Persuasiunea si manipularea ideologica si politica

Anghel M. Madalina Chircu Loredana Iuliana Costea Victor Sorocianu Raluca Panescu Alexandra

Manipulare psihologic Manipularea psihologic este un tip de influen social care urmrete schimbarea percepiei sau comportamentului celorlali cu ajutorul unor tactici ascunse, amgitoare sau chiar abuzive(Braiker, 2004). Pentru c manipulatorul i urmrete doar propriile interese, deseori n detrimentul altora, aceste metode pot fi considerate exploatatoare, imorale i neltoare.
Influena social nu este n mod necesar negativ. De exemplu, doctorii pot ncerca s conving pacienii s renune la obiceiurile nesntoase. n general, influena social este perceput ca fiind inofensiv atunci cnd se respect dreptul celui influenat de a alege. n funcie de context i motivaii, influena social poate fi considerat manipulare ascuns.

Cerine pentru ca manipularea s aib success Dup Simon, reuita manipulrii psihologice are la baz urmtoarele componente: Manipulatorul i ascunde inteniile i comportamentele agresive. 2. Manipulatorul cunoate vulnerabilitile psihologice ale victimei i determin ce fel de tactici ar putea fi efective. 3. Manipulatorul este de o cruzime suficient pentru a nu da napoi de la vtmarea victimei dac este necesar. n consecin, manipularea tinde s fie camuflat (relaional agresiv sau pasiv agresiv).
1.

Cum i controleaz manipulatorii victimele Braiker (2004) a identificat urmtoarele moduri de baz prin care manipulatorii i controleaz victimele: Recompensa pozitiv include lauda, armul superficial, simpatia superficial (lacrimi de crocodil), cereri de scuze excesive; bani, aprobare, daruri; atenie, expresii faciale cum ar fi rsul sau zmbetul forat; recunoatere public. Recompensa negativ include scirea, urlatul, tratamentul silenios, intimidare, ameninri, njurturi, antaj emotional, nvinovire, mbufnare, plnsete i fcutul pe victima. Recompensa intermitent sau parial Recompensa negativ parial sau intermitent poate crea un climat n care persist frica i nesigurana, un exemplu fiind atacurile teroriste. Recompensa pozitiv parial sau intermitent poate ncuraja victima s persiste de exemplu la majoritatea jocurilor de noroc, juctorul ctig bani din cnd n cnd, dar poate pierde n total. Pedeapsa nvarea n urma unei traume folosirea abuzului verbal, a furiei explozive sau a altui comportament intimidant pentru a stabili dominana sau superioritatea; chiar i un singur incident care implic un asemenea comportament poate condiiona sau nva victimele s nu-l supere/confrunte/contrazic pe manipulator.

Simon (1996) a identificat urmtoarele tehnici manipulative: Minciuna: Pe moment e greu de spus dac cineva minte, dei deseori adevrul iese la iveal dup un timp, cnd deja e prea trziu. Un mod de a reduce ansele de a fi minit este de a nelege c indivizii cu unele tipuri de personalitate (n special psihopaii) sunt

experi n arta minciunii i a triatului, fcnd frecvent aceste lucruri, deseori cu subtilitate. Minciuna prin omisiune: Aceasta este o form subtil de minciun, comis prin omiterea unei pri semnificative din adevr. Aceast tehnic se mai utilizeaz n propagand. Negarea: Manipulatorul refuz s admit c el sau ea a fcut ceva ru. Raionalizarea: O scuz prezentat de manipulator pentru comportamentul neadecvat. Raionalizarea este strns legat de spin. Minimizarea: Un tip de negare cuplat cu raionalizare. Manipulatorul spune c comportamentul lui/ei nu este att de duntor sau iresponsabil precum sugereaz altcineva, de exemplu spunnd c o insult a fost doar o glum. Atenia sau neatenia selectiv: Manipulatorul refuz s acorde atenie oricrui lucru care l-ar abate de la agenda sa, spunnd lucruri cum ar fi Nu vreau s aud. Diversiunea: Manipulatorul nu acord un rspuns direct unei ntrebri directe, ci face o diversiune, direcionnd conversaia ctre un alt subiect. Evaziunea: Similar cu diversiunea, dar aici se ofer rspunsuri vagi, irelevante, divagaii sau expresii ambigui. Intimidarea mascat: Manipulatorul i pune victima n defensiv folosind ameninri voalate (subtile, indirecte sau subnelese). Culpabilizarea: Un tip aparte de tactic de intimidare. Un manipulator se adreseaz contiinei victimei i sugereaz c acesteia nu i pas ndeajuns, c e prea egoist sau c o duce prea uor. De obicei, asta face ca victima s se simt prost, punnd-o ntr-o poziie inferioar, provocndu-i anxietate i ndoial de sine. Ruinarea: Manipulatorul folosete sarcasmul i ocara pentru a amplifica frica i ndoiala de sine n victim. Manipulatorii folosesc aceast tactic pentru a-i face pe ceilali s se simt nevrednici i prin urmare, s li se supun. Tacticile de ruinare pot fi foarte subtile, de exemplu o privire aprig, un ton al vocii neplcut, comentarii retorice sau sarcasm subtil. Manipulatorii te pot face s te simi ruinat pentru simplul fapt c ai ndrznit s li te opui. Este o modalitate efectiv de a crea un sentiment de inadecvare n victim. Jucarea rolului de victim ("srmanul/a de mine"): Manipulatorul se portretizeaz ca fiind o victim a circumstanelor sau a comportamentului altcuiva pentru a provoca mil, simpatie sau compasiune. Oamenii care se ghideaz n funcie de contiin i crora le pas nu suport s vad pe nimeni suferind i manipulatorului i este uor s se folosesc de simpatie pentru a obine cooperare. nvinovirea victimei: Aceasta este o tactic eficient de a pune victima n defensiv, mascnd totodat intenia agresiv a manipulatorului. Jucarea rolului de servitor: Agenda personal este mascat de pretextul servirii unei cauze nobile, de exemplu spunnd c se comport ntr-un anumit fel din supunere sau pentru c se afl n slujba lui Dumnezeu sau a unei figuri autoritare similare. Seducia: Manipulatorii folosesc armul superficial, lauda, mgulirea sau sprijinul fi al altora pentru a le ctiga ncrederea i loialitatea. Proiectarea vinii (datul vinii pe alii): Manipulatorul gsete un ap ispitor, deseori n moduri subtile, greu de detectat. Simularea inocenei: Manipulatorul ncearc s sugereze c rul fcut nu a fost intenionat sau c nu a fcut lucrul de care este acuzat. Manipulatorul se poate preface

surprins sau indignat. Aceast tactic face ca victima s se ndoiasc de propria judecat sau chiar de sntatea ei mintal. Simularea confuziei: Manipulatorul face pe netiutorul, pretinznd c nu tie despre ce vorbeti sau c e confuz cu privire la o problem important care i-a fost adus la cunotin. Afiarea furiei: Manipulatorul exprim furie pentru a afia suficient intensitate emoional i mnie pentru a oca victima i a o face s se supun. De fapt, manipulatorul nu este nervos, ci se preface. El vrea ceva i se enerveaz dac nu obine lucrul respectiv. Vulnerabilitile exploatate de manipulatori

Conform lui Braiker, manipulatorii exploateaz urmtoarele vulnerabiliti (puncte slabe) pe care le pot avea victimele: dorina de a face oamenilor pe plac dependena de a ctiga aprobarea i acceptarea celorlali emotofobia (frica de emoii negative) lipsa hotrrii i a abilitii de a spune nu percepie neclar a identitii (granie personale difuze) autosuficien sczut locus de control extern. Dup Simon (1996), manipulatorii exploateaz urmtoarele vulnerabiliti pe care le pot avea victimele: naivitatea victimei i este greu s accepte ideea c unii oameni sunt irei, necinstii i nemiloi sau e n negare cnd e victimizat contiinciozitate exagerat victima este nclinat s acorde manipulatorului beneficiul ndoielii i s priveasc lucrurile din perspectiva acestuia, n care d vina pe victim ncredere n sine sczut victima se ndoiete de sine, lipsindu-i ncrederea i hotrrea, existnd o probabilitate mare de a intra n defensiv foarte repede intelectualizare victima ncearc din greu s neleag manipulatorul i crede c acesta are un motiv ntemeiat pentru care se comport aa dependen emoional victima are o personalitate dependent sau docil. Cu ct victima este mai dependent emoional, cu att este mai vulnerabil n faa manipulrii sau exploatrii. Dup Kantor (2006), oamenii care prezint urmtoarele carecteristici sunt vulnerabili n faa manipulatorilor psihopai: ncredere exagerat oamenii oneti presupun adesea c i ceilali sunt oneti. Se bazeaz pe oameni pe care abia i cunosc, fr s le verifice competena etc. Acetia se ndoiesc rareori de aa-ziii experi. altruism exagerat opusul psihopatului, prea oneti, prea coreci, prea empatici impresionabilitate sunt sedui repede de cei cu arm superficial. De exemplu, voteaz pentru politicianul mincinos care pup copiii. naivitate nu pot crede c n lume exist oameni necinstii pentru c dac ar fi, nu ar fi lsai s acioneze

masochism le lipsete respectul de sine i i las incontient pe psihopai s profite de ei, creznd c o merit din cauza unui sentiment de vinovie lcomie cei lacomi i neoneti pot cdea prad unui psihopat care i convinge uor s fac ceva imoral imaturitate au o judecat defectuoas, cred afirmaiile exagerate ale reclamelor materialism exagerat o prad uoar pentru cmtari sau cei care se ocup cu scheme de mbogire rapid dependen psihologic cei dependeni simt nevoia s fie iubii i prin urmare sunt predispui s accepte ceva ce ar trebui s refuze singurtate oamenii singuri pot accepta orice form de contact cu oamenii. Un strin psihopat poate oferi companie uman, dar cu un anumit pre. narcisism narcisitii sunt nclinai s cad prad laudelor nemeritate impulsivitate acetia iau decizii n grab, de exemplu ce s cumpere sau cu cine s se cstoreasc, fr a-i consulta pe ceilali frugalitate exagerat nu pot refuza o afacere chiar dac cunosc motivul pentru care ies att de ieftin btrneea cei n vrst pot deveni istovii i mai puin capabili de a se ocupa de mai multe lucruri odat. Cnd primesc o ofert, e mai puin probabil s se gndeasc c ar putea fi o neltorie. Sunt predispui s ofere bani unei persoane care are o poveste trist. Motivaiile manipulatorilor Manipulatorii au trei motivaii posibile:[1] Nevoia de a-i atinge scopurile i de a ctiga cu orice cost. O nevoie puternic de a avea sentimente de putere i superioritate fa de ceilali. Nevoia de a fi n control. Diverse tipuri de manipulare

In ceea ce priveste manipularea atitudinii afective aceasta foloseste mijloace deliberative pentru a stabili o atitudine afectiva: participantilor li se cere sa se gandeasca activ la emotiile si sentimentele asociate cu obiectul atitudinii. Alte manipulari pot implica procese mai rapide; in acest caz obiectul atitudinii este asociat cu stimuli pozitivi sau negativi fara cunostinta participantilor. Aceste manipulari ale atitudinii afective sunt influente in cateva moduri: ele cresc predominanta sentimentelor fata de convingeri in evocarile mentale si cresc emotivitatea autoraportata (Edwarts si von Hippel, 1995). O alta manipulare explicita a atitudinii afective, mai folosita in politica sau publicitate, este utilizarea retoricii si imagisticii mentale pentru a conecta obiectul atitudinii la emotii. Un studiu clasic al eficientei apelarii la teama (Janis si Feshbach, 1953) a prezentat prin contrast imagini sugestive si explicite ale consecintelor igienei deficitare si mesaje mai abstracte, pentru a demonstra influenta paradoxala a emotiilor puternice asupra persuasiunii. Mai recent, Edwarts si Hippel (1995), pe langa manipularea focalizarii gandurilor, au utilizat amorsarea relativa prin evocari autobiografice incarcate emotional si fara ecou emotional pentru a induce erori afective sau cognitive in evaluarea atitudinilor fata de o persoana. Cu toate acestea, nici un studiu nu a stabilit cu precizie masura in care aceste manipulari au creat o

atitudine cu continut afectiv sau cognitive. Chiar daca retorica declansatoare de emotii se presupune a fi eficienta in crearea de atitudini bazate pe afect, a obtine atitudini afective deliberative sau imediate poate depinde de profunzimea la care mesajul este procesat (Petty si Cacioppo, 1986). Daca mesajul doar influenteaza atitudinile prin asocierea unui concept cu o reactie evaluative, ca atunci cand ruleaza o melodie sumbra langa poza indoliata a unui candidat rival intr-un spot publicitar politic, se pare ca dispozitia imediata este cea mai direct manipulate. Totusi, daca mesajul incurajeaza explicit reactiile emotionale bazate pe atributele obiectului, ca atunci cand oponenetul este descris ca un politician dubios acesta poate fi clasificat ca un proces deliberativ. Persuasiunea Persuasiunea se defineste ca un act de comunicare avand ca scop modificarea setului mental al individului (Corneille, 1992). Ea se deosebeste de alte forme de influenta prin doua caracteristici foarte importante: persoana-tinta are impresia ca are libertate totala; persuasiunea are ca scop modificarea comportamentelor persoanei-tinta castigand acordul ei si interiorizarea acestui acord. O teorie ce ofera o perspectiva deosebita asupra proceselor ce stau la baza persuasiunii este teoria judecatii sociale. Aceasta atrage atentia asupra atitudinii anterioare a receptorului mesajului si asupra relatiei acestei atitudini deja existente cu pozitia atitudinala care este sustinuta in mesaj. Daca distanta dintre atitudinea precedenta si pozitia mesajului este considerabila, receptorii au impresia de contrast, percepand mesajul ca fiind mai distant de propria lor pozitie, judeca mesajul ca fiind nedrept si propagandistic si nu se lasa influentati de acest mesaj. In cercetarea cu privire la persuasiune, procesele motivationale au fost considerate ca mediatori posibili ai persusiunii, dar nu s-au bucurat niciodata de atata atentie precum procesele cognitive. In relatia cu factorii motivationali, aspectele privind recompensa si scaderea initiativei au o importanta deosebita (Hovland et al., 1953). Kurt Lewin (1948) a fost cel care a introdus sintagma rezistenta la schimbare in cadrul teoriilor sale legate de dinamica grupurilor. El pune un mare accent pe homeostazie. Astfel sistemele sociale, caracterizate printr o serie de atitudini, norme si comportamente standardizate, impartasesc, ca orice sistem biologic, aceeasi tendinta a homeostaziei- pastrarea echilibrului (Kurt Lewin, 1984).Dezechilibrarea sistemului duce implicit la aparitia rezistentei. Studiile realizate de catre acesta au pus in evidenta existenta a trei faze in procesul schimbarii sociale sau organizationale (Marrow, 1969): dezghetarea sau dizolvarea starii de pregatire initiala; perioada de confuzie ce presupune o serie de comportamente adaptive; reinghetarea care duce la consolidarea modificarilor survenite in urma schimbarilor propuse. Orice schimbare presupune transformarea continua sau episodica, profunda sau de suprafata a unui sistem individual sau social aflat in echilibru, lucru care inseamna aparitia unui moment de discontinuitate , pana in momentul in care se reinstaleaza un nou echilibru. Toate acestea duc la aparitia unei stari psihice de tensiune, anxietate, a unui sentiment de confuzie acompaniat de regretul pierderii echilibrului si situatiei existente anterior. Din punct de vedere motivational, oamenii rezista influentei, deoarece schimbarea ameninta eul, libertatea personala sau chiar stabilitatea atitudinilor importante in definirea

eului .din punct de vedere cognitive, oamenii rezista influentei atunci cand o atitudine este in relatie cu alte atitudini si convingeri, iar o schimbare de atitudine ar destabilize o structura cognitive mai ampla. Kotter si Schlesinger (1979) mentionau uramatoarele patru motive pentru care indivizii se opun schimbarii: oamenii sunt focalizati pe propriile interese si nu pe cele ale societatii; neintelegerea sau intelegerea gresita a schimbarii si a implicatiilor acesteia; existenta unor convingeri conform carora schimbarea nu isi are rostul; toleranta scazuta la schimbare. Adams (1976) si Carnall (1990) mentioneaza existenta unor bariere pe care oamenii le activeaza din diferite motive si care duc la aparitia fenomenului de rezistenta la schimbare, impiedicand schimbarea sociala. Principalele categorii de bariere care influenteaza procesul schimbarii sociale sau organizationale sunt: barierele perceptive, cognitive, sociale sau determinate de mediul social, personal-emotionale, culturale. In cadrul barierelor perceptive intalnim: stereotipia (se datoreaza capacitatii slabe pe care o are individual de a percepe o problema dintr-un alt punct de vedere decat cel cu care s-a obisnuit deja) si tinta falsa (consta in tendinta anumitor persoane de a se axa pe o anumita problematica afara a tine cont de alte aspecte ce ar putea fi semnificative). Ignoranta, ca bariera cognitive, este unul dintre cele mai frecvente motive care stau la baza rezistentei la schimbare si apare ca urmare a lipsei informatiilor despre un anumit eveniment sau fenomen social. Inflexibilitatea strategiilor intelectuale aminteste de stereotip in sensul folosirii acelorasi tipuri de strategii de rezolvare a unor probleme, desi exista necesitatea folosirii unor stategii inovative sau macar a altora decat cele cu care ne-am obisnuit si pe care le utilizam in rutina zilnica. Substitutia presupune inlocuirea problemei noi cu una veche, deja cunoscuta individului, si aplicarea acelorasi strategii de rezolvare. Din categoria barierelor cognitive fac parte si retentia selectiva dar si folosirea incorecta a limbajului care are consecinte directe asupra receptarii mesajului. Barierele sociale sau determinate de mediul social sunt: homeostazia, blocarea ideilor prin ignorare, ridiculizare sau analiza lor excesiva dar si neacceptarea criticii si sustinerea fanatica a propriilor idei. Exista, de asemenea, si bariere personal-emotionale precum: obisnuinta; capriciul, dependenta si conformismul; teama de risc sau incapacitatea de a tolera ambiguitatea; preocuparea pentru judecarea si nu pentru formularea unor idei noi, dar si autoritarismul si dogmatismul caracteristice indivizilor care nu pot accepta schimbarile survenite din exterior decat in situatiile in care sunt propuse de catre superiori sau de catre ei insisi. Ultima categorie este cea a barierelor culturale care cuprinde: tabuurile, cenzura supraeului, rationalizarea excesiva si efecte ale totalitarismului. Desi la prima vedere am putea crede ca suntem neputinciosi in fata unor tentative de persuasiune cu care suntem bombardati fara sa ne dam seama, in realitate suntem capabili sa dezvoltam, constient sau nu, mecanisme sau strategii de a rezista la persuasiune. Unele dintre aceste strategii sunt preventive, altele sunt aplicate dupa tentative de persuadare, iar altele pot actiona si inainte si dupa prezentarea mesajului persuasiv. Printr-o varietate de procese specifice, oamenii adesea selecteaza si resping informatia neconcordanta si isi mentin astfel atitudinile, cand acestea sunt puternice.Astfel de efecte au pozitii diferite in procesarea cognitiva si pot lua forma expunerii selective, atentiei selective, perceptiei selective, judecatii sau memoriei selective.

Fenomenul propagandei Cum am vazut, propaganda este adeseori definita de catre unii autori occidentali ca o activitate care urmareste rezultate de actiune si nu dezvoltarea intelegerii politice a evenimentelor, inocularea unei ideologii si nu eplicarea ei, ca un viol psihic al multimilor, ca o persuasiune clandestina sau ca o indoctrinare de nivel inferior. Aceste caracteristici exprima rezultatul analizei propagandei si publicitatii burgheze sau al unei propagande aberante, cum a fost cea nazista. Cum am vazut, propaganda burgheza s-a apropiat tot mai mult de publicitate, imprumutand din simbolurile, tehnicile si formele de manipulare a publicului consumator. Ca si publicitatea, ea cauta sa frapeze mai mult decat sa convinga, sa sugestioneze si mai putin sa explice. Intr-o lucrare de analiza a propagandei sunt reproduse intr-o forumula sintetica neajunsurile si limitele propagandei clasice in raport cu ceea ce isi propune sa fie propaganda moderna si eficienta. Astfel, propaganda traditionala era: a. In contradictie evidenta cu psihologia moderna b. Adeseori doctrinara si abstracta c. Utiliza forme plictisitoare si insipide d. Apela la actiuni dirijate numai dupa intuitie e. Era lipsita de sistem si de coordonare f. Investa un mare efort pentru rezultate mediocre g. Era in intarziere in raport cu evenimentele si cu necesitatea de a reactiona imediat la acestea h. Se desfasura ca si cum fiecare persoana ar reactiona la fel i. Uita ca propaganda nu poate fi decat diferentiata In contrast cu aceasta propaganda traditionala empirica, cea moderna se bazeaza, intre altele, pe contributiile stiintifice ale sociologiei, psihologiei, lingvisticii, politologiei, pe studiul stiintific al transmiterii eficiente a mesajelor. Realizarea unei propagande cu adevarat persuasive (eficiente) presupune: utilizarea unor mesaje atractive, in masura sa castige, sa atraga atentia si interesul publicului, indepartarea lui de conceptiile si ideile adverse, facandu-se apel la motivatiile(stimulii si dorintele) existente, demonstrandu-se convergenta ideilor transmise cu interesul general; raportarea ideilor emise si sustinute la alte conceptii, concurente, straine si adverse, pentru a-l determina pe receptor sa gandeasca din perspectiva conceptiei despre lume a emitatorului propagandei si sa intre el insusi in disputa cu celelalte pozitii; actualizarea unor valori morale si modele sociale in raport cu o anumita situatie concreta. Eficienta persuasiunii depinde intr-o mare masura si de faptul daca ea este insotita de un alt mod de influentare a receptorului, cum este, in primul rand, forta exemplului practic concret. Pentru ca nu se poate astepta sa se modeleze comportamentul oamenilor, sa se organizeze o societate exclusiv cu ajutorul persuasiunii. In elaborarea mesajului propagandistic si in alegerea metodologiei de persuasiune se cer luate in considerare doua elemente extrem de importante: modelul de comunicare sociala recunoscut atat de emitator cat si de receptor, precum si experienta anterioara si atitudinile publicului, acestea generand fenomenul psihologic cunoscut sub numele de interferenta, care poate fi favorabil receptarii mesajelor sau poate trezi reactii negative, de aparare a receptorilor.

Virtutile persuasive ale propagandei depind, de asemenea, de priceperea cu care propagandistul face apel, deopotriva, in stimularea si argumentarea mesajelor transmise, la afectivitatea si gandirea rationala a oamenilor, la imaginatia, sentimentele si intelectul celor carora li se adreseaza. Pentru formarea sentimentului de credibilitate, pentru mentinerea si intarirea increderii in obiectivitatea si justetea propagandei este necesara respectarea unor norme de baza: comunicarea prin propaganda a unor informatii strict autentice, conforme cu faptele si cu evolutia fenomenelor reale, evitarea festivismului, a tendintelor de comunicare unilaterala doar a informatiilor referitoare la realizari, succese, la reusite si de ignorare a celor care se refera la lipsuri, neajunsuri, fenomene negative, probleme inca nerezolvate, greseli, abuzuri. Este necasra deci respectarea scrupuloasa in propaganda a regulilor veridicitatii, in spiritul normelor criticii si autocriticii. Rolul presei in cadrul manipularii politice Oamenii implicati in adoptarea deciziilor politice sunt, de regula, constienti de importanta activitatii lor , dar nu si de consecintele lor sociale. Ei sustin adeseori ca intentiile lor au fost bune si sunt gata sa-si exprime regretele ca nu sau obtinut efectele scontate : ei afirma uneori cu convingere ca, daca nu s-au obtinut rezultatele scontate,vinovate sunt imprejurarile, lupta politica, implicarea adversarilor in jocuri de culise care au indus alte genuri de procese in social. In conditiile in care situatia sociala a presei nu este clarificata,in conditiile in care presei i se atribuie functii sociale diferite,de la caine de paza al democratiei la a patra putere in stat ,extinderea structurilor mediatice si amplificarea posibilitatilor lor nu doar de a transmite informatii in zone tot mai largi ale planetei,dar si de a bloca accesul la informatii in aceste zone sau de a efectua sistematic dezimformari si chiar agresiuni informationale modifica radical situatia oamenilor din presa. Ei nu se mai pot considera doar oameni care practica o profesie pe principii comerciale. Nu se mai poate sustine ca ei doar vand informatii ca o marfa pentru a-si castiga existenta, daca actiunile lor pot fi atat de nocive incat pot sa pericliteze omenirea ,fiinta umana , conditia sociala a oamenilor si situatia mediului lor social. Drama oamenilor din presa decurge indeosebi din faptul ca ei pot sa considere ca isi practica onest profesia si totusi sa fie utilizati cu scopuri ce le raman ascunse. Cea mai buna publicitate pentru publicitate o face publicitatea.Sa contam pe ea pentru asi perpetua propriul mit.Unii afirma ca publicitatea este ca aerul ,ca nimic nu se poate crea,construi,reusi ,fie ca este vorba de promovarea unui produs,a unei organizatii,a unui partid sau a unei persoane ,fara apelul la cunostiintele si experienta specialistilor in comunicare ,ce au ajuns indispensabili. S-a ajuns pana acolo incat astazi mai mult se discuta despre modul in care sunt purtate campaniile electorale decat despre ideile pe care le transmit. Mass-media comenteaza mai degraba tactica unui candidat decat programul sau in ceea ce priveste locurile de munca,educatia sau mediul. Aceasta perseverenta in a acorda o importanta mai mare formei decat continutului este rezultatul unei indelungate practici a cobsultantilor in domeniul comunicarii politice. Acestia au capatat obiceiul de a duce doua campanii la vedere: a lor si a clientului lor. Trebuie sa se stie ca succesul unui candidat se datoreaza in principal operei lor,si ca fara aceasta ar fi dezastru.

Desigur, daca lui Michael Bongrand i s-ar spune dumneavoastra l-ati lansat pe Lacanuet el ar raspunde,cu sinceritate ba nu, el m-a lasat pe mine. Caci compania candidatului centrist din 1965 era o modalitate de a demonstra capacitatea societatii Services et Methodes astfel incat clientii mai instariti gaulistii- sa apeleze la Bongrand data viitoare si sa plateasca scump. Desigur,consilierul este indispensabil. Potrivit lui Fred Barnes, de la New Republic, consultantii politici nu se situeaza decat pe locul al cincilea in ierarhia factorilor care influenteaza rezultatul unor alegeri. Si el ofera clasamentul : candidatul,mediul politic, starea politica a momentului, banii si in sfarsit ,ultimii,consultantii. Deci, primul pe lista, candidatul. Anumite defecte ale omului politic pot fi camuflate ,dar daca tarele sunt prea numeroase, ele vor sfarsi intotdeauna prin a fi remarcate. Deci ,pana la urma este mai important pentru un consilier sa isi aleaga un candidat bun al carui succes se va repercuta asupra lui decat pentru un candidat sa-si aleaga un consilier bun ,care nu ii va aduce decat un supliment limitat de voturi. Urmeaza mediul politic. Un canditat poate profita de relativa flexibilitate a electoratului,castiga voturi din randurile ezitantilor ,dar nu poate invinge adversitatea de principii a unor sectoare de opinie. Daca acestea din urma sunt in majoritate,obiectivul este aproape cu neputinta de atins. Candidatul se izbeste de o rigiditate negativa : unii alegatori nu vor vota niciodata un anume partid sau candidat. Este nevoie de bani - campaniile sunt din ce in ce mai scumpe , fie si numai pentru ca trebuie platiti consultantii politici.Intr-o ancheta a revistei Le Canard Enchaine intitulata Vices de Pub se ridica un colt al cortinei trase este tarifele practicate in Franta : In 1982,agentul comercial Bernard Krief a solicitat 5000 de franci pentru o zi de consultanta.In 1984,Gerard Cole pretindea 5500 de franci pe zi.Astazi s-a depasit suma de 6000 de franci.Crearea unui slogan poate aduce mult.Intre 20000 si 30000 franci,apreciaza un fost colaborator al lui Thierry Saussez.Cand investitia sloganului este datorata unui sondaj evaziv sau studiului vreunui psiholog,se trece indata pragul celor 10 miare. De asemenea,este nevoie de o organizatie politica, de activisti, de prieteni.O organizatie care sa se ocupe cu strangerea fondurilor,atat de trebuincioase.Care sa asigure si compania pe toate planurile si sa stea in preajma alegatorilor.O structura de beton,cu ramificatii pe tot teritoriul francez , iata ceea ce ii lipseste lui Raymond Barre la alegerile prezidentiale din 1988. Desigur, in aceasta situatie, opinia publica are tendinte de a respinge partidele cu tot cu rezolutiile lor. Este cazul apolitismului lui Robert Vigouroux si al discretiei campaniei sale, care va determina realegerea sa in functie de primar al Marsiliei in 1989, intr-un moment in care pentru un primar comunist recastigarea acestei pozitii inseamna excluderea din partid. De aici, la catva timp, tentativa reformistilor dreptei, a luptei tinerilor gaulisti sau centristi de a profita de o stare de moment neprielnica aparatului politic,pentru a scoate pieptul in fata si de a deveni astfel personalitati de importanta nationala. Insa toti poseda o baza,un aparat locale sau chiar nationale,unii sunt primari in orase mari,altii presedinti de consilii regionale.

Bibliografie Boza, M. (2010).Atitudinile sociale si schimbarea lor. Bucuresti, Editura Polirom. Braiker, H. B. (2004). Whos Pulling Your Strings? How to Break The Cycle of Manipulation. Dona T. (2001). Manipularea opiniei publice in conflictele armate, Cluj-Napoca, Stiinte Sociale. Dragan, I.(1980). Opinia publica, comunicarea de masa si propaganda.Bucuresti, Editura Stiintifica si Enciclopedica. Kantor, Martin (2006). The Psychopathy of Everyday Life.Praeger Publishers. Simon, G. K. (1996). In Sheep's Clothing: Understanding and Dealing with Manipulative People. Thoveron, G. (1996). Comunicarea politica azi,Imprimeria de Vest R.A.