P. 1
Viata Si Nevointele Sfantului Grigorie Palama

Viata Si Nevointele Sfantului Grigorie Palama

5.0

|Views: 1,791|Likes:
Published by api-3859389

More info:

Published by: api-3859389 on Oct 19, 2008
Copyright:Attribution Non-commercial

Availability:

Read on Scribd mobile: iPhone, iPad and Android.
download as PDF, TXT or read online from Scribd
See more
See less

05/15/2014

pdf

text

original

La praznicul Adormirii Maicii Domnului din 1340, Grigorie, atunci în vârstă de patruzeci şi patru de
ani, a plecat împreună cu Isidor la Muntele Athos spre a primi aprobarea întregii obşti athonite pentru un
document scris de el. Era o proclamaŃie solemnă ce osândea părerile lui Varlaam – deşi numele lui nu este
pomenit nici o singură dată. Era primul document oficial publicat împotriva învăŃăturilor lui Varlaam,
devenit faimos sub numele de Tomul Aghioritic. Până la urmă această declaraŃie a fost cuprinsă în
Filocalia.

Între preacinstiŃii iscălitori ai Tomului, adunaŃi la Protaton în Kareia, se numărau Protosul Isaac,
Ieromonahul Filothei al Lavrei (viitorul Patriarh) şi cei mai de seamă ucenici ai Sfântului Grigorie
Sinaitul (Isaia, Marcu şi Kallist) de la schitul athonit Magoula. Tot acolo mai aflăm şi semnăturile
igumenilor de la Lavra, Vatoped, Esfigmenou şi Kutlumuş. Există o iscălitură georgiană a igumenului
Antonie de la Iviron şi o iscălitură slavonă a igumenului sârb de la Hilandar. De asemenea se află şi o
semnătură a unui isihast sirian din Kareia, care a iscălit în limba sa. Publicarea Tomului a avut urmări
asupra controversei, căci varlaamiŃii s’au văzut excluşi în mod public de la Sfânta Împărtăşanie de către
Episcopul din Ierissos, de care aparŃinea Muntele Athos.

98

Triade II.3.68. Cf. trad. rom., „Cuvânt pentru cei ce se liniştesc cu evlavie; al treilea din cele din urmă”, 68. În Filocalia, vol.

VII, op. cit., p. 360.

42

EsenŃa şi energiile

În acest manifest solemn, Sf. Grigorie şi călugării de la Athos osândeau toate ereziile vechi şi din
zilele lor. Arătând deosebirea dintre esenŃă şi energii sau lucrări, ei afirmau că această deosebire este
adevărată dogmă a Bisericii. Adevăratul om duhovnicesc putea până la urmă să-l vadă pe Dumnezeu, nu
în esenŃa Sa, ci prin lucrările sau energiile Sale, în lumina Sa cea nezidită. În Tomul Aghioritic citim că
„mintea prinde o lumină, simŃirea alta; simŃirea prinde lumina supusă simŃurilor, care arată lucrurile
supuse simŃurilor; iar lumina minŃii este cunoaşterea aflătoare în înŃelesuri. Prin urmare vederea şi mintea
nu prind aceeaşi lumină; dar numai câtă vreme lucrează fiecare după firea sa şi în cele după fire. Însă
când se împărtăşesc de un har şi de o putere duhovnicească mai presus de fire, cei învredniciŃi văd şi cu
simŃirea şi cu mintea cele mai presus de toată simŃirea şi toată mintea, precum numai Dumnezeu ştie şi cei
ce lucrează acestea”.99

Tomul arată că Dumnezeu Se face văzut pe Sine în Biserică; căci în ea, „împărăŃia veacului ce va să
fie” există cu adevărat încă de acum ca preînchipuire, tot aşa cum şi Hristos, ca preînchipuire, S’a
descoperit pe Sine drepŃilor Vechiului Legământ.
Lumina văzută de către cei trei ucenici ai lui Iisus pe Thavor a existat în Hristos şi înainte de
Schimbarea la FaŃă, şi după ea, ca strălucire firească a Dumnezeirii Sale. Tomul spune: „[Hristos] Se
schimbă la faŃă nu primind ceea ce nu avea, nici preschimbându-se în ceea ce nu era, ci descoperindu-Se
ucenicilor Săi ca ceea ce era, deschizând ochii lor şi făcându-i din orbi văzători”.100

În termeni mai ales
apofatici, Grigorie numeşte lumina Schimbării la FaŃă „negrăită, nezidită ... netrupească, neapropiată ...
nesfârşită, nehotărnicită”. Apoi în termeni pozitivi el o caracterizează ca „neschimbată frumuseŃe şi slavă
a lui Dumnezeu, slavă a lui Hristos, slavă a Duhului, raza Dumnezeirii”.101
Grigorie, osânditorul ziditei nebunii, a scris şi a spus multe despre firea nezidită a harului. El
socotea îndumnezeirea un dar dumnezeiesc. „Drept aceea, harul îndumnezeirii este mai presus de fire, de
virtute şi de cunoaştere, şi toate acestea sânt mai prejos de el. Căci toată virtutea şi toată urmarea lui
Dumnezeu prin puterile noastre face pe cel ce le are a fi în stare de unirea dumnezeiască. Dar numai harul
înfăptuieşte în chip tainic însăşi această unire negrăită”.102

Numai prin har „Dumnezeu Însuşi pătrunde

întreg în cei vrednici întregi, şi sfinŃii pătrund întregi în Dumnezeu întreg”.103

Darul îndumnezeirii dat de

Dumnezeu „l-ar scoate pe cel îndumnezeit din sine”.104

Deci cei ce sânt părtaşi dumnezeiescului har pot fi
numiŃi, după acesta, iar nu după ipostas, fără început şi fără sfârşit. Şi cu adevărat o asemenea plinătate a
dumnezeiescului har, covârşind marginile zidirii, a fost dată Născătoarei de Dumnezeu. Despre
Născătoarea de Dumnezeu, Sf. Grigorie scria altundeva: „Ea singură se arată a fi marginea între firea
zidită şi cea nezidită”.105

Potrivit lui Grigorie, trupul, sub înrâurirea sufletului, se face părtaş vieŃii suprafireşti a acestuia, nu
numai după înviere, ci încă de acum. „Căci dacă se va împărtăşi atunci şi trupul împreună cu sufletul de
bunătăŃile tainice, se împărtăşeşte şi acum, după putere, de harul dăruit în chip tainic şi negrăit de
Dumnezeu minŃii curăŃite, şi-şi însuşeşte şi el cele dumnezeieşti potrivit cu sine. Astfel se preschimbă şi
se sfinŃeşte, dar nu se omoară prin deprindere partea pătimitoare a sufletului”.106

SfinŃenia creştinilor

Tomul explică de asemenea caracterul esenŃial prorocesc al sfinŃeniei creştineşti. „Dogmele ce se
grăiesc astăzi şi sânt cunoscute îndeobşte tuturor, au fost taine ale Legii date prin Moisì, văzute mai nainte
numai de proroci. Iar bunătăŃile făgăduite sfinŃilor pentru veacul viitor sânt taine ale vieŃuirii evanghelice,

99

Tomul Aghioritic, în Filocalia vol. VII, op. cit., p. 421.

100

Ibid., p. 418.

101

Ibid.

102

Ibid., p. 416.

103

Ibid.

104

Ibid.

105

PG 151, 472B.

106

Tomul Aghioritic, ibid., p. 420.

43

date şi arătate mai nainte celor ce s’au învrednicit să le vadă în Duh, şi acestora cu măsură, ca o
arvună”.107

Cine sânt aceşti sfinŃi? Tomul răspunde: „Căci unii (adică monahii) le-au cunoscut prin cercarea
însăşi, şi anume toŃi câŃi s’au lepădat, de dragul vieŃii evangheliceşti, de avuŃia bunurilor, de slava
oamenilor şi de plăcerile lipsite de frumuseŃe ale trupului; ba nu numai atât, ci au întărit această lepădare
prin ascultarea de cei ce au ajuns la plinirea vârstei lui Hristos. Cei din urmă, îngrijindu-se, prin liniştire
fără griji, de ei înşişi şi de Dumnezeu, şi prin rugăciune curată ajungând mai presus de ei înşişi, şi prin
unirea tainică cea mai presus de minte cu Dumnezeu, ridicându-se până la El, au cunoscut cele mai presus
de minte. Iar alŃii le-au cunoscut prin încredere şi prin dragoste faŃă de aceştia. (...) Dar dumnezeiescul
Maxim, scriind despre Melhisedec, zice că harul acesta îndumnezeitor al lui Dumnezeu este nezidit şi
pururea fiitor din Dumnezeu cel pururea fiitor”.108
„Acestea le-am învăŃat din Scripturi, acestea le-am primit de la PărinŃii noştri, acestea le-am
cunoscut prin puŃina noastră cercare. Acestea ştim că le-a scris preacinstitul între ieromonahi, cuviosul
Grigorie (Palama), pentru cei ce trăiesc cu sfinŃenie o viaŃă de liniştire, urmând întocmai predaniile
sfinŃilor”.109

Epistola a treia către Akindin

Apoi Sf. Grigorie a luat Tomul şi s’a întors la Thessalonic, voind să plece de îndată la
Constantinopol spre a-l înfrunta pe Varlaam. Însă întrucât controversa se întinsese, Grigorie a scris din
Thessalonic Epistola a treia către Akindin, spre a-i desluşi deosebirea între esenŃa şi lucrările lui
Dumnezeu. EsenŃa lui Dumnezeu este nezidită şi de neîmpărtăşit. Lucrările lui Dumnezeu sânt şi ele
nezidite, dar se pot împărtăşi. Potrivnicii lui Palama îl numeau ditheist, fiindcă Akindin copiase greşit un
pasaj din Epistola sfântului: „Există deci, potrivit theologilor celor însuflaŃi, o dumnezeire secundară, cum
zice marele Dionisie; căci îndumnezeirea este darul transcendentei esenŃe a lui Dumnezeu”.110

Akindin a
omis cuvintele esenŃa lui Dumnezeu, făcându-l astfel pe cititor să creadă că Palama voise să spună
„dumnezeire transcendentă”. Denumirea de ditheişti se poate aplica potrivnicilor lui Palama care,
afirmând că harul îndumnezeitor era zidit, împărŃeau dumnezeirea cea una în zidită şi nezidită.111

Palama
nu şovăia să-i numească arieni, evnomieni şi evtihieni pe potrivnicii săi; el socotea îndeobşte că aceştia nu
fac decât să reînvie ereziile din vechime. Sfântul scria apoi despre planurile sale de a se întâlni cu
Varlaam în cetatea de scaun. După ce epistola a fost trimisă, Varlaam a reapărut în Thessalonic.

You're Reading a Free Preview

Download
scribd
/*********** DO NOT ALTER ANYTHING BELOW THIS LINE ! ************/ var s_code=s.t();if(s_code)document.write(s_code)//-->