai joacă decît ce-aţi văzut.) Joacă. (Caută... se întoarce spre Pozzo. (Imită mişcările lui Lucky. POZZO (lui Lucky): Auzi? ESTRAGON: Nu refuză niciodată? POZZO: Vă explic imediat. (Lui Lucky. POZZO (nerăbdător): Ei? ESTRAGON: De ce nu-şi lasă el bagajele jos? VLADIMIR: Nu.) Aş putea să fac şi eu ca el. ESTRAGON: N-ar putea mai întîi să joace şi pe urmă să gîndească? Dacă nu-i cer prea mult. VLADIMIR: Şi eu.) Aşteptaţi. ESTRAGON: Nu refuză niciodată? POZZO: Am să vă explic eu. dansa din buric. că ar fi mai vesel? VLADIMIR: Mi-ar place să-l aud gîndind. Ce vă spuneam? (Se gîndeşte. E.. scîrbă! Lucky lasă valiza şi coşul.) Nemaipomenit! (Ridică fruntea. cu glas tunător. Şi ştiţi cum numeşte el dansul ăsta? ESTRAGON: Moartea lampagiului. dansa frecată. (Se caută prin buzunare. ESTRAGON (triumfător): Aaaa ! VLADIMIR: A găsit. înaintează puţin spre rampă.) Asta-i bună! (Face un cap năucit. ESTRAGON: Uite drăcie! (Imită mişcările lui Lucky. VLADIMIR: E obosit. POZZO: Staţi! Toţi trei îşi scot simultan pălăriile. îşi duc mina la frunte.) Ce-am făcut para? (Caută. Lucky joacă puţin şi se opreşte.) Cu un pic de antrenament. şi ordinea firească. se opreşte. e cît pe-aci să cadă. nu! POZZO: Eşti sigur? VLADIMIR: Păi asta ne-aţi mai spus. fandangoul şi hornpipe-ul. nimic mai uşor. VLADIMIR: Cancerul bătrînilor. Didi. Rîs scurt. dansa jiga. POZZO: V-am mai spus? ESTRAGON: Ne-a mai spus? . (38) VLADIMIR (cu tertipuri de estet): E ceva. am să mă lipsesc de el.. (Tuşeşte uşor. Se crede încurcat într-o plasă. se concentrează. POZZO (ca la un cal): Ptruuu! Lucky încremeneşte.) Ajutaţi-mă! ESTRAGON: Caut. Estragonse scoală ca să privească mai bine.) Staţi! (Se gîndeşte. Ţopăia. VLADIMIR (lui Pozzo): Se poate? POZZO: Sigur. Lungă tăcere.

de pildă. POZZO: Aşa e. fie să joace. căci se face tîrziu. ESTRAGON: O să ne spună acum că nu-i pic de adevăr în _ce spune. am să reuşesc.) Nici o vorbă! (Scurtă pauză. ca să dureze mai puţin. Dar e greu de spus. VLADIMIR (lui Pozzo): Dumneavoastră nu protestaţi?. POZZO: O. POZZO: Dă-i pălăria. Să zicem că-i cer să joace. e pasionant.. le-a lăsat jos. POZZO: Iată cum se petrec lucrurile. POZZO: Dar nu-i cer nimic. VLADIMIR: Ca să joace.. domnule. ESTRAGON: Fiţi lung. e clar. . ca să-l păstrez.) Am găsit. POZZO: Sînt obosit. Continuaţi. e imposibil ca noi să fi întrebat de ce nu le lasă.. POZZO (supărat): Nu vă mai spun nimic. fie să gîndească. continuaţi. după cum i-am cerut. nu pleacă nimeni. ESTRAGON: Să cînte. POZZO (după ce s-a gîndit): O să meargă. Şi vă întreb. VLADIMIR: Nu e sigur. începe să joace. îi cer să cînte. VLADIMIR (lui Pozzo): SpUneţi-i să gîndească. de pildă. nu vine nimeni. ESTRAGON: Delirează. continuaţi. VLADIMIR: A găsit. VLADIMIR: Pălăria lui? . Ce se întîmplă atunci? ESTRAGON: El începe să fluiere. VLADIMIR: Vă rog. Estragon şi Vladimir îşi pun şi ei pălăriile.. POZZO: Sau îi cer ceva. (40 VLADIMIR: E clar. e cumplit.. ESTRAGON (Impreunînd mîinile): Vă implor.. Vedeţi. POZZO: Insistaţi un pic. VLADIMIR: Nu spuneţi. continuaţi-vă expunerea.) Gata! (îşi pune pălăria pe cap. ESTRAGON: Nu se întîmplă nimic. ESTRAGON: Despre ce e vorba? ^ POZZO: Ai să vezi. Bun. am înţeles. una din două. (39) . ESTRAGON: Ajunge! VLADIMIR: Totuşi astă-seară face tot ce-i cereţi. fie să cînte. sau să. POZZO: Unde eram? VLADIMIR: îi cereţi să joace. Mă întrerupeţi mereu. POZZO: Bine gîndit! ESTRAGON: Şi de ce le-a lăsat? POZZO: Asta e. ESTRAGON: Astea-s gogoşi.VLADIMIR: De altfel. în loc să cînte. Nu mă-ntrerupeţi. Şi ce se întîmplă atunci? Sau cîntă. VLADIMIR: Bine. cum să fiu scurt şi totodată clar? Lăsaţi-mă să mă gîndesc. sau. după cum i-am cerut. ESTRAGON (priveşte spre Lucky): E-adevărat. Dar vreau să fiu scurt. Ei şi? VLADIMIR: Dacă a lăsat bagajele jos. POZZO: Ca să mă înduioşeze. sau să gîndească. bine. n-avea teamă. POZZO (ridicînd mîna): Staţi! (Scurtă pauză. ESTRAGON:1 B-adevărat. continuaţi.

) Gîndeşte! Scurtă pauză. reîncep să asculte.) Hăis! (Lucky se întoarce spre public.) Acolo! (Lucky ze opreşte.. în ceea ce priveşte. personal cua cua cua cua cu barbă albă cuacua în afara timpului întinderii care din înălţimea divinei sale apatii.repede înapoi.) Acolo! (Lucky se opreşte. nu se ştie de ce dar asta va ^veni şi suferă după exemplul divinei Miranda eu cei care sînt nu se" ştie de ce dar 'avem timp în zbucium în focuri ale căror focuri flăcările măcar să dureze un pic şi cine se poate îndoi vor pune la sfîrşitfocul la grinzi adică vor duce' infernul în văzduhul atît de albastru_uneori şi astăzi ş\_ calm atît de calm de un calm care dacă Atenţie este intermitent este totuşi binevenit dar să nu susţinută anticipăm şi dat fiind pe de altă parte că în din partea urma unor cercetări neterminate să nu anticiîui Estra păm cercetări neterminate dar totuşi premiate gon şi Vla. ESTRAGON: Să şi-o ia singur. Nu se mişcă. (Estragon şi Vladimir se depărtează de Lucky. cetărilor neterminate şi terminate ale lui Testu şi Conard fiind stabilit bilit bilit ceea c mează ce urmează ce urmează adică da să nu anticipăm nu se ştie de ce în urm '"' (42) Primele murmure ale lui Estragon şi Vladimir Suferinţă crescIn da la Pozzo. LUCKY: Pe de altă parte.) Apropie-te! (Lucky vine spre Pozzo. Tăcere. POZZO: E mai bine să i-o pui. POZZO: Trebuie să i-o pui. Lucky nu se clinteşte. îi pune pălăria pe cap şi se trage . Pozzo trage de funie. cu prudenţă. POZZO: Opreşte-te! (Lucky tace. Estragon şi Vladimir se calmează. POZZO: E mai bine să i se dea. ESTRAGON (lui Pozzo): Spuneţi-i să şi-o ia. se apropie încetişor. Ridică pălăria şi i-o întinde lui Lucky de la distanţă. Lucky începe să joace. VLADIMIR: Am să i-o pun.) Gîndeşte! LUCKY (glas monoton): Dată fiind existenţa aşa cum ţîşneşte din recentele lucrări publice ale lui Poingon şi Wattmann ale unui Dumnezeu. VLADIMIR (lui Estragon): Dă-i pălăria.POZZO: Fără pălărie nu poate să gîndească. VLADIMIR: I-o dau eu. ESTRAGON: Ce mai aşteaptă? (41) POZZO: Daţi-vă la o parte. Pozzo se agită ^din ce în ce şi geme tot mai tare.) înapoi! (Lucky se dă înapoi. a divinei sale atambii a divinei sale afazii. Lucky îi priveşte. Îi dă ocol lui Lucky.de Acacacacademia de Antropopopopometrie dimir. pe la spate. ne iubeşte cu cîteva excepţii. rilor lui Poincon şi Wattmann pare tot atît de .. din Berne en Bresse de Testu şi Conard a D£S£u_r_a^ stabilit fără altă posibilitate de eroare decît iare şi silă cea aferentă calculelor umane că în ciuda cerla Pozzo. ESTRAGON: Eu! După lovitura pe care mi-a tras-o! Nici în ruptul capului! VLADIMIR: Am să i-o dau eu.) Opreşte-te! (Lucky se opreşte.) Gîndeşte porcule (Pauză scurtă. Lucky nu se clinteşte.

tras de fu.nie.: Pietrele!.) Tenis!. bească şi în acelaşi timp paralel nu se ştie de ce în ciuda culturii fizice a practicării sporturilor* precum precum precum tenisul fotbalul cursele pe jos şi pe bicicletă nataţia călăria aviaţia conaţia tenisul comoţia patinajul şi pe gheaţă şi pe asfalt tenisul aviaţia sporturile sporturile de iarnă de vară de toamnă şi toamnă tenisul pe iarbă pe brad şi pe pămînt bătătorit aviaţia tenisul hockeyul pe pămînt pe mare şi în aer... .clar atît de clar încît Inoît în vederea muncilor grele ale lui Fartov şi Belcher neterminate neterminate nu se ştie de ce de Testu şi Conard neterminate neterminate reiese" că omul contrar părerii contrare că omul în Bresse de Testu şi Conard că omul în sfîrşit pe scurt că omul pe scurt în sfîrşit în ciuda progresuluXaJimentaţiei şi al eliminaţiei deşeurilor este pe cale să slă.) (Lucky mai vociferează un timp. trage de Iunie.. Toţi se aruncă peLucky.Toţi strigă. Pozzo se ridică dintr-un salt.tină. se cla.. Lucky. aerul şi pămîntul prin gerurile mari ale aerului şi pămîntul face pentru pietre prin marile geruri vai în a şaptea eră a lor eterul pămîntul marea geruri pentru pietre în marile străfunduri ale marilor geruri pe mare pe pămînt şi în aere reiau nu se ştie de ce în ciuda tenisului faptele vorbesc nu se ştie de ce reiau următorul pe scurt în fine vai următorul pentru pietrele cine poate să se îndoiască reiau dar să nu anticipăm reiau capul totodată paralel nu se ştie de ce în ciuda tenisului următorul barba flăcările plînsetele pietrele atît de albastre şi calme vai capul capulcapul capul înNormandie înciuda tenisului muncilor grele părăsite neterminate mai grav pietrele pe scurt reiau vai vai părăsite neterminate capul capul în Normandie în ciuda tenisului capul vai pietrele Conard Conard (Toţise aruncă grămadă peste el. urlă.penicilina_ş_L_succedaneele pe scurt reiau în acelaşi timp paralel de a micşora. nu se ştie de ce în ciuda tenisului reiau aviaţia golful atît cu nouă cît şi cu optsprezece găuri tenisul pe gheaţă pe scurt nu se ştie de ce în Seine et Oise Seine-et-Marne Marne et Oise adică în acelaşi timp paralel nu se ştie de ce a slăbit a se micşora reiau Oise Marne pe~"scurt "paguba pe cap de om de la moartea lui Yallaic£_fiind circa de două degete suta de grame pe cap de om circa în medie aproximativ în cifre rotunde bine cîntărite dezbrăcat în Normandie nu se ştie de ce pe scurt în sfîrşit puţin importă faptele vorbesc şi considerînd pe de altă parte ceea ce este şi mai grav că reiese ceea ce este încă şi mai grav că la lumina lumina experienţelor în curs ale lui Steinweg şi Petermann reiese ceea ce este şi mai grav mai grav la lumina experienţelor părăsite de Steinweg şi Petermann că la ţară la munte şi la malul mării şi al cursurilor de apă şi de foc aerul este acelaşi şi pămîntul adică (43) Exclamaţiile lui Vladimir şi Estragon. care se zbate şi îşi urlă textul.

POZZO: Trebuie sprijinit.. Conard!..) Mi se pare \ că ar trebui să i se audă tic-tac-ul. care îi dă imediat drumul. încet. . să vă urez. învingătorii gîfîie din greu. ~~ Toţi ascultă. îl ridică.. (Se scotoceşte. ESTRAGON: Drept cine ne ia? VLADIMIR: Hai. POZZO: Aşteptaţi! (Se frînge în două. POZZO: Dă-o încoace\Smulge pălăria din mîinile lui Vladimir.) Gata.) Hai.. domnilor. VLADIMIR: O să-l omorîţi. să mai încercăm o dată. care se poticneşte. amîndoi pe Lucky. POZZO: Luaţi-i pălăria! Vladimir smulge pălăria lui Lucky şi cade 1_Mare tăcere. (Se scotoceşte prin buzunare. se apleacă pe pîntecul lui. (Estragon şi Vladimir se depărtează de Lucky. Tăcere. ca şi Vladimir şi Estragon. la atingerea valizei.) Veniţi să vedeţi. sare pe ea-Aşa nu o să mai gîndească] VLADIMIR: Dar o să se poată orienta? POZZO: Am să-l orientez eu. Pozzo întoarce cu piciorul resturile pălăriei lui Lucky.) Asta-i bună! VLADIMIR: Să nu fie în buzunarul de la vestă. dar rămîne în picioare. ESTRAGON: Sînt răzbunat. Mi-l dăduse1 bunicul(Se scotoceşte.. POZZO: Drepţi! Lepădătură! (Trage de funie. [se încovoaie. apoi îi dau drumul.. aplecaţi.. Ţineţi-l bine! (Pune valiza în mîna lui Lucky. arăta şi secundele. hai. se clatină.. şi daţi-mi voie să vă.. Vladimir priveşte îndelung pălăria lui Lucky.. (Caută pe jos. Puteţi să-i daţi drumul.) Mai ţineţi-l! (Acelaşi joc cu coşul. Către Estragon şi Vladimir. Neterminate!. ridicaţi-l! ESTRAGON: M-am plictisit. Lucky cade iar.-încet.) Asta-i bună! (Faţa îi e răvăşită.) Stînga-mprejur! (Lucky face întoarcerea. o aruncă pe pămînt. VLADIMIR: Hai.. Lucky alu^ necă puţin. pocneşte din bici.) înainte! (Lucky înaintează. (Scurtă pauză. îşi apropie capul de pîntece. (Estragon şi Vladimir vin spre el.) Ajutaţi-mă. Lucky îşi revine şi degetele i se strîng pînă la urmă pe mîner. VLADIMIR: Linişte! . (44) VLADIMIR: Dar cum? POZZO: Ridicaţi-l! Estragon şi Vladimir îl pun pe Lucky pe picioare şi îl sprijină o clipă.....) Nu-i daţi drumul! (Reîncepe. se uită în ea. cu valiza şi coşul în mînă.atît de calme!.) Gata.) Mulţumesc. POZZO: Să nu-l scăpaţi! (Estragon şi Vladimir se clatină.. (îi trage cîteva lovituri de picior lui Lucky.) înapoi! (Lucky se dă înapoi. Ascultă.. ESTRAGON: Face dinadins.) Era un ceas cu capac.) N-aud nimic! (Le face semn să se (45) apropie. îl susţin. Pozzo se dă înapoi..) Sus! Porcule ESTRAGON: Poate căe mort.) Te pomeneşti că a căzut. (întorcîndu-se spre Estragon şi Vladimir. Poate să umble.) Nu vă mişcaţi! (Pozzo se duce să ia valiza şi coşul şi le aduce spre Lucky)..

. Tăcere. VLADIMIR: Noi vă mulţumim. ESTRAGON: înainte! VLADIMIR: înainte! Pocnet de bici. POZZO: Ba nu.) Scaunul! (Vladimir se duce de ia scaunul şi i-l dă lui Pozzo. (46) POZZO: Dar nu reuşesc. ESTRAGON: Adio.ESTRAGON: Eu aud ceva. se opreşte. adică la culise. traversează scena în urma lui Lucky.) Mai repede! Mai repedeI (în clipa cînd să dispară la rîndul său. VLADIMIR: Aţi pornit în sens invers. Estragon şi Vladimir îşi scot pălăriile. Zgomotul lui Lucky care cade. Tăcere. ESTRAGON: Ba da. Pocnete de bici. POZZO: N-aveţi pentru ce. LADIMIR: Aşa. (Şovăie. ESTRAGON: Ar fi trecut el şi altfel. se întoarce. Pozzo se opreşte.) Adio! Mai repede! Porcule! Dieeee! Adio! Tăcere. care-l aruncă spre Lucky. POZZO: Şi vă mulţumesc. VLADIMIR: Adio.} înainte! (Pozzo iese. POZZO (drSamăglT): Pe dracu ! VLADIMIR: Linişte! Toţi ascultă. Lucky iese. Lucky se pune în mişcare.) La O parte! (Estragon şi Vladimir se aranjează spre fundal. ESTRAGON: Atunci adio.SĂ plec. ESTRAGON: Aşa-i viaţa. (Ajuns la capătul funiei. . se întoarce. strigă.). POZZO iCare din voi pute în halul ăsta? ^ ESTRAGON•(Lui îi pute gura^ mie picioarele POZZO: Am să vă părăsesc ESTRAGON: Şi ceasul cu capac? POZZO: Probabil că l-am lăsat la castel.ma. POZZO: Adio. POZZO: Unde? VLADIMIR: E ini. ESTRAGON: Adio. îşi fac semne cu mina. spre culise. Pozzo se întoarce. [POZZO: Trebuie să-mi fac vînt. Tăcere.. POZZO: Mai repede! (Iese din culise.. POZZO: Ba nu. se depărtează de Lucky. ESTRAGON: Se ridică toţi.) Adio! TRAGON şi VLADIMIR (făcînd semne cu mina): Adio! Adio! POZZO: Sus! Porcule! (Zgomotul lui Lucky care se ridică. VLADIMIR: Adio.) Înainte! Lucky nu se mişcă. Nu se mişcă nimeni. a trecut timpul. privesc spre Pozzo. Funia se întinde.. dînd drumul funiei treptat-treptat. Pozzo pocneşte din funie şi din bici. POZZO: Adio. VLADIMIR: Ba da.

VLADIMIR: Vino încoace. n-auzi? (Băiatul se apropie cu teamă. VLADIMIR: Asta nu înseamnă nimic. Au! VLADIMIR: Doar dacă n-or fi aceiaşi. ESTRAGON: Aşa. Tace. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Ăştia doi. ESTRAGON: Ca dovadă. Intră un băiat sfios. VLADIMIR: Ce e? BĂIATUL: Domnul Godot. VLADIMIR: S-au schimbat mult. VLADIMIR: Probabil? E sigur. Pauză. ESTRAGON: Ce doreşti? (48) VLADIMIR: Apropie-te! Băiatul nu se mişcă. n-auzi? Băiatul se apropie sfios. băiete. . (47) VLADIMIR: Nu se poate. Au ! (Vladimir nu se mişcă. (Scurtă pauză. Tu uiţi tot. Numai noi nu izbutim să ne schim băm. I-ai văzut bine? ESTRAGON: Dacă vrei. ESTRAGON (cu putere): Apropie-te. Dar eu nu-i cunosc. ESTRAGON: Ba nu. Băiatul nu se mişcă..) De ce vii aşa de tîrziu? VLADIMIR: Ai să ne spui ceva din partea domnului Godot? BĂIATUL: Da. VLADIMIR (lui Estragon) Lasă-l în pace. cind la altul. VOCE ÎN CULISE: Domnule! Estragon se opreşte. VLADIMIR: Dă-i drumu'! ESTRAGON: De ce vii aşa de tîrziu? Băiatul se uită clnd la unul.. Amlndoi privesc în direcţii vocii. pe noi m ne recunoaşte niciodată nimeni. nici ei nu ne-au recunoscut. ESTRAGON: Adevărat. TRAGON: Ce facem acum? LADIMIR: Habar n-am. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. dar mai puţin repede. ESTRAGON (cu putere): Apropie-te. Se opreşte. • ESTRAGON: Didi! Celălalt picior! Se îndreaptă şehiopătlnd spre locul unde se afla la ridicarea cortinei. VLADIMIR: Nu-i aşa că s-au schimbat mult? ESTRAGON: Probabil. domnule.) Apropie-te. ESTRAGON: Destul. Şi-apoi.. (Scurtă pauză. se opreşte. TRAGON: Să plecăm. Ceea ce. se opreşte. ESTRAGON: începe din nou. neştiind cui să răspundă. VLADIMIR: îţi spun eu că-i cunoaştem. îi cunoşti. VLADIMIR: Fireşte.) Doar dacă n-or fi aceiaşi. VLADIMIR: Ba da. să mai stăm niţeluş de vorbă.Da. Pauză. BĂIATUL: Domnul Albert? VLADIMIR: Eu sînt.. aşa.

(50) VLADIMIR: Lucrezi la domnul Godot? BĂIATUL: Da. ESTRAGON: Te pomeneşti c-o fi a mea. VLADIMIR: Dar pe cine bate? BĂIATUL: Pe frate-meu. VLADIMIR (întrerupîndu-l): Te-am mai văzut eu. VLADIMIR: Tu nu mă cunoşti? BĂIATUL: Nu. VLADIMIR: Atît? BĂIATUL: Da. ESTRAGON: Frică. descompus. VLADIMIR: Ţi-a fost frică de bici? BĂIATUL: Da.. continuă. VLADIMIR: Nu zău! De cînd? ESTRAGON: Uitasem. ESTRAGON: Toate astea sînt minciuni! (îl apucă pe băiat de mîini şi îl zgîlţîie. am spus adevărul. dar că mîine vine sigur. se dă înapoi. VLADIMIR: N-ai venit şi ieri? BĂIATUL: Nu. VLADIMIR: E cumsecade cu tine? BĂIATUL: Da. domnule. VLADIMIR: Eşti de pe-aici? BĂIATUL: Da. domnule. domnule. domnule.) Ştii cît e ceasul? BĂIATUL (dndu-se înapoi): Nu-i vina mea. domnule.) Ce ai? ESTRAGON: Sînt nenorocit. domnule. domnule. domnule. Tăcere.ESTRAGON (lui Vladimir): Lasă-mă tu dracului în pace. de ce? De noi? (Scurtă pauză. VLADIMIR: Aşa zici tu. domnule. VLADIMIR: E prima dată cînd vii? BĂIATUL: Da.se aşază şi începe să se descalţe. domnule. domnule..) Răspunde ! VLADIMIR: înţeleg. L-au speriat ceilalţi. BĂIATUL: Mi-era frică. (49) VLADIMIR: îi cunoşti? BĂIATUL: Nu. Estragon vrea să vorbească. ESTRAGON: De cît timp eşti aici? BĂIATUL: De adineauri.) Hai. domnule. ESTRAGON: Ei? BĂIATUL: Domnul Godot. domnule. VLADIMIR: Tu nu mă cunoşti? BĂIATUL: Nu. domnule. VLADIMIR: Şi ce faci? BĂIATUL: Sînt cu caprele. domnule VLADIMIR: Lasă-l în pace odată! Ce ai? (Estragon lasă băiatul. domnule. Estragon îşi descoperă faţa. domnule. pe mine nu. domnule.) Spune adevărul! BĂIATUL (tremurînd): Păi. VLADIMIR: De strigăte? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: Nu te bate? BĂIATUL: Nu. BĂIATUL (pe nerăsuflate): Domnul Godot mi-a spus să vă spun că n-o să vină astă-seară. domnule. . dar renunţă şi se duce şchiopătînd. nu-i aşa? BĂIATUL: Nu ştiu. îşi acoperă faţa cu palmele. domnule. Vladimir şi băiatul ii privesc. Către băiat. (Apropiindu-se de băiat. VLADIMIR: Memoria ne joacă asemenea feste. (Scurtă pauză. VLADIMIR: De cei doi domni? BĂIATUL: Da.

dar cu picior mai mic.) Auzi? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: Isus! Ce-ţi veni cu Isus? Doar n-oi fi avînd de gînd să te compari cu el! ESTRAGON: De cînd mă ştiu mă compar cu el. domnule. BĂIATUL: Nu ştiu. Pauză. mă uit la gălbejita asta.) Asta nu-ţi spune nimic? ESTRAGON: Atunci n-avem decît să aşteptăm aici. ESTRAGON: Şi Isus a umblat desculţ.) Ne-ai văzut bine. Lumina începe să scadă brusc. du-te. VLADIMIR: Şi ce face? BĂIATUL: E cu oile.. (Scurtă pauză. VLADIMIR: Cu frate-tău? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: Nu eşti nenorocit? (Băiatul ezită. VLADIMIR: îţi dă să mănînci destul? (Băiatul ezită.. într-o clipă se înnoptează. tot aşa. domnule. VLADIMIR: Şi de ce nu te bate pe tine? BĂIATUL: Nu ştiu. (52) ESTRAGON (privind copacul): Păcat că n-avem un capăt de funie. cu amîndouă ghetele în mînă. VLADIMIR: Nu mai avem ce căuta aici. VLADIMIR: Eşti nebun! Trebuie să ne adăpostim undeva. Se opresc amîndoi. VLADIMIR: în sfîrşit! (Estragon se ridică şi merge spre Vladimir. domnule. şi-au să-l facă fericit. domnule. apoi se împotriveşte. Le pune lîngă rampă. domnule. VLADIMIR: Nu ştii dacă eşti nenorocit sau nu? BĂIATUL: Nu.) îţi dă să mănînci bine? BĂIATUL: Destul de bine. ESTRAGON: Nici în altă parte.) Hai! Îl trage. Estragon cedează la început. se întoarce şi iese în goană. VLADIMIR: Dar acolo era cald! Era plăcut! ESTRAGON: Da. ESTRAGON: Cum adică? VLADIMIR: N-ai auzit ce-a spus băiatul? ESTRAGON: Nu. şovăie.. VLADIMIR: Ca şi mine. domnule.. VLADIMIR: I-oi fi drag. nu fi şi tu aşa. ( Scurtă pauză. domnule. (îl ia_ pe Estragon de braţ.. scăldînd scena într-o lumină argintie. se ridică şi priveşte luna. (ezită) spune-i că ne-ai văzut. VLADIMIR: Şi? BĂIATUL: Nu ştiu. domnule. VLADIMIR: Bine. rămîne nemişcată. domnule. tot aşa. VLADIMIR: Dar nu poţi să umbli desculţ.. (Scurtă pauză. Luna se înalţă pe cer. nu-i aşa? BĂIATUL: Da. VLADIMIR: Zău.) Unde dormi? BĂIATUL: în pod. VLADIMIR: A spus că Godot o să vină sigur mîine. Mîine totul o să fie bine. domnule. domnule.) Ce faci? ESTRAGON: Fac ca şi tine.) O să vină un altul.VLADIMIR: A! Ai un frate? BĂIATUL: Da. Şi se răstignea la iuţeală. . Gogo. BĂIATUL: Ce să-i spun domnului Godot? (51) 4* VLADIMIR: Spune-i că. ca mine. Se dă înapoi. (Scurtă pauză. domnule. VLADIMIR: Voiam să te întreb ce faci cu ghetele? ESTRAGON: Le las aici. VLADIMIR: în fîn? BĂIATUL: Da.

Să tot fie vreo cincizeci de ani. Se opreşte lîngă culisa stîngă. Tăcere.. o repune cu grijă la locul ei. Intră Vladimir. (Scurtă pauză. Umblet. priveşte îndelung în zare. îl trage. mergem? VLADIMIR: Să mergem. ESTRAGON: De cît timp sîntem noi mereu împreună? VLADIMIR: Habar n-am. cu tocurile lipite. Acelaşi joc. ESTRAGON: Hainele mi s-au uscat la soare. începe să străbată scena în toate sensurile. nimic nu-i sigur. lîngă rampă. tuşeşte şl reîncepe ceva mai sus. Aceeaşi oră. nu te mai gîndi. Rămlne din nou nemişcat în faţa ghetelor. Se opreşte brusc. VLADIMIR: Adevărat. VLADIMIR (fără să se supere): Asta nu-i sigur. Se opreşte şi priveşte îndelung arborele. îşi reia plimbarea precipitată. Nu se clintesc. ■» VLADIMIR: Era pe vremea culesului. ESTRAGON: Mai stai! VLADIMIR: Mi-e frig. o examinează. vioi. Ghetele lui Estragon. fiecare de partea lui. Se opreşte lîngă culisa dreaptă. ia una. se opreşte. VLADIMIR: Toate astea sînt moarte şi-ngropate. ESTRAGON: Acum nu mai face. o miroase de parcă ar adulmeca o urmă. Hai! Acelaşi joc. ESTRAGON: Nu. se gîndeşte un pic.. reia:) (54) Iar ceilalţi cîini la groapă îl cară în sicriu Şi-i pun la cap o cruce Şi peste cruce scriu: . mîine. (53) ACTUL II A doua zi. ESTRAGON: Tu m-ai scos din apă. VLADIMIR: Lasă.) Un cîine vrea să fure Cîrnatul din dulap Dar şefu' îl croieşte Cu polonicu-n cap. (Se opreşte.VLADIMIR: Hai! Se lasă frig. Hai! îl trage. îşi dă capul pe spate şi începe să cînte cît îl ţine gura. pălăria lui Lucky pe locul ei. VLADIMIR: Bine. putem să ne despărţim. ESTRAGON: Atunci. Iar ceilalţi cîini la groapă îl cară în sicriu. VLADIMIR: Un cîine vrea să fure (Fiindcă a luat un ton prea jos. Acelaşi loc. acum nu mai face. Umblet. cu palma pusă deasupra ochilor. brusc. se apleacă.) Nu eram făcuţi pentru acelaşi drum. îşi pune palmele lipite pe piept. ESTRAGON: Adu-mi aminte să aduc o funie. VLADIMIR: Dacă tu crezi că aşa e mai bine. Apoi. Acelaşi joc. ESTRAGON: Mă-ntreb dacă n-am fi făcut mai bine să rămînem singuri. Acelaşi joc. Copacul e plin de frunze. ESTRAGON: Ţi-aduci aminte ziua cînd m-am aruncat în Durance? . cu vîrfurile depărtate.

Estragon intră prin culisa stîngă.. Se opreşte din nou în faţa copacului. VLADIMIR: Unde ţi-ai petrecut noaptea! Tăcere. şi cîntă.) Vino să te pup ! ESTRAGON: Nu mă atinge! Vladimir se opreşte din mers. Rămîne un moment nemişcat. Vladimir îl priveşte cu atenţie. (vesel) iată-te. te simţi mai puţin bine cînd sînt eu aici. (Scurtăpauză. şi 'traversează lent scena. priveşte în zare. te-am auzit. ( ESTRAGON: Vezi. mă crede plecat pentru totdeauna. ESTRAGON: Asta m-a mîhnit. Iar ceilalţi cîini la groapă îl cară în sicriu. (Tăcere. Se privesc amîndoi îndelung. în momentul acesta. Tăcere. ESTRAGON: Şi acum? VLADIMIR (după ce a reflectat): Acum. apoi începe să străbată febril scena în toate sensurile.Un cîine vrea să fure Cîrnatul din dulap Dar şefu' îl croieşte Cu polonicu-n cap. VLADIMIR: Nu poţi să fii vesel sau trist la comandă. Cu glas tunător.) Gogo! (Scurtă pauză. (Se opreşte. te pişi mai bine cînd nu sînt lîngă tine.. mi-aduc aminte. Vladimir se întoarce şi îl vede. tremurlnd din ce în ce mai mult.. Estragon nemaifiind sprijinit. (trist) iată-mă. dîndu-se înapoi. îmi ziceam. cu capul plecat. (Estragon nu se mişcă. VLADIMIR: îţi simţeam lipsa — şi în acelaşi timp eram mulţumit. ESTRAGON: Pentru mine e sfîrşită. dar nu ridică capul.) Adineaori cîntai. abătut. Vladimir înaintează. e cît p-aci să cadă.. (neutru) iată-ne. bătîndu-se cu palma pe spate. priveşte în zare. ESTRAGON: S-a mai dus o zi.) Te-au bătut? (Scurtă pauză.) îl cară în sicriu.. ESTRAGON: Ce zi! VLADIMIR: Cine te-a snopit în halul ăsta? Povesteşte-mi. Nu-i curios? ESTRAGON (jignit): Mulţumit? VLADIMIR (după ce s-a gîndit): Poate că nu-i chiar ăsta cuvîntul.. desculţ. VLADIMIR (înţepat): Atunci de ce te-ai mai întors? . VLADIMIR: Vrei să plec? (Scurtă pauză. E singur...) Nu m-am trezit azi-noapte nici măcar o dată. Şi eu mă simt mai bine singur..) Uită-te la mine cînd îţi spun! Estragon ridică ochii. VLADIMIR: E-adevărat. apropiindu-se iar şi plecînd capul (55) ca în faţa unui obiect de artă. Acelaşi joc. ESTRAGON: Nu mă atinge! Nu mă-ntreba nimic! Nu-mi spune nimic! Rămîi cu mine! VLADIMIR: Te-am părăsit eu vreodată? ESTRAGON: Tu m-ai lăsat să plec.. aleargă la culisa dreaptă. Sfîrşitul îmbrăţişării. M-am simţit toată ziua într-o formă grozavă.) Gogo! ESTRAGON tace mai departe cu capul plecat. umblă de colo-colo prin faţa ghetelor. apoi deodată se îmbrăţişează. ESTRAGON (trist): Vezi.. orice s-ar mai întîmpla. VLADIMIR: încă una. VLADIMIR: Uită-te la mine. Se apropie unul de altul. Vladimir vine spre el. Tăcere. aleargă la culisa stingă.. VLADIMIR: Iar tu ! (Estragonse opreşte.

felul în care nu faci nimic.. Pe urmă a făcut pe tîmpitu'. ESTRAGON: Sîntem mulţumiţi. Dar există şi maniera. VLADIMIR: Era Lucky! ESTRAGON: Asta mi-amintesc. care îl mîna. Mărturiseşte. dacă ţii la pielea ta. sînt lucruri care ţie îţi scapă. ESTRAGON: Şi eu. ■ VLADIMIR: Copacul. VLADIMIR: Uită-te la copac. VLADIMIR: Şi eu. Tăcere. Era cît p«-aci să (56) (57) ne spînzurăm de el. (Scurtă pauză.) Da.ESTRAGON: Nu ştiu. Fiindcă nu ştii să te aperi. . Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Ai visat. ESTRAGON: îmi amintesc de-un huligan care mi-a ars cîteva şuturi. VLADIMIR: Nu. vezi.) Să ne spîn-zu-răm. (Tăcere. VLADIMIR: De ieri e ceva nou aici. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Spune aşa. Sau uit imediat. ESTRAGON: Şi dacă nu vine? VLADIMIR (după o clipă de neînţelegere): O să vedem. ce facem? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. şi Lucky? I-ai uitat şi pe ei? ESTRAGON: Pozzo şi Lucky? VLADIMIR: A uitat tot. Te-ai întors şi mă simt foarte mulţumit. VLADIMIR: Se poate să fi uitat de ieri pînă azi? ESTRAGON: Aşa sînt eu. Estragon priveşte copacul. Gogo. ESTRAGON: Nu făceam nimic. (Despărţind silabele. ESTRAGON: Sînt mulţumit. VLADIMIR: Nu. (Se glndeşte. aşa e. să nu mai vorbim de asta. şi tu trebuie să fii mulţumit. ESTRAGON: Mulţumit. Eu nu i-aş fi lăsat să te bată. VLADIMIR: Sîntem mulţumiţi. Trebuie să le simţi. Dar cînd s-a întîmplat? VLADIMIR: Şi de celălalt. ESTRAGON: Totul picură.) Şi acum. ESTRAGON: îţi spun că nu făceam nimic. ESTRAGON: Ce trebuie să spun? VLADIMIR: Spune: sînt mulţumit. ESTRAGON: Adevărat.) îţi spun că de ieri e ceva nou aici. VLADIMIR: Atunci de ce te-au bătut? ESTRAGON: Nu ştiu. dar care mie nu-mi scapă. nu-ţi aduci aminte? ESTRAGON: Mi-a dat oase. sau nu uit niciodată. ESTRAGON: Cine s-a fript cu ciorbă. ESTRAGON: Ieri nu era aici? VLADIMIR: Ba da. chiar dacă nu e adevărat. îţi spun să te uiţi la el. de ce? VLADIMIR: Că m-ai regăsit. VLADIMIR: în fond. VLADIMIR: Şi Pozzo. VLADIMIR: De ce? ESTRAGON: Erau zece. Tu nu-ţi aminteşti. vreau să zic că te-aş fi împiedicat sa le dai motiv să te bată. ESTRAGON: N-ai fi putut să-i împiedici. în fine. cînd sîntem mulţumiţi. VLADIMIR: Eu ştiu.. Dar tu n-ai vrut. VLADIMIR: Tot ce se poate. ESTRAGON: Erau zece.

ESTRAGON: Murmură. n-o să-mi spui tu mie că locul ăsta (gest) seamănă cu Vaucluse. VLADIMIR: De nisip. Tăcere. Şi de fiecare dată te reîntorci. Tăcere. VLADIMIR: Mereu spui aşa. Am lucrat la culesul viilor. VLADIMIR: Şi vorbesc toate în acelaşi timp.) în timpul micimii de-acum şi-a scurtului de-apoi. VLADIMIR: Care celălalt? (Scurtă pauză. ESTRAGON: Fiecare pentru sine. fără să ne exaltăm. ESTRAGON: Ca să nu auzim. ESTRAGON : Ar fi mai bine să ne despărţim. sîntem nesecătuiţi. (59) VLADIMIR: Vîjîie. ESTRAGON: De frunze. totuşi. Gogo. VLADIMIR: Dar acolo totul e roşu! ESTRAGON (sătul): îţi spun că n-am observat nimic! Tăcere. VLADIMIR: Avem scuze. o mare deosebire. ESTRAGON: De fapt. VLADIMIR: Calm. (Oftează. ar trebui să mă ucizi. VLADIMIR: Greu e de trăit cu tine. calm! ESTRAGON: Atunci lasă-mă dracului în pace cu peisajele tale cu tot. Şi tu mai vrei să văd nuanţe! (Privire circulară. ESTRAGON: Toate vocile moarte. VLADIMIR (sentenţios): Fiecare cu cruciuliţa lui. VLADIMIR: Vocile moarte au zgomot de aripi. mi-aş pune mîna-n foc c-am fost împreună în Vaucluse. ESTRAGON: Asta ca să nu gîndim. ESTRAGON: Deocamdată. Tăcere. VLADIMIR: Oricum. ESTRAGON: Şi zici că astea s-au întîmplat ieri? VLADIMIR: Mai întrebi? ESTRAGON: Şi aici? VLADIMIR: Păi sigur! Nu recunoşti? ESTRAGON (subit furios): Să recunosc! Ce e de recunoscut? Mi-am trăit porcăria asta de viaţă în mijlocul nisipurilor. VLADIMIR: Mai degrabă şoptesc. . asta de viaţă aici! Aici! în Cacacluse! (58) VLADIMIR: Totuşi. în Roussillon.) Uită-te la gunoiul ăsta! Nu m-am clintit niciodată din el. îţi spun că mi-am tîrît toată scursoare. E. Tăcere. Eu n-am observat. dav la unu' Bonnelly. ESTRAGON: Murmură. Vorbeşte-mi de subsol.VLADIMIR: Era Pozzo. să-ncercăm să discutăm. ESTRAGON: De frunze. VLADIMIR: E-adevărat. VLADIMIR: Avem motive. fiindcă nu sîntem în stare să tăcem.) Care celălalt? ESTRAGON: Ca pe miliardele de ceilalţi. ca pe celălalt. Vladimir oftează adînc. ESTRAGON (mai calm): Tot ce se poate. ESTRAGON: Vaucluse! Ţi-a pomenit cineva de Vaucluse? VLADIMIR: Păi n-ai fost şi tu în Vaucluse? ESTRAGON: Da' de unde! N-am călcat în viaţa mea prii Vaucluse.

ESTRAGON: Trebuie să mai şi vorbească despre asta. VLADIMIR: Atrage ochiul. VLADIMIR: Nu le e de-ajuns c-au trăit. VLADIMIR. (60) VLADIMIR: Ajută-mă! ESTRAGON: Caut. VLADIMIR: Nu le e de-ajuns că sînt moarte. dar e ceva. nu e cel mai rău lucru. dar trebuie să te hotărăşti. sigur. VLADIMIR: O groapă comună. ESTRAGON: Se poate porni de la orice. VLADIMIR: Cînd cauţi. VLADIMIR: Trebuie că am gîndit un pic. ESTRAGON: Atunci de ce ne văietăm? VLADIMIR: Să gîndeşti. auzi. VLADIMIR: Cum e ceva? ESTRAGON: Aşa. să ne punem întrebări. Lungă tăcere. VLADIMIR (adînc neliniştit): Spune orice! ESTRAGON: Ce facem acum? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. VLADIMIR: Parc-ar fi un foşnet de pene: ESTRAGON: De frunze. VLADIMIR: Da. ESTRAGON: E-adevărat. ESTRAGON: Adevărat. Tăcere.VLADIMIR: Ce-or fi spunînd? ESTRAGON: Vorbesc de viaţa lor. VLADIMIR: Nu poţi să gîndeşti. cu oseminte. ESTRAGON: Adevărat. nu! (Caută. VLADIMIR: Imposibil. ESTRAGON: N-ai decît să nu te uiţi în ea. Fireşte. VLADIMIR: De cenuşă. VLADIMIR: Da> de unde! E imposibil! ESTRAGON: Aşa! Să ne contrazicem. ESTRAGON: Atîta nu-i de-ajuns. totuşi. ESTRAGON: Gîndeşti. Tăcere. ESTRAGON: Sigur. ESTRAGON: Nu ni s-a mai întîmplat niciodată să gîndim? VLADIMIR: De unde vin toate cadavrele astea? ESTRAGON: Toate osemintele astea? VLADIMIR: Iată. VLADIMIR: Ce vrei să zici cu e ceva? ESTRAGON: E ceva mai puţin. VLADIMIR: E greu pînă porneşti. VLADIMIR: Şi fiindcă auzi. nu cred c-ar fi prea greu.) N-avem decît s-o luăm de la început. ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR: Oricum ai face. ESTRAGON: Atunci? Dacă ne-am socoti fericiţi? VLADIMIR: Grozav e că am gîndit. ESTRAGON: De frunze. nu poţi să găseşti. Tăcere. VLADIMIR: Greu mai e! ESTRAGON: Dacă ai cînta? VLADIMIR: Nu. ESTRAGON: Crezi? VLADIMIR: Nu mai e nici o primejdie să gîndim. ■ ESTRAGON: Aşa e. . ESTRAGON: La început de tot. Lungă tăcere. VLADIMIR: Zi ceva! ESTRAGON: Caut. ESTRAGON: Adevărat? Tăcere. aşa. ESTRAGON: Sigur.

(62) ESTRAGON: De frunze? VLADIMIR: lntr-o singură noapte. Spuneam.. VLADIMIR: Ştiu. ESTRAGON: N-ai ce-i face. Aseară eram aici..) Aha.. VLADIMIR: Nu-ţi aminteşti nici un fapt... cînd sîntem mulţumiţi.. Stai niţel. Doar nu de lipsa vidului ne putem plînge. Estragon priveşte copacul. spuneam că. ESTRAGON: Aşa e. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Că am gîndit.. ce-am făcut noi aseară? ESTRAGON: Ce-am făcut? VLADIMIR: Caută să-ţi aminteşti. VLADIMIR: Priveşte-l.. Se gîndesc. stai să vedem. VLADIMIR: Păi aseară era negru de tot şi scheletic! Iar astăzi e-acoperit de frunze.t să ne lipsim. VLADIMIR: Să vedem.. Acum. ESTRAGON: Ca mic antrenament.. încep să-mi aduc aminte.. ce facem acum cînd sîntem mulţumiţi. Ai avut u» coşmar. ESTRAGON: Pesemne că e primăvară.. (Cu siguranţă. după tine. A! Copacul! ESTRAGON: Copacul? VLADIMIR: Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Sînt obosit. ESTRAGON: Dă-o dracului... nici o întîmplare? . VLADIMIR (stăpînindu-se): în legătură cu ce? ESTRAGON: O. VLADIMIR: Dar am fi putu. prea-mi ceri mult.. (61) ESTRAGON: Ar trebui să ne-ntoarcem hotărît spre natură. acum. unde eram aseară? ESTRAGON: Habar n-am. VLADIMIR: Stai niţel. aşteptăm. VLADIMIR (sigur de sine): Bun. ESTRAGON: Să vedem. cred că am pălăvrăgit. în altă parte. fără nici o legătură. VLADIMIR: Dar într-o singură noapte! ESTRAGON: îţi spun că nu eram aici aseară. despre nişte fleacuri.. mulţumiţi.. eram mulţumiţi. n-a fost rău.. VLADIMIR: Sigur. ESTRAGON: Păi. ESTRAGON: De la începutul cui? VLADIMIR: De la începutul serii de azi.. VLADIMIR: Şi. VLADIMIR: Am încercat... în alt compar timent. ştiu. îmi aduc aminte. VLADIMIR: Da.. dar acum o să trebuiască să găsim altceva ESTRAGON: Să vedem. VLADIMIR: Ce spuneam? Am putea să pornim de-acolo ESTRAGON: De unde? VLADIMIR: De la început de tot. ESTRAGON: Nu văd nimic. aseară am pălăvrăgit despre nişte fleacuri... nu'-i cel mai rău lucru.. ESTRAGON: Fireşte. aşteptăm..ESTRAGON: CUm? VLADIMIR: Oricum ai face. ne-am pupat. aşteptăm. Tăcere... Asta facem de vreo cincizeci de ani..

VLADIMIR: Lucky te-a lovit. VLADIMIR (arătînd ghetele): Iată-le. Da. Estragon e cît pe-aci să cadă ■ VLADIMIR: Celălalt. VLADIMIR: E simplu ca bună ziua.) Asta-i prea de tot! ESTRAGON: Vezi.. se apleacă.) Ridică-ţi pantalonul. Nu pentru el. le-a| luat pe-ale tale şi le-a lăsat pe-ale lui. VLADIMIR: Şi astea sînt galbene? Ia arată-le. văd ce s-a-ntîmplat. Didi. îi priveşte piciorul îi dă drumul. ESTRAGON (clătinîndu-se): Nu pot. VLADIMIR: Nu se poate. VLADIMIR: Şi lovitura? ESTRAGON: Cu piciorul? E-adevărat. VLADIMIR: De ce? ESTRAGON: Nu-mi aduc aminte. ESTRAGON: De ce? (64) VLADIMIR: Ale lui nu-i veneau bine. (Estragon dă acelaşi picior. VLADIMIR: Nu. am fost lovit cu piciorul. întinde piciorul spre Vladimir şi e cît (63) pe-aci să cadă. ESTRAGON: Dar ale mele erau mici. Estragon se duce la ghete. totul e.ESTRAGON (sătul): Nu mă mai chinui.) Să plecăm. Vladimir îi ridică pantalonul. (Estragon priveşt ghetele. VLADIMIR: N-ai observat nimic neobişnuit? ESTRAGON: Vai! VLADIMIR: Şi Pozzo? Şi Lucky? ESTRAGON: Pozzo? VLADIMIR: Oasele. VLADIMIR: Cînd? ESTRAGON: Nu ştiu. ESTRAGON: Nu sînt ale mele. (Estragon într-un picior.. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Unde-ţi sînt ghetele? ESTRAGON: Se vede că le-am aruncat. VLADIMIR: Eşti sigur că ale tale erau negre? ESTRAGON: Adică erau gri. ca de obicei.l Vladimir o priveşte şi-o aruncă mînios. VLADIMIR: Pozzo ţi le-a dat... ESTRAGON: Care? VLADIMIR: Amîndouă. face puroi. ESTRAGON: Totul e. A venit un tip. VLADIMIR: Soarele? Luna? Nu-ţi aminteşti? ESTRAGON: Pesemne că erau aici. Şi le-a luat pe-ale tale. (Scurtă pauză. le exami. ESTRAGON: Parcă erau oase de peşte. . VLADIMIR (apropiindu-se): Arată! (Estragon îi dă gheata. ESTRAGON: Sînt obosit. VLADIMIR: Nu sînt ale tale! ESTRAGON: Ale mele erau negre.) Celălalt am spus! (Acelaşi joc cu celălalt picior. da..) Uitei rana. vreau să zic de ce le-ai aruncat? ESTRAGON: Mă băteau la degete.) Chiar pe locul unde le-ai pus tu aseară.. ESTRAGON (ridicînd o gheată): în fine. Vladimir ii prinde piciorul. Ridică-ţi pantalonul. Astea sînt galbene. nează de aproape. ESTRAGON: Şi toate astea au fost ieri? VLADIMIR: Ia arată piciorul. VLADIMIR: Văd eu ce e. sînt verzui.. ESTRAGON: Nu ştiu. Estragon se clatină.. VLADIMIR: Pentru tine.

Tăcere. ridică piciorul. nu. VLADIMIR: Poate că într-o bună zi ai să ai şi ciorapi. ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR: Greşeşti. porcule! (Estragon ridică celălalt picior. VLADIMIR: Vreau să zic ghetele. nu-i aşa. ESTRAGON: Nu-mi plac decît ridichile de lună. (Ridică gheata. (Acelaşi joc. ESTRAGON: Atunci. sigur.) Celălalt. VLADIMIR: Asta devine într-adevăr lucru de nimic. nu-i aşa. scoate în sfîrşit o ridiche.) Ei? ESTRAGON: îmi vine şi asta. se clatină de-a lungul scenei. Nu se mişcă. ESTRAGON: Ne descurcăm destul de bine împreună. Estragon i-o dă. (Estragon ezită. VLADIMIR: Vrei o ridiche? ESTRAGON: Atîta e? VLADIMIR: Sînt ridichi şi napi. . VLADIMIR: încearcă. care o examinează. VLADIMIR (scoţlnd o sfoară din buzunar): Acum s-o legăm. S-o încercăm şi pe cealaltă. ESTRAGON: Găsim totdeauna cîte ceva care să ne dea impresia că trăim. fără şiret. doar ştii bine.ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot.) E neagră! VLADIMIR: E ridiche. Vladimir reuşeşte pînă la urmă să-i pună gheata. ESTRAGON: Mă duc să caut un morcov. Sîntem vrăjitori. (Scurtă pauză. Didi? VLADIMIR: Sigur.) încearcă să mergi. De altfel. ESTRAGON: Nu destul încă.) Mai sus! (înghesuiţi unul în altul. pe care i-o dă lui Estragon. ESTRAGON: Dar eu nu mai pot. Hai. ESTRAGON: Morcovi nu mai sînt? VLADIMIR: Nu. ESTRAGON: îmi sînt prea mari. ESTRAGON (cu vehemenţă): Nu. (Estragon se apropie de el. VLADIMIR: Dacă le-ai încerca? ESTRAGON: Am încercat tot.) Ei? ESTRAGON: îmi vine bine. dă piciorul. nu găseşte decît napi. dă-mi o ridiche. ESTRAGON: O mică plăcere. fără şiret. Dar să nu ne abatem de la ce-am hotărît. (Vladimir se scotoceşte prin buzunare. (Estragon încearcă. o miroase. încearcă pe stîngul mai întîi. ESTRAGON: Crezi? (65) VLADIMIR: Ca să mai treacă timpul.) Hai. ESTRAGON: Mă ajuţi? VLADIMIR: Sigur. ESTRAGON: O mică plăcere' VLADIMIR: O distracţie. . VLADIMIR: Nu te strîng? ESTRAGON (făcînd cîţiva paşi apăsaţi): Nu încă. cam exagerezi cu morcovii.) Atunci ce facem? VLADIMIR: Nu e nimic de făcut. Didi? VLADIMIR (nerăbdător): Sigur.) Te asigur că o să fie o variaţie. VLADIMIR: Atunci poţi să le păstrezi. sigur. VLADIMIR: Atunci nu vrei? ESTRAGON: Nu-mi plac decît ridichile de lună! VLADIMIR: Atunci dă-o înapoi.

ESTRAGON: Am să încerc. nu spune nimic. n-avea teamă... Caută. dînd din mîini ca să se încălzească. Estragon se trezeşte brusc. ESTRAGON: Destul! Sînt obosit! VLADIMIR: îţi place mai mult să stai fără să faci nimic? ESTRAGON: Da.. le păstrezi? ESTRAGON: Am vorbit destul despre ghete. ESTRAGON: Cădeam.. ESTRAGON: Am venit prea devreme. apoi se duce să se aşeze unde stătea la începutul primului act. Se apropie de Estragon şi cîntă cu glas puternic: Nani-nani... Nu te mai gîndi. VLADIMIR: Nu.. ca ieri. VLADIMIR: S-a terminat. gata. (67) 5 ESTRAGON: Să plecăm. stai.duc totuşi să mă aşez. Ia o poziţie uterină.) Nu poţi să stai liniştit locului? VLADIMIR: Mi-e frig. Estragon adoarme.ESTRAGON: Aşa e. face cîţiva paşi. din ochi. VLADIMIR: Nu putem. VLADIMIR: Da.. nu.. dintr-odată.. dar. Vladimir îşi scoate haina şi-i acoperă umerii. VLADIMIR: Şi-o să putem pleca. cu capul intre picioare. ESTRAGON: Dacă aş putea să dorm. ESTRAGON (ridică capul): Nu aşa tare. îl cuprinde cu braţele. îl ia pe Estragon de braţ şi-l face să umble în lung şi-n lat. ESTRAGON: Dar noaptea nu cade. ESTRAGON: Ajunge! (Tăcere. (Vladimir îşi reia plimbarea. VLADIMIR: Stai. sînt aici. stai. VLADIMIR: Atunci.. apoi începe să umble în lung şi in lat. (66) VLADIMIR: Acolo stăteai aseară.. VLADIMIR: Cum vrei tu.. VLADIMIR (ceva mai încet): Nani-nani Na-ni-na-ni Na-ni-na-ni Na-ni.. îi dă drumul lui Estragon. VLADIMIR: O să cadă ea. ESTRAGON: Ah! VLADIMIR: Stai. un loc. Vladimir aleargă spre el. ESTRAGON: Şi-apoi o să fie întuneric. sărind în sus. . înnebunit. VLADIMIR: Stai puţin. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Îl aşteptăm pe Godot.. se duce să-şi ia haina şi o pune pe el.) Mă . VLADIMIR: Am venit totdeauna la căderea nopţii. Hai să umblăm puţin. ESTRAGON: Adevărat.. ESTRAGON: Eram pe un. Tăcere. pînă cînd Estragon refuză să meargă mai departe. VLADIMIR: Aseară ai dormit.

) Ce-i de făcut? Ce-i de făcut? VLADIMIR (oprindu-se din mers. Estragon îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Lucky. Vladimir îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Lucky. Vladimir îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Estragon.) Perfect! ESTRAGON: N-ai să mă mai vezi. pe care i-o întinde lui Vladimir. pe care i-o întinde lui Estragon.) Cum să spun? (Scurtă pauză. pe care i-o întinde lui Vladimir. Vladimir ia pălăria lui Lucky. pe care i-o întinde lui Vladimir. . Estragon îşi aranjează pălăria cu amîndouă mîinile. Vladimir îşi pune pălăria lui Estragon în locul pălăriei lui Lucky. Vladimir ia pălăria lui Estragon. Estragon ia pălăria lui Lucky. VLADIMIR: Nu. Estragon îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Vladimir. Vladimir îşi. Estragon îşi ia pălăria.ESTRAGON: Şi-apoi o să fie iar ziuă.) De-un ceas sint aici şi n-am văzut-o! (Foarte mulţumit. (Scurtă pauză. Vladimir îşi ia pălăria. ESTRAGON: Plec. Vladimir îşi aranjează cu amîndouă mîinile pălăria sa. ESTRAGON: Plec. A mea mă supără. cu violenţă): Nu mai termini odată cu bocitul? începi să-mi calci pe nervi cu • gemetele tale. VLADIMIR: îmi vine? ESTRAGON: Nu ştiu. la dreapta şi la stînga. Estragon îi întinde pălăria lui Vladimir.) Ţine. aranjează cu amîndouă mîinile pălăria lui Luky. Vladimir îşi pune pălăria lui Lucky în locul pălăriei sale. Estragon îşi pune pălăria lui Vladimir în locul pălăriei lui. VLADIMIR: Nu vrei să ne jucăm? ESTRAGON: Să ne jucăm. (Ridică pălăria lui Lucky. . VLADIMIR: Va să zică n-am greşit locul. VLADIMIR (zărindpălăria lui Luky): Ia te uită! ESTRAGON: Adio! VLADIMIR: Pălăria lui Lucky! (Se apropie de ea. Estragon ia pălăria lui Vladimir. dar cum mă găseşti tu? întoarce capul cochet. care o ia şi o întinde lui Estragon. Estragon ia pălăria lui Vladimir. VLADIMIR: Atunci pot s-o păstrez.) Mă zgîrie. care o ia şi i-o întinde lui Vladimir. ia atitudini de manechin. Acum sîntem liniştiţi. ESTRAGON: Ce? VLADIMIR: Ţine asta. care o ia şi o aruncă. pe care i-o întinde lui Estragon. Vladimir îşi pune pălăria în locul pălăriei lui Estragon. de-a ce? VLADIMIR: Ne-am putea juca de-a Pozzo şi Lucky. •ESTRAGON: îngrozitor ! VLADIMIR: Mai îngrozitor ca de obicei? ESTRAGON: La fel. pe care i-o întinde lui Estragon. (Scurtă pauză. o priveşte cu admiraţie. Estragon îşi pune pălăria lui Lucky în locul pălăriei lui Vladimir. Estragon îşi pune pălăria sa în locul pălăriei lui Lucky.) Frumoasă trebuie c-a mai fost! (Opune în locul pălăriei lui. Tată această scenă într-un ritm viu. pe care i-o (68) întinde lui Estragon.

VLADIMIR: Eu aş fi Lucky. ESTRAGON: Plec. ESTRAGON: Unde? VLADIMIR: După copac. cade. începe să străbată scena aproape în goană. VLADIMIR: Cîţi sînt? ESTRAGON: Nu ştiu. Estragon se dă înapoi înspăimîntat. Estragon se repede spre pînza fundalului. VLADIMIR (triumfînd).) Repede.) Nu vrei? Zău. încovoindu-se sub povara bagajelor. gîfîind. Gest către spectatori.) Gogo! (Tăcere.) Gogo! E Godot! Sîntem salvaţi! Să-i ieşim înainte! Vino! (îl trage pe Estragon spre culise. VLADIMIR: Nu pot! ESTRAGON: Destul! VLADIMIR: Zi-mi să joc. După . vede că Estragon nu mai este acolo. VLADIMIR: Adevărat. porcule! (Se zvîrcoleşte pe loc. priveşte în zare. Estragon iese grăbit. Iasă vedem.• E Godot! însfîrşitl (îl îmbrăţi. VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Nu ştiu. VLADIMIR: Zi-mi să gîndesc.) Dă-i drumu'l (69) ESTRAGON: Ce trebuie să fac? VLADIMIR: Zbiară la mine. Vladimir aleargă la culisa prin care Estragon se (70) întorsese. aleargă spre Vladimir. aleargă spre Vladimir care se întoarce. joacă. iese fugind pe cealaltă parte. te înţeleg. în sfîrşit! ESTRAGON (gîfîind): Stat blestemat! VLADIMIR: Unde ai fost? Te credeam plecat pentru totdeauna! ESTRAGON: Pînă la marginea pantei. tu ai fi Pozzo. se dă înapoi. sîntem pe-un platou. îl aduce spre rampă. Estragon îl priveşte uluit. mereu încovoiat. şează pe Estragon cu însufleţire. scapă. Fugi pe-acolo! Hai! (îl împinge spre fosă.) Iată-te iar! ESTRAGON: Sînt blestemat pe vecie! VLADIMIR: Ai fost departe? ESTRAGON: Pînă la marginea pantei. (Estragon ezită.ESTRAGON: Nu cunosc. Sigur.) Nu-ţi rămîne decît să dispari. ESTRAGON: Şi pe-acolo vin. Vine. ESTRAGON: Ticălosule! VLADIMIR: Mai tare. ESTRAGON: Căzătură! Javră! Vladimir înaintează.) Dobitocule! pe-acolo nu-i ieşirea! (Vladimir se duce să-l ridice. Estragon reintră grăbit. Estragon se împotriveşte. gîndeşte. porcule! ESTRAGON: Gîndeşte.) Nu pot! (Ridică ochii. (Se gîndeşte. Se opresc la cîţiva paşi unul de altul. sîntem serviţi pe platou. Estragon reintră grăbii.) Acolo nu-i nimeni. porcule! Tăcere.) Iată-te. se încurcă în ea. VLADIMIR: Joacă. scoate un ţipăt sfişietor. (Ia atitudinea lui Lucky.) Gogo! Vino-napoi! (Tăcere. VLADIMIR: Sîntem încercuiţi! (înnebunit. ESTRAGON:Cum? VLADIMIR: Zi.

Tăcere.. Cum? VLADIMIR (mai tare): Cred că te-ai înşelat. îşi reiau pînda. lasă politeţea. Tăcere. (Aleargă spre cealaltă culisă.copac! (Estragon dă fuga după copacul care nu-l acoperă decît pe jumătate. ESTRAGON: Tu o să te postezi acolo. VLADIMIR: Nu. ESTRAGON (întorcîndu-se).) Nu mişca. (71) VLADIMIR: Cred că te-ai înşelat. copacul ăsta nu ne-ar fi servit la nimic. înăuntru! ESTRAGON: Haide! Se îmbrăţişează. nu te mişca şi cască ochii. VLADIMIR: Ticălosule! ESTRAGON: Aşa! Să ne înjurăm! (Schimb de insulte.. VLADIMIR: Ce uşor trece timpul cînd ne distrăm! Tăcere. Vin unul spre altul.) Hai.) Spate în_ spate.) Sigur. priveşte în zare. (îşi lasă în jos capul. Estragon se opreşte. ca pe vremuri! (Continuă să se privească un timp. îl pune în axul drumului. pardon! ESTRAGON: Te ascult. ruşinat. Amîndoi se privesc peste umăr. apoi fiecare îşi reia pînda. se opresc. VLADIM-IR: Gogo! ESTRAGON: Didi! VLADIMIR: Dă mîna! ESTRAGON: Iat-o! VLADIMIR: Vino în braţele mele! ESTRAGON: în braţele tale? VLADIMIR (deschizînd braţele): Aici. VLADIMIR: Nu-i nimic de făcut. ESTRAGON: Hai.Nucumva.) Nu vezi venind pe nimeni? VLADIMIR (întorcîndu-se): Cum? ESTRAGON (mai tare): Nu vezi venind pe nimeni? VLADIMIR: Nu. nu. Tăcere. ESTRAGON: Ce facem acum? VLADIMIR: Aşteptînd.) Iartă-mă! (Ridică mîndru capul. ' VLADIMIRşiESTRAGON (se întorc simultan).) Nu cumva eşti nebun? ESTRAGON (mai calm): Mi-am pierdut capul. (Estragon iese de după copac. ESTRAGON (la fel): Termin-o tu pe-a ta. (îl duce pe Vladimir spre culisa stîngă. Se privesc mînioşi. cu spatele la scenă. . VLADIMIR: O.) Gata! Acum ai să vezi! Spune-mi ce trebuie să fac. Tăcere. VLADIMIR: Hai. Lungă tăcere.) Acum să ne împăcăm. VLADIMIR (cu putere): Termină-ţi fraza. ESTRAGON: Ba da! VLADIMIR: Te-am întrerupt! ESTRAGON: Dimpotrivă. Lungă tăcere. ESTRAGON: Nici eu. nu fi încăpăţînat. (72) VLADIMIR: Dacă ne-am face exerciţiile? ESTRAGON: Mişcările. Vladimir îl priveşte peste umăr. (Către Estragon. se întoarce. ESTRAGON: Aşteptînd. ESTRAGON: Nu ţipa.

ca să-i permită lui Pozzo s-o urmeze mai comod. Pozzo a devenit orb.VLADIMIR: De supleţe. ca în primul act.) în sfîrşit. el se opreşte. ESTRAGON: Nu mai vreau să respir. ESTRAGON: De relaxare. ESTRAGON (oprindu-se. VLADIMIR: Ca să ne încălzim. pentru echilibru. VLADIMIR: Ai dreptate. dar mult mai scurtă. Ne-am luptat toată seara numai cu mijloacele noastre. Sînt obosit. (73) POZZO (agăţîndu-se de Lucky. ESTRAGON (oprindu-se): Destul. La vederea lui Estragon şi a lui Vladimir. să aşteptăm — să aşteptăm. strigînd cît îl ţine gura): Doamne. să aşteptăm noaptea. şi trîntindu-l pe Pozzo în cădere. sub această nouă povara^ se clatină): Ce s-a întîmplat? Cine a strigat? Lucky cade. ai milă de mine! VLADIMIR (vexat): Şi eu? ESTRAGON (acelaşi joc): De mine! Fie-ţi milă! De mine! Intră Pozzo şi Lucky. POZZO: Ajutor! ESTRAGON: Strigă ajutor. Estragon închide ochii. Estragon face arborele. ESTRAGON: Crezi că Dumnezeu mă vede? VLADIMIR: Trebuie să închizi ochii. clătinîndu-se. (Pauză. (oprindu-se): E rîndul tău. se clatină şi mai tare. un de Estragon. luna o să răsară. Sfîrşitul serii ne e asigurat. ESTRAGON: Arborele? Vladimir face arborele. VLADIMIR (oprindu-se): Nu sîntem în formă. Să facem. arborele. Funia. VLADIMIR: Hai. Vladimir şi Estragon se dau înapoi. ESTRAGON: Ca să ne liniştim. clătinîndu-se. VLADIMIR: De circumducţiune. continuîndu-şi drumul. A şi început ziua de mîine. Rămîn amîndoi lungiţi. care. ESTRAGON: Dar ei sînt numai în trecere. Estragon îl imită. VLADIMIR: Nu mai sîntem singuri. întăriri! POZZO (speriat): Ajutor! ESTRAGON: E Godot? VLADIMIR: începusem să ne pierdem curajul. ridicînd pumnii.) Să facem* totuşi.totuşi. începe să sară. VLADIMIR. să-l aşteptăm pe Godot. Acum s-a terminat. şi noi o să plecăm de-aici. Pozzo. Lucky are o pălărie nouă. ESTRAGON: Dar ei sînt numai în trecere. VLADIMIR: O să ne fie de-ajuns. se ciocneşte de el. POZZO: Ajutor! VLADIMIR: De pe-acum timpul curge cu totul altfel. ESTRAGON: E Godot? VLADIMIR: Pică la fix! (Se îndreaptă spre grămadă. fără mişcări în mijlocul bagajelor. lăsind să-i scape tot. Soarele o să apună. ESTRAGON: De relaxare. . POZZO: Fie-vămilă! VLADIMIR: Bietul Pozzo! . Lucky • e împovărat ca în primul act. cîteva respiraţii.

geme. VLADIMIR: Poate că mai are oase pentru tine. ESTRAGON: De care? VLADIMIR: Să nu se mişte Lucky. înainte. pe neaşteptate. dacă nu le dă. Dar poate să se dezlănţuie dintr-o clipă în alta . ESTRAGON: Atunci cine-i? VLADIMIR: E Pozzo. ESTRAGON: Atunci să se ridice. VLADIMIR: Pare deştept ce spui. VLADIMIR: Nu poate. Nu-ţi aduci aminte? ESTRAGON: El era? VLADIMIR: Da. VLADIMIR: Vrei să zici că-l avem la mînă? ESTRAGON: Da. VLADIMIR: Dacă l-aş ajuta. ESTRAGON: Să plecăm. doarme oare cu adevărat? (Scurtă pauză. ESTRAGON: Nu poate să se ridice. ESTRAGON: E aici? (75) 1 VLADIMIR: Uite-l.ESTRAGON: Ştiam că e el. (Gest. mai întîi? ESTRAGON: Ce să facă? VLADIMIR: Să se ridice. VLADIMIR: Bună idee. (74) VLADIMIR: Nu putem. Dar mă tem de-un lucru. POZZO: Eu sînt! Eu sînt! Ridicaţi-mă ! VLADIMIR: Nu poate să se ridice. loveşte pămîntul cu pumnii. Am fi raşi! ESTRAGON: Lucky? VLADIMIR: El te-a atacat ieri. ESTRAGON: Dacă i-am cere mai întîi oasele? Apoi. VLADIMIR: Nu. bizuindu-ne . ESTRAGON: Oase? VLADIMIR: De pui. ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR: Dar nu-i de loc Godot. ESTRAGON: întreabă-l.) Nu. ESTRAGON: Dacă i-am trage amîndoi o mamă de bătaie? VLADIMIR: Vrei să zici. VLADIMIR: Şi că trebuie să-i punem condiţii ca să-l ajutăm? ESTRAGON: Da. cel care ţi-a tras şuturile. dacă am tăbărî pe el cît doarme? ESTRAGON: Da. Dar sîntem în stare? Şi el. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. ESTRAGON: Dar ce are? VLADIMIR: Nu ştiu. ESTRAGON: Nu-i Godot? VLADIMIR: Nu-i Godot. ESTRAGON : îţi spun că erau zece. ca să-l ajutăm. Pozzo se zvîrcoleşte. mai bine am profita că Pozzo cere ajutor. VLADIMIR: Vrea să se ridice. VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Godot.) Deocamdată pare mort. îl lăsăm acolo.

măcar o dată. facem şi aşa cinste condiţiei umane. Şi alţii ar putea să facă treaba la fel de bine. (Scurtă pauză. Dar. Ne plictisim. o să fim iar singuri. Sau fuge în adîncul desişurilor. Se * înţelege că-i aşa. ESTRAGON: Nu-i destul. cum să spun. Hai. Dar aici. VLADIMIR: Fiindcă şi-a pierdut speranţa. La drept vorbind nici nu e neapărată nevoie de noi. cît avem ocazia! Doar nu e nevoie de noi în fiecare zi. Cu vehemenţă. ESTRAGON: Găseşti că e destul? VLADIMIR: Nu. (înaintează. Tigrul sare să-şi ajute semenii • fără să stea pe gînduri. specia în care ne-a vîrît nenorocirea. e că timpul trece greu în asemenea condiţii şi că ne sileşte să-l umplem cu fapte care. vreau să spun că n-aş merge pînă la a zice ca n-avem mintea întreagă încă de pe cînd venim pe lume. VLADIMIR: Să nu ne mai pierdem vremea cu vorbe goale.. şi noi ce facem? O lăsăm să se ducă de rîpă..) Nu.Săreprezentăm cu demnitate. Ce părere ai? ESTRAGON: N-am ascultat. Şi avem norocul să ştim. POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Ce e sigur. Cîţi oameni pot să spună asemenea lucruri? ESTRAGON: Nenumăraţi. vă dau bani! ESTRAGON: Cît? POZZO: O sută de franci.) într-o secundă. ESTRAGON: Adevărat. Bun. noi sîntem omenirea. VLADIMIR: Crezi? (76) ESTRAGON: Nu ştiu. dacă nu şi mai bine chiar. Dar oare nu rătăceşte ea de-pe-acum în bezna permanentă a marilor adîncimi? iată ce mă întreb uneori. Îmi urmăreşti raţionamentul? ESTRAGON: Toţi ne naştem nebuni. se opreşte. Da. ESTRAGON: Tot ce se poate. VLADIMIR: E drept că dacă stai să cîntăreşti cu braţele încrucişate argumentele pro şi contra. Să-profităm. VLADIMIR: Se prea poate. un singur lucru e clar: aşteptăm să vină Godot. VLADIMIR: Sau să cadă noaptea. nu protestez.. asta e incontestabil. chit că ne place . (Ridică mîna. Ce facem noi aici.) Să facem ceva. ne plictisim de moarte. POZZO: Două sute. iată ce trebuie să ne întrebăm. în clipa de faţă. dar cu care sîntem obişnuiţi. totul o să se risipească. în această imensă confuzie. Iar cîte unii rămîn. Dar nu asta e problema. spre Pozzo. POZZO: Ajutor.) Sîntem la întîlnire şi-atît. . Nu sîntem "sfinţi. în mijlocul singurătăţilor. asta sau nu. VLADIMIR: Aşteptăm. la muncă. Ni se iveşte o diversiune. ESTRAGON: Păi nu mai cere nimic.' (Scurtă pauză. O să zici că toate astea n-au alt rost decît să ne împiedice prăbuşirea raţiunii.pe recunoştinţa lui. VLADIMIR: N-aş merge pînă acolo. dar sîntem la întîlnire. pînănu-ipreatîrziu. care la prima vedere pot apărea raţionale. Dar nu asta e problema. Strigătul pe care l-am auzit adineauri se adresa mai degrabă întregii omeniri.

VLADIMIR: încearcă. care se grăbeşte s-o apuce. apoi o să plecăm împreună. ESTRAGON: Te-apucă scîrba! VLADIMIR: Repede! Repede! Dă-mi mîna! ESTRAGON: Eu plec. am visat să mă plimb prin Ariege. o să răceşti. nu poate. VLADIMIR: Nu mă lăsa! Au să mă ucidă! POZZO: Unde mă aflu? VLADIMIR: Gogo! POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Ajută-mă! ESTRAGON: Eu plec. ESTRAGON: Hai. ESTRAGON: Şi-o să mergem în Ariege? VLADIMIR: Unde vrei tu. Tăcere. ridică-te. VLADIMIR: Lasă-mă în pace. nu fi încăpăţînat. POZZO: Ce s-a întîmplat? VLADIMIR (cu putere): Nu mai taci odată? Holera dracului! Nu se gîndeşte decît la el. POZZO: Cine sînteţi voi? VLADIMIR: Nişte oameni. POZZO: Eu sint! Eu sînt! Fie-vă milă de mine. (Încearcă să se ridice. ESTRAGON: Tu rămîi aici? VLADIMIR: Deocamdată. ESTRAGON: Hai. POZZO: Trei sute. Recade. cade. se împiedică de bagaje. Didi. ESTRAGON: Şi n-o să ne mai întoarcem niciodată? VLADIMIR: Niciodată. Apoi tare. POZZO: Două sute! VLADIMIR: Imediat! încearcă să-l ridice pe Pozzo. îndată. ESTRAGON: Care te-ai împuţit? VLADIMIR: Pozzo. " VLADIMIR: întîi ajută-mă.) Eu plec. Patru sute! ESTRAGON: De cînd mă ştiu. . hop ! VLADIMIR: Trage! Estragon trage. (78) POZZO: Ajutor! VLADIMIR: Aici sîntem. ESTRAGON: Ce bine e pe jos! VLADIMIR: Poţi să te ridici? ESTRAGON: Nu ştiu.VLADIMIR: Ai să te plimbi. VLADIMIR: La urma urmei.) Mai curînd sau mai tîrziu.) Hai. Tăcere. se poticneşte. nu izbuteşte. ESTRAGON: îndată. îşi reînnoieşte eforturile. ESTRAGON: Ce v-a apucat pe toţi? VLADIMIR: Ajutor! (77) ESTRAGON: Eu plec. . "ESTRAGON: îmi promiţi? VLADIMIR: îţi jur. cade. încearcă să se ridice.Visează. (Scurtă pauză. Lungă tăcere. (Întinde mina spre Vladimir. ESTRAGON: Ce ai? VLADIMIR: Cară-te. am să mă ridic şi singur.

) Pozzo! (Scurtă pauză. ESTRAGON: Dacă am încerca cu alte nume? VLADIMIR: Mi-e teamă să nu fie atins serios. Tăcere. Şi am rămas surzi. (Se gîndeşte o clipă. VLADIMIR: Ce-ar fi nostim? ESTRAGON: Să încercăm alte nume. VLADIMIR: Pozzo! (Scurtă pauză. ESTRAGON: Nu cumva l-ai pocnit prea tare? VLADIMIR: I-am tras cîţiva pumni zdraveni. Vladimir. Tă- cere. A stăruit. Dormi.ESTRAGON: Dacă am încerca să dormim? VLADIMIR: L-ai auzit? Vrea să ştie ce s-a întîmplat 1 ESTRAGON: Lasă-l. VLADIMIR: îţi spun că-l cheamă Pozzo. îl urmăreşte cu privirea. "ESTRAGON: E-adevărat. VLADIMIR şi ESTRAGON: Pozzo! Pozzo! VLADIMIR: A mişcat. ESTRAGON: N-ar fi trebuit. Poate că e mort. chemlndu-l pe Lucky. VLADIMIR: Tot ticălosul ăsta de Pozzo. unul după altul. VLADIMIR: Nu se mai mişcă. (Tăcere. ESTRAGON: Am dat de bucluc. ESTRAGON: Eşti sigur că-l cheamă Pozzo? VLADIMIR (îngrijorat): Domnule Pozzo! Veniţi înapoi! N-o să vă facem nici un rău. (79) ESTRAGON: Asta nu ni se întîmplă des.) Poate că am fost cam prea duri. Arde-i vreo cîteva! VLADIMIR (cărîndu-i pumni lui Pozzo): N-ai terminat? Nu vrei să laşi gura? Vierme! (Pozzo se desprinde. ESTRAGON: Hai am îndoi odată. ESTRAGON: Asta o să vedem noi. ESTRAGON: Ar fi nostim. ESTRAGON: Spune-i să lase gura.) Abel! Abel! POZZO: Ajutor! . cheamă-l.) Nu răspunde. spintecă cerul cu gesturi de orb. VLADIMIR: Se aşezase în genunchi. Şi l-am bătut. în cînd se opreşte. şi se depărtează. fiindcă am vrut să-l ajutăm. Tăcere. VLADIMIR: Adevărat. VLADIMIR: Tu ai vrut. ESTRAGON: Păi zici că a căzut.) A scăpat! (Pozzo se prăbuşeşte. ESTRAGON: Adevărat. VLADIMIR: Ne-a implorat să-l ajutăm. Din cînd. de-a buşilea. Ca să treacă timpul. ESTRAGON: Nu mă părăsi! VLADIMIR: Dacă l-aş chema? ESTRAGON: Aşa e.. rezemat în cot. Şi-l nimerim noi pînă la urmă pe cel bun. POZZO: Fie-vă milă! Milă! ESTRAGON (tresare): Ce? Ce-i aici? VLADIMIR: Dormeai? ESTRAGON: Aşa cred.) A căzut! ESTRAGON: Se ridicase? VLADIMIR: Nu. (Scurtă pauza.) Ce facem acum? VLADIMIR: Dacă m-aş putea tîrî pînă la el. Să încercăm. ţiplnd de durere..

) ■Cain! Cain! • m POZZO: Ajutor! ESTRAGON: E toată omenirea aici.ESTRAGON: Vezi! (80) VLADIMIR: încep să mă satur de cîntecul ăsta. (Strigă. . ESTRAGON: Asta e! L-am fi ajutat dacă nu-i eram prieteni? VLADIMIR: Poate. ESTRAGON: N-a fost cine ştie ce greu. ESTRAGON (rlde zgomotos): întreabă dacă sîntem prieteni ! VLADIMIR: Nu. Ce mai aşteptăm? îl ajută pe Pozzo să se ridice.) Ia te uită la noruleţul ăla. VLADIMIR: Să nu mai discutăm despre asta. Se ridică amindoi.) Vă e mai bine? POZZO: Cine sînteţi? VLADIMIR: Nu ne recunoaşteţi? POZZO: Sînt orb. VLADIMIR (către Pozzo): De cînd? POZZO: Aveam o vedere foarte bună — dar sînteţi prieteni. (Tăcere. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Vrea să-l ajutăm să se ridice. atîrnat de gîtul lor. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Dovadă că l-am ajutat. ESTRAGON: Adevărat. la zenit. (Acelaşi joc. Vrei? VLADIMIR: Tocmai voiam să-ţi propun. VLADIMIR: Nu putem.) Trebuie să se obişnuiască iar cu statul în picioare. ESTRAGON: Şi acum? POZZO: Ajutor! ESTRAGON: Să ne cărăm. dacă ne-am ridica? VLADIMIR: Să încercăm.) Ce facem? POZZO: Ajutoor! VLADIMIR: Dacă l-am ajuta? ESTRAGON: Ce trebuie făcut? VLADIMIR: Vrea să se ridice. ESTRAGON: Pentru început. Pozzo rămîne . (Către Pozzo. se depărtează de el. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: îl aşteptăm pe Godot. vrea să zică prieteni de-ai lui. ESTRAGON: Acum să trecem la altceva. ESTRAGON: Evident. Pozzo recade. (81) VLADIMIR: Trebuie sprijinit. ESTRAGON: Atunci să-l ajutăm. în picioare. VLADIMIR: Ei şi? Ce-i cu el? (Scurtăpauză. ESTRAGON: Dar la ce? VLADIMIR: Asta e! Tăcere. ESTRAGON: Poate că vede clar în viitor. VLADIMIR: Totul e să vrei. Tăcere. (Scurtă pauză.) Ce ţi se pare atît de extraordinar? Tăcere. între amîndoi. VLADIMIR (ridicînd ochii): Unde e? ESTRAGON: Colo. ESTRAGON: Poate că pe-ălălalt îl cheamă Cain.

POZZO: Unde sîntem? VLADIMIR: Nu ştiu. POZZO (cu spaimă): E seară? VLADIMIR: De altfel. VLADIMIR (liniştitor): E seară.. Tăcere. ESTRAGON: Depinde de anotimp.) Şi nici lucrurile timpului nu le văd. Dar n-am trăit degeaba toată ziua asta lungă şi pot să vă asigur că e aproape la capătul repertoriului.POZZO: Nu sînteţi tîlhari? ESTRAGON: Tîlhari? Semănăm noi a tîlhari? VLADIMIR: Ei. îl reia văzînd că-i gata să cadă... spuneaţi că pe vremuri aţi avut o vedere foarte bună. ESTRAGON: Dacă ar fi zorile. cum vă mai simţiţi? ESTRAGON: Cît timp o să trebuiască să-l maicărăm după noi? (îl lasă pe jumătate. (83) 6* VLADIMIR: Ia te uită ! Aş fi jurat contrariul. Mai pe larg! VLADIMIR: Lasă-l în pace. Estragon şi Vladimir privesc amurgul. foarte bună. POZZO: Nu tumva la locul numit Scîndura? .. (Scurtă pauză. domnule. Opt?. (Scurtă pauză. VLADIMIR: Vă întreb dacă v-a apucat dintr-o dată? POZZO: într-o zi m-am trezit orb ca destinul.. POZZO: Nu mă lăsaţi! VLADIMIR: Nici vorbă să vă lăsăm.. ESTRAGON: îţi spun că se înalţă. VLADIMIR: Nu vorbi prostii. POZZO: E seară? * Tăcere. (Scurtă pauză. POZZO: Cît e ceasul? ESTRAGON (cercetînd cerul): Să vedem. VLADIMIR: Dacă am auzit bine.) După cît spune el.) Memoria praeteritorum bonorum — trebuie să fie groaznic... dintr-o dată? POZZO: Foarte bună. POZZO: Da. POZZO: De ce nu-mi răspundeţi? ESTRAGON: Fiindcă nu vrem să vă spunem o tîmpenie. VLADIMIR: Şi v-*a apucat aşa. POZZO: Da. VLADIMIR: Şapte?. POZZO: Nu mă întrebaţi. ESTRAGON: Eu plec. Prietenul meu încearcă să mă facă să mă îndoiesc că-i seară. am ajuns la saară... Nu vezi că a început să-şiamintească de fericire? (Scurtă pauză. nici nu s-a clintit. Acolo e apusul. ESTRAGON: Ce ştii tu?. ESTRAGON: Deocamdată.) Doar nu sîntem cariatide. ESTRAGON: Parcă s-ar înălţa. Orbii n-au noţiunea timpului. (82) VLADIMIR: Nu se poate. (Scurtă pauză. ESTRAGON (enervat): Mai pe larg.. VLADIMIR: Dar de-abia ieri.. şi trebuie să mărturisesc că m-a făcut să şovăi o clipă. VLADIMIR: Cînd asta? POZZO: Nu ştiu.) Altminteri. foarte bună.) Cîteodată mă mai întreb dacă nu dorm încă... şi tu! E orb! ESTRAGON: La naiba! Aşa e.

pur şi simplu. asta-l face să se mişte. să se ducă prietenul dumitale. VLADIMIR: Ah. POZZO: Ce mai aşteaptă? VLADIMIR (către Estragon): Ce mai aştepţi? ESTRAGON: îl aştept pe Godot. VLADIMIR: Ca să se odihnească.VLADIMIR: Nu cunosc. încotro s-au dus oa menii pe care i-ai văzut? ESTRAGON: Habar n-am. POZZO : A ce seamănă peisajul? VLADIMIR (privire circulară): nu se poate descrie. VLADIMIR: Poate că au făcut stînga împrejur. îţi aminteşti că ţi-a făcut ceva. mai jos depîntece şi în obraz. ESTRAGON: Aşa e. POZZO: N-are de ce să se teamă. VLADIMIR: Adevărat. Dacă nu. E chiar o ocazie să te răzbuni. Tu mi-ai spus. nu trebuie să fii niciodată drăguţ cu oamenii ăştia. Ieri sluga dumneavoastră l-a atacat. VLADIMIR: Du-te de-l trezeşte. să-i tragă cîteva picioare.Nu Seamănă a nimic. Pute cumplit. pe cît se poate. POZZO: Nu e nevoie să mergeţi amîndoi. POZZO: Atunci nu e Scîndura. .pe cînd el nu voia decît să-i şteargă lacrimile. ca să ne pîn dească. nu se apără niciodată. POZZO: Da. Poate că e mort. ESTRAGON: Aşa e. VLADIMIR (lui Estragon): Du-te tu. De obicei. VLADIMIR: Vezi. VLADIMIR: Poate a fost o viziune. nu. (84) ESTRAGON* Să se refacă. Nu suportă. în sfîrşit. POZZO: Duceţi-vă să vedeţi dacă e rănit. ESTRAGON: Aşa e. VLADIMIR (lui Estragon): Ia spune. POZZO: Aşa. n-ai de ce să te temi. ESTRAGON: O iluzie. ESTRAGON: O iluzie. ESTRAGON: Şi dacă se apără? POZZO: Nu. VLADIMIR (lui Pozzo): V-am spus că prietenul meu se teme."E un copac. (Către Pozzo. VLADIMIR: De fapt. fireşte. VLADIMIR. cu grijă. ce trebuie să facă? POZZO: Să tragă mai întîi de funie.)Prietenul meu se teme. POZZO: Ce s-a întîmplat. de fapt? ESTRAGON: De fapt! VLADIMIR: Aţi căzut amîndoi. Nu e nimic pe el. POZZO: De ce nu răspunde cînd îl chem? VLADIMIR: Nu ştiu. VLADIMIR: Poate că s-au pitit pe undeva. VLADIMIR: Dar nu vă putem lăsa. VLADIMIR: Am să zbor în ajutorul tău. să nu-l sugrume. ESTRAGON (Incovoindu-se): Dacă şi asta mai e diversiune! POZZO: Unde mi-e sluga? VLADIMIR: E colo. ESTRAGON: Nu-mi amintesc nimic. VLADIMIR: Poate»că s-au oprit. Pare că doarme. O halucinaţie. ESTRAGON: După ce mi-a făcut? Niciodată.

se va aşeza ghemuit. Drepţi! VLADIMIR: îl duceaţi la tîrgul Mîntuitorului. VLADIMIR: Ce e în valiză? (86) POZZO: Nisip. dacă vrei să te informezi. Şi-acum. Lucky se trezeşte. VLADIMIR: Cum v-aţi schimbat! Lucky. Estragon îl burduşeşte pe Lucky cu picioarele. (Trage de funie. ca un prunc. POZZO: Şi Lucky? VLADIMIR: Atunci e chiar el? POZZO: Cum? VLADIMIR: Atunci e chiar Lucky? POZZO: Nu înţeleg. Funia se întinde. urllnd. dar curînd va renunţa. (85) POZZO: Ce s-a mai întîmplat? VLADIMIR: Prietenul meu s-a lovit. încărcat cu bagajele. dumneavoastră sînteţi Pozzo? POZZO : Sigur că sînt Pozzo. (Tăcere. cu capul între picioare. ESTRAGON (oprindu-se într-un picior): Oh. N-are nici un rost să-l pocneşti dacă e mort. POZZO: Bine face. Lasă-mă. Lucky cade. Vedeaţi bine. încearcă să-şi scoată ghetele. VLADIMIR: Şi unde mergeţi acum? POZZO: Nu mă ocup cu asta. se clatină pe loc. scăpînd bagajele. i-ll dă lui Pozzo. VLADIMIR: O clipă. VLADIMIR: Aceiaşi de ieri? POZZO: De ieri? VLADIMIR: Ne-am văzut ieri.) Funia! Lucky lasă bagajele. POZZO: Ce s-a întîmplat? VLADIMIR: A căzut. Nu te baza deci pe mine. El a jucat. îl găseşte.) înainte! Lucky se pune în mişcare. vine să se aşeze în faţa lui Pozzo. Lucky se ridică. ajunge. arde-l! Dezlănţuit subit. fă-l să se ridice pînă nu adoarme. ca să-l vindeţi. lasă funia la timp. ESTRAGON. reia bagajele. Vladimir îl sprijină. POZZO: Dacă ţii neapărat. VLADIMIR: Dar n-o să cădeţi dacă vă dau drumul? . Pozzo îl urmează. POZZO: Repede. A gîndit. cu braţele în faţa capului. caută biciul. VLADIMIR: Şi dumneavoastră. porcu! Estragon se aşază. Pozzo se poticneşte.) Drepţi! VLADIMIR: Se ridică. adună bagajele. (aplecîndu-se peste Lucky): Respiră. Se îndreaptă spre Lucky. Aţi vorbit cu noi. VLADIMIR: Atunci. pune capătul funiei în mîna lui Pozzo.ESTRAGON: Nu mă slăbi din ochi. Dar se loveşte la picior şi se depărtează şchiopătînd şi gemînd. VLADIMIR: Vezi mai întîi dacă e viu. reia bagajele. Dar mîine n-o să-mi amintesc că am întîlnit pe cineva astăzi. (Vladimir se dă la o parte.) Nu vă aduceţi aminte? POZZO: Nu-mi amintesc să fi întîlnit pe cineva ieri. te rog. POZZO: Biciul! (Lucky lasă bagajele. Pozzo se opreşte.

VLADIMIR: Sus.) S-a ridicat. adună bagajele.. Zgomot de cădere. anunţă că cei doi au căzut din nou. ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Ar spune un orb adevărat că n-are noţiunea timpului? ESTRAGON: Cine? VLADIMIR: Pozzo. Vladimir merge spre Estragon care doarme. a trecut timpul. VLADIMIR: Mut! POZZO: Sigur. Peurmă plecăm iar. ca toate zilele. Sau să recite..) Mă întreb dacă e într-adevăr orb. VLADIMIR: Aşa. el a amuţit. îl priveşte o clipă.) Ele nasc călare pe-un mormînt. într-o bună zi eu am orbit. VLADIMIR: Nu! Nu . sprijinit de mimica lui Vladimir.. ESTRAGON: Ei şi? VLADIMIR: Mi s-a părut că ne vede. spuneţi-i să cînte.. în aceeaşi clipă. ziua străluceşte o clipă. apoi): De ce nu mă laşi niciodată să dorm? VLADIMIR: Mă simţeam singur. în aceeaşi bună zi. pune capătul funiei în mîna lui Pozzo.. VLADIMIR: Ce faceţi cînd cădeţi departe de orice ajutor? POZZO: Aşteptăm să ne putem ridica. apoi se face iar noapte. reia bagajele. Vladimir îi trage cîteva picioare lui Lucky. Funia! Lucky lasă bagajele. (Trage de funie. ESTRAGON (gesturi înnebunite. cuvinte incoherente. nu-ţi ajunge? (Mai cumpănit.. Sau să gîndească. VLADIMIR: Taci! (Tăcere. ESTRAGON: E orb? VLADIMIR: Aşa ne-a spus. Nu se poate.) înainte! Ies. Adevărat. VLADIMIR: Înainte de-a pleca. Tăcere. POZZO: Plec. POZZO: Să cînte? VLADIMIR: Da. porcule! Porcule. POZZO (întinde mîna). într-o bună zi o să surzim. POZZO: Păi e mut. (Scurtă pauză. Nu e în stare nici să geamă. (Scurtă pauză.POZZO: Nu cred. apoi îl trezeşte. VLADIMIR: Nu plecaţi încă. Vladimir îi urmează la limita scenei. VLADIMIR: Mut. nu-ţi ajunge? într-o bună zi.) Să plecăm. POZZO: Cui? -VLADIMIR: Lui Lucky. intr-o bună zi o să murim. ESTRAGON: Visam că eram fericit. într-o bună zi ne-am (87) născut. ESTRAGON: Visam că. (Lucky se ridică. îi priveşte depărtîndu-se. De cînd? POZZO (subit furios): Tot n-ai terminat să mă otrăveşti cu poveştile dumitale de timp? E o nebunie! Cînd! Cînd! într-o bună zi. ESTRAGON: Ai visat tu.) Eşti sigur că nu era el? VLADIMIR: Cine? ESTRAGON: Godot? VLADIMIR: Dar cine? ESTRAGON: Pozzo.

Amîndoi. Dar e solidă? .ESTRAGON Au! VLADIMIR: Nu ştiu ce să mai cred. ESTRAGON: Adevărat. (91) ESTRAGON: Vino să vezi. ESTRAGON: Ce ai? VLADIMIR: N-am nimic. îi cad pe călcîie.) Şi dacă ne-am spînzura? VLADIMIR: Cu ce? ESTRAGON: N-ai un capăt de funiie? VLADIMIR: Nu. Tăcere. apoi. ESTRAGON: Atunci nu putem. ESTRAGON: Am dormit mult? VLADIMIR: Nu ştiu. totuşi. (Tăcere. ESTRAGON: Nu. ESTRAGON: Eu o-ntind. luna se înalţă. o salcie.) Dacă i-am trage chiulul? VLADIMIR: Ne-ar pedepsi.) N-a venit? VLADIMIR: Nu. vine spre Vladimir. Tăcere. se descalţă. să plecăm departe! VLADIMIR: Nu putem. ESTRAGON: Şi dacă i-am trage chiulul? (Scurtă pauză. Tăcere. Vladimir face deodată un salt înainte. Soarele apune. ESTRAGON: O să mă tragi de picioare. VLADIMIR: Şi eu. (îl trage pe Vladimir spre copac. băiatul fuge ca o săgeată. VLADIMIR: Da. Aceştia. ESTRAGON: Ce să facem? VLADIMIR: Să-l aşteptăm pe Godot. VLADIMIR: S-o vedem. VLADIMIR: Şi de-ale mele cine-o să tragă? ESTRAGON: Aşa e. (Scurtă pauză. ce fel de copac e? VLADIMIR: Nu ştiu. Am să mă ridic.) (88) Spune. mai e cureaua mea. ESTRAGON (privind copacul): Ce-i ăsta? VLADIMIR: Copacul. la nevoie. ESTRAGON: De ce? VLADIMIR: Mîine trebuie să ne întoarcem iar. mult prea largi. VLADIMIR: Să ne cărăm. eşti sigur că m-ai văzut? N-o să-mi spui mîine că nu i-ai văzut niciodată? Tăcere. ESTRAGON: Stai. pune ghetele în faţa rampei. (Scurtă pauză. VLADIMIR: E prea scurtă.) Număr copacul trăieşte. e noapte. ESTRAGON: Şi acum e prea tîrziu. se ridică. (Se ridică anevoie.) Ar putea să meargă.) Nu. (Estragon deznoadă capătul funiei care-i ţine pantalonii. Priveşte copacul. Vladimir rămîne nemişcat. ESTRAGON: Ba nu. îlpriveşte.privesc funia. totuşi. ESTRAGON: Unde plecăm? VLADIMIR: Nu departe. cu ghetele în mînă. Estragon se trezeşte. Rămln amîndoi nemişcaţi în faţa lui. Tăcere.

ESTRAGON: Didi.ESTRAGON: O să vedem. ESTRAGON: Adevărat.ESTRAGON: Şi dacă vine? VLADIMIR: O să fim salvaţi. îşi ridică pantalonii. VLADIMIR: Da. o-ntindem? VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii. VLADIMIR: Nu face nici cît o ceapă degerată. Ei sînt cît pe-aci să cadă. ESTRAGON: Atunci o să aducem o funie ca lumea. ESTRAGON: Nu mai pot să continui aşa. Dacă nu vine Godot. Tăcere. . ESTRAGON: Să-mi scot pantalonii? VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii. VLADIMIR: O-ntindem? ESTRAGON: Hai. Funia se rupe. Tăcere. ESTRAGON: Dacăne-am despărţi? Poate ne-ar merge mai bine. mişcă (92) din loc. ESTRAGON: Atunci. VLADIMIR: Ne spînzurăm mîine. Na! Apucă fiecare de cîte-un capăt al funiei şi trag. îşi vîră mîna înăuntru. Vladimir îşi scoate pălăria — a lui Lucky — se uită în ea. Tăcere. o scutură şi o pune pe cap. ESTRAGON: Şi zici cămîine trebuie să ne-ntoarcem iar? VLADIMIR: Da. VLADIMIR: Aşa se spune. ESTRAGON: Cum? VLADIMIR: Saltă-ţi pantalonii. Nu se . VLADIMIR: Asta e.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful