S

t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vladimir BALAN
Algebr
˘
a Liniar
˘
a, Geometrie Analitic
˘
a,
s ¸i Elemente de Geometrie Diferent¸ial
˘
a
= Bucure¸sti 2011 =
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Prefat ¸˘a
Acest material include not ¸iunile, rezultatele teoretice de baz˘a, precum ¸si probleme de algebr˘a
liniar˘a, geometrie analitic˘a ¸si elemente de geometrie diferent ¸ial˘a (teoria curbelor ¸si suprafet ¸elor).
ˆ
In lucrare sunt expuse clar ¸si cu multe exemple instructive, elemente de algebr˘a liniar˘a (structuri
algebrice, spat ¸ii vectoriale, transform˘ari liniare, forme p˘atratice), de geometrie analitic˘a (vectori liberi,
dreapta ¸si planul ˆın spat ¸iu, conice, cuadrice) ¸si de geometrie diferent ¸ial˘a (curbe ¸si suprafet ¸e).
De¸si cartea are un pronunt ¸at caracter teoretic, atˆat exemplific˘arile ce ˆınsot ¸esc definit ¸iile ¸si rezul-
tatele, precum ¸si exercit ¸iile propuse la sfˆar¸sit de capitol urmate de r˘aspunsuri sau rezolv˘ari succinte,
fac din acest curs un instrument util de seminarizare.
ˆ
In plus, volumul include un index de not ¸iuni, deci poate fi utilizat ¸si ca memento, iar referint ¸ele
bibliografice reprezint˘a un punct de plecare pentru un studiu extins al materialului.
Lucrarea este util˘a ˆın special student ¸ilor de la facult˘at ¸ile tehnice, inginerilor, cercet˘atorilor ¸si
cadrelor didactice din ˆınv˘at ¸˘amˆantul superior ¸si mediu, putˆand fi consultat˘a ¸si de elevii de liceu din
anii terminali. Parcurgerea c˘art ¸ii presupune cunoa¸sterea not ¸iunilor ¸si rezultatelor de algebr˘a, analiz˘a
matematic˘a ¸si geometrie predate ˆın ˆınv˘at ¸˘amˆantul liceal.
Bucure¸sti, 7 ianuarie 2011. Autorul.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Cuprins
I ALGEBR
˘
A LINIAR
˘
A 6
1 Spat ¸ii vectoriale 6
1 Structuri algebrice: monoizi, grupuri ¸si corpuri . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 6
2 Spat ¸ii ¸si subspat ¸ii vectoriale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 8
3 Dependent ¸˘a ¸si independent ¸˘a liniar˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 13
4 Baz˘a ¸si dimensiune . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 14
5 Spat ¸ii vectoriale euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 21
6 Ortogonalitate. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt . . . . . . . . . . . . . . . 25
7 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 30
2 Transform˘ari linare 38
1 Transform˘ari liniare. Definit ¸ii, exemple, propriet˘at ¸i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 39
2 Nucleul ¸si imaginea unei transform˘ari liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 42
3 Matricea unei transform˘ari liniare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 45
4 Endomorfisme particulare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 48
5 Transform˘ari liniare pe spat ¸ii euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
6 Izometrii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 53
7 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 55
3 Vectori ¸si valori proprii 60
1 Generalit˘at ¸i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 60
2 Polinom caracteristic al unui endomorfism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 61
3 Forma diagonal˘a a unui endomorfism . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 65
4 Forma canonic˘a Jordan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 69
5 Spectrul endomorfismelor ˆın spat ¸ii euclidiene . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 73
6 Polinoame de matrice. Funct ¸ii de matrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 75
7 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 79
4 Forme biliniare ¸si p˘atratice 82
1 Forme biliniare. Forme p˘atratice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 83
2 Reducerea formelor p˘atratice la expresia canonic˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 87
3 Signatura unei forme p˘atratice reale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 94
4 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
3
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
4
II GEOMETRIE ANALITIC
˘
A 98
1 Vectori liberi 98
1 Spat ¸iul vectorial al vectorilor liberi . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 98
2 Coliniaritate ¸si coplanaritate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 101
3 Proiect ¸ii ortogonale . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
4 Produs scalar ˆın V
3
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 104
5 Produs vectorial . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
6 Produs mixt . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 108
7 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 110
2 Dreapta ¸si planul ˆın spat ¸iu 112
1 Reper cartezian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 112
2 Ecuat ¸iile dreptei ˆın spat ¸iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 113
3 Ecuat ¸iile planului ˆın spat ¸iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 115
4 Unghiuri ˆın spat ¸iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 120
5 Distant ¸e ˆın spat ¸iu . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 122
6 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 124
3 Schimb˘ari de repere ˆın spat ¸iu 129
1 Translat ¸ia ¸si rotat ¸ia reperului cartezian . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 129
2 Trecerea de la reperul cartezian la reperul cilindric ˆın spat ¸iu . . . . . . . . . . . . . . . 133
3 Trecerea de la reperul cartezian la cel polar ˆın plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 135
4 Trecerea de la reperul cartezian la reperul sferic ˆın spat ¸iu . . . . . . . . . . . . . . . . 136
5 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 137
4 Conice 138
1 Generalit˘at ¸i . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 138
2 Reducerea la forma canonic˘a a ecuat ¸iei unei conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 148
3 Intersect ¸ia dintre o dreapt˘a ¸si o conic˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 154
4 Asimptotele unei conice de gen hiperbolic . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 155
5 Pol ¸si polar˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 156
6 Diametru conjugat cu o direct ¸ie dat˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 157
7 Axele de simetrie ale unei conice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 159
8 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 160
5 Cuadrice 161
1 Sfera . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 161
2 Elipsoidul . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 165
3 Hiperboloizii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 166
4 Paraboloizii . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 168
5 Alte tipuri de cuadrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 170
6 Cuadrice riglate . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 171
7 Cuadrice descrise prin ecuat ¸ia general˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 172
8 Reducerea la forma canonic˘a a ecuat ¸iei unei cuadrice . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 175
9 Intersect ¸ia unei cuadrice cu o dreapt˘a sau cu un plan . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 176
10 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 178
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
5
III ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENT¸IAL
˘
A 182
1 Curbe 182
1 Aplicat ¸ii diferent ¸iabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
2 Curbe ˆın R
n
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 182
3 Curbe plane . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 183
4 Curbe ˆın R
3
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 186
5 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 188
2 Suprafet ¸e 190
1 Suprafet ¸e ˆın R
3
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 190
2 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 194
Bibliografie 197
Index de not ¸iuni 203
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Partea I - ALGEBR
˘
A LINIAR
˘
A
Capitolul 1. Spat ¸ii vectoriale
1 Structuri algebrice: monoizi, grupuri ¸si corpuri
Vom reaminti ˆıntˆai not ¸iunile de monoid, grup ¸si corp comutativ.
Definit ¸ii. a) Un monoid (M, ∗) reprezint˘a o mult ¸ime M ˆımpreun˘a cu o operat ¸ie binar˘a intern˘a
∗ : (g
1
, g
2
) ∈ M M →g
1
∗ g
2
∈ M, care satisface urm˘atoarele condit ¸ii:
∀g
1
, g
2
, g
3
∈ G , g
1
∗ (g
2
∗ g
3
) = (g
1
∗ g
2
) ∗ g
3
(asociativitate) (1)
∃e ∈ G, ∀g ∈ G, e ∗ g = g ∗ e = g (element neutru) (2)
b) Un grup (G, ∗) reprezint˘a o mult ¸ime G ˆımpreun˘a cu o operat ¸ie binar˘a intern˘a ∗ : (g
1
, g
2
) ∈
GG →g
1
∗ g
2
∈ G, care satisface urm˘atoarele condit ¸ii:
∀g
1
, g
2
, g
3
∈ G , g
1
∗ (g
2
∗ g
3
) = (g
1
∗ g
2
) ∗ g
3
(asociativitate) (1)
∃e ∈ G, ∀g ∈ G, e ∗ g = g ∗ e = g (element neutru) (2)
∀g ∈ G, ∃g
t
∈ G, g ∗ g
t
= g
t
∗ g = e (element simetric). (3)
Dac˘a operat ¸ia ∗ satisface condit ¸ia suplimentar˘a
∀g
1
, g
2
∈ G, g
1
∗ g
2
= g
2
∗ g
1
(comutativitate) (4)
atunci grupul G se nume¸ste grup comutativ (sau abelian).
Observat ¸ii. 1. Elementul e din axioma (2) este unic determinat de proprietatea dat˘a (tem˘a,
verificat ¸i!) ¸si se nume¸ste element neutru; elementul g
t
care satisface axioma (3) este unic determi-
nat de g ¸si se nume¸ste simetricul lui g.
2.
ˆ
In grupurile uzuale, operat ¸ia de grup se noteaz˘a fie aditiv, fie multiplicativ.
ˆ
In fiecare din cele dou˘a
cazuri apar urm˘atoarele notat ¸ii ¸si denumiri:

ˆ
Intr-un grup aditiv, notat prin (G, +), elementul neutru e se noteaz˘a cu 0 ¸si se nume¸ste zero
(vectorul nul), iar elementul simetric g
t
al unui element g se noteaz˘a cu −g ¸si se nume¸ste opusul
lui g. Diferent ¸a g
1
−g
2
se define¸ste ca fiind suma g
1
+ (−g
2
).

ˆ
Intr-un grup multiplicativ, notat prin (G, ), elementul neutru e se noteaz˘a cu 1 ¸si se nume¸ste
unitate, iar g
t
se noteaz˘a cu g
−1
¸si se nume¸ste inversul lui g.
Exemple de grupuri.
a) Grupurile aditive (C, +), (R, +), (Q, +), (Z, +).
b) Grupurile multiplicative (C

= C ¸¦0¦, ), (R

= R ¸¦0¦, ), (Q

= Q ¸¦0¦, ).
c) (G, ∗), unde G =
__
1 0
0 1
_
,
_
0 −1
1 0
_
,
_
−1 0
0 −1
_
,
_
0 1
−1 0
__
, iar ∗ este ˆınmult ¸irea
matricelor.
d) Grupurile (G = ¦1, i, −1, −i¦ ⊂ C

, ); (Z
4
, +).
e) Mult ¸imea biject ¸iilor definite pe o mult ¸ime A ¸si cu valori ˆın A formeaz˘a grup relativ la compunerea
funct ¸iilor.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Spat ¸ii vectoriale 7
Definit ¸ie. Fie (G, ∗) un grup. Se nume¸ste subgrup al grupului G o submult ¸ime nevid˘a H ⊂ G care
satisface proprietatea
∀g
1
, g
2
∈ H, g
1
∗ g
t
2
∈ H. (1)
ˆ
In acest caz not˘am (H, ∗) ⊂ (G, ∗).
Observat ¸ii. 1. H este un subgrup al grupului (G, ∗) dac˘a ¸si numai dac˘a H este grup ˆın raport cu
operat ¸ia indus˘a de ∗.
2. Condit ¸ia (1) este echivalent˘a cu condit ¸iile
∀g
1
, g
2
∈ H, g
1
∗ g
2
∈ H; ∀g ∈ H, g
t
∈ H.
Exemple de subgrupuri.
a) (Z, +) ⊂ (Q, +) ⊂ (R, +) ⊂ (C, +);
b) (Q

, ) ⊂ (R

, ) ⊂ (C

, );
c) (Q

+
, ) ⊂ (R

+
, ) ⊂ (C

+
, );
d) Grupul permut˘arilor de n obiecte (n ∈ N

); e) (¦e¦, ∗) ⊂ (G, ∗); (G, ∗) ⊂ (G, ∗), unde e este
elementul neutru al grupului G. Aceste subgrupuri se numesc subgrupuri improprii ale grupului G.
Definit ¸ii. a) Fie (G, ∗) ¸si (G
t
, ◦) dou˘a grupuri. Se nume¸ste omomorfism de grupuri o funct ¸ie ϕ :
G →G
t
care satisface relat ¸ia ϕ(g
1
∗ g
2
) = ϕ(g
1
) ◦ ϕ(g
2
), ∀g
1
, g
2
∈ G.
b) Un omomorfism bijectiv se nume¸ste izomorfism.
c) Dac˘a G = G
t
¸si ∗ ≡ ◦, omomorfismul mai poart˘a numele de endomorfism, iar izomorfismul, pe cel
de automorfism.
Exemple de grupuri izomorfe.
a) Grupurile din exemplele 1 c) ¸si d) de mai sus sunt izomorfe;
b) Grupurile (Z
n
,+) ¸si (U
n
= ¦z ∈ C [ z
n
= 1¦, ) sunt izomorfe prin aplicat ¸ia
ϕ : Z
n
→U
n
, ϕ( ˆ m) = cos

n
+i sin

n
, m = 0, n −1.
Definit ¸ii. a) Se nume¸ste corp un triplet (K , +, ) format dintr-o mult ¸ime K ˆımpreun˘a cu dou˘a
aplicat ¸ii binare notate prin + , ale lui K K ˆın K (numite respectiv adunare ¸si ˆınmult ¸ire), care
satisfac condit ¸iile:
adunarea determin˘a pe K o structur˘a de grup comutativ,
ˆınmult ¸irea determin˘a pe K ¸¦0¦ o structur˘a de grup,
ˆınmult ¸irea este distributiv˘a fat ¸˘a de adunare.
b) Se nume¸ste cˆamp (sau corp comutativ), un corp pentru care ¸si ˆınmult ¸irea este comutativ˘a.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a, vom nota un corp (K , +, ) prin K , iar corpurile utilizate vor fi cˆampurile
(R, +, ) ¸si (C, +, ).
Exemple de corpuri.
a) Tripletele (Q, +, ), (R, +, ), (C, +, ) sunt corpuri comutative, unde operat ¸iile de adunare ¸si
ˆınmult ¸ire sunt cele uzuale.
b) Tripletul (Z
p
, +, ), unde p este un num˘ar prim, este corp comutativ.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
8 Spat ¸ii ¸si subspat ¸ii vectoriale
2 Spat ¸ii ¸si subspat ¸ii vectoriale
Pe lˆang˘a diverse structuri algebrice precum cele de monoid, algebr˘a, inel, sau modul, ˆın studiul disci-
plinelor aplicate intervine cu prioritate structura de spat ¸iu vectorial. Aceast˘a structur˘a const˘a dintr-un
grup aditiv comutativ V , ¸si o operat ¸ie de ˆınmult ¸ire extern˘a definit˘a pe K V cu valori ˆın V care
satisface patru axiome, unde K este un cˆamp. Vom nota elementele spat ¸iului vectorial V (numite
vectori) prin u, v, w, . . . , iar cele ale corpului K (numite scalari), prin a, b, c, . . . ; k, l, . . . sau α, β, . . . .
Definit ¸ii. Se nume¸ste spat ¸iu vectorial peste corpul K un triplet (V , +,
k
= f), ˆın care:
a) V este o mult ¸ime, ale c˘arei elemente se numesc vectori; b) operat ¸ia ”+” (numit˘a de adunare a
vectorilor) determin˘a o structur˘a de grup comutativ pe V , notat˘a aditiv, (v, w) ∈ V V →v+w ∈ V ;
c) operat ¸ia ”
k
” (numit˘a de ˆınmult ¸ire cu scalari), dat˘a de o funct ¸ie f
f : K V →V , f(k, v) = kv,
ce satisface propriet˘at ¸ile
k(lv) = (kl)v, ∀k, l ∈ K , ∀v ∈ V (asoc. ˆınmult ¸irii cu scalari) (1)
(k +l)v = kv +lv, ∀k, l ∈ K , ∀v ∈ V (distrib. fat ¸˘a de adunarea din K ) (2)
k(v +w) = kv +kw, ∀k ∈ K , ∀v, w ∈ V (distrib. fat ¸˘a de adunarea din V ) (3)
1 v = v, ∀v ∈ V (4)
Elementele lui K se numesc scalari, iar aplicat ¸ia f se nume¸ste ˆınmult ¸irea cu scalari.
ˆ
In cazul K = R, spat ¸iul vectorial se nume¸ste spat ¸iu vectorial real, iar dac˘a K = C, spat ¸iul
vectorial se nume¸ste spat ¸iu vectorial complex.
Un spat ¸iu vectorial (V , +,
k
), se va nota uneori, pe scurt, prin V .
ˆ
In cele ce urmeaz˘a, prin corpul
K vom ˆınt ¸elege unul din cˆampurile R sau C.
Teorem˘a. Dac˘a V este un spat ¸iu vectorial peste corpul K , atunci ∀u, v, w ∈ V ¸si ∀k, l ∈ K , au loc
urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
a) 0v = 0,
b) k0 = 0,
c) (−1)v = −v,
d) v +w = v +u ⇒w = u,
e) kv = lv ¸si v ,= 0 ⇒k = l,
unde elementul 0 din stˆanga egalit˘at ¸ii (i) reprezint˘a elementul neutru fat ¸˘a de adunare al corpului K ,
iar elementul 0 ∈ V din membrul drept reprezint˘a vectorul nul - elementul neutru al grupului abelian
(V , +).
Demonstrat ¸ie. a) Avem: 0v = (0 + 0)v = 0v + 0v ⇒0 = 0v.
b) k 0 = k (0 + 0) = k 0 +k 0 ⇒0 = k 0.
c) v + (−1)v = 1v + (−1)v = (1 + (−1)v = 0v = 0 ⇒(−1)v = −v.
d) v+w = v+u ⇒−v+v+w = −v+v+u ⇒0+w = 0+u ⇒w = u. e) kv = lv ⇒(k−l)v = 0 ⇒k = l
(ˆın caz contrar, ˆınmult ¸ind cu (k −l)
−1
, rezult˘a v = 0, contradict ¸ie).
Consecint ¸˘a.
ˆ
In orice spat ¸iu vectorial V peste corpul K , pentru ∀k, l ∈ K , ∀v, w ∈ V au loc relat ¸iile:
a) −(kv) = (−k)v = k(−v),
b) (k −l)v = kv + (−l)v = kv + (−lv) = kv −lv,
c) k(v −w) = k[v + (−1)w] = kv + (−k)w = kv + (−kw) = kv −kw.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Spat ¸ii vectoriale 9
Demonstrat ¸ie. Ar˘at˘am, spre exemplu, c˘a egalitatea de la punctul a) are loc. Pe de o parte, avem
(−k)v = k(−1) v = k (−1)v
c)
=k (−v).
Pe de alt˘a parte, din egalit˘at ¸ile (−k)v+kv
c)
=(−k+k)v = 0 v = −(kv)+kv rezult˘a, folosind implicat ¸ia
d), egalitatea (−k)v = −(kv).
Exemple de spat ¸ii vectoriale.
ˆ
In fiecare din exemplele urm˘atoare, vom preciza mult ¸imile V ¸si K , precum si operatiile de adunare
din V ¸si de ˆınmult ¸ire a vectorilor din V cu scalari din K .
a) Spat ¸iul vectorial K peste corpul K .
ˆ
In acest caz, V = K =corp, iar adunarea ¸si ˆınmult ¸irea cu
scalari sunt respectiv adunarea ¸si ˆınmult ¸irea din corpul K .
b) Spat ¸iul vectorial C peste corpul R.
ˆ
In acest caz, V = C (mult ¸imea numerelor complexe), K = R
(mult ¸imea numerelor reale), adunarea este cea din C, ˆınmult ¸irea cu scalari este cea uzual˘a dintre un
num˘ar real ¸si un num˘ar complex.
c) Spat ¸iul vectorial aritmetic cu n dimensiuni V = K
n
, unde K =corp comutativ; adunarea ¸si
ˆınmult ¸irea cu scalari definite prin:
_
x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, . . . , x
n
+y
n
)
kx = (kx
1
, kx
2
, . . . , kx
n
), ∀x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) ∈ K
n
, ∀k ∈ K .
d) Spat ¸iul vectorial al vectorilor liberi. V = V
3
, K = R, adunarea vectorilor liberi este dat˘a de
regula paralelogramului, iar ˆınmult ¸irea dintre un num˘ ar real ¸si un vector liber este descris˘a ˆın capitolul
V, ¸1.
e) Spat ¸iul vectorial al matricelor de tipul mn. V = M
mn
(K ), K =cˆamp; adunarea matricelor,
ˆınmult ¸irea dintre un scalar ¸si o matrice.
f ) Spat ¸iul vectorial al solut ¸iilor unui sistem algebric liniar omogen. V =mult ¸imea solut ¸iilor unui
sistem liniar omogen de m ecuat ¸ii cu n necunoscute privite ca elemente din K
n
(n-uple), cu coeficient ¸i
din K , K ∈ ¦R, C¦, adunarea este cea din K
n
, iar ˆınmult ¸irea cu scalari este cea din K
n
.
Spre exemplu, familia V a solut ¸iilor sistemului
_
x +y −z = 0
2x +z = 0
este familia tripletelor de numere
reale de forma (x, y, z) = (λ, −3λ, −2λ), λ ∈ R. Se observ˘a c˘a V formeaz˘a spat ¸iu vectorial cu operat ¸iile
definite ˆın exemplul c).
g) Spat ¸iul vectorial al funct ¸iilor cu valori ˆıntr-un spat ¸iu vectorial dat.
ˆ
In acest caz avem V =
¦f [f : S →W ¦, unde S mult ¸ime nevid˘a iar W este un spat ¸iu vectorial peste cˆampul K ∈ ¦R, C¦,
iar operat ¸iile sunt cele de adunare a funct ¸iilor ¸si ˆınmult ¸ire a acestora cu scalari din corpul K .
h) Spat ¸iul vectorial al solut ¸iilor unei ecuat ¸ii diferent ¸iale liniare ¸si omogene.
ˆ
In acest caz, V =mult ¸imea
solut ¸iilor unei ecuat ¸ii diferent ¸iale ordinare, liniare ¸si omogene, K = R, adunarea funct ¸iilor, ˆınmult ¸irea
unei funct ¸ii cu un scalar. Spre exemplu, pentru λ ∈ R,
V = ¦f[ f : R →R, y
not
= f, y
t
−λy = 0¦ = ¦f [ f(x) = ae
λx
, a ∈ R¦
formeaz˘a un asemenea spat ¸iu vectorial.
i) Spat ¸iul vectorial al tuturor ¸sirurilor reale sau complexe.
ˆ
In acest caz, V =mult ¸imea tuturor
¸sirurilor reale sau complexe, K ∈ ¦R, C¦, iar operat ¸iile sunt:
_
x +y = ¦x
1
+y
1
, . . . , x
n
+y
n
, . . . ¦
kx = ¦kx
1
, . . . , kx
n
, . . . ¦, ∀x = ¦x
1
, . . . , x
n
, . . . ¦, y = ¦y
1
, . . . , y
n
, . . . ¦ ∈ V , ∀k ∈ K .
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
10 Spat ¸ii ¸si subspat ¸ii vectoriale
Dat fiind un K−spat ¸iu vectorial (spat ¸iu vectorial peste corpul K ), vom studia ˆın cele ce urmeaz˘a
subspat ¸iile vectoriale ale spat ¸iului vectorial V , submult ¸imile acestuia care sunt ele ˆınsele spat ¸ii vecto-
riale relativ la operat ¸iile induse din V .
Definit ¸ie. Se nume¸ste subspat ¸iu vectorial al lui V o submult ¸ime nevid˘a W a lui V , astfel ˆıncˆat au
loc propriet˘at ¸ile
∀u, v ∈ W , u +v ∈ W ; (1)
∀k ∈ K , ∀u ∈ W , ku ∈ W . (2)
Observat ¸ii. 1. Aceste condit ¸ii sunt echivalente cu proprietatea
∀u, v ∈ W , ∀k, l ∈ K , ku +lv ∈ W ;
2. Adunarea ¸si ˆınmult ¸irea cu scalari pe W sunt restrict ¸iile la W ale operat ¸iilor de pe V ; de aceea
urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt echivalente:
• W este un subspat ¸iu vectorial al lui V ;
• W este un spat ¸iu vectorial peste K ˆın raport cu operat ¸iile induse din V .
Exemple de subspat ¸ii vectoriale
a) Fie V un spat ¸iu vectorial peste cˆampul K . Mult ¸imile ¦0¦ ¸si V sunt subspat ¸ii vectoriale ale lui V .
Acestea se numesc subspat ¸ii improprii; oricare alt subspat ¸iu al lui V se nume¸ste subspat ¸iu propriu.
b) Mult ¸imea W a n-uplelor de forma (0, x
2
, . . . , x
n
), ∀x
2
, . . . , x
n
∈ K este un subspat ¸iu vectorial al
lui K
n
. Se observ˘a c˘a are loc egalitatea
W = ¦x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) ∈ K
n
[x
1
= 0¦
¸si c˘a W formeaz˘a un subspat ¸iu vectorial ˆın K
n
, de tipul spat ¸iilor vectoriale descrise ˆın paragraful
urm˘ator.
c) Mult ¸imea funct ¸iilor impare ¸si mult ¸imea funct ¸iilor pare sunt respectiv subspat ¸ii ale spat ¸iului vec-
torial real al funct ¸iilor reale definite pe (−a, a), unde a ∈ R

+
∪ ¦∞¦.
d) Fie V = C
0
[a, b] = ¦f [ f : [a, b] → R¦, f continu˘a pe [a, b]¦. Submult ¸imea W = ¦f ∈
C
0
[a, b] [f(a) = f(b)¦ este un subspat ¸iu vectorial ˆın V .
e) Fie V = R
3
. Dreptele ¸si planele care cont ¸in originea sunt subspat ¸ii vectoriale ale lui R
3
. Coor-
donatele punctelor lor (triplete din R
3
) sunt familii de solut ¸ii ale unor sisteme liniare ¸si omogene de
ecuat ¸ii cu trei necunoscute.
Definit ¸ie. Fie V un spat ¸iu vectorial peste corpul K ¸si S o submult ¸ime nevid˘a a lui V . Se nume¸ste
combinat ¸ie liniar˘a finit˘a de elemente din S un vector v ∈ V de forma
v =
p

i=1
k
i
v
i
, unde v
i
∈ S, k
i
∈ K ,i = 1, p.
Teorem˘a. Dac˘a S este o submult ¸ime nevid˘a a lui V , atunci mult ¸imea tuturor combinat ¸iilor liniare
finite formate cu vectori din S, este un subspat ¸iu vectorial al lui V .
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Spat ¸ii vectoriale 11
Acest subspat ¸iu se nume¸ste subspat ¸iul generat de submult ¸imea S sau acoperirea liniar˘a a lui S ¸si
se noteaz˘a cu L(S). Dac˘a S este mult ¸imea vid˘a, atunci prin definit ¸ie L(S) = ¦0¦.
Observat ¸ie. Diferite submult ¸imi de vectori din V pot s˘a genereze acela¸si subspat ¸iu vectorial. De
exemplu, pentru a, b ∈ K , a ,= 0, oricare din mult ¸imile
¦1, t, t
2
, . . . , t
n
¦,
_
1,
t
1!
,
t
2
2!
, . . . ,
t
n
n!
_
, ¦1, (at +b), (at +b)
2
, . . . , (at +b)
n
¦
genereaz˘a spat ¸iul vectorial al funct ¸iilor polinomiale ˆın nedeterminata t care au cel mult gradul n, notat
ˆın cele ce urmeaz˘a cu K
n
[t], iar oricare din mult ¸imile
¦1, t, t
2
, . . . , t
n
, . . . ¦,
_
1,
t
1!
,
t
2
2!
, . . . ,
t
n
n!
, . . .
_
, ¦1, (at +b), (at +b)
2
, . . . , (at +b)
n
, . . . ¦
genereaz˘a spat ¸iul vectorial al tuturor funct ¸iilor polinomiale ˆın nedeterminata t, notat cu K [t]. Ob-
serv˘am c˘a W = K
n
[t] este subspat ¸iu vectorial al spat ¸iului vectorial V = K [t].
Teorem˘a. Dac˘a U ¸si W sunt dou˘a subspat ¸ii ale spat ¸iului vectorial V , atunci
a) suma dintre U ¸si W , mult ¸imea
U +W = ¦v = v
1
+v
2
[ v
1
∈ U , v
2
∈ W ¦
este un subspat ¸iu vectorial al lui V ;
b) intersect ¸ia U ∩W este un subspat ¸iu vectorial al lui V ; mai mult, intersect ¸ia unui num˘ar arbitrar
de subspat ¸ii vectoriale ale lui V este tot un subspat ¸iu vectorial.
c) reuniunea U ∪ W este un subspat ¸iu vectorial al lui V dac˘a ¸si numai dac˘a U ⊆ W sau W ⊆ U
(deci U ∪ W nu este ˆın general subspat ¸iu vectorial al lui V ).
Demonstrat ¸ie. a) Adunarea este o operat ¸ie intern˘a; ˆıntr-adev˘ar, avem (1), deoarece
v, v
t
∈ U +W ⇔ v = u +w, v
t
= u
t
+w
t
,
cu u, u
t
∈ U , w, w
t
∈ W ; atunci rezult˘a u +u
t
∈ U , w +w
t
∈ W , ¸si deci
v +v
t
= (u +u
t
) + (w +w
t
) ∈ U +W .
Pentru proprietatea (2), consider˘am k ∈ K . Avem
ku ∈ U , kw ∈ W ⇒ kv = (ku) + (kw) ∈ U +W .
b) Din v, v
t
∈U ∩W , rezult˘a v, v
t
∈ U , v, v
t
∈ W . Cum U ¸si W sunt subspat ¸ii vectoriale, rezult˘a
kv +lv
t
∈ U , kv +lv
t
∈ W , ∀k, l ∈ K ⇒kv +lv
t
∈ U ∩ W .
c) Presupunem c˘a nu are loc nici una dintre incluziunile U ⊆ W , W ⊆ U . Fie deci u ∈ U ¸W ,
w ∈ W ¸U . Rezult˘a u + w / ∈ U (altfel u + v ∈ U ¸si u ∈ U ⇒ v ∈ U , contradict ¸ie) ¸si analog
u + w / ∈ V . Prin urmare u + w / ∈U ∪W , deci U ∪ V nu este subspat ¸iu vectorial. Dac˘a U ⊆ W ,
atunci U ∪ W = W , ¸si deci W ⊆ W este subspat ¸iu vectorial (subspat ¸iul total) al spat ¸iului vectorial
V = W . Cazul W ⊆ U se demonstreaz˘a analog.
Exercit ¸ii. a) Dac˘a U ¸si W sunt dou˘a subspat ¸ii ale spat ¸iului vectorial V , atunci acoperirea liniar˘a
L(U ∪ W ) a mult ¸imii U ∪ W este exact subspat ¸iul vectorial U + W (tem˘a, verificat ¸i!) . b) Fie
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
12 Spat ¸ii ¸si subspat ¸ii vectoriale
U = L(v
1
= (1, 0)), W = L(v
2
= (0, 1)); U , W ⊂ R
2
. Atunci U ∩ W =¦0¦, U + W = R
2
⊂ R
2
(deci
suma este ˆıntregul spat ¸iu vectorial) iar reuniunea U ∪ W nu este subspat ¸iu vectorial ˆın R
2
, deoarece
v
1
∈ U , v
2
∈ W , v
1
+v
2
/ ∈ U ∪ W = ¦(x, y)[ xy = 0¦.
c) Fie subspat ¸iile U , W ⊂ R
2
generate respectiv de vectorii
u
1
= (1, 4), u
2
= (−1, 2), u
3
= (2, 0) ¸si w
1
= (1, 5), w
2
= (−2, −10), w
3
= (3, 15) ∈ R
2
.
R: Determin˘am subspat ¸iile U + W ¸si U ∩ W . Subspat ¸iul sum˘a U + W este acoperirea liniar˘a a
mult ¸imii de vectori ¦u
1
, u
2
, u
3
, w
1
, w
2
, w
3
¦,
U +W = L(¦u
1
, u
2
, u
3
, w
1
, w
2
, w
3
¦),
adic˘a orice vector v ∈ U +W este de forma
v = k
1
w
1
+k
2
w
2
+k
3
w
3
+k
4
u
1
+k
5
u
2
+k
6
u
3
; k
1
, k
2
, k
3
, k
4
, k
5
, k
6
∈ K .
Subspat ¸iul U ∩ W cont ¸ine acei vectori care admit scrierea simultan˘a
v = α
1
w
1

2
w
2

3
w
3
= β
1
u
1

2
u
2

3
u
3
.
Folosind operat ¸iile cu vectori din R
2
obt ¸inem prin ˆınlocuire ¸si identificare pe componente, sistemul
_
α
1
−2α
2
+ 3α
3
= β
1
−β
2
+ 2β
3

1
−10α
2
+ 15α
3
= 4β
1
+ 2β
2
.
Rangul matricei sistemului este unu, iar compatibilitatea este asigurat˘a de anularea determinantului
caracteristic β
1
−7β
2
+ 10β
3
= 0. Obt ¸inem
β
1
= 7λ −10µ, β
2
= λ, β
3
= µ, λ, µ ∈ R.
Atunci vectorii spat ¸iului U ∩ W sunt de forma
(7λ −10µ)u
1
+λu
2
+µu
3
= (6λ −8µ, 30λ −40µ) = (6λ −8µ)(1, 5), λ, µ ∈ R,
¸si deci U ∩ W = L(¦v
t
= (1, 5)¦).
Teorem˘a. Fie U , W subspat ¸ii vectoriale. Urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt echivalente:
a) pentru orice vector v ∈ U +W , exist˘a o unic˘a descompunere
v = v
1
+v
2
, v
1
∈ U , v
2
∈ W ;
b) U ∩ W = ¦0¦.
Demonstrat ¸ie. b) ⇒ a). Fie v = v
1
+ v
2
= v
t
1
+ v
t
2
. v
1
, v
t
1
∈ U , v
2
, v
t
2
∈ W ⇒ u = v
1
− v
t
1
=
v
t
2
−v
2
∈U ∩W = ¦0¦ ⇒ v
1
= v
t
1
, v
2
= v
t
2
. Reciproc, prin absurd, dac˘a are loc a), dar U ∩W ,= ¦0¦,
fie w ∈ U ∩W ¸¦0¦ ,=
g

. Atunci w = 0+w = w+0 ∈ U +W reprezint˘a dou˘a descompuneri simultane
ale lui w, ˆın care 0, w ∈ U ; 0, w ∈ W . Din unicitatea descompunerii, rezult˘a w=0, contradict ¸ie.
Definit ¸ii. Fie U ¸si W dou˘a subspat ¸ii vectoriale ale lui V .
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Spat ¸ii vectoriale 13
a) Dac˘a U ∩ W = ¦0¦, atunci suma U +W se nume¸ste sum˘a direct˘a ¸si se noteaz˘a
U ⊕W = U +W .
b) Dac˘a suma U +W este direct˘a ¸si avemˆın plus U +W = V , atunci U ¸si W se numesc subspat ¸ii
suplementare. Not ¸iunile de sum˘a ¸si sum˘a direct˘a se pot extinde ˆın mod natural la cazul unui num˘ar
finit de subspat ¸ii vectoriale.
Exemple. a) Subspat ¸iile U = ¦(x, 0)[ x ∈ R¦, W = ¦(0 , y)[ y ∈ R¦ au suma U + W = R
2
¸si
intersect ¸ia U ∩ W = ¦(0, 0)¦ = ¦0
R
2¦, deci sunt suplementare ˆın R
2
.
ˆ
Intr-adev˘ar, descompunerea
unui vector din R
2
dup˘a cele dou˘a subspat ¸ii este unic˘a:
∀(x, y) ∈ R
2
, (x, y) = (x, 0) + (0, y) ∈ U +W .
b) Subspat ¸iul funct ¸iilor pare
U = ¦f : I →R[ f(x) = f(−x), ∀x ∈ I¦
¸si respectiv impare
W = ¦f : I →R[ f(x) = −f(−x), ∀x ∈ I¦,
unde I = (−a, a) este un interval simetric real, sunt suplementare ˆın spat ¸iul vectorial real V al
funct ¸iilor reale definite pe I, ˆıntrucˆat intersect ¸ia cont ¸ine numai funct ¸ia constant˘a nul˘a ¸si are loc
descompunerea
f(x) =
f(x) +f(−x)
2
+
f(x) −f(−x)
2
, ∀x ∈ I,
deci orice funct ¸ie f : (−a, a) → R este suma dintre o funct ¸ie par˘a ¸si una impar˘a, ceea ce probeaz˘a
incluziunea nebanal˘a V ⊂ U +W .
3 Dependent ¸˘a ¸si independent ¸˘a liniar˘a
Definit ¸ii. Fie S o submult ¸ime de vectori din K -spat ¸iul vectorial V , unde K ∈ ¦R, C¦.
a) Spunem c˘a mult ¸imea S este liniar dependent˘a dac˘a exist˘a o familie finit˘a de vectori distinct ¸i din
S, spre exemplu v
1
, v
2
, . . . , v
p
∈ S ¸si scalarii k
1
, k
2
, . . . , k
p
∈ K , cu cel put ¸in unul nenul, astfel ˆıncˆat
s˘a aib˘a loc relat ¸ia (numit˘a relat ¸ie de dependent ¸˘a liniar˘a):
k
1
v
1
+k
2
v
2
+ +k
p
v
p
= 0.
b) Spunem c˘a mult ¸imea S este liniar independent˘a dac˘a nu este liniar dependent˘a, adic˘a dac˘a
∀v
i
∈ S, i = 1, p (p arbitrar, p ∈ N), ∀k
i
∈ K , i = 1, p, are loc implicat ¸ia
k
1
v
1
+k
2
v
2
+ +k
p
v
p
= 0 ⇒ k
i
= 0, i = 1, p.
Notat ¸ii.
ˆ
In cazul dependent ¸ei liniare a familiei S, vom nota dep(S); ˆın caz contrar, vom nota ind(S).
Observat ¸ie. a) Mult ¸imea S din definit ¸ie poate fi o mult ¸ime finit˘a sau infinit˘a.
b) De¸si liniar dependent ¸a ¸si liniar independent ¸a sunt propriet˘at ¸i specifice unei familii de vectori, vom
spune despre vectorii familiei c˘a sunt vectori liniar dependent ¸i, respectiv vectori liniar independent ¸i.
Exemple.
a) Mult ¸imea S = ¦v¦, pentru v ∈ V ¸¦0¦ arbitrar fixat, este finit˘a, liniar independent˘a.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
14 Baz˘a ¸si dimensiune
b) Mult ¸imea S = ¦λ v[ λ ∈ K¦, pentru v ∈ V ¸¦0¦ arbitrar fixat, este infinit˘a, liniar dependent˘a.
c) Mult ¸imea S = ¦0¦ este finit˘a, liniar dependent˘a, c˘aci are loc relat ¸ia 10 = 0, (relat ¸ie de dependent ¸˘a
ˆın care intervine coeficientul nenul 1).
d) Dac˘a 0 ∈ S, atunci mult ¸imea S este liniar dependent˘a.
e) Dac˘a ˆın S exist˘a un vector care se poate exprima ca un multiplu scalar al unui alt vector, atunci
S este liniar dependent˘a.
f ) Fie S = ¦v
1
, v
2
, v
3
¦ ⊂ C

(R), unde
v
1
(t) = e
t
, v
2
(t) = cht ≡
e
t
+e
−t
2
, v
3
(t) = sh t ≡
e
t
−e
−t
2
.
Deoarece 1 e
t
− 1 ch t − 1 sh t = 0, mult ¸imea ¦v
1
, v
2
, v
3
¦ este liniar dependent˘a. g) Mult ¸imea
S = ¦X
1
, X
3
, X
5
, . . . , X
2k+1
, . . . ¦ ⊂ R[X] este infinit˘a, liniar independent˘a.
Lem˘a. Fie L(S) acoperirea liniar˘a a mult ¸imii liniar independente S = ¦v
1
, v
2
, . . . , v
p
¦ ⊂ V , p ∈ N.
Atunci orice familie de p + 1 vectori din L(S) este liniar dependent˘a.
Demonstrat ¸ie. Fie p+1 vectori arbitrari din L(S), a c˘aror descompunere dup˘a baza ¦v
1
, . . . v
p
¦ este
w
i
=
p

j=1
a
ij
v
j
, i = 1, p + 1.
Consider˘am relat ¸ia
k
1
w
1
+k
2
w
2
+ +k
p+1
w
p+1
= 0.
ˆ
Inlocuind expresiile vectorilor w
1
, w
2
, . . . w
p+1
relativ la vectorii din S ˆın relat ¸ie, avem
p+1

i=1
k
i
_
_
p

j=1
a
ij
v
j
_
_
= 0 ⇔
p

j=1
_
p+1

i=1
k
i
a
ij
_
v
j
= 0;
Dar vectorii v
j
, j = 1, p fiind liniar independent ¸i, rezult˘a anularea tuturor coeficient ¸ilor combinat ¸iei
liniare nule, deci rezult˘a relat ¸iile
k
1
a
1j
+k
2
a
2j
+ +k
p+1
a
p+1j
= 0, j = 1, p.
Acestea formeaz˘a un sistem liniar omogen cu p ecuat ¸ii ¸si p + 1 necunoscute, deci admite ¸si solut ¸ii
nebanale k
1
, k
2
, . . . , k
p+1
∈ K , careˆınlocuiteˆın relat ¸ia init ¸ial˘a, o transform˘aˆıntr-o relat ¸ie de dependent ¸˘a
liniar˘a, ¸si deci vectorii w
i
, i = 1, p + 1 sunt liniar dependent ¸i.
4 Baz˘a ¸si dimensiune
Definit ¸ii. Fie V un K -spat ¸iu vectorial, K ∈ ¦R, C¦.
a) O submult ¸ime de vectori B ⊂ V se nume¸ste baz˘a pentru V dac˘a B este liniar independent˘a ¸si
genereaz˘a pe V - deci, pe scurt, B satisface condit ¸iile ind(B) ¸si L(B) = V .
b) Spat ¸iul vectorial V se nume¸ste finit dimensional dac˘a admite o baz˘a finit˘a sau dac˘a V = ¦0¦.
ˆ
In
caz contrar, V se nume¸ste infinit dimensional.
Observat ¸ie. Utilizˆand axioma alegerii se poate demonstra c˘a orice spat ¸iu vectorial diferit de spat ¸iul
vectorial nul ¦0¦ admite o baz˘a.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Spat ¸ii vectoriale 15
Teorem˘a. Fie V un spat ¸iu vectorial finit dimensional. Oricare dou˘a baze B, B
t
ale lui V au acela¸si
num˘ar de elemente.
Demonstrat ¸ie. Fie n num˘arul de vectori din B ¸si n
t
num˘arul de vectori din B
t
. Dar B este liniar
independent˘a ¸si genereaz˘a spat ¸iul V = L(B
t
). Dac˘a prin absurd B ar avea mai multe elemente decˆat
B
t
, deci dac˘a n > n
t
, atunci conform Lemei din sect ¸iunea anterioar˘a ar rezulta liniar dependent ¸a
familiei B-contradict ¸ie, deoarece B este o baz˘a.
ˆ
In concluzie n ≤ n
t
. Un rat ¸ionament similar aplicat
mult ¸imii liniar independente B
t
⊂ V = L(B) conduce la n
t
≤ n; deci n = n
t
.
Definit ¸ii. a) Se nume¸ste dimensiunea spat ¸iului vectorial finit-dimensional V , num˘arul
dimV =
_
n, dac˘a V admite o baz˘a format˘a din n vectori (deci V ,= ¦0¦),
0, dac˘a V = ¦0¦.
b) Un spat ¸iu vectorial de dimensiune n finit˘a spunem c˘a este n-dimensional ¸si ˆıl not˘am cu V
n
.
Exemple. a) Fie K
n
spat ¸iul vectorial aritmetic n-dimensional. Vectorii
e
1
= (1, 0, 0, . . . , 0), e
2
= (0, 1, 0, . . . , 0), . . . , e
n
= (0, 0, . . . , 0, 1) ∈ K
n
determin˘a o baz˘a B = ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ a spat ¸iului K
n
.
ˆ
Intr-adev˘ar, B este liniar independent˘a,
deoarece
k
1
e
1
+k
2
e
2
+ +k
n
e
n
= 0 ⇔(k
1
, k
2
, . . . , k
n
) = (0, 0, . . . , 0),
de unde rezult˘a k
1
= k
2
= = k
n
= 0. Pe de alt˘a parte ∀ x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) ∈ K
n
, avem
x = x
1
e
1
+x
2
e
2
+ +x
n
e
n
∈ L(B),
deci K
n
⊂ L(B); incluziunea invers˘a este banal˘a, deci B genereaz˘a pe V = K
n
.
b) Spat ¸iul vectorial K
n
[X] = ¦p ∈ K [X][ grad p ≤ n¦ al tuturor polinoamelor de grad cel mult
(inclusiv) n, are dimensiunea n+1.
ˆ
Intr-adev˘ar, observ˘am c˘a familia de polinoame B = ¦1 ≡
X
0
, X
1
, X
2
, . . . , X
n
¦ este liniar independent˘a, deoarece
k
0
+k
1
X +k
2
X
2
+ +k
n
X
n
= 0 ⇒ k
0
= k
1
= k
2
= = k
n
= 0
¸si orice polinom de grad mai mic sau egal cu n este o combinat ¸ie liniar˘a finit˘a de monoamele mult ¸imii
B.
c) Spat ¸iul vectorial K [X] al tuturor polinoamelor ˆın nedeterminata X este infinit dimensional ¸si
admite baza ¦1, X, X
2
, . . . , X
n
, . . . ¦.
d) Spat ¸iul vectorial M
mn
(K ) al matricelor dreptunghiulare cu m linii ¸si n coloane ¸si coeficient ¸i ˆın
corpul K are dimensiunea mn, admit ¸ˆand baza
B = ¦E
ij
[ 1 ≤ i ≤ m, 1 ≤ j ≤ n¦,
unde E
ij
este matricea care are coeficientul 1 la intersect ¸ia liniei i cu coloana j, iar ceilalt ¸i coeficient ¸i
sunt nuli.
e) Dac˘a V este un C-spat ¸iu vectorial, atunci spat ¸iul vectorial real
R
V care coincide cu V ca grup
aditiv ¸si cu ˆınmult ¸irea cu numere reale definit˘a exact ca ˆın V , se nume¸ste trecerea ˆın real a spat ¸iului
V .
ˆ
In particular, trecˆand ˆın real spat ¸iul vectorial complex n-dimensional V = C
n
, se obt ¸ine R-spat ¸iul
vectorial
R
C
n
≡ R
2n
, de dimensiune 2n. O baz˘a a acestuia este ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
, ie
1
, ie
2
, . . . , ie
n
¦ ⊂
R
C
n
,
obt ¸inut˘a prin trecerea ˆın real a bazei ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ ⊂ C
n
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
16 Baz˘a ¸si dimensiune
Teorem˘a. Fie V
n
un spat ¸iu vectorial n-dimensional. Atunci au loc afirmat ¸iile:
a) O mult ¸ime liniar independent˘a din V
n
este o submult ¸ime a unei baze din V
n
.
b) Fie S = ¦v
1
, v
2
, . . . , v
n
¦ ⊂ V
n
o mult ¸ime format˘a din n vectori din V
n
.
Atunci urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt echivalente:
(i) S este baz˘a ˆın V
n
;
(ii) S este familie liniar independent˘ a (ind(S));
(iii) S este sistem de generatori pentru V
n
(L(S) = V
n
).
Demonstrat ¸ie. a) Dat˘a fiind o mult ¸ime liniar independent˘a S = ¦v
1
, v
2
, . . . , v
p
¦ din V
n
, avem
urm˘atoarele situat ¸ii: fie L(S) = V
n
¸si deci S este o baz˘a, fie L(S) este o submult ¸ime proprie a
lui V
n
.
ˆ
In al doilea caz exist˘a m˘acar un vector v ∈ V
n
¸L(S), ¸si atunci S
t
= S ∪ ¦v¦ este liniar
independent˘a (tem˘a, verificat ¸i!) . Dac˘a L(S
t
) = V
n
, atunci S
t
este o baz˘a ce cont ¸ine pe S (deci baza
c˘autat˘a), iar dac˘a L(S
t
) este o submult ¸ime proprie a lui V
n
, atunci se reia acela¸si rat ¸ionament pentru
S := S
t
. Dup˘a un num˘ar finit de pa¸si (c˘aci num˘arul de vectori dintr-o familie liniar independent˘a nu
poate fi mai mare decˆat n), obt ¸inem o baz˘a B⊂ V
n
ce cont ¸ine familia S.
ˆ
In concluzie, orice familie
liniar independent˘a S poate fi prelungit˘a sau completat˘a pˆan˘a la o baz˘a a spat ¸iului vectorial V
n
.
b) Implicat ¸iile (i)⇒(ii), (i)⇒(iii) sunt evidente. Demonstr˘am implicat ¸ia (ii)⇒(i). Avem ind(S) ⇒ S
baz˘a ˆın L(S) ⇒ dim L(S) = n = dimV
n
. Dar L(S) ⊆ V
n
, deci L(S) = V
n
; rezult˘a S baz˘a ˆın V
n
.
Demonstr˘am implicat ¸ia (iii)⇒(i). Fie L(S) = V
n
; dac˘a avem prin absurd dep(S), atunci ar rezulta
c˘a orice baz˘a a spat ¸iului L(S) are < n vectori, deci n = dimV
n
= dimL(S) < n, contradict ¸ie.
Exemplu. Familia de vectori S = ¦v
1
= (1, 1), v
2
= (1, −1)¦ ⊂ R
2
este liniar independent˘a. Cum S
are 2 vectori, iar dimR
2
= 2, rezult˘a conform teoremei c˘a S este baz˘a ˆın R
2
.
Teorem˘a. Fie V
n
un spat ¸iu vectorial n-dimensional ¸si fie B = ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ o baz˘ a ˆın acest spat ¸iu.
Atunci orice vector x ∈ V
n
admite o exprimare unic˘a de forma
x =
n

i=1
x
i
e
i
, x
i
∈ K , i = 1, n (1)
(numit˘a descompunerea lui x dup˘a vectorii bazei B).
Demonstrat ¸ie. Deoarece V = L(B), orice vector x ∈ V poate fi scris ca o combinat ¸ie liniar˘a de vectorii
bazei, adic˘a x =
n

i=1
x
i
e
i
, iar aceast˘a descompunere este unic˘a.
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a vectorul x ar admite ¸si
descompunerea x =
n

i=1
x
t
i
e
i
, atunci prin sc˘adere ar rezulta combinat ¸ia liniar˘a nul˘a 0 =
n

i=1
(x
i
−x
t
i
)e
i
.
Dar B fiind baz˘a, este format˘a din vectori liniar independent ¸i, deci rezult˘a anularea coeficient ¸ilor
combinat ¸iei,
x
i
−x
t
i
= 0, i = 1, n ⇒ x
i
= x
t
i
, i = 1, n,
deci descompunerea este unic˘a.
Definit ¸ii. a) Se numesc componentele vectorului xˆın raport cu baza B, numerele x
1
, . . . , x
n
, asociate
vectorului x ∈ V
n
prin descompunerea (1). Scriem [x]
B
=
_
_
x
1
. . .
x
n
_
_
.
b) Se nume¸ste sistem de coordonate pe V
n
asociat bazei B, biject ¸ia
f : V
n
→K
n
, f(x) = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) ∈ K
n
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Spat ¸ii vectoriale 17
ˆ
In cele ce urmeaz˘a vom identifica un vector x cu coordonatele sale (x
1
, x
2
, . . . , x
n
) relativ la o baz˘a
fixat˘a. Atunci, pentru x ≡
t
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), y ≡
t
(y
1
, y
2
, . . . , y
n
) ∈ V
n
≡ K
n
, operat ¸iile spat ¸iului
vectorial se rescriu pe componente
_
x +y ≡
t
(x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, . . . , x
n
+y
n
)
kx ≡
t
(kx
1
, kx
2
, . . . , kx
n
), ∀k ∈ K .
Exemplu. Afl˘am coordonatele vectorului v = (1, 0) ∈ R
2
relativ la baza din exemplul de mai sus,
B = ¦v
1
= (1, 1), v
2
= (1, −1)¦ ⊂ R
2
.
Relat ¸ia v = αv
1
+βv
2
conduce la α = β = 1/2, deci coordonatele vectorului v relativ la baza B sunt
t
(1/2; 1/2).
ˆ
In ceea ce prive¸ste posibilitatea de a completa o familie de vectori liniar independent ¸i la o baz˘a
folosind pentru completare un sistem prescris de generatori, avem urm˘atoarele rezultate
Teorem˘a (teoremaˆınlocuirii, Steinitz). Fie V
n
un K -spat ¸iu vectorial ¸si fie S
0
= ¦w
1
, . . . , w
r
¦ ⊂
V
n
, (r ≥ 0) un sistem de vectori liniar independent ¸i iar
S = ¦v
1
, . . . , v
n
¦ ⊂ V
n
un sistem de generatori ai spat ¸iului V
n
. Atunci are loc inegalitatea r ≤ n ¸si exist˘a familia de vectori
S
+
⊂ S care cont ¸ine n −r vectori astfel ˆıncˆ at S
0
∪ S
+
s˘a fie sistem de generatori pentru V
n
.
Un rezultat deosebit de util ˆın cazul unui spat ¸iu vectorial de dimensiune finit˘a arbitrar˘a, care face
posibil˘a completarea a unei familii liniar independente la o baz˘a, folosind vectorii unei baze cunoscute,
este
Teorema complet˘arii. Dac˘a S
0
⊂ V este un sistem liniar independent ˆın K -spat ¸iul vectorial
V , atunci S
0
se poate completa la o baz˘a a lui V .
ˆ
In cazul finit-dimensional, rezult˘a urm˘atorul
Consecint ¸˘a. Fie S = B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ ⊂ V
n
o baz˘a ˆın K -spat ¸iul vectorial V
n
, ¸si fie
S
0
= ¦w
1
, . . . , w
r
¦ ⊂ V
n
, (r ≥ 0)
un sistem liniar independent de vectori din V
n
. Atunci r ≤ n ¸si S
0
se poate completa cu n−r vectori
ai unei subfamilii S
+
⊂ B la o alt˘a baz˘a B
t
= S
0
∪ S
+
a spat ¸iului V
n
.
Exercit ¸iu. Completat ¸i la o baz˘a a spat ¸iului vectorial V = R
4
familia de vectori
S
0
= ¦w
1
= (1, 1, 1, 1), w
2
= (1, −1, 1, −1)¦.
Familia S
0
este liniar independent˘a (tem˘a, verificat ¸i!) . Consider˘am baza canonic˘a
S = B = ¦e
1
= (1, 0, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0, 0), e
3
= (0, 0, 1, 0), e
4
= (0, 0, 0, 1)¦ ⊂ R
4
,
¸si observ˘am c˘a din cele A
2
4
= 4 3 = 12 select ¸ii ordonate de 2 vectori din B putem alege, spre exemplu,
vectorii S
+
= ¦e
1
, e
2
¦, iar vectorii familiei
B
t
= S
0
∪ S
+
= ¦w
1
, e
1
, w
2
, e
2
¦
sunt liniar independent ¸i, ¸si sunt ˆın num˘ar de 4 ˆın spat ¸iul R
4
(a c˘arui dimensiune este tot 4), deci
conform teoremei 4.3 rezult˘a c˘a B
t
este o baz˘a.
ˆ
In plus, prin construct ¸ie, baza B
t
cont ¸ine atˆat familia
S
0
, cˆat ¸si o parte din vectorii familiei S.
Teorem˘a (Grassmann). Dac˘a U ¸si W sunt dou˘a subspat ¸ii de dimensiuni finite ale spat ¸iului
vectorial V , atunci are loc relat ¸ia
dimU + dimW = dim(U ∩ W ) + dim(U +W ).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
18 Baz˘a ¸si dimensiune
Consecint ¸˘a. Dac˘a U ¸si W sunt dou˘a subspat ¸ii suplementare de dimensiuni finite ale spat ¸iului vec-
torial V , atunci are loc relat ¸ia
dimU + dimW = dimV .
Matricea asociat˘a unei familii de vectori relativ la o baz˘a dat˘a.
Fie V
n
un K -spat ¸iu vectorial ¸si B = ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ o baz˘a ˆın V
n
. Considerˆand un sistem de p
vectori v
1
, v
2
, . . . , v
p
∈ V
n
, atunci ace¸stia se descompun relativ la baza B, dup˘a cum urmeaz˘a
v
1
=
n

i=1
a
i1
e
i
, v
2
=
n

i=1
a
i2
e
i
, . . . , v
p
=
n

i=1
a
ip
e
i
.
Vectorilor v
1
, v
2
, . . . , v
p
li se ata¸seaz˘a matricea format˘a din coeficient ¸ii celor p descompuneri, a¸sezat ¸i
succesiv pe coloane:
A =
_
_
_
_
_
a
11
a
12
. . . a
1p
a
21
a
22
. . . a
2p
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
n1
a
n2
. . . a
np
_
_
_
_
_
,
numit˘a matricea asociat˘a familiei de vectori S relativ la o baza matricea asociat˘a unei familii de vectori
relativ la o baza B. Vectorii v
1
, v
2
, . . . , v
p
pot fi identificat ¸i cu coloanele matricei A ¸si not˘am aceast˘a
matrice cu
A = [S]
B
= [v
1
, v
2
, . . . , v
p
]
B
.
Teorem˘a. Fie B = ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ o baz˘ a a lui V
n
, S = ¦v
1
, v
2
, . . . , v
p
¦ o familie de p vectori din V
n
¸si A = [S]
B
matricea asociat˘a acestei familii. Fie rang A = m ≤ min(p, n), ¸si fie 1 ≤ i
1
¸i
2
¸. . . ¸i
m
≤ p
indicii coloanelor unui minor care d˘a rangul matricii A. Atunci au loc urm˘atoarele afirmat ¸ii:
a) familia de vectori S
t
= ¦v
i
1
, . . . , v
i
m
¦ este baz˘a a subspat ¸iului L(S).
1
b) v
j
∈ L(S
t
), pentru orice
j ∈ 1, p ¸¦i
1
, i
2
, . . . , i
m
¦.
Exemplu. Pentru subspat ¸iile date ˆın exemplul anterior, dimensiunea subspat ¸iului U + W coincide
cu rangul matricei
[w
1
, w
2
, w
3
, u
1
, u
2
, u
3
] =
_
1 −2 3 1 −1 2
5 −10 15 4 2 0
_
,
deci dim(U +W ) = 2. Un vector oarecare din subspat ¸iul U ∩ W este de forma
(6λ −8µ, 30λ −40µ) = (6λ −8µ)v
t
, λ, µ ∈ R, v
t
= (1, 5),
astfel ˆıncˆat (dimU ∩V ) = 1. Se observ˘a c˘a avem relat ¸iile
W = U ∩ W ⊂ U = U +W = R
2
.
ˆ
Intrucˆat dimW = 1, dimU = 2, teorema Grassmann se verific˘a, avˆand loc egalitatea
dimU + dimW = 2 + 1 = 1 + 2 = dim(U ∩ W ) + dim(U +W ).
Consecint ¸˘a. Fie B = ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ o baz˘a a lui V
n
¸si fie
S =
_
e
t
j
=
n

i=1
c
ij
e
i
, j = 1, n
_
(2)
o familie de n vectori din V
n
. Atunci urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt echivalente:
a) S este baz˘ a a lui V
n
;
b) det C ,= 0, unde C = (c
ij
)
i,j=1,n
este dat˘a de relat ¸iile (2).
1
Deci rezult˘a ind(S

) ¸si L(S) = L(S

); ˆın particular, rang A = dimL(S)).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Spat ¸ii vectoriale 19
Rezult˘a c˘a o familie S ⊂ V
n
reprezint˘a o baz˘a a spat ¸iului V
n
dac˘a matricea [S]
B
= (c
ij
) a familiei
S relativ la o baz˘a B oarecare a spat ¸iului este p˘atratic˘a ¸si nesingular˘a.
Exemplu. Vectorii B
t
= ¦u = (1, 1), v = (1, −1)¦ determin˘a o baz˘a a spat ¸iului vectorial V
2
= R
2
=
L(B), B = ¦e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1)¦, deoarece
det[u, v] ≡
¸
¸
¸
¸
1 1
1 −1
¸
¸
¸
¸
= −2 ,= 0.
Schimbarea bazei ˆıntr-un spat ¸iu vectorial V
n
.
Fie B = ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ ¸si B
t
= ¦e
t
1
, e
t
2
, . . . , e
t
n
¦ dou˘a baze distincte ˆın spat ¸iul vectorial V
n
. Atunci
vectorii bazei B
t
se pot exprima relativ la baza B prin relat ¸iile:
e
t
j
=
n

i=1
c
ij
e
i
, j = 1, n. (3)
Fie (x
1
, . . . , x
n
) respectiv (x
t
1
, . . . , x
t
n
) coordonatele unui vector arbitrar x ∈ V
n
ˆın raport cu baza B
respectiv B
t
, deci au loc descompunerile x =
n

i=1
x
i
e
i
respectiv x =
n

j=1
x
t
j
e
t
j
. Folosind relat ¸iile (3)
dintre vectorii celor dou˘a baze, obt ¸inem succesiv
x =
n

j=1
x
t
j
_
n

i=1
c
ij
e
i
_
=
n

i=1
_
_
n

j=1
c
ij
x
t
j
_
_
e
i
.
Din unicitatea descompunerii vectorului x =
n

i=1
x
i
e
i
ˆın raport cu baza B, prin identificarea coeficient ¸ilor,
rezult˘a relat ¸iile
x
i
=
n

j=1
c
ij
x
t
j
, i = 1, n. (4)
Notˆand coordonatele vectorului x relativ la cele dou˘a baze respectiv prin X =
t
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), X
t
=
t
(x
t
1
, x
t
2
, . . . , x
t
n
) relat ¸iile (4) se scriu condensat sub form˘a matriceal˘a
X = CX
t
. (5)
Definit ¸ii. a) Matricea p˘atratic˘a C = [B
t
]
B
= (c
ij
)
i,j=1,n
, unic determinat˘a de relat ¸iile (3), are drept
coloane coordonatele vectorilor bazei B
t
ˆın raport cu baza B; aceast˘a matrice se nume¸ste matricea
de trecere de la baza B la baza B
t
.
b) Relat ¸iile (4) descriu transformarea coordonatelor vectorului x la o schimbare a bazei B ˆın baza
B
t
.
Exercit ¸ii. a) S˘a se determine coeficient ¸ii polinomului p = 1 − t
2
∈ R
2
[t] relativ la baza B
t
=
¦t, 1 +t
2
, −1¦.
Solut ¸ie. Coeficient ¸ii polinomului p relativ la baza natural˘a B = ¦1, t, t
2
¦ a spat ¸iului vectorial R
2
[t]
sunt dat ¸i de vectorul coloan˘a X =
t
(1, 0, −1). De asemenea, matricea coeficient ¸ilor vectorilor noii
baze B
t
relativ la baza B este (tem˘a, verificat ¸i!) , C = [B
t
]
B
=
_
_
0 1 −1
1 0 0
0 1 0
_
_
. Coordonatele lui
p relativ la B
t
formeaz˘a vectorul X
t
ce satisface relat ¸ia (5), deci prin calcul direct rezult˘a coeficient ¸ii
X
t
=
t
(0, −1, −2), adic˘a p admite relativ la B
t
descompunerea:
p = 0 t + (−1) (1 +t
2
) + (−2) (−1).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
20 Baz˘a ¸si dimensiune
b) Aflat ¸i coordonatele vectorului v = (−1, 2) ∈ R
2
relativ la baza
B
t
= ¦v
1
= (1, 2), v
2
= (3, −4)¦.
Solut ¸ie. Matricea de trecere de la baza canonic˘a B = ¦e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1)¦ a spat ¸iului vectorial
R
2
la baza B
t
este C =
_
1 3
2 −4
_
, iar coordonatele X
t
ale vectorului v = (−1, 2) relativ la baza B
t
sunt X
t
= C
−1
X =
t
(1/5; −2/5), unde X = v.
Altfel.
ˆ
Inlocuind v
1
, v
2
¸si v
3
ˆın relat ¸ia v = α v
1
+βv
2
, prin rezolvarea sistemului liniar obt ¸inut rezult˘a
coeficient ¸ii α = 1/5, β = −2/5 ai vectorului v relativ la baza B
t
.
Spat ¸ii vectoriale izomorfe.
Definit ¸ii. a) Fie V ¸si W dou˘a K -spat ¸ii vectoriale. Se nume¸ste transformare liniar˘a de la V la W ,
o aplicat ¸ie T : V →W care satisface condit ¸iile
_
T (x +y) = T(x) +T(y), ∀x, y ∈ V
T(kx) = kT(x), ∀x ∈ V , ∀k ∈ K .
b) O transformare liniar˘a bijectiv˘a se nume¸ste izomorfism.
Exemplu. Un sistem de coordonate pe V
n
reprezint˘a un izomorfism canonic ˆıntre V
n
¸si K
n
.
Teorem˘a. Dou˘a K -spat ¸ii vectoriale de dimensiuni finite V ¸si W sunt izomorfe dac˘a ¸si numai dac˘a
dimensiunile lor coincid.
Demonstrat ¸ie. ” ⇒ ”. Fie V = V
n
¸si W = W
m
sunt izomorfe, deci exist˘a o transformare liniar˘a
bijectiv˘a T : V
n
→W
m
. Avem
T(0) = T(0 + 0) = 2T(0) ⇒T(0) = 0.
Fie B = ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ o baz˘a a lui V
n
. Mult ¸imea
T(B) = ¦T(e
1
), T(e
2
), . . . , T(e
n
)¦ ⊂ W
m
este liniar independent˘a, deoarece:
k
1
T(e
1
) +k
2
T(e
2
) + +k
n
T(e
n
) = 0 ⇒T(k
1
e
1
+k
2
e
2
+ +k
n
e
n
) = T(0);
dar T injectiv˘a ¸si B baz˘a, deci rezult˘a
k
1
e
1
+k
2
e
2
+ +k
n
e
n
= 0 ⇒k
1
= k
2
= = k
n
= 0.
Cum L(T(B)) ⊂ W
m
¸si dimL(T(B)) =cardT(B) = n, obt ¸inem n ≤ m. Pe de alt˘a parte, T(B)
genereaz˘a W
m
, c˘aci T fiind surjectiv˘a, rezult˘a c˘a pentru orice w ∈ W
m
, exist˘a v =
n

i=1
v
i
e
i
∈ V
n
astfel
ˆıncˆat T(v) = w. Dar T este aplicat ¸ie liniar˘a, deci w =
n

i=1
v
i
T(e
i
) ∈ T(B), de unde avem W
m
⊂ T(B)
¸si deci m =dimW
m
≤cardT(B) = n.
ˆ
In concluzie n = dimT(B) = dimW
m
= m.
”⇐”. Fie V = V
n
¸si W = W
n
. Fixˆand dou˘a sisteme de coordonate f : V
n
→K
n
¸si g : W
n
→K
n
,
asociate unor baze arbitrar fixate ˆın V
n
, respectiv W
m
, construim izomorfismul
T = g
−1
◦ f : V
n
→W
n
,
deci cele dou˘a spat ¸ii vectoriale sunt izomorfe.
Exemplu. Spat ¸iile vectoriale M
23
(R), R
5
[X] ¸si R
6
sunt izomorfe, deoarece toate cele trei spat ¸ii
vectoriale reale au dimensiunea 6.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Spat ¸ii vectoriale 21
5 Spat ¸ii vectoriale euclidiene
ˆ
In cele ce urmeaz˘a, vom ad˘auga la structura de spat ¸iu vectorial o nou˘a operat ¸ie cu vectori - cea de
produs scalar, cu ajutorul c˘areia vom putea defini:
• lungimea unui vector,
• unghiul format de doi vectori,
• ortogonalitatea a doi vectori,
• proiect ¸ia unui vector pe un alt vector sau pe un subspat ¸iu vectorial, etc.
Definit ¸ii. a) Fie V un C-spat ¸iu vectorial. Se nume¸ste produs scalar complex, sauˆınc˘a, produs scalar
hermitic pe V , o funct ¸ie ¸, ) : V V →C care, pentru ∀u, v, w ∈ V , ∀k ∈ C, are propriet˘at ¸ile
¸v, w) = ¸w, v) (hermiticitate) (1)
¸u, v +w) = ¸u, v) +¸u, w) (aditivitate/distributivitate) (2)
k¸v, w) = ¸kv, w) (omogen˘a ˆın primul argument) (3)
¸v, v) ≥ 0; ¸v, v) = 0 ⇔v = 0. (pozitivitate) (4)
b) Un spat ¸iu vectorial complex pe care s-a definit un produs scalar se nume¸ste spat ¸iu vectorial
euclidian complex.
Observat ¸ie. Din aceste propriet˘at ¸i decurg relat ¸iile (tem˘a, verificat ¸i!)
¸v, kw) =
¯
k¸v, w) ,
¸u +v, w) = ¸u, w) +¸v, w) ,
¸v, v) ∈ R ,
¸0, 0) = ¸0, u) = ¸u, 0) = 0, ∀u, v, w ∈ V , ∀k ∈ C,
deci un produs scalar hermitic este aditiv ˆın ambele argumente dar nu este ˆın general omogen ˆın al
doilea argument.
Teorem˘a.
ˆ
In orice spat ¸iu euclidian complex V este satisf˘acut˘a inegalitatea Cauchy-Schwartz
[¸v, w)[
2
≤ ¸v, v) ¸w, w), ∀v, w ∈ V ;
relat ¸ia devine egalitate dac˘a ¸si numai dac˘a v ¸si w sunt liniar dependent ¸i.
Demonstrat ¸ie. Dac˘a v = 0 sau w = 0, relat ¸ia este evident˘a (cu egalitate). Pentru v, w ∈ V ¸¦0¦ ¸si
α ∈ C scalar arbitrar, folosind pozitivitatea produsului scalar, avem
0 ≤ E(α) := ¸v −αw, v −αw) ,
iar E(α) = 0 ⇔ v = αw.
ˆ
In particular, alegˆand α = α

, unde α

=
¸v,w)
¸w,w)
(deci pentru v = pr
w
v,
v.def.6.2), rezult˘a
0 ≤ E(α

) = ¸v, v) −
[¸v, w)[
2
¸w, w)
,
de unde inegalitatea din enunt ¸. A doua afirmat ¸ie din enunt ¸ rezult˘a din echivalent ¸a
[¸v, w)[
2
= ¸v, v)¸w, w) ⇔E(α

) = 0 ⇔v = α

w.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
22 Spat ¸ii vectoriale euclidiene

Vom considera ˆın continuare cazul cˆand V este un spat ¸iu vectorial real.
Definit ¸ii. a) Fie V un spat ¸iu vectorial real. Se nume¸ste produs scalar real pe V , o funct ¸ie
¸, ) : V V →R
care pentru ∀u, v, w ∈ V , ∀k ∈ R, are propriet˘at ¸ile
¸v, w) = ¸w, v) (simetrie) (1)
¸u, v +w) = ¸u, v) +¸u, w) (aditivitate/distributivitate) (2)
k¸v, w) = ¸kv, w) (omogen˘a ˆın primul argument) (3)
¸v, v) ≥ 0; ¸v, v) = 0 ⇔v = 0. (pozitivitate) (4)
b) Un spat ¸iu vectorial real pe care s-a definit un produs scalar se nume¸ste . .
Observat ¸ie. Din aceste propriet˘at ¸i decurg relat ¸iile (tem˘a, verificat ¸i!) :
¸v, kw) = k¸v, w)
¸u +v, w) = ¸u, w) +¸v, w)
¸0, 0) = ¸0, u) = ¸u, 0) = 0 , ∀u, v, w ∈ V , ∀k ∈ R,
deci un produs scalar real este omogen ¸si aditiv ˆın ambele argumente.
Teorem˘a.
ˆ
In orice spat ¸iu euclidian real V este satisf˘acut˘ a inegalitatea Cauchy-Schwartz
¸v, w)
2
≤ ¸v, v)¸w, w), ∀v, w ∈ V .
Relat ¸ia devine egalitate dac˘a ¸si numai dac˘a v ¸si w sunt liniar dependent ¸i.
Exemple de spat ¸ii vectoriale euclidiene.
a) Funct ¸ia cu valori reale definit˘a pe spat ¸iul vectorial V = R
n
prin
¸x, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
+ +x
n
y
n
, ∀x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) ∈ R
n
este un produs scalar pe R
n
, determinˆand o structur˘a de spat ¸iu euclidian real pe R
n
.
b) Spat ¸iul vectorial complex V =C
n
este un spat ¸iu vectorial euclidian complex ˆın raport cu produsul
scalar
¸x, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
+ +x
n
y
n
, ∀x = (x
1
, x
2
, . . . , x
n
), y = (y
1
, y
2
, . . . , y
n
) ∈ C
n
c) Spat ¸iul euclidian real V = C
0
[a, b] al tuturor funct ¸iilor cu valori reale, continue pe un interval
[a, b], cu produsul scalar dat de
¸f, g) =
_
b
a
f(x)g(x)dx.
d) Spat ¸iul euclidian complex V = C
0
([a, b], C) al tuturor funct ¸iilor cu valori complexe, continue pe
un interval [a, b], cu produsul scalar dat de
¸f, g) =
_
b
a
f(x)g(x)dx.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Spat ¸ii vectoriale 23
e) Spat ¸iul euclidian real V al ¸sirurilor reale x = ¦x
1
, . . . , x
n
, . . . ¦ ⊂ R cu proprietatea c˘a

i=1
x
2
i
este
serie convergent˘ a, cu produsul scalar
¸x, y) =

i=1
x
i
y
i
, ∀x, y ∈ V .
f ) Spat ¸iul euclidian complex V al ¸sirurilor complexe x = ¦x
1
, . . . , x
n
, . . . ¦ ⊂ C cu proprietatea c˘a

i=1
[x
i
[
2
este serie convergent˘a, cu produsul scalar
¸x, y) =

i=1
x
i
y
i
, ∀x, y ∈ V .
g) Spat ¸iul euclidian real V al matricilor p˘atratice M
nn
(R), cu produsul scalar
¸A, B) = Tr(A
t
B), ∀A, B ∈ M
nn
(R),
unde am notat prin Tr(C) urma unei matrice p˘atratice C:
Tr(C) = c
11
+c
22
+ +c
nn
, ∀C = (c
ij
)
i,j=1,n
∈ M
nn
(R).
Definit ¸ie. Fie V un K -spat ¸iu vectorial euclidian. Se nume¸ste norm˘a pe V , o aplicat ¸ie [[ [[ : V →
R
+
, care satisface relat ¸iile
[[v[[ ≥ 0, ∀v ∈ V ¸si [[v[[ = 0 ⇔v = 0 (pozitivitate) (1)
[[kv[[ = [k[ [[v[[, ∀v ∈ V , ∀k ∈ K (omogenitate) (2)
[[v +w[[ ≤ [[v[[ +[[w[[, ∀v, w ∈ V (inegalitatea triunghiului) (3)
Inegalitatea triunghiului devine egalitate doar dac˘a v ¸si w sunt coliniari ¸si de acela¸si sens.
Teorem˘a. Fie V un K -spat ¸iu vectorial euclidian. Funct ¸ia [[ [[ : V →R
+
, definit˘a prin
[[v[[ =
_
¸v, v), ∀v ∈ V
este o norm˘a pe V .
Norma definit˘a ˆın teorem˘a se nume¸ste norma euclidian˘a. Astfel, orice spat ¸iu vectorial euclidian
este ˆın particular spat ¸iu vectorial normat.
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘a V este un spat ¸iu vectorial complex. Inegalitatea (v, v) ≥ 0 implic˘a
[[v[[ ≥ 0, cu egalitate dac˘a ¸si numai dac˘a v este vectorul nul. Avem, de asemenea, pentru ∀v ∈
V , ∀k ∈ C:
[[kv[[ =
_
¸kv, kv) =
_
k
¯
k¸v, v) =
_
[k[
2
¸v, v) = [k[
_
¸v, v) = [k[ [[v[[.
Inegalitatea triunghiului se demonstreaz˘a astfel:
[[v +w[[
2
= ¸v +w, v +w) = ¸v, v) +¸v, w) +¸v, w) +¸w, w) ≤
≤ [[v[[
2
+ 2[[v[[[[w[[ +[[w[[
2
= ([[v[[ +[[w[[)
2
, ∀v, w ∈ V ,
unde am t ¸inut seama de inegalitatea Cauchy-Schwarz [¸v, w)[ ≤ [[v[[[[w[[, ¸si de inegalitatea
¸v, w) +¸v, w) = 2Re¸v, w) ≤ 2 [¸v, w)[ , ∀v, w ∈ V .
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
24 Spat ¸ii vectoriale euclidiene

Exemplu. Norma euclidian˘a canonic˘a a spat ¸iului R
3
este dat˘a de
[[v[[ =
_
¸v, v) =
_
x
2
+y
2
+z
2
, ∀v = (x, y, z) ∈ V .
Definit ¸ii. a) Un spat ¸iu vectorial normat ˆın care norma provine dintr-un produs scalar se nume¸ste
spat ¸iu prehilbertian.
b) Un spat ¸iu prehilbertian complet (ˆın sensul c˘a orice ¸sir Cauchy format din vectori ai spat ¸iului este
un ¸sir convergent) se nume¸ste spat ¸iu Hilbert.
Observat ¸ii. 1. Primele dou˘a propriet˘at ¸i ale normei asigur˘a c˘a orice element v din V ¸¦0¦ poate
fi scris ˆın forma v = [[v[[e, unde e =
1
[[v[[
v are proprietatea [[e[[ =1 ¸si se nume¸ste versorul asociat
vectorului nenul v.
ˆ
In general, un vector e cu proprietatea [[e[[ = 1 se nume¸ste versor.
2. Fie V un spat ¸iu vectorial euclidian real. Pentru v, w ∈ V ¸¦0¦, inegalitatea Cauchy-Schwarz,
[¸v, w)[ ≤ [[v[[[[w[[, se poate rescrie sub forma
−1 ≤
¸v, w)
[[v[[[[w[[
≤ 1,
dubl˘a inegalitate care justific˘a urm˘atoarea definit ¸ie a unghiului format de doi vectori.
Definit ¸ie. Fie V un spat ¸iu vectorial euclidian real, ¸si v, w doi vectori nenuli din V . Se nume¸ste
unghiul dintre vectorii v ¸si w, num˘arul θ ∈ [0, π] definit de egalitatea
cos θ =
¸v, w)
[[v[[[[w[[
.
Se observ˘a c˘a ˆın definit ¸ie este esent ¸ial s˘a avem K = R.
Definit ¸ie. Fie M o mult ¸ime. Se nume¸ste distant ¸˘a (metric˘a) pe M, o aplicat ¸ie d(, ) : M M →R
+
,
care pentru ∀u, v, w ∈ M satisface relat ¸iile:
d(u, v) ≥ 0; d(u, v) = 0 ⇔u = v (pozitivitate) (1)
d(u, v) = d(v, u) (simetrie) (2)
d(u, v) ≤ d(u, w) +d(w, v) (inegalitatea triunghiului) (3)
ˆ
In acest caz spunem c˘a mult ¸imea M are o structur˘a de spat ¸iu metric.
Teorem˘a. Fie V un spat ¸iu vectorial normat. Atunci funct ¸ia real˘a d(, ) : V V →R
+
definit˘a prin
d(u, v) = [[u −v[[, ∀u, v ∈ V
este o distant ¸˘a pe V .
Deci orice spat ¸iu vectorial normat este un spat ¸iu metric. Dac˘a norma este norm˘a euclidian˘a, atunci
distant ¸a definit˘a cu ajutorul ei se nume¸ste distant ¸˘a euclidian˘a.
Exercit ¸iu. Fie P
2
spat ¸iul euclidian real al funct ¸iilor polinomiale reale de grad cel mult doi ˆınzestrat
cu produsul scalar ¸, ) : P
2
P
2
→R,
¸p, q) = a
0
b
0
+ 2a
1
b
1
+ 2a
2
b
2
, ∀p, q ∈ P
2
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Spat ¸ii vectoriale 25
pentru p(x) = a
0
+a
1
x +a
2
x
2
, q(x) = b
0
+b
1
x +b
2
x
2
. Fie vectorii
p
1
(x) = 3 +x
2
, p
2
(x) = 1 −x, p
3
(x) = 1 +x −x
2
, p
4
(x) = 2x
2
∈ P
2
.
Aflat ¸i un vector p
0
echidistant fat ¸˘a de cei patru vectori ¸si calculat ¸i distant ¸a comun˘a.
Solut ¸ie. Fie p
0
(x) = a+bx+cx
2
; afl˘am coeficient ¸ii a, b, c din condit ¸ia ca distant ¸ele de la acest polinom
la celelalte patru, s˘a coincid˘a,
[[p
1
−p
0
[[ = [[p
2
−p
0
[[ = [[p
3
−p
0
[[ = [[p
4
−p
0
[[;
obt ¸inem (tem˘a, verificat ¸i!)
a = 15/26, b = 14/26, c = 23/26,
deci p
0
= (15 + 14x + 23x
2
)/26. Distant ¸a cerut˘a este prin urmare
d = [[p
3
−p
0
[[ =
_
¸p
3
−p
0
, p
3
−p
0
) =
¸
_

15
26
_
2
+
_

14
26
_
2
+
_
29
26
_
2
=

1262
26
.
6 Ortogonalitate. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt
Definit ¸ii. Fie V un spat ¸iu vectorial euclidian.
a) Doi vectori din V se numesc ortogonali dac˘a produsul lor scalar este nul.
b) O submult ¸ime S ⊂V se nume¸ste ortogonal˘a dac˘a vectorii s˘ai sunt ortogonali doi cˆate doi, adic˘a
¸v, w) = 0, ∀v, w ∈ S, v ,= w.
c) O mult ¸ime ortogonal˘a se nume¸ste ortonormat˘a dac˘a fiecare element al s˘au are norma egal˘a cu
unitatea.
Teorem˘a. Fie V un K -spat ¸iu euclidian ¸si S o submult ¸ime din V format˘a din vectori nenuli. Atunci
au loc urm˘atoarele afirmat ¸ii:
a) Dac˘a S este mult ¸ime ortogonal˘a, atunci este liniar independent˘a.
b) Dac˘a dimV = n iar S cont ¸ine exact n vectori, atunci S este o baz˘a a lui V .
Demonstrat ¸ie. a) Dac˘a S ⊂ V ¸¦0¦ este mult ¸ime ortogonal˘a, iar
k
1
v
1
+k
2
v
2
+ +k
p
v
p
= 0,
o combinat ¸ie liniar˘a finit˘a nul˘a de elemente din S. Aplicˆand acestei egalit˘at ¸i de vectori produsul scalar
cu v
j
, rezult˘a
k
1
¸v
1
, v
j
) +k
2
¸v
2
, v
j
) + +k
p
¸v
p
, v
j
) = 0, j ∈ 1, p.
S fiind ortogonal˘a, cele p relat ¸ii obt ¸inute devin egalit˘at ¸ile k
j
¸v
j
, v
j
) = 0, j ∈ 1, p. Dar vectorii v
j
, j ∈
1, p sunt nenuli, deci
¸v
j
, v
j
) = [[v
j
[[ , = 0, j ∈ 1, p,
de unde rezult˘a k
j
= 0, j ∈ 1, p, ¸si deci mult ¸imea S este liniar independent˘a.
b) rezult˘a imediat din prima afirmat ¸ie ¸si din egalitatea n = p.
Observat ¸ie.
ˆ
In spat ¸iile vectoriale euclidiene este comod s˘a se exprime vectorii ˆın raport cu baze
ortonormate. Faptul c˘a o baz˘a B = ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ ⊂ V
n
este ortonormat˘a se poate rescrie
¸e
i
, e
j
) = δ
ij
=
_
1, pentru i = j
0, pentru i ,= j
, i, j = 1, n,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
26 Ortogonalitate. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt
unde simbolul δ
ij
se nume¸ste simbolul lui Kronecker.
Exemplu. In spat ¸iul vectorial euclidean real V = C
0
[0, π] al funct ¸iilor reale, continue, definite pe
intervalul [0, π] ˆınzestrat cu produsul scalar
¸f, g) =
_
π
0
f(x)g(x)dx,
consider˘am urm˘atoarea submult ¸ime de funct ¸ii trigonometrice S = ¦f
0
, f
1
, f
2
, . . . ¦, cu
S = ¦f
0
(x) = 1¦ ∪ ¦f
2n−1
(x) = cos 2nx, f
2n
(x) = sin 2nx [ n ≥ 1¦ .
Mult ¸imea S este ortogonal˘a, c˘aci ¸f
i
, f
j
) = 0, ∀i ,= j, i, j ∈ N (tem˘a, verificat ¸i!) . Deoarece S nu
cont ¸ine elementul nul al spat ¸iului C
0
[0, π] (funct ¸ia identic nul˘a), rezult˘a conform teoremei de mai sus
c˘a S este liniar independent˘a.
ˆ
Ins˘a S nu este ortonormat˘a, c˘aci normele vectorilor s˘ai nu sunt toate
egale cu 1, anume:
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
[[f
0
[[ =
_
¸f
0
, f
0
) =
_
_
π
0
dx =

π,
[[f
2n−1
[[ =
_
_
π
0
cos
2
2nxdx =
_
π/2,
[[f
2n
[[ =
_
_
π
0
sin
2
2nxdx =
_
π/2, n ∈ N

.
ˆ
Imp˘art ¸ind fiecare funct ¸ie prin norma sa, obt ¸inem mult ¸imea ortonormat˘a ¦g
0
, g
1
, g
2
, . . . ¦ de mai jos:
g
0
(x) =
1

π
, g
2n−1
(x) =
_
2
π
cos 2nx, g
2n
(x) =
_
2
π
sin 2nx, n ∈ N

.
Definit ¸ie. Fie V un spat ¸iu vectorial euclidian ¸si un vector w ∈ V ¸¦0¦.
a) Se nume¸ste proiect ¸ia vectorului v ∈ V pe w, vectorul
−→
pr
w
v =
¸v, w)
¸w, w)
w.
b) Se nume¸ste m˘arimea algebric˘a a proiect ¸iei lui v ∈ V pe w, num˘arul real
pr
w
v =
¸v, w)
[[w[[
,
unde norma este cea euclidian˘a asociat˘a produsului scalar considerat.
Teorem˘a. Fie spat ¸iul vectorial euclidian V = V
n
. Fie B = ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ o baz˘a pentru V ¸si
x =
n

i=1
x
i
e
i
∈ V . Au loc urm˘atoarele afirmat ¸ii:
a) Dac˘a B este baz˘a ortogonal˘a atunci x
i
=
¸x,e
i
)
¸e
i
,e
i
)
, i = 1, n.
b) Dac˘a B este baz˘a ortonormat˘a, atunci x
i
= ¸x, e
i
), i = 1, n.
Demonstrat ¸ie. a) Orice vector x ∈ V
n
se descompune relativ la baza B, deci x =
n

j=1
x
j
e
j
.
ˆ
Inmult ¸ind
scalar aceast˘a relat ¸ie cu vectorul e
i
, i = 1, n, obt ¸inem
¸x, e
i
) =
n

j=1
x
j
¸e
j
, e
i
) = x
i
¸e
i
, e
i
) ⇒x
i
=
¸x, e
i
)
¸e
i
, e
i
)
, i = 1, n.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Spat ¸ii vectoriale 27
b) Dac˘a baza ¦e
i
¦
i=1,n
este ortonormat˘a, atunci ¸e
i
, e
i
) = 1 ⇒x
i
= ¸x, e
i
), i = 1, n.
Observat ¸ie.
ˆ
In cazul al doilea din teorem˘a, orice vector x ∈ V
n
admite reprezentarea unic˘a x =
n

i=1
¸x, e
i
)e
i
. Coordonatele x
i
= ¸x, e
i
), i = 1, n ale vectorului x reprezint˘a exact m˘arimile algebrice
ale proiect ¸iilor vectorului x (pe scurt, proiect ¸ii) pe versorii e
i
¸si se numesc coordonate euclidiene.
Teorem˘a. Fie V
n
un spat ¸iu vectorial euclidian complex ¸si B = ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ o baz˘a ortonormat˘a
ˆın V
n
; atunci
a) produsul scalar a doi vectori x, y ∈ V
n
are expresia
¸x, y) =
n

j=1
x
j
y
j
, unde x
j
= ¸x, e
j
), y
j
= ¸y, e
j
), j = 1, n;
b) norma satisface relat ¸ia [[x[[
2
=
n

j=1
[x
j
[
2
.
Demonstrat ¸ie. a) Baza fiind ortonormat˘a, avem ¸e
i
, e
j
) = δ
ij
; fie
x =
n

j=1
x
j
e
j
, y =
n

j=1
y
j
e
j
∈ V
n
.
Folosind propriet˘at ¸ile produsului scalar, obt ¸inem
¸x, y) =
_
n

j=1
x
j
e
j
,
n

k=1
y
k
e
k
_
=
n

j=1
n

k=1
x
j
y
k
¸e
j
, e
k
) =
n

j=1
n

k=1
x
j
y
k
δ
jk
=
n

j=1
x
j
y
j
.
b)
ˆ
Inlocuind y = x ˆın expresia produsului scalar, rezult˘a relat ¸ia.
Definit ¸ii. Fie V un spat ¸iu vectorial euclidian ¸si S o submult ¸ime a sa.
a) Un vector din V se nume¸ste ortogonal lui S dac˘a este ortogonal pe fiecare element din S.
b) Mult ¸imea tuturor vectorilor ortogonali relativ la submult ¸imea S se nume¸ste ”S-ortogonal” ¸si se
noteaz˘a cu S

. Se observ˘a c˘a S

este un subspat ¸iu vectorial al lui V , indiferent dac˘a S este sau nu
un subspat ¸iu al lui V .
c)
ˆ
In cazul cˆand S este un subspat ¸iu vectorial, subspat ¸iul vectorial S

se nume¸ste complementul
ortogonal al lui S.
Teorem˘a. Fie V un spat ¸iu vectorial euclidian ¸si W = W
n
un subspat ¸iu vectorial n-dimensional al
lui V ; atunci:
a) Are loc descompunerea ˆın sum˘a direct˘ a V =W ⊕W

.
b) Fie v ∈ V , v = w + w

∈ V =W ⊕W

. Atunci vectorul v satisface relat ¸ia (numit˘a ¸si teorema
Pitagora):
[[v[[
2
= [[w[[
2
+[[w

[[
2
.
Vectorul w din descompunerea de mai sus se nume¸ste proiect ¸ia vectorului v ∈ V pe subspat ¸iul W
al lui V .
ˆ
In cazul cˆand subspat ¸iul W este finit-dimensional, acesta este dat de suma proiect ¸iilor sale
pe vectorii unei baze ortogonale a subspat ¸iului.
Demonstrat ¸ie. a) Fie B = ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ o baz˘a ortonormat˘a a lui W
n
¸si fie
w =
n

i=1
¸v, e
i
)e
i
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
28 Ortogonalitate. Procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt
proiect ¸ia vectorului v ∈V pe subspat ¸iul W
n
. Notˆand w

= v −w, rezult˘a
¸w

, w) = ¸v, w) −¸w, w) =
=
_
v,
n

i=1
¸v, e
i
)e
i
_

_
n

i=1
¸v, e
i
)e
i
n

j=1
¸v, e
j
)e
j
_
=
=
n

i=1
¸v, e
i
)
2

n

i=1
n

j=1
¸v, e
i
)¸v, e
i
)¸e
i
, e
j
) =
=
n

i=1
¸v, e
i
)
2

n

i=1
n

j=1
¸v, e
i
)¸v, e
j

ij
= 0
¸si deci w

∈ W

. Exprimarea unic˘a v = w+w

arat˘a c˘a V =W ⊕W

. 2) Teorema Pitagora rezult˘a
din urm˘atoarele egalit˘at ¸i:
[[v[[
2
= ¸v, v) = ¸w +w

, w +w

) =
= ¸w, w) + 2¸w, w

) +¸w

, w

) = [[w[[
2
+[[w

[[
2
.

Fie ˆın continuare V un spat ¸iu vectorial euclidian. Vom ar˘ata c˘a din orice mult ¸ime liniar independent˘a
de vectori S din V se poate construi o mult ¸ime ortonormat˘a S
t
(mult ¸ime ortogonal˘a ai c˘arei vectori
au norma egal˘a cu 1) care s˘a genereze L(S). Aceast˘a mult ¸ime ortonormat˘a rezult˘a prin normarea
vectorilor unei mult ¸imi ortogonale S ”. Modul de obt ¸inere al mult ¸imii ortogonale S”, cunoscut sub
numele de procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt, este descris ˆın cele ce urmeaz˘a.
Teorem˘a. Fie V un spat ¸iu vectorial euclidian de dimensiune n, iar B = ¦v
1
, v
2
, . . . , v
n
¦ o baz˘a a lui
V . Atunci exist˘a o baz˘a B
t
= ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ care are urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
a) baza B
t
este ortonormat˘a;
b) mult ¸imile ¦v
1
, v
2
, . . . , v
k
¦ ¸si ¦e
1
, e
2
, . . . , e
k
¦ genereaz˘a acela¸si subspat ¸iu vectorial,
W
k
= L(¦v
1
, v
2
, . . . , v
k
¦) = L(¦e
1
, e
2
, . . . , e
k
¦) ⊂ V
pentru fiecare k ∈ 1, n.
Demonstrat ¸ie. Mai ˆıntˆai construim o mult ¸ime ortogonal˘a
˜
B
tt
= ¦w
1
, w
2
, . . . , w
n
¦ ce satisface propri-
etatea b), ¸si apoi ˆıi norm˘am elementele. Mult ¸imea ortogonal˘a ¦w
1
, w
2
, . . . , w
n
¦ se construie¸ste din
¦v
1
, v
2
, . . . , v
n
¦ ˆın felul urm˘ator:
Se consider˘a w
1
= v
1
.
Se alege w
2
= v
2
+kw
1
. Vectorul w
2
nu este zero deoarece ind(B) ⇒ ind¦v
1
, v
2
¦. Se determin˘a k
din condit ¸ia ca w
2
s˘a fie ortogonal lui w
1
, adic˘a
0 = ¸w
2
, w
1
) = ¸v
2
+kw
1
, w
1
) ⇒k = −
¸v
2
, w
1
)
¸w
1
, w
1
)
⇒k = −
¸v
2
, w
1
)
¸w
1
, w
1
)
de unde rezult˘a
w
2
= v
2

− →
pr
w
1
v
2
.
Vectorul w
3
este luat de forma w
3
= v
3
+k
1
w
1
+k
2
w
2
; el este nenul deoarece ind(B) ⇒ ind¦v
1
, v
2
, v
3
¦.
Scalarii k
1
, k
2
sunt determinat ¸i din condit ¸iile ca w
3
s˘a fie ortogonal lui w
1
¸si lui w
2
,
_
0 = ¸w
3
, w
1
) = ¸v
3
, w
1
) +k
1
¸w
1
, w
1
)
0 = ¸w
3
, w
2
) = (v
3
, w
2
) +k
2
¸w
2
, w
2
)

_
k
1
= −
¸v
3
,w
1
)
¸w
1
,w
1
)
k
2
= −
¸v
3
,w
2
)
¸w
2
,w
2
)
¸si deci w
3
= v
3

¸v
3
,w
1
)
¸w
1
,w
1
)
w
1

¸v
3
,w
2
)
¸w
2
,w
2
)
w
2
, adic˘a w
3
= v
3

− →
pr
w
1
v
3

−→
pr
w
2
v
3
.
Repet˘am procedeul pˆan˘a obt ¸inem o mult ¸ime de n vectori ortogonali
˜
B
tt
= ¦w
1
, w
2
, . . . , w
n
¦.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Spat ¸ii vectoriale 29
Se observ˘a c˘a procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt descris mai sus poate fi sintetizat astfel:
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
w
1
= v
1
,
w
2
= v
2

− →
pr
w
1
v
2
w
3
= v
3

− →
pr
w
1
v
3

−→
pr
w
2
v
3
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
w
n
= v
n

−→
pr
w
1
v
n

−→
pr
w
2
v
n
−... −
−→
pr
w
n−1
v
n
deci fiecare vector w
k
se construie¸ste sc˘azˆand din omologul s˘au v
k
proiect ¸iile acestuia pe vectorii
¦w
1
, . . . , w
k−1
¦ anterior determinat ¸i. Mult ¸imea ortonormat˘a B
t
= ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ se obt ¸ine prin
normarea vectorilor bazei
˜
B
tt
,
e
i
=
w
i
[[w
i
[[
, i = 1, n.
Din modul de obt ¸inere a noii baze B
t
din baza B, rezult˘a relat ¸iile
W
k
= L¦v
1
, v
2
, . . . , v
k
¦ = L¦e
1
, e
2
, . . . , e
k
¦, k ∈ 1, n.

Observat ¸ie. Teorema se poate aplica ¸si pentru cazul cˆand B este o familie liniar independent˘a S
din V . Cum S este baz˘a pentru L(S), procedeul Gram-Schmidt produce o nou˘a baz˘a (ortogonal˘a !)
˜
B
t
= S
t
a subspat ¸iului vectorial L(S).
Exercit ¸iu. Determinat ¸i baza ortonormat˘a B
t
asociat˘a bazei B a spat ¸iului canonic cu trei dimensiuni
R
3
, unde
B = ¦v
1
= (−1, 0, 1), v
2
= (1, 1, 2), v
3
= (0, 1, −1)¦ ⊂ R
3
.
Solut ¸ie. Utilizˆand procedeul Gram-Schmidt, construim o baz˘a ortogonal˘a
˜
B
tt
= ¦w
1
, w
2
, w
3
¦ format˘a
din vectorii
w
1
= v
1
= (−1, 0, 1)
w
2
= v
2

¸v
2
,w
1
)
¸w
1
,w
1
)
w
1
= (1, 1, 2) −
1
2
(−1, 0, 1) = (3/2; 1; 3/2)
w
3
= v
3

¸v
3
,w
1
)
¸w
1
,w
1
)
w
1

¸v
3
,w
2
)
¸w
2
,w
2
)
w
2
=
= (0, 1, −1) −
(−1)
2
(−1, 0, 1) −
−1/2
11/2
(3/2; 1; 3/2) = (−4/11; 12/11; −4/11) .
ˆ
Imp˘art ¸im fiecare vector din baza ortogonal˘a prin norma sa ¸si obt ¸inem o baz˘a ortonormat˘a B
t
=
¦e
t
1
, e
t
2
, e
t
3
¦ format˘a din vectorii
e
t
1
=
w
1
[[w
1
[[
=
_
−1

2
, 0,
1

2
_
,
e
t
2
=
w
2
[[w
2
[[
=
_
3

22
,
2

22
,
3

22
_
,
e
t
3
=
w
3
[[w
3
[[
=
_
1

11
,
−3

11
,
1

11
_
.
Observat ¸ie. O simplificare considerabil˘a a calculului, care conduce la o baz˘a ortogonal˘a B
tt
cu
propriet˘at ¸i similare, ¸si ˆın final la baza ortonormat˘a B
t
, este urm˘atoarea: dup˘a ortogonalizare, deci
dup˘a determinarea celor trei vectori ai bazei B
t
, ace¸stia pot fi ˆınlocuit ¸i prin multipli convenabili ai
lor. Acest fapt nu influent ¸eaz˘a rezultatul, deoarece au loc urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
a) ¸u, v) = 0 ⇒ ¸u, kv) = 0, ∀u, v ∈ V
n
, ∀k ∈ K = R;
b) kl
−→
pr
v
u =
−→
pr
lv
ku, ∀u, v ∈ V
n
, ∀k, l ∈ K = R,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
30 Probleme propuse
adic˘a, pe scurt, pentru un sistem ortogonal dat, orice alt sistem format din multipli nenuli ai
vectorilor acestuia este tot ortogonal.
ˆ
In cazul nostru putem ˆınlocui, spre exemplu, prin amplific˘arile
indicate:
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
w
1
= (−1, 0, 1) →
(−1)
w
1
= (1, 0, −1)
w
2
= (3/2; 1; 3/2) →
2
w
2
= (3, 2, 3)
w
3
= (−4/11; 12/11; −4/11) −→
(−11/4)
w
3
= (1, −3, 1)
Observ˘am c˘a sistemul B
tt
= ¦w
1
, w
2
, w
3
¦ conduce la baza ortonormat˘a B
t
= ¦−e
1
, e
2
, −e
3
¦, ce
satisface propriet˘at ¸ile teoremei 6.5. Considerˆand cazul infinit dimensional, generaliz˘am teorema astfel:
Teorem˘a. Fie B=¦v
1
, v
2
, . . . ¦ ⊂ V o mult ¸ime finit˘a sau infinit˘a ˆın spat ¸iul vectorial euclidian V ¸si
fie L(v
1
, . . . , v
k
) subspat ¸iul generat de primii k vectori ai acestei mult ¸imi. Atunci exist˘a o mult ¸ime
B
t
= ¦w
1
, w
2
, . . . ¦ ⊂ V astfel ˆıncˆat:
a) vectorul w
k
este ortogonal pe L(v
1
, v
2
, . . . , v
k−1
), ∀k ∈ N
b) L(w
1
, . . . , w
k
) = L(v
1
, . . . , v
k
), ∀k ∈ N;
c) vectorii w
1
, w
2
, . . . cu propriet˘at ¸ile 1) ¸si 2) sunt unic determinat ¸i, abstract ¸ie f˘acˆand de sens (de o
posibil˘a amplificare cu −1).
Demonstrat ¸ie. Vectorii w
1
, w
2
, . . . , w
k
din teorem˘a sunt determinat ¸i recursiv prin relat ¸iile:
w
1
= v
1
, w
r+1
= v
r+1

r

i=1
−→
pr
w
i
v
r+1
, r = 1, k −1
pentru k ∈ N. Din mult ¸imea ortogonal˘a ¦w
1
, w
2
, . . . ¦ se poate obt ¸ine mult ¸imea ortonormat˘a
_
w
1
[[w
1
[[
,
w
2
[[w
2
[[
, . . .
_
,
ai c˘arei vectori au propriet˘at ¸ile 1) ¸si 2) din teorem˘a, ¸si sunt unic determinat ¸i, abstract ¸ie f˘acˆand de
semn.
Exercit ¸iu. Fie V spat ¸iul vectorial euclidian al funct ¸iilor polinomiale reale definite pe intervalul [−1, 1],
cu produsul scalar dat de
¸v, w) =
_
1
−1
v(t)w(t)dt, ∀v, w ∈ V .
Aplicat ¸i procedeul Gram-Schmidt bazei canonice B = ¦v
n
¦
n∈N
⊂ V , v
n
(t) = t
n
, n ∈ N.
R: Aplicˆand acestei baze procedeul Gram-Schmidt, obt ¸inem baza ortogonal˘a B
t
= ¦w
n
¦
n∈N
format˘a
din polinoamele Legendre,
w
0
(t) = 1, w
1
(t) = t, w
2
(t) = t
2

1
3
, w
3
(t) = t
3

3
5
t, . . . , w
n
(t) =
n!
(2n)!
d
n
dt
n
(t
2
−1)
n
, . . .
7 Probleme propuse
1. Fie mult ¸imea R
3
pe care definim operat ¸iile
(i) x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, x
3
+y
3
), ∀x, y ∈ R
3
,
(ii) x +y = (x
1
+y
1
, x
2
+y
2
, x
3
−y
3
), ∀x, y ∈ R
3
,
(iii) kx = (kx
1
, 0, kx
3
), ∀k ∈ R, ∀x ∈ R
3
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Spat ¸ii vectoriale 31
(iv) kx = (kx
1
, kx
2
, kx
3
), ∀k ∈ R, ∀x ∈ R
3
.
S˘a se determine urm˘atoarele:
a) Formeaz˘a R
3
un spat ¸iu vectorial real fat ¸˘a de operat ¸iile (i) ¸si (iii) ?
b) Dar fat ¸˘a de (i) ¸si (iv) ?
c) Dar fat ¸˘a de (ii) ¸si (iv) ?
R: a) nu; b) da; c) nu.
2. Determinat ¸i dac˘a mult ¸imile de mai jos reprezint˘a spat ¸ii vectoriale cu operat ¸iile de adunare a
vectorilor ¸si ˆınmult ¸ire cu scalari descrise al˘aturat
a) (V = R
2
, ⊕, ⊗),
_
(x
1
, x
2
) ⊕(y
1
, y
2
) = (x
1
+y
1
, x
2
+[y
2
[)
λ ⊗(x
1
, x
2
) = (λ x
1
, 0), ∀(x
1
, x
2
), (y
1
, y
2
) ∈ R
2
, ∀λ ∈ R.
b) (V = ¦p ∈ R[X ][ grad p = 4¦, +,
R
).
c) (V = R
2
[X] ≡ ¦p ∈ R[X] [grad p ≤ 2¦, +,
R
).
d) (V = C
2
(a, b) = ¦f[f : (a, b) →R, f derivabil˘a de 2 ori, f
tt
continu˘a ¦, +,
R
),
_
(f +g)(x) = f(x) +g(x)
(λf)(x) = λf(x), ∀x ∈ (a, b), ∀f, g ∈ V , ∀λ ∈ R
R: a) nu, b) nu, c) da, d) da. c)
3. a) S˘a se arate c˘a mult ¸imea tuturor ¸sirurilor convergente cu termeni din K (K ∈ ¦R, C¦) formeaz˘a
un spat ¸iu vectorial peste K relativ la adunarea a dou˘a ¸siruri ¸si ˆınmult ¸irea dintre un num˘ar ¸si un ¸sir.
b) S˘a se stabileasc˘a dac˘a mult ¸imea V a tuturor funct ¸iilor reale de clas˘a C
k
definite pe o submult ¸ime
deschis˘a U ⊂ R
n
, este spat ¸iu vectorial real ˆın raport cu adunarea funct ¸iilor ¸si ˆınmult ¸irea dintre un
num˘ar ¸si o funct ¸ie, descrise prin
(f +g)(x) = f(x) +g(x)
(kf)(x) = kf(x), ∀k ∈ R, ∀f, g ∈ V , ∀x ∈ U.
c) Ar˘atat ¸i c˘a mult ¸imea V a funct ¸iilor integrabile pe [a, b], (a < b ∈ R), este un spat ¸iu vectorial
real ˆın raport cu operat ¸iile descrise mai sus.
R: b) da.
4. Fie V un spat ¸iu vectorial real. Pe V V definim operat ¸iile
_
(u, v) + (x, y) = (u +x, v +y)
(a +ib)(u, v) = (au −bv, bu +av)
, ∀a +ib ∈ C, ∀u, v, x, y ∈ V .
S˘a se arate c˘a V V este un spat ¸iu vectorial peste C (acest spat ¸iu se nume¸ste complexificatul lui V
¸si ˆıl not˘am cu
C
V ).
5. S˘a se verifice care dintre urm˘atoarele submult ¸imi W reprezint˘a subspat ¸ii vectoriale ˆın spat ¸iile
vectoriale specificate:
a) W = ¦(x
1
, x
2
) ∈ R
2
[ x
1
+x
2
−a = 0¦ ⊂ R
2
, unde a ∈ R,
b) W = R
2
[X] ⊂ R
4
[X],
c) W = R
3
[X] ⊂ R[X],
d) W = ¦p ∈ R[X] [p(1) +p(−1) = 0¦ ⊂ R[X],
e) W = ¦p ∈ R[X] [p(0) = 1¦ ⊂ R[X].
R: a) da ⇔a = 0, b) da, c) da, d) da, e) nu.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
32 Probleme propuse
6. S˘a se stabileasc˘a dac˘a mult ¸imile
A = ¦p ∈ R
n
[X] [ ∃q ∈ R
n
[X], a.ˆı. p(x) = q(2x + 1) −q(2), ∀x ∈ R¦
B = ¦p ∈ R
n
[X] [ p(x) = p(3x
2
) + 7, ∀x ∈ R¦
sunt subspat ¸ii vectoriale ale spat ¸iului vectorial R
n
[X] al polinoamelor cu coeficient ¸i reali, de grad cel
mult n.
R: a) da, b) B =
g

, nu.
7. Consider˘am subspat ¸iile vectoriale V
i
, i ∈ Λ (unde Λ este o familie arbitrar˘a de indici) ale spat ¸iului
vectorial V . S˘a se arate c˘a ∩
i∈Λ
V
i
este subspat ¸iu vectorial al lui V .
8. Fie I = (a, b) ⊂ R un interval real ¸si mult ¸imile:
i) Mult ¸imea funct ¸iilor continue pe I, C
0
(I) = ¦f : I →R [ f continu˘a pe I ¦,
ii) Mult ¸imea funct ¸iilor diferent ¸iabile de clas˘a C
k
pe I (k ∈ N

), C
k
(I) = ¦f : I →R[ f derivabil˘a
de k ori pe I, cu f
(k)
continu˘a pe I¦,
iii) Mult ¸imea funct ¸iilor diferent ¸iabile de clas˘a C

pe I, C

(I) = ¦f : I → R[ f derivabil˘a de k
ori pe I, ∀ k ∈ N¦.
Ar˘atat ¸i c˘a:
a) C
0
(I), C
k
(I) ¸si C

(I) formeaz˘a spat ¸ii vectoriale reale cu operat ¸iile
(f +g)(x) = f(x) +g(x), (λf)(x) = λf(x), ∀x ∈ I.
b) C

(I) este subspat ¸iu vectorial ˆın C
k
(I), ∀k ∈ N;
c) C
k
(I) este subspat ¸iu vectorial ˆın C
l
(I), ∀k ≥ l ∈ N;
d) C

(I) = ∩
k∈N
C
k
(I).
9. Fie S, S
t
⊂ V dou˘a familii nevide de vectori. Ar˘atat ¸i c˘a:
a) S ⊂ L(S);
b) S ⊂ L(S
t
) ⇒L(S) ⊂ L(S
t
);
c) Dac˘a S este subspat ¸iu vectorial al lui V , atunci L(S) = S;
d) L(S) =

S ⊂W ⊂ V
W subspat ¸iu vectorial
W ;
e) L(S ∪ S
t
) = L(S) +L(S
t
);
f) Dac˘a S ⊂ S
t
, atunci ind (S
t
) ⇒ ind (S);
g) Dac˘a S ⊂ S
t
, atunci dep (S) ⇒ dep (S
t
).
10. S˘a se cerceteze dac˘a vectorul v = (1, −2, 0, 3) ∈ R
4
este o combinat ¸ie liniar˘a a vectorilor u
1
=
(3, 9, −4, −2), u
2
= (2, 3, 0, −1), u
3
= (2, −1, 2, 1).
R: da, v = u
1
−3u
2
+ 2u
3
.
11. S˘a se determine dac˘a urm˘atoarele familii de vectori sunt dependente sau independente liniar.
ˆ
In
cazul dependent ¸ei liniare indicat ¸i o relat ¸ie de dependent ¸˘a.
a) v
1
= (1, 2, 0), v
2
= (1, 1, 1), v
3
= (−1, 0, −2) ∈ R
3
,
b) p
1
= 1 +x, p
2
= 1 −x +x
2
, p
3
= 3 +x +x
2
∈ R
2
[X] ⊂ R[X],
c) f
1
= ch, f
2
= sh, f
3
= exp ∈ C

(R), unde C

(R) ≡ ¦f[f : R →R, f derivabil˘a de oricˆate ori pe R¦,
d) m
1
=
_
1 0
0 2
_
, m
2
=
_
1 1
0 1
_
, m
3
=
_
0 0
0 0
_
, m
4
=
_
1 1
1 1
_
∈ M
2
(R),
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Spat ¸ii vectoriale 33
e) S = ¦f
n
[f
n
(x) = cos
n
x, n ∈ N¦ ⊂ C

(R).
R: a) dep¦v
1
, v
2
, v
3
¦, v
1
= 2v
2
+v
3
, b) dep¦p
1
, p
2
, p
3
¦, p
3
= 2p
1
+p
2
, c) dep¦f
1
, f
2
, f
3
¦, f
3
= f
1
+f
2
,
d) dep ¦m
1
, m
2
, m
3
, m
4
¦, 0 m
1
+ 0 m
2
+ 1 m
3
+ 0 m
4
= 0, e) ind S.
12. S˘a se stabileasc˘a care dintre urm˘atoarele submult ¸imi ale spat ¸iului vectorial C

(R) sunt liniar
dependente, respectiv liniar independente:
S = ¦1, cos 2x, cos
2
x¦, S
t
= ¦e
x
, e
−x
, chx¦, S
tt
= ¦e
x
, xe
x
, . . . , x
n−1
e
x
¦.
R: dep(S): −1 1 −1 cos 2x + 2 cos
2
x = 0; dep(S
t
): 1 e
x
+ 1 e
−x
−2 chx = 0; ind(S
tt
).
13. S˘a se arate c˘a familia de polinoame S = ¦1, X, X
2
, . . . , X
n
, . . . ¦ ⊂ K [X] este o mult ¸ime liniar
independent˘a, unde K [X] este spat ¸iul tuturor polinoamelor ˆın nedeterminata X, cu coeficient ¸i ˆın
corpul K .
14. S˘a se determine dac˘a urm˘atoarele familii de vectori reprezint˘a sau nu baze ˆın spat ¸iile vectoriale
indicate:
a) ¦e
k
[ e
k
≡ (0, 0, . . . , 0, 1
k
, 0, . . . , 0), k = 1, n¦ ⊂ R
n
,
b) ¦e
ij
[ e
ij
≡ (δ
ik
δ
jl
)
k=1,m;l=1,n
, i = 1, m; j = 1, n¦ ⊂ M
mn
(R),
c) ¦X
k
[k = 0, n¦ ⊂ R
n
[X],
d) ¦cos at, sin at¦ ⊂ ¦y = f(t)[y
tt
+a
2
y = 0¦, unde a ∈ R

.
R: a) da, b) da, c) da, d) da.
15. Determinat ¸i dac˘a urm˘atoarele familii de vectori S = ¦v
1
, v
2
, v
3
, v
4
¦ din R
4
determin˘a baze.
ˆ
In
caz afirmativ, determinat ¸i descompunerea vectorului v relativ la baza respectiv˘a.
a) v
1
= (1, 1, 0, 0), v
2
= (1, −1, 0, 1), v
3
= (0, 2, 0, 0), v
4
= (0, 0, 1, 1), v = (5, 1, 2, 5),
b) v
1
= (1, 1, 1, 1), v
2
= (1, 1, −1, −1), v
3
= (1, −1, 1, −1), v
4
= (1, −1, −1, 1); v = (1, 2, 1, 1),
c) v
1
= (1, 1, 0, 1), v
2
= (2, 1, 3, 1), v
3
= (1, 1, 0, 0), v
4
= (0, 1, −1, −1); v = (0, 0, 0, 1).
R:
ˆ
In toate cele trei cazuri, det[v
1
, v
2
, v
3
, v
4
] ,= 0, deci cei 4 vectori sunt liniar independent ¸i ˆın spat ¸iul
vectorial de dimensiune 4, R
4
; prin urmare sunt baze.
a) Coeficient ¸ii relativ la noua baz˘a sunt [v]
S
=
t
(2, 3, 1, 2). b)
t
(5/4, 1/4, −1/4, −1/4). c)
t
(1, 0, −1, 0).
16. Aflat ¸i cˆate o baz˘a a subspat ¸iului W , ¸si dimensiunea acestuia, unde:
a) W = L(¦u = (2, 1, 3, 1), v = (1, 2, 0, 1), w = (−1, 1, −3, 0)¦) ⊂ R
4
;
b) W = L(¦v
1
= (2, 0, 1, 3, −1), v
2
= (1, 1, 0, 1, −1), v
3
= (4, 2, 1, 5, −3), v
4
= (1, −3, 2, 9, −5)¦) ⊂ R
5
,
c) W = L(¦a = (2, 1, 3, −1), b = (−1, 1, −3, 1), c = (4, 5, 3, −1), d = (1, 5, −3, 1)¦) ⊂ R
4
,
d) W =
_
A[ A =
_
x 0 y
u v 0
_
, y = u −3v; x, y, u, v ∈ R
_
⊂ M
23
(R).
R:
ˆ
In cazurile a), b), c), minorul care d˘a rangul matricii formate din coeficient ¸ii vectorilor generatori
(a¸sezat ¸i pe coloane, spre exemplu), determin˘a o familie liniar independent˘a de generatori ai spat ¸iului
W , deci o baz˘a. a) B
W
= ¦u, v¦. b)B
W
= ¦v
1
, v
2
¦. c)B
W
= ¦a, b¦. d) Rezolv˘am sistemul (format
dintr-o singur˘a ecuat ¸ie) iar generatorii solut ¸iilor sistemului sunt vectori liniar independent ¸i; ace¸stia
formeaz˘a deci baza
B
W
=
__
1 0 0
0 0 0
_
,
_
0 0 1
1 0 0
_
,
_
0 0 −3
0 1 0
__
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
34 Probleme propuse
17. Dˆandu-se subspat ¸iile W ¸si U generate respectiv de vectorii
w
1
= (2, 3, 11, 5), w
2
= (1, 1, 5, 2), w
3
= (0, 1, 1, 1), u
1
= (2, 1, 3, 2), u
2
= (1, 1, 3, 4), u
3
= (5, 2, 6, 2),
s˘a se arate c˘a aceste subspat ¸ii sunt suplimentare ¸si s˘a se g˘aseasc˘a descompunerea vectorului v =
(2, 0, 0, 3) pe aceste subspat ¸ii.
R: v = (u
1
+u
2
) + (−w
1
+w
2
) ∈ U +W .
18. Fie S = ¦f
1
, f
2
, . . . , f
n
¦ ⊂ C

(R) o mult ¸ime de funct ¸ii. Se nume¸ste wronskianul funct ¸iilor
f
1
, f
2
, . . . , f
n
, determinantul
w(S) = det[f
(i−1)
j
], i = 1, n,
unde am notat f
(0)
j
= f
j
, ∀j = 1, n. S˘a se arate c˘a:
a) dac˘a dep(S) atunci w(S)=0 (echivalent, w(S) ,= 0 ⇒ indS);
b) reciproca propriet˘at ¸ii a) nu este adev˘arat˘a;
19. Se dau subspat ¸iile vectoriale U ¸si W ale lui R
3
.
ˆ
In situat ¸iile de mai jos, s˘a se determine cˆate o
baz˘a ˆın subspat ¸iile U , W , U +W , U ∩ W ¸si s˘a se verifice relat ¸ia
dimU + dimW = dim(U +W ) + dim(U ∩ W ),
a) U = L(¦f
1
= (1, 2, −1, −2), f
2
= (3, 1, 1, 1), f
3
= (−1, 0, 1, −1)¦),
W = L(¦g
1
= (2, 5, −6, −5), g
2
= (−1, 2, −7, −3)¦) ⊂ R
4
,
b) U = L(¦f
1
= (1, 2, 1, 0), f
2
= (−1, 1, 1, 1)¦),
W = L(¦g
1
= (2, −1, 0, −1), g
2
= (1, −1, 3, 1)¦) ⊂ R
4
,
c) U = L(¦f
1
= (1, 1, 0, 0), f
2
= (10, 1, 1)¦),
W = L(¦g
1
= (0, 0, 1, 1), g
2
= (0, 1, 1, 0)¦) ⊂ R
4
,
d) U = ¦(x, y, z )[ x +y −2z = 0¦,
W = L(¦w
1
= (1, 1, 1), w
2
= (1, 0, 0), w
3
= (3, 2, 2)¦) ⊂ R
3
.
R: a) U ∩ W = W , B
W
= ¦g
1
, g
2
¦, B
U
= B
U+W
= ¦g
1
, g
2
, f
1
¦, 3 + 2 = 3 + 2. b) B
U∩W
=
¦u = (5, −2, −3, −4)¦, B
U
= ¦u, f
1
¦, B
W
= ¦u, g
1
¦, B
U+W
= ¦u, f
1
, g
1
¦, 2+2=1+3. c) U ∩ W =
¦0¦, B
U
= ¦f
1
, f
2
¦, B
W
= ¦g
1
, g
2
¦, U +W = R
4
; subspat ¸iile U ¸si W sunt suplementare; 2+2=0+4.
d) B
U
= ¦v
1
= (2, 0, 1), v
2
= (−1, 1, 0)¦, B
V
= ¦w
1
, w
2
¦,
B
U+W
= ¦v
2
, w
1
, w
2
¦, U +W = R
3
; B
U∩W
= ¦w = (1, 1, 1)¦, 2 + 2 = 3 + 1.
20. S˘a se g˘aseasc˘a o baz˘a a sumei ¸si o baz˘a a intersect ¸iei subspat ¸iilor vectoriale U = L(¦u
1
, u
2
, u
3
¦)
¸si W = L(¦w
1
, w
2
, w
3
¦), unde
u
1
= (2, −1, 1), u
2
= (1, 1, 1), u
3
= (1, −2, 0);
w
1
= (3, −3, 1), w
2
= (0, 1, 0), w
3
= (6, 0, 2).
R: B
U
= ¦u
1
, u
2
¦, B
W
= ¦w
1
, w
2
¦, B
U∩W
= ¦w
1
¦; B
U+W
= ¦u
1
, u
2
, w
2
¦, (U +W = R
3
).
21. S˘a se completeze familia F de mai jos la o baz˘a a spat ¸iului vectorial corespunz˘ator. Verificat ¸i ˆın
prealabil liniar independent ¸a sistemului F.
a) F = ¦v
1
= (1, 1, 1), v
2
= (0, 1, −1)¦ ⊂ R
3
;
b) F = ¦p
1
= x −x
2
, p
2
= 1 −x
3
¦ ⊂ R
3
[X].
R: a) B
R
3 = ¦v
1
, v
2
, v
3
= (1, 0, 0)¦, b) B
R
3
[X]
= ¦p
1
, p
2
, p
3
= x
3
, p
4
= x
2
¦.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Spat ¸ii vectoriale 35
22. S˘a se arate c˘a dac˘a U
1
, U
2
, U
3
⊂ V sunt subspat ¸ii vectoriale ˆın V , atunci are loc relat ¸ia
U
1
+ (U
2
∩ U
3
) = (U
1
+U
2
) ∩ U
3
.
23. Ar˘atat ¸i c˘a C
0
[0, 1] = ( ⊕
a∈R
U
a
) ⊕U
b
, unde b ∈ [0, 1] arbitrar fixat, iar
U
a
= ¦f ∈ C
0
[0, 1] [ f(x) = a, ∀x ∈ [0, 1]¦, U
b
= ¦f ∈ C
0
[0, 1] [ f(b) = 0¦.
24. Fie p
0
∈ R[X] ¸¦0¦ un polinom fixat. Ar˘atat ¸i c˘a
R[X] = ¦p ∈ R[X] [ grad p ≤ n¦ ⊕¦p ∈ R[X] [ p
0
divide p¦.
25. Fie V
5
spat ¸iul vectorial real al polinoamelor ˆın cos x care au cel mult gradul 4. S˘a se scrie
transformarea de coordonate care permite trecerea de la baza B =
_
1, cos x, cos
2
x, cos
3
x, cos
4
x
_
la
baza B
t
= ¦1, cos x, cos 2x, cos 3x, cos 4x¦ ¸si s˘a se g˘aseasc˘a inversa acestei transform˘ari.
R: X = CX
t
, unde C =
_
_
_
_
_
_
1 0 −1 0 1
0 1 0 −3 0
0 0 2 0 −8
0 0 0 4 0
0 0 0 0 8
_
_
_
_
_
_
; matricea transform˘arii inverse este C
−1
iar
X
t
= C
−1
X.
26. S˘a se arate c˘a urm˘atoarele familii de vectori B
t
¸si B
tt
sunt baze ˆın spat ¸iul vectorial specificat ¸si
s˘a se determine matricea de trecere de la baza B
t
la B
tt
(notat˘a C
B

B
) ¸si coordonatele vectorului v
(exprimat ˆın baza canonic˘a) relativ la baza B
t
.
a) B
t
= ¦f
1
= (1, 0, 1), f
2
= (1, 0, −1), f
3
= (1, 1, 0)¦ ⊂ R
3
, B
tt
= ¦g
1
= (1, 1, 1), g
2
= (1, 1, 0), g
3
=
(1, 0, 0)¦ ⊂ R
3
; v = (−1, 3, 7);
b) B
t
= ¦q
1
= 1 + x, q
2
= 1 − x
2
, q
3
= 1¦ ⊂ R
2
[X], B
tt
= ¦r
1
= 1 + x + x
2
, r
2
= x
2
, r
3
= 1 + x
2
¦ ⊂
R
2
[X]; v = 1 −x +x
2
.
R: a) C
B

B
= C
t−1
C
tt
, C
t
= [f
1
, f
2
, f
3
], C
tt
= [g
1
, g
2
, g
3
]; [v]
B
= C
t−1

t
(−1, 3, 7). b) C
B

B
=
C
t−1
C
tt
, C
t
=
_
_
1 1 1
1 0 0
0 −1 0
_
_
, C
tt
=
_
_
1 0 1
1 0 0
1 1 1
_
_
; [v]
B
= C
t−1

t
(1, −1, 1).
27. Fie spat ¸iul vectorial complex n-dimensional C
n
¸si fie
R
C
n
trecerea ˆın real a lui C
n
. S¸tiind c˘a
oric˘arui vector z = (a
1
+ib
1
, a
2
+ib
2
, . . . , a
n
+ib
n
) ∈ C
n
ˆıi corespunde vectorul (a
1
, a
2
, . . . , a
n
, b
1
, b
2
, . . . , b
n
) ∈
R
C
n
, s˘a se stabileasc˘a vectorul din
R
C
n
care este asociat lui i z.
R: (−b
1
, −b
2
, . . . , −b
n
, a
1
, a
2
, . . . , a
n
).
28. S˘a se arate c˘a aplicat ¸iile ¸ , ) : R
n
[X] R
n
[X] →R definite prin formulele
a) ¸p, q) =
n

k=0
a
k
b
k
,
b) ¸p, q) =
n

k=0
1
k!
a
k
b
k
, ∀p =
n

k=0
a
k
X
k
, q =
n

k=0
b
k
X
k
∈ R
n
[X], sunt respectiv produse scalare. Pentru
n ≥ 2, s˘a se calculeze unghiul dintre polinoamele p ¸si q fat ¸˘a de produsul scalar a), respectiv b), unde
p = −3 + 4X
2
, q = 2 −3X + 3X
2
∈ R
n
[X].
R: a) ¸p, q) = 6, b) ¸p, q) = 0.
29. Determinat ¸i dac˘a urm˘atoarele operat ¸ii reprezint˘a produse scalare:
a) ¸x, y) = x
1
y
1
+ax
2
y
2
, ∀x, y ∈ R
2
;
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
36 Probleme propuse
b) ¸u, v) = u
1
v
2
, ∀u, v ∈ C
2
.
R: a) da ⇔a)0, b) nu.
30. S˘a se verifice c˘a urm˘atoarele operat ¸ii determin˘a produse scalare pe spat ¸iile vectoriale specificate:
a) ¸x, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
+x
3
y
3
, ∀x, y ∈ R
3
;
b) ¸x, y) = x
1
y
1
+x
2
y
2
, ∀x, y ∈ C
2
;
c) ¸f, g) =
_
b
a
f(t)g(t)dt, ∀f, g ∈ C
0
[a, b] = ¦f [f : [a, b] →R, f continu˘a¦
d) ¸p, q) =
_
1
−1
p(t)q(t)dt, ∀p, q ∈ R
2
[X] ≡ P
2
⊂ C
0
[−1, 1];
e) ¸p, q) = p
0
q
0
+p
1
q
1
+p
2
q
2
, ∀p = p
0
+p
1
x +p
2
x
2
, q = q
0
+q
1
x +q
2
x
2
∈ R
2
[X];
f) ¸A, B) = Tr(A
t
B), ∀A, B ∈ M
2
(R), unde
Tr(C) = c
11
+ +c
nn
, ∀C = (c
ij
)
i,j=1,...,n
∈ M
n
(R).
31. Folosind produsele scalare canonice din exercit ¸iul precedent, pentru fiecare din cazurile urm˘atoare
s˘a se calculeze:
normele celor doi vectori;
pentru punctele a, c, d, e, f, unghiul celor doi vectori;
determinat ¸i dac˘a cei doi vectori sunt ortogonali;
aflat ¸i proiect ¸ia celui de-al doilea vector pe primul.
Se dau vectorii corespunz˘atori:
a) u = (1, 2, −1), v = (−1, 3, 1) ∈ R
3
.
b) u = (1 +i, i), v = (1, i −2) ∈ C
2
.
c) f(x) = e
x
, g(x) = e
−x
; f, g ∈ C
0
[0, 1].
d) p = 1 +x, q = 1 −x
2
∈ P
2
.
e) p = 1 +x, q = 1 −x
2
∈ R
2
[X]. f)A =
_
1 0
1 1
_
, B =
_
1 0
−1 1
_
∈ M
2
(R).
R: Tem˘a: b, c, d, e, f. a) [[u[[ =

6, [[v[[ =

11, ¸u, v) = 4, deci u nu este ortogonal pe v;
ϕ ≡ ∠(u, v) = arccos
4

66
∈ [0, π] ;
− →
pr
u
v =
_
2
3
,
4
3
, −
2
3
_
.
32. Ortonormat ¸i urm˘atoarele familii de vectori folosind produsele scalare canonice (sau cele indicate,
dup˘a caz) ale spat ¸iilor vectoriale considerate:
a) F = ¦v
1
= (1, 1, 0), v
2
= (1, 0, 1), v
3
= (0, 0, 1)¦ ⊂ R
3
,
b) F = ¦p
1
= 1 +x, p
2
= 1 −x
2
, p
3
= x +x
2
¦ ⊂ R
2
[x], unde
¸p, q) =
_
1
−1
p(t)q(t)dt, ∀p, q ∈ R
2
[x] ⊂ C
0
[−1, 1];
c) F = ¦v
1
= (1 +i, 0, 1), v
2
= (1, 1, −i), v
3
= (0, i, i)¦ ⊂ C
3
.
R: Tem˘a. b, c). a)
ˆ
In urma ortogonaliz˘arii (Gram-Schmidt) ¸si norm˘arii familiei F, rezult˘a baza
ortonormat˘a:
g
1
=
_
1

2
,
1

2
, 0
_
, g
2
=
_
1

6
, −
1

6
,
2

6
_
, g
3
=
_

1

3
,
1

3
,
1

3
_
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Spat ¸ii vectoriale 37
33. Aflat ¸i o familie ortonormat˘a de solut ¸ii ale sistemului liniar
_
3x −y −z +v = 0
x + 2y −z −v = 0.
R: Se rezolv˘a sistemul, se afl˘a o baz˘a ˆın spat ¸iul solut ¸iilor, se ortogonalizeaz˘a ¸si apoi se normeaz˘a
aceast˘a baz˘a. Spre exemplu, o asemenea baz˘a ortonormat˘a este
v
1
=
1

6
(1, 0, 2, −1), v
2
=
1

498
(1, 12, 8, 17).
34. Completat ¸i urm˘atorul sistem de vectori la o baz˘a ortogonal˘a, verificˆand ˆın prealabil c˘a aceasta
este format˘a din vectori ortogonali
F = ¦v
1
= (2, 1, −1), v
2
= (−1, 1, −1) ¦ ⊂ R
3
.
R: B
t
= ¦v
1
, v
2
, v
3
¦, ∀v
3
∈ L(v = (0, 1, 1)) ¸¦0¦.
35. Fie spat ¸iul vectorial euclidian real V = C
0
[0, 4] cu produsul scalar dat de
¸f, g) =
_
4
0
f(x)g(x)dx, ∀f, g ∈ V .
a) S˘a se scrie inegalitatea lui Cauchy-Schwarz pentru acest produs scalar.
b) S˘a se calculeze d(f, g) ¸si [[g[[, unde f(x) = 1, g(x) =
_
x, x ∈ [0, 2]
2 −x, x ∈ (2, 4].
R: a)
__
4
0
f(x)g(x)dx
_
2

__
4
0
f
2
(x )dx
___
4
0
g
2
(x )dx
_
; b) d(f, g) = 2
_
13/3;[[g[[ = 4/

3.
36. Determinat ¸i proiect ¸ia ortogonal˘a v
t
=
−→
pr
W
v a vectorului vpe subspat ¸iul W precum ¸si componenta
sa ortogonal˘a v

a vectorului relativ la subspat ¸iul W , ˆın fiecare din urm˘atoarele cazuri:
a) v = (1, 0, 2), W = L(¦w
1
= (0, 1, 0), w
2
= (0, 1, 1)¦ ⊂ R
3
; b) v = (1, −1, 1), W = L(S),
S = ¦w
1
= (1, 0, −2), w
2
= (1, 1, 0), w
3
= (3, 2, −2)¦ ⊂ R
3
;
c) v
not
= 1+x, W = L(¦p
1
= 1−x, p
2
= 1−x
2
¦) ⊂ R
2
[x]; d) v = (1, 1, −1), W = ¦(x, y, z) [x+y −z =
0¦ ⊂ R
3
; e) v = (5, 2, −2, 2), W = L(¦w
1
= (2, 1, 1, −1), w
2
= (1, 1, 3, 0)¦ ⊂ R
4
.
R: Tem˘a: a, c. b) v
t
= pr
W
v = (−23/45; 5/45; 56/45), v

= v − v
t
= (68/45; −10/9; −11/45). d)
W = L(¦(1, 0, 1), (−1, 1, 0)¦, B
ortog,W
= ¦w
1
= (1, 0, 1), w
2
= (1, −2, −1)¦ v
t
= pr
w
1
v + pr
w
2
v =
(0, 0, 0), deci v⊥W , v

= v = (1, 1, −1).e) v
t
= pr
W
v = (3, 1,-1,-2), v

= (2, 1, −1, 4).
37. Determinat ¸i complementul ortogonal W

al subspat ¸iului vectorial W , unde W = L(¦w
1
=
(1, 1, 0, 0), w
2
= (1, −1, 1, 1)¦ ⊂ R
4
.
R: W

= L(¦(−1, 1, 2, 0), (0, 0, −1, 1)¦.
38. Se d˘a familia de vectori B=¦v
1
, v
2
, v
3
¦ din spat ¸iul vectorial euclidian canonic cu trei dimensiuni
R
3
, unde v
1
= (1, 0, 2), v
2
= (0, 1, −1), v
3
= (−1, 1, 0).
a) Ar˘atat ¸i c˘a B este o baz˘a a spat ¸iului R
3
.
b) S˘a se ortonormeze baza B.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
38 Probleme propuse
R: b) Se obt ¸ine baza ortonormat˘a
B
t
= ¦e
t
1
, e
t
2
, e
t
3
¦, e
t
1
=
_
1

2
,
1

2
, 0
_
, e
t
2
=
_
1

11
,
−1

11
,
3

11
_
, e
t
3
=
_
−3

22
,
3

22
,

2

11
_
.
39. Fie spat ¸iul vectorial euclidian V al funct ¸iilor polinomiale definite pe intervalul [−1, 1], cu produsul
scalar definit prin aplicat ¸ia
¸p, q) =
_
1
−1
p(x)q(x) dx.
Ortogonalizˆand mult ¸imea S = ¦1, x, x
2
, . . . , x
n
, . . . ¦ se obt ¸ine familia S
t
a polinoamelor Legendre. S˘a
se afle primele cinci polinoame ale acestei familii.
R:
_
1, x, x
2

1
3
, x
3

3
5
x, x
4

6
7
x
2
+
3
35
, x
5

10
9
x
3
+
5
21
x
_
⊂ S
t
.
40. Fie V un spat ¸iu vectorial euclidean real ¸si doi vectori x, y ∈ V . S˘a se verifice urm˘atoarele
propriet˘at ¸i:
a) x⊥y ⇔ |x +y|
2
= |x|
2
+|y|
2
,
b) |x| = |y| ⇒ (x +y)⊥(x −y).
c) [[x +y[[
2
+ [[x −y[[
2
= 2
_
[[x[[
2
+[[y[[
2
_
.
41. Fie V un spat ¸iu vectorial euclidean complex ¸si doi vectori x, y ∈ V . S˘a se verifice urm˘atoarele
propriet˘at ¸i:
a) x⊥y ⇔ [[ax +by[[
2
= [[ax[[
2
+[[by[[
2
, ∀a, b ∈ C,
b) 4¸x, y) = [[x +y[[
2
−[[x −y[[
2
+i[[x +iy[[
2
−i[[x −iy[[
2
, ∀x, y ∈ V .
42.Fie V un spat ¸iu vectorial euclidean real ¸si ¦v
1
, . . . v
n
¦ ⊂ V o familie de vectori. S˘a se arate c˘a:
a) Dac˘a ¦w
1
, . . . w
n
¦ ⊂ V reprezint˘a familia obt ¸inut˘a din ¦v
1
, . . . v
n
¦ ˆın urma aplic˘arii procesului de
ortogonalizare Gram-Schmidt, atunci au loc relat ¸iile
[[v
i
[[ ≥ [[w
i
[[ , ∀i = 1, n;
b) Au loc relat ¸iile G(v
1
, . . . v
n
) = G(w
1
, . . . w
n
) ¸si G(v
1
, . . . v
n
) ≤ [[v
1
[[
2
[[v
n
[[
2
, unde prin
G(v
1
, . . . v
n
) = det(¸v
i
, v
j
))
i,j=1,n
am notat determinantul Gram al familiei de vectori ¦v
1
, . . . v
n
¦.
R: a) Pentru i = 1, avem v
1
= w
1
⇒ [[v
1
[[ = [[w
1
[[. Pentru i ≥ 2, se aplic˘a teorema lui Pitagora
vectorului sum˘a v
i
= w
i
+pr
W
v
i
, unde W = L(w
1
, . . . w
i−1
).
b) Pentru prima relat ¸ie, se demonstreaz˘a succesiv egalit˘at ¸ile
G(v
1
, v
2
, v
3
, . . . v
n
) = G(w
1
, v
2
, v
3
, . . . v
n
) = G(w
1
, w
2
, v
3
, . . . v
n
) = = G(w
1
, . . . w
n
),
folosind operat ¸ii cu determinant ¸i ¸si expresiile care leag˘a cele dou˘a familii de vectori. Pentru a doua
relat ¸ie, aplic˘am punctul a) ¸si prima relat ¸ie, observˆand c˘a
G(w
1
, . . . w
n
) = det(diag(¸w
1
, w
1
), . . . , ¸w
n
, w
n
))) = [[w
1
[[
2
[[w
n
[[
2
.
Capitolul 2. Transform˘ari linare
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Transform˘ari linare 39
1 Transform˘ari liniare. Definit ¸ii, exemple, propriet˘at ¸i
Definit ¸ii. Fie V ¸si W dou˘a spat ¸ii vectoriale peste corpul K .
a) Se nume¸ste transformare liniar˘a de la V la W (sau ˆınc˘a, operator liniar sau morfism de spat ¸ii
vectoriale), o funct ¸ie T : V →W care satisface propriet˘at ¸ile
T(x +y) = T(x) +T(y), ∀x, y ∈ V , (1)
T(kx) = kT(x), ∀k ∈ K , ∀x ∈ V . (2)
b) Se nume¸ste izomorfism de spat ¸ii vectoriale, orice transformare liniar˘a bijectiv˘a.
c) Se nume¸ste endomorfism al spat ¸iului vectorial V , orice aplicat ¸ie liniar˘a T : V →V .
d) Se nume¸ste automorfism al spat ¸iului vectorial V , orice endomorfism bijectiv.
e) Se nume¸ste form˘a liniar˘a, o transformare liniar˘a T : V → K (unde K = K
1
este considerat ca
spat ¸iu vectorial 1-dimensional peste K ).
Observat ¸ie. Cele dou˘a condit ¸ii (1) ¸si (2) din definit ¸ia unei transform˘ari liniare sunt echivalente cu
condit ¸ia
T(kx +ly) = kT(x) +lT(y), ∀k, l ∈ K , ∀ x, y ∈ V . (3)
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a T : V →W este liniar˘a, atunci conform definit ¸iei avem
T(kx +ly) = T(kx) +T(ly) = kT(x) +lT(y), ∀k, l ∈ K , ∀ x, y ∈ V .
Reciproc, condit ¸ia (3), pentru k = l = 1 implic˘a (1), iar pentru l = 0, implic˘a (2).
Notat ¸ii.
Vom nota prin L(V , W ) mult ¸imea tuturor transform˘arilor liniare definite pe V cu valori ˆın W .
Vom nota prin End(V ) mult ¸imea endomorfismelor spat ¸iului vectorial V .
Vom nota prin Aut(V ) mult ¸imea automorfismelor spat ¸iului vectorial V .
Uneori ˆın loc de T(x) vom scrie, pe scurt, Tx.
Exemple de transform˘ari liniare
1. Aplicat ¸ia T ∈ L(R, R), T(x) = ax, unde a ∈ R, este liniar˘a.
2. Aplicat ¸ia nul˘a, T ∈ L(V , W ), T(x) = 0, ∀x ∈ V este transformare liniar˘a.
3. Aplicat ¸ia de incluziune T ∈ L(U , V ), T(x) = x, ∀x ∈ U , unde U este subspat ¸iu vectorial ˆın V
(privit ca spat ¸iu vectorial cu structura indus˘a din V ), este aplicat ¸ie liniar˘a. Ca un caz particular,
aplicat ¸ia identitate
Id ∈ End(V ), Id(x) = x, ∀x ∈ V ,
este aplicat ¸ie liniar˘a.
4. Aplicat ¸ia T ∈ L(R
n
, R
m
), T(x) = Ax, ∀x =
t
(x
1
, . . . , x
n
) ∈ R
n
, unde matricea A ∈ M
mn
(R) este
dat˘a, este o transformare liniar˘a. Spre exemplu, pentru m=2, n=3, aplicat ¸ia T ∈ L(R
2
, R
3
),
T(x) = (2x
1
, −x
2
, 3x
1
+x
2
), ∀x = (x
1
, x
2
) ∈ R
2
este de aceast˘a form˘a, deoarece
T(x) =
_
_
2 0
0 −1
3 1
_
_
_
x
1
x
2
_
=
_
_
x
1
x
2
x
3
_
_
=
t
(2x
1
, −x
2
, 3x
1
+x
2
).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
40 Transform˘ari liniare. Definit ¸ii, exemple, propriet˘at ¸i
Se observ˘a c˘a T este transformare liniar˘a, deoarece avem
T((x
1
, x
2
) + (y
1
, y
2
)) = T(x
1
+y
1
, x
2
+y
2
) =
= (2(x
1
+y
1
), −(x
2
+y
2
), 3(x
1
+y
1
) +x
2
+y
2
) =
= (2x
1
, −x
2
, 3x
1
+x
2
) + (2y
1
, −y
2
, 3y
1
+y
2
) =
= T(x
1
, x
2
) +T(y
1
, y
2
), ∀(x
1
, x
2
), (y
1
, y
2
) ∈ R
2
T(k(x
1
, x
2
)) = T(kx
1
, kx
2
) =
= (2kx
1
, −kx
2
, 3kx
1
+kx
2
) =
= k(2x
1
, −x
2
, 3x
1
+x
2
) =
= kT(x
1
, x
2
), ∀k ∈ R, ∀(x
1
, x
2
) ∈ R
2
.
5. Operatorul de derivare T ∈ L(C
1
(a, b), C
0
(a, b)), T(f) = f
t
, ∀f ∈ C
1
(a, b), este transformare
liniar˘a.
6. Operatorul de integrare definit˘a T ∈ L(C
0
[a, b], R), T(f) =
_
b
a
f(t)dt, ∀f ∈ C
0
[a, b], este transfor-
mare liniar˘a.
7. Operatorul de transpunere T ∈ L(M
mn
(K ), M
nm
(K )), T(A) =
t
A, ∀A ∈ M
mn
(K ), este
transformare liniar˘a.
Teorem˘a. Orice transformare liniar˘a T ∈ L(V , W ) are urm˘atoarele propriet˘ at ¸i:
a) T(0) = 0.
b) Dac˘a U este un subspat ¸iu vectorial al lui V , atunci T(U ) este un subspat ¸iu vectorial al lui W .
c) Dac˘a vectorii x
1
, x
2
, . . . , x
n
∈ V sunt liniar dependent ¸i, atunci ¸si vectorii T(x
1
), T(x
2
), . . . , T(x
n
) ∈
W sunt de asemenea liniar dependent ¸i.
d) Dat ¸i fiind vectorii x
1
, x
2
, . . . , x
n
∈ V , dac˘a vectorii T(x
1
), T(x
2
), . . . , T(x
n
) ∈ W sunt liniar
independent ¸i, atunci ¸si vectorii x
1
, x
2
, . . . , x
n
sunt liniar independent ¸i.
Demonstrat ¸ie. a) Avem T(0) = T(0 + 0) = T(0) + T(0) ⇒ T(0) = 0. b) Fie u = T(x), v = T(y) ∈
T(U ), cux, y ∈ V , ¸si k, l ∈ K . Atunci avem
ku +lv = kT(x) +lT(y) = T(kx +ly) ∈ T(U ),
deci T(U ) este un subspat ¸iu vectorial al lui W . c) Aplicˆand transformarea T unei relat ¸ii de
dependent ¸˘a k
1
x
1
+ k
2
x
2
+ + k
n
x
n
= 0
V
¸si folosind proprietatea de liniaritate (3) a transform˘arii
T, rezult˘a relat ¸ia de dependent ¸˘a
k
1
T(x
1
) +k
2
T(x
2
) + +k
n
T(x
n
) = 0
W
.
d) Procedˆand caˆın cazul 3), rezult˘a anularea coeficient ¸ilor k
1
, k
2
, . . . , k
n
, deci independent ¸a vectorilor
x
1
, x
2
, . . . , x
n
.
Observat ¸ie. Dac˘a V ¸si W sunt dou˘a spat ¸ii vectoriale peste corpul K , putem defini adunarea ¸si
ˆınmult ¸irea cu scalari pe mult ¸imea de transform˘ari liniare L(V , W ), ca ¸si ˆın cazul spat ¸iilor vectoriale
care au funct ¸ii drept vectori. Mai exact, pentru S, T ∈ L(V , W ), definim
_
(S +T)(x) = S(x) +T(x),
(kS)(x) = kS(x), ∀x ∈ V , ∀k ∈ K .
ˆ
In raport cu aceste operat ¸ii mult ¸imea L(V , W ) este un spat ¸iu vectorial peste corpul K . Spat ¸iul
vectorial L(V , K ) se nume¸ste dualul lui V , iar vectorii s˘ai se numesc forme liniare definite pe V cu
valori ˆın corpul K .
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Transform˘ari linare 41
Teorem˘a. Fie V
n
¸si W dou˘a spat ¸ii vectoriale peste corpul K , fie B = ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ o baz˘a a lui
V
n
, iar w
1
, w
2
, . . . , w
n
o familie de vectori din W .
a) Exist˘a o unic˘a transformare T ∈ L(V
n
, W ) astfel ˆıncˆat T(e
i
) = w
i
, i = 1, n.
b) Dac˘a avem ind¦w
1
, w
2
, . . . , w
n
¦, atunci aceast˘ a transformare este injectiv˘a.
Demonstrat ¸ie. a) Fie x =
n

i=1
x
i
e
i
∈ V
n
. Asocierea x ∈ V →T(x) =
n

i=1
x
i
w
i
∈ W define¸ste o funct ¸ie
T : V
n
→W , cu proprietatea T(e
i
) = w
i
, i = 1, n. Asocierea T este o transformare liniar˘a, deoarece
pentru
x =
n

i=1
x
i
e
i
, y =
n

i=1
y
i
e
i
∈ V
n
, k, l ∈ K , kx +ly =
n

i=1
(kx
i
+ly
i
)e
i
∈ V
n
,
obt ¸inem T(kx + ly) =
n

i=1
(kx
i
+ly
i
)w
i
= k
n

i=1
x
i
w
i
+l
n

i=1
y
i
w
i
= kT(x) +lT(y). Pentru a verifica
unicitatea transform˘arii liniare T astfel determinate, fie S ∈ L(V
n
, W ) satisf˘acˆand de asemenea
relat ¸iile S(e
i
) = w
i
, i = 1, n. Atunci, pentru orice x =
n

i=1
x
i
e
i
∈ V
n
, avem
S(x) = S
_
n

i=1
x
i
e
i
_
=
n

i=1
x
i
S(e
i
) =
n

i=1
x
i
T(e
i
) = T
_
n

i=1
x
i
e
i
_
= T(x).
b) Fie x =
n

i=1
x
i
e
i
, y =
n

i=1
y
i
e
i
∈ V
n
. Folosind relat ¸iile T(e
i
) = w
i
, i = 1, n ¸si liniar independent ¸a
vectorilor w
1
, w
2
, . . . , w
n
, avem
T(x) = T(y) ⇒
n

i=1
(x
i
−y
i
)w
i
= 0 ⇒x
i
= y
i
, i = 1, n ⇒x = y.

Observat ¸ii. 1. Compunerea a dou˘a transform˘ari liniare, definit˘a ca ¸si ˆın cazul funct ¸iilor obi¸snuite,
se nume¸ste ˆınmult ¸ire (produs) ¸si produce tot o transformare liniar˘a. Evident compunerea nu este ˆın
general comutativ˘a, dar este asociativ˘a.
2. Fie A, B, C transform˘ari liniare. Dac˘a au sens A+B, AC ¸si BC, atunci
(kA+lB)C = kAC +lBC, ∀k, l ∈ K ,
iar dac˘a au sens A+B, CA ¸si CB, atunci
C(kA+lB) = kCA+lCB, ∀k, l ∈ K .
3. Fie T ∈ End(V ). Puterile naturale ale lui T se definesc inductiv:
T
0
= Id, T
n
= TT
n−1
, n ≥ 1,
unde Id este transformarea identic˘a.
4. Fie T ∈ L(U , V ) o transformare liniar˘a bijectiv˘a (inversabil˘a). Atunci inversa T
−1
∈ L(V , U )
este tot o transformare liniar˘a.
ˆ
Intr-adev˘ar, pentru w
1
= Tv
1
, w
2
= Tv
2
, obt ¸inem
T
−1
(kw
1
+lw
2
) = T
−1
(kTv
1
+lTv
2
) = T
−1
T(kv
1
+lv
2
) = kv
1
+lv
2
= kT
−1
(w
1
) +lT
−1
(w
2
).
5. Dac˘a T ∈ L(U , V ) ¸si S ∈ L(V , W ) sunt transform˘ari liniare bijective, atunci
S ◦ T ∈ L(U , W ) este o transformare liniar˘a bijectiv˘a;
are loc relat ¸ia (S ◦ T)
−1
= T
−1
◦ S
−1
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
42 Nucleul ¸si imaginea unei transform˘ari liniare
2 Nucleul ¸si imaginea unei transform˘ari liniare
Fie V ¸si W dou˘a K -spat ¸ii vectoriale ¸si T ∈ L(V , W ). Vom studia ˆın cele ce urmeaz˘a
• mult ¸imea solut ¸iilor ecuat ¸iei T(x) = 0, x ∈ V ¸si
• mult ¸imea valorilor transform˘arii, ¦y ∈ W [ ∃x ∈ V , y = T(x)¦.
Fig. 1. Nucleul ¸si imaginea unei transform˘ari liniare
Definit ¸ii. a) Se nume¸ste nucleul transform˘arii liniare T ∈ L(V , W ), mult ¸imea
Ker T = ¦x [x ∈ V , T(x) = 0¦ ⊂ V .
b) Se nume¸ste imaginea lui V prin T (sau imaginea transform˘arii liniare T), mult ¸imea ImT = T(V ) ⊂
W .
Teorem˘a. Fie T ∈ L(V , W ) o transformare liniar˘a.
a) Nucleul transform˘arii T este un subspat ¸iu vectorial al lui V .
b) Imaginea lui V prin T este un subspat ¸iu vectorial al lui W .
c) Solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei T(v) = w (pentru w arbitrar fixat ˆın ImT ⊂ W ), este suma dintre
solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei T(v) = 0 ¸si o solut ¸ie particular˘a a ecuat ¸iei T(v) = w.
Demonstrat ¸ie. a) Avem x, y ∈ Ker T ⇒ T(x) = T(y) = 0. Liniaritatea lui T implic˘a
T(kx +ly) = 0, ∀k, l ∈ K ⇒ kx +ly ∈ Ker T, ∀k, l ∈ K .
b) Se folose¸ste liniaritatea lui T pentru verificarea propriet˘at ¸ilor de subspat ¸iu. c) Se arat˘a prin dubl˘a
incluziune c˘a T
−1
(w)= Ker T+¦v
0
¦, unde v
0
este o solut ¸ie arbitrar˘a fixat˘a a ecuat ¸iei T(v) = w.
Exemplu. Pentru T : R
2
→R
3
, T(x
1
, x
2
) = (2x
1
, −x
2
, 3x
1
+x
2
) obt ¸inem
Ker T = ¦(x
1
, x
2
) ∈ R
2
[(2x
1
, −x
2
, 3x
1
+x
2
) = (0, 0, 0)¦ = ¦(0, 0)¦,
ImT = ¦(y
1
, y
2
, y
3
) ∈ R
3
[∃(x
1
, x
2
). ∈ R
2
, (2x
1
, −x
2
, 3x
1
+x
2
) = (y
1
, y
2
, y
3
)¦ =
= ¦(y
1
, y
2
, y
3
) ∈ R
3
[ 3y
1
−2y
2
−2y
3
= 0¦ =
__
2y
2
+2y
3
3
, y
2
, y
3

¸
¸ y
2
, y
3
∈ R
_
=
= ¦y
2
(2/3; 1, 0) +y
3
(2/3; 0, 1) [ y
2
, y
3
∈ R¦ = L(¦(2/3; 1, 0), (2/3; 0, 1)¦) ⊂ R
3
.
Se observ˘a c˘a T este injectiv˘a (tem˘a, verificat ¸i!) , dar nu este surjectiv˘a.
Teorem˘a. Dac˘a T ∈ L(V , W ) este o transformare liniar˘a, atunci urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt echiva-
lente.
(i) T este injectiv˘a.
(ii) Aplicat ¸ia T supus˘a restrict ¸iei de codomeniu T : V →T(V ) este inversabil˘a.
(iii) Ker T = ¦0¦.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Transform˘ari linare 43
Demonstrat ¸ie. Echivalent ¸a dintre (i) ¸si (ii) este evident˘a. Ar˘at˘am c˘a (i) este echivalent˘a cu (iii). Fie
Ker T = ¦0¦. Avem
T(x) = T(y) ⇒ T(x) − T(y) = 0 ⇒ T(x −y) = 0 ⇒
⇒x −y ∈ Ker T = ¦0¦ ⇒x −y = 0 ⇒x = y,
deci T este injectiv˘a, ¸si astfel (iii) ⇒ (i). Reciproc, presupunem (i), deci c˘a T este injectiv˘a. Atunci
x ∈ Ker T ⇔ T(x) = 0 ⇔ T(x) = T(0) ⇒
T inj
x = 0 ceea ce implic˘a Ker T ⊂ ¦0¦. Cum T(0) = 0 ⇒
0 ∈ Ker T, deci incluziunea inversa are loc, rezult˘a proprietatea (iii).
Observat ¸ie. Nucleul ¸si imaginea unei transform˘ari liniare nu determin˘a transformarea liniar˘a. Spre
exemplu, orice automorfism T ∈ Aut(V ) are nucleul nul, Ker T = ¦0¦ (fiind injectiv) iar imaginea sa
este ˆıntregul spat ¸iu vectorial ImT = V (fiind surjectiv).
Definit ¸ii. a) Dimensiunea nucleului lui T se nume¸ste defectul lui T.
b) Dimensiunea imaginii lui V prin transformarea liniar˘a T se nume¸ste rangul lui T.
Teorem˘a (teorema rangului pentru transform˘ari liniare). Dac˘a V , W sunt spat ¸ii vectoriale,
cu spat ¸iul vectorial V finit dimensional ¸si dac˘a T ∈ L(V , W ), atunci ¸si spat ¸iul vectorial ImT este
finit dimensional ¸si are loc relat ¸ia (teorema dimensiunii)
dim Ker T + dim ImT = dimV .
Deci suma dintre defectul ¸si rangul transform˘ arii T este egal˘a cu dimensiunea domeniului.
Demonstrat ¸ie. Fie n = dimV ¸si p = dim Ker T ≤ n. Dac˘a p = 0, atunci dim Ker T = 0 ⇒ Ker T =
¦0¦, deci T injectiv˘a ⇒ aplicat ¸ia T : V →T(V ) este inversabil˘a, deci izomorfism de spat ¸ii vectoriale
⇒ dim ImT = dimV , care este exact relat ¸ia dorit˘a, c˘aci dim Ker T = 0. Dac˘a p ≥ 1, alegem o
baz˘a ¦e
1
, . . . , e
p
¦ ˆın Ker T, pe care o extindem la o baz˘a B=¦e
1
, . . . , e
p
, e
p+1
, . . . , e
n
¦ a ˆıntregului
spat ¸iu vectorial V . Pentru orice y ∈ ImT exist˘a un x =
n

i=1
x
i
e
i
∈ V astfel ˆıncˆat y = T(x); cum ˆıns˘a
T(e
1
) = = T(e
p
) = 0, rezult˘a
y = T(x) = T
_
n

i=1
x
i
e
i
_
=
n

i=1
x
i
T(e
i
) = x
p+1
T(e
p+1
) + +x
n
T(e
n
).
Deci T(e
p+1
), . . . , T(e
n
) genereaz˘a pe ImT. Ace¸sti vectori sunt liniar independent ¸i, deoarece avem
k
p+1
T(e
p+1
) + +k
n
T(e
n
) = 0 ⇒T(k
p+1
e
p+1
+ +k
n
e
n
) = 0,
de unde k
p+1
e
p+1
+ +k
n
e
n
∈ Ker T; deci
k
p+1
e
p+1
+ +k
n
e
n
= k
1
e
1
+ +k
p
e
p
⇒k
p+1
e
p+1
+ +k
n
e
n
−k
1
e
1
− −k
p
e
p
= 0.
Folosind liniar independent ¸a bazei din V rezult˘a k
1
= = k
p
= k
p+1
= = k
n
= 0. Deci
¦T(e
p+1
), . . . , T(e
n
)¦ este baz˘a ˆın ImT, spat ¸iul vectorial ImT este finit dimensional (cu dimensiunea
n −p) ¸si avem relat ¸ia: dim ImT = dimV −dim Ker T.
Exercit ¸iu. Determinat ¸i nucleul ¸si imaginea endomorfismului T : R
3
→R
3
,
T(x) = (x
1
+ 2x
2
−x
3
, 2x
1
+ 4x
2
−2x
3
, 3x
1
+ 6x
2
−3x
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
).
Solut ¸ie. Pentru a determina nucleul, rezolv˘am sistemul liniar T(x) = 0; aceasta se reduce la ecuat ¸ia
x
1
+ 2x
2
−x
3
= 0, ¸si deci vectorii x ∈ Ker T sunt de forma
x = (x
1
, x
2
, x
1
+ 2x
2
) = x
1
(1, 0, 1) +x
2
(0, 1, 2).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
44 Nucleul ¸si imaginea unei transform˘ari liniare
Vectorii e
1
= (1, 0, 1) ¸si e
2
= (0, 1, 2) sunt liniar independent ¸i ¸si genereaz˘a pe Ker T, deci ace¸stia
determin˘a o baz˘a ˆın Ker T ⇒ dim Ker T = 2. Spat ¸iul ImT este generat de vectorii ¦T(e
1
) =
(1, 2, 3), T(e
2
) = (2, 4, 6), T(e
3
) = (−1, −2, −3)¦, liniar dependent ¸i, din care extragem-folosind teorema
privind rangul matricii unui sistem de vectori, baza B
ImT
= ¦w = T(e
1
) = (1, 2, 3)¦, ¸si deci dim
ImT=1. Dimensiunile nucleului ¸si imaginii satisfac relat ¸ia din teorem˘a: dim Ker T + dim Im T =
dim R
3
(2 + 1 = 3).
Teorem˘a. Fie T ∈ L(V , W ), dimV = n. Atunci urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt echivalente.
a) T este injectiv˘a.
b) Dac˘a e
1
, . . . , e
p
∈ V (p ≤ n) este o familie de vectori liniar independent˘a, atunci ¸si familia
devectori T(e
1
), . . . , T(e
p
) ∈ T(V ) ⊂ W este liniar independent˘a.
c) dimT(V ) = n.
d) Dac˘a ¦e
1
, . . . , e
n
¦ este baz˘ a pentru V , atunci ¦T(e
1
), . . . , T(e
n
)¦ este baz˘a pentru T(V ).
Demonstrat ¸ie. Demonstr˘am echivalent ¸ele ciclic: a) ⇒ b) ⇒ c) ⇒ d) ⇒ a). a) ⇒ b). Fie T injectiv˘a
¸si S = ¦e
1
, . . . , e
p
¦ ⊂ V astfel ˆıncˆat s˘a avem ind(S). Atunci
k
1
T(e
1
) + +k
p
T(e
p
) = 0, k
i
∈ K , i = 1, p ⇒ T(k
1
e
1
+ +k
p
e
p
) = 0,
deci,
k
1
e
1
+ +k
p
e
p
∈ Ker T = ¦0¦ ⇒k
1
e
1
+ +k
p
e
p
= 0 ⇒k
1
= = k
p
= 0.
b) ⇒ c). Fie (ii) adev˘arat˘a ∀p ≤ n ¸si fie B=¦e
1
, . . . , e
n
¦ o baz˘a ˆın V ; deoarece ind¦B ¦, pentru
p = n rezult˘a ind¦T(e
1
), . . . , T(e
n
)¦, deci dimT(V ) ≥ n; pe de alt˘a parte avem dimT(V ) ≤ n, deci
dimT(V ) = n, deci c).
c) ⇒ d). Fie c) ¸si B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ o baz˘a ˆın V . Pentru orice y ∈ T(V ) exist˘a x =
n

i=1
x
i
e
i
∈ V
astfel ˆıncˆat y = T(x) =
n

i=1
x
i
T(e
i
); deci T(V ) = L(¦T(e
1
), . . . , T(e
n
)¦). Cum ˆıns˘a dimT(V ) = n,
rezult˘a c˘a ¦T(e
1
), . . . , T(e
n
)¦ este o baz˘a a lui T(V ), deci d). d) ⇒ a). Fie d), deci dim ImT =
dimV = n; folosind teorema dimensiunii, rezult˘a dim Ker T = 0, deci conform teoremei anterioare, T
este injectiv˘a, deci a).
Observat ¸ie. Coloanele matricii [T(e
1
), . . . , T(e
n
)] sunt formate din coeficient ¸ii vectorilor care genereaz˘a
subspat ¸iul ImT.
Teorem˘a. Fie transformarea liniar˘a T : V
n
→ W
n
, ˆıntre spat ¸ii vectoriale de aceea¸si dimensiune.
Atunci urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt echivalente:
a) T este injectiv˘a;
b) T este surjectiv˘a;
c) T este bijectiv˘ a.
Demonstrat ¸ie. Evident c) ⇒ a), c) ⇒ b). Ar˘at˘am a) ⇒ c). T este injectiv˘a ⇒ Ker T = ¦0¦ ⇒
dim Ker T = 0; cu teorema dimensiunii, rezult˘a ImT = n. Dar ImT ⊂ W
n
, deci ImT = W
n
, adic˘a
T este ¸si surjectiv˘a. Ar˘at˘am b) ⇒ c). T este surjectiv˘a ⇒ ImT = W
n
, deci dim ImT = n = dimV
n
;
cu dimensiunii, rezult˘a dim Ker T = 0 ⇒ Ker T = ¦0¦, deci T este ¸si injectiv˘a.
Observat ¸ie. Teorema este aplicabil˘a ¸si ˆın cazul particular al endomorfismelor pe spat ¸ii vectoriale
finit dimensionale.
ˆ
In acest caz, se observ˘a c˘a un endomorfism este bijectiv (deci este automorfism,
deci inversabil) dac˘a ¸si numai dac˘a matricea sa relativ la o baz˘a a spat ¸iului V
n
este p˘atratic˘a (deci
W
n
= V
n
) ¸si nesingular˘a.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Transform˘ari linare 45
Exemplu. Fie transformarea liniar˘a T : R
3
→R
3
,
T(x) = (x
1
+x
2
, x
2
+x
3
, x
3
+x
1
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
.
Vom ar˘ata c˘a aceast˘a transformare este bijectiv˘a, ¸si ˆıi vom calcula inversa.
ˆ
Intr-adev˘ar, T fiind
endomorfism iar spat ¸iul vectorial R
3
fiind finit-dimensional, este suficient s˘a ar˘at˘am c˘a T este injectiv˘a.
Ecuat ¸ia T(x) = 0 este echivalent˘a cu sistemul liniar ¸si omogen
_
_
_
x
1
+x
2
= 0
x
2
+x
3
= 0
x
3
+x
1
= 0

_
_
_
x
1
= 0
x
2
= 0
x
3
= 0
⇔x = (0, 0, 0) = 0
R
3.
Deci Ker T = ¦0¦, T injectiv˘a. Dar T este endomorfism pe spat ¸iu de dimensiune finit˘a, deci aplicat ¸ie
bijectiv˘a ¸si deci inversabil˘a. Putem determina acest lucru altfel, folosind observat ¸ia de mai sus, ¸si
constatarea (tem˘a, verificat ¸i!) c˘a matricea transform˘arii este nesingular˘a,
A = [T]
B
=
_
_
1 1 0
0 1 1
1 0 1
_
_
, det A = 2 ,= 0.
Se observ˘a c˘a surjectivitatea transform˘arii T asigur˘a existent ¸a unei solut ¸ii pentru sistemul T(x) = y,
iar injectivitatea asigur˘a unicitatea acestei solut ¸ii. Pentru a determina transformarea invers˘a rezolv˘am
ecuat ¸ia T(x) = y, unde y = (y
1
, y
2
, y
3
) ∈ R
3
, echivalent˘a cu sistemul liniar
_
_
_
x
1
+x
2
= y
1
x
2
+x
3
= y
2
x
3
+x
1
= y
3

_
_
_
x
1
= (y
1
−y
2
+y
3
)/2
x
2
= (y
1
+y
2
−y
3
)/2
x
3
= (−y
1
+y
2
+y
3
)/2,
deci T
−1
(x) = ((y
1
−y
2
+y
3
)/2, (y
1
+y
2
−y
3
)/2, (−y
1
+y
2
+y
3
)/2).
3 Matricea unei transform˘ari liniare
Fie V
n
¸si W
m
dou˘a K -spat ¸ii vectoriale de dimensiune n respectiv m, ¸si fie T ∈ L(V
n
, W
m
) o trans-
formare liniar˘a. Dac˘a B=¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ este o baz˘a fixat˘a a lui V
n
, iar B
t
= ¦f
1
, f
2
, . . . , f
m
¦ este o
baz˘a fixat˘a a lui W
m
, atunci avem descompunerile
T(e
j
) =
m

i=1
t
ij
f
i
, j = 1, n. (1)
Coeficient ¸ii (t
ij
)
i=1,m,j=1,n
definesc o matrice unic˘a A = (t
ij
)
i=1,m,j=1,n
∈ M
mn
(K ) cu elemente din
K . Vectorii imagine T(e
j
) ∈ W
m
determin˘a unic transformarea liniar˘a T, ¸si prin urmare, considerˆand
fixate bazele B ¸si B
t
, matricea A determin˘a unic transformarea liniar˘a T.
Definit ¸ie. Matricea A ai c˘arei coeficient ¸i sunt dat ¸i de relat ¸ia 1 se nume¸ste matricea asociat˘a trans-
form˘arii liniare matricea asociat˘a unei transform˘ari liniare T ˆın raport cu perechea de baze considerate.
Notat ¸ii. Vom scrie A = [T]
B,B
., sau, atunci cˆand bazele B ¸si B
t
se subˆınt ¸eleg, A = [T]. Dac˘a T
este endomorfism al spat ¸iului V
n
¸si B
t
=B, not˘am A = [T]
B
sau, atunci cˆand baza B se subˆınt ¸elege,
A = [T].
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
46 Matricea unei transform˘ari liniare
Teorem˘a. Dac˘a x =
n

j=1
x
j
e
j
are imaginea T(x) = y =
m

i=1
y
i
f
i
, atunci au loc urm˘atoarele relat ¸ii
dintre coeficient ¸ii vectorului x ¸si cei ai vectorului imagine y = T(x) :
y
i
=
n

i=1
t
ij
x
j
, i = 1, m. (2)
Notˆand X =
t
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
), Y =
t
(y
1
, y
2
, . . . , y
m
), relat ¸iile (2)) se rescriu matriceal
Y = AX. (3)
Demonstrat ¸ie. Fie x =
n

j=1
x
j
e
j
∈ V . Aplicˆand acestei egalit˘at ¸i transformarea T ¸si folosind relat ¸iile
(1), rezult˘a
T(x) =
n

j=1
x
j
T(e
j
) =
n

j=1
x
j
_
m

i=1
t
ij
f
i
_
=
m

i=1
_
_
n

j=1
t
ij
x
j
_
_
f
i
.
Cu notat ¸iile din enunt ¸ avem T(x) =
m

i=1
y
i
f
i
, deci, din unicitatea descompunerii relativ la baza B
t
,
obt ¸inem y
i
=
n

j=1
t
ij
x
j
, i = 1, m.
Observat ¸ii. 1. Fie L(V
n
, W
m
) mult ¸imea tuturor transform˘arilor liniare de la V
n
la W
m
¸si M
mn
(K )
mult ¸imea tuturor matricelor de tipul m n cu elemente din K . Fix˘am bazele B ˆın V
n
¸si B
t
ˆın W
m
. Funct ¸ia care asociaz˘a fiec˘arei transform˘ari liniare T matricea sa relativ la bazele fixate,
µ
B,B
: L(V
n
, W
m
) → M
mn
(K ), definit˘a prin µ
B,B
(T) = A = [T]
B,B
este un izomorfism de
spat ¸ii vectoriale. Drept consecint ¸˘a, spat ¸iul vectorial L(V
n
, W
m
) are dimensiunea mn, egal˘a cu cea a
spat ¸iului vectorial M
mn
(K ).
2. Izomorfismul µ are propriet˘at ¸ile:
[ST] = [S][T],dac˘a compunerea ST are sens;
endomorfismul S : V
n
→V
n
este inversabil dac˘a ¸si numai dac˘a matricea [S] este matrice inversabil˘a;
ˆın acest caz, avem [S
−1
] = [S]
−1
.
Fie ˆın cele ce urmeaz˘a V
n
un K -spat ¸iu vectorial n-dimensional ¸si T ∈ End(V
n
) un endomorfism.
Fixˆand baze diferite ˆın V
n
, endomorfismului T i se asociaz˘a matrice p˘atratice diferite. Relat ¸ia dintre
aceste matrici este dat˘a de urm˘atoarea
Teorem˘a. Matricele A ¸si A
t
, p˘atratice de ordinul n, cu elemente din K , reprezint˘a aceea¸si trans-
formare liniar˘a T ∈ End(V
n
) relativ la bazele B, B
t
⊂ V
n
dac˘a ¸si numai dac˘a exist˘a o matrice
nesingular˘a C astfel ˆıncˆat are loc relat ¸ia
A
t
= C
−1
AC. (4)
ˆ
In acest caz, matricea C este exact matricea de trecere de la baza veche B la baza nou˘a B
t
unde
A = [T]
B
, A
t
= [T]
B
.
Demonstrat ¸ie. Fie B=¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ ¸si B
t
= ¦e
t
1
, e
t
2
, . . . , e
t
3
¦ dou˘a baze ˆın V
n
, iar C = [c
ij
] matricea
de trecere de la prima baz˘a la a doua, adic˘a e
t
j
=
n

i=1
c
ij
e
i
, j = 1, n. Fie T : V
n
→V
n
o transformare
liniar˘a. Fie A = [a
ij
] matricea lui T relativ la prima baz˘a B, adic˘a au loc relat ¸iile
T(e
j
) =
n

i=1
a
ij
e
i
, j = 1, n,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Transform˘ari linare 47
¸si A
t
= [a
t
ij
] matricea lui T relativ la a doua baz˘a B
t
, adic˘a
T(e
t
j
) =
n

i=1
A
t
ij
e
t
i
, j = 1, n.
T¸ inˆand cont de relat ¸iile de mai sus, imaginile vectorilor din a doua baz˘a admit urm˘atoarele expresii
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
T(e
t
j
) =
n

i=1
A
t
ij
e
t
i
=
n

i=1
A
t
ij
_
n

k=1
c
ki
e
k
_
=
n

k=1
_
n

i=1
c
ki
A
t
ij
_
e
k
,
T(e
t
j
) = T
_
n

i=1
c
ij
e
i
_
=
n

i=1
c
ij
T(e
i
) =
n

i=1
c
ij
_
n

k=1
a
ki
e
k
_
=
n

k=1
_
n

i=1
a
ki
c
ij
_
e
k
,
din care, prin egalarea coeficient ¸ilor descompunerilor relativ la baza B, obt ¸inem
n

i=1
c
ki
a
t
ij
=
n

i=1
a
ki
c
ij
,
sau, ˆın scriere matriceal˘a, CA
t
= AC, de unde rezult˘a A
t
= C
−1
AC.
Exercit ¸iu. Se dau endomorfismele T
1
, T
2
∈ End(R
3
),
T
1
(x) = (5x
1
−x
2
−5x
3
, 20x
1
−15x
2
+ 8x
3
, 3x
1
−2x
2
+x
3
),
T
2
(x) = (10x
1
−10x
2
+ 10x
3
, 0, 5x
1
−5x
2
+ 5x
3
), ∀x = (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
.
S˘a se afle matricea sumei celor dou˘a endomorfisme T = T
1
+T
2
relativ la baza
B
t
= ¦v
1
= (2, 3, 1), v
2
= (3, 4, 1), v
3
= (1, 2, 2)¦ ⊂ R
3
.
Solut ¸ie. Prin sumarea celor dou˘a expresii analitice, obt ¸inem
T(x) = (T
1
+T
2
)(x) = T
1
(x) +T
2
(x) =
= (15x
1
−11x
2
+ 5x
3
, 20x
1
−15x
2
+ 8x
3
, 8x
1
−7x
2
+ 6x
3
).
Rezult˘a c˘a imaginea bazei canonice B = ¦e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1), ¦ a spat ¸iului
vectorial R
3
prin T este
T(e
1
) = (15, 20, 8), T(e
2
) = (−11, −15, −7), T(e
3
) = (5, 8, 6),
deci matricea lui T = T
1
+T
2
relativ la aceast˘a baz˘a este
A = [T]
B
= [T(e
1
), T(e
2
), T(e
3
)]
B
=
_
_
15 −11 5
20 −15 8
8 −7 6
_
_
.
Matricea de trecere de la baza canonic˘a B la baza B
t
= ¦v
i
, i = 1, 3¦ este
C = [B
t
]
B
= [v
1
, v
2
, v
3
]
B
=
_
_
2 3 1
3 4 2
1 1 2
_
_
,
deci rezult˘a conform teoremei 3. 2 c˘a matricea transform˘arii T = T
1
+T
2
, relativ la baza B
t
este
A
t
= [T]
B
= C
−1
AC =
_
_
0 0 0
0 2 0
0 0 3
_
_
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
48 Endomorfisme particulare
Se poate testa u¸sor (tem˘a, verificat ¸i!) c˘a avem A
t
= A
t
1
+A
t
2
, unde A
t
1
= [T
1
]
B
, A
t
2
= [T
2
]
B
.
Definit ¸ie. Dou˘a matrice A, B ∈ M
nn
(K ) se numesc asemenea dac˘a exist˘a o matrice nesingular˘a
C ∈ M
nn
(K ) astfel ˆıncˆat s˘a aib˘a loc relat ¸ia B = C
−1
AC.
Observat ¸ii. 1. Asem˘anarea matricelor este o relat ¸ie de echivalent ¸˘a pe spat ¸iul vectorial M
nn
(K ).
Fiecare clas˘a de echivalent ¸˘a corespunde unui endomorfism T ∈ End(V
n
) ¸si cont ¸ine toate matricile
asociate endomorfismului T relativ la bazele spat ¸iului vectorial V
n
.
2. Matricile asemenea au urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
Deoarece C este nesingular˘a, matricele B = C
−1
AC ¸si A au acela¸si rang; acest num˘ar se mai
nume¸ste rangul endomorfismului T ¸si este asociat clasei de asem˘anare a matricii A.
Deoarece det B = det(C
−1
) det A det(C) = det A, toate matricele unei clase de echivalent ¸˘a au
acela¸si determinant. Astfel, putem defini determinantul unui endomorfism al spat ¸iului V
n
, ca
fiind determinantul matricei asociate endomorfismului relativ la o baz˘a dat˘a.
4 Endomorfisme particulare
Fie V un K -spat ¸iu vectorial ¸si End(V ) mult ¸imea endomorfismelor lui V . Observ˘am c˘a mult ¸imea
End(V ) se poate structura simultan ca:
spat ¸iu vectorial peste corpul K , relativ la adunarea endomorfismelor ¸si ˆınmult ¸irea dintre un scalar
¸si un endomorfism;
inel, relativ la adunarea ¸si compunerea endomorfismelor.
Definit ¸ii. Fie V un K -spat ¸iu vectorial. Endomorfismul T ∈ End(V ) se nume¸ste
a) automorfism, dac˘a este bijectiv;
b) proiect ¸ie, dac˘a satisface relat ¸ia T
2
= T;
c) involut ¸ie (sau structur˘a produs) dac˘a T
2
= J, unde J ∈ End(V ) este transformarea identitate;
d) structur˘a complex˘a, dac˘a T
2
= −J;
e) endomorfism nilpotent de indice p, dac˘a T
p
= O (p ≥ 2), unde O este morfismul nul;
f ) structur˘a tangent˘a, dac˘a T este un endomorfism nilpotent de indice doi ¸si de rang maxim.
Observat ¸ie. Automorfismele Aut(V ) ale spat ¸iului vectorial V formeaz˘a o submult ¸ime ˆın End(V ),
notat˘a ¸si prin GL(V ). Aceast˘a submult ¸ime nu reprezint˘a un subspat ¸iu al spat ¸iului vectorial End(V ),
deoarece adunarea nu este operat ¸ie intern˘a, dar formeaz˘a grup relativ la compunerea automorfismelor,
numit grupul liniar general.
Exemplu. Orice structur˘a aproape produs T ∈ End(V ) este automorfism.
ˆ
Intr-adev˘ar fixˆand o baz˘a
ˆın V , matricea asociat˘a transform˘arii T este nesingular˘a:
T
2
= J ⇒[T
2
] = [J] ⇒[T]
2
= [J] ⇒det[T]
2
= det[J] ⇒(det[T])
2
= 1 ⇒det[T] ,= 0,
deci T inversabil˘a, deci automorfism.
Teorem˘a. Pentru orice proiect ¸ie T ∈ End(V ), are loc descompunerea
V = Ker T ⊕ ImT.
Demonstrat ¸ie. Fie v ∈ V , T(v) ∈ ImT. Notˆand w = v −T(v) ∈ V , avem
T(w) = T(v −T(v)) = T(v) −T
2
(v) = 0,
adic˘a w ∈ Ker T. Deci V = Ker T + ImT. Pe de alt˘a parte, pentru u ∈ Ker T ∩ ImT, rezult˘a
u ∈ ImT ⇒∃v ∈ V , u = T(v);
dar u ∈ Ker T ⇒0 = T(u) = T(T(v)) = T(v) = u, deci Ker T ∩ ImT = ¦0¦.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Transform˘ari linare 49
Fig. 2. Proiectori ortogonali
Observat ¸ii. 1. Numele de proiect ¸ie provine din interpretarea
geometric˘a a relat ¸iei V = Ker T ⊕ ImT. Dat fiind vectorul
v ∈ V , sunt unic determinat ¸i termenii descompunerii v = w+u:
w ∈ Ker T este vectorul de-a lungul c˘aruia se face proiect ¸ia ¸si
satisface relat ¸ia T(w) = 0, iar u ∈ ImT este rezultatul proiect ¸iei
¸si satisface relat ¸ia T(v) = u, deci (vezi figura), T proiecteaz˘a
vectorul v ∈ V pe subspat ¸iul ImT de-a lungul subspat ¸iului
Ker T.
2. Dac˘a T este o proiect ¸ie, atunci ¸si Id − T este o proiect ¸ie,
unde Id este transformarea identic˘a a spat ¸iului vectorial V .
ˆ
In
plus au loc relat ¸iile Ker (Id −T) = ImT, Im(Id −T) = Ker T,
de unde rezult˘a T[
ImT
= Id
ImT
, (Id −T)[
Ker T
= Id
Ker T
.
Consecint ¸˘a. Dac˘a T
i
: V →V , i = 1, p sunt proiect ¸ii astfel ˆıncˆat au loc relat ¸iile
p

i=1
T
i
= Id ¸si T
i
T
j
= 0, ∀i ,= j, i, j = 1, p,
atunci are loc descompunerea V = ImT
1
⊕ ⊕ ImT
p
.
Exemplu.
ˆ
In spat ¸iul V = R
3
, proiect ¸iile
T
1
(x) = (x
1
, 0, 0), T
2
(x) = (0, x
2
, 0), T
3
(x) = (0, 0, x
3
), ∀x = (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
conduc la descompunerea ˆın sum˘a direct˘a
R
3
= L(¦(1, 0, 0)¦) ⊕L(¦(0, 1, 0)¦) ⊕L(¦(0, 0, 1)¦).
Teorem˘a. Dac˘a T ∈ End(V ) este un endomorfism nilpotent de indice p ¸si x
0
∈ V ¸¦0¦ astfel ˆıncˆat
T
p−1
(x
0
) ,= 0, atunci vectorii ¦x
0
, T(x
0
), . . . , T
p−1
(x
0
)¦ sunt liniar independent ¸i.
Demonstrat ¸ie. Consider˘am relat ¸ia
p−1

i=1
k
i
T
i
(x
0
) = 0, k
i
∈ K , i = 0, p −1. Aplicˆand succesiv acestei
egalit˘at ¸i endomorfismul T de p −1 ori ¸si folosind propriet˘at ¸ile T
p
= O, T
p−1
(x
0
) ,= O, rezult˘a k
0
= 0;
folosind din nou relat ¸iile obt ¸inute, rezult˘a k
1
= = k
p−1
= 0, deci vectorii x
0
, T(x
0
), . . . , T
p−1
(x
0
)
sunt liniar independent ¸i.
Observat ¸ie. Fie x
0
∈ V ¸¦0¦ cu propriet˘at ¸ile din teorem˘a ¸si L(S) acoperirea liniar˘a a mult ¸imii
S = ¦x
0
, T(x
0
), . . . , T
p−1
(x
0
)¦. Atunci se poate ar˘ata c˘a exist˘a un subspat ¸iu U ⊂ V , invariant fat ¸˘a
de T, astfel ˆıncˆat are loc descompunerea ˆın sum˘a direct˘a V = U ⊕L(S).
Teorem˘a. Pentru orice endomorfism T ∈ End(V
n
), exist˘a dou˘a subspat ¸ii vectoriale U , W ⊂ V
n
,
invariante fat ¸˘a de T astfel ˆıncˆat
a) V
n
=U ⊕W ,
b) restrict ¸ia T
U
este nilpotent˘a,
c) restrict ¸ia T
U
este inversabil˘a, dac˘a W ,= ¦0¦.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
50 Transform˘ari liniare pe spat ¸ii euclidiene
Exemple. 1. Endomorfismul T ∈ End(R
3
) definit prin matricea
[T] =
_
_
−4 −7 −5
2 3 3
1 2 1
_
_
este un endomorfism nilpotent de indice 3, deoarece [T]
3
= O (tem˘a, verificat ¸i!) .
2. Endomorfismul dat de derivarea funct ¸iilor polinomiale de grad cel mult n,
D ∈ End(R
n
[X]), D(p) = p
t
, ∀p ∈ R
n
[X],
unde p
t
este derivata polinomului p, este un endomorfism nilpotent de indice n +1, deoarece derivata
de ordinul n + 1 a unui polinom p (care are gradul cel mult n) este polinomul nul.
Teorem˘a. Un spat ¸iu vectorial real finit dimensional V admite o structur˘a complex˘a dac˘a ¸si numai
dac˘a dimensiunea sa este par˘a.
Exemplu. Spat ¸iul vectorial real R
2n
admite structura complex˘a
T ∈ End(R
2n
), T(x) = (x
n+1
, . . . , x
2n
, −x
1
, . . . , −x
n
), ∀x = (x
1
, . . . , x
2n
) ∈ R
2n
.
Se constat˘a u¸sor c˘a are loc relat ¸ia (tem˘a, verificat ¸i!) [T]
2
= −I
2n
.
5 Transform˘ari liniare pe spat ¸ii euclidiene
Definit ¸ii. Fie V ¸si W dou˘a spat ¸ii vectoriale euclidiene complexe. Vom nota ˆın acela¸si mod produsele
scalare (¸si normele induse de acestea) ale celor dou˘a spat ¸ii.
a) Fie T : V →W o transformare liniar˘a. Transformarea liniar˘a T

: W →V , definit˘a prin relat ¸ia
¸x, Ty) = ¸T

x, y), ∀x ∈ W , ∀y ∈ V
se nume¸ste adjuncta transform˘arii liniare T;
b) Un endomorfism T ∈ End(V ) se nume¸ste hermitian dac˘a T = T

.
c) Un endomorfism T ∈ End(V ) se nume¸ste antihermitian dac˘a T = −T

.
Teorem˘a. Endomorfismul T ∈ End(V ) este hermitian dac˘a ¸si numai dac˘a produsul scalar ¸x, Tx)
este real ∀x ∈ V .
Demonstrat ¸ie. Dac˘a T = T

, atunci ¸x, Tx) = ¸Tx, x) = ¸x, Tx) (bara ˆınseamnˆand conjugare com-
plex˘a), deci ¸x, Tx) ∈ R, ∀x ∈ V . Reciproc, dac˘a ¸x, Tx) este real, atunci ¸x, Tx) = ¸x, Tx) =
¸T

x, x) = ¸x, T

x) ⇒¸x, (T −T

)x) = 0, ∀x ∈ V .
Notˆand S = T −T

¸si ˆınlocuind pe x cu x+αy, (α ∈ C, y ∈ V arbitrare), rezult˘a 2Re(¯ α¸x, Sy)) =
0, ∀α ∈ C.
ˆ
Inlocuind α = 1 ¸si α = i ˆın relat ¸ia obt ¸inut˘a, obt ¸inem ¸y, Sx) = 0, ∀x, y ∈ V . Punˆand
y = Sx rezult˘a Sx = 0, ∀x ∈V ⇔S = 0 ⇔T = T

.
Exemplu. Ar˘at˘am c˘a urm˘atorul endomorfism T ∈ C
2
) este hermitian
T(x) = (2x
1
+ (1 +i)x
2
, (1 −i)x
1
+ 3x
2
), ∀x = (x
1
, x
2
) ∈ C
2
.
ˆ
Intr-adev˘ar, folosind propriet˘at ¸ile produsului scalar complex, obt ¸inem
¸Tx, x) = (2x
1
+ (1 +i)x
2
)x
1
+ ((1 −i)x
1
+ 3x
2
)x
2
=
= 2 [x
1
[
2
+ (1 +i)x
2
x
1
+ (1 −i)x
1
x
2
+ 3 [x
2
[
2
=
= 2 [x
1
[
2
+ (1 +i)x
2
x
1
+ ((1 +i)x
2
x
1
) + 3 [x
2
[
2
.
Deoarece ∀z ∈ C avem z +z ∈ R, rezult˘a ¸Tx, x) ∈ R, ∀x ∈ C
2
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Transform˘ari linare 51
Teorem˘a. Fie endomorfismele hermitiene T, S ∈ End(V ) ¸si scalarul k ∈ R.
a) Endomorfismul kT +S este hermitian.
b) Dac˘a T este inversabil, atunci ¸si endomorfismul T
−1
este hermitian.
c) Endomorfismul TS este hermitian dac˘a ¸si numai dac˘a TS = ST.
Demonstrat ¸ie. Prima afirmat ¸ie rezult˘a din propriet˘at ¸ile (T + S)

= T

+ S

¸si (kT)

= kT

, iar a
doua rezult˘a din (T
−1
)

= (T

)
−1
. Folosind relat ¸ia (TS)

= S

T

= ST, au loc echivalent ¸ele: TS
este hermitian ⇔ (TS)

= TS ⇔TS = ST.
Definit ¸ie. Se nume¸ste transformare (liniar˘a) unitar˘a, o transformare liniar˘a T ∈ L(V , W ) care
p˘astreaz˘a produsul scalar, adic˘a
¸Tx, Ty) = ¸x, y), ∀x, y ∈ V .
Teorem˘a. a) O transformare liniar˘a T ∈ L(V , W ) este unitar˘a dac˘a ¸si numai dac˘a p˘astreaz˘ a
norma, adic˘a
[[Tx[[ = [[x[[, ∀x ∈ V .
b) Orice transformare unitar˘a T : V →W este injectiv˘a.
Demonstrat ¸ie. a) Dac˘a T este unitar˘a, atunci ¸Tx, Ty) = ¸x, y), ∀x, y ∈ V ; ˆın particular pentru y = x
avem ¸Tx, Tx) = ¸x, x), adic˘a [[Tx[[
2
= [[x[[
2
¸si deci [[Tx[[ = [[x[[. Reciproc, dac˘a presupunem c˘a are
loc relat ¸ia [[Tx[[ = [[x[[, ∀x ∈ V , folosind egalitatea
¸x, y) = ¦ [[x +y[[
2
−[[x −y[[
2
+i[[x +iy[[
2
−i[[x −iy[[
2
¦ / 4
rezult˘a
¸Tx, Ty) =
_
[[T(x +y)[[
2
−[[T(x −y)[[
2
+i[[T(x +iy)[[
2
−i[[T(x −iy)[[
2
¸
/4 = ¸x, y).
b) Fie T transformare unitar˘a. Folosind propriet˘at ¸ile normei euclidiene ¸si proprietatea de la punctul
anterior, avem x ∈ Ker T ⇔ Tx = 0 ⇔ 0 = [[Tx[[ = [[x[[ ⇔ x = 0; rezult˘a Ker T = ¦0¦, deci T este
injectiv˘a.
Observat ¸ii. 1. Din teorem˘a rezult˘a u¸sor faptul c˘a orice endomorfism unitar T ∈ End(V
n
) pe un
spat ¸iu euclidian complex finit dimensional, este izomorfism.
2. Condit ¸ia ca un endomorfism T s˘a fie unitar, ¸Tx, Ty) = ¸x, y), ∀x, y ∈ V , este echivalent˘a cu
TT

= T

T = Id, unde Id este transformarea identic˘a pe V
n
.
Definit ¸ii. Presupunem c˘a V ¸si W sunt spat ¸ii euclidiene complexe n-dimensionale ¸si c˘a ˆın fiecare s-a
fixat o baz˘a ortonormat˘a. Relativ la aceste baze, ata¸s˘am transform˘arii liniare T ∈ L(V , W ) matricea
asociat˘a A.
a) Matricea A

=
t
A ata¸sat˘a lui T

se nume¸ste adjuncta matricei A.
b) Dac˘a A =
t
A, atunci matricea p˘atratic˘a A se nume¸ste hermitic˘a.
c) Dac˘a A = −
t
A, atunci matricea p˘atratic˘a A se nume¸ste antihermitic˘a.
d) Dac˘a A
t
A = I, (I fiind matricea unitate), atunci matricea A se nume¸ste unitar˘a.
Teorem˘a. Un endomorfism T ∈ End(V
n
) este hermitian dac˘a ¸si numai dac˘a matricea sa relativ la o
baz˘a ortonormat˘a este hermitic˘a.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
52 Transform˘ari liniare pe spat ¸ii euclidiene
Demonstrat ¸ie. Fie B=¦e
1
, . . . , e
n
¦ ⊂ V
n
o baza ortonormat˘a ¸si A = [T]
B
= (t
ij
)
i,j=1,n
matricea
endomorfismului T relativ la aceasta. ” ⇒ ”. Fie T hermitian.
ˆ
Inmult ¸ind scalar cu e
i
relat ¸ia
Te
j
=
n

k=1
t
kj
e
k
, care d˘a descompunerea vectorilor din imaginea bazei, obt ¸inem
¸Te
j
, e
i
) =
n

k=1
t
kj
¸e
k
, e
i
) = t
ij
.
Analog rezult˘a (tem˘a, verificat ¸i!) ¸T

e
j
, e
i
) = t

ij
. Deci avem
t

ij
= ¸T

e
j
, e
i
) = ¸e
j
, Te
i
) = ¸Te
i
, e
j
) = t
ji
,
¸si cum A

= A rezult˘a t
ij
= t
ji
adic˘a A =
t
A. ” ⇐”. Fie A =
t
A; atunci
¸x, Tx) = ¸
n

j=1
x
j
e
j
,
n

k=1
x
k
e
k
) =
n

j,k=1
x
j
x
k
¸e
j
, T(e
k
)) =
n

j,k=1
x
j
x
k
¸T(e
k
), e
j
) =
=
n

j,k=1
x
j
x
k
t
jk
=
n

j,k=1
x
j
x
k
t
kj
= ¸x, Tx).
adic˘a ¸x, Tx) ∈ R ¸si deci T este hermitian.
ˆ
In continuare prezent˘am un exemplu care arat˘a c˘a pentru verificarea hermiticit˘at ¸ii folosind matricea
asociat˘a transform˘arii relativ la o baz˘a, este esent ¸ial ca baza s˘a fie ortonormat˘a.
Exemplu. Fie endomorfismul T ∈ End(C
2
), a c˘arui matrice relativ la baza B
t
= ¦v
1
= (1, 0), v
2
=
(1, 1)¦ ⊂ C
2
este A
t
=
_
−1 0
2 3
_
. Deoarece
t
A
t
=
_
−1 0
2 3
_
,= A
t
matricea A
t
nu este hermitic˘a ¸si
totu¸si endomorfismul Teste hermitian. Ar˘at˘am c˘a matricea lui T relativ la baza canonic˘a a spat ¸iului
B = ¦e
1
= (1, 0), e
2
= (0, 1)¦ ⊂ C
2
(baz˘a ortonormat˘a relativ la produsul scalar canonic al spat ¸iului
vectorial C
2
!) este hermitic˘a. Din relat ¸iile v
1
= e
1
, v
2
= e
1
+ e
2
, obt ¸inem matricea de trecere
C =
_
1 1
0 1
_
−1
de la baza B
t
la B. Rezult˘a c˘a matricea lui T relativ la baza canonic˘a va fi
A = C
−1
A
t
C =
_
1 2
2 1
_
=
t
A (deci matrice hermitic˘a), ceea ce probeaz˘a afirmat ¸ia.
Observat ¸ii. Analog cu teorema de mai sus, putem ar˘ata c˘a:
1. Un endomorfism T ∈ End(V
n
) este unitar dac˘a ¸si numai dac˘a matricea lui ˆın raport cu o baz˘a
ortonormat˘a a spat ¸iului este unitar˘a.
2. Un endomorfism T ∈ End(V
n
) este antihermitic dac˘a ¸si numai dac˘a matricea lui ˆın raport cu o
baz˘a ortonormat˘a a spat ¸iului este antihermitic˘a.
Exercit ¸iu. Ar˘atat ¸i c˘a endomorfismul T : C
2
→C
2
,
T(x) = (x
1
cos α −x
2
sin α, x
1
sin α +x
2
cos α), x = (x
1
, x
2
), α ∈ [0, 2π]
este un endomorfism unitar.
Solut ¸ie. Matricea endomorfismului T relativ la baza canonic˘a ortonormat˘a B=¦e
1
= (1, 0), e
2
=
(0, 1)¦ este A = [T]
B
=
_
cos α −sin α
sin α cos α
_
. Aceast˘a matrice este unitar˘a, c˘aci A

=
_
cos α sin α
−sinα cos α
_
¸si deci AA

=
_
1 0
0 1
_
= I.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Transform˘ari linare 53
ˆ
In cele ce urmeaz˘a, presupunem c˘a V ¸si W sunt dou˘a spat ¸ii vectoriale euclidiene reale, ale c˘aror
produse scalare (respectiv norme asociate) le not˘am la fel. Fie T ∈ L(V , W ) o transformare liniar˘a.
Definit ¸ii. a) Transformarea liniar˘a T

: W →V definit˘a prin relat ¸ia
¸x, Ty) = ¸T

y, x), ∀x ∈ W , ∀y ∈ V
se nume¸ste transpusa transform˘arii liniare T.
b) Un endomorfism T ∈ End(V ) se nume¸ste simetric dac˘a T = T

.
c) Un endomorfism T ∈ End(V ) se nume¸ste antisimetric dac˘a T = −T

.
d) Transformarea liniar˘a T ∈ L(V , W ) se nume¸ste ortogonal˘a dac˘a p˘astreaz˘a produsul scalar, deci
dac˘a satisface relat ¸ia ¸Tx, Ty) = ¸x, y), ∀x, y ∈ V .
Observat ¸ii. 1. P˘astrarea produsului scalar este echivalent˘a cu conservarea normei, adic˘a T ∈ End(V )
este transformare ortogonal˘a dac˘a ¸si numai dac˘a satisface relat ¸ia (tem˘a, verificat ¸i!) : [[Tx[[ =
[[x[[, ∀x ∈ V .
2. Dac˘a spat ¸iile vectoriale V ¸si W sunt finit dimensionale ¸si dac˘a ˆın fiecare s-a fixat o baz˘a ortonor-
mat˘a, atunci transform˘arii T : V →W i se ata¸seaz˘a matricea A, iar transpusei T

, matricea
t
A. Prin
urmare, relativ la o baz˘a ortonormat˘a
unui endomorfism simetric ˆıi corespunde o matrice simetric˘a,
unui endomorfism antisimetric ˆıi corespunde o matrice antisimetric˘a,
unui endomorfism ortogonal ˆıi corespunde o matrice ortogonal˘a.
3. Transform˘arile simetrice/antisimetrice/ ortogonale au propriet˘at ¸i analoage propriet˘at ¸ilor trans-
form˘arilor hermitiene /antihermitiene /unitare.
6 Izometrii
S-a v˘azut c˘a transform˘arile ortogonale ale unui spat ¸iu vectorial euclidian real V p˘astreaz˘a distant ¸a
euclidian˘a ¸si au drept punct fix originea (duc vectorul nul ˆın vectorul nul, fiind transform˘ari liniare).
Vom introduce o alt˘a funct ¸ie pe V care p˘astreaz˘a distant ¸a euclidian˘a, dar nu este liniar˘a.
Definit ¸ie. Funct ¸ia T
a
: V →V definit˘a prin
T
a
(x) = x +a, ∀x ∈ V ,
unde a ∈ V este un vector arbitrar fixat, se nume¸ste translat ¸ia de vector a.
Teorem˘a. Au loc urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
a) T
a
◦ T
b
= T
b
◦ T
a
= T
a+b
, ∀a, b ∈ V ;
b) T
0
= Id
V
;
c) ∀a ∈ V , T
a
este transformare inversabil˘a, ¸si avem (T
a
)
−1
= T
−a
, ∀a ∈ V , unde prin Id
V
am
notat transformarea identic˘a a spat ¸iului vectorial V .
Demonstrat ¸ie. a) Translat ¸iile comut˘a; ˆıntr-adev˘ar, avem
T
a
◦ T
b
(x) = T
a
(x +b) = x +a +b = T
a+b
(x) = b +x +a = T
b
(x +a) = T
b
◦ T
a
(x),
∀a, b ∈ V . 2) T
0
(x) = x + 0 = x = J(x). Prin calcul direct se obt ¸ine: c) T
a
◦ T
−a
(x) = (x −a) + a =
x = J(x) = (x +a) −a = T
−a
◦ T
a
(x), ∀x ∈ V .
Observat ¸ie. Rezult˘a c˘a produsul (compunerea) define¸ste pe mult ¸imea Tr (V ) a tuturor translat ¸iilor
lui V o structur˘a de grup comutativ ( Tr (V ), ◦) numit grupul translat ¸iilor. Acest grup este izomorf
cu grupul abelian aditiv (V , +), prin izomorfismul ϕ : V → Tr (V ), ϕ(a) = T
a
, ∀a ∈ V .
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
54 Izometrii
Teorem˘a. Orice translat ¸ie T = T
a
, a ∈ V p˘astreaz˘a distant ¸a euclidian˘a, adic˘a satisface relat ¸ia:
d(T(x), T(y)) = d(x, y), ∀x, y ∈ V .
Demonstrat ¸ie. d(T(x), T(y)) = [[(y +a) −(x +a)[[ = [[y −x[[ = d(x, y), ∀x, y ∈ V .
Definit ¸ie. O funct ¸ie surjectiv˘a F : V →V care p˘astreaz˘a distant ¸a euclidian˘a, adic˘a
d(F(x), F(y)) = d(x, y), ∀x, y ∈ V ,
se nume¸ste izometrie. Not˘am mult ¸imea izometriilor spat ¸iului vectorial V prin Iz (V ).
Observat ¸ii. 1. Orice izometrie este injectiv˘a (tem˘a, verificat ¸i!) ¸si deci bijectiv˘a.
2. Transform˘arile ortogonale ¸si translat ¸iile sunt izometrii.
3. Compunerea a dou˘a izometrii este o izometrie.
4. Izometriile unui spat ¸iu vectorial V formeaz˘a grup cu compunerea, ( Iz (V ), ◦). 5. Grupul trans-
form˘arilor ortogonale (O(V ), ◦) ale spat ¸iului vectorial V ¸si grupul translat ¸iilor ( Tr (V ), ◦) sunt sub-
grupuri ale grupului izometriilor ( Iz (V ), ◦).
Teorem˘a. O izometrie R : V →V cu proprietatea R(0) = 0 este o transformare ortogonal˘a.
Deci izometriile care p˘astreaz˘a originea sunt exact transform˘arile ortogonale.
Demonstrat ¸ie. Izometria R p˘astreaz˘a norma, deoarece avem:
[[x[[ = [[x −0[[ = d(0, x) = d(R(0), R(x)) = d(0, R(x)) = [[R(x) −0[[ = [[R(x)[[, ∀x ∈ V .
Utilizˆand acest rezultat rezult˘a c˘a R p˘astreaz˘ a produsul scalar:
d(R(x), R(y)) = d(x, y) ⇔[[R(y) −R(x)[[ = [[y −x[[ ⇔
¸R(y) −R(x), R(y) −R(x)) = ¸y −x, y −x) ⇔
¸R(x), R(y)) = ¸x, y), ∀x, y ∈ V
¸si deci este o transformare liniar˘a, deoarece
¸R(x), R(y)) = ¸x, y) ⇒¸R(kx), R(y)) = ¸kx, y) = k¸x, y) = k¸R(x), R(y)) =
= ¸kR(x), R(y)) ⇒¸R(kx) −kR(x), R(y)) = 0, ∀R(y) ∈ V , ∀k ∈ R.
ˆ
Inlocuind R(y) = R(kx)−kR(x) ¸si folosind pozitivitatea produsului scalar, rezult˘a R(kx)−kR(x) = 0,
deci R este omogen˘ a. Pe de alt˘a parte avem
¸R(x +y), R(z)) = ¸x +y, z) = ¸x, z) +¸y, z) =
= ¸R(x), R(z)) +¸R(y), R(z)) =
= ¸R(x) +R(y), R(z)),
deci
¸R(x +y) −R(x) −R(y), R(z)) = 0, ∀R(z) = u ∈ R(V ) = V .
Rezult˘a R(x +y) −R(x) −R(y) = 0, deci R este aditiv˘a. Fiind liniar˘a ¸si p˘astrˆand produsul scalar, R
este ortogonal˘a.
Teorem˘a. Dac˘a J este o izometrie, atunci exist˘a o translat ¸ie T = T
a
, a ∈ V ¸si o transformare
ortogonal˘a O astfel ˆıncˆat J = T
a
◦ O.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Transform˘ari linare 55
Deci orice izometrie este compunere dintre o transformare ortogonal˘a ¸si o translat ¸ie.
Demonstrat ¸ie. Fie T = T
a
, a ∈ V translat ¸ia prin vectorul p(x) → T(p(x)) = x
_
1
0
tp(t)dt, ∀x ∈ R ¸si
T
−1
translat ¸ia prin −a = −J(0). Funct ¸ia T
−1
◦ J este o izometrie care p˘astreaz˘a originea 0. Conform
teoremei anterioare, izometria T(x) = (x
1
+ 2x
2
− 3x
3
, 3x
1
− x
2
+ 3x
3
, 4x
1
+ 7x
2
+ 8x
3
) este o
transformare ortogonal˘a O. Deci T
−1
◦ J = O sau J = T ◦ O.
Observat ¸ii. 1. Presupunem dimV = n. Dac˘a B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ este o baz˘a ortonormat˘a ¸si O este o
transformare ortogonal˘a pe V , atunci ¸si B
t
= ¦O(e
1
), . . . , O(e
n
)¦ este o baz˘a ortonormat˘a. Reciproc,
dac˘a ˆın V sunt date dou˘a baze ortonormate B ¸si B
t
, atunci exist˘a o singur˘a transformare ortogonal˘a
O care duce B ˆın B
t
; matricea acesteia relativ la baza Beste Ker T.
2. Fie Ker T = L(¦¯ a)¦, Im(T) = ¦¯ v [ ¸¯ v, ¯ a) = 0¦ o izometrie pe spat ¸iul n-dimensional V . Avem
[O]
t
[O] = [I] ⇒ det[O] = ±1. Dac˘a det [O] = +1, atunci J se nume¸ste izometrie pozitiv˘a
(congruent ¸˘a), iar dac˘a det[O] = −1, atunci J se nume¸ste izometrie negativ˘a.
Exemplu. Fie locul geometric al punctelor din plan M(x, y, z) care raportate la reperul cartezian
Oxyz verific˘a ecuat ¸ia
g(x, y, z) = 2x
2
+y
2
−4z
2
−8x + 2y −16z + 1 = 0.
Determin˘am ecuat ¸ia verificat˘a de coordonatele (x
t
, y
t
, z
t
) ale acestor puncte fat ¸˘a de reperul O
t
x
t
y
t
z
t
obt ¸inut din ce init ¸ial printr-o translat ¸ie ce duce originea O(0, 0, 0) ˆın punctul O
t
(2, −1, −2), deci
avˆand vectorul de translat ¸ie
a = (x
O
−x
O
, y
O
−y
O
, z
O
−z
O
) = (2, −1, −2).
Deoarece formulele care dau translat ¸ia sunt x = x
t
+ 2, y = y
t
− 1, z = z
t
− 2, ˆınlocuind ˆın ecuat ¸ia
dat˘a g˘asim ecuat ¸ia locului geometric relativ la reperul translatat, 2x
t2
+y
t2
−4z
t2
+ 8 = 0.
7 Probleme propuse
1. S˘a se studieze care din funct ¸iile T : R
3
→R
3
definite prin
a) T(x) = a, a ∈ R
3
, fixat
b) T(x) = x +a
c) T(x) = λ x, λ ∈ R
d) T(x) = (x
1
, x
2
, x
2
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
e) T(x) = (x
3
, x
1
, x
2
),
f) T(x) = (x
3
, x
1
, x
2
+k), k ∈ R, k ,= 0
g) T(x) = (x
1
+ 2x
2
−3x
3
, 3x
1
−x
2
+ 3x
3
, 4x
1
+ 7x
2
+ 8x
3
)
sunt transform˘ari liniare.
R: a) da ⇔a = 0, b) da ⇔a = 0, c) da, d) nu, e) da, f) nu, g) da.
2. S˘a se determine dac˘a urm˘atoarele aplicat ¸ii sunt sau nu transform˘ari liniare:
a) T : R
2
→R
2
, T(v) = (x
2
2
, x
1
+x
2
), ∀v = (x
1
, x
2
) ∈ R
2
b) T : R
2
[x] →R
3
[x], T(p) = xp −p +x
_
1
0
p(t)dt, ∀p ∈ R
2
[x].
R: nu (T nu este nici aditiv˘a, nici omogen˘a); b) da.
3. a) Fie R
n
[X] spat ¸iul vectorial real al polinoamelor de grad ≤ n. S˘a se arate c˘a funct ¸ia T : R
n
[X] →
R
n
[X],
T p(x) = p(2x + 3) −2p
t
(x) −p(10), ∀p ∈ R
n
[X], ∀x ∈ R
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
56 Probleme propuse
este o transformare liniar˘a.
b) Fie spat ¸iul vectorial al funct ¸iilor continue pe intervalul [a, b], V = C
0
[a, b] = ¦f [ f : [a, b] →
R; f continu˘a¦. S˘a se arate c˘a transformarea P : V → V ce asociaz˘a fiec˘arei funct ¸ii primitiva
acesteia,
P(f) = g, g(x) =
_
x
a
f(t)dt, ∀x ∈ [a, b], ∀f ∈ V
este o transformare liniar˘a.
4.Pe spat ¸iul vectorial real P
n
= R
n
[X] al funct ¸iilor polinomiale de grad cel mult n, se define¸ste funct ¸ia
T : P
n
→P
n
,
T(p(x)) = x
_
1
0
tp(t)dt, ∀p ∈ P
n
, ∀x ∈ R.
S˘a se arate c˘a T este o transformare liniar˘a ¸si s˘a se determine Ker T ¸si ImT.
R: Ker T =
_
p =

k=0,n
a
k
x
k
¸
¸
¸
¸
¸

k=0,n
a
k
k+2
= 0
_
, ImT = L(¦x¦).
5.
ˆ
In R
3
se consider˘a vectorii v
1
= (3, 2, −1), v
2
= (1, −2, 1), v
3
= (1, 0, 2).
a) S˘a se arate c˘a exist˘a o singur˘a form˘a liniar˘a T : R
3
→R astfel ˆıncˆat
T(v
1
) = −8, T(v
2
) = 0, T(v
3
) = 6.
b) S˘a se determine o baz˘a a subspat ¸iului Ker T.
R: a) T(v) = ¸v, a), a = (−2, 1, 4), b) Ker T = L¦(1, 2, 0), (0, −4, 1)¦.
6. Fie funct ¸ia T : V
3
→V
3
, T(¯ v) = ¯ v ¯ a, ¯ a = vector fixat, nenul.
a) S˘a se arate c˘a T este o transformare liniar˘a.
b) S˘a se g˘aseasc˘a Ker T ¸si ImT ¸si s˘a se arate c˘a Ker T ⊕ ImT = V
3
.
R: b) Ker T = L(¦¯ a)¦, ImT = ¦¯ v[ ¸¯ v, ¯ a) = 0¦.
7. Se dau urm˘atoarele transform˘ari:
a) T ∈ End(R
3
), T(x) = (x
1
−3x
2
, 0, 6x
2
−2x
1
), ∀x = (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
.
b) T : R
2
[x] →R
1
[x], T(p) = 2p
t
−x
_
1
0
p(t)dt, ∀p ∈ R
2
[x].
c) T : R
3
→R
2
, T(x) = (x
1
−x
2
+x
3
, x
1
+x
3
), ∀x = (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
.
d) T : R
2
[x] →R
3
[x], T(p) = x
3
_
1
0
p(t)dt −x
2
p
t
+p(0), ∀p ∈ R
2
[x].
ˆ
In fiecare din cele patru cazuri s˘a se determine urm˘atoarele chestiuni:
1. Verificat ¸i c˘a transformarea T este liniar˘a;
2. Determinat ¸i nucleul transform˘arii liniare T ( Ker T);
3. Determinat ¸i imaginea transform˘arii liniare T (Im T);
4. Aflat ¸i matricea transform˘arii liniare 3 relativ la bazele canonice ale domeniului DomT ¸si
codomeniului CodomT;
5. Determinat ¸i dac˘a transformarea T este injectiv˘a sau surjectiv˘a;
6. Verificat ¸i relat ¸ia: dim Ker T+dim Im T=dimDomT.
R: Tem˘a: b, c, d. a) Ker T = L(¦v
1
= (3, 1, 0), v
2
= (0, 0, 1)¦), ImT = L(¦v = (1, 0, −2)¦), T
nu este injectiv˘a ( Ker T ,= 0), nici surjectiv˘a ( ImT ,= R
3
); [T] =
_
_
1 −3 0
0 0 0
−2 6 0
_
_
, 2+1=3. b)
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Transform˘ari linare 57
Ker T = L(¦3x
2
+ 11¦); ImT = L(¦−x, 2 − (x/2)¦); [T]
¡1,x,x
2
¦,¡1,x¦
=
_
0 2 0
−1 −1/2 11/3
_
. T nu
este injectiv˘a, dar este surjectiv˘a ( ImT = R
1
[x]); 1+2=3.
8. Se dau transform˘arile liniare:
a) T ∈ End(R
3
), T(x) = (x
1
−2x
3
, x
1
−x
2
, x
2
−2x
3
), ∀x = (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
.
b) T ∈ End(R
3
), T(x) = (x
1
+x
2
, x
2
+x
3
, x
3
+x
1
), ∀x = (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
.
Pentru fiecare dintre cele dou˘a transform˘ari, determinat ¸i:
Ker T ¸si ImT. Sunt Ker T ¸si ImT subspat ¸ii suplementare ˆın R
3
?
Este Tinjectiv˘a ? Dar surjectiv˘a ? Dac˘a T este inversabil˘a, determinat ¸i inversa acesteia.
R: Tem˘a b). a) Ker T = L(¦v
1
= (2, 2, 1)¦), ImT = L(¦(1, 1, 0), (0, −1, 1)¦); nucleul ¸si imaginea
formeaz˘a subspat ¸ii suplementare ˆın R
3
, deoarece Ker T ∩ ImT = ¦0¦, Ker T + ImT = R
3
; T nu este
nici injectiv˘a, nici surjectiv˘a (deci nu este inversabil˘a).
9. S˘a se determine matricea asociat˘a transform˘arii liniare, ˆın raport cu bazele canonice ale spat ¸iilor,
ˆın cazurile
a) T : C →M
22
(C), T(x) =
_
ix −x
−ix x
_
, ∀x ∈ C;
b) T : R
3
→C
3
, T(x) = (ix
1
, x
2
−(1 +i)x
1
, −ix
3
), x = (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
;
c) T : M
22
(K ) →M
22
(K ), T(A) =
t
A;
R: a) B
M
2×2
(C)
= ¦e
11
, e
12
, e
21
, e
22
¦, unde e
ij
= (δ
ki
δ
lj
)
k,l=1,2
; [T] =
t
(i, −1, −i, 1). b) [T] =
_
_
i 0 0
−1 −i 1 0
0 0 −i
_
_
; c) B
M
2×2
(R)
= ¦e
11
, e
12
, e
21
, e
22
¦, [T] =
_
_
_
_
1 0 0 0
0 0 1 0
0 1 0 0
0 0 0 1
_
_
_
_
.
10. Ar˘atat ¸i c˘a ˆın spat ¸iul vectorial real V al funct ¸iilor reale, fiecare dintre mult ¸imile
S = ¦cos x, sinx¦, S
t
= ¦e
2x
sin 5x, e
2x
cos 5x¦, S
tt
= ¦3, 1 −x, 1 −2x +e
x
¦
este liniar independent˘a ¸si genereaz˘a un subspat ¸iu W finit dimensional. Utilizˆand mult ¸imile date ca
baze pentru subspat ¸iul W , s˘a se g˘aseasc˘a ˆın fiecare caz matricea ata¸sat˘a operatorului de derivare
D : W →W .
R: [D]
S
=
_
0 1
−1 0
_
, [D]
S
=
_
2 −5
5 2
_
[D]
S
=
_
_
0 −1 −1
0 0 −1
0 0 1
_
_
.
11. S˘a se determine matricele transform˘arilor liniare T : R
3
→ R
3
ˆın raport cu baza format˘a din
vectorii v
1
= (1, 2, 3), v
2
= (2, 1, 3), v
3
= (1, 1, 1) cunoscˆand c˘a matricele acestora ˆın raport cu baza
canonic˘a a spat ¸iului R
3
sunt respectiv
a) A
1
=
_
_
3 2 0
−1 0 0
0 0 0
_
_
; b) A
2
=
_
_
−1 2 −3
−2 2 −6
−2 2 −6
_
_
; c) A
3
=
_
_
1 −1 2
3 −3 6
2 −2 4
_
_
.
R: A
t
= C
−1
AC, unde C = [v
1
, v
2
, v
3
], A ∈ ¦A
1
, A
2
, A
3
¦.
12. Fie V un spat ¸iu vectorial real,
C
V complexificatul s˘au ¸si T : V → V un endomorfism. Funct ¸ia
C
T :
C
V →
C
V definit˘a prin
C
T(u, v) = (Tu, Tv) sau altfel scris,
C
T(u +iv) = Tu +iTv, se nume¸ste
complexificatul endomorfismului T.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
58 Probleme propuse
a) S˘a se arate c˘a
C
T este o transformare liniar˘a care satisface propriet˘at ¸ile:
C
(S +T) =
C
S +
C
T;
C
(ST) =
C
S
C
T;
C
(kT) = k
C
T, ∀k ∈ R; (
C
T)
−1
=
C
(T)
−1
, dac˘a T este inversabil˘a.
b) Fie T : C
n
→ C
m
o transformare liniar˘a. Prin reprezentarea real˘a a transform˘arii T ˆınt ¸elegem
transformarea liniar˘a real˘a
R
T :
R
C
n

R
C
m
care coincide punctual cu T, unde
R
C
n
,
R
C
m
sunt
trecerile ˆın real ale spat ¸iilor C
n
respectiv C
m
. Se d˘a transformarea liniar˘a
T : C
3
→C
3
, T(x) = (x
1
+ix
2
, x
1
+x
3
, ix
3
), ∀x = (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ C
3
.
S˘a se determine matricea reprezent˘arii reale a lui T ˆın baza ¦v
1
, v
2
, v
3
¦, unde
v
1
= (0, i, 1), v
2
= (0, 0, i), v
3
= (1, −2, 2).
R: b) Trecerea ˆın real a spat ¸iului vectorial complex este dat˘a de identificarea
(x
1
+iy
1
, x
2
+iy
2
, x
3
+iy
3
) ∈ C
3
≡ (x
1
, y
1
, x
2
, y
2
, x
3
, y
3
) ∈
R
C
3
≡ R
6
.
Matricea A a reprezent˘arii reale a lui T relativ la baza canonic˘a (vechea baz˘a) a lui
R
C
3
≡ R
6
, este A =
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 −1 0 0
0 1 1 0 0 0
1 0 0 0 1 0
0 1 0 0 0 1
0 0 0 0 0 1
0 0 0 0 −1 0
_
_
_
_
_
_
_
_
. Noua baz˘a este B
t
= ¦v
1

t
(0, 0, 0, 1, 1, 0), iv
1

t
(0, 0, −1, 0, 0, 1), v
2

t
(0, 0, 0, 0, 0, 1), iv
2

t
(0, 0, 0, 0, −1, 0), v
3

t
(1, 0, −2, 0, 2, 0), iv
3

t
(0, 1, 0, −2, 0, 2)¦.
Matricea A˘a reprezent˘arii reale a lui T relativ la noua baz˘a B
t
din
R
C
3
≡ R
6
este dat˘a de relat ¸ia
A
t
= C
−1
AC, cu matricea de trecere C = [v
1
, iv
1
, v
2
, iv
2
, v
3
, iv
3
] ∈ M
6
(R),
13. Fie T : R
3
→ R
3
endomorfismul care transform˘a vectorii v
1
= (0, 0, 1), v
2
= (0, 1, 1), v
3
=
(1, 1, 1) ˆın vectorii w
1
= (1, 2, 1), w
2
= (3, 1, 2), w
3
= (7, −1, 4).
S˘a se determine matricea lui T

(transpusa lui T), ˆın baza ortonormat˘a
e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1).
R: [T][v
1
, v
2
, v
3
] = [w
1
, w
2
, w
3
] ⇒[T] = [w
1
, w
2
, w
3
][v
1
, v
2
, v
3
]
−1
; [T

] =
t
[T].
14. S˘a se determine adjuncta (transpusa) T

a transform˘arii liniare
T : R
3
→R
2
, T(x) = (x
1
−2x
3
, 3x
2
), ∀x = (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
.
R: T

(y) = (y
1
, 3y
2
, −2y
1
), ∀y = (y
1
, y
2
) ∈ R
2
; [T∗] =
_
_
1 0
0 3
−2 0
_
_
=
t
[T].
15. S˘a se arate c˘a transform˘arile liniare asociate matricelor A
1
=
_
_
27 18 27
−21 −14 −21
−12 −8 −12
_
_
¸si A
2
=
_
_
1 0 0
0 0 0
0 0 1
_
_
sunt proiect ¸ii.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Transform˘ari linare 59
R: Se verific˘a faptul c˘a p˘atratul fiec˘arei matrici asociate este ea ˆıns˘a¸si.
16. Fie V
2
spat ¸iul vectorial al vectorilor legat ¸i ˆın originea O, identificat cu mult ¸imea punctelor din
plan E
2
, ¸si fie T : V
2
→ V
2
transformarea liniar˘a definit˘a prin T(a) =

b, T(

b) = c, unde punctele
A(a), B(

b), O(

0) sunt necoliniare, iar C(c) este un punct oarecare din plan. S˘a se determine punctul
C astfel ˆıncˆat
a) T s˘a fie o proiect ¸ie;
b) T s˘a fie o structur˘a complex˘a.
R: a)
_
T
2
(a) = T(a)
T
2
(

b) = T(

b)
⇔T(c) = c =

b, deci C = B. b)
_
T
2
(a) = −a
T
2
(

b) = −

b

_
c = −a
T(c) = −

b
, care are
loc doar dac˘a
−−→
OC = −
−→
OA.
17. Ar˘atat ¸i c˘a matricile urm˘atoare sunt nilpotente de ordinele doi (ˆın cazul a) ¸si respectiv trei (ˆın
cazurile b, c):
a) A =
_
0 1
0 0
_
; b) A =
_
_
0 1 0
0 0 1
0 0 0
_
_
; c) A =
_
_
0 −2 0
0 0 3
0 0 0
_
_
.
R: a) A
2
= O
2
; b), c) A
3
= O
3
.
18. Fie T : C
2
→C
2
endomorfismul definit prin matricea [T] =
_
1 +i i
1 3 −i
_
ˆın baza canonic˘a a
spat ¸iului vectorial C
2
. S˘a se g˘aseasc˘a matricile hermitiene T
1
, T
2
∈ End(C
2
) astfel ˆıncˆat s˘a aib˘a loc
relat ¸ia T = T
1
+iT
2
.
R: [T
1
] =
_
1 (1 +i)/2
(1 −i)/2 3
_
, [T
2
] =
_
1 (1 +i)/2
(1 −i)/2 −1
_
.
19. S˘a se arate c˘a endomorfismul T : R
3
→ R
3
definit prin matricea A =
_
_
−sin θ 0 cos θ
0 1 0
cos θ 0 sin θ
_
_
(considerat˘a relativ la baza canonic˘a a lui R
3
) este ortogonal.
R: A
t
A = I
3
.
20. S˘a se arate c˘a transform˘arile liniare de mai jos au propriet˘at ¸ile specificate (spat ¸iile euclidiene
considerate sunt ˆınzestrate cu produsele scalare canonice).
a) T ∈ End(M
2
(R)), T(A) =
t
A, ∀A ∈ M
2
(R), (¸A, B) = Tr(A
t
B)) este involut ¸ie (T
2
= Id)
simetric˘a (¸T(A), B) = ¸A, T(B))).
b) T ∈ End(V ), unde T(f) = f
t
, ∀f ∈ V . V = ¦f : [a, b] → R[ f ∈ C

(a, b), f continu˘a pe [a, b],
f
(k)
d
(a) = f
(k)
s
(b), ∀k ∈ N¦, este antisimetric˘a (¸T(f), g) = −¸f, T(g))), unde ¸f, g) =
_
b
a
f(t)g(t)dt.
c) T ∈ End(R
2
), [T] =
_
cos α −sin α
sin α cos α
_
, α ∈ R, este transformare liniar˘a ortogonal˘a (¸T(x), T(y)) =
¸x, y), ∀x, y ∈ R
2
).
d) Transformarea T ∈ End(C
2
), [T] =
_
4 3 −i
3 +i 2
_
este transformare liniar˘a hermitic˘a (¸T(u), v) =
¸u, T(v))).
21. Fie matricea A =
_
1 i + 1
−i i + 1
_
∈ M
22
(C). S˘a se determine o matrice unitar˘a U astfel ˆıncˆat
matricea U
−1
AU s˘a fie triunghiular˘a.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
60 Generalit˘at ¸i
R: Dac˘a U =
_
a b
c d
_
, din condit ¸ia U
t
¯
U = I
2
(deci U
−1
=
t
¯
U) ¸si anularea coeficientului din stˆanga
jos al matricii
t
¯
UAU =
_
x y
0 z
_
, rezult˘a sistemul:
[a[
2
+[b[
2
= 1, [c[
2
+[d[
2
= 1, a¯ c +b
¯
d = 0; a(
¯
b −i
¯
d) +c(
¯
b +
¯
d)(1 +i) = 0;
obt ¸inem U =
1

2
_
1 i
i 1
_
, care produce U
−1
AU =
_
i 1
0 2
_
.
22. S˘a se determine izometria J : R
2
→R
2
¸stiind c˘a duce punctele A
1
= (1, 0), A
2
= (2, 0), A
3
= (2, 1)
respectiv ˆın punctele B
1
= (1, −2), B
2
= (1, −3), B
3
= (0, −3).
R: Relat ¸ia formal˘a J
_
x
y
_
=
_
a
b
_
+
_
α β
χ δ
__
x
y
_
, α
2
+ χ
2
= β
2
+ δ
2
= 1, αβ + χδ = 0 ¸si
condit ¸iile impuse J(A
i
) = B
i
, ∀i = 1, 3, conduc la expresia analitic˘a a transform˘arii,
J
_
x
y
_
=
_
1
−1
_
+
_
0 −1
−1 0
__
x
y
_
.
Capitolul 3. Vectori ¸si valori proprii
1 Generalit˘at ¸i
Definit ¸ii. Fie V un K -spat ¸iu vectorial ¸si T ∈ End(V ) un endomorfism.
a) Se nume¸ste vector propriu al endomorfismului T un vector nenul x ∈ V ¸¦0¦, astfel ˆıncˆat exist˘a
λ ∈ K cu proprietatea
Tx = λx.
Scalarul λ se nume¸ste ˆın acest caz valoarea proprie a lui T corespunz˘atoare vectorului propriu x.
b) Se nume¸ste spectrul endomorfismului T, ¸si se noteaz˘a cu σ(T), mult ¸imea tuturor valorilor proprii
ale endomorfismului.
Observat ¸ii. 1. Ecuat ¸ia Tx = λx, x ,= 0 este echivalent˘a cu x ∈ Ker (T −λId), x ,= 0, unde Id este
endomorfismul identitate.
2.
ˆ
In particular pentru o transformare liniar˘a neinjectiv˘a, vectorii nenuli din Ker T sunt vectori
proprii ai lui T ata¸sat ¸i valorii proprii zero.
3. Dac˘a un vector x ∈ V ¸¦0¦ este vector propriu al lui T, atunci pentru fiecare k ∈ K¸¦0¦, vectorul
kx este propriu.
Teorem˘a. Dac˘a V este un K -spat ¸iu vectorial ¸si T ∈ End(V ), atunci
a) Fiec˘arui vector propriu al lui T ˆıi corespunde o singur˘a valoare proprie λ ∈ σ(T).
b) Vectorii proprii ce corespund la valori proprii distincte sunt liniar independent ¸i.
c) Fie λ o valoare proprie a endomorfismului T. Mult ¸imea
S
λ
= ¦x[ Tx = λx, x ∈ V ¦ (1)
este un subspat ¸iu vectorial al lui V , invariant fat ¸˘a de T, adic˘a are loc incluziunea
T(S
λ
) ⊆ S
λ
.
Subspat ¸iul S
λ
poate fi finit sau infinit dimensional ¸si se nume¸ste subspat ¸iul propriu ata¸sat valorii
proprii λ.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectori ¸si valori proprii 61
Demonstrat ¸ie. a) Fie x un vector propriu asociat valorii proprii λ, deci Tx = λx, x ,= 0. Dac˘a
ar exista o alt˘a valoare proprie λ
t
∈ K astfel ˆıncˆat Tx = λ
t
x, x ,= 0, atunci am avea λx = λ
t
x ⇔
(λ−λ
t
)x = 0, dar, deoarece x ,= 0, rezult˘a λ = λ
t
. b) Fie x
1
, . . . , x
p
vectorii proprii ai endomorfismului
T, corespunz˘atori valorilor proprii distincte λ
1
, . . . , λ
p
∈ σ(T). Efectu˘am dup˘a p ∈ N. Pentru p = 1,
vectorul propriu este diferit de vectorul nul, deci se constituie ˆıntr-un sistem (de un singur vector)
liniar independent. Fie proprietatea adev˘arat˘a pentru p −1 vectori. Aplicˆand T relat ¸iei
k
1
x
1
+k
2
x
2
+ +k
p−1
x
p−1
+k
p
x
p
= 0 (2)
rezult˘a T(k
1
x
1
+ +k
p
x
p
) = 0 ¸si deci, folosind liniaritatea endomorfismului T¸si faptul c˘a x
1
, . . . , x
p
sunt vectori proprii ai lui T, obt ¸inem k
1
λ
1
x
1
+ + k
p
λ
p
x
p
= 0. Sc˘azˆand relat ¸ia (2) amplificat˘a cu
λ
p
, avem
k
1

1
−λ
p
)x
1
+ +k
p−1

p−1
−λ
p
)x
p−1
= 0
care, folosind ipoteza de induct ¸ie, implic˘a k
1
= k
2
= = k
p−1
= 0. Din (2) rezult˘a k
p
x
p
= 0 ¸si, cum
x
p
,= 0 rezult˘a ¸si k
p
= 0, deci ind¦x
1
, . . . , x
p
¦. c) Pentru orice x, y ∈ S
λ
¸si k, l ∈ K avem
T(kx +ly) = kT(x) +lT(y) = kλx +lλy = λ(kx +ly) ⇒kx +ly ∈ S
λ
,
deci S
λ
este subspat ¸iu vectorial ˆın V . Dac˘a x ∈ S
λ
, atunci Tx = λx ∈ S
λ
, adic˘a T(S
λ
) ⊆ S
λ
.
Teorem˘a. Subspat ¸iile proprii S
λ
1
, S
λ
2
corespunz˘atoare la valori proprii distincte λ
1
, λ
2
∈ σ(A), λ
1
,=
λ
2
, sunt disjuncte deci au ˆın comun doar vectorul nul).
Demonstrat ¸ie. Fie λ
1
, λ
2
∈ σ(A), λ
1
,= λ
2
. Dac˘a prin absurd ar exista x ∈ S
λ
1
∩ S
λ
2
¸¦0¦, ar rezulta
Tx = λ
1
x ¸si Tx = λ
2
x, deci (λ
1
−λ
2
)x = 0 ⇒λ
1
= λ
2
, absurd. Rezult˘a S
λ
1
∩ S
λ
2
= ¦0¦.
2 Polinom caracteristic al unui endomorfism
Definit ¸ie. Fie A =
_
_
_
a
11
a
1n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
n1
a
nn
_
_
_
∈ M
nn
(K ) o matrice p˘atratic˘a de ordinul n ¸si fie X =
_
_
_
x
1
.
.
.
x
n
_
_
_
∈ M
n1
(K )¸¦0¦ un vector coloan˘a cu coeficient ¸i ˆın corpul K ∈ ¦R, C¦. Dac˘a exist˘a un
scalar λ ∈ K astfel ˆıncˆat s˘a aib˘a loc relat ¸ia
AX = λX, (1)
atunci X se nume¸ste vector propriu al matricii A, iar λ se nume¸ste valoare proprie a matricii A ¸si
not˘am λ ∈ σ(A). Ecuat ¸ia matriceal˘a (1) se rescrie (A−λI)X = 0 ¸si este echivalent˘a cu sistemul liniar
(numit sistem caracteristic al matricii A)
_
¸
¸
_
¸
¸
_
(a
11
−λ)x
1
+a
12
x
2
+ +a
1n
x
n
= 0
a
21
x
1
+ (a
22
−λ)x
2
+ +a
2n
x
n
= 0
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
a
n1
x
1
+a
n2
x
2
+ + (a
nn
−λ)x
n
= 0.
(2)
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
62 Polinom caracteristic al unui endomorfism
Fiind un sistem omogen, acesta are solut ¸ii nebanale doar ˆın cazul ˆın care scalarul λ satisface ecuat ¸ia
algebric˘a
P
A
(λ)
not
= det(A−λI) = 0 ⇔
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a
11
−λ a
12
. . . a
1n
a
12
a
22
−λ . . . a
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
n1
a
n2
. . . a
nn
−λ
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0. (3)
Definit ¸ii. a) Se nume¸ste polinomul caracteristic al matricei A, polinomul
P
A
(λ) = det(A−λI).
b) Ecuat ¸ia (3) este o ecuat ¸ie algebric˘a de grad nˆın necunoscuta λ, ¸si se nume¸ste ecuat ¸ia caracteristic˘a
a matricei A.
Observat ¸ii. 1. Valorile proprii ale matricei A sunt solut ¸iile din K ale ecuat ¸iei caracteristice (3);
mult ¸imea acestora formeaz˘a spectrul matricii A, care se va nota prin σ(A). Dac˘a not˘am prin ¯ ρ(A)
mult ¸imea r˘ad˘acinilor complexe ale polinomului caracteristic al matricii A, se observ˘a c˘a avem σ(A) =
ρ(A) ∩ K .
2. Fie A o matrice p˘atratic˘a real˘a de ordinul n ¸si det(A−λI) = 0 ecuat ¸ia ei caracteristic˘a. Deoarece
nu orice ecuat ¸ie algebric˘a admite solut ¸ii ˆın R, dar admite solut ¸ii ˆın C, uneori valorile proprii ale lui A se
definesc ca fiind elemente din C.
ˆ
In acest caz vectorii proprii corespunz˘atori apart ¸in complexificatului
lui R
n
notat
C
R
n
.
Teorem˘a. a) Fie A = (a
ij
)
i,j=1,n
∈ M
nn
(K ). Polinomul caracteristic al matricei A are expresia
P(λ) = (−1)
n

n
−δ
1
λ
n−1

2
λ
n−2
− + (−1)
n
δ
n
),
unde
δ
1
= Tr A, δ
2
=

1≤j¸k≤n
(a
jj
a
kk
−a
kj
a
jk
) , . . . , δ
n−1
=

1≤j≤n
m(a
jj
), δ
n
= det A;
Tr(a
ij
) = a
11
+a
22
+ +a
nn
se nume¸ste urma matricii A;
m(a
jj
) este minorul obt ¸inut din matricea A prin eliminarea liniei ¸si coloanei a j-a;
δ
k
, k = 1, n reprezint˘a suma minorilor principali de ordinul k ai matricei A−λI.
b) Matricele A ¸si
t
A au acela¸si polinom caracteristic.
c) Dou˘a matrice asemenea au acela¸si polinom caracteristic.
Demonstrat ¸ie. a) Vom da demonstrat ¸ia pentru matricele de ordinul doi sau trei; obt ¸inem prin calcul
direct
P(λ) =
¸
¸
¸
¸
a
11
−λ a
12
a
21
a
22
−λ
¸
¸
¸
¸
= λ
2
−λ( TrA) + det A, TrA = a
11
+a
22
;
iar pentru ordinul trei
P(λ) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a
11
−λ a
12
a
13
a
21
a
22
−λ a
23
a
31
a
32
a
33
−λ
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= −λ
3

2
( TrA) −λJ + det A,
unde am folosit notat ¸iile
TrA = a
11
+a
22
+a
33
, J =
¸
¸
¸
¸
a
11
a
12
a
21
a
22
¸
¸
¸
¸
+
¸
¸
¸
¸
a
11
a
13
a
31
a
33
¸
¸
¸
¸
+
¸
¸
¸
¸
a
22
a
23
a
32
a
33
¸
¸
¸
¸
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectori ¸si valori proprii 63
b) P
A
(λ) = det(A−λI) = det
t
(A−λI) = det(
t
A−λI) = Pt
A
(λ).
c) Fie A ¸si A
t
dou˘a matrice asemenea, adic˘a A
t
= C
−1
AC, unde C este o matrice nesingular˘a. Atunci
P
A
(λ) = det(A
t
−λI) = det(C
−1
AC −λI) = det[C
−1
(A−λI)C] =
= det(C
−1
) det(A−λI) det C = det(A−λI) = P
A
(λ)θ.

Pentru o matrice A real˘a (deci A coincide cu conjugata ei
¯
A) ¸si simetric˘a (A =
t
A) putem da
urm˘atoarea
Teorem˘a. Valorile proprii ale unei matrice reale ¸si simetrice sunt reale.
Demonstrat ¸ie. Conjugˆand relat ¸ia (1), rezult˘a
A
¯
X =
¯
λ
¯
X. (4)
ˆ
In (1) ˆınmult ¸im la stˆanga cu
t
X, iar ˆın 4 ˆınmult ¸im la stˆanga cu
t
X. Relat ¸ia A =
t
A implic˘a
t
¯
XAX =
t
XA
¯
X ¸si deci obt ¸inem (λ
¯
λ)
t
X
¯
X = 0. Cum vectorul X este nenul, avem
t
X
¯
X ,= 0 ⇒λ =
¯
λ ⇒λ ∈ R.
Exercit ¸ii. 1. Aflat ¸i valorile ¸si vectorii proprii pentru matricea
A =
_
_
_
_
2 0 2 −1
0 2 4 −2
2 −1 1 1
2 −1 −1 3
_
_
_
_
∈ M
44
(R).
R: Polinomul caracteristic P
A
(λ) = det(A − λI) = (λ − 2)
4
are drept r˘ad˘acini valorile proprii ale
matricii A, λ
1
= λ
2
= λ
3
= λ
4
= 2 ∈ R. Sistemul caracteristic (1) se scrie AX = 2X unde
X =
t
(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
), ¸si este echivalent cu sistemul (2) care are forma
_
2x
3
−x
4
= 0
2x
1
−x
2
−x
3
+x
4
= 0
Obt ¸inem x
2
= 2x
1
+x
3
, x
4
= 2x
3
. ¸si notˆand x
1
= a ¸si x
3
= b solut ¸ia se scrie
x
1
= a, x
2
= 2a +b, x
3
= b, x
4
= 2b, a, b ∈ R.
Rezult˘a solut ¸iile sistemului caracteristic, X =
t
(a, 2a+b, b, 2b) = a
t
(1, 2, 0, 0)+b
t
(0, 1, 1, 2) (a, b ∈ R),
deci valorii proprii λ = 2 ˆıi corespund doi vectori proprii liniar independent ¸i v
1
=
t
(1, 2, 0, 0)¸si
v
2
=
t
(0, 1, 1, 2), baz˘a a subspat ¸iului propriu S
λ
1
= L(v
1
, v
2
). Se observ˘a c˘a dimS
λ
1
= 2 < 4 = dimR
4
.
2. Aflat ¸i valorile ¸si vectorii proprii pentru matricea A =
_
_
6 6 0
−3 −3 0
−3 −6 3
_
_
.
R: Polinomul caracteristic este P(λ) = −λ(λ − 3)
2
. Din ecuat ¸ia caracteristic˘a (4) rezult˘a valorile
proprii λ
1
= λ
2
= 3, λ
3
= 0, iar din sistemul caracteristic (2), vectorii proprii liniar independenti
v
1
=
t
(−2, 1, 0), v
2
=
t
(0, 0, 1), v
3
=
t
(1, −1, −1).
Observat ¸ii. 1. Fie V
n
un spat ¸iu vectorial finit dimensional peste corpul K ¸si T : V
n
→ V
n
un
endomorfism. Fie x un vector propriu al lui T ¸si λ valoarea proprie asociat˘a. Atunci x ¸si λ satisfac
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
64 Polinom caracteristic al unui endomorfism
relat ¸ia Tx = λx. Fix˘am o baz˘a ˆın V
n
¸si not˘am cu A matricea ata¸sat˘a endomorfismului T ¸si cu X
matricea coloan˘a ata¸sat˘a vectorului x. Relat ¸ia Tx = λx este echivalent˘a cu ecuat ¸ia matriceal˘a
AX = λX.
2. Fie P
A
(λ) = det(A − λI) polinomul caracteristic al matricei A. Din cele de mai sus se vede c˘a,
dac˘a exist˘a, valorile proprii ale endomorfismului T sunt r˘ad˘acinile lui P
A
(λ) care apart ¸in corpului K ,
iar vectorii proprii ai lui T sunt solut ¸iile ecuat ¸iei matriceale
(A−λI)X = 0.
De asemenea, teorema 2.2 arat˘a c˘a polinomul
P
A
(λ) = det(A−λI)
este invariant fat ¸˘a de o schimbare a bazei din V
n
, adic˘a coeficient ¸ii lui P
A
(λ) depind de endomorfismul
T ¸si nu de reprezentarea matriceal˘a particular˘a A a lui T.
ˆ
In consecint ¸˘a, nedepinzˆand efectiv de A,
num˘arul det A se nume¸ste determinantul endomorfismului T, num˘arul Tr A se nume¸ste urma lui T,
etc; putem ˆın concluzie da urm˘atoarea
Definit ¸ie. Fie T ∈ End(V
n
) un endomorfism ¸si A matricea asociat˘a acestuia ˆın raport cu o baz˘a
fixat˘a a spat ¸iului vectorialV
n
. Atunci polinomul
P(λ) = P
A
(λ) ≡ det(A−λI) (5)
se nume¸ste polinomul caracteristic al endomorfismului T.
Observat ¸ii. 1. Endomorfismul T : V
n
→ V
n
are cel mult n valori proprii distincte. Dac˘a T are
exact n valori proprii distincte, atunci vectorii corespunz˘atori determin˘a o baz˘a a lui V
n
¸si matricea
A ata¸sat˘a lui T ˆın raport cu aceast˘a baz˘a este o matrice diagonal˘a avˆand pe diagonal˘a valorile proprii
ale lui T.
2. Fie V
n
un spat ¸iu vectorial real n-dimensional ¸si T : V
n
→ V
n
un endomorfism. Not˘am cu
C
V
n
complexificatul spat ¸iului vectorial V
n
¸si cu
C
T complexificatul endomorfismului T. Cum T ¸si
C
T au
aceea¸si reprezentare matriceal˘a, valorile proprii ale lui
C
T sunt exact valorile proprii complexe ρ(A)
ale matricei reale asociat˘a lui T, privit˘a ca matrice complex˘a.
Avˆand ˆın vedere acest lucru, se observ˘a c˘a valorile proprii ale unui endomorfism real T (care
formeaz˘a spectrul σ(T) al lui T) sunt valorile proprii reale σ(T) = ρ(T) ∩ R, unde ρ(T) este spectrul
endomorfismului complexificat
C
T.
Exercit ¸iu. Aflat ¸i valorile ¸si vectorii proprii ai endomorfismului T ∈ End(R
3
) descris de matricea
A =
_
_
2 0 0
0 −2 1
0 −1 0
_
_
.
Solut ¸ie. Polinomul caracteristic al endomorfismului T este
P(λ) = −(λ + 1)
2
(λ −2),
valorile proprii sunt λ
1
= 2, λ
2
= λ
3
= −1 ∈ R; doi vectori proprii asociat ¸i sunt (tem˘a, verificat ¸i!) :
v
1
= (1, 0, 0), v
2
= (0, 1, 1).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectori ¸si valori proprii 65
3 Forma diagonal˘a a unui endomorfism
Dat fiind un endomorfism T ∈ End(V
n
), s-a v˘azut c˘a matricea A = [T]
B
depinde de alegerea bazei
B ⊂ V
n
. Apare natural ˆıntrebarea dac˘a exist˘a o baz˘a ˆın V
n
relativ la care matricea endomorfismului
s˘a aib˘a o form˘a cˆat mai simpl˘a (canonic˘a), spre exemplu cu un num˘ar cˆat mai mare de coeficient ¸i
nuli exceptˆand diagonala. Cu ajutorul valorilor ¸si vectorilor proprii ai endomorfismului T vom realiza
acest lucru ˆın cele ce urmeaz˘a.
Definit ¸ie. Un endomorfismT ∈ End(V
n
) se nume¸ste diagonalizabil dac˘a exist˘a o baz˘a B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦
astfel ˆıncˆat matricea lui A = [T]
B
relativ la aceast˘a baz˘a s˘a fie o matrice diagonal˘a (cu tot ¸i coeficient ¸ii
din afara diagonalei, nuli).
Matricele din clasa de asem˘anare a matricii A - care corespunde endomorfismului diagonalizabil T
relativ la baza B ⊂ V
n
, se numesc matrice diagonalizabile (asociate endomorfismului T).
Teorem˘a. Un endomorfism T ∈ End(V
n
) este diagonalizabil dac˘a ¸si numai dac˘a exist˘a o baz˘a a
spat ¸iului V
n
format˘a din vectori proprii ai endomorfismului.
Demonstrat ¸ie. Dac˘a T este diagonalizabil, atunci exist˘a o baz˘a B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ a spat ¸iului fat ¸˘a de
care matricea lui T este diagonal˘a, deci este de forma
A =
_
_
_
_
_
a
11
0 . . . 0
0 a
22
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . a
nn
_
_
_
_
_
.
Deci au loc relat ¸iile Te
i
= a
ii
e
i
, i = 1, n, adic˘a vectorii e
i
, i = 1, n sunt vectori proprii ai endomor-
fismului T, asociat ¸i respectiv valorilor proprii a
ii
, i = 1, n. Reciproc, dac˘a B
t
= ¦v
1
, v
2
, . . . , v
n
¦ este
o baz˘a ˆın V
n
, format˘a din vectori proprii ai lui T, adic˘a au loc relat ¸iile Tv
i
= λ
i
v
i
, i = 1, n, atunci
matricea lui T relativ la aceast˘a baz˘a este
D = [T]
B
=
_
_
_
_
_
λ
1
0 . . . 0
0 λ
2
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . λ
n
_
_
_
_
_
,
unde scalarii λ
i
nu sunt neap˘arat distinct ¸i.
Definit ¸ii. Fie λ ∈ σ(T) o valoare proprie a endomorfismului T.
a) Se nume¸ste multiplicitate algebric˘a a valorii proprii λ ¸si o not˘am prin m
a
(λ), ordinul de multi-
plicitate al valorii proprii λ ca r˘ad˘acin˘a a polinomului caracteristic (5) asociat endomorfismului T.
b) Se nume¸ste multiplicitate geometric˘a a valorii proprii λ ¸si o not˘am prin m
g
(λ), dimensiunea
subspat ¸iului vectorial S
λ
(1) asociat valorii proprii λ.
Teorem˘a. Fie λ
0
∈ σ(T), unde T ∈ End(V
n
). Atunci dimensiunea subspat ¸iului propriu S
λ
0
este cel
mult egal˘a cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii λ
0
∈ σ(A) corespunz˘atoare subspat ¸iului S
λ
0
,
adic˘a m
g

0
) ≤ m
a

0
).
Deci multiplicitatea geometric˘a a unei valori proprii este totdeauna cel mult egal˘a cu cea algebric˘a.
Demonstrat ¸ie. Fie λ
0
o valoare proprie multipl˘a de ordinul m ¸si S
λ
0
subspat ¸iul propriu corespunz˘ator.
Avem dimS
λ
0
= p ≤ n; fie B = ¦e
1
, e
2
, . . . , e
p
¦ o baz˘a ˆın subspat ¸iul propriuS
λ
0
. Distingem
urm˘atoarele cazuri:
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
66 Forma diagonal˘a a unui endomorfism
Dac˘a p = n, atunci ordinul de multiplicitate al valorii proprii λ
0
este n, c˘aci relativ la aceast˘a baz˘a
matricea transform˘arii liniare este diagonal˘a
A = [T]
B
=
_
_
_
_
_
λ
0
0 . . . 0
0 λ
0
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . λ
0
_
_
_
_
_
⇒P(λ) = (−1)
n
(λ −λ
0
)
n
.
Dac˘a p < n, complet˘am aceast˘a baz˘a pˆan˘a la o baz˘a ˆın V
n
de forma
B = ¦e
1
, . . . , e
p
; e
p+1
, . . . , e
n
¦.
T¸ inˆand cont c˘a vectorii e
i
, i = 1, p sunt vectori proprii asociat ¸i valorii proprii λ
0
, au loc descompunerile
T(e
i
) = λ
0
e
i
, i = 1, p; T(e
j
) =
n

k=1
a
kj
e
k
, j = p + 1, n,
deci
[T(e
i
)] = λ
0
[e
i
], i = 1, p; [T(e
j
)] =
t
(a
1j
, . . . , a
kj
), j = p + 1, n
¸si deci matricea lui T fat ¸˘a de baza B este
A = [T]
B
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
λ
0
0 . . . 0 a
1p+1
. . . a
1n
0 λ
0
. . . 0 a
2p+1
. . . a
2n
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . λ
0
a
pp+1
. . . a
pn
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . 0 a
np+1
. . . a
nn
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
,
¸si deci polinomul caracteristic al lui T are forma
P(λ) = det(A−λI) = (λ
0
−λ)
p
Q(λ), Q(λ) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a
pp+1
−λ . . . a
pn
.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
np+1
. . . a
nn
−λ
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
.

Teorem˘a. Fie endomorfismul T ∈ End(V
n
). Atunci urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt echivalente:
(i) T este diagonalizabil;
(ii) polinomul caracteristic al endomorfismului T are cele n r˘ad˘ acini ˆın corpul K ¸si dimensiunea
fiec˘arui subspat ¸iu propriu este egal˘a cu ordinul de multiplicitate al valorii proprii corespunz˘atoare (pe
scurt, ρ(T) ⊂ K (deci σ(T) = ρ(T)) ¸si ∀λ ∈ σ(T), m
a
(λ) = m
g
(λ)).
Demonstrat ¸ie. Fie T ∈ End(V
n
) diagonalizabil, deci exist˘a o baz˘a B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ ˆın V
n
, format˘a
din vectori proprii pentru T, fat ¸˘a de care matricea lui T este diagonal˘a. Descompunem polinomul
caracteristic P(λ) = (λ −λ
1
)
m
1
(λ −λ
2
)
m
2
. . . (λ −λ
p
)
m
p
, deci λ
i
, i = 1, p sunt valorile proprii ale lui
T de multiplicit˘at ¸i m
i
care satisfac relat ¸ia
p

i=1
m
i
= n. F˘ar˘a a afecta generalitatea, admitem c˘a primii
m
1
vectori din baza ¦e
1
, . . . , e
n
¦ corespund lui λ
1
, urm˘atorii m
2
lui λ
2
etc.
ˆ
In concluzie, vectorii
e
1
, . . . , e
m
1
apart ¸in subspat ¸iului propriu S
λ
1
corespunz˘ator valorii proprii λ
1
, ceea ce ˆınseamn˘a c˘a
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectori ¸si valori proprii 67
num˘arul lor m
1
este cel mult egal cu dimS
λ
1
. Pe de alt˘a parte, conform teoremei anterioare, avem
dimS
λ
1
≤ m
1
.
ˆ
In concluzie m
1
= dimS
λ
1
. Analog, rezult˘a
dimS
λ
i
= m
i
, i = 2, p.
Reciproc, fie dimS
λ
i
= m
i
, i = 1, p. Consider˘am familia de vectori din V
n
B = ¦e
1
, . . . , e
m
1
, e
m
1
+1
, . . . , e
m
2
, . . . , e
m
p−1
+1
, . . . , e
m
p
¦,
n

i=1
m
i
= n,
aleas˘a astfel ˆıncˆat primii m
1
vectori s˘a constituie o baz˘a ˆın S
λ
1
, urm˘atorii m
2
s˘a constituie o baz˘a ˆın
S
λ
2
, etc. Prin induct ¸ie dup˘a p, se poate ar˘ata c˘a B este baz˘a ˆınV
n
. Relativ la aceast˘a baz˘a, matricea
endomorfismului T : V
n
→V
n
are forma urm˘atoare
A = [T]
B
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
λ
1
0 . . . 0 0
0 λ
1
. . . 0
.
.
.
. . . . . . . . . . . .
.
.
. O
0 0 . . . λ
1
0
0 . . . . . . 0
.
.
.
0 . . . . . . 0
0 λ
p
0 . . . 0
.
.
. 0 λ
p
. . . 0
O
.
.
. . . . . . . . . . . . .
0 0 0 . . . λ
p
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
deci o matrice diagonal˘a. Prin urmare endomorfismul T este diagonalizabil.
Consecint ¸˘a. Dac˘a T ∈ End(V
n
) este diagonalizabil, atunci are loc descompunerea
V
n
= S
λ
1
⊕S
λ
2
⊕ ⊕S
λ
p
.
Fie V
n
un K -spat ¸iu vectorial, iar T ∈ End(V
n
) un endomorfism al acestuia. Pentru a obt ¸ine
forma diagonal˘a a lui T, putem da urm˘atorul algoritm.
Algoritm de diagonalizare.
1. Fix˘am o baz˘a oarecare B⊂ V
n
¸si determin˘am matricea A = [T]
B
= (a
ij
)
i,j=1,n
a endomorfismului
T ˆın aceast˘a baz˘a.
2. Afl˘am valorile proprii ale endomorfismului, solut ¸iile ˆın corpul K ale ecuat ¸iei P
A
(λ) = 0. Dac˘a
σ(T) ,⊂ K , atunci algoritmul stopeaz˘a, iar endomorfismul T nu este diagonalizabil.
3. Dac˘a σ(T) ⊂ K ¸si este format din p (p ≤ n) valori proprii distincte λ
1
, . . . , λ
p
cu ordinele
de multiplicitate respectiv m
1
, . . . , m
p
, calcul˘am rangul fiec˘arei matrice A − λ
j
I, j = 1, p. Dac˘a
avem rang(A − λ
j
I) = n − m
j
, j = 1, p , adic˘a spat ¸iul vectorial al solut ¸iilor sistemului omogen
(A−λ
j
I)X = 0 satisface condit ¸ia
dimS
λ
j
= m
j
, j = 1, p
atunci (cf. teoremei 3.4) endomorfismul T este diagonalizabil ¸si se trece la pasul 4; altfel T nu este
diagonalizabil, ¸si algoritmul stopeaz˘a.
4. Se rezolv˘a cele p sisteme omogene
(A−λ
j
I)X = 0, j = 1, p,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
68 Forma diagonal˘a a unui endomorfism
ale c˘aror solut ¸ii formeaz˘a subspat ¸iile proprii S
λ
j
, j = 1, p. Astfel obt ¸inem practic cˆate o baz˘a B
j
format˘a din m
j
vectori proprii, pentru fiecare subspat ¸iu propriu S
λ
j
, j = 1, p.
5. Reunim cele p baze ale subspat ¸iilor proprii, formˆand o baz˘a B
t
= B
1
∪ B
2
∪ ∪ B
p
a spat ¸iului
vectorial V
n
.
6. Relativ la aceast˘a baz˘a B
t
matricea D = A
t
= [T]
B
este matrice diagonal˘a, ¸si are pe diagonal˘a
valorile proprii λ
1
, . . . , λ
1
; . . . ; λ
p
, . . . , λ
p
, fiecare dintre acestea ap˘arˆand de un num˘ar de ori egal cu
ordinul s˘au de multiplicitate.
7. Construim matricea diagonalizatoare (matricea modal˘ a) C, matricea de trecere de la baza B la
B
t
, C = [B
t
]
B
.
8. Verific˘am corectitudinea calculelor, testˆand relat ¸ia D = C
−1
AC sub forma echivalent˘a CD = AC.
Exercit ¸ii. 1. Determinat ¸i dac˘a endomorfismul T ∈ End(R
3
), definit prin matricea asociat˘a relativ
la baza canonic˘a
A =
_
_
−2 −7 −5
2 5 3
1 2 3
_
_
este diagonalizabil sau nu.
Solut ¸ie. Obt ¸inem prin calcul polinomul caracteristic, P(λ) = (λ − 2)
3
; o singur˘a valoare proprie
distinct˘a, λ
1
= 2 ∈ R, r˘ad˘acin˘a tripl˘a a polinomului caracteristic (m
g
(2) = m
a
(2) = 3). Avem
rang (A−2I) = rang
_
_
−4 −7 −5
2 3 3
1 2 1
_
_
= 2 ,= n −m
1
= 3 −3 = 0 ⇒dimS
λ
1
= 1 ,= m
1
= 3.
Deci endomorfismul T nu este diagonalizabil.
2. Diagonalizat ¸i endomorfismul T ∈ End(R
4
) a c˘arui expresie analitic˘a este
T(x) = (−x
1
+x
4
, −x
2
, −x
3
−2x
4
, x
1
−2x
3
+ 3x
4
), ∀x = (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) ∈ R
4
.
Solut ¸ie.
ˆ
In raport cu baza canonic˘a a lui R
4
, matricea lui T este
A =
_
_
_
_
−1 0 0 1
0 −1 0 0
0 0 −1 −2
1 0 −2 3
_
_
_
_
.
Obt ¸inem polinomul caracteristic
P(λ) = det(A−λI) = (λ + 2)(λ + 1)
2
(λ −4)
¸si valorile proprii λ
1
= −2, λ
2
= λ
3
= −1, λ
4
= 4 ∈ R. Ordinele de multiplicitate ale valorilor proprii
sunt respectiv m
1
= 1, m
2
= 2, m
3
= 1. Deoarece rang (A − λ
1
I) = 3 = n − m
1
= 4 − 1 = 3, prin
rezolvarea sistemului omogen (A + 2I)X = 0, obt ¸inem vectorul propriu generator v
1
=
t
(−1, 0, 2, 1).
Analog, rang (A − λ
2
I) = 2 = n − m
2
= 4 − 2 deci dim S
λ
2
= 2, iar vectorii proprii corespunz˘atori
sunt v
2
=
t
(0, 1, 0, 0), v
3
=
t
(2, 0, 1, 0). Obt ¸inem rang (A−λ
4
I) = 3 = n−m
3
, deci vectorul propriu
corespunz˘ator valorii proprii λ
4
= 6 este v
4
=
t
(1, 0, −2, 5). Deci baza B
t
a spat ¸iului R
4
relativ la care
matricea endomorfismului T este diagonal˘a, este B
t
= ¦v
1
, v
2
, v
3
, v
4
¦.
ˆ
In concluzie endomorfismul T
este diagonalizabil, cu matricea diagonalizatoare C ¸si matricea diagonal˘a D date respectiv de
C = [v
1
, v
2
, v
3
, v
4
] =
_
_
_
_
−1 0 2 1
0 1 0 0
2 0 1 −2
1 0 0 5
_
_
_
_
, D = C
−1
AC =
_
_
_
_
−2 0 0 0
0 −1 0 0
0 0 −1 0
0 0 0 4
_
_
_
_
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectori ¸si valori proprii 69
4 Forma canonic˘a Jordan
Fie V
n
un K -spat ¸iu vectorial ¸si T ∈ End(V
n
) un endomorfism al acestuia. Matricea A a lui T depinde
de alegerea bazei ˆınV
n
. Condit ¸iile ˆın care matricea A se poate diagonaliza au fost date ˆın teoremele
3.2 ¸si 3.4.
ˆ
In cazul ˆın care aceste condit ¸ii nu sunt toate satisf˘acute, deci cˆand diagonalizarea nu este
posibil˘a, se poate testa dac˘a endomorfismul admite o form˘a canonic˘a mai general˘a, numit˘a forma
Jordan.
Definit ¸ii. a) Fie λ ∈ K . Se nume¸ste celul˘a Jordan de ordinul m ata¸sat˘a scalarului λ, ¸si se noteaz˘a
prin J
m
, matricea
J
m
(λ) =
_
_
_
_
_
_
_
λ 1 . . . . . . 0
0 λ 1 . . . 0
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . . . . 1
0 0 . . . . . . λ
_
_
_
_
_
_
_
∈ M
mm
(K )
D˘am drept exemplu urm˘atoarele celule Jordan:
J
3
(1 +i) =
_
_
1 +i 1 0
0 1 +i 1
0 0 1 +i
_
_
∈ M
33
(C),
J
2
(3) =
_
3 1
0 3
_
∈ M
22
(R), ¸si J
1
(7) = (7) ∈ M
11
(R).
b) Endomorfismul T ∈ End(V
n
) se nume¸ste jordanizabil dac˘a exist˘a o baz˘aˆınV
n
fat ¸˘a de care matricea
endomorfismului s˘a fie de forma
J =
_
_
_
_
_
J
1
0 . . . 0
0 J
2
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . J
p
_
_
_
_
_
(forma canonic˘a Jordan), unde J
i
sunt celule Jordan ata¸sate valorilor proprii λ
i
, i = 1, p ale endomor-
fismului T.
O celul˘a Jordan de ordinul s ata¸sat˘a unei valori proprii λ ∈ σ(T) multipl˘a de ordinul m ≥ s
corespunde vectorilor liniar independent ¸i e
1
, e
2
, . . . , e
s
care satisfac urm˘atoarele relat ¸ii
_
¸
¸
_
¸
¸
_
Te
1
= λe
1
,
Te
2
= λe
2
+e
1
. . .
Te
s
= λe
s
+e
s−1

_
¸
¸
_
¸
¸
_
(T −λId)e
1
= 0
(T −λId)e
2
= e
1
. . .
(T −λId)e
s
= e
s−1
.
Dup˘a cum se observ˘a din prima ecuat ¸ie, vectorul e
1
este propriu; vectorii e
2
, . . . , e
s
se numesc vectori
principali.
Observat ¸ii. 1. Exist˘a endomorfisme ale spat ¸iilor vectoriale reale care nu admit form˘a Jordan, ¸si
anume acelea pentru care corpul K este R (deci K nu este corp algebric ˆınchis) iar ecuat ¸ia caracter-
istic˘a nu are toate cele n r˘ad˘acini ˆın R (σ(T) ,⊂ K = R). Spre exemplu, endomorfismul T ∈ End(R
2
),
T(x) = (−x
2
, x
1
), ∀x = (x
1
, x
2
) ∈ R
2
,
are drept valori proprii numerele complexe imaginare ±i / ∈ R.
2. Endomorfismele spat ¸iilor complexe admit totdeauna la forma Jordan, deoarece orice ecuat ¸ie alge-
bric˘a de gradul n cu coeficient ¸i complec¸si are toate cele n r˘ad˘acini ˆın corpul K = C.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
70 Forma canonic˘a Jordan
3. Forma diagonal˘a a unui endomorfism diagonalizabil este un caz particular de form˘a canonic˘a
Jordan, anume cazul cˆand toate celulele Jordan sunt de ordinul unu.
4. Forma canonic˘a Jordan asociat˘a unui endomorfism dat nu este unic determinat˘a. Doar num˘arul
celulelor Jordan (care este egal cu num˘arul maximal de vectori proprii liniar independent ¸i ai lui T)
precum ¸si structura intern˘a a celulelor Jordan sunt unice. Ceea ce nu este unic determinat este ordinea
celulelor Jordan pe ”diagonala” matricii canonice Jordan. Aceast˘a ordine depinde de ordinea vectorilor
din baza B
t
- format˘a din vectori proprii ¸si princpali ai endomorfismului T.
5. Se poate ar˘ata c˘a pentru un un endomorfism T ∈ End(V
n
) al K -spat ¸iului vectorial V
n
, ce are
valorile proprii distincte λ
1
, . . . , λ
p
de multiplicit˘at ¸i respectiv m
1
, m
2
, . . . , m
p
(
p

k=1
m
k
= n), exist˘a p
subspat ¸ii vectoriale V
j
⊂ V , j = 1, p, astfel ˆıncˆat sunt satisf˘acute urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
dimV
j
= m
j
, j = 1, p;
subspat ¸iile V
j
sunt invariante fat ¸˘a de T;
T
/V
j
= N
j

j
I
m
j
, j = 1, p, cu N
j
endomorfism nilpotent de ordin cel mult m
j
;
are loc descompunerea ˆın sum˘a direct˘a
V
n
= V
1
⊕V
2
⊕ ⊕V
p
.
Pe baza acestui rezultat, se poate demonstra urm˘atoarea teorem˘a:
Teorema Jordan. Fie V
n
un K -spat ¸iu vectorial n-dimensional. Dac˘a endomorfismul T ∈
End(V
n
) are valorile proprii ˆın corpul K , atunci exist˘a o baz˘a ˆın V
n
(numit˘a baz˘a Jordan) fat ¸˘a de
care matricea lui T are forma Jordan.
Algoritm pentru g˘asirea unei baze Jordan
1. Se fixeaz˘a o baz˘a ˆın V
n
¸si se determin˘a matricea A ata¸sat˘a endomorfismului T ∈ End(V
n
).
2. Prin rezolvarea ecuat ¸iei caracteristice P
A
(λ) ≡ det(A − λI) = 0; se determin˘a valorile proprii
distincte λ
j
, multiple de ordinul respectiv m
j
, j = 1, p. Algoritmul continu˘a doar dac˘a λ
j
∈ K , ∀j ∈
1, p (sau, echivalent,
p

j=1
m
j
= n), altfel endomorfismul nu este jordanizabil.
3. Se afl˘a vectorii proprii liniar independent ¸i corespunz˘atori fiec˘arei valori proprii λ
j
.
4. Se calculeaz˘a num˘arul de celule Jordan, pentru fiecare valoare proprie distinct˘a λ
j
ˆın parte, num˘ar
egal cu dimS
λ
j
= dimV
n
− rang (A−λ
j
I).
5. Se rezolv˘a sistemul (A−λ
j
I)
m
j
X = 0, pentru fiecare j = 1, p. Pentru j ∈ 1, p fixat, solut ¸iile vectori
nenuli genereaz˘a subspat ¸iul S
λ
j
. Practic, se determin˘a ˆıntˆai forma vectorilor proprii v ce genereaz˘a
S
λ
j
prin rezolvarea sistemului
(A−λ
j
I)v = 0.
Distingem cazurile:
dimS
λ
j
= m
j
,caz ˆın care se determin˘a o baz˘a B
j
a subspat ¸iului S
λ
j
= V
j
format˘a din m
j
vectori
proprii (solut ¸iile fundamentale ale sistemului de mai sus).
dimS
λ
j
≤ m
j
,caz ˆın care avem S
λ
j
⊂ V
j
, S
λ
j
,= V
j
.
ˆ
In acest caz se determin˘a forma general˘a va
vectorilor proprii din S
λ
j
, se calculeaz˘a num˘arul m
j
− dimS
λ
j
de vectori principali asociat ¸i, ¸si
se afl˘a ace¸sti vectori, rezolvˆand succesiv sistemele liniare
(A−λI)w
2
= v, . . . , (A−λI)w
s
= w
s−1
.
La fiecare sistem ˆın parte se verific˘a compatibilitatea acestuia, ¸si t ¸inˆand cont ¸si de condit ¸iile
sistemelor anterioare se obt ¸in informat ¸ii relativ la vectorul propriu generic v c˘aruia i se asociaz˘a
ace¸sti vectori principali; apoi, ˆın caz c˘a acesta sistemul este compatibil, se rezolv˘a.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectori ¸si valori proprii 71
Se determin˘a ˆın acest mod un num˘ar de n
j
= dimS
λ
j
seturi de vectori, ce cont ¸in fiecare cˆate un vector
propriu v din baza spat ¸iului S
λ
j
¸si vectori principali asociat ¸i acestuia (ˆın cazul ˆın care sistemele ce
produc vectori principali asociat ¸i lui v sunt compatibile).
Familia ordonat˘a a acestor n
j
seturi corespunde la o familie de n
j
celule Jordan a¸sezate pe diagonala
matricii formei canonice Jordan, ¸si determin˘a o baz˘a B
j
ˆın subspat ¸iul invariantV
j
asociat valorii
proprii λ
j
.
6. Se reunesc cele p baze ale subspat ¸iilor invariante V
j
, formˆand o baz˘a
B
t
= B
1
∪ B
2
∪ ∪ B
p
a spat ¸iului vectorial V
n
.
7. Relativ la aceast˘a baz˘a B
t
matricea J = A
t
= [T]
B
este matrice ˆın form˘a canonic˘a Jordan, ¸si are
pe diagonal˘a celulele Jordan asociate valorilor proprii λ
1
, . . . , λ
p
, dispuse ˆın ordinea ˆın care apar ˆın
baza B
t
seturile de vectori, formate din c˘ate un vector propriu urmat, eventual, de vectorii principali
asociat ¸i (daca ace¸stia exist˘a).
Celulele Jordan au ordinul egal cu numarul de vectori din setul corespunz˘ator, ¸si cont ¸in valoarea
proprie ata¸sat˘a setului de vectori.
8. Se construie¸ste matricea jordanizatoare C, adic˘a matricea C = [B
t
]
B
de trecere de la baza B la
B
t
.
9. Se verific˘a corectitudinea calculelor, testˆand relat ¸ia
J = C
−1
AC
sub forma echivalent˘a CJ = AC.
Exercit ¸iu. S˘a se afle forma canonic˘a Jordan a endomorfismului T ∈ End(R
4
),
T(x) = (2x
1
+x
2
, −4x
1
−2x
2
, 7x
1
+x
2
+x
3
+x
4
, −17x
1
−6x
2
−x
3
−x
4
),
∀x = (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) ∈ R
4
.
Solut ¸ia I. Matricea endomorfismului T relativ la baza canonic˘a a spat ¸iului vectorial R
4
este
A =
_
_
_
_
2 1 0 0
−4 −2 0 0
7 1 1 1
−17 −6 −1 −1
_
_
_
_
.
Ecuat ¸ia caracteristic˘a λ
4
= 0 are solut ¸ia λ
1
= 0 = λ multipl˘a de ordin m
1
= 4. Avem rang (A−λI) =
2, deci num˘arul celulelor Jordan este egal cu
n − rang (A−λI) = dimS
λ
= 4 −2 = 2.
Ordinele celor dou˘a celule Jordan pot fi: ambele de ordin 2, sau una de ordin 3 ¸si cealalt˘a de ordin 1.
Determin˘am situat ¸ia ˆın care ne afl˘am, folosind indicele de nilpotent ¸˘a al restrict ¸iei N
1
= T[
V
1

λId[
V
1
; pentru aceasta afl˘am subspat ¸iul V
1
= Ker (T −λId)
4
. Deoarece
(A−λI)
2
=
_
_
_
_
2 1 0 0
−4 −2 0 0
7 1 1 1
−17 −6 −1 −1
_
_
_
_
2
= O
4x4
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
72 Forma canonic˘a Jordan
obt ¸inem,
S
λ
= Ker (T −λ Id) ⊂ Ker (T −λ Id)
2
= Ker (T −λ Id)
3
=
= Ker (T −λ Id)
4
= V
1
= V = R
4
unde am notat prin Id transformarea idantic˘a a spat ¸iului vectorial R
4
. Rezult˘a c˘a indicele de nilpotent ¸˘a
h al restrict ¸iei N
1
este egal cu 2. Deoarece dim Ker (T −λI)
2
= 4 ¸si dim Ker (T −λI) = dimS
λ
= 2,
rezult˘a c˘a num˘arul celulelor Jordan de tip h h = 2 2 este egal cu
dim Ker (T −λJ)
2
−dim Ker (T −λJ) = 4 −2 = 2.
Prin urmare forma Jordan este J =
_
J
1
0
0 J
2
_
, unde J
1
= J
2
=
_
λ 1
0 λ
_
=
_
0 1
0 0
_
.
Solut ¸ia II. Deoarece rang (A − λI) = 2 ⇒ dimS
λ
= 2, rezult˘a c˘a valorii proprii λ = 0 ˆıi core-
spund doi vectori proprii liniar independent ¸i pe care-i determin˘am rezolvˆand sistemul omogen dublu
nedeterminat
(A−λI)v = 0, v =
t
(x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) ⇔
_
¸
¸
_
¸
¸
_
2x
1
+x
2
= 0
−4x
1
−2x
2
= 0
7x
1
+x
2
+x
3
+x
4
= 0
−17x
1
−6x
2
−x
3
−x
4
= 0.
Notˆand x
3
= a, x
4
= b obt ¸inem x
1
= −(a + b)/5, x
2
= 2(a + b)/5, deci solut ¸ia general˘a a sistemului
are forma v =
t
(−(a +b)/5, 2(a +b)/5, a, b), a ,= −bsau b ,= 0. Deci exist˘a maximum doi vectori
proprii liniar independent ¸i. Deoarece diferent ¸a dintre multiplicitatea algebric˘a ¸si cea geometric˘a a
valorii proprii este 4 − 2 = 2, vom determina 2 vectori principali, precum si vectorii proprii c˘arora
ace¸stia le corespund. Fie w
2
=
t
(u
1
, u
2
, u
3
, u
4
) un vector principal; acesta satisface sistemul neomogen
(A−λI)w
2
= v ⇔
_
¸
¸
_
¸
¸
_
2u
1
+u
2
= −(a +b)/5
−4u
1
−2u
2
= 2(a +b)/5
7u
1
+u
2
+u
3
+u
4
= a
−17u
1
−6u
2
−u
3
−u
4
= b.
Notˆand u
3
= c, u
4
= d obt ¸inem solut ¸ia sistemului, care este compatibil nedeterminat ∀a, b ∈ R (tem˘a,
verificat ¸i!) ,
w
2
=
t
_
6a +b −5c −5d
25
,
−17a −7b + 10c + 10d
25
, c, d
_
.
Deoarece condit ¸iile de compatibilitate Rouche sunt identic satisf˘acute, rezult˘a c˘a fiec˘aruia dintre vec-
torii proprii liniar independent ¸i ai unei baze a subspat ¸iului S
λ
, i se ata¸seaz˘a un vector principal.
Alegˆand a = 7, b = −17 obt ¸inem vectorul propriu v
1
= (2, −4, 7, −17), ¸si alegˆand a = 7, b = −17, c =
d = 0 se obt ¸ine vectorul principal w
1
= (1, 0, 0, 0) ata¸sat vectorului propriu v
1
. Alegˆ and a = 1, b = −6
se g˘ase¸ste vectorul propriu v
2
= (1, −2, 1, −6); pentru a = 1, b = −6, c = d = 0, g˘asim vectorul
principal w
2
= (0, 1, 0, 0) care se ata¸seaz˘a lui v
2
.
S-au obt ¸inut seturile de vectori ¦v
1
, w
1
¦ ¸si ¦v
2
, w
2
¦, care prin reuniune determin˘a baza Jordan
B
t
= ¦v
1
, w
1
, v
2
, w
2
¦ ⊂ R
4
. Corespunz˘ator celor dou˘a seturi, avem dou˘a celule Jordan de ordin 2
fiecare (numarul de vectori din fiecare set). Relativ la baza B
t
matricea Jordan a endomorfismului T
¸si matricea de trecere la noua baz˘a sunt respectiv
J = [T]
B
=
_
_
_
_
0 1 0 0
0 0 0 0
0 0 0 1
0 0 0 0
_
_
_
_
, C = [v
1
, w
1
; v
2
, w
2
] =
_
_
_
_
2 1 1 0
−4 0 −2 1
7 0 1 0
−17 0 −6 0
_
_
_
_
;
acestea satisfac relat ¸ia C
−1
AC = J (CJ=AC) (tem˘a, verificat ¸i!) .
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectori ¸si valori proprii 73
5 Spectrul endomorfismelor ˆın spat ¸ii euclidiene
Fie V un K -spat ¸iu vectorial euclidian ¸si T ∈ End(V ) un endomorfism al acestuia. Dac˘a λ ∈ σ(T)
iar x este un vector propriu ata¸sat lui λ, atunci are loc relat ¸ia
λ =
¸Tx, x)
¸x, x)
.
Teorem˘a. Dac˘a T ∈ End(V ) este un endomorfism hermitic al spat ¸iului euclidian complex V , atunci:
a) Valorile proprii ale lui T sunt reale.
b) La valori proprii distincte ale lui T corespund vectori proprii ortogonali.
c) Dac˘a dimV = n, atunci T admite exact n vectori proprii ortogonali doi cˆate doi (deci este
diagonalizabil).
Demonstrat ¸ie. a) Din ipotez˘a T este hermitic, deci ¸x, Ty) = ¸Tx, y), ∀x, y ∈ V . Vom demonstra
propriet˘at ¸ile 1) ¸si 2). 1) Prin calcul direct obt ¸inem
¯
λ =
¸Tx, x)
¸x, x)
=
¸x, Tx)
¸x, x)
=
¸Tx, x)
¸x, x)
= λ ⇒ λ ∈ R.
b) Fie λ
1
,= λ
2
valori proprii ale lui T ¸si v
1
, v
2
∈ V vectori proprii corespunz˘atori. Atunci avem
¸Tv
1
, v
2
) = ¸λ
1
v
1
, v
2
) = λ
1
¸v
1
, v
2
),
¸Tv
1
, v
2
) = ¸v
1
, Tv
2
) = ¸v
1
, λ
2
v
2
) =
¯
λ
2
¸v
1
, v
2
) = λ
2
¸v
1
, v
2
).
Prin sc˘adere rezult˘a (λ
1
−λ
2
)¸v
1
, v
2
) = 0, dar ˆıntrucˆat ¸Av
1
, v
2
) = ¸v
1
, Av
2
) = ¸v
1
, λ
2
v
2
) =
¯
λ
2
¸v
1
, v
2
) =
λ
2
¸v
1
, v
2
), avem ¸v
1
, v
2
) = 0, deci cei doi vectori proprii sunt ortogonali.
Observat ¸ii. 1. Pentru un endomorfism antihermitic valorile proprii sunt pur imaginare sau nule, iar
vectorii proprii corespunz˘atori au acelea¸si propriet˘at ¸i ca ¸si ˆın cazul hermitic.
2. Pe spat ¸iile euclidiene reale, toate r˘ad˘acinile complexe ale polinomului caracteristic ale unui endo-
morfism simetric sunt reale, iar valorile proprii (reale, ˆın caz c˘a acestea exist˘a) ale unui endomorfism
antisimetric sunt nule. Dac˘a V
n
este un spat ¸iu euclidian real n−dimensional, iar T ∈ End(V ) este
simetric, atunci T posed˘a n vectori proprii care constituie o baz˘a ortogonal˘a a lui V
n
. Aceast˘a pro-
prietate nu este adev˘arat˘a pentru un endomorfism antisimetric.
Consecint ¸˘a. Fie V
n
un K -spat ¸iu vectorial n-dimensional, iar T ∈ End(V
n
) un endomorfism simetric
(pentru cazul K =R), sau hermitic (pentru cazul K =C). Atunci exist˘a o baz˘a ortonormat˘a B
t

V
n
astfel ˆıncˆat matricea [T]
B
a endomorfismului T relativ la baza B
t
este matrice diagonal˘a (deci
endomorfismul T este diagonalizabil).
Exercit ¸iu. Ar˘atat ¸i c˘a endomorfismul T ∈ End(C
3
) al spat ¸iului vectorial euclidian complex C
3
dat
prin matricea A este hermitic, apoi diagonalizat ¸i, unde
A =
_
_
3 −i 0
i 3 0
0 0 4
_
_
∈ M
3
(C).
Solut ¸ie. T este endomorfism hermitic, deoarece baza canonic˘a
B = ¦e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1)¦ ⊂ C
3
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
74 Spectrul endomorfismelor ˆın spat ¸ii euclidiene
este ortonormat˘a, iar matricea asociat˘a endomorfismului relativ la aceast˘a baz˘a A = [T]
B
este matrice
hermitic˘a (satisface relat ¸ia A =
t
¯
A). Determin˘am o baz˘a B
t
⊂ C
3
fat ¸˘a de care matricea endomorfis-
mului s˘a aib˘a forma diagonal˘a. Valorile proprii sunt reale: λ
1
= 2, λ
2
= λ
3
= 4, iar vectorii proprii
corespunz˘atori sunt v
1
= (1, i, 0), v
2
= (0, 0, 1) pentru λ = 4 ¸si v
3
= (i, 1, 0), pentru λ = 2, ¸si sunt
ortogonali doi cˆate doi. Normˆand vectorii proprii obt ¸inem baza ortonormat˘a
B
t
=
_
u
1
=
v
1
[[v
1
[[
=
_
1

2
,
i

2
, 0
_
, u
2
=
v
3
[[v
3
[[
=
_
i

2
,
1

2
, 0
_
, u
3
= v
2
_
.
Matricea de trecere de la baza canonic˘a la baza B
t
¸si matricea diagonal˘a asociat˘a sunt deci
C =
_
_
1/

2 i/

2 0
i/

2 1/

2 0
0 0 1
_
_
, D = [A]
B
= C
−1
AC =
_
_
4 0 0
0 2 0
0 0 4
_
_
.
Teorem˘a. Fie V un spat ¸iu euclidian complex/real ¸si T ∈ End(V ) un endomorfism unitar (pentru
K =C), sau ortogonal (pentru K =R). Atunci:
a) Valorile proprii ale endomorfismului T au modulul 1.
b) La valori proprii distincte ale lui T corespund vectori proprii ortogonali.
c) Dac˘a V este spat ¸iu vectorial complex n-dimensional, atunci T posed˘ a n vectori proprii ortogonali
doi cˆate doi.
Demonstrat ¸ie. Demonstr˘am propriet˘at ¸ile 1) ¸si 2). 1) Fie T un morfism unitar, λ ∈ C o valoare proprie
a acestuia, ¸si x ∈ V ¸¦0¦ un vector propriu corespunz˘ator lui λ. Rezult˘a relat ¸iile
¸Tx, Tx) = ¸λx, λx) = λ
¯
λ¸x, x),
¸Tx, Tx) = ¸x, x),
unde
¯
λ este conjugatul complex al lui λ. Prin sc˘adere rezult˘a (λ
¯
λ −1)¸x, x) = 0. Deoarece ¸x, x) ,= 0,
rezult˘a λ
¯
λ −1 = 0 sau [λ[
2
=1, adic˘a [λ[ =1.
b) Fie valorile proprii λ
1
,= λ
2
¸si x
1
, x
2
vectori proprii asociat ¸i respectiv celor dou˘a valori proprii.
Atunci ¸Tx
1
, Tx
2
) = ¸x
1
, x
2
)¸si ¸Tx
1
, Tx
2
) = ¸λ
1
x
1
, λ
2
x
2
) = λ
1
λ
2
¸x
1
, x
2
). Prin sc˘aderea acestor relat ¸ii,
rezult˘a

1
λ
2
−1)¸x
1
, x
2
) = 0.
Deoarece valorile proprii au modulul unu ¸si sunt distincte, rezult˘a λ
1
λ
2
− 1 ,= 0, deci¸x
1
, x
2
) = 0, ¸si
deci vectorii x
1
¸si x
2
sunt ortogonali.
Exercit ¸iu. S˘a se aplice teorema de mai sus endomorfismului T ∈ End(R
3
) dat prin matricea
A =
_
_
cos t 0 −sin t
0 −1 0
sin t 0 cos t
_
_
, t ∈ R ¸
_
k∈Z
¦(2k + 1)π¦.
Solut ¸ie. Matricea A a endomorfismului relativ la baza canonic˘a este matrice ortogonal˘a (A
t
A =
I), iar baza canonic˘a este ortonormat˘a relativ la produsul scalar canonic (tem˘a, verificat ¸i!) ; deci
endomorfismul T este ortogonal. Verific˘am c˘a valorile proprii ale endommorfismului
C
T :
C
R
3

C
R
3
au modulul egal cu unitatea ¸si c˘a vectorii proprii (cu coeficient ¸i complec¸si) corespunz˘atori sunt
ortogonali. Valorile proprii ale lui
C
T, adic˘a solut ¸iile ecuat ¸iei det(A−λI) = 0, sunt
λ
1
= −1, λ
2
= cos t +i sin t, λ
3
= cos t −i sin t.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectori ¸si valori proprii 75
Se observ˘a c˘a [λ
1
[ = [λ
2
[ = [λ
3
[ = 1. Vectorii proprii corespunz˘atori sunt, dup˘a normare
v
1
= (0, 1, 0), v
2
=
1

2
(−i, 0, 1), v
3
=
1

2
(i, 0, 1) ∈ C
3
.
Se verific˘a usor relat ¸iile de ortogonalitate ˆın C
3
¸v
1
, v
2
) = 0, ¸v
2
, v
3
) = 0, ¸v
3
, v
1
) = 0,
deci B
t
= ¦v
1
, v
2
, v
3
¦ ⊂ C
3
este o baz˘a ortonormat˘a (tem˘a, verificat ¸i!) complex˘a, relativ la care
transformarea liniar˘a
C
T ∈ End(
C
R
3
) este diagonalizabil˘a, cu matricea diagonal˘a asociat˘a
D = [
C
T]
B
=
_
_
−1 0 0
0 cos t +i sin t 0
0 0 cos t −i sin t
_
_
.
Se mai observ˘a c˘a de¸si T nu este diagonalizabil˘a ca endomorfism al spat ¸iului R
3
(deoarece σ(T) ,⊂ R),
putem ata¸sa vectorilor v
2
¸si v
3
vectorii reali (care nu sunt vectori proprii pentru endomorfismul T):
u
2
= Re (v
2
) = Re (v
3
) =
1

2
(0, 0, 1); u
3
= Im(v
2
) = −Im(v
3
) =
1

2
(−1, 0, 0),
iar ace¸stia verific˘a condit ¸iile de ortogonalitate
¸v
1
, u
2
) = 0, ¸v
1
, u
3
) = 0, ¸u
2
, u
3
) = 0,
deci am obt ¸inut baza ortogonal˘a B
tt
= ¦v
1
, u
2
, u
3
¦ ⊂ R
3
care nu este format˘a din vectori proprii,
produs˘a de baza ortogonal˘a B
t
= ¦v
1
, v
2
, v
3
¦ din C
3
.
6 Polinoame de matrice. Funct ¸ii de matrice
Fie T ∈ End(V
n
) un endomorfism al K -spat ¸iului vectorial n-dimensional V
n
¸si A = (a
ij
)
i,j=1,n

M
nn
(K ) matricea acestuia relativ la o baz˘a a luiV
n
.
Definit ¸ie. Oric˘arui polinom cu coeficient ¸i din corpul K ,
Q(t) = a
m
t
m
+a
m−1
t
m−1
+ +a
1
t +a
0
∈ K [t],
ˆıi putem asocia polinomul de endomorfisme
Q(T) = a
m
T
m
+a
m−1
T
m−1
+ +a
1
T +a
0
Id ∈ End(V
n
),
¸si polinomul de matrice
Q(A) = a
m
A
m
+a
m−1
A
m−1
+ +a
1
A+a
0
I ∈ M
nn
(K ),
unde Id ∈ End(V
n
) este endomorfismul identic, iar I ∈ M
nn
(K ) este matricea identitate de ordinul
n.
Observat ¸ie. Studiul polinoamelor de endomorfisme se reduce la studiul polinoamelor de matrice;
puterile de matrice se pot calcula relativ u¸sor, f˘acˆand uz de forma canonic˘a a matricilor respective,
dup˘a cum urmeaz˘a:
dac˘a matricea A este similar˘a cu o matrice diagonal˘a D, atunci
A = CDC
−1
, A
2
= CD
2
C
−1
, . . . , A
m
= CD
m
C
−1
;
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
76 Polinoame de matrice. Funct ¸ii de matrice
dac˘a matricea A este similar˘a cu o matrice Jordan J, atunci
A = CJC
−1
, A
2
= CJ
2
C
−1
, . . . , A
m
= CJ
m
C
−1
.
Teorema Cayley-Hamilton. Fie A ∈ M
nn
(K ) o matrice ¸si P
A
polinomul caracteristic al matricii
A. Atunci are loc relat ¸ia P(A) = O
n
, unde O
n
este matricea nul˘a de ordinul n.
Demonstrat ¸ie. Pentru o matrice arbitrar˘a C ∈ M
nn
(K ), are loc relat ¸ia
C C
+
= (det C)I, (1)
unde C
+
este reciproca matricii C. Fie A ∈ M
nn
(K ) ¸si P(λ) = det(A−λI) polinomul s˘au caracter-
istic. Considerˆand C = A−λI, unde I este matricea unitate de ordinul n, egalitatea (1) devine
(A−λI)(A−λI)
+
= P(λ)I. (2)
Prin construct ¸ie (A−λI)
+
este o matrice de polinoame de grad n −1, deci are forma
(A−λI)
+
= B
n−1
λ
n−1
+B
n−2
λ
n−2
+ +B
0
,
unde B
i
∈ M
nn
(K ), i = 0, n −1. Fie polinomul caracteristic al matricii A:
P(λ) = a
n
λ
n
+a
n−1
λ
n−1
+ +a
0
, a
k
∈ K , ∀k ∈ 0, n;
atunci egalitatea (2) se rescrie
(A−λI)(B
n−1
λ
n−1
+B
n−2
λ
n−2
+ +B
1
λ +B
0
) = (a
n
λ
n
+a
n−1
λ
n−1
+ +a
0
)I,
sau, grupˆand dup˘a puterile lui λ,
(−B
n−1

n
+(AB
n−1
−B
n−2

n−1
+ + (AB
1
−B
0
)λ +AB
0
=
= (a
n
I)λ
n
+ + (a
1
I)λ +a
0
I
Prin identificare obt ¸inem relat ¸iile
−B
n−1
= a
0
I, AB
n−1
−B
n−2
= a
n−1
I, . . . , AB
1
−B
0
= a
1
I, AB
0
= a
0
I.
Amplificˆand aceste relat ¸ii la stˆanga respectiv cu A
n
, A
n−1
, . . . , A, I ¸si apoi adunˆandu-le membru cu
membru, obt ¸inem
P(A) = a
0
A
n
+a
1
A
n−1
+ +a
n−1
A+a
n
I =
= −A
n
B
n−1
+A
n
B
n−1
−A
n−1
B
n−2
+A
n−1
B
n−2
− +AB
0
+AB
0
= 0.

Consecint ¸˘a. Dac˘a T ∈ End(V
n
) este un endomorfism, iar P(λ) este polinomul s˘au caracteristic,
atunci are loc egalitatea de polinoame de endomorfisme P(T) = O.
Exercit ¸ii. 1. Calculat ¸i polinomul de matrice Q(A), unde
Q(t) = t
3
−6t
2
+ 9t −4, A =
_
_
2 1 1
1 2 1
1 1 2
_
_
∈ M
33
(R).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectori ¸si valori proprii 77
Solut ¸ie. Polinomul caracteristic al matricei A este P
A
(λ) = det(A − λI) = (λ − 1)
2
(λ − 4) = −(λ
3


2
+9λ −4) ¸si deci, ˆın baza teoremei Cayley-Hamilton avem P
A
(A) = O; f˘acˆand uz de aceasta, prin
calcul direct rezult˘a Q(A) = −P
A
(A) = O.
2. Se d˘a matricea A =
_
_
2 1 0
0 2 1
0 0 2
_
_
. Calculat ¸i matricea invers˘a A
−1
folosind teorema Cayley-
Hamilton.
Solut ¸ie. Polinomul caracteristic al matricii este P
A
(λ) = (2 − λ)
3
. Se observ˘a c˘a termenul liber al
poolinomului (care este egal cu determinantul matricii) este 8, deci nenul, ¸si prin urmare matricea A
este inversabil˘a. Aplicˆand teorema Cayley-Hamilton, avem P
A
(A) = 0, adic˘a
(A−2I)
3
= 0 ⇔A
3
−6A
2
+ 12A−8I = 0,
sau ˆınc˘a,
A (A
2
−6A+ 12I)/8 ≡ (A
2
−6A+ 12I)/8 A = I
de unde, prin amplificare cu A
−1
, rezult˘a
A
−1
= (A
2
−6A+ 12I)/8 =
_
_
1/2 −1/4 1/8
0 1/2 −1/4
0 0 1/2
_
_
.
Teorem˘a. Fie A ∈ M
nn
(K ) o matrice de ordin n. Atunci orice polinom ˆın A de grad cel put ¸in n,
poate fi exprimat printr-un polinom de gradul n −1.
Demonstrat ¸ie. Polinomul caracteristic ata¸sat matricei A este
P(λ) = (−1)
n

n
−δ
1
λ
n−1
+ + (−1)
n
δ
n
);
aplicˆand teorema Cayley-Hamilton, rezult˘a c˘a puterea maxim˘a A
n
a matricii Aˆın P(A) are expresia
A
n
= δ
1
A
n−1
− + (−1)
n+1
δ
n
I.

Observat ¸ii. 1. Se observ˘a c˘a prin recurent ¸˘a toate puterile A
n+p
, p ∈ N ale matricii A de ordin n se
exprim˘a cu ajutorul puterilor A
n−1
, . . . , A, I.
2. FieV un K -spat ¸iu vectorial ¸si o serie de puteri f(t) =

m
a
m
t
m
, a
m
∈ K . Aceast˘a serie are sens
pentru t ∈ V (spre exemplu numere reale, numere complexe, matrice p˘atratice, funct ¸ii, polinoame,
endomorfisme etc.) dac˘a putem defini puterea t
m
.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a vom presupune cunoscute
rezultatele din analiza matematic˘a privind convergent ¸a seriilor de puteri.
Definit ¸ii. Fie T ∈ End(V
n
) un endomorfism arbitrar ¸si A matricea p˘atratic˘a de ordinul n asociat˘a
lui T relativ la o baz˘a din V
n
.
a) Se nume¸ste serie de matrice, iar suma acesteia se nume¸ste funct ¸ie de matrice, o serie de forma

m=0
a
m
A
m
, unde a
m
∈ K , ∀m ∈ N.
b) Se nume¸ste serie de endomorfism, iar suma acesteia se nume¸ste funct ¸ie de endomorfism, o serie
de forma

m=0
a
m
T
m
, unde a
m
∈ K , ∀m ∈ N.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
78 Polinoame de matrice. Funct ¸ii de matrice
Observat ¸ii. 1. Pe spat ¸iile finit dimensionale, studiul seriilor de endomorfisme se reduce la studiul
seriilor de matrice.
2. Conform consecint ¸ei teoremei Cayley-Hamilton, funct ¸ia de matrice f(A) =

m∈N
a
m
A
m
se reduce
la un polinom Q(A) de gradul n − 1 ˆın A, unde n este ordinul matricei A. Dac˘a

m∈N
a
m
A
m
este
convergent˘a, atunci coeficient ¸ii polinomului Q(A) sunt serii convergente.
3.
ˆ
In cazul cˆand A admite valorile proprii distincte, λ
1
, . . . , λ
n
, polinomul de gradul n−1 ata¸sat seriei

m∈N
a
m
A
m
se poate scrie ˆın forma Lagrange
f(A) =
n

j=1
(A−λ
1
I) . . . (A−λ
j−1
I)(A−λ
j+1
I) . . . (A−λ
n
I)

j
−λ
1
) . . . (λ
j
−λ
j−1
)(λ
j
−λ
j+1
) . . . (λ
j
−λ
n
)
f(λ
j
),
sau sub forma
f(A) =
n

j=1
Z
j
f(λ
j
), (3)
unde Z
j
∈ M
nn
(K ) nu depind de funct ¸ia f ¸si deci pot fi determinate prin particularizarea funct ¸iei
f.
ˆ
In cazul valorilor proprii multiple se arat˘a c˘a
f(A) =
p

k=1
m
k
−1

j=0
Z
kj
f
(j)

k
),
unde f
(j)
(.) sunt valorile derivatei de ordinul j a lui f, iar Z
kj
∈ M
nn
(K ) sunt matrice independente
de funct ¸ia f.
4.
ˆ
In particular putem defini urm˘atoarele funct ¸ii de matrice
e
A
=

m=0
A
m
m!
, sin A =

m=0
(−1)
m
A
2m+1
(2m+ 1)!
, cos A =

m=0
(−1)
m
A
2m
(2m)!
.
Seriile din membrul drept avˆand raza de convergent ¸˘a ∞. Funct ¸ia de matrice e
A
se nume¸ste matricea
exponent ¸ial˘a. Deseori, ˆın loc de e
A
vom utiliza funct ¸ia de matrice e
At
, t ∈ R (de exemplu, ˆın teoria
sistemelor diferent ¸iale liniare cu coeficient ¸i constant ¸i).
Exercit ¸iu. Calculat ¸i funct ¸ia de matrice e
At
, unde A =
_
_
2 2 3
0 3 −1
0 0 4
_
_
.
Solut ¸ie. Valorile proprii distincte ale matricii A sunt
λ
1
= 2, λ
2
= 3, λ
3
= 4 ∈ R.
Prin ˆınlocuire ˆın relat ¸ia (3) obt ¸inem
f(A) = f(2)Z
1
+f(3)Z
2
+f(4)Z
3
. (4)
Se ¸stie c˘a matricele Z
j
, j = 1, 2, 3 nu depind de f; le afl˘am particularizˆand funct ¸ia f succesiv:
f(z) = z −1 ⇒f(A) ≡ A−I = 1 Z
1
+ 2 Z
2
+ 3 Z
3
f(z) = z + 1 ⇒f(A) ≡ A+I = 3Z
1
+ 4Z
2
+ 5Z
3
f(z) = z
2
⇒f(A) ≡ A
2
= 4Z
1
+ 9Z
2
+ 16Z
3
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectori ¸si valori proprii 79
de unde obt ¸inem sistemul matriceal
_
_
_
Z
1
+ 2Z
2
+ 3Z
3
= A−I
3Z
1
+ 4Z
2
+ 5Z
3
= A+I
4Z
1
+ 9Z
2
+ 16Z
3
= A
2
,
care admite solut ¸ia
Z
1
=
1
2
(A
2
−7A+ 12I), Z
2
= −A
2
+ 6A−8I, Z
3
=
1
2
(A
2
−5A+ 6I).
Pentru f(A) = e
At
, prin ˆınlocuirea funct ¸iei f ¸si a solut ¸iei Z
1
, Z
2
, Z
3
ˆın relat ¸ia (4), obt ¸inem
e
At
=
1
2
[(A
2
−7A+ 12I)e
2t
+ 2(−A
2
+ 6A−8I)e
3t
+ (A
2
−5A+ 6I)e
4t
].
7 Probleme propuse
1. Fie V spat ¸iul vectorial al funct ¸iilor reale de clas˘a C

pe intervalul deschis (0, 1). Aflat ¸i valorile
proprii ¸si vectorii proprii ai endomorfismului
T : V →V , T(f) = g, unde g(x) = xf
t
(x), ∀x ∈ (0, 1).
R: σ(T) = R; ∀λ ∈ σ(T), S
λ
=
_
f ∈ V [ f(x) = cx
λ
, ∀x ∈ (0, 1), c ∈ R
_
.
2. Diagonalizat ¸i matricea A. Formul˘ari echivalente:
s˘a se determine o baz˘a format˘a din vectori proprii ai transform˘arii liniare T a c˘arei matrice asociat˘a
relativ la baza canonic˘a este A, T ∈ End(R
3
), [T]
B
= A;
s˘a se determine o baz˘a ˆın care transformarea T are matricea asociata diagonal˘a;
s˘a se afle valorile proprii ¸si vectorii proprii ai transform˘arii liniare T ai matricei A.
a) A =
_
_
7 4 −1
4 7 −1
−4 −4 4
_
_
, b) A =
_
_
4 6 0
−3 −5 0
−3 −6 1
_
_
, c) A =
_
_
3 2 0
2 0 0
0 0 −1
_
_
,
d) A =
_
_
1 −1 2
3 −3 6
2 −2 4
_
_
, e) A =
_
_
1 2 0
0 2 0
−2 −2 −1
_
_
, f) A =
_
_
−3 −7 −5
2 4 3
1 2 2
_
_
R: a) σ(A)=¦3, 3, 12¦, b) σ (A)=¦1, 1,-2¦, c) σ (A)=¦-1,-1, 4¦, d) σ (A)=¦2, 0, 0¦, e) σ (A)=¦-1,
1, 2¦. Vectorii proprii-tem˘a a, c, d, f. b) B
t
= ¦v
1
=
t
(−2, 1, 0), v
2
=
t
(0, 0, 1), v
3
=
t
(−1, 1, 1)¦,
C = [B
t
]
B
=
_
_
−2 0 −1
1 0 1
0 1 1
_
_
, D = [T]
B
=
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 −2
_
_
. e) B
t
= ¦v
1
=
t
(0, 0, 1), v
2
=
t
(1, 0, −1), v
3
=
t
(2, 1, −2)¦, C =
_
_
0 1 2
0 0 1
1 −1 −2
_
_
, D =
_
_
−1 0 0
0 1 0
0 0 2
_
_
.
3. S˘a se determine polinomul caracteristic al matricei Frobenius A =
_
_
_
_
_
_
_
p
1
p
2
. . . p
n−1
p
n
1 0 . . . 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . 0 0
0 0 . . . 1 0
_
_
_
_
_
_
_
,
unde p
1
, . . . p
n
∈ R.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
80 Probleme propuse
R: P
A
(λ) = (−λ)
n
+ (−1)
n−1
(p
1
λ
n−1
+p
2
λ
n−2
+ +p
n−2
λ
2
+p
n−1
λ +p
n
).
4. Fie V = C
0
[0, 1] spat ¸iul vectorial al funct ¸iilor reale continue pe intervalul [0, 1]. Aflat ¸i valorile
proprii ¸si vectorii proprii pentru endomorfismul T : V →V ,
T(f) = g, unde g(x) = x
_
1
0
f(t)dt, ∀x ∈ [0, 1].
R: σ(T) =
_
0,
1
2
_
; S
λ=0
=
_
f ∈ V
¸
¸
¸
_
1
0
f(t)dt = 0
_
, S
λ=
1
2
= ¦f ∈ V [ f(x) = cx, c ∈ R¦.
5. S˘a se studieze dac˘a matricea A =
_
_
_
_
2 0 0 1
0 2 0 0
0 0 2 −2
1 0 −2 6
_
_
_
_
poate fi diagonalizat˘a.
ˆ
In caz afirmativ
aflat ¸i matricea modal˘a (diagonalizatoare) C.
R: Da. σ(A) = ¦λ
1,2
= 2, λ
3
= 1, λ
4
= 7¦ ⊂ R, D =
_
_
_
_
2 0 0 0
0 2 0 0
0 0 1 0
0 0 0 7
_
_
_
_
, C =
_
_
_
_
2 0 −1 1
0 1 0 0
1 0 2 −2
0 0 1 5
_
_
_
_
.
6. Date fiind matricile A, B ∈ M
nn
(R) care satisfac relat ¸ia B = A −bI
n
pentru un scalar b ∈ R, s˘a
se arate c˘a polinoamele caracteristice ale acestora satisfac relat ¸ia
P
B
(λ) = P
A
(λ +b).
7. Dat˘a fiind matricea inversabil˘a A ∈ M
nn
(R), s˘a se arate c˘aˆıntre polinomul caracteristic al matricii
A ¸si cel al matricii inverse A
−1
exist˘a relat ¸ia
P
A
−1(λ) = (−λ)
n

1
det A
P
A
_
1
λ
_
.
8. Ar˘atat ¸i c˘a dac˘a v este vector propriu al matricii A asociat valorii proprii λ iar C este o ma-
trice nesingular˘a, atunci vectorul C
−1
v este vector propriu pentru matricea similar˘a C
−1
AC, asociat
aceleia¸si valori proprii.
9. Se d˘a matricea A = [T]
B
a transform˘arii T ∈ End(R
3
) relativ la baza canonic˘a B. S˘a se determine
forma canonic˘a Jordan a matricii Aˆın fiecare din cazurile urm˘atoare. Formul˘ari echivalente:
s˘a se determine forma canonic˘a Jordan a transform˘arii liniare T a c˘arei matrice relativ la baza
canonic˘a este A;
s˘a se determine o baz˘a format˘a din vectori proprii ¸si eventual principali ai endomorfismului T,
relativ la care matricea asociat˘a lui T are forma canonic˘a Jordan.
a) A =
_
_
1 3 3
−1 9 6
2 −14 −9
_
_
, b) A =
_
_
0 1 0
−4 4 0
0 0 2
_
_
, c) A =
_
_
2 −1 2
5 −3 3
−1 0 −2
_
_
,
d) A =
_
_
_
_
5 1 −1 −1
1 5 −1 −1
1 1 3 −1
1 1 −1 3
_
_
_
_
, e) A =
_
_
−4 −7 −5
2 3 3
1 2 1
_
_
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectori ¸si valori proprii 81
R: Tem˘a: c), d), e). a) σ(A) = ¦0, 0, 1¦, C = [v
1
, p, v
2
] =
_
_
9 3 2
9 0 1
−12 2 −1
_
_
, J =
_
_
0 1 0
0 0 0
0 0 1
_
_
; b)
σ(A) = ¦2, 2, 2¦, C = [v
1
, p, v
2
] =
_
_
1 0 0
2 1 0
0 0 1
_
_
; J =
_
_
2 1 0
0 2 0
0 0 2
_
_
.
10. Aflat ¸i o baz˘a ortonormat˘a ˆın R
3
fat ¸˘a de care matricea endomorfismului T s˘a fie diagonal˘a, unde
T ∈ End(R
3
). Justificat ¸i de ce este posibil acest lucru.
a) T(x) = (−x
1
+ 2x
2
−4x
3
, 2x
1
−4x
2
−2x
3
, −4x
1
−2x
2
−x
3
), ∀x = (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
.
b) [T] = A =
_
_
3 2 0
2 0 0
0 0 −1
_
_
.
R: a) A = [T] =
_
_
−1 2 −4
2 −4 −2
−4 −2 −1
_
_
, D =
_
_
−5 0 0
0 −5 0
0 0 4
_
_
, C =
_
_
1/

5 4/3

5 2/3
−2/

5 2/3

5 1/3
0 5/3

5 −2/3
_
_
;
deoarece A este matrice simetric˘a, transformarea T este diagonalizabil˘a; vectorii bazei ortonormate
c˘autate sunt coloanele matricii modale C.
b) A este matrice simetric˘a, deci diagonalizabil˘a; se obt ¸ine:
σ(A) = ¦−1, −1, 4¦, B
t
=
__
1

5
,
−2

5
, 0
_
, (0, 0, 1),
_
2

5
,
1

5
, 0
__
.
11. S˘a se verifice urm˘atoarele afirmat ¸ii:
a) Matricea A =
_
_
3 −i 0
i 3 0
0 0 4
_
_
este hermitic˘a (A =
t
¯
A). Transformarea liniar˘a asociat˘a T ∈
End(C
3
) este diagonalizabil˘a; determinat ¸i o baz˘a ortonormat˘a ˆın C
3
format˘a din vectori proprii ai
transform˘arii T.
b) Matricea A =
_
_
0 −1 0
1 0 0
0 0 −1
_
_
este unitar˘a (A
t
¯
A = I ⇔ A
−1
=
t
¯
A), iar transformarea liniar˘a
asociat˘a T ∈ End(C
3
) este unitar˘a ¸si orice valoare proprie a sa are modulul egal cu unu.
12. a) S˘a se determine valorile proprii ¸si vectorii proprii ¸si apoi s˘a se diagonalizeze matricea ortogonal˘a
A =
_
_
−cos θ 0 sinθ
0 1 0
sin θ 0 cos θ
_
_
∈ M
33
(C).
b) matricea simetric˘a A =
_
_
0 0 −1
0 0 −2
−1 −2 0
_
_
∈ M
33
(R).
R: a) Matricea transform˘arii este diagonal˘a, D =
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 −1
_
_
, relativ la baza diagonalizatoare
B
t
= ¦v
1
= (sin θ, 0, cos θ + 1), v
2
= (0, 1, 0), v
3
= (sinθ, 0, cos θ − 1)¦; b) B
t
= ¦v
1
= (−2, 1, 0), v
2
=
(−1, −2,

5), v
3
= (−1, −2, −

5)¦, D =
_
_
0 0 0
0

5 0
0 0 −

5
_
_
.
13. Fie V un spat ¸iu euclidian complex ¸si T : V → V un endomorfism hermitian. S˘a se arate c˘a
e
iT
, i
2
= −1, reprezint˘a un endomorfism unitar.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
82 Probleme propuse
R: Notˆand A = [T], B = [e
iT
]¸si folosind relat ¸iile B = e
iA
, A =
t
¯
A, rezult˘a
t
¯
BB =
t
(e
−i
¯
A
)e
iA
= e
−i
t ¯
A
e
iA
= e
−i
t ¯
A+iA
= e
i(A−
t ¯
A)
= e
O
= I.
14. Se dau urm˘atoarele matrici diagonalizabile
a) A =
_
_
4 6 0
−3 −5 0
−3 −6 1
_
_
, b) A =
_
_
1 -1 2
3 -3 6
2 -2 4
_
_
, c) A =
_
_
1 0 −2
0 0 0
−2 0 4
_
_
.
S˘a se calculeze A
1999
¸si e
A
, folosind relat ¸ia existent˘a ˆıntre matricea A ¸si forma sa canonic˘a diagonal˘a
D, D = C
−1
AC, unde C este matricea de trecere de la baza canonic˘a la noua baz˘a, relativ la care se
realizeaz˘a forma diagonal˘a.
R: Tem˘a b, c. a) C =
_
_
−2 0 1
1 0 −1
0 1 −1
_
_
, D =
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 -2
_
_
, A = CDC
−1
, de unde rezult˘a
A
1999
= CD
1999
C
−1
= C
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 −2
1999
_
_
C
−1
; e
A
= C
_
_
e
1
0 0
0 e
1
0
0 0 e
−2
_
_
C
−1
.
15. Folosind teorema Cayley–Hamilton pentru matricile urm˘atoare
a) A =
_
1 −2
0 2
_
; b) A =
_
_
1 2 −1
−2 1 0
0 1 1
_
_
, s˘a se determine:
polinomul de matrice Q(A), unde Q(t) = t
4
−t
2
+ 2;
dac˘a matricea A este inversabil˘a; ˆın caz afirmativ s˘a se calculeze inversa acesteia.
R: Tem˘a b). a) Polinomul caracteristic al matricii a este
P
A
(λ) = λ
2
−3λ + 2 ⇒A
2
−3A+ 2I
2
= 0 ⇒Q(A) = 12A−10I
2
=
_
2 −24
0 14
_
.
Cum P
A
are termenul liber nenul, A este inversabil˘a; din relat ¸ia dat˘a de teorem˘a, rezult˘a
A
_

1
2
A+
3
2
I
2
_
= I
2
⇒ A
−1
= −
1
2
A+
3
2
I
2
=
_
1 1
0 1/2
_
.
16. Folosind teorema Cayley–Hamilton aflat ¸i A
−1
¸si A
n
pentru matricele
a) A =
_
−1 0
1 −1
_
; b) A =
_
_
3 0 0
0 2 0
0 1 2
_
_
.
R: a) A
−1
= −A−2I
2
=
_
−1 0
−1 −1
_
; A
n
= x
n
A+y
n
I
2
conduce la
_
x
n+1
= −2x
n
+y
n
y
n+1
= −x
n
, de unde
x
n+1
= −2x
n
−x
n−1
⇒x
n+1
+ 2x
n
+x
n−1
= 0 ⇒x
n
= (−1)
n
a + (−1)
n
nb.
_
x
1
= 1, y
1
= 0
x
2
= −2, y
2
= −1

_
a = 0
b = −1

_
x
n
= (−1)
n+1
y
n
= −x
n−1
= −(−1)
n
(n −1)
⇒ A
n
= (−1)
n+1
nA + (−1)
n
(1 − n)I
2
¸si deci A
n
=
_
(−1)
n
0
n(−1)
n−1
(−1)
n
_
. b) A
−1
=
1
12
(A
2
−7A+ 16I
3
), A
n
=
_
_
3
n
0 0
0 2
n
0
0 n2
n−1
2
n
_
_
, n ≥ 0.
Capitolul 4. Forme biliniare ¸si p˘atratice
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Forme biliniare ¸si p˘atratice 83
1 Forme biliniare. Forme p˘atratice
Definit ¸ii. Fie V un K -spat ¸iu vectorial, unde K ∈ ¦R, C¦.
a) Se nume¸ste form˘a liniar˘a, o funct ¸ie liniar˘a ω : V →K .
b) Se nume¸ste form˘a biliniar˘a sau tensor covariant de ordinul doi pe spat ¸iul vectorial V o funct ¸ie
/ : V V →K liniar˘a ˆın fiecare variabil˘a, adic˘a satisf˘acˆand urm˘atoarele propriet˘at ¸i
/(kx +ly, z) = k/(x, z) +l/(y, z),
/(x, ky +lz) = k/(x, y) +l/(x, z), ∀x, y, z ∈ V , ∀k, l ∈ K .
Not˘am prin B(V , K ) mult ¸imea tuturor formelor biliniare definite pe V . Adunarea formelor biliniare
¸si ˆınmult ¸irea acestora cu scalari pot fi definite ca ˆın cazul funct ¸iilor, determinˆand pe B(V , K ) o
structur˘a de spat ¸iu vectorial peste corpul K .
Exemplu. Produsul scalar definit pe un spat ¸iu vectorial real este o form˘a biliniar˘a. Spre deosebire
de acesta, produsul scalar definit pe un spat ¸iu vectorial complex, nu este o form˘a biliniar˘a deoarece,
ˆın general putem determina x, y, z ∈ V , k, l ∈ C, astfel ˆıncˆat s˘a avem
¸x, ky +lz) = ¸x, ky) +¸x, lz) =
¯
k¸x, y) +l¸x, z) ,= k¸x, y) +l¸x, z).
Definit ¸ii. a) Forma biliniar˘a / se nume¸ste simetric˘a dac˘a
/(x, y) = /(y, x), ∀x, y ∈ V .
b) Forma biliniar˘a / se nume¸ste antisimetric˘a dac˘a
/(x, y) = −/(y, x), ∀x, y ∈ V .
Fie V
n
un spat ¸iu vectorial n-dimensional peste corpul K ; fie B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ o baz˘a ˆın acest
spat ¸iu ¸si / ∈ B(V , K ) o form˘a biliniar˘a pe V
n
. Expresia formei biliniare calculat˘a pe vectorii
x =
n

i=1
x
i
e
i
, y =
n

j=1
y
j
e
j
∈ V
n
este
/(x, y) = /
_
_
n

i=1
x
i
e
i
,
n

j=1
y
j
e
j
_
_
=
n

i=1
n

j=1
x
i
y
j
/(e
i
, e
j
), (1)
deci forma biliniar˘a / pe V
n
este unic determinat˘a dac˘a se cunosc cele n
2
valori ale ei /(e
i
, e
j
), i, j =
1, n pe vectorii bazei B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦. Relat ¸ia (1) se poate rescrie, notˆand a
ij
= /(e
i
, e
j
), i, j = 1, n,
/(x, y) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
y
j
. (2)
Expresia din membrul drept se nume¸ste expresia analitic˘a a formei biliniare fat ¸˘a de baza considerat˘a
B.
Matricea A = (a
ij
)
i,j=1,n
∈ M
nn
(K ) de elemente a
ij
= /(e
i
, e
j
) se nume¸ste matricea formei
biliniare / ˆın raport cu baza B. Not˘am A = [/]
B
. Dac˘a introducem matricele coloan˘a X =
t
(x
j
)
j=1,n
∈ M
n1
(K ), Y =
t
(y
j
)
j=1,n
∈ M
n1
(K ), formate din coeficient ¸ii vectorilor x ¸si y, atunci
expresia analitic˘a (2) a formei biliniare poate fi scris˘a sub forma matriceal˘a
/(x, y) =
t
XAY. (3)
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
84 Forme biliniare. Forme p˘atratice
Observat ¸ie. Aplicat ¸ia care asociaz˘a fiec˘arei forme biliniare / : V
n
V
n
→K matricea ei ˆın raport
cu o baz˘a dat˘a a spat ¸iului V
n
este un izomorfism ˆıntre spat ¸iul vectorial B(V
n
, K ) ¸si spat ¸iul vectorial
M
nn
(K ). Drept urmare
dimB(V
n
, K ) = dimM
nn
(K ) = n
2
.
Teorem˘a. O form˘a biliniar˘a / ∈ B(V
n
, K ) este simetric˘a / antisimetric˘a dac˘a ¸si numai dac˘a ma-
tricea formei ˆıntr-o baz˘a arbitrar˘a fixat˘a a spat ¸iuluiV
n
este simetric˘a/antisimetric˘a.
Demonstrat ¸ie. Admitem c˘a / este o form˘a simetric˘a; dac˘a A = (a
ij
)
i,j=1,n
este matricea formei ˆıntr-o
baz˘a B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ ⊂ V
n
, avem
a
ij
= /(e
i
, e
j
) = /(e
j
, e
i
) = a
ji
deci A =
t
A. Reciproc, admitem c˘a exist˘a o baz˘a B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ ⊂ V
n
a spat ¸iului astfel ˆıncˆat
matricea A = (a
ij
)
i,j=1,...,n
este simetric˘a. Atunci ∀x, y ∈ V avem
/(y, x) =
t
(
t
Y AX) =
t
X
t
AY =
t
XAY = /(x, y).

Teorem˘a. Dac˘a C = [B
t
]
B
= (c
ij
)
i,j=1,n
∈ M
nn
(K ) este matricea de trecere de la baza B =
¦e
1
, . . . , e
n
¦ ⊂ V
n
la baza B
t
= ¦e
t
1
, . . . , e
t
n
¦ din V
n
, iar
A = [/]
B
= (a
ij
)
i,j=1,n
, A
t
= [/]
B
= (a
t
ij
)
i,j=1,n
sunt respectiv matricele unei forme biliniare / ∈ B(V
n
, K ) fat ¸˘a de cele dou˘a baze, atunci are loc
relat ¸ia
A
t
=
t
CAC.
Demonstrat ¸ie. Fie x =
n

i=1
x
t
i
e
t
i
y =
n

j=1
y
t
j
e
t
j
, x, y ∈ V
n
descompunerile a doi vectori arbitrari
relativ la baza B
t
= ¦e
t
1
, . . . , e
t
n
¦. Notˆand X
t
=
t
(x
t
j
)
j=1,n
, Y
t
=
t
(y
t
j
)
j=1,n
¸si A
t
= (a
t
ij
)
i,j=1,n
, unde
a
t
ij
= /(e
t
i
, e
t
j
), i, j = 1, n este matricea formei biliniare / fat ¸˘a de baza B
t
, atunci /(x, y) =
t
X
t
A
t
Y
t
.
Pe de alt˘a parte, matricele coloan˘a X, Y ¸si X
t
, Y
t
ale lui x ¸si y relativ la cele dou˘a baze satisfac relat ¸iile
X = CX
t
, Y = CY
t
, deci avem /(x, y) =
t
XAY =
t
(CX
t
)A(CY
t
) =
t
X
t
(
t
CAC)Y
t
. Rezult˘a
t
X
t
A
t
Y
t
=
t
X
t
(
t
CAC)Y
t
, ∀X
t
, Y
t
∈ M
n1
(R) ≡ R
n
,
de unde, prin identificare obt ¸inem A
t
=
t
CAC.
Definit ¸ii. Fie A ∈ B(V
n
, K ) ¸si A = [/]
B
matricea formei biliniare / relativ la o baz˘a B⊂ V
n
.
a) Dac˘a / este nesingular˘a/singular˘a, atunci forma biliniar˘a A se nume¸ste nedegenerat˘a / degenerat˘a.
Rangul matricei A se nume¸ste rangul formei biliniare /.
b) Fie / ∈ B(V , K ) o form˘a biliniar˘a simetric˘a. Mult ¸imea
Ker / = ¦x ∈ V [ /(x, y) = 0, ∀y ∈ V ¦
se nume¸ste nucleul formei biliniare /.
Observat ¸ie. Ker / este un subspat ¸iu vectorial al lui V .
ˆ
Intr-adev˘ar, pentru u, v ∈ Ker / avem
/(u, w) = 0, /(v, w) = 0, ∀w ∈ V . Pentru k, l ∈ K , rezult˘a k/(u, w) + l/(v, w) = 0 ⇔ /(ku +
lv, w) = 0 ⇒ku +lv ∈ Ker /.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Forme biliniare ¸si p˘atratice 85
Teorem˘a (teorema rangului). Fie / ∈ B(V
n
, K ) o form˘a biliniar˘a. Atunci are loc relat ¸ia
rang / = n −dim( Ker /).
Definit ¸ie. Fie V un spat ¸iu vectorial peste corpul K ¸si / ∈ B(V , K ) o form˘a biliniar˘a simetric˘a.
Funct ¸ia / determin˘a unic funct ¸ia Q : V →K ,
Q(x) = /(x, x), ∀x ∈ V ,
care se nume¸ste form˘a p˘atratic˘a (asociat˘a formei biliniare A).
Observat ¸ie. Cunoa¸sterea formei p˘atratice Q permite recuperarea formei biliniare simetrice /.
ˆ
Intr-
adev˘ar, relat ¸iile
Q(x +y) = /(x +y, x +y) = /(x, x) +/(x, y) +/(y, x) +/(y, y) =
= /(x, x) + 2/(x, y) +/(y, y), ∀x, y ∈ V
¸si proprietatea de simetrie /(x, y) = /(y, x), ∀x, y ∈ V implic˘a
/(x, y) =
1
2
(Q(x +y) −Q(x) −Q(y)), ∀x, y ∈ V .
Forma biliniar˘a simetric˘a / asociat˘a formei p˘atratice Q se nume¸ste forma polar˘a sau forma dedublat˘ a
a formei p˘atratice Q.
Exemplu. Forma p˘atratic˘a corespunz˘atoare produsului scalar real (care este o form˘a biliniar˘a simet-
ric˘a) este p˘atratul normei euclidiene:
Q(x) = ¸x, x) = [[x[[
2
, ∀x ∈ V .
Fie V
n
un spat ¸iu vectorial n-dimensional. B = ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ este o baz˘a ˆın V
n
, atunci pentru orice
vector x =
n

i=1
x
i
e
i
∈ V
n
, forma p˘atratic˘a Q are expresia analitic˘a
Q(x) = /(x, x) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
=
t
XAX,
unde a
ij
= /(e
i
, e
j
), i, j = 1, n, X =
t
(x
1
, x
2
, . . . , x
n
). Deducem c˘a matricea ¸si rangul formei p˘atratice
Q coincid respectiv cu cele ale formei biliniare simetrice A asociate lui Q. Putem deci scrie
[Q]
B
= [/]
B
= A; rang Q = rang / = rang A.
Definit ¸ii. Fie / ∈ B(V , K ) o form˘a biliniar˘a simetric˘a ¸si Q forma p˘atratic˘a asociat˘a.
a) Vectorii x, y ∈ V se numesc ortogonali ˆın raport cu / (sau ˆın raport cu forma p˘atratic˘a Q) dac˘a
/(x, y) = 0.
b) Fie U ⊂ V un subspat ¸iu vectorial al lui V . Mult ¸imea
U

= ¦y ∈ V [/(x, y) = 0, ∀x ∈ U ¦
se nume¸ste complementul ortogonal al lui U ˆın V fat ¸˘a de /.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
86 Forme biliniare. Forme p˘atratice
Teorem˘a. Fie / ∈ B(V , K ) o form˘a biliniar˘a simetric˘a. Atunci:
a) U

este subspat ¸iu vectorial al lui V ;
b) dac˘a ¦u
1
, u
2
, . . . , u
p
¦ este o baz˘a ˆın U , atunci y ∈ U

dac˘a ¸si numai dac˘a
/(u
1
, y) = A(u
2
, y) = = /(u
p
, y) = 0;
c) dac˘a dimV = n, avem inegalitatea
dimU + dimU

≥ dimV .
Aceasta devine egalitate d.n.d. forma biliniar˘a / este nedegenerat˘a.
d) pentru orice subspat ¸iu U al spat ¸iului vectorial V , dac˘a /[
U
este restrict ¸ia formei biliniare / la U
¸si V este finit-dimensional, atunci are loc descompunerea ˆın sum˘a direct˘a V =U ⊕U

dac˘a ¸si numai
dac˘a /[
U
este nedegenerat˘a.
Demonstrat ¸ie. Demonstr˘am propriet˘at ¸ile a), b) ¸si d). a) Fie y
1
, y
2
∈ U

, adic˘a ace¸sti vectori satisfac
relat ¸iile /(x
1
, y
1
) = 0, /(x
2
, y
2
) = 0. Pentru k, l ∈ R avem k/(x, y
1
) +l/(x, y
2
) = 0 sau /(x, ky
1
+
ly
2
) = 0. Deci ky
1
+ly
2
∈ U

.
b) Fie y ∈ U

; atunci /(x, y) = 0, ∀x ∈ U ; ˆın particular /(u
i
, y) = 0, i = 1, p deoarece
u
i
∈ U , i = 1, p . Reciproc, din cele p relat ¸ii ¸si faptul c˘a x =
p

i=1
x
i
u
i
∈ U , folosind biliniaritatea
formei / rezult˘a /(x, y) =
p

i=1
x
i
/(u
i
, y) = 0, adic˘a y ∈ U

. d) Fie restrict ¸ia /[
U
este nedegenerat˘a,
deci singurul vector din U ortogonal pe tot ¸i vectorii din U este vectorul nul, deci U ∩U

= ¦0¦.
Cum A este nedegenerat˘a, avem dimU + dimU

= dimV ; deci U ⊕U

= V . Reciproc, dac˘a
U ⊕U

= V , rezult˘a U ∩ U

= ¦0¦ a¸sa ˆıncˆat A[
U
este nedegenerat˘a.
Exercit ¸iu. Ar˘atat ¸i c˘a forma p˘atratic˘a
Q(x) = x
2
1
−4x
2
2
+x
2
3
este nedegenerat˘a pe spat ¸iul V = R
3
, dar restrict ¸ia acesteia la subspat ¸iul
U = ¦x ∈ R
3
[ x
1
−2x
2
= 0¦ ⊂ R
3
este degenerat˘a avˆand rangul egal cu unitatea. Aflat ¸i complementul ortogonal U

relativ la Q al
subspat ¸iului vectorial U .
Solut ¸ie. Efectu˘am schimbarea de coordonate sugerat˘a de ecuat ¸ia subspat ¸iului U ,
y
1
= x
1
−2x
2
, y
2
= x
2
, y
3
= x
3
.
ˆ
In noile coordonate, forma p˘atratic˘a devine Q(y) = y
2
1
+4y
1
y
2
+y
2
3
, iar subspat ¸iul U este descris prin
U = ¦y ∈ R
3
[ y
1
= 0¦. Se observ˘a c˘a restrict ¸ia formei p˘atratice la acest subspat ¸iu, Q[
U
(y) = y
2
3
are
rangul unu.
Pentru a obt ¸ine complementul ortogonal U

, consider˘am o baz˘a ˆın U format˘a din vectorii u
1
=
(0, 0, 1), u
2
= (2, 1, 0) ¸si impunem condit ¸iile
/(u
1
, y) = 0, /(u
2
, y) = 0,
care determin˘a forma vectorilor y din subspat ¸iul U

, unde forma polar˘a A asociat˘a lui Q, obt ¸inut˘a
prin dedublare are expresia
A(x, y) = x
1
y
1
−4x
2
y
2
+x
3
y
3
, ∀x, y ∈ R
3
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Forme biliniare ¸si p˘atratice 87
Rezult˘a y
3
= 0, 2y
1
−y
2
= 0 cu solut ¸ia general˘a y
1
= a, y
2
= 2a, y
3
= 0, a ∈ R, deci
U

= ¦(a, 2a, 0)[ a ∈ R¦ = L(¦(1, 2, 0)¦) ⊂ R
3
.
Definit ¸ie. Un vector x ∈ V se nume¸ste izotrop ˆın raport cu o form˘a biliniar˘a simetric˘a / ∈ B(V , K )
(sau ˆın raport cu forma p˘atratic˘a asociat˘a Q) dac˘a Q(x) = /(x, x) = 0. Observ˘am c˘a vectorul nul 0
al spat ¸iului este totdeauna izotrop.
Exemplu. Se d˘a forma biliniar˘a
/ ∈ B(C
3
, C), /(x, y) = x
1
y
1
+x
3
y
3
, ∀x, y ∈ C
3
.
Forma p˘atratic˘a asociat˘a este Q(x) = x
2
1
+x
2
3
. Din Q(x) = 0 rezult˘a x
3
= ±ix
1
, deci vectorii izotropi
ai formei sunt (x
1
, x
2
, ix
1
) ¸si (x
1
, x
2
, −ix
1
) cu x
1
, x
2
∈ C.
Definit ¸ie. Fie / ∈ B(V
n
, K ) o form˘a biliniar˘a simetric˘a. Se nume¸ste baz˘a ortogonal˘a ˆın raport cu
forma biliniar˘a A (sau ˆın raport cu forma p˘atratic˘a asociat˘a Q), o baz˘a B = ¦e
1
, e
2
, . . . , e
n
¦ ⊂ V
n
cu
proprietatea
/(e
i
, e
j
) = 0, ∀i ,= j, i, j = 1, n,
adic˘a vectorii acesteia sunt ortogonali doi cˆate doi relativ la forma A.
Observat ¸ie.
ˆ
In raport cu o baz˘a ortogonal˘a matricea formei este diagonal˘a (tem˘a, verificat ¸i!) ,
A = [/]
B
=
_
_
_
_
_
a
11
0 . . . 0
0 a
22
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0
0 0 . . . a
nn
_
_
_
_
_
.
Atunci, notˆand a
ii
= a
i
, i = 1, n, expresiile analitice ale formei biliniare / ¸si ale formei p˘atratice
asociate Q devin expresii canonice, fiind de forma
/(x, y) =
n

i=1
a
i
x
i
y
i
, Q(x) =
n

i=1
a
i
x
2
i
.
2 Reducerea formelor p˘atratice la expresia canonic˘a
Fie V
n
un K -spat ¸iu vectorial, K ∈ ¦R, C¦ ¸si fie o form˘a p˘atratic˘a pe V
n
exprimat˘a prin matricea
simetric˘a A = [Q]
B
relativ la o baz˘a fixat˘a B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ a spat ¸iului V
n
, ¸si avˆand expresia analitic˘a
Q(v) =
t
XAX, ∀v = x
1
e
1
+ +x
n
e
n
∈ V
n
, X =
t
(x
1
, . . . , x
n
).
O schimbare a bazei B →B
t
ˆın V
n
induce schimbarea de coordonate
X →X
t
, X = CX
t
,
unde C = [B
t
]
B
este matricea de schimbare de baz˘a. Deci relativ la noile coordonate expresia analitic˘a
a formei p˘atratice Q este Q(v) =
t
X
t
A
t
X
t
, iar matricea asociat˘a
A
t
= [Q]
B
=
t
CAC,
este tot o matrice simetric˘a (!). Prin urmare matricea unei forme p˘atratice relativ la o baz˘a poate fi
ˆın particular matrice diagonal˘a, dar nu poate fi niciodat˘a matrice Jordan cu celule de ordin mai mare
decˆat 1.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
88 Reducerea formelor p˘atratice la expresia canonic˘a
ˆ
In cele ce urmeaz˘a, vom prezenta trei metode de obt ¸inere a unei baze B
t
relativ la care matricea
A
t
a formei p˘atratice Q este diagonal˘a, deci relativ la care forma p˘atratic˘a Q are o expresie canonic˘a.
Teorem˘a (metoda Gauss). Dac˘a Q : V
n
→ K este o form˘a p˘atratic˘ a, atunci exist˘a o baz˘a ˆın V
n
care este ortogonal˘a ˆın raport cu Q (deci relativ la care Q are o expresie canonic˘a).
Demonstrat ¸ie. Induct ¸ie dup˘a dimensiunea n a spat ¸iului vectorial. Fie B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ o baz˘a a
spat ¸iului V
n
¸si expresia analitic˘a asociat˘a formei Q relativ la aceast˘a baz˘a,
Q(v) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
, ∀v = x
1
e
1
+ +x
n
e
n
∈ V
n
Dac˘a a
ii
= 0, i = 1, n iar Q nu este identic nul˘a, atunci exist˘a cel put ¸in un element a
ij
,= 0 cu i ,= j;
atunci, prin transformarea de coordonate
_
_
_
x
i
= x
t
i
+x
t
j
x
j
= x
t
i
−x
t
j
x
k
= x
t
k
, k ∈ 1, n¸¦i, j¦
expresia formei p˘atratice devine Q(v) =
n

i,j=1
a
t
ij
x
t
i
x
t
j
, ˆın care cel put ¸in unul din elementele diagonale
a
t
ii
, i = 1, n este nenul, c˘aci x
i
x
j
= x
t
i
2
−x
t
j
2
.
Not˘am cu F
1
= ¦f
t
1
, . . . , f
t
n
¦ baza luiV
n
fat ¸˘a de care coordonatele lui x sunt x
t
i
, i = 1, . . . , n.
Admit ¸ˆand c˘a i < j, matricea de trecere de la baza B la F
1
este
C
1
=
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
1 0 0 0 0
0 1 0 0 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 1 1 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 1 −1 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 0 0 1
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
i
←−
j
←−
↑ ↑
i j
F˘ar˘a a mic¸sora generalitatea, putem admite c˘a a
t
11
,= 0; atunci putem scrie
Q(v) = a
t
11
x
t
1
2
+ 2

k=2
a
t
1k
x
t
1
x
t
k
+
n

i,j,=1
a
t
ij
x
t
i
x
t
j
.
Ad˘aug˘am ¸si sc˘adem termenii necesari pentru a obt ¸ine p˘atratul formei liniare
a
t
11
x
t
1
+a
t
12
x
t
2
+ +a
t
1n
x
t
n
,
ˆın expresia formei p˘atratice Q; rezult˘a
Q(v) =
1
a
t
11
(a
t
11
x
t
1
+a
t
12
x
t
2
+ +a
t
1n
x
t
n
)
2
+
n

i,j=2
a
tt
ij
x
t
i
x
t
j
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Forme biliniare ¸si p˘atratice 89
unde
n

i,j=2
a
tt
ij
x
t
i
x
t
j
, nu cont ¸ine pe x
t
1
. Fie F
2
= ¦f
tt
1
, f
tt
2
, . . . , f
tt
n
¦ baza din V
n
fat ¸˘a de care coordonatele
x
t
¸si x
tt
ale vectorului v s˘a satisfac˘a egalit˘at ¸ile
_
x
tt
1
= a
t
11
x
t
1
+a
t
12
x
t
2
+ +a
t
12
x
t
n
x
tt
j
= x
t
j
, j = 2, n.
Matricea de trecere de la baza F
1
la noua baz˘a F
2
este C
2
=
_
_
_
_
_
_

1
a

11

a

12
a

11
. . . −
a

1n
a

11
0 1 . . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . 1
_
_
_
_
_
_
.
ˆ
In raport
cu baza F
2
, expresia formei p˘atratice devine
Q(v) =
1
a
t
11
x
tt
1
2
+
n

i,j=2
a
tt
ij
x
tt
i
x
tt
j
.
Suma
˜
Q(x) =
n

i,j=2
a
tt
ij
x
tt
i
x
tt
j
din membrul drept al expresiei este o form˘a p˘atratic˘a ˆın n − 1 variabile,
deci poate fi tratat˘a prin procedeul de mai sus, analog cu forma Q.
ˆ
In concluzie, dup˘a ˆınc˘a cel mult
n − 1 pa¸si obt ¸inem o baz˘a B
t
= ¦e
t
1
, . . . , e
t
n
¦ ˆın V
n
, ortogonal˘a fat ¸˘a de Q. Relativ la aceast˘a baz˘a,
forma p˘atratic˘a Q se reduce la expresia canonic˘a: o sum˘a de p˘atrate de p = rang Q ≤ n forme
liniare independente ˆın coordonatele (x
1
, . . . , x
n
), iar relativ la coordonatele asociate bazei B
t
, o sum˘a
algebric˘a de p˘atrate.
Exercit ¸ii. 1. Folosind metoda Gauss, aflat ¸i expresia canonic˘a ¸si baza ˆın care se realizeaz˘a aceasta,
pentru forma p˘atratic˘a
Q : R
3
→R, Q(v) = x
1
x
2
+ 2x
1
x
3
, v ≡ (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
,
Solut ¸ie. Se observ˘a c˘a avem a
ii
= 0, i = 1, 3 ¸si a
12
= 1 ,= 0, deci efectu˘am schimbarea de coordonate
x
1
= x
t
1
+ x
t
2
, x
2
= x
t
1
− x
t
2
, x
3
= x
t
3
, c˘areia ˆıi este asociat˘a (prin relat ¸ia X = C
1
X
t
) matricea de
trecere C
1
=
_
_
1 1 0
1 −1 0
0 0 1
_
_
. Vectorii noii baze F
1
= ¦e
t
1
= e
1
+ e
2
, e
t
2
= e
1
− e
2
, e
t
3
= e
3
¦ au
coeficient ¸ii dat ¸i de coloanele acestei matrici; relativ la F
1
expresia formei p˘atratice Q este,
Q(v) = x
t
1
2
−x
t
2
2
+ 2x
t
1
x
t
3
+ 2x
t
2
x
t
3
=
_
x
t
1
+x
t
3
_
2
−x
t
2
2
+ 2x
t
2
x
t
3
−x
t
3
2
.
T¸ inˆand cont de expresia din parantez˘a, efectu˘am schimbarea de coordonate
x
tt
1
= x
t
1
+x
t
3
, x
tt
2
= x
t
2
, x
tt
3
= x
t
3
.
Trecerea la noile coordonate (x
tt
1
, x
tt
2
, x
tt
3
) se realizeaz˘a prin intermediul relat ¸iei X
t
= C
2
X
tt
, cu matricea
de trecere
C
2
=
_
_
1 0 1
0 1 0
0 0 1
_
_
−1
=
_
_
1 0 −1
0 1 0
0 0 1
_
_
;
aceste coordonate corespund noii baze F
2
= ¦e
tt
1
= e
t
1
, e
tt
2
= e
t
2
, e
tt
3
= −e
t
1
+e
t
3
¦; relativ la F
2
, forma
Q are expresia analitic˘a Q(v) = x
tt
1
2
−x
tt
2
2
+ 2x
tt
2
x
tt
3
−x
tt
3
2
= x
tt
1
2
−(x
tt
2
−x
tt
3
)
2
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
90 Reducerea formelor p˘atratice la expresia canonic˘a
x
ttt
1
= x
tt
1
, x
ttt
2
= x
tt
2
−x
tt
3
, x
ttt
3
= x
tt
3
⇔ X
tt
= C
3
X
ttt
de unde obt ¸inem matricea de trecere C
3
ata¸sat˘a acestei schimb˘ari,
C
3
=
_
_
1 0 0
0 1 −1
0 0 1
_
_
−1
=
_
_
1 0 0
0 1 1
0 0 1
_
_
Coloanele acesteia furnizeaz˘a noua baz˘a, B
t
= F
3
= ¦e
ttt
1
= e
tt
1
, e
ttt
2
= e
tt
2
, e
ttt
3
= e
tt
2
+ e
tt
3
¦, relativ
la care obt ¸inem prin ˆınlocuire expresia formei Q, Q(v) = x
ttt
1
2
− x
ttt
2
2
. Aceast˘a expresie reprezint˘a o
expresie canonic˘a a formei p˘atratice Q, fiind o sum˘a algebric˘a de p˘atrate. Matriceal, are loc relat ¸ia
X = C
1
C
2
C
3
X
ttt
≡ CX
ttt
de unde rezult˘a matricea C = [B
t
]
B
= C
1
C
2
C
3
de trecere de la baza
natural˘a (init ¸ial˘a) a spat ¸iului R
3
B = ¦e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1)¦
la baza B
t
= F
3
descris˘a mai sus, relativ la care Q are o expresie canonic˘a.
2. Folosind metoda Gauss, aflat ¸i expresia canonic˘a ¸si baza ˆın care se realizeaz˘a aceasta, pentru forma
p˘atratic˘a
Q : R
3
→R, Q(v) = 4x
2
3
+ 6x
2
2
+ 9x
2
1
+ 12x
1
x
2
−10x
1
x
3
−2x
2
x
3
, ∀x = (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
,
exprimat˘a analitic ˆın baza canonic˘a a lui R
3
.
Solut ¸ie. Fie v = x
1
e
1
+x
2
e
2
+x
3
e
3
∈ R
3
. Restrˆıngˆand succesiv p˘atratele ce cont ¸in variabilele x
1
, x
2
, x
3
ˆın expresia lui Q, obt ¸inem
Q(x) =
1
9
(9x
1
+ 6x
2
−5x
3
)
2

36
9
x
2
2
25
9
x
2
3
+
20
3
x
2
x
3
+ 6x
2
2
+ 4x
2
3
−2x
2
x
3
=
=
1
9
(9x
1
+ 6x
2
−5x
3
)
2
+ 2x
2
2
+
14
3
x
2
x
3
+
11
9
x
2
3
=
=
1
9
(9x
1
+ 6x
2
−5x
3
)
2
+
1
2
_
2x
2
+
7
3
x
3
_
2

49
18
x
2
3
+
11
9
x
2
3
=
=
1
9
(9x
1
+ 6x
2
−5x
3
)
2
+
1
2
_
2x
2
+
7
3
x
3
_
2

3
2
x
2
3
=
1
9
y
2
1
+
1
2
y
2
2

3
2
y
2
3
,
unde am notat y
1
= 9x
1
+ 6x
2
− 5x
3
, y
2
= 2x
2
+
7
3
x
3
, y
3
= x
3
, iar (y
1
, y
2
, y
3
) sunt coordonatele
vectorului v relativ la baza B
t
= ¦e
t
1
, e
t
2
, e
t
3
¦ ortogonal˘a relativ la forma p˘atratic˘a Q, ˆın care
expresia formei este canonic˘a. T¸ inˆand cont de formulele de schimbare de coordonate de mai sus,
obt ¸inem matricea de trecere de la baza canonic˘a B = ¦e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1)¦ la
baza B
t
,
C ≡ [B
t
]
B
=
_
_
9 6 −5
0 2 7/3
0 0 1
_
_
−1
=
_
_
1/9 −1/3 4/3
0 1/2 −7/6
0 0 1
_
_
.
Examinˆand coloanele acestei matrici, rezult˘a c˘a baza B
t
este format˘a din vectorii
B
t
=
_
e
t
1
=
1
9
e
1
, e
t
2
= −
1
3
e
1
+
1
2
e
2
, e
t
3
=
4
3
e
1

7
6
e
2
+e
3
_
,
iar matricea formei Q relativ la aceast˘a baz˘a este A
t
= [Q]
B
=
_
_
1/9 0 0
0 1/2 0
0 0 −3/2
_
_
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Forme biliniare ¸si p˘atratice 91
Teorem˘a (Metoda Jacobi). Fie Q : V
n
→ K o form˘a p˘atratic˘a ¸si A = (a
ij
)
1,j=1,n
matricea ei
relativ la baza B = ¦e
1
, . . . , e
n
¦ a lui V
n
. Dac˘a determinant ¸ii

1
= a
11
, ∆
2
=
¸
¸
¸
¸
a
11
a
12
a
21
a
22
¸
¸
¸
¸
, . . . , ∆
n
= det A
sunt tot ¸i nenuli, atunci exist˘a o baz˘a B
t
= ¦e
t
1
, . . . , e
t
n
¦ ⊂ V
n
fat ¸˘a de care expresia formei p˘atratice Q
devine
Q(v) =
n

i=1

i−1

i
x
t
i
2
, (1)
unde (x
t
1
. . . , x
t
n
) sunt coordonatele lui x ˆın baza B
t
¸si am notat ∆
0
= 1.
Demonstrat ¸ie. C˘aut˘am vectorii e
t
1
, . . . , e
t
n
de forma
_
¸
¸
_
¸
¸
_
e
t
1
= c
11
e
1
e
t
2
= c
21
e
1
+c
22
e
2
. . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . .
e
t
n
= c
n1
e
1
+c
n2
e
2
+ +c
nn
e
n
a¸sa ˆıncˆat s˘a avem
/(e
t
i
, e
j
) = 0, 1 ≤ j < i ≤ n,
/(e
t
i
, e
i
) = 1, i = 1, n
unde / este polara formei p˘atratice Q. Scrise dezvoltat, aceste condit ¸ii devin
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
/(e
t
i
, e
1
) ≡ c
i1
a
11
+c
i2
a
12
+ +c
ii
a
1i
= 0
/(e
t
i
, e
2
) ≡ c
i1
a
21
+c
i2
a
22
+ +c
ii
a
2i
= 0
. . .
/(e
t
i
, e
i−1
) ≡ c
i1
a
i−1,1
+c
i2
a
i−1,2
+ +c
ii
a
i−1i
= 0
A(e
t
i
, e
i
) ≡ c
i1
a
i1
+c
i2
a
i2
+ +c
ii
a
ii
= 1.
Pentru i ∈ ¦1, . . . , n¦ fixat, sistemul liniar neomogen obt ¸inut const˘a din i ecuat ¸ii cu i necunoscute
¦c
i1
, . . . , c
ii
¦; acest sistem are solut ¸ie unic˘a, deoarece prin ipotez˘a determinantul sistemului este chiar

i
,= 0. Regula lui Cramer produce solut ¸iile sistemului deci baza ¦e
t
1
, . . . , e
t
n
¦ este perfect determinat˘a
de relat ¸iile
e
t
k
=
1

i
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
e
1
e
2
e
k
a
11
a
12
a
1k

.
.
.
.
.
.
.
.
.
a
k−1,1
a
k−1,2
a
k−1,k
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
, k = 1, n.
Pentru a afla expresia formei p˘atratice ˆın aceast˘a baz˘a, constat˘am ˆıntˆai c˘a matricea lui Qˆın baza B
t
este matricea A
t
ai c˘arei coeficient ¸i sunt
a
t
ij
= /(e
t
i
, e
t
j
) = /(e
t
i
, c
j1
e
1
+ +c
jj
e
j
) =
= c
j1
/(e
t
i
, e
1
) +c
j2
/(e
t
i
, e
2
) + +c
jj
/(e
t
i
, e
j
), i, j = 1, n
Dar, prin construct ¸ie, /(e
t
i
, e
j
) = 0 pentru j < i, deci a
t
ij
= 0 pentru j < i. De asemenea, datorit˘a
simetriei formei biliniare / rezult˘a a
t
ij
= 0 ¸si pentru j > i. Deci a
t
ij
= 0 pentru i ,= j, iar pentru j = i
avem
a
t
ii
= /(e
t
i
, e
t
i
) = /(e
t
i
, c
i1
e
1
+ +c
ii
e
i
) =
= c
i1
/(e
t
i
, e
1
) + +c
i,i−1
/(e
t
i
, e
i−1
) +c
ii
/(e
t
i
, e
i
) = c
ii
=

i−1

i
, i = 1, n.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
92 Reducerea formelor p˘atratice la expresia canonic˘a
Deci ˆın baza B
t
forma p˘atratic˘a are o expresie canonic˘a,
Q(x) =
n

i,j=1
a
t
ij
x
t
i
x
t
j
=
n

i=1

i−1

i
x
t
i
2
,
iar matricea asociat˘a acesteia este A
t
= [Q]
B
= (a
t
ij
)
i,j=1,n
=
_
_
_

0
/∆
1
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 . . . ∆
n−1
/∆
n
_
_
_
.
Exercit ¸iu. Folosind metoda Jacobi, aflat ¸i expresia canonic˘a ¸si baza ˆın care se realizeaz˘a aceasta,
pentru forma p˘atratic˘a
Q(x) = x
2
1
+ 7x
2
2
+x
2
3
−8x
1
x
2
−8x
2
x
3
−16x
1
x
3
, x = (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
.
Solut ¸ie. Matricea formei p˘atratice relativ la baza canonic˘a a spat ¸iului R
3
este
A =
_
_
1 −4 −8
−4 7 −4
−8 −4 1
_
_
.
Minorii principali ¦∆
i
¦
i=1,2,3
ai acesteia sunt

1
= a
11
= 1, ∆
2
=
¸
¸
¸
¸
1 −4
−4 7
¸
¸
¸
¸
= −9, ∆
3
= det A = −729 .
Folosind formula (1), rezult˘a expresia canonic˘a a formei p˘atratice,
Q(x) = x
t
1
2
1
9
x
t
2
2
+
1
81
x
t
3
2
,
Prin dedublare obt ¸inem forma biliniar˘a asociat˘a
/(x, y) = x
t
1
y
t
1

1
9
x
t
2
y
t
2
+
1
81
x
t
3
y
t
3
.
Noua baz˘a B
t
= ¦e
t
1
, e
t
2
, e
t
3
¦ se obt ¸ine rezolvˆand succesiv sistemele ce furnizeaz˘a coeficient ¸ii descom-
punerii vectorilor e
t
1
, e
t
2
, e
t
3
relativ la baza init ¸ial˘a, dup˘a cum urmeaz˘a:
e
t
1
= a e
1
; A(e
t
1
, e
1
) = 1 a = 1 ⇒e
t
1
= e
1
;
e
t
2
= a e
1
+b e
2
;
_
/(e
t
2
, e
1
) = 1 a −4b = 0
/(e
t
2
, e
2
) = −4a + 7b = 1
⇒e
t
2
= −
4
9
e
1
+
1
9
e
2
;
e
t
3
= a e
1
+b e
2
+c e
3
;
_
¸
¸
_
¸
¸
_
/(e
t
3
, e
1
) = 1 a −4b −8c = 0
/(e
t
3
, e
2
) = −4a + 7b −4c = 0
/(e
t
3
, e
3
) = −8a −4b +c = 1
⇒ e
t
3
= −
8
81
e
1

4
81
e
2
+
1
81
e
3
deci ˆın final obt ¸inem
B
t
= ¦e
t
1
= e
1
, e
t
2
= −
4
9
e
1
+
1
9
e
2
, e
t
3
= −
8
81
e
1

4
81
e
2
+
1
81
e
3
¦,
cu matricea de trecere de la baza canonic˘a la noua baz˘a B
t
de coeficient ¸i
C =
_
_
1 −4/9 −8/81
0 1/9 −4/81
0 0 1/81
_
_
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Forme biliniare ¸si p˘atratice 93
Teorem˘a (Metoda valorilor proprii). Fie V
n
un spat ¸iu vectorial real euclidian ¸si Q : V
n
→ R o
form˘a p˘atratic˘a real˘ a. Atunci exist˘a o baz˘a ortonormat˘a B
t
= ¦e
t
1
, e
t
2
, . . . , e
t
n
¦ a spat ¸iului vectorial V
n
relativ la care expresia canonic˘a a formei este
Q(v) =
n

i=1
λ
i
x
t
i
2
,
unde λ
1
, λ
2
, . . . , λ
n
sunt valorile proprii ale matricei formei p˘atratice relativ la o baz˘a ortonormat˘a B
(fiecare valoare proprie fiind inclus˘a ˆın sum˘a de atˆatea ori cˆat multiplicitatea sa), iar (x
t
1
, . . . , x
t
n
)
sunt coordonatele vectorului v relativ la baza B
t
.
Demonstrat ¸ie. Fie Amatricea asociat˘a lui Q ˆıntr-o baz˘a init ¸ial˘a B a lui V
n
. Ca matrice real˘a ¸si
simetric˘a, matricea A = [Q]
B
are n valori proprii reale λ
1
, . . . , λ
n
(unele pot fi egale) ¸si se poate
diagonaliza. Baza B
t
= ¦e
t
1
, . . . , e
t
n
¦ format˘a din vectori proprii ortonormat ¸i ai matricei A determin˘a
matricea diagonalizatoare C care este ortogonal˘a (
t
C = C
−1
). Q are relativ la aceast˘a baz˘a o expresie
canonic˘a deoarece matricea ei relativ la aceast˘a baz˘a este
D = [Q]
B
= C
−1
AC =
t
CAC =
_
_
_
_
_
λ
1
0 . . . 0
0 λ
2
. . . 0
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
.
0 0 . . . λ
n
_
_
_
_
_
. ?

Exercit ¸iu. Folosind metoda valorilor proprii, aflat ¸i expresia canonic˘a ¸si baza ˆın care se realizeaz˘a
aceasta, pentru forma p˘atratic˘a din exemplul anterior,
Q(v) = x
2
1
+ 7x
2
2
+x
2
3
−8x
1
x
2
−16x
1
x
3
−8x
2
x
3
, v ≡ (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
,
exprimat˘a relativ la baza canonic˘a a lui R
3
.
Solut ¸ie. Matricea asociat˘a formei p˘atratice relativ la baza canonic˘a
B = ¦ e
1
= (1, 0, 0), e
2
= (0, 1, 0), e
3
= (0, 0, 1)¦,
este ortonormat˘a fat ¸˘a de produsul scalar canonic, ¸si are coeficient ¸ii
A =
_
_
1 −4 −8
−4 7 −4
−8 −4 1
_
_
.
Valorile proprii ale acestei matrici sunt λ
1
= −9, λ
2
= λ
3
= 9 (tem˘a, verificat ¸i!) , iar vectorii proprii
ortonormat ¸i corespunz˘atori valorilor proprii sunt
e
t
1
=
_
2
3
,
1
3
,
2
3
_
, e
t
2
=
_
0, −
2

5
,
1

5
_
, e
t
3
=
_
−5
3

5
,
2
3

5
,
4
3

5
_
,
deci matricea de trecere la noua baz˘a B
t
= ¦e
t
1
, e
t
2
, e
t
3
¦ este
C = [e
t
1
, e
t
2
, e
t
3
] = 3

5
_
_
2

5 0 −5

5 −6 2
2

5 3 4
_
_
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
94 Signatura unei forme p˘atratice reale
Efectuˆand schimbarea de coordonate X = CX
t
asociat˘a schimb˘arii de baz˘a, rezult˘a expresia canonic˘a
a formei p˘atratice Q,
Q(v) = −9x
t
1
2
+ 9x
t
2
2
+ 9x
t
3
2
.
Comparat ¸ia celor trei metode.
1) Metoda Gauss reprezint˘a un algoritm elementar de aducere la forma canonic˘a, dar nu furnizeaz˘a
direct noua baz˘a, ci schimbarea de coordonate pe baza c˘areia se determin˘a noua baz˘a.
2) Metoda Jacobi este util˘a cˆand se cere determinarea rapid˘a a formei canonice (de exemplu
ˆın aprecierea naturii punctelor de extrem ale unei funct ¸ii reale), f˘ar˘a a fi interesat ¸i ¸si de baza core-
spunz˘atoare (care se obt ¸ine printr-un calcul mai laborios). Metoda prezint˘a dezavantajul c˘a presupune
neanularea tuturor minorilor ¦∆
i
¦
i=1,n
.
3) Metoda vectorilor proprii este eficace, producˆand o form˘a canonic˘a ¸si o baz˘a canonic˘a ortonor-
mat˘a fat ¸˘a de produsul scalar preexistent. Dezavantajul acestei metode este c˘a include calculul
r˘ad˘acinilor polinomului caracteristic al matricii asociate formei p˘atratice, r˘ad˘acini care pot fi irat ¸ionale
(¸si deci aflarea lor necesitˆand tehnici de calcul de analiz˘a numeric˘a).
3 Signatura unei forme p˘atratice reale
Exist˘a formele p˘atratice reale care iau totdeauna valori pozitive (cum ar fi, spre exemplu, p˘atratul
unei norme ce provine dintr-un produs scalar); ˆın cele ce urmeaz˘a vom detalia not ¸iunile ce conduc la
stabilirea semnului valorilor pe care le poate lua o form˘a p˘atratic˘a.
Definit ¸ii. a) O form˘a p˘atratic˘a Q : V → R se nume¸ste pozitiv / negativ semidefinit˘a dac˘a Q(v) ≥
0/Q(v) ≤ 0, pentru orice v ∈ V .
b) Forma p˘atratic˘a Q se nume¸ste pozitiv / negativ definit˘a dac˘a Q(v) > 0/Q(v) < 0, pentru orice
v ∈ V ¸¦0¦.
c) Dac˘a exist˘a v ∈ V a¸sa ˆıncˆat Q(v))0 ¸si w ∈ V a¸sa ˆıncˆat Q(w)¸0 spunem c˘a forma p˘atratic˘a Q este
nedefinit˘a.
d) O form˘a biliniar˘a simetric˘a A ∈ B(V , R) se nume¸ste pozitiv definit˘a (respectiv negativ definit˘a,
pozitiv semidefinit˘a, negativ semidefinit˘a) dac˘a forma p˘atratic˘a asociat˘a Q are proprietatea core-
spunz˘atoare.
Exemplu. Produsul scalar definit pe un spat ¸iu vectorial real este o form˘a biliniar˘a simetric˘a ¸si pozitiv
definit˘a.
Reducerea la expresia canonic˘a prin metoda lui Jacobi permite obt ¸inerea unei condit ¸ii necesare ¸si
suficiente pentru ca o form˘a p˘atratic˘a Q : V
n
→R s˘a fie pozitiv definit˘a (respectiv, negativ definit˘a),
dup˘a cum rezult˘a din urm˘atoarea
Teorem˘a (Criteriul lui Sylvester, teorema inert ¸iei). Se d˘a forma p˘atratic˘a Q : V
n
→R. Dac˘a
sunt ˆındeplinite condit ¸iile teoremei Jacobi, atunci au loc urm˘atoarele afirmat ¸ii:
a) Q este pozitiv definit˘a dac˘a ¸si numai dac˘a ∆
i
> 0, i = 1, n;
b) Q este negativ definit˘a dac˘a ¸si numai dac˘a (−1)
k

k
> 0, k = 1, n.
Definit ¸ie. Fie Q(v) =
n

i=1
a
i
x
2
i
o expresie canonic˘a a formei p˘atratice Q : V
n
→ R. Se nume¸ste
signatura formei p˘atratice Q tripletul de numere reale (p, q, d), ˆın care:
p = num˘arul de coeficient ¸i din setul ¦a
1
, . . . , a
n
¦ care sunt strict pozitivi, numit indicele pozitiv de
inert ¸ie al lui Q;
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Forme biliniare ¸si p˘atratice 95
q = num˘arul de coeficient ¸i strict negativi, numit indicele negativ de inert ¸ie al lui Q;
d = n −(p +q) = num˘arul de coeficient ¸i nuli.
Teorem˘a (legea de inert ¸ie, Sylvester). Signatura unei forme p˘atratice Q este aceea¸si ˆın orice
expresie canonic˘a a lui Q.
Observat ¸ii. 1. Legea de inert ¸ie arat˘a c˘a urmˆand oricare din cele 3 metode de obt ¸inere a expresiei
canonice (care poate s˘a difere), signatura formei p˘atratice (dedus˘a din expresia canonic˘a obt ¸inut˘a)
este totdeauna aceea¸si.
2. Dat˘a fiind o form˘a p˘atratic˘aQ : V
n
→R ¸si matricea A asociat˘a acesteia relativ la o baz˘a a spat ¸iului
V
n
, Q este pozitiv definit˘a dac˘a ¸si numai dac˘a oricare din urm˘atoarele condit ¸ii este ˆındeplinit˘a.
• forma p˘atratic˘a Q are signatura (n, 0, 0),
• determinant ¸ii ∆
i
, i = 1, n calculat ¸i conform metodei Jacobi sunt strict pozitivi,
• valorile proprii ale matricei A sunt strict pozitive.
4 Probleme propuse
1. Se d˘a aplicat ¸ia / ∈ B(R
3
, R),
/(x, y) = 2x
1
y
2
+ 2x
2
y
1
−3x
3
y
3
, ∀x = (x
1
, x
2
, x
3
), y = (y
1
, y
2
, y
3
) ∈ R
3
.
S˘a se determine urm˘atoarele:
a) Ar˘atat ¸i c˘a / este form˘a biliniar˘a.
b) Ar˘atat ¸i c˘a / este form˘a biliniar˘a simetric˘a.
c) Determinat ¸i matricea A = [/]
B
relativ la baza canonic˘a B.
d) Aflat ¸i forma p˘atratic˘a Q asociat˘a formei biliniare simetrice /.
e) Verificat ¸i relat ¸iile /(x, y) =
t
XAY, Q(x) =
t
XAX, ∀X = [x]
B
, Y = [y]
B
, ∀x, y ∈ R
3
.
f) Determinat ¸i matricea A
t
= [/]
B
, relativ la baza
B
t
= ¦e
t
1
= (1, 1, 0), e
t
2
= (1, 0, 1), e
t
3
= (0, 1, 1)¦.
R: Matricea formei p˘atratice date este A =
_
_
0 2 0
2 0 0
0 0 −3
_
_
, expresia analitic˘a este
Q(x) = 4x
1
x
2
−3x
2
3
,
cu matricea de schimbare la noua baz˘a C, iar matricea formei p˘atratice relativ la baza B
t
de la punctul
6, A
t
, unde C = [B
t
]
B
=
_
_
1 1 0
1 0 1
0 1 1
_
_
, ¸si A
t
=
t
CAC =
_
_
4 2 2
2 −3 −1
2 −1 −3
_
_
.
2. Se d˘a funct ¸ia / ∈ B(R
4
, R),
/(x, y) = x
1
y
2
−x
2
y
1
+x
1
y
3
−x
3
y
1
+x
1
y
4
−x
4
y
1
+
+x
2
y
3
−x
3
y
2
+x
2
y
4
−x
4
y
2
+x
3
y
4
−x
4
y
3
, ∀x, y ∈ R
4
.
a) S˘a se arate c˘a / este o form˘a biliniar˘a antisimetric˘a.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
96 Probleme propuse
b) S˘a se determine matricea corespunz˘atoare formei biliniare / relativ la baza
B
t
= ¦e
t
1
= (1, 1, 1, 0), e
t
2
= (0, 1, 1, 1), e
t
3
= (1, 1, 0, 1), e
t
4
= (1, 0, 1, 1)¦.
R: A = [/]
B
=
_
_
_
_
0 1 1 1
−1 0 1 1
−1 −1 0 1
−1 −1 −1 0
_
_
_
_
, A
t
= [A]
B

=
t
CAC, C =
_
_
_
_
1 0 1 1
1 1 1 0
1 1 0 1
0 1 1 1
_
_
_
_
.
3. Fie P
2
spat ¸iul vectorial al funct ¸iilor polinomiale reale de grad cel mult doi ¸si fie produsul scalar
/ : P
2
P
2
→R, /(v, w) =
_
1
0
_
1
0
v(t)w(s)dtds, ∀v, w ∈P
2
≡ R
2
[x].
a) S˘a se arate c˘a / este o form˘a biliniar˘a simetric˘a pozitiv semidefinit˘a, dar nu este pozitiv definit˘a.
b) S˘a se determine matricea formei biliniare / relativ la baza canonic˘a a spat ¸iului P
2
, B = ¦1, t, t
2
¦
¸si relativ la baza B
t
= ¦1, t −1, t
2
−t¦.
R: A = [/]
B
=
_
_
1 1/2 1/3
1/2 1/4 1/6
1/3 1/6 1/9
_
_
, A
t
= [A]
B

=
t
CAC, C =
_
_
1 −1 0
0 1 −1
0 0 1
_
_
.
4. Determinat ¸i valoarea parametrului λ ∈ R astfel ca vectorii x = (−1, 1) ¸si y = (2, λ) s˘a fie ortogonali
ˆın raport cu forma p˘atratic˘a
Q : R
2
→R, Q(x) = x
2
1
−2x
1
x
2
+x
2
2
R: (−1, 1)
_
1 −1
−1 1
__
2
λ
_
= 0 ⇒λ = 2.
5. Se dau urm˘atoarele forme p˘atratice:
a) Q(v) = ac −2bc + 3c
2
, ∀v = (a, b, c) ∈ R
3
;
b) Q(w) = xy −zv + 2v
2
+ 3xv, ∀w = (x, y, z, v) ∈ R
4
.
1) Determinat ¸i forma polar˘a / asociat˘a formei p˘atratice Q prin dedublare.
2) Aflat ¸i matricea formei p˘atratice Q relativ la baza natural˘a.
R: . Tem˘a a). Solut ¸ia la punctul b):
/(x, y) =
1
2
(x
1
y
2
+x
2
y
1
) −
1
2
(x
3
y
4
+x
4
y
3
) + 2x
4
y
4
+
3
2
(x
1
y
4
+x
4
y
1
), ∀x, y ∈ R
4
,
[Q] = [/] =
_
_
_
_
0 1/2 0 3/2
1/2 0 0 0
0 0 0 −1/2
3/2 0 −1/2 2
_
_
_
_
.
6. Se dau urm˘atoarele forme p˘atratice
a) Q : R
3
→R, Q(v) =
1
2
x
2
−8xy −16xz + 7y
2
−8yz +z
2
, ∀v = (x, y, z) ∈ R
3
;
b) Q : R
3
→R, [Q] =
_
_
3 −2 −4
−2 6 −2
−4 −2 3
_
_
;
c) Q(x) = −x
2
1
+ 6x
1
x
3
+x
2
2
+ 4x
2
x
3
−5x
2
3
, ∀x = (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
;
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Forme biliniare ¸si p˘atratice 97
d) Q(v) = xy + 2y
2
−yz −z
2
, ∀v = (x, y, z) ∈ R
3
.
Determinat ¸i expresia canonic˘a a acestor forme p˘atratice folosind metoda Gauss.
R: Tem˘a a, b, c. d) Q(v) =
1
3
x
t2
−3y
t2
z
t2
, ∀v ∈ R
3
, [v]
B
= (x
t
, y
t
, z
t
),
C = [B
t
]
B
=
_
_
1 1 0
1 −1 0
0 0 1
_
_
_
_
3 −2 −1/2
0 1 0
0 0 1
_
_
−1
_
_
1 0 0
0 −1/3 1/6
0 0 1
_
_
−1
.
7. Determinat ¸i expresia canonic˘a a formelor p˘atratice din exercit ¸iul precedent folosind metoda Jacobi
¸si metoda valorilor proprii.
R: Tem˘a a, c, d. Solut ¸ie la punctul b) Prin metoda Jacobi, [Q]
B
=
_
_
1/3 0 0
0 3/14 0
0 0 −1/7
_
_
. Prin
metoda valorilor proprii, [B
t
]
B
= [e
t
1
, e
t
2
, e
t
3
]
B
=
_
_
1/

5 −4/3

5 2/3
−2/

5 −2/3

5 1/3
0 5/3 2/3
_
_
, [Q]
B
=
_
_
7 0 0
0 7 0
0 0 −2
_
_
.
8. Utilizˆand metoda Gauss, metoda lui Jacobi ¸si respectiv metoda valorilor proprii, s˘a se aduc˘a la
expresii canonice forma p˘atratic˘a Q : R
3
→R,
Q(v) = 5x
2
1
+ 6x
2
2
+ 4x
2
3
−4x
1
x
2
−4x
1
x
3
, ∀v ≡ (x
1
, x
2
, x
3
) ∈ R
3
¸si s˘a se verifice teorema de inert ¸ie, determinˆand ˆın fiecare caz signatura formei p˘atratice.
R: Matricile asociate expresiei canonice ˆın urma aplic˘arii celor trei metode sunt, respectiv:
_
_
1/5 0 0
0 5/26 0
0 0 40/13
_
_
,
_
_
1/5 0 0
0 5/26 0
0 0 13/40
_
_
,
_
_
2 0 0
0 5 0
0 0 8
_
_
;
signatura este (3, 0, 0), deci forma p˘atratic˘a este pozitiv definit˘a.
9. S˘a se scrie forma p˘atratic˘a corespunz˘atoare matricii A =
_
_
_
_
1 1 0 −1
1 1 −1 0
0 −1 1 1
−1 0 1 1
_
_
_
_
, s˘a se g˘aseasc˘a
expresia canonic˘a ¸si s˘a se verifice teorema de inert ¸ie.
R: Expresia analitic˘a a formei p˘atratice este
Q(v) = x
2
1
+x
2
2
+x
2
3
+x
2
4
+ 2x
1
x
2
−2x
1
x
4
−2x
2
x
3
+ 2x
3
x
4
, ∀v ≡ (x
1
, x
2
, x
3
, x
4
) ∈ R
4
;
obt ¸inem expresiile canonice, dup˘a cum urmeaz˘a: prin metoda Gauss,
Q(v) = x
t
1
2

1
2
x
t
2
2
+ 2x
t
3
2
+ 8x
t
4
2
;
prin metoda valorilor proprii, Q(v) = x
t
1
2
+ x
t
2
2
+ 3x
t
3
2
− x
t
4
2
. Metoda Jacobi nu se poate aplica
(deoarece ∆
2
= 0); signatura formei Q este (3, 1, 0).
10. S˘a se arate c˘a dac˘a (g
ij
)
i,j∈1,n
, (h
ij
)
i,j=∈1,n
sunt matrice pozitiv definite, atunci matricea (f
ij
(t))
i,j∈1,n
,
f
ij
(t) = (1 −t)g
ij
+th
ij
, t ∈ [0, 1] este pozitiv definit˘a.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Partea II - GEOMETRIE ANALITIC
˘
A
Capitolul 1. Vectori liberi
1 Spat ¸iul vectorial al vectorilor liberi
Fie E
3
spat ¸iul tridimensional al geometriei elementare.
Definit ¸ii. Pentru oricare dou˘a puncte A, B ∈ E
3
consider˘am segmentul orientat
−−→
AB.
Fig. 3. a) Vector legat; b) Relat ¸ia de echipolent ¸˘a
Punctul A se nume¸ste originea, iar B se nume¸ste extremitatea (vˆarful) segmentului orientat. Dac˘a
originea ¸si extremitatea coincid, se obt ¸ine segmentul orientat nul.
Dreapta determinat˘a de A ¸si B se nume¸ste dreapta suport a lui
−−→
AB ¸si se noteaz˘a cu AB. Aceast˘a
dreapt˘a este unic determinat˘a doar dac˘a A ,= B; pentru segmentul orientat nul, dreapta suport
este nedeterminat˘a. Dou˘a segmente orientate se numesc coliniare dac˘a dreptele suport coincid;
se numesc paralele dac˘a dreptele suport sunt paralele.
Se nume¸ste lungimea (norma, modulul) unui segment orientat
−−→
AB, lungimea segmentului neorientat
[AB], deci distant ¸a de la punctul A la punctul B. Un segment orientat are lungime nul˘a doar
dac˘a el este segmentul nul. Dou˘a segmente neorientate de aceea¸si lungime se numesc segmente
congruente.
Dou˘a segmente orientate nenule se numesc echipolente dac˘a au aceea¸si direct ¸ie, sens ¸si lungime.
Dou˘a segmente nule vor fi considerate totdeauna echipolente.
Dac˘a
−−→
AB este echipolent cu
−−→
CD, atunci vom scrie
−−→
AB ∼
−−→
CD. Se poate ar˘ata u¸sor c˘a
−−→
AB ∼
−−→
CD ⇔
−→
AC ∼
−−→
BD (vezi figura).
Doi vectori care au acela¸si sens au automat aceea¸si direct ¸ie; deci doi vectori sunt echipolent ¸i d.n.d.
au sensul ¸si lungimea identice.
Teorem˘a. Relat ¸ia de echipolent ¸˘a definit˘a pe mult ¸imea segmentelor orientate este o relat ¸ie de echivalent ¸˘a.
Demonstrat ¸ie. Relat ¸ia de echipolent ¸˘a este reflexiv˘a, simetric˘a ¸si tranzitiv˘a (tem˘a, verificat ¸i!) .
Definit ¸ie. Clasele de echivalent ¸˘a ale segmentelor orientate ale relat ¸iei de echipolent ¸˘a se numesc vectori
liberi. Direct ¸ia, sensul ¸si lungimea care coincid pentru segmentele orientate echipolente ce definesc un
vector liber se vor numi direct ¸ia, sensul ¸si respectiv lungimea vectorului liber.
Notat ¸ii. Vectorii liberi vor fi notat ¸i cu litere mici supraliniate ¯ a,
¯
b, ¯ c, . . . , iar ˆın desen vor fi reprezentat ¸i
printr-unul dintre segmentele orientate echipolente ce reprezint˘a clasa lor. Din acest motiv, vectorii
liberi se vor nota ¸si prin AB, CD, . . . .
Definit ¸ii. Un segment orientat determin˘a un vector liber (o clas˘a de echipolent ¸˘a), ¸si spunem c˘a este
un reprezentant al vectorului liber determinat, ¸si scriem
−−→
AB ∈ AB.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectori liberi 99
Definim lungimea (norma) unui vector liber ¯ a (sau AB), ca fiind lungimea unui reprezentant al s˘au,
¸si vom nota aceast˘a norm˘a prin [[¯ a[[, [[AB[[ sau d(A, B).
Un vector liber de lungime unu se nume¸ste versor sau vector unitate. Vectorul liber de lungimea
zero se nume¸ste vectorul nul ¸si se noteaz˘a cu
¯
0, reprezentat de segmentul orientat
−→
AA, ∀A ∈ E
3
;
direct ¸ia ¸si sensul lui sunt nedeterminate.
Doi vectori liberi ¯ a ¸si
¯
b sunt egali ¸si scriem ¯ a =
¯
b, dac˘a reprezentant ¸ii lor sunt echipolent ¸i (deci dac˘a
au aceea¸si direct ¸ie, sens ¸si lungime).
Vectorii liberi ¯ a ¸si
¯
b care au aceea¸si direct ¸ie se numesc vectori coliniari; scriem ¯ a [[
¯
b (vezi Fig. a).
Doi vectori coliniari de aceea¸si lungime dar cu sensuri opuse, se numesc vectori opu¸si; vom nota
opusul unui vector liber ¯ a, prin −¯ a (vezi Fig. b).
Trei vectori liberi se numesc coplanari d.n.d. admit reprezentant ¸i coplanari (vezi Fig. c)

ˆ
In cele ce urmeaz˘a, not˘am cu V mult ¸imea tuturor vectorilor liberi din spat ¸iul E
3
. Fix˘am ˆın E
3
un punct O numit origine. Oric˘arui punct M ∈ E
3
ˆıi corespunde un vector liber ¸si numai
unul ¯ r ∈ V de reprezentant
−−→
OM. Reciproc, oric˘arui vector liber ¯ r ∈ V , ˆıi corespunde un unic
punct M ∈ E
3
, astfel ˆıncˆat
−−→
OM ∈ ¯ r. Vectorul liber ¯ r = OM se nume¸ste vectorul de pozit ¸ie al
punctului M fat ¸˘a de originea O.
Astfel, mult ¸imile E
3
¸si V sunt ˆın corespondent ¸˘a biunivoc˘a, biject ¸ia fiind unic determinat˘a prin
fixarea originii O.
Fig. 4. Vectori coliniari; vectori opu¸si; vectori coplanari
Mult ¸imea V a vectorilor liberi din spat ¸iul E
3
se poate organiza ca un grup aditiv comutativ,
definind adunarea acestora prin regula triunghiului (regula paralelogramului).
Fig. 5. a) Regula triunghiului; b) Regula paralelogramului
Definit ¸ie. Fie ¯ a,
¯
b ∈ V doi vectori liberi ¸si O ∈ E
3
un punct arbitrar fixat. Construim punctele
A, B ∈ E
3
astfel ˆıncˆat
−→
OA ∈ ¯ a ¸si
−−→
AB ∈
¯
b. Vectorul liber ¯ c reprezentat de segmentul orientat
−−→
OB se
nume¸ste suma vectorilor ¯ a ¸si
¯
b ¸si se noteaz˘a ¯ c = ¯ a+
¯
b sau OB = OA+AB (vezi figura). Vectorii liberi
¯ a,
¯
b ¸si ¯ c = ¯ a +
¯
b sunt vectori coplanari. Regula de determinare a sumei a 2 vectori liberi se nume¸ste
regula triunghiului.
Adunarea vectorilor liberi + : (¯ a,
¯
b) ∈ V V → ¯ a +
¯
b ∈ V este o lege de compozit ¸ie intern˘a
bine definit˘a: vectorul liber ¯ c = ¯ a +
¯
b nu depinde de alegerea punctului O, originea reprezentantului
−−→
OB ∈ OB = ¯ c (tem˘a, verificat ¸i!) .
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
100 Spat ¸iul vectorial al vectorilor liberi
Teorem˘a. Adunarea vectorilor liberi are urm˘atoarele propriet˘at ¸i, care determin˘a o structur˘a de grup
abelian (V , +) pe mult ¸imea vectorilor liberi:
a) asociativitate: ¯ a + (
¯
b + ¯ c) = (¯ a +
¯
b) + ¯ c, ∀¯ a,
¯
b, ¯ c ∈ V ;
b)
¯
0 este element neutru: ∀¯ a ∈ V , ¯ a +
¯
0 =
¯
0 + ¯ a = ¯ a;
c) opusul lui ¯ a este simetricul lui ¯ a : ∀¯ a ∈ V , ¯ a + (−¯ a) = (−¯ a) + ¯ a =
¯
0;
d) comutativitate: ∀¯ a,
¯
b, ∈ V , ¯ a +
¯
b =
¯
b + ¯ a.
Observat ¸ii. 1. Comutativitatea adun˘arii justific˘a determinarea sumei a doi vectori necoliniari prin
regula paralelogramului: se deseneaz˘a
−→
OA ∈ ¯ a,
−−→
OB ∈
¯
b ¸si se fixeaz˘a punctul C ca intersect ¸ia dintre
paralela la OA dus˘a prin B ¸si paralela la OB dus˘a prin A; segmentul orientat
−−→
OC este reprezentantul
lui ¯ a +
¯
b (vezi figura).
Fig. 6. Diferent ¸a a doi vectori
2. Asociativitatea adun˘arii permite generalizarea regulii tri-
unghiului, obt ¸inˆand suma a mai mult de doi vectori prin reg-
ula poligonului.
3.
ˆ
In grupul abelian V ecuat ¸ia
¯
b + ¯ x = ¯ a are o solut ¸ie unic˘a
¯ x = ¯ a + (−
¯
b)
not
= ¯ a −
¯
b, numit˘a diferent ¸a dintre vectorul ¯ a ¸si
vectorul
¯
b (vezi figura). Dac˘a
−→
OA ∈ ¯ a, ¸si
−−→
OB ∈
¯
b, atunci
−−→
BA ∈ ¯ a −
¯
b.
Fie corpul scalarilor R (corpul numerelor reale) ¸si fie V grupul
aditiv abelian al vectorilor liberi. Definim o lege de compozit ¸ie
extern˘a, care permite ˆınmult ¸irea unui vector liber cu un
scalar, dup˘a cum urmeaz˘a:
Definit ¸ie. Se nume¸ste produsul dintre vectorul liber ¯ a ∈ V ¸si scalarul t ∈ R, vectorul t¯ a, definit
astfel:
a) dac˘a ¯ a ,= 0 ¸si t ,= 0, atunci t¯ a este vectorul care are aceea¸si direct ¸ie cu ¯ a, lungimea egal˘a cu [t[ [[¯ a[[
¸si sensul dat de cel al lui ¯ a sau contrar lui ¯ a, dup˘a cum t > 0 sau t < 0;
b) dac˘a t = 0 sau ¯ a =
¯
0, atunci t¯ a =
¯
0.
Se observ˘a c˘a vectorii liberi t¯ a ¸si ¯ a sunt coliniari.
Teorem˘a.
ˆ
Inmult ¸irea vectorilor liberi cu scalari are urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
a) 1 ¯ a = ¯ a, ∀¯ a ∈ V ;
b) s(t¯ a) = (st)¯ a, ∀s, t ∈ R, ∀¯ a ∈ V ;
c) distributivitate fat ¸˘a de adunarea scalarilor
(s +t)¯ a = s¯ a +t¯ a, ∀s, t ∈ R, ∀¯ a ∈ V ;
d) distributivitate fat ¸˘a de adunarea vectorilor
t(¯ a +
¯
b) = t¯ a +t
¯
b, ∀t ∈ R, ∀¯ a,
¯
b ∈ V .
Demonstrat ¸ie. a)-c) tem˘a. d) Fie
−→
OA ∈ ¯ a ¸si
−−→
AB ∈
¯
b. Atunci
−−→
OB ∈ ¯ a+
¯
b. F˘ar˘a a restrˆange generalitatea,
presupunem t > 0 ¸si fie A
t
, B
t
∈ E
3
astfel ˆıncˆat
−−→
OA
t
∈ t¯ a ¸si
−−→
OB
t
∈ t(¯ a +
¯
b). Din asem˘anarea
∆OAB ∼ ∆OA
t
B
t
, (latur˘a-unghi-latur˘a) rezult˘a AB [[ A
t
B
t
¸si A
t
B
t
= tAB, deci
−−→
A
t
B
t
∈ t
¯
b ¸si
−−→
OB
t
∈ t¯ a +t
¯
b.
ˆ
In final avem t(¯ a +
¯
b) = t¯ a +t
¯
b. Cazul t < 0 se trateaz˘a analog.
Observat ¸ie. Propriet˘at ¸ile adun˘arii vectorilor liberi (structura de grup abelian) ¸si propriet˘at ¸ileˆınmult ¸irii
vectorilor liberi cu scalari arat˘a c˘a V este un spat ¸iu vectorial peste corpul R al numerelor reale.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectori liberi 101
2 Coliniaritate ¸si coplanaritate
Fie V spat ¸iul vectorial real al vectorilor liberi. Presupunem cunoscute not ¸iunile de subspat ¸iu vectorial,
dependent ¸˘a ¸si independent ¸˘a liniar˘a, baz˘a ¸si dimensiune, coordonate ¸si izomorfism de spat ¸ii vectoriale.
Definit ¸ie. Dat fiind un vector nenul ¯ a ∈ V ¸¦0¦, se nume¸ste versorul lui ¯ a vectorul unic determinat
de lungime 1 (tem˘a, verificat ¸i!) , ¯ a
0
=
1
[[ ¯ a [[
¯ a.
S¸tim c˘a doi vectori din V se numesc coliniari dac˘a dreptele lor suport sunt paralele. Cu ajutorul
not ¸iunii introduse mai sus, putem da o formulare echivalent˘a a not ¸iunii de coliniaritate:
Teorem˘a. Dac˘a vectorii ¯ a ¸si
¯
b sunt coliniari ¸si ¯ a ,= 0, atunci exist˘a un unic num˘ar real t astfel ˆıncˆat
¯
b = t¯ a.
Demonstrat ¸ie. Dac˘a
¯
b =
¯
0, alegem t = 0. Dac˘a ¯ a =
¯
b, alegem t = 1. Deci presupunem ¯ a ,=
¯
b ,=
¯
0 ¸si
putem scrie ¯ a = [[¯ a[[ ¯ a
0
,
¯
b = [[
¯
b[[
¯
b
0
. Vectorii ¯ a ¸si
¯
b sunt coliniari, deci versorii ¯ a
0
,
¯
b
0
sunt fie egali,
fie opu¸si. Dac˘a ¯ a
0
=
¯
b
0
avem
¯
b = [[
¯
b[[
¯
b
0
= [[
¯
b[[¯ a
0
= [[
¯
b[[[[¯ a[[
−1
¯ a ¸si deci t = [[
¯
b[[ [[¯ a[[
−1
, iar pentru
¯ a
0
= −
¯
b
0
, rezult˘a t = −[[
¯
b[[ [[¯ a[[
−1
.
Consecint ¸˘a. Dat fiind un vector nenul ¯ a ∈ V ¸¦0¦, mult ¸imea
V
1
= ¦
¯
b ∈ V [ ∃t ∈ R,
¯
b = t¯ a¦
a tuturor vectorilor coliniari cu ¯ a, formeaz˘a cu adunarea ¸si ˆınmult ¸irea cu scalari reali a vectorilor liberi
un spat ¸iu vectorial unidimensional.
Deci, doi vectori liberi sunt coliniari doar dac˘a sunt dependant ¸i liniar; doi vectori liberi necoliniari
sunt totdeauna liniar independent ¸i.
Demonstrat ¸ie. Se verific˘a u¸sor c˘a V
1
este un subspat ¸iu vectorial al lui V ; fiind nenul, ¯ a este un vector
liniar independent; folosind teorema, ¯ a genereaz˘a peV
1
.
S¸tim c˘a trei vectori din V se numesc coplanari dac˘a admit reprezentant ¸i paraleli cu un plan dat.
Putem da o formulare echivalent˘a a not ¸iunii de coplanaritate:
Teorem˘a. Vectorii ¯ a,
¯
b, ¯ c ∈ V sunt coplanari dac˘a ¸si numai dac˘a ei sunt liniar dependent ¸i.
Demonstrat ¸ie. Presupunem c˘a ¯ a,
¯
b, ¯ c sunt liniar dependent ¸i, adic˘a ∃r, s, t ∈ V nu tot ¸i nuli cu propri-
etatea r¯ a +s
¯
b +t¯ c =
¯
0.
Fig. 7. Descompunere ˆın plan
F˘ar˘a a restrˆange generalitatea, fie t ,= 0; ˆımp˘art ¸ind relat ¸ia
prin t, aceasta devine ¯ c = k¯ a + l
¯
b, unde k = −r/t, l = −s/t.
Deci reprezentant ¸ii
−→
OA ∈ ¯ a,
−−→
OB ∈
¯
b,
−−→
OC ∈ ¯ c satisfac relat ¸ia
−−→
OC = k
−→
OA+l
−−→
OB,
adic˘a
−−→
OC se afl˘a ˆın planul determinat de
−→
OA ¸si
−−→
OB.
Reciproc, descompunˆand reprezentantul
−−→
OC ∈ ¯ c, coplanar
cu reprezentant ¸ii
−→
OA ∈ ¯ a,
−−→
OB ∈
¯
b, obt ¸inem
−−→
OC =
−−→
OE +
−−→
OF
(vezi figura) unde ∃k, l ∈ R astfel ˆıncˆat
−−→
OE = k
−→
OA,
−−→
OF =
l
−−→
OB; rezult˘a relat ¸ia ¯ c = k¯ a +l
¯
b, deci cei trei vectori liberi sunt
linear dependent ¸i.
Consecint ¸˘a. Dat ¸i fiind vectorii liberi necoliniari ¯ a,
¯
b ∈ V , mult ¸imea
V
2
= ¦¯ c ∈ V [ ∃ r, s ∈ R, ¯ c = r¯ a +s
¯

a tuturor vectorilor coplanari cu ¯ a ¸si cu
¯
b, formeaz˘a cu adunarea ¸si ˆınmult ¸irea cu scalari reali a
vectorilor liberi un spat ¸iu vectorial bidimensional.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
102 Proiect ¸ii ortogonale
Demonstrat ¸ie. V
2
este un subspat ¸iu vectorial al lui V (tem˘a, verificat ¸i!) , iar ¦¯ a,
¯
b¦ este o mult ¸ime
liniar independent˘a care genereaz˘a pe V
2
.
Deoarece dependent ¸a liniar˘a a trei vectori liberi este echivalent˘a cu coplanaritatea, rezult˘a c˘a orice trei
vectori liberi necoplanari sunt liniar independent ¸i. Un asemenea sistem determin˘a o baz˘a a spat ¸iului
V , deci putem formula urm˘atoarea
Teorem˘a. Spat ¸iul vectorial real V al vectorilor liberi din E
3
are dimensiunea 3.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a, vom nota acest spat ¸iu prin V
3
.
Demonstrat ¸ie.
ˆ
In V exist˘a trei vectori liniar independent ¸i: oricare trei vectori necoplanari ¯ a,
¯
b, ¯ c.
Ace¸stia genereaz˘a pe V , deoarece pentru un vector arbitrar
¯
d ∈ V , considerˆand reprezentant ¸ii
−→
OA ∈ ¯ a,
−−→
OB ∈
¯
b,
−−→
OC ∈ ¯ c,
−−→
OD ∈
¯
d ¸si proiectˆand vectorul
−−→
OD pe vectorii
−−→
OA
t
,
−−→
OB
t
,
−−→
OC
t
, are loc de-
scompunerea
−−→
OD =
−−→
OA
t
+
−−→
OB
t
+
−−→
OC
t
unde
−−→
OA
t
= k =
−→
OA,
−−→
OB
t
= l
−−→
OB,
−−→
OC
t
= m
−−→
OC, k, l, m ∈ R,
deci rezult˘a d = k¯ a +l
¯
b +m¯ c.
Fie ¦¯ a,
¯
b, ¯ c¦ o baz˘a fixat˘a ˆın V
3
¸si r, s, t coordonatele unui vector
¯
d ∈ V
3
ˆın raport cu aceast˘a baz˘a;
atunci vom scrie d(r, s, t) ¸si identific˘am
¯
d ≡ (r, s, t).
Putem caracteriza ˆın funct ¸ie de coordonate operat ¸iile cu vectori liberi ¸si propriet˘at ¸ile acestora:
pentru
¯
d
i
= (r
i
, s
i
, t
i
) ∈ V
3
, i = 1, 3, avem
1)
¯
d
1
+
¯
d
2
= (r
1
+r
2
, s
1
+s
2
, t
1
+t
2
);
2) k
¯
d
1
= (kr
1
, ks
1
, kt
1
);
3)
¯
d
1
=
¯
d
2
⇔r
1
= r
2
, s
1
= s
2
, t
1
= t
2
;
4) vectorii
¯
d
1
,
¯
d
2
sunt coliniari d.n.d. coordonatele lor sunt proport ¸ionale;
5) vectorii
¯
d
1
,
¯
d
2
,
¯
d
3
sunt coplanari d.n.d. coordonatele unuia sunt combinat ¸ii liniare de coordonatele
celorlalt ¸i doi; spre exemplu, pentru
¯
d
3
= k
¯
d
1
+l
¯
d
2
, au loc relat ¸iile:
r
3
= kr
1
+lr
2
, s
3
= ks
1
+ls
2
, t
3
= kt
1
+lt
2
, k, l ∈ R.
3 Proiect ¸ii ortogonale
Fig. 8. a) Proiect ¸ia pe o dreapt˘a b) Proiect ¸ia pe un vector liber
Fie ∆ o dreapt˘a, ¯ a ∈ V un vector liber ¸si
−−→
AB ∈ ¯ a un reprezentant al acestuia. Planele π
1
¸si
π
2
duse prin A ¸si B ¸si perpendiculare pe ∆ intersecteaz˘a dreapta ∆ respectiv ˆın punctele ¦A
t
¦ =
∆ ∩ π
1
, ¦B
t
¦ = ∆ ∩ π
2
(vezi figura). Se poate ar˘ata prin considerat ¸ii de geometrie sintetic˘a faptul
c˘a vectorul liber A
t
B
t
nu depinde de alegerea reprezentantului
−−→
AB ∈ ¯ a, deci depinde efectiv doar de
vectorul liber ¯ a (tem˘a, verificat ¸i!) . Acest lucru conduce la urm˘atoarea
Definit ¸ie. Vectorul liber A
t
B
t
determinat prin construct ¸ia de mai sus, se nume¸ste proiect ¸ie ortogonal˘a
a vectorului ¯ a = AB pe dreapta ∆ ¸si se noteaz˘a
−→
pr

¯ a.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectori liberi 103
Observat ¸ii. 1. Vectorul proiect ¸ie ortogonal˘a
−→
pr

¯ a a vectorului ¯ a pe dreapta ∆ nu depinde decˆat
de vectorul liber ¯ a ¸si de direct ¸ia dreptei ∆, deci dac˘a ∆
1
¸si ∆
2
sunt dou˘a drepte paralele, atunci
−→
pr

1
¯ a =
− →
pr

2
¯ a.
Dac˘a ¯ u este un vector nenul care d˘a direct ¸ia dreptei ∆, atunci putem vorbi de proiect ¸ia ortogonal˘a
a lui ¯ a pe vectorul liber ¯ u, pe care o not˘am cu
−→
pr
¯ u
¯ a. Deci pentru un vector nenul ¯ u ∈ V
3
¸¦
¯
0¦ fixat,
s-a definit practic o transformare
−→
pr
¯ u
: V
3
→V
3
,
−→
pr
¯ u
¯ a) =
− →
pr
u
(¯ a) , ∀¯ a ∈ V
3
.
Aceasta este o transformare liniar˘a (tem˘a, verificat ¸i!) .
2. Fie ¯ u ∈ V
3
¸¦0¦ ¸si ¯ u
0
versorul s˘au, (¯ u = [[¯ u[[ ¯ u
0
, [[¯ u
0
[[ = 1). Pentru orice ¯ a ∈ V
3
, vectorul
− →
pr
¯ u
¯ a
este coliniar cu ¯ u
0
¸si deci exist˘a un num˘ar real pr
¯ u
¯ a definit de relat ¸ia:
− →
pr
¯ u
¯ a = pr
¯ u
¯ a ¯ u
0
.
Acest num˘ar se nume¸ste m˘arimea algebric˘a a proiect ¸iei ortogonale
− →
pr
¯ u
¯ a a vectorului liber ¯ a pe ¯ u (vezi
figura). Deci pentru un vector nenul ¯ u ∈ V
3
¸¦
¯
0¦ fixat, am definit astfel o transformare
pr
¯ u
: V
3
→R, pr
¯ u
(¯ a) = pr
¯ u
¯ a, ∀¯ a ∈ V
3
.
Aceasta este o transformare liniar˘a (tem˘a, verificat ¸i!) definit˘a pe spat ¸iul vectorilor liberi V
3
cu valori
ˆın corpul numerelor reale R considerat ca spat ¸iu vectorial peste el ˆınsu¸si.
Definit ¸ii. Fie ¯ a,
¯
b ∈ V
3
¸¦
¯
0¦, O ∈ E
3
¸si reprezentant ¸ii
−→
OA ∈ ¯ a,
−−→
OB ∈
¯
b.
Fig. 9. a) Unghiul format de doi vectori; b) Unghiul dintre un vector ¸si o direct ¸ie dat˘a
Se nume¸ste unghiul dintre vectorii ¯ a ¸si
¯
b ∈ V ¸¦
¯
0¦, unghiul ϕ ∈ [0, π] determinat de segmentele
orientate (reprezentant ¸ii)
−→
OA ¸si
−−→
OB; (vezi Fig. a). Se observ˘a c˘a definit ¸ia unghiului format de
vectorii liberi ¯ a ¸si
¯
b nu depinde de alegerea punctului O, deci definit ¸ia dat˘a este corect˘a.

ˆ
In cazul ˆın care unul dintre cei doi vectori este nul, unghiul ϕ ∈ [0, π] dintre ¯ a ¸si
¯
b este nedeterminat.
Doi vectori nenuli ¯ a ¸si
¯
b se numesc ortogonali dac˘a unghiul dintre ei este π/2. Prin definit ¸ie, vectorul
liber nul
¯
0 va fi considerat ortogonal pe orice vector.
Cu ajutorul not ¸iunii de unghi a doi vectori liberi putem exprima num˘arul pr
¯ u
¯ a ˆın funct ¸ie de
lungimea [[¯ a[[ a vectorului liber ¯ a ¸si de unghiul ϕ dintre ¯ a ¸si
¯
b (vezi Fig. b),
pr
¯ u
¯ a = [[¯ a[[ cos ϕ.
Definit ¸ie. Fie π un plan, ¯ a ∈ V
3
¸¦
¯
0¦ ¸si
−−→
AB ∈ ¯ a. Prin punctele A ¸si B ducem drepte perpendiculare
pe planul π ¸si not˘am cu A
t
¸si B
t
punctele ˆın care acestea ˆıntersecteaz˘a planul π. Vectorul liber A
t
B
t
nu depinde de segmentul
−−→
AB ci numai de vectorul liber ¯ a. Din acest motiv vectorul liber A
t
B
t
se
nume¸ste proiect ¸ia ortogonal˘a a vectorului ¯ a pe planul π, ¸si se noteaz˘a
−→
pr
π
¯ a.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
104 Produs scalar ˆın V
3
Observat ¸ii. Ca ¸si ˆın cazul proiect ¸iei pe o dreapt˘a, proiect ¸ia ortogonal˘a a vectorului ¯ a pe planul π
coincide cu proiect ¸ia sa pe orice alt plan paralel cu acesta.
ˆ
In plus, dat fiind un plan π, procedeul de
mai sus define¸ste un endomorfism al spat ¸iului vectorilor liberi V
3
,
− →
pr
π
: V
3
→V
3
,
−→
pr
π
(¯ a) =
−→
pr
π
¯ a, ∀¯ a ∈ V
3
,
a c˘arui imagine este spat ¸iul vectorial bidimensional ata¸sat planului π.
4 Produs scalar ˆın V
3
Pentru doi vectori liberi arbitrari nenuli ¯ a,
¯
b ∈ V
3
¸¦
¯
0¦, vom nota unghiul format de ace¸stia prin
ϕ ∈ [0, π].
Teorem˘a. Funct ¸ia ¸ , ) : V
3
V
3
→R definit˘a prin
¸¯ a,
¯
b) =
_
[[¯ a[[ [[
¯
b[[ cos ϕ, pentru ¯ a,
¯
b ∈ V
3
¸¦
¯

0, pentru ¯ a =
¯
0 sau
¯
b =
¯
0
este un produs scalar pe spat ¸iul vectorilor liberi V
3
.
Demonstrat ¸ie. Sunt de verificat pentru funct ¸ia ¸ , ) propriet˘at ¸ile unui produs scalar: comutativitatea,
omogenitatea, distributivitatea fat ¸˘a de adunare ¸si pozitivitatea. Demonstr˘am omogenitatea, l˘asˆand
celelalte propriet˘at ¸i drept exercit ¸iu. Fie t ∈ R. Dac˘a ¯ a =
¯
0, sau
¯
b =
¯
0, sau t = 0, atunci are loc relat ¸ia
¸t¯ a,
¯
b) = t¸¯ a,
¯
b) (ambii membri ai egalit˘at ¸ii fiind nuli). Dac˘a t > 0, atunci unghiurile formate de
¯
b cu
vectorii ¯ a ¸si t¯ a coincid, [t[ = t ¸si avem ¸t¯ a,
¯
b) = [[t¯ a[[ [[
¯
b[[ cos ϕ = t[[¯ a[[ [[
¯
b[[ cos ϕ = t¸¯ a,
¯
b).
Pentru t < 0, unghiurile formate de
¯
b cu vectorii ¯ a ¸si t¯ a sunt suplementare, deci cosinusurile lor
sunt opuse; folosind [t[ = −t, rezult˘a relat ¸ia.
Observat ¸ii. 1. Teorema arat˘a c˘aV
3
este spat ¸iu vectorial euclidian.
2. Are loc relat ¸ia ¸¯ a, ¯ a) = [[¯ a[[
2
, deci putem calcula lungimea unui vector liber ¯ a ∈ V
3
folosind
produsul scalar, prin relat ¸ia [[¯ a[[ =
_
¸¯ a, ¯ a).
3. Relat ¸ia [cos ϕ[ ≤ 1 implic˘a inegalitatea Cauchy-Schwarz
¸
¸
¸¯ a,
¯
b)
¸
¸
≤ [[¯ a[[ [[
¯
b[[.
4. Doi vectori liberi sunt ortogonali d.n.d. produsul lor scalar este nul.
Fie ¦¯ e
1
, ¯ e
2
, ¯ e
3
¦ ⊂ V
3
o baz˘aˆın spat ¸iul vectorilor liberi, ¸si fie ¯ a,
¯
b ∈ V
3
doi vectori arbitrari. Exprimˆand
ˆın coordonate ace¸sti doi vectori,
¯ a = a
1
¯ e
1
+a
2
¯ e
2
+a
3
¯ e
3
,
¯
b = b
1
¯ e
1
+b
2
¯ e
2
+b
3
¯ e
3
,
putem determina o formul˘a comod˘a de calcul a produsului scalar, ˆın ipoteza c˘a valorile acestuia pe
vectorii bazei sunt cunoscute:
¸ ¯ a,
¯
b) = ¸a
1
¯ e
1
+a
2
¯ e
2
+a
3
¯ e
3
, b
1
¯ e
1
+b
2
¯ e
2
+b
3
¯ e
3
) =
= a
1
b
1
¸¯ e
1
, ¯ e
1
) +a
1
b
2
¸¯ e
1
, ¯ e
2
) +a
1
b
3
¸¯ e
1
, ¯ e
3
)+
+a
2
b
1
¸¯ e
2
, ¯ e
1
) +a
2
b
2
¸¯ e
2
, ¯ e
2
) +a
2
b
3
¸¯ e
2
, ¯ e
3
)+
+a
3
b
1
¸¯ e
3
, ¯ e
1
) +a
3
b
2
¸¯ e
3
, ¯ e
2
) +a
3
b
3
¸¯ e
3
, ¯ e
3
) =
= (a
1
, a
2
, a
3
)
_
_
¸¯ e
1
, ¯ e
1
) ¸¯ e
1
, ¯ e
2
) ¸¯ e
1
, ¯ e
3
)
¸¯ e
2
, ¯ e
1
) ¸¯ e
2
, ¯ e
2
) ¸¯ e
2
, ¯ e
3
)
¸¯ e
3
, ¯ e
1
) ¸¯ e
3
, ¯ e
2
) ¸¯ e
3
, ¯ e
3
)
_
_
_
_
b
1
b
2
b
3
_
_
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectori liberi 105
Matricea p˘atrat˘a din membrul drept poart˘a numele de matrice Gram a familiei de vectori ¦¯ e
1
, ¯ e
2
, ¯ e
3
¦.
Relat ¸ia de mai sus arat˘a c˘a dac˘a se cunosc matricea Gram a bazei ¸si coordonatele a doi vectori, produsul
scalar al acestora este perfect determinat. Se observ˘a c˘a ˆın cazul unei baze ortogonale, matricea Gram
este matrice diagonal˘a, deci are o forma extrem de convenabil˘a pentru calcule. Considerˆand o baz˘a
ortonormat˘a ¦
¯
i,
¯
j,
¯
k¦ ⊂ V
3
(o baz˘a format˘a din versori reciproc ortogonali), matricea Gram devine
matricea unitate
_
_
¸
¯
i,
¯
i) ¸
¯
i,
¯
j) ¸
¯
i,
¯
k)
¸
¯
j,
¯
i) ¸
¯
j,
¯
j) ¸
¯
j,
¯
k)
¸
¯
k,
¯
i) ¸
¯
k,
¯
j) ¸
¯
k,
¯
k)
_
_
=
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
.
Coordonatele unui vector ˆın raport cu o asemenea baz˘a se numesc coordonate euclidiene. Baza ortonor-
mat˘a ¦
¯
i,
¯
j,
¯
k¦ este caracterizat˘a prin egalitatea de sus, care poate fi rescris˘a sub forma tabelului cu
valorile produsului scalar pe aceast˘a baz˘a:
¸, )
¯
i
¯
j
¯
k
¯
i 1 0 0
¯
j 0 1 0
¯
k 0 0 1
ˆ
In acest caz, expresia de mai sus a produsului scalar al vectorilor
¯ a = a
1
¯
i +a
2
¯
j +a
3
¯
k,
¯
b = b
1
¯
i +b
2
¯
j +b
3
¯
k ∈ V
3
devine extrem de simpl˘a, fiind numit˘a ¸si expresia canonic˘a a produsului scalar:
¸¯ a,
¯
b) = a
1
b
1
+a
2
b
2
+a
3
b
3
.
Observat ¸ii. 1. Coordonatele euclidiene ale unui vector ¯ a reprezint˘a exact proiect ¸iile ortogonale ale
lui ¯ a = a
1
¯
i +a
2
¯
j +a
3
¯
k pe cele trei axe de coordonate (considerate cu direct ¸ia ¸si sensul date de versorii
¦
¯
i,
¯
j,
¯
k¦ respectiv), adic˘a au loc relat ¸iile
a
1
= pr¯
i
¯ a ≡ ¸¯ a,
¯
i), a
2
= pr¯
j
¯ a ≡ ¸¯ a,
¯
j), a
3
= pr¯
k
¯ a ≡ ¸¯ a,
¯
k).
2. Tot ˆın cazul bazei ortonormate, norma euclidian˘a a vectorului ¯ a are expresia mult simplificat˘a
(tem˘a, verificat ¸i!) :
a = [[¯ a [[ =
_
¸¯ a, ¯ a) =
_
a
2
1
+a
2
2
+a
2
3
.
3. Unghiul dintre vectorii nenuli
¯ a = a
1
¯
i +a
2
¯
j +a
3
¯
k,
¯
b = b
1
¯
i +b
2
¯
j +b
3
¯
k ∈ V
3
¸¦
¯

este dat de formula
cos ϕ =
¸¯ a,
¯
b)
[[¯ a[[[[
¯
b[[
=
a
1
b
1
+a
2
b
2
+a
3
b
3
_
a
2
1
+a
2
2
+a
2
3
_
b
2
1
+b
2
2
+b
2
3
, ϕ ∈ [0, π].
Se observ˘a c˘a vectorii ¯ a ¸si
¯
b sunt perpendiculari (ortogonali) dac˘a ¸si numai dac˘a are loc relat ¸ia
a
1
b
1
+a
2
b
2
+a
3
b
3
= 0.
5 Produs vectorial
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
106 Produs vectorial
Fig. 10. Produsul vectorial
.6Fie ¯ a,
¯
b ∈ V
3
doi vectori arbitrari ˆın spat ¸iul vectorilor liberi. Pentru
¯ a,
¯
b ∈ V
3
¸¦
¯
0¦ vom nota cu ϕ ∈ [0, π] unghiul dintre ¯ a ¸si
¯
b.
Definit ¸ie. Se nume¸ste produsul vectorial dintre vectorii ¯ a ¸si
¯
b, vectorul
liber
¯ a
¯
b =
_
[[¯ a[[ [[
¯
b[[ sin ϕ ¯ e, pentru ¯ a,
¯
b necoliniari
¯
0, pentru ¯ a,
¯
b coliniari
unde ¯ e este un versor perpendicular pe ¯ a ¸si
¯
b, care are sensul dat de
regula mˆainii drepte pentru tripletul ordonat ¦¯ a,
¯
b, ¯ e¦, (vezi figura).
Produsul vectorial dintre doi vectori liberi determin˘a o aplicat ¸ie
biliniar˘a antisimetric˘a definit˘a pe V
3
V
3
cu valori ˆın V
3
.
Teorem˘a. Produsul vectorial are urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
1) ¯ a
¯
b = −
¯
b ¯ a (anticomutativitate),
2) t(¯ a
¯
b) = (t¯ a)
¯
b = ¯ a (t
¯
b), t ∈ R (omogenitate),
3) ¯ a (
¯
b + ¯ c) = ¯ a
¯
b + ¯ a ¯ c (distributivitate),
4) [[¯ a
¯
b[[
2
= [[¯ a[[
2
[[
¯
b[[
2
−¸¯ a,
¯
b)
2
(identitatea Lagrange),
5) ¯ a
¯
0 =
¯
0, ¯ a ¯ a =
¯
0,
6) ¯ a
¯
b =
¯
0 ⇔ ¯ a ¸si
¯
b sunt coliniari,
7) dac˘a ¯ a ¸si
¯
b nu sunt coliniari, atunci [[¯ a
¯
b[[ este aria paralelogramului construit pe doi reprezentant ¸i
cu origine comun˘a ai vectorilor ¯ a ¸si
¯
b (vezi figura).
Demonstrat ¸ie. Propriet˘at ¸ile 1), 2), 3), 5), 6), 7) le l˘as˘am ca tem˘a. Pentru a obt ¸ine identitatea Lagrange,
ˆınmult ¸im cu [[¯ a[[
2
[[
¯
b[[
2
identitatea sin
2
ϕ = 1 −cos
2
ϕ. Apoi t ¸inˆand cont de definit ¸ia produselor scalar
¸si vectorial, rezult˘a relat ¸ia dorit˘a.
Fie ¦
¯
i,
¯
j,
¯
k¦ o baz˘a ortonormat˘a ˆın V
3
. Se observ˘a c˘a versorul
¯
k al bazei ortonormate poate fi ales ˆın
dou˘a moduri (care difer˘a prin sens,
¯
k = ±
¯
i
¯
j). Fix˘am sensul versorului
¯
k, convenind
¯
i
¯
j =
¯
k; atunci,
folosind definit ¸ia produsului vectorial ¸si propriet˘at ¸ile din teorem˘a, obt ¸inem tabelul (unde produsul se
realizeaz˘a ˆın ordinea ”linie coloan˘a”)

¯
i
¯
j
¯
k
¯
i 0
¯
k −
¯
j
¯
j −
¯
k 0
¯
i
¯
k
¯
j −
¯
i 0
De asemenea, relativ la aceast˘a baz˘a ortonormat˘a, doi vectori arbitrari ¯ a ¸si
¯
b se descompun ¯ a =
a
1
¯
i + a
2
¯
j + a
3
¯
k,
¯
b = b
1
¯
i + b
2
¯
j + b
3
¯
k ∈ V
3
, ¸si efectuˆand calculele corespunz˘atoare, obt ¸inem expresia
canonic˘a a produsului vectorial,
¯ a
¯
b = (a
2
b
3
−a
3
b
2
)
¯
i + (a
3
b
1
−a
1
b
3
)
¯
j + (a
1
b
2
−a
2
b
1
)
¯
k
sau ˆınc˘a, simbolic,
¯ a
¯
b =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¯
i
¯
j
¯
k
a
1
a
2
a
3
b
1
b
2
b
3
¸
¸
¸
¸
¸
¸
.
Dublu produs vectorial.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectori liberi 107
Fig. 11. Dublu produs vectorial
Se nume¸ste dublu produs vectorial al vectorilor ¯ a,
¯
b, ¯ c ∈ V
3
,
vectorul ¯ w = ¯ a (
¯
b ¯ c).
Exprimˆand vectorii ¯ a,
¯
b, ¯ c ˆın baza ortonormat˘a
_
¯
i,
¯
j,
¯
k
_
¸si
folosind expresiile canonice ale produselor scalar ¸si vectorial,
rezult˘a (tem˘a, verificat ¸i!) , relat ¸ia
¯ a (
¯
b ¯ c) = ¸¯ a, ¯ c)
¯
b −¸¯ a,
¯
b)¯ c.
Din relat ¸ie se poate observa c˘a vectorul dublu produs vectorial
¯ w este coplanar cu vectorii
¯
b ¸si ¯ c (ceea ce implic˘a ¯ w⊥
¯
b ¯ c),
¸si perpendicularitatea vectorului dublu produs vectorial w pe
vectorul ¯ a (vezi figura).
Observat ¸ii. 1. Ordinea parantezelor este esent ¸ial˘a ˆın calculul
dublului produs vectorial: produsul vectorial nu este asociativ,
deci ˆın general
¯ a (
¯
b ¯ c) ,= (¯ a
¯
b) ¯ c.
2. Dublul produs vectorial se poate calcula folosind expresia simbolic˘a:
¯ a (
¯
b ¯ c) =
¸
¸
¸
¸
¯
b ¯ c
¸¯ a,
¯
b) ¸¯ a, ¯ c)
¸
¸
¸
¸
.
Exercit ¸ii. 1. Se dau vectorii AO =
¯
k −3
¯
i, CA =
¯
i +
¯
j, CB = 2
¯
i −3j + 5
¯
k. S˘a se g˘aseasc˘a vectorii
de pozit ¸ie ai punctelor A, B, C ¸si s˘a se calculeze lungimea h
A
a ˆın˘alt ¸imii din A a triunghiului ABC.
Solut ¸ie. Verific˘am ˆın prealabil c˘a punctele A, B, C nu sunt coliniare (!). Cum vectorii CA ¸si CB nu
au coordonatele proport ¸ionale, deci nu sunt vectori coliniari, rezult˘a afirmat ¸ia. Obt ¸inem coordonatele
vectorilor de pozit ¸ie ale vˆarfurilor triunghiului:
OA = −AO = 3
¯
i −
¯
k ⇒A(3, 0, −1)
OB = OA−CA+ CB = 4
¯
i −4
¯
j + 4
¯
k ⇒B(4, −4, 4)
OC = OB −CB = 2
¯
i −
¯
j −
¯
k ⇒C(2, −1, −1).
ˆ
In˘alt ¸imea AD a triunghiului ABC coincide cu ˆın˘alt ¸imea paralelogramului construit pe reprezentant ¸ii
vectorilor BA ¸si BC. Obt ¸inem succesiv
BA = −OB +OA ≡ (−1, 4, −5), BC = −OB +OC ≡ (−2, 3, −5);
BABC =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¯
i
¯
j
¯
k
−1 4 −5
−2 3 −5
¸
¸
¸
¸
¸
¸
≡ (−5, 5, 5) = 5(−1, 1, 1),
[[BABC[[ = 5

3, [[BC[[ =

38, AD =
[[BABC[[
[[BC[[
=
5

3

38
.
2. Se dau vectorii: ¯ u =
¯
i +
¯
j −
¯
k, ¯ v =
¯
k −
¯
i, ¯ w =
¯
i −
¯
j ∈ V
3
.
a) S˘a se determine dublul produs vectorial al vectorilor ¯ u, ¯ v, ¯ w.
b) S˘a se calculeze acela¸si dublu produs vectorial folosind formula
¯ u (¯ v ¯ w) = ¸¯ u, ¯ w)¯ v −¸¯ u, ¯ v) ¯ w.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
108 Produs mixt
c) S˘a se determine un vector ¯ a care este perpendicular pe ¯ u ¸si este coplanar cu ¯ v ¸si ¯ w (adic˘a apart ¸ine
spat ¸iului liniar generat de ¯ v ¸si ¯ w).
Solut ¸ie. a) Identific˘am vectorii liberi cu tripletele coordonatelor lor relativ la baza canonic˘a ortonor-
mat˘a ¦
¯
i,
¯
j,
¯
k¦ : ¯ u ≡ (1, 1, −1), ¯ v ≡ (−1, 0, 1), ¯ w ≡ (1, −1, 0). Prin calcul direct, obt ¸inem
¯ v ¯ w =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¯
i
¯
j
¯
k
−1 0 1
1 −1 0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
¯
i +
¯
j +
¯
k ≡ (1, 1, 1),
¸si apoi dublul produs vectorial, ¯ u (¯ v ¯ w) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¯
i
¯
j
¯
k
1 1 −1
1 1 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 2
¯
i −2
¯
j ≡ (2, −2, 0).
b) Aplicˆand formula ¯ u (¯ v ¯ w) = ¸¯ u, ¯ w)¯ v −¸¯ u, ¯ v) ¯ w, avem
¯ u (¯ v ¯ w) = 0 (−1, 0, 1) −(−2) (1, −1, 0) = (2, −2, 0) = 2
¯
i −2
¯
j
c) Se observ˘a c˘a dublul produs vectorial
¯ a ≡ ¯ u (¯ v ¯ w) = ¸¯ u, ¯ w)¯ v −¸¯ u, ¯ v) ¯ w
are exact propriet˘at ¸ile cerute ˆın enunt ¸, fapt confirmat de egalitatea de mai sus: membrul stˆang al
egalit˘at ¸ii este ortogonal atˆat pe ¯ u, cˆat ¸si pe ¯ v ¯ w (fiind produsul vectorial al acestor vectori), iar
cel drept apart ¸ine subspat ¸iului L(¯ v, ¯ w), fiind combinat ¸ie liniar˘a de generatorii subspat ¸iului. Mult ¸imea
tuturor solut ¸iilor problemei este subspat ¸iul generat de ¯ a, L(¦¯ a ≡ 2
¯
i −2
¯
j¦).
6 Produs mixt
Definit ¸ie. Fie ¯ a,
¯
b, ¯ c ∈ V
3
trei vectori liberi. Se nume¸ste produsul mixt al acestor vectori, num˘arul
real ¸¯ a,
¯
b ¯ c).
Teorem˘a. Produsul mixt are urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
1) ¸¯ a,
¯
b ¯ c) = ¸¯ c, ¯ a
¯
b) = ¸
¯
b, ¯ c ¯ a);
2) ¸¯ a,
¯
b ¯ c) = −¸¯ a, ¯ c
¯
b);
3) ¸t¯ a,
¯
b ¯ c) = ¸¯ a, t
¯
b ¯ c) = ¸¯ a,
¯
b t¯ c), ∀t ∈ R;
4) ¸¯ a +
¯
b, ¯ c
¯
d) = ¸¯ a, ¯ c
¯
d) +¸
¯
b, ¯ c
¯
d);
5) ¸¯ a
¯
b, ¯ c d) =
¸
¸
¸
¸
¸¯ a, ¯ c) ¸¯ a, d)
¸
¯
b, ¯ c) ¸
¯
b, d)
¸
¸
¸
¸
(identitatea lui Lagrange);
6) ¸¯ a,
¯
b ¯ c) = 0 dac˘a ¸si numai dac˘a cei trei vectori sunt liniar dependent ¸i, adic˘a are loc una din
urm˘atoarele situat ¸ii:
(i) cel put ¸in unul din vectorii ¯ a,
¯
b, ¯ c este nul;
(ii) doi dintre vectori sunt coliniari;
(iii) vectorii ¯ a,
¯
b, ¯ c sunt coplanari.
Demonstrat ¸ie. Tem˘a 1 − 5. 6) Fie ¸¯ a,
¯
b ¯ c) = 0. Dac˘a ¯ a =
¯
0 sau
¯
b ¯ c =
¯
0, rezult˘a
¯
b =
¯
0 sau ¯ c =
¯
0
sau vectorii
¯
b, ¯ c coliniari, deci (i) sau (ii). Admitem deci ¯ a,
¯
b ¯ c ∈ V
3
¸¦
¯
0¦, ¸si ¸¯ a,
¯
b ¯ c) = 0. Folosind
proprietatea 1), rezult˘a ˆın mod analog c˘a fie unul din vectori este nul (i), fie doi din vectori sunt
coliniari (ii), fie
¯ a⊥
¯
b ¯ c ⇔¯ a ∈ L(¦
¯
b, ¯ c¦),
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectori liberi 109
deci vectorii sunt coplanari (iii). Afirmat ¸ia reciproc˘a este imediat˘a ˆın cazul (i), u¸sor de demonstrat
folosind 1) ˆın cazul (ii), iar ˆın cazul (iii) folosim echivalent ¸ele
¯ a ∈ L(¦
¯
b, ¯ c¦) ⇔¯ a⊥
¯
b ¯ c ⇔¸¯ a,
¯
b ¯ c) = 0.

Observat ¸ie. Dac˘a vectorii liberi ¯ a,
¯
b, ¯ c ∈ V
3
¸¦
¯
0¦ sunt necoplanari, atunci modulul produsului mixt
reprezint˘a volumul paralelipipedului ce se poate construi pe reprezentant ¸i cu origine comun˘a ai celor
trei vectori (vezi figura).
ˆ
Intr-adev˘ar, notˆand θ = ∠(
¯
b, ¯ c), ϕ = ∠(¯ a,
¯
b ¯ c), putem scrie
Fig. 12. Interpretarea geometric˘a a produsului mixt
¸¯ a,
¯
b ¯ c) = [[¯ a[[ [[
¯
b ¯ c[[ cos ϕ = [[
¯
b ¯ c[[ [[¯ a[[ cos ϕ = ±([[
¯
b[[ [[¯ c[[ sin θ) ([[¯ a[[ cos ϕ) =
= ± A
baz˘a paralelogram
h
paralelipiped
= ± V
paralelipiped
.
Fie ¦
¯
i,
¯
j,
¯
k¦ o baz˘a ortonormat˘a. Descompunˆand trei vectori liberi relativ la aceast˘a baz˘a,
¯ a = a
1
¯
i +a
2
¯
j +a
3
¯
k,
¯
b = b
1
¯
i +b
2
¯
j +b
3
¯
k, ¯ c = c
1
¯
i +c
2
¯
j +c
3
¯
k ∈ V
3
,
produsul lor mixt are expresia canonic˘a
¸¯ a,
¯
b ¯ c) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a
1
a
2
a
3
b
1
b
2
b
3
c
1
c
2
c
3
¸
¸
¸
¸
¸
¸
.
Pe baza acestei formule, majoritatea propriet˘at ¸ilor produsului mixt se pot demonstra f˘acˆand uz de
propriet˘at ¸ile determinant ¸ilor de ordinul trei (tem˘a, verificat ¸i!) .
Se observ˘a c˘a ordinea celor trei vectori ˆın calculul produsului lor mixt este esent ¸ial˘a; ˆın cazul ˆın care
ace¸stia sunt necoplanari (deci produsul lor mixt este nenul), ei determin˘a o baz˘a ˆın V
3
; cum ˆın acest
caz produsul lor mixt poate fi sau pozitiv, sau negativ, putem da urm˘atoarea
Definit ¸ie. Spunem c˘a o baz˘a ¦¯ a,
¯
b, ¯ c¦ ⊂ V
3
este orientat˘a pozitiv/negativ dac˘a produsul mixt ¸¯ a,
¯
b¯ c)
este pozitiv/negativ.
Spre exemplu, identificˆand vectorii bazei ortonormate canonice ¦
¯
i,
¯
j,
¯
k¦ ⊂ V
3
ce au cordonatele
asociate
¯
i ≡ (1, 0, 0),
¯
j ≡ (0, 1, 0),
¯
k ≡ (0, 0, 1), remarc˘am c˘a ¸
¯
i,
¯
j
¯
k) = 1, deci ¦
¯
i,
¯
j,
¯
k¦este o baz˘a
orientat˘a pozitiv.
Exemplu. Trei vectori ¯ a,
¯
b, ¯ c ∈ V
3
sunt coplanari dac˘a ¸si numai dac˘a determinantul matricii Gram
al acestor vectori este identic nul.
ˆ
Intr-adev˘ar, cei trei vectori sunt coplanari (liniar dependent ¸i) doar
dac˘a volumul paralelipipedului determinat de ace¸stia este nul,
V
paralelipiped
= ±¸¯ a,
¯
b ¯ c) = 0 ⇔V
2
paralelipiped
= ¸¯ a,
¯
b ¯ c)
2
= 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
110 Probleme propuse
Dar, exprimˆand vectorii relativ la baza canonic˘a,
¯ a = a
1
¯
i +a
2
¯
j +a
3
¯
k,
¯
b = b
1
¯
i +b
2
¯
j +b
3
¯
k, ¯ c = c
1
¯
i +c
2
¯
j +c
3
¯
k
¸si considerˆand matricea transpus˘a a acestora ¸si matricea lor Gram
A =
t
[¯ a,
¯
b, ¯ c] =
_
_
a
1
a
2
a
3
b
1
b
2
b
3
c
1
c
2
c
3
_
_
, G =
_
_
¸¯ a, ¯ a) ¸¯ a,
¯
b) ¸¯ a, ¯ c)
¸
¯
b, ¯ a) ¸
¯
b,
¯
b) ¸
¯
b, ¯ c)
¸¯ c, ¯ a) ¸¯ c,
¯
b) ¸¯ c, ¯ c)
_
_
avem
V
2
paralelipiped
= ¸¯ a,
¯
b ¯ c)
2
= (det A)
2
= det A det A
= det A det
t
A = det(A
t
A) = det G.
ˆ
In concluzie, coplanaritatea celor trei vectori revine la anularea determinantului Gram.
7 Probleme propuse
1. Se dau vectorii ¯ u =
¯
j + 2
¯
k, ¯ v =
¯
k −
¯
i.
a) Calculat ¸i produsul vectorial ¯ w = ¯ u ¯ v al vectorilor ¯ u¸si ¯ v.
b) Determinat ¸i dac˘a vectorii ¯ u¸si ¯ v sunt coliniari (linear dependent ¸i) sau nu.
ˆ
In cazul cˆand cei doi
vectori sunt linear independent ¸i completat ¸i familia ¦¯ u, ¯ v¦ la o baz˘a a spat ¸iului V
3
.
c) Determinat ¸i ariile paralelogramului ¸si triunghiului determinate de reprezentant ¸i adiacent ¸i ai vec-
torilor liberi ¯ u ¸si ¯ v.
R: a) ¯ u ≡ (0, 1, 2), ¯ v ≡ (−1, 0, 1), ¯ w = ¯ u ¯ v =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¯
i
¯
j
¯
k
0 1 2
−1 0 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
¯
i − 2
¯
j +
¯
k. b) Nu, fiindc˘a ¯ u ¯ v ,=
¯
0.
Familia ¦¯ u, ¯ v, ¯ w¦ reprezint˘a o nou˘a baz˘a, deoarece ¸¯ u, ¯ v ¯ w) = 6 ,= 0. c) A
paralelogram
= [[¯ u ¯ v[[ =

6, A
triunghi
= A
paralelogram
/2 =

6/2 =
_
3/2.
2. Se dau vectorii ¯ u =
¯
i +
¯
k, ¯ v =
¯
k −
¯
j, ¯ w = −
¯
i + 2
¯
j,
a) Calculat ¸i produsul mixt ¸¯ u, ¯ v ¯ w).
b) Determinat ¸i dac˘a vectorii ¯ u, ¯ v, ¯ w sunt coplanari (linear dependent ¸i) sau nu. Formeaz˘a cei trei
vectori o baz˘a ˆın V
3
? Este aceast˘a baz˘a pozitiv orientat˘a ?
c) S˘a se determine volumele paralelipipedului, prismei triunghiulare ¸si tetraedrului ce au reprezentant ¸i
ai vectorilor ¯ u, ¯ v, ¯ w ca muchii adiacente.
R: a) ¯ u ≡ (1, 0, 1), ¯ v ≡ (0, −1, 1), ¯ w ≡ (−1, 2, 0), ¸¯ u, ¯ v ¯ w) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 0 1
0 −1 1
−1 2 0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= −3. b) Nu sunt
coplanari, deoarece ¸¯ u, ¯ v ¯ w) = −3 ,= 0; fiind trei vectori linear independent ¸i ˆın spat ¸iul tridimen-
sional V
3
, ace¸stia determin˘a o baz˘a, care este negativ orientat˘a, deoarece ¸¯ u, ¯ v ¯ w) = −3 < 0. c)
V
paralelipiped
= [¸¯ u, ¯ v ¯ w)[ = 3, V
prism˘a
= V
paralelipiped
/2 = 3/2, V
tetraedru
= V
prism˘a
/3 = 1/2.
3. Se dau punctele A(2, −1, −1), B(1, −2, 1), C(1, 1, −2), D(0, 1, −1).
a) Ar˘atat ¸i c˘a punctele date sunt coplanare.
b) Calculat ¸i aria paralelogramului ce are drept laturi adiacente reprezentant ¸i ai vectorilor liberi AB
¸si AC, ca norm˘a de produs vectorial. Verificat ¸i c˘a se obt ¸ine acela¸si rezultat, folosind identitatea lui
Lagrange.
R: a) A, B, C, D coplanare ⇔¸AB, AC AD) = 0, iar ultima egalitate are loc.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Vectori liberi 111
b) Notˆand ¯ a = AB,
¯
b = AC, aria cerut˘a este [[¯ a
¯
b[[ = [[−3
¯
i −3
¯
j −3
¯
k[[ = 3

3. Altfel, folosind
identitatea lui Lagrange (de la produse vectoriale), obt ¸inem
[[¯ a
¯
b[[ =
_
[[¯ a[[
2
[[
¯
b[[
2
−¸¯ a,
¯
b)
2
= 3

3.
4. Se dau vectorii ¯ a = 2
¯
i +
¯
k,
¯
b = λ
¯
i −
¯
j, ¯ c =
¯
i +
¯
j +
¯
k ∈ V
3
, unde λ ∈ R.
a) Aflat ¸i valoarea parametrului λ astfel ˆıncˆat vectorii ¯ a,
¯
b, ¯ c s˘a fie coplanari.
b) Aflat ¸i valoarea parametrului λ astfel ˆıncˆat vectorii
¯
b ¸si ¯ c s˘a fie ortogonali.
c) Pentru λ = −1 aflat ¸i proiect ¸ia
−→
pr¯
b
¯ a a vectorului ¯ a pe vectorul
¯
b, precum ¸si m˘arimea algebric˘a pr¯
b
¯ a
a acestei proiect ¸ii.
d) Pentru λ = 0, determinat ¸i ˆın˘alt ¸imea paralelipipedului construit pe reprezentant ¸ii vectorilor ¯ a,
¯
b, ¯ c,
perpendicular˘a pe baza format˘a de reprezentant ¸ii vectorilor ¯ a,
¯
b.
e) Pentru λ = 2, determinat ¸i un vector
¯
d perpendicular pe ¯ a ¸si coplanar cu vectorii
¯
b, ¯ c.
R: a) ¯ a,
¯
b, ¯ c coplanari ⇔ ¸¯ a,
¯
b ¯ c) = 0 ⇔ λ = 1; b)
¯
b⊥¯ c ⇔ ¸
¯
b, ¯ c) = 0 ⇔ λ = 1. c) Identific˘and
¯ a ≡ (2, 0, 1),
¯
b ≡ (−1, −1, 0), obt ¸inem
−→
pr¯
b
¯ a =
¸¯ a,
¯
b)
¸
¯
b,
¯
b)
¯
b ≡
−2
2
(−1, −1, 0) ≡
¯
i +
¯
j; pr¯
b
¯ a =
¸¯ a,
¯
b)
[[
¯
b[[
=
−2

2
= −

2.
d) h = V
paralelipiped
/A
paralelogram baz˘a
=
¸
¸
¸¯ a,
¯
b ¯ c)
¸
¸
/[[¯ a
¯
b[[ = 1/

5. e) Un asemenea vector
este dublul produs vectorial ¯ a (
¯
b ¯ c) = 2
¯
i −7
¯
j −4
¯
k.
5. S˘a se verifice propriet˘at ¸ile:
a) identitatea lui Jacobi: ¯ a (
¯
b ¯ c) +
¯
b (¯ c ¯ a) + ¯ c (¯ a
¯
b) =
¯
0, ∀¯ a,
¯
b, ¯ c ∈ V
3
.
b) identitatea vectorial˘a a lui Lagrange:
¸
¸
¸¯ a,
¯
b)
¸
¸
2
+[[¯ a
¯
b[[
2
= [[¯ a[[
2
[[
¯
b[[
2
, ∀¯ a,
¯
b ∈ V
3
.
c) ¸¯ a −
¯
b, ¯ c −
¯
d) +¸
¯
b − ¯ c, ¯ a −
¯
d) +¸¯ c − ¯ a,
¯
b −
¯
d) =
¯
0, ∀¯ a,
¯
b, ¯ c,
¯
d ∈ V
3
.
6. Se dau trei vectori ¯ a,
¯
b, ¯ c ∈ V
3
. S˘a se verifice c˘a urm˘atoarele propriet˘at ¸i sunt echivalente:
a) ¯ a,
¯
b, ¯ c admit reprezentant ¸i ce formeaz˘a laturile unui triunghi;
b) au loc relat ¸iile ¯ a
¯
b =
¯
b ¯ c = ¯ c ¯ a.
7. Se dau trei vectori ¯ a,
¯
b, ¯ c ∈ V
3
. S˘a se verifice c˘a urm˘atoarele propriet˘at ¸i sunt echivalente:
a) vectorii
¯
b − ¯ a ¸si
¯
b − ¯ c sunt coliniari;
b) are loc relat ¸ia ¯ a
¯
b +
¯
b ¯ c + ¯ c ¯ a =
¯
0.
Ar˘atat ¸i c˘a dac˘a vectorii satisfac oricare din cele dou˘a propriet˘at ¸i, atunci ei sunt coplanari.
8. Consider˘am o baz˘a a spat ¸iului vectorilor liberi, ¦¯ a,
¯
b, ¯ c¦ ⊂ V
3
¸si cu ajutorul acesteia construim
familia de vectori
¯ a
t
=
¯
b ¯ c
¸¯ a,
¯
b ¯ c)
,
¯
b
t
=
¯ c ¯ a
¸¯ a,
¯
b ¯ c)
, ¯ c
t
=
¯ a
¯
b
¸¯ a,
¯
b ¯ c)
.
a) Ar˘atat ¸i c˘a ace¸sti vectori determin˘a o nou˘a baz˘a ˆın V
3
(numit˘a baza reciproc˘a asociat˘a bazei
¦¯ a,
¯
b, ¯ c¦).
b) Determinat ¸i produsele scalare dintre vectorii celor dou˘a baze.
c) Aflat ¸i reciproca bazei canonice ortonormate ¦
¯
i,
¯
j,
¯
k¦ ⊂ V
3
.
d) Verificat ¸i c˘a are loc relat ¸ia ¸¯ a,
¯
b ¯ c) ¸¯ a
t
,
¯
b
t
¯ c
t
) = 1.
e) Orice vector ¯ v ∈ V
3
admite descompunerea
¯ v = ¸¯ v, ¯ a
t
)¯ a +¸¯ v,
¯
b
t
)
¯
b +¸¯ v, ¯ c
t
)¯ c.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
112 Reper cartezian
f) Baza ¦¯ a,
¯
b, ¯ c¦ este reciproca bazei ¦¯ a
t
,
¯
b
t
, ¯ c
t
¦, adic˘a au loc relat ¸iile
¯ a =
¯
b
t
¯ c
t
¸¯ a
t
,
¯
b
t
¯ c
t
)
,
¯
b =
¯ c
t
¯ a
t
¸¯ a
t
,
¯
b
t
¯ c
t
)
, ¯ c =
¯ a
t

¯
b
t
¸¯ a
t
,
¯
b
t
¯ c
t
)
.
g) Verificat ¸i c˘a au loc relat ¸iile
¸¯ a +
¯
b + ¯ c, ¯ a
t
+
¯
b
t
+ ¯ c
t
) = 3, ¯ a
¯
b
t
+
¯
b ¯ c
t
+ ¯ c ¯ a
t
=
¯
0.
R: a) ¦¯ a,
¯
b, ¯ c¦ baz˘a ⇔ ¸¯ a,
¯
b ¯ c) ,= 0. Obt ¸inem ¸¯ a
t
,
¯
b
t
¯ c
t
) = ¸¯ a,
¯
b ¯ c)
−1
,= 0, deci ¦¯ a
t
,
¯
b
t
, ¯ c
t
¦ baz˘a. b)
Prin calcul, rezult˘a relat ¸iile
¸¯ a, ¯ a
t
) = ¸
¯
b,
¯
b
t
) = ¸¯ c, ¯ c
t
) = 1,
¸¯ a,
¯
b
t
) = ¸¯ a, ¯ c
t
) = ¸
¯
b, ¯ a
t
) = ¸
¯
b, ¯ c
t
) = ¸¯ c, ¯ a
t
) = ¸¯ c,
¯
b
t
) = 0.
Aceste relat ¸ii determin˘a unic vectorii ¦¯ a
t
,
¯
b
t
, ¯ c
t
¦: doar tripletul de vectori ¦¯ a
t
,
¯
b
t
, ¯ c
t
¦ definit ˆın enunt ¸
satisface aceste propriet˘at ¸i (tem˘a, verificat ¸i!) . c) Baza dual˘a bazei canonice este chiar ea ˆıns˘a¸si,
deci ¦
¯
i,
¯
j,
¯
k¦. d) Prin calcul direct, folosind propriet˘at ¸ile operat ¸iilor cu vectori. e) Se determin˘a
coeficient ¸ii descompunerii ¯ v = l¯ a + m
¯
b + n¯ c prin ˆınmult ¸irea relat ¸iei respectiv cu ¯ a
t
,
¯
b
t
, ¯ c
t
¸si folosind
relat ¸iile de la punctul b). f) Prin calcul direct, folosind punctul b) ¸si definit ¸ia bazei reciproce.
Capitolul 2. Dreapta ¸si planul ˆın spat ¸iu
1 Reper cartezian
ˆ
In cele ce urmeaz˘a vom considera spat ¸iul tridimensional format din puncte E
3
al geometriei ele-
mentare, ¸si spat ¸iul vectorial V
3
de dimensiune trei al vectorilor liberi din spat ¸iu. Fixˆand un punct
O ∈ E
3
, putem stabili corespondent ¸a bijectiv˘a ˆıntre cele dou˘a mult ¸imi:
ϕ
O
: E
3
→V
3
, ϕ
O
(M) = OM, ∀M ∈ E
3
.
Astfel fiec˘arui punct M din E
3
ˆıi corespunde ˆın mod unic un vector ¯ r = OM ∈ V
3
, numit vectorul s˘au
de pozit ¸ie. De asemenea, fixˆand o baz˘a ortonormat˘a B = ¦
¯
i,
¯
j,
¯
k¦ ⊂ V
3
, putem stabili izomorfismul
dintre spat ¸iile vectoriale V
3
¸si R
3
ψ
B
: V
3
→R
3
, ψ
B
(¯ r) = (x, y, z), ∀¯ r = x
¯
i +y
¯
j +z
¯
k ∈ V
3
,
care asociaz˘a fiec˘arui vector liber, coordonatele sale relativ la baza B.
Compunˆand cele dou˘a aplicat ¸ii, se observ˘a c˘a prin fixarea punctului Oˆın E
3
, ¸si a bazei ortonormate
B = ¦
¯
i,
¯
j,
¯
k¦ˆın V
3
, deci a unui reper cartezian ¹ = ¦O;
¯
i,
¯
j,
¯
k¦, fiec˘arui punct M din E
3
ˆıi corespunde
ˆın mod unic tripletul (x, y, z) ∈ R
3
.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a coeficient ¸ii x, y, z ata¸sat ¸i punctului M,
determinat ¸i prin relat ¸ia
OM = x
¯
i +y
¯
j +z
¯
k,
se vor numi coordonatele carteziene ale punctului M relativ la reperul ¹ = ¦O;
¯
i,
¯
j,
¯
k¦. Vom identifica
E
3
≡ R
3
prin biject ¸ia ψ
B
◦ϕ
O
: E
3
→R
3
¸si punctul M ∈ E
3
cu imaginea sa ψ
B

O
(M)) = (x, y, z) ∈
R
3
, notˆand: M(x, y, z).
Definit ¸ii. a) Dat fiind un reper cartezian ¹ = ¦O;
¯
i,
¯
j,
¯
k¦, punctul O se va numi originea reperului,
baza B = ¦
¯
i,
¯
j,
¯
k¦, baza reperului, iar biject ¸ia ψ
B
◦ ϕ
O
: E
3
→ R
3
se va numi sistem de coordonate
cartezian.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Dreapta ¸si planul ˆın spat ¸iu 113
b) Dreptele orientate de versorii
¯
i,
¯
j,
¯
k ce cont ¸in originea O se vor numi axe de coordonate, ¸si se vor
nota respectiv cu Ox, Oy, Oz.
c) Planele determinate de cˆate dou˘a axe diferite de coordonate se numesc plane de coordonate ¸si se
vor nota cu xOy, yOz, zOx.
Observat ¸ii. 1. Coordonatele carteziene (x, y, z) ale punctului M reprezint˘a m˘arimile algebrice ale
proiect ¸iilor ortogonale ale vectorului OM pe cele trei axe de coordonate, adic˘a x = pr
Ox
OM, y =
pr
Oy
OM, z = pr
Oz
OM.
2. Ca mult ¸imi de puncte ˆın E
3
≡ R
3
, axele de coordonate sunt caracterizate respectiv prin ecuat ¸iile
Ox :
_
y = 0
z = 0
, Oy :
_
z = 0
x = 0
, Oz :
_
x = 0
y = 0
.
3. Cele trei plane de coordonate sunt caracterizate respectiv prin ecuat ¸iile
xOy : z = 0, yOz : x = 0, zOx : y = 0.
4. Cum un reper cartezian ¹ = ¦O;
¯
i,
¯
j,
¯
k¦ determin˘a ˆın mod unic axele de coordonate Ox, Oy, Oz ¸si
reciproc, vom nota uneori reperul prin Oxyz.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a consider˘am spat ¸iul E
3
ˆınzestrat cu
un reper cartezian fixat ¹ = ¦O;
¯
i,
¯
j,
¯
k¦.
2 Ecuat ¸iile dreptei ˆın spat ¸iu
ˆ
In spat ¸iul euclidian E
3
, o dreapt˘a poate fi determinat˘a de:
(i) un punct ¸si un vector liber nenul;
(ii) dou˘a puncte distincte;
(iii) intersect ¸ia a dou˘a plane.
Dreapta determinat˘a de un punct ¸si un vector nenul. Consider˘am
punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
), unde r
0
not
= OM
0
= x
0
¯
i +y
o
¯
j +z
0
¯
k,
vectorul liber nenul ¯ v = a
¯
i +b
¯
j +c
¯
k ∈ V
3
¸¦
¯
0¦.
Fig. 13. a) ∆(M
0
, ¯ v); b) ∆(M
1
, M
2
)
Acestea determin˘a dreapta ∆ care trece prin punctul M
0
¸si are direct ¸ia dat˘a de vectorul ¯ v (vezi
Fig. a). Fie M(x, y, z) ∈ E
3
¸si ¯ r
not
= OM. Atunci punctul M(x, y, z) apart ¸ine dreptei ∆ dac˘a ¸si numai
dac˘a vectorii M
0
M ¸si ¯ v sunt coliniari, condit ¸ie care se rescrie
(¯ r − ¯ r
0
) ¯ v = 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
114 Ecuat ¸iile dreptei ˆın spat ¸iu
Aceast˘a ecuat ¸ie ˆın V
3
se nume¸ste ecuat ¸ia vectorial˘a a dreptei ∆ definit˘a de un punct M
0
¸si o direct ¸ie
(vector liber) ¯ v, date. Vectorul ¯ v se nume¸ste vector director al dreptei.
Observat ¸ii. 1. Orice vector ¯ w ∈ L(¦¯ v¦)¸¦
¯
0¦ este de asemenea vector director al dreptei.
2. Coliniaritatea vectorilor ¯ r − ¯ r
0
¸si ¯ v se rescrie ¯ r − ¯ r
0
∈ L(¦¯ v¦) ⇔ ∃t ∈ R, ¯ r − ¯ r
0
= t¯ v, deci se
obt ¸ine o alt˘a form˘a a ecuat ¸iei vectoriale a dreptei ∆,
¯ r = ¯ r
0
+t ¯ v, t ∈ R. (1)
La rˆandul ei, ˆın coordonate, aceasta este echivalent˘a cu urm˘atoarele trei ecuat ¸ii ˆın R
3
,
_
_
_
x = x
0
+ta
y = y
0
+tb
z = z
0
+tc
, t ∈ R, (2)
numite ecuat ¸iile parametrice ale dreptei ∆. Eliminˆand variabila t din aceste ecuat ¸ii, se obt ¸ine
urm˘atorul ¸sir de rapoarte egale, numit ecuat ¸iile carteziene ale dreptei ∆ ˆın R
3
,
x −x
0
a
=
y −y
0
b
=
z −z
0
c
. (3)
Convenim c˘a anularea unui numitor atrage dup˘a sine anularea num˘ar˘atorului corespunz˘ator, ¸si c˘a
ecuat ¸iile sunt date efectiv de egalarea produsului mezilor cu extremii ˆın proport ¸iile formate. Spre
exemplu, dac˘a a = 0, ecuat ¸iile carteziene devin ecuat ¸iile unei drepte paralele cu planul yOz:
_
x = x
0
c(y −y
0
) −b(z −z
0
) = 0
iar dac˘a a = b = 0, ecuat ¸iile carteziene devin ecuat ¸iile unei drepte paralele cu axa Oz:
_
x = x
0
y = y
0
.
Dreapta determinat˘a de dou˘a puncte distincte. Dou˘a puncte distincte
M
1
(x
1
, y
1
, z
1
), M
2
(x
2
, y
2
, z
2
) ∈ E
3
, M
1
,= M
2
,
determin˘a ˆın mod unic o dreapt˘a ∆ care le cont ¸ine. Afl˘am ecuat ¸iile acesteia folosind ecuat ¸iile (3),
alegˆand, spre exemplu, M
0
= M
1
¸si (vezi Fig. b)
¯ v = M
1
M
2
≡ (x
2
−x
1
, y
2
−y
1
, z
2
−z
1
);
obt ¸inem ecuat ¸iile carteziene ale dreptei ∆ ce trece prin punctele M
1
, M
2
:
x −x
1
x
2
−x
1
=
y −y
1
y
2
−y
1
=
z −z
1
z
2
−z
1
. (4)
ˆ
In ceea ce prive¸ste dreapta ca intersect ¸ie a dou˘a plane, punctele acesteia vor satisface sistemul de
dou˘a ecuat ¸ii ale celor dou˘a plane (descrise ˆın sect ¸iunea urm˘atoare) care au drept intersect ¸ie dreapta.
Asemenea sisteme au fost deja prezentate mai sus (ecuat ¸iile (3), (4) ¸si exemplele particulare).
Dreapta orientat˘a. Dat˘a fiind o dreapt˘a ∆ ˆın spat ¸iu, putem stabili pe aceasta dou˘a sensuri de
parcurgere-notate cu (+) ¸si (–). Numim dreapt˘a orientat˘a o dreapt˘a ∆ˆımpreun˘a un sens de parcurgere
al acesteia (care va fi sensul pozitiv pe dreapt˘a).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Dreapta ¸si planul ˆın spat ¸iu 115
Dac˘a este precizat un vector director ¯ v al dreptei (1), sensul pozitiv al dreptei va fi indicat de acest
vector, iar dreapta orientat˘a va fi dat˘a de cuplul (∆, ¯ v).
Definit ¸ii. a) Dac˘a pe o dreapt˘a orientat˘a (∆, ¯ v) consider˘am un punct arbitrar M
0
∈ ∆, numim
partea pozitiv˘a a dreptei ∆, mult ¸imea de puncte

+
= ¦M ∈ ∆ [ ∃t > 0, M
0
M = t¯ v¦,
iar cea negativ˘ a, ∆

= ¦M ∈ ∆ [ ∃t < 0, M
0
M = t¯ v¦.
b) Se nume¸ste versor director (sau direct ¸ie orientat˘a) al dreptei orientate (∆, ¯ v), versorul
¯ e = [[¯ v[[
−1
¯ v
asociat vectorului director ¯ v al acesteia.
c) Se numesc unghiurile directoare ale dreptei orientate (∆, ¯ v), unghiurile α, β, γ formate de versorul
director ¯ e respectiv cu axele de coordonate Ox, Oy, Oz.
d) Se numesc cosinusurile directoare ale dreptei orientate (∆, ¯ v), coordonatele
cos α = ¸¯ e,
¯
i), cos β = ¸¯ e,
¯
j), cos γ = ¸¯ e,
¯
k)
ale versorului director ¯ e relativ la baza ¦
¯
i,
¯
j,
¯
k¦.
Observat ¸ii. 1. Axele de coordonate sunt exemple de drepte orientate pe care exist˘a ca punct distins
originea O; spre exemplu, (Ox,
¯
i) are drept semiax˘a pozitiv˘a mult ¸imea de puncte Ox
+
= ¦M [OM =
t
¯
i, t > 0¦.
2. Cosinusurile directoare α, β, γ ale unei drepte orientate (∆, ¯ v) satisfac relat ¸ia
cos
2
α + cos
2
β + cos
2
γ = 1.
Acest lucru rezult˘a folosind descompunerea versorului ¯ e relativ la baza ortonormat˘a ¦
¯
i,
¯
j,
¯
k¦, dup˘a
cum urmeaz˘a
¯ e = ¸¯ e,
¯
i)
¯
i +¸¯ e,
¯
j)
¯
j +¸¯ e,
¯
k)
¯
k =
= [[¯ e[[[[
¯
i[[ cos α
¯
i +[[¯ e[[[[
¯
j[[ cos β
¯
j +[[¯ e[[[[
¯
k[[ cos γ
¯
k = cos α
¯
i + cos β
¯
j + cos γ
¯
k,
¸si exprimˆand faptul c˘a norma euclidian˘a a versorului ¯ e ≡ (cos α, cos β, cos γ) este 1.
3 Ecuat ¸iile planului ˆın spat ¸iu
ˆ
In spat ¸iul euclidian E
3
, un plan poate fi determinat de:
(i) un punct cont ¸inut ˆın plan ¸si un vector liber nenul normal la plan;
(ii) trei puncte necoliniare;
(iii) un punct cont ¸inut ˆın plan ¸si doi vectori liberi necoliniari ce admit reprezentant ¸i inclu¸si ˆın plan;
(iv) o dreapt˘a ¸si un punct exterior dreptei, incluse ˆın plan;
(v) dou˘a drepte concurente incluse ˆın plan;
(vi) dou˘a drepte paralele incluse ˆın plan.
Vom determina ˆın fiecare caz ecuat ¸ia planului respectiv.
Planul determinat de un punct ¸si un vector liber nenul normal la plan.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
116 Ecuat ¸iile planului ˆın spat ¸iu
Fig. 14. π(M
0
, ¯ n)
ˆ
In cele ce urmeaz˘a, consider˘am:
un punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ∈ E
3
, cont ¸inut ˆın planul π;
vectorul liber nenul ¯ n = a
¯
i + b
¯
j + c
¯
k ∈ V
3
¸¦
¯
0¦ normal la
planul π.
Dreapta ∆ care trece prin punctul M
0
¸si care are direct ¸ia vec-
torului ¯ n se nume¸ste normala la planul π prin M
0
, iar vectorul
nenul ¯ n se nume¸ste vector normal al planului π. Se observ˘a c˘a
planul π este unic determinat de condit ¸iile M
0
∈ π, ∆⊥π (vezi
figura).
Un punct M(x, y, z) ∈ E
3
apart ¸ine planului π dac˘a ¸si numai
dac˘a M
0
M ⊥ ¯ n, sau echivalent
¸M
0
M , ¯ n) = 0, (1)
condit ¸ie numit˘a ecuat ¸ia vectorial˘a a planului π. T¸ inˆand cont c˘a
M
0
M = (x −x
0
)
¯
i + (y −y
0
)
¯
j + (z −z
0
)
¯
k,
aceast˘a ecuat ¸ie, rescris˘a ˆın coordonate carteziene conduce la ecuat ¸ia cartezian˘a a planului π ce trece
prin M
0
¸si este perpendicular pe direct ¸ia ¯ n:
a(x −x
0
) +b(y −y
0
) +c(z −z
0
) = 0. (2)
Observat ¸ii. 1. Notˆand ˆın ecuat ¸ia (2) d = −(ax
0
+by
0
+cz
0
), aceasta se rescrie
ax +by +cz +d = 0, (3)
numit˘a ecuat ¸ia cartezian˘a general˘a a unui plan. Se observ˘a c˘a ¯ v ,=
¯
0 conduce la faptul c˘a nu tot ¸i
coeficient ¸ii a, b, c sunt nuli. Reciproc, ecuat ¸ia (3) cu aceast˘a condit ¸ie satisf˘acut˘a are cel put ¸in o solut ¸ie
(x
0
, y
0
, z
0
), care satisface deci relat ¸ia
d = −ax
0
−by
0
−cz
0
.
ˆ
Inlocuind ˆın (3), rezult˘a ecuat ¸ia planului sub forma (2).
2. Remarc˘am c˘a ˆın ecuat ¸ia (3) coeficient ¸ii celor trei variabile sunt exact coeficient ¸ii vectorului normal,
¯ n ≡ (a, b, c). De asemenea, observ˘am c˘a ˆınmult ¸ind ecuat ¸ia (3) cu un scalar real nenul, ecuat ¸ia obt ¸inut˘a
descrie acela¸si plan; de aceea cei patru coeficient ¸i a, b, c, d ai ecuat ¸iei poart˘a numele de parametri
neesent ¸iali ai acesteia, ¸si c˘a ecuat ¸ia unui plan este unic˘a f˘acˆand abstract ¸ie de un factor multiplicativ.
3. Satisf˘acˆand o ecuat ¸ie de forma (3), orice plan este format din punctele M(x, y, z) ∈ E
3
ce formeaz˘a
mult ¸imea de nivel constant π = f
−1
(¦0¦) a funct ¸iei
f : R
3
→R, f(x, y, z) = ax +by +cz +d, ∀(x, y, z) ∈ R
3
.
4. Planele de coordonate se obt ¸in u¸sor folosind ecuat ¸ia (2). Spre exemplu, pentru planul xOy alegem
M
0
= O(0, 0, 0), ¯ n =
¯
k ¸si obt ¸inem ecuat ¸ia z = 0. Folosind ecuat ¸ia (3) se observ˘a c˘a orice plan paralel
cu xOy are o ecuat ¸ie de forma z =constant. Analog se pot obt ¸ine ecuat ¸iile planelor yOz, zOx ¸si ale
planelor paralele cu acestea (tem˘a, verificat ¸i!) .
5. Folosind (3) ¸si forma vectorului normal la plan, planele perpendiculare pe planele xOy, yOz, xOz
au ecuat ¸iile (tem˘a, verificat ¸i!) respectiv de forma
ax +by +d = 0, by +cz +d = 0, ax +cz +d = 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Dreapta ¸si planul ˆın spat ¸iu 117
6. Folosind observat ¸ia anterioar˘a ¸si condit ¸ia O ∈ π ⇒ d = 0, se obt ¸in ecuat ¸iile planelor care cont ¸in
axele de coordonate Ox, Oy, Oz care au respectiv forma
by +cz = 0, ax +cz = 0, ax +by = 0.
7. Folosind condit ¸ia O ∈ π ⇒ d = 0 ˆın (3), obt ¸inem ecuat ¸ia unui plan care trece prin origine, de
forma
ax +by +cz = 0.
Planul determinat de trei puncte necoliniare.
Fig. 15. π(M
1
, M
2
, M
3
)
Fie punctele necoliniare M
i
(x
i
, y
i
, z
i
) ∈ E
3
, i = 1, 3.
Planul π ce cont ¸ine aceste puncte are drept vector normal
¯ n = M
1
M
2
M
1
M
3
,=
¯
0, care este vector nenul, fapt ce rezult˘a
din necoliniaritatea celor trei puncte. Alegˆand ˆın formula (1)
spre exemplu M
0
= M
1
, obt ¸inem ecuat ¸ia vectorial˘a a plan-
ului prin trei puncte date ce reprezint˘a condit ¸ia ca un punct
M(x, y, z) ∈ E
3
s˘a apart ¸in˘a planului - deci condit ¸ia de copla-
naritate a punctelor M, M
1
, M
2
, M
3
, echivalent˘a cu coplanari-
tatea vectorilor M
1
M, M
1
M
2
, M
1
M
3
(vezi figura):
¸M
1
M, M
1
M
2
M
1
M
3
) = 0 (4)
sau, rescriind produsul mixt din relat ¸ia (4) ˆın coordonate, obt ¸inem ecuat ¸ia planului prin trei puncte
date sub form˘a de determinant,
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x −x
1
y −y
1
z −z
1
x
2
−x
1
y
2
−y
1
z
2
−z
1
x
3
−x
1
y
3
−y
1
z
3
−z
1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0. (5)
Se poate ar˘ata c˘a ecuat ¸ia este echivalent˘a cu cea obt ¸inut˘a prin anularea urm˘atorului determinant de
ordinul 4 (preferat˘a uneori din motive mnemotehnice):
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x y z 1
x
1
y
1
z
1
1
x
2
y
2
z
2
1
x
3
y
3
z
3
1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0. (6)
Observat ¸ie. Dac˘a se cunosc m˘arimile algebrice ale segmentelor determinate de plan pe axele de
coordonate, segmente care au un cap˘at ˆın originea O iar cel˘alalt respectiv ˆın punctele de intersect ¸ie
cu axele-t˘aieturile, (vezi Fig. a),
M
1
(a, 0, 0), M
2
(0, b, 0), M
3
(0, 0, c)
ale planului respectiv cu axele de coordonate Ox, Oy, Oz, folosind formula (6) rezult˘a ecuat ¸ia planului
prin t˘aieturi
x
a
+
y
b
+
z
c
−1 = 0.
Fig. 16. a) Planul dat prin t˘aieturi; b) π(M
0
, ¯ u, ¯ v)
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
118 Ecuat ¸iile planului ˆın spat ¸iu
Planul determinat de un punct ¸si doi vectori necoliniari. Consider˘am ˆın cele ce urmeaz˘a:
punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ∈ E
3
cont ¸inut ˆın planul π;
vectorii liberi necoliniari ¯ u = a
1
¯
i +b
1
¯
j +c
1
¯
k, ¯ v = a
2
¯
i +b
2
¯
j +c
2
¯
k ∈ V
3
¸¦
¯
0¦, ce admit reprezentant ¸i
cont ¸inut ¸i ˆın planul π.
Aplic˘am formula (6), cu M
1
= M
0
(x
0
, y
0
, z
0
), iar punctele M
2
(x
2
, y
2
, z
2
) ¸si M
3
(x
3
, y
3
, z
3
) sunt alese
astfel ˆıncˆat
−−−−→
M
1
M
2
∈ ¯ u,
−−−−→
M
1
M
3
∈ ¯ v (vezi Fig. b). Evident cele dou˘a segmente orientate
−−−−→
M
1
M
2
,
−−−−→
M
1
M
3
sunt cont ¸inute ˆın planul π (tem˘a, verificat ¸i!) , iar
(a
1
, b
1
, c
1
) = (x
2
−x
1
, y
2
−y
1
, z
2
−z
1
), (a
2
, b
2
, c
2
) = (x
3
−x
1
, y
3
−y
1
, z
3
−z
1
).
Atunci formula (5) produce ecuat ¸ia cartezian˘a a planului π ce cont ¸ine punctul M
0
¸si reprezentant ¸i ai
vectorilor liberi necoliniari ¯ u, ¯ v:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x −x
0
y −y
0
z −z
0
a
1
b
1
c
1
a
2
b
2
c
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0 (7)
Se observ˘a c˘a anularea determinantului din formula (7) revine la a exprima prima linie a sa ca o
combinat ¸ie liniar˘a de urm˘atoarele dou˘a linii (M
0
M ∈ L(¦¯ u, ¯ v¦)), deci ecuat ¸ia planului se poate rescrie
sub form˘a parametric˘a
_
_
_
x = x
0
+sa
1
+ta
2
y = y
0
+sb
1
+tb
2
z = z
0
+sc
1
+tc
2
, s, t ∈ R (8)
Numerele reale s, t se numesc parametri. Cˆand s, t parcurg mult ¸imea numerelor reale, punctul
M(x, y, z) parcurge toate punctele planului π.
Observat ¸ii. 1. Cazul cˆand planul π este dat de o dreapt˘a ∆ ¸si un punct M
0
exterior dreptei, ambele
cont ¸inute ˆın plan se reduce la cazul 3.3, considerˆand ¯ u vectorul director al dreptei, iar ¯ v = M
0
M
1
,
unde M
1
∈ ∆ este un punct oarecare al dreptei (ale c˘arui coordonate satisfac ecuat ¸iile acesteia).
2. Cazul cˆand planul π este dat de dou˘a drepte concurente cont ¸inute ˆın acesta, se reduce la cazul
3.3, considerˆand un punct M
0
aflat pe una din drepte, iar drept vectori liberi ¯ u, ¯ v, vectorii directori
ai celor dou˘a drepte.
3. Cazul cˆand planul π este dat de dou˘a drepte paralele ∆
1
, ∆
2
cont ¸inute ˆın π, se reduce la cazul
3.3, considerˆand un punct M
0
∈ ∆
1
aflat pe una din drepte, ¯ u vectorul director al uneia dintre drepte
(vector care d˘a direct ¸ia ambelor drepte !), iar ¯ v = M
0
N, unde N ∈ ∆
2
este un punct oarecare al
celeilalte drepte.
Plan orientat. Se observ˘a c˘a urm˘atoarele alegeri produc aceea¸si orientare:
alegerea uneia dintre cele dou˘a fet ¸e ale planului;
alegerea unui sens pe (o dreapt˘a) normal˘a la plan;
alegerea unui sens de rotat ¸ie ˆın plan, urmat de aplicarea regulii mˆainii drepte!
Definit ¸ie. Se nume¸ste plan orientat un plan π considerat ˆımpreun˘a cu o alegere a sensului pe normal˘a,
sens fixat printr-un vector liber ¯ n; pe scurt, un plan orientat este un cuplu (π, ¯ n), unde vectorul ¯ n
este normal la plan.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Dreapta ¸si planul ˆın spat ¸iu 119
Fig. 17. Planul orientat
Observat ¸ii. 1. Not˘am fat ¸a ce corespunde sensului ales (pozitiv) cu ”(+)”, iar cea opus˘a cu ”(–)”.
2. Planele xOy, yOz, zOx sunt orientate respectiv de versorii
¯
k,
¯
i,
¯
j.
3. Dac˘a planul π este dat prin ecuat ¸ia f(x, y, z) ≡ ax +by +cz +d = 0, acesta separ˘a spat ¸iul ˆın dou˘a
submult ¸imi convexe, numite subspat ¸ii:
π

= ¦(x, y, z) [f(x, y, z) ≤ 0¦
π
+
= ¦(x, y, z) [f(x, y, z) ≥ 0¦.
Se observ˘a c˘a aceste mult ¸imi sunt ˆınchise ¸si convexe, ¸si c˘a avem
π = π

∩ π
+
; π

∪ π
+
= E
3
.
4. Fie π
1
¸si π
2
dou˘a plane avˆand ecuat ¸iile generale respectiv a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
= 0 ¸si
a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
= 0.
Reuniunea planelor π
1
¸si π
2
este mult ¸imea (ˆınchis˘a) de puncte
π
1
∪ π
2
= ¦(x, y, z) [(a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
)(a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
) = 0¦.
5.
ˆ
In cazul ˆın care π
1
¸si π
2
nu sunt nici paralele, nici confundate (deci vectorii lor normali ¯ n
1
=
(a
1
, b
1
, c
1
), ¯ n
2
= (a
2
, b
2
, c
2
) sunt necoliniari, ¯ n
1
¯ n
2
,=
¯
0), intersect ¸ia planelor π
1
¸si π
2
este o dreapt˘a
∆ ale c˘arei puncte M(x, y, z) satisfac sistemul liniar
_
a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
= 0
a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
= 0.
Condit ¸ia ¯ n
1
¯ n
2
,=
¯
0 conduce la faptul c˘a sistemul este compatibil 1-nedeterminat. Vectorul nenul
¯ v = ¯ n
1
¯ n
2
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¯
i
¯
j
¯
k
a
1
b
1
c
1
a
2
b
2
c
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸


¸
¸
¸
b
1
c
1
b
2
c
2
¸
¸
¸
¸
,
¸
¸
¸
¸
c
1
a
1
c
2
a
2
¸
¸
¸
¸
,
¸
¸
¸
¸
a
1
b
1
a
2
b
2
¸
¸
¸
¸
_
produce direct ¸ia dreptei ∆ (deci este vector director al acesteia). Ecuat ¸iile carteziene canonice ale
perpendicularei comune ∆ rezult˘a acum u¸sor, avˆand drept date un punct M
0
al dreptei (un punct ale
c˘arui coordonate satisfac sistemul), ¸si vectorul director ¯ v al acesteia.
6. Pentru a afla pozit ¸ia relativ˘a a unor drepte ¸si/sau plane se rezolv˘a sistemul format de ecuat ¸iile
acestora, ¸si se interpreteaz˘a geometric rezultatul. Dup˘a cum sistemul este incompatibil, compati-
bil determinat, compatibil simplu sau dublu nedeterminat, intersect ¸ia este mult ¸imea vid˘a (ˆın cazul
paralelismului), punct, dreapt˘a sau plan.
Fascicule de plane.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
120 Unghiuri ˆın spat ¸iu
Fig. 18. Fascicul π

a) Dat˘a fiind o dreapt˘a ∆, se nume¸ste fascicul de plane concurente
mult ¸imea planelor ce cont ¸in aceast˘a dreapt˘a; dreapta ∆ se nume¸ste axa
fasciculului. Dac˘a avem
∆ = π
1
∩ π
2
,
_
π
1
: a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
= 0,
π
2
: a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
= 0,
atunci un plan arbitrar din fascicul are ecuat ¸ia
s(a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
) +t(a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
) = 0,
unde coeficient ¸ii reali s, t nu se anuleaz˘a simultan. Presupunˆand spre exemplu s ,= 0, prin ˆımp˘art ¸ire la
s, se obt ¸ine ecuat ¸ia fascicolului redus (numit astfel deoarece din fascicul lipse¸ste planul π
2
), de forma
(a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
) +r(a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
) = 0, r ∈ R.
b) Dat˘a fiind o direct ¸ie furnizat˘a de un vector nenul ¯ n ≡ (a, b, c), se nume¸ste fascicul de plane paralele,
mult ¸imea planelor ce au ecuat ¸ia de forma
ax +by +cz +λ = 0, λ ∈ R.
Se observ˘a c˘a aceste plane au acela¸si vector normal ¯ n, deci sunt efectiv paralele.
4 Unghiuri ˆın spat ¸iu
Vom determina ˆın cele ce urmeaz˘a formule de calcul ale unghiurilor:
dintre dou˘a drepte orientate,
dintre dou˘a plane orientate,
dintre o dreapt˘a orientat˘a ¸si un plan orientat.
Unghiul dintre dou˘a drepte orientate. Fie (∆
1
, ¯ u), (∆
2
, ¯ v) dou˘a drepte orientate avˆand vectorii directori
¯ u = a
1
¯
i +b
1
¯
j +c
1
¯
k, ¯ v = a
2
¯
i +b
2
¯
j +c
2
¯
k.
Fig. 19. a) Unghiul a dou˘a drepte; b) Unghiul a dou˘a plane
Se va numi unghiul dintre dreptele orientate (∆
1
, ¯ u), (∆
2
, ¯ v), unghiul α dintre vectorii lor directori
¯ u ¸si ¯ v (vezi Fig. a). Acesta este deci dat de relat ¸ia
cos α =
¸¯ u, ¯ v)
[[¯ u[[ [[¯ v[[
=
a
1
a
2
+b
1
b
2
+c
1
c
2
_
a
2
1
+b
2
1
+c
2
1
_
a
2
2
+b
2
2
+c
2
2
, α ∈ [0, π] .
Putem verifica (tem˘a, verificat ¸i!) urm˘atoarele caracteriz˘ari analitice ale perpendicularit˘at ¸ii ¸si par-
alelismului a dou˘a drepte:
1) ∆
1
⊥ ∆
2
⇔¸¯ u, ¯ v) = 0 ⇔a
1
a
2
+b
1
b
2
+c
1
c
2
= 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Dreapta ¸si planul ˆın spat ¸iu 121
2) ∆
1
[[ ∆
2
⇔ ¯ u ¯ v =
¯
0 ⇔
a
1
a
2
=
b
1
b
2
=
c
1
c
2
.
Unghiul dintre dou˘a plane orientate. Fie planele π
1
, π
2
avˆand respectiv ecuat ¸iile
a
1
x +b
1
y +c
1
z +d
1
= 0, a
2
x +b
2
y +c
2
z +d
2
= 0,
orientate implicit de vectorii normali ¯ n
1
= (a
1
, b
1
, c
1
) respectiv ¯ n
2
= (a
2
, b
2
, c
2
) (vezi Fig. b).
Planele π
1
¸si π
2
sunt paralele sau confundate dac˘a ¸si numai dac˘a vectorii lor normali sunt coliniari,
adic˘a n
1
n
2
= 0, deci au coeficient ¸ii proport ¸ionali.
Ele nu sunt confundate, dac˘a ecuat ¸iile lor nu difer˘a printr-un factor multiplicativ nenul. Prin
urmare, π
1
¸si π
2
sunt paralele, dac˘a exist˘a un num˘ar real k ∈ R¸¦0¦ astfel ˆıncˆat s˘a avem relat ¸iile
(a
1
, b
1
, c
1
) = k(a
2
, b
2
, c
2
), d
1
,= kd
2
.
Planele π
1
¸si π
2
coincid dac˘a ∃k ∈ R¸¦0¦ astfel ˆıncˆat
(a
1
, b
1
, c
1
, d
1
) = k(a
2
, b
2
, c
2
, d
2
).
Dac˘a planele π
1
¸si π
2
nu sunt paralele sau confundate, fie ∆ dreapta dup˘a care acestea se intersecteaz˘a.
Un plan π perpendicular pe ∆ taie cele dou˘a plane dup˘a laturile unui unghi α, unghiul diedru al
planelor π
1
¸si π
2
. Constat˘am c˘a putem determina relativ u¸sor unghiul θ dintre vectorii ¯ n
1
¸si ¯ n
2
,
unghiul format de normalele celor dou˘a plane, (suplementar sau egal cu unghiul α), deci obt ¸inem
cos α = ±cos θ, unde
cos θ =
¸n
1
, n
2
)
[[n
1
[[[[n
2
[[
=
a
1
a
2
+b
1
b
2
+c
1
c
2
_
a
2
1
+b
2
1
+c
2
1
_
a
2
2
+b
2
2
+c
2
2
, θ ∈ [0, π],
ˆın funct ¸ie de sensul vectorilor normali. Dac˘a planele sunt orientate de vectorii normali ¯ n
1
¸si ¯ n
2
, atunci
spunem c˘a unghiul θ determinat mai sus este unghiul celor dou˘a plane orientate.
ˆ
In particular, avem
π
1
⊥π
2
⇔ ¸¯ n
1
, ¯ n
2
) = 0 ⇔ a
1
a
2
+b
1
b
2
+c
1
c
2
= 0.
Unghiul dintre o dreapt˘a orientat˘a ¸si un plan orientat.
Fig. 20. Unghiul (∆, π)
Consider˘am dreapta orientat˘a (∆, ¯ v), ¸si planul orientat
(π, ¯ n), unde ¯ v ≡ (v
1
, v
2
, v
3
), ¯ n ≡ (n
1
, n
2
, n
3
). Prin definit ¸ie
unghiul α ∈
_

π
2
,
π
2
¸
format ˆıntre dreapta ∆ ¸si planul π, este
unghiul dintre dreapt˘a ¸si proiect ¸ia ∆˘a acesteia pe plan.
ˆ
In
cazul ∆ [[ π, consider˘am α = 0, altminteri dreapta intersecteaz˘a
planul ˆıntr-un punct (cont ¸inut ˆın proiect ¸ia ∆
t
). Constat˘am c˘a
putem determina relativ u¸sor unghiul θ ∈ [0, π] dintre vectorii
¯ v ¸si ¯ n (dintre dreapta ∆ ¸si normala la planul π), unghi comple-
mentar unghiului α, deci obt ¸inem sinα = cos θ, unde
cos θ =
v
1
n
1
+v
2
n
2
+v
3
n
3
_
v
2
1
+v
2
2
+v
2
3
_
n
2
1
+n
2
2
+n
2
3
, θ ∈ [0, π].
Observat ¸ii. 1. Se observ˘a c˘a α > 0 d.n.d. unghiul dintre ¯ v ¸si ¯ n este ascut ¸it.
2. Dac˘a dreapta ∆ este paralel˘a cu planul π sau cont ¸inut˘a ˆın plan, constat˘am c˘a:
∆[[π sau ∆ ⊂ π ⇔ ¸¯ v, ¯ n) ≡ v
1
n
1
+v
2
n
2
+v
3
n
3
= 0.
3. Dac˘a dreapta ∆ este perpendicular˘a pe planul π, avem:
∆⊥π ⇔ α = 0 ⇔ θ ∈ ¦0, π¦ ⇔ ¯ v ¯ n =
¯
0 ⇔
v
1
n
1
=
v
2
n
2
=
v
3
n
3
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
122 Distant ¸e ˆın spat ¸iu
5 Distant ¸e ˆın spat ¸iu
Vom determina ˆın cele ce urmeaz˘a formule de calcul ale distant ¸ei:
de la un punct la o dreapt˘a sau de la un punct la un plan,
dintre dou˘a drepte.
Distant ¸a de la un punct la o dreapt˘a. Se dau punctul A ¸si dreapta ∆, ale c˘arei ecuat ¸ii carteziene
sunt
x −x
0
a
=
y −y
0
b
=
z −z
0
c
. (1)
Fig. 21. Distant ¸a d(A, ∆)
Ne propunem s˘a determin˘am distant ¸a d(A, ∆) de la punct la
dreapt˘a. Pentru aceasta, observ˘am c˘a din ecuat ¸iile dreptei ies ˆın
relief vectorul director al acesteia ¯ v = (a, b, c) ¸si un punct al dreptei,
B(x
0
, y
0
, z
0
) ∈ ∆ (ale c˘arui coordonate satisfac sistemul de ecuat ¸ii
(1)).
Dac˘a A ∈ ∆ (coordonatele sale satisfac ecuat ¸iile (1)), atunci
evident d(A, ∆) = 0.
Dac˘a A / ∈ ∆, atunci d(A, ∆) este m˘arimea ˆın˘alt ¸imii AA
t
(vezi
figura) a paralelogramului de baz˘a BC determinat de segmentele
orientate
−−→
BA ¸si
−−→
BC ∈ ¯ v, deci d(A, ∆) este raportul dintre aria
paralelogramului ¸si lungimea bazei. Aplicˆand formulele de calcul cunoscute, rezult˘a formula de calcul
a distant ¸ei de la punctul A la dreapta ∆,
d(A; ∆) =
[[BA ¯ v[[
[[¯ v[[
.
Observat ¸ii. 1. Formula are loc ¸si ˆın cazul A ∈ ∆.
2. Are loc relat ¸ia d(A; ∆) = inf
M∈∆
d(A, M), deci distant ¸a d(A; ∆)este cea mai mic˘a distant ¸˘a de la
punctul A la punctele dreptei ∆.
Distant ¸a de la un punct la un plan.
Fig. 22. Distant ¸a d(A, π)
Se dau punctul A(x
0
, y
0
, z
0
) ¸si planul π de ecuat ¸ie ax +by +
cz + d = 0. Ne propunem s˘a determin˘am distant ¸a d(A, π)de
la punct la plan. Dac˘a A ∈ π, atunci evident d(A; π) = 0.
Dac˘a A / ∈ π, fie A
t
(x
t
, y
t
, z
t
) proiect ¸ia punctului A pe planul π
(vezi figura), obt ¸inut prin intersect ¸ia unicei drepte ∆ de vector
director ¯ v ≡ (a, b, c) ce cont ¸ine punctul A (perpendiculara prin
A pe plan), cu planul π. Atunci distant ¸a de la punctul A la
planul π este d(A, π) = [[
−−→
AA
t
[[. Prin calcul se obt ¸ine (tem˘a,
verificat ¸i!) :
d(A; π) =
[ax
0
+by
0
+cz
0
+d[

a
2
+b
2
+c
2
. (2)
Observat ¸ii. 1. Formula (2) are loc ¸si ˆın cazul A ∈ π.
2. Distant ¸a d(A; π) este cea mai mic˘a distant ¸˘a de la punctul A la punctele planului π, adic˘a are loc
relat ¸ia
d(A; π) = inf
M∈π
d(A, M).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Dreapta ¸si planul ˆın spat ¸iu 123
Distant ¸a dintre dou˘a drepte. Perpendiculara comun˘a a dou˘a drepte oarecare din spat ¸iu.
Se dau dou˘a drepte ∆
1
, ∆
2
cu vectorii directori respectiv ¯ v
1
, ¯ v
2
∈ V
3
¸¦
¯
0¦. Ne propunem s˘a deter-
min˘am distant ¸a d(∆
1
, ∆
2
) dintre cele dou˘a drepte.
Dac˘a dreptele sunt confundate (sistemul reunit al ecuat ¸iilor lor este compatibil nedeterminat) sau
concurente (sistem unic determinat), atunci evident d(∆
1
, ∆
2
) = 0.
Dac˘a dreptele sunt paralele (sistem incompatibil, cu rangul matricii coeficient ¸ilor = 1), atunci,
alegˆand un punct A
1
∈ ∆
1
de pe prima dreapt˘a, aplicˆand 5.1, putem calcula distant ¸a d(∆
1
, ∆
2
) =
d(A
1
, ∆
2
).
Dac˘a dreptele sunt oarecare (sistem incompatibil, cu rangul matricii coeficient ¸ilor egal cu 2) sau
concurente, atunci vectorii ¯ v
1
, ¯ v
2
sunt necoliniari, ¸si deci
¯ n = ¯ v
1
¯ v
2
,=
¯
0
este un vector normal la ambele drepte, ce determin˘a direct ¸ia normal˘a comun˘a unic˘a a celor dou˘a
drepte. Aceasta este direct ¸ia perpendicularei comune a celor dou˘a drepte, unica dreapt˘a ∆

ce se
sprijin˘a pe ambele drepte ¸si este ortogonal˘a pe acestea.
Fig. 23. a) Perpendiculara comun˘a a dou˘a drepte; b) Distant ¸a d(∆
1
, ∆
2
)
Ecuat ¸iile perpendicularei comune ∆

sunt furnizate de sistemul de dou˘a ecuat ¸ii al urm˘atoarelor
dou˘a plane π
1
¸si π
2
, la intersect ¸ia c˘arora aceasta se afl˘a dreapta c˘autat˘a:
planul π
1
ce cont ¸ine un punct A
1
∈ ∆
1
al primei drepte ¸si reprezentant ¸i ai vectorilor liberi ¯ v
1
¸si ¯ n;
planul π
2
ce cont ¸ine un punct A
2
∈ ∆
2
al celei de-a doua drepte ¸si reprezentant ¸i ai vectorilor liberi
¯ v
2
¸si ¯ n (vezi figura).
Deci un punct M(x, y, z) ∈ E
3
apart ¸ine perpendicularei comune ∆

dac˘a ¸si numai dac˘a coordonatele
sale satisfac sistemul de ecuat ¸ii
_
¸A
1
M, ¯ v
1
¯ n) = 0
¸A
2
M, ¯ v
2
¯ n) = 0.
Apoi, intersectˆand ∆

cu dreptele ∆
1
¸si ∆
2
,
se obt ¸in respectiv punctele B
1
, B
2
, numite picioarele perpendicularei comune, iar distant ¸a dintre ∆
1
¸si ∆
2
este d(∆
1
, ∆
2
) = [[
−−−→
B
1
B
2
[[.
Observat ¸ii. 1. Distant ¸a dintre cele dou˘a drepte ∆
1
¸si ∆
2
se poate calcula ¸si direct, f˘ar˘a a fi necesar˘a
determinarea ˆın prealabil a perpendicularei comune ∆

¸si a intersect ¸iei acesteia cu cele dou˘a drepte.
Fixˆand dou˘a puncte, A
1
∈ ∆
1
, A
2
∈ ∆
2
, distant ¸a d(∆
1
, ∆
2
) dintre dreptele ∆
1
¸si ∆
2
este distant ¸a
dintre planele π
t
¸si π
tt
determinate respectiv de A
1
, ¯ v
1
, ¯ v
2
¸si A
2
, ¯ v
1
, ¯ v
2
. Remarc˘am c˘a prin construct ¸ie
avem ∆
1
⊂ π
t
, ∆
2
⊂ π
tt
, ∆
1,2
[[π
1,2
.
Atunci pararalelipipedul ce are drept muchii adiacente
−−−→
A
1
A
2
¸si reprezentant ¸i de origine A
1
ai
vectorilor liberi ¯ v
1
, ¯ v
2
(paraleli cu bazele, vezi figura), are bazele cont ¸inute ˆın cele dou˘a plane paralele,
iar ˆın˘alt ¸imea sa are lungimea
d(∆
1
, ∆
2
) = d(π
t
, π
tt
) = h
paralelipiped
= V
paralelipiped
/A
baz˘ a
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
124 Probleme propuse
Folosind formulele de calcul ale volumului ¸si ariei, obt ¸inem
d(∆
1
, ∆
2
) =
¸
¸
¸A
1
A
2
, ¯ v
1
¯ v
2
)
¸
¸
[[¯ v
1
¯ v
2
[[
.
2. Putem determina picioarele B
1
, B
2
ale perpendicularei comune- ¸si de aici distant ¸a dintre cele dou˘a
drepte d(∆
1
, ∆
2
) = [[
−−−→
B
1
B
2
[[ ¸si perpendiculara comun˘ a ∆

ca dreapt˘a determinat˘a de punctele B
1
, B
2
,
astfel:
Fig. 24. Perpendiculara comun˘a
Folosind ecuat ¸iile vectoriale ale celor dou˘a drepte, consider˘am
dou˘a puncte arbitrare fixate A
1
∈ ∆
1
, A
2
∈ ∆
2
¸si punctele mobile
_
C
1
(t) ∈ ∆
1
, OC
1
(t) = OA
1
+t¯ v
1
, t ∈ R
C
2
(s) ∈ ∆
2
, OC
2
(s) = OA
2
+s¯ v
2
, s ∈ R.
Cˆand parametrii t ¸si s parcurg dreapta real˘a, cele dou˘a puncte
C
1
(t), C
2
(s) parcurg respectiv dreptele ∆
1
, ∆
2
. Cele dou˘a
puncte coincid respectiv cu picioarele perpendicularei comune
doar atunci cˆand vectorul liber determinat de segmentul orientat
−−−−−−−→
C
1
(t)C
2
(s) satisface condit ¸iile de ortogonalitate pe cei doi vectori
directori (vezi figura)
_
¸C
1
(t)C
2
(s), ¯ v
1
) = 0
¸C
1
(t)C
2
(s), ¯ v
2
) = 0,
sistem liniar de dou˘a ecuat ¸ii ˆın necunoscutele t ¸si s. Solut ¸iile t
0
, s
0
sunt parametrii corespunz˘atori
punctelor c˘autate ¸si avem C
1
(t
0
) = B
1
, C
2
(s
0
) = B
2
. Atunci ∆

are ecuat ¸ia vectorial˘a OM =
OB
1
+tB
1
B
2
, t ∈ R, iar distant ¸a dintre drepte este d(∆
1
, ∆
2
) = [[
−−−→
B
1
B
2
[[.
3. Are loc relat ¸ia
d(∆
1
; ∆
2
) = inf
A ∈ ∆
1
B ∈ ∆
2
d(A, B),
deci distant ¸a d(∆
1
; ∆
2
) este cea mai mic˘a distant ¸˘a dintre dou˘a puncte aflate respectiv pe cele dou˘a
drepte.
6 Probleme propuse
1. Determinat ¸i dreapta ∆ ˆın urm˘atoarele cazuri, ¸stiind c˘a:
a) trece prin punctele A(1, 0, 2), B(1, −1, 0).
b) cont ¸ine punctul C(1, 0, 1) ¸si are vectorul director ¯ v =
¯
k − 2
¯
i. Scriet ¸i ecuat ¸iile parametrice ale
dreptei.
c) este normal˘a la planul π : x −3y = 0 ¸si cont ¸ine punctul D(1, 0, 3).
d) se afl˘a la intersect ¸ia planelor π
1
: x −y = 0; π
2
: x −3z −1 = 0.
R: a) Folosim ecuat ¸ia dreptei prin 2 puncte date,
x −x
A
x
B
−x
A
=
y −y
A
y
B
−y
A
=
z −z
A
z
B
−z
A

x −1
0
=
y −0
−1
=
z −2
−2

_
x −1 = 0
2y −z + 2 = 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Dreapta ¸si planul ˆın spat ¸iu 125
b) Folosim ecuat ¸ia dreptei ce trece printr-un punct C dat si are direct ¸ia dat˘a de vectorul director ¯ v:
∆ :
x −x
C
a
=
y −y
C
a
=
z −z
C
c

x −1
−2
=
y −0
0
=
z −1
1
(= t).
Pentru a afla ecuat ¸iile parametrice egal˘am cu t ¸sirul de rapoarte; obt ¸inem
∆ : (x, y, z) = (−2t + 1, 0, t + 1), t ∈ R.
c) Datorit˘a perpendicularit˘at ¸ii, drept vector director al dreptei putem considera vectorul ¯ n normal la
planul π, ¯ n ≡ (1, −3, 0), ¸si folosim ecuat ¸ia dreptei ce trece printr-un punct D dat si are direct ¸ia dat˘a
de vectorul director ¯ n; obt ¸inem
∆ :
x −1
1
=
y −0
−3
=
z −3
0
.
d) Pentru a afla ecuat ¸iile canonice ale dreptei ∆ = π
1
∩ π
2
rezolv˘am sistemul
_
x −y = 0
x −3z −1 = 0
⇔(x, y, z) = (3t + 1, 3t + 1, t), t ∈ R.
Extragˆand t din fiecare relat ¸ie, rezult˘a
x−1
3
=
y−1
3
=
z−0
1
(= t).
2. S˘a se determine planul π ˆın urm˘atoarele cazuri, ¸stiind c˘a:
a) cont ¸ine punctele necoliniare A(1, 0, 1), B(0, 1, 0), C(0, 1, 1).
b) cont ¸ine punctul D(1, 0, −1) ¸si reprezentant ¸i ai vectorilor ¯ u =
¯
k −
¯
i, ¯ v =
¯
j + 2
¯
i.
c) cont ¸ine punctul E(0, 1, 2) ¸si are vectorul normal ¯ n =
¯
i −2
¯
j +
¯
k.
d) este perpendicular pe dreapta ∆ : 3x = y −1 = −z ¸si cont ¸ine punctul F(1, −2, 3).
e) cont ¸ine dreapta ∆ :
_
x = y
z +x = 1
¸si punctul G(0, 1, −1).
R: a) Folosim ecuat ¸ia planului prin 3 puncte A, B, C
π :
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x y z 1
x
A
y
A
z
A
1
x
B
y
B
z
B
1
x
C
y
C
z
C
1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0 ⇔
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x y z 1
1 0 1 1
0 1 0 1
0 1 1 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0.
b) Folosim ecuat ¸ia planului ce trece printr-un punct D dat ¸si cont ¸ine reprezentant ¸i a dou˘a direct ¸ii
¯ u, ¯ v date.
π :
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x −x
D
y −y
D
z −z
D
u
x
u
y
u
z
v
x
v
y
v
z
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0 ⇔
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x −1 y −0 z + 1
−1 0 1
2 1 0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0
c) Folosim ecuat ¸ia planului ce trece prin punctul dat E(0, 1, 2) ¸si are vectorul normal ¯ n =
¯
i −2
¯
j +
¯
k ≡
(n
1
, n
2
, n
3
) dat,
π : n
1
(x −x
E
) +n
2
(y −y
E
) +n
3
(z −z
E
) = 0 ⇔x −2y +z = 0.
d) Planul cont ¸ine punctul F ¸si are drept vector normal exact vectorul director al dreptei ∆; ecuat ¸iile
dreptei se rescriu ∆ : 3x = y − 1 = −z ⇔
x−0
1/3
=
y−1
1
=
z−0
−1
, deci vectorul normal la plan este
¯ n ≡ (1/3, 1, −1). Folosind ecuat ¸ia unui plan ce cont ¸ine un punct (F) dat, de vector normal dat
(folosim multiplul 3¯ n, mai comod ˆın calcul), obt ¸inem π : x+3y −3z +14 = 0. e) Planul π determinat
de punctul G ¸si vectorii ¯ w = ¯ u ¯ v ¸si GH, unde ¯ u ≡ (1, −1, 0), ¯ v ≡ (1, 0, 1) sunt vectorii normali ai
planelor din sistemul de ecuat ¸ii al dreptei, iar H este un punct al dreptei, spre exemplu H(0, 0, 1). Se
obt ¸ine π : x −2y −z + 1 = 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
126 Probleme propuse
Variant˘a. Acel plan din fasciculul
π
λ
: (x −y) +λ(x +z −1) = 0
ce cont ¸ine dreapta, care trece prin punctul G; condit ¸ia G ∈ π
λ
, conduce la λ = −1/2, ¸si ˆınlocuind ˆın
ecuat ¸ia fasciculului, rezult˘a π : x −2y −z + 1 = 0.
3. S˘a se determine planul π ˆın urm˘atoarele cazuri, ¸stiind c˘a:
a) cont ¸ine axa Oz ¸si punctul A(1, 2, −3);
b) este perpendicular pe axa Oz ¸si cont ¸ine punctul B(0, 1, 2);
c) determin˘a pe axele Ox, Oy, Oz segmente de m˘arime algebric˘a respectiv a = −1, b = 2, c = 3.
R: a) Cont ¸inˆand axa Ox, planul are o ecuat ¸ie de forma π : lx + my = 0; condit ¸ia A ∈ π conduce la
l = −2m; alegem m = −1 ¸si rezult˘a π : 2x −y = 0. b) Fiind perpendicular pe axa Oy, planul are o
ecuat ¸ie de forma π : z − c = 0; condit ¸ia B ∈ π conduce la c = 2 ⇒ π : z = 2. c) folosind ecuat ¸ia
planului prin t˘aieturi, obt ¸inem π :
x
−1
+
y
2
+
z
3
−1 = 0 ⇔6x −3y −2z + 6 = 0.
4. S˘a se determine planul π care cont ¸ine dreptele ∆
1
: x = y = z; ∆
2
: x = −y = z.
R: Cele 2 drepte determin˘a un plan doar dac˘a sunt ori concurente, ori paralele. Vectorii directori
ai celor dou˘a drepte ¯ v
1
≡ (1, 1, 1), ¯ v
2
≡ (1, −1, 1) au produsul vectorial nenul, deci dreptele nu sunt
paralele. Intersect ¸ia lor, obt ¸inut˘a din sistemul de 4 ecuat ¸ii
_
x = y = z
x = −y = z
este punctul A(0, 0, 0), deci dreptele sunt concurente ¸si determin˘a un plan π care le cont ¸ine. Astfel, π
este determinat de punctul A ¸si vectorii ¯ v
1
, ¯ v
2
:
π :
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x −0 y −0 z −0
1 1 1
1 −1 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0 ⇔x = z.
5. Determinat ¸i planul π care cont ¸ine dreptele

1
: x = −y = z + 1; ∆
2
:
x −1
2
=
−y −2
2
=
z
2
.
R: Verific˘am dac˘a dreptele sunt paralele sau concurente. Vectorii directori ai celor dou˘a drepte sunt
¯ v
1
≡ (1, −1, 1), ¯ v
2
≡ (2, −2, 2) (!) ¸si au produsul vectorial nul, deci sunt paralele ¸si determin˘a un plan.
Alegem A
1
(0, 0, −1) ∈ ∆
1
, A
2
(1, −2, 0) ∈ ∆
2
, ¸si atunci π este determinat de punctul A
1
¸si vectorii
A
1
A
2
¸si ¯ v
1
; obt ¸inem π : x −z = 1.
6. Determinat ¸i planul π ¸stiind c˘a acesta cont ¸ine dreapta ∆ :
_
x = y
x −z = 1
¸si este perpendicular pe
planul π
t
: x −2y = 1.
R: Planul cont ¸ine dreapta, deci apart ¸ine fascicolului π
λ
: (x −y) +λ(x −z −1) = 0 ¸si este ortogonal
pe planul π
t
doar dac˘a se anuleaz˘a produsul scalar dintre vectorul s˘au normal ¯ n ≡ (1 + λ, −1, −λ) ¸si
vectorul normal ¯ n
t
≡ (1, −2, 0) al planului π
t
. Obt ¸inem
λ = −3 ⇒π : 2x +y −3z −3 = 0.
7. Se dau punctele A(1, 0, −1), B(0, 1, 2), planele π : x − y = 1, π
t
: x + y + 1 = 0 ¸si dreapta
∆ : x = y = −z. S˘a se determine urm˘atoarele proiect ¸ii ¸si simetrice indicate mai jos:
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Dreapta ¸si planul ˆın spat ¸iu 127
a) D = sim
B
A (simetricul punctului A fat ¸˘a de punctul B);
b) A
t
= pr
π
A, A
tt
= sim
π
A.
c) C
t
= pr

A, C
tt
= sim

A.
d) ∆
t
= pr
π
∆, ∆
tt
= sim
π
∆.
R: a) Punctul B se afl˘a la mijlocul segmentului determinat de punctele A, D, deci avem relat ¸iile
x
B
=
x
A
+x
D
2
, y
B
=
y
A
+y
D
2
, z
B
=
z
A
+z
D
2
⇔ x
D
= −1, y
D
= 2, z
D
= 5 ⇒D(−1, 2, 5).
b) Proiect ¸ia A
t
a punctului A pe planul π¸se afl˘a la intersect ¸ia dintre plan ¸si dreapta prin A de
vector director egal cu vectorul normal la plan, ¯ n
t
≡ (1, 1, 0); obt ¸inem A
t
(0, −1, −1). Simetricul
c˘autat este de fapt simetricul punctului A fat ¸˘a de proiect ¸ia A
t
. Procedˆand ca la punctul a), rezult˘a
A
tt
(−1, −2, −1). c) Proiect ¸ia C
t
a punctului A pe dreapta ∆ se afl˘a la intersect ¸ia dintre dreapt˘a ¸si
planul ce cont ¸ine punctul A ¸si are vectorul normal egal cu vectorul director al dreptei ∆; obt ¸inem
C
t
(2, 2, −2). A
t
(0, −1, −1). Simetricul c˘autat este de fapt simetricul punctului A fat ¸˘a de proiect ¸ia
C
t
. Procedˆand ca la punctul a), rezult˘a C
tt
(3, 4, −3). d) Alegem dou˘a puncte distincte E ¸si F
pe dreapta ∆, spre exemplu E(0, 0, 0), F(1, 1, −1); procedˆand ca la punctul b) determin˘am proiect ¸iile
E
t
(1/2, −1/2, 0), F
t
(3/2, 1/2, −1) ale acestora pe planul π, ¸si apoi simetricele E
tt
(1, −1, 0), F
tt
(2, 0, −1)
ale acestora fat ¸˘a de planul π. Atunci ∆
t
este dreapta E
t
F
t
de ecuat ¸ii:
x −1/2
1
=
y + 1/2
1
=
z −0
−1
⇔x −1/2 = y + 1/2 = −z,
iar dreapta ∆
tt
este dreapta E
tt
F
tt
de ecuat ¸ii
x −1
1
=
y + 1
1
=
z −0
−1
⇔x −1 = y + 1 = −z.
8. Se dau punctele A(1, 0, −1), B(0, 1, 2), planul π : x −y = 2 ¸si dreapta ∆ : x −1 = 2 −3y = −z.
S˘a se afle urm˘atoarele distant ¸e:
a) distant ¸a d(A, B) dintre cele dou˘a puncte;
b) distant ¸a d(A, π) dintre punctul A ¸si planul π;
c) distant ¸a d(A, ∆) dintre punctul A ¸si dreapta ∆.
R: a) Distant ¸a ˆıntre cele dou˘a puncte este
d(A, B) =
_
(0 −1)
2
+ (1 −0)
2
+ (2 −(−1))
2
=

11;
b) vectorul normal la planul π este ¯ n ≡ (1, −1, 0); aplicˆand formula distant ¸ei de la un punct la un
plan, rezult˘a d(A, π) =
[1−0−2[

1
2
+(−1)
2
+0
2
=

2
2
. Tem˘a: aflat ¸i aceea¸si distant ¸˘a, ca distant ¸a dintre punctul
A ¸si proiect ¸ia sa pe plan. c) Vectorul director al dreptei este ¯ v ≡ (1, −1/3, −1); alegem un punct al
acesteia C(1, 2/3, 0); distant ¸a d(A, ∆) este ˆın˘alt ¸imea paralelipipedului de baz˘a paralel˘a cu ¯ v ¸si muchii
paralele cu vectorii CA ¸si ¯ v, raportul dintre aria paralelipipedului ¸si lungimea bazei. Avem deci
d(A; ∆) =
[[CA ¯ v[[
[[¯ v[[
=

14/3

19/3
=
_
14
19
.
Tem˘a: aflat ¸i aceea¸si distant ¸˘a, ca distant ¸a dintre punctul A ¸si proiect ¸ia sa pe dreapt˘a.
9. Se dau punctele A(3, −1, −1), B(−1, 3, −1), C(−1, −1, 3), D(α, 2, 2). Aflat ¸i parametrul α astfel
ˆıncˆat acestea s˘a fie coplanare, apoi aflat ¸i planul π care cont ¸ine cele patru puncte.
R: Condit ¸ia de coplanaritate a punctelor revine la coplanaritatea vectorilor AB, AC, AD, dat˘a de
anularea produsului lor mixt; rezult˘a α = −3, π : x +y +z = 1.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
128 Probleme propuse
10. Calculat ¸i urm˘atoarele unghiuri:
a) unghiul α dintre dreptele ∆
1
: x −1 = y = z, ∆
2
: x = 1 −y =
z
0
;
b) unghiul β dintre planele π
1
: y = z, π
2
: x = 1 −y + 2z;
c) unghiul γ dintre dreapta ∆
0
:
1−2x
−1
=
y
0
= z ¸si planul π
0
: x = 2.
R: a) Vectorii directori sunt ¯ v
1
≡ (1, 1, 1), ¯ v
2
≡ (1, −1, 0), iar α este unghiul dintre ace¸stia; aplicˆand
formula, rezult˘a α = arccos 0 = π/2, deci dreptele au direct ¸ii perpendiculare. b) Vectorii normali la
plane sunt respectiv ¯ n
1
≡ (0, 1, −1), ¯ n
2
≡ (1, 1, −2); aplicˆand formula, rezult˘a β = π − arccos (

3/2).
c) Un vector director al dreptei este ¯ v ≡ (1/2, 0, 1), iar un vector normal al planului este ¯ n ≡ (1, 0, 0);
aplicˆand formula, rezult˘a γ = arcsin(1/

5).
11. Determinat ¸i ecuat ¸iile parametrice ale dreptei ∆ care trece prin punctul A(2, 3, 0)¸si este perpen-
dicular˘a pe dreptele ∆
1
, ∆
2
, ¸stiind c˘a acestea au direct ¸iile date respectiv de vectorii ¯ u
1
≡ (1, 0, 1) ¸si
¯ u
2
≡ (−1, 1, 2).
R: Dreapta de direct ¸ie ¯ u
1
¯ u
2
≡ (−1, −3, 1) ce trece prin A, de ecuat ¸ii
∆ :
x −2
−1
=
y −3
−3
=
z
1
(= t) ⇔ (x, y, z) = (−t + 2, −3t + 3, t), t ∈ R.
12. Se dau dreptele ∆
1
: x − 1 = y = z; ∆
2
: x = −y = z. Aflat ¸i perpendiculara comun˘a ∆

a
acestora ¸si distant ¸a d(∆
1
, ∆
2
) dintre ele.
R: Direct ¸iile celor dou˘a drepte sunt respectiv ¯ v
1
≡ (1, 1, 1), ¯ v
2
≡ (1, −1, 1), deci direct ¸ia normalei va fi
dat˘a de vectorul ¯ n = ¯ v
1
¯ v
2
≡ (2, 0, −2). Alegˆand punctele A
1
(1, 0, 0) ∈ ∆
1
, A
2
(0, 0, 0) ∈ ∆
2
, planele
determinate de A
1
, ¯ v
1
, ¯ n ¸si A
2
, ¯ v
2
, ¯ n furnizeaz˘a ecuat ¸iile perpendicularei comune


:
_
x −2y +z = 1
x + 2y +z = 0

_
y = −1/4
x +z −1/2 = 0.
Distant ¸a d(∆
1
, ∆
2
) este ˆın˘alt ¸imea paraleleipipedului format cu muchii paralele cu A
1
A
2
, ¯ v
1
, ¯ v
2
¸si baza
paralelogramul cu muchiile paralele cu ¯ v
1
, ¯ v
2
, deci
d(∆
1
, ∆
2
) = h
paralelipiped
= V
paralelipiped
/A
baz˘ a
=
¸
¸
¸A
1
A
2
, ¯ v
1
¯ v
2
)
¸
¸
[[¯ v
1
¯ v
2
[[
=
2
2

2
=

2
2
.
Altfel. Folosind ecuat ¸iile parametrice ale celor dou˘a drepte, consider˘am punctele C
1
(t) = (t +1, t, t) ∈

1
¸si C
2
(s) = (s, −s, s) ∈ ∆
2
. Segmentul C
1
(t)C
2
(s) este inclus ˆın perpendiculara comun˘a ∆

doar
dac˘a vectorul C
1
(t)C
2
(s) ≡ (s − t − 1, −s − t, s − t) este ortogonal pe cei doi vectori directori; din
anularea celor dou˘a produse scalare, rezult˘a sistemul
_
s −3t −1 = 0
3s −t −1 = 0

_
t = −1/4
s = 1/4,
iar punctele corespunz˘atoare B
1
= C
1
(−1/4) = (3/4, −1/4, −1/4) ¸si B
2
= C
2
(1/4) = (1/4, −1/4, 1/4)
sunt picioarele perpendicularei comune ∆

. Dreapta B
1
B
2
este exact perpendiculara comun˘a, deci
obt ¸inem


:
x −1/4
1/2
=
y + 1/4
0
=
z −1/4
−1/2

_
y = −1/4
x +z −1/2 = 0.
Distant ¸a d(∆
1
, ∆
2
) este atunci distant ¸a dintre punctele B
1
, B
2
, deci d(∆
1
, ∆
2
) = d(B
1
, B
2
) =

2/2.
Capitolul 3. Schimb˘ari de repere ˆın spat ¸iu
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Schimb˘ari de repere ˆın spat ¸iu 129
Mult ¸imea izometriilor (transform˘arilor ce p˘astreaz˘a distant ¸a) spat ¸iului E
3
formeaz˘a un grup, pe
care ˆıl vom nota cu Iz . Cu ajutorul acestui grup, se introduce not ¸iunea de grup de congruent ¸˘a a
figurilor din spat ¸iul punctual E
3
, dou˘a figuri fiind congruente, dac˘a una se obt ¸ine din cealalt˘a printr-o
izometrie a grupului.
Rotat ¸iile ˆın jurul dreptelor ce trec prin origine ¸si simetriile fat ¸˘a de planele ce cont ¸in originea sunt
transform˘ari ortogonale (care p˘astreaz˘a produsul scalar); ele p˘astreaz˘a originea, induc transform˘ari
liniare ale spat ¸iului V
3
, iar matricele lor relativ la orice baz˘a ortonormat˘a a spat ¸iului V
3
sunt matrice
ortogonale.
Orice izometrie J a spat ¸iului euclidian este de forma J = T ◦ S, unde T este o translat ¸ie, iar S
este o asemenea transformare ortogonal˘a.
Vom considera ˆın cele ce urmeaz˘a izometrii care act ¸ioneaz˘a doar asupra reperelor carteziene (iden-
tificate cu sistemul de axe de coordonate pe care ˆıl determin˘a), ¸si las˘a pe loc punctele spat ¸iului E
3
.
Definit ¸ie. Fie J = T ◦ S o izometrie ce transform˘a reperul cartezian ¹ = ¦O;
¯
i,
¯
j,
¯
k¦ ˆın noul reper
¹
t
= J(¹) = ¦O
t
= T(O);
¯
i
t
= S(
¯
i),
¯
j
t
= S(
¯
j),
¯
k
t
= S(
¯
k)¦.
Izometria J se nume¸ste deplasare (sau izometrie pozitiv˘a) dac˘a baza ¦
¯
i
t
,
¯
j
t
,
¯
k
t
¦ este orientat˘a pozitiv
¸si antideplasare (sau izometrie negativ˘a) ˆın caz contrar.
Exemple. Izometrii pozitive sunt translat ¸iile, rotat ¸iile ˆın jurul unei drepte ¸si simetria ˆın raport cu o
dreapt˘a; izometrii negative sunt simetria ˆın raport cu un plan ¸si simetria ˆın raport cu un punct.
Observat ¸ii. 1. Grupul Iz este necomutativ. Spre exemplu, T ◦ S ,= S ◦ T, pentru aplicat ¸iile
T(x, y, z) = (x + 1, y, z), S(x, y, z) = (−y, x, z),
c˘aci (de exemplu) aplicate punctului (1, 0, 0) produc imaginile diferite (1, 1, 0) ,= (0, 2, 0).
2. Izometriile elementare, generatoare ale grupului Iz , sunt simetria ˆın raport cu un plan oarecare ¸si
translat ¸ia; prin compunerea acestora se obt ¸in:
rotat ¸iaˆın jurul unei drepte-compunere de simetrii relative la dou˘a plane ce cont ¸in dreapta ¸si formeaz˘a
un unghi egal cu jum˘atate din unghiul de rotat ¸ie;
simetria relativ˘a la o dreapt˘a-compunere de simetrii relative la dou˘a plane ce cont ¸in dreapta ¸si
formeaz˘a un unghi drept;
simetria relativ˘a la un punct-compunere de simetrii relative la trei plane reciproc ortogonale ce se
intersecteaz˘a ˆın acel punct.
3. Translat ¸ia este de asemenea compunere a dou˘a simetrii fat ¸˘a de plane paralele, ambele normale pe
vectorul de translat ¸ie ¯ v = OA, unul din plane trecˆand prin A, iar cel˘alalt prin A
t
, unde OA = 2OA
t
.
1 Translat ¸ia ¸si rotat ¸ia reperului cartezian
Definit ¸ie. Se nume¸ste translat ¸ie a reperului cartezian Oxyz de vector liber ¯ v, deplasarea J = T a
reperului ¹ = Oxyz astfel ca axele noului reper ¹
t
= O
t
x
t
y
t
z
t
s˘a fie paralele ¸si de acela¸si sens cu cele
ale reperului Oxyz, iar ¯ v = OO
t
.
Observat ¸ii. 1. Folosind notat ¸iile din capitolul anterior, observ˘am c˘a translat ¸ia T de vector OO
t
,
duce reperul ¹ = Oxyz = ¦O;
¯
i,
¯
j,
¯
k¦ ˆın ¹
t
= O
t
x
t
y
t
z
t
= ¦O
t
;
¯
i
t
,
¯
j
t
,
¯
k
t
¦, unde
¹
t
= T(¹) = ¦O
t
= T(O);
¯
i
t
= T(
¯
i) =
¯
i, j
t
= T(
¯
j) =
¯
j, k
t
= T(
¯
k) =
¯
k¦.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
130 Translat ¸ia ¸si rotat ¸ia reperului cartezian
Fig. 25. Translat ¸ia de reper cartezian
2. Fie (a, b, c) coordonatele originii O
t
a noului reper ¹
t
= O
t
x
t
y
t
z
t
= T(¹) relativ la ¹ = Oxyz.
Fie M ∈ E
3
un punct care are coordonatele (x, y, z) relativ la ¹ ¸si (x
t
, y
t
, z
t
) relativ la ¹
t
. Aceste
coordonate satisfac relat ¸iile (datorit˘a egalit˘at ¸ii evidente OM = OO
t
+ O
t
M exprimate ˆın coordonate
fat ¸˘a de ¹, vezi figura de mai sus),
T :
_
_
_
x = x
t
+a
y = y
t
+b
z = z
t
+c

_
_
_
x
t
= x −a
y
t
= y −b
z
t
= z −c
rescrise vectorial
T :
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
+
_
_
a
b
c
_
_

_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
=
_
_
x
y
z
_
_

_
_
a
b
c
_
_
numite ecuat ¸iile translat ¸iei T de repere carteziene de vector ¯ v = OO
t

t
(a, b, c). Aceste ecuat ¸ii admit
scrierea matriceal˘a:
T :
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
+
_
_
a
b
c
_
_

_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
=
_
_
1 0 0
0 1 0
0 0 1
_
_
_
_
x
y
z
_
_

_
_
a
b
c
_
_
,
de unde se vede clar c˘a translat ¸iile sunt izometrii pozitive J = S ◦T, unde S = Id iar det S = det I
3
=
1 > 0.
Definit ¸ie. Se nume¸ste rotat ¸ie a reperului cartezian ¹ = Oxyz, deplasarea J = S a reperului ¹ astfel
ca O
t
= O, iar versorii directori ai noului reper ¹
t
= O
t
x
t
y
t
z
t
s˘a se obt ¸in˘a din cei ai reperului init ¸ial
¹ prin intermediul unei transform˘ari liniare ortogonale pozitive.
Observat ¸ii. 1. Printr-o rotat ¸ie S, reperul ¹ = ¦O;
¯
i,
¯
j,
¯
k¦ este dus ˆın reperul ¹
t
= ¦O
t
;
¯
i
t
,
¯
j
t
,
¯
k
t
¦, dat
de
¹
t
= ¦O
t
= S(O) = O;
¯
i
t
= S(
¯
i),
¯
j
t
= S(
¯
j), k
t
= S(
¯
k)¦,
unde transformarea asociat˘a S : V
3
→V
3
, este un endomorfism ortogonal de determinant pozitiv; deci
S produce practic trecerea de la baza ortonormat˘a B = ¦
¯
i,
¯
j,
¯
k¦ ˆın baza ortonormat˘a B
t
= ¦
¯
i
t
,
¯
j
t
,
¯
k
t
¦
din spat ¸iul V
3
. Descompunˆand noua baz˘a B
t
relativ la baza init ¸ial˘a B, avem
_
¸
¸
_
¸
¸
_
¯
i
t
≡ S(
¯
i) = ¸
¯
i
t
,
¯
i)
¯
i +¸
¯
i
t
,
¯
j)
¯
j +¸
¯
i
t
,
¯
k)
¯
k
¯
j
t
≡ S(
¯
j) = ¸
¯
j
t
,
¯
i)
¯
i +¸
¯
j
t
,
¯
j)
¯
j +¸
¯
j
t
,
¯
k)
¯
k
¯
k
t
≡ S(
¯
k) = ¸
¯
k
t
,
¯
i)
¯
i +¸
¯
k
t
,
¯
j)
¯
j +¸
¯
k
t
,
¯
k)
¯
k
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Schimb˘ari de repere ˆın spat ¸iu 131
adic˘a, formal, (
¯
i,
¯
j,
¯
k)C = (
¯
i
t
,
¯
j
t
,
¯
k
t
), unde C =
_
_
¸
¯
i
t
,
¯
i) ¸
¯
j
t
,
¯
i) ¸
¯
k
t
,
¯
i)
¸
¯
i
t
,
¯
j) ¸
¯
j
t
,
¯
j) ¸
¯
k
t
,
¯
j)
¸
¯
i
t
,
¯
k) ¸
¯
j
t
,
¯
k) ¸
¯
k
t
,
¯
k)
_
_
este matricea transform˘arii
ortogonale a izometriei S.
Condit ¸ia ca baza B
t
s˘a fie ortonormat˘a, asemeni bazei B, este echivalent˘a cu relat ¸iile A
t
A =
t
AA = I
3
⇔A
−1
=
t
A, deci matricea A este o matrice ortogonal˘a; S avˆand determinant pozitiv, avem
det A = 1.
2. Dac˘a un punct M ∈ E
3
are coordonatele (x, y, z) relativ la reperul ¹ = Oxyz ¸si (x
t
, y
t
, z
t
) relativ
la ¹
t
= O
t
x
t
y
t
z
t
= S(¹), atunci condit ¸ia O
t
= O satisf˘acut˘a de rotat ¸ia S ¸si exprimarea vectorului OM
relativ la cele dou˘a baze conduce (t ¸inˆand cont de relat ¸ia dintre baze) la leg˘atura dintre coeficient ¸ii
punctului M:
S :
_
_
x
y
z
_
_
= C
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_

_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
=
t
C
_
_
x
y
z
_
_
(1)
numite ¸si S.
3. Dac˘a S ∈ End(V
3
) este o transformare ortogonal˘a de matrice A, aceasta induce prin formula (1) o
schimbare de reper ce p˘astreaz˘a originea, o izometrie pozitiv˘a ˆın cazuldet A = 1 (rotat ¸ie) ¸si negativ˘a,
dac˘a det A = −1 (rotat ¸ie compus˘a cu o simetrie fat ¸˘a de un plan ce cont ¸ine originea).
4. O izometrie J = T ◦ S format˘a dintr-o rotat ¸ie S de matrice asociat˘a A urmat˘a de o translat ¸ie T de
vector v
t
= OO
t

t
(a
t
, b
t
, c
t
) = [OO
t
]
B
poart˘a numele de roto-translat ¸ie. O astfel de transformare
duce reperul ¹ = Oxyz = ¦O;
¯
i,
¯
j,
¯
k¦ ˆın reperul
$R
t
= O
t
x
t
y
t
z
t
= J(¹) = ¦O
t
= T(O);
¯
i
t
= S(
¯
i),
¯
j
t
= S(
¯
j),
¯
k
t
= S(
¯
k)¦.
Dac˘a un punct M ∈ E
3
are coordonatele (x, y, z) relativ la reperul ¹ = Oxyz ¸si (x
t
, y
t
, z
t
) relativ la
¹
t
= O
t
x
t
y
t
z
t
= J(¹) atunci acestea satisfac J:
J = T ◦ S :
_
_
x
y
z
_
_
= C
_
_
x
t
+a
t
y
t
+b
t
z
t
+c
t
_
_

_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
=
t
C
_
_
x
y
z
_
_

_
_
a
t
b
t
c
t
_
_
.
5. O izometrie J = S ◦ T format˘a dintr-o translat ¸ie T de vector ¯ v = OO
t

t
(a, b, c) = [OO
t
]
B
urmat˘a de o rotat ¸ie S de matrice asociat˘a A se va numi de asemenea roto-translat ¸ie; aceasta duce
reperul ¹ = Oxyz = ¦O;
¯
i,
¯
j,
¯
k¦ ˆın reperul
¹
t
= O
t
x
t
y
t
z
t
= J(¹) = ¦O
t
= T(O);
¯
i
t
= S(
¯
i),
¯
j
t
= S(
¯
j),
¯
k
t
= S(
¯
k)¦.
Dac˘a un punct M ∈ E
3
are coordonatele (x, y, z) relativ la reperul ¹ = Oxyz ¸si (x
t
, y
t
, z
t
) relativ la
¹
t
= O
t
x
t
y
t
z
t
= J(¹) atunci acestea satisfac ecuat ¸iile roto-translat ¸iei J:
J = S ◦ T :
_
_
x
y
z
_
_
= C
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
+
_
_
a
b
c
_
_

_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
=
t
C
_
_
x −a
y −b
z −c
_
_
.
Prima observat ¸ie din preambulul capitolului arat˘a c˘a ˆın general avem T ◦ S ,= S ◦ T, deci ordinea
compunerii rotat ¸iei cu translat ¸ia de reper cartezian este esent ¸ial˘a.
Exemple. 1. Rotat ¸ia de unghi α a reperului Oxyz ˆın jurul axei Oy, respectiv ˆın jurul axei Ox, are
ecuat ¸iile
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
cos α 0 sinα
0 1 0
−sin α 0 cos α
_
_
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
132 Translat ¸ia ¸si rotat ¸ia reperului cartezian
respectiv
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
1 0 0
0 cos α −sin α
0 sin α cos α
_
_
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
,
unde (x, y, z) ¸si (x
t
, y
t
, z
t
) sunt coordonatele unui punct arbitrar M relativ la reperul Oxyz ¸si respectiv
relativ la reperul rotit Ox
t
y
t
z
t
. Cum transformarea este ortogonal˘a ¸si det A = 1, aceasta este o
izometrie pozitiv˘a.
2. Rotat ¸ia de unghi α a reperului Oxyz ˆın jurul axei Oz are ecuat ¸iile
_
_
x
y
z
_
_
=
_
_
cos α −sin α 0
sin α cos α 0
0 0 1
_
_
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
,
adic˘a, detaliind pe componente,
_
x = x
t
cos α −y
t
sin α
y = x
t
sin α +y
t
cos α, z = z
t
.
.
Izometria dat˘a de rotat ¸ia de unghi α a reperului Oxyz ˆın jurul axei Oz (ˆın planul xOy) urmat˘a de
translat ¸ia de vector ¯ v = a
t
¯
i +b
t
¯
j are ecuat ¸iile
_
x = a
t
+x
t
cos α −y
t
sin α
y = b
t
+x
t
sin α +y
t
cos α, z = z
t
.
3. Simetria S a reperului Oxyzfat ¸˘a de planul determinat de originea O ¸si vectorii
¯
i,
¯
j (planul xOy),
are ecuat ¸iile
x = x
t
, y = y
t
, z = −z
t
;
se constat˘a c˘a A = diag(I
2
, −I
1
), det A = −1, deci S este o izometrie negativ˘a.
4. Drept cazuri particulare, obt ¸inem ˆın planul E
2
≡ xOy ⊂ E
3
, urm˘atoarele transform˘ari de repere
carteziene care duc reperul ¹ = xOy = ¦O; B = ¦
¯
i,
¯
j¦¦ ˆın reperul
¹
t
= x
t
O
t
y
t
= J(R) = ¦O
t
= T(O); B
t
= ¦
¯
i
t
= S(
¯
i),
¯
j
t
= S(
¯
j)¦¦.
Roto-translat ¸ia reperului canonic ˆın plan,J = T ◦S, format˘a dintr-o rotat ¸ie S de unghi θ = ∠(Ox, Ox
t
),
deci de matrice asociat˘a
C =
_
cos θ −sin θ
sin θ cos θ
_
,
urmat˘a de o translat ¸ie T de vector v
t
= OO
t

t
(a
t
, b
t
) = [OO
t
]
B
.
Dac˘a un punct M ∈ E
2
are coordonatele (x, y) relativ la reperul ¹ = xOy ¸si (x
t
, y
t
) relativ la
¹
t
= x
t
O
t
y
t
= J(R) atunci acestea satisfac ecuat ¸iile roto-translat ¸iei J:
J = T ◦ S :
_
x
y
_
= C
_
x
t
+a
t
y
t
+b
t
_

_
x
t
y
t
_
=
t
C
_
x
y
_

_
a
t
b
t
_
.
Drept cazuri particulare de roto-translat ¸ii ˆın plan, avem
• rotat ¸ia de unghi θ = ∠(Ox, Ox
t
), pentru T = Id, v
t

t
(a
t
, b
t
) = (0, 0), de ecuat ¸ii
J = S :
_
x
y
_
= C
_
x
t
y
t
_

_
x
t
y
t
_
=
t
C
_
x
y
_
;
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Schimb˘ari de repere ˆın spat ¸iu 133
• translat ¸ia Tde vector v
t
= OO
t

t
(a
t
, b
t
) = [OO
t
]
B

, care se obt ¸ine pentru S = Id, θ = 0, A =
I
2
, ¸si are ecuat ¸iile
J = T :
_
x
y
_
=
_
x
t
y
t
_
+
_
a
t
b
t
_

_
x
t
y
t
_
=
_
x
y
_

_
a
t
b
t
_
Roto-translat ¸ia reperului canonic ˆın plan, J = S◦T, format˘a dintr-o translat ¸ie T de vector ¯ v = OO
t

t
(a, b) = [OO
t
]
B
urmat˘a de o rotat ¸ie Sde unghi θ = ∠(Ox, Ox
t
) a reperului R, deci de matrice asociat˘a
A =
_
cos θ −sin θ
sin θ cos θ
_
. Dac˘a un punct M ∈ E
2
are coordonatele (x, y) relativ la reperul ¹ = xOy
¸si (x
t
, y
t
) relativ la ¹
t
= x
t
O
t
y
t
= J(R) atunci acestea satisfac J:
J = S ◦ T :
_
x
y
_
= C
_
x
t
y
t
_
+
_
a
b
_

_
x
t
y
t
_
=
t
C
_
x −a
y −b
_
.
Se constat˘a (vezi observat ¸ia din preambulul capitolului) c˘a ¸si ˆın acest caz avemˆın general T ◦S ,= S◦T,
deci ordinea compunerii rotat ¸iei cu translat ¸ia de reper cartezian este esent ¸ial˘a.
2 Trecerea de la reperul cartezian la reperul cilindric ˆın spat ¸iu
Fig. 26. a) Coordonate cilindrice; b) Reperul cilindric
Dintre schimb˘arile de reper din spat ¸iul E
3
care nu se realizeaz˘a prin intermediul unei izometrii, vom de-
scrie trecerea la reperul cilindric ¸si la cel sferic.
Fie spat ¸iul E
3
raportat la un reper cartezian Oxyz. Orice punct M(x, y, z) ∈ E
3
¸Oz este deter-
minat de tripletul ordonat (ρ, θ, z), unde (vezi figura):
ρ este distant ¸a de la origine la proiect ¸ia M
t
a punctului M pe planul xOy;
θ este m˘asura unghiului dintre semidreptele Ox ¸si OM
t
.
z este distant ¸a algebric˘a (cu semn) de la M
t
la M.
Definit ¸ie. Numerele reale (ρ, θ, z) se numesc coordonate cilindrice ale punctului M ˆın spat ¸iu. Relat ¸ia
dintre coordonatele cilindrice ¸si cele carteziene este dat˘a de urm˘atoarele formule de trecere de la reperul
cartezian la cel cilindric:
_
_
_
x = ρ cos θ
y = ρ sinθ
z = z.
(1)
Observat ¸ii. 1. Dac˘a (ρ, θ, z) ∈ (0, ∞) [0, 2π) R, atunci ecuat ¸iile de trecere de la reperul cartezian
la cel cilindric (1) asigur˘a o corespondent ¸˘a biunivoc˘a
(ρ, θ, z) ∈ (0, ∞) [0, 2π) R →(x, y, z) ∈ E
3
¸Oz,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
134 Trecerea de la reperul cartezian la reperul cilindric ˆın spat ¸iu
ˆıntre mult ¸imile (0, ∞) [0, 2π) R ¸si mult ¸imea de puncte E
3
¸Oz. Transformarea invers˘a, care ale
asociaz˘a unui punct M de coordonate carteziene (x, y, z) coordonatele sale cilindrice (ρ, θ, z),
(x, y, z) ∈ E
3
¸Oz →(ρ, θ, z) ∈ (0, ∞) [0, 2π) R
este dat˘a de relat ¸iile
_
ρ =
_
x
2
+y
2
z = z
(2)
cu unghiul θ dat de relat ¸iile
_
_
_
cos θ =
x

x
2
+y
2
sin θ =
y

x
2
+y
2
(3)
sau, echivalent,
θ =
_
¸
¸
_
¸
¸
_
kπ + arctg (y/x), x ,= 0
π/2, x = 0, y > 0
3π/2, x = 0, y < 0,
(4)
unde k = 0 pentru M ˆın cadranul I, k = 1 pentru M ˆın cadranele II sau III, ¸si k = 2 pentru M ˆın
cadranul IV.
2. Fixˆand una din cele trei coordonate cilindrice ale unui punct ¸si l˘asˆand celelalte dou˘a s˘a varieze,
obt ¸inem o suprafat ¸˘a ˆın spat ¸iul E
3
(numit˘a suprafat ¸˘a de coordonate), dup˘a cum urmeaz˘a:
pentru ρ = ρ
0
: cilindru circular drept de raz˘a ρ
0
cu generatoarele paralele cu Oz.
pentru θ = θ
0
: semiplan deschis m˘arginit de Oz, ce formeaz˘a cu xOz unghiul θ
0
.
pentru z = z
0
: planul paralel cu xOy aflat la cota z = z
0
, mai put ¸in punctul (0, 0, z
0
).
3. Fixˆand dou˘a din cele trei coordonate cilindrice ale unui punct ¸si l˘asˆand cealalt˘a coordonat˘a s˘a
varieze, obt ¸inem o curb˘a ˆın spat ¸iul E
3
(numit˘a curb˘a de coordonate), dup˘a cum urmeaz˘a:
pentru θ = θ
0
, z = z
0
: o semidreapt˘a deschis˘a paralel˘a cu xOy cu marginea pe Oz.
pentru z = z
0
, ρ = ρ
0
: un cerc de raz˘a ρ
0
cu centrul dispus pe axa Oz, aflat ˆıntr-un plan paralel cu
xOy.
pentru ρ = ρ
0
, θ = θ
0
: o dreapt˘a perpendicular˘a pe planul xOy.
4. Curbele de coordonate ¸si suprafet ¸ele de coordonate sunt reciproc ortogonale.
Consider˘am punctul M(ρ, θ, z) din E
3
¸Oz ¸si versorii ¯ e
ρ
, ¯ e
θ
, ¯ e
z
care sunt tangent ¸i la liniile (curbele)
de coordonate ce trec prin punctul M (vezi figura). Ace¸sti versori sunt doi cˆate doi ortogonali,
deci formeaz˘a o baz˘a ortonormat˘a orientat˘a pozitiv ˆın V
3
. Deci ¦M(ρ, θ, z); ¯ e
ρ
, ¯ e
θ
, ¯ e
z
¦ este un
reper ortonormat mobil, numit ˆın cele ce urmeaz˘a reper cilindric. Trecerea de la reperul cartezian
¦O; ¦
¯
i,
¯
j,
¯
k¦¦ la reperul cilindric ¦M(ρ, θ, z); ¦¯ e
ρ
, ¯ e
θ
, ¯ e
z
¦¦ este dat˘a de formulele
_
_
_
¯ e
ρ
= cos θ
¯
i + sin θ
¯
j
¯ e
θ
= −sin θ
¯
i + cos θ
¯
j
¯ e
z
=
¯
k.
Tem˘a: folosind c˘a bazele celor dou˘a repere (cartezian ¸si cilindric) sunt ortonormate, deci coeficient ¸ii
vectorilor noii baze sunt cosinusurile unghiurilor formate de ace¸stia cu vechea baz˘a, deducet ¸i relat ¸iile
de mai sus.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Schimb˘ari de repere ˆın spat ¸iu 135
3 Trecerea de la reperul cartezian la cel polar ˆın plan
Considerˆand z = 0 (deci excluzˆand punctele din E
3
care nu fac parte din planul xOy ¸si identificˆand
xOy ≡ E
2
) obt ¸inem reperul polar ˆın E
2
. Orice punct M(x, y) ∈ E
2
¸¦O¦ poate fi localizat prin cuplul
ordonat (ρ, θ), unde (vezi figura):
ρ este distant ¸a de la origine punctul M;
θ este m˘asura unghiului dintre semidreptele Ox ¸si OM.
Fig. 27. a) Coordonate polare; b) Reperul polar
Definit ¸ie. Numerele reale (ρ, θ) se numesc coordonate polare ale punctului M ˆın plan. Relat ¸ia dintre
coordonatele polare ¸si cele carteziene este dat˘a de urm˘atoarele formule de trecere de la reperul cartezian
la cel polar:
_
x = ρ cos θ
y = ρ sinθ.
(1)
Observat ¸ii. 1. Dac˘a (ρ, θ) ∈ (0, ∞) [0, 2π), atunci ecuat ¸iile de trecere de la reperul cartezian la cel
polar (1) asigur˘a o corespondent ¸˘a biunivoc˘a
(ρ, θ) ∈ (0, ∞) [0, 2π) →(x, y) ∈ E
2
¸¦O¦,
ˆıntre mult ¸imile (0, ∞) [0, 2π) ¸si mult ¸imea de puncte E
3
¸¦O¦. Transformarea invers˘a, care ale
asociaz˘a unui punct M de coordonate carteziene (x, y) coordonatele sale polare
(x, y) ∈ E
2
¸¦O¦ →(ρ, θ) ∈ (0, ∞) [0, 2π)
este dat˘a de relat ¸ia
ρ =
_
x
2
+y
2
(2)
cu unghiul θ dat de relat ¸iile (3) sau (4).
2. Fixˆand una din cele dou˘a coordonate polare ale unui punct ¸si l˘asˆand celelalt˘a s˘a varieze, obt ¸inem
o curb˘a ˆın spat ¸iul E
2
(numit˘a curb˘a de coordonate), dup˘a cum urmeaz˘a:
pentru θ = θ
0
, o semidreapt˘a deschis˘a cu extremitatea ˆın O;
pentru ρ = ρ
0
: un cerc de raz˘a ρ
0
cu centrul ˆın O.
3. Curbele de coordonate ale reperului polar sunt reciproc ortogonale.
Consider˘am punctul M(ρ, θ) din E
2
¸¦O¦ ¸si versorii ¯ e
ρ
, ¯ e
θ
care sunt tangent ¸i la curbele de coor-
donate ce trec prin punctul M; ace¸stia sunt ortogonali, deci formeaz˘a o baz˘a ortonormat˘a orientat˘a
pozitiv ˆın V
2
. Deci ¦M(ρ, θ); ¦¯ e
ρ
, ¯ e
θ
¦¦ este un reper ortonormat mobil, numit ˆın cele ce urmeaz˘a
reper polar. Trecerea de la reperul cartezian¦O; ¦
¯
i,
¯
j¦¦la reperul polar ¦M(ρ, θ); ¦¯ e
ρ
, ¯ e
θ
¦¦ este dat˘a
de formulele
_
¯ e
ρ
= cos θ
¯
i + sin θ
¯
j
¯ e
θ
= −sin θ
¯
i + cos θ
¯
j
Tem˘a: folosind c˘a bazele celor dou˘a repere (cartezian ¸si polar) sunt ortonormate, deci coeficient ¸ii
vectorilor noii baze sunt cosinusurile unghiurilor formate de ace¸stia cu vechea baz˘a, deducet ¸i relat ¸iile
de mai sus.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
136 Trecerea de la reperul cartezian la reperul sferic ˆın spat ¸iu
4 Trecerea de la reperul cartezian la reperul sferic ˆın spat ¸iu
Fie un punct M ∈ E
3
¸Oz, avˆand coordonatele carteziene (x, y, z). Un alt set de coordonate care
caracterizeaz˘a pozit ¸ia punctului M ˆın spat ¸iu, este tripletul ordonat de numere reale (r, ϕ, θ), unde
(vezi figura):
r reprezint˘a distant ¸a d(O, M)dintre origine ¸si punctul M;
θ este unghiul dintre semidreptele Ox ¸si OM
t
, unde M
t
este proiect ¸ia punctului M pe planul xOy;
ϕ este unghiul dintre semidreptele Oz ¸si OM.
Fig. 28. a) Coordonate sferice; b) Reperul sferic
Definit ¸ie. Numerele reale (r, ϕ, θ) se numesc coordonatele sferice ale punctului M ˆın spat ¸iu. Relat ¸ia
dintre coordonatele sferice ¸si cele carteziene ale punctului este dat˘a de urm˘atoarele formule de trecere
de la reperul cartezian la cel sferic:
_
_
_
x = r sin ϕcos θ
y = r sin ϕsin θ
z = r cos ϕ.
(1)
Considerˆand (r, ϕ, θ) ∈ (0, ∞)(0, π)[0, 2π), aceste formule asigur˘a o corespondent ¸˘a biunivoc˘a ˆıntre
domeniul specificat ¸si mult ¸imea de puncte E
3
¸Oz.
Observat ¸ii. 1. Dac˘a (r, ϕ, θ) ∈ (0, ∞) (0, π) [0, 2π), atunci ecuat ¸iile de trecere (1) de la reperul
cartezian la cel sferic asigur˘a o corespondent ¸˘a biunivoc˘a ˆıntre mult ¸imile (0, ∞) (0, π) [0, 2π) ¸si
mult ¸imea de puncte E
3
¸Oz prin asocierea
(r, ϕ, θ) ∈ (0, ∞) (0, π) [0, 2π) →(x, y, z) ∈ E
3
¸Oz.
Transformarea invers˘a, care ale asociaz˘a unui punct M de coordonate carteziene (x, y, z) coordonatele
sale sferice (r, ϕ, θ),
(x, y, z) ∈ E
3
¸Oz →(r, ϕ, θ) ∈ (0, ∞) (0, π) [0, 2π)
este dat˘a de relat ¸iile
_
r =
_
x
2
+y
2
+z
2
ϕ = arccos (z/r)
(2)
¸si unghiul θ dat de relat ¸iile (3) sau (4).
2. Fixˆand una din cele trei coordonate sferice ale unui punct ¸si l˘asˆand celelalte dou˘a s˘a varieze,
obt ¸inem o suprafat ¸˘a ˆın spat ¸iul E
3
(numit˘a suprafat ¸˘a de coordonate), dup˘a cum urmeaz˘a:
pentru r = r
0
: o sfer˘a cu centrul ˆın origine din care au fost sco¸si polii;
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Schimb˘ari de repere ˆın spat ¸iu 137
pentru θ = θ
0
: un semiplan deschis, m˘arginit de axa Oz, ce formeaz˘a cu xOz unghiul θ
0
;
pentru ϕ = ϕ
0
: semicon cu axa de simetrie Oz, din care s-a scos punctul O (vˆarful s˘au).
3. Fixˆand dou˘a din cele trei coordonate sferice ale unui punct ¸si l˘asˆand cealalt˘a coordonat˘a s˘a varieze,
obt ¸inem o curb˘a ˆın spat ¸iul E
3
(numit˘a curb˘a de coordonate), dup˘a cum urmeaz˘a:
pentru θ = θ
0
, ϕ = ϕ
0
: o semidreapt˘a deschis˘a cu marginea O;
pentru z = z
0
, r = r
0
: un cerc cu centrul pe axa Oz, aflat ˆıntr-un plan paralel cu xOy;
pentru r = r
0
, θ = θ
0
: un semicerc deschis, cu capetele pe axa Oz simetrice fat ¸˘a de origine.
4. Curbele de coordonate (deci ¸si suprafet ¸ele de coordonate) sunt reciproc ortogonale.
Consider˘am punctul M(r, ϕ, θ) din E
3
¸Oz ¸si versorii ¯ e
r
, ¯ e
ϕ
, ¯ e
θ
care sunt tangent ¸i la liniile de coor-
donate ce trec prin punctul M; ace¸stia sunt doi cˆate doi ortogonali, deci formeaz˘a o baz˘a ortonormat˘a
orientat˘a pozitiv ˆın V
3
.
Se constat˘a c˘a ¦M(r, ϕ, θ); ¦¯ e
r
, ¯ e
ϕ
, ¯ e
θ
¦¦ este un reper ortonormat mobil, numit ˆın cele ce urmeaz˘a
reper sferic. Trecerea de la reperul cartezian ¦O; ¦
¯
i,
¯
j,
¯
k¦¦ la reperul sferic ¦M(r, ϕ, θ); ¦¯ e
r
, ¯ e
ϕ
, ¯ e
θ
¦¦
este dat˘a de formulele
_
_
_
¯ e
r
= sin ϕcos θ
¯
i + sinϕsinθ
¯
j + cos ϕ
¯
k
¯ e
ϕ
= cos ϕcos θ
¯
i + cos ϕsin θ
¯
j −sin ϕ
¯
k
¯ e
θ
= −sin θ
¯
i + cos θ j.
5 Probleme propuse
1. Fie punctele A(1, 0, 0), B(0, 2, 0), C(0, 0, 3), raportate la reperul cartezian Oxyz. Rotim acest
reper, obt ¸inˆand sistemul rotit Ox
t
y
t
z
t
, cu axele precizate dup˘a cum urmeaz˘a:
Oz
t
are direct ¸ia ¸si sensul ˆın˘alt ¸imii OO
t
a tetraedrului OABC;
Oy
t
este paralel˘a cu O
t
A
t
, unde A
t
este piciorul ˆın˘alt ¸imii duse din Aˆın triunghiul ABC;
Ox
t
este aleas˘a astfel ˆıncˆat sistemul Ox
t
y
t
z
t
s˘a fie orientat pozitiv.
Determinat ¸i matricea rotat ¸iei ¸si direct ¸ia care este invariant˘a fat ¸˘a de aceast˘a rotat ¸ie (subspat ¸iul propriu
real de dimensiune 1 al rotat ¸iei, privit˘a ca transformare liniar˘a).
R: Versorul
¯
k
t
asociat axei Oz
t
este normal la planul ABC; ecuat ¸ia acestuia este 6x+3y+2z−6 = 0 ¸si
obt ¸inem
¯
k
t
≡ (6/7, 3/7, 2/7). Versorul
¯
j
t
este coliniar ¸si de acela¸si sens cu vectorul AA
t
; acesta din urm˘a
este ortogonal pe
¯
k
t
¸si pe vectorul BC; t ¸inˆand cont de sens,
¯
j
t
rezult˘a prin normarea vectorului BC
¯
k
t
;
rezult˘a
¯
j
t

1
637
(−13, 18, 12). Ultimul versor este
¯
i
t
=
¯
j
t

¯
k
t

1

31213
(0, 98, −147). Matricea de
schimbare de baz˘a (care coincide cu matricea rotat ¸iei) este C =
_
_
6/7 −13/637 0
3/7 18/637 98/

31213
2/7 12/637 −147/

31213
_
_
,
iar direct ¸ia invariant˘a (direct ¸ia axei de rotat ¸ie) este cea asociat˘a vectorului propriu ce corespunde
valorii proprii λ = 1 a matricii C (tem˘a, determinat ¸i aceast˘a direct ¸ie).
2. Relativ la reperul cartezian Oxyz consider˘am dreapta ∆ : x =
y
−2
=
z
2
. Un nou reper Ox
t
y
t
z
t
are
drept versor
¯
i
t
versorul director al dreptei ∆, versorul
¯
j
t
este perpendicular pe ∆ ¸si apart ¸ine planului
yOz, iar versorul
¯
k
t
este ales a.ˆı. ¦
¯
i
t
,
¯
j
t
,
¯
k
t
¦ s˘a fie o baz˘a ortonormat˘a pozitiv orientat˘a. Aflat ¸i formulele
de schimbare de reper.
R: Normˆand vectorul director al dreptei, obt ¸inem
¯
i
t

t
(1/3, −2/3, 2/3); versorul
¯
j
t
fiind ˆın planul
yOz, este de forma
¯
j
t

t
(0, b, c), b
2
+c
2
= 1, iar din ortogonalitatea pe ∆, rezult˘a b = c, deci alegem
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
138 Generalit˘at ¸i
¯
j
t

t
(0,

2/2,

2/2); rezult˘a al treilea versor
¯
k
t
=
¯
i
t

¯
j
t

1
3

2
t
(−4, −1, 1), iar matricea de schimbare
de baz˘a este C = [
¯
i
t
,
¯
j
t
,
¯
k
t
] iar formulele de schimbare de reper sunt
t
(x, y, z) = C
t
(x
t
, y
t
, z
t
).
3. a) Se d˘a punctul A
_√
3; 5π/3; 4
_
ˆın coordonate cilindrice. Aflat ¸i coordonatele carteziene ale
acestuia.
b) Se d˘a punctul B(−2, 3, −5) ˆın coordonate carteziene. Aflat ¸i coordonatele cilindrice ale acestuia.
c) Se d˘a punctul C
_√
3; 2π/3; 7π/4
_
ˆın coordonate sferice. Aflat ¸i coordonatele carteziene ale acestuia.
d) Se d˘a punctul D(−3, 4, −5) ˆın coordonate carteziene. Aflat ¸i coordonatele sferice ale acestuia.
e) Se d˘a punctul E(2; 7π/6) ˆın coordonate polare. Aflat ¸i coordonatele carteziene ale acestuia.
f) Se d˘a punctul F(−4, 3) ˆın coordonate carteziene. Aflat ¸i coordonatele polare ale acestuia.
R: a) Avem ρ =

3, θ = 5π/3, z = 4. Atunci rezult˘a
x = ρ cos θ =

3/2, y = ρ sin θ = −3/2, z = 4.
b) Avem x = −2, y = 3, z = −5. Deci ρ =
_
x
2
+y
2
=

13; proiect ¸ia punctului pe planul xOy
aflˆandu-se ˆın cadranul II, rezult˘a θ = π − arctg
y
x
= arctg
3
2
, iar z = −5. c) Avem r =

3, ϕ =
2π/3, θ = 7π/4, ¸si prin urmare
x = r sin ϕcos θ = 3

2/4, y = r sinϕsinθ = −3

2/4, z = r cos ϕ = −

3/2.
d) Avem x = −3, y = 4, z = −5, de unde obt ¸inem r =
_
x
2
+y
2
+z
2
= 5

2 ¸si ϕ = arccos (z/r) =
3π/4. Rezolvˆand sistemul
_
x = r sin ϕcos θ
y = r sin ϕsin θ

_
−3 = 5

2

2/2 cos θ
4 = 5

2 (

2/2) sin θ,
rezult˘a θ = π−arcsin
4
5
. e) Obt ¸inem x = 2 (−

3/2) = −

3 ¸si y = 2 (−1/2) = −1, deci coordonatele
carteziene ale punctului E sunt (x, y) = (−

3, −1). f) Coordonatele polare ale punctului Fsunt
r = 5, θ = π −arcsin(3/5) = arccos (−4/5).
4. S˘a se rescrie urm˘atoarele ecuat ¸ii ˆın coordonate cilindrice ¸si sferice:
a) (x
2
+y
2
−z
2
)
2
= a
2
(x
2
+y
2
);
b) (x
2
+y
2
+z
2
)
2
(x
2
+y
2
) = 8b
2
x
2
y
2
.
R: a)
ˆ
In coordonate cilindrice: (ρ
2
−z
2
)
2
= a
2
ρ
2
; ˆın coordonate sferice: r
2
cos
2
2ϕ = a
2
sin
2
ϕ. b)
ˆ
In
coordonate cilindrice (ρ
2
+z
2
)
2
= 2b
2
ρ
2
sin
2
2θ; ˆın coordonate sferice, r
2
= 2b
2
sin
2
ϕsin
2
2θ.
Capitolul 4. Conice
1 Generalit˘at ¸i
Conicele sunt curbe plane ce se pot obt ¸ine prin intersect ¸ia unui con cu un plan. Studiem aceste figuri
geometrice ˆın planul E
2
(spat ¸iul punctual bidimensional), pe care ˆıl consider˘am raportat la un reper
cartezian ¦O;
¯
i,
¯
j¦; prin fixarea acestuia, la fel ca ˆın cazul identific˘arii E
3
≡ R
3
, vom face identificarea
E
2
≡ R
2
. Astfel vom putea descrie figuri geometrice (ˆın particular conicele) prin ecuat ¸ii ¸si inecuat ¸ii
carteziene.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a consider˘am o funct ¸ie polinomial˘a oarecare de gradul 2 ˆın necunoscutele x, y
(numit˘a ¸si form˘a p˘atratic˘a afin˘a) g : R
2
→R,
g(x, y) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
10
x + 2a
20
y +a
00
, unde a
2
11
+a
2
12
+a
2
22
,= 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Conice 139
Definit ¸ie. Se nume¸ste conic˘a sau curb˘a algebric˘a de ordinul al doilea, mult ¸imea de puncte din plan
ale c˘aror coordonate anuleaz˘a forma g,
Γ = ¦M(x, y)
¸
¸
(x, y) ∈ R
2
, g(x, y) = 0¦ (1)
Vom nota conica prin Γ : g(x, y) = 0; deci punctele conicei satisfac o ecuat ¸ie de tipul
a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
10
x + 2a
20
y +a
00
= 0. (2)
Observat ¸ii. 1. Ecuat ¸ia (2) se rescrie matriceal
(x, y, 1)
_
_
a
11
a
12
a
10
a
21
a
22
a
20
a
01
a
02
a
00
_
_
_
_
x
y
1
_
_
= 0, (3)
unde not˘am a
12
= a
21
, a
10
= a
01
, a
20
= a
02
.
2. Cei ¸sase coeficient ¸i a
11
, a
12
, a
22
, a
10
, a
20
, a
00
din ecuat ¸ia general˘a a unei conice se numesc parametri
neesent ¸iali.
ˆ
Imp˘art ¸ind ecuat ¸ia prin unul dintre ace¸stia (nenul), r˘amˆan cinci coeficient ¸i, numit ¸i parametri
esent ¸iali. Din acest motiv pentru a afla ecuat ¸ia unei conice sunt suficiente cinci condit ¸ii (spre exemplu,
conica s˘a treac˘a prin cinci puncte distincte date).
Date fiind punctele M
i
(x
i
, y
i
), i = 1, 5, acestea determin˘a o unic˘a conic˘a Γ de ecuat ¸ie cartezian˘a
(2), ˆın cazul ˆın care cele cinci puncte satisfac condit ¸ia de ”independent ¸˘a conic˘a”
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
y
1
y
2
1
x
1
y
1
1
x
2
y
2
y
2
2
x
2
y
2
1
x
3
y
3
y
2
3
x
3
y
3
1
x
4
y
4
y
2
4
x
4
y
4
1
x
5
y
5
y
2
5
x
5
y
5
1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
2
+
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
1
y
1
x
2
1
x
1
y
1
1
x
2
y
2
x
2
2
x
2
y
2
1
x
3
y
3
x
2
3
x
3
y
3
1
x
4
y
4
x
2
4
x
4
y
4
1
x
5
y
5
x
2
5
x
5
y
5
1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
2
+
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
2
1
y
2
1
x
1
y
1
1
x
2
2
y
2
2
x
2
y
2
1
x
2
3
y
2
3
x
3
y
3
1
x
2
4
y
2
4
x
4
y
4
1
x
2
5
y
2
5
x
5
y
5
1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
2
,= 0
Conica Γ care trece prin cele cinci puncte are ecuat ¸ia (sub form˘a de determinant):
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
2
xy y
2
x y 1
x
2
1
x
1
y
1
y
2
1
x
1
y
1
1
x
2
2
x
2
y
2
y
2
2
x
2
y
2
1
x
2
3
x
3
y
3
y
2
3
x
3
y
3
1
x
2
4
x
4
y
4
y
2
4
x
4
y
4
1
x
2
5
x
5
y
5
y
2
5
x
5
y
5
1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0,
numit˘a ¸si ecuat ¸ia unei conice prin cinci puncte date.
3. Topologic, conicele sunt mult ¸imi ˆınchise ˆın R
2
deoarece Γ = g
−1
(0) este preimaginea mult ¸imii
ˆınchise ¦0¦ ⊂ R prin funct ¸ia continu˘a g : R
2
→R.
Exercit ¸iu. Aflat ¸i conica Γ care trece prin punctele A, B, C, D, E, unde A(1, 1), B(−1, 1), C(−1, −1),
D(1, −1) ¸si punctul E se afl˘a ˆın unul din urm˘atoarele cazuri:
a) E(25/81; 25/256), b) E(0,

2), c) E(0, 0), d) E(0, 1), e) E(1/2, 0), f) E(0, −1/2).
Solut ¸ie. a) Γ :
x
2
(5/3)
2
+
y
2
(5/4)
2
= 1 (elips˘a), b) Γ : x
2
+ y
2
= 2 (cerc), c) Γ : x
2
− y
2
= 0 (pereche de
drepte concurente), d) Γ : y
2
−1 = 0 (pereche de drepte paralele), e) Γ : 4x
2
−3y
2
= 1 (hiperbol˘a), f)
Γ : −3x
2
+ 4y
2
= 1 (hiperbol˘a conjugat˘a).
Fascicul de conice.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
140 Generalit˘at ¸i
Definit ¸ie. Fie Γ
i
: g
i
(x, y) = 0, i = 1, m o familie finit˘a de conice. Atunci mult ¸imea conicelor care
au ecuat ¸ia de forma
˜
Γ : a
1
g
1
(x, y) + +a
m
g
m
(x, y) = 0,
unde a
1
, . . . , a
m
∈ R, se nume¸ste fascicul de conice determinat de familia de conice Γ
i
: g
i
(x, y) =
0, i = 1, m.
Observat ¸ii. 1. Pentru k ∈ 1, m ¸si a
k
= 1, a
l
= 0, ∀l ∈ 1, m¸¦k¦, avem
˜
Γ = Γ
k
, deci conicele din
familia dat˘a fac parte din fasciculul determinat de acestea.
2. Nu totdeauna
˜
Γ reprezint˘a o conic˘a. Spre exemplu, pentru familia de conice Γ
1
: y
2
+x = 0, Γ
1
:
−y
2
+x = 0, obiectul geometric descris de ecuat ¸ia
˜
Γ : 1 (y
2
+x) + 1 (−y
2
+x) = 0 ⇔ x = 0
reprezint˘a o dreapt˘a (simpl˘a), deci nu este conic˘a.
Exercit ¸iu. Aflat ¸i fasciculul de conice care este generat de conicele Γ
1
: x
2
−1 = 0 (pereche de drepte
paralele) ¸si Γ
2
: y
2
= 0 (axa Ox).
Solut ¸ie. Fasciculul c˘autat are ecuat ¸ia:
˜
Γ : a(x
2
−1) +by
2
= 0, a, b ∈ R, a
2
+b
2
> 0.
Se observ˘a c˘a acest fascicul cont ¸ine ˆın plus elipse, cercuri ¸si hiperbole.
Teorem˘a. a) Fasciculul de conice circumscrise unui patrulater ABCD are ecuat ¸ia
˜
Γ : a
1
(AB)(CD) +a
2
(AC)(BD) = 0, a
1
, a
2
∈ R,
unde pentru M, N ∈ E
2
, s-a notat prin (MN) membrul ˆıntˆai din ecuat ¸ia general˘a a dreptei MN.
b) Fasciculul de conice circumscrise unui triunghi ABC are ecuat ¸ia
˜
Γ : a
1
(AB)(AC) +a
2
(BA)(BC) +a
3
(CA)(CB) = 0, a
1
, a
2
, a
3
∈ R,
c) Fie conica Γ : g(x, y) = 0 ¸si fie ∆ : ax + by + c = 0 o dreapt˘a care taie conica Γ ˆın punctele A
¸si B. Atunci conicele care taie Γ ˆın punctele A ¸si B, ¸si sunt tangente la Γ ˆın aceste puncte (deci sunt
”bitangente” la Γ), formeaz˘a fasciculul:
˜
Γ : a
1
g(x, y) +a
2
(ax +by +c)
2
= 0, a
1
, a
2
∈ R.
Exercit ¸iu. a) Aflat ¸i fasciculul de conice care trec prin punctele A(1, 1), B(−1, −1), C(1, −1), D(1, 1).
b) Aflat ¸i fasciculul de conice circumscrise triunghiului ABD, unde A(−1, 1), B(−1, −1), D(0, 0).
c) Determinat ¸i conicele bitangente la cercul Γ : x
2
+y
2
= 2 ˆın punctele B(−1, −1), C(1, −1).
Solut ¸ie. a) Obt ¸inem ecuat ¸iile AB : x+1 = 0; AC : x+y = 0, CD : x−1 = 0, BD : x−y = 0. Atunci
fasciculul c˘autat are ecuat ¸ia:
˜
Γ : a
1
(x
2
−1) +a
2
(x
2
−y
2
) = 0, a
1
, a
2
∈ R.
b) Ecuat ¸iile laturilor triunghiului sunt: AB : x+1 = 0; AD : x+y = 0, BD : x −y = 0, deci ecuat ¸ia
fasciculului este:
˜
Γ : a
1
(x −y)(x + 1) +a
2
(x + 1)(x −y) +a
3
(x
2
−y
2
) = 0, a
1
, a
2
, a
3
∈ R.
c) Avem BC : y + 1 = 0, deci ecuat ¸ia fasciculului conicelor bitangente la Γ ˆın B ¸si C este
˜
Γ :
a
1
(x
2
+ y
2
− 2) + a
2
(y + 1)
2
= 0, a
1
, a
2
∈ R. Se observ˘a c˘a pentru a
1
= −a
2
obt ¸inem o parabol˘a,
˜
Γ
p
: y = (x
2
−3)/2.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Conice 141
Conice date prin ecuat ¸ie cartezian˘a canonic˘a. Orice conic˘a se poate ˆıncadra ˆın unul din
urm˘atoarele tipuri de mult ¸imi (ˆınsot ¸ite de exemple de conice din acestea date prin ecuat ¸ii carteziene):
Elips˘a. Conica dat˘a printr-o ecuat ¸ie canonic˘a de forma
Γ
E
:
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, (a > b > 0) (4)
Fig. 29. Elipsa
este o elips˘a. Introducem urm˘atoarele not ¸iuni asociate elipsei Γ
E
(vezi figura):
• a - semiaxa mare iar b - semiaxa mic˘a ale elipsei (4);
• d(F
1
, F
2
) = 2c - distant ¸a focal˘a a elipsei, unde c =

a
2
−b
2
;
• e =
c
a
¸1 - excentricitatea elipsei;
• A, B, C, D - vˆarfurile elipsei, A(a, 0), B(−a, 0), C(0, b), D(0, −b);
• F
1
, F
2
- focarele elipsei, de coordonate (±c, 0);
• ∆
1
, ∆
2
- dreptele directoare ale elipsei, de ecuat ¸ii x = ±
a
2
c
;
• Ox, Oy - axele de simetrie ale elipsei Γ
E
;
• p = b
2
/c - produsul dintre excentricitate ¸si distant ¸a de la un focar la dreapta directoare cea mai
apropiat˘a.
Observat ¸ii. 1. Punctele M(x, y) ∈ Γ
E
pot fi descrise de ecuat ¸iile parametrice ale elipsei:
Γ
E
:
_
x = a cos θ
y = b sinθ
, unde θ ∈ [0, 2π).
2. Elipsa E dat˘a de ecuat ¸ia (4) este locul geometric al punctelor M(x, y) ∈ E
2
, care satisfac relat ¸ia
MF
1
+MF
2
= 2a(=const.)
3. Elipsa E dat˘a de ecuat ¸ia (4) este locul geometric al punctelor M(x, y) ∈ E
2
, care satisfac una din
relat ¸iile
MF
1
d(M, ∆
1
)
= e sau
MF
2
d(M, ∆
2
)
= e.
4. Ata¸sˆand unui punct M(x, y) ∈ Γ
E
coordonatele sale polare (ρ, θ) ∈ R

+
[0, 2π) relative la reperul
polar cu polul ˆın focarul F
1
(c, 0) ¸si semiax˘a polar˘a semidreapta F
1
x, au loc formulele de trecere de la
coordonatele carteziene la aceste coordonate polare
_
x = c +ρ cos θ
y = ρ sinθ
, θ ∈ [0, 2π).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
142 Generalit˘at ¸i
ˆ
Inlocuind ˆın ecuat ¸ia (4) a elipsei, sau t ¸inˆand cont de proprietatea din Obs. 3, rezult˘a ecuat ¸ia polar˘a
a elipsei
ρ =
p
1 +e cos θ
, θ ∈ [0, 2π).
5.
ˆ
In cazul b > a > 0, ecuat ¸ia (4) descrie tot o elips˘a, cu semiaxa mare b, semiaxa mic˘a a, distant ¸a
focal˘a c =

b
2
−a
2
, focarele F
1,2
(0, ±c), ¸si dreptele directoare ∆
1,2
: y = ±b
2
/c.
6.
ˆ
In cazul particular a = b = r > 0, ecuat ¸ia (4) devine
x
2
+y
2
= r
2
, (5)
¸si reprezint˘a ecuat ¸ia redus˘a a unui cerc-a cercului de centru O ¸si raz˘a r. Se observ˘a u¸sor c˘a, ˆın acest
caz, distant ¸a focal˘a devine c = 0 ¸si focarele coincid cu originea F
1
= F
2
= O; observat ¸ia 2 are loc,
punctele cercului satisfac relat ¸ia 2MO = 2r, deci MO = r(=const.). Acest lucru reflect˘a faptul c˘a
cercul descris de ecuat ¸ia (5) este locul geometric al punctelor egal dep˘artate (la distant ¸a r > 0) fat ¸˘a
de originea O(0, 0).
Exemple. Urm˘atoarele ecuat ¸ii reprezint˘a elipse date prin ecuat ¸ie cartezian˘a canonic˘a:
x
2
4
+y
2
= 1, x
2
+
y
2
9
= 1,
x
2
2
+
y
2
16
= 1;
iar cele de mai jos, cercuri (privite ca elipse particulare, de semiaxe egale):
x
2
+y
2
= 1; x
2
+y
2
= 2

3.
Hiperbol˘a. Se nume¸ste hiperbol˘a, conica dat˘a printr-o ecuat ¸ie canonic˘a de forma
Γ
H
:
x
2
a
2

y
2
b
2
= 1, (a > 0, b > 0) (6)
Fig. 30. Hiperbola
Introducem urm˘atoarele not ¸iuni asociate hiperbolei Γ
H
(vezi figura):
• a - semiaxa mare a hiperbolei;
• b - semiaxa mic˘a a hiperbolei;
• d(F
1
, F
2
) = 2c - distant ¸a focal˘a a hiperbolei, unde c =

a
2
+b
2
;
• e =
c
a
)1 - excentricitatea!hiperbolei;
• A, B - vˆarfurile hiperbolei, A(a, 0), B(−a, 0);
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Conice 143
• F
1
, F
2
- focarele hiperbolei, de coordonate (±c, 0);
• D
1,2
: y = ±
b
a
x, asimptotele hiperbolei;
• ∆
1
, ∆
2
- dreptele directoare ale hiperbolei, de ecuat ¸ii x = ±
a
2
c
;
• Ox, Oy - axele de simetrie ale hiperbolei Γ
H
, unde Ox este axa transvers˘a iar Oy este axa
netransvers˘a a hiperbolei (6);
• p = b
2
/c - produsul dintre excentricitate ¸si distant ¸a de la un focar la dreapta directoare cea mai
apropiat˘a.
Observat ¸ii. 1. Punctele M(x, y) ∈ Γ
E
pot fi descrise de ecuat ¸iile parametrice ale hiperbolei:
Γ
H
:
_
x = ± a ch t
y = b sh t
, t ∈ R .
2. Hiperbola H dat˘a de ecuat ¸ia (6) este locul geometric al punctelor M(x, y) ∈ E
2
, care satisfac
relat ¸ia [MF
1
−MF
2
[ = 2a(=const.)
3. Hiperbola H dat˘a de ecuat ¸ia (6) este locul geometric al punctelor M(x, y) ∈ E
2
, care satisfac una
din relat ¸iile
MF
1
d(M,∆
1
)
= e sau
MF
2
d(M,∆
2
)
= e.
4. Ata¸sˆand unui punct M(x, y) ∈ Γ
H
coordonatele sale polare (ρ, θ) ∈ R

+
[0, 2π) relative la reperul
polar ce are polul ˆın focarul F
1
(c, 0) ¸si semiaxa polar˘a semidreapta F
1
x, au loc formulele de trecere
de la coordonatele carteziene la aceste coordonate polare
_
x = c +ρ cos θ
y = ρ sin θ
, unde θ ∈ [0, 2π).
ˆ
Inlocuind ˆın ecuat ¸ia (6) a hiperbolei, sau t ¸inˆand cont de proprietatea din Observat ¸ia 3, rezult˘a
ecuat ¸iile polare ale hiperbolei
ρ =
_
p
1−e cos θ
, pentru cos θ ∈
_
−1,
1
e
_
−p
1+e cos θ
, pentru cos θ ∈
_
−1, −
1
e
_
5. Ecuat ¸ia
Γ
H
: −
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1, (a > 0, b > 0) (7)
descrie tot o hiperbol˘a, numit˘a hiperbola conjugat˘a hiperbolei (6). Aceasta are semiaxele b ¸si a, focarele
F
1,2
(0, ±c), vˆarfurile C(0, b), D(0, −b), acelea¸si asimptote cu ale hiperbolei (6), axa transvers˘a Oy,
axa netransvers˘a Ox ¸si dreptele directoare ∆
1,2
: y = ±b
2
/c.
6.
ˆ
In cazul particular a = b > 0, ecuat ¸iile (6) ¸si (7) devin
Γ
H,H
: ±x
2
∓y
2
= a
2
, (8)
iar hiperbola se spune c˘a este echilater˘a.
7. Prezent˘am o serie de exemple de hiperbole date prin ecuat ¸ie cartezian˘a canonic˘a:
x
2
4
−y
2
= 1;
x
2
3

y
2
7
= 1; −x
2
+
y
2
9
= 1; −x
2
+y
2
= 16; x
2
−y
2
=

6.
Remarc˘am c˘a ultimele dou˘a hiperbole sunt echilatere iar a treia ¸si a patra hiperbol˘a sunt hiperbole
conjugate.
Parabola. Conica dat˘a printr-o ecuat ¸ie canonic˘a de forma
Γ
P
: y
2
= 2px, (p > 0) (9)
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
144 Generalit˘at ¸i
Fig. 31. Parabola
este o parabol˘a. Definim urm˘atoarele not ¸iuni asociate parabolei
Γ
P
(vezi figura):
• p/2- distant ¸a focal˘a a parabolei (9);
• e = 1- excentricitatea parabolei (9);
• O(0, 0)- vˆarful parabolei;
• F
_
p
2
; 0
_
-focarul parabolei;
• Ox-axa transvers˘a a parabolei (9), ax˘a de simetrie a parabolei;
• Oy-axa tangent˘a la parabola (9);
• ∆- dreapta directoare a parabolei, de ecuat ¸ie x = −
p
2
.
Observat ¸ii. 1. Punctele M(x, y) ∈ Γ
P
pot fi descrise de ecuat ¸iile
parametrice ale parabolei:
Γ
P
:
_
x = t
2
/2p
y = t
, t ∈ R.
2. Parabola P dat˘a de ecuat ¸ia (9) este locul geometric al punctelor M(x, y) ∈ E
2
, care satisfac relat ¸ia
MF = d(M, ∆).
3. Ata¸sˆand unui punct M(x, y) ∈ Γ
P
coordonatele sale polare (ρ, θ) ∈ R

+
[0, 2π) relative la reperul
polar cu polul ˆın focarul F
1
(c, 0) ¸si semiax˘a polar˘a semidreapta F
1
x, au loc formulele de trecere de la
coordonatele carteziene la aceste coordonate polare
_
x = c +ρ cos θ
y = ρ sin θ
, unde θ ∈ [0, 2π).
ˆ
Inlocuind ˆın ecuat ¸ia (9) a parabolei, sau t ¸inˆand cont de proprietatea din Observat ¸ia 2, rezult˘a ecuat ¸ia
polar˘a a parabolei
ρ =
p
1 −cos θ
, θ ∈ [0, 2π).
4. Ecuat ¸ia redus˘a
Γ
P
: y
2
= −2px, (p > 0) (10)
descrie tot o parabol˘a, simetrica parabolei (9) relativ la axa Oy. Aceasta are aceea¸si ax˘a de simetrie
cu parabola (9) ¸si focarul F
t
(−p/2; 0).
5. Ecuat ¸ia redus˘a
Γ
P”
: y = ax
2
, (a ,= 0) (11)
descrie tot o parabol˘a, ce are axa de simetrie Oy, focarul ˆın punctul F(0; a/4) ¸si dreapta directoare
de ecuat ¸ie ∆ : y = −a/4.
6. Prezent˘am o serie de exemple de parabole date prin ecuat ¸ie cartezian˘a canonic˘a:
y
2
= 7x; y
2
= −5x; y = 3x
2
; y = −4x
2
.
Pereche de drepte (paralele, concurente sau confundate), care au ecuat ¸ia cartezian˘a redus˘a
avˆand una din formele
Γ :
x
2
a
2

y
2
b
2
= 0, (a > 0, b > 0)
Γ : x
2
= a
2
, (a ≥ 0)
Γ : y
2
= a
2
, (a ≥ 0).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Conice 145
Prezent˘am o serie de exemple de conice-perechi de drepte date prin ecuat ¸ie cartezian˘a canonic˘a:
x
2
3

y
2
7
= 0; x
2
= 1; y
2
= 16; x
2
= 0; y
2
= 0.
Se observ˘a c˘a prima pereche este de drepte concurente, urm˘atoarele dou˘a perechi sunt de drepte
paralele, iar ultimele dou˘a perechi, de drepte confundate.
Punct dublu, care are ecuat ¸ia cartezian˘a redus˘a de forma
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 0; (a > 0, b > 0).
Se observ˘a c˘a ecuat ¸ia canonic˘a de mai sus descrie originea O(0, 0).
Exemple. Urm˘atoarele ecuat ¸ii reduse descriu originea:
x
2
4
+
y
2
6
= 0; x
2
+y
2
= 0.
Mult ¸imea vid˘a are ecuat ¸ia cartezian˘a redus˘a avˆand una din formele
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+ 1 = 0; x
2
+a
2
= 0; y
2
+b
2
= 0; (a)0, b)0).
Exemple. Urm˘atoarele ecuat ¸ii reduse descriu mult ¸imea vid˘a (privit˘a ca tip de conic˘a):
x
2
12
+
y
2
2
+ 1 = 0; x
2
+ 1 = 0; y
2
+ 5 = 0.
Prima conic˘a este o elips˘a imaginar˘a, ultimele dou˘a, perechi de drepte imaginare paralele.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a vom descrie procedura urmat˘a pentru a ˆıncadra o conic˘a dat˘a prin ecuat ¸ie
cartezian˘a general˘a de forma (2), ˆıntr-unul dintre tipurile descrise mai sus, deci pentru a determina
tipul conicei.
ˆ
In acest scop se aplic˘a o rototranslat ¸ie de reper cartezian, care realizeaz˘a trecerea de la reperul
cartezian xOy la un reper x
t
O
t
y
t
orientat pozitiv (numit reper canonic). Relativ la acest nou reper,
ecuat ¸ia g
t
(x
t
, y
t
) = 0 asociat˘a conicei va avea forma canonic˘a, fiind una din ecuat ¸iile reduse, tipuri
reprezentate (cu except ¸ia mult ¸imii vide) ¸si ˆın tabelul urm˘ator.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
146 Generalit˘at ¸i
Fig. 32. Tipuri de conice
Se observ˘a prin calcul direct c˘a prin trecerea de la reperul originar ¦O; ¦
¯
i,
¯
j¦¦ ≡ xOy la cel canonic
¦O
t
; ¦
¯
i
t
,
¯
j
t
¦¦ ≡ x
t
O
t
y
t
, polinomul g(x, y) asociat conicei se schimb˘a ˆın g
t
(x
t
, y
t
), unde g
t
este tot o
form˘a p˘atratic˘a afin˘a.
Se poate verifica prin calcul direct c˘a ˆın urma acestei schimb˘ari de reper cartezian, r˘amˆan neschim-
bate urm˘atoarele numere ata¸sate polinomului g(x, y),
∆ =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a
11
a
12
a
10
a
21
a
22
a
20
a
01
a
02
a
00
¸
¸
¸
¸
¸
¸
, δ =
¸
¸
¸
¸
a
11
a
12
a
21
a
22
¸
¸
¸
¸
, I = a
11
+a
22
. (12)
Acestea se numesc invariat ¸ii metrici ai conicei, deoarece recalcularea lor pentru polinomul g
t
(x
t
, y
t
)
conduce la numerele ∆
t
, δ
t
, I
t
egale respectiv cu ∆, δ, I, deci neafectate de schimbarea de coordonate.
Exemplu. Consider˘am schimbarea de reper J = S ◦ T : xOy → x
t
O
t
y
t
compus˘a din translat ¸ia T de
vector ¯ v = [OO
t
]
B

t
(−

2/2, −

2/2), urmat˘a de rotat ¸ia S de matrice
A =
_
cos π/4 −sin π/4
sinπ/4 cos π/4
_
=
_ √
2/2 −

2/2

2/2

2/2
_
,
ce induce schimbarea de coordonate (x, y) →(x
t
, y
t
) descris˘a de relat ¸ia
_
x
y
_
=
_ √
2/2 −

2/2

2/2

2/2
__
x
t
y
t
_
+
_


2/2


2/2
_
.
Aplicˆand aceast˘a transformare de coordonate, polinomul
g(x, y) = x
2
−2xy +y
2
−2(x +y +

2)
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Conice 147
devine g
t
(x
t
, y
t
) = 2(y
t2


2x
t
); se observ˘a c˘a acela¸si rezultat se obt ¸ine aplicˆand ˆıntˆai rotat ¸ia S, ¸si
apoi translat ¸ia de vector ¯ v = [OO
t
]
B

t
(−1, 0). Invariant ¸ii conicei date
Γ : g(x, y) = 0 ⇔g
t
(x
t
, y
t
) = 0,
deci ai parabolei Γ : y
t2
=

2x
t
se obt ¸in prin calcul direct, folosind formulele (12) aplicate funct ¸iilor
g ¸si g
t
:
∆ =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 −1 −1
−1 1 −1
−1 −1 −2

2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= −4, δ =
¸
¸
¸
¸
1 −1
−1 1
¸
¸
¸
¸
= 0, I = 1 + 1 = 2;

t
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
0 0 −

2
0 2 0


2 0 0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= −4, δ
t
=
¸
¸
¸
¸
0 0
0 2
¸
¸
¸
¸
= 0, I
t
= 0 + 2 = 2,
deci avem ∆ = ∆
t
, δ = δ
t
, I = I
t
.
Definit ¸ie. Se nume¸ste centru de simetrie al unei conice Γ (ˆın cazul ˆın care acesta exist˘a), un punct
din plan fat ¸˘a de care conica, privit˘a ca o mult ¸ime de puncte, este o figur˘a geometric˘a simetric˘a.
ˆ
In
acest caz conica se nume¸ste (pe scurt) conic˘a cu centru.
Exemplu. Conica Γ : x
2
+ y
2
− 2x + 6y = 0 admite drept centru de simetrie punctul C(1, −3).
ˆ
Intr-adev˘ar, dac˘a M(x, y) ∈ Γ, atunci ¸si M
t
(2 −x, −6 −y), simetricul s˘au fat ¸˘a de punctul C, satisface
de asemenea ecuat ¸ia conicei (tem˘a, verificat ¸i!) . Deci o dat˘a cu un punct arbitrar, pe conic˘a se afl˘a
¸si simetricul acestuia fat ¸˘a de centrul de simetrie C.
Putem determina u¸sor dac˘a o conic˘a admite sau nu centru de simetrie, iar ˆın caz afirmativ putem
calcula coordonatele acestuia, pe baza urm˘atorului rezultat:
Teorem˘a. Conica Γ : g(x, y) = 0 admite centru de simetrie C(x
0
, y
0
) dac˘a ¸si numai dac˘a invariantul
δ =
¸
¸
¸
¸
a
11
a
12
a
12
a
22
¸
¸
¸
¸
al acesteia este nenul; ˆın acest caz, acesta este unicul punct critic al funct ¸iei g, iar
coordonatele sale sunt solut ¸iile sistemului liniar
_
1
2
∂g
∂x
≡ a
11
x +a
12
y +a
10
= 0
1
2
∂g
∂y
≡ a
12
x +a
22
y +a
20
= 0.
(13)
Demonstrat ¸ie. Determinantul acestui sistemului liniar este exact δ, deci sistemul admite solut ¸ie unic˘a
(x
0
, y
0
) doar dac˘a δ ,= 0. R˘amˆane de ar˘atat c˘a punctul C(x
0
, y
0
) este centru de simetrie al conicei.
ˆ
Intr-adev˘ar, efectuˆand translat ¸ia x = x
0
+x
t
, y = y
0
+y
t
, ecuat ¸ia conicei devine (tem˘a, verificat ¸i!) :
a
11
x
t2
+ 2a
12
x
t
y
t
+a
22
y
t2
+x
t
g
x
0
+y
t
g
y
0
+g(x
0
, y
0
) = 0, (14)
unde am notat g
x
0
=
∂g
∂x
(x
0
, y
0
), g
y
0
=
∂g
∂y
(x
0
, y
0
). Simetria fat ¸˘a de punctul C (devenit origine ˆın
noul sistem de coordonate !) revine la a verifica faptul c˘a, o dat˘a cu un punct M(x
t2
, y
t2
) al conicei,
aceasta cont ¸ine ¸si simetricul M
t
(−x
t
, −y
t
) al punctului M fat ¸˘a de punctul C (ale c˘arui coordonate ˆın
noul sistem sunt (0, 0)).
ˆ
Ins˘a condit ¸ia M
t
∈ Γ se rescrie
a
11
x
t2
+ 2a
12
x
t
y
t
+a
22
y
t2
−x
t
g
x
0
−y
t
g
y
0
+g(x
0
, y
0
) = 0, (15)
iar (14) ¸si (15) au loc simultan doar dac˘a este satisf˘acut˘a relat ¸ia
x
t
g
x
0
+y
t
g
y
0
= 0, ∀M(x
t
, y
t
) ∈ Γ.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
148 Reducerea la forma canonic˘a a ecuat ¸iei unei conice
Deoarece punctul M a fost ales arbitrar pe conic˘a, aceast˘a ultim˘a relat ¸ie are loc doar dac˘a punctul
C(x
0
, y
0
) satisface sistemul de ecuat ¸ii din enunt ¸.
Observat ¸ii. 1. Conice cu centru sunt: cercul, elipsa, hiperbola, perechea de drepte concurente, un
punct ¸si mult ¸imea vid˘a. Ecuat ¸ia unei asemenea conice redus˘a la centru este de forma
a
11
x
t2
+ 2a
12
x
t
y
t
+a
22
y
t2
+g(x
0
, y
0
) = 0,
unde termenul liber este legat de invariant ¸ii conicei prin relat ¸ia
g(x
0
, y
0
) =

δ
.
2.
ˆ
In cazul δ = 0, ∆ ,= 0, funct ¸ia g nu are punct critic, deci conica Γ (o parabol˘a) nu admite centru
de simetrie.
3.
ˆ
In cazul δ = 0, ∆ = 0, funct ¸ia g are o dreapt˘a de puncte critice, deci conica Γ are o dreapt˘a de
centre. Conicele cu o dreapt˘a de centre sunt perechile de drepte paralele sau confundate ¸si mult ¸imea
vid˘a.
Definit ¸ie. Fie Γ : g(x, y) = 0 o conic˘a ¸si ∆, δ invariant ¸ii calculat ¸i cu formula (12). Avem urm˘atoarele
situat ¸ii:
dac˘a δ > 0 (elips˘a, mult ¸ime vid˘a), spunem c˘a Γ are gen eliptic;
dac˘a δ < 0 (hiperbol˘a, pereche de drepte concurente), spunem c˘a Γ are gen hiperbolic;
dac˘a δ = 0 (parabola, drepte paralele sau confundate, mult ¸ime vid˘a), spunem c˘a Γ are gen parabolic;
dac˘a ∆ ,= 0, spunem c˘a Γ este conic˘a nedegenerat˘a;
dac˘a ∆ = 0, spunem c˘a Γ este conic˘a degenerat˘a.
Exemplu. Fie conica Γ : g(x, y) = 0, ai c˘arei coeficient ¸i satisfac relat ¸iile a
12
= 0, a
11
= a
22
= a ,= 0.
Not˘am ρ =
_
a
10
a
_
2
+
_
a
20
a
_
2

a
00
a
. Evident, δ = a
2
> 0, deci conica este de gen eliptic ¸si admite centru
de simetrie C. Distingem urm˘atoarele cazuri:
a) Dac˘a ρ > 0, atunci Γ este un cerc cu centrul C
_

a
10
a
, −
a
20
a
_
¸si de raz˘a

ρ.
ˆ
In acest caz avem
∆ ≡ −ρa
4
,= 0 (tem˘a, verificat ¸i!) , deci Γ este nedegenerat˘a;
b) Dac˘a ρ = 0, atunci Γ este degenerat˘a (∆ = 0) ¸si se reduce la centrul de simetrie C;
c) Dac˘a ρ < 0, atunci Γ = Φ, ∆ ,= 0, conica este nedegenerat˘a (cerc imaginar).
2 Reducerea la forma canonic˘a a ecuat ¸iei unei conice
Consider˘am o conic˘a Γ ⊂ E
2
descris˘a de ecuat ¸ia general˘a
Γ : g(x, y) ≡ a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
10
x + 2a
20
y +a
00
= 0. (1)
Ne propunem ca printr-o schimbare de reper ce const˘a dintr-o rotat ¸ie compus˘a cu o translat ¸ie (mi¸scare
rigid˘a, rototranslat ¸ie), s˘a obt ¸inem reperul canonic al conicei Γ. Vom descrie ˆın continuare modul ˆın
care se afl˘a ecuat ¸iile schimb˘arii de reper (de coordonate), determinate de matricea rotat ¸iei ¸si vectorul
de translat ¸ie.
Examinˆand ecuat ¸ia (1) distingem urm˘atoarele situat ¸ii:
1) Dac˘a a
12
,= 0, atunci se face mai ˆıntˆai o rotat ¸ie, folosind unul din procedeele 2.1 ¸si 2.2 descrise
mai jos.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Conice 149
2) Dac˘a a
12
= 0, atunci se face o translat ¸ie. Aceasta se determin˘a diferit, dup˘a cum conica este cu
centru sau nu.
ˆ
In primul caz, originea se mut˘a ˆın centrul C al conicei (deci translat ¸ie de vector OC);
ˆın al doilea caz, ecuat ¸iile translat ¸iei se determin˘a efectuˆand restrˆangeri de p˘atrate ¸si/sau grup˘ari de
termeni liniari.
Metoda valorilor proprii. Descriem algoritmic aceast˘a metod˘a. Fie conica Γ dat˘a de ecuat ¸ia (1).
1. Ata¸s˘am ecuat ¸iei (1) forma p˘atratic˘a
Q(v) = a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
≡ (x, y)
_
a
11
a
12
a
21
a
22
__
x
y
_
, ∀v = (x, y) ∈ R
2
,
unde not˘am a
12
= a
21
. Coeficient ¸ii formei Q determin˘a invariantul δ ¸si genul conicei.
2. Matricei A =
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
a formei Qˆıi ata¸s˘am polinomul caracteristic
P
A
(λ) =
¸
¸
¸
¸
a
11
−λ a
12
a
21
a
22
−λ
¸
¸
¸
¸
= λ
2
−Iλ +δ
¸si ˆıi afl˘am r˘ad˘acinile (valorile proprii ale matricii A) λ
1
¸si λ
2
. Deoarece matricea A este simetric˘a,
acestea sunt reale.
3. Distingem urm˘atoarele situat ¸ii disjuncte:
λ
1
¸si λ
2
au semne contrare ⇒λ
1
λ
2
≡ δ < 0 ⇒ conica este de gen hiperbolic;
λ
1
¸si λ
2
au acela¸si semn ⇒δ > 0 ⇒ conica este de gen eliptic;
una din r˘ad˘acini este zero ⇒δ = 0 ⇒ conica este de gen parabolic.
4. Rezolv˘am sistemele de ecuat ¸ii liniare
_
(a
11
−λ
i
)a
i
+a
12
b
i
= 0
a
21
a
i
+ (a
22
−λ
i
)b
i
= 0
pentru i = 1, 2, aflˆand coordonatele vectorilor proprii v
1
= (a
1
, b
1
) ¸si v
2
= (a
2
, b
2
), care ˆın cazul
valorilor proprii distincte sunt (datorit˘a simetriei matricii A) ortogonali.
ˆ
In cazul cˆand avem valoare
proprie dubl˘a, ortogonaliz˘am, folosind procedeul Gram-Schmidt familia celor doi vectori.
5. Norm˘am familia ortogonal˘a v
1
, v
2
, ¸si obt ¸inem astfel baza ortonormat˘a ¦e
1
, e
2
¦.
ˆ
In cazul δ ,= 0,
ace¸stia reprezint˘a versorii axelor de simetrie ale conicei.
6. Construim matricea R = [e
1
, e
2
] a rotat ¸iei, format˘a din coordonatele versorilor ¦e
1
, e
2
¦ a¸sezate
pe coloane, cu rezerva c˘a dac˘a determinantul acesteia este negativ (-1), vom ˆınlocui ˆın matrice prima
coloan˘a prin opusul ei (obt ¸inˆand astfel det R = 1 pentru matricea ortogonal˘a R, deci matrice de
rotat ¸ie). Ecuat ¸iile rotat ¸iei (ecuat ¸iile schimb˘arii de reper cartezian dat˘a de rotat ¸ie) exprim˘a leg˘atura
ˆıntre coordonatele (x, y) ata¸sate vechiului reper xOy ¸si cele ale reperului rotit x
t
Oy
t
(O = O
t
):
_
x
y
_
= R
_
x
t
y
t
_
. (2)
7. Pe baza acestor relat ¸ii ˆınlocuim ˆın forma p˘atratic˘a Q coordonatele (x, y) cu expresiile acestora
relativ la coordonatele noi. Expresia formei Q devine canonic˘a,
Q(v) = λ
1
x
t2

2
y
t2
, ∀v = x
t
e
1
+y
t
e
2
∈ R
2
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
150 Reducerea la forma canonic˘a a ecuat ¸iei unei conice
iar versorii noii baze ¦e
1
, e
2
¦ dau direct ¸iile noilor axe Ox
t
, respectiv Oy
t
. De asemenea, ˆınlocuim ˆın
ecuat ¸ia conicei coordonatele (x, y) date de relat ¸iile (2) ¸si obt ¸inem ecuat ¸ia conicei relativ la sistemul
rotit x
t
Oy
t
:
λ
1
x
t2

2
y
t2
+ 2a
t
10
x
t
+ 2a
t
20
y
t
+a
t
00
= 0. (3)
Observat ¸ii. 1.
ˆ
In cazul cˆand ambele valori proprii sunt nenule (δ ,= 0, conic˘a cu centru), putem
restrˆange p˘atratele ˆın ecuat ¸ia (1), fort ¸ˆand ˆın prealabil factorii comuni λ
1
, λ
2
, grup˘am termenii sub
forma
λ
1
(x
t
−x
t
0
)
2

2
(y
t
−y
t
0
)
2
+a = 0. (4)
Se constat˘a c˘a (x
t
0
, y
t
0
) sunt exact coordonatele centrului C de simetrie al conicei relativ la reperul rotit
(tem˘a, verificat ¸i!) . Se observ˘a, examinˆand ecuat ¸ia (4), c˘a prin efectuarea translat ¸iei x
t
Oy
t
→x
tt
Cy
tt
de vector OC = (x
t
0
, y
t
0
), dat˘a de relat ¸iile
_
x
t
y
t
_
=
_
x
tt
y
tt
_
+
_
x
t
0
y
t
0
_

_
x
tt
= x
t
−x
t
0
y
tt
= y
t
−y
t
0
,
obt ¸inem ecuat ¸ia canonic˘a a conicei,
λ
1
x
tt2

2
y
tt2
+a = 0. (5)
2.
ˆ
In expresia canonic˘a (5) termenul liber satisface relat ¸ia a = ∆/δ (tem˘a, verificat ¸i!) . Atunci,
t ¸inˆand cont de faptul c˘a λ
1
, λ
2
sunt r˘ad˘acinile ecuat ¸iei
λ
2
−Iλ +δ = 0,
rezult˘a c˘a ˆın cazul conicelor cu centru, ecuat ¸ia canonic˘a se poate determina cunoscˆand doar invariant ¸ii
acesteia ∆, δ, I, f˘ar˘a a mai fi necesar˘a aflarea rototranslat ¸iei xOy →x
t
Oy
t
→x
tt
Cy
tt
.
3. Tot ˆın cazul conicelor cu centru, pentru a obt ¸ine expresia canonic˘a (5), putem efectua ˆıntˆai
translat ¸ia xOy →x
t
Cy
t
de vector OC, cu coordonatele centrului C date de solut ¸ia unic˘a a sistemului
(13), ¸si apoi aplicˆand rotat ¸ia x
t
Cy
t
→x
tt
Cy
tt
dat˘a de metoda valorilor proprii.
4. Observ˘am c˘a ˆın cazul unei conice f˘ar˘a centru (avˆand δ = λ
1
λ
2
= 0), doar una dintre cele dou˘a
valori proprii poate fi nul˘a, deoarece g fiind polinom de grad 2, forma p˘atratic˘a Q asociat˘a conicei
este nenul˘a.
ˆ
In acest caz, dup˘a aplicarea metodei valorilor proprii ¸si efectuarea rotat ¸iei, putem grupa
termenii din ecuat ¸ia (3) a conicei astfel: form˘am un p˘atrat perfect (ca mai sus, fort ¸ˆand valoarea proprie
nenul˘a factor ˆın prealabil), iar cont ¸inutul parantezei va fi o nou˘a coordonat˘a ¸si grup˘am termenul liniar
r˘ amas fort ¸ˆand coeficientul monomului de grad I factor, iar cont ¸inutul parantezei va fi cealalt˘a nou˘a
coordonat˘a. Egalit˘at ¸ile obt ¸inute reprezint˘a exact ecuat ¸iile translat ¸iei sistemului rotit avˆand ca rezultat
sistemul canonic.
Exemplul 1. Determinat ¸i ecuat ¸ia canonic˘a a conicei
Γ : x
2
−2xy +y
2
+ 4

2x −6 = 0,
¸si formulele rototranslat ¸iei ce deplaseaz˘a reperul init ¸ial ˆın cel canonic.
Solut ¸ie. Conica dat˘a este nedegenerat˘a (∆ = −2 ,= 0) ¸si f˘ar˘a centru (δ = 0). Deoarece monomul −2xy
este prezent ˆın ecuat ¸ia conicei, este necesar s˘a aplic˘am o rotat ¸ie asupra reperului xOy; ˆın acest scop
aplic˘am metoda valorilor proprii. Obt ¸inem valorile proprii λ
1
= 0, λ
2
= 2 ¸si vectorii proprii (versorii
bazei ortonormate ce produc direct ¸iile noilor axe de coordonate)
e
1
=

2
2
(1, 1), e
2
=

2
2
(−1, 1),
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Conice 151
deci matricea de rotat ¸ie este
R = [e
1
, e
2
] =
_ √
2/2 −

2/2

2/2

2/2
_
=
_
cos(π/4) −sin(π/4)
sin(π/4) cos(π/4)
_
,
iar trecerea de la sistemul de coordonate xOy la cel nou, rotit x
t
Oy
t
este descris˘a de relat ¸iile
_
x
y
_
= R
_
x
t
y
t
_

_
x = (x
t
−y
t
)/

2
y = (x
t
+y
t
)/

2.
ˆ
Inlocuind ˆın ecuat ¸ia conicei relativ la xOy, obt ¸inem ecuat ¸ia relativ la noul reper,
Γ : y
t2
+ 2x
t
−2y
t
−3 = 0,
care se rescrie, restrˆangˆand p˘atratul ¸si grupˆand termenii liniari r˘ama¸si,
Γ : (y
t
−1)
2
= −2(x
t
−2).
Cele dou˘a paranteze din ecuat ¸ie sunt exact expresiile noilor coordonate, respectiv y
tt
= y
t
− 1, x
tt
=
x
t
−2, de unde rezult˘a ecuat ¸iile translat ¸iei x
t
Oy
t
→x
tt
O
tt
y
tt
:
_
x
tt
= x
t
−2
y
tt
= y
t
−1

_
x
t
y
t
_
=
_
x
tt
y
tt
_
+
_
2
1
_
,
de vector OO
tt
≡ (2, 1), coeficient ¸ii fiind exprimat ¸i relativ la baza ortonormat˘a ¦e
1
, e
2
¦.
ˆ
In final,
ecuat ¸ia canonic˘a a conicei (relativ la reperul x
tt
O
tt
y
tt
) este
Γ : y
tt2
= −2x
tt
,
ecuat ¸ia unei parabole aflat˘a ˆın semiplanul din stˆanga al axei O
tt
y
tt
, cu axa de simetrie O
tt
x
tt
¸si cu vˆarful
ˆın O
tt
. Folosind formulele rotat ¸iei ¸si translat ¸iei ¸si relat ¸ia R
−1
=
t
R (matricea R fiind ortogonal˘a),
ecuat ¸iile rototranslat ¸iei xOy →x
tt
O
tt
y
tt
ce deplaseaz˘a reperul init ¸ial ˆın reperul canonic, sunt
_
x
tt
y
tt
_
=
_ √
2/2

2/2


2/2

2/2
__
x
y
_

_
2
1
_
.
Exemplul 2. Determinat ¸i ecuat ¸ia canonic˘a a conicei
Γ : 3x
2
−4xy −4x + 6y −1 = 0,
¸si formulele rototranslat ¸iei ce deplaseaz˘a reperul init ¸ial ˆın cel canonic.
Solut ¸ie. Conica Γ este nedegenerat˘a (∆ = 1 ,= 0), admite centru de simetrie (δ = −4 ,= 0) ¸si este de
gen hiperbolic (δ = −4¸0). Forma p˘atratic˘a
Q(v) = 3x
2
−4xy, ∀v = (x, y) ∈ R
2
asociat˘a conicei are matricea A =
_
3 −2
−2 0
_
, cu valorile proprii λ
1
= −1, λ
2
= 4 ¸si vectorii proprii
ortonormat ¸i e
1
=
_
1

5
,
2

5
_
, e
2
=
_
2

5
, −
1

5
_
, deci matricea de rotat ¸ie este
R = [−e
1
, e
2
] =
_

1

5
2

5

2

5

1

5
_
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
152 Reducerea la forma canonic˘a a ecuat ¸iei unei conice
unde am opus primul versor pentru a avea satisf˘acut˘a condit ¸ia det R = 1 (o alt˘a posibilitate ar fi fost
s˘a consider˘am R = [e
2
, e
1
]). Atunci ecuat ¸iile rotat ¸iei xOy →x
t
Oy
t
sunt
_
x
y
_
= R
_
x
t
y
t
_

_
x = (−1/

5) (2x
t
+y
t
)
y = (1/

5) (x
t
−2y
t
)
iar ˆın sistemul x
t
Oy
t
ecuat ¸ia conicei devine 4x
t2
−y
t2
+
14

5
x
t

8

5
y
t
−1 = 0.
Restrˆangˆand p˘atratele dup˘a fort ¸area factorilor comuni 4 respectiv-1, ecuat ¸ia se rescrie
4
_
x
t
+
7
4

5
_
2

_
y
t
+
8

5
_
2
+
93
10
= 0.
Expresiile din paranteze fiind noile coordonate, efectu˘am translat ¸ia reperului x
t
Oy
t
_
x
tt
= x
t
+ 7/(4

5)
y
tt
= y
t
+ 8/

5

_
x
t
y
t
_
=
_
x
tt
y
tt
_
+
_
−7/(4

5)
−8/

5
_
ˆın punctul C (centrul conicei) ale c˘arui coordonate relativ la reperul x
t
Oy
t
sunt (−7/(4

5), −8/

5);
ecuat ¸ia conicei relativ la noul reper x
tt
Cy
tt
este

x
tt2
5/186
+
y
tt2
10/93
−1 = 0,
deci conica este o hiperbol˘a (conjugat˘a) avˆand Cy
tt
drept ax˘a transvers˘a, ¸si semiaxele b =
_
10/93, a =
_
5/186. Formulele rototranslat ¸iei xOy →x
tt
Cy
tt
sunt
_
x
tt
y
tt
_
=
t
R
_
x
y
_

_
−7/(4

5)
−8/

5
_
.
Metoda roto-translat ¸iei. Putem determina rotat ¸ia sistemului de coordonate, ¸si ˆın alt mod, aflˆand
unghiul θ cu care se rote¸ste reperul dat. Matricea R a schimb˘arii de baz˘a (ce duce versorii reperului
init ¸ial ˆın cei ai reperului rotit) este ortogonal˘a, de determinant+1, avˆand pe coloane coordonatele
versorilor rotit ¸i relativ la baza init ¸ial˘a. Remarc˘am c˘a bazele fiind ortonormate, coeficient ¸ii noilor
versori sunt exact cosinu¸sii directori ai direct ¸iilor lor, deci
R =
_
cos θ −sin θ
sin θ cos θ
_
.
Folosind acest fapt, urm˘atoarea teorem˘a permite determinarea matricii de rotat ¸ie prin intermediul
unghiului de rotat ¸ie θ.
Teorem˘a. Fie conica cu centru Γ : g(x, y) = 0 astfel ˆıncˆat ˆın ecuat ¸ia conicei avem a
12
,= 0 (deci
apare monomul xy. Atunci efectuˆand rotat ¸ia reperului init ¸ial xOy → x
t
Oy
t
cu unghiul θ ce satisface
ecuat ¸ia
(a
11
−a
22
) sin 2θ = 2a
12
cos 2θ, (6)
ecuat ¸ia conicei ˆın sistemul rotit Γ : g
t
(x
t
, y
t
) = 0 nu mai cont ¸ine monomul x
t
y
t
.
Demonstrat ¸ie. Dup˘a efectuarea rotat ¸iei de unghi θ descris˘a de relat ¸iile
_
x = x
t
cos θ −y
t
sin θ
y = x
t
sin θ +y
t
cos θ
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Conice 153
forma p˘atratic˘a afin˘a g
t
(x
t
, y
t
) are drept coeficient pentru monomul xy expresia (tem˘a, verificat ¸i!) 2a
t
12
=
(a
22
−a
11
) sin 2θ + 2a
12
cos 2θ, identic nul˘a, avˆand ˆın vedere relat ¸ia din ipotez˘a.
Observat ¸ie. Din teorem˘a rezult˘a prin calcul direct (tem˘a, verificat ¸i!) , c˘a pentru o conic˘a cu centru
unghiul de rotat ¸ie θ poate fi obt ¸inut de asemenea folosind relat ¸ia
tg 2θ =
2a
12
a
11
−a
22
.
Folosind apoi relat ¸ia tg 2θ =
2t
1−t
2
, unde t = tg θ, ¸si relat ¸iile
sinθ =
t
±

1 +t
2
, cos θ =
1
±

1 +t
2
,
rezult˘a matricea de rotat ¸ie R.
Teorem˘a. Fie conica f˘ar˘a centru Γ : g(x, y) = 0, astfel ˆıncˆat ˆın ecuat ¸ia conicei avem a
12
,= 0.
Atunci efectuˆ and rotat ¸ia xOy →x
t
Oy
t
cu unghiul θ ce satisface ecuat ¸ia
tg θ = −a
11
/a
12
, (7)
ecuat ¸ia conicei ˆın sistemul rotit nu va mai cont ¸ine monomul x
t
y
t
.
Demonstrat ¸ie. Folosind δ ≡ a
11
a
22
−a
2
12
= 0, se verific˘a (tem˘a, verificat ¸i!) c˘a formulele (6) ¸si (7) sunt
echivalente.
Observat ¸ii. 1. Dup˘a aplicarea rotat ¸iei, reperul canonic se obt ¸ine printr-o translat ¸ie, fie restrˆangˆand
p˘atratele ¸si/sau grupˆand termenii liniari r˘ama¸si, ori translatˆand originea O ˆın centrul conicei (solut ¸ia
a sistemului liniar (3) din 1.10, derivat din ecuat ¸ia conicei relativ la reperul rotit).
2. Putem determina natura unei conice doar din studiul invariant ¸ilor acestora, pe baza tabelului
urm˘ator:
Condit ¸ii satisf˘acute de invariant ¸i Conica Γ
δ > 0 Punct dublu
∆ = 0 δ = 0 Reuniune de drepte (paralele sau confundate),
sau mult ¸imea vid˘a
δ < 0 Reuniune de drepte concurente
Dac˘a ˆın plus I= 0, drepte perpendiculare
∆ ,= 0 δ > 0
I∆ < 0 Elips˘a
I∆ > 0 Mult ¸imea vid˘a
δ = 0 Parabol˘a
δ < 0 Hiperbol˘a
Dac˘a ˆın plus I=0, hiperbol˘a echilater˘a
Exercit ¸iu. Determinat ¸i natura ¸si genul conicei
Γ : x
2
−6xy + 9y
2
+ 10

10y = 0,
apoi reducet ¸i ecuat ¸ia conicei la forma canonic˘a folosind metoda roto-translat ¸iei.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
154 Intersect ¸ia dintre o dreapt˘a ¸si o conic˘a
Solut ¸ie. Invariant ¸ii conicei sunt
∆ =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 −3 0
−3 9 5

10
0 5

10 0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= −250, δ =
¸
¸
¸
¸
1 −3
−3 9
¸
¸
¸
¸
= 0,
deci conica este o parabol˘a. Deoarece a
12
,= 0, efectu˘am o rotat ¸ie al c˘arei unghi θ este solut ¸ia ecuat ¸iei
tg θ = −a
11
/a
12
⇔ tg θ = 1/3; rezult˘a cos θ = 3/

10, sin θ = 1/

10, deci matricea de rotat ¸ie este
R =
_
3/

10 −1/

10
1/

10 3/

10
_
,
iar formulele rotat ¸iei sunt
_
x
y
_
= R
_
x
t
y
t
_

_
x = (1/

10) (3x
t
−y
t
)
y = (1/

10) (x
t
+ 3y
t
)
.
Ecuat ¸ia conicei relativ la sistemul rotit x
t
Oy
t
este y
t2
+ x
t
+ 3y
t
= 0. Regrupˆand termenii, obt ¸inem
ecuat ¸ia echivalent˘a Γ :
_
y
t
+
3
2
_
2
= −
_
x
t

9
4
_
.
Deci coordonatele noi, asociate sistemului translatat x
tt
O
tt
y
tt
sunt date de relat ¸iile acestora cu cele
ale sistemului vechi: y
tt
= y
t
+
3
2
, x
tt
= x
t

9
4
, de unde rezult˘a ecuat ¸iile translat ¸iei x
t
Oy
t
→x
tt
O
tt
y
tt
_
x
t
y
t
_
=
_
x
tt
y
tt
_
+
_
9/4
−3/2
_
.
Originea O
tt
este exact vˆarful parabolei, care are coordonatele (x
tt
, y
tt
) = (0, 0) ¸si (x
t
, y
t
) = (9/4, −3/2).
Fat ¸˘a de reperul x
tt
O
tt
y
tt
ecuat ¸ia conicei este canonic˘a,
Γ : y
tt2
= −x
tt
,
¸si deoarece x
tt
≤ 0, conica se afl˘a ˆın semiplanul stˆang al sistemului de coordonate.
3 Intersect ¸ia dintre o dreapt˘a ¸si o conic˘a
Ne propunem s˘a determin˘am intersect ¸ia
˜
∆∩Γ dintre conica Γ : g(x, y) = 0 ¸si o dreapt˘a dat˘a parametric,
˜
∆ : (x, y) = (x
0
+lt, y
0
+mt), t ∈ R.
ˆ
Inlocuind coordonatele punctului de pe dreapt˘aˆın ecuat ¸ia conicei,
rezult˘a ecuat ¸ia ˆın necunoscuta t (variabila care fixeaz˘a pozit ¸ia punctului pe dreapta
˜
∆):
t
2
Q(l, m) +t(lg
x
0
+mg
y
0
) +g(x
0
, y
0
) = 0, (1)
unde Q este forma p˘atratic˘a asociat˘a formei afine g, ¸si am notat
g
x
0
=
∂g
∂x
(x
0
, y
0
), g
y
0
=
∂g
∂y
(x
0
, y
0
).
Distingem urm˘atoarele cazuri:
1. Dac˘a Q(l, m) ,= 0, atunci ecuat ¸ia (1) este de gradul doi ¸si discriminantul acestei ecuat ¸ii este
τ
not
=(l g
x
0
+m g
y
0
)
2
−4Q(l, m) g(x
0
, y
0
).
Dac˘a τ > 0, atunci ecuat ¸ia (*) are dou˘a r˘ad˘acini reale t
1
,= t
2
¸si dreapta taie conica ˆın dou˘a
puncteA
1
,= A
2
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Conice 155
Dac˘a τ = 0, atunci ecuat ¸ia (1) are r˘ad˘acinile confundate ¸si dreapta intersecteaz˘a conica ˆın dou˘a
puncte confundate A
1
= A
2
¸si se nume¸ste tangenta la conic˘a ˆın A
1
.
Dac˘a τ < 0, atunci ecuat ¸ia (1) nu are solut ¸ii reale, deci
˜
∆ nu intersecteaz˘a conica.
2. Dac˘a Q(l, m) = 0, atunci ecuat ¸ia (1) are gradul ˆıntˆai. Distingem subcazurile:
Dac˘a l g
x
0
+m g
y
0
,= 0 atunci (1) are o solut ¸ie unic˘a t
0
, deci
˜
∆ taie conica ˆıntr-un singur punct.
Dac˘a l g
x
0
+ m g
y
0
= 0 ¸si g(x
0
, y
0
) ,= 0, atunci ecuat ¸ia (1) nu are solut ¸ii, deci dreapta nu taie
conica.
Dac˘a l g
x
0
+ m g
y
0
= 0 ¸si g(x
0
, y
0
) = 0, ecuat ¸ia (1) este identic satisf˘acut˘a, deci
˜
∆ ⊆ Γ, ¸si deci
conica reprezint˘a o pereche de drepte.
Observat ¸ii. 1. Din orice punct exterior conicei Γ se pot duce cel mult dou˘a tangente la Γ.
2. Dac˘aA
0
(x
0
, y
0
) ∈ Γ ¸si g
x
0
, g
y
0
nu sunt simultan nule, tangenta la conic˘a ˆın punctul A
0
are ecuat ¸ia
(tem˘a, verificat ¸i!)
(x −x
0
)g
x
0
+ (y −y
0
)g
y
0
= 0.
Aceast˘a ecuat ¸ie se poate obt ¸ine ¸si prin dedublarea ecuat ¸iei conicei Γ : g(x, y) = 0 cu coordonatele
punctului A
0
(x
0
, y
0
) ∈ Γ, deci efectuˆand urm˘atoarele substitut ¸ii ˆın ecuat ¸ia conicei:
_
x
2
→xx
0
y
2
→yy
0
_
x →(x +x
0
)/2
y →(y +y
0
)/2
_
xy →(xy
0
+x
0
y)/2
k ∈ R →k.
Se nume¸ste normala la conic˘a ˆın punctul A
0
, dreapta care trece prin A
0
¸si este perpendicular˘a pe
tangent˘a; aceast˘a dreapt˘a are ecuat ¸ia
x −x
0
g
x
0
=
y −y
0
g
y
0
.
4 Asimptotele unei conice de gen hiperbolic
Definit ¸ie. Fie Γ o conic˘a nedegenerat˘a ¸si fie o direct ¸ie ˆın planul conicei dat˘a de vectorul nenul
¯ v ≡ (l, m). Direct ¸ia ¯ v ≡ (l, m) se nume¸ste direct ¸ie asimptotic˘a pentru conica Γ dac˘a satisface relat ¸ia
Q(l, m) ≡ a
11
l
2
+ 2a
12
lm+a
22
m
2
= 0.
O dreapt˘a a c˘arei direct ¸ie este direct ¸ie asimptotic˘a taie conica ˆın cel mult un punct.
Observat ¸ii. Privind existent ¸a direct ¸iilor asimptotice ale unei conice nedegenerate date, examinˆand
ecuat ¸ia Q(l, m) = 0 ale c˘arei solut ¸ii sunt acestea, distingem urm˘atoarele cazuri:
δ < 0 (hiperbol˘a) ⇒ exist˘a dou˘a direct ¸ii asimptotice distincte (l
1
, m
1
), (l
2
, m
2
);
δ > 0 (elips˘a) ⇒ nu exist˘a direct ¸ii asimptotice;
δ = 0 (parabol˘a) ⇒ direct ¸ie asimptotic˘a dubl˘a (l, m), cea a axei de simetrie.
Definit ¸ie. Se nume¸ste asimptot˘a a unei conice nedegenerate Γ, o dreapt˘a
˜
∆ care nu taie conica ¸si a
c˘arei direct ¸ie este asimptotic˘a.
Teorem˘a. Dac˘a ¯ v ≡ (l, m) este o direct ¸ie asimptotic˘a a conicei nedegenerate Γ : g(x, y) = 0, atunci
ecuat ¸ia cartezian˘a a asimptotei asociate este
lg
x
+mg
y
= 0, (1)
unde am notat g
x
=
∂g
∂x
, g
y
=
∂g
∂y
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
156 Pol ¸si polar˘a
Observat ¸ii.
hiperbola are dou˘a asimptote care trec prin centrul conicei;
elipsa nu are direct ¸ie asimptotic˘a, deci nu are asimptot˘a;
parabola admite o direct ¸ie asimptotic˘a ¯ v ≡ (l, m) pentru care ecuat ¸ia (1) reprezint˘a o identitate,
deci parabola nu are asimptot˘a.
5 Pol ¸si polar˘a
Se dau punctul A(x
0
, y
0
) ∈ E
2
¸si conica
Γ : g(x, y) ≡ a
11
x
2
+ 2a
12
xy +a
22
y
2
+ 2a
10
x + 2a
20
y +a
00
= 0 (1)
Definit ¸ii. a) Se numete dedublare, grupul de substitut ¸ii
_
_
_
x
2
→xx
0
y
2
→yy
0
xy →(xy
0
+x
0
y)/2
¸si
_
_
_
x →(x +x
0
)/2
y →(y +y
0
)/2
k ∈ R →k
b) Se nume¸ste dedublata ecuat ¸iei de gradul doi g(x, y) = 0 ˆın punctul A(x
0
, y
0
), ecuat ¸ia
a
11
xx
0
+a
12
(xy
0
+x
0
y) +a
22
yy
0
+a
10
(x +x
0
) +a
20
(y +y
0
) +a
00
= 0 ⇔
(x −x
0
)g
x
0
+ (y −y
0
)g
y
0
+ 2g(x
0
, y
0
) = 0. (2)
c)
ˆ
In cazul cˆand coeficient ¸ii g
x
0
¸si g
y
0
nu sunt simultan nuli ecuat ¸ia (2) este cea a unei drepte
˜
∆.
Aceast˘a dreapt˘a se nume¸ste polara lui Aˆın raport cu conica Γ, iar punctul A se nume¸ste polul dreptei
˜
∆.
Observat ¸ie. Polara unui punct A ˆın raport cu o conic˘a Γ nu depinde de sistemul de coordonate
cartezian ales, relativ la care raport˘am cele dou˘a figuri.
Teorem˘a. Dac˘a
˜
∆ este polara punctului A(x
0
, y
0
) fat ¸˘a de conica Γ : g(x, y) = 0, atunci:
a) Punctul A apart ¸ine conicei d.n.d. se afl˘a pe polara sa
˜
∆ relativ la conic˘a.
ˆ
In acest caz, polara
punctului A este tangent˘a la conic˘ a dus˘a prin A.
b) Dac˘a B(x, y) ∈
˜
∆ ¸si
ˆ
∆ este polara lui B fat ¸˘ a de conic˘a, atunci A ∈
ˆ
∆.
Demonstrat ¸ie. a) Avem A(x
0
, y
0
) ∈ Γ ⇔ g(x
0
, y
0
) = 0. Atunci ecuat ¸ia (2) a polarei punctului A
devine ecuat ¸ia tangentei ˆın A la conic˘a, (x − x
0
)g
x
0
+ (y − y
0
)g
y
0
= 0. b) Ecuat ¸ia (2) a polarei
˜
∆ a
punctului A fat ¸˘a de conic˘a este simetric˘a relativ la coordonatele punctelor A(x
0
, y
0
) ¸si B(x, y) ∈
˜
∆,
de unde afirmat ¸ia din enunt ¸.
Observat ¸ii privind dreptele polare relativ la conicele nedegenerate.
Se d˘a conica nedegenerat˘ a (∆ ,= 0) de ecuat ¸ie cartezian˘a implicit˘a Γ : g(x, y) = 0.
1. Ecuat ¸ia (2) a polarei
˜
∆ punctului A(x
0
, y
0
) fat ¸˘a de conica Γ se rescrie:
˜
∆ : x(a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
10
) +y(a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
20
) +a
10
x
0
+a
20
y
0
+a
00
= 0. (3)
Atunci, dat˘a fiind o dreapt˘a
ˆ
∆ : ax + by + c = 0 din plan, polul A(x
0
, y
0
) asociat acesteia relativ la
conica Γ se determin˘a din sistemul de dou˘a ecuat ¸ii (care reflect˘a faptul c˘a polara
˜
∆ a punctului A
coincide cu dreapta
ˆ
∆):
a
11
x
0
+a
12
y
0
+a
10
a
=
a
12
x
0
+a
22
y
0
+a
20
b
=
a
10
x
0
+a
20
y
0
+a
00
c
.
2. Corespondent ¸a A →
˜
∆ care asociaz˘a unui punct polara sa relativ la conic˘a este biunivoc˘a ˆıntre
urm˘atoarele mult ¸imi:
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Conice 157
dac˘a δ ,= 0 ¸si C este centrul conicei, ˆıntre punctele din E
2
¸¦C¦ ¸si familia dreptelor din plan cu
except ¸ia celor care trec prin C;
dac˘a δ = 0, ˆıntre E
2
¸¦punctele de pe axa parabolei¦ ¸si ¦dreptele din plan¦¸¦axa parabolei¦.
3. Fie A, B dou˘a puncte din plan astfel ˆıncˆat dreapta AB satisface urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
nu cont ¸ine centrul conicei, ˆın cazul cˆand avem δ ,= 0;
nu are direct ¸ia axei parabolei, dac˘a δ = 0.
Fig. 33. Pol ¸si polar˘a relativ la o conic˘a dat˘a
Atunci polarele celor dou˘a puncte A respectiv B
se intersecteaz˘a ˆın polul dreptei AB.
ˆ
In particular,
dac˘a A, B sunt dou˘a puncte ale conicei, atunci tan-
gentele duse la conic˘a prin cele dou˘a puncte A, B se
intersecteaz˘a ˆın polul dreptei AB (vezi figura).
Reciproc, dac˘a dintr-un punct exterior unei con-
ice se duc tangente la conic˘a, punctele de tangent ¸˘a
determin˘a polara acestuia.
4. Dac˘a trei puncte A, B, C sunt coliniare ¸si
determin˘a dreapta
ˆ
∆ care satisface condit ¸iile din
observat ¸ia precedent˘a, atunci polarele punctelor A, B, C sunt concurente ¸si se intersecteaz˘a ˆın polul
dreptei
ˆ
∆.
5. Fie B
t
, B
tt
punctele de intersect ¸ie ale unei drepte variabile ce trece prin punctul fix A, cu conica Γ.
Atunci locul geometric al punctelor M ,= A cu proprietatea AB
t
/AB
tt
= MB
t
/MB
tt
este un segment
de dreapt˘a cont ¸inut ˆın polara
˜
∆ a punctului A fat ¸˘a de conic˘a.
Observat ¸ii privind dreptele polare relativ la conicele degenerate (care satisfac condit ¸ia
∆ = 0. Se d˘a conica degenerat˘ a Γ : g(x, y) = 0. Privind pozit ¸ia polarelor fat ¸˘a de conic˘a, distingem
cazurile:
dac˘a δ ,= 0, atunci polara oric˘arui punct trece prin centrul conicei;
dac˘a δ = 0, atunci toate polarele sunt paralele.
6 Diametru conjugat cu o direct ¸ie dat˘a
Definit ¸ie. Fie conica Γ : g(x, y) = 0 ¸si o direct ¸ie ˆın plan dat˘a de vectorul nenul ¯ v ≡ (l, m). Se nume¸ste
diametrul conicei Γ conjugat direct ¸iei ¯ v ≡ (l, m) dreapta
˜
∆ : l g
x
+m g
y
= 0, (1)
unde am notat prin g
x
, g
y
derivatele part ¸iale ale funct ¸iei g.
Teorem˘a. Dac˘a direct ¸ia ¯ v ≡ (l, m) nu este asimptotic˘a relativ la conica Γ : g(x, y) = 0, atunci locul
geometric al mijloacelor corzilor conicei Γ care au direct ¸ia ¯ v este inclus ˆın diametrul conjugat acestei
direct ¸ii dat de ecuat ¸ia (1) (vezi figura).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
158 Diametru conjugat cu o direct ¸ie dat˘a
Fig. 34. Diametrul conjugat
Demonstrat ¸ie. Direct ¸ia ¯ v nefiind asimptotic˘a, fascicolul
de drepte paralele de direct ¸ie ¯ v intersecteaz˘a conica (un-
ele ˆın dou˘a puncte), deci locul geometric are sens. O
asemenea dreapt˘a, ce trece pritr-un punct P(x
0
, y
0
) are
ecuat ¸iile parametrice
(x, y) = (x
0
+lt, y
0
+mt), t ∈ R.
Punctele de intersect ¸ie P
1
, P
2
ale dreptei cu conica core-
spund valorilor t
1
¸si t
2
ale parametrului care satisfac
ecuat ¸ia
t
2
Q(l, m) +t(lg
x
0
+mg
y
0
) +g(x
0
, y
0
) = 0.
Pentru comoditatea calculului impunem ca punctul P(x
0
, y
0
) s˘a coincid˘a cu mijlocul
M
_
x
1
+x
2
2
,
y
1
+y
2
2
_

_
x
0
+l
t
1
+t
2
2
, y
0
+m
t
1
+t
2
2
_
al segmentului P
1
P
2
, ceea ce revine la condit ¸ia t
1
+t
2
= 0; dar t
1,2
fiind r˘ad˘acinile ecuat ¸iei de gradul 2
de mai sus, iar punctul M un mijloc de coard˘a arbitrar˘a de direct ¸ie ¯ v, rezult˘a anularea coeficientului
termenului de gradul 1 al ecuat ¸iei, deci lg
x
0
+mg
y
0
= 0. Mijlocul P = M fiind arbitrar, acesta satisface
ecuat ¸ia lg
x
+mg
y
= 0.
Observat ¸ii privind diametrii conjugat ¸i.
1.
ˆ
In particular, dac˘a A, B sunt punctele de intersect ¸ie ale diametrului conjugat unei direct ¸ii ¯ v
fat ¸˘a de conic˘a, atunci tangentele duse la conic˘a prin cele dou˘a puncteA, B au direct ¸ia ¯ v (vezi figura
anterioar˘a). Reciproc, dac˘a ducem tangentele de direct ¸ie ¯ v la conic˘a, atunci punctele de tangent ¸˘a
determin˘a diametrul conjugat direct ¸iei ¯ v relativ la conic˘a.
2. Dat˘a fiind conica Γ : g(x, y) = 0, privitor la pozit ¸ia diametrilor conjugat ¸i fat ¸˘a de Γ, distingem
cazurile:
dac˘a δ ,= 0, diametrii conjugat ¸i cu direct ¸ii arbitrare formeaz˘a un fascicul concurent de drepte vˆarful
ˆın centrul conicei;
dac˘a δ = 0, ∆ ,= 0 (parabol˘a), deoarece exist˘a numerele α, β ∈ R cu proprietatea βg
y
= g
x
+ α
(tem˘a, verificat ¸i!) , diametrii conjugat ¸i cu direct ¸ii arbitrare formeaz˘a un fascicul de drepte paralele
de ecuat ¸ii
g
x
+µ = 0, µ ∈ R ⇔a
11
x +a
12
y +µ = 0, µ ∈ R ⇔
a
12
x +a
22
y +µ = 0, µ ∈ R.
Examinˆand coeficient ¸ii variabilelor x, y din ecuat ¸ie, observ˘am c˘a acest fascicul paralel are direct ¸ia
fix˘a w
0
≡ (a
12
, −a
11
) sau, echivalent, w
0
≡ (a
22
, −a
12
).
Evident axa de simetrie a parabolei este un diametru (c˘aci punctele sale ˆınjum˘at˘at ¸esc coardele
perpendiculare pe aceasta) ¸si, fiind una din dreptele fascicolului, are tot direct ¸ia w
0
; ea este
diametrul conjugat direct ¸iei (perpendiculare pe ax˘a) ¯ v = w

0
≡ (a
11
, a
12
).
Remarc˘am c˘a direct ¸iei axei de simetrie ¯ v = w
0
nu-i corespunde nici un diametru conjugat, c˘aci
ecuat ¸ia a
12
g
x
−a
11
g
y
= 0 reprezint˘a mult ¸imea vid˘a (tem˘a, verificat ¸i!) .
Diametri conjugat ¸i unul altuia. Fie
˜
∆ : l g
x
+ m g
y
= 0 diametrul conjugat direct ¸iei ¯ v ≡ (l, m)
relativ la conica cu centru Γ : g(x, y) = 0. Observ˘am c˘a direct ¸ia acestuia este dat˘a de vectorul
¯ w ≡ (ma
12
+la
22
, −(la
11
+ma
12
)).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Conice 159
Un vector
¯
w
t
≡ (l
t
, m
t
) determin˘a aceea¸si direct ¸ie ca ¸si vectorul ¯ w, dac˘a
¯
w
t
¸si ¯ w au coeficient ¸ii
proport ¸ionali,
l
t
la
12
+ma
22
=
m
t
−(la
11
+ma
12
)
⇔a
11
l
t
+a
12
(lm
t
+l
t
m) +a
22
mm
t
= 0.
Din simetria acestei relat ¸ii relativ la ¯ v ≡ (l, m) ¸si
¯
w
t
≡ (l
t
, m
t
), rezult˘a c˘a diametrul conjugat direct ¸iei
vectorului
¯
w
t
≡ (l
t
, m
t
) are direct ¸ia ¯ v ≡ (l, m). Deci conjugarea induce pentru conicele cu centru o
relat ¸ie simetric˘a relativ la direct ¸ii.
ˆ
In acest sens se poate formula urm˘atoarea
Definit ¸ie. Doi diametri ale c˘aror direct ¸ii ¯ v ≡ (l, m),
¯
v
t
≡ (l
t
, m
t
) satisfac relat ¸ia
a
11
l
t
+a
12
(lm
t
+l
t
m) +a
22
mm
t
= 0 (2)
se numesc diametri conjugat ¸i unul altuia.
Observat ¸ie. Ecuat ¸ia (2) este dedublata ecuat ¸iei care determin˘a direct ¸iile asimptotice ¯ v ≡ (l, m) ale
conicei,
Q(l, m) ≡ a
11
l
2
+ 2a
12
lm+a
22
m
2
= 0,
prin urmare orice asimptot˘a are drept direct ¸ie conjugat˘a propria sa direct ¸ie.
7 Axele de simetrie ale unei conice
Definit ¸ie. Se nume¸ste ax˘a de simetrie a conicei Γ o dreapt˘a
˜
∆ care are proprietatea ca simetricul
oric˘arui punct de pe conic˘a ˆın raport cu
˜
∆, se afl˘a tot pe conic˘a. dac˘a simetricul ˆın raport cu D al
fiec˘arui punct din Γ apart ¸ine tot lui Γ.
Vom determina ˆın continuare direct ¸iile axelor de simetrie ale unei conice cu centru Γ : g(x, y) = 0.
Fie ¯ w ≡ (l, m) o direct ¸ie ortogonal˘a pe axa de simetrie. Axa de simetrie reprezint˘a exact diametrul
conjugat direct ¸iei ¯ w, deoarece cont ¸ine mijloacele corzilor de direct ¸ie ¯ w. Prin urmare, axa de simetrie
are ecuat ¸ia l g
x
+ m g
y
= 0 ¸si direct ¸ia dat˘a de vectorul de componente (−la
12
− ma
22
, la
11
+ ma
12
).
Acest vector este ortogonal pe ¯ w dac˘a ¸si numai dac˘a produsul scalar al celor doi vectori este nul.
Aceast˘a condit ¸ie conduce la ecuat ¸ia ce determin˘a direct ¸iile axelor de simetrie ale conicei Γ,
(a
11
−a
22
)lm+a
12
(m
2
−l
2
) = 0. (1)
De¸si aparent ecuat ¸ia determin˘a direct ¸ia normal˘a la ax˘a, numele dat ecuat ¸iei este justificat. Anume,
se observ˘a c˘a o dat˘a cu o solut ¸ie ¯ w ≡ (l, m), ecuat ¸ia accept˘a ¸si solut ¸ia ¯ v ≡ (−m, l), ortogonal˘a pe ¯ w.
Rezult˘a c˘a vectorii ¯ v ¸si ¯ w determin˘a cele dou˘a direct ¸ii ale axelor de simetrie ortogonale.
Ecuat ¸iile axelor de simetrie. Se d˘a conica Γ : g(x, y) = 0.
ˆ
In vederea obt ¸inerii ecuat ¸iilor axelor de
simetrie, distingem cazurile:
1. Dac˘a δ ,= 0, atunci Γ are un centru de simetrie C(x
0
, y
0
) ale c˘arui coordonate sunt solut ¸iile
sistemului liniar
_
g
x
= 0
g
y
= 0,
¸si dou˘a axe de simetrie de direct ¸ii ¯ v
i
≡ (l
i
, m
i
), i = 1, 2 ce satisfac ecuat ¸ia (1). Deoarece cele dou˘a
direct ¸ii sunt ortogonale, ecuat ¸iile axelor de simetrie sunt produse fie ca ecuat ¸ii ale unor diametri
reciproc conjugat ¸i, deci de forma l
i
g
x
+ m
i
g
y
= 0, fie ca drepte ce trec prin centru ¸si au direct ¸iile
date de cei doi vectori, deci de forma
x −x
0
l
i
=
y −y
0
m
i
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
160 Probleme propuse
Punctele de intersect ¸ie dintre conic˘a ¸si axele de simetrie se numesc vˆarfurile conicei.
2. Dac˘a δ = 0 ¸si ∆ ,= 0, (deci conica Γ este parabol˘a), ¸stim c˘a direct ¸ia axei parabolei este (a
12
, −a
11
)
(sau (a
22
, −a
12
)). Cum axa de simetrie este diametrul conjugat direct ¸iei perpendiculare (a
11
, a
12
) (sau
(a
21
, a
22
)), obt ¸inem ecuat ¸ia axei parabolei
a
11
g
x
+a
12
g
y
= 0
care admite forma echivalent˘a
a
21
g
x
+a
22
g
y
= 0.
Intersect ¸ia dintre axa de simetrie ¸si parabol˘a se nume¸ste vˆarful parabolei.
8 Probleme propuse
1. Sub influent ¸a unei fort ¸e, punctul material M se mi¸sc˘a pe cercul
x
2
+y
2
+ 4x −2y −20 = 0.
Act ¸iunea fort ¸ei ˆınceteaz˘a cˆand M ajunge ˆın pozit ¸ia (−6, 4). Aflat ¸i traiectoria urmat˘a mai departe de
punctul material.
R: Traiectoria este inclus˘a ˆın tangenta
˜
∆ prin M la cerc; prin dedublare,
˜
∆ : 4x −3y + 36 = 0.
2. Pentru fiecare din conicele urm˘atoare, s˘a se calculeze invariant ¸ii metrici ¸si coordonatele centrului.
S˘a se afle ecuat ¸ia conicei redus˘a la centru.
a) Γ
1
: x
2
−2xy + 2y
2
−4x −6y + 3 = 0;
b) Γ
2
: x
2
−2xy −y
2
−4x −6y + 3 = 0;
c) Γ
3
: x
2
+ 2xy +y
2
+ 2x + 2y −4 = 0.
R: a) ∆ = −26, δ = 1, I = 3; elipsa
x
2
52/(3+

5)
+
y
2
52/(3−

5)
= 1; b) ∆ = −23, δ = −2, I = 0; hiperbola
x
2
23/(2

2)

y
2
23/(2

2)
= 1; c) ∆ = δ = 0, I = 2; perechea de drepte paralele x
tt2
= 4.
3. S˘a se reduc˘a ecuat ¸iile urm˘atoarelor conice la forma canonic˘a ¸si s˘a se construiasc˘a conicele
corespunz˘atoare:
a) Γ
1
: 5x
2
−4xy + 2y
2
−16x + 4y −22 = 0;
b) Γ
2
: 11x
2
−24xy + 4y
2
+ 2x + 16y + 11 = 0;
c) Γ
3
: x
2
−2xy +y
2
−4y + 6 = 0.
R: a) Elipsa
x
2
6
+
y
2
36
= 1; b) Hiperbola
x
2
4
−y
tt2
= 1; c) Parabola y
tt2
=

2x
tt
.
4. S˘a se stabileasc˘a pozit ¸ia dreptei
˜
∆ fat ¸˘a de conica Γ ˆın urm˘atoarele cazuri:
a)
˜
∆ : x −y −7 = 0; Γ : x
2
−2xy −3y
2
−4x −6y + 3 = 0;
b)
˜
∆ : (x, y) = (2 +t, −1 +t); Γ : x
2
−2xy −2y
2
+ 7x + 6y −45 = 0;
c)
˜
∆ : (x, y) = (1 + 2t, 1 −t); Γ : x
2
+ 2xy +y
2
+x −2y + 13 = 0.
R: a) Secant˘a; b) Exterioar˘a; c) Tangent˘a.
5. S˘a se afle polul axei Oy ¸si polara punctului A(1, −2) fat ¸˘a de conica
Γ : x
2
−2y
2
−3x −7y + 1 = 0.
R: Coeficient ¸ii ecuat ¸iei dreptei polare, obt ¸inute prin dedublarea ecuat ¸ie conicei cu coordonatele polului
M(x
0
, y
0
), trebuie s˘a fie proport ¸ionali cu ai ecuat ¸iei axei Oy : x = 0; rezult˘a M(19/4, −7/4)). b) Prin
dedublare cu A, rezult˘a polara
˜
∆ : x −y −13 = 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Cuadrice 161
6. Aflat ¸i ecuat ¸ia axei de simetrie a conicei x
2
+ 2xy + y
2
− 2x + 4y − 16 = 0 ¸si ecuat ¸ia diametrului
conjugat:
a) direct ¸iei axei Ox;
b) direct ¸iei ¯ v ≡ (1, −3).
R: a
11
g
x
+a
12
g
y
= 0 ⇔2x + 2y + 1 = 0; a) ¯ v
Ox
≡ (1, 0);
˜
∆ : x +y = 1; b)
˜
∆ : 2x + 2y + 7 = 0.
7. S˘a se determine centrul, axele ¸si vˆarfurile conicei
Γ : 16x
2
+ 4xy + 19y
2
+ 104x −212y −356 = 0.
R: C(−4, 6),
˜

1
: 2x −y + 14 = 0;
˜

2
: x + 2y −8 = 0;elips˘a, 4 vˆarfuri:
(−4 ±2

3, 6 ±4

3), (−12, 10), (4, 2).
8. S˘a se demonstreze c˘a:
a) polara oric˘arui punct de pe o dreapt˘a fat ¸˘a de o conic˘a, cont ¸ine polul acelei drepte;
b) polul oric˘arei drepte care trece printr-un punct dat este situat pe o dreapt˘a fix˘a, care este exact
polara punctului dat.
R: Se folose¸ste relat ¸ia dintre coordonatele polului ¸si cele ale unui punct de pe polara asociat˘a, furnizat˘a
de ecuat ¸ia polarei.
9. S˘a se discute ˆın funct ¸ie de parametrii a, b ∈ R natura conicelor
Γ : (a −1)x
2
+ 2bxy −(a + 1)y
2
+ 2ax + 2by −a −1 = 0, a ∈ R.
R: Invariant ¸ii conicelor au expresiile:
∆ = (a + 1)(2a
2
+ 2b
2
−1), δ = 1 −a
2
−b
2
, I = −2.
Pentru ∆ = 0 distingem cazurile degenerate:
pentru a = −1, b ,= 0, dou˘a drepte concurente;
pentru a = −1, b = 0, pereche de drepte paralele;
pentru a ,= −1, 2a
2
+ 2b
2
= 1, un punct.
Pentru ∆ ,= 0 (cazul nedegenerat) avem elips˘a, parabol˘a sau hiperbol˘a, dup˘a cum respectiv δ > 0,
δ = 0 sau δ < 0.
Capitolul 5. Cuadrice
1 Sfera
Reamintim c˘a date fiind dou˘a puncte A
i
(x
i
, y
i
, z
i
), i = 1, 2 ˆın spat ¸iul E
3
raportat la reperul cartezian
¦O; ¦
¯
i,
¯
j,
¯
k¦¦, distant ¸a dintre acestea este dat˘a de formula
d(A
1
, A
2
) =
_
(x
2
−x
1
)
2
+ (y
2
−y
1
)
2
+ (z
2
−z
1
)
2
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
162 Sfera
Fig. 35. a) Sfera b) Parametrizarea sferei
Definit ¸ie. Fie punctul C(x
0
, y
0
, z
0
) ∈ E
3
¸si r > 0. Se nume¸ste sfera de centru C ¸si raz˘a r mult ¸imea
punctelor M ∈ E
3
cu proprietatea d(C, M) = r.
Observat ¸ii. 1. Punctul M(x, y, z) ∈ E
3
apart ¸ine sferei de centru C(x
0
, y
0
, z
0
) si raz˘a r daca ¸si numai
dac˘a distant ¸a de la M la centrul C al sferei este r (vezi figura), deci dac˘a coordonatele sale satisfac
relat ¸ia
(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
+ (z −z
0
)
2
= r
2
. (1)
ˆ
Intr-adev˘ar, punctul M apart ¸ine sferei dac˘a ¸si numai dac˘a au loc relat ¸iile echivalente d(C, M) = r ⇔
_
(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
+ (z −z
0
)
2
= r ⇔ (1). Astfel, aceast˘a sfer˘a este descris˘a analitic prin
Σ = ¦M(x, y, z) ∈ R
3
¸
¸
(x, y, z) ∈ R
3
, (x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
+ (z −z
0
)
2
= r
2
¦
sau, pe scurt,
Σ : (x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
+ (z −z
0
)
2
= r
2
.
Ecuat ¸ia de mai sus se nume¸ste ecuat ¸ia cartezian˘a implicit˘a a sferei Σ de centru (x
0
, y
0
, z
0
) ¸si raz˘a r.
Putem rescrie aceast˘a ecuat ¸ie sub form˘a parametric˘a
_
_
_
x = x
0
+r sin ucos v
y = y
0
+r sin usinv
z = z
0
+r cos u
(2)
cu u ∈ [0, π], v ∈ [0, 2π] drept parametri (vezi figura). Ecuat ¸ia (2) se poate rescrie sub form˘a vectorial˘a
¯ r = ¯ r
0
+r(sin ucos v
¯
i + sin usin v
¯
j + cos u
¯
k) (3)
unde am notat
¯ r = OM ≡ (x, y, z), ¯ r
0
= OC ≡ (x
0
, y
0
, z
0
).
2. Dezvoltˆand polinomul de gradul doi din ecuat ¸ia (1), observ˘am c˘a acesta este de forma:
x
2
+y
2
+z
2
+ 2ax + 2by + 2cz +d = 0, (4)
cu a, b, c, d parametri reali. Reciproc, ecuat ¸ia (4) se rescrie
(x +a)
2
+ (y +b)
2
+ (z +c)
2
= ρ, ρ = a
2
+b
2
+c
2
−d ,
¸si, notˆand cu Σ mult ¸imea de puncte descrise de ecuat ¸ia (4), distingem cazurile:
dac˘a ρ > 0, atunci Σ este o sfer˘a de centru C(x
0
, y
0
, z
0
) = (−a, −b, −c), raz˘a r =

ρ;
dac˘a ρ = 0, atunci Σ = ¦(−a, −b, −c)¦;
dac˘a ρ < 0, atunci Σ este mult ¸imea vid˘a.
ˆ
In primul caz, deci pentru a
2
+b
2
+c
2
−d)0, ecuat ¸ia
x
2
+y
2
+z
2
+ 2ax + 2by + 2cz +d = 0 (5)
se nume¸ste ecuat ¸ia cartezian˘a general˘a a sferei.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Cuadrice 163
Fig. 36. Sfera: interior/exterior
3. Din punct de vedere topologic, o sfer˘a Σ este o mult ¸ime
marginit˘a si ˆınchis˘a, deci compact˘a. Ea separ˘a spat ¸iul E
3
ˆın
dou˘a submult ¸imi disjuncte: interiorul sferei Σ notat int (Σ) ¸si
exteriorul sferei Σ notat ext (Σ) (vezi figura). Remarc˘am c˘a
dac˘a sfera are centrul C(x
0
, y
0
, z
0
) ¸si raza r > 0, avem
int Σ = ¦(x, y, z) [f(x, y, z)¸0¦
ext Σ = ¦(x, y, z) [f(x, y, z))0¦
unde f : R
3
→R, f(x, y, z) = (x−x
0
)
2
+(y−y
0
)
2
+(z−z
0
)
2
−r
2
.
Sfera Σ ca mult ¸ime de puncte ˆın spat ¸iul topologic R
3
este
ˆınchis˘a ¸si m˘arginit˘a (deci compact˘a) ¸si conex˘a, int Σ ¸si ext Σ
sunt deschise ¸si conexe, int Σ este convex˘a, int Σ ¸si Σ sunt simplu conexe, iar un segment ce are
capetele ˆın int Σ ¸si ext Σ respectiv intersecteaz˘a ˆın mod necesar sfera (tem˘a, verificat ¸i!) .
4. O sfer˘a este determinat˘a de patru puncte necoplanare A
i
(x
i
, y
i
, z
i
), i = 1, 4 (care satisfac deci
condit ¸ia ¸A
1
A
2
, A
1
A
3
overlineA
1
A
4
) = 0), astfel: un punct A(x, y, z) apart ¸ine sferei dac˘a satisface
(spre exemplu) ecuat ¸ia sferei ˆın forma normal˘a
Σ : x
2
+y
2
+z
2
+mx +ny +pz = q,
unde parametrii m, n, p, q sunt nedeterminat ¸i; deoarece cele 4 puncte apart ¸in sferei, avem satisf˘acute
condit ¸iile
Σ : x
2
i
+y
2
i
+z
2
i
+mx
i
+ny
i
+pz
i
= q, i = 1, 4.
Condit ¸ia de compatibilitate a sistemului reunit de 5 ecuat ¸ii (determinantul caracteristic nul, conform
teoremei Rouche), conduce la ecuat ¸ia sferei prin 4 puncte necoplanare (denumit˘a ¸si ecuat ¸ia sferei sub
form˘a de determinant)
Σ :
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x
2
+y
2
+z
2
x y z 1
x
2
1
+y
2
1
+z
2
1
x
1
y
1
z
1
1
x
2
2
+y
2
2
+z
2
2
x
2
y
2
z
2
1
x
2
3
+y
2
3
+z
2
3
x
3
y
3
z
3
1
x
2
4
+y
2
4
+z
2
4
x
4
y
4
z
4
1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0. (6)
5. Ecuat ¸iile parametrice (2) ale sferei de centru C(x
0
, y
0
, z
0
) ¸si raz˘a r se pot rescrie, pentru u =
ϕ −π/2, v = θ:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
x = x
0
+r cos ϕcos θ
y = y
0
+r cos ϕsin θ
z = z
0
+r sin ϕ
, θ ∈ [0, 2π), ϕ ∈ [−π/2, π/2],
ecuat ¸ii folosite ˆın geodezie (ϕ =unghi de ascensie, altitudine). Substituind ˆın (2) p = tg
u
2
, q = tg
v
2
, se
obt ¸in ecuat ¸iile parametrice rat ¸ionale ale sferei
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x = x
0
+
2rp(1−q
2
)
(1+p
2
)(1+q
2
)
y = y
0
+
4rpq
(1+p
2
)(1+q
2
)
z = z
0
+
r(1−p
2
)
1+p
2
, p, q ∈ R.
Dreapt˘a tangent˘a la sfer˘a; plan tangent la sfer˘a.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
164 Sfera
Definit ¸ii. Fie sfera Σ de centru C(x
0
, y
0
, z
0
) ¸si raz˘a r > 0.
a) O dreapt˘a
˜
∆ se spune c˘a este tangent˘a unei sfere dac˘a aceasta intersecteaz˘a sfera ˆıntr-un punct
dublu (dou˘a puncte confundate).
b) Se nume¸ste plan tangent la sfera S ˆın punctul A(x
t
, y
t
, z
t
) al acesteia, locul geometric al tuturor
dreptelor tangente la sfer˘a ˆın punctul A.
Ecuat ¸ia planului π tangent la sfer˘a rezult˘a prin dedublarea ecuat ¸iei (1) a sferei cu coordonatele
punctului A(x
t
, y
t
, z
t
); ˆın urma dedubl˘arii, se obt ¸ine
π : (x −x
0
)(x
t
−x
0
) + (y −y
0
)(y
t
−y
0
) + (z −z
0
)(z
t
−z
0
) −r
2
= 0
sau echivalent, prin dedublarea ecuat ¸iei carteziene generale (5) a sferei,
π : xx
t
+yy
t
+zz
t
+a(x +x
t
) +b(y +y
t
) +c(z +z
t
) +d = 0.
Observat ¸ii. 1. Dat fiind un plan oarecare π ¸si sfera Σ de centru C ¸si raz˘a r, pozit ¸ia relativ˘a a planului
fat ¸˘a de sfer˘a se determin˘a ˆın funct ¸ie de distant ¸a d = d(C, π) de la centrul sferei la planul π, dup˘a cum
urmeaz˘a:
dac˘a d¸r, atunci planul este secant sferei, ¸si taie sfera dup˘a un cerc; ˆın particular, dac˘a d = 0, cercul
de sect ¸iune este un cerc mare al sferei;
dac˘a d = r, atunci planul este tangent sferei, ¸si taie sfera dup˘a un punct dublu, punctul de tangent ¸˘a;
dac˘a d)r, atunci planul este exterior sferei ¸si nu o intersecteaz˘a.
2. Dat˘a fiind dreapta
˜
∆ ¸si sfera Σ de centru C ¸si raz˘a r, pozit ¸ia relativ˘a a dreptei fat ¸a de sfer˘a se
determin˘a ˆın funct ¸ie de distant ¸a d = d(C,
˜
∆) de la centrul sferei la dreapt˘a, astfel:
dac˘a d¸r, dreapta este secant˘a sferei, ¸si taie sfera dup˘a dou˘a puncte; ˆın particular, dac˘a d = 0,
punctele de intersect ¸ie sunt diametral opuse;
dac˘a d = r, dreapta este tangent˘a sferei, ¸si taie sfera dup˘a un punct dublu, punct de tangent ¸˘a;
dac˘a d)r, dreapta este exterioar˘a sferei ¸si nu o intersecteaz˘a.
Exercit ¸iu. Aflat ¸i planul π tangent sferei Σ : x
2
+ y
2
+ z
2
= 3 ˆın punctul acesteia A
t
(1, 1, 1) ¸si
determinat ¸i pozit ¸ia dreptei
˜
∆ : x = y =
3
2
−z fat ¸˘a de sfer˘a.
Solut ¸ie. Prin dedublarea ecuat ¸iei sferei cu coordonatele punctului A
t
, rezult˘a ecuat ¸ia planului tangent
ˆın A
t
la sfer˘a, π : x +y +z = 3.
Aducˆand ecuat ¸ia sferei la forma (1), obt ¸inem centrul sferei C(0, 0, 0) ¸si raza r =

3. Cum distant ¸a
de la C la dreapta
˜
∆ este exact

3 (tem˘a, verificat ¸i!) , rezult˘a c˘a dreapta este tangent˘a sferei.
Altfel. Intersect˘am dreapta cu sfera: coordonatele intersect ¸iei satisfac simultan ecuat ¸iile dreptei ¸si
ecuat ¸ia sferei, deci sistemul algebric de gradul doi
_
x = y = 3 −z
x
2
+y
2
+z
2
= 3
cu solut ¸ia unic˘a (tem˘a, verificat ¸i!) punctul dublu A
t
(1, 1, 1). Deci dreapta este tangent˘a sferei ˆın A
t
¸si ˆın particular este cont ¸inut˘a ˆın planul π, care este tangent sferei ˆın A
t
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Cuadrice 165
2 Elipsoidul
ˆ
In cele ce urmeaz˘a, vom studia o serie de suprafet ¸e particulare descrise de ecuat ¸ii algebrice de gradul
doi ˆın necunoscutele (x, y, z), numite generic cuadrice.
ˆ
In raport cu un sistem de coordonate privilegiat
(convenabil ales), ecuat ¸iile cuadricelor au o form˘a simpl˘a, numit˘a ˆın cele ce urmeaz˘a ecuat ¸ie redus˘a
sau ecuat ¸ie canonic˘a. Un exemplu de cuadric˘a, sfera, a fost deja prezentat ˆın Sect ¸iunea 1.
Definit ¸ie. Se nume¸ste elipsoid, cuadrica Σ ⊂ E
3
cu ecuat ¸ia redus˘a de forma
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
−1 = 0, (1)
unde a, b, c sunt numere reale strict pozitive, numite semiaxele elipsoidului Σ.
Fig. 37. Elipsoidul
Observat ¸ii. 1. Putem deduce forma elipsoidului, studiindu-
i simetriile ¸si intersect ¸iile cu axele ¸si planele de coordonate.
Deoarece ecuat ¸ia (1) r˘amˆane neschimbat˘a ˆın urma aplic˘arii
simetriilor
(x, y, z) →(−x, −y, −z),
(x, y, z) →(x, y, −z),
(x, y, z) →(−x, y, z),
(x, y, z) →(x, −y, z)
rezult˘a c˘a elipsoidul este simetricrespectiv fat ¸˘a de originea
O (numit˘a ¸si centrul elipsoidului) ¸si planele de coordonate
xOy, yOz, zOx (care din acest motiv se numesc plane princi-
pale ale elipsoidului). Ecuat ¸ia (1) r˘amˆane neschimbat˘a ¸si ˆın
urma aplic˘arii simetriilor
(x, y, z) →(x, −y, −z), (x, y, z) →(−x, y, −z), (x, y, z) →(−x, −y, z),
deci elipsoidul este simetric respectiv fat ¸˘a de axele de coordonate Ox, Oy, Oz (care din acest motiv se
numesc axele elipsoidului).
2. Intersect ¸iile dintre elipsoid ¸si planele de coordonate sunt elipsele
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
−1 = 0
z = 0
_
x
2
a
2
+
z
2
c
2
−1 = 0
y = 0
_
y
2
b
2
+
z
2
c
2
−1 = 0
x = 0.
De asemenea, intersect ¸iile dintre elipsoid ¸si plane paralele cu planele de coordonate sunt elipse; spre
exemplu, intersect ¸ia cu planul z = h (unde h ∈ [−c, c]) este elipsa
_
x
2
a
2
(c
2
−h
2
)/c
2
+
y
2
b
2
(c
2
−h
2
)/c
2
−1 = 0
z = h
, h ∈ [−c, c].
3. Ecuat ¸iile parametrice ale elipsoidului (1) sunt
_
_
_
x = a sin ucos v
y = b sin usin v
z = c cos u
, u ∈ [0, π], v ∈ [0, 2π].
4. Elipsoidul intervine ˆın mecanic˘a (spre exemplu, elipsoidul de inert ¸ie), geodezie ¸si topografie (pentru
masur˘atori terestre), etc.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
166 Hiperboloizii
Teorem˘a. Elipsoidul este o multime compact˘a ˆın E
3
.
Demonstrat ¸ie. Din ecuat ¸ia (1) obt ¸inem inegalit˘at ¸ile
x
2
a
2
= 1 −
y
2
b
2

z
2
c
2
≤ 1 ¸si analog, condit ¸iile
y
2
b
2
≤ 1,
z
2
c
2
≤ 1. Deci un punct oarecare al elipsoidului se afl˘a inclus ˆın paralelipipedul [−a, a]
[−b, b] [−c, c] ⊂ E
3
, ¸si prin urmare elipsoidul este o mult ¸ime m˘arginit˘a ˆın E
3
. El este ¸si mult ¸ime
ˆınchis˘a, fiind preimaginea f
−1
(¦0¦) a mult ¸imii ˆınchise ¦0¦ ⊂ R prin funct ¸ia polinomial˘a (deci continu˘a)
f : R
3
→R, f(x, y, z) =
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
−1. Deci elipsoidul este mult ¸ime compact˘a ˆın E
3
.
Teorem˘a. Intersect ¸ia dintre un elipsoid ¸si un plan poate fi o elips˘a, un punct sau mult ¸imea vid˘a.
Demonstrat ¸ie. O asemenea intersect ¸ie este o curb˘a dat˘a de ecuat ¸ii de gradul doi, deci o conic˘a. Elip-
soidul fiind mult ¸ime compact˘a, ¸si intersect ¸ia sa cu un plan (submult ¸ime ˆınchis˘a a elipsoidului) este
tot compact˘a, deci aceast˘a conic˘a este compact˘a, ˆın particular m˘arginit˘a. Singurele conice m˘arginite
fiind elipsa, un punct si mult ¸imea vid˘a, rezult˘a afirmat ¸ia.
3 Hiperboloizii
Definit ¸ie. Se nume¸ste hiperboloid!cu o pˆanz˘a, cuadrica Σ ⊂ E
3
cu ecuat ¸ia redus˘a de forma
Σ :
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 1, (1)
unde a, b, c sunt numere reale strict pozitive, numite semiaxele hiperboloidului cu o pˆanz˘a Σ.
Fig. 38. a) Hiperboloidul cu o pˆanz˘a; b) Hiperboloidul cu dou˘a pˆanze
Observat ¸ii. 1. Hiperboloidul cu o pˆanz˘a are acelea¸si simetrii ca ¸si elipsoidul ¸si are patru vˆarfuri.
Intersect ¸iile sale cu planele zOy ¸si zOx sunt respectiv hiperbolele
_
y
2
b
2

z
2
c
2
= 1
x = 0
_
x
2
a
2

z
2
c
2
= 1
y = 0
iar intersect ¸iile sale cu planele z = h, h ∈ R (paralele cu xOy) sunt elipse.
2. Din punct de vedere topologic, hiperboloidul cu o pˆanza este o mult ¸ime nem˘arginit˘a (deci necom-
pact˘a) ¸si ˆınchis˘a, conex˘a, neconvex˘a, ne-simplu conex˘a ˆın spat ¸iul E
3
.
3. Hiperboloidul cu o pˆanz˘a este o suprafat ¸˘a dublu riglat˘a; prin fiecare punct al s˘au trece un plan
care taie hiperboloidul dup˘a dou˘a drepte distincte. Aceast˘a proprietate face ca hiperboloidul cu o
pˆanz˘a s˘a fie folosit ˆın construct ¸ii industriale-ca model pentru turnuri de r˘acire, co¸suri de fum, etc, ¸si
ˆın realizarea arborilor necoliniari (rot ¸i dint ¸ate hiperbolice)-ˆın transmisia rotat ¸iilor.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Cuadrice 167
4. Hiperboloidul cu o pˆanz˘a (1) admite ecuat ¸iile parametrice
_
_
_
x = achucos v
y = bchusin v
z = c sh u
, u ∈ R, v ∈ [0, 2π].
ˆ
Inlocuind p = th
u
2

ch(u/2)
sh(u/2)
, q = tg
v
2
, folosind chu
def
=
e
u
+e
−u
2
, shu
def
=
e
u
−e
−u
2
¸si relat ¸iile derivate
ch
2
u − sh
2
u = 1,
ch
2
u
2
=
1 + chu
2
=
1
1 −th
2
(u/2)
, sh
2
u
2
=
chu −1
2
chu =
th
2
(u/2) + 1
1-th
2
(u/2)
, shu =
2th
2
(u/2)
1-th
2
(u/2)
,
obt ¸inem ecuat ¸iile parametrice rat ¸ionale ale hiperboloidului cu o pˆanz˘a,
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x = a
(1+p
2
)(1−q
2
)
(1−p
2
)(1+q
2
)
y = b
2(1+p
2
)q
(1−p
2
)(1+q
2
)
z = c
2p
1−p
2
, p ∈ R¸¦±1¦, q ∈ R.
Definit ¸ie. Se nume¸ste con, cuadrica Σ ⊂ E
3
dat˘a de o ecuat ¸ie redus˘a de forma
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
= 0, (a, b, c > 0). (2)
Observat ¸ii. 1. Conul descris de ecuat ¸ia (2) se mai nume¸ste ¸si conul asimptot al hiperboloidului cu
o pˆanz˘a (1). Denumirea acestei cuadrice decurge din calitatea pˆanzelor celor dou˘a suprafet ¸e de a se
apropia una fat ¸˘a de cealalt˘a la infinit.
2. Ca utiliz˘ari, conul este folosit, spre exemplu, pentru transmiterea mi¸sc˘arii de rotat ¸ie ˆıntre doi
arbori necoliniari prin intermediul a dou˘a rot ¸i dint ¸ate conice.
3. Din punct de vedere topologic, conul are acelea¸si propriet˘at ¸i cu ale hiperboloidului cu o pˆanz˘a, cu
except ¸ia faptului c˘a un con este simplu conex.
Definit ¸ie. Se nume¸ste hiperboloid!cu dou˘a pˆanze, cuadrica Σ ⊂ E
3
ce admite o ecuat ¸ie redus˘a de
forma

x
2
a
2

y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 1, (3)
unde a, b, c sunt numere reale strict pozitive, numite semiaxele hiperboloidului Σ.
Observat ¸ii. 1. Hiperboloidul cu dou˘a pˆanze are acelea¸si simetrii ca ¸si hiperboloidul cu o pˆanz˘a ¸si
are dou˘a vˆarfuri care sunt situate pe axa Oz. Intersect ¸iile sale cu planele zOy ¸si zOx sunt respectiv
hiperbolele
_

y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 1
x = 0
_

x
2
a
2
+
z
2
c
2
= 1
y = 0.
Privind intersect ¸iile sale cu planele z = h, h ∈ R (paralele cu xOy) distingem cazurile:
dac˘a h ∈ (−c, c), intersect ¸ia este mult ¸imea vid˘a;
dac˘a h ∈ ¦−c, c¦, se obt ¸in cele dou˘a vˆarfuri ale hiperboloidului cu dou˘a pˆanze;
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
168 Paraboloizii
dac˘a [h[ > c, intersect ¸iile sunt elipsele
_
x
2
a
2
(h
2
−c
2
)/c
2
+
y
2
b
2
(h
2
−c
2
)/c
2
= 1
z = h.
2. Din punct de vedere topologic, hiperboloidul cu dou˘a pˆanze este mult ¸ime nem˘arginit˘a ¸si ˆınchis˘a,
neconvex˘a, neconex˘a, simplu conex˘a ˆın spat ¸iul E
3
.
3. Hiperboloidul cu dou˘a pˆanze admite ecuat ¸iile parametrice
_
_
_
x = ashucos v
y = bshusin v
z = ± c ch u
, u ∈ R, v ∈ [0, 2π]
sau, ˆınlocuind p = th
u
2

ch(u/2)
sh(u/2)
, q = tg
v
2
, se obt ¸in ecuat ¸iile parametrice rat ¸ionale
_
x = a
2p(1−q
2
)
(1−p
2
)(1+q
2
)
y = b
4pq
(1−p
2
)(1+q
2
)
, z = c
1+q
2
1−p
2
, p ∈ R¸¦±1¦, q ∈ R.
4. Conul dat de ecuat ¸ia (2) se mai nume¸ste ¸si conul asimptot al hiperboloidului cu dou˘a pˆanze (3).
4 Paraboloizii
Definit ¸ie. Se nume¸ste paraboloid eliptic, cuadrica Σ ⊂ E
3
ce admite o ecuat ¸ie redus˘a de forma
z =
x
2
a
2
+
y
2
b
2
, (a, b > 0). (1)
Observat ¸ii. 1. Paraboloidul eliptic admite drept plane de simetrie planele de coordonate zOx ¸si zOy,
numite ¸si plane principale. De asemenea, acesta admite axa Oz drept ax˘a de simetrie (numit˘a axa
principal˘a a paraboloidului) ¸si este tangent˘a la planul xOy ˆın originea O a sistemului de coordonate
(numit vˆarful paraboloidului).
Fig. 39. a) Paraboloidul eliptic; b) Paraboloidul hiperbolic
2. Paraboloidul eliptic intersecteaz˘a planele de coordonate zOx ¸si zOy respectiv dup˘a parabolele
_
z =
x
2
a
2
y = 0
_
z =
y
2
b
2
x = 0.
Privind intersect ¸iile sale cu planele paralele cu xOy z = h, h ∈ R, distingem cazurile:
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Cuadrice 169
dac˘a h < 0, intersect ¸ia este mult ¸imea vid˘a;
dac˘a h = 0 (planul xOy), se obt ¸ine vˆarful paraboloidului eliptic;
dac˘a h > 0, intersect ¸ia este elipsa
_
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= h
z = h.
3. Topologic, paraboloidul eliptic este mult ¸ime nem˘arginit˘a ¸si ˆınchis˘a, neconvex˘a, conex˘a ¸si simplu
conex˘a ˆın E
3
.
4. Paraboloidul eliptic admite ecuat ¸iile parametrice
_
_
_
x = aucos v
y = busin v
z = u
2
, u ∈ R, v ∈ [0, 2π],
sau, ˆınlocuind p = u, q = tg
v
2
, se obt ¸in ecuat ¸iile parametrice rat ¸ionale
_
x = ap
1−q
2
1+q
2
y = b
2pq
1+q
2
, z = p
2
, p, q ∈ R.
5. Paraboloidul eliptic este folosit ˆın industria confect ¸iilor, astrofizic˘a (ˆın proiectarea antenelor tele-
scopice), etc.
Definit ¸ie. Se nume¸ste paraboloid hiperbolic sau ¸sa, cuadrica Σ ⊂ E
3
ce admite o ecuat ¸ie redus˘a de
forma
2z =
x
2
a
2

y
2
b
2
, (a, b > 0). (2)
Observat ¸ii. 1. Paraboloidul hiperbolic are acelea¸si plane ¸si axe de simetrie ca ¸si paraboloidul eliptic.
2. Paraboloidul hiperbolic intersecteaz˘a planele de coordonate zOx ¸si zOy respectiv dup˘a parabolele
_
z =
x
2
a
2
y = 0
_
z = −
y
2
b
2
x = 0
¸si se observ˘a c˘a acestea au concavitatea orientat˘a diferit (prima ˆın sensul axei Oz, c˘aci de-a lungul ei
avem z ≥ 0), iar cealalt˘a ˆın sens opus sensului axei Oz). Privind intersect ¸iile sale cu planele paralele
cu xOy date de ecuat ¸ii carteziene de forma z = h, h ∈ R, distingem cazurile:
dac˘a h ,= 0, intersect ¸ia este hiperbola
_
x
2
a
2

y
2
b
2
= h
z = h
, care are axa transvers˘a paralel˘a cu Ox sau
cu Oy, dup˘a cum h > 0 sau h < 0.
dac˘a h = 0 (planul xOy), se obt ¸ine perechea de drepte concurente ˆın O,
_ _
x
a
+
y
b
_ _
x
a

y
b
_
= 0.
z = 0
3. Topologic, ¸saua are acelea¸si calit˘at ¸i ca ale paraboloidului eliptic.
4. Paraboloidul hiperbolic admite ecuat ¸iile parametrice
_
_
_
x = auch v
y = b ush v
z = u
2
,
_
_
_
x = aush v
y = b uch v
z = −u
2
, u > 0, v ∈ R,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
170 Alte tipuri de cuadrice
sau, ˆınlocuind p = u, q = th
v
2
, se obt ¸in ecuat ¸iile parametrice rat ¸ionale ale paraboloidului hiperbolic
_
x = ap
1+q
2
1−q
2
y = b
2pq
1−q
2
, z = p
2
,
_
x = a
2pq
1−q
2
y = bp
1+q
2
1−q
2
, z = p
2
, p > 0, q ∈ R¸¦±1¦
5. Paraboloidul hiperbolic este o suprafat ¸˘a dublu riglat˘a, motiv pentru care este folosit ˆın construct ¸ii
industriale ca model pentru acoperi¸suri.
5 Alte tipuri de cuadrice
ˆ
In paragrafele anterioare am trecut ˆın revist˘a principalele tipuri de cuadrice nedegenerate. Vom
prezenta ˆın continuare celelalte tipuri de cuadrice, indicˆand ˆın fiecare caz forma ecuat ¸iei canonice
aferente.
Definit ¸ii. a) Se nume¸ste cilindru circular, cuadrica Σ ⊂ E
3
dat˘a de o ecuat ¸ie de forma
x
2
+y
2
= a
2
, (1)
unde a este un num˘ar real strict pozitiv, numit raza cilindrului Σ.
b) Se nume¸ste cilindru eliptic, cuadrica Σ ⊂ E
3
dat˘a de o ecuat ¸ie de forma
x
2
a
2
+
y
2
b
2
−1 = 0, (2)
unde a, b sunt numere reale strict pozitive, numite semiaxele cilindrului eliptic Σ.
Σ :
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 1
c) Se nume¸ste cilindru hiperbolic, cuadrica Σ ⊂ E
3
dat˘a de o ecuat ¸ie de forma
Σ :
x
2
a
2

y
2
b
2
−1 = 0, (3)
unde a, b sunt numere reale strict pozitive, numite semiaxele cilindrului hiperbolic Σ.
Fig. 40. Cilindrul eliptic ¸si cilindrul hiperbolic
d) Se nume¸ste cilindru parabolic, cuadrica Σ ⊂ E
3
dat˘a de o ecuat ¸ie de forma
y
2
= 2px, (4)
unde p este un num˘ar real nenul.
Observat ¸ii. Celelalte cuadrice (majoritatea degenerate) sunt:
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Cuadrice 171
pereche de plane concurente,
x
2
a
2

y
2
b
2
= 0;
pereche de plane paralele,x
2
−a
2
= 0;
pereche de plane confundate,x
2
= 0;
dreapt˘a,
x
2
a
2
+
y
2
b
2
= 0;
punct,
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
= 0;
mult ¸ime vid˘a,
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+
z
2
c
2
+1 = 0 (elipsoid imaginar) sau
x
2
a
2
+
y
2
b
2
+1 = 0 (cilindru eliptic imaginar)
sau x
2
+a
2
= 0 (pereche de plane imaginare).
6 Cuadrice riglate
Exist˘a cuadrice Σ ⊂ E
3
al c˘aror plan tangent ˆıntr-n punct al acestora, cont ¸ine cel put ¸in o dreapt˘a
inclus˘a ˆın Σ. Exemple remarcabile sunt: cilindrii (circular, eliptic, hiperbolic, ¸si parabolic), conul,
hiperboloidul cu o pˆanz˘a ¸si paraboloidul hiperbolic. Acestea pot fi generate prin mi¸scarea unei drepte
ce se sprijin˘a pe o curb˘a dat˘a.
Pe de alt˘a parte, elipsoidul ¸si hiperboloizii pot fi generat ¸i prin mi¸scarea unei elipse, iar paraboloizii
a unei parabole ce se sprijin˘a pe o curb˘a dat˘a. Relativ la prima categorie de cuadrice, putem formula
urm˘atoarele
Definit ¸ii. a) Se nume¸ste suprafat ¸˘a riglat˘a, o suprafat ¸˘a Σ ⊂ E
3
care poate fi generat˘a prin mi¸scarea
unei drepte
˜
∆ care se sprijin˘a pe o curb˘a Γ.
ˆ
In acest caz, dreapta
˜
∆ se nume¸ste generatoarea rectilinie
a suprafet ¸ei riglate, iar curba Γ se nume¸ste curb˘a directoare a suprafet ¸ei Σ.
b) O cuadric˘a se nume¸ste dublu riglat˘a dac˘a prin fiecare punct al s˘au trec dou˘a drepte distincte
cont ¸inute ˆın cuadric˘a.
Se poate ar˘ata c˘a orice cuadric˘a, care are proprietatea c˘a o dat˘a cu un punct al ei cont ¸ine oˆıntreag˘a
dreapt˘a ce trece prin acel punct, este cuadric˘a riglat˘a, ¸si reciproc.
Teorem˘a. Hiperboloidul cu o pˆanz˘a ¸si paraboloidul hiperbolic sunt cuadrice dublu riglate.
Fig. 41. Cuadricele dublu riglate: hiperboloidul cu o pˆanz˘a ¸si paraboloidul hiperbolic
Demonstrat ¸ie. Folosind una dintre ecuat ¸iile canonice ale hiperboloidului cu o pˆanz˘a,
x
2
a
2
+
y
2
b
2

z
2
c
2
−1 = 0 ⇔
_
x
a

z
c
_ _
x
a
+
z
c
_
=
_
1 −
y
b
_ _
1 +
y
b
_
,
rezult˘a clar c˘a familiile de drepte F
H
= ¦
˜

λ
¸
¸
¸ λ ∈ R¦ ∪ ¦
˜


¦ ¸si ¦
˜

µ
¸
¸
¸ µ ∈ R¦ ∪ ¦
˜

t

¦ sunt cont ¸inute
ˆın hiperboloid, dreptele avˆand respectiv ecuat ¸iile
˜

λ
:
x
a
+
z
c
−λ
_
1 +
y
b
_
= λ
_
x
a

z
c
_

_
1 −
y
b
_
= 0,
˜


:
x
a

z
c
= 1 +
y
b
= 0
˜

µ
:
x
a
+
z
c
−µ
_
1 −
y
b
_
= µ
_
x
a

z
c
_

_
1 +
y
b
_
= 0,
˜

t

:
x
a

z
c
= 1 −
y
b
= 0
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
172 Cuadrice descrise prin ecuat ¸ia general˘a
¸si mai mult, c˘a reuniunea fiec˘arei familii de drepte (ca mult ¸ime de puncte) acoper˘aˆıntreg hiperboloidul
cu o pˆanz˘a. Numim aceste familii generatoare rectilinii ale hiperboloidului cu o pˆanz˘a.
ˆ
In ceea ce
prive¸ste paraboloidul hiperbolic dat prin ecuat ¸ia canonic˘a
z =
x
2
a
2

y
2
b
2
⇔z =
_
x
a

y
b
_ _
x
a
+
y
b
_
observ˘am c˘a ecuat ¸ia acestuia este satisf˘acut˘a de familiile de drepte F
P
= ¦
˜

λ
¸
¸
¸ λ ∈ R¦ ∪ ¦
˜


¦ ¸si
¦
˜

µ
¸
¸
¸ µ ∈ R¦ ∪ ¦
˜

t

¦, care deci sunt cont ¸inute ˆın paraboloid,
˜

λ
:
x
a
+
y
b
−λz = λ
_
x
a

y
b
_
−1 = 0;
˜


: z =
x
a

y
b
= 0

µ
:
x
a

y
b
−µz = µ
_
x
a
+
y
b
_
−1 = 0;
˜

t

: z =
x
a
+
y
b
= 0
¸si care, ca ¸si ˆın cazul hiperboloidului cu o pˆanz˘a, genereaz˘a cuadrica.
Observat ¸ii. 1. Translatˆand ˆın origine oricare din cele dou˘a familii de generatoare ale hiperboloidului
cu o pˆanz˘a obt ¸inem o singur˘a familie de generatoare ale conului asimptot al acestuia. Astfel conul
apare ca o suprafat ¸˘a (simplu) riglat˘a.
2. Se poate ar˘ata c˘a suprafet ¸ele dublu riglate pot fi doar un plan, un hiperboloid cu o pˆanz˘a sau un
paraboloid hiperbolic.
3. Familiile de generatoare au o serie de propriet˘at ¸i deosebit de utile ˆın aplicat ¸ii. Iat˘a cˆateva dintre
acestea. Au loc urm˘atoarele propriet˘at ¸i ale celor dou˘a familii de generatoare ale hiperboloidului cu o
pˆanz˘a sau ale paraboloidului hiperbolic:
oricare dou˘a drepte ce apart ¸in aceleia¸si familii sunt necoplanare;
oricare dou˘a drepte ce apart ¸in la familii diferite sunt coplanare (ˆın cazul paraboloidului hiperbolic,
ˆın mod necesar concurente);
direct ¸iile a trei drepte din aceea¸si familie sunt necoplanare.
7 Cuadrice descrise prin ecuat ¸ia general˘a
Identificˆand spat ¸iul punctual tridimensional E
3
cu spat ¸iul vectorial tridimensional format din triplete
de numere reale R
3
prin fixarea unui reper cartezian ¦O;
¯
i,
¯
j,
¯
k¦, putem descrie cuadricele prin ecuat ¸ii
algebrice de gradul doi, de forma
g(x, y, z) ≡ a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+
+2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz + 2a
10
x + 2a
20
y + 2a
30
z +a
00
= 0
(1)
unde presupunem a
2
11
+ a
2
22
+ a
2
33
+ a
2
12
+ a
2
13
+ a
2
23
,= 0, adic˘a m˘acar un coeficient al termenilor de
grad doi este nenul.
Definit ¸ii. a) Fuct ¸ia g : R
3
→ R din membrul stˆang al ecuat ¸iei (1) se mai nume¸ste form˘a p˘atratic˘a
afin˘a.
b) Se nume¸ste cuadric˘a sau suprafat ¸˘a algebric˘a de ordinul al doilea mult ¸imea de nivel constant
Σ = ¦M(x, y, z)
¸
¸
(x, y, z) ∈ R
3
, g(x, y, z) = 0¦ ,
ˆ
In cele ce urmeaz˘a, vom nota cuadrica Σ dat˘a prin ecuat ¸ia cartezian˘a (1) pe scurt, prin Σ : g(x, y, z) =
0.
Exemple. x
2
+
y
2
2
−z
2
−1 = 0, x
2
−y
2
−1 = 0, z
2
+z −2 = 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Cuadrice 173
Observat ¸ie. Din punct de vedere topologic, orice cuadric˘a Σ = g
−1
(0) este mult ¸ime ˆınchis˘a ˆın E
3

R
3
, deoarece este preimaginea prin funct ¸ia continu˘a g : R
3
→R a mult ¸imii ˆınchise ¦0¦ ⊂ R.
ˆ
In continuare vom determina o mi¸scare rigid˘a ˆın spat ¸iu (o roto-translat ¸ie; o izometrie pozitiv˘a),
care s˘a transporte reperul cartezian natural ¦O;
¯
i,
¯
j,
¯
k¦ ≡ Oxyz relativ la care cuadrica are ecuat ¸ia
(1), ˆın reperul ¦O;
¯
i
t
,
¯
j
t
,
¯
k
t
¦ ≡ O
t
x
t
y
t
z
t
relativ la care ecuat ¸ia cuadricii s˘a fie cˆat mai simpl˘a posibil.
Astfel putem ˆıncadra cuadrica ˆıntr-unul din tipurile descrise anterior prin ecuat ¸ii carteziene:
sfer˘a,
elipsoid,
hiperboloid (cu o pˆanz˘a sau cu dou˘a pˆanze),
paraboloid (eliptic sau hiperbolic),
con,
cilindru (circular, eliptic, hiperbolic sau parabolic),
pereche de plane (secante, paralele sau confundate),
dreapt˘a,
mult ¸ime format˘a dintr-un singur punct,
mult ¸imea vid˘a.
Noul reper O
t
x
t
y
t
z
t
se va numi reper canonic, iar ecuat ¸ia simplificat˘a a cuadricii fat ¸˘a de acesta (care
este de tipul celor descrise anterior, ecuat ¸ia canonic˘a (sau ecuat ¸ia redus˘a).
ˆ
In cele ce urmeaz˘a vom de-
termina rototranslat ¸iile Oxyz →O
t
x
t
y
t
z
t
care deplaseaz˘a reperul originar (natural) ˆın reperul canonic.
Invariant ¸ii unei cuadrice. Asociem ecuat ¸iei (1) a cuadricei Σ, matricile
A =
_
_
_
_
a
11
a
12
a
13
a
10
a
21
a
22
a
23
a
20
a
31
a
32
a
33
a
30
a
01
a
02
a
03
a
00
_
_
_
_
, A =
_
_
a
11
a
21
a
13
a
21
a
22
a
23
a
31
a
32
a
33
_
_
,
unde a
ij
= a
ji
, i, j = 0, 3.
Se poate verifica faptul c˘a numerele urm˘atoare sunt invariante la rototranslat ¸iile de reper Oxyz →
O
t
x
t
y
t
z
t
:
∆ = det A, δ = det A, J =
¸
¸
¸
¸
a
11
a
12
a
21
a
22
¸
¸
¸
¸
+
¸
¸
¸
¸
a
11
a
13
a
31
a
33
¸
¸
¸
¸
+
¸
¸
¸
¸
a
22
a
23
a
32
a
33
¸
¸
¸
¸
, I = TrA
.
Aceste numere se numesc invariant ¸i ai cuadricei Σ, depind doar de cuadrica Σ¸si sunt utileˆın clasificarea
acesteia ˆın unul din tipurile enumerate mai sus. Determinantul ∆ descrie natura cuadricei. Anume,
cuadrica se nume¸ste:
degenerat˘a, dac˘a ∆ = 0;
nedegenerat˘a, dac˘a ∆ ,= 0.
Excluzˆand mult ¸imea vid˘a, cuadricele se pot clasifica dup˘a natura lor ˆın:
cuadrice nedegenerate: sfera, elipsoidul, hiperboloizii ¸si paraboloizii;
cuadrice degenerate: conul, cilindrii, perechile de plane, dreapta ¸si punctul.
Exemplu.
ˆ
In cazul sferei, ˆın ecuat ¸ia (1) avem coeficient ¸i de o form˘a particular˘a, anume:
a
11
= a
22
= a
33
= m ,= 0, a
12
= a
13
= a
23
= 0
ρ ≡ (a
10
/m)
2
+ (a
20
/m)
2
+ (a
30
/m)
2
−(a
00
/m) > 0,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
174 Cuadrice descrise prin ecuat ¸ia general˘a
iar invariant ¸ii acesteia rezult˘a prin calcul:
∆ = −ρm
4
,= 0, δ = m
3
, J = 3m
2
, I = 3m+a
00
.
Centrul sferei este punctul C(−a
10
/m, −a
20
/m, −a
30
/m), iar raza r =

ρ. Se poate verifica (tem˘a,
verificat ¸i!) c˘a punctul C este centru de simetrie al sferei. Ne propunem s˘a afl˘am cuadricele care admit
centru de simetrie, pe scurt, cuadricele cu centru.
Cuadrice cu centru de simetrie. Ca ¸si ˆın cazul conicelor, centrul de simetrie al unei cuadrice
Σ : g(x, y, z) = 0, este punct critic al funct ¸iei g, deci solut ¸ia sistemului liniar
_
_
_
g
x
= 0
g
y
= 0
g
z
= 0

_
_
_
a
11
x +a
12
y +a
13
z +a
10
= 0
a
12
x +a
22
y +a
23
z +a
20
= 0
a
13
x +a
23
y +a
33
z +a
30
= 0
(2)
unde am notat g
x
=
∂g
∂x
, g
y
=
∂g
∂y
, g
z
=
∂g
∂z
.
Examinˆand compatibilitatea acestui sistem, distingem cazurile:
det A = δ ,= 0 ⇒ sistemul liniar este compatibil unic determinat. Solut ¸ia este dat˘a de coordonatele
centrului de simetrie al cuadricei, care poate fi sfer˘a, elipsoid, con sau hiperboloid cu o pˆanz˘a
sau cu dou˘a pˆanze;
δ = 0, κ
def
=
¸
¸
¸
¸
a
11
a
12
a
12
a
22
¸
¸
¸
¸
,= 0 ¸si unicul determinant caracteristic al sistemului este nenul ⇒sistemul
liniar este incompatibil (cele trei plane ale c˘aror ecuat ¸ii formeaz˘a sistemul se intersecteaz˘a doar
cˆate dou˘a, dup˘a trei drepte paralele). Cuadrica este ˆın acest caz paraboloid eliptic sau hiperbolic;
δ = 0, κ ,= 0 ¸si unicul determinant caracteristic al sistemului este nul ⇒ sistemul liniar este com-
patibil simplu nedeterminat (cele trei plane ale c˘aror ecuat ¸ii formeaz˘a sistemul se intersecteaz˘a
dup˘a o dreapt˘a, numit˘a dreapt˘a de centre). Cuadrica este ˆın acest caz un cilindru circular, eliptic
sau hiperbolic, sau plane concurente;
δ = 0, sistemul are cei doi determinant ¸i caracteristici nenuli ¸si este de rangul ˆıntˆai ⇒sistemul liniar
este incompatibil (cele trei plane ale c˘aror ecuat ¸ii formeaz˘a sistemul sunt paralele). Cuadrica
este ˆın acest caz un cilindru parabolic;
δ = 0,sistemul are cei doi determinant ¸i caracteristici nuli ¸si este de rangul ˆıntˆai ⇒ sistemul liniar
este compatibil dublu nedeterminat (cele trei plane ale c˘aror ecuat ¸ii formeaz˘a sistemul sunt
confundate). Cuadrica are un plan de centre ¸si este format˘a din dou˘a plane paralele distincte
sau confundate.
Exercit ¸iu. Se d˘a cercul Γ care este tangent axei Oz ¸si are centrul ˆın punctul D(1, 0, 0). Aflat ¸i ecuat ¸ia,
invariant ¸ii ¸si centrul cuadricei Σ care cont ¸ine punctele A(−1, 1, 0), B(0, 1, 1), cercul Γ ¸si axa Oy.
Solut ¸ie. Avˆand centrul pe axa Ox ¸si fiind tangent axei Oz, cercul Γ se afl˘a ˆın planul xOz, la intersect ¸ia
dintre planul xOz : y = 0 ¸si cilindrul circular drept de ecuat ¸ie
(x −1)
2
+z
2
−1 = 0.
Deoarece intersect ¸ia cuadricei cu planul xOz este cercul Γ, ecuat ¸ia cuadricei are forma
((x −1)
2
+z
2
−1) +y(αx +βy +γz +δ) = 0
Cum dreapta Oy : x = z = 0 este cont ¸inut˘a ˆın cuadric˘a, rezult˘a y(βy + δ) = 0 ⇒ β = δ = 0, iar
din condit ¸ia A, B ∈ Σ rezult˘a α = 3, γ = −1. Prin ˆınlocuirea parametrilor α, β, γ, δ rezult˘a ecuat ¸ia
cuadricei Σ : x
2
+ 3xy −yz +z
2
−2x = 0. Invariant ¸ii cuadricei sunt I = 1, J = −5/2 ¸si
∆ =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 3/2 0 −1
3/2 0 −1/2 0
0 −1/2 1 0
−1 0 0 0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
1
4
, δ =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 3/2 0
3/2 0 −1/2
0 −1/2 0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= −
1
4
,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Cuadrice 175
deci cuadrica este nedegenerat˘a (∆ ,= 0) cu centru (δ ,= 0). Sistemul (2) care furnizeaz˘a centrul
cuadricei este ˆın acest caz
_
_
_
2x + 3y −2 = 0
3x −z = 0
−y + 2z = 0

_
_
_
x = 1/10
y = 3/5
z = 3/10
deci centrul cuadricei este C(1/10; 3/5; 10/5).
8 Reducerea la forma canonic˘a a ecuat ¸iei unei cuadrice
Prezent˘am ˆın continuare etapele ce trebuiesc parcurse pentru determinarea ecuat ¸iei canonice a unei
cuadrice dat˘a prin ecuat ¸ia cartezian˘a
Σ : g(x, y, z) ≡ a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz+
+2a
10
x + 2a
20
y + 2a
30
z +a
00
= 0.
Dac˘a cel put ¸in unul din numerele a
12
, a
13
, a
23
este nenul, atunci se efectueaz˘a o rotat ¸ie a sistemului
de coordonate Oxyz →Ox
t
y
t
z
t
determinat˘a de forma p˘atratic˘a
Q(v) = a
11
x
2
+a
22
y
2
+a
33
z
2
+ 2a
12
xy + 2a
13
xz + 2a
23
yz, ∀v = (x, y, z) ∈ R
3
,
folosind coeficient ¸ii acesteia, dup˘a cum urmeaz˘a:
1. Se construie¸ste matricea simetric˘a ata¸sat˘a acestei forme patratice,
A =
_
_
a
11
a
12
a
13
a
13
a
22
a
23
a
13
a
23
a
33
_
_
.
2. Se determin˘a valorile proprii λ
1
, λ
2
, λ
3
ale matricii (care sunt reale) ¸si vectorii proprii core-
spunz˘atori; bazele subspat ¸iilor proprii de dimensiune cel put ¸in doi se ortogonalizeaz˘a folosind procedeul
Gram-Schmidt. Se obt ¸ine o baz˘a ortogonal˘a a spat ¸iului vectorial R
3
.
3. Prin normarea acestei baze rezult˘a baza ortonormat˘a B
t
= ¦¯ e
1
, ¯ e
2
, ¯ e
3
¦. Matricea R care cont ¸ine
coordonatele versorilor noii baze, a¸sezate pe coloane este ortogonal˘a, deci det R = ±1; pentru a fi
matrice de rotat ¸ie, dac˘a det R = −1 fie se schimb˘a ordinea a doi din vectorii bazei, fie se consider˘a ˆın
locul unuia din vectori, opusul s˘au; ˆın final, det R = 1.
4. Folosind formulele de schimbare de coordonate Oxyz →Ox
t
y
t
z
t
de la sistemul init ¸ial la cel rotit
_
_
x
y
z
_
_
= R
_
_
x
t
y
t
z
t
,
_
_
afl˘am prin ˆınlocuire ˆın ecuat ¸ia cuadricei Σ : g(x, y, z) = 0, ecuat ¸ia acesteia ˆın sistemul rotit, Σ :
g
t
(x
t
, y
t
, z
t
) = 0. Se observ˘a c˘a rotat ¸ia a redus forma p˘atratic˘a Q la expresia canonic˘a
Q(v) = λ
1
x
t2

2
y
t2

3
z
t2
,
iar direct ¸iile axelor sistemului rotit Ox
t
y
t
z
t
sunt date exact de versorii ¯ e
1
, ¯ e
2
, ¯ e
3
.
II. Dac˘a a
12
= a
13
= a
23
= 0, se face o translat ¸ie (prin restrˆangerea p˘atratelor ¸si gruparea
termenilor liniari r˘ama¸si) ¸si eventual o rotat ¸ie (dac˘a dup˘a acest proces mai r˘amˆan doi termeni de
gradul ˆıntˆai).
ˆ
In sistemul de coordonate obt ¸inut ecuat ¸ia cuadricei are forma canonic˘a.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
176 Intersect ¸ia unei cuadrice cu o dreapt˘a sau cu un plan
Exercit ¸iu. S˘a se obt ¸in˘a ecuat ¸ia canonic˘a a cuadricei
Σ : x
2
+y
2
+z
2
−2xy + 2xz −2yz −2x + 6y −4z + 14 = 0.
Solut ¸ie. Forma p˘atratic˘a asociat˘a Q(v) = x
2
+y
2
+z
2
−2xy + 2xz −2yz are matricea
A =
_
_
1 −1 1
−1 1 −1
1 −1 1
_
_
,
¸si are valorile proprii reale λ
1
= 0, λ
2
= 3, prima valoare proprie fiind dubl˘a. Ortogonaliz˘am
baza (1, 1, 0), (0, 1, 1) a subspat ¸iului primei valori proprii, obt ¸inˆand familia de vectori ortogonali
(1, 1, 0), (−1/2; 1/2; 1); a doua valoare proprie are subspat ¸iul propriu generat de vectorul (1, −1, 1).
Norm˘am sistemul ortogonal obt ¸inut ¸si apoi, prin reunirea celor dou˘a baze de subspat ¸ii proprii,
rezult˘a baza ortonormat˘a B
t
= ¦¯ e
1
, ¯ e
2
, ¯ e
3
¦ a c˘arei matrice asociat˘a R relativ la vechea baz˘a are
determinantul 1, deci este matricea de rotat ¸ie,
R =
_
_
1/

2 −1/

6 1/

3
1/

2 1/

6 −1/

3
0 2/

6 1/

3
_
_
.
Relat ¸iile de trecere la noul sistem de coordonate sunt
_
_
x
y
z
_
_
= R
_
_
x
t
y
t
z
t
_
_

_
¸
_
¸
_
x =
1

2
x
t

1

6
y
t
+
1

3
z
t
y =
1

2
x
t
+
1

6
y
t

1

3
z
t
z =
2

6
y
t
+
1

3
z
t
.
Ecuat ¸ia cuadricei relativ la noul sistem de coordonate va fi
3z
t2
+ 2

2x
t
−4

3z
t
+ 14 = 0 ⇔3(z
t
−2/

3)
2
= −2

2(x
t
+ 5/

2)
T¸ inˆand cont de expresiile din paranteze, efectu˘am translat ¸ia Ox
t
y
t
z
t
→O
tt
x
tt
y
tt
z
tt
dat˘a de formulele
(x
tt
, y
tt
, z
tt
) =
_
x
t

2

3
, y
t
, z
t
+
5

2
_

_
_
x
t
y
t
z
t
_
_
=
_
_
x
tt
y
tt
z
tt
_
_
+
_
_
2/

3
0
−5/

2
_
_
.
Prin ˆınlocuire ˆın ecuat ¸ia cuadricei relativ la sistemul de coordonate Ox
t
y
t
z
t
, rezult˘a ecuat ¸ia relativ la
O
tt
x
tt
y
tt
z
tt
, 3z
tt2
= −2

2x
tt
, de unde rezult˘a forma canonic˘a
z
tt2
= −
2

2
3
x
tt
.
Deci cuadrica este un cilindru parabolic, cu generatoarele paralele cu axa O
tt
y
tt
.
9 Intersect ¸ia unei cuadrice cu o dreapt˘a sau cu un plan
Consider˘am o cuadric˘a Σ : g(x, y, z) = 0 ¸si o dreapt˘a oarecare
˜
∆ : (x, y, z) = (x
0
+lt, y
0
+mt, z
0
+nt), t ∈ R.
Intersectˆand cele dou˘a figuri geometrice, din sistemul de ecuat ¸ii format rezult˘a ecuat ¸ia algebric˘a ˆın
necunoscuta t,
t
2
Q(l, m, n) +t(l g
x
0
+m g
y
0
+ng
z
0
) +g(x
0
, y
0
, z
0
) = 0, (1)
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Cuadrice 177
unde s-au folosit notat ¸iile
Q(l, m, n) = a
11
l
2
+a
22
m
2
+a
33
n
2
+ 2a
12
lm+ 2a
13
ln + 2a
23
mn,
g
x
0
= g
x
(x
0
, y
0
, z
0
), g
y
0
= g
y
(x
0
, y
0
, z
0
), g
z
0
= g
z
(x
0
, y
0
, z
0
).
Observat ¸ii. Privitor la solut ¸iile t
1,2
ale acestei ecuat ¸ii, distingem cazurile:
1. Q(l, m, n) ,= 0 ⇒ ecuat ¸ia (1) este o ecuat ¸ie de gradul doi.
Dac˘a q ≡ (l g
x
0
+m g
y
0
+ng
z
0
)
2
−4 Q(l, m, n) g(x
0
, y
0
, z
0
))0, atunci exist˘a r˘ad˘acinile reale distincte
t
1
,= t
2
ce corespund punctelor distincte A
1
,= A
2
ˆın care dreapta intersecteaz˘a cuadrica.
Dac˘a q = 0, atunci exist˘a dou˘a solut ¸ii confundate t
1
= t
2
care corespund unui punct dublu de
tangent ¸˘a A = A
1
= A
2
ˆın care dreapta intersecteaz˘a cuadrica.
ˆ
In acest caz dreapta se numeste
tangent˘a la cuadric˘a. Se observ˘a c˘a exist˘a o familie ˆıntreag˘a de tangente ˆın A la cuadric˘a, iar
dreapta este una dintre acestea.
Dac˘a q¸0, atunci ecuat ¸ia (1) nu are radacini reale, deci dreapta nu intersecteaz˘a cuadrica.
2. Q(l, m, n) = 0 ⇒ ecuat ¸ia (1) este o ecuat ¸ie de gradul ˆıntˆai. Distingem subcazurile:
Dac˘a l g
x
0
+ m g
y
0
+ ng
z
0
,= 0, atunci ecuat ¸ia admite solut ¸ie unic˘a, deci exist˘a un unic punct de
intersect ¸ie dintre dreapt˘a ¸si cuadric˘a.
Dac˘a l g
x
0
+ m g
y
0
+ ng
z
0
= 0 si g(x
0
, y
0
, z
0
) ,= 0, atunci ecuatia nu are solut ¸ii, deci dreapta nu
intersecteaz˘a cuadrica.
Dac˘a l g
x
0
+ m g
y
0
+ ng
z
0
= 0 si g(x
0
, y
0
, z
0
) = 0, atunci ecuat ¸ia (16) devine o identitate, deci
dreapta este cont ¸inut˘a integral ˆın cuadric˘a.
ˆ
In continuare consider˘am un punct A(x
0
, y
0
, z
0
) ∈ Σ astfel ˆıncˆat cel put ¸in unul dintre numerele
g
x
0
, g
y
0
, g
z
0
s˘a fie nenul.
Teorem˘a. O dreapt˘a
˜
∆ de direct ¸ie ¯ v ≡ (l, m, n) este tangent˘a la cuadrica Σ : g(x, y, z) = 0 ˆın punctul
A(x
0
, y
0
, z
0
) ∈ Σ ∩
˜
∆ dac˘a ¸si numai dac˘a are loc relat ¸ia
l g
x
0
+m g
y
0
+ng
z
0
= 0. (2)
Demonstrat ¸ie. Dreapta
˜
∆ trece prin punctul A ¸si are direct ¸ia ¯ v, deci ecuat ¸iile sale parametrice sunt
˜
∆ : (x, y, z) = (x
0
+ lt, y
0
+ mt, z
0
+ nt), t ∈ R; intersect ¸ia dreptei cu cuadrica Σ, determinat˘a de
ecuat ¸ia (16) produce un punct de tangent ¸˘a (r˘ad˘acina dubl˘a t = 0) doar dac˘a are loc relat ¸ia (2).
Observat ¸ie. Notˆand grad g[
A
= (g
x
0
, g
y
0
, g
z
0
), condit ¸ia (2) revine la ortogonalitatea vectorilor
grad g[
A
¸si ¯ v, adic˘a ¸ gradg, ¯ v) = 0, de unde se vede c˘a vectorul gradg[
A
este ˆıntotdeauna per-
pendicular pe suprafat ¸a Σ ˆın punctul corespunz˘ator A ∈ Σ.
Exemplu. Calculˆand Σ ∩
˜
∆, constat˘am c˘a dreapta
˜
∆ : x − y = z − 1 = 0 este tangent˘a la sfera
Σ : x
2
+ y
2
+ z
2
= 1 ˆın punctul A(0, 0, 1). Dar
˜
∆ are vectorul director ¯ v ≡ (l, m, n) [[ (1, 1, 0), iar
gradg[
A
= (0, 0, 2), ¸si se constat˘a u¸sor c˘a relat ¸ia (2) are loc.
Plan tangent la o cuadric˘a.
Teorem˘a. Locul geometric al tuturor dreptelor tangente la cuadrica Σˆın punctul acesteia A(x
0
, y
0
, z
0
) ∈
Σeste un plan de ecuat ¸ie cartezian˘a
(x −x
0
)g
x
0
+ (y −y
0
)g
y
0
+ (z −z
0
)g
z
0
= 0. (3)
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
178 Probleme propuse
Acest plan se numeste planul tangent la cuadrica Σ ˆın punctul A.
Demonstrat ¸ie. Eliminˆand parametrii l, m, n, t din sistemul format din ecuat ¸iile dreptei
˜
∆ : (x, y, z) =
(x
0
+lt, y
0
+mt, z
0
+nt), t ∈ R ¸si condit ¸ia (2), rezult˘a (3).
Observat ¸ie. Ecuat ¸ia (3) poate fi obt ¸inut˘a ¸si prin dedublarea ecuat ¸iei cuadricei Σ : g(x, y, z) = 0 cu
coordonatele punctului A(x
0
, y
0
, z
0
) ∈ Σ; deci ecuat ¸ia planului tangent se poate rescrie
a
11
xx
0
+a
22
yy
0
+a
33
zz
0
+a
12
(x
0
y +xy
0
) +a
13
(x
0
z +xz
0
) +a
23
(y
0
z +yz
0
)+
+a
10
(x +x
0
) +a
20
(y +y
0
) +a
30
(z +z
0
) +a
00
= 0.
(4)
Ecuat ¸iile (3) ¸si (4) sunt echivalente (tem˘a, verificat ¸i!) .
Exemplu. Planul tangent la cuadrica Σ : xy + z
2
− 2 = 0 ˆın punctul acesteia A(−1, −1, 1) ∈ Σ se
obt ¸ine din ecuat ¸ia (3): avem grad g[
A
= (−1, −1, 2) ¸si rezult˘a
π : (x + 1) (−1) + (y + 1) (−1) + (z −1) 2 = 0 ⇔ x +y −2z + 4 = 0.
Altfel. Folosim ecuat ¸ia (4), ¸si prin dedublare avem:
π :
1
2
[(−1) y +x (−1)] +z 1 −2 = 0 ⇔ x +y −2z + 4 = 0.
Definit ¸ii. a) Spunem c˘a o cuadric˘a Σ este neted˘a, dac˘a putem construi ˆın fiecare punct A(x
0
, y
0
, z
0
) ∈
Σ al acesteia, planul tangent.
b) Se nume¸ste normala la cuadric˘aˆın punctul A(x
0
, y
0
, z
0
) ∈ Σ al acesteia, dreapta ce cont ¸ine punctul
A ¸si este perpendicular˘a pe planul tangent ˆın A.
Observat ¸ii. 1. Netezimea cuadricii Σ ˆın punctul A(x
0
, y
0
, z
0
) ∈ Σ revine la ne-anularea vectorului
gradg = (g
x
0
, g
y
0
, g
z
0
) ˆın punctul A.
2. Ecuat ¸iile normalei la cuadric˘a ˆın punctul A(x
0
, y
0
, z
0
) ∈ Σ sunt (tem˘a, verificat ¸i!) :
x −x
0
g
x
0
=
y −y
0
g
y
0
=
z −z
0
g
z
0
. (5)
3. Un plan π : ax+by +cz +d = 0 intersecteaz˘a o cuadric˘a

:g(x, y, z) = 0 dup˘a punctele M(x, y, z)
ale c˘aror coordonate satisfac sistemul algebric de ordinul doi:
_
ax +by +cz +d = 0
g(x, y, z) = 0.
. Substituim
(spre exemplu, presupunˆand c ,= 0) necunoscuta z = αx + βy + γ, α = −a/c, β = −b/c, γ = −d/c ˆın
ecuat ¸ia a doua. Rezult˘a sistemul echivalent
_
z = αx +βy +γ
g(x, y, αx +βy +γ) = 0
, deci intersect ¸ia dintre plan
¸si cuadric˘a reprezint˘a de fapt intersect ¸ia dintre planul dat ¸si un cilindru cu generatoarele paralele cu
axa Oz, deci o conic˘ a, o dreapt˘a sau mult ¸imea vid˘a.
10 Probleme propuse
1. Se d˘a sfera Σ : x
2
+y
2
+z
2
+ 2x −6y + 4z −11 = 0.
a) Aflat ¸i centrul ¸si raza cercului Γ aflat la intersect ¸ia planului π : 2x −y −2z +21 = 0 cu cuadrica Σ.
b) Aflat ¸i sfera Σ
t
care este simetric˘a sferei Σ fat ¸˘a de planul π.
c) Determinat ¸i planul π
t
care este tangent sferei Σ, ¸stiind c˘a acesta cont ¸ine dreapta
˜
∆ : x −y −3 = x −z −6 = 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Cuadrice 179
R: a) Restrˆangˆand p˘atratele ˆın ecuat ¸ia sferei, obt ¸inem centrul C(−1, 3, −2) ¸si raza r = 5. Distant ¸a
de la C la planul π este
d = d(C, π) = [−2 −3 −4 + 21[ /
_
2
2
+ (−1)
2
+ (−2)
2
= 4¸5,
deci planul este secant sferei; notˆand cu C
Γ
centrul cercului de intersect ¸ie, cu A un punct al cercului,
¸si prin r
Γ
raza acestuia, aplicˆand teorema lui Pitagora ˆın triunghiul dreptunghic CC
Γ
A, rezult˘a raza
cercului de sect ¸iune r
Γ
=

r
2
−d
2
= 3.
Centrul C
Γ
al cercului se afl˘a la intersect ¸ia planului π cu dreapta prin C care este perpendicular˘a
pe π (proiect ¸ia lui C pe π); se obt ¸ine C
Γ
(−11/3; 13/3; 14/3); ecuat ¸iile cercului Γ sunt date de sfera
de centru C
Γ
, raz˘a r
Γ
, ¸si planul π, la intersect ¸ia c˘arora acesta se afl˘a. b) Raza sferei simetrice
coincide cu cea a sferei Σ, dar centrul ei este simetricul C ˘al punctului C fat ¸˘a de planul π, deci fat ¸˘a
de C
Γ
; prin calcul rezult˘a C
t
(−19/3; 17/3; 22/3), deci ecuat ¸ia sferei simetrice relativ la planul π este
Σ
t
: (x + 19/3)
2
+ (y − 17/3)
2
+ (z − 22/3)
2
= 25. c) π
t
face parte din fascicolul de plane ce cont ¸in
dreapta dat˘a, deci are ecuat ¸ia de forma π
t
: x − y − 3 + λ(x − z − 6) = 0; condit ¸ia de tangent ¸˘a este
echivalent˘a cu condit ¸ia d(C, π
t
) = r ⇔λ ∈ ¦(2 ±

3)/5¦; ˆınlocuind valorile obt ¸inute pentru λ rezult˘a
doua solut ¸ii posibile pentru ecuat ¸ia planului π
t
.
2. Aflat ¸i sfera Σ tangent˘a ˆın punctele A
1
(1, 0, −1), A
2
(−1, 0, 1) respectiv la dreptele
˜

1
: x−1 =
y
0
=
z + 1,
˜

2
:
x+1
0
= y =
z−1
0
.
R: Centrul C al sferei se afl˘a la intersect ¸ia planelor π
1
ce trece prin A
1
normal pe
˜

1
, π
2
ce trece prin
A
2
normal pe
˜

2
¸si planul π
3
mediator al segmentului A
1
A
2
(plan ce trece prin mijlocul segmentului
A
1
A
2
, perpendicular pe direct ¸ia A
1
A
2
). Obt ¸inem C(0, 0, 0), iar raza r = d(C, A
1
) =

2, deci ecuat ¸ia
sferei este Σ : x
2
+y
2
+z
2
= 2.
3. Determinat ¸i sfera Σ ˆın fiecare din urm˘atoarele cazuri, cunoscˆand c˘a:
a) este tangent˘a la planul π : x +z = 0 ¸si are centrul C(2, 0, −3).
b) cont ¸ine punctele O(0, 0, 0), A(0, 0, 1), B(0, 1, 0), D(1, 0, 0).
c) este tangent˘a la planul π
t
: x + y + 1 = 0 ˆın punctul E(−1, 0, 0) ¸si este tangent˘a la planul
π
tt
: x +y +z = 0.
R: a) Raza este r = d(C, π) = 1/

2, deci ecuat ¸ia sferei este
Σ : (x −2)
2
+y
2
+ (z + 3)
2
= 1/2.
b) Folosim ecuat ¸ia sferei sub form˘a de determinant; rezult˘a Σ : x
2
+y
2
+z
2
−x −y −z = 0. c) Din
prima condit ¸ie, rezult˘a c˘a centrul C al sferei se afl˘a pe dreapta ce trece prin E ¸si este perpendicular˘a
pe planul π
t
, deci are forma C(−1 + t, 0 + t, 0 + 0t) = (t − 1, t, 0). Pozit ¸ia punctului C pe aceast˘a
dreapt˘a este dat˘a de condit ¸ia d(C, E) = d(C, π
tt
) de unde rezult˘a t ∈ ¦(−2±

6)/2¦.
ˆ
Inlocuind aceste
valori ale lui t ˆın coordonatele lui C, rezult˘a dou˘a solut ¸ii: C
1,2
( (−4 ±

6)/2, (−2 ±

6)/2); razele
sunt distant ¸ele de la centrele respective la punctul E, deci rezult˘a r
1,2
=

3 ±

2; ˆın final, ecuat ¸iile
celor dou˘a sfere-solut ¸ii sunt:
Σ
1,2
: (x −(−4 ±

6)/2)
2
+ (y −(−2 ±

6)/2)
2
+z
2
= (

3 ±

2)
2
.
4. Aflat ¸i cercul Γ de centru C
Γ
(1, 1, 1) ce determin˘a pe dreapta
˜
∆ : x = y + 2 = z + 4 un segment de
lungime l = 4.
R: Cercul se afl˘a (ˆın calitate de cerc mare) la intersect ¸ia sferei Σ de centru C
Γ
¸si raz˘a egal˘a cu raza r
Γ
a
cercului, ¸si planul π ce cont ¸ine centrul C
Γ
¸si dreapta
˜
∆. Raza cercului este r
Γ
=
_
d(C
Γ
,
˜
∆)
2
+ (l/2)
2
=
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
180 Probleme propuse
_
(2

2)
2
+ 2
2
= 2

3. Deci ecuat ¸iile cercului Γ sunt π : x−2y+z = 0, Σ : (x−1)
2
+(y−1)
2
+(z−1)
2
=
12.
5.
ˆ
In fiecare din cazurile urm˘atoare, aflat ¸i tipul, centrul ¸si forma canonic˘a a cuadricei:
a) Σ : x
2
−y
2
+z
2
−2xy −2yz −2zx −5x −1 = 0;
b) Σ : 2y
2
−7z
2
+ 112x −16y −14z −87 = 0;
c) Σ : 2y
2
+ 4xy −8xz −4yz + 6x −5 = 0
d) Σ : xy +z
2
−2 = 0
e) Σ : x
2
+y
2
+ 5z
2
−6xy −2yz + 2zx −4x + 8y −12z + 14 = 0.
R: a) hiperboloid cu o pˆanz˘a, C(5/4; −5/4; 0), Σ :
x
2
33/8

y
2
33/16
+
z
2
33/16
= 1; b) paraboloid hiperbolic,
f˘ar˘a centru, Σ : −
y
2
28
+
z
2
8
= 2x
tt
; e) hiperboloid cu dou˘a pˆanze, C(1, 0, 1), Σ :
x
2
3

y
2
2
−z
tt2
= 1.
6. Aflat ¸i planul π de direct ¸ie normal˘a ¯ v ≡ (1, 0, −1) care este tangent la cuadrica
Σ :
x
2
9
+y
2
= 2z.
R: Ecuat ¸ia planului este de forma π : x − z + d = 0. Intersect ¸ia cu cuadrica este dat˘a de sistemul
format din ecuat ¸ia planului ¸si cea a cuadricei; din condit ¸ia de solut ¸ie unic˘a (r˘ad˘acin˘a dubl˘a) rezult˘a
d = −9/2, deci planul π : x −z −9/2 = 0.
7. Se d˘a paraboloidul hiperbolic Σ :
x
2
9

z
2
4
= y.
a) Aflat ¸i generatoarele cuadricei ce trec prin punctul A(3, 1, 0) ¸si unghiul acestora.
b) Aflat ¸i prin dedublare planul tangent π
t
la cuadric˘a ˆın punctul A.
c) Determinat ¸i normala ∆
t
la cuadric˘a ˆın punctul A.
d) Verificat ¸i dac˘a planul π
t
intersecteaz˘a cuadrica dup˘a generatoarele de la punctul a).
R: a) Generatoarele sunt drepte cu ecuat ¸iile de forma
˜
∆ : (x, y, z) = (at + 3, bt + 1, ct), t ∈ R;
intersectˆand cu Σ rezult˘a relat ¸ia
_
a
2
9

c
2
4
_
t
2
+
_
2a
3
−b
_
t = 0, ∀t ∈ R,
Din anularea coeficient ¸ilor polinomului ˆın t, rezult˘a b = 2a/3; c = ±2a/3, deci se obt ¸in dou˘a direct ¸ii,
date de vectorii (3, 2, ±2); rezult˘a ecuat ¸iile parametrice ale generatoarelor,
˜
∆ : (x, y, z) = (3t +3, 2t +
1, ±2t), t ∈ R. Unghiul dintre acestea este cel format de vectorii directori, deci arccos (9/17). b) Prin
dedublare, rezult˘a planul tangent π
t
: 2x − 3y = 3. c) Direct ¸ia normalei este dat˘a de normala la π
t
,
de direct ¸ie ¯ n ≡ (2, −3, 0), deci

t
: (x, y, z) = (2t + 3, −3t + 1, 0), t ∈ R.
8. Determinat ¸i ecuat ¸ia suprafet ¸ei generate de elipsa mobil˘a
E :
_
y
2
25
+
z
2
16
= a
x = b
, a, b ∈ R
care se deplaseaz˘a paralel cu ea ˆıns˘a¸si ¸si se deformeaz˘a, sprijinindu-se pe hiperbola fix˘a
H :
_

y
2
25
+
x
2
9
= 1
z = 0.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Cuadrice 181
R: Faptul c˘a elipsa se sprijin˘a pe hiperbol˘a, revine la compatibilitatea sistemului
_
y
2
25
+
z
2
16
= a, x = b

y
2
25
+
x
2
9
= 1, z = 0.
Condit ¸ia de compatibilitate se obt ¸ine eliminˆand x, y, z din sistem, ¸si este dat˘a de relat ¸ia b
2
= 9(a+1).
Folosind ecuat ¸iile elipsei, rezult˘a prin ˆınlocuirea parametrilor ˆın relat ¸ie ecuat ¸ia suprafet ¸ei c˘autate:
Σ :
x
2
9

y
2
25

z
2
16
= 1,
care descrie un hiperboloid cu dou˘a pˆanze.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Partea III - ELEMENTE DE GEOMETRIE DIFERENT¸IAL
˘
A
Capitolul 1. Curbe
1 Aplicat ¸ii diferent ¸iabile
Definit ¸ie. a) O funct ¸ie f : D ⊂ R
n
→R
m
se nume¸ste:
(i) imersie, dac˘a rang[J(f)] = n, (n ≤ m),
(ii) submersie, dac˘a rang[J(f)] = m, (m ≤ n), unde am notat prin [J(f)] matricea Jacobian˘a a funct ¸iei
f:
[J(f)] =
_
∂f
i
∂x
j
_
i=1,m,j=1,n
b) O aplicat ¸ie f : D ⊂ R
n
→D
t
⊂ R
n
se nume¸ste difeomorfism dac˘a satisface urm˘atoarele propriet˘at ¸i:
1) f este diferent ¸iabil˘a,
2) f este bijectiv˘a,
3) f
−1
este diferent ¸iabil˘a.
Teorema funct ¸iei inverse. Dac˘a funct ¸ia f : D ⊂ R
n
→D
t
⊂ R
m
satisface condit ¸iile:
1) f diferent ¸iabil˘a,
2) matricea [J(f)] este inversabil˘a ˆın x
0
∈ D, atunci exist˘a o vecin˘atate V a punctului x
0
∈ D
astfel ˆıncˆat restrict ¸ia lui f la V este difeomorfism ¸si are loc relat ¸ia
[J(f
−1
)] = [J(f)]
−1
.
Teorema funct ¸iilor implicite. Fie f = (f
1
, f
2
, . . . , f
m
) : D ⊂ R
m+n
→R
m
o funct ¸ie diferent ¸iabil˘a,
¸si un punct (x, y) = (x
1
, x
2
, . . . , x
m
; y
m+1
, . . . , y
m+n
) ∈ D ⊂ R
m+n
≡ R
m
R
n
ˆın care f(x, y) = 0 ¸si
D(f
1
,...,f
m
)
D(x
1
,...,x
m
)
(x, y) ,= 0.
Atunci exist˘a o vecin˘atate D
t
D
tt
⊂ D, x ∈ D
t
, y ∈ D
tt
, ¸si o funct ¸ie diferent ¸iabil˘a unic˘a g : D
t

R
m
, astfel ˆıncˆat: g(x) = y ¸si f(u, g(u)) = 0, ∀u = (u
1
, . . . , u
m
) ∈ D
t
⊂ R
m
.
2 Curbe ˆın R
n
Definit ¸ii. a) Se nume¸ste curb˘a parametrizat˘a o aplicat ¸ie diferent ¸iabil˘a α : I ⊂ R → R
n
; vom folosi
uneori acela¸si termen pentru a desemna mult ¸imea punctelor curbei, Imα = α(I) ⊂ R
n
.
b) Se nume¸ste punct regulat al curbei α, un punct A = α(t
0
) ∈ Imα, (t
0
∈ I) ˆın care viteza nu se
anuleaz˘a, α
t
(t
0
) ,= 0. Curba parametrizat˘a α se spune c˘a este regulat˘a dac˘a toate punctele sale sunt
regulate. Un punct care nu este regulat se nume¸ste punct singular al curbei.
c) Curba α : I →R
n
se nume¸ste periodic˘a dac˘a ∃T > 0 a.ˆı. α(t) = α(t + T), ∀t ∈ I cu proprietatea
t +T ∈ I.
Definit ¸ii. a) Se nume¸ste abscis˘a curbilinie a curbei regulate α : I ⊂ R →R
n
, aplicat ¸ia s : I →J =
s(I), s(t) =
_
t
t
0
[[α
t
(τ)[[dτ, unde t
0
∈ I este un punct din domeniul curbei.
b) Se nume¸ste reparametrizare a curbei regulate α : I ⊂ R →R
n
, o curb˘a β : J ⊂ R →R
n
(unde I ¸si
J sunt intervale deschise ale dreptei reale), cu proprietatea c˘a exist˘a un difeomorfism ϕ : J →I astfel
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Curbe 183
ˆıncˆat β = α◦ ϕ.
ˆ
In acest caz, curbele α ¸si β se numesc echivalente. Dac˘a ˆın plus [[β
t
(s)[[ = 1, ∀s ∈ J,
reparametrizarea β se nume¸ste reparametrizare normal˘a a curbei α. Aceast˘a curb˘a este dat˘a de relat ¸ia
β(s) = α(t(s)), ∀s ∈ J,
deci β = α ◦ s
−1
: J →R
n
, unde aplicat ¸ia t : s ∈ J →t(s) ∈ I este inversa abscisei curbilinii a curbei
α.
c) Fie dat˘a curba α : I = [a, b] →R
n
; atunci lungimea curbei α este
l
α([a,b])
=
_
b
a
[[α
t
(t)[[dt.
Definit ¸ii. a) Pentru o curb˘a α : I → R
n
regulat˘a ¸si t
0
∈ I fixat, abscisa curbilinie este aplicat ¸ia
s : J = l
α([a,b])
→ I, unde s(t) reprezinta lungimea arcului de curb˘a m˘asurat˘a de la un punct fixat al
curbei, α(t
0
) (t
0
arbitrar fixat ˆın I), la punctul curent α(t). Ea este dat˘a de relat ¸ia
s(t) =
_
t
t
0
[[α
t
(τ)[[dτ.
b) Se nume¸ste dreapt˘a tangent˘a la curba α : I →R
n
ˆın punctul A = α(t
0
) = (x
1
(t
0
), . . . , x
n
(t
0
)), t
0

I, mult ¸imea de puncte x = (x
1
, . . . , x
n
) ∈ R
n
ce satisfac ecuat ¸iile
x
1
−x
1
(t
0
)
x
(k)
1
(t
0
)
= =
x
n
−x
n
(t
0
)
x
(k)
n
(t
0
)
¸si se nume¸ste hiperplan normal la aceast˘a curb˘a ˆın A, mult ¸imea de puncte ce satisfac ecuat ¸ia:
x
(k)
1
(t
0
)(x
1
−x
1
(t
0
)) + +x
(k)
n
(t
0
)(x
n
−x
n
(t
0
)) = 0,
unde α
(k)
(t
0
) ,= 0 ¸si α
(j)
(t
0
) = 0, ∀j ∈ 0, k −1. Dac˘a punctul α(t
0
) este regulat, atunci k = 1.
c) Spunem c˘a dou˘a curbe α : I → R
n
¸si β : J → R
n
au contact de ordin m ˆın punctul lor
comun A = α(t
0
) = β(s
0
), unde t
0
∈ I, s
0
∈ J dac˘a au loc relat ¸iile α
(k)
(t
0
) = β
(k)
(s
0
), ∀k < m ¸si
α
(m)
(t
0
) ,= β
(m)
(s
0
).
3 Curbe plane
Definit ¸ii. a) Se nume¸ste curb˘a plan˘a definit˘a cartezian implicit, mult ¸imea Γ a punctelor din plan ce
satisfac o ecuat ¸ie de forma
Γ : f(x, y) = 0,
unde f : D ⊂ R
2
→R este o funct ¸ie derivabil˘a.
b) Se nume¸ste punct regulatal curbei Γ, un punct x
0
∈ Domf, astfel ˆıncˆat rangul matricii Jacobiene
[J(f)] este 1 ˆın acest punct. Un punct ˆın care rangul este 0, se nume¸ste punct singular al curbei.
c) O curb˘a ale c˘arei puncte sunt regulate se nume¸ste curb˘a regulat˘a.
Definit ¸ii. a) Curbele plane ce au ecuat ¸ii carteziene implicite de forma
P
m
(x, y) +Q
m+1
(x, y) = 0
unde P
m
¸si Q
m+1
sunt polinoame omogene de grad m ≥ 1 ¸si respectiv (m+1) ˆın x ¸si y sunt unicursale,
trec prin origine ¸si pot fi parametrizate folosind substitut ¸ia y = t x.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
184 Curbe plane
b)
ˆ
In punctul regulat A(x
0
, y
0
) ∈ Γ al curbei Γ, dreapta tangent˘a ¸si dreapta normal˘a la curb˘a au
respectiv ecuat ¸iile

tg,A
: (x −x
0
)f
x
0
+ (y −y
0
)f
y
0
= 0;

nor,A
:
x−x
0
f
x
0
=
y−y
0
f
y
0
,
unde am notat f
x
0
=
∂f
∂x
(x
0
, y
0
), f
y
0
=
∂f
∂y
(x
0
, y
0
).
c) Punctele singulare ale curbei Γ sunt solut ¸iile sistemului
_
¸
¸
_
¸
¸
_
f(x, y) = 0
∂f
∂x
(x, y) = 0
∂f
∂y
(x, y) = 0,
deci acele puncte ale curbei care anuleaz˘a gradientul ∇f =
_
∂f
∂x
,
∂f
∂y
_
al funct ¸iei f.
d) Dac˘a f este o funct ¸ie polinomial˘a ˆın variabilele x, y, atunci tipul singularit˘at ¸ii curbei Γ ˆıntr-un
punct singular B ∈ Γ al s˘au se studiaz˘a cu ajutorul Hessienei funct ¸iei f ˆın acest punct
M = Hess (f)[
B
=
_

2
f
∂x
2

2
f
∂x∂y

2
f
∂x∂y

2
f
∂y
2
_
[
B
.
Dac˘a d = det M este un num˘ar real negativ/nul/pozitiv, atunci punctul B este, respectiv, punct
singular dublu / punct singular izolat / punct de ˆıntoarcere al curbei Γ.
e) Dac˘a B(x
0
,y
0
) este punct dublu sau de ˆıntoarcere, atunci componentele direct ¸iilor v = l
¯
i +m
¯
j ≡
(l, m) ale tangentelor ˆın B la curb˘a ∆
tg,B
:
x−x
0
l
=
y−y
0
m
sunt date de relat ¸ia
l
2

2
f
∂x
2
(x
0
, y
0
) + 2lm

2
f
∂x∂y
(x
0
, y
0
) +m
2

2
f
∂y
2
(x
0
, y
0
) = 0,
echivalent˘a cu ecuat ¸ia matriceal˘a (l, m)M
_
l
m
_
= 0.
Definit ¸ii. a) Se nume¸ste curb˘a plan˘a parametrizat˘a (sau drum parametrizat), o aplicat ¸ie diferent ¸iabil˘a
α : I ⊂ R →R
2
.
b) Punctul regulat A = α(t
0
) este punct de inflexiune al curbei α dac˘a vectorii α
t
(t
0
) ¸si α
ttt
(t
0
) sunt
liniar independent ¸i ¸si ∃λ ∈ R a.ˆı. α
t
(t
0
) = λα
tt
(t
0
).
Definit ¸ii. Fie t
0

¯
I¸I, unde ˆınchiderea
¯
I se ia ˆın R.
a)
ˆ
In cazul lim
t→t
0
α(t) = (x
0
, ±∞), curba admite asimptot˘a vertical˘a de ecuat ¸ie x = x
0
.
b)
ˆ
In cazul lim
t→t
0
α(t) = (±∞, y
0
), curba admite asimptot˘a orizontal˘a de ecuat ¸ie y = y
0
.
c)
ˆ
In cazul cˆand limitele m = lim
t→t
0
y(t)
x(t)
¸si n = lim
t→t
0
(y(t) − m(t)), exist˘a ¸si sunt finite, curba admite
asimptot˘a oblic˘a de ecuat ¸ie y = mx +n.
d)
ˆ
In cazul lim
t→t
0
α(t) = (x
0
, y
0
), curba admite punctul asimptotic A(x
0
, y
0
).
e) Se nume¸ste graficul curbei α : I →R
2
mult ¸imea punctelor
Γ = Imα = α(I) ⊂ R
2
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Curbe 185
Definit ¸ii. a) Curbura unui drum parametrizat
α : t ∈ I ⊂ R →α(t) = (x(t), y(t)) ∈ R
2
este dat˘a ˆın orice punct al s˘au de relat ¸ia
k(t) =
¸
¸
¸
¸
x
t
y
t
x
tt
y
tt
¸
¸
¸
¸
(
_
x
t2
+y
t2
)
3
, t ∈ I.
b) Se nume¸ste cerc osculator la curba α : I → R
2
ˆın punctul A = α(t
0
), t
0
∈ I, acel cerc care are
contact de ordinul 2 cu curba α ˆın acest punct. Ecuat ¸ia cartezian˘a a cercului osculator la curba α ˆın
punctul A este dat˘a de
Γ
osc,A
: (x −x
c
)
2
+ (y −y
c
)
2
= r
2
,
unde centrul ¸si raza cercului osculator sunt date de relat ¸iile
x
c
= x −y
t
x
t2
+y
t2
¸
¸
¸
¸
x
t
y
t
x
tt
y
tt
¸
¸
¸
¸
; y
c
= y +x
t
x
t2
+y
t2
¸
¸
¸
¸
x
t
y
t
x
tt
y
tt
¸
¸
¸
¸
; r =
1
[k(t
0
)[
,
¸si unde am notat
x = x(t
0
), y = y(t
0
), x
t
= x
t
(t
0
), y
t
= y
t
(t
0
), x
tt
= x
tt
(t
0
), y
tt
= y
tt
(t
0
).
c) Locul geometric al centrelor de curbur˘a (centrele cercurilor osculatoare) ale curbei α, se nume¸ste
evoluta curbei. Coordonatele punctului curent al evolutei curbei parametrizate α(t) = (x(t), y(t)) sunt
date de
x
ev
= x −y
t
x
t2
+y
t2
¸
¸
¸
¸
x
t
y
t
x
tt
y
tt
¸
¸
¸
¸
; y
ev
= y +x
t
x
t2
+y
t2
¸
¸
¸
¸
x
t
y
t
x
tt
y
tt
¸
¸
¸
¸
.
Fig. 42. Evoluta unei curbe
Definit ¸ii. Se nume¸ste curb˘a plan˘a (ˆın coordonate polare), o curb˘a dat˘a de ecuat ¸ia polar˘a Γ : ρ =
f(θ), θ ∈ D ⊂ R; prin abuz de limbaj, funct ¸ia f se noteaz˘a tot cu ρ.
Punctele curbei Γ au coordonatele carteziene (x, y),
_
x = ρ(θ) cos θ
y = ρ(θ) sin θ
, θ ∈ D.
b) Numerele reale OT =
ρ
2
ρ

¸si ON = ρ
t
se numesc subtangent˘a polar˘a ¸si respectiv subnormal˘a
polar˘a ale curbei Γ : ρ = ρ(θ).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
186 Curbe ˆın R
3
a) Valorile θ
0

˜
D ⊂ D¸D ale argumentului pentru care avem lim
θ→θ
0
ρ(θ) = ±∞, sunt cele ˆın care se
studiaz˘a ramurile infinite ¸si asimptotele (ˆın cazul cˆand curba admite asimptote).
b) Ecuat ¸ia polar˘a a asimptotei ∆
as
: ρ = ρ

(θ), pentru θ → θ
0
, θ
0

˜
D este dat˘a generic de
∆ : ρ

(θ) =
d
sin(θ−θ
0
)
, unde d este distant ¸a de la origine la asimptot˘a, calculat˘a cu ajutorul formulei
d = lim
θ→θ
0
ρ(θ) sin(θ −θ
0
).
c) Ecuat ¸iile tangentei ¸si normalei la curb˘a ˆın sistemul mobil XOY (vezi figura)sunt respectiv date
de

t
: Y =
ρ
ρ
t
(X −ρ); ∆
n
:
ρ
ρ
t
Y +X −ρ = 0.
d) Punctele multiple ale curbei ρ = ρ(θ) se obt ¸in rezolvˆand ecuat ¸iile ρ(θ
1
) = ρ(θ
2
), ρ(θ
1
) =
−ρ(θ
2
+ π), ˆın care θ
1
este necunoscuta iar θ
2
parametru; se caut˘a solut ¸ii nebanale de forma θ
1
/ ∈
¦θ
2
+ 2kπ[k ∈ Z¦ pentru prima, ¸si respectiv θ
1
/ ∈ ¦θ
2
+ 2kπ +π[k ∈ Z¦ pentru a doua ecuat ¸ie.
e) Convexitatea curbei se stabile¸ste cu ajutorul semnului curburii
k =
ρ
2
+ 2ρ
t2
−ρρ
tt

2

t2
)
3
2
.
4 Curbe ˆın R
3
Fie F = (f, g) : R
3
→ R
2
, F(x, y, z) = (f(x, y, z), g(x, y, z)) o funct ¸ie diferent ¸iabil˘a. Punctele critice
ale funct ¸iei F se afl˘a rezolvˆand sistemul
D(f, g)
D(x, y)
= 0;
D(f, g)
D(y, z)
= 0;
D(f, g)
D(z, x)
= 0,
unde, spre exemplu,
D(f,g)
D(x,y)
=
¸
¸
¸
¸
¸
∂f
∂x
∂f
∂y
∂g
∂x
∂g
∂y
¸
¸
¸
¸
¸
. Un punct M(x, y, z) ∈ R
3
care nu satisface acest sistem se
nume¸ste punct regulat al funct ¸iei F; pentru un punct regulat dat, exist˘a o vecin˘atate a acestuia ˆın
care ecuat ¸iile
_
f(x, y, z) = 0
g(x, y, z) = 0
definesc o curb˘a simpl˘a ¸si regulat˘a Γ. Cele dou˘a ecuat ¸ii ale sistemului poart˘a numele de ecuat ¸ii
carteziene implicite ale curbei.
Definit ¸ii. a) Vectorul tangent ˆıntr-un punct al curbei Γ dat˘a cartezian implicit, este dat de produsul
vectorial al vectorilor ∆f, ∆g (respectiv gradient ¸ii funct ¸iilor f, g (care definesc cele dou˘a suprafet ¸e la
a c˘aror intersect ¸ie se afl˘a curba dat˘a). Deci
v
tg
= ∇f ∇g.
b) Dreapta tangent˘a la curba Γ ˆın punctul s˘au A(x
0
, y
0
, z
0
) ∈ Γ are ecuat ¸iile

tg,A
:
x −x
0
a
=
y −y
0
b
=
z −z
0
c
, (1)
iar planul normal la Γ ˆın punctul A(x
0
, y
0
, z
0
) ∈ Γ are ecuat ¸ia
π
tg,A
: a(x −x
0
) +b(y −y
0
) +c(z −z
0
) = 0,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Curbe 187
unde (a, b, c) ≡ ∇f ∇g[
A
.
Dreapta tangent˘a la curba Γ = Imα dat˘a parametric de aplicat ¸ia α : t ∈ I ⊂ R → α(t) =
(x(t), y(t), z(t)) ∈ R
3
, ˆın punctul s˘au regulat A = α(t
0
) ≡ (x
0
, y
0
, z
0
), (t
0
∈ I) are ecuat ¸iile

tg,A
:
x −x
0
a
=
y −y
0
b
=
z −z
0
c
,
iar planul normal la Γ ˆın punctul A are ecuat ¸ia
Π
tg,A
: a(x −x
0
) +b(y −y
0
) +c(z −z
0
) = 0,
unde (a, b, c) ≡ (x
t
(t
0
), y
t
(t
0
), z
t
(t
0
)).
Dac˘a A = α(t
0
) ≡ (x
0
, y
0
, z
0
), (t
0
∈ I) este punct singular de ordinul m al curbei α, atunci ecuat ¸iile
dreptei tangente ¸si planului normal la curb˘a ˆın punctul A sunt (1), cu deosebirea c˘a
(a, b, c) ≡ (x
(m)
(t
0
), y
(m)
(t
0
), z
(m)
(t
0
)).
ˆ
In cele ce urmeaz˘a presupunem c˘a ˆın orice punct α(t), t ∈ I al curbei α : I → R
n
, vectorii α
t
(t) ¸si
α
tt
(t) sunt linear independent ¸i.
a) Reperul mobil Frenet (cˆampul de repere Frenet) pe curba regulat˘a α : I → R
3
, notat ¹
α
(t) =
¦α(t); T(t), N(t), B(t)¦, este format din punctul curent α(t) al curbei, cˆampul tangent T, cˆampul
normalei principale N ¸si cˆampul binormal B (vezi figura)3.
Fig. 43. Reperul mobil Frenet pentru curbe ˆın R
3
Cele trei cˆampuri sunt date de formulele:
T(t) =
α
t
(t)
[[α
t
(t)[[
, B(t) =
α
t
(t) α
tt
(t)
[[α
t
(t) α
tt
(t)[[
, N(t) = B(t) T(t), t ∈ I.
b)
ˆ
In orice punct regulat A = α(t
0
), t
0
∈ I al unei curbe α : I → R
3
ˆın care α
t
(t
0
) α
tt
(t
0
) ,= 0,
exist˘a un reper Frenet
¹
α
(t
0
) = ¦A = α(t
0
);
¯
T(t
0
),
¯
N(t
0
),
¯
B(t
0

format din punctul A, versorul tangentei
¯
T(t
0
), versorul normalei principale
¯
N(t
0
) ¸si versorul binormal
¯
B(t
0
).
c) Muchiile reperului Frenet ˆıntr-un punct curent α(t) al curbei sunt dreptele tangent˘a, normal˘a
principal˘a ¸si binormal˘a, anume dreptele ce cont ¸in punctul curent ¸si au respectiv versorii directori
¯
T(t),
¯
N(t),
¯
B(t).
d) Fet ¸ele reperului Frenet sunt planele osculator, normal, rectificant, anume planele ce trec prin
punctul curent ¸si au drept versori normali
¯
B,
¯
T,
¯
N respectiv.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
188 Probleme propuse
e) Planul osculator al curbei α : t ∈ I ⊂ R → α(t) = (x(t), y(t), z(t)) ∈ R
3
ˆın punctul s˘au A =
α(t
0
), (t
0
∈ I) este determinat de punctul curent α(t
0
) ¸si vectorii α
t
(t
0
) ¸si α
tt
(t
0
), deci ecuat ¸ia sa este
π
osc,A=α(t
0
)
:
¸
¸
¸
¸
¸
¸
x −x(t
0
) y −y(t
0
) z −z(t
0
)
x
t
(t
0
) y
t
(t
0
) z
t
(t
0
)
x
tt
(t
0
) y
tt
(t
0
) z
tt
(t
0
)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0.
f) Formulele Frenet pentru o curb˘a cu vitez˘a arbitrar˘a v(t) = [[α
t
(t)[[ > 0 sunt:
_
¸
¸
_
¸
¸
_
¯
T
t
= kv
¯
N
¯
N
t
= −kv
¯
T +τv
¯
B
¯
B
t
= −τv
¯
N,
(2)
sau condensat,
_
_
¯
T
t
¯
N
t
¯
B
t
_
_
= v
_
_
0 k 0
−k 0 τ
0 −τ 0
_
_
_
_
¯
T
¯
N
¯
B
_
_
,
unde k(t) > 0, t ∈ I este curbura curbei, iar τ(t) torsiunea curbei.
g) Pentru o curb˘a regulat˘a α, curbura ei ˆıntr-un punct α(t) este dat˘a de formula
k(t) =
[[α
t
(t) α
tt
(t)[[
[[α
t
(t)[[
3
¸si torsiunea curbei regulate α ˆın punctul α(t) este dat˘a de formula
τ(t) =
¸α
t
(t) α
tt
(t), α
ttt
(t))
[[α
t
(t) α
tt
(t)[[
2
.
h) O curb˘a strˆamb˘a Γ spunem c˘a este o curb˘a plan˘a dac˘a exist˘a un plan π ⊂ R
3
astfel ˆıncˆat
imaginea curbei s˘a fie inclus˘a ˆın planul π (Γ ⊂ π). Urm˘atoarele afirmat ¸ii sunt echivalente:
α : I →R
3
este curb˘a plan˘a;
τ(t) = 0, ∀t ∈ I;
ecuat ¸ia planului osculator nu depinde de parametrul t.
ˆ
In acest caz, π
osc
≡ π
osc,α(t)
, ∀t ∈ I reprezint˘a planul ˆın care este cont ¸inut˘a curba.
5 Probleme propuse
Aplicat ¸ii diferent ¸iabile
1. Studiat ¸i dac˘a urm˘atoarele aplicat ¸ii sunt injective, surjective, imersii sau submersii:
a) f : R →R
2
, f(s) = (s
2
, s
3
), ∀s ∈ R.
b) g : D
g
→R
3
, g(t) = (cos t, sin t, tg t), D
g
= R¸
_
(2k+1)π
2
¸
¸
¸ k ∈ Z
_
.
c) ϕ : R
2
→R
3
, ϕ(u, v) = (v cos u, v sinu, v).
R: a) f este injectiv˘a, nesurjectiv˘a, nu este nici imersie, nici submersie; b) g este neinjectiv˘a, nesurjec-
tiv˘a, este imersie, nu este submersie; c) ϕ este neinjectiv˘a, nesurjectiv˘a, este imersie, nu este submersie.
2. Se d˘a aplicat ¸ia f : R
2
→R
2
definit˘a prin f(u, v) = (2u +v, u −v).
a) Ar˘atat ¸i c˘a f este bijectiv˘a ¸si calculat ¸i funct ¸ia invers˘a f
−1
.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Curbe 189
b) S˘a se calculeze f
−1
(1, 2).
c) S˘a se determine mult ¸imea M = ¦P[f(P) = (1, −1)¦.
d) Ar˘atat ¸i c˘a f este difeomorfism.
R: f este bijectiv˘a, f
−1
(y
1
, y
2
) =
1
3
(y
1
+y
2
, y
1
−2y
2
), f
−1
(1, 2) = (1, −1), M = ¦(0, 1)¦.
Curbe ˆın R
n
3. Aflat ¸i ecuat ¸ia hiperplanului normal ¸si ecuat ¸iile tangentei la curba α : R

→R
n
, α(t) =
_
t
2
, t,
1
t
, t −1
_
ˆın punctul acesteia A
_
4, 2,
1
2
, 1
_
∈ R
4
.
4. Se d˘a curba α : R →R
2
, α(t) = (t
2
, t
3
+ 3).
a) S˘a se determine ecuat ¸iile tangentei ¸si ecuat ¸ia hiperplanului normal la curba α ˆın punctul A(0, 3) ∈
R
2
.
b) S˘a se determine ecuat ¸ia cartezian˘a a curbei.
5. Ce tip de singularitate are curba definit˘a la exercit ¸iul anterior ˆın punctul A(0, 3) ?
Curbe ˆın R
2
6. Se d˘a cicloida α : R →R
2
, α(t) = (a(t −sin t), a(1 −cos t)), a > 0.
a) S˘a se afle lungimea arcului de curb˘a pentru t ∈ [0, 2π].
b) S˘a se afle abscisa curbilinie a curbei α ¸si parametrizarea normal˘a a acesteia.
7. S˘a se cerceteze dac˘a urm˘atoarele curbe sunt unicursale ¸si s˘a se determine o parametrizare a
acestora:
a) Foliul lui Descartes
x
3
+y
3
−3axy = 0, (a > 0); (1)
b) Cisoida lui Diocles
y
2
(a −x) −x
3
= 0. (2)
8. Aflat ¸i singularit˘at ¸ile curbelor date cartezian implicit ˆın exercit ¸iul anterior ¸si tipul acestor singu-
larit˘at ¸i. S˘a se determine ecuat ¸ia tangentei ¸si ecuat ¸ia normalei ˆın fiecare punct singular al fiec˘arei
curbe.
9. Determinat ¸i ecuat ¸ia tangentei ¸si ecuat ¸ia normalei ˆın punctul B
_
3a
2
,
3a
2
_
, al foliului lui Descartes
(1).
10. S˘a se determine unghiul curbelor α, β : R → R
2
definite prin α(t) = (t
2
, t − 1) ¸si β(s) =
(s +4, s
2
+1), ˆın punctul de intersect ¸ie al acestora A(4, 1). S˘a se studieze tipul de contact al curbelor
date.
11. S˘a se determine graficul urm˘atoarelor curbe plane
a) α : R →R
2
, α(t) =
_
3at
1+t
3
,
3at
2
1+t
3
_
, t ∈ R¸¦1¦, (a > 0);
b) α : R →R
2
, α(t) =
_
at
2
1+t
2
,
at
3
1+t
2
_
, t ∈ R, (a > 0).
12. S˘a se afle ecuat ¸iile polare ale curbelor (1) ¸si (2). Aflat ¸i ecuat ¸iile polare ale asimptotelor foliului
lui Descartes (1), folosind ecuat ¸ia polar˘a a curbei.
13. S˘a se reprezinte parametric spirala lui Arhimede:
ρ = aθ, θ ∈ (0, +∞), unde a > 0.
14. Se d˘a spirala exponent ¸ial˘a ρ(θ) = e

, θ ∈ R, (a > 0).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
190 Suprafet ¸e ˆın R
3
a) S˘a se afle subtangenta ¸si subnormala polar˘a;
b) S˘a se determine ecuat ¸ia tangentei ¸si ecuat ¸ia normalei la curb˘a;
c) S˘a se cerceteze dac˘a aceast˘a curb˘a are puncte multiple;
d) S˘a se studieze convexitatea curbei.
15. Se d˘a curba Γ : y = x
2
.
a) S˘a se detemine curbura curbei ˆın punctul A(−2, 4).
b) S˘a se scrie ecuat ¸ia cercului osculator ˆın A.
c) S˘a se afle evoluta parabolei Γ.
16. S˘a se determine reperul Frenet ˆın punctul A(−2, 4) pentru curba plan˘a
α : R →
R
2
, α(t) = (t, t
2
), t ∈ R.
Curbe ˆın R
3
17. Se d˘a curba α : R →R
3
, α(t) = (t
2
, t, t
3
).
a) S˘a se determine ecuat ¸iile carteziene ale curbei.
b) S˘a se determine ecuat ¸iile tangentei ¸si ecuat ¸ia planului normal la curb˘a ˆın punctul A(1, −1, −1).
18. Se d˘a curba α : [0, 2π] →R
3
, α(t) = (cos t, sin t, t

3).
a) S˘a se determine abscisa curbilinie a curbei α.
b) S˘a se determine parametrizarea normal˘a.
c) S˘a se calculeze lungimea arcului de curb˘a Γ = Imα.
19. Se d˘a elicea
α : R →R
3
, α(t) = (cos 2t, sin 2t, t). (3)
a) S˘a se determine curbura ¸si torsiunea curbei α ˆın punctul curent.
b) S˘a se determine punctele de intersect ¸ie ale imaginii curbei α cu planul π : x +y = 1.
20. Fie elicea (3). S˘a se determine versorii, muchiile ¸si fet ¸ele reperului Frenet ˆın punctul curent al
curbei. S˘a se verifice c˘a ecuat ¸iile Frenet pentru curbe cu vitez˘a arbitrar˘a au loc pentru curba dat˘a.
21. Se d˘a curba α : R →R
3
, α(t) = (t
2
−t, t
2
+ 1, t).
a) S˘a se cerceteze dac˘a α este o curb˘a plan˘a; ˆın caz afirmativ s˘a se determine planul ˆın care este
cont ¸inut˘a.
b) S˘a se verifice c˘a torsiunea curbei α este nul˘a ˆın orice punct al s˘au.
c) S˘a se verifice c˘a ecuat ¸ia planului osculator nu depinde de parametrul t.
Capitolul 2. Suprafet ¸e
1 Suprafet ¸e ˆın R
3
Definit ¸ii. a) Aplicat ¸ia r : D ⊂ R
2
→ R
3
se nume¸ste hart˘a dac˘a ¸si numai dac˘a r este aplicat ¸ie
injectiv˘a, regulat˘a ¸si imersie.
b) Imaginea Σ = Imr a unei h˘art ¸i se nume¸ste suprafat ¸˘a (parametrizat˘a) simpl˘a.
c) Planul tangent π
tg,A
la o suprafat ¸˘a simpl˘a Σ = r(D) ˆın punctul s˘au A = r(u
0
, v
0
) = (x
0
, y
0
, z
0
) ∈ Σ
are ecuat ¸ia:
π
tg,A
: a(x −x
0
) +b(y −y
0
) +c(z −z
0
) = 0,
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Suprafet ¸e 191
iar dreapta normal˘a la suprafat ¸a Σ ˆın A are ecuat ¸iile

nor,A
:
x −x
0
a
=
y −y
0
b
=
z −z
0
c
,
unde ¯ n
A
= (a, b, c) ≡ r
u
(u
0
, v
0
) r
v
(u
0
, v
0
), r
u

∂r
∂u
, r
v

∂r
∂v
.
d) Cˆampul de versori normali la suprafat ¸˘a este dat˘a de n =
r
u
r
v
[[r
u
r
v
[[
.
e) Reperul Gauss al unei suprafet ¸e parametrizate r : D ⊂ R
2
→ R
3
ˆıntr-un punct A = r(u, v) al
acesteia este
¹
G,A
= ¦r(u, v); ¦r
u
(u, v), r
v
(u, v), n(u, v)¦¦,
unde n(u, v) este cˆampul de versori normali la suprafat ¸˘a.
Observat ¸ii. a) Fiind dat˘a o funct ¸ie f : D
f
⊂ R
3
→ R ¸si o constant˘a c ∈ R, dac˘a Σ = f
−1
(c) este
nevid˘a ¸si dac˘a funct ¸ia diferent ¸iabil˘a f este submersie regulat˘a ˆın orice punct al lui Σ, atunci Σ se
nume¸ste suprafat ¸˘a (dat˘a cartezian implicit).
b) Planul tangent la suprafat ¸a Σ : f(x, y, z) = 0 ˆın punctul s˘au B(x
0
, y
0
, z
0
) are ecuat ¸ia
π
tg,B
: f
x
0
(x −x
0
) +f
y
0
(y −y
0
) +f
z
0
(z −z
0
) = 0,
iar dreapta normal˘a la suprafat ¸a Σ ˆın B are ecuat ¸iile
π
tg,B
:
x −x
0
f
x
0
=
y −y
0
f
y
0
=
z −z
0
f
z
0
,
unde am notat
¯ n ≡ (f
x
0
, f
y
0
, f
z
0
) =
_
∂f
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
),
∂f
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
),
∂f
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
)
_
≡ ∇f(x
0
, y
0
, z
0
).
c) Cˆampul de versori normali la suprafat ¸˘a este dat de n =
∇f
[[∇f[[
.
Definit ¸ii. a) Aplicat ¸ia diferent ¸iabil˘a I : (u, v) ∈ D → I(u, v) ∈ B(T
r(u,v)
Σ, R), unde I(u, v) este o
form˘a biliniar˘a, simetric˘a, pozitiv definit˘a
I(u, v) : T
r(u,v)
Σ T
r(u,v)
Σ →R,
se nume¸ste prima form˘a fundamental˘a a suprafet ¸ei Σ, ¸si se noteaz˘a cu I. Matricea sa [I] relativ la
baza ¦r
u
, r
v
¦ ⊂ T
r(u,v)
Σ a spat ¸iului vectorial tangent la suprafat ¸˘a T
r(u,v)
Σ este (ˆın notat ¸iile Gauss)
[I] =
_
E F
F G
_
unde
_
¸
¸
_
¸
¸
_
E = ¸r
u
, r
u
)
F = ¸r
u
, r
v
)
G = ¸r
v
, r
v
)
.
Prima form˘a fundamental˘a se mai scrie pe scurt ds
2
= Edu
2
+ 2Fdudv +Gdv
2
.
b) Dac˘a vitezele part ¸iale r
u
¸si r
v
sunt ortogonale ˆın orice punct al suprafet ¸ei Σ (deci atunci cˆand
curbele coordonate ale suprafet ¸ei sunt ortogonale), atunci F ≡ 0 ¸si reciproc.
c) Aplicat ¸ia II : (u, v) ∈ D → II(u, v) ∈ B(T
r(u,v)
Σ, R), unde II(u, v) este o form˘a biliniar˘a
II(u, v) : T
r(u,v)
Σ T
r(u,v)
Σ → R, se nume¸ste a doua form˘a fundamental˘a a suprafet ¸ei ¸si se noteaz˘a
cu II. Matricea asociat˘a acesteia este, ˆın notat ¸iile Gauss,
[II] =
_
L M
M N
_
, unde
_
¸
¸
_
¸
¸
_
L = ¸r
uu
, ¯ n)
M = ¸r
uv
, ¯ n)
N = ¸r
vv
, ¯ n),
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
192 Suprafet ¸e ˆın R
3
¸si r
uu
=

2
r
∂u
2
; r
uv
=

2
r
∂u∂v
; r
vv
=

2
r
∂v
2
, iar n =
r
u
r
v
[[r
u
r
v
[[
este versorul normal la suprafat ¸˘a.
d) Aplicat ¸ia III : (u, v) ∈ D → III(u, v) ∈ B(T
r(u,v)
Σ, R), unde II(u, v) este o form˘a biliniar˘a
II(u, v) : T
r(u,v)
ΣT
r(u,v)
Σ →R, se nume¸ste a treia form˘a fundamental˘a a suprafet ¸ei Σ, ¸si se noteaz˘a
cu III. Matricea [III] asociat˘a acesteia este dat˘a de relat ¸ia [III] = [II][I]
−1
[II].
e) Operatorul Weingarten S este aplicat ¸ia
S : (u, v) ∈ D →S(u, v) ∈ End(T
r(u,v)
Σ),
avˆand ˆıntr-un punct arbitrar r(u, v) al suprafet ¸ei relativ la baza ¦r
u
, r
v
¦ ⊂ T
r(u,v)
Σ matricea
[S] = [I]
−1
[II].
Are loc relat ¸ia
[III] =
t
[S][I][S].
f) Curbura Gauss K ¸si curbura medie H ale suprafet ¸ei Σ sunt determinate de [I], [II], prin relat ¸iile
K =
det[II]
det[I]
=
LN −M
2
EG−F
2
, H =
EN −2FM +GL
2(EG−F
2
)
.
Aceste curburi se pot calcula cu ajutorul matricii operatorului Weingarten, fiind date respectiv de
relat ¸iile
K = det[S], H =
1
2
Tr[S].
g) Are loc relat ¸ia Beltrami-Enneper [III] − 2H[II] + K[I] = [0], unde [0] este matricea nul˘a de
ordinul doi.
h) Aria suprafet ¸ei Σ = r(
¯
D) (
¯
D ⊂ R
2
domeniu compact) este
A
r(D)
=
_ _
D
_
EG−F
2
dudv =
_ _
D
_
det[I] dudv,
unde [I] =
_
E F
F G
_
este matricea primei forme fundamentale a suprafet ¸ei.
Observat ¸ii. a) Dac˘a α este curb˘a pe suprafat ¸˘a, viteza sa este vector tangent la suprafat ¸˘a ˆın fiecare
punct al curbei ¸si ˆın baza canonic˘a a spat ¸iului tangent, aceasta se descompune
α
t
(t) =
d
dt
(r(u(t), v(t)) =
∂r
∂u
u
t
(t) +
∂r
∂t
v
t
(t) = u
t
r
u
+v
t
r
v
∈ T
α(t)
Σ.
b) Curbura normal˘a asociat˘a direct ¸iei date de un vector w ∈ T
r(u,v)
Σ este
k
n
(w) =
II(w, w)
I(w, w)
,
unde I, II sunt cele dou˘a forme fundamentale ale suprafet ¸ei.
c) Fie k
1
¸si k
2
curburile principale (valorile extreme ale curburii normale, valorile proprii ale matricii
operatorului Weingarten) ale suprafet ¸ei Σ ˆın punctul A. Atunci avem
_
H =
k
1
+k
2
2
K = k
1
k
2

_
k
1
+k
2
= 2H
k
1
k
2
= K.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Suprafet ¸e 193
Ecuat ¸ia de gradul doi ce admite solut ¸iile k
1
¸si k
2
este λ
2
− 2Hλ + K = 0, ecuat ¸ia caracteristic˘a a
endomorfismului Weingarten.
d) Fie A = r(u, v) ∈ Σ. Dac˘a θ este unghiul format ξ ˆıntre e
1
¸si w (considerat ˆın sens trigonometric)
prin relat ¸ia e = e
1
cos θ + e
2
sin θ ce are loc ˆın T
A
Σ, iar e
1
, e
2
sunt versorii principali ai suprafet ¸ei Σ
(versorii proprii asociat ¸i valorilor proprii k
1
, k
2
ale matricii operatorului Weingarten), atunci are loc
relat ¸ia lui Euler:
k
n
(w) = k
1
cos
2
θ +k
2
sin
2
θ.
Definit ¸ii.
ˆ
In cele ce urmeaz˘a consider˘am o curb˘a regulat˘a α : I ⊂ R → Σ, α(t) = r(u(t), v(t)), t ∈ I
pe suprafat ¸a Σ.
a) Curba α este linie de curbur˘a (curb˘a principal˘a), dac˘a ˆın fiecare punct al ei, curbura normal˘a
asociat˘a vitezei este curbur˘a principal˘a. Ecuat ¸ia liniilor de curbur˘a este
¸
¸
¸
¸
¸
¸
v
t2
−u
t
v
t
u
t2
E F G
L M N
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0,
unde E, F, G ¸si L, M, N reprezint˘a respectiv coeficient ¸ii primelor dou˘a forme fundamentale.
b) Curba α este linie asimptotic˘a, dac˘a viteza sa w = α
t
(t) produce ˆın fiecare punct al curbei o
direct ¸ie asimptotic˘a, deci curbura normal˘a asociat˘a vitezei este nul˘a:
k
n

t
(t)) = 0, ∀t ∈ I.
Ecuat ¸ia liniilor asimptotice ale suprafet ¸ei Σ este
II(α
t
, α
t
) = 0 ⇔(u
t
, v
t
)[II]
_
u
t
v
t
_
= 0,
unde [II] este matricea asociat˘a formei a doua fundamentale a suprafet ¸ei Σ.
c) Curba α este geodezic˘a a suprafet ¸ei Σ, dac˘a este ˆın parametrizare normal˘a, iar accelerat ¸ia sa este
normal˘a la Σ ˆın fiecare punct al curbei. Ecuat ¸iile geodezicelor suprafet ¸ei Σ sunt
_
¸
¸
_
¸
¸
_
¸α”(t), r
u
[
α(t)
) = 0
¸α”(t), r
v
[
α(t)
) = 0
¸α
t
(t), α
t
(t) = 1.
Definit ¸ii. a) Fiind dat˘a o curb˘a regulat˘a ˆın parametrizare normal˘a α : I ⊂ R →Σ, se nume¸ste reper
Darboux pa curba α (vezi figura), reperul mobil ¹
D
= ¦α(t); ¦T(t), n
g
(t), n(t)¦
t∈I
, unde
T = α
t
este versorul tangent la curb˘a,
n =
r
u
r
v
[[r
u
r
v
[[
este versorul unitar normal la Σ restrˆans la curba α, iar
n
g
este versorul normalei geodezice, dat de relat ¸ia n
g
= T n.
b) Au loc ecuat ¸iile lui Darboux
_
_
T
t
n
g
n
_
_
=
_
_
0 k
g
k
n
−k
g
0 τ
g
−k
n
−τ
g
0
_
_
_
_
T
n
g
n
_
_
,
unde
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
194 Probleme propuse
k
g
= ¸T
t
, n
g
) se nume¸ste curbur˘a geodezic˘a,
k
n
= ¸T
t
, n) este curbura normal˘a a curbei α, iar
τ
g
= ¸n
g
t
, n) se nume¸ste torsiunea geodezic˘a a curbei α.
c) Au loc urm˘atoarele echivalent ¸e:
curba α este geodezic˘a d.n.d. k
g
(t) = 0, ∀t ∈ I;
curba α este linie asimptotic˘a d.n.d. k
n
(t) ≡ k
n

t
(t)) = 0, ∀t ∈ I;
curba α este linie de curbur˘a d.n.d. τ
g
(t) = 0, ∀t ∈ I.
2 Probleme propuse
1. a) Ar˘atat ¸i c˘a aplicat ¸ia
r : R
2
→R
3
, r(u, v) = (u, uv, v), (u, v) ∈ R
2
este o hart˘a. Este Σ = r(R
2
) suprafat ¸˘a simpl˘a ?
b) Determinat ¸i ecuat ¸ia cartezian˘a implicit˘a a suprafet ¸ei Σ.
c) Ce reprezint˘a aceast˘a suprafat ¸˘a ?
2. a) S˘a se determine constanta c ∈ R astfel ˆıncˆat Σ = ¦(x, y, z) ∈ R
3
[ z(z − 2) + xy = c¦ s˘a fie o
suprafat ¸˘a.
b) Parametrizat ¸i suprafat ¸a Σ.
3. Fie suprafat ¸a Σ : r(u, v) = (u, v, uv), (u, v) ∈ R
2
.
a) S˘a se determine vitezele part ¸iale ¸si cˆampul unitar normal la suprafat ¸a Σ.
b) S˘a se determine versorul normal la suprafat ¸˘a ˆın punctul A(−1, −1, 1).
4. Se d˘a curba Γ : v = −u pe suprafat ¸a
Σ : r(u, v) = (v cos u, v sin u, v), (u, v) ∈ [0, 2π) R

.
a) Ar˘atat ¸i c˘a Σ = Imr este un con.
b) Scriet ¸i ecuat ¸iile parametrice ale curbei Γ ¸si determinat ¸i ecuat ¸iile sale carteziene.
5. Calculat ¸i unghiul curbelor coordonate ˆıntr-un punct al suprafet ¸ei
Σ : r(u, v) = (u, v, uv)
¸si determinat ¸i ecuat ¸iile carteziene ale acestora.
6. Fie suprafat ¸a
Σ : r(u, v) = (cos u, sin u, v), (u, v) ∈ [0, 2π) R.
S˘a se determine ecuat ¸ia planului tangent ¸si ecuat ¸iile normalei la suprafat ¸˘a ˆın punctul A(1, 0, 2).
7. Se d˘a elicoidul Σ : r(u, v) = (ucos v, usin v, v); (u, v) ∈ R
2
. S˘a se determine matricea [S] a
operatorului Weingarten ¸si matricile [I], [II], [III] ale celor trei forme fundamentale ale suprafet ¸ei.
8. Fie
Σ : r(u, v) = (ucos v, usin v, v); (u, v) ∈ R
2
.
a) S˘a se determine curbura total˘a K (curbura Gauss) a suprafet ¸ei. S˘a se afle dac˘a suprafat ¸a este
desf˘a¸surabil˘a (K ≡ 0, deci K(u, v) = 0, ∀(u, v) ∈ D).
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Suprafet ¸e 195
b) S˘a se determine curbura medie H a suprafet ¸ei. S˘a se afle dac˘a suprafat ¸a este minimal˘a (H ≡ 0,
deci H(u, v) = 0, ∀(u, v) ∈ D).
9. Verificat ¸i relat ¸ia Beltami-Enneper [III] −2H[II] +K[I] = [0] pentru suprafat ¸a
Σ : r(u, v) = (ucos v, usin v, v), (u, v) ∈ R
2
.
10. Fie cilindrul
Σ = r(D) ⊂ R
3
, r(u, v) = (cos u, sin u, v); (u, v) ∈ [0, 2π] R. (1)
a) S˘a se afle unghiul format de curbele coordonate ale suprafet ¸ei.
b) S˘a se determine ecuat ¸ia cartezian˘a a suprafet ¸ei Σ.
c) S˘a se determine ecuat ¸iile carteziene ale curbelor coordonate.
11. a) S˘a se determine formele fundamentale ale cilindrului (1).
b) S˘a se determine reperul lui Gauss ˆın punctul A = r(π, 2) al suprafet ¸ei (1).
c) Determinat ¸i dac˘a cilindrul (1) este suprafat ¸˘a desf˘a¸surabil˘a (K ≡ 0).
d) Determinat ¸i dac˘a cilindrul (1) este suprafat ¸˘a minimal˘a (H ≡ 0).
e) S˘a se determine matricea operatorului Weingarten.
f) S˘a se verifice relat ¸ia Beltrami-Enneper. g) S˘a se calculeze curbura Gauss K ¸si curbura medie H a
cilindrului, folosind operatorul Weingarten. h) S˘a se verifice c˘a a treia form˘a fundamental˘a [III] se
poate calcula cu ajutorul formulei: [III] =
t
[S][I][S], unde [S] este matricea operatorului Weingarten
a cilindrului.
12. Se d˘a suprafat ¸a
Σ : r(u, v) = (cos u, sinu, v), (u, v) ∈ D ≡ [0, 2π] R.
a) S˘a se determine ecuat ¸iile carteziene ale curbei Γ : u = 2v.
b) S˘a se determine curbura normal˘a k
n
(w) corespunz˘atoare vitezei w a curbei Γ ˆın punctul s˘au
A(1, 0, π).
c) S˘a se determine curburile principale k
1
, k
2
ale suprafet ¸ei ˆın punctul s˘au A(1, 0, π).
d) S˘a se determine versorii w
1
, w
2
ai direct ¸iilor principale asociate celor dou˘a curburi principale ale
suprafet ¸ei, ˆın A.
e) S˘a se verifice relat ¸ia lui Euler pentru direct ¸ia tangent˘a dat˘a de vectorul w ∈ T
A
Σ din exercit ¸iul 18.
13. S˘a se determine aria zonei de suprafat ¸˘a σ[r(D)], unde
Σ ≡ r(D), r(u, v) = (2 cos u, 2 sinu, v), (u, v) ∈ D ≡
_
0,
π
2
_
[1, 2]
14. Fie suprafat ¸a Σ : r(u, v) = (cos u, sin u, 2v), (u, v) ∈ (0, 4π) R.
a) S˘a se unghiul dintre curbele Γ
1
¸si Γ
2
de pe suprafat ¸a Σ, unde: Γ
1
: u = 2v ¸si Γ
2
: v = u −π.
b) S˘a se calculeze lungimea curbei Γ
1
pentru v ∈
_
0,
π
2
¸
.
15. Fie cilindrul
Σ : r(u, v) = (cos 2u, sin 2u, 3v); (u, v) ∈ D ≡ [0, 2π) R.
a) S˘a se determine liniile de curbur˘a (curbele principale) ˆın punctul A(1, 0, 2π).
b) S˘a se determine liniile asimptotice ˆın punctul A(1, 0, 2π).
c) S˘a se determine geodezicele cilindrului.
16. Se d˘a curba Γ
u=v
pe suprafat ¸a Σ : r(u, v) = (cos au, sinau, bv), unde a
2
+b
2
= 1.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
196 Probleme propuse
a) Verificat ¸i c˘a Γ este ˆın parametrizare normal˘a ¸si determinat ¸i reperul Darboux al acestei curbe.
b) Aflat ¸i curbura normal˘a a curbei α. Este α linie asimptotic˘a a suprafet ¸ei ?
c) Aflat ¸i torsiunea geodezic˘a a curbei α. Este α curb˘a principal˘a a suprafet ¸ei ?
d) Aflat ¸i curbura geodezic˘a a curbei α. Este α geodezic˘a a suprafet ¸ei ?
e) Verificat ¸i formulele Darboux pentru curba α.
Suprafet ¸e generate
17. S˘a se determine ecuat ¸ia suprafet ¸ei cilindrice Σ generat˘a de dreapta ∆ ce are direct ¸ia fix˘a ¯ v ¸si care
se sprijin˘a pe curba Γ, ˆın cazurile de mai jos
a) ¯ v =
¯
i +
¯
k ¸si Γ :
_
x
2
+y
2
= 1
z = 5
b) ¯ v =
¯
i +
¯
j −
¯
k ¸si Γ :
_
x
2
+y
2
= 4
z = 0
c) ¯ v =
¯
k −
¯
i ¸si Γ :
_
x
2
= y
y
2
= z
18. S˘a se determine ecuat ¸ia urm˘atoarelor suprafet ¸e de rotat ¸ie, obt ¸inute prin rotirea curbei Γ ˆın jurul
dreptei ∆, pentru cazurile de mai jos:
a) Γ = ∆
1
:
x−1
0
=
y+2
1
=
z−3
0
¸si ∆ = Oy.
b) Γ = ∆
2
:
x−1
3
=
y
2
=
z
1
¸si ∆ = Oy.
c) Γ = ∆
3
: x −1 = y + 1 = z −3 ¸si ∆ = Oz.
19. S˘a se determine ecuat ¸ia suprafet ¸ei de rotat ¸ie obt ¸inut˘a prin rotirea cercului Γ :
_
(x −a)
2
+y
2
= b
2
z = 0
,
(a > b > 0) ˆın jurul axei ∆ = Oy.
20. S˘a se determine ecuat ¸ia suprafet ¸ei de rotat ¸ie obt ¸inut˘a prin rotirea curbei Γ :
_
y = x
2
z = 0
ˆın jurul
dreptei ∆ :
_
x −y = 1
z −y = 2.
21. S˘a se determine ecuat ¸ia suprafet ¸ei cilindrice Σ obt ¸inut˘a prin deplasarea generatoarei ∆ de vector
director ¯ v =
¯
i +
¯
j +
¯
k de-a lungul cubei directoare Γ :
_
y = sinx
z = 0.
22. S˘a se arate c˘a suprafat ¸a cilindric˘a Σ ce are curba directoare Γ :
_
x = y
2
z = 0
¸si generatoarea de
direct ¸ie ¯ v =
¯
j +
¯
k, este un cilindru parabolic.
23. S˘a se determine ecuat ¸ia suprafet ¸ei conice Σ, ce are curba directoare Γ ¸si vˆarful V , ˆın cazurile de
mai jos.
a) Γ :
_
x
2
+y
2
= 9
z = 4
¸si V (0, 0, 0); b) Γ :
_
y = sin x
z = 4
¸si V (1, −2, 5).
24. a) S˘a se determine ecuat ¸ia cartezian˘a a conoidului de ecuat ¸ii parametrice
Σ :
_
_
_
x = ucos v
y = usin v
z = v
, (u, v) ∈ R
2
.
b) S˘a se determine ecuat ¸iile carteziene ale elicei Γ
u=v
⊂ Σ.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Bibliografie
[1] E. Arghiriade, Curs de algebr˘a superioar˘a, Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, 1963. U: II8905. P:
TIII10857.
[2] Gh. Atanasiu, Gh. Munteanu, M. Postolache, Algebr˘a liniar˘a, geometrie analitic˘a, diferent ¸ial˘a
¸si ecuat ¸ii diferent ¸iale, Editura All, Bucure¸sti, 1994; 1996. U: II38657, 1998. U: II39368.
[3] Gh. Atanasiu, Gh. Piti¸s, M. Cazacu, V. Grosaru, Culegere de probleme de geometrie analitic˘a
¸si diferent ¸ial˘a, Tipografia Universit˘at ¸ii din Bra¸sov, 1980. U: III15589.
[4] Gh. Atanasiu, E. Stoica, Algebr˘a liniar˘a, geometrie analitic˘a, Editura Fair Partners, Bucure¸sti,
2003.
[5] V. Balan, Algebr˘a liniar˘a, geometrie analitic˘a, Editura Fair Partners, 1999. U: 39499.
[6] V. Balan, S. Dinu, Geometrie Analitic˘a–Elemente de teorie ¸si probleme, Editura Printech, 2003.
[7] V. Balan, S. Dinu, Geometrie Analitic˘a–Elemente de teorie ¸si probleme (ed. II), Editura Bren,
2004.
[8] M. Bercovici, S. Rimer, A. Triandaf, Culegere de probleme de geometrie analitic˘a ¸si diferent ¸ial˘a,
Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, 1973. U: I20442. P: TIII20792.
[9] M. Bodnariu, Elemente de algebr˘a, Editura Printech, 1998.
[10] N. Boja, Algebr˘a liniar˘a, geometrie analitic˘a ¸si diferent ¸ial˘ a, ecuat ¸ii diferent ¸iale: culegere de
probleme, Editura Politehnicii din Timi¸soara, 2001. U: II39565.
[11] V. Brˆanz˘anescu, O. St˘an˘a¸sil˘a, Matematici speciale, Editura ALL, Bucure¸sti, 1994.
[12] F. Bucur, Algebr˘a liniar˘a, geometrie analitic˘a, Litografia Institutului de Construct ¸ii Bucure¸sti,
1971. U: II23383.
[13] S. Chirit ¸˘a, Probleme de matematici superioare, Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, 1989. U:II35784.
P: TIII38955.
[14] N. Cior˘anescu, M. Ro¸sculet ¸, Culegere de probleme de algebr˘a ¸si analiz˘a matematic˘a, Editura
Tehnic˘a, 1959. U: II6262. T:III6747.
[15] C. Co¸snit ¸˘a, I. Sager, I. Matei, I. Dragot˘a, Culegere de probleme de geometrie analitic˘a, Editura
Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, 1963.
[16] I. Creang˘a, Gh. Gheorghiu, A. Haimovici, M. Haimovici, O. Mayer, Curs de geometrie analitic˘a:
pentru uzul institutelor tehnice, Editura Tehnic˘a, 1951. U: II3632.
[17] I. Creang˘a, C. Reischer, Algebr˘ a liniar˘a, Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, 1970. U: II17295. P:
TIII19311.
[18] I. Cri¸san, A. Lare, Culegere de probleme de geometrie analitic˘a, Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a,
1971. U: II18018.
[19] Gh. Dodescu, Metode numerice ˆın algebr˘a, Editura Tehnic˘a, 1979. U:II27981. P: TII20754.
[20] O. Dogaru, M. Doroftei, Algebr˘a liniar˘a, Geometry Balkan Press, 1998.
[21] O. Dogaru, M. Doroftei, Geometrie analitic˘a ¸si diferent ¸ial˘a, Cursuri Universitare 13, Geometry
Balkan Press, 2001.
[22] L. Dr˘agu¸sin, C. Dr˘agu¸sin, C. Radu, Calcul integral ¸si ecuat ¸ii diferent ¸iale, Editura Style, 1996.
197
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
198 Bibliografie
[23] M. A. Gean˘au, Probleme de algebr˘a, Editura Printech, 1997.
[24] Gh. Gheorghiev, R. Miron, D. Papuc, Geometrie analitic˘a ¸si diferent ¸ial˘a, Editura Didactic˘a ¸si
Pedagogic˘a, 1968-1069. U: II13538.
[25] Gh. Th. Gheorghiu, Algebr˘a liniar˘a, geometrie analitic˘a ¸si diferent ¸ial˘a ¸si programare, Editura
Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, 1977. U: II25541.
[26] Gh. Th. Gheorghiu, Elemente de algebr˘a ¸si geometrie analitic˘a, Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a,
1961. U: II8079.
[27] Gh. Th. Gheorghiu, Geometrie analitic˘a ¸si diferent ¸ial˘a, Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, 1969.
U: II14354.
[28] I. Glazman, Iu. Liubici, Algebr˘a liniar˘a pe spat ¸ii finit dimensionale, Editura S¸tiint ¸ific˘a ¸si Enci-
clopedic˘a, 1980. U: II28752.
[29] A. Haimovici, Grupuri de transform˘ari, Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, Bucure¸sti, 1968.
[30] A. Ioanoviciu, N. Mih˘aileanu, M. Sili¸steanu Milovaru, M. Neumann, I. Peterfi, L. Stanciu, P.
Stanciu, Culegere de probleme de geometrie analitic˘a ¸si diferent ¸ial˘a, Editura Didactic˘a ¸si Peda-
gogic˘a, 1979. U: II17158.
[31] C. Ionescu-Bujor, Geometrie analitic˘a ¸si diferent ¸ial˘a, Institutul Politehnic Bucure¸sti, 1950. U:
III7673.
[32] C. Ionescu-Bujor, O. Sacter, Exercit ¸ii ¸si probleme de geometrie analitic˘a ¸si diferent ¸ial˘a, Editura
Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, 1963. U: II9022.
[33] O. Kreindler, Geometrie analitic˘a ¸si diferent ¸ial˘ a, Editura I. P. B., 1950. U: III8196.
[34] A. Leonte, G. Vraciu, Elemente de calcul matriceal cu aplicat ¸ii, Editura Tehnic˘a, Bucure¸sti,
1975. U: II22658.
[35] E. M˘anzatu, Probleme de geometrie analitic˘a, Academia Militar˘a, Bucure¸sti, 1979.
[36] N. Mih˘aileanu, Geometrie analitic˘a, proiectiv˘a ¸si diferent ¸ial˘a, Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a,
1971. U: II18522.
[37] N. Mih˘aileanu, Geometrie analitic˘a, proiectiv˘a ¸si diferent ¸ial˘ a: complemente, Editura Didactic˘a
¸si Pedagogic˘a, 1972. U: II19686.
[38] N. Mih˘aileanu, Lect ¸ii complementare de geometrie, Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, 1976.
[39] R. Miron, Geometrie analitic˘a, Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, 1976. U: II24293.
[40] P. S. Modenov, Geometrie analitic˘a, Editura Tehnic˘a, 1957. U: II5663.
[41] E. Murgulescu, Geometrie analitic˘a ¸si diferent ¸ial˘a, Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, 1974. U:
II8904.
[42] E. Murgulescu, N. Donciu, Culegere de probleme de geometrie analitic˘a ¸si diferent ¸ial˘a, Univer-
sitatea ”Politehnica” Bucure¸sti, 1971. U: II18509.
[43] E. Murgulescu, N. Donciu, V. Popescu, Geometrie analitic˘a ˆın spat ¸iu ¸si geometrie diferent ¸ial˘ a -
culegere de probleme, Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, 1974. U: II21167.
[44] E. Murgulescu, S. Flexi, O. Kreindler, O. Sacter, Geometrie analitic˘a, Editura Didactic˘a ¸si
Pedagogic˘a, 1962. U: II8904; 1965. U: II10530.
[45] E. Murgulescu, S. Flexi, O. Kreindler, O. Sacter, M. Tˆarnoveanu, Geometrie analitic˘a ¸si
diferent ¸ial˘a, Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, 1965. U: II10530.
[46] Al. Myller, Curs de geometrie analitic˘a, Editura Seminarului Matematic Ia¸si, 1936. U: II2171.
[47] Al. Myller, Geometrie analitic˘a, Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, 1972. U: II19632.
[48] V. Ob˘adeanu, Elemente de algebr˘a liniar˘a ¸si geometrie analitic˘a, Editura Facla, 1981. U: II29956.
[49] V. Olariu, O. Olteanu, Analiz˘ a matematic˘a, Editura Semne, 1998. U: II38622.
[50] D. Pompeiu, Geometrie analitic˘a (curs), Editura Matac, 1938. U: III15093.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Bibliografie 199
[51] I. Pop, Gh. Neagu, Algebr˘a liniar˘a ¸si geometrie analitic˘a ˆın plan ¸si ˆın spat ¸iu, Editura Plumb,
Bac˘au, 1996.
[52] I. Popescu, Probleme de matematici superioare, Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, 1964.
[53] I. I. Popescu, G. G. Vr˘anceanu, C. Tudor, Matematici superioare, Editura Didactic˘a ¸si Peda-
gogic˘a, 1964. U: II10135.
[54] T. V. Postelnicu, M. I. Stoka, G. G. Vr˘anceanu, Culegere de probleme de geometrie analitic˘a ¸si
diferent ¸ial˘a, Editura Tehnic˘a, 1970. U: II17159.
[55] C. Radu, Algebr˘a liniar˘a, geometrie analitic˘a, Editura Fair Partners, 2004.
[56] C. Radu, Algebr˘a liniar˘a, geometrie analitic˘a ¸si diferent ¸ial˘a, Editura ALL, 1996. U: II38657.
[57] C. Radu, C. Dr˘agu¸sin, L. Dr˘agu¸sin, Algebr˘a liniar˘a, analiz˘a matematic˘a, geometrie analitic˘a ¸si
diferent ¸ial˘a, Editura Fair Partners, 2000.
[58] C. Radu, C. Dr˘agu¸sin, L. Dr˘agu¸sin, Aplicat ¸ii de algebr˘a, geometrie ¸si matematici speciale, Edi-
tura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, 1991. U: II36960.
[59] M. Ro¸sculet ¸, Algebr˘a liniar˘a, geometrie analitic˘a ¸si geometrie diferent ¸ial˘a, Editura Tehnic˘a,
1987. U: II33881.
[60] O. Sacter, Despre conice ¸si alte curbe, Editura Tehnic˘a, 1955.
[61] M. Sarian, Conice: elemente geometrice, Universitatea ”Politehnica” Bucure¸sti, 1936. U: III8968.
[62] N. Soare, Curs de geometrie, Editura Universit˘at ¸ii Bucure¸sti, 1996. U: II38760.
[63] N. Soare, A. M. Panait, L. Preda, I. Soare, Metoda transform˘arilor geometrice, Editura Gimna-
sium, Tˆargovi¸ste, 2002.
[64] S¸t. Staicu, Aplicat ¸ii ale calculului matriceal ˆın mecanica solidelor, Editura Academiei, 1986. U:
II33045. P: TIII36932.
[65] I. Stamate, Culegere de probleme de matematici superioare, Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a,
1971. U: II18621.
[66] O. St˘an˘a¸sil˘a, Analiz˘a liniar˘a ¸si geometrie, vol. 1, Editura ALL Educat ¸ional, Bucure¸sti, 2000.
[67] I. D. Teodorescu, Geometrie ¸si elemente de algebr˘a liniar˘a (culegere de probleme), Editura
Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, 1965. U: II10973; 1967. U: II12858; 1971. U: II18461; 1972. U: II19190.
[68] N. Teodorescu, Metode vectoriale ˆın fizica matematic˘a, Editura Tehnic˘a, 1954. U: II4186.
[69] O. Tino, E. Murgulescu, V. B˘an˘arescu, Exercit ¸ii ¸si probleme pentru cursul de geometrie analitic˘a
ˆın ¸scolile tehnice superioare, Litografia Tip.
ˆ
Inv. Buc. U: II5720.
[70] A. Turtoi, Geometrie, Editura Universit˘at ¸ii Bucure¸sti, 1996. U: II38665.
[71] Gh. T¸ it ¸eica, Culegere de probleme de geometrie analitic˘a, Tipogr. C. Reg. F. Gobl. Fiii S. A.
1939. U: II2233.
[72] Gh. T¸ it ¸eica, Curs de geometrie analitic˘a, Editura Facult˘at ¸ii de S¸tiint ¸e Bucure¸sti, 1929. U: 16294;
1932-1933. U: III8198; 1934-35. U: III8188.
[73] Gh. T¸ it ¸eica, Geometrie analitic˘a, Litografia S¸tef˘anescu 1901. U: II12622.
[74] C. Udri¸ste, Algebr˘a liniar˘a geometrie analitic˘a, Geometry Balkan Press, 1996. U: II38947. P:
III44125; Cursuri Universitare 11, Geometry Balkan Press, 2000.
[75] C. Udri¸ste, Aplicat ¸ii de algebr˘a, geometrie ¸si ecuat ¸ii diferent ¸iale, Editura Didactic˘a ¸si Peda-
gogic˘a, 1993. U: II3765. P: III41318
[76] C. Udri¸ste, Probleme de algebr˘a liniar˘a, geometrie analitic˘a ¸si diferent ¸ial˘a, Editura Didactic˘a ¸si
Pedagogic˘a, 1976.
[77] C. Udri¸ste, O. Dogaru, Geometrie analitic˘a, Universitatea ”Politehnica” Bucure¸sti, 1991, 1992.
P: TIII40425.
[78] C. Udri¸ste, C. Radu, C. Dicu, O. M˘al˘ancioiu, Algebr˘ a, geometrie analitic˘a ¸si ¸si ecuat ¸ii
diferent ¸iale, Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, 1982. U: II31252. P: TIII35426.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
200 Bibliografie
[79] C. Udri¸ste, C. Radu, C. Dicu, O. M˘al˘ancioiu, Probleme de algebr˘a, geometrie analitic˘a ¸si ecuat ¸ii
diferent ¸iale, Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a, 1981. U: II30464. P: TIII32351, P: TIII34988.
[80] S. Vasilache, Elemente de teoria mult ¸imilor ¸si a structurilor algebrice, Editura Academiei, 1956.
U: II5352.
[81] Ge. Vraciu, Algebr˘a liniar˘a, Editura Universit˘at ¸ii din Craiova, 1994.
[82] Gh. Vr˘anceanu, Curs de geometrie analitic˘a ¸si proiectiv˘a, Tipogr. C. Reg. F. Gobl. Fiii. S. A.
1944-45. U: II3361.
[83] Gh. Vr˘anceanu, Geometrie analitic˘a ¸si proiectiv˘a, Editura Tehnic˘a, 1954. U: II4347.
[84] Gh. Vr˘anceanu, Geometrie analitic˘a, proiectiv˘a ¸si diferent ¸ial˘a, Editura Didactic˘a ¸si Pedagogic˘a,
1961. U: II7740; 1962. U: II8645; 1968. U: II13307; 1974. U: II22068.
[85] Gh. Zapan, Curs de geometrie analitic˘a, aplicat ¸ii, Autografia S¸c. de Artilerie, Geniu ¸si Marin˘a
1919. U: II2786.
[86] ***, Cuadrice, Univ. Bucure¸sti 1922. U: II17971.
[87] ***, Dict ¸ionar de matematici generale, Editura Enciclopedic˘a Romˆan˘a, 1974.
[88] ***, Geometrie analitic˘a, Univ. Bucure¸sti. U: II222.
[89] ***, Mica enciclopedie matematic˘a, Editura Tehnic˘a, Bucure¸sti, 1980.
= C˘art ¸i editate ˆın limbi str˘aine.=
[90] L. Bianchi, Lezioni di geometria analitica, Pisa: Enrico Spoerri 1970. U: II139.
[91] E. Bortolotti, Lezioni di geometria analitica, Bologna, Nicola Zanichelli, 1923. U: II70.
[92] R. M. Bowen, C. C. Wang, Introduction to Vectors and Tensors, vol. 1-2, Plenum Press, New
York, 1976.
[93] A. Burdun, Culegere de probleme de algebr˘a ¸si geometrie analitic˘a (lb. rus˘a), Univ. Minsk, 1989.
[94] G. Castelnuovo, Lezioni di geometria analitica, Editura Societa Anonima D. Alighieri, 1938. U:
II3140; 1931. U: III15025.
[95] N. Coburn, Vector and Tensor Analysis, Mc. Millan Co., 1955. U: II31239.
[96] J. Dieudonne, Linear Algebra and Geometry, Paris, Hermann, 1969.
[97] A. Dubrovin, S. P. Novikov, A. T. Fomenko, Geometrie contemporan˘a (lb. rus˘a), Ed. Nauka,
Moscova, 1979.
[98] C. V. Durell, A concise on geometrical conics, MacMillan, 1927. U: II1004.
[99] C. H. Edwards, D. E. Penney, Calculus and Analytic Geometry, Prentice Hall, 1982. U: II16313.
[100] N. V. Efimov, E. R. Rosendorn, Linear Algebra and Multidimensional Geometry, Mir Publ.,
1975. U: II24141. P: III32360.
[101] C. W. Evans, Engineering Mathematics, Chapman & Hall Eds., 1992.
[102] M. Farkas, I. Farkas, Introduction to Linear Algebra, Ed. Kiado, Budapest, 1975. U: II35994
[103] G. Hadley, Linear Algebra, Add. Wesley, 1972. U: II36067
[104] G. Hadley, Mathematics for Engineering, Technology and Computing Sciences, Prentice Press,
1970, U: II26011.
[105] J. W. Harris, H. Stocker, Handbook of Mathematics and Computational Science, Springer-Verlag,
1998.
[106] G. E. Hay, Vector and Tensor Analysis, Dover Publ., 1953. U: II27976.
[107] A. Howard, Elementary Linear Algebra, J. Wiley & Sons, 1987. U: II36206.
[108] A. Howard, C. Rorres, Applications of Linear Algebra, John Wiley & Sons, 1984. U: II36159.
[109] A. Jeffrey, Mathematics for Engineering and Scientists, V. N. R. International Eds., 1989.
[110] P. K. Kenshaft, Linear Mathematics, ??? U: II36195.
[111] D. V. Kletenik, Problemes de geometrie analitique, Editura Mir, 1969. U: II14574.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Bibliografie 201
[112] W. Klingenberg, Lineare Algebra und Geometrie, Springer-Verlag, Berlin, 1990.
[113] E. Kreyszig, Advanced Engineering Mathematics, J. Wiley & Sons, New York, 1962. U: II37192.
[114] A. D. Myskis, Introductory Mathematics for Engineers, Mir Publ., 1975. U: II22920.
[115] P. V. O
t
Neill, Advanced Engineering Mathematics, Wadsworth Eds., 1991.
[116] A. V. Pogorelov, Analytic Geometry, Mir Publishers, Moscow, 1961.
[117] I. Proskurakov, Culegere de probleme de algebr˘a liniar˘a (lb. rus˘a), Editura Nauka, Moscova,
1978. U: II28443. P: TII21426.
[118] P. H. Selby, Practical Algebra, John Wiley & Sons, 1974, U: II36187.
[119] L. Smith, Linear Algebra, Springer Verlag, 1978. U: II26153.
[120] M. V. Sweet, Algebra, Geometry and Trigonometry in Science, Engineering and Mathematics,
Ellis Horwood Ltd., 1984. U: II36163.
[121] O. N. T¸ uberbiller, Probleme ¸si exercit ¸ii de geometrie analitic˘a (lb. rus˘a), Editura Nauka, 1970.
[122] C. Udri¸ste, Problems of Linear Algebra, Analytic and Differential Geometry, Differential Equa-
tions, University Lectures Series 10, Geometry Balkan Press, Bucharest 2000.
[123] C. Udriste, V. Balan, Analytic and Differential Geometry, University Lectures Series 7, Geometry
Balkan Press, Bucharest 1999.
[124] C. Udriste, V. Balan, Linear Algebra and Analysis, University Lectures Series 12, Geometry
Balkan Press, Bucharest 2001.
[125] C. Udri¸ste, I. Boca, Linear Algebra, University Lectures Series 8, Geometry Balkan Press,
Bucharest 1999.
[126] E. Young, Vector and Tensor Analysis, M. Dekker, 1993.
= C˘art ¸i editate ˆın tipografia U. P. B.=
[127] I. Bacalu, G. Budianu, R. F. Constantin, Matematici, Sinteze, 1992.
[128] V. Balan, Algebr˘a liniar˘a ¸si geometrie analitic˘a, 1999.
[129] V. Balan, N. Bˆıl˘a, Geometrie diferent ¸ial˘a, culegere de exercit ¸ii ¸si probleme, 1998, P: TIII45014.
[130] V. Balan, A. Suciu, Algebr˘a liniar˘a, Culegere de probleme de algebr˘a liniar˘a, 1999.
[131] L. Brˆanz˘anescu, Curs de algebr˘a ¸si geometrie, 1990. P: TIII39235.
[132] L. Brˆanz˘anescu, R. Minculescu, Algebr˘a: culegere de probleme, 1991. P: TIII40800.
[133] L. Brˆanz˘anescu & al., Geometrie analitic˘a ¸si diferent ¸ial˘a: culegere de probleme, 1992.
[134] M. Cˆarnu, Spat ¸ii vectoriale, 1991. P: TIII40940.
[135] E. Cioar˘a, Algebr˘a liniar˘a, geometrie analitic˘a ¸si diferent ¸ial˘a, 1991. P:TIII40030.
[136] E. Cioar˘a, Algebr˘a liniar˘a. Culegere de probleme, 1996. P: TIII44534.
[137] A. Colojoar˘a, Algebr˘a liniar˘a, 1990. P: TIII39578.
[138] M. Craiu, A. M. Neagu, G. Toma, Probleme de algebr˘a ¸si geometrie, 1979. P: TIII33536.
[139] F. Gˆandac, S. Corbu, Culegere de probleme de algebr˘a liniar˘a ¸si geometrie analitic˘a, 1981.
[140] M. Gean˘au, Lect ¸ii de algebr˘a liniar˘a, 1993.
[141] E. Grecu, Algebr˘ a liniar˘a, geometrie analitic˘a ¸si diferent ¸ial˘a ¸si programare liniar˘a, 1995.
[142] E. Grecu, Culegere de probleme de algebr˘a liniar˘a, geometrie analitic˘a ¸si diferent ¸ial˘a ¸si progra-
mare liniar˘a, 1995.
[143] E. Grecu, Culegere de probleme de algebr˘a liniar˘a ¸si programare, 1979.
[144] E. Grecu, Curs de geometrie analitic˘a, 1997.
[145] E. Grecu, Probleme rezolvate de geometrie analitic˘a, 1997.
[146] E. Murgulescu, S. Flexi, O. Kreindler, O. Sacter, M. Tˆarnoveanu, Geometrie analitic˘a ¸si
diferent ¸ial˘a, ??? U: II10530.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
202 Bibliografie
[147] E. Murgulescu, N. Donciu, Culegere de probleme de geometrie analitic˘a ¸si diferent ¸ial˘a, 1971. U:
II18509.
[148] A. Nit ¸˘a, O. St˘an˘a¸sil˘a, Seturi de probleme (algebr˘a, geometrie, ecuat ¸ii diferent ¸iale), 1988.
[149] C. Radu, C. Dr˘agu¸sin, L. Dr˘agu¸sin, Aplicat ¸ii de algebr˘a, geometrie ¸si matematici speciale, Uni-
versitatea ”Politehnica” Bucure¸sti, 1991. U: II36960.
[150] C. Radu, A. Zl˘atescu, Algebr˘a liniar˘a, geometrie analitic˘a ¸si diferent ¸ial˘a, 1992.
[151] C. Udri¸ste, Linear Algebra, 1992. P: TIII42992.
[152] C. Udri¸ste, Problems of Algebra, Geometry and Differential Equations, 1992.
[153] C. Udri¸ste, O. Dogaru, Algebr˘a liniar˘a, 1991, 1993. P: TIII4024.
[154] C. Udri¸ste, O. Dogaru, Geometrie analitic˘a, 1991, 1992. P: TIII40425.
NOT
˘
A. La sfˆar¸situl cit˘arilor se afl˘a cotele la care pot fi identificate lucr˘arile, la bibliotecile:
• P - Biblioteca Universit˘at ¸ii Politehnica Bucure¸sti, (Localul Polizu, CaleaGrivitei, nr. 132, corp
I, etaj 2, camera 210), tel. (021)-402.39.82, 312.70.44, 650.31.32; e-mail: dr popescu@library.
pub. ro, URL http://www.library.pub.ro/ contact. htm
• U - Biblioteca Universit˘at ¸ii din Bucure¸sti, Str. Academiei 14, Facultatea de Matematic˘a, etaj II,
tel: (021)-314.35.08 / int. 206, 213, e-mail: ramona@univ.bcub.ro, URL http://www.bcub.ro.
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Index de not ¸iuni
a doua form˘a fundamental˘a a unei suprafet ¸e, 191
a treia form˘a fundamental˘a a unei suprafet ¸e, 192
abscisa curbilinie a unei curbe, 182, 183
acoperirea liniar˘a a unei familii de vectori, 11
adunarea vectorilor, 8, 40
antideplasare, 129
aria unei suprafet ¸e, 192
asimptotele unei hiperbole, 143
asimptot˘a a unei conice, 155
automorfism, 7, 39, 48
axa netransvers˘a a unei hiperbole, 143
axa principal˘a a paraboloidului eliptic, 168
axa transvers˘a
a parabolei, 144
a unei hiperbole, 143
axe de coordonate, 113
axele
de simetrie ale unei elipse, 141
de simetrie ale unei hiperbole, 143
elipsoidului, 165
axiomele
produsului scalar complex, 21
produsului scalar real, 22
ax˘a de simetrie, 159
a parabolei, 144
baza
unui reper, 113
baz˘a, 14
Jordan, 70
negativ orientat˘a, 109
ortogonal˘a, 26, 87
ortonormat˘a, 26, 28, 105, 106
pozitiv orientat˘a, 109
reciproc˘a, 111
celul˘a Jordan, 69
centru de simetrie al sferei, 174
centru de simetrie al unei conice, 147
centrul elipsoidului, 165
cerc
ecuat ¸ia redus˘a a unui ∼ , 142
imaginar, 148
osculator al unei curbe plane, 185
cilindru
circular, 170
eliptic, 170
hiperbolic, 170
parabolic, 170
combinat ¸ie liniar˘a finit˘a de vectori, 10
complement ortogonal al unui subspat ¸iu, 27
complexificatul
unui endomorfism, 57
unui spat ¸iu vectorial real, 31
componentele unui vector, 16
con, 167
con asimptot, 167, 168
congruent ¸˘a, 55
conic˘a, 139
cu centru de simetrie, 147
degenerat˘a, 148
nedegenerat˘a, 148
tangenta la ∼ , 155
conic˘a cu centru de simetrie, 150
contactul a dou˘a curbe, 183
coordonate
cartezieine, 133
cilindrice, 133
euclidiene, 27, 105
polare, 135
sferice, 136
coordonatele carteziene ale unui punct, 112
coordonatele unui vector, 19
corp, 7
ˆınmult ¸ire ˆıntr-un ∼ , 7
adunare ˆıntr-un ∼ , 7
corp comutativ, 7
cosinusuri directoare ale unei drepte, 115
cuadrice cu centru, 174
cuadric˘a, 165, 172
cuadric˘a neted˘a, 178
curbe
unicursale, 183
203
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
204 Index de not ¸iuni
curbe echivalente, 183
curbura
Gauss a unei suprafet ¸e, 192, 194
medie a unei suprafet ¸e, 192, 195
normal˘a, 192, 194
total˘a a unei suprafet ¸e, 192, 194
unei curbe plane, 185
curburi principale ale unei suprafet ¸e, 192
curbur˘a, 186
geodezic˘a, 194
curb˘a algebric˘a de ordinul al doilea, 139
curb˘a de coordonate, 134, 135, 137
curb˘a directoare a suprafet ¸ei riglate, 171
curb˘a parametrizat˘a, 182
curb˘a periodic˘a, 182
curb˘a plan˘a, 188
ˆın coordonate polare, 185
definit˘a cartezian implicit, 183
parametrizat˘a, 184
curb˘a principal˘a a unei suprafet ¸e, 193
curb˘a regulat˘a, 182, 183
cˆamp, 7
cˆampul de versori normali la o suprafat ¸˘a, 191
dedublare, 155, 156
dedublata ecuat ¸iei unei conice, 156
dependent ¸˘a liniar˘a, 13
deplasare, 129
determinantul Gram, 38
determinantul unui endomorfism, 64
diametri conjugat ¸i, 159
diametrul conjugat, 157
difeomorfism, 182
diferent ¸a dintre doi vectori liberi, 100
dimensiunea unui spat ¸iu vectorial, 15
direct ¸ia
normal˘a comun˘a a dou˘a drepte, 123
orientat˘a a unei drepte, 115
unui vector liber, 98
distant ¸a
de la un punct la un plan, 122
dintre dou˘a drepte, 123
distant ¸a focal˘a
a parabolei, 144
a unei elipse, 141
a unei hiperbole, 142
distant ¸˘a, 24
euclidian˘a, 24
dreapta
directoare a parabolei, 144
normal˘a la o curb˘a, 184
normal˘a la o suprafat ¸˘a, 191
suport a unui segment orientat, 98
tangent˘a la o curb˘a, 184
dreapt˘a
orientat˘a, 114
dreapt˘a normal˘a la un plan, 116
dreapt˘a tangent˘a la o curb˘a, 183
dreptele directoare
ale unei elipse, 141
ale unei hiperbole, 143
drum parametrizat, 184
dualul unui spat ¸iu vectorial, 40
dublu produs vectorial a trei vectori liberi, 107
ecuat ¸ia axei parabolei, 160
ecuat ¸ia caracteristic˘a a unei matrice, 62
ecuat ¸ia cartezian˘a
a planului, 116
a unui plan, 118
general˘a a sferei, 162
general˘a a unui plan, 116
implicit˘a a sferei, 162
ecuat ¸ia fascicolului redus de plane concurente, 120
ecuat ¸ia planului prin trei puncte date sub form˘a
de determinant, 117
ecuat ¸ia planului prin t˘aieturi, 117
ecuat ¸ia polar˘a
a asimptotei, 186
a elipsei, 142
a parabolei, 144
ecuat ¸ia redus˘a a unui cerc, 142
ecuat ¸ia unei conice prin cinci puncte date, 139
ecuat ¸ia vectorial˘a
a planului prin trei puncte date, 117
a unei drepte, 114
a unui plan, 116
ecuat ¸ie canonic˘a a unei cuadrice, 165, 173
ecuat ¸ie redus˘a a unei cuadrice, 165, 173
ecuat ¸ii carteziene implicite ale unei curbe, 186
ecuat ¸iile carteziene ale unei drepte, 114
ecuat ¸iile lui Darboux, 193
ecuat ¸iile parametrice
ale elipsei, 141
ale hiperbolei, 143
ale hiperboloidului cu dou˘a pˆanze, 168
ale hiperboloidului cu o pˆanz˘a, 167
ale paraboloidului eliptic, 169
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Index de not ¸iuni 205
ale paraboloidului hiperbolic, 169
ale sferei, 163
ale unei drepte, 114
ale unui plan, 118
rat ¸ionale ale hiperboloidului cu dou˘a pˆanze,
168
rat ¸ionale ale hiperboloidului cu o pˆanz˘a, 167
rat ¸ionale ale paraboloidului eliptic, 169
rat ¸ionale ale paraboloidului hiperbolic, 170
rat ¸ionale ale sferei, 163
ecuat ¸iile perpendicularei comune a dou˘a drepte,
123
ecuat ¸iile polare ale hiperbolei, 143
ecuat ¸iile rotat ¸iei, 131
ecuat ¸iile roto-translat ¸iei, 131, 133
ecuat ¸iile translat ¸iei, 130
elipsoid, 165
elips˘a, 141
distant ¸a focal˘a a unei ∼ , 141
excentricitatea unei ∼ , 141
semiaxa mare a unei ∼ , 141
semiaxa mic˘a a unei ∼ , 141
endomorfism, 7, 39
antihermitian, 50
antisimetric, 53
determinantul unui ∼ , 64
diagonalizabil, 65
hermitian, 50
jordanizabil, 69
nilpotent, 48
rangul unui ∼ , 48
simetric, 53
unitar, 51
urma unui ∼ , 64
endomorfismul Weingarten, 192, 193
evoluta unei curbe plane, 185
excentricitatea
parabolei, 144
unei hiperbole, 142
excentricitatea unei elipse, 141
expresia analitic˘a a unei forme biliniare, 83
expresia canonic˘a
a produsului scalar, 105
a unei forme p˘atratice, 87
exteriorul sferei, 163
extremitatea unui segment orientat, 98
familie de generatori, 17
familie de vectori
liniar dependent˘a, 13
liniar independent˘a, 13
matricea asociat˘a unei ∼ , 18
familie liniar dependent˘a, 13
familie liniar independent˘a, 33
familie ortogonal˘a, 28
fascicul de plane concurente, 120
axa unui ∼ , 120
fascicul de plane paralele, 120
fet ¸ele reperului Frenet, 187
focarele
unei elipse, 141
unei hiperbole, 143
focarul parabolei, 144
forma canonic˘a
a unei conice, 145
a unui endomorfism, 65
Jordan, 69
Jordan a unui endomorfism, 69
forma normal˘a a ecuat ¸iei sferei, 163
formele fundamentale ale unei suprafet ¸e, 192, 194
formulele Frenet, 188
form˘a biliniar˘a, 83
degenerat˘a, 84
expresia analitic˘a a unei ∼ , 83
matricea unei ∼ , 83
nedegenerat˘a, 84
negativ definit˘a, 94
negativ semidefinit˘a, 94
nucleul unei ∼ , 84
pozitiv definit˘a, 94
pozitiv semidefinit˘a, 94
rangul unei ∼ , 84
simetric˘a, 83
form˘a biliniar˘a antisimetric˘a, 83
form˘a liniar˘a, 39, 40, 83
form˘a polar˘a, 85
form˘a p˘atratic˘a, 85
afin˘a, 138
expresie canonic˘a a unei ∼ , 87
nedefinit˘a, 94
negativ definit˘a, 94
negativ semidefinit˘a, 94
pozitiv definit˘a, 94
pozitiv semidefinit˘a, 94
funct ¸ie
de endomorfism, 77
de matrice, 77
impar˘a, 13
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
206 Index de not ¸iuni
par˘a, 13
gen
eliptic, 148
hiperbolic, 148
parabolic, 148
generatoare rectilinie a suprafet ¸ei riglate, 171
generatoare rectilinii ale hiperboloidului cu o pˆanz˘a,
172
geodezic˘a a unei suprafet ¸e, 193
gradientul unei funct ¸ii, 184
graficul unei curbe plane, 184
grup, 6
abelian, 6
aditiv, 6
comutativ, 6
element neutru al unui ∼ aditiv, 6
multiplicativ, 6
opusul ˆıntr-un ∼ , 6
simetricul ˆıntr-un ∼ , 6
unitate a unui ∼ multiplicativ, 6
vectorul nul ˆıntr-un ∼ , 6
grupul translat ¸iilor, 53
hart˘a, 190
Hessiana unei funct ¸ii, 184
hiperboloid
cu dou˘a pˆanze, 167
cu o pˆanz˘a, 166
hiperbol˘a, 142
conjugat˘a, 143
echilater˘a, 143
hiperplan normal la o curb˘a, 183
identitatea
lui Jacobi, 111
vectorial˘a a lui Lagrange, 111
imagine
a unei transform˘ari linare, 49
imaginea unei transform˘ari liniare, 42
imersie, 182
indicele
negativ de inert ¸ie al unei forme p˘atratice, 95
pozitiv de inert ¸ie al unei forme p˘atratice, 94
inegalitatea
Cauchy-Schwartz, 22
triunghiului, 23, 24
interiorul sferei, 163
intersect ¸ia a dou˘a plane, 119
intersect ¸ia a dou˘a subspat ¸ii vectoriale, 11
invariant ¸ii
unei cuadrice, 173
invariat ¸ii metrici ai conicei, 146
inversul, 6
involut ¸ie, 48, 59
izometrie
negativ˘a, 55, 129
pozitiv˘a, 55, 129
izomorfism, 7, 20, 39, 46
linie asimptotic˘a a unei suprafet ¸e, 193
linie de curbur˘a a unei suprafet ¸e, 193
lungimea
unei curbe, 183
unui segment orientat, 98
unui vector liber, 98, 99
matrice
antihermitic˘a, 51
asemenea, 48
asociat˘a unei familii de vectori, 18
diagonalizabil˘a, 65
diagonalizatoare, 80
Frobenius, 80
hermitic˘a, 51
Jacobian˘a, 182
modal˘a, 80
unitar˘a, 51
matricea
adjunct˘a, 51
asociat˘a unei familii de vectori relativ la o
baza, 18
asociat˘a unei transform˘ari liniare, 45
de schimbare de baz˘a, 19, 46
exponent ¸ial˘a, 78
Gram a unei familii de vectori, 105
Jacobian˘a, 182
unei forme biliniare, 83
metric˘a, 24
modulul unui segment orientat, 98
monoid, 6
morfism de spat ¸ii vectoriale, 39
muchiile reperului Frenet, 187
multiplicitate
algebric˘a a unei valori proprii, 65
geometric˘a a unei valori proprii, 65
mult ¸ime ortonormat˘a, 26
m˘arimea algebric˘a a proiect ¸iei unui vector pe alt
vector, 26, 103
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Index de not ¸iuni 207
natura cuadricei, 173
norma
euclidian˘a, 23
unui segment orientat, 98
unui vector liber, 99
normala
la conic˘a ˆıntr-un punct, 155
la cuadric˘a ˆıntr-un punct, 178
normare, 29
norm˘a, 23
nucleul
unei forme biliniare, 84
unei transform˘ari linare, 49
unei transform˘ari liniare, 42
omomorfism de grupuri, 7
operator liniar, 39
operatorul Weingarten, 192, 193
origine, 99
originea
unui reper, 113
unui segment orientat, 98
ortogonalizare, 28, 29
parabola, 144
paraboloid
eliptic, 168
hiperbolic, 169
parametri, 118
esent ¸iali, 139
neesent ¸iali, 116, 139
picioarele perpendicularei comune, 123
plan orientat, 118
plane de coordonate, 113
plane principale
ale elipsoidului, 165
ale paraboloidului eliptic, 168
planele de coordonate, 116
planul
normal la o curb˘a ˆın spat ¸iu, 186
osculator, 188
tangent la cuadric˘a, 178
tangent la o suprafat ¸˘a, 191
pol, 156
polar˘a, 156
polinoamele Legendre, 30, 38
polinom
caracteristic, 62
de endomorfisme, 75
de matrice, 75
prima form˘a fundamental˘a a unei suprafet ¸e, 191
procedeul de ortogonalizare Gram-Schmidt, 28, 29
produs scalar
complex, 21
hermitic, 21
real, 22
produsul
dintre un scalar ¸si un vector liber, 100
mixt a trei vectori liberi, 108
vectorial a doi vectori liberi, 106
proiect ¸ia ortogonal˘a a unui vector liber pe alt vec-
tor, 103
proiect ¸ia ortogonal˘a a unui vector liber pe un plan,
103
proiect ¸ia unui vector pe alt vector, 26
proiect ¸ia unui vector pe un subspat ¸iu vectorial, 27
proiect ¸ie, 48, 49
punct asimptotic al unei curbe, 184
punct de inflexiune al unei curbe, 184
punct de ˆıntoarcere al unei curbe, 184
punct regulat
al unei curbe, 182, 183
al unei funct ¸ii, 186
punct singular
al unei curbe, 182, 183
dublu al unei curbe, 184
izolat al unei curbe, 184
puncte critice ale unei funct ¸ii, 186
puncte multiple ale unei curbe, 186
rangul
unei forme biliniare, 84
unei transform˘ari liniare, 43
unui endomorfism, 48
raza cilindrului circular, 170
regula
paralelogramului, 99, 100
poligonului, 100
triunghiului, 99
relat ¸ia
Beltrami-Enneper, 192
lui Euler, 193
relat ¸ie de dependent ¸˘a liniar˘a, 13
reparametrizare a unei curbe, 183
reparametrizare normal˘a a unei curbe, 183
reper
baza unui ∼ , 113
cartezian, 112, 133–135
cilindric, 133, 134
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
208 Index de not ¸iuni
originea unui ∼ , 113
ortonormat, 134
polar, 135
reper canonic
al unei conice, 145
pentru o cuadric˘a, 173
reperul
Darboux al unei curbe pe suprafat ¸˘a, 193
Gauss al unei suprafet ¸e, 191
mobil Frenet, 187
reprezentant al unui vector liber, 98
reprezentarea real˘a a unui operator linar, 58
reuniunea a dou˘a plane, 119
rotat ¸ie de reper cartezian, 130
roto-translat ¸ie, 131
scalari, 8
segmente congruente, 98
segmente orientate
coliniare, 98
echipolente, 98
paralele, 98
segmentul orientat nul, 98
semiaxa
mare a unei elipse, 141
mare a unei hiperbole, 142
mic˘a a unei elipse, 141
mic˘a a unei hiperbole, 142
semiaxele
cilindrului eliptic, 170
cilindrului hiperbolic, 170
elipsoidului, 165
hiperboloidului, 167
hiperboloidului cu o pˆanz˘a, 166
sensul pozitiv pe o dreapt˘a orientat˘a, 114
sensul unui vector liber, 98
serie
de endomorfism, 77
de matrice, 77
sfer˘a, 162
signatura unei forme p˘atratice, 94
simbolul lui Kronecker, 26
sistem de coordonate, 16
sistem de coordonate cartezian, 113
sistem de generatori, 17
spat ¸iu
euclidian
complex, 21
real, 22
Hilbert, 24
metric, 24
prehilbertian, 24
vectorial, 8
n-dimensional, 15
complex, 8
dimensiunea unui ∼ , 15
euclidian complex, 21
euclidian real, 22
finit dimensional, 14
infinit dimensional, 14
real, 8
spectrul unui endomorfism, 60
structur˘a
complex˘a, 48
produs, 48
tangent˘a, 48
subgrup, 7
subgrupuri improprii, 7
submersie, 182
submult ¸ime
ortogonal˘a, 25
ortonormat˘a, 25
subnormal˘a polar˘a, 185
subspat ¸ii, 119
subspat ¸ii improprii, 10
subspat ¸ii vectoriale
intersect ¸ia a dou˘a ∼ , 11
suma a dou˘a ∼ , 11
sum˘a direct˘a de ∼ , 13
suplementare, 13
subspat ¸iu propriu, 60
subspat ¸iu vectorial
complementul ortogonal al unui ∼ , 27
generat de o familie de vectori, 11
proiect ¸ia unui vector pe un ∼ , 27
subtangent˘a polar˘a, 185
suma
a doi vectori liberi, 99
a dou˘a subspat ¸ii vectoriale, 11
suprafat ¸˘a, 191
algebric˘a de ordinul al doilea, 172
de coordonate, 136
dublu riglat˘a, 171
riglat˘a, 171
simpl˘a, 190
tangenta la conic˘a, 155
tangent˘a la cuadric˘a, 177
S
t
u
d
e
n
t

W
e
b

C
o
p
y
Index de not ¸iuni 209
tensor covariant de ordinul doi, 83
teorema
ˆınlocuirii, 17
Cayley-Hamilton, 78
complet˘arii, 17
dimensiunii, 43, 44
Grassmann, 17
Pitagora, 27, 38
Steinitz, 17
torsiune geodezic˘a, 194
transformare
hermitic˘a, 59
injectiv˘a, 41
liniar˘a, 20, 39
ortogonal˘a, 53, 59, 129
simetric˘a, 59
transformarea
adjunct˘a, 50
coordonatelor unui vector, 19
translat ¸ie, 53
translat ¸ie de reper cartezian, 129
trecerea ˆın real a unui spat ¸iu vectorial complex,
15
t˘aieturi, 117
unghi, 24
unghiul
diedru a dou˘a plane concurente, 121
format de doi vectori liberi nenuli, 103
unghiuri directoare ale unei drepte, 115
urma
unei matrice p˘atratice, 23
unui endomorfism, 64
valoare proprie, 60
vector
coordonatele unui ∼ , 19
director, 119
director al unei drepte, 114
izotrop, 87
normal la un plan, 116
principal, 69
propriu, 60
unitate, 99
versorul asociat unui ∼ nenul, 24
vector liber, 98
direct ¸ia unui ∼ , 98
lungimea unui ∼ , 98
reprezentant al unui ∼ , 98
sensul unui ∼ , 98
vectori, 8
liniar dependent ¸i, 13
liniar independent ¸i, 13
vectori liberi
coliniari, 99, 101
coplanari, 99, 101
diferent ¸a dintre doi ∼ , 100
dublu produs vectorial a trei ∼ , 107
egali, 99
opu¸si, 99
ortogonali, 103
produsul mixt a trei ∼ , 108
produsul vectorial a doi ∼ , 106
suma a doi ∼ , 99
vectori ortogonali, 25
vectorul de pozit ¸ie
al unui punct, 99, 112
vectorul nul, 99
versor, 24, 99
director, 115
versorii principali ai unei suprafet ¸e, 193
versorul
asociat unui vector liber nenul, 101
asociat unui vector nenul, 24
normalei geodezice, 193
vˆarful
parabolei, 144, 160
paraboloidului eliptic, 168
unui segment orientat, 98
vˆarfurile
conicei, 160
unei elipse, 141
unei hiperbole, 142
wronskian, 34

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful