CURS 1

Factori care influenţează concepţia construcţiilor
Orice construcţie trebuie să satisfacă o serie de cerinţe sintetizate în trei factori esenţiali, care concurează la concepţia, proiectarea şi alcătuirea lor. Avem astfel: Factorul om – care impune realizarea unor condiţii de confort necesare activităţii omului, de exemplu condiţii de: temperatură, umiditate, iluminare, zgomot, etc. Acestea depind de tipul activităţii pe care o desfăşoară omul în construcţie. Factorul activitate omenească – impune alcătuirea funcţională a construcţiei astfel încât să satisfacă cerinţele impuse de tipul activităţii. Astfel se concepe diferit o construcţie de locuit de o construcţie pentru producţia de automobile sau un depou de locomotive. Factorul natură – implică toate acţiunile care rezultă din interacţiunea construcţie – mediu referitoare la: gradul de seismicitate al zonei, intensitatea acţiunilor climatice (vânt, zăpadă, ploaie, chiciură, etc), calitatea terenului de fundare, nivelul apelor freatice, agresivitatea apelor subterane, etc. Toţi aceşti factori enunţaţi s-au constituit de-a lungul timpului în “legi” ale construcţiilor sub formă de: instrucţiuni tehnice provizorii, instrucţiuni tehnice, manuale de proiectare, norme de proiectare, normative tehnice, STAS-uri, etc.

Clasificarea construcţiilor
Construcţiile se împart în 2 categorii mari: clădirile, respectiv construcţiile inginereşti. CLĂDIRILE – sunt acele construcţii care adăpostesc o activitate omenească, în funcţie de aceasta având: Clădiri civile, care cuprind clădirile de locuit, social – culturale, pentru educaţie, sănătate, etc Clădiri industriale, care adăpostesc o activitate omenească de producere sau depozitare a unor bunuri materiale, cum ar fi: fabrici, ateliere, depozite, etc Clădiri agro – zootehnice, care adăpostesc producţii animale sau vegetale, depozitarea unor produse agricole, înnobilarea speciilor animale sau vegetale, cum ar fi: sere, solarii, silozuri, crescătorii de animale, etc CONSTRUCŢII INGINEREŞTI – sunt construcţii cu caracter special, cum ar fi: Căi de comunicaţii terestre, poduri, tuneluri, baraje, turnuri radio – TV, etc Clădirile se mai împart şi sub alte criterii, cum ar fi: a) După structura de rezistenţă, clădirile pot fi: Cu structură rigidă, având pereţi de rezistenţă din cărămidă, beton Cu structură elastică având structura verticală realizată din cadre de beton armat sau metal Structuri mixte, având şi pereţi portanţi, dar şi cadre

-1-

Casa scarilor

Pereti

Structura rigida
casa scarilor

stâlpi

rigle

Structura elastica
scara

stâlpi lifturi diafragme rigle

Structura mixta
-2-

b) După rezistenţa la foc avem, funcţie de materialul din care se execută structuri şi elemente nestructurale: Rezistente ( beton armat ) Semirezistente ( metal ) Semicombustibile ( lemn masiv tratat ) Combustibile ( lemn masiv netratat) Inflamabile ( lemn de secţiune mică, paie, stuf, polistiren, etc) c) După materialele din care1 se execută, avem construcţii din: lemn, cărămidă, beton armat monolit sau prefabricat, metal, mixte. d) După metodele tehnologice de realizare clădirile pot fi executate tradiţional sau în tehnologii moderne.

Elementele componente ale clădirilor
Toate construcţiile de tip clădire sunt realizate din 3 categorii de elemente: 1) Elemente structurale, portante, de rezistenţă. În această categorie intră următoarele 4 elemente componente, care definesc structura de rezistenţă a clădirii: Fundaţiile – preiau încărcările de la structura verticală de rezistenţă şi le transmit terenului de fundare. Uzual se realizează din beton simplu sau armat, dar întâlnim şi fundaţii din cărămidă, lemn, etc. Fundaţiile se pot realiza sub formă de: fundaţii izolate, continue sub ziduri, radier general sub formă de placă groasă cu sau fără îngroşări, reţele de grinzi, piloţi, etc. Adâncimea de fundare se stabileşte în funcţie de: poziţia terenului bun de fundare, adâncimea de îngheţ a zonei, înălţimea totală a construcţiei, nivelul apelor freatice, etc. Structura verticală de rezistenţă se poate realiza sub forme de: pereţi portanţi, cadre sau mixt din lemn, cărămidă, beton, metal şi preia încărcările de la structura orizontală şi acoperiş şi le transmite fundaţiilor. Structura orizontală de rezistenţă sau planşeele preiau încărcările care le revin, verticale şi orizontale, permanente, temporare sau excepţionale şi le transmit structurii verticale de rezistenţă. Se pot realiza cu sau fără grinzi, plane sau curbe, monolit sau prefabricat, din lemn, metal, cărămidă sau beton. Acoperişul preia încărcările din greutatea proprie şi din acţiunile dinamice (vânt, zăpadă, ploaie, chiciură, etc) şi le transmit structurii verticale de rezistenţă. Acoperişul se poate realiza sub formă de acoperiş cu pantă denumit şarpantă, sau fără pantă, denumit terasă.
acoperis

pereti

planseu fundatii

-3-

2) Elemente nestructurale, neportante, care participă la alcătuirea funcţională şi protecţia construcţiei, această categorie fiind realizată din mai multe elemente: Pereţii despărţitori, de compartimentare sau închidere, care delimitează funcţiunile într-o clădire, respectiv închid clădirea la exterior. Învelitoarea – închide acoperişul la partea superioară, protejând panoul sau ultimul nivel, fiind realizată din produse ceramice (ţiglă, olane), paie, stuf, şiţă, şindrilă. Izolaţiile – protejează clădirea sau elemente ale clădirii împotriva apei (hidroizolaţii), împotriva pierderilor de căldură (termoizolaţii) sau a propagării zgomotului (fonoizolaţii). Tâmplăriile de la uşi şi ferestre au rolul de a închide golurile de lumină şi circulaţie, de a izola interiorul faţă de exterior şi a asigura o iluminare naturală corespunzătoare. Finisajele elementelor de construcţii au rol estetic, dar şi igienic, de protecţie mecanică (uneori) etc. În această categorie intră: tencuieli, zugrăveli, vopsitorii, placaje, pardoseli, tapete, etc. Scările asigură circulaţia pe verticală în clădire, fiind dimensionate pentru evacuarea tuturor persoanelor, eventual bunurilor, în caz de necesitate (incendiu, cutremur, inundaţii) scara este practic o continuare a planşeului în zona casei scărilor, în pantă, deci ar putea fi considerată ca şi element structural. 3) Elemente de echipare tehnică – sunt componente care asigură confortul în activitatea omului, fiind practic o serie de instalaţii, numărul şi complexitatea lor depinzând de tipul clădirii, confortul interior impus, posibilităţile financiare, etc. În această categorie se includ: Instalaţii de alimentare cu apă şi evacuare a apelor uzate Instalaţii de încălzire Echipamente de transport pe verticală (lifturi, ascensoare) Instalaţii de curenţi şi curenţi slabi (sonerie, interfon, telefon) Instalaţii de evacuare a deşeurilor Instalaţii de aer condiţionat etc.

Acţiuni în construcţii
Prin acţiune se înţelege orice cauză care generează un efort sau o deformaţie, acţiunile manifestându-se sub forma unor sisteme de forţe sau de deplasări. Acţiunile se manifestă sub forma unor încărcări, care se reprezintă sub forma unor forţe aplicate asupra construcţiei. Încărcările normate ale unei construcţii sunt valori medii multianuale determinate probabilistic, ţinând cont de variaţii ale valorilor lor, datorită influenţelor umidităţii, temperaturii, etc. Încărcările de calcul rezultă din cele normate înmulţite cu coeficienţii încărcărilor, care ţin cont de posibilitatea ca valorile medii să fie depăşite sau supraevaluate. Aceşti coeficienţi pot fi deci supra sau subunitari, valorile lor fiind luate în calcul în funcţie de modul cum încărcarea acţionează favorabil sau defavorabil asupra construcţiei. Principala clasificare a acţiunilor se face în funcţie de perioada cât timp acţionează şi de valoarea la care acţionează. Avem astfel: Acţiuni permanente – care acţionează în permanenţă şi la valoarea maximă, cum ar fi: greutatea proprie a elementelor de construcţie, împingerea pământului sau a muntelui, efectul precomprimării, etc. Acţiuni temporare – care nu acţionează în permanenţă sau nu la valoarea maximă. În această categorie intră: o Încărcarea din mobilier şi persoane o Încărcări climatice, cum ar fi: zăpadă, vânt, ploaie, chiciură -4-

Pentru calculul şi dimensionarea elementelor structurale se fac combinaţii de încercări posibil a acţiona împreună rezultând: a) gruparea fundamentală cuprinzând acţiunile permanente şi acţiunile temporare care pot să apară simultan.După frecvenţa de apariţie: cvasipermanente. etc Acţiuni excepţionale – sunt acelea care pot să nu apară niciodată în viaţa unei construcţii sau nu la intensitatea maximă. frecvent întâlnite. -5- . rar întâlnite.o Încărcări din autovehicule o Împingerea apei din rezervoare o Încărcări din variaţii de temperatură climatică o Încărcări din variaţii de temperatură tehnologică o Împingerea pământului depozitat Alte criterii de clasificare a acţiunilor pot fi: . În aceeastă categorie avem: o Acţiuni seismice o Cedarea unor reazeme o Exploziile o Ruperea unor elemente structurale etc.După modul de acţionare: concentrate. distribuite uniform sau oarecare . oarecare . b) gruparea specială cuprinzând acţiunile permanente.După direcţia de acţionare pot fi: verticale. acţiunile temporare care pot acţiona simultan cu o acţiune excepţională. orizontale.

gaz – aer). Diagrama de variaţie a temperaturilor de grosimea unui perete exterior este conform figurii. Relaţia generală a rezistenţei totale la transfer termic al unui element al anvelopei este: R0 = Ri + ∑ R + Re Ri şi Re sunt rezistenţele la trecerea căldurii de la aerul interior la suprafaţa interioară. respectiv umidităţii naturale. iar umiditatea interioară de 55-65%. în condiţii de regim staţionar şi pentru condiţii de iarnă. pereţii casei scărilor neâncălzite. planşeele peste ganguri de intrare sau holuri de casa scării etc). respectiv de la suprafaţa exterioară la aerul exterior prin convecţie şi radiaţie. planşeele de acoperiş sau peste subsoluri. Elemente de calcul şi dimensionarea termotehnică Căldura se transmite prin elementele de construcţie prin conducţie (între solide). ∑R este suma rezistenţelor la trecerea căldurii prin elementele componente ale anvelopei. cum ar fi: pereţii exteriori.CURS 2 ELEMENTE DE CALCUL HIGROTERMIC Generalităţi Îndeplinirea criteriilor impuse de factorul om impune realizarea condiţiilor de confort din punct de vedere al temperaturii. Astfel temperaturi confortabile într-o clădire de locuit sunt de 18-22o C. Pentru a realiza aceste exigenţe cu valorile de performanţă enunţate trebuie dimensionate astfel elementele anvelopei clădirii (elementele de construcţie în contact cu exteriorul. beton armat T [ C] termoizolatie Int Ti q => Ti > Te Ri Re ΣR Ext Te d (m) -6- . convecţie şi radiaţie (între un solid – lichid.

membrane hidroizolatoare. poliuretan. Cu coeficientul λ se calculează rezistenţa la transfer termic prin conducţie a fiecărui strat: dj Rj = λj ⋅bj αi αe d j = grosimea stratului j λ j = coeficientul de transfer termic pentru stratul j b j = coeficientul de calitate. unde m w = cantitatea de apă de condens din perioada rece mv = cantitatea de apă care se poate evapora în perioada caldă b) condiţia impune ca în condiţiile că se produce condens totuşi. Trecerea vaporilor de la interior spre exterior în perioada rece a anului. Din punct de vedere al dimensionării hidrotehnice interesează diminuarea fenomenului de condens în elementele anvelopei construcţiei. metale) şi valori foarte mici pentru materiale termoizolante uşoare. de fapt de impermeabilitatea lor.coeficienţii de transfer termic interior sau exterior. caracteristic pentru fiecare material. Condensul pe suprafaţa interioară a anvelopei se elimină dacă Tsi > τ r Tsi = temperatura suprafeţei interioare a elementului anvelopei ( de exemplu a peretelui exterior) τ r = temperatura la care umiditatea interioară devine umiditate de saturaţie. sănătatea oamenilor şi confortul interior. acesta să se evapore în perioada rece a anului. Astfel materialele poroase uşoare lasă să treacă vaporii de apă. Condensul în interiorul elementelor anvelopei se limitează din următoarele condiţii: a) m w − mv ≤ 0 b) ∆Wef ≤ ∆Wadmis a) condiţia impune ca să nu avem acumulare de apă de condens de la an la an. folii metalice (ex Al) etc au un grad ridicat de impermeabilitate şi se mai numesc şi bariere contra vaporilor. de exemplu: -7- . vaporii de apă trransformându-se în picături de apă de condens – rouă (temperatura punctului de rouă). întâmpină o rezistenţă din partea materialelor de construcţii dependentă de compactitatea acestora. iar materiale ca straturi de bitum. polistiren. folie plastic. important în construcţii fiind umiditatea materialelor de construcţii. Interesul este ca prin modul de alcătuire să se îndeplinească condiţii ca să nu avem fenomenul de condens al vaporilor pe suprafaţa interioară a anvelopei. cum ar fi: vată minerală. respectiv condens cât mai redus în interiorul elementelor anvelopei. poroase. adică dacă se produce condens iarna. denumită şi difuzia vaporilor. cantitatea de apă de condens să nu fie prea mare pentru a nu afecta caracteristicile fizico – mecanice ale materialelor. chiar dacă se uscă vara.Definitoriu pentru trecerea căldurii sunt următoarele caracteristici: α i şi α e . BCA etc. respectiv a aerului interior sau exterior. având valori mari pentru materiale care transmit uşor căldura (ex. afectează calităţile materialelor. de compresibilitate al materialului j Elemente de calcul şi dimensionare higrotermică Umiditatea în construcţii se manifestă sub diferite forme de prezentare a apei. O umiditate ridicată favorizează mucegaiul. cu ajutorul cărora se 1 1 calculează rezistenţele superficiale Ri = şi Re = coeficientul de conductivitate termică λ .

Clasificare Lucrările de hidroizolaţii au rolul de a proteja elemente sau părţi din construcţii împotriva efectelor apei sub diferitele ei forme de manifestare. HIDROIZOLAŢII Generalităţi.apă tehnologică. Limitarea sau evitarea condensului se face în special printr-o bună alcătuire a termoizolaţiei peretelui. foarte bune. După rolul pe care îl au hidroizolaţiile pot fi: a) împotriva apelor fără presiune hidrostatică b) împotriva apelor cu presiune hidrostatică c) împotriva umidităţii naturale a terenului -8- .apă subterană. PFL = 0% Observaţii privind dimensionarea higrotermică În scopul limitării pierderilor de căldură alcătuirea elementelor anvelopei trebuie să îndeplinească condiţia ca: R0 ≥ R0.apă din umiditatea naturală a terenului .nec De exemplu: R0.apa de stropire de pe trotuar etc Apa influenţează calitatea materialelor de construcţii.apă de condens . variantă depăşită. BCA = 3% ∆Wadmis . dar scumpe hidroizolaţii din mase plastice hidroizolaţii mixte Dintre cele de mai sus cele mai utilizate sunnt cele rigide.apă de infiltraţii . În construcţii apa se poate manifesta sub forme ca: . alternate cu straturi de bitum topit sau soluţie bituminoasă.apa pluvială .∆Wadmis . în funcţie de presiunea apei hidroizolaţii metalice din foi de tablă Pb. care au în amestec substanţe hidrofuge (sub formă de prafuri sau lichide) hidroizolaţii bituminoase elastice din membrane de bitum cauciucat.4m 2 ⋅o K / W Dacă condiţia nu este îndeplinită se modifică alcătuirea peretelui de exemplu cu o termoizolaţie mai bună sau mai groasă. respectiv membranele bituminoase. cât mai spre interiorul încăperilor delimitate de anvelopa clădirii. ieşită din garanţie şi care nu se mai utilizează. perete = 1. freatică . uscătorii . Al. aplicate în straturi de 2 – 6 mm. confortul interior şi sănătatea oamenilor. o ventilare corespunzătoare a aerului interior şi prin dispunerea unor straturi impermeabile de bariere contra vaporilor. cu terase întâlnim soluţia clasică de straturi de carton sau pânză bitumată. fiind necesare lucrări de protecţie denumite hidroizolaţii. realizate din mortare sau betoane impermeabile. de exemplu în băi. 1 sau mai multe straturi (membrane). bucătării. Cu. După modul şi materialele utilizate hidroizolaţiile pot fi: hidroizolaţii rigide. La clădirile existente mai vechi.nec .

mortare impermeabile. respectiv apei de stropire de pe trotuar şi a infiltrării apelor pluviale de pe trotuar la terenul de fundare. tencuiala hidroizolatie rigida tencuiala membrana hidroizolanta suport pardoseala strat separare pietris 8 -10 cm umplutura compacta trotuar >25 cm 2% dop bitum soclu fundatie -9- . pardoseli. acoperişuri. etc. respectiv pietriş pentru ruperea capilarităţii terenurilor. pereţi.După poziţia lor pot fi orizontale sau verticale la fundaţie. Se utilizează membrane hidroizolatoare. Hidroizolaţii la construcţii fără subsol împotriva umidităţii terenului Lucrările de hidroizolaţii au rolul în acest caz de a proteja pereţii şi pardoseala împotriva ascensiunii apei prin capilaritate (igrasie) în pereţi şi pardoseală.

din argilă arsă – de ex cărămizi. profile – fâşii. etc zidării la elemente de protecţie – de ex la hidroizolaţii etc După greutatea pietrei de zidărie şi modul de manipulare: zidării din blocuri mici. aşezate după anumite reguli astfel încât să formeze un masiv continuu. etc) din produse arse.10 - . silozuri. etc metalice sub formă de cărămizi. un bloc de beton cu goluri = 13-18 kg etc) blocuri medii (greutatea până la 50 kg) – manipulate manual de 2 persoane . produse metalice asamblate etc. mortarul.hârtie KRAFT sau folie plastic membrana hidroizolanta suport pardoseala strat separare pietris 8 -10 cm umplutura compacta soclu fundatie ZIDĂRII Generalităţi. manipulate manual de un singur om. zidăriile pot fi subterane sau supraterane. cioplită. După materialul din care se execută zidăriile pot fi: din lut. După rolul pe care îl au în construcţii pot fi: portante sau de rezistenţă neportante autoportante (suportă greutatea proprie) După tipul elementului zidăriile pot fi dispuse în: zidării normale. stuf. până la 20 kg (de ex o cărămidă = 3 kg. plăci. piatra putând avea diferite grade de prelucrare (piatră brută. argilă sau pământ bătut. bolţi zidării la poduri şi podeţe zidării la coşuri de fum. Clasificare Zidăriile sunt elemente de construcţii realizate din 2 materiale. etc din piatră naturală de râu sau carieră. lemn. piatra de zidărie şi un liant. armat sau nu cu paie. stâlpi. blocuri cecramice etc din produse nearse. blocuri de beton uşor sau greu cu goluri etc din sticlă sub formă de cărămizi. ex: BCA. rezervoare. lucrată. ceramice. După poziţia în care sunt dispuse într-o construcţie. în pereţi. arce.

respectiv zidăriile se utilizează în elemente supuse preponderent la compresiune. Reguli generale de execuţie a zidăriilor Având în vedere rezistenţele scăzute ale zidăriilor la eforturi de întindere. P P Feţele laterale ale pietrelor de zidărie trebuie să fie plane şi perpendiculare pe suprafeţele de aşezare. dar au rezistenţe scăzute la întindere.blocuri mari – peste 50 kg – manipulate mecanic Zidăriile sunt elemente de construcţii care preiau în bune condiţii eforturile de compresiune. independente. pentru a evita fenomenul de împănare în zidărie a pietrelor. trebuie să lucreze ca un masiv continuu. Regula 2: Încărcările care acţionează asupra zidăriilor trebuie să fie cât mai perpendiculare pe suprafaţa de aşezare. pentru a realiza o suprafaţă plană de aşezare ca să nu apară eforturi de încovoiere în piatră. chiar dacă sunt realizate din 2 sau mai multe materiale. forfecare sau încovoiere. Pentru a realiza caracterul de masiv continuu se realizează aşa-numita ţesere a zidăriilor. Regula 3: Elementele de zidărie. Regula 1: Pietrele de zidărie trebuie să aibă suprafeţele de aşezare plane şi paralele. . α P V P T T <= V*f f = forta de frecare dintre mortar si piatra de zidarie Concluzie: pentru ca relaţia să fie respectată unghiul α trebuie să fie α ≤ 15 ÷ 17 o la zidăriile normale. la execuţia zidăriilor se evită apariţia acestor solicitări. Fenomenul ar avea ca şi consecinţă dislocarea unor rânduri întregi de zidărie. şi nu din elemente disparate. forfecare şi încovoiere. care presupune alternarea – decalarea rosturilor verticale de la un rând la altul. în caz contrar componenta din planul orizontal al forţelor putând conduce la dislocarea unor rânduri de zidărie. P P Concluzie: forma optimă a pietrelor de zidărie este aceea de paralelipiped dreptunghic.11 - .

De exemplu în zona Timişoara la grgadul seismic local se impune cărămidă cu marcă minim 75 şi mortar cu marcă minim 50 (MP001 – 96). etc. . densităţi C1. cu goluri verticale sau orizontale.C. din cărămidă Zidării de cărămidă armată Zidărie mixtă Zidărie complexă (înrămată) Zidăria din cărămidă plină normală Utilizează cărămizile pline sau cu perforaţii de uscare de max 15% din suprafaţa de aşezare.B. Zidăria de cărămidă Generalităţi. ciment – var sau ciment cu mărci între 25 – 200. Se pot realiza ca şi cărămizi pline. Utilizează dimensiunile standardizate de 63(88) x 115 x 240 mm. În funcţie de modul de realizare a zidăriilor de cărămidă. Cărămizile au mărci (rezistenţe la compresiune) între 50 şi 200 în funcţie de elementul în care se utilizează şi calităţi A. chiar dacă sunt tot mai mult înlocuite de alte produse. Tipuri Cărămizile sunt cele mai utilizate pietre de zidărie. avem: Zidării din cărămidă plină normală Zidării de cărămidă cu goluri Zidării cu goluri. în care încărcările se distribuie sub un unghi acceptat de 60o. uscate şi arse. Cărămizile se obţin din mase argiloase presate.C2.Concluzie: prin realizarea ţeserii zidăriei se obţine un masiv continuu.C3. funcţie de tipul de construcţie. cu lambă şi uluc. înlocuitori de dimensiuni mai mari şi calităţi mai bune.12 - . Mortarele utilizate sunnt pe bază de var – ciment.

coşuri de fum. cu grosimi conform tabelului. etc.5 (1/2 c) şi se utilizează numai ca pereţi despărţitori. .5 (1/4 c) sau 12. Pereţii de ¼ c preiau greutatea proprie şi a instalaţiilor electrice. Ca şi notaţii se utilizează cele din figură. coşuri de fum .5 (10) ½C 115 12. Grosime în plan detaliu Grosime în plan ansamblu Grosime perete [mm] [mm] ¼C 63 (88) 7. Se realizează prin ţesere la fiecare rând.5 1C 240 25 1½ 365 37.5 Se defineşte ca şi asiză un rând orizontal de cărămizi cu rosturile aferente. Cu grosimile de cărămidă menţionate se pot realiza pereţi despărţitori şi pereţi de rezistenţă. pereţii find neportanţi sau portanţi. preluând în general numai greutatea proprie (pereţi de ½ c preiau şi sanitare). stâlpi.Cu aceste cărămizi se pot realiza pereţi. stâlpi. alternând rosturile verticale cu ½ c.13 - . a) pereţi despărţitori din cărămidă plină – au grosimea de 7. etc.

R2 PH . dar obligatoriu cu termoizolaţie. Pereţii de 25 cm (1 c) se utilizează la pereţi interiori de rezistenţă. Pereţii de ½ c suportă greutateea proprie şi a instalaţiilor electrice şi sanitare. cu decalaj între rosturi de ½ c. dar se pot utliza şi ca pereţi exteriori. Cărămizile se aşează pe lat. având grosimea de minim 25 cm.14 - . PV PH Perete de 1/2 C R1 R2 R1 PV b) pereţi de rezistenţă din cărămidă plină – au rol de rezistenţă. Ţeserea se face la fiecare rând.Perete de 1/4 C R2 R1 R2 R1 R1 R2 Cărămizile se aşează pe cant (pe grosime). adică 1 c. decalând rosturile verticale cu ¼ c. cu ţesere la fiecare rând.

R1 R2 .c) stâlpi – se utilizează în structuri şi stâlpi de rezistenţă. Dimensiunile min. 25x25 şi cresc în modul de ½ c.15 - . având totodată un caracter estetic.

CURS 3 Zidăria din cărămidă cu goluri Se utilizează în pereţi despărţitori sau de rezistenţă. în această categorie intrând şi cărămizile POROTHERM. funcţie de provenienţa utilajului de vibropresare (Ploieşti. în special. respectiv mai buni izolanţi termic. Blocul de tip Ploieşti înglobează în volum 7 cărămizi pline normale. la pereţi despărţitori uşori. Se găsesc în 3 clase de densitate. Italia). rezultând pereţi mai uşori. Cărămizile cu goluri verticale pot să aibă diferite dimensiuni de goluri. Franţa. cărămizile având goluri verticale sau orizontale. folosind cărămizi cu unul sau două goluri orizontale (în lungul acestora). cărămizi cu lambă şi uluc. Ele se produc în mai multe variante. Cărămizile cu goluri orizontale – se utilizează. În aceeaşi categorie de “ cărămizi cu goluri ” se pot introduce principalii înlocuitori ai cărămizii şi anume BLOCURILE DE BETON CU GOLURI. Regulile de alcătuire şi de ţesere sunt aceleaşi ca şi la zidăria de cărămidă plină. respectiv formă a acestora. Există o diversitate mare de produse. Germania.16 - . subţiri. . beton uşor sau greu. cu dimensiunile cecle mai frecvente de 88x140x290.

Legăturile dintre cei 2 pereţi de ¼ c se realizează la fiecare 2 rânduri.bloc pentru buiandrugi sau centura gol pentru stâlpisori beton armat Regulile de alcătuire şi de ţesere la blocurile de beton cu goluri sunt aceleaşi ca şi la zidăria de cărămidă plină. Pereţii de 1 c se realizează din 2 pereţi de ¼ c cu un interspaţiu de ½ c. fiind utilizată la pereţi despărţitori. Se obţin astfel pereţi uşori. termo şi fono izolanţi. Grosimile pot fi de 1 c.17 - . a R1 a R2 Gol sau termoizolatie a-a R1 R2 R1 R2 . 1 şi ½ c. de umplutură şi compartimentare. aşezând cărămizile pe lat. La pereţi mai groşi de 1 şi ½ c şi număr redus de niveluri se pot considera şi ca pereţi de rezistenţă. Zidăria cu goluri din cărămidă Se mai numeşte şi “ zidărie americană ”. etc. transversal. lăsat gol cu aer sau umplut cu termo sau fonoizolaţie. ca nişte capace. Pereţii se realizează din 2 pereţi cu interspaţiu între ei.

În calcule se utilizează toate straturile dacă au cel puţin rezistenţa de compresiune de 10 daN / cm2.Zidăria mixtă În scopul îmbunătăţirii comportării pereţilor din zidărie.18 - . Variantele de alcătuire suunt multe. unul din zidărie. izolaţia termică sau fonică. etc. etc. în alcătuire se utilizează 2 sau mai multe straturi. uzual întâlnind: • Zidărie de piatră naturală cu beton simplu • Zidărie de piatră naturală cu beton simplu şi cărămidă • Zidărie de cărămidă cu zidărie de BCA la exterior. la dispoziţia proiectantului. piatra naturala R1 Ext R2 R1 R2 piatra naturala beton simplu Zidarie simpla Int caramida Ext Int BCA caramida Ext Int . iar celelalte cu rol de a îmbunătăţii estetica.

înglobate în mortarul rostului.Zidăria armată În scopul măririi capacităţii portante a zidăriilor. pieptene (la stâlpi). în special la sarcini seismice.. respectiv grătar. dar şi la sarcini gravitaţionale aplicate excentric. Armăturile preiau eforturile generate de deformaţiile (umflările) transversale la elementele supuse la compresiune.. pieptene. sistem MURFOR (Belgia) (la pereţi). . se utilizează armarea zidăriei.1.1%. iar zidăria cele de compresiune.19 - . în rosturi sau alveole (profile) special concepute. carcase plane sudate. a) armarea transversală – presupune dispunerea armăturilor în rosturile orizontale la un procent de armare de 0. respectiv eforturile principale de întindere în cazul solicitării la seism. Armăturile se pot dispune: a) în rosturile orizontale b) verticale. Armăturile se dispun la maxim 4 rânduri. fără a îngroşa rostul (se limitează diametrtul armăturii la maxim Ф8 pe un rând sau Ф4+Ф4 pe 2 rânduri). plase sudate. Armăturile au rolul de a prelua eforturile de întindere. ∆v armaturi ∆o <8 Armăturile care se folosesc pot fi sub formă de bare independente. O armare la procent minim poate conduce la un spor de cca 25% a rezistenţei la compresiune.

20 - . .bare independente plase sudate pieptene gratar (plase) MURFOR pieptene R1 R2 b) armarea longitudinală – presupune dispunerea de armături verticale amplasate în rosturile verticale sau în alveole – profile speciale. Armăturile se pot dispune şi exterior elementului de zidărie. forfecare sau eforturi principale de întindere. Acest tip de zidărie armată este recomandată în zone seismice la preluarea eforturilor din compresiune excentrică. chiar ulterior (zidărie existentă).

stâlpi) în câmpul pereţilor mai lungi de 5 m.5 BCA. min 7. ei placându-se spre exterior cu o termoizolaţie de exemplu.R1 R2 R1 etrier Φ6/25. în funcţie de intensitatea zonei seismice. de o parte şi de alta a golurilor mari. iar maximă de 900 cm2. intersecţii. Aceasta se realizează prin dispunerea de stâlpişori din beton armat care împreună cu centurile din dreptul planşeelor formează o suprafaţă înrămată.. în special la sarcini seismice. se realizează zidăria complexă denumită în standardele europene ÎNRĂMATĂ sau CONFINATĂ. dispunerea stâlpişorilor este obligatorie la peste P+1E.. La zidăriile obişnuite. . Stâlpişorii se dispun la colţur.. B S1 stâlpisor zidarie înramata S1 25x30 A S2 H etaj S2 25x25 S1 centura Secţiunea minimă a stâlpişorilor este de 20x20 cm. Suprafaţa înrămată este de 12 -18 mp. Excepţie situaţia când pereţii exteriori sunt termoizolaţi la exterior. ramificaţii.3 cm M100 R2 Zidăria înrămată complexă Pentru mărirea capacităţii portante a zidăriilor.30 etrier agrafa 2. În pereţii exteriori. stâlpişorii nu ocupă întreaga secţiune a peretelui.21 - . sub elemente care aduc forţe concentrate (grinzi.

Golurile din blocuri au dimensiuni în mod normal de 15x15 sau . La structurile de cărămidă obişnuită. având gol special pentru realizarea stâlpişorilor nu este necesară dispunerea armăturilor Ф6/60. SECTIUNE STALPISOR INTERMEDIAR 15 15 14 SECTIUNE STALPISOR INTERMEDIAR 15 15 În cazul utilizării unor blocuri ceramice sau din beton cu goluri. stâlpişorii se leagă de zidăria adiacentă..22 - .Stâlpişorii se armează din calcul. dar cu minim armare longitudinală 4Ф12 (OB37) sau 4Ф10 (PC52) şi etrieri Ф6/25. din 60 în 60 cm cu etrieri din Ф6 intraţi în rosturile zidăriei minim 50 cm.30. legătura dintre pereţi fiind realizată prin ţeserea blocurilor.

ci 2Ф16(minim) sudate în scăriţă (carcasă plană). .23 - . R1 25 : 30 R2 min 2Ø16 Stâlpişorii se realizează după execuţia zidăriei utilizând un beton mai fluid.20x20 cm în care se recomandă introducerea nu a 4 bare. excesul de apă fiind absorbit de zidărie.

Planşeele compartimentează pe verticală clădirea. în principiu. hidrofugă sau fonică (după necesităţi). în special peste subsoluri. Acest tip de planşeu are dezavantajul că este greu. . cu rol de rezistenţă din diferite materiale • pardoseala. incluzând de regulă prin alcătuirea ei funcţiuni ca cea de hidroizolare. cu rol de finisaj. cu rol de finisaj la partea inferioară a planşeului • planşeul propriu-zis. le întâlnim la construcţii vechi. seism) şi le transmit structurii verticale de rezistenţă. care preiau încărcările care le revin. nu asigură rolul de şaibă rigidă necesar în zone seismice şi dau împingeri mari la pereţii exteriori ai construcţiei.CURS 4 PLANŞEE Generalităţi.24 - . Un planşeu este alcătuit. Planşeele se clasifică după mai multe criterii: a) după poziţia lor: • peste subsoluri sau pivniţe • curente sau intermediare • de pod sau terasă b) după forma lor: • plane • curbe • cu grinzi • fără grinzi c)după materialele din care se execută: • din zidărie • cu grinzi metalice • lemn • beton armat monolit sau prefabricat d) după tehnologia de execuţie: • executate cu metode tradiţionale • executate cu metode moderne Planşee din cărămidă Se realizează sub formă de bolţi cu una sau 2 curburi. Clasificare Planşeele sunt elemente structurale. fonoizolare sau termoizolare. de rezistenţă. gravitaţionale şi orizontale (vânt. pe lângă rolul de rezistenţă îndeplinind şi exigenţe de izolare termică. uzură şi estetic la partea superioară a planşeului. din următoarele 3 părţi componente: • tavanul (plafonul).

spaţiul dintre grinzi de 60.100.25 - . corpuri de umplutură cu goluri. etc sau profile din tablă presată la rece. plăci prefabricate plane sau cu nervuri. bolţişoare din beton simplu. U.pervaz parchet LU dusumea oarba grinzisoare nastere cheie tirant umplutura usoara contrafort În cazul deschiderilor sau a încărcărilor mari se realizează planşee cu grinzi metalice. boltisoara din beton simplu boltisoara din caramida .120 cm fiind închis (umplut) in diverse soluţii. Grinzile se pot realiza din profile laminate I.80. beton monolit armat dispus la partea inferioară sau superioară a profilului metalic laminat. Spaţiul dintre grinzi se poate umple cu beţişoare din cărămidă.

.26 - .a.a. Rezultă planşee uşoare care necesită dispunerea în alcătuirea pardoselii a unor fonoizolaţii în diverse alcătuiri. monolit O altă variantă de realizare a grinzilor este aceea cu grinzi din profile din tablă presată la rece.placi prefabricate elemente prefabricate corpuri prefabricate cu goluri placa b. monolit placa b.

umplutură. umplutură şi duşumea. insecte şi sunt combustibile sau chiar inflamabile. Putem avea în consecinţă variante ca: a) planşeu cu grinzi şi podină cu rol de uzură b) planşeu cu grinzi. acesta poate realiza rolul de şaibă rigidă dacă se utilizează contravânturi. bacterii (mucegai). etc. pardoseală propriu-zisă. d) planşeu cu grinzi. grinzile fiind parţial înfundate. Chiar şi în condiţiile realizării planşeului din lemn. grinzişoare.27 - . din: • elemente de rezistenţă. respectiv la construcţii integral din lemn. şipci. diverse construcţii provizorii. podină. de regulă. la construcţii definitive lemnul se tratează. în principiu. metalice. podină. Planşeele au dezavantajul că sunt afectate. duşumea.suport pardoseala mortar fonoizolatie sapa mortar corp de umplutura elemente prefabricate placi prefabricate Planşee din lemn Se utilizează mai rar având în vedere că nu asigură rolul de şaibă rigidă necesar izolării seismice. Planşeele se compun mai simplu sau mai complex funcţie de caracterul provizoriu sau definitiv al lor. construcţii pentru organizare de şantier. podină şi duşumea c) planşeu cu grinzi. Pentru cele de mai sus. în planul planşeului care leagă grinzile între ele. podină. umplutură. fiind tratate la capete obligatoriu împotriva umidităţii din perete. . grinzile dispuse la 70-90 cm între ele şi ancorate la pereţii de rezistenţă cu ancore metalice • elemente auxiliare cum ar fi:duşumea. Grinzile reazemă cca 20 cm pe pereţii de rezistenţă. degradate de umiditate. moteluri. Se folosesc la tavane. executându-se şi un tavan fals. grinzile fiind aparente. Un planşeu din lemn este alcătuit.

podina a grinda podina dusumea LU b grinda grinzisoare dusumea umplutura parchet LU c podina grinda sipci ornament grinzisoare dusumea oarba parchet LU umplutura folie plastic sau ICA podina d scândura rara trestie tencuiala plasa armatura rabit tencuiala sipci sustinere podina Soluţiile a şi b se utilizează la construcţii provizorii. la reazem grinzile fiind protejate împotriva umidităţii. profile metalice sau din plastic. Umplutura este realizată din materiale uşoare. etc. Grinzile reazemă cca 20 cm pe pereţi. cenuşă. La varianta d. spărturi ceramice. de exemplu: zgură. etc. .28 - . tavanul fals poate fi realizat în una din variantele prezentate sau varianta modernă: prefabricate din ipsos sau rigips.

utilizat la suprafeţe mari. grinzi principale şi grinzi secundare. fără capiteluri. grinzile secundare sunt dispuse după latura lungă a încăperii fiind rezemate pe grinzile principale şi pe pereţi. decofrare. săli). Placa are grosimea mică fiind preferată o armare cu plas ă sudată. e) planşee casetate. fără grinzi. condiţii pentru turnarea betoanelor (temperatură.70 cm între ele. Grinzile principale se dispun pe latura scurtă fiind rezemate pe pereţi sau stâlpi. umiditate).CURS 5 Planşee din beton armat monolit Au avantajul că urmăresc orice formă a conturului încăperilor. Placa reazemă pe grinzile secundare. având nervurile (grinzile) la 50. d) planşeu cu placă şi nervuri dese.. la suprafeţe mari de placă (holuri. principalele tipuri predominante fiind: a) planşeu cu placă rezemată pe contur. f) planşee ciupercă. având placa rezemată pe stâlpi prin intermediul unor capiteluri (îngroşare cap stâlp) g) planşee dală. Există o varietate foarte mare de soluţii de realizare a planşeelor din beton armat monolit. se pot utiliza la deschideri şi încărcări mari. având placa rezemată pe o reţea ortogonală de grinzi dispuse perpendicular sau înclinat faţă de pereţi. timp de aşteptare pentru întărire. iar acestea pe grinzile principale.29 - . dar presupun cofraj. rezultând o placă mai groasă decât în cazul f) placa a centura placa b nervuri . la care placa reazemă pe stâlpi. de maxim 25 mp b) planşee cu placă şi nervuri (grinzi) pe direcţia scurtă a încăperilor la suprafeţe peste 25 mp prin dispunerea nervurilor obţinându-se ochiuri de placă sub 25 mp c) planşeu cu placă.

30 - .placa c GP GS placa d nervuri dese placa caseta e nervuri placa placa placa capitel capitel g stâlp f stâlp stâlp .

casetele formate între nervuri pot rămâne “ la vedere” sau se pot masca cu un tavan fals. .31 - .4φ12 centura etrier φ6/25 Dispunerea grinzilor e 45 În cazul planşeelor casetate.

În consecinţă se obţin elemente calitativ superioare. etc. manoperă. Dacă prefabricatele sunt unicate. respectiv pe tot conturul încăperii se realizează centuri monolite.CURS 6 Planşee prefabricate din beton armat Având în vedere volumul mare de material. consumate pentru realizarea planşeelor şi în intenţia de industrializare a lucrărilor de construcţii s-a trecut la o prefabricare de la parţial la integral a planşeelor. cheston) • Planşee predale • Planşee tip panou mare prefabricat etc a) planşee cu grinzi şi corpuri de umplutură prefabricate – este conceput din grinzi T întoarse pe care reazemă corpuri de umplutură. fără cofraje. Pe reazeme. S-au dezvoltat o serie de sisteme. timp. cum ar fi: • planşee cu corpuri de umplutură prefabricate şi nervuri monolite • Planşee de tip fâşie • Planşee din prefabricate pentru deschideri mari (T. fiind executate sub control. fără a aştepta perioada de întărire. Π. parţial sau integral prefabricate. ele costă mai mult din cauza cofrajelor – tiparelor de unică folosinţă. motiv pentru care se folosesc prefabricatele de serie mare. dar care impun tipizarea / modularea dimensiunilor construcţiilor. în special a distanţelor dintre pereţi. iar în zone seismice este obligatorie suprabetonarea cu minim 4 cm din beton armat. de regulă cu goluri. se pot dispune în construcţii pe orice vreme. suprabetonare centura suprabetonare monolitizare grinda bucla de armatura .32 - . rapid.

120 cm şi înălţimi (grosimi) de 14. Pe tot conturul pereţilor de rezistenţă se realizează centuri din beton armat cu minim 4Ф10. Pentru a satisface rolul de şaibă rigidă necesită o suprabetonare de minim 4 cm armată. Din fâşii.00 m.. 4. .33 - .22. ceea ce impune aceste dimensiuni între axele pereţilor de rezistenţă sau grinzi. utilizate în special la construcţii industriale sunt realizate dintr-o placă cu nervuri pe contur. Au lungimi până la 6 m şi lăţimi de 100.12 şi etrieri Ф6/25 cm.100.60. Cele mai utilizate tipuri sunt: • Fâşiile cu goluri • Chesoanele (în special la industriale) • Dulapi precomprimaţi din beton • Fâşii armate din BCA Fâşiile cu goluri – se realizează din beton armat până la 6 m şi peste din beton precomprimat. având lungimi de 3.00. 150 cm. 3. la capete ies bucle sau mustăţi de armătură care se ancorează în centuri.00.25 cm. Pentru a fi şaibă rigidă necesită suprabetonare. Fâşiile reazemă pe pereţi sau grinzi.b) planşee de tip fâşie – sunt planşee prefabricate.60.00 etc. Au lăţimi de 40.00. iar la dimensiuni mari şi nervuri intermediare. 5.40. 4. a bucle sau mustati a-a b a b-b goluri b centura termoizolatie 5 capac PVC fâsie Chesoanele.30. 6. impunând o modulare a distanţelor dintre axele pereţilor de rezistenţă sau grinzilor. în funcţie de lungimea lor.19. 3. până la 12.

..a a-a b b bucle a b-b centura de monolitizare Planşee predală – sunt planşee semifabricate..8/6. Legătura de conlucrare dintre placa prefabricată şi suprabetonare este realizată fie cu nişte conectori Ф6..8/mp buc (la suprafeţe mici de prefabricat) sau grinzişoare cu zăbrele (la suprafeţe mari de prefabricat). peste care vine o suprabetonare armată până la grosimea finală necesară (12-20cm).6 bucle din Ф10..34 - . pe contur având mustăţi minim Ф8. fiind alcătuite dintr-o placă prefabricată subţire de 5-7 cm. După întărirea suprabetonării. care se sudează la mustăţile plăcii alăturate. Placa prefabricată este prevăzută şi cu 4.14 mm pentru ridicarea prefabricatului la cota de montaj. Placa prefabricată are dimensiunile unei încăperi sau ½ încăpere. planşeul lucrează similar cu un planşeu monolit.

Prefabricatele pe lângă armarea interioară au bucle de ridicare la cârlig macara pentru montaj la cotă. având pe contur mustăţi care se sudează de cele ale planşeului alăturat. planşeele fiind realizate din plăci integral prefabricate la grosimea finală. Au dimensiunea unei încăperi sau ½ încăpere. la structuri intergral prefabricate din panouri mari. .mustati mustati conectori bucle ridicare grinzisoare cu zabrele centura armatura sus în suprabetonare grinda cu zabrele suprabetonare placa prefabricata armatura jos în prefabricat Planşee tip panouri mari prefabricate Se utilizează. în special.35 - . îndeplinind astfel rolul de şaibă rigidă. Se utilizează 3 sisteme de rezemare pe contur şi anume: a) pe dinţi de rezemare (rezemare discontinuă) b) rezemare continună pe tot conturul c) rezemare prin intermediul unor bucle de armătură Prefabricatele au pe contur interior rânduri – alveole care după umplerea cu beton de monolitizare şi sudarea mustăţilor participă la preluarea lunecărilor din prefabricate generate de acţiuni orizontale. rezemate pe contur.

36 - .alveola b b a a dinte de rezemare a mustati a-a mustati b-b monolitizare alveola bare longitudinale în monolitizare alveole a a b b b mustati .

37 - .a-a mustati b-b monolitizare alveola cupon sudat de mustati a bucle a c monolitizare armata reazem provizoriu .

până la învelitori bituminoase (membrane). Prin învelitoare se înţelege stratul de impermeabilizare al acoperişului şi se poate realiza din produse ceramice (ţigle. foi de tablă metalică. Pot fi de două feluri: • Cu pantă (şarpantă) • Fără pantă (cu pantă mică) – (terase) Panta.CURS 7 ACOPERIŞURILE Generalităţi.38 - . Elementele geometrice ale unui acoperiş şarpantă sunt: coama (^) creasta (^) dolie (v) streasina Acoperişurile şarpantă pot să aibă una sau mai multe pante. Clasificare Acoperişurile sunt elemente structurale de rezistenţă care preiau încărcările de la învelitoare şi climatice şi le transmit structurii verticale de rezistenţă. tablă ondulată. Şarpante – sunt acoperişuri cu pantă. în general. a acoperişurilor ete dată de gradul de impermeabilitate al învelitorilor. olane). panta fiind dată de tipul învelitorii. 1p 2p 3p 4p .

Se exemplifică câteva tipuri de şarpante: Sarpanta cu capriori capriori talpa Sarpanta pe scaune capriori clesti pane pop talpa . se adoptă şarpantele inginereşti sub formă de ferme (grinzi cu zăbrele. din considerente economice. în funcţie de sistemul adoptat • Şarpante mixte.Structura şi forma în plan a unui acoperiş este dictată de criteriile: • Mărimea încărcărilor • Deschiderile în plan (distanţa dintre pereţii longitudinali exteriori) • Modul de dispunere a elementelor structurale • Considerente tehnico – economice Până la deschiderea de 14 m se utilizează aşa numitele şarpante clasice dulghereşti din lemn. ferme casice. Peste 14 m. Din acest punct de vedere avem următoarele sisteme clasice dulghereşti: • Şarpante cu căpriori ( la deschideri mici 4-6 m) • Şarpante pe scaune (7 -14 m). etc). Elementul de rezistenţă al şarpantei îl costituie forma acestuia. în funcţie de numărul de scaune • Şarpante cu macaz (7-12 m).39 - . grinzi cu inimă plină. combinând 2 din variantele de mai sus.

din materiale uşoare. tavanul sau plafonul cu rol de finisaj la partea inferioară a planşeului 2. în principiu.40 - . 7. barieră contra vaporilor care să împiedice trecerea vaporilor. strat de pantă. Se poate realiza din betoane uşoare BCA sau chiar din materiale ca poliuretanul turnat în pantă. sunt următoarele: 1. termoizolaţia acoperişului din diverse materiale uşoare izolante: polistiren. cu grosimea minimă de 4 cm la gura de scurgere. poliuretan. protecţia hidroizolaţiei: • la terasele necirculabile cu membrane este inclusă în alcătuirea ultimului strat de membrană • la terase circulabile dintr-o şapă de mortar sau strat de nisip pe care se montează – execută pardoseala prefabricată sau monolită. strat de difuzie a vaporilor.5 – 3 % Straturile componente ale unei terase. unde ar condensa. care poate să lipsească dacă stratul de pantă este neted 5. Se folosesc materiale impermeabile. din punct de vedere al alcătuiri existând 2 tipuri: • Terase necirculabile. BCA. în zona rece a acoperişului. 4. strat de protecţie. de regulă din şapă din mortar de ciment 10. planşeul propriu-zis cu rol de rezistenţă 3. etc. impermeabil al termoizolaţiei 9. betoane uşoare. care pus în contact cu exteriorul în diverse soluţii elimină vaporii care au tendinţa de migrare de la interior spre exterior. strat de protecţie mecanică a termoizolaţiei şi de suport al hidroizolaţiei. 8. 6. zgură expandată. .Sarpanta cu macaz simplu coarda pana caprior arbaletier Terase Sunt aşa numitele acoperişuri fără pantă. hidroizolaţie din membrane bituminoase 11. având pantă de 3 – 7% spre gurile de scurgere • Terase circulabile cu pantă de 1. şapă de egalizare din mortar.

41 - . !BAFTĂ! . casa liftului. respectiv la elementele verticale existente pe acoperiş.T.N.C. T. chepengul de ieşire pe terasă.C. exemplu aticul de contur al terasei. porţiune de clădire mai înaltă. 11 10 9 8 7 4 3 2 1 6 5 Probleme deosebite la terase sunt în principal detaliile de rezolvare a racordării hidroizolaţiei la gurile de scurgere. etc.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful