P. 1
Viata Si Nevointele Sfantului Grigorie Palama

Viata Si Nevointele Sfantului Grigorie Palama

5.0

|Views: 1,791|Likes:
Published by api-3859389

More info:

Published by: api-3859389 on Oct 19, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/15/2014

pdf

text

original

Aceasta este doar una din multele minuni săvârşite de bunul păstor Grigorie. Sfântul a continuat să
cerceteze mănăstirile din cetate, luând parte la multe slujbe şi procesiuni, după obiceiul din Biserica
Ortodoxă, făcându-se, prin harul lui Dumnezeu, slava şi întărirea ortodocşilor, ca un al doilea Grigorie
Theologul, şi păzitor pururea treaz al turmei sale. El cuvânta la toate aceste slujbe şi praznice. Ca unul ce
era pururea purtător de grijă pentru trebuinŃele turmei sale, în 1355 a alcătuit Rugăciunea la vreme de
secetă, căci în acel an a fost o vară peste măsură de caldă şi secetoasă.
Biserica, Sfântul o înŃelegea ca pe o obşte văzută aievea. El scria că Sfântul Botez ne îndatorează a
vedea pe Hristos nu numai în noi înşine, ci şi în fraŃii noştri creştini.373

Creştinul ce poartă pe Hristos
înlăuntrul său, poartă de asemenea şi pe toŃi ceilalŃi creştini. Cel ce face bine unui creştin, îl face lui
Hristos şi întregii Biserici. După cum zice rugăciunea Stăpânului nostru (In. 17:21), cine va despărŃi pe
cei ce sânt una, uniŃi cu unul Dumnezeu de către Cuvântul cel unu şi Duhul cel unu?374
Câteva dintre cele mai frumoase scrieri ale sfântului se află într’o culegere de Omilii peste tot anul,
ce acoperă aproape tot anul liturgic.375

De-a lungul păstoririi sale sfântul s’a arătat deosebit de blând şi

smerit, fără a-şi pierde vreodată răbdarea ori a se supăra.
Ca un adevărat isihast, Sf. Grigorie şi-a îndemnat turma să ia parte la viaŃa sfinŃitoare. În Omilia 60
el spune că în Taina Sfântului Botez şi a Sfintei Împărtăşanii se cuprinde întreaga noastră mântuire, căci
ele rezumă iconomia lui Dumnezeu.376

În predicile sale propovăduia cu ardoare participarea la
Dumnezeiasca Liturghie din Duminici, căci cel ce se lipseşte de Liturghia Duminicală este departe de
Dumnezeu.377

De asemenea el sfătuieşte cuminecarea zilnică cu Sfânta Împărtăşanie.378

NICHIFOR GRIGORA

Primind îngăduinŃa Împăratului Ioan al V-lea, filosoful Nichifor Grigora a început să facă tot felul
de lucruri care l-au tulburat adânc pe Arhiepiscop. Prietenii Arhiepiscopului Grigorie i-au trimis câteva
pasaje din Antirrheticul al Doilea al lui Grigora. Din cele primite, Arhiepiscopul şi-a dat seama că
Grigora cita manuscrise greşite.
Grigora şi cohortele sale de antipalamiŃi dorea să dovedească că harul îndumnezeitor este zidit. Ei
citau pasaje patristice în care Dumnezeu era numit ipostatis (Øpost£thj) al acelui har. Contrar acestei
afirmaŃii, Tomul foloseşte verbul grecesc Øf…sthmi sau ØpÒst©shj (a face să se ipostasieze, lit. „a sta sub”) spre
a fi aplicat „naşterii Fiului”; deci nicidecum „a zidi, a crea”.379

Folosindu-se de stihul biblic „Cine este
tatăl ploii? Şi cine este cel ce a născut (tetokëj) bulgări de rouă?” (Iov 38, 28), Grigora stăruia în chip greşit,
zicând că cuvântul folosit de unii PărinŃi nu era Øpest»sato, ci ™teknèsato, (a născut).380
Întrucât Grigora îşi menŃinea părerea, întemeiată pe un manuscris greşit, Sf. Grigorie a pornit să
adune vechi manuscrise din Thessalonic.381

Altundeva sfântul tâlcuieşte că PărinŃii au scris că „Lucrurile
zidite înfăŃişează înŃelepciunea, măiestria şi puterea, dar nu esenŃa (lui Dumnezeu)”. PărinŃii au scris
aceasta ca răspuns unor eretici precum Evnomie, care pretindeau că dezvăluie esenŃa lui Dumnezeu pe

373

Omilia I, PG 151, 9A-12B; Omilia 57, ed. Oikonomos, pp. 217-222.

374

Epistola către Dionisie, Coisl. 98, fol. 207; Omilia 53, ed. Oikonomos, p. 180.

375

Omilii, PG 151; Oikonomos, Omilia 42.

376

Oikonomos, p. 258.

377

Omilia 50.

378

Omilia 38.

379

Tomul sinodal din 1351, PG 151, 144B.

380

PG 29, 624A; Tomul sinodal din 1351, PG 151, 144B.

381

Ibid.

114

temeiul zidirilor.382

Apoi Palama zice de-a dreptul: „Iar Varlaam şi Akindin, cei ce zic că dumnezeiasca
lucrare nu se osebeşte întru nimic de fiinŃa (esenŃa) lui Dumnezeu, sânt vădit evnomieni”.383
Când scrierile lui Nichifor Grigora au ajuns la Thessalonic, Sf. Grigorie a scris două tratate prin care
respingea tâlcuirea dată de Grigora la Tomul din 1351. În scrierea sa intitulată Împotriva lui Grigora el
spune că Hristos este Capul Bisericii Care, dând omului darurile Duhului – îndeosebi slujirea
apostolească – de care toŃi se pot dovedi nevrednici, continuă să trăiască şi să Se manifeste în întregul
Trup. Această Biserică, Trupul lui Hristos, nu este doar o entitate sociologică sau geografică, din care fac
parte doar cei vii; ea cuprinde deopotrivă pe îngeri şi pe drepŃii din toate timpurile. Această aşezare sub
un singur cap a întregii zidiri este una din urmările întrupării.384
În tratatul său Sf. Grigorie respinge şi obiecŃia că ar fi spus că omenitatea lui Hristos era nezidită.
Dacă ar fi nezidită, aceasta ar însemna amestecul (furmÒn) celor două firi ale lui Hristos şi părtăşia
amândurora la esenŃa dumnezeirii. Pentru aceea el scrie: „Dacă darul îndumnezeitor, îndumnezeirea dată
sfinŃilor ... este dumnezeiasca esenŃă sau ipostasul dumnezeiesc, atunci toŃi sfinŃii sânt egali cu Hristos”,
iar dumnezeirea devine „poli-ipostatică” (muriupÒstatoj).385
Apoi, îmbărbătându-se a apăra CredinŃa încă o dată, Sf. Grigorie cu îndrăznire s’a împotrivit
vrăjmaşilor lui Dumnezeu. Însă el biruia răul cu binele, neplecându-şi urechea la cei ce-i cleveteau pe
vrăjmaşii săi. Era mărinimos şi răbdător în toate întristările şi necazurile. Pentru el prigonirile şi
batjocurile erau socotite ca cinste şi slavă. Ca un adevărat ucenic al lui Hristos, el a luat jugul lui Hristos.
ToŃi se uimeau de îndelunga sa răbdare. Ochii îl dureau de multe ori, din pricina necontenitelor şuvoaie de
lacrimi la rugăciune. Omorându-şi toate patimile şi supunând trupul duhului, sfântul era totdeauna gata să
lupte lupta cea bună. Însă înainte de sfârşitul său avea să fie din nou chemat să izbăvească Biserica şi
CredinŃa Ortodoxă de zarva şi tulburarea ereticilor.

382

Cf. „150 de capete despre cunoştinŃa naturală” 83, în Filocalia VII, Ed. IBMBOR, Bucureşti, 1977, p. 484.

383

Ibid.

384

Împotriva lui Grigora, II, Coisl. 100, fol. 244V; III fol. 272.

385

Ibid., IV, Coisl. 100, fol. 285; Theofanis PG 150, 941A.

115

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->