Biserica – Sarea pământului

Text: Matei 5:13 (contextul Matei 5:1-13) „Să vă spun de ce sunteţi aici pe pământ. Sunteţi aici pentru a săra şi a da gusturile lui Dumnezeu acestui pământ. Dacă vă pierdeţi puterea de a săra, cum vor mai gusta oamenii dumnezeirea? Atunci v-aţi pierdut folosul şi veţi sfârşi la gunoi.” (Trad. “The Message”) Aceasta este o chemare la caracter! Este o chemare la „A fi!” (vorba lui Shakepeare „A fi sau a nu fi? Aceasta este întrebarea!). Isus vorbeşte ucenicilor Săi în principal, dar ceea ce spune aici nu este doar pentru cei 12, ci pentru oricine care vrea să devină ucenicul Lui. Este un fel de manifest, în care sunt prezentate toate valorile societăţii lui Dumnezeu (împărăţiei Lui) – este prezentat caracterul lui Dumnezeu şi implicit caracterul Bisericii Sale. De aceea Isus începe „să-i înveţe” pe ucenici ce înseamnă a fi cu Dumnezeu, în Dumnezeu, ce este viaţa de credinţă, viaţa de neprihănire (Matei 5:1-2) • Isus foloseşte cuv. „ferice” (grec. „makarios”) = fericit, binecuvântat o în 1 Tim.1:11 este atribuit lui Dumnezeu – „potrivit cu Evanghelia slăvită a binecuvântatului (fericitului) Dumnezeu, care mi-a fost încredinţată mie.” o „makarios” descrie bucuria care îşi are sursa în sine, o bucurie calmă şi neatinsă, complet independentă de şansele şi schimbările vieţii. Să citim vs.3-11 – şi să vedem valorile caracterului lui Dumnezeu, valorile Împărăţiei şi implicit valorile vieţii creştine. o „săraci în duh” – smerenie o „îndureraţi” – preocupare o „blânzi” – abordabili o „flămânzi şi însetaţi după dreptate” – dependenţi de Dumnezeu o „milostivi” – le pasă de aproape o „inima curată” – sinceri, oneşti o „împăciuitori” – ambasadorii lui Dumnezeu o „persecutaţi pt dreptate” – martirii credinţei Toate aceste lucruri sună frumos şi sunt plăcute – cine nu ar vrea să fie aşa? Sau cine nu ar vrea să aibe prieteni aşa? (sau vecini, soţ, soţie, copii aşa). Însă scopul lui Isus în prezentarea acestor lucruri nu era să impresioneze pe ucenici, ci să îi transforme! Să ne imaginăm momentul acesta: o Undeva într-un colţ al Imperiului Roman, într-o locaţie nesimnificativă, pe marginea mării Galileii, pe un loc mai sus, Isus este înconjurat de nişte ţărani şi pescari o Isus le spune acestora „voi sunteţi sarea pământului!” Oare ce-or fi înţeles ei din aceste cuvinte??? Să înţelegem ce însemna sarea pentru lumea de atunci: 1

• •

o În lume, sarea a fost întotdeauna o bogăţie pentru care s-au dat multe bătălii (mai multe decât pt aur). Romanii păzeau bine drumull sării (via Solaria) de la Rosetia la Roma – soldaţii romani erau uneori chiar plătiţi în sare. o Homer numea sarea „divină” şi Platon „substanţa zeilor”. Shakespeare o menţionează de 37 de ori în piesele sale. Se credea că oricine vărsa sarea era un lucru rău vestitor, căci se expunea la mânia spiritelor bune. o Dealungul secolelor, a persistat credinţa că sarea are proprietăţi sacre. În Scoţia, sarea avea o reputaţie înaltă şi cutia de sare era primul lucru care se muta într-o casă nouă. (Când poetul Robert Burns s-a mutat într-o casă nouă în Ellisland în 1789, a fost
escortat pe marginea râului Nith de o procesiune de rude care aveau în mijlocul lor vas de sare pe Biblia familiei).

o În Biblie se fac multe referinţe la sare. Deşi se ştie că chinezii produceau sare cu vreo 3 mii de ani Î.Hr., prima referinţă scrisă despre sare se găseşte în cartea lui Iov (anul 2250 î.Hr) – „Se mănâncă oare fără sare ceea ce nu are gust?” (Iov 6:6) Unde se menţioneză sarea în Biblie, ea este de o mare importanţă:  Elisei a îndulcit apele Ierihonului cu sare.  Sarea era prezentă în jertfele care se aduceau la Templu.  Soţia lui Lot s-a transformat într-un stâlp de sare neascultând porunca lui Dumnezeu. Deci, ce învăţăm din acest îndemn al lui Isus? De ce suntem noi sarea pământului? • Sarea este preţioasă/valoroasă – suntem preţioşi în ochii lui Dumnezeu. „Însă voi sunteţi o spiţă aleasă, o preoţie împărătească, un neam sfânt, un popor care este posesiunea lui Dumnezeu, ca să puteţi proclama faptele măreţe ale Celui Ce v-a chemat din întuneric la lumina Sa minunată. Cândva nu eraţi un popor, dar acum sunteţi poporul lui Dumnezeu. Cândva nu primiserăţi îndurare, dar acum aţi primit îndurare.” (1 Petru 2:9-10) o Avem o chemare preţioasă – Evanghelia este cel mai preţios lucru! • Sarea este un conservant – era folosită la păstrarea cărnii, alimentelor o Este o certitudine că lumea în care trăim se strică din ce în ce mai mult o Trebuie să fim sare în lumea noastră pentru a o opri de la stricăciune, polulare.  Trebuie să fim o influenţă spre curăţirea lumii în care trăim – asta înseamnă să trăim Evanghelia: acasă, la servici, la şcoală, pe stradă ... oriunde.  Fii sare unde eşti!!! (unde te-a pus Dumnezeu) - să nu ne izolăm de oameni!

„Nu vă conformaţi acestui veac, ci lăsaţi-vă transformaţi prin reînnoirea gândirii voastre, ca să puteţi discerne voia lui Dumnezeu, cea bună, plăcută şi desăvârşită.” (Rom.12:2) “11 Căci harul lui Dumnezeu, care aduce mântuire pentru toţi oamenii, a fost arătat 12 şi ne învaţă să renunţăm la lipsa de evlavie şi la poftele lumeşti şi să trăim în veacul de acum într-un mod cumpătat, drept şi evlavios, 13 în timp ce aşteptăm fericita nădejde şi arătarea slavei marelui nostru Dumnezeu şi Mântuitor, Isus Cristos. 14 El S-a dat pe Sine Însuşi pentru noi, ca să ne răscumpere din orice fărădelege şi să-Şi curăţească un popor care să fie doar al Lui, plin de râvnă pentru fapte bune. 15 Spune aceste lucruri, îndeamnă şi mustră cu toată autoritatea! Nimeni să nu te dispreţuiască!” (Tit 2:11-15) Sarea dă gust! – Creştinii/Biserica trebuie să dea gust – gustul adevărat – vieţii! o Creştinii trebuie să fie oameni „de gust”... „cu gust”! „Să vă spun de sunteţi aci pe pământ. Sunteţi aici pentru a săra şi a da gusturile lui Dumnezeu acestui pământ.” (vs.13 – versiunea „The Message”) o Avem marea misiune/chemare ca să arătăm viaţa/gustul adevărat lumii: 2 •

Pentru aceasta trebuie să fim consumaţi în lumea aceasta – Biserica trebuie să fie „sărăriţa” lui Dumnezeu în lumea aceasta!

O mare avertizare!
„Dar dacă sarea îşi pierde gustul, prin ce va fi făcută din nou sărată?! Nu mai este bună la nimic, decât să fie aruncată afară şi călcată în picioare de oameni.” • Pe vremea aceea, sarea care era folosită era luată de pe câmp, din lagunele de langă mare, din evaporarea sării din mare (Marea Sărată de ex.) – de aceea avea multe impurităţi. Sarea adevărată se topea cel mai repede, rămânând impurităţile. Isus vorbeşte aici despre contaminarea sării – amestecarea ei cu nisip (care era foarte asemănător cu sarea) şi alte impurităţi (chiar ghipsul) – astfel numai era sare curată. Pericolul este deci CONTAMINAREA – COMPROMISUL – acesta este pericolul lumii asupra Bisericii lui Cristos. o Când lumea se strecoară în Biserică – s-a dus „gustul” ei!  Compromisul poate fi în învăţătură – practici – motivaţii  Dacă vrem să fim ca lumea, ne vom pierde gustul de sare! „numai este bună de nimic” – nu putem sluji la 2 stăpâni! o Suntem ori „fierbinţi” ori „reci” faţă de Dumnezeu – ex. Bisericii din Laodicea (Apoc.3:15-16) Nu există alte alternative decât să fim sau să nu fim sare! („A fi sau a nu fi!”) Sunt eu sare??? – cum aflu? Sunt eu: o „sărac în duh” - smerit? o „îndurerat” – preocupat de cei din jur? o „blând” – abordabil? o „flămând şi însetat după dreptate” – dependent de Dumnezeu? o „milostiv” – îmi pasă de aproape? o cu „inima curată” – sincer, onest? o „împăciuitor” – ambasador Evangheliei păcii lui Dumnezeu? o gata să fiu „persecutat pt dreptate” – martir pt credinţa mea? Doamne ajută-ne să fim sarea pământului! Să fim nu numai ascultători, ci şi împlinitori ai aceste chemări extraordinare!

• •

• •

3

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful