P. 1
delicventa juvenila

delicventa juvenila

|Views: 47|Likes:
Published by Mădălina Bîtcă

More info:

Published by: Mădălina Bîtcă on Nov 20, 2011
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as DOCX, PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

12/18/2012

pdf

text

original

DELICVENŢA JUVENILĂ

Conceptul de „delicvenţă juvenilă“ cuprinde două noţiuni distincte, care trebuie precizate, şi anume conceptul de „delicvenţă“ şi cel „juvenil“. Deşi ambii termeni au intrat în limbajul comun şi par să aibă semnificaţii bine determinate şi univoce, ei sunt foloşiti adesea cu înţelesuri diferite, nu numai în vorbirea curentă, ci şi în limbajul ştiinţific. Termenul de „delicvenţă juvenilă“ nu este întâlnit nici în legislaţia penală din ţara noastră, nici în dreptul din alte ţări. El este o creaţie a doctrinei penale şi a teoriilor criminologice sau sociologice, în încercările lor de a grupa o serie de infracţiuni în funcţie de criterii de vârstă, considerându-se în mod justificat, că faptele penale prezintă o serie de particularităţi determinate de nivelul de maturitate biologică şi cu precădere mintală a subiectului activ al infracţiunii. Conceptul de „delicvenţă juvenilă“ este sinonim în anumite limbi cum sunt italiana, germana şi franceza, cu noţiunea de „criminalitate juvenilă“. Totodată, conceptul de „delicvenţă“ nu este sinonim cu cel de „devianţă”, sfera acestuia fiind mai largă şi cuprinzând ca formă particulară noţiunea de „delicvenţă“. Astfel devianţa constă în „orice act, conduită sau manifestare care violează normele scrise sau nescrise ale societăţii ori ale unui grup social particular”. Delincvenţa juvenilă este una din formele devianţei, cu mari implicaţii pentru individ şi colectivitate, comportamentul deviant referindu-se la forme de conduită care se depărtează în mod sensibil de normele existente într-o cultură dată şi care corespund unor roluri şi statuturi sociale bine definite în respectiva cultură. Definirea delicvenţei juvenile a preocupat un număr mare de cercetători, pornind de la evidenţierea caracteristicilor specifice personalităţii delicventului minor, ajungându-se la conturarea unui profil psihologic, definit prin: înclinaţie către agresivitate, instabilitate emoţională, inadaptare socială, duplicitatea conduitei, dezechilibru existenţial. Delicvenţa juvenilă poate fi definită şi ca un comportament de încălcare a legilor din partea celor care, din cauza tinereţii lor, nu sunt încă văzuţi ca fiind pe deplin responsabili pentru acţiunile lor. Fenomenul delicvenţei juvenile este larg dezbătut antrenând cercetători din diverse domenii: medical, sociologic, psihologic, pedagocic, criminalistic, juridic,

Delicventa juvenila. Fenomenul este etichetat sub diverse denumiri: copii cu tulburări de comportament (termen medical). Un minor delicvent. Astfel. într-un fel sau altul au ajuns în conflict cu normele morale şi juridice valabile pentru comunitatea în care trăiesc. delicventa juvenila se caracterizeaza printr-o serie de trasaturi generale si comune. Reprezentand ansamblul incalcarilor si abaterilor tinerilor de la normele de convietuire sociala. Termenul de “delicventa juvenila” desemnează ansamblul abaterilor şi încălcărilor de norme sociale.etc. săvârşite de minorii de până la 18 ani. tineri inadaptaţi (termen sociologic). care. nu este altceva decat consecinta absentei sprijinului moral oferit de adult. este. conferindu-i acestui fenomen o investigaţie interdisciplinară. minori delicvenţi (termen juridic). de mijloacele legitime care i-ar da posibilitatea sa le realizeze. „copii problemă” (termen psihopedagogic). el neavand constiinta inadaptarii sale la cerintele normative. in ansamblul ei. adolescentul tinde sa aspire la moduri de viata si scopuri superioare clasei sociale sau grupului social din care face parte. de fapt. plasat intr-un mediu social defavorizant. o victima si nu un vinovat constient de responsabilitatile ce i se impun. in mod sistematic. a esecului activitatii de educatie primita in scoala. Toţi aceşti termeni se referă la minori. ci traieste o experienta sociala diferita de cea a adultului. ceea ce implica pentru cercetatori identificarea factorilor (cauzelor) si a conditiilor care genereaza acte antisociale in randul tinerilor si adoptarea unor masuri adecvate de prevenire si recuperare sociala a acestora.. etc. dar este privit. Indicatori privind înclinarea spre delicvenţă a copiilor sunt: -absenţe frecvente de la şcoală -atitudine indiferentă faţă de şcoală -atitudine rebelă faţă de autorităţile şcolare şi reprezentanţii ordinii -reacţii disproporţionate faţă de diferite situaţii şi faţă de colegi -tendinţa de a se asocia cu elemente depravate . a lipsei de protectie si ingrijire primite in familie. sancţionate juridic.

Montesquieu. . Considerat. din punct de vedere educativ . ca un efect al inadaptării sociale sau al deficienţelor de comportament şi personalitate din perioada adolescenţei. prezintă o serie de trăsături specifice care o particularizează. chiar înainte de vârsta de 9 ani -preocupări sexuale precoce -« consum » de literatură pornografică -vizionarea foarte frecventă a filmelor cu conţinut necorespunzător. fenomenul de delincvenţă juvenilă ridică o serie de probleme teoretice.Minorul este delincvent sau bolnav? .Minorul este delincvent sau victimă? Un răspuns comun tuturor ar putea fi acela că lipsa de finalitate a sistemului social cu privire la nevoile urgente ale tânărului. Încă din cele mai vechi timpuri. Vorbind despre ceea ce îl determină pe minor să săvârşească infracţiuni. incidenţa factorilor endogeni sau exogeni determină criminalitatea juvenilă Ca formă specială de devianţă socială. fenomenul delincvenţei juvenile s-a amplificat sensibil în perioada de tranziţie de după 1989 . de cele mai multe ori. cercetătorii au ridicat o serie de întrebări: . gânditorii au fost preocupaţi să descopere resorturile care îl determină pe om să săvârşească infracţiuni. Începând cu Aristotel.-utilizarea precoce a unui limbaj obscen şi violent -minciuni şi furturi frecvente. Toate lucrările în domeniu par să fie de acord că delincvenţa juvenilă. Ignorat sau chiar negat în perioada regimului totalitar din România. Voltaire. perioadă caracterizată printr-un ansamblu de transformări evolutive. metodologice şi preventive pentru cercetători. Rousseau. constatăm un interes major pentru această temă de studiu. specialişti şi practicieni din diverse discipline. spre deosebire de delincvenţa adulţilor. delincvenţa juvenilă defineşte ansamblul conduitelor minorilor şi tinerilor aflate în conflict cu normele de convieţuire socială acceptate şi recunoscute într-o societate.Delincvenţa juvenilă nu trebuie considerată ca un fenomen banal şi pasager? . Beccaria şi Bentham.

Conturarea unei morale personale a adolescentului este dependentă de experienţele fundamentale pe care acesta şi le-a însuşit în familie. de natură bio-psihosocială. care includ. dar să nu acţioneze potrivit acestei înţelegeri. care definesc încheierea formării principalelor valori morale şi dobândirea unei creativităţi personale şi marcând stabilizarea personalităţii. termenul de delincvenţă ca atare se aplică la diferite forme de comportament şi la categorii eterogene de minori şi adolescenţi: cei care transgresează legea. favorizate de un climat educativ cu valenţe negative pentru care familia apare. adolescenţa reprezintă cea mai complexă etapă de dezvoltare a tânărului. concise şi adecvate generează o serie de ambiguităţi în definirea delincvenţei juvenile. cei care au nevoie de protecţie şi îngrijire pentru diferite motive (decesul părinţilor. responsabilă. fie acordul între planul intelectual (înţelegerea normelor morale) şi cel afectiv (conştientizarea afectivă a necesităţii reflectării acestor norme). vagabondând. adică în grupurile care au exercitat cele mai penetrante influenţe asupra formării şi evoluţiei conştiinţei sale morale. în primul rând. cei care au fugit de acasă sau din mediul şcolar ca urmare a aplicării unor sancţiuni aspre. cei abandonaţi de părinţi sau educatori şi care se integrează unor anturaje nefaste. o serie de adolescenţi pot avea o înţelegere adecvată a conţinutului normelor morale.atât manifestările deviante cât şi actele de încălcare sau transgresare a legii penale comise de tineri . şcoală sau în societate. în grupul de prieteni . această noţiune înglobând o serie de conduite. comiţând o serie de abateri şi încălcări flagrante ale normelor de comportare în familie. Departe de a constitui un fenomen omogen. Evoluţia conştiinţei morale permite adolescentului să adopte conduite morale autonome în care se exprimă fie dezacordul. deopotrivă. definit printr-o etiologie specifică şi prin motivaţii stricte de natură antisocială.extrem de nuanţate. Există cazuri în care incapacitatea de interiorizare afectivă a semnificaţiei normelor morale se datorează unor tulburări de comportament ale adolescentului. delincvenţa juvenilă cunoaşte definiţii şi accepţiuni extrem de diverse. în general. în şcoală. dezorganizarea familiei). Desemnând. . Absenţa unor criterii comune. conduitele morale inadecvate ale tinerilor care nu au împlinit vârsta majoratului. tulburări de comportament. condiţii şi situaţii de viaţă unite prin normativul penal. De exemplu. brutale.

situaţie materială deficitară. sunt considerate delicte o serie de conduite care nu intră în incidenţa infracţionalităţii ca atare Acestea sunt comportamente a căror natură delictuală nu se poate defini decât prin consecinţele sale. tânărul nu reprezintă decât un delincvent potenţial. Atitudini dissociale în care copilul descoperă reacţii subiective îndreptate împotriva autorităţii. Jasinski evidenţiază că în legislaţia cu privire la minori. anxietate. afectivă şi volitivă de a percepe fapta licită şi consecinţele negative ale acesteia . abordează comportamentul delincvenţilor minori în mod diferenţiat.Minorii aflaţi între 14 şi 16 ani răspund penal numai dacă se dovedeşte. 2. J. pe baza expertizei medico-psihiatrice. Probleme comportamentale care reprezintă un mod specific de inadaptare la mediu. Revenind la definiţia delincvenţei juvenile din punctul de vedere al vârstei majoratului penal: vârsta majoratului penal diferă de vârsta majoratului civil. printre care şi cea editată de Gialombardo (1972). Codul penal român stabileşte următoarele limite de vârstă privind răspunderea penală a minorului: . Dacă consecinţa nu s-a produs. spre deosebire de cea aplicată adulţilor.Minorii între 16 şi 18 ani răspund penal întocmai ca adulţii. care este sancţionat în mod preventiv. grupuri delictogene în vecinătate. neavând deci capacitatea intelectuală.Considerând că expresia delincvenţă juvenilă se poate aplica la tot ceea ce „displace” adulţilor privind conduita tinerilor. În ultimele decenii numeroase lucrări. dar fără o înclinaţie serioasă spre agresiune: izolare.Minorii aflaţi sub vârsta de 14 ani nu răspund penal pentru faptele lor întrucât există prezumţia absolută că sunt lipsiţi de discernământ. vicii în familie. că au acţionat cu discernământ . disciplină neadecvată (climat hiperpermisiv sau hiperpunitiv). prin măsuri disciplinare pentru erorile educatorului. în raport cu vârsta la care apar.Identificarea „cauzelor crimei”poate fi considerată problema centrală a criminologiei. nesigură. ostilitate. pornind de la premisa ca există numeroase niveluri ale cauzelor şi ale manifestărilor caracteristice inadaptări sociale şi devianţei. Factori situaţionali devianţei la carer copilul este expus acasă sau în mediul extrafamilial: familie destrămată. iar aceste niveluri sunt structurate astfel: 1. 3. .

Majoritatea infracţiunilor au fost comise în grupuri cu un lider minor sau adult. lipsesc perioade mari de timp de la scoala si comit fapte ce vizeaza incalcarea legii. De asemenea. adesea acţiunile infracţionale fiind organizate de infractori recidivişti. fuga de acasă. S-a demonstrat ca copiii mamelor adolescente sunt mult mai dispusi sa devina delicventi. fapta care vizeaza un comportament antisocial sau care se afla in imediata sa apropiere. in general. se pare ca prezenta biologica a tatalui are. mama care fumeaza in perioada celor 9 luni este supusa riscului de a da nastere la copii cu deficiente. S-au realizat mai multe studii din care a rezultat faptul ca femeile care s-au casatorit din adolescenta. viol. deseori. omor. Ieşirea de sub control. cu încălcarea unor norme sau a unor standarde ale comunităţii printr-un comportament dissocial moderat: inactivitate. Încălcarea normelor şi legilor prin acte antisociale grave şi foarte grave: furt. sunt expuse dublu sa aiba copii. Merry morash si Lila Rucker au analizat rezultatele obtinute in urma a patru cercetari intreprinse in America si Anglia si au descoperit ca mamele tinere sunt asociate cu familii care se afla in contradictie cu legile. Totodata. consumul de droguri. Factorii de risc pentru comportamentul deviant al minorului 1. consumul excesiv de alcool va conduce la nasterea unor copii care vor fi predispusi la hiperactivitate. pe fondul accentuării gradului de pauperizare a numeroaselor familii şi a ineficienţei unor măsuri de ocrotire. Din aceleasi studii s-a dedus faptul ca. care. procentul pe care-l avanseaza fiind de 49% . 5. . tâlhărie. Asa de exemplu. Asa de exemplu. S-a amplificat fenomenul de recidivare a faptelor penale comise de minori. cu lipsa unui support al bunastarii si absenta biologica a tatilor . performantele scolare ale acestora fiind mult diminuate. alcool si tigari pe timpul sarcinii vor avea o influenta negativa asupra dezvoltarii ulterioare a copilului.4. iar copiii lor. Aceste mame au tendinta de a folosi metode de educatie neadecvate si insuficiente. un efect de protectie si diminueaza mult faptele copiilor. la 32 de ani pot deveni infractori. vagabondaj. Influenta factorilor prenatali Este greu de presupus ca poti intalni copii sau adolescenti care sa nu fi comis cel putin o fapta nedorita. cu inteligenta scazuta si cu o vorbire defectuoasa .

apoi va marca momente de progres pe perioada copilariei. Inflenta inteligentei in obtinerea performantelor Teoriile potrivit carora inteligenta scazuta este un important factor care duce la comiterea de delicte si poate fi identificat foarte devreme in decursul vietii. predispune mai tarziu la probleme de devianta comportamentala. care mai tarziu pot duce la delicventa. de aceea. Hiperactivitate si impulsivitate In cercurile stiintifice s-a conturat tot mai pregnant opinia potrivit careia. Astfel. ca cei care il au este de asteptat ca pe viitor sa aiba comportamente care sa cada sub incidenta legii penale. Intr-o masura combinata a HIA la copii cu varste intre 8 si 10 ani. un grup de cercetatori suedezi a descoperit ca hiperactivitatea la 13 ani prezice infractiuni violente la 25 ani. impulsivitate si atentie dificila. iar unii specialisti apreciaza ca ea debuteaza chiar inaintea varstei de 2 ani.A ar fi o posibila cauza a dezvoltarii secventiale de mai tarziu spre delicventa. Sindromul HIA presupune. S-a mai demonstrat ca hiperactivitatea incepe. sunt hiperactivitatea si impulsivitatea. castiga tot mai mult teren. inainte de implinirea varstei de 5 ani. in opinia specialistilor. in conditiile puse in discutie. Nasterea de copii sub greutatea normala. de regula. si caremai au si alte complicatii.Mamele care au consumat droguri pe timpul sarcinii au dat nastere la copii prematuri. cu modificari ale circumferintei capului. in care s-a urmarit incidenta comiterii de infractiuni juvenile. 2. fapt confirmat si de alte studii. . momentul este consemnat ca sindromul hiperactivitate-impulsivitate-atentie dificila (HIA). perinatale. Aceasta este asociata cu stari de neliniste. Asa de exemplu. 3. un alt studiu realizat la Londra a descoperit ca acei copii irascibili si agitati in permanenta la varsta de 3 ani sunt predispusi sa comita delicte la 8 ani. independent de problemele care apar la aceasta varsta ca H. chiard aca sunt si opinii potrivit carora se fac delimitari intre hiperactivitate sau impulsivitate si comiterea delictelor. factorii de personalitate. fiind intr-un cuvant anormali pentru varsta lor.I. tinzand sa persiste chiar si in anii adolescentei.

Inteligenta non-verbala scazuta este caracteristica. Mai multe studii longitudionale au demonstrat legatura indisolubila care exista intre esecul scolar si comiterea delictelor. Masurarea inteligentei si a performantelor scolare a demonstrat ca copiii mai putin dotati intelectual pot comite delicte indiferent de alte variabile. Inteligenta verbala scazuta este asociata cu performantele scolare slabe. decat la cele verbale. Indivizii cu capacitati reduse de a obtine rezultate bune la testele verbale vor comite delicte pe timpul scolarizarii datorita abilitatilor lor inadecvate de a prevedea consecintele faptelor lor si de a aprecia sentimentele victimelor lor. O explicatie plauzibila este abilitatea de a manipula conceptele abstracte. media fiind la 15 ani. sugerand ca ei gasesc mai usor sensul obiectelor concrete decat cel al conceptelor abstracte. De asemenea. Alte studii au demonstrat ca delicventii obtin rezultate mai bune la testele de performanta non-verbala. Proiectul „Perry Prescool“ din Michigan reliefeaza ca inteligenta scazuta la varsta de 4 ani anunta un posibil infractor care. . indeosebi. se apreciaza ca delicventii tind sa paraseasca scoala inca de la varste fragede.In urma unui studiu efectuat de specialistii din Stokholm s-a stabilit ca. 4 . recidivistilor minori. Este foarte posibil ca inteligenta scazuta sa favorizeze aparitia factorului esec scolar. iar societatea romaneasca „cei sapte ani de acasa“ a devenit un criteriu unanim acceptat.Rolul parintilor in dezvoltarea disciplinei si atitudinii juvenile Despre rolul pe care il are familia in educarea tinerilor s-a vorbit destul de mult. ca de exemplu marimea familiei de origine. atunci cand in comportamentul unor indivizi se manifesta carente grave in ceea ce priveste educatia. la varsta de 27 ani va avea la activ cel putin o arestare pentru comiterea unor infractiuni. inteligenta scazuta la varsta de 3 ani ar putea sa reflecte predispozitia pentru comiterea de delicte in jurul varstei de 30 ani. Aceleeasi studii apreciaza ca este destul de riscant sa te raportezi separat la o inteligenta scazuta fara a lua in calcul si performantele scolare destul de slabe. toate precizand un comportament deviant al minorului. care comit delicte inca de la varsta de 10-13 ani.

decat la o diminuare a ratei criminalitatii in randul acestora. S-a stabilit ca. Astfel. Problema de baza care trebuie inteleasa la nivelul autoritatilor romanesti este aceea de a nu se astepta pana cand comunitatea are probleme reale si copiii ajung in strada ci sa faca tot posibilul ca acestia sa fie indrumati catre scoala. prezenta in educatia copiilor a unor factori care se adauga celor parintesti dubleaza riscul de a comite delicte mai tarziu.Studii de specialitate prezinta ca intre protectia parinteasca. s-a stabilit ca acestia au fost si suntpredispusi a deveni delcventi in urmatorii 15 ani. intr-o cercetare facuta in Londra pe un esantion de 120 de baieti si familiile lor. la inceput de secol XXI . Intr-un alt studiu efectuat asupra minorilor de 14-15 ani si a mamelor lor s-a descoperit ca supravegherea scazuta a parintilor a fost principala cauza a delictelor comise de tinerele fete. Cercetari si mai recente au evidentiat ca severitatea neadecvata a parintilor sau o toleranta prea larga fata de problemele minorilor poate sa predispuna copiii la violenta si la comiterea repetata de infractiuni in jurul varstei de 32 ani. In Indianapolis. poate constitui unul dintre principalii factori care duc la comiterea delictelor. In general. Fiindca. Aproape similar. In Romania. preocuparea pentru indentificarea mecanismelor care ar permite prevenirea abandonului familial si scolar pare sa demareze abia acum. disciplina. iar pentru baieti a fost a doua cauza. se pare ca este important sa se tina seama si de transmiterea genetica a comportamentului violent de la parinti la copii. De altfel. intr-un studiu efectuat pe 900 de copii agresati fizic de parintii lor la varsta de 11 ani. In „Studiul Cambridge“ s-a evidentiat ca severitatea parintilor practicata intr-un mod haotic. excesiva sau prea diminuata. cat si supravegherea defectuoasa a minorilor si conflictele parintesti au dus mai repede la cresterea numarului de infractiuni comise de copiii in cauza. comportamentul parintilor. si in „Studiul Cambridge“ se apreciaza ca disciplina severa si atitudinea prea toleranta a parintilor fata de copii la varsta de 8 ani predispun la violenta la 21 ani. insa un procent de 55% din baietii supravegheati defectuos la 8 ani au comis infractiuni la 32 de ani. atunci cand el este neadecvat. atitudine si delicventa exista o stransa legatura. Sustinatorii teoriei apreciaza ca aceasta influenta nu este totusi caracteristica pentru toti cei care au comis infractiuni ca adulti si pentru prima oara. din . constatand ca cea mai importanta corelatie cu condamnarile pe care acestia le aveau era lipsa supravegherii parintesti la varsta de 10 ani.

Numarul infractiunilor sexuale s-a dublat. releva un studiu realizat de agentia guvernamentala pentru protectia copilului. Acelasi studiu releva ca marea majoritate a copiilor strazii se prostitueaza pentru a supravietui. in ceea ce-i priveste pe copiii din familii. dar peste 905 dintre ei refuza sa vorbeasca despre abuzurile la . Studiul face referire la toate formele de abuz asupra minorilor (emotional. impreuna cu organizatiile „Salvati copiii“ si UNICEF Romania. Cu toate aceste neajunsuri. intocmindu-se totodata dosare penale pentru rele tratamente aplicate minorilor in 39 de cazuri . protectia copilului este lasata la urma listei de prioritati. Numarul cazurilor de abuz asupra copiilor a crescut in ultimii ani. buna credinta a celor implicati in sistemul de protectie a copilului. Fundatiile cu activitati de profit. daca dorim sa avem cat mai putini copii implicati in acte criminale. in majoritatea tarilor unde economia nu merge. Societatea nu poate schimba doar copilul. tot mai numeroase pe zi ce trece. astfel de situatii fiind intalnite atat in cadrul familial. este foarte important pentru un copil ca el sa ramana in familie. fizic sau sexual). in Romania acest demers intampina numeroase dificultati. in timp ce. Totodata. mai ales cat siguranta educatiei lui este garantata acolo. renuntand in mare parte la orice rol educativ. turismul sexual si altele.pacate. situatia din unele judete pare a contrazice aceasta concluzie. iar 36 de copii au fost violati. aproape 90% dintre ei au fost macar o data supusi abuzurilor emotionale. este absolut necesar de inteles ca. sunt preocupate de castigul propriu. existand serioase semne de intrebare cu privire la profesionalismul si chiar. Asa de exemplu.parchetul de pe langa Curtea de Appel Suceava semnaleaza ca criminalitatea in randul minorilor a crescut. Romania are o situatie economica dificila si. Din pacate. in 2000-2005 fata de anii precedenti. intr-unsingur an. iar in randul tinerilor cu 47%. De asemenea. 30% fiind copii cu varste sub 14 ani. majoritatea centrelor directiilor pentru protectia copilului sunt nevoite sa se ocupe de asigurarea conditiilor minime de hrana si viata. cat si in institutiile de ocrotire a minorilor. cu 90%. ci trebuie sa lucreze la fel de mult si cu familia. in timp ce trei sferturi dintre ei au suferit abuzuri fizice. precum si la modalitatile de exploatare a acestora : prostitutia. din cauza lipsei de fonduri. 44 de copii au fost omorati de parintii lor. un bilant al starii infractionale din judetul Suceava privind anul 2001 este de-a dreptul terifiant.

fie din partea personalului centrelor. Astfel. noua-zece ani. admitand insa ca aceasta a fost mai putin aplicata in ultimii doi-trei ani. cei mai multi cu varste intre 8 si 15 ani. Mai mult de o treime dintre minorii din centrele de ocrotire au spus ca au cunostinta despre obligarea altor copii la practici sexuale. Delincvenţa juvenilă. Studiul a relevat si existenta. in majoritate straini veniti in Romania sub pretexul afacerilor sau al turismului. sunt victime ale unor prietenide pe strada sau ale unor persoane care ii racoleaza pentru a-i pune in legatura apoi cu anumiti clienti. Multi dintre ei. in Bucuresti. a tuturor formelor de abuz asupra copiilor. în ansamblul său . Acestia detin mai multe apartamente in Capitala. Autorii studiului sustin ca. a lipsei de protecţie şi îngrijire primite în familie. mai ales baietii.care sunt supusi. exista in jur de 60-70 de clienti adulti. Pedofilia este din ce in ce mai des intalnita in randul copiilor strazii. . in care ii duc pe copii. apropape jumatate dintre cei 3000 de copii institutionalizati intervievati au confirmat practicarea pedepselor cu bataia. avand o tendinta de dezvoltare si organizare. fie din partea colegilor mai mari. dar putini au recunoscut ca au fost supusi unor astfel de abuzuri ori ca ele s-au intamplat in institutiile lor. o victimă şi nu un vinovat conştient la responsabilităţile ce i se impută. a eşecului activităţii de educaţie morală primită în şcoală Un minor delincvent este. de fapt. nu este altceva decât consecinţa absenţei sprijinului moral oferit de adult. in institutiile de ocrotire. In jur de 10% dintre fetele care traiesc pe strada se prostitueaza de la varste foarte fragede. dupa care ii filmeaza ori ii fotografiaza in timp ce intretin relatii sexuale cu ei.

Bibliografie 1. Editura Ministerului de Interne.Constantin Paunescu – “Agresivitatea si conditia umana”. Bucuresti.Emilian Stanisor – “Delicventa juvenila”. Editura Oscar Print . 1995 2. Editura Tehnica. Bucuresti 2000 3. Paun Costica – “Criminologie".Nistoreanu Gheorghe.“Delicventa juvenila”. Editura Europa Nova.Pitulescu Ion . Bucuresti 1994 4.

Traian Draganescu. Ion Manea – “Delicventa juvenila”.5. Editura Scoala Galateana .

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->