1

APLICAT¸II ALE
CALCULULUI
DIFERENT¸IAL
Material pentru uzul
student ¸ilor de la
FACULTATEA DE
MECANIC
˘
A
2
Contents
1 Aplicat ¸ii ale calculului diferent ¸ial 5
1.1 Extreme ale funct ¸iilor reale de mai multe variabile reale . . . . 5
1.1.1 Exemple ¸si exercit ¸ii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . 5
1.1.2 Exemple ¸si exercit ¸ii propuse . . . . . . . . . . . . . . . 21
1.2 Funct ¸ii definite implicit . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 22
1.2.1 Exemple ¸si exercit ¸ii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . 22
1.2.2 Exemple ¸si exercit ¸ii propuse . . . . . . . . . . . . . . . 37
1.3 Extreme ale funct ¸iilor definite implicit . . . . . . . . . . . . . 41
1.3.1 Exemple ¸si exercit ¸ii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . 41
1.3.2 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 50
1.4 Extreme condit ¸ionate. Metoda multiplicatorilor lui Lagrange . 50
1.4.1 Exemple ¸si exercit ¸ii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . 50
1.4.2 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 81
1.5 Extremele funct ¸iilor reale definite pe mult ¸imi compacte ˆın IR
m
84
1.5.1 Exemple ¸si exercit ¸ii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . 84
1.5.2 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 91
1.6 Transform˘ari punctuale regulate . . . . . . . . . . . . . . . . . 93
1.6.1 Exemple ¸si exercit ¸ii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . 93
1.6.2 Probleme propuse . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 95
1.7 Dependent ¸˘ a ¸si independent ¸˘a funct ¸ional˘ a . . . . . . . . . . . . 97
1.7.1 Exemple ¸si exercit ¸ii rezolvate . . . . . . . . . . . . . . 97
1.7.2 Exemple ¸si exercit ¸ii propuse . . . . . . . . . . . . . . . 100
1.8 Schimb˘ari de variabile . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
1.8.1 Schimbarea variabilei independente ˆın ecuat ¸ii diferen-
t ¸iale ordinare . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 102
1.8.2 Schimbarea ambelor variabile ˆıntr–o ecuat ¸ie diferen-
t ¸ial˘ a ordinar˘a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 105
3
4 CONTENTS
1.8.3 Schimbarea variabilelor independente ˆın expresii dife-
rent ¸iale cu derivate part ¸iale . . . . . . . . . . . . . . . 107
1.8.4 Schimbarea tuturor variabilelor ˆıntr–o ecuat ¸ie diferen-
t ¸ial˘ a . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . . 114
1.8.5 Exemple ¸si exercit ¸ii propuse . . . . . . . . . . . . . . . 119
Chapter 1
Aplicat ¸ii ale calculului
diferent ¸ial
1.1 Extreme ale funct ¸iilor reale de mai multe
variabile reale
1.1.1 Exemple ¸si exercit ¸ii rezolvate
Exercit ¸iul 1.1.1 S˘ a se determine punctele de extrem local ale funct ¸iei
f : IR
2
→IR, f(x, y) = x
4
+y
4
+ 2x
2
y
2
−8x + 8y.
Solut ¸ie. Determin˘ am punctele critice (stat ¸ionare) ale funct ¸iei f.
ˆ
Intrucˆ at funct ¸ia f este de clas˘ a C

(IR
2
), pentru determinarea acestor
puncte stat ¸ionare, trebuie s˘ a calcul˘ am derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ale
funct ¸iei f. Avem
∂f
∂x
(x, y) = 4x
3
+ 4xy
2
−8,
∂f
∂y
(x, y) = 4y
3
+ 4x
2
y + 8.
Solut ¸iile sistemului obt ¸inut prin anularea derivatelor part ¸iale de ordinul ˆıntˆai
ale funct ¸iei f
_
_
_
x
4
+xy
2
= 2
y
3
+ x
2
y = −2
vor fi ppunctele stat ¸ionare ale funct ¸iei f. Sistemul obt ¸inut este omogen. Dup˘a
adunarea ecuat ¸iilor ¸si ˆımp˘ art ¸irea cu y
3
se ajunge la ecuat ¸ia
t
3
+t
2
+t + 1 = 0, t =
x
y
.
5
6 Ion Cr˘aciun
Singura solut ¸ie real˘a a ecuat ¸iei ˆın t este t
0
= −1 ¸si pentru a determina
punctele stat ¸ioanre avem de rezolvat sistemul
_
_
_
y = −x
x
3
+xy
2
= 2.
Rezolvˆ and acest sistem, g˘asim c˘ a singurul punct stat ¸ionar este x
0
= (1, −1).
Pentru a decide natura acestui punct stat ¸ionar trebuie s˘a calcul˘ am valorile
derivatelor part ¸iale de ordinul al doilea ale funct ¸iei f ˆın punctul x
0
. Avem:

2
f
∂x
2
(x
0
) = (12x
2
+ 4y
2
)
_
(1,−1)
= 16;

2
f
∂x∂y
(x
0
) = (8xy)
_
(1,−1)
= −8;

2
f
∂y
2
(x
0
) = (12y
2
+ 4x
2
)
_
(1,−1)
= 16.
Hessiana funct ¸iei f ˆın punctul x
0
este matricea p˘atratic˘ a simetric˘ a de
ordinul al doilea
H
f
(x
0
) =
_
_
16 −8
−8 16
_
_

Minorii principali ai acestei matriec sunt ∆
1
= 16 > 0 ¸si ∆
2
= det H
f
(x
0
) =
192 > 0 ¸si, dup˘ a criteriul lui Sylvester, rezult˘ a c˘ a x
0
= (1, −1) este punct de
minim local al funct ¸iei f, iar valoarea minim˘ a este f
min
= f(1, −1) = −12.
Exercit ¸iul 1.1.2 S˘ a se determine punctele de extrem local ale funct ¸iei
f : D →IR, f(x, y) =
1
2
xy + (47 −x −y)
_
x
3
+
y
4
_
,
unde D este domeniul format din toate punctele primului cadran al reperului
xOy.
Solut ¸ie. Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale funct ¸iei sunt:
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
∂f
∂x
(x, y) =
1
2
y −
_
x
3
+
y
4
_
+
1
3
(47 −x −y)
∂f
∂y
(x, y) =
1
2
x −
_
x
3
+
y
4
_
+
1
4
(47 −x −y).
Sistemul dedus dup˘a anularea acestor derivate are ˆın final forma
_
_
_
8x + y = 4 47
x + 6y = 3 47.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 7
Solut ¸ia acestui sistem este x
0
= 21, y
0
= 20 ¸si deci singurul punct stat ¸ionar
al funct ¸iei este M
0
(21, 20).
Derivatele part ¸iale de ordinul al doilea ale funct ¸iei f sunt:

2
f
∂x
2
(x, y) = −
2
3
;

2
f
∂x∂y
(x, y) = −
1
12
;

2
f
∂y
2
(x, y) = −
1
2
.
Diferent ¸iala a doua a funct ¸iei f ˆıntr–un punct arbitrar M(x, y) ∈ D este
d
2
f(x, y) =

2
f
∂x
2
(x, y)dx
2
+ 2

2
f
∂x∂y
(x, y)dxdy +

2
f
∂y
2
(x, y)dy
2
.
ˆ
In punctul stat ¸ionar determinat rezult˘a c˘a diferent ¸iala a doua a funct ¸iei f ˆın
punctul M
0
(x
0
, y
0
) este
d
2
f(x
0
, y
0
) = −
2
3
dx
2

1
6
dxdy −
1
2
dy
2
.
Observ˘ am c˘ a aceast˘a form˘ a p˘ atratic˘ a se poate scrie ca
d
2
f(x
0
, y
0
) = −
1
6
__
2dx +
1
4
dy
_
2
+
47
16
dy
2
_
2
,
de unde deducem c˘a diferent ¸iala a doua a funct ¸iei f ˆın punctul stat ¸ionar
g˘ asit este o form˘a p˘atratic˘a negativ definit˘a ceea ce atrage c˘ a M
0
este punct
de maxim. Valoarea maxim˘ a local˘ a a funct ¸iei f este f
max
= f(M
0
) = 220.
Exemplul 1.1.1 Funct ¸ia real˘a de dou˘a variabile reale
f : IR
2
→IR, f(x, y) = x
3
+ y
3
+ 21xy + 36x + 36y
are dou˘a puncte stat ¸ionare. Unul dintre ele este punct de maxim iar cel˘alalt
este punct de tip ¸sa.
Solut ¸ie. Sistemul ale c˘ arui solut ¸ii sunt punctele stat ¸ionare ale funct ¸iei f
este
_
_
_
x
2
+ 7y + 12 = 0,
y
2
+ 7x + 12 = 0.
=⇒
_
_
_
x
2
+ 7y + 12 = 0,
(x −y)(x +y + 7) = 0.
Ultimul sistem este echivalent cu dou˘a sisteme dintre care doar
_
_
_
x
2
+ 7y + 12 = 0,
x + y + 7 = 0.
8 Ion Cr˘aciun
are solut ¸ii reale. Rezolvˆandu–l, se g˘ asesc dou˘a solut ¸ii, (−4, −4) ¸si (−3, −3).
Prin urmare, funct ¸ia f are dou˘a puncte stat ¸ionare M
1
¸si M
2
, unde M
1
(−4, −4),
M
2
(−3, −3).
Derivatele part ¸iale de ordinul al doilea ale funct ¸iei f au expresiile

2
f
∂x
2
(x, y) = 6x,

2
f
∂x∂y
(x, y) = 21,

2
f
∂x
2
(x, y) = 6y,
iar valorile acestora ˆın punctele stat ¸ionare sunt:
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_

2
f
∂x
2
(M
1
) = −24,

2
f
∂x∂y
(M
1
) = 21,

2
f
∂x
2
(M
1
) = −24,

2
f
∂x
2
(M
2
) = −18,

2
f
∂x∂y
(M
2
) = 21,

2
f
∂x
2
(M
2
) = −18.
Diferent ¸ialele de ordinul al doilea ˆın punctele stat ¸ionare au expresiile:
_
_
_
d
2
f(M
1
) = −24dx
2
+ 42dxdy −24dy
2
;
d
2
f(M
1
) = −18dx
2
+ 42dxdy −18dy
2
,
Fiecare diferent ¸ial˘ a este o form˘a p˘ atratic˘a definit˘ a pe IR
2
. Vom ˆıncerca
s˘ a scriem aceste forme p˘atratice ca sume de p˘ atrate, ceea ce ˆınseamn˘ a a le
aduce la expresii canonice ale lor.
Vom folosi metoda lui Gauss de aducere a unei forme p˘ atratice la o expre-
sie canonic˘a a sa. Aceasta const˘ a ˆın grup˘ari ale termenilor dup˘a procedeul:
• dac˘ a termenul care cont ¸ine dx
2
are coeficientul nenul, atunci se gru-
peaz˘a tot ¸i termenii care au ca factor pe dx;
• ˆın cazul c˘ a nu exist˘a termen care s˘a cont ¸in˘ a dx
2
, se aplic˘a pasul prece-
dent ˆın care dx se ˆınlocuie¸ste cu dy;
• se adun˘ a ¸si se scade termenul care lipse¸ste din dezvoltarea unui binom
la p˘atrat;
• se reduc termenii asm˘an˘ atori dup˘a care se reia procedeul ˆın care rolul
lui dx (sau dup˘a caz dy) ˆıl are dy (respectiv dx);
• dac˘ a nu exist˘ a termeni care s˘ a cont ¸in˘a dx
2
¸si dy
2
, iar coeficientul
termenului ce cont ¸ine produsul dxdy este diferit de zero, atunci se
efectueaz˘ a schimbarea dx = dξ + dη, dy = dξ − dη.
ˆ
In acest mod,
expresia diferent ¸ialei a doua a funct ¸iei f ˆıntr–un punct va avea un ter-
men care cont ¸ine dξ
2
¸si se reia procedeul de la primul pas;
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 9
• ˆın final, aplicarea repetat˘a a acestui procedeu conduce la o expresie a
diferent ¸ialei a doua a funct ¸iei f ˆıntr–un punct ca o sum˘a de p˘atrate.
Procedeul de scriere a unei forme p˘ atratice ca o sum˘a de p˘ atrate se poate
aplica ¸si atunci cˆ and forma p˘atratic˘ a are mai mult de dou˘ a variabile, dup˘ a
cum vom vedea ˆıntr–un alt exemplu, ˆın care funct ¸ia c˘ areia ˆıi cercet˘ am punc-
tele de extrem are trei sau mai multe variabile.
ˆ
In cazul unei funct ¸ii de trei
variabile, pasul al treilea se ˆınlocuie¸ste corespunz˘ ator cu pasul:
• se adun˘a ¸si se scad termenii care lipsesc din dezvoltarea unui trinom la
p˘ atrat.
Aplicˆ and aici metoda descris˘a, g˘asim:
d
2
f(M
1
) = −6
_
2dx −
7
2
_
2

45
8
dy
2
; d
2
f(M
2
) = −2
_
3dx −
7
2
_
2
+
13
2
dy
2
.
Examinarea acestor expresii ale celor dou˘ a diferent ¸iale arat˘ a c˘ a prima este
o form˘a p˘ atratic˘ a negativ definit˘a, iar a doua este form˘ a p˘atratic˘ a nedefinit˘ a.
Prin urmare, M
1
este un punct de maximˆın timp ce punctul M
2
nu este punct
de extrem, este punct ¸sa.
Exercit ¸iul 1.1.3 Determinat ¸i punctele din IR
2
ˆın care, local, funct ¸ia
f : IR
2
→IR, f(x, y) = x
3
+y
3
−9xy + 2
are valori extreme.
Solut ¸ie. Funct ¸ia dat˘ a este infinit diferent ¸iabil˘ a iar derivatele sale part ¸iale
de primele dou˘a ordine sunt:
∂f
∂x
(x, y) = 3x
2
−9y,
∂f
∂y
(x, y) = 3y
2
−9x;

2
f
∂x
2
(x, y) = 6x,

2
f
∂x∂y
(x, y) = −9,

2
f
∂y
2
(x, y) = 6y.
Sistemul format prin anularea derivatelor part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ale
funct ¸iei f are dou˘ a solut ¸ii, O(0, 0) ¸si M
1
(3, 3) iar diferent ¸ialele corespunz˘ a-
toare au expresiile
d
2
f(0, 0) = −18dxdy,
d
2
f(3, 3) = 18dx
2
−18dxdy + 18dy
2
.
10 Ion Cr˘aciun
Diferent ¸iala a doua a funct ¸iei f ˆın origine este form˘ a p˘atratic˘a nedefinit˘ a
(are valori atˆ at negative cˆat ¸si nenegative pentru diverse valori ale lui dx ¸si
dy), aceasta ar˘ atˆ and c˘ a originea este un punct de tip ¸sa a funct ¸iei.
Diferent ¸iala a doua a funct ¸iei f ˆın cel de al doilea punct critic este form˘ a
p˘ atratic˘a pozitiv definit˘ a deoarece, folosind metoda lui Gauss, se poate scrie
d
2
f(3, 3) = 18
__
dx −
1
2
dy
_
2
+
3
4
dy
2
_
¸si, prin urmare, punctul M
1
(3, 3) este punct de minim local. Valoarea minim˘ a
local˘a a funct ¸iei este f
min
= f(3, 3) = 0.
Se constat˘a c˘ a exist˘ a o vecin˘ atate V a punctului M
1
cu proprietatea
f(x, y) > f(3, 3) = 0, (∀) M(x, y) ∈ V ¸ M
1
,
fapt ce conduce la concluzia c˘ a punctul M
1
este un punct de minim local
strict al funct ¸iei f.
Exercit ¸iul 1.1.4 S˘ a se determine punctele de extrem ale funct ¸iei z = xy
2
e
x−y
pe domeniul ei maxim de definit ¸ie.
Solut ¸ie. Domeniul maxim de definit ¸ie al funct ¸iei este IR
2
.
Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale funct ¸iei sunt:
∂z
∂x
= y
2
(x + 1)e
x−y
;
∂z
∂y
= xy(2 −y)e
x−y
.
Rezolvˆ and sistemul care d˘ a punctele stat ¸ionare se g˘asesc:
M
1
(0, 0); M
2
(−1, 0); M
3
(−1, 2).
Derivatele part ¸iale de ordinul al doilea ale funct ¸iei z sunt:
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_

2
z
∂x
2
(x, y) = y
2
(x + 2)e
x−y
;

2
z
∂x∂y
(x, y) = y(x + 1)(2 −y)e
x−y
;

2
z
∂y
2
(x, y) = x(2 −4y + y
2
)e
x−y
.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 11
Diferent ¸iala a doua a funct ¸iei z ˆıntr–un punct oarecare M(x, y) este
d
2
z(x, y) =

2
z
∂x
2
(x, y)dx
2
+ 2

2
z
∂x∂y
(x, y)dxdy +

2
z
∂y
2
(x, y)dy
2
.
Diferent ¸iala a doua a funct ¸iei z ˆın M
2
este d
2
z(M
2
) = −
2
e
dy
2
¸si se constat˘ a
c˘ a este o form˘a p˘ atratic˘ a negativ˘a, deci M
2
este punct de maxim local al
funct ¸iei.
Diferent ¸iala a doua a funct ¸iei ˆın M
3
, d
2
z(M
3
) =
2
e
3
(2dx
2
+ dy
2
), este
form˘ a p˘atratic˘ a pozitiv definit˘a, ceea ce arat˘ a c˘a M
3
este punct de minim
local al funct ¸iei.
Diferent ¸iala a doua a funct ¸iei z ˆın punctul M
1
este identic nul˘a indiferent
de valorile lui dx ¸si dy.
Prin urmare, nu putem decide asupra naturii punctului stat ¸ionar M
1
(0, 0).
ˆ
In acest caz se poate aplica definit ¸ia punctului de extrem ¸si pentru aceasta
se studiaz˘a semnul cre¸sterii f(x, y) −f(0, 0) ˆın vecin˘ atatea originii.
Cre¸sterea
f(x, y) −f(0, 0) = xy
2
e
x−y
nu p˘ astreaz˘a semn constant ˆın oricare din vecin˘at˘ at ¸ile originii ¸si deci punctul
M
1
(0, 0) nu este punct de extrem local al funct ¸iei z; este punct de tip ¸sa.
Exercit ¸iul 1.1.5 S˘ a se determine valorile extreme ale funct ¸iei
f : IR
2
→IR, f(x, y) = x
3
+ 3xy
2
−15x −12y.
Solut ¸ie. Derivatele part ¸iale pˆ an˘a la ordinul doi inclusiv ale funct ¸iei sunt:
∂z
∂x
(x, y) = 3x
2
+ 3y
2
−15,
∂z
∂y
(x, y) = 6xy −12;

2
z
∂x
2
(x, y) = 6x,

2
z
∂x∂y
(x, y) = 6y,

2
z
∂y
2
(x, y) = 6x.
Din anularea derivatelor part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai, efectuat˘a pentru a se
determina punctele stat ¸ionare ale funct ¸iei, se obt ¸ine
_
_
_
x
2
+y
2
= 5
xy = 2
=⇒
_
_
_
(x +y)2 = 9
xy = 2
=⇒
_
_
_
x + y = ±3
xy = 2
12 Ion Cr˘aciun
Rezolvarea ultimelor dou˘ a sisteme conduce la patru puncte stat ¸ionare
M
1
(1, 2), M
2
(2, 1), M
3
(−1, −2), M
4
(−2, −1).
Matricele hessiene corespunz˘atoare celor patru puncte stat ¸ionare au ele-
mentele
H
z
(M
1
) =
_
_
6 12
12 6
_
_
, H
z
(M
2
) =
_
_
12 6
6 12
_
_
,
H
z
(M
3
) =
_
_
−6 −12
−12 −6
_
_
, H
z
(M
4
) =
_
_
−12 −6
−6 −12
_
_

Vom folosi metoda valorilor proprii pentru a stabili natura formelor p˘ atratice
d
2
z(M
1
), d
2
z(M
2
), d
2
z(M
3
), d
2
z(M
4
) care, cu ajutorul matricelor hessiene,
se scriu ˆın forma
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
d
2
z(M
1
) = (dx dy) H
z
(M
1
)
_
_
dx
dy
_
_
,
d
2
z(M
2
) = (dx dy) H
z
(M
2
)
_
_
dx
dy
_
_
,
d
2
z(M
3
) = (dx dy) H
z
(M
3
)
_
_
dx
dy
_
_
,
d
2
z(M
4
) = (dx dy) H
z
(M
4
)
_
_
dx
dy
_
_

Valorile proprii ale oric˘ arei din cele patru diferent ¸iale sunt acelea¸si cu ale
matricei hessiene corespunz˘atoare.
Valorile proprii ale unei matrice p˘ atratice simetric˘ a A, cu elementele a
11
,
a
12
= a
21
¸si a
22
, sunt r˘ ad˘acinile ecuat ¸iei caracteristice P(λ) = 0, unde P(λ)
este polinomul caracteristic al matricei
P(λ) = det (A −λI
2
) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
a
11
−λ a
12
a
21
a
22
−λ
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= λ
2
−(a
11
+ a
22
)λ + det A,
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 13
iar I
2
este matricea unitate de ordinul doi.
O r˘ ad˘acin˘ a a ecuat ¸iei caracteristice a unei matrice p˘ atratice simetric˘ a A
se nume¸ste fie valoare proprie a acesteia, fie valoare proprie a formei p˘ atratice
f : IR
2
→IR care ˆın baza canonic˘a din IR
2
are matricea A.
O form˘a p˘atratic˘ a f : IR
2
→IR, careˆın baza canonic˘ a din IR
2
are matricea
A, are expresia analitic˘a
f(x
1
, x
2
) = (x
1
x
2
)
_
_
a
11
a
12
a
21
a
22
_
_

_
_
_
x
1
x
2
_
_
_ = a
11
x
2
1
+ 2a
12
x
1
x
2
+a
22
x
2
2
,
unde x = (x
1
, x
2
) este un vector arbitrar din IR
2
.
Cele patru polinoame caracteristice P
1
(λ), P
2
(λ), P
3
(λ), P
4
(λ) ale respec-
tiv celor patru diferent ¸iale ale funct ¸iei z ˆın punctele stat ¸ionare M
1
, M
2
, M
3
,
M
4
sunt
P
1
(λ) = (λ + 6)(λ −18), P
2
(λ) = (λ −6)(λ −18),
P
3
(λ) = (λ −6)(λ + 18), P
4
(λ) = (λ + 6)(λ + 18).
Criteriul pe care ˆıl vom utiliza pentru a determina natura unei forme
p˘ atratice f : IR
2
→ IR, a c˘arei matrice A ˆın baza canonic˘ a din IR
2
are
r˘ ad˘acinile caracteristice λ
1
¸si λ
2
, const˘ a ˆın urm˘atoarele:
• dac˘ a toate valorile proprii ale formei p˘atratice f sunt pozitive, atunci
forma p˘atratic˘ a este pozitiv definit˘ a;
• dac˘ a toate valorile proprii ale formei p˘ atratice f sunt negative, atunci
forma p˘atratic˘ a este negativ definit˘ a;
• dac˘ a toate valorile proprii ale formei p˘atratice f sunt nenegative, atunci
forma p˘atratic˘ a este pozitiv˘ a;
• dac˘ a toate valorile proprii ale formei p˘ atratice f sunt nepozitive, atunci
forma p˘atratic˘ a este negativ˘ a;
• dac˘ a λ
1
> 0, iar λ
2
< 0, atunci forma p˘atratic˘ a este nedefinit˘ a.
Natura punctului stat ¸ionar analizat depinde de natura diferent ¸ialei a doua
a funct ¸iei ˆın acel punct, aceea¸si cu natura formei p˘atratice cu care se exprim˘ a
aceast˘ a diferent ¸ial˘a.
Aplicˆ and funct ¸iei z criteriul descris, g˘asim:
14 Ion Cr˘aciun
• punctele M
1
¸si M
3
nu sunt puncte de extrem ale funct ¸iei z; ele sunt
puncte de tip ¸sa;
• punctul M
2
este un punct de minim local al funct ¸iei ¸si f
min
= f(M
2
) =
−28;
• punctul M
2
este un punct de maxim local al funct ¸iei ¸si f
max
= f(M
4
) =
36.
Exercit ¸iul 1.1.6 S˘ a se determine punctele de extrem local ale funct ¸iei
f : IR
2
→IR, f(x, y) = x
2
−xy +y
2
−3y.
Solut ¸ie. Sistemul obt ¸inut prin anularea derivatelor part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai
ale funct ¸iei f are o singur˘ a solut ¸ie (1, 2). Prin urmare, funct ¸ia f are un singur
punct stat ¸ionar M
0
(1, 2).
Hessiana funct ¸iei f ˆın punctul M
0
este H
f
(M
0
) =
_
_
2 −1
−1 2
_
_
Polino-
mul caracteristic al acestei matrice este
P(λ) = det H
f
(M
0
) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
2 −λ −1
−1 2 −λ
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= (1 −λ)(3 −λ),
iar valorile proprii sunt ambele pozitive. Aceasta arat˘a c˘ a diferent ¸iala a doua
a funct ¸iei f ˆın punctul M
0
d
2
f(M
0
) = 2dx
2
−2dxdy + 2dy
2
este o form˘ a p˘atratic˘a pozitiv definit˘ a ceea ce atrage c˘ a M
0
este punct de
minim local.
S˘ a observ˘ am c˘a expresia algebric˘a a funct ¸iei f se poate pune sub forma
f(x, y) =
1
4
(2x −y)
2
+
3
4
(y −2)
2
−3,
de unde deducem f(x, y) ≥ 3, oricare ar fi punctul M(x, y) ∈ IR
2
, egalitatea
avˆ and loc dac˘ a ¸si numai dac˘ a x = 1 ¸si y = 2. Aceasta arat˘ a c˘ a punctul
M
0
(1, 2) este punct de minim global strict iar f(M
0
) = −3 este valoare
minim˘ a global˘ a strict˘a.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 15
Exercit ¸iul 1.1.7 Ar˘atat ¸i c˘a funct ¸ia
f : D →IR, f(x, y) = xy +
50
x
+
20
y
,
definit˘a pe mult ¸imea deschis˘a D = ¦(x, y) ∈ IR
2
[ x > 0, y > 0¦, are o valoare
minim˘a local˘a strict˘a.
Solut ¸ie. Funct ¸ia f fiind infinit diferent ¸iabil˘ a, determin˘am valorile extreme
ale sale stabilindu–i mai ˆıntˆai punctele critice.
Anularea derivatelor part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ale funct ¸iei f conduce la
un sistem care are (5, 2) drept solut ¸ie unic˘ a. Prin urmare, funct ¸ia f are un
singur punct critic, M
0
(5, 2).
ˆ
In acest punct derivatele part ¸iale de ordinul al
doilea ale funct ¸iei f au valorile

2
f
∂x
2
(5, 2) =
4
5
,

2
f
∂x∂y
(5, 2) = 1,

2
f
∂y
2
(5, 2) = 5.
Ecuat ¸ia caracteristic˘ a a matricei hessiene corespunz˘atoare H
f
(M
0
),

2
−29λ + 15 = 0,
are ambele r˘ ad˘ acini pozitive ¸si deci d
2
f(M
0
) este o form˘ a p˘ atratic˘ a pozitiv
definit˘ a ceea ce atrage c˘a M
0
este punct de minim local strict. Valoarea
minim˘ a local˘ a strict˘a a funct ¸iei f este f
min
= f(5, 2) = 30.
Observat ¸ia 1.1.1 Criteriul descris ˆın ultimele dou˘a exercit ¸ii poate fi gene-
ralizat astfel ˆıncˆat s˘a se poat˘a aplica pentru determinarea punctelor de extrem
local ale unei funct ¸ii reale de trei sau mai multe variabile reale.
Exemplul 1.1.2 Funct ¸ia real˘a de trei variabile reale
f : IR
3
→IR, f(x, y, z) = x
2
y + yz + 32x −z
2
.
are un singur punct stat ¸ionar care nu este punct de extrem.
Solut ¸ie. Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale funct ¸iei f au expresiile:
∂f
∂x
(x, y, z) = 2xy + 32,
∂f
∂y
(x, y, z) = x
2
+ z,
∂f
∂z
(x, y, z) = y −2z.
16 Ion Cr˘aciun
Coordonatele punctelor stat ¸ionare sunt solut ¸ii ale sistemului
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
∂f
∂x
(x, y, z) = 0,
∂f
∂y
(x, y, z) = 0,
∂f
∂z
(x, y, z) = 0,
=⇒
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
xy + 16 = 0,
x
2
+z = 0,
y −2z = 0
=⇒
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x
0
= 2,
y
0
= −8,
z
0
= −4.
Deci singurul punct stat ¸ionar este M
0
(2, −8, −4).
Derivatele part ¸iale de ordinul al doilea ale funct ¸iei f ˆın punctul curent
M(x, y, z), sunt:

2
f
∂x
2
(x, y, z) = 2y;

2
f
∂x∂y
(x, y, z) = 2x;

2
f
∂x∂z
(x, y, z) = 0;

2
f
∂y
2
(x, y, z) = 0;

2
f
∂y∂z
(x, y, z) = 1;

2
f
∂z
2
(x, y, z) = −2.
Hessiana asociat˘a funct ¸iei f ˆın punctul x
0
, unde x
0
= (x
0
, y
0
, z
0
), este
H
f
(x
0
) =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_

2
f
∂x
2
(x
0
)

2
f
∂x∂y
(x
0
)

2
f
∂x∂z
(x
0
)

2
f
∂x∂y
(x
0
)

2
f
∂y
2
(x
0
)

2
f
∂y∂z
(x
0
)

2
f
∂x∂z
(x
0
)

2
f
∂y∂z
(x
0
)

2
f
∂z
2
(x
0
)
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
_
_
−16 2 0
2 0 1
0 1 −2
_
_
_
_
_

Polinomul caracteristic al matricei H
f
(x
0
) este
P(λ) = det H
f
(x
0
) −λI
3
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
−16 −λ 4 0
4 −λ 1
0 1 −2 −λ
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= −λ
3
−18λ
2
−15λ+18.
Ecuat ¸ia caracteristic˘ a P(λ) = 0 nu poate avea toate r˘ad˘ acinile pozitive
c˘ aci λ
1
+ λ
2
+ λ
3
= −18 < 0, dar nici toate negative deoarece produsul
lor este pozitiv, λ
1
λ
2
λ
3
= 18. Mai precis, folosind ¸sirul lui Rolle pentru
determinarea pozit ¸iilor celor trei r˘ ad˘acini constat˘ am c˘ a λ
1
< 0 ¸si λ
2
< 0 iar
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 17
λ
3
> 0. Exist˘ a atunci o baz˘a ˆın spat ¸iul vectorial IR
3
ˆın care forma p˘ atratic˘a
are expresia canonic˘a
d
2
f(x
0
) = λ
1
(dx

)
2

2
(dy

)
2

3
(dz

)
2
,
rezultat care arat˘a c˘ a diferent ¸iala a doua a funct ¸iei f ˆın punctul x
0
este o
form˘ a p˘ atratic˘ a nedefinit˘a. Prin urmare x
0
nu este punct de extrem; este
punct de tip ¸sa.
Exercit ¸iul 1.1.8 Determinat ¸i punctele de extrem local ale funct ¸iei
f : IR
3
→IR, f(x, y, z) = x
2
+ 3y
2
+ 2z
2
−2xy + 2xz.
Solut ¸ie. Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale funct ¸iei f au expresiile
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
∂f
∂x
(x, y, z) = 2x −2y + 2z
∂f
∂y
(x, y, z) = 6y −2x
∂f
∂z
(x, y, z) = 4z + 2x.
Funct ¸ia f fiind diferent ¸iabil˘ a, eventualele puncte de extrem local ale sale
se afl˘ a printre punctele stat ¸ionare ale lui f. Pentru a determina aceste puncte
stat ¸ionare trebuie s˘ a rezolv˘ am sistemul obt ¸inut din anularea derivatelor part ¸iale
de ordinul ˆıntˆ ai ale funct ¸iei f. Dup˘ a simplificarea prin 2 a fiec˘ areia dintre e-
cuat ¸ii se ajunge la sistemul
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x −y + z = 0
3y −x = 0
2z + x = 0.
a c˘arui solut ¸ie unic˘a este x
0
= (0, 0, 0) = 0. Prin urmare, singurul punct
stat ¸ionar al funct ¸iei f este originea sistemului Oxyz.
Pentru a decide asupra naturii punctului stat ¸ionar trebuie s˘ a determin˘ am
matricea H
f
(x
0
), hessiana funct ¸iei f ˆın punctul x
0
= 0.
Aceast˘ a hessian˘ a este o matrice p˘ atratic˘ a simetric˘a de ordinul al treilea
care are pe linii componentele gradient ¸ilor derivatelor part ¸iale de ordinul ˆıntˆai
18 Ion Cr˘aciun
calculate ˆın x
0
. Efectuˆ and aceste calcule, g˘ asim
H
f
(0) =
_
_
_
_
_
2 −2 2
−2 6 0
2 0 4
_
_
_
_
_

Lant ¸ul minorilor principali ai acestei matrice este

1
= [2[ = 2, ∆
2
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
2 −2
−2 6
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 8, ∆
3
= det H
f
(0) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
2 −2 2
−2 6 0
2 0 4
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 8.
Deoarece tot ¸i minorii principali ai hessienei H
f
(x
0
) sunt pozitivi, conform
criteriului lui Sylvester, rezult˘a c˘ a diferent ¸iala a doua a funct ¸iei f ˆın punctul
x
0
= 0
d
2
f(x
0
) = 2dx
2
+ 6dy
2
+ 4dz
2
−4dxdy + 4dxdz
este o form˘ a p˘ atratic˘ a pozitiv definit˘ a ¸si deci punctul critic determinat este
punct de minim relativ pentru funct ¸ia f.
Exercit ¸iul 1.1.9 Determinat ¸i punctele de extrem local ale funct ¸iei
f : D →IR, f(x, y, z) = x +
y
2
4x
+
z
2
y
+
1
z
,
unde D = ¦M(x, y, z) ∈ IR
3
: x > 0, y > 0, z > 0¦.
Solut ¸ie. Vom calcula derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ale funct ¸iei. Avem:
f
,1
(x, y, z) = 1 −
y
2
4x
2
, f
,2
(x, y, z) =
y
2x

z
2
y
2
, f
,3
(x, y, z) =
2z
y

2
z
2
.
Din sistemul obt ¸inut prin anularea acestor derivate se deduc
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
f
,1
(x, y, z) = 0
f
,2
(x, y, z) = 0
f
,3
(x, y, z) = 0
=⇒
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
1 −
y
2
4x
2
= 0,
y
2x

z
2
y
2
= 0,
z
y

1
z
2
= 0
=⇒
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
y = 2x,
z = y,
y = z
3
.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 19
Ultimul sistem are solut ¸ia
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
x =
1
2
,
y = 1,
z = 1
Prin urmare, singurul punct stat ¸ionar al funct ¸iei este M
0
(
1
2
, 1, 1).
Determin˘ am diferent ¸iala a doua a funct ¸iei ˆın punctul M
0
d
2
f(M
0
) = f
,11
(M
0
)dx
2
+f
,22
(M
0
)dy
2
+f
,33
(M
0
)dz
2
+
+ 2(f
,12
(M
0
)dxdy + f
,23
(M
0
)dydz + f
,31
(M
0
))dzdx.
Pentru aceasta avem nevoie de valorile derivatelor part ¸iale de ordinul al
doilea ale funct ¸iei f ˆın punctul M
0
. Avem:
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
f
,11
(x, y, z) =
y
2
2x
3
; f
,22
(x, y, z) =
1
2x
+
2z
2
y
3
; f
,33
(x, y, z) =
2
y
+
4
z
3
;
f
,12
(x, y, z) = −
y
2x
2
; f
,23
(x, y, z) = −
2z
y
2
; f
,31
(x, y, z) = 0.
De aici rezult˘a c˘ a valorile derivatelor part ¸iale de ordinul al doilea ale funct ¸iei
f ˆın punctul M
0
sunt:
_
_
_
f
,11
(M
0
) = 4; f
,22
(M
0
) = 3; f
,33
(M
0
) = 6;
f
,12
(M
0
) = −2; f
,23
(M
0
) = −2; f
,31
(M
0
) = 0.
Atunci diferent ¸iala a doua a funct ¸iei f ˆın punctul M
0
este forma p˘ atratic˘ a
d
2
f(M
0
) = 4dx
2
+ 6dy
2
+ 3dz
2
−4dxdy −4dzdx.
Folosim metoda lui Gauss de aducere a unei forma p˘ atratice la o sum˘ a
de p˘atrate.
ˆ
In acest scop, pentru c˘ a exist˘ a un termen ce ˆıl cont ¸ine pe dx
2
, grup˘ am
tot ¸i termenii ce au ca factor pe dx ¸si alc˘ atuim cu ace¸stia un p˘atrat perfect.
G˘ asim
d
2
f(M
0
) = 4(dx −
1
2
dy −
1
2
dz)
2
+ 5dy
2
−2dydz + 2dz
2
.
20 Ion Cr˘aciun
Pentru c˘ a exist˘ a termenul ce ˆıl cont ¸ine pe dy
2
, proced˘ am similar cu termenii
ce cont ¸in factorul dy.
ˆ
In cele din urm˘ a se obt ¸ine
d
2
f(M
0
) = 4(dx −
1
2
dy −
1
2
dz)
2
+ 5(dy −
1
5
dz)
2
+
9
5
dz
2
,
de unde se vede c˘ a forma p˘ atratic˘a care exprim˘a diferent ¸iala a doua a func-
t ¸iei f ˆın punctul M
0
este pozitiv definit˘ a ¸si deci punctul stat ¸ionar determinat
este punct de minim pentru funct ¸ia f.
Exercit ¸iul 1.1.10 Determinat ¸i punctele de extrem local ale funct ¸iei
f : IR
3
→IR, f(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
+ 2xy −yz −4x −3y −z + 4.
Solut ¸ie. Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale funct ¸iei f sunt
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
∂f
∂x
(x, y, z) = 2x + 2y −4
∂f
∂y
(x, y, z) = 2x + 2y −z −3
∂f
∂z
(x, y, z) = −y + 2z −1.
Sistemul format prin anularea acestor derivate are solut ¸ia (1, 1, 1) ¸si deci
funct ¸ia are un singur punct stat ¸ionar M
0
(1, 1, 1).
Hessiana funct ¸iei f ˆın punctul M
0
este
H
f
(M
0
) =
_
_
_
_
_
_
_
2 2 0
2 2 −1
0 −1 2
_
_
_
_
_
_
_

Vom folosi metoda valorilor proprii pentru a stabili natura formei p˘ atratice
care reprezint˘ a diferent ¸iala a doua a funct ¸iei f ˆın punctul M
0
. Pentru aceasta
calcul˘ am polinomul caracteristic al matricei hessiene
P(λ) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
2 −λ 2 0
2 2 −λ −1
0 −1 2 −λ
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= −(λ −2)(λ
2
−4λ −1)
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 21
¸si apoi rezolv˘ am ecuat ¸ia caracteristic˘ a P(λ) = 0. Constat˘ am c˘ a λ
1
= 2 > 0,
λ
2
= 2 −

5 < 0, λ
3
= 2 +

5. Rezult˘ a c˘a diferent ¸iala a doua a funct ¸iei f ˆın
punctul M
0
este o form˘a p˘ atratic˘ a nedefinit˘ a ceea ce atrage c˘ a punctul M
0
nu este punct de extrem, este un punct de tip ¸sa.
1.1.2 Exemple ¸si exercit ¸ii propuse
Exercit ¸iul 1.1.11 S˘a se g˘aseasc˘a punctele stat ¸ionare (critice) ¸si apoi s˘a se
select ¸ioneze punctele de extrem pentru funct ¸ia
f : IR
2
→IR, f(x, y) = x
4
+y
4
−2x
2
+ 4xy −2y
2
−1. (1.1)
R˘aspuns. Punctul critic (0, 0) nu este punct de extrem. Punctele critice
(

2, −

2) ¸si (−

2,

2) sunt puncte de minim local strict. Funct ¸ia f are
aceea¸si valoare minim˘a ˆın cele dou˘ a puncte de minim f
min
= f(

2, −

2) =
f(−

2,

2) = −9.
Exercit ¸iul 1.1.12 S˘a se determine punctele de extrem ale funct ¸iei
f : IR
2
→IR, f(x, y) = x
3
−3x
2
−3x +y
4
−8y
3
+ 18y
2
−8y.
R˘aspuns. Exist˘ a ¸sase puncte stat ¸ionare:
M
1
(1 +

2, 2); M
2
(1 +

2, 2 +

3); M
3
(1 +

2, 2 −

3);
M
4
(1 −

2, 2); M
5
(1 −

2, 2 +

3); M
6
(1 −

2, 2 −

3).
M
1
, M
5
¸si M
6
sunt puncte de tip ¸sa; M
2
¸si M
3
sunt puncte de minim; M
4
este punct de maxim.
Exercit ¸iul 1.1.13 S˘a se studieze dac˘a funct ¸ia
f : IR
3
→IR, f(x, y, z) = x
2
+ 4y
2
+ 9z
2
+ 6xy −2x
are puncte de extrem.
R˘aspuns. Funct ¸ia f are punctul stat ¸ionar M
0
_

4
5
,
3
5
, 0
_
care nu este punct
de extrem deoarece hessiana funct ¸iei ˆın acest punct nu are valorile proprii de
acela¸si semn: λ
1
= 5−3

5 < 0; λ
2
= 5+3

5 > 0; λ
3
= 18 > 0. Prin urmare
d
2
f(M
0
) este form˘a p˘ atratic˘a nedefinit˘ a ceea ce ˆınseamn˘ a c˘ a M
0
este punct
de tip ¸sa pentru funct ¸ia f.
22 Ion Cr˘aciun
Exemplul 1.1.3 Funct ¸ia real˘a de trei variabile reale
f : IR
3
→IR, f(x, y, z) = 2x
2
+ 2y
2
+ z
2
+ 2(xy + yz +x +y + 3z)
are ˆın punctul M
0
(−3, 5, −8) un minim global strict.
1.2 Funct ¸ii definite implicit
1.2.1 Exemple ¸si exercit ¸ii rezolvate
Exemplul 1.2.1 Dac˘a F ∈ C
2
(D
0
) ¸si y = f(x) este funct ¸ia definit˘a implicit
de ecuat ¸ia F(x, y) = 0, atunci
f

(x) = −
F
,xx
(F
,y
)
2
−2F
,xy
F
,x
F
,y
+ F
,yy
(F
,x
)
2
(F
,y
)
3
(x, f(x))
Solut ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ ar, din teorema de existent ¸˘ a ¸si unicitate a unei funct ¸ii
reale y = f(x), de o variabil˘ a real˘a, definit˘a implicit de ecuat ¸ia F(x, y) = 0
rezult˘ a mai ˆıntˆai
f

(x) = −
∂F
∂x
(x, f(x))
∂F
∂y
(x, f(x))
= −
F
,x
(x, f(x))
F
,y
(x, f(x))
.
Pentru a calcula derivata secund˘ a a funct ¸iei f, aplic˘ am operat ¸ia de derivare
ˆın aceast˘a egalitate. Avem
f

(x) = (f

)

(x) = −
_
F
,x
(x, f(x))
F
,y
(x, f(x))
_

.
Calcul˘ am aceast˘a derivat˘ a folosind regula de derivare a cˆ atului ¸si regula
de derivare a funct ¸iilor compuse dup˘a care ˆınlocum valoarea lui f

(x).
ˆ
In
acest mod constat˘ am c˘a se obt ¸ine rezultatul dorit.
Exercit ¸iul 1.2.1 S˘ a se arate c˘a ecuat ¸ia
F(x, y, z) = x
3
+ y
3
+ z
4

3
2
(x
2
+y
2
+z
2
) −3xy = 0,
define¸ste implicit funct ¸ia real˘a de dou˘a variabile reale z = f(x, y) ˆıntr–o ve-
cin˘atate a punctului M
0
_
1
2
, −
1
2
,

6
2
_
¸si apoi s˘a se calculeze

3
f
∂x
2
∂y
_
1
2
, −
1
2
_
.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 23
Solut ¸ie. Trebuie s˘ a verific˘ am c˘ a sunt ˆındeplinite ipotezele teoremei de
existent ¸˘ a ¸si unicitate a unei funct ¸ii definite implicit de ecuat ¸ia F(x, y, z) = 0.
Aceste ipoteze sunt:
• funct ¸ia F : IR
3
→IR trebuie s˘a fie de clas˘ a cel put ¸in C
3
(IR
3
);
• ˆın punctul M
0
trebuie ca F(M
0
) = 0;
• derivata part ¸ial˘a ˆın raport cu variabila z a funct ¸iei F ˆın punctul M
0
trebuie s˘a fie nenul˘ a.
Funct ¸ia F, fiind o funct ¸ie polinom, este de clas˘a C

(IR
2
), deci prima
dintre ipoteze este verificat˘ a.
Constat˘ am c˘ a F(M
0
) = F
_
1
2
, −
1
2
,

6
2
_
= 0, ceea ce arat˘ a c˘ a ¸si a doua
ipotez˘a este verificat˘ a.
Derivata part ¸ial˘a de ordinul ˆıntˆai a funct ¸iei F ˆıntr–un punct oarecare din
IR
3
este
∂F
∂z
(x, y, z)b = 4z
3
−3z,
iar valoarea acesteia ˆın punctul M
0
,
∂F
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
) =
3

6
2
,
este diferit˘a de zero ¸si prin urmare ultima ipotez˘ a este satisf˘ acut˘a.
Conform teoremei de existent ¸˘ a ¸si unicitate a unei funct ¸ii reale de dou˘ a
variabile reale definit˘ a implicit de ecuat ¸ia F(x, y, z) = 0, exist˘ a un disc ˆınchis
B
_
(x
0
, y
0
), h
_
cu centrul ˆın punctul (x
0
, y
0
) ¸si raza h > 0, un num˘ ar k > 0 ¸si
o unic˘a funct ¸ie
f : B
_
(x
0
, y
0
), h
_
→[z
0
−k, z
0
+ k],
de trei ori diferent ¸iabil˘ a, care satisface condit ¸ia f(x
0
, y
0
) = z
0
¸si identitatea
F(x, y, f(x, y)) ≡ 0 pe mult ¸imea B
_
(x
0
, y
0
), h
_
.
Pentru a obt ¸ine derivata ment ¸ionat˘ a ˆın enunt ¸, proced˘am astfel:
• deriv˘ am identitatea F(x, y, f(x, y)) ≡ 0 ˆın raport cu y ¸si ˆın raport cu
x dup˘ a care lu˘am x = x
0
¸si y = y
0
, de aici rezultˆ and
∂f
∂y
(x
0
, y
0
) ¸si
respectiv
∂f
∂x
(x
0
, y
0
);
24 Ion Cr˘aciun
• identit˘ at ¸ilor obt ¸inute li se aplic˘a operat ¸ia de derivare ˆın raport cu x,
de aici calculˆ andu–se

2
f
∂x∂y
(x
0
, y
0
) ¸si respectiv

2
f
∂x
2
(x
0
, y
0
);
• aplicˆ and penultimei identit˘ at ¸i operat ¸ia de derivare part ¸ial˘a ˆın raport
cu x se determina derivata part ¸ial˘ a de ordinul al treilea a funct ¸iei f
ment ¸ionat˘ a ˆın enunt ¸.
Avˆ and ˆın vedere expresia funct ¸iei F rezult˘ a c˘ a identitatea care urmeaz˘a
a fi derivat˘a part ¸ial conform procedeului descris este
x
3
+ y
3
+
_
f(x, y)
_
4

3
2
_
x
2
+y
2
+
_
f(x, y)
_
2
_
−3xy ≡ 0.
Cele cinci identit˘at ¸i obt ¸inute prin deriv˘ arile specificate sunt:
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
3(y
2
−y −x) + (4f
3
(x, y) −3f(x, y))
∂f
∂y
(x, y) ≡ 0,
3(x
2
−x −y) + (4f
3
(x, y) −3f(x, y))
∂f
∂x
(x, y) ≡ 0;
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
−3 + 3(4f
2
(x, y) −1)
∂f
∂x
(x, y)
∂f
∂y
(x, y) + (4f
3
(x, y) −3f(x, y))

2
f
∂x∂y
(x, y) ≡ 0,
3(2x −1) + 3(4f
2
(x, y) −1)
_
∂f
∂x
(x, y)
_
2
+ (4f
3
(x, y) −3f(x, y))

2
f
∂x
2
(x, y) ≡ 0;
24f(x, y)
_
∂f
∂x
(x, y)
_
2 ∂f
∂y
(x, y) + (4f
3
(x, y) −3f(x, y))

3
f
∂x
2
∂y
(x, y)+
+3(4f
2
(x, y) −1)
_

2
f
∂x
2
(x, y)
∂f
∂y
(x, y) + 2
∂f
∂x
(x, y)

2
f
∂x∂y
(x, y)
_
≡ 0.
Din primele dou˘ a seturi de identit˘ at ¸i se obt ¸in derivatele:
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
∂f
∂y
_
1
2
, −
1
2
_
= −

6
12
;
∂f
∂x
_
1
2
, −
1
2
_
= −

6
12
;
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_

2
f
∂x∂y
_
1
2
, −
1
2
_
=
19

6
72
;

2
f
∂x
2
_
1
2
, −
1
2
_
= −
5

6
72
,
iar din ultima identitate se obt ¸ine

3
f
∂x
2
∂y
_
1
2
, −
1
2
_
=
59

6
144
,
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 25
care este derivata part ¸ial˘a din enunt ¸.
Exercit ¸iul 1.2.2 Funct ¸ia z = z(x, y) este definit˘a implicit de ecuat ¸ia F(x, y, z) =
0, unde
F(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
−ϕ(αx +βy + γz),
α, β ¸si γ fiind constante reale arbitrare, iar u →ϕ(u) o funct ¸ie real˘a diferen-
t ¸iabil˘a pe un innterval I ⊂ IR.
S˘a se arate c˘a derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale funct ¸iei z = z(x, y)
satisface egalitatea
(γ y −β z)
∂z
∂x
+ (αz −γ x)
∂z
∂y
= β x −αy.
Solut ¸ie.
ˆ
In ipotezele ment ¸ionate, funct ¸ia F este derivabil˘ a ¸si
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
∂F
∂x
(x, y, z) = 2x −

du

∂u
∂x
= 2x −αϕ

(u)
∂F
∂y
(x, y, z) = 2y −

du

∂u
∂y
= 2y −β ϕ

(u)
∂F
∂z
(x, y, z) = 2z −

du

∂u
∂z
= 2z −γ ϕ

(u),
unde am f˘ acut notat ¸ia u = αx + β y +γ z.
Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ale funct ¸iei z = z(x, y), definit˘ a im-
plicit de ecuat ¸ia F(x, y, z) = 0, sunt
∂z
∂x
(x, y) = −
∂F
∂x
(x, y, z(x, y))
∂F
∂z
(x, y, z(x, y))
,
∂z
∂y
(x, y) = −
∂F
∂y
(x, y, z(x, y))
∂F
∂z
(x, y, z(x, y))
.
ˆ
Inlocuind aceste derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale funct ¸iei F, calculate
ˆın punctul (x, y, z(x, y)), g˘ asim c˘a derivatele part ¸iale ale funct ¸iei z = z(x, y)
au expresiile
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
∂z
∂x
(x, y) = −
2x −αϕ

(u(x, y, z(x, y)))
2z −γ ϕ

(u(x, y, z(x, y)))
,
∂z
∂y
(x, y) = −
2y −β ϕ

(u(x, y, z(x, y)))
2z −γ ϕ

(u(x, y, z(x, y)))
,
26 Ion Cr˘aciun
unde u(x, y, z(x, y)) = αx +β y +γ z(x, y).
ˆ
Inmult ¸ind derivata part ¸ial˘a a lui z ˆın raport cu variabila x cu γ y−β z(x, y)
¸si cealalt˘a derivat˘a part ¸ial˘a a funct ¸iei z = z(x, y) cu αz(x, y) −γ x ¸si sumˆand
rezultatele, g˘asim c˘ a
(γ y −β z(x, y))
∂z
∂x
(x, y) + (αz(x, y) −γ x)
∂z
∂y
(x, y) = β x −αy,
ceea ce arat˘ a c˘a funct ¸ia z = z(x, y) satisface egalitatea din enunt ¸.
Exemplul 1.2.2 Funct ¸ia F(x, y, z) = Φ
_
x+
z
y
, y+
z
x
_
, unde Φ este o funct ¸ie
diferent ¸iabil˘a pe un domeniu D ⊂ IR
2
, este astfel ˆıncˆat ecuat ¸ia F(x, y, z) = 0
define¸ste implicit funct ¸ia diferent ¸iabil˘a z = z(x, y).
Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale funct ¸iei z satisfac egalitatea
x
∂z
∂x
+ y
∂z
∂y
= z −xy.
Solut ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ ar, ¸stiind c˘ a exist˘a derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale
funct ¸iei definite implicit de ecuat ¸ia F(x, y, z) = 0, acestea se calculeaz˘ a dup˘ a
regula
∂z
∂x
(x, y) = −
∂F
∂x
(x, y, z(x, y))
∂F
∂z
(x, y, z(x, y))
,
∂z
∂y
(x, y) = −
∂F
∂y
(x, y, z(x, y))
∂F
∂z
(x, y, z(x, y))
.
Pentru a determina derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ale funct ¸iei F,
folosim regula lant ¸ului de derivare a funct ¸iilor compuse. Notˆand ˆın prealabil
cu u ¸si v variabilele funct ¸iei Φ ¸si aplicˆand aceast˘ a regul˘ a, obt ¸inem:
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
∂F
∂x
=
∂Φ
∂u

∂u
∂x
+
∂Φ
∂v

∂v
∂x
=
∂Φ
∂u

z
x
2
∂Φ
∂v
;
∂F
∂y
=
∂Φ
∂u

∂u
∂y
+
∂Φ
∂v

∂v
∂y
=
∂Φ
∂v

z
y
2
∂Φ
∂u
;
∂F
∂z
=
∂Φ
∂u

∂u
∂z
+
∂Φ
∂v

∂v
∂z
=
1
y
∂Φ
∂u
+
1
x
∂Φ
∂v
.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 27
Atunci, derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale funct ¸iei z vor fi
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
∂z
∂x
= −
∂Φ
∂u

z
x
2
∂Φ
∂v
1
y
∂Φ
∂u
+
1
x
∂Φ
∂v
∂z
∂y
= −
∂Φ
∂v

z
y
2
∂Φ
∂u
1
y
∂Φ
∂u
+
1
x
∂Φ
∂v
.
ˆ
Inmult ¸ind aceste expresii cu x ¸si respectiv y ¸si adunˆ and membru cu mem-
bru rezultatele ˆınmult ¸irii constat˘am c˘a egalitatea din enunt ¸ este satisf˘ acut˘a.
Exercit ¸iul 1.2.3 S˘a se arate c˘a funct ¸ia z = z(x, y) definit˘a implicit de
ecuat ¸ia
Φ(x −az, y −bz) = 0, a, b ∈ IR, fixat ¸i, F ∈ C
1
(D), D ⊂ IR
2
,
verific˘a relat ¸ia
a
∂z
∂x
(x, y) + b zy(x, y) = 1.
Solut ¸ie. Vom nota F(x, y, z) = Φ(x − az, y − bz) precum ¸si u = x − az,
v = y − bz.
ˆ
In felul acesta funct ¸ia Φ are variabilele u ¸si v. Determin˘ am
derivatele part ¸iale ale funct ¸iei F folosind regula lant ¸ului de derivare a unei
funct ¸ii compus˘ a. Avem:
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
∂F
∂x
(x, y, z) =
∂Φ
∂u

∂u
∂x
+
∂Φ
∂v

∂v
∂x
=
∂Φ
∂u
∂F
∂y
(x, y, z) =
∂Φ
∂u

∂u
∂y
+
∂Φ
∂v

∂v
∂y
=
∂Φ
∂v
∂F
∂z
(x, y, z) =
∂Φ
∂u

∂u
∂z
+
∂Φ
∂v

∂v
∂z
= −a
∂Φ
∂u
−b
∂Φ
∂v
.
Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ale funct ¸iei z = z(x, y), definit˘ a im-
plicit de ecuat ¸ia F(x, y, z) = 0, se calculeaz˘a dup˘ a regula
∂z
∂x
(x, y) = −
∂F
∂x
(x, y, z(x, y))
∂F
∂z
(x, y, z(x, y))
,
∂z
∂y
(x, y) = −
∂F
∂y
(x, y, z(x, y))
∂F
∂z
(x, y, z(x, y))
.
28 Ion Cr˘aciun
Folosind rezultatele precedente g˘ asim c˘ a
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
∂z
∂x
(x, y) =
∂Φ
∂u
a
∂Φ
∂u
+b
∂Φ
∂v
,
∂z
∂y
(x, y) =
∂Φ
∂v
a
∂Φ
∂u
+b
∂Φ
∂v
.
Examinˆ and expresiile acestor derivate part ¸iale constat˘ am c˘ a
a
∂z
∂x
(x, y) + b
∂z
∂y
(x, y) = 1
¸si deci funct ¸ia z = z(x, y) satisface egalitatea din enunt ¸.
Exemplul 1.2.3 Ecuat ¸ia Φ
_
x
z
,
y
z
_
= 0 define¸ste implicit funct ¸ia real˘a dife-
rent ¸iabil˘a z = z(x, y). Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale acesteia satisfac
ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a cu derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai
x
∂z
∂x
+y
∂z
∂y
= z.
Solut ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ ar, notˆand F(x, y, z) = Φ
_
x
z
,
y
z
_
¸si aplicˆ and formulele de
calcul ale derivatelor part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ale funct ¸iei z = z(x, y), definit˘ a
implicit de ecuat ¸ia F(x, y, z) = 0, g˘ asim
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
∂z
∂x
(x, y) =
z(x, y) Φ
,1
(u, v)
x Φ
,1
(u, v) + y Φ
,2
(u, v)
∂z
∂y
(x, y) =
z(x, y) Φ
,2
(u, v)
x Φ
,1
(u, v) + y Φ
,2
(u, v)
.
Variabilele intermediare u ¸si v ale funct ¸iei Φ, notate la un moment dat cu
1 ¸si 2, sunt funct ¸ii de x, y ¸si z, ˆıns˘a ˆın relat ¸iile de mai sus z se consider˘a c˘ a
fiind ˆınlocuit cu expresia sa rezultat˘ a din ecuat ¸ia F(x, y, z) = 0, adic˘ a
u(x, y, z(x, y)) =
x
z(x, y)
, v(x, y, z(x, y)) =
y
z(x, y)
.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 29
Se vede imediat c˘ a x
∂z
∂x
(x, y) + y
∂z
∂y
(x, y) ≡ z(x, y), ceea ce arat˘ a c˘a
z = z(x, y) este o solut ¸ie a ecuat ¸iei diferent ¸iale cu derivate part ¸iale de ordinul
ˆıntˆ ai din enunt ¸.
Exemplul 1.2.4 Funct ¸ia real˘a F ∈ T(D) de clas˘a C
1
pe mult ¸imea deschis˘a
D ⊂ IR
3
este astfel ˆıncˆat:
F(x
0
, y
0
, z
0
) = 0;
∂F
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
) ,= 0;
∂F
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
) ,= 0,
∂F
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
) ,= 0.
Dac˘a funct ¸iile reale:
x = f(y, z); y = g(z, x); z = h(x, y)
sunt solut ¸iile ecuat ¸iei F(x, y, z) = 0 care satisfac condit ¸iile init ¸iale:
x
0
= f(y
0
, z
0
), y
0
= g(z
0
, x
0
), z
0
= h(x
0
, y
0
),
atunci
∂f
∂z
(y
0
, z
0
)
∂g
∂x
(z
0
, x
0
)
∂h
∂y
(x
0
, y
0
) = −1.
ˆ
Intr-adev˘ ar, deoarece
F ∈ C
1
(D), F(x
0
, y
0
, z
0
) = 0 ¸si
∂F
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
) ,= 0,
rezult˘ a c˘a ecuat ¸ia F(x, y, z) = 0 define¸ste implicit funct ¸ia z = h(x, y) ˆıntr–o
vecin˘ atate a punctului (x
0
, y
0
) ¸si
∂h
∂y
(x
0
, y
0
) = −
∂F
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
)
∂F
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
)

ˆ
In mod similar deducem:
∂g
∂x
(z
0
, y
0
) = −
∂F
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
)
∂F
∂y
(x
0
, y
0
, z
0
)
;
30 Ion Cr˘aciun
∂f
∂z
(y
0
, z
0
) = −
∂F
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
)
∂F
∂x
(x
0
, y
0
, z
0
)

ˆ
Inmult ¸ind membru cu membru aceste trei egalit˘ at ¸i se obt ¸ine relat ¸ia dorit˘ a.
Exemplul 1.2.5 Fie F = (F
1
, F
2
) ∈ T(IR
5
, IR
2
), unde
F
1
(x, y, z, y
1
, y
2
) = x +yz −y
1
y
2
−y
2
1
, F
2
(x, y, z, y
1
, y
2
) = x −y + y
3
1
−y
3
2
.
S˘a se arate c˘a sistemul de ecuat ¸ii
_
_
_
F
1
(x, y, z, y
1
, y
2
) = 0,
F
2
(x, y, z, y
1
, y
2
) = 0,
define¸ste implicit pe y
1
¸si y
2
ca funct ¸ii de variabilele x, y, z ˆıntr–o vecin˘atate
a punctului (1, 1, 1, 1, 1) ∈ IR
5
¸si s˘a se calculeze derivatele part ¸iale de ordinul
ˆıntˆai ale acestor funct ¸ii ˆın punctul (1, 1, 1) ∈ IR
3
.
Solut ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ ar, din expresiile algebrice ale componentelor funct ¸iei F
se vede c˘a F ∈ C

(IR
5
, IR
2
). Apoi, exist˘ a punctul (1, 1, 1, 1, 1) ∈ IR
5
, cu
proprietatea
F(1, 1, 1, 1, 1) = 0.
Matricea jacobian˘a J
yF
(x, y, z, y
1
, y
2
), unde y = (y
1
, y
2
), este
J
yF
(x, y, z, y
1
, y
2
) =
_
_
_
_
_
_
_
∂F
1
∂y
1
∂F
1
∂y
2
∂F
2
∂y
1
∂F
2
∂y
2
_
_
_
_
_
_
_
=
_
_
_
−y
2
−2y
1
−y
1
3y
2
1
−3y
2
2
_
_
_
Determinantul acestei matrice este jacobianul
D(F
1
, F
2
)
D(y
1
, y
2
)
(x, y, z, y
1
, y
2
) = 3y
3
1
+ 3y
3
2
+ 6y
1
y
2
2
.
Se vede c˘a
D(F
1
, F
2
)
D(y
1
, y
2
)
(1, 1, 1, 1, 1) ,= 0.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 31
Prin urmare, ˆıntr-o vecin˘atate V
0
a punctului x
0
= (1, 1, 1) ∈ IR
3
exist˘ a
funct ¸iile f
1
, f
2
de clas˘a C

cu propriet˘at ¸ile:
f
1
(1, 1, 1) = 1, f
2
(1, 1, 1) = 1;
_
_
_
F
1
(x, y, z, f
1
(x, y, z), f
2
(x, y, z)) = 0,
F
2
(x, y, z, f
1
(x, y, z), f
2
(x, y, z)) = 0, (∀) (x, y, z) ∈ V
0
.
Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ale funct ¸iilor f
1
¸si f
2
se obt ¸in din
sistemele algebrice:
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
1 −
∂f
1
∂x
f
2
−f
1
∂f
2
∂x
−2f
1
∂f
1
∂x
= 0,
1 + 3f
2
1
∂f
1
∂x
−3f
2
2
∂f
2
∂x
= 0;
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
z −f
2
∂f
1
∂y
−f
1
∂f
2
∂y
−2f
1
∂f
1
∂y
= 0,
−1 + 3f
2
1
∂f
1
∂y
−3f
2
2
∂f
2
∂y
= 0;
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
y −f
2
∂f
1
∂z
−f
1
∂f
2
∂z
−2f
1
∂f
1
∂z
= 0,
3f
2
1
∂f
1
∂z
−3f
2
2
∂f
2
∂z
= 0.
,
care se deduc derivˆ and succesiv ˆın raport cu x, y ¸si z egalitatea F(x, f (x)) ≡
0, unde x = (x, y, z) iar f = (f
1
, f
2
).
Rezolvˆ and aceste sisteme ¸si f˘ acˆ and apoi ˆın solut ¸iile g˘asite x = y = z = 1,
obt ¸inem:
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
∂f
1
∂x
(1, 1, 1) =
1
6
,
∂f
2
∂x
(1, 1, 1) =
1
2
;
∂f
1
∂y
(1, 1, 1) =
1
3
,
∂f
2
∂y
(1, 1, 1) = 0;
∂f
1
∂z
(1, 1, 1) =
1
4
,
∂f
2
∂z
(1, 1, 1) =
1
4
.
De remarcat c˘a aceste rezultate se puteau obt ¸ine ¸si direct utlizˆand for-
mulele de derivare part ¸ial˘a a unei funct ¸ii vectoriale de variabil˘ a vectorial˘ a
definit˘ a implicit de ecuat ¸ia vectorial˘ a F(x, f (x)) = 0.
32 Ion Cr˘aciun
Exercit ¸iul 1.2.4 Calculat ¸i derivatele part ¸iale
∂z
∂x
(x, y) ¸si
∂z
∂y
(x, y), unde z =
z(x, y) este funct ¸ia definit˘a implicit de ecuat ¸ia Φ(x+y +z, x
2
+y
2
+z
2
) = 0,
iar funct ¸ia (u, v) →Φ(u, v) admite derivate part ¸iale continue pe mult ¸imea D
deschis˘a ˆın IR
2
.
Solut ¸ie. Introducem notat ¸iile
F(x, y, z) = Φ(x + y +z, x
2
+y
2
+z
2
),
_
_
_
u = u(x, y, z) = x + y +z,
v = v(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
.
Cu aceste notat ¸ii rezult˘ a c˘a funct ¸ia z = z(x, y) este definit˘ a implicit de
ecuat ¸ia F(x, y, z) = 0 ¸si satisfac identitatea
F(x, y, z(x, y)) ≡ 0
pe o submult ¸ime a spat ¸iului IR
2
care rezult˘ a ˆın urma aplic˘arii teoremei de
existent ¸˘ a ¸si unicitate a unei funct ¸ii reale de dou˘a variabile reale definit˘a
implicit de ecuat ¸ia de mai sus.
Pentru a obt ¸ine prima dintre derivatele ment ¸ionate ˆın enunt ¸, deriv˘am
identitatea de mai sus ˆın raport cu x t ¸inˆ and cont c˘ a
F(x, y, z(x, y)) = Φ(u(x, y, z(x, y)), v(x, y, z(x, y)))
¸si folosind pentru aceasta regula lant ¸ului de derivare a funct ¸iilor compuse.
Avem:
∂Φ
∂u

∂u
∂x
+
∂Φ
∂v

∂v
∂x
≡ 0 =⇒
∂Φ
∂u

_
1 +
∂z
∂x
_
+
∂Φ
∂v

_
2x + 2z
∂z
∂x
_
≡ .0
Din ultima identitate determin˘am expresia primei derivate
∂z
∂x
= −
∂Φ
∂u
(u(x, y, z(x, y)), v(x, y, z(x, y))) + 2x
∂Φ
∂v
(u(x, y, z(x, y)), v(x, y, z(x, y)))
∂Φ
∂u
(u(x, y, z(x, y)), v(x, y, z(x, y))) + 2z
∂Φ
∂v
(u(x, y, z(x, y)), v(x, y, z(x, y)))
.
Schema de calcul de mai sus se poate aplica ¸si ˆın privint ¸a variabilei y
obt ¸inˆ and ˆın acest mod
∂z
∂y
= −
∂Φ
∂u
(u(x, y, z(x, y)), v(x, y, z(x, y))) + 2y
∂Φ
∂v
(u(x, y, z(x, y)), v(x, y, z(x, y)))
∂Φ
∂u
(u(x, y, z(x, y)), v(x, y, z(x, y))) + 2z
∂Φ
∂v
(u(x, y, z(x, y)), v(x, y, z(x, y)))
.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 33
ˆ
In expresiile acestor derivate trebuie avut ˆın vedere c˘ a
u(x, y, z(x, y)) = x +y +z(x, y), v(x, y, z(x, y)) = x
2
+ y
2
+ z
2
(x, y)
aceste egalit˘ at ¸i rezultˆ and din expresiile concrete ale variabilelor intermediare
u ¸si v.
Exemplul 1.2.6 Sistemul de ecuat ¸ii
_
_
_
x +y + z = 0
x
2
+y
2
+z
2
−1 = 0
define¸ste implicit, ˆın anumite condit ¸ii, funct ¸iile x = x(z) ¸si y = y(z). Con-
cluziile teoremei de existent ¸˘a ¸si unicitate a unui sistem de funct ¸ii reale de
o variabil˘a real˘a definit implicit de acest sistem de ecuat ¸ii permit calculul
derivatelor funct ¸iilor sistemului.
Solut ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ ar, funct ¸iile F
1
(x, y, z) = x + y + z ¸si F
2
(x, y, z) = x
2
+
y
2
+z
2
−1 sunt de clas˘a C

(IR
3
).
ˆ
In orice punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) care satisface
sistemul din enunt ¸ ¸si pentru care x
0
,= y
0
, determinantul funct ¸ional
D(F
1
, F
2
)
D(x, y)
(x, y, z) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
∂F
1
∂x
(x, y, z)
∂F
1
∂y
(x, y, z)
∂F
2
∂x
(x, y, z)
∂F
2
∂y
(x, y, z)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 1
x y
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= y −x
este diferit de zero. Ca urmare, ˆıntr–o vecin˘atatea punctului M
0
ˆın care
x ,= y, sistemul din enunt ¸ define¸ste funct ¸iile infinit diferent ¸iabile x = x(z) ¸si
y = y(z). Aceste funct ¸ii satisfac sistemul
_
_
_
x(z) + y(z) + z = 0
x
2
(z) + y
2
(z) + z
2
= 1.
S˘ a deriv˘ am ambele ecuat ¸ii ale acestui sistem. Obt ¸inem sistemul
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
dx
dz
(z) +
dy
dz
(z) = −1
x(z)
dx
dz
(z) + y(z)
dy
dz
(z) = −z.
34 Ion Cr˘aciun
Rezolvˆ and acest sistem, g˘asim
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
dx
dz
(z) =
y(z) −z
x(z) −y(z)
,
dy
dz
(z) =
z −x(z)
x(z) −y(z)
.
Prin derivarea expresiilor acestor derivate se pot obt ¸ine derivatele de orice
ordin ale funct ¸iilor x = x(z) ¸si y = y(z).
Exercit ¸iul 1.2.5 Ar˘atat ¸i c˘a funct ¸ia z = z(x, y) definit˘a implicit de ecuat ¸ia
xϕ(z) + ψ(z) −y = 0,
unde ϕ, ψ ∈ C
2
(I), I ⊂ IR, satisface ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a cu derivate part ¸iale
de ordinul al doilea, neliniar˘a

2
z
∂x
2
_
∂z
∂y
_
2
−2
∂z
∂x
∂z
∂y

2
z
∂x∂y
+

2
z
∂y
2
_
∂z
∂x
_
2
= 0.
Solut ¸ie. Dac˘ a z = z(x, y) este funct ¸ia definit˘ a implicit de ecuat ¸ia
F(x, y, z) = xϕ(z) + ψ(z) −y = 0,
atunci are loc identitatea F(x, y, z(x, y)) ≡ 0, adic˘ a
xϕ(z(x, y)) + ψ(z(x, y)) −y ≡ 0,
pe care o vom deriva part ¸ial ˆın raport cu ambele variabile independente x ¸si
y, folosind de fiecare dat˘ a regula lant ¸ului de derivare a unei funct ¸ii compuse
de dou˘a variabile. Obt ¸inem:
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
ϕ(z(x, y)) + xϕ

(z(x, y))
∂z
∂x
(x, y) + ψ

(z(x, y))
∂z
∂x
(x, y) = 0;

(z(x, y))
∂z
∂y
(x, y) + ψ

(z(x, y))
∂z
∂y
(x, y) −1 = 0.
Din aceste egalit˘at ¸i rezult˘ a derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ale funct ¸iei
z = z(x, y) :
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
∂z
∂x
(x, y) = −
ϕ(z(x, y))

(z(x, y)) + ψ

(z(x, y))
;
∂z
∂y
(x, y) =
1

(z(x, y)) + ψ

(z(x, y))
.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 35
Pentru a obt ¸ine mai rapid derivatele part ¸iale de ordinul al doilea ale func-
t ¸iei z = z(x, y), deriv˘ am expresiile derivatelor part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale
funct ¸iei, prima ˆın raport cu x ¸si apoi cu y, iar a doua ˆın raport cu y. Deoarece
ˆın expresiile astfel g˘ asite vor apare derivatele part ¸iale de ordinul ˆ antˆ ai, acestea
se vor ˆınlocui cu expresiile lor.
ˆ
In felul acesta se obt ¸in derivatele part ¸iale de
ordinul al doilea. De notat c˘ a peste tot unde apare variabila z ea trebuie
considerat˘ a ca fiind z(x, y). Expresiile acestor derivate secunde sunt:
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_

2
z
∂x
2
(x, y) =
2(xϕ

(z) + ψ

(z))ϕ(z)ϕ

(z) −(xϕ

(z) + ψ

(z))ϕ
2
(z)
(xϕ

(z) + ψ

(z))
3
;

2
z
∂x∂y
(x, y) =
(xϕ

(z) + ψ

(z))ϕ(z) −(xϕ

(z) + ψ

(z))ϕ

(z)
(xϕ

(z) + ψ

(z))
3
;

2
z
∂y
2
(x, y) = −

(z) + ψ

(z)
(xϕ

(z) + ψ

(z))
3
.
Pentru a ar˘ata c˘a funct ¸ia z = z(x, y) este solut ¸ia ecuat ¸iei diferent ¸iale din
enunt ¸, s˘ a observ˘ am ˆın prealabil c˘a

2
z
∂x
2
(x, y)
_
∂z
∂y
(x, y)
_
2
−2
∂z
∂x
(x, y)
∂z
∂y
(x, y)

2
z
∂x∂y
(x, y) +

2
z
∂y
2
(x, y)
_
∂z
∂x
(x, y)
_
2
=
=
1
(xϕ

(z) + ψ

(z))
2
_

2
z
∂x
2
(x, y) + 2 ϕ(z(x, y))

2
z
∂x∂y
(x, y) + ϕ
2
(z(x, y))

2
z
∂y
2
(x, y)
_
.
Verificarea faptului c˘ a z = z(x, y) este o solut ¸ie a ecuat ¸iei diferent ¸iale este
de acum o banalitate.
Exercit ¸iul 1.2.6 S˘a se g˘aseasc˘a cˆat ¸iva termeni a dezvolt˘arii dup˘a puterile
lui x −1 ¸si y −1 a funct ¸iei (x, y) →z(x, y) definit˘a implicit de ecuat ¸ia
F(x, y, z) = z
3
+yz −xy
2
−x
3
= 0.
Solut ¸ie. Observ˘ am c˘ a ecuat ¸ia F(x, y, z) = 0 define¸ste implicit funct ¸ia infinit
diferent ¸iabil˘ a (x, y) →z(x, y) ˆıntr–o vecin˘ atate a punctului (1, 1, 1) ¸si aceasta
pentru c˘ a F ∈ C

(IR
3
), F(1, 1, 1) = 0, iar derivata part ¸ial˘ a a funct ¸iei F ˆın
raport cu z ˆın punctul (1, 1, 1) este diferit˘a de zero. Funct ¸ia (x, y) →z(x, y)
are propriet˘ at ¸ile: z(1, 1) = 1; F(x, y, z(x, y))

= 0; este diferent ¸iabil˘a de orice
ordin; diferent ¸ialele de diverse ordine se pot determina diferent ¸iind de cˆate
ori avem nevoie identitatea F(x, y, z(x, y))

= 0.
36 Ion Cr˘aciun
Dac˘ a impunem ca dezvoltarea funct ¸iei (x, y) → z(x, y) dup˘a puterile
binoamelor x − 1 ¸si y − 1 s˘a cont ¸in˘a termeni de cel mult gradul al doilea,
atunci aceasta poate rezulta din formula lui Taylor cu restul de ordinul doi
z(x, y) = z(1, 1) + dz((1, 1); (x −1, y −1))+
+
1
2
d
2
z((1, 1); ((x −1, y −1), (x −1, y −1)))+
+
1
6
d
3
z((ξ, η); (x −1, y −1), (x −1, y −1), (x −1, y −1)),
unde punctul (ξ, η) apart ¸ine segmentului deschis cu extremit˘ at ¸ile ˆın punctele
(1, 1) ¸si (x, y).
Dup˘ a neglijarea restului, se obt ¸ine formula aproximativ˘a
z(x, y)

= z(1, 1)+dz((1, 1); (x−1, y−1))+
1
2
d
2
z((1, 1); ((x−1, y−1), (x−1, y−1))).
Pentru determinarea celor dou˘ a diferent ¸iale, diferent ¸iem de dou˘a ori iden-
titatea F(x, y, z(x, y))

= 0. Se obt ¸ine:
(3z
2
+y)dz = (3x
2
+y
2
)dx + (2xy −z)dy;
(3z
2
+y)d
2
z = 6xdx
2
+ 4ydxdy + 2xdy
2
−2dydz −6zdz
2
.
De aici se obt ¸in diferent ¸ialele funct ¸iei (x, y) →z(x, y) ˆın punctul (1, 1)
dz(1, 1) = dx +
1
4
dy,
d
2
z(1, 1) = −
1
4
dxdy +
9
64
dy
2
.
Considerˆ and c˘a dx = x − 1 ¸si dy = y − 1 obt ¸inem ˆın final formula de
aproximare
z(x, y)

= 1 + (x −1) +
1
4
(y −1) −
1
8
(x −1)(y −1) +
9
64
(y −1)
2
,
pentru valori mici ale lui [x −1[ ¸si [y −1[.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 37
1.2.2 Exemple ¸si exercit ¸ii propuse
Exercit ¸iul 1.2.7 S˘a se arate c˘a funct ¸ia z = f(x, y) definit˘a implicit de e-
cuat ¸ia
G
_
x −x
0
z −z
0
,
y −y
0
z −z
0
_
= 0,
verific˘a relat ¸ia
(x −x
0
)
∂f
∂x
(x, y) + (y −y
0
)
∂f
∂y
(x, y) = f(x, y) −z
0
.
Exercit ¸iul 1.2.8 S˘a se arate c˘a funct ¸ia z = f(x, y) definit˘a implicit de e-
cuat ¸ia
G(x + y +z, x
2
+y
2
+z
2
) = 0,
verific˘a ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a cu derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai
(y −f(x, y))
∂f
∂x
(x, y) + (f(x, y) −x)
∂f
∂y
(x, y) = x −y.
Exercit ¸iul 1.2.9 S˘a se arate c˘a funct ¸ia z = z(x, y), definit˘a implicit de
ecuat ¸ia
F(x, y, z) = (z + y) sin z −y(x +z) = 0,
satisface ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a cu derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆai
z sin z
∂z
∂x
−y
2
∂z
∂y
= 0.
R˘aspuns. Derivatele part ¸iale ale funct ¸iei z sunt
∂z
∂x
=
y
sin z + (z + y) cos z −y
,
∂z
∂y
=
x + z −sin z
sin z + (z + y) cos z −y
iar pentru a demonstra c˘ a acestea verific˘ a ecuat ¸ia dat˘ a se t ¸ine cont de faptul
c˘ a z = z(x, y) satisface identitatea F(x, y, z(x, y)) = 0.
Exemplul 1.2.7 Funct ¸ia z = z(x, y), definit˘a implicit de ecuat ¸ia F(x, y, z) =
0, unde
F(x, y, z) = y(x + z) −(y +z)f(z),
iar f este o funct ¸ie real˘a de variabil˘a real˘a, diferent ¸iabil˘a, satisface identitatea
z(x +z)
∂z
∂x
−y(y +z)
∂z
∂y
= 0.
38 Ion Cr˘aciun
Indicat ¸ie. Se calculeaz˘ a derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ale funct ¸iei z =
z(x, y) dup˘a formulele
∂z
∂x
= −
∂F
∂x
∂F
∂z
,
∂z
∂y
= −
∂F
∂y
∂F
∂z
¸si ˆın final se folose¸ste faptul c˘a funct ¸ia z satisface ecuat ¸ia F(x, y, z) = 0.
Exemplul 1.2.8 Funct ¸ia z = z(x, y), definit˘a implicit de ecuat ¸ia
F(x, y, z) = x
2
+y
2
−2xz −2yf(z) = 0,
satisface ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a cu derivate part ¸iale
(y
2
−x
2
+ 2xz)
∂z
∂x
+ 2y(z −x)
∂z
∂y
= 0.
Exercit ¸iul 1.2.10 Se d˘a ecuat ¸ia
F(x + 2y, y −2x) = 1
care define¸ste pe y ca funct ¸ie de x.
ˆ
In ipoteza c˘a F admite derivate part ¸iale
de ordinul doi continue ˆın domeniul D ⊂ IR
2
, s˘a se calculeze y

¸si y

.
Indicat ¸ie. Not˘am x +2y = u, y −2x = v ¸si deriv˘ am de dou˘a ori identitatea
F(u(x), v(x)) −1 ≡ 0,
unde u(x) = x + 2y(x), v(x) = y(x) −2x.
R˘aspuns.
y

(x) =
2F
, v
(u(x), v(x)) −F
, u
(u(x), v(x))
2F
, u
(u(x), v(x)) + F
, v
(u(x), v(x))
;
y

(x) = −
F
, uu
(u

(x))
2
+ 2F
, uv
u

(x) v

(x)) + F
, vv
(v

(x))
2
2F
, u
(u(x), v(x)) + F
, v
(u(x), v(x))
,
ˆın care u

(x) = 1 + 2y

(x), v

(x) = y

(x) −2, urmˆ and ca derivata y

(x) s˘ a fie
ˆınlocuit˘a cu expresia sa de mai sus.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 39
Exercit ¸iul 1.2.11 Funct ¸ia (u, v) →F(u, v) este astfel ˆıncˆat ecuat ¸ia
F(y + sin x, x + cos y) = 0
define¸ste implicit funct ¸ia x → y(x), de dou˘a ori derivabil˘a. S˘a se calculeze
derivatele y

(x) ¸si y

(x).
Indicat ¸ie. Se deriveaz˘a de dou˘a ori identitatea
F(y(x) + sin x, x + cos y(x)) ≡ 0
folosind regulile de derivare ale funct ¸iei compuse f(x) = F(u(x), v(x)) ˆın
care:
u(x) = y(x) + sin x; v(x) = x + cos y(x).
Prima derivat˘ a rezult˘a din
F
u
(u(x), v(x)) (y

(x) + cos x) + F
, v
(u(x), v(x)) (1 −y

(x) sin x) ≡ 0,
iar cea de a doua din
F
, uu
(u(x), v(x)) (u

(x))
2
+ 2F
, uv
(u(x), v(x)) u

(x) v

(x)+
+F
, vv
(u(x), v(x)) (v

(x))
2
+F
, u
(u(x), v(x)) u

(x) + F
, v
(u(x), v(x)) v

(x) ≡ 0.
R˘aspuns.
y

(x) =
F
, u
(u(x), v(x)) cos x + F
, v
F
, v
(u(x), v(x)) sin y(x) −F
, u
(u(x), v(x))
;
y

=
E(F
, u
, F
, v
, F
, uu
, F
, uv
, F
, vv
)
(F
, v
sin y(x) −F
, u
)
3
,
unde E(F
, u
, F
, v
, F
, uu
, F
, uv
, F
, vv
) este un polinom de gradul al treilea cu
coeficient ¸i funct ¸ii de x.
Exercit ¸iul 1.2.12 S˘ a se afle derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale func-
t ¸iilor
(x, y) →u(x, y), (x, y) →v(x, y)
definite implicit de sistemul
_
_
_
F
1
(x, y, u, v) = x −u
2
−v = 0,
F
2
(x, y, u, v) = y
2
−uv +v
2
= 0.
40 Ion Cr˘aciun
Indicat ¸ie. Se poate proceda pe dou˘a c˘ai: fie aplicˆ and formulele care dau
derivatele part ¸iale ment ¸ionate ˆın enunt ¸, fie derivˆand sistemul dat ˆıntˆ ai ˆın
raport cu variabila x ¸si apoi cu y ¸si rezolvˆ and sistemele obt ¸inute ˆın care
necunoscute sunt derivatele part ¸iale ale funct ¸iilor u ¸si v.
R˘aspuns.
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
∂u
∂x
=
u −2v
2u
2
−4uv −v
,
∂u
∂y
=
2y
4uv + v −2u
2
;
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
∂v
∂x
=
v
4uv +v −2u
2
,
∂v
∂y
=
4uy
2u
2
−4uv −v
.
Variabilele u ¸si v din membrul doi sunt funct ¸ii de x ¸si y.
Exercit ¸iul 1.2.13 S˘a se calculeze diferent ¸ialele du ¸si dv ale funct ¸iilor u =
u(x, y) ¸si v = v(x, y), definite implicit de sistemul:
e
u
+ usin v = x; e
u
−ucos v = y.
Indicat ¸ie. Se diferent ¸iaz˘ a ˆın ambii membri ai ecuat ¸iilor sistemului ¸si se
rezolv˘ a sistemul obt ¸inut ˆın care necunoscutele sunt diferent ¸ialele du ¸si dv.
R˘aspuns.
du =
sin v
1 + (sin v −cos v)e
u
dx −
cos v
1 + (sin v −cos v)e
u
dy,
dv =
e
u
+ sin v
u[1 + (sin v −cos v)e
u
]
dx −
e
u
−cos v
u[1 + (sin v −cos v)e
u
]
dy,
ˆın care se t ¸ine cont c˘a u ¸si v sunt funct ¸ii de x ¸si y.
Exercit ¸iul 1.2.14 S˘a se calculeze diferent ¸ialele de ordinul ˆıntˆai ¸si doi ale
funct ¸iei z = z(x, y), definit˘a implicit de ecuat ¸ia F(x, y, z) = 0, unde
F(x, y, z) = Φ(x +z, y + z),
iar (u, v) → Φ(u, v) este o funct ¸ie diferent ¸iabil˘a de dou˘a ori pe un domeniu
D ⊂ IR
2
.
Indicat ¸ie. Se noteaz˘a u = x + z, v = y + z, se diferent ¸iaz˘a de dou˘ a ori
egalitatea Φ(u, v) = 0 ¸si se t ¸ine cont c˘a du = dx + dz, dv = dy + dz,
d
2
u = d
2
v = d
2
z.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 41
R˘aspuns.
dz = −
Φ
, u
Φ
, u
+ Φ
, v
dx −
Φ
, v
Φ
, u
+ Φ
, v
dy;
d
2
z = −

, v
)
2
Φ
, uu
−2Φ
, u
Φ
, v
Φ
, uv
+ (Φ
, u
)
2
Φ
, vv

, u
+ Φ
, v
)
3
(dx −dy)
2
.
Exercit ¸iul 1.2.15 Funct ¸iile F ¸si G, definite pe mult ¸imi deschise ˆın IR
2
, sunt
astfel ˆıncˆat sistemul
_
_
_
F(x + y +z, xy + zu) −1 = 0,
G(x + y +z, xz + y
2
+ u
2
) = 0
define¸ste implicit pe z ¸si u ca funct ¸ii de x ¸si y. Se cer:
dz; du;
∂z
∂x
;
∂z
∂y
;
∂u
∂x
;
∂u
∂y
.
Indicat ¸ie. Se diferent ¸iaz˘a fiecare ecuat ¸ie a sistemului ¸si se obt ¸ine sistemul
_
_
_
(F
,1
+ uF
,2
)dz + zF
,2
du = −(F
,1
+yF
,2
)dx −(F
,1
+xF
,2
)dy,
(G
,1
+ xG
,2
)dz + 2uG
,2
du = −(G
,1
+zG
,2
)dx −(G
,1
+ 2yG
,2
)dy,
din care se determin˘ a dz ¸si du. Derivatele part ¸iale cerute sunt coeficient ¸ii lui
dx ¸si dy din expresiile diferent ¸ialelor dz ¸si du.
1.3 Extreme ale funct ¸iilor definite implicit
1.3.1 Exemple ¸si exercit ¸ii rezolvate
Exercit ¸iul 1.3.1 S˘ a se determine extremele locale ale funct ¸iei reale z =
z(x, y) definit˘a implicit de ecuat ¸ia
F(x, y, z) = x
2
+y
2
+ z
2
−2x + 2y −4z −10 = 0
¸si s˘a se dea o interpretare geometric˘a rezultatelor.
42 Ion Cr˘aciun
Solut ¸ie. Funct ¸ia F este infinit diferent ¸iabil˘ a pe IR
3
iar derivata sa part ¸ial˘ a
ˆın raport cu z, F
,z
(x, y, z) = 2z −4, este diferit˘ a de zero ˆıntr–o vecin˘atate a
oric˘ arui punct x
0
= (x
0
, y
0
, z
0
) pentru care F(x
0
) = 0 ¸si z
0
,= 2.
Dac˘ a x
0
∈ IR
3
este un astfel de punct, atunci conform teoremei de
existent ¸˘ a ¸si unicitate a unei funct ¸ii reale de dou˘a variabile reale definit˘a
implicit de ecuat ¸ia F(x, y, z) = 0, ˆıntr–o vecin˘ atate V
0
∈ 1(x
0
) ecuat ¸ia
F(x, y, z) = 0 define¸ste implicit funct ¸ia real˘a z = z(x, y), infinit diferen-
t ¸iabil˘ a pe discul ˆınchis
B((x
0
, y
0
); h) = ¦(x, y) ∈ IR
2
:
_
(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
≤ h¦ ⊂ xOy.
Valorile funct ¸iei z = z(x, y) sunt ˆın intervalul [z
0
−k, z
0
+k] iar mult ¸imea
B((x
0
, y
0
); h) [z
0
−k, z
0
+k] ⊂ V
0
este o port ¸iune din cilindrul circular de raz˘ a h ¸si ˆın˘alt ¸ime 2k, cu generatoarele
paralele cu axa Oz, ale c˘arui baze sunt dou˘ a discuri de raz˘ a h situate ˆın
planele z = z
0
−k ¸si z = z
0
+k. Ambele discuri sunt paralele cu planul xOy,
centrele lor fiind ˆın punctele (x
0
, y
0
, z
0
−k) ¸si (x
0
, y
0
, z
0
+k).
Funct ¸ia z = z(x, y) astfel definit˘ a are ˆın plus propriet˘ at ¸ile:
z
0
= z(x
0
, y
0
); F(x, y, z(x, y)) = 0, (∀) (x, y) ∈ B((x
0
, y
0
); h).
Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ale funct ¸iei z = z(x, y), ˆın punctele
discului B((x
0
, y
0
); h), sunt date de:
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
∂z
∂x
(x, y) = −
∂F
∂x
(x, y, z(x, y))
∂F
∂z
(x, y, z(x, y))
;
∂z
∂y
(x, y) = −
∂F
∂y
(x, y, z(x, y))
∂F
∂z
(x, y, z(x, y))
.
(1.2)
Pentru a determina punctele de extrem ale funct ¸iei z = z(x, y) trebuie
s˘ a rezolv˘ am mai ˆıntˆ ai sistemul format prin anularea derivatelor part ¸iale de
ordinul 1 ale acesteia.
Dar, din (1.2) rezult˘ a c˘ a anularea derivatelor part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ale
funct ¸iei z = z(x, y) implic˘a anularea derivatelor de ordinul ˆıntˆai ale funct ¸iei
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 43
F.
ˆ
In plus, trebuie avut ˆın vedere c˘ a intereseaz˘ a doar acele puncte (x, y, z)
ˆın care F(x, y, z) = 0. Rezult˘ a c˘a punctele stat ¸ionare ale funct ¸iei z = z(x, y)
sunt date de sistemul
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
∂F
∂x
(x, y, z) = 0,
∂F
∂y
(x, y, z) = 0,
F(x, y, z) = 0,
=⇒
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
2x −2 = 0,
2y + 2 = 0,
x
2
+ y
2
+z
2
−2x + 2y −4z −10 = 0,
(1.3)
cu solut ¸iile (1, −1, −2) ¸si (1, −1, 6), pentru care z ,= 2. Fiecare din punctele
(1, −1, −2) ¸si (1, −1, 6) poate fi interpretat ca punct de forma (x
0
, y
0
, z
0
) din
rat ¸ionamentul descris la ˆınceputul exercit ¸iului.
Corespunz˘ ator primului punct, avem funct ¸ia definit˘a implicit z = z
1
(x, y),
cu punctul stat ¸ionar (1, −1) ¸si ˆın care valoarea ei este z
1
(1, −1) = −2.
Acela¸si punct stat ¸ionar ˆıl are ¸si funct ¸ia z = z
2
(x, y), definit˘ a implicit de
ecuat ¸ia F(x, y, z) = 0 ˆın vecin˘atatea punctului (1, −1, 6).
Pentru a decide natura punctului stat ¸ionar pentru fiecare din cele dou˘ a
funct ¸ii trebuie s˘a calcul˘ am d
2
z
1
(1, −1) ¸si d
2
z
2
(1, −1).
Diferent ¸iind de dou˘a ori ecuat ¸ia F(x, y, z) = 0, obt ¸inem:
_
_
_
(x −1)dx + (y + 1)dy + (z −2)dz = 0;
dx
2
+dy
2
+ dz
2
+ (z −2)d
2
z = 0.
(1.4)
Dac˘ a ˆın a doua din relat ¸iile (1.4) lu˘ am drept z, pe rˆand, cele dou˘ a funct ¸ii
definite implicit de ecuat ¸ia F(x, y, z) = 0, g˘ asim:
_
¸
_
¸
_
dx
2
+ dy
2
+
_
dz
1
(x, y)
_
2
+d
2
z
1
(x, y) = 0;
dx
2
+ dy
2
+
_
dz
2
(x, y)
_
2
+d
2
z
2
(x, y) = 0.
(1.5)
Din aceste relat ¸ii, considerˆand x = 1 ¸si y = −1, z
1
(1, −1) = −2 ¸si
z
2
(1, −1) = 6, dz
1
(1, −1) = 0 ¸si dz
2
(1, −1) = 0, rezult˘ a
d
2
z
1
(1, −1) =
1
4
(dx
2
+dy
2
), d
2
z
2
(1, −1) = −
1
4
(dx
2
+dy
2
).
Aceste diferent ¸iale sunt forme p˘atratice pe IR
2
, prima pozitiv definit˘a, a
doua negativ definit˘ a. A¸sadar, funct ¸ia z = z
1
(x, y) are ˆın (1, −1) un punct
44 Ion Cr˘aciun
de minim, iar pentru funct ¸ia z = z
2
(x, y), acela¸si punct este un punct de
maxim. Valoarea minim˘ a a funct ¸iei z = z
1
(x, y) este z
1
(1, −1) = −2 iar
valoarea maxim˘ a a funct ¸iei z = z
2
(x, y) este z
2
(1, −1) = 6.
Pentru a interpreta geometric rezultatele, s˘ a scriem ecuat ¸ia F(x, y, z) = 0
ˆın forma echivalent˘ a
(x −1)
2
+ (y + 1)
2
+ (z −2)
2
−16 = 0 (1.6)
ce, ˆın IR
3
, reprezint˘ a sfera cu centrul ˆın punctul C(1, −1, 2) ¸si raza 4. Punctele
sferei ˆın care nu se poate aplica teorema de existent ¸˘ a ¸si unicitate sunt cele
de pe cercul mare al sferei aflat ˆın planul z = 2.
ˆ
In oricare alt punct x
0
al
sferei nesituat pe acest cerc, ecuat ¸ia F(x, y, z) = 0 define¸ste implicit pe z ca
funct ¸ie de x ¸si y. Dac˘ a acest punct este situat oriunde pe semisfera inferioar˘ a
planului z = 2, din (1.6) rezult˘a c˘ a funct ¸ia z = z(x, y) are expresia
z(x, y) = 2 −
_
16 −(x −1)
2
−(y + 1)
2
,
iar dac˘ a punctul x
0
se afl˘ a pe cealalt˘ a semisfer˘a, funct ¸ia z = z(x, y) are
expresia
z(x, y) = 2 +
_
16 −(x −1)
2
−(y + 1)
2
.
Cele dou˘a puncte determinate prin rezolvarea sistemului (1.3) sunt, primul
pe emisfera inferioar˘ a (z < 2), iar cel de al doilea pe semisfera superioar˘ a.
A¸sadar, funct ¸iile z = z
1
(x, y) ¸si z = z
2
(x, y) sunt
z
1
(x, y) = 2 −
_
16 −(x −1)
2
−(y + 1)
2
,
z
2
(x, y) = 2 +
_
16 −(x −1)
2
−(y + 1)
2
.
Cum punctele M
1
(1, −1, −2) ¸si M
2
(1, −1, 6) au acelea¸si abscise ¸si acelea¸si
ordonate cu centrul sferei, rezult˘ a c˘a M
1
este polul sud al sferei iar M
2
polul
nord, ele fiind ¸si puncte sferei de cote extreme.
Punctele M
1
¸si M
2
sunt puncte de extrem global ale respectiv funct ¸iilor
z
1
¸si z
2
.
Exercit ¸iul 1.3.2 S˘ a se determine extremele locale ale funct ¸iei reale z =
z(x, y) definit˘a implicit de ecuat ¸ia
F(x, y, z) = x
3
−y
2
+ z
2
−3x + 4y +z −8 = 0.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 45
Solut ¸ie. Funct ¸ia F satisface ipotezele teoremei de existent ¸˘ a ¸si unicitate a
unei funct ¸ii definite implicit de ecuat ¸ia F(x, y, z) = 0, deoarece F este dife-
rent ¸iabil˘ a pe IR
3
, exist˘ a puncte, de exemplu M
1
(1, 2, 2), ˆın care F(M
1
) = 0
iar F
,z
(1, 2, 2) = (2z+1)[
(1,2,2)
= 5 ,= 0. Prin urmare, ˆın vecin˘atatea punctului
M
1
, exist˘ a funct ¸ia z = z(x, y) definit˘a implicit de ecuat ¸ia F(x, y, z) = 0.
Pentru determinarea punctelor de extrem ale funct ¸iei definite implicit de
ecuat ¸ia F(x, y, z) = 0 ˆıntr–o vecin˘ atate a unui punct din IR
3
, calcul˘ am
∂F
∂x
(x, y, z) = 3x
2
−3,
∂F
∂y
(x, y, z) = −2y + 4,
iar apoi rezolv˘ am sistemul
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
∂F
∂x
(x, y, z) = 0,
∂F
∂y
(x, y, z) = 0,
F(x, y, z) = 0,
=⇒
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
3x
2
−3 = 0,
−2y + 4 = 0,
x
3
−y
2
+z
2
−3x + 4y + z −8 = 0.
Acest sistem are solut ¸iile:
(1, 2, −3); (1, 2, 2); (−1, 2, −2); (−1, 2, 1),
care pot fi interpretate ca puncte ˆın IR
3
.
ˆ
In toate aceste puncte, F
,z
(x, y, z) =
2z + 1 este diferit˘ a de zero.
Pentru funct ¸iile z = z
i
(x, y), i = 1, 2, 3, 4, definite implicit de ecuat ¸ia
F(x, y, z) = 0 ˆın vecin˘at˘ at ¸i ale punctelor:
M
1
(1, 2, 2); M
2
(1, 2, −3); M
3
(−1, 2, −2); M
4
(−1, 2, 1)
exist˘ a punctele stat ¸ionare
M

1
(1, 2); M

2
(1, 2) ≡ M

1
; M

3
(−1, 2); M

4
(−1, 2) ≡ M

3
.
Pentru a determina natura acestor puncte stat ¸ionare, calcul˘ am diferen-
t ¸iala de ordinul doi pentru fiecare din funct ¸iile z = z
i
(x, y)
d
2
z
i
(x, y) = −
1
F
,z
(x, y, z
i
(x, y))
_
F
,xx
(x, y, z
i
(x, y))dx
2
+
+ 2F
,xy
(x, y, z
i
(x, y))dxdy +F
,yy
(x, y, z
i
(x, y))dy
2
_
.
46 Ion Cr˘aciun
ˆ
Inlocuind derivatele part ¸iale secunde ale lui F, g˘ asim:
d
2
z
i
(x, y) = −
2
2z
i
(x, y) + 1
(3xdx
2
−dy
2
).
Corespunz˘ ator celor patru puncte ¸si totodat˘ a celor patru funct ¸ii, avem:
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
d
2
z
1
(1, 2) =
2
5
(3dx
2
−dy
2
);
d
2
z
2
(1, 2) = −
2
5
(3dx
2
−dy
2
);
d
2
z
3
(−1, 2) = −
2
3
(3dx
2
+dy
2
);
d
2
z
4
(−1, 2) =
2
3
(3dx
2
+dy
2
).
Primele dou˘a diferent ¸iale sunt forme p˘atratice nedefinite pe IR
2
, a treia
este form˘ a p˘ atratic˘ a negativ definit˘a ˆın timp cea de a patra este o form˘ a
p˘ atratic˘a pozitiv definit˘a.
ˆ
In concluzie,
• punctul M

1
(1, 2) este punct de tip ¸sa atˆ at pentru funct ¸ia z = z
1
(x, y)
cˆ at ¸si pentru funct ¸ia z = z
2
(x, y);
• M

3
(−1, 2) este punct de maxim al funct ¸iei z = z
3
(x, y);
• M

4
(−1, 2) este punct de minim al funct ¸iei z = z
4
(x, y);
• valoarea maxim˘ a a funct ¸iei z = z
3
(x, y) este −2;
• valoarea minim˘ a a funct ¸iei z = z
4
(x, y) este 1.
Nu putem s˘a ne pronunt ¸˘am dac˘a punctele de extrem ale funct ¸iilor z =
z
3
(x, y) ¸si z = z
4
(x, y) sunt globale.
ˆ
In mod cert ˆıns˘ a ele sunt puncte de
extrem local.
Exercit ¸iul 1.3.3 S˘ a se determine extremele funct ¸iei z = z(x, y) definit˘a
implicit de ecuat ¸ia
(x
2
+ y
2
+ z
2
)
2
= a
2
−x
2
−z
2
.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 47
Solut ¸ie. Ecuat ¸ia dat˘ a este echivalent˘ a cu
F(x, y, z) = 0, (1.7)
unde
F(x, y, z) = (x
2
+y
2
+z
2
)
2
−a
2
+ x
2
+z
2
.
Funct ¸ia F satisface ipotezele teoremei de existent ¸˘ a ¸si unicitate a funct ¸iilor
definite implicit de ecuat ¸ia (1.7), deci exist˘ a funct ¸ia z = z(x, y) care satisface
identitatea
F(x, y, z(x, y)) ≡ 0, (1.8)
ˆıntr–o vecin˘ atate a unui punct x
0
= (x
0
, y
0
, z
0
), cu z
0
,= 0 ¸si F(x
0
) = 0.
Funct ¸ia definit˘ a implicit pe o vecin˘ atate a punctului (x
0
, y
0
) este infinit
diferent ¸iabil˘ a ¸si ˆın orice punct al acestei vecin˘at˘ at ¸i
∂z
∂x
(x, y) = −
∂F
∂x
(x, y, z(x, y))
∂F
∂z
(x, y, z(x, y))
,
∂z
∂y
(x, y) = −
∂F
∂y
(x, y, z(x, y))
∂F
∂z
(x, y, z(x, y))
,
∂F
∂z
(x, y, z(x, y)) ,= 0.
Se pot indica cel put ¸in dou˘a puncte x
0
care se ˆıncadreaz˘ a ˆın ipotezele
teoremei de existent ¸˘a ¸si unicitate:
x
0
=
_
0, 0, −
¸

1 + 4a
2
−1
2
_
; x
0
=
_
0, 0,
¸

1 + 4a
2
−1
2
_
,
(1.9)
ˆın vecin˘atatea c˘arora exist˘a funct ¸iile z = z
1
(x, y) ¸si z = z
2
(x, y) definite
implicit de ecuat ¸ia F(x, y, z) = 0.
Pentru a determina punctele de extrem ale funct ¸iei z = z(x, y) trebuie sa
determin˘ am mai ˆıntˆ ai punctele sale critice, solut ¸ii ale sitemului
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
∂F
∂x
(x, y, z) = 0,
∂F
∂y
(x, y, z) = 0,
F(x, y, z) = 0.
Acest sistem are dou˘a solut ¸ii ¸si acestea sunt date ˆın (1.9). Prin urmare,
fiecare din funct ¸iile z = z
i
(x, y), i = 1, 2, au originea (0, 0) ca punct stat ¸ionar.
48 Ion Cr˘aciun
Pentru determinarea naturii punctelor stat ¸ionare ale celor dou˘ a funct ¸ii,
calcul˘ am d
2
z
i
(0, 0), i = 1, 2, fie dup˘a formula de calcul
d
2
z
i
(0, 0) = −
1
F
,z
(0, 0, z
i
(0, 0))
_
F
,xx
(0, 0, z
i
(0, 0))dx
2
+
+ 2F
,xy
(0, 0, z
i
(0, 0))dxdy +F
,yy
(0, 0, z
i
(0, 0))dy
2
_
,
fie diferent ¸iind de dou˘ a ori ˆın egalitatea (1.7) dup˘ a care se ia x = 0, y = 0,
z = z
i
(0, 0), cu i = 1, 2. G˘ asim:
d
2
z
i
(0, 0) = −
1
z
i
(0, 0)(1 + 2z
2
i
(0, 0))
_
(1 + 2z
2
i
(0, 0))dx
2
+ 2z
2
i
(0, 0)dy
2
_
.
Se observ˘ a c˘ a natura formei p˘atratice prin care se exprim˘ a diferent ¸ialele
de ordin doi ˆın origine ale respectiv funct ¸iilor z = z
1
(x, y) ¸si z = z
2
(x, y)
depinde doar de semnul lui z
i
(0, 0), i = 1, 2.
Cum z
1
(0, 0) < 0 ¸si z
2
(0, 0) > 0, rezult˘ a c˘ a d
2
z
1
(0, 0) ¸si d
2
z
2
(0, 0) sunt
forme p˘atratice, prima pozitiv definit˘a, iar a doua negativ definit˘a.
ˆ
In concluzie, z = z
1
(x, y), z = z
2
(x, y) au ˆın origine un punct de minim,
respectiv punct de maxim.
Exercit ¸iul 1.3.4 S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei z = f(x, y)
definit˘a implicit de ecuat ¸ia
F(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
−xz −yz + 2x + 2y + 2z −2 = 0.
Solut ¸ie. Domeniul de definit ¸ie al funct ¸iei reale F de mai sus poate fi con-
siderat c˘a este ˆıntreg spat ¸iul IR
3
, prin urmare F ∈ T(IR
3
). Funct ¸ia F este
infinit diferent ¸iabil˘ a iar derivatele sale part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai sunt:
∂F
∂x
(x, y, z) = 2x−z+2;
∂F
∂y
(x, y, z) = 2y−z+2;
∂F
∂z
(x, y, z) = −x−y+2z+2.
Putem afirma c˘ a ecuat ¸ia F(x, y, z) = 0 define¸ste implicit pe z ca funct ¸iie real˘a
f de variabilele reale x ¸si y ˆın vecin˘atatea oric˘ arui punct M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) ∈ IE
3
pentru care avemˆındeplinite condit ¸iile: F(x
0
, y
0
, z
0
) = 0;
∂F
∂z
(x
0
, y
0
, z
0
) ,= 0.
Nu este dificil de constatat c˘ a astfel de puncte M
0
exist˘ a. Presupunˆ and c˘ a
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 49
M
0
este un astfel de punct, atunci punctele critice ale lui f se determin˘a
rezolvˆ and sistemul de ecuat ¸ii
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
∂F
∂x
(x, y, z) = 0,
∂F
∂y
(x, y, z) = 0,
F(x, y, z) = 0,
=⇒
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
2x −y + 2 = 0,
2y −z + 2 = 0,
x
2
+y
2
+z
2
−xz −yz + 2x + 2y + 2z −2 = 0.
Acest sistem are solut ¸iile
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x
1
= −3 +

6,
y
1
= −3 +

6,
z
1
= −4 + 2

6,
¸si
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x
2
= −3 −

6,
y
2
= −3 −

6,
z
2
= −4 −2

6.
Consider˘ am acum punctele M
1
(x
1
, y
1
, z
1
) ¸si M
2
(x
2
, y
2
, z
2
). Derivata part ¸ial˘ a
a lui F ˆın raport cu z ˆın aceste dou˘ a puncte este diferit˘ a de zero.
ˆ
In acest mod s–au obt ¸inut dou˘ a puncte stat ¸ionare ale funct ¸iei f ¸si anume
M

1
(−3 +

6, −3 +

6) ¸si M

1
(−3 −

6, −3 −

6), valorile corespunz˘ atoare
ale funct ¸iei f fiind f(M

1
) = −4 + 2

6 respectiv f(M

2
) = −4 − 2

6. De
asemeni, utilizˆand regulile de diferent ¸iere ¸si considerˆand variabila z drept o
constant˘ a g˘asim:
d
2
(x,y)
F(x, y, z) = 2(dx
2
+dy
2
); d
2
(x,y)
F(M
1
) = 2(dx
2
+dy
2
); d
2
(x,y)
F(M
2
) = 2(dx
2
+dy
2
).
Dac˘ a preciz˘ am c˘a:
∂F
∂z
(x
1
, y
1
, z
1
) = 2

6;
∂F
∂z
(x
2
, y
2
, z
2
) = −2

6,
atunci folosind formula de calcul a diferent ¸ialei de ordinul al doilea a unei
funct ¸ii definite implicit de ecuat ¸ia F(x, y, z) = 0, obt ¸inem
d
2
f(x
1
, y
1
) = −
1
∂F
∂z
(x
1
, y
1
, z
1
)
d
2
(x,y)
F(x
1
, y
1
, z
1
) = −

6
6
(dx
2
+dy
2
),
din care tragem concluzia c˘ a diferent ¸iala a doua a lui f ˆın punctul M

1
este
negativ definit˘ a ¸si ca atare punctul M

1
este punct de maxim local pentru
funct ¸ia f ¸si valoarea maxim˘a a lui f este z
max
= f(x
1
, y
1
) = z
1
= −4 +

6.
50 Ion Cr˘aciun
ˆ
In mod similar g˘asim
d
2
f(x
2
, y
2
) = −
1
∂F
∂z
(x
2
, y
2
, z
2
)
d
2
(x,y)
F(x
2
, y
2
, z
2
) =

6
6
(dx
2
+dy
2
),
de unde deducem c˘ a diferent ¸iala a doua a lui f ˆın punctul M

2
este pozitiv
definit˘ a fapt care duce la afirmat ¸ia c˘ a punctul M

2
este punct de minim local
iar valoarea minim˘ a a lui f este z
min
= f(x
2
, y
2
) = z
2
= −4 −

6.
1.3.2 Probleme propuse
Exercit ¸iul 1.3.5 S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei y = f(x),
definit˘a implicit de ecuat ¸ia
F(x, y) = y
3
+x
2
−xy −3x −y + 4 = 0.
R˘aspuns. Punctul M
0
(5/8, −7/4) este singurul punct critic al funct ¸iei y =
f(x) definit˘a implicit de ecuat ¸ia F(x, y) = 0, ˆıntr–o vecin˘atate a lui M
0
.
Derivata secund˘ a a funct ¸iei f ˆıntr–un punct al acestei vecin˘ at˘at ¸i este
f

(x) =
(f

(x) −2)(3f
2
(x) −x −1) + (2x −f(x) −3)(6f(x)f

(x) −1)
(3f
2
(x) −x −1)
2
.
Avˆ and ˆın vedere c˘a f

(5/8) = 0 ¸si c˘ a f(5/8) = −7/4, din expresia
derivatei secunde a funct ¸iei f deducem f

(5/8) = −32/121 < 0.
Rezult˘ a c˘ a x
0
= 5/8 este punct de maxim pentru funct ¸ia y = f(x),
valoarea sa maxim˘ a fiind f
max
= −7/4.
1.4 Extreme condit ¸ionate. Metoda multipli-
catorilor lui Lagrange
1.4.1 Exemple ¸si exercit ¸ii rezolvate
Exercit ¸iul 1.4.1 S˘ a se determine punctele de extrem condit ¸ionat ale func-
t ¸iei scop f(x, y) = x
2
+ y
2
¸stiind c˘a coordonatele sale sunt supuse leg˘aturii
F(x, y) = (x −

2)
2
+ (y −

2)
2
−9 = 0
¸si apoi s˘a se dea o interpretare geometric˘a rezultatelor stabilite.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 51
Solut ¸ie. Analiza enunt ¸ului arat˘ a c˘ a avem de rezolvat o problem˘a de extrem
condit ¸ionat a unei funct ¸ii scop de dou˘ a variabile x ¸si y, supuse unei singure
leg˘ aturi.
Pentru rezolvarea acestei probleme introducem funct ¸ia lui Lagrange
L(x, y; λ) = f(x, y) + λF(x, y)
¸si determin˘ am punctele stat ¸ionare ale acesteia.
ˆ
In acest scop, anul˘am derivatele
part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ale funct ¸iei L. Se obt ¸ine ˆın acest fel sistemul de trei
ecuat ¸ii
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
2x + 2λ(x −

2) = 0,
2y + 2λ(y −

2) = 0,
(x −

2)
2
+ (y −

2)
2
−9 = 0,
care are solut ¸iile
_


2
2
, −

2
2
; −
1
3
_
;
_
5

2
2
,
5

2
2
; −
5
3
_
.
Prin urmare, funct ¸ia f are punctele stat ¸ionare condit ¸ionate
M
1
_


2
2
, −

2
2
_
; M
2
_
5

2
2
,
5

2
2
_
,
corespunz˘ atoare valorilor λ
1
= −
1
3
¸si λ
2
= −
5
3
ale multiplicatorului λ a lui
Lagrange.
Pentru a determina natura acestor puncte stat ¸ionare condit ¸ionate ale
funct ¸iei f cercet˘ am natura punctelor critice corespunz˘atoare ale funct ¸iei lui
Lagrange.
ˆ
In acest sens, calcul˘ am diferent ¸iala a doua a funct ¸iei L ˆın cele
dou˘ a puncte. Avem:
d
2
L(x
1
, y
1
; λ
1
) = 2(1 +λ
1
)(dx
2
+ dy
2
) + 2[2(x
1


2)dx + (y
1


2)dy]dλ;
d
2
L(x
2
, y
2
; λ
2
) = 2(1 +λ
2
)(dx
2
+dy
2
) + 2[2(x
2


2)dx + (y
2


2)dy]dλ.
Dar, din faptul c˘ a lu˘ am ˆın calcul numai puncte M(x, y) ale c˘ aror coordo-
nate verific˘ a leg˘atura F(x, y) = 0, prin diferent ¸ierea acesteia ¸si ˆınlocuirea
punctului M(x, y) cu punctele M
1
(x
1
, y
1
) ¸si M
2
(x
2
, y
2
) obt ¸inem
2(x
1


2)dx + 2(y
1


2)dy = 0, 2(x
2


2)dx + 2(y
2


2)dy = 0,
52 Ion Cr˘aciun
din fiecare egalitate rezultˆ and ˆın plus dy = −dx.
Astfel, diferent ¸ialele de ordinul al doilea a funct ¸iei lui Lagrangeˆın punctele
sale stat ¸ionare devin
d
2
L(x
1
, y
1
; λ
1
) =
8
3
dx
2
; d
2
L(x
2
, y
2
; λ
2
) = −
8
3
dx
2
,
constatˆ and totodat˘a c˘ a prima dintre aceste diferent ¸iale este o form˘ a p˘atratic˘a
pozitiv definit˘a, iar cea de a doua este form˘ a p˘ atratic˘ a negativ definit˘ a.
Prin urmare, M
1
este punct de minim condit ¸ionat al funct ¸iei f, iar M
2
este punct de maxim condit ¸ionat. Valorile extreme ale funct ¸iei scop sunt
f
min
= f(M
1
) = 1 ¸si f
max
= f(M
2
) = 25.
Pentru a interpreta geometric rezultatele g˘ asite s˘a observ˘ am mai ˆıntˆai c˘ a
leg˘ atura reprezint˘ a cercul de raz˘ a 3 cu centrul aflat pe prima bisectoare ˆın
punctul C(

2,

2), apoi c˘ a funct ¸ia scop este p˘ atratul distant ¸ei de la originea
reperului xOy la punctul M(x, y).
Atunci, problema de extrem condit ¸ionat poate fi reformulat˘ a astfel: dintre
toate punctele cercului s˘a se determine punctul cel mai apropiat de origine ¸si
punctul cel mai ˆındep˘artat de origine.
Cum originea este punct interior cercului, rezult˘ a c˘a cele dou˘ a puncte
sunt extremit˘ at ¸ile diametrului prin origine al cercului, diametru care se afl˘ a
pe prima bisectoare a reperului xOy. Valorile extreme ale funct ¸iei scop arat˘ a
c˘ a originea se afl˘a la o unitate de punctul M
1
¸si la

25 = 5 unit˘at ¸i de lungime
de punctul M
2
.
Exercit ¸iul 1.4.2 Determinat ¸i extremele condit ¸ionate ale funct ¸iei scop u =
xy
2
z
3
cu leg˘atura x + 2y + 3z = a, unde x > 0, y > 0, z > 0, iar a este o
constant˘a pozitiv˘a dat˘a.
Solut ¸ie. Observ˘ am c˘a funct ¸ia scop u are acelea¸si extreme ca ¸si funct ¸ia
ln u = v. Atunci, putem transfera problema dat˘a la determinarea extremelr
condit ¸ionate ale funct ¸iei scop
v = ln x + 2 ln y + 3 ln z,
leg˘ atura fiind aceea¸si.
Introducem funct ¸ia lui Lagrange a acestei probleme
L(x, y, z; λ) = ln x + 2 ln y + 3 ln z +λ(x + 2y + 3z −a)
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 53
¸si rezolv˘ am sistemul
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
1
x
+ λ = 0,
2
y
+λ = 0,
3
z
+λ = 0,
x + 2y + 3z −a = 0.
obt ¸inut prin anularea celor patru derivate part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ale funct ¸iei
L. Acest sistem are solut ¸ia
w
0
=
_
a
6
,
a
6
,
a
6
; −
6
a
_
,
care reprezint˘ a punctul stat ¸ionar a funct ¸iei L.
Rezult˘ a c˘ a funct ¸ia scop v are punctul stat ¸ionar condit ¸ionat M
0
_
a
6
,
a
6
,
a
6
_
corespunz˘ ator multiplicatorului Lagrange λ
0
= −
6
a
.
Diferent ¸iala a doua a funct ¸iei lui Lagrange ˆıntr–un punct oarecare al
domeniului ei de definit ¸ie este
d
2
L(x, y, z; λ) = −
1
x
2
dx
2

1
y
2
dy
2

1
z
2
dz
2
+ 2dλ(dx + 2dy + 3dz).
Dar, din diferent ¸ierea leg˘ aturii rezult˘a dx + 2dy + 3dz = 0, care scris˘a ˆın
forma echivalent˘a dx = −2dy − 3dz ¸si introdus˘ a ˆın expresia diferent ¸ialei a
doua ˆın care x = −2y −3z, conduce la
d
2
L(x, y, z; λ) = −
1
(2y + 3z)
2
(2dy + 3dz)
2

1
y
2
dy
2

1
z
2
dz
2
care, calculat˘a ˆın punctul stat ¸ionar d˘ a
d
2
L(M
0
; λ
0
) = d
2
L(w
0
) = −
36
25a
2
(29dy
2
+ 12dydz + 34dz
2
).
Hessiana acestei diferent ¸iale,
H
L
(w
0
) =
_
_
_
_
_

29 36
25a
2

6 36
25a
2

6 36
25a
2

34 36
25a
2
_
_
_
_
_
,
54 Ion Cr˘aciun
are minorii principali ∆
1
= −
29 36
25a
2
< 0 ¸si ∆
2
= det H
L
(w
0
) > 0 ¸si deci, con-
form criteriului lui Sylvester, d
2
L(w
0
) este o form˘a p˘ atratic˘a negativ definit˘ a.
Rezultatele stabilite demonstreaz˘ a c˘ a M
0
este un punct de maxim condi-
t ¸ionat pentru funct ¸ia v, prin urmare ¸si pentru funct ¸ia u. Pentru c˘ a
u(x, y, z) = xy
2
z
3
≤ u
max
= u(M
0
) =
_
a
6
_
6
rezult˘ a c˘ a M
0
este un punct de maxim condit ¸ionat global pentru funct ¸ia u.
Exercit ¸iul 1.4.3 Numerele pozitive x, y, z satisfac condit ¸ia x + y + z =
π
2
.
Care sunt atunci valorile extreme ale funct ¸iei u = sin x sin y sin z?
Solut ¸ie. La fel ca ˆın exercit ¸iul precedent, vom determina extremele condi-
t ¸ionate ale funct ¸iei scop
v = ln u = ln sin x + ln sin y + ln sin z,
cu leg˘atura ˆıntre variabilele sale dat˘ a de
F(x, y, z) = x +y +z −
π
2
= 0.
Punctele astfel determinate vor fi identice cu punctele de extrem condit ¸ionat
ale funct ¸iei u = u(x, y, z) cu leg˘ atura F(x, y, z) = 0.
Funct ¸ia lui Lagrange corespunz˘ atoare funct ¸iei scop v ¸si leg˘ aturii F(x, y, z) =
0 are punctul stat ¸ionar
w
0
=
_
π
6
,
π
6
,
π
6
; −

3
_
Dac˘ a t ¸inem cont de faptul c˘a prin diferent ¸ierea leg˘ aturii rezult˘ a dz =
−dx−dy, diferent ¸iala a doua a funct ¸iei lui Lagrange ˆın punctul stat ¸ionar w
0
are expresia
d
2
L(w
0
) = −8(dx
2
+dxdy +dz
2
).
Pentru c˘ a aceast˘ a diferent ¸ial˘a este o form˘ a p˘ atratic˘ a negativ definit˘ a,
rezult˘ a c˘a ˆın M
0
_
π
6
,
π
6
,
π
6
_
, punct stat ¸ionar condit ¸ionat al funct ¸iei v cores-
punz˘ ator multiplicatorului lui Lagrange λ
0
= −

3, avem un punct de maxim
condit ¸ionat al funct ¸iei v ¸si la fel va avea ¸si funct ¸ia dat˘ a u, valoarea maxim˘ a
a celei din urm˘ a fiind
u
_
π
6
,
π
6
,
π
6
_
=
1
8
.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 55
Mai mult, putem afirma c˘ a ˆın ipotezele:
x +y +z =
π
2
; x > 0; y > 0; z > 0,
au loc inegalit˘ at ¸ile
0 < sin x sin y sin z ≤
1
8
,
egalitatea realizˆandu–se dac˘ a ¸si numai dac˘ a x = y = z =
π
6
.
Exercit ¸iul 1.4.4 Utilizˆand un rat ¸ionament geometric, s˘a se determine for-
mula de calcul a distant ¸ei euclidiene de la punctul M
0
(x
0
, y
0
, z
0
) la planul
(P) de ecuat ¸ie cartezian˘a
(P) : Ax +By + Cz +D = 0,
unde A, B, C, D ∈ IR ¸si A
2
+B
2
+ C
2
> 0.
S˘a se deduc˘a apoi aceea¸si formul˘a folosind metoda multiplicatorilor lui
Lagrange.
Solut ¸ie. Fie M(x, y, z) un punct oarecare al planului (P). Coordonatele sale
trebuie s˘a verifice ecuat ¸ia planului, deci
F(x, y, z) = Ax + By +Cz + D = 0.
Distant ¸a euclidian˘ a ˆıntre punctele M ∈ (P) ¸si M
0
este
d(M
0
, M) =
_
(x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
+ (z −z
0
)
2
.
Distant ¸a d(M
0
, (P)), de la punctul M
0
la planul (P), este cea mai mic˘ a
valoare a distant ¸elor d(M
0
, M) cˆand M descrie planul (P)
d(M
0
, (P)) = min¦d(M
0
, M)[ M ∈ (P)¦.
Este evident c˘a acest minim al distant ¸elor euclidiene d(M
0
, M) se reali-
zeaz˘ a cˆ and punctul M este proiect ¸ia ortogonal˘ a M

0
a punctului M
0
pe planul
(P), prin urmare
d(M
0
, (P)) = d(M

0
, M
0
).
Punctul M

0
este intersect ¸ia dintre planul (P) ¸si normala (N) la planul
(P) care trece prin M
0
. Vectorul director al normalei (N) la planul (P) este
56 Ion Cr˘aciun
coliniar cu vectorul normalei planului N = Ai +Bj +Ck. Un punct oarecare
al spat ¸iului M(x, y, z) apart ¸ine dreptei (N) dac˘a ¸si numai dac˘a vectorul
−→
M
0
M= (x −x
0
)i + (y −y
0
)j + (z −z
0
)k
este coliniar cu vectorul N. Ace¸sti vectori sunt coliniari dac˘ a ¸si numai dac˘ a
coordonatele lor sunt proport ¸ionale. Rezult˘ a atunci c˘a ecuat ¸iile canonice ale
normalei (N) sunt
(N) :
x −x
0
A
=
y −y
0
B
=
z −z
0
C
.
Dac˘ a egal˘am rapoartele cu t ∈ IR, deducem ecuat ¸iile parametrice ale
normalei
(N) :
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x = x
0
+At,
y = y
0
+ Bt,
z = z
0
+Ct.
Coordonatele punctului M

0
sunt egale cu componentele corespunz˘ atoa-
re ale solut ¸iei sistemului format de ecuat ¸iile parametrice ale dreptei (N) ¸si
ecuat ¸ia planului (P)
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
x = x
0
+At,
y = y
0
+Bt,
z = z
0
+Ct,
Ax + By +Cz + D = 0.
Introducˆ and valorile lui x, y, z din primele trei ecuat ¸ii ale sistemului ˆın
cea de a patra deducem c˘ a
t = −
Ax
0
+ By
0
+Cz
0
+ D
A
2
+B
2
+C
2
.
Revenind cu aceast˘ a valoare a lui t ˆın primele trei ecuat ¸ii ale sistemului re-
zult˘ a coordonatele x

0
, y

0
, z

0
ale punctului M

0
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
x

0
= x
0

Ax
0
+By
0
+ Cz
0
+D
A
2
+B
2
+C
2
A
y

0
= y
0

Ax
0
+By
0
+ Cz
0
+D
A
2
+B
2
+C
2
B
z

0
= z
0

Ax
0
+By
0
+ Cz
0
+D
A
2
+B
2
+C
2
C.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 57
Acum putem determina d(M

0
, M
0
) c˘ aci aceasta este distant ¸a d(M
0
, (P))
de la punctul M
0
la planul (P). Avem
d(M

0
, M
0
) =
_
(x

0
−x
0
)
2
+ (y

0
−y
0
)
2
+ (z

0
−z
0
)
2
.
Dac˘ a se efectueaz˘a calculele, se g˘ ase¸ste c˘ a distant ¸a de la punctul M
0
la planul
(P) este dat˘ a de formula
d(M
0
, (P)) = ±
Ax
0
+By
0
+ Cz
0
+D

A
2
+ B
2
+C
2
.
Semnul plus corespunde cazului ˆın care vectorul
−→
M

0
M
0
are acela¸si sens cu
vectorul normalei N a planului (P), ceea ce este totuna cu a spune c˘ a acest
semn se ia atunci cˆand F(M
0
) > 0.
Ne propunem s˘ a determin˘am acest rezultat folosind ˆıns˘a metoda multi-
plicatorilor lui Lagrange.
Dac˘ a vom considera c˘ a funct ¸ia scop u = f(x, y, z) este p˘ atratul distant ¸ei
de la punctul M
0
la un punct M ∈ (P)
f(x, y, z) = (x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
+ (z −z
0
)
2
,
atunci avem o problem˘a tipic˘ a de extrem condit ¸ionat ˆın care leg˘atura este
F(x, y, z) = Ax +By +Cy +D = 0.
Funct ¸ia lui Lagrange este
L(x, y, z; λ) = f(x, y, z) + λF(x, y, z),
iar dac˘a avem ˆın vedere expresiile funct ¸iilor f ¸si F
L(x, y, z; λ) = (x −x
0
)
2
+ (y −y
0
)
2
+ (z −z
0
)
2
+ λ(Ax + By + Cy +D).
Sistemul care d˘a punctele stat ¸ionare ale funct ¸iei lui Lagrange este
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
2(x −x
0
) + Aλ = 0,
2(y −y
0
) + Bλ = 0,
2(z −z
0
) + Cλ = 0,
Ax +By +Cz + D = 0.
58 Ion Cr˘aciun
ˆ
Inmult ¸im prima ecuat ¸ie cu A, a doua cu B, a treia cu C, adun˘ am rezultatele
¸si t ¸inem cont de ultima ecuat ¸ie a sistemului. Obt ¸inem
λ
0
= 2
Ax
0
+By
0
+Cz
0
+D
A
2
+B
2
+C
2
.
ˆ
Inlocuind aceast˘ a valoare a lui λ ˆın primele trei ecuat ¸ii ale sistemului, de-
ducem coordonatele punctului stat ¸ionar condit ¸ionat al funct ¸iei f. Analizˆ andu–
le, constat˘am c˘ a sunt coordonatele lui M

0
.
Diferent ¸iala a doua a funct ¸iei L ˆın punctul ei critic (x

0
, y

0
, z
0
; λ
0
) are
expresia
d
2
L(x

0
, y

0
, z
0
; λ
0
) = 2(dx
2
+dy
2
+dz
2
) + 2dλ(Adx + Bdy +Cdz).
Dac˘ a se t ¸ine cont c˘a M(x, y, z) verific˘ a leg˘ atura, prin diferent ¸ierea acesteia
g˘ asim
Adx +Bdy + Cdz = 0,
astfel c˘ a diferent ¸iala a doua a funct ¸iei lui Lagrange ˆın punctul stat ¸ionar
(x

0
, y

0
, z
0
; λ
0
) devine
d
2
L(x

0
, y

0
, z
0
; λ
0
) = 2(dx
2
+dy
2
+ dz
2
).
ˆ
In aceast˘ a ultim˘a expresie a diferent ¸ialei a doua a funct ¸iei L ˆın punctul ei
stat ¸ionar ar trebui s˘ a ˆınlocuim pe dz, ˆın ipoteza c˘a C ,= 0, cu expresia
care rezult˘ a din diferent ¸iala legaturii, ˆıns˘a se vede c˘a ¸si f˘ ar˘a aceast˘ a operat ¸ie
d
2
L(x

0
, y

0
, z
0
; λ
0
) este o form˘a p˘ atratic˘ a pozitiv definit˘ a, ceea ce arat˘ a c˘a
punctul stat ¸ionar condit ¸ionat M
0
(x

0
, y

0
, z
0
) este punct de minim condit ¸ionat
pentru funct ¸ia f ¸si
f
min
= f(x

0
, y

0
, z
0
) =
(Ax
0
+By
0
+ Cz
0
+D)
2
A
2
+B
2
+C
2
.
De aici, prin extragerea radicalului, se obt ¸ine formula distant ¸ei de la
punctul M
0
la planul (P), aceea¸si cu cea care a fost dedus˘ a mai sus pe cale
geometric˘ a.
Exercit ¸iul 1.4.5 S˘ a se determine valorile extreme ale funct ¸iei
f(x, y, z) = x + 2y −2z
¸stiind c˘a variabilele sale sunt supuse restrict ¸iei
F(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
−16 = 0.
S˘a se dea o interpretare geometric˘a rezultatului.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 59
Solut ¸ie. Analizˆ and enunt ¸ul constat˘am c˘a avem de a face cu o problem˘ a de
extrem condit ¸ionat ˆın care funct ¸ia scop este f iar leg˘ atura este F(x, y, z) = 0.
Pentru a determina extremele condit ¸ionate al funct ¸iei scop f cu leg˘atura
F(x, y, z) = 0,
introducem funct ¸ia lui Lagrange
L(x, y, z; λ) = f(x, y, z) + λF(x, y, z).
Rezult˘ a c˘ a aceast˘a funct ¸ie este
L(x, y, z; λ) = x + 2y −2z +λ(x
2
+ y
2
+ z
2
−16).
Punctele stat ¸ionare condit ¸ionate se desprind din punctele critice ale func-
t ¸iei lui Lagrange, iar acestea din urm˘ a se determin˘ a rezolvˆand sistemul
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
1 + 2λx = 0
2 + 2λy = 0
−2 + 2λz = 0
x
2
+y
2
+z
2
= 16,
obt ¸inut prin anularea derivatelor part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ale funct ¸iei lui
Lagrange. Solut ¸iile acestui sistem sunt:
_

4
3
, −
8
3
,
8
3
;
3
8
_
;
_
4
3
,
8
3
, −
8
3
; −
3
8
_
.
Avˆ and ˆın vedere leg˘atura ˆıntre punctele stat ¸ionare condit ¸ionate ale func-
t ¸iei f ¸si punctele critice ale funct ¸iei lui Lagrange, rezult˘ a c˘ a f are dou˘a puncte
stat ¸ionare:
M
1
_

4
3
, −
8
3
,
8
3
_
; M
2
_
4
3
,
8
3
, −
8
3
_
.
care corespund valorilor λ
1
=
3
8
¸si respectiv λ
2
= −
3
8
ale multiplicatorului
lui Lagrange λ.
Pentru a stabili dac˘ a aceste dou˘a puncte stat ¸ionare condit ¸ionate sunt sau
nu sunt puncte de extrem condit ¸ionat pentru funct ¸ia scop, calcul˘am diferen-
t ¸iala de ordinul al doilea a funct ¸iei lui Lagrange, ˆıntˆ ai ˆıntr–un punct arbitrar
60 Ion Cr˘aciun
(x, y, z; λ) al domeniului ei de definit ¸ie ¸si apoi ˆın cele dou˘ a puncte critice
determinate. Constat˘ am c˘ a
d
2
L(x, y, z; λ) = 2λ(dx
2
+dy
2
+dz
2
) + 2(2xdx + 2ydy + 2zdz)dλ.
ˆ
Ins˘ a, din faptul c˘ a un punct oarecare M(x, y, z) trebuie s˘a satisfac˘ a leg˘ atura,
prin diferent ¸ierea acesteia obt ¸inem 2xdx+2ydy +2zdz = 0 astfel c˘ a expresia
diferent ¸ialei a doua a funct ¸iei lui Lagrange devine
d
2
L(x, y, z; λ) = 2λ(dx
2
+ dy
2
+dz
2
),
cu ment ¸iunea c˘ a ˆıntre diferent ¸ialele dx, dy ¸si dz exist˘ a leg˘atura obt ¸inut˘a prin
diferent ¸ierea egalit˘ at ¸ii F(x, y, z) = 0.
Expresiile diferent ¸ialelor de ordinul al doilea ale funct ¸iei L ˆın cele dou˘ a
puncte critice ale sale sunt:
d
2
L(M
1
; λ
1
) = 2
3
8
(dx
2
+dy
2
+dz
2
);
d
2
L(M
2
; λ
2
) = −2
3
8
(dx
2
+dy
2
+dz
2
),
ˆıntre dx, dy ¸si dz existˆ and relat ¸ia
dx = 2(dz −dy).
Introducˆ and dx ˆın expresiile celor dou˘ a diferent ¸iale, obt ¸inem:
d
2
L(M
1
; λ
1
) =
3
20
[(5dy −4dz)
2
+ 9dz
2
];
d
2
L(M
2
; λ
2
) = −
3
20
[(5dy −4dz)
2
+ 9dz
2
].
Examinˆ andu–le, constat˘am c˘ a prima dintre aceste diferent ¸iale este o form˘ a
p˘ atratic˘a pozitiv definit˘ a ˆın timp ce a doua este form˘a p˘atratic˘ a negativ
definit˘ a. Aceste rezultate arat˘a c˘ a M
1
este punct de minim condit ¸ionat al
funct ¸iei scop f, iar M
2
este punct de maxim condit ¸ionat pentru f. Evident:
f
min
= f(M
1
) = −12; f
max
= f(M
2
) = 12.
Pentru a da o interpretare geometric˘a rezultatelor g˘ asite s˘ a remarc˘ am
ˆıntˆ ai c˘ a toate punctele M(x, y, z) care satisfac leg˘ atura se afl˘ a pe sfera (S) cu
centrul ˆın origine ¸si raza 4, sfer˘ a care are ecuat ¸ia (S) : X
2
+Y
2
+Z
2
−16 = 0.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 61
Funct ¸ia de optimizat este, pˆan˘ a la un factor multiplicativ, distant ¸a de la
punctul M(x, y, z) de pe sfer˘a la planul (P) : X + 2Y −2Z = 0, care trece
prin origine ¸si are vectorul normalei N de parametri directori N = (1, 2, −2).
Deoarece distant ¸a de la punctul M(x, y, z) la planul (P) este
d(M, (P)) =
x + 2y −2z
_
1
2
+ 2
2
+ (−2)
2
=
x + 2y −2z
3
rezult˘ a c˘ a f(x, y, z) = 3d(M, (P)). De aici rezult˘ a c˘a funct ¸ia scop f este
maxim˘ a sau minim˘ a cˆ and distant ¸a de la un punct al sferei (S) la planul (P)
este maxim˘a, respectiv minim˘a.
Dintre toate punctele sferei (S), exist˘ a dou˘ a care au distant ¸e extreme la
planul (P). Aceste puncte se g˘ asesc evident la intersect ¸ia dintre dreapta (N),
normala la plan ˆın origine, ¸si sfera (S).
Pentru a determina punctele de intersect ¸ie trebuie s˘ a rezolv˘ am sistemul
format de ecuat ¸ia sferei (S) ¸si ecuat ¸iile normalei (N).
Ecuat ¸iile canonice ale normalei sunt
(N) :
X
1
=
Y
2
=
Z
−2
.
A¸sadar, trebuie s˘a rezolv˘ am sistemul
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
X
2
+Y
2
+Z
2
−16 = 0
Y = 2X
Z = −2X.
Acest sistem are solut ¸iile M
1
, M
2
¸si d(M
1
, (P)) = −4, d(M
2
, (P)) =
4. Urmeaz˘ a c˘ a f
min
= 3d(M
1
, (P)) iar f
max
= 3d(M
2
, (P)), aceasta fiind
interpretarea geometric˘ a a rezultateleor stabilite.
Exercit ¸iul 1.4.6 S˘ a se determine valorile extreme ale funct ¸iei
f(x, y, z) = x −2y + 2z
¸stiind c˘a variabilele sale sunt supuse restrict ¸iei
F(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
−9 = 0.
S˘a se dea o interpretare geometric˘a rezultatelor stabilite.
62 Ion Cr˘aciun
Solut ¸ie. Aceast˘ a problem˘ a de extrem condit ¸ionat cu o singur˘a leg˘atur˘ a
a unei funct ¸ii scop de trei variabile este foarte asem˘an˘ atoare cu cea din
exercit ¸iul precedent.
Dac˘ a se fac calculele, se g˘asesc dou˘ a puncte de extrem condit ¸ionat. Co-
ordonatele acestor puncte sunt M
1
(−1, 2, −2) ¸si M
2
(1, −2, 2), primul fiind
punct de minim iar cel de al doilea, punct de maxim. Valorile extreme ale
funct ¸iei scop vor fi f
min
= f(M
1
) = −9 ¸si f
max
= f(M
2
) = 9.
Interpretarea geometric˘ a a rezultatelor g˘asite este asem˘ an˘ atoare celei date
la exercit ¸iul precedent.
Funct ¸ia scop f(x, y, z) reprezint˘a de trei ori distant ¸a de la punctul M(x, y, z),
situat pe sfera cu centrul ˆın origine de raz˘a 3, la planul (P) : X−2Y +2Z = 0,
plan care trece prin centrul sferei. Atunci, este evident faptul c˘ a punctele
aflate la distant ¸˘ a extrem˘a de plan sunt extremit˘at ¸ile diametrului sferei care
are direct ¸ia normalei N = i −2j + 2k a planului (P).
Exercit ¸iul 1.4.7 S˘a se determine extremele locale ale funct ¸iei scop f(x, y, z) =
z condit ¸ionate de leg˘aturile
_
_
_
F
1
(x, y, z) = x +y + z = 0,
F
2
(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
−1 = 0.
S˘a se dea o interpretare geometric˘a rezultatelor g˘asite.
Solut ¸ie. Funct ¸ia lui Lagrange este
L(x, y, z; λ, µ) = f(x, y, z) + λF
1
(x, y, z) + µF
2
(x, y, z).
ˆ
Inlocuind expresiile funct ¸iei scop ¸si ale leg˘ aturilor, obt ¸inem
L(x, y, ; λ, µ) = z +λ(x +y +z) + µ(x
2
+ y
2
+z
2
−1).
S˘ a determin˘am acum derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ale funct ¸iei lui
Lagrange. Avem
∂L
∂x
(x, y, z; λ, µ) = λ + 2µx,
∂L
∂y
(x, y, z; λ, µ) = λ + 2µy,
∂L
∂z
(x, y, z; λ, µ) = 1 +λ + 2µz,
∂L
∂λ
(x, y, z; λ, µ) = F
1
(x, y, z) = x +y + z,
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 63
∂L
∂µ
(x, y, z; λ, µ) = F
2
(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
−1.
S˘ a rezolv˘ am sistemul
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
λ + 2µx = 0
λ + 2µy = 0
1 + λ + 2µz = 0
x +y +z = 0
x
2
+y
2
+z
2
= 1,
obt ¸inut prin anularea derivatelor part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ale funct ¸iei lui
Lagrange.
Solut ¸iile acestui sistem sunt:
_

6
6
,

6
6
, −2

6
6
; −
1
3
,

6
6
_
;
_


6
6
, −

6
6
, 2

6
6
; −
1
3
, −

6
6
_
.
Aceste rezultate arat˘ a c˘a funct ¸ia scop are dou˘ a puncte stat ¸ionare condi-
t ¸ionate:
M
1
_

6
6
,

6
6
, −2

6
6
_
; M
2
_


6
6
, −

6
6
, 2

6
6
_
,
corespunz˘ atoare respectiv valorilor λ
1
= −
1
3
, µ
1
=

6
6
¸si λ
2
= −
1
3
, µ
2
=


6
6
.
Diferent ¸iala a doua a funct ¸iei Lagrange este
d
2
L(x, y, z; λ, µ) = 2µ(dx
2
+dy
2
+dz
2
) + 2(dx +dy + dz)dλ+
+ 2(xdx + ydy + zdz)dµ.
Dac˘ a avem ˆın vedere faptul c˘ a ˆıntr–un punct oarecare al mult ¸imii solu-
t ¸iilor sistemului format de leg˘ aturi au loc relat ¸ile:
dx +dy +dz = 0; 2xdx + 2ydy + 2zdz = 0,
obt ¸inute prin diferent ¸ierea leg˘ aturilor, rezult˘ a c˘ a expresia diferent ¸ialei a doua
a funct ¸iei lui Lagrange devine
d
2
L(x, y, z; λ, µ) = 4µ(dx
2
+dxdy +dy
2
).
64 Ion Cr˘aciun
Pentru cazul cˆ and consider˘am primul punct stat ¸ionar condit ¸ionat dife-
rent ¸iala a doua a funct ¸iei lui Lagrange
d
2
L(x
1
, y
1
, z
1
; λ
1
, µ
1
) = 2

6
3
(dx
2
+dxdy +dy
2
)
este o form˘ a p˘atratic˘ a pozitiv definit˘ a, cea de a doua diferent ¸ial˘a
d
2
L(x
2
, y
2
, z
2
; λ
2
, µ
2
) = −2

6
3
(dx
2
+dxdy +dy
2
)
fiind o form˘ a p˘atratic˘ a negativ definit˘a.
ˆ
In concluzie, M
1
este punct de minim condit ¸ionat ˆın timp ce M
2
este un
punct de maxim condit ¸ionat al funct ¸iei scop f(x, y, z) = z.
Rezultatele pot fi interpretate geometric.
Sistemul format de leg˘aturi reprezint˘ a mult ¸imea punctelor aflate la intersect ¸ia
sferei cu centrul ˆın origine ¸si raza 1, cu planul care trece prin centrul sferei
¸si are normala de paramatri directori (1, 1, 1). Evident, planul specificat taie
sfera dup˘ a un cerc mare al ei. Atunci, funct ¸ia scop reprezint˘a cota unui punct
aflat pe cerc. Este clar acum c˘ a dintre toate punctele cercului exist˘a unul de
cea mai mic˘ a cot˘a, acesta fiind M
1
¸si un altul, M
2
, cu cea mai mare cot˘a.
Exemplul 1.4.1 Dintr–un fier cornier de lungime 20 de unit˘at ¸i ¸si o foaie
de sticl˘a cu aria egal˘a cu 16 unit˘at ¸i, urmeaz˘a s˘a se construiasc˘a un ac-
variu. Cum trebuiesc croite materialele astfel ˆıncˆat capacitatea acvariului s˘a
fie maxim˘a?
Solut ¸ie. Acvariul ce urmeaz˘a a fi proiectat are forma unui paralelipiped
dreptunghic cu lungimea x, l˘ at ¸imea y ¸si ˆın˘ alt ¸imea z, capacitatea sa fiind
atunci egal˘a cu xyz.
Putem presupune c˘ a x ≥ y ≥ z > 0.
Laturile paralelipipedului provin din fierul cornier, deci ˆınsumarea lungim-
ilor acestora trebuie s˘a dea lungimea materialului. Cum din cele 12 muchii
ale unui paralelipiped din fiecare dimensiune sunt cˆate patru, urmeaz˘a c˘ a
x +y +z = 5.
Oricare din cele ¸sase fet ¸e ale paralelipipedului este un dreptunghi de arie
fie xy, fie yz, fie zx. Deoarece sunt cˆate dou˘a dreptunghiuri cu acelea¸si dimen-
siuni ¸si pentru c˘ a provin din foaia de sticl˘a ce trebuie ˆınˆıntregime consumat˘a,
suma ariilor acestor fet ¸e trebuie s˘a fie 16. Prin urmare, xy +yz +zx = 8.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 65
Constat˘ am c˘ a pentru a rezolva problema dat˘a trebuie s˘a solut ¸ion˘ am o
problem˘ a de extrem condit ¸ionat ˆın care funct ¸ia scop, definit˘ a pe mult ¸imea
deschis˘ a D = ¦M(x, y, z)[ x ≥ y ≥ z > 0¦, este f(x, y, z) = xyz, iar leg˘aturile
sunt:
F
1
(x, y, z) = x + y +z −5 = 0, F
2
(x, y, z) = xy +yz +zx −8 = 0.
Fie L(x, y, z; λ, µ) funct ¸ia lui Lagrange corespunz˘ atoare
L(x, y, z; λ, µ) = f(x, y, z) + λF
1
(x, y, z) + µF
2
(x, y, z).
Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale ei sunt:
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
∂L
∂x
(x, y, z; λ, µ) = yz +λ + µ(y +z),
∂L
∂y
(x, y, z; λ, µ) = zx +λ +µ(z +x),
∂L
∂z
(x, y, z; λ, µ) = xy + λ +µ(x +y),
∂L
∂λ
(x, y, z; λ, µ) = F
1
(x, y, z),
∂L
∂µ
(x, y, z; λ, µ) = F
2
(x, y, z).
Sistemul de cinci ecuat ¸ii cu cinci necunoscute format prin anularea acestor
derivate part ¸iale este
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
yz +λ + µ(y + z) = 0,
zx + λ +µ(z +x) = 0,
xy + λ +µ(x +y) = 0,
x +y + z −5 = 0,
xy + yz +zx −8 = 0.
(1.10)
Pentru a rezolva mai simplu acest sistem, observ˘am c˘a primele trei ecuat ¸ii
ale sale pot fi interpretate ca un sistem liniar ¸si omogen ˆın necunoscutele 1, λ
¸si µ. Fiindc˘ a o solut ¸ie a acestui sistem este nebanal˘a (prima sa component˘a
este egal˘a cu 1), urmeaz˘a c˘ a rangul matricii sistemului trebuie s˘a fie mai mic
decˆ at 3 ¸si deci
66 Ion Cr˘aciun
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
yz 1 y +z
zx 1 z +x
xy 1 x + y
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0 =⇒ (z −y)(3x
2
−10x + 8) = 0.
Egalarea cu zero a fiec˘arui factor din ecuat ¸ia rezultat˘a, la care se adaug˘ a
ultimele dou˘a ecuat ¸ii ale sistemului (1.10), conduce la dou˘ a sisteme de trei
ecuat ¸ii cu necunoscutele x, y ¸si z
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
z −y = 0,
x +y + z −5 = 0,
xy + yz + zx −8 = 0,
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
3x
2
−10x + 8 = 0,
x +y +z −5 = 0,
xy +yz + zx −8 = 0.
Solut ¸iile acestor sisteme sunt:
(1, 2, 2);
_
7
3
,
4
3
,
4
3
_
; (2, 2, 1); (2, 1, 2);
_
4
3
,
7
3
,
4
3
_
;
_
4
3
,
4
3
,
7
3
_
,
dar numai dou˘a se ˆıncadreaz˘ a ˆın datele problemei ¸si anume:
_
7
3
,
4
3
,
4
3
_
; (2, 2, 1).
Pentru a determina valorile parametrilor lui Lagrange λ ¸si µ corespunz˘ a-
toare acestor solut ¸ii, vom ˆınlocui pe rˆ and componentele acestora ˆın primele
trei ecuat ¸ii ale sistemului (1.10) ¸si astfel g˘ asim pentru perechea (λ, µ) respec-
tiv valorile:
_
16
9
, −
4
3
_
; (4, −2).
Prin urmare, funct ¸ia lui Lagrange are dou˘a puncte stat ¸ionare:
_
7
3
,
4
3
,
4
3
;
16
9
, −
4
3
_
; (2, 2, 1; 4, −2)
¸si deci, funct ¸ia scop are dou˘ a puncte stat ¸ionare condit ¸ionate:
M
1
_
7
3
,
4
3
,
4
3
_
; M
2
(2, 2, 1),
corespunz˘ atoare respectiv celor dou˘a perechi de valori ale lui λ ¸si µ.
Diferent ¸ierea leg˘aturilor ˆıntr–un punct arbitrar al mult ¸imii D, conduce la
dx +dy +dz = 0, (y +z)dx + (z +x)dy + (x +y)dz = 0,
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 67
care ˆın cele dou˘a puncte stat ¸ionare condit ¸ionate, devin
_
_
_
dx +dy +dz = 0,
8dx + 11(dy + dz) = 0,
_
_
_
dx + dy +dz = 0,
3(dx +dy) + 4dz = 0.
Din primul sistem obt ¸inem dx = 0 ¸si dz = −dy, iar din al doilea dy = −dx
¸si dz = 0.
Diferent ¸iala de ordinul al doilea a funct ¸iei lui Lagrange, ˆıntr–un punct
arbitrar al mult ¸imii D, are expresia
d
2
L(x, y, z; λ, µ) = 2[(z +µ)dxdy + (x + µ)dydz + (y + µ)dzdx]+
+2(dx +dy + dz)dλ + 2[(y +z)dx + (z + x)dy + (x + y)dz]dµ.
care, ˆın cele dou˘a puncte stat ¸ionare ale funct ¸iei L, devine:
d
2
L
_
M
1
;
16
9
, −
4
3
_
= −2dy
2
; d
2
L(M
2
; 4, −2) = 2dx
2
.
Prima diferent ¸ial˘ a este o form˘a p˘ atratic˘ a negativ definit˘ a ¸si deci M
1
este
punct de maxim condit ¸ionat, iar cea de a doua este o form˘ a p˘ atratic˘ a pozitiv
definit˘ a, fapt ce atrage c˘a punctul M
2
este punct de minim condit ¸ionat.
Valorile extreme corespunz˘atoare ale funct ¸iei scop sunt: f
max
= f(M
1
) =
112
27
; f
min
= f(M
2
) = 4.
ˆ
In concluzie, problema dat˘ a revine la dimensionarea fierului cornier ˆın
patru buc˘at ¸i a cˆ ate 5 unit˘ at ¸i lungime, fiecare din ele urmˆ and a fi divizat˘ a ˆın
cˆ ate trei buc˘ at ¸i cu lungimile:
7
3
;
4
3
;
4
3
.
Cˆ at prive¸ste foaia de sticl˘ a, aceasta urmeaz˘a a fi croit˘a ˆın dou˘ a p˘ art ¸i cu
arii egale, fiecare parte la rˆ andu–i urmˆ and a fi divizat˘a ˆın trei buc˘ at ¸i avˆand
ariile:
28
9
;
28
9
;
16
9
.
Pentru aceasta, se comand˘ a foaia de sticl˘a cu lungimea de 6 unit˘at ¸i ¸si l˘at ¸imea
de
8
3
unit˘ at ¸i. Foaia astfel comandat˘a se divizeaz˘a apoi ˆın dou˘a p˘ art ¸i identice
cu dimensiunile 6 ¸si
4
3
. Din fiecare parte se extrage un p˘ atrat cu latura
4
3
,
68 Ion Cr˘aciun
iar din cele dou˘a buc˘ at ¸i r˘ amase se croiesc cˆ ate dou˘a dreptunghiuri identice
de dimensiuni
7
3
¸si
4
3
.
Exemplul 1.4.2 S˘ a se dimensioneze o cutie paralelipipedic˘a de volum dat
a
3
, astfel ca aria acesteia, f˘ar˘a capac, s˘a fie minim˘a.
Solut ¸ie. Fie x, y dimensiunile fet ¸ei inferioare a cutiei ¸si z ˆın˘alt ¸imea acesteia.
Dimensionarea cutiei, cu capacitatea prestabilit˘ a egal˘a cu a
3
, astfel ˆıncˆ at
aria acesteia, f˘ ar˘a capac, s˘ a fie minim˘a, se realizeaz˘ a rezolvˆ and o problem˘a
de extrem cu leg˘ aturi, ˆın care funct ¸ia scop este
S : D →IR+

, S(x, y, z) = xy + 2(yz +zx),
unde D = ¦(x, y, z) ∈ IR
3
[ x > 0, y > 0, z > 0¦, iar leg˘atura este
F(x, y, z) = xyz −a
3
= 0.
Ca ¸si pˆ an˘ a acum, introducem funct ¸ia lui Lagrange
L(x, y, z; λ) = xy + 2(yz +zx) + λ(xyz −a
3
),
derivatele sale part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai fiind
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
∂L
∂x
(x, y, z; λ) = y + 2z +λyz,
∂L
∂y
(x, y, z; λ) = x + 2z + λzx,
∂L
∂z
(x, y, z; λ) = 2(x +y) + λxy,
∂L
∂λ
(x, y, z; λ) = xyz −a
3
.
Egalˆ and cu zero aceste derivate ¸si ˆımp˘ art ¸ind respectiv cu yz, zx, xy
primele trei ecuat ¸ii ale sistemului, se obt ¸ine sistemul
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
1
z
+
2
y
+λ = 0,
1
z
+
2
x
+ λ = 0,
2
x
+
2
y
+ λ = 0,
xyz −a
3
= 0,
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 69
echivalent cu sistemul ale c˘ arui solut ¸ii sunt punctele stat ¸ionare ale funct ¸iei
lui Lagrange. Acest sistem are o singur˘ a solut ¸ie
_
a
3

2, a
3

2,
a
3

2
2
; −
2
3

4
a
_
,
din care rezult˘a c˘ a funct ¸ia scop S = S(x, y, z) are punctul stat ¸ionar condi-
t ¸ionat
M
0
_
a
3

2, a
3

2,
a
3

2
2
_
corespunz˘ ator valorii λ
0
= −
2
3

4
a
a multiplicatorului Lagrange λ.
Diferent ¸ierea leg˘ aturii ˆın punctul stat ¸ionar condit ¸ionat pune ˆın evident ¸˘ a
urm˘ atoarea leg˘ atur˘ a ˆıntre diferent ¸ialele variabilelor x, y ¸si z
dz = −
1
2
(dx +dy).
Calculul diferent ¸ialei a doua a funct ¸iei lui Lagrangeˆın punctul ei stat ¸ionar,
ˆın care se t ¸ine cont de leg˘ atura dintre diferent ¸ialele variabilelor, conduce la
expresia
d
2
L(M
0
; λ
0
) = 2(dx
2
+dxdy +dy
2
).
Constat˘ am c˘a d
2
L(M
0
; λ
0
) este o form˘a p˘ atratic˘ a pozitiv definit˘ a ceea ce
atrage faptul c˘ a punctul M
0
este punct de minim condit ¸ionat pentru funct ¸ia
scop.
Prin urmare, capacul cutiei trebuie s˘ a fie un p˘atrat cu latura a
3

2 ¸si dac˘a
ˆın˘alt ¸imea sa este
a
3

2
2
, atunci aria cutiei, f˘ ar˘a capac, are valoarea minim˘ a
S
min
= 3a
2
3

4. Capacitatea cutiei este evident egal˘ a cu a
3
.
Exemplul 1.4.3 Fie a
i
≥ 0, x
i
≥ 0, i = 1, 2, , n, p > 1 ¸si q > 0 astfel
ˆıncˆat
1
p
+
1
q
= 1.
ˆ
In aceste ipoteze are loc inegalitatea
n

i=1
a
i
x
i

_
n

i=1
a
p
i
_1
p

_
n

i=1
x
q
i
_1
q
,
numit˘a inegalitatea lui H˝older.
70 Ion Cr˘aciun
Solut ¸ie. Consider˘ am funct ¸ia real˘ a de n variabile reale
u : D →IR
+
, u(x
1
, x
2
, , x
n
) =
_
n

i=1
a
p
i
_1
p

_
n

i=1
x
q
i
_1
q
,
D = ¦x = (x
1
, x
2
, , x
n
) ∈ IR
n
[ x
i
≥ 0, i = 1, 2, , n¦
(1.11)
¸si egalitatea A =
n

i=1
a
i
x
i
, ˆın care A ∈ IR este o constant˘a.
Ne propunem s˘ a determin˘ am extremele condit ¸ionate ale funct ¸iei scop u
cu leg˘atura
F(x
1
, x
2
, , x
n
) = A −
n

i=1
a
i
x
i
= 0. (1.12)
Pentru aceasta, consider˘ am funct ¸ia lui Lagrange
L(x; λ) =
_
n

i=1
a
p
i
_1
p

_
n

i=1
x
q
i
_1
q
+λ(A −
n

i=1
a
i
x
i
),
derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale acesteia
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
L
,j
(x; λ) = x
q−1
j
_
n

i=1
a
p
i
_1
p

_
n

i=1
x
q
i
_1
q
−1
−λa
j
,
L

(x; λ) = A −
n

i=1
a
i
x
i
,
¸si sistemul de n + 1 ecuat ¸ii cu necunoscutele x
1
, x
2
, , x
n
¸si λ
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
x
q−1
j
_
n

i=1
a
p
i
_1
p

_
n

i=1
x
q
i
_1
q
−1
= λa
j
, j = 1, 2, , n,
n

i=1
a
i
x
i
= A,
(1.13)
obt ¸inut prin anularea derivatelor part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ale funct ¸iei L.
F˘ ar˘a a restrˆange generalitatea putem presupune c˘ a x
i
> 0 ¸si a
i
> 0.
ˆ
Imp˘ art ¸ind membru cu membru oricare dou˘ a ecuat ¸ii din primele n ale sis-
temului (1.13), de exemplu cele de indici j ¸si m, avem
_
x
j
x
m
_
q−1
=
a
j
a
m
.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 71
Pentru un m fixat, rezult˘a
x
j
= x
m
_
a
j
a
m
_ 1
q−1
, j ∈ ¦1, 2, , n¦ ¸ ¦m¦. (1.14)
ˆ
Inlocuind (1.14) ˆın (1.12), obt ¸inem
n

i=1
i=m
a
i
x
m
_
a
i
a
m
_ 1
q−1
+ a
m
x
m
= A,
sau
x
m
a
1
q−1
m

n

i=1
a
q
q−1
i
= A. (1.15)
Dac˘ a t ¸inem cont c˘ a
q
q −1
= p ¸si
1
q −1
=
p
q
, din (1.15) deducem coordo-
natele x
0
m
ale punctului stat ¸ionar condit ¸ionat x
0
al funct ¸iei u
x
0
m
=
A
n

i=1
a
p
i
a
p
q
m, m = 1, 2, , n.
(1.16)
Diferent ¸iala de ordinul 1 a funct ¸iei lui Lagrange ˆıntr–un punct arbitrar al
ei este
dL(x; λ) =
_
n

i=1
a
p
i
_1
p
_
n

i=1
x
q
i
_1
q
−1
n

j=1
x
q−1
j
dx
j
−λ
n

j=1
a
j
dx
j
. (1.17)
Dar punctul x = (x
1
, x
2
, , x
n
) ∈ D verific˘ a leg˘ atura (1.12) care, dup˘ a
diferent ¸iere, devine
n

j=1
a
j
dx
j
= 0. (1.18)
Folosirea acesteia ˆın (1.17) conduce la
dL(x; λ) =
_
n

i=1
a
p
i
_1
p
_
n

i=1
x
q
i
_1
q
−1
n

j=1
x
q−1
j
dx
j
.
Diferent ¸iind ˆın ambii membri aceast˘ a nou˘a expresie, obt ¸inem
d
2
L(x; λ) =
_
n

i=1
a
p
i
_1
p
_
(q −1)
_
n

i=1
x
q
i
_1
q
−1
n

j=1
x
q−2
j
dx
2
j
+
+(1 −q)
_
n

i=1
x
q
i
_1
q
−2
_
n

j=1
x
q−1
j
dx
j
_
2
_
.
(1.19)
72 Ion Cr˘aciun
S˘ a cercet˘am ce devine diferent ¸iala (1.19) ˆın punctul stat ¸ionar condit ¸ionat
x
0
al funct ¸iei u.
Folosind (1.16) precum ¸si relat ¸iile ˆıntre p ¸si q constat˘ am mai ˆıntˆ ai c˘ a
n

m=1
(x
0
j
)
q−1
dx
j
=
n

m=1
_
A

n
i=1
a
p
i
a
p
q
j
_
q−1
dx
j
=
_
A

n
i=1
a
p
i
_
q−1

n

m=1
a
j
dx
j
= 0.
Cu acestea, diferent ¸iala de ordinul 2 a funct ¸iei L ˆın punctul ei stat ¸ionar
este (de valoarea lui λ
0
nu avem nevoie pentru c˘a ea nu apare ˆın exprsia
(1.19))
d
2
L(x
0
; λ
0
) = (q −1)
_
n

i=1
a
p
i
_1
p
_
n

i=1
(x
0
i
)
q
_1
q
−1
n

j=1
(x
0
j
)
q−2
dx
2
j
.
(1.20)
F˘ ar˘a a utiliza relat ¸ia (1.18), constat˘ am c˘a (1.20) este o form˘ a p˘ atratic˘ a
pozitiv definit˘ a pe IR
n
. Dac˘ a ˆıns˘ a utiliz˘ am (1.18), diferent ¸iala (1.20) este, de
asemenea, o form˘ a p˘atratic˘ a pozitiv definit˘ a, ˆıns˘ a pe IR
n−1
.
A¸sadar, funct ¸ia u are un punct de minim condit ¸ionat global, iar valoarea
sa minim˘a este u
min
= u(x
0
) = A ¸si ca atare se poate scrie
A ≤ u(x
1
, x
2
, , x
n
), (∀) x = (x
1
, x
2
, , x
n
) ∈ D. (1.21)
Din (1.12), (1.11) ¸si (1.21) rezult˘a inegalitatea lui H˝ older.
Exercit ¸iul 1.4.8 Fie D = ¦(x, y) ∈ IR
2
[ x ≥ 0, y ≥ 0¦ ¸si n ∈ IN

. S˘a se
demonstreze c˘a are loc inegalitatea
x
n
+y
n
2

_
x +y
2
_
n
, (∀) (x, y) ∈ D.
Solut ¸ie. Determin˘ am extremele condit ¸ionate ale funct ¸iei scop
f : D →IR
+
, f(x, y) =
x
n
+y
n
2
cu leg˘atura
F(x, y) = s −x −y = 0,
unde s este un num˘ar nenegativ considerat ca un parametru. Funct ¸ia lui
Lagrange corespunz˘atoare este
L(x, y; λ) = f(x, y) + λF(x, y) =
x
n
+y
n
2
+ λ(s −x −y),
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 73
iar derivatele part ¸iale de ordinul 1 ale sale sunt:
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
∂L
∂x
(x, y; λ) =
n
2
x
n−1
−λ;
∂L
∂y
(x, y; λ) =
n
2
y
n−1
−λ;
∂L
∂λ
(x, y; λ) = s −x −y.
Sistemul format prin anularea derivatelor part ¸iale de ordinul 1 are solut ¸ia
x
0
=
s
2
, y
0
=
s
2
; λ
0
=
n
2
_
s
2
_
n−1
¸si deci (x
0
, y
0
; λ
0
) este punct critic al funct ¸iei lui Lagrange, iar M
0
(x
0
, y
0
)
este punct stat ¸ionar condit ¸ionat al funct ¸iei scop f corespunz˘ ator valorii λ
0
a
multiplicatorului Lagrange λ.
Natura punctului stat ¸ionar condit ¸ionat al funct ¸iei scop f este aceea¸si cu
natura punctului critic al funct ¸iei lui Lagrange, aceasta din urm˘a stabilindu–
se ˆın urma studierii diferent ¸ialei de ordinul al doilea al funct ¸iei L ˆın punctul
(x
0
, y
0
; λ
0
).
Dac˘ a avem ˆın vedere c˘a dy = −dx, fapt ce rezult˘ a din diferent ¸ierea
leg˘ aturii F(x, y) = 0, rezult˘ a c˘ a
d
2
L(x
0
, y
0
; λ
0
) = n(n −1)
_
s
2
_
n−2
dx
2
,
din care se vede c˘ a diferent ¸iala de studiat este o form˘ a p˘atratic˘ a pozitiv
definit˘ a pe IR, fapt ce atrage c˘ a M
0
este punct de minim global al funct ¸iei
scop f. Prin urmare,
f(x, y) ≥ f(x
0
, y
0
) =⇒
x
n
+ y
n
2

(
s
2
)
n
+ (
s
2
)
n
2
=
_
s
2
_
n
=
_
x +y
2
_
n
¸si cu acestea inegalitatea este demonstrat˘ a.
Exemplul 1.4.4 Dac˘a forma p˘atratic˘a
h : IR
n
→IR, h(x) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
74 Ion Cr˘aciun
este pozitiv definit˘a, exist˘a α > 0 ¸si β > 0 astfel ˆıncˆat
α|x|
2
≤ h(x) ≤ β|x|
2
, (∀) x ∈ IR
n
, (1.22)
unde |x| =
¸
¸
¸
_
n

i=1
x
2
i
este norma euclidian˘a a vectorului x = (x
1
, x
2
, , x
n
).
Solut ¸ie. Vom determina ˆıntˆ ai valorile extreme ale funct ¸iei h pe sfera din
spat ¸iul euclidian IR
n
cu centrul ˆın origine ¸si raza unitate
x
2
1
+x
2
2
+ +x
2
n
−1 = 0.
Aceasta este o problem˘ a de extrem condit ¸ionat a funct ¸iei h cu leg˘atura
F(x) = F(x
1
, x
2
, , x
n
) = 1 −x
2
1
−x
2
2
− −x
2
n
= 0.
Pentru a o rezolva, introducem funct ¸ia lui Lagrange
L(x; λ) = h(x) + λF(x) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
x
i
x
j
+λ(1 −x
2
1
−x
2
2
− −x
2
n
),
determin˘ am derivatele part ¸iale de ordinul 1 ale sale
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
∂L
∂x
i
(x; λ) = 2
_
n

j=1
a
ij
x
j
−λx
i
_
, i = 1, 2, , n,
∂L
∂λ
(x; λ) = 1 −|x|
2
,
¸si apoi rezolv˘am sistemul de n+1 ecuat ¸ii ˆın necunoscutele x
1
, x
2
, , x
n
¸si λ
_
¸
¸
_
¸
¸
_
n

j=1
(a
ij
−λδ
ij
)x
j
= 0,
1 −|x|
2
= 0,
(1.23)
obt ¸inut prin anularea derivatelor part ¸ialeˆın care, folosind simbolul Kronecker
δ
ij
, termenul −λx
i
al ecuat ¸iei de rang i s–a scris ca −λ
n

j=1
δ
ij
x
j
.
ˆ
In calculul derivatelor part ¸iale ale funct ¸iei L ˆın raport cu variabilele x
i
s–au aplicat regulile de derivare a sumei ¸si produsului de funct ¸ii ¸si s–a t ¸inut
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 75
cont de faptul c˘ a matricea A = (a
ij
) ∈ /
n×n
(IR) a formei p˘ atratice h este
simetric˘ a (a
ij
= a
ji
).
Subsistemul format de primele n ecuat ¸ii ale sistemului (1.23)
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
(a
11
−λ)x
1
+ a
12
x
2
+ + a
1n
x
n
= 0,
a
21
x
1
+ (a
22
−λ)x
2
+ + a
2n
x
n
= 0,

a
n1
x
1
+ a
n2
x
2
+ + (a
nn
−λ)x
n
= 0
este un sistem liniar ¸si omogen ˆın necunocutele x
1
, x
2
, , x
n
, necunoscuta
λ fiind considerat˘ a un parametru real. Acesta are solut ¸ii nebanale dac˘ a ¸si
numai dac˘ a determinantul matricei sale este nul,
P(λ) = det (A −λI
n
) = 0.
Ecuat ¸ia P(λ) = 0 este ecuat ¸ia caracteristic˘ a a matricei A, iar r˘ad˘ acinile
sale sunt valorile proprii ale matricei A. Deorece h este form˘ a p˘ atratic˘a pozitiv
definit˘ a, matricea acesteia A are valorile proprii reale, pozitive ¸si distincte.
Fie c˘a acestea sunt λ
1
, λ
2
, λ
n
.
Prin urmare, pentru fiecare valoare a lui i ˆıntre 1 ¸si n, sistemul
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
(a
11
−λ
i
)x
1
+ a
12
x
2
+ + a
1n
x
n
= 0,
a
21
x
1
+ (a
22
−λ
i
)x
2
+ + a
2n
x
n
= 0,

a
n1
x
1
+ a
n2
x
2
+ + (a
nn
−λ
i
)x
n
= 0
(1.24)
are solut ¸ii nebanale. Fie y
(i)
= (y
(i)
1
, y
(i)
2
, , y
(i)
n
) o astfel de solut ¸ie. Sistemul
(1.24) fiind liniar ¸si omogen, rezult˘a c˘ a x
(i)
= ky
(i)
este, de asemenea, solut ¸ie
nebanal˘ a dac˘a k este o constant˘ a real˘a nenul˘ a oarecare.
ˆ
In particular, pentru
k =
1
|y
(i)
|
solut ¸ia corespunz˘ atoare a sistemului (1.24) este de norm˘ a unitate.
Dac˘ a x
(i)
= (x
(i)
1
, x
(i)
2
, , x
(i)
n
) este o solut ¸ie nebanal˘a a sistemului (1.24),
cu
|x
(i)
| = 1 =⇒ (x
i
1
)
2
+ (x
(i)
2
)
2
+ + (x
(i)
n
)
2
= 1 =⇒ F(x
(i)
) = 0,
(1.25)
atunci
(x
(i)
1
, x
(i)
2
, , x
(i)
n
; λ
i
) (1.26)
76 Ion Cr˘aciun
este un punct stat ¸ionar pentru funct ¸ia lui Lagrange, iar
M
i
(x
(i)
1
, x
(i)
2
, , x
(i)
n
)
este punct stat ¸ionar condit ¸ionat pentru funct ¸ia h corespunz˘ ator valorii λ
i
a
multiplicatorului lui Lagrange.
S˘ a determin˘ am valorile funct ¸iei h ˆın punctele stat ¸ionare condit ¸ionate M
1
,
M
2
, , M
n
. Pentru aceasta, scriem relat ¸iile
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
a
11
x
(i)
1
+ a
12
x
2
+ +a
1n
x
n
= λ
i
x
(i)
1
,
a
21
x
(i)
1
+ a
22
x
(i)
2
+ + a
2n
x
n
= λ
i
x
(i)
2
,

a
n1
x
(i)
1
+ a
n2
x
(i)
2
+ + a
nn
x
(i)
n
= λ
i
x
(i)
n
,
(1.27)
care exprim˘a faptul c˘ a x
(i)
este o solut ¸ie a sistemului (1.24). Dac˘ a ˆınmult ¸im
cele n egalit˘ at ¸i din (1.27) respectiv cu x
(i)
1
, x
(i)
2
, , x
(i)
n
, adun˘ am rezultatele
membru cu membru ¸si t ¸inem seama de (1.25), obt ¸inem
h(x
(i)
) = λ
i
, i = 1, 2, , n. (1.28)
Diferent ¸ialele de ordinul 2 ale funct ¸iei lui Lagrange ˆın punctele stat ¸ionare
(1.26) au expresiile
d
2
L(x
(i)
; λ
i
) =
n

i=1
n

j=1
a
ij
dx
i
dx
j
¸si cum h este o form˘ a p˘ atratic˘ a pozitiv definit˘a va rezulta c˘a ¸si aceatea sunt
forme p˘atratice pozitiv definite.
A¸sadar, toate cele n puncte stat ¸ionare condit ¸ionate ale funct ¸iei h sunt
puncte de minim condit ¸ionat, iar valorile saleˆın aceste puncte sunt λ
1
, λ
2
, ,
λ
n
.
Fie α = min¦λ
1
, λ
2
, , λ
n
¦, β = max¦λ
1
, λ
2
, , λ
n
¦. Atunci,
α ≤ h(x), (∀) x ∈ IR
n
, |x| = 1. (1.29)
Pe de alt˘ a parte, funct ¸ia h fiind un polinom omogen de gradul al doilea
ˆın variabilele x
1
, x
2
, , x
n
, deci o funct ¸ie continu˘a, iar sfera
(S) = ¦x ∈ IR
n
[ |x| = 1¦ ⊂ IR
n
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 77
o mult ¸ime compact˘ a ˆın IR
n
, conform teoremei lui Weierstrass, funct ¸ia h este
m˘ arginit˘a ¸si ˆı¸si atinge efectiv marginile.
Din (1.29) rezult˘ a c˘ a marginea inferioar˘ a a valorilor funct ¸iei hˆın punctele
sferei (S) este α.
Cˆ at prive¸ste marginea superioar˘a a valorilor funct ¸iei h pe sfera (S), aceasta
este β, deoarece, ˆın caz contrar, din (1.28) ¸si din faptul c˘a oricare din punc-
tele M
1
, M
2
, , M
n
este punct de minim condit ¸ionat al funct ¸iei h rezult˘ a
c˘ a exist˘a o vecin˘ atate V ˆın IR
n
a punctului considerat cu proprietatea c˘ a
valorile funct ¸iei h ˆın punctele intersect ¸iei acestei vecin˘at˘ at ¸i cu sfera (S) sunt
mai mari sau cel put ¸in egale cu β. Acest rezultat ˆıns˘a contrazice c˘ a β este
marginea superioar˘a a valorilor funct ¸iei h ˆın punctele sferei (S).
ˆ
In concluzie, dac˘ a t ¸inem cont ¸si de (1.29), putem afirma c˘a
α ≤ h(x) ≤ β, (∀) x ∈ IR
n
, |x| = 1. (1.30)
Forma p˘ atratic˘ a h fiind o funct ¸ie omogen˘ a de gradul doi, avem
h(tx) = t
2
h(x), (∀) x ∈ IR
n
, (∀) t ∈ IR. (1.31)
S˘ a consider˘am acum un element oarecare x ∈ IR
n
¸¦0¦. Dac˘ a acest vector
este versor, atunci (1.30) este echivalent˘ a cu
α|x|
2
≤ h(x) ≤ β|x|
2
, (∀) x ∈ (S). (1.32)
Dac˘ a vectorul x ∈ IR
n
¸ ¦0¦ nu este versor, atunci vectorul
y =
1
|x|
x (1.33)
este versor ¸si, conform (1.30),
α ≤ h(y) ≤ β. (1.34)
Relat ¸iile (1.31) −(1.34) conduc la
α|x|
2
≤ h(x) ≤ β|x|
2
, (∀) x ∈ IR
n
¸ ¦0¦. (1.35)
ˆ
In sfˆ ar¸sit, considerˆ and vectorul nul din IR
n
¸si t ¸inˆ and cont c˘ a h(0) = 0,
avem
α|0|
2
= h(0) = β|0|
2
. (1.36)
Din (1.35) ¸si (1.36) rezult˘a (1.22), ceea ce trebuia de demonstrat.
78 Ion Cr˘aciun
Exercit ¸iul 1.4.9 S˘a se g˘aseasc˘a cea mai mic˘a ¸si cea mai mare valoare a
funct ¸iei
f : D →IR, f(x
1
, x
2
, , x
n
) =
a
1
x
1
+
a
2
x
2
+ +
a
n
x
n
,
¸stiind c˘a x
1
> 0, x
2
> 0, , x
n
> 0 satisfac condit ¸ia (leg˘atura)
F(x
1
, x
2
, , x
n
) = b
1
x
1
+b
2
x
2
+ + b
n
x
n
−p = 0,
unde: a
1
, a
2
, , a
n
; b
1
, b
2
, , b
n
; p sunt numere pozitive cunoscute.
Solut ¸ie. Vom determina valorile extreme ale funct ¸iei f ˆın condit ¸iile impuse
folosind metoda multiplicatorilor a lui Lagrange. Pentru aceasta introducem
funct ¸ia
L(x
1
, x
2
, , x
n
; λ) =
a
1
x
1
+
a
2
x
2
+ +
a
n
x
n
+λ(b
1
x
1
+ b
2
x
2
+ +b
n
x
n
−p).
Anularea derivatelor part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale acestei funct ¸ii conduce
la punctul stat ¸ionar condit ¸ionat M
0
al funct ¸iei f ale c˘arui coordonate sunt
x
0
i
=
p

a
1
b
1
+

a
2
b
2
+ +

a
n
b
n
¸
a
i
b
i
, i = 1, 2, , n,
punct ce corespunde valorii
λ
0
=
(

a
1
b
1
+

a
2
b
2
+ +

a
n
b
n
)
2
p
2
a multiplicatorului Lagrange λ.
Diferent ¸iala a doua a funct ¸iei Lagrange ˆın punctul ei stat ¸ionar (M
0
; λ
0
)
este
d
2
L(M
0
; λ
0
) =
2a
1
(x
0
1
)
3
dx
2
1
+
2a
2
(x
0
2
)
2
dx
2
2
+ +
2a
n
(x
0
n
)
2
dx
2
n
, (1.37)
ˆın care trebuie s˘ a se t ¸in˘a cont de faptul c˘a diferent ¸ialele dx
1
, dx
2
, , dx
n
satisfac relat ¸ia
b
1
dx
1
+b
2
dx
2
+ +b
n
dx
n
= 0, (1.38)
obt ¸inut˘a prin diferent ¸ierea leg˘aturii.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 79
Din (1.37) ¸si (1.38) rezult˘a c˘ a diferent ¸iala a doua a funct ¸iei L ˆın punctul
ei stat ¸ionar este o form˘ a p˘atratic˘ a pozitiv definit˘a ¸si deci M
0
este punct de
minim condit ¸ionat al funct ¸iei f, valoarea minim˘ a fiind
f(M
0
) =
1
p
_
_
a
1
b
1
+
_
a
2
b
2
+ +
_
a
n
b
n
_
2
.
Punctul de extrem astfel determinat este global, ceea ce permite scrierea
inegalit˘ at ¸ii
a
1
x
1
+
a
2
x
2
+ +
a
n
x
n

1
p
_
_
a
1
b
1
+
_
a
2
b
2
+ +
_
a
n
b
n
_
2
,
oricare ar fi numerele pozitive x
1
, x
2
, , x
n
care satisfac condit ¸ia b
1
x
1
+
b
2
x
2
+ +b
n
x
n
−p = 0.
Exemplul 1.4.5 Fie A media aritmetic˘a a numerelor nenegative x
1
, x
2
, ,
x
n
. Atunci au loc inegalit˘at ¸ile:
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
x
1
x
2
+ x
1
x
3
+ +x
n−1
x
n

n(n −1)
1 2
A
2
;
x
1
x
2
x
3
+x
1
x
2
x
4
+ +x
n−2
x
n−1
x
n

n(n −1)(n −2)
1 2 3
A
3
;
x
1
x
2
x
3
x
4
+ x
1
x
2
x
3
x
5
+ + x
n−3
x
n−2
x
n−1
x
n
≤ C
4
n
A
4
;
.
.
.
(1.39)
unde C
k
n
ˆınseamn˘a combin˘ari de n elemente luate cˆate k.
Solut ¸ie. Pentru demonstrarea primei inegalit˘at ¸i vom folosi metoda multi-
plicatorilor lui Lagrange pentru determinarea extremelor funct ¸iei scop
f(x
1
, x
2
, , x
n
) = x
1
x
2
+x
1
x
3
+ +x
n−1
x
n
,
condit ¸ionate de leg˘atura
F(x
1
, x
2
, , x
n
) = x
1
+x
2
+ +x
n
−nA = 0.
Funct ¸ia lui Lagrange este
L(x
1
, x
2
, , x
n
; λ) = x
1
x
2
+x
1
x
3
+ +x
n−1
x
n
+λ(x
1
+x
2
+ +x
n
−nA),
80 Ion Cr˘aciun
iar sistemul
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
x
2
+ x
3
+x
4
+ +x
n
+ λ = 0,
x
1
+ x
3
+x
4
+ +x
n
+λ = 0,
x
1
+ x
2
+x
3
+ +x
n−1
+λ = 0,
.
.
.
x
1
+ x
2
+ + x
n
−nA = 0,
obt ¸inut prin anularea derivatelor part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale funct ¸iei L, are
o singur˘a solut ¸ie
_

1
A
, −
1
A
, , −
1
A
;
n −1
A
_
,
de unde deducem c˘ a funct ¸ia scop f are punctul stat ¸ionar condit ¸ionat
M
0
_

1
A
, −
1
A
, , −
1
A
_
ce corespunde valorii λ
0
=
n −1
A
a multiplicatorului lui Lagrange λ.
Pentru determinarea naturii punctului stat ¸ionar condit ¸ionat g˘ asit, cal-
cul˘ am diferent ¸iala de ordin doi a funct ¸iei Lagrange ˆın punctul ei stat ¸ionar
(M
0
; λ
0
), ˆın acest calcul avˆ and grij˘ a s˘a t ¸inem cont de faptul c˘ a
dx
1
+dx
2
+ + dx
n
= 0,
relat ¸ie obt ¸inut˘ a prin diferent ¸ierea leg˘aturii.
ˆ
Intr–o prim˘ a faz˘ a se g˘ ase¸ste
d
2
L(M
0
; λ
0
) = 2(dx
1
dx
2
+dx
1
dx
3
+ +dx
n−1
dx
n
).
Dac˘ a ˆın aceast˘ a expresie se folose¸ste leg˘atura ˆıntre diferent ¸ialele variabilelor
x
1
, x
2
, , x
n
, atunci
d
2
L(M
0
; λ
0
) = 2(−dx
2
1
−dx
2
2
− −dx
2
n−1
−dx
1
dx
2
−dx
1
dx
3
− −dx
n−2
dx
n−1
).
Noua expresie a diferent ¸ialei de ordinul doi a funct ¸iei Lagrange ˆın punctul
(M
0
; λ
0
) este o form˘ a p˘ atratic˘a pe IR
n−1
de matrice (p˘atratic˘a de ordinul
n −1)
H =
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
−2 −1 −1 −1
−1 −2 −1 −1
−1 −1 −2 −1

−1 −1 −1 −2
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
_
.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 81
Vom folosi metoda valorilor proprii pentru determinarea naturii acestei
forme p˘atratice ¸si ˆın acest sens vom analiza r˘ ad˘acinile polinomului caracter-
istic P(λ) al matricei H egal, dup˘ a cum se ¸stie, cu P(λ) = det (H −λI
n−1
),
unde I
n−1
este matricea unitate de ordinul n −1. Se obt ¸ine
P(λ) = (−n −λ)(−1 −λ)
n−2
,
iar r˘ad˘ acinule ecuat ¸iei caracteristice P(λ) = 0, identice cu valorile proprii ale
matricei H, sunt λ
1
= λ
2
= = λ
n−2
= −1 ¸si λ
n−1
= −n.
Cum toate valorile proprii ale matricei H sunt negative rezult˘a c˘a d
2
L(M
0
; λ
0
)
este o form˘ a p˘ atratic˘ a negativ definit˘a, ceea ce atrage c˘ a punctul stat ¸ionar
condit ¸ioant M
0
al funct ¸iei scop f este un punct de maxim condit ¸ionat, va-
loarea sa fiind
f
max
= f(M
0
) = A
2
+A
2
+ +A
2
= C
2
n
A
2
=
n(n −1)
2!
A
2
.
Se vede c˘ a punctul de maxim condit ¸ionat determinat este global ¸si ca
atare
x
1
x
2
+ x
1
x
3
+ +x
n−1
x
n

n(n −1)
1 2
A
2
,
oricare ar fi numerele nenegative x
1
, x
2
, , x
n
a c˘aror sum˘ a este nA.
ˆ
In mod analog se demonstreaz˘ a ¸si celelalte inegalit˘ at ¸i, schimbˆ andu–se de
fiecare dat˘a doar funct ¸ia scop.
1.4.2 Probleme propuse
Exercit ¸iul 1.4.10 S˘a se g˘aseasc˘a paralelipipedul de volum maxim, astfel ca
suma dimensiunilor sale s˘a fie constant˘a.
Indicat ¸ie. Not˘am cele trei dimensiuni ale paralelipipedului cu x, y, z. Ele
sunt legate prin relat ¸ia
F(x, y, z) = x + y +z −a = 0.
Volumul paralelipipedului este V = xyz. Problema se reduce la a g˘ asi ex-
tremele condit ¸ionate ale funct ¸iei f(x, y, z) = xyz cu leg˘ atura F(x, y, z) = 0.
Se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
R˘aspuns. M
0
(a/3, a/3, a/3) este punct de maxim condit ¸ionat corespunz˘ a-
tor valorii λ
0
= −a
3
/9 a multiplicatorului Lagrange λ. Volumul maxim este
V
max
= a
3
/27.
82 Ion Cr˘aciun
Exercit ¸iul 1.4.11 S˘a se determine dimensiunile unei cisterne avˆand forma
unui paralelipiped dreptunghic astfel ˆıncˆat s˘a aib˘a:
1. aria total˘a 2a
2
¸si capacitate maxim˘a;
2. capacitate dat˘a a
3
¸si suprafat ¸˘a total˘a minim˘a
R˘aspuns.
1. V
max
= V (
a

3
,
a

3
,
a

3
) =
a
3

3
9
;
2. S
min
= S(a, a, a) = 6a
2
.
Exercit ¸iul 1.4.12 S˘a se determine punctele de extrem ale funct ¸iei scop
f : (0, 2π) (0, 2π) →IR, f(x, y) = cos
2
x + cos
2
y,
condit ¸ionate de leg˘atura F(x, y) = x −y −
π
4
= 0.
Indicat ¸ie. Se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange, funct ¸ia L fiind
L(x, y, λ) = cos
2
x + cos
2
y + λ
_
x −y −
π
4
_
.
R˘aspuns. Sistemul din care rezult˘ a punctele stat ¸ionare ale funct ¸iei L
are solut ¸iile:
x
1
=

8
, y
1
=

8
, λ
1
= −

2
2
; x
2
=

8
, y
2
=

8
, λ
2
=

2
2
;
x
3
=
13π
8
, y
3
=
11π
8
, λ
3
= −

2
2
.
Se deduce c˘ a f are trei puncte stat ¸ionare condit ¸ionate: M
1
(x
1
, y
1
); M
2
(x
2
, y
2
);
M
3
(x
3
, y
3
), corespunz˘ atoare valorilor λ
1
, λ
2
, λ
3
ale multiplicatorului Lagrange
λ.
Punctele M
1
¸si M
3
sunt puncte de minim condit ¸ionat ¸si f
min
= f(M
1
) =
f(M
3
) = (2 −

2)/2, iar M
2
este punct de maxim condit ¸ionat ¸si f
max
=
f(M
2
) = (2 +

2)/2.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 83
Exercit ¸iul 1.4.13 S˘a se determine extremele funct ¸iei scop
f(x, y, z) = x +y +z
condit ¸ionate de leg˘atura F(x, y, z) =
1
x
+
1
y
+
1
z
−1 = 0.
R˘aspuns. f
min
= f(3, 3, 3) = 9.
Exercit ¸iul 1.4.14 S˘a se determine extremele funct ¸iei scop
f(x, y, z) = x
4
+ y
4
+ z
4
condit ¸ionate de leg˘atura F(x, y, z) = x + y +z −3 = 0.
R˘aspuns. M
0
(1, 1, 1) este punct de minim condit ¸ionat corespunz˘ator valorii
λ
0
= −4 a multiplicatorului lui Lagrange.
Exercit ¸iul 1.4.15 S˘a se determine punctele de extrem local ale funct ¸iei
f : D →IR, f(x, y, z) = xyz, D = ¦x = (x, y, z) ∈ IR
3
[ x > 0, y > 0, z > 0¦,
condit ¸ionate de leg˘aturile F
1
(x, y, z) = x
2
+ y
2
+ z
2
− 1 = 0 ¸si F
2
(x, y, z) =
x + y −z = 0.
Ce interpretare geometric˘a poate fi dat˘a rezultatului determinat?
Indicat ¸ie. Se aplic˘a metoda multiplicatorilor lui Lagrange.
R˘aspuns. Punctul M
0
_

6
6
,

6
6
,

6
3
_
este punct de minim condit ¸ionat co-
respunz˘ ator valorilor λ
0
=

6
12
, µ
0
=
1
6
ai multiplicatorilor lui Lagrange λ, µ
¸si f
min
= f(M
0
) =

6
18
.
Rezultatul g˘asit poate fi interpretat geometric astfel: dintre toate par-
alelipipedele dreptunghice din primul octant cu trei dintre fet ¸e coincizˆ and
cu planele de coordonate ale reperului Oxyz ¸si vˆ arful opus originii situat pe
port ¸iunea din primul octant a cercului de intersect ¸ie dintre sfera cu centrul
ˆın origine ¸si raza 1 cu planul x + y −z = 0, cel care are vˆ arful opus originii
ˆın punctul M
0
are volum minim, egal cu

6
18
.
84 Ion Cr˘aciun
1.5 Extremele funct ¸iilor reale definite pe mul-
t ¸imi compacte ˆın IR
m
1.5.1 Exemple ¸si exercit ¸ii rezolvate
Exemplul 1.5.1
ˆ
In planul raportat la reperul cartezian Oxy se consider˘a
mult ¸imea
K = ¦M(x, y) : x ≥ 0, y ≥ 0, x + y −1 ≤ 0¦.
Dintre toate punctele acestei mult ¸imi compacte limitat˘a de segmentele
OA, OB ¸si AB, unde A(1, 0) ¸si B(0, 1), exist˘a unul cu proprietatea c˘a suma
p˘atratelor distant ¸elor euclidiene la punctele O, A ¸si B este cea mai mic˘a.
Solut ¸ie. Suma p˘ atratelor distant ¸elor euclidiene de la un punct M(x, y) ∈ K
la cele trei puncte este :
(5.1) f(x, y) = 2x
2
+ 2y
2
+ (x −1)
2
+ (y −1)
2
.
Problema se reduce atunci la aflarea celei mai mici valori a funct ¸iei
f ∈ T(K), f(x, y) = 2x
2
+ 2y
2
+ (x −1)
2
+ (y −1)
2
, (∀) (x, y) ∈ K.
(1.40)
C˘ aut˘am punctele de extrem ale restrict ¸iei funct ¸iei (1.40) la interiorul
domeniului de definit ¸ie.
Pentru aceasta rezolv˘am sistemul format prin anularea derivatelor part ¸iale
de ordinul ˆıntˆ ai ale lui f.
Se g˘ase¸ste punctul M
0
(x
0
, y
0
), unde x
0
=
1
3
, ¸si y
0
=
1
3
.
Diferent ¸iala a doua a funct ¸iei f ˆın punctul M
0
este d
2
f(x
0
, y
0
) = 6dx
2
+
6dy
2
. Aceast˘ a diferent ¸ial˘a este o form˘ a p˘ atratic˘ a pozitiv definit˘ a, deci M
0
este
punct de minim local al funct ¸iei f aflat ˆın interiorul domeniului de definit ¸ie
al funct ¸iei. Valoarea funct ¸iei f ˆın acest punct este f(x
0
, y
0
) =
4
3
.
Examin˘ am acum valorile lui f pe segmentul OA care face parte din fron-
tiera lui K. Pentru aceasta este suficient s˘ a punem y = 0 ˆın expresia lui
f(x, y). Obt ¸inem astfel valorile restrict ¸iei funct ¸iei f la acest segment, pe care
o not˘am cu f
/OA
f
/OA
: [0, 1] →IR, f
/OA
(x) = 2x
2
+ (x −1)
2
+ 1, x ∈ [0, 1]. (1.41)
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 85
Funct ¸ia real˘ a de variabil˘a real˘a din (1.41) are un singur punct stat ¸ionar c˘ aci
derivata acesteia se anuleaz˘ aˆıntr–un singur punct din itervalul (0, 1) ¸si anume
x
0
=
1
3
.
Diferent ¸iala a doua a funct ¸iei (1.41) ˆın punctul x
0
=
1
3
este d
2
f
/OA
(x
0
) =
6dx
2
care evident este form˘ a p˘atratic˘ a pozitiv definit˘ a ¸si ca atare punctul
M
1
(x
0
, 0) este punct de minim pentru funct ¸ia f care are ˆın acest punct va-
loarea
5
3
.
S˘ a remarc˘am c˘ a ˆın extremit˘ at ¸ile intervalului [0, 1] funct ¸ia din (1.41) are
valori extreme de asemenea ˆıns˘ a ambele sunt puncte de maxim.
ˆ
Intr–un mod similar se constat˘a c˘ a cea mai mic˘a valoare a restrict ¸iei func-
t ¸iei f la segmentul OB este
5
3
¸si reprezint˘a valoarea lui f ˆın punctul de minim
M
2
_
0,
1
3
_
.
Pentru a examina valorile lui f pe segmentul deschis BA vom considera
restrict ¸ia sa la acest segment care se obt ¸ine din f(x, y) prinˆınlocuirea lui y cu
valoarea sa scoas˘ a din ecuat ¸ia segmentului BA, adic˘ a y = 1 −x, x ∈ (0, 1).
Se obt ¸ine
f
/BA
: (0, 1) →IR, f
/BA
(x) = 3x
2
+ 3(x −1)
2
, x ∈ (0, 1). (1.42)
Aplicˆ and funct ¸iei (1.42) algoritmul de determinare a extremelor libere
care se desprinde din Sect ¸iunea 8.1, g˘ asim c˘ a pentru x
3
=
1
2
se realizeaz˘ a un
minim al funct ¸iei (1.42) de valoare
3
2
. Aceasta atrage c˘aˆın punctul M
3
_
1
2
,
1
2
_
,
aflat pe segmentul BA, funct ¸ia f are un minim local ¸si valoarea valoarea
funct ¸iei ˆın acest punct este desigur
3
2
.
Analiza rezultatelor conduce la concluzia c˘a valoarea cea mai mic˘ a a func-
t ¸iei f din (1.40) este
4
3
¸si este atins˘ a ˆın punctul M
0
_
1
3
,
1
3
_
care este centrul
de greutate al unei pl˘aci plane omogene ce ocup˘ a domeniul K.
Exemplul 1.5.2 Cea mai mare valoare a funct ¸iei reale
f ∈ T(K), f(x, y) = x
2
−y
2
, (x, y) ∈ K,
unde K este discul ˆınchis cu centrul ˆın origine ¸si raz˘a 2, este atins˘a ˆıntr–un
punct de pe frontiera mult ¸imii K.
86 Ion Cr˘aciun
Solut ¸ie. Deoarece K = B(0, 2) rezult˘ a c˘ a aceast˘ a mult ¸ime se poate scrie ˆın
forma
K = ¦(x, y) ∈ IR
2
: x
2
+y
2
≤ 4¦.
Singurul punct stat ¸ionar al restrict ¸iei funct ¸iei f la mult ¸imea

K este
originea reperului Oxy, care se vede imediat c˘ a nu este punct de extrem
al funct ¸iei deoarece diferent ¸iala a doua a funct ¸iei f ˆın acest punct este
d
2
f(0) = 2dx
2
−2dy
2
care este form˘ a p˘atratic˘ a nedefinit˘ a deci originea repe-
rului este punct ¸sa pentru funct ¸ia f.
Determin˘ am valorile extreme ale restrict ¸iei funct ¸iei f la frontiera mult ¸imii
K, deci la cercul de ecuat ¸ie F(x, y) = x
2
+y
2
−4 = 0. Pentru aceasta folosim
metoda multiplicatorilor lui Lagrange. Funct ¸ia lui Lagrange este
L(x, y; λ) = f(x, y) + λF(x, y) = x
2
−y
2
+λ(x
2
+ y
2
−4).
Sistemul care d˘a punctele stat ¸ionare ale funct ¸iei L
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
2x + 2λy = 0,
−2y + 2λy = 0,
x
2
+ y
2
−4 = 0,
are solut ¸iile:
(2, 0; −1); (−2, 0; −1); (0, 2; 1); (0, −2; 1).
Rezult˘ a atunci c˘ a funct ¸ia scop f are punctele stat ¸ionare condit ¸ionate
M
1
(2, 0), M
2
(−2, 0), M
3
(0, 2), M
4
(0, −2),
primele dou˘ a corespunz˘ atoare valorii λ = −1, ultimele fiind corespunz˘atoare
valorii λ = 1 a multiplicatorului lui Lagrange λ.
Diferent ¸iala a doua ˆıntr–un punct curent al funct ¸iei lui Lagrange este
d
2
L(x, y; λ) = 2(λ + 1)dx
2
+ 2(λ − 1)dy
2
.
Pentru primele dou˘a puncte se obt ¸ine c˘ a diferent ¸iala a doua a funct ¸iei lui
Lagrange este −4dy
2
, deci form˘ a p˘ atratic˘ a negativ definit˘ a, ceea ce atrage c˘ a
M
1
¸si M
2
sunt puncte de maxim condit ¸ionat.
ˆ
In celelalte dou˘ a puncte critice
ale funct ¸iei lui Lagrange, diferent ¸iala a doua este egal˘ a cu 4dx
2
. Cum aceasta
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 87
este o form˘ a p˘atratic˘ a pozitiv definit˘ a, rezult˘a c˘a M
3
¸si M
4
sunt puncte de
minim condit ¸ionat ale funct ¸iei scop f.
ˆ
In punctele de maxim condit ¸ionat, funct ¸ia f are valoarea 4.
Deci, cea mai mare valoare a funct ¸iei f este 4 ¸si aceasta este valoarea func-
t ¸iei fie ˆın punctul M
1
fie ˆın punctul M
2
, ambele aflate pe frontiera domeniului
de definit ¸ie al funct ¸iei f.
Exemplul 1.5.3 Fie funct ¸ia
f : D →IR, f(x, y, z) = x
2
+ 2y
2
+ 3z
2
,
unde D = ¦x = (x, y, z)[ x
2
+y
2
+z
2
≤ 100¦.
Cea mai mic˘a valoare a funct ¸iei f este atins˘a ˆın interiorul domeniului de
definit ¸ie, iar cea mai mare, egal˘a cu 300, este valoarea sa ˆıntr–un punct de
pe frontier˘a.
Solut ¸ie. Domeniul D de definit ¸ie al funct ¸iei f este o mult ¸ime compact˘ a ¸si
reprezint˘ a bila ˆınchis˘ a ˆın IR
3
de raz˘a 10 cu centrul ˆın origine.
Deoarece funct ¸ia f este diferent ¸iabil˘a ˆın interiorul mult ¸imi D, pentru a
afla valorile sale extreme ˆın puncte ale interiorului mult ¸imii D proced˘ am ca
la determinarea punctelor de extrem local ale unei funct ¸ii reale de mai multe
variabile reale.
Sistemul format prin anularea derivatelor part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ale
funct ¸iei f are doar solut ¸ia (0, 0, 0) ¸si deci singurul punct stat ¸ionar al funct ¸iei
f este originea reperului.
Diferent ¸iala de ordinul al doilea a funct ¸iei f ˆın origine este
d
2
f(0, 0, 0) = 2dx
2
+ 4dy
2
+ 6dz
2
¸si este evident c˘ a este o form˘a p˘atratic˘a pe IR
3
, pozitiv definit˘a.
Prin urmare, ˆın origine, funct ¸ia f are un punct de minim iar valoarea
minim˘ a este zero.
S˘ a determin˘am valorile extreme ale funct ¸iei f pe frontiera domeniului
acesteia care este sfera de ecuat ¸ie
F(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
−100 = 0.
Deci, trebuie s˘a rezolv˘am o problem˘ a de extrem condit ¸ionat ˆın care funct ¸ia
scop este f iar leg˘ atura este ecuat ¸ia de mai sus. Pentru aceasta, introducem
funct ¸ia lui Lagrange
L(x, y, z; λ) = f(x, y, z) + λF(x, y, z)
88 Ion Cr˘aciun
c˘ areia ˆıi determin˘ am punctele critice ale c˘aror coordonate sunt solut ¸ii ale
sistemului
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
2x(λ + 1) = 0
2y(λ + 1) = 0
2z(λ + 1) = 0
x
2
+y
2
+z
2
−100 = 0,
format prin anularea derivatelor part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ale funct ¸iei L.
Prin rezolvarea acestui sistem g˘ asim trei puncte stat ¸ionare ale funct ¸iei L
(10, 0, 0; −1), (0, 10, 0; −1), (0, 0, 10; −1)
din care deducem c˘ a funct ¸ia f are punctele stat ¸ionare condit ¸ionate
M
1
(10, 0, 0), M
2
(0, 10, 0), M
3
(0, 0, 10)
corespunz˘ atoare respectiv valorilor −1, −2, −3 ale multiplicatorului λ a lui
Lagrange.
Diferent ¸iala de ordinul 2 a funct ¸iei lui Lagrange Lˆıntr–un punct oarecare
de pe sfer˘ a are expresia
d
2
L(x, y, z; λ) = 2(λ+1)dx
2
+2(λ+2)dy
2
+2(λ+3)dz
2
+4(xdx+ydy+zdz)dλ,
expresie ce se simplific˘ a dac˘ a t ¸inem cont c˘a ˆıntre diferent ¸ialele variabilelor
exist˘ a leg˘ atura
xdx + ydy + zdz = 0.
Astfel, ˆıntr–o prim˘ a faz˘a, putem scrie
d
2
L(x, y, z; λ) = 2
_
λ + 1)dx
2
+ (λ + 2)dy
2
+ (λ + 3)dz
2
_
.
Diferent ¸ialele de ordinul 2 ale funct ¸iei L ˆın punctele ei stat ¸ionare au re-
spectiv expresiile
d
2
L(M
1
; −1) = 2(dy
2
+dz
2
), d
2
L(M
2
; −1) = 2(dz
2
−dx
2
),
d
2
L(M
3
; −1) = −2(2dx
2
+dy
2
).
Prima diferent ¸ial˘a este o form˘a p˘atratic˘ a pozitiv definit˘ a, a doua este form˘ a
p˘ atratic˘a nedefinit˘ a, ˆın timp ce a treia diferent ¸ial˘ a este form˘ a p˘atratic˘ a neg-
ativ definit˘a.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 89
Rezultatele g˘ asite arat˘a c˘ a, pentru funct ¸ia f, M
1
este punct de minim
condit ¸ionat, M
2
este un punct de tip ¸sa, iar M
3
este punct de maxim condi-
t ¸ionat.
Prin urmare, ˆın punctele sferei de raz˘ a 10 cu centrul ˆın origine, func-
t ¸ia f are o valoare minim˘ a, egal˘a cu f(M
1
) = 100 ¸si o valoare maxim˘ a
f(M
3
) = 300.
Luˆ and ˆın calcul ¸si valorile pe care le ia funct ¸ia f ˆın interiorul domeniului
ei de definit ¸ie, rezult˘ a c˘a cea mai mic˘ a valoare a funct ¸iei este zero, atins˘a
ˆın origine, iar cea mai mare valoare este 300, iar aceast˘ a valoare este luat˘a
ˆıntr–un punct de pe frontiera domeniului D.
Exercit ¸iul 1.5.1 S˘a se g˘aseasc˘a cea mai mic˘a ¸si cea mai mare valoare a
funct ¸iei
f : IK →IR, f(x, y) = x
3
+ y
2
,
unde IK = ¦(x, y) ∈ IR
2
[ x
2
+y
2
−1 ≤ 0¦.
Solut ¸ie. Determin˘ am ˆıntˆai extremele locale ale funct ¸iei f ˆın interiorul D al
mult ¸imii compacte IK, D = ¦(x, y) ∈ IR
2
[ x
2
+ y
2
− 1 < 0¦, ce reprezint˘a
discul deschis de raz˘ a 1 cu centrul ˆın origine.
Derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai ale funct ¸iei f,
f
,x
(x, y) = 3x
2
, f
,y
(x, y) = 2y,
se anuleaz˘a doar ˆın origine ¸si deci O(0, 0) este singurul punct stat ¸ionar al
restrict ¸iei funct ¸iei f la domeniul D.
Diferent ¸iala a doua a funct ¸iei f ˆın origine, d
2
f(0, 0) = 2dy
2
, este form˘ a
p˘ atratic˘a pozitiv˘a ¸si deci nu putem preciza natura punctului stat ¸ionar pe
aceast˘ a cale. Se impune s˘a cercet˘ am semnul diferent ¸ei f(x, y) − f(0, 0).
Aceast˘ a diferent ¸˘ a poate avea valori atˆ at pozitive cˆ at ¸si negative ˆın orice
vecin˘ atate a originii ¸si ca atare originea nu este punct de extrem al restrict ¸iei
funct ¸iei f la interiorul domeniului ei de definit ¸ie. Acest punct este de tip ¸sa.
Cercet˘ am acum extremele restrict ¸iei funct ¸iei f la mult ¸imea IK ¸ D. Cum
coordonatele x, y ale punctelor acestei mult ¸imi satisfac ecuat ¸ia x
2
+y
2
−1 = 0,
rezult˘ a c˘ a trebuiesc determinate extremele condit ¸ionate ale funct ¸iei scop f
cu leg˘ atura F(x, y) = x
2
+ y
2
− 1 = 0. Pentru a le determina, introducem
funct ¸ia lui Lagrange
L(x, y; λ) = f(x, y) + λF(x, y) = x
3
+y
2
+λ(x
2
+y
2
−1),
90 Ion Cr˘aciun
c˘ areiaˆıi calcul˘ am derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ¸si apoi rezolv˘am sistemul
format prin anularea acestora. Se g˘ asesc solut ¸iile:
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
(0, −1; −1); (0, 1; −1);
_
2
3
,
1
3

5; −1
_
;
_
2
3
, −
1
3

5; −1
_
;
_
−1, 0;
3
2
_
;
_
1, 0; −
3
2
_
,
(1.43)
care vor fi punctele stat ¸ionare ale funct ¸iei L. Corespunz˘ ator,
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
M
1
(0, −1); M
2
(0, 1); M
3
_
2
3
,
1
3

5
_
;
M
4
_
2
3
, −
1
3

5
_
; M
5
(−1, 0); M
6
(1, 0)
(1.44)
vor fi puncte stat ¸ionare condit ¸ionate ale funct ¸iei f. Punctelor M
1
, M
2
, M
3
, M
4
le corespunde valoarea λ = −1 a multiplicatorului Lagrange, M
5
corespunde
lui λ = 3/2, iar pentru M
6
valoarea multiplicatorului este λ = −3/2.
Diferent ¸iala a doua a funct ¸iei lui Lagrangeˆıntr–un punct oarecare (x, y; λ) ∈
IR
3
are expresia
d
2
L(x, y; λ) = 2(3x + λ)dx
2
+ 2(1 + λ)dy
2
, (1.45)
ˆın care trebuie avut ˆın vedere c˘ a ˆıntre diferent ¸ialele variabilelor independente
exist˘ a relat ¸ia
2xdx + 2ydy = 0, (1.46)
obt ¸inut˘a prin diferent ¸ierea leg˘aturii.
ˆ
Inlocuind pe rˆ and (x, y; λ) din (1.45) cu ternele din (1.43) ¸si t ¸inˆ and cont
de (1.45), g˘ asim c˘ a diferent ¸iala a doua a funct ¸iei lui Lagrange ˆın punctele
sale stat ¸ionare are valorile:
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
d
2
L(M
1
; −1) = −2dx
2
; d
2
L(M
2
; −1) = −2dx
2
;
d
2
L(M
3
; −1) = 10dy
2
; d
2
L(M
4
; −1) = 10dy
2
;
d
2
L
_
M
5
;
3
2
_
= 5dy
2
; d
2
L
_
M
6
; −
3
2
_
= −dy
2
.
(1.47)
Din analiza formelor p˘ atratice (1.47) putem spune c˘ a M
1
, M
2
, M
6
sunt
puncte de maxim condit ¸ionat ¸si M
3
, M
4
, M
5
sunt puncte de minim condi-
t ¸ionat ale funct ¸iei f, valorile funct ¸iei f ˆın aceste puncte fiind
f(M
1
) = f(M
2
) = f(M
6
) = 1, f(M
3
) = f(M
4
) =
23
27
, f(M
5
) = −1.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 91
A¸sadar, valoarea maxim˘ a a funct ¸iei f este 1, aceast˘ a valoare fiind luat˘ a
ˆın oricare din punctele M
1
, M
2
, M
6
, iar cea mai mic˘ a valoare a lui f este −1
¸si reprezint˘a valoarea funct ¸iei ˆın punctul M
5
.
S˘ a observ˘am c˘a extremele condit ¸ionate ale funct ¸iei f(x, y) = x
3
+ y
2
cu leg˘ atura F(x, y) = x
2
+ y
2
− 1 = 0 se pot determina ¸si pe alt˘ a cale,
calculˆ and extremele locale ale funct ¸iei h : [−1, 1] →IR ale c˘arei valori, h(x) =
x
3
−x
2
+1, se obt ¸in prinˆınlocuirea lui y
2
din expresia lui f(x, y) cu y
2
= 1−x
2
,
aceasta din urm˘ a rezultˆand din leg˘atur˘a.
Tabloul de variat ¸ie al funct ¸iei h arat˘ a c˘ a x = 0 ¸si x = 2/3 sunt puncte de
extrem din interiorul domeniului de definit ¸ie al funct ¸iei h, primul de maxim,
al doilea de minim, cu valorile corespunz˘atoare 1 ¸si 23/27.
Luˆ and ˆın calcul ¸si valorile lui h ˆın extremit˘at ¸ile intervalului [−1, 1] de-
ducem c˘ a cea mai mic˘ a valoare a funct ¸iei h este −1 iar cea mai mare este 1.
Valorile extreme ale funct ¸iei h coincid cu cele ale funct ¸iei f.
Pentru determinarea coordonatelor punctelor ˆın care f ia valori extreme
se folose¸ste leg˘atura y
2
= 1 −x
2
.
Rezultatele stabilite arat˘a c˘a dac˘a perechile (x, y) sunt astfel ˆıncˆat x
2
+
y
2
−1 ≤ 0, atunci
−1 ≤ x
3
+y
2
≤ 1.
Aceast˘ a dubl˘ a inegalitate a rezultat fie folosind metoda de determinare
a extremelor locale ale funct ¸iilor definite pe mult ¸imi compacte, fie deter-
minˆ and extremele funct ¸iei h, restrict ¸ia funct ¸iei f la mult ¸imea solut ¸iilor ecua-
t ¸iei F(x, y) = 0.
1.5.2 Probleme propuse
Exercit ¸iul 1.5.2 Dintre toate valorile funct ¸iei
f :
_
0,
π
2
_

_
0,
π
2
_
→IR, f(x, y) = sin x + sin y + sin (x +y),
s˘a se determine cea mai mic˘a ¸si cea mai mare.
R˘aspuns.
ˆ
In interiorul mult ¸imii de definit ¸ie, funct ¸ia f are o valoare maxim˘a
local˘a f
max
= 3

3/2 ˆın punctul M
0
(π/3, π/3). Pe frontiera mult ¸imii de
definit ¸ie, f are un punct de minimˆın origine, valoarea minim˘ a fiind f
min
= 0,
dou˘ a puncte de maxim M
1
(π/2, π/4), M
2
(π/4, π/2), ˆın ambele funct ¸ia f
avˆ and valoarea f
max
= 1 +

2 ¸si un punct de minim M
3
(π/2, π/2) cu
f(M
3
) = 2.
92 Ion Cr˘aciun
Rezult˘ a c˘a cea mai mic˘ a valoare a funct ¸iei f este egal˘ a cu zero, iar cea
mai mare valoare a sa este 3

3/2.
Exercit ¸iul 1.5.3 S˘a se determine extremele globale ale urm˘atoarelor funct ¸ii
definite pe mult ¸imi compacte:
1. f : K →IR,
_
_
_
f(x, y) = x
2
+y
2
−12x + 16y,
K = ¦(x, y) ∈ IR
2
[ x
2
+y
2
≤ 25¦
;
2. f : K →IR,
_
_
_
f(x, y) = x
2
−xy +y
2
,
K = ¦(x, y) ∈ IR
2
[ [x[ +[y[ ≤ 1¦
R˘aspuns. 1. Funct ¸ia f are pe mult ¸imea K dou˘ a puncte de extrem, unul
de maxim M
1
(−3, 4) ¸si altul de minim M
2
(3, −4), valorile sale fiind f
max
=
f(M
1
) = 125 ¸si f
min
= f(M
2
) = −75. Ambele puncte sunt pe frontiera
mult ¸imii compacte K ¸si pentru determinarea lor se folose¸ste metoda multi-
plicatorilor lui Lagrange, leg˘ atura fiind ecuat ¸ia frontierei x
2
+y
2
−25 = 0.
Conform teoremei lui Weierstrass, care spune c˘ a o funct ¸ie continu˘ a pe o
mult ¸ime compact˘ a este m˘ arginit˘ a ¸si ˆı¸si atinge marginile, rezult˘ a c˘ a extremele
g˘ asite sunt globale, deci:
sup
x
2
+y
2
≤25
f(x, y) = f(−3, 4) = 125, inf
x
2
+y
2
≤25
f(x, y) = f(−3, 4) = −75.
2. Domeniul de definit ¸ie al funct ¸iei f este, ˆın metrica δ, bila ˆınchis˘ a de
raz˘ a 1 ¸si centrul ˆın originea reperului cartezian ortogonal Oxy. Aceast˘ a bil˘ a
reprezint˘ a p˘ atratul cu diagonalele de lungime 2 situate pe axele de coor-
donate. Funct ¸ia f are un punct de minim ˆın origine, cu f
min
= 0, patru
puncte de minim, cˆ ate unul ˆın interiorul fiec˘ arei lature a frontierei mult ¸i-
mii K : M
1
(1/2, 1/2) cu f(M
1
) = 1/4; M
2
(−1/2, 1/2) cu f(M
2
) = 3/4;
M
3
(−1/2, −1/2) cu f(M
3
) = 1/4; M
4
(1/2, −1/2) cu f(M
4
) = 3/4 ¸si ˆınc˘ a
patru puncte de maxim situate ˆın extremit˘at ¸ile segmentelor de dreapt˘ a care
reunite dau frontiera: A(1, 0) cu f(A)=1; B(0, 1) cu f(B) = 1; C(−1, 0) cu
f(C)=1; D(0, 1) cu f(D) = 1.
Rezult˘ a c˘ a valoarea maxim˘ a a funct ¸iei f pe mult ¸imea [x[ +[y[ ≤ 1 este 1,
atins˘ a ˆın oricare din punctele A, B, C, D, iar valoarea minim˘a este 0, punctul
unde f ia aceast˘a valoare fiindˆın origine, ce este punct din interiorul mult ¸imii
K.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 93
1.6 Transform˘ari punctuale regulate
1.6.1 Exemple ¸si exercit ¸ii rezolvate
Exercit ¸iul 1.6.1 S˘a se arate c˘a transformarea T dat˘a prin
T :
_
_
_
u = x
2
+y
2
v = x
2
−y
2
, (x, y) ∈ D,
unde D = ¦(x, y) ∈ IR
2
[ x > 0, y > 0, x > y¦, este o transformare punc-
tual˘a regulat˘a, s˘a se determine inversa acesteia ¸si s˘a se verifice c˘a produsul
jacobienilor celor dou˘a transform˘ari este egal cu 1.
Solut ¸ie. Funct ¸iile u = u(x, y) ¸si v = v(x, y) sunt infinit diferent ¸iabile pe mul-
t ¸imea deschis˘ a D care este mult ¸imea punctelor planului raportat la reperul
cartezian xOy cuprinse ˆıntre semiaxa pozitiv˘a Ox ¸si port ¸iunea din prima
bisectoare y = x aflat˘ a ˆın primul cadran.
Determinantul funct ¸ional
D(u, v)
D(x, y)
(x, y) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
∂u
∂x
(x, y)
∂u
∂y
(x, y)
∂v
∂x
(x, y)
∂v
∂y
(x, y)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
2x 2y
2x −2y
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= −8xy
nu se anuleaz˘a ˆın punctele domeniului D. Rezult˘ a c˘a transformarea T este o
transformare punctual˘ a regulat˘ a.
Inversa T
−1
T
−1
:
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
x =
1

2

u + v
y =
1

2

u −v
, (u, v) ∈ Ω,
a transform˘ arii punctuale regulate T este, de asemenea, o transformare punc-
tual˘ a regulat˘ a pe domeniul Ω = ¦(u, v) ∈ IR
2
[ u > v > 0¦ ¸si are jacobianul
D(x, y)
D(u, v)
(u, v) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
∂x
∂u
(u, v)
∂x
∂v
(u, v)
∂y
∂u
(u, v)
∂y
∂v
(u, v)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
1
8
1

u
2
−v
2
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 1
t1 −1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= −
1
4

u
2
−v
2
.
94 Ion Cr˘aciun
Dac˘ a t ¸inem cont c˘ a

u
2
−v
2
= 2xy, atunci
D(u, v)
D(x, y)
(x, y)
D(x, y)
D(u, v)
(u, v) = 1,
constatˆ and astfel c˘ a relat ¸ia ˆıntre cei doi jacobieni este verificat˘a.
Exercit ¸iul 1.6.2 Se dau transform˘arile
(T
1
) u
1
= x +y, u
2
= y +z, u
3
= z +x, D ⊂ IR
3
,
(T
2
) v
1
= u
2
u
3
, v
2
= u
3
u
1
, v
3
= u
2
1
+u
2
2
, D

⊂ IR
3
.
Se cere s˘a se determine domeniile maxime D ¸si D

ˆın care (T
1
) ¸si (T
2
)
sunt transform˘ari punctuale regulate. S˘a se determine transformarea com-
pus˘a T
2
(T
1
) ¸si s˘a se verifice relat ¸ia
D(u
1
, u
2
, u
3
)
D(x, y, z)

D(v
1
, v
2
, v
3
)
D(u
1
, u
2
, u
3
)
=
D(v
1
, v
2
, v
3
)
D(x, y, z)
.
Solut ¸ie. Avem
D(u
1
, u
2
, u
3
)
D(x, y, z)
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 1 0
0 1 1
1 0 1
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 2 ,= 0
deci D = IR
3
; avem ¸si
D(v
1
, v
2
, v
3
)
D(u
1
, u
2
, u
3
)
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
0 u
3
u
2
u
3
0 u
1
2u
1
2u
2
0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 2u
3
(u
2
1
+u
2
2
)
deci D

= IR
3
¸ A, unde A este reuniunea mult ¸imii punctelor din spat ¸iu
pentru care u
3
= 0 (un plan) cu mult ¸imea punctelor din spat ¸iu pentru care
u
1
= u
2
= 0 (dreapt˘ a).
Transformarea compus˘a T
2
(T
1
) este dat˘ a de
T
2
(T
1
)
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
v
1
= (y +z)(z +x),
v
2
= (z +x)(x +y),
v
3
= (x +y)
2
+ (y +z)
2
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 95
deci
D(v
1
, v
2
, v
3
)
D(x, y, z)
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
y + z z +x 2z +x +y
2x +y + z z +x x +y
2(x +y) 2(2y +x +z) 2(y +z)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
= 4(z +x)[(y +z)
2
+ (x + y)
2
].
Dac˘ a t ¸inem seama de forma transform˘ arii (T
1
) rezult˘a c˘ a
D(v
1
, v
2
, v
3
)
D(x, y, z)
= 4u
3
(u
2
1
+ u
2
2
) =
D(u
1
, u
2
, u
3
)
D(x, y, z)

D(v
1
, v
2
, v
3
)
D(u
1
, u
2
, u
3
)
¸si egalitatea din enunt ¸ este verificat˘ a.
1.6.2 Probleme propuse
Exercit ¸iul 1.6.3 S˘a se stabileasc˘a dac˘a transformarea
T : IR
3
¸ ¦x = (x
1
, x
2
, x
3
)[ x
1
∈ IR, x
2
> x
3
> 0¦ →IR
3
, T = (y
1
, y
2
, y
3
),
unde
(T)
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
y
1
= x
1
,
y
2
=
1
2
(x
2
2
−x
2
3
),
y
3
= x
2
x
3
,
este transformare punctual˘a regulat˘a (difeomorfism).
ˆ
In caz afirmativ, s˘a se
determine transformarea invers˘a transform˘arii (T).
R˘aspuns. Aplicat ¸ia T este difeomorfism. Mult ¸imea valorilor sale este ¸¦y =
(y
1
, y
2
, y
3
)[ y
1
∈ IR, y
2
> y
3
> 0¦ ¸si
(T
−1
)
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
x
1
= y
1
,
x
2
=
_
y
2
+
_
y
2
2
+y
2
3
,
x
3
=
_
−y
2
+
_
y
2
2
+ y
2
3
.
96 Ion Cr˘aciun
Exercit ¸iul 1.6.4 S˘a se cerceteze dac˘a transformarea
T : IR
3
→IR
3
, T = (y
1
, y
2
, y
3
), (T)
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
y
1
= e
2x
2
+e
2x
3
,
y
2
= e
2x
1
−e
2x
3
,
y
3
= x
1
−x
2
este transformare punctual˘a regulat˘a (difeomorfism).
ˆ
In caz afirmativ, s˘a se
determine transformarea invers˘a transform˘arii (T).
R˘aspuns. ImT = IR
3
¸ ¦y = (y
1
, y
2
, y
3
)[ y
1
> 0¦. Aplicat ¸ia T este difeomor-
fism de la IR
3
la ImT.
Exemplul 1.6.1 Aplicat ¸ia
T : IR

+
[0, 2π) IR →IR
3
¸ ¦x = (0, 0, z)[ z ∈ IR¦, T = (x, y, z),
unde
(T)
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x = ρ cos θ,
y = ρ sin θ,
z = z
este un difeomorfism de la mult ¸imea IR

+
[0, 2π) IR la mult ¸imea IR
3
¸¦x =
(0, 0, z)[ z ∈ IR¦. S˘a se determine inversa aplicat ¸iei T.
R˘aspuns. T
−1
: IR
3
¸ ¦x = (0, 0, z)[ z ∈ IR¦ → IR

+
[0, 2π) IR, T
−1
=
(ρ, θ, z), unde
(T
−1
)
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
ρ =

x
2
+y
2
,
cos θ =
x

x
2
+y
2
,
sin θ =
y

x
+
y
2
,
z = z.
Pentru determinarea funct ¸iei unghi polar θ se precizeaz˘a mai ˆıntˆ ai cadranul
¸si apoi se caut˘a solut ¸ia ecuat ¸iei tg θ = y/x din acel cadran.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 97
1.7 Dependent ¸˘a ¸si independent ¸˘a funct ¸ional˘a
1.7.1 Exemple ¸si exercit ¸ii rezolvate
Exercit ¸iul 1.7.1 S˘ a se arate c˘a funct ¸iile reale de trei variabile reale
f(x, y, z) = x +y + z, g(x, y, z) = x −y +z, h(x, y, z) = 4xy + 4yz,
definite pe IR
3
, sunt dependente funct ¸ional ¸si s˘a se g˘aseasc˘a relat ¸ia lor de
dependent ¸˘a funct ¸ional˘a.
Solut ¸ie. Deoarece num˘ arul funct ¸iilor este egal cu num˘ arul variabilelor inde-
pendente, vom calcula jacobianul acestora. Avem
D(f, g, h)
D(x, y, z)
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
∂f
∂x
∂f
∂y
∂f
∂z
∂g
∂x
∂g
∂y
∂g
∂z
∂h
∂x
∂h
∂y
∂h
∂z
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
=
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
1 1 1
1 −1 1
4y 4x + 4z 4y
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
= 0.
Acest rezultat demonstreaz˘ a c˘a funct ¸iile f, g ¸si h sunt dependente func-
t ¸ional pe mult ¸imea IR
3
.
Termenii care compun expresia funct ¸iei h pot ap˘area din ridicarea la
p˘ atrat a exprsiilor funct ¸iilor f ¸si g. Folosind aceast˘ a observat ¸ie verific˘am
simplu c˘a relat ¸ia de dependent ¸˘a funct ¸ional˘ a este
h(x, y, z) = f
2
(x, y, z) −g
2
(x, y, z)
¸si aceasta are loc ˆın toate punctele spat ¸iului IR
3
.
Exemplul 1.7.1 Fie f, g, h, funct ¸ii reale de o variabil˘a real˘a derivabile ¸si
inversabile.
Funct ¸iile u = u(x, y, z), v = v(x, y, z) ¸si w = w(x, y, z), unde
u = f
_
y
z
_
, v = g
_
z
x
_
, w = h
_
x
y
_
, x > 0, y > 0, z > 0,
sunt ˆın dependent ¸˘a funct ¸ional˘a pe domeniul D = ¦(x, y, z) ∈ IR
3
[ x > 0, y >
0, z > 0¦.
98 Ion Cr˘aciun
Solut ¸ie. Funct ¸iile u, v, w sunt funct ¸ii compuse, iar variabilele intermediare
s = s(x, y, z) =
y
z
, t = t(x, y, z) =
z
x
, τ = τ(x, y, z) =
x
y
satisfac evident identitatea
s(x, y, z) t(x, y, z) τ(x, y, z) ≡ 1.
Deoarece num˘ arul funct ¸iilor este acela¸si cu num˘arul variabilelor inde-
pendente, pentru a decide dac˘ a u, v ¸si w sunt sau nu sunt ˆın dependent ¸˘a
funct ¸ional˘ a, este de ajuns s˘ a calcul˘am determinantul funct ¸ional
D(u, v, w)
D(x, y, z)
(x, y, z) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
∂u
∂x
(x, y, z)
∂u
∂y
(x, y, z)
∂u
∂z
(x, y, z)
∂v
∂x
(x, y, z)
∂v
∂y
(x, y, z)
∂v
∂z
(x, y, z)
∂w
∂x
(x, y, z)
∂w
∂y
(x, y, z)
∂w
∂z
(x, y, z)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸

Folosind regula de derivare a funct ¸iilor compuse constat˘ am c˘a valoarea
acestui determinant este
D(u, v, w)
D(x, y, z)
(x, y, z) =
f

(s)g

(t)h

(τ)
(xyz)
2

¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
0 z −y
−z 0 x
y −x 0
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸

Cum ultimul determinant este nul, rezult˘ a c˘a cele trei funct ¸ii sunt de-
pendente funct ¸ional. Relat ¸ia de dependent ¸˘ a ˆıntre inversele acestor funct ¸ii
este
f
−1
(u) g
−1
(v) h
−1
(w) = 1,
aceasta rezultˆand din faptul c˘a s t τ = 1.
Exemplul 1.7.2 Funct ¸iile
u = f
_
1
(x −y)(x −z)
_
, v = g
_
1
(y −z)(y −x)
_
, w = h
_
1
(z −x)(z −y)
_
,
cu f, g ¸si h funct ¸ii derivabile ¸si injective pe un acela¸si interval I ⊂ IR, sunt
dependente funct ¸ional.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 99
Solut ¸ie.
ˆ
Intr-adev˘ ar, deoarece num˘arul funct ¸iilor este acela¸si cu num˘arul
variabilelor independente este de ajuns s˘ a calcul˘ am determinantul funct ¸ional
D(u, v, w)
D(x, y, z)
(x, y, z) =
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
∂u
∂x
(x, y, z)
∂u
∂y
(x, y, z)
∂u
∂z
(x, y, z)
∂v
∂x
(x, y, z)
∂v
∂y
(x, y, z)
∂v
∂z
(x, y, z)
∂w
∂x
(x, y, z)
∂w
∂y
(x, y, z)
∂w
∂z
(x, y, z)
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸

Pentru a calcula mai u¸sor derivatele part ¸iale din expresia acestui deter-
minant, introducem variabilele intermediare
s =
1
(x −y)(x −z)
, t =
1
(y −z)(y −x)
, τ =
1
(z −x)(z −y)
.
Acum, funct ¸iile u, v, w sunt funct ¸ii compuse ¸si aplicˆ and regula lant ¸ului de
derivare a funct ¸iilor compuse, g˘asim
D(u, v, w)
D(x, y, z)
(x, y, z) = λ
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
y +z −2x x −z x −y
y −z z +x −2y y −x
z −y z −x x + y −2z
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
,
unde am folosit notat ¸ia
λ =
f

(s)g

(t)h

(τ)
[(x −y)(y −z)(z −x)]
4
.
Ultimul determinant este nul deoarece prima coloan˘a C
1
a sa este combinat ¸ie
liniar˘ a de celelalte dou˘a, C
2
¸si C
3
; mai precis, C
1
= −C
2
−C
3
.
Rezultatul stabilit demonstreaz˘a c˘a cele trei funct ¸ii u, v, w sunt depen-
dente funct ¸ional.
Deoarece
s + t +τ =
z −y + x −z +y −x
(x −y)(y −z)(z −x)
= 0,
rezult˘ a c˘a relat ¸ia de dependent ¸˘a funct ¸ional˘a ce se poate pune ˆın evident ¸˘ a
este
f
−1
(u) + g
−1
(v) + h
−1
(w) = 0,
100 Ion Cr˘aciun
unde s = f
−1
(u), t = g
−1
(v) ¸si τ = h
−1
(w) sunt funct ¸iile inverse corespunz˘ a-
toare funct ¸iilor date.
Exemplul 1.7.3 Funct ¸iile reale de n variabile reale
f
1
(x) = x
1
+x
2
+ +x
n
, f
2
(x) = x
2
1
+x
2
2
+ +x
2
n
,
f
3
(x) = x
1
x
2
+ +x
1
x
n
+x
2
x
3
+ +x
2
x
n
+ +x
n−1
x
n
,
unde x = (x
1
, x
2
, , x
n
) ∈ IR
n
, sunt ˆın dependent ¸˘a funct ¸ional˘a pe IR
n
.
Solut ¸ie. Fie f = (f
1
, f
2
, f
3
). Matricea jacobian˘a J
f
(x) ∈ /
3×n
(IR) are
ca elemente pe cele trei linii componentele corespunz˘ atoare ale gradient ¸ilor
(∇f
1
)(x), (∇f
2
)(x) ¸si (∇f
3
)(x). Prin urmare,
J
f
(x) =
_
_
_
_
_
_
_
1 1 1
2x
1
2x
2
2x
n
x
2
+ x
3
+ x
n
x
1
+x
3
+ +x
n
x
1
+x
2
+ +x
n−1
_
_
_
_
_
_
_

Aceast˘ a matrice are rangul 2 pentru c˘ a orice minor de ordinul trei al matricei
este nul ¸si exist˘a cel put ¸in un minor de ordinul al doilea diferit de zero. Prin
urmare, dou˘ a din cele trei funct ¸ii sunt independente funct ¸ional, cea de a treia
exprimˆ andu–se ˆın funct ¸ie de aceste dou˘ a. Se observ˘ a c˘a are loc identitatea
f
2
(x) ≡ f
2
1
(x) −2 f
3
(x),
ceea ce arat˘ a c˘ a relat ¸ia de dependent ¸˘ a funct ¸ional˘ a ˆıntre cele trei funct ¸ii este
f
2
= f
2
1
−2 f
3
.
1.7.2 Exemple ¸si exercit ¸ii propuse
Exemplul 1.7.4 Funct ¸iile reale de trei variabile reale
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
u = xy −z,
v = xz + y,
w = (x
2
+ 1)(y
2
+z
2
) −yz(x
2
+ 1) −x(y
2
−z
2
),
definite pe IR
3
, sunt ˆın depndent ¸˘a funct ¸ional˘a pe IR
3
.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 101
Indicat ¸ie. Se arat˘ a c˘a determinantul funct ¸ional al celor trei funct ¸ii ˆın raport
cu variabilele x, y, z este nul, deci funct ¸iile sunt ˆın dependent ¸˘ a funct ¸ional˘ a.
R˘aspuns. Leg˘atura dintre u, v ¸si w este : w = u
2
−uv + v
2
.
Exercit ¸iul 1.7.2 Ce relat ¸ie trebuie s˘a satisfac˘a derivatele part ¸iale ale func-
t ¸iei z = f(x, y) astfel ˆıncˆat z s˘a depind˘a de x ¸si y prin intermediul funct ¸iei
u = x
2
+ y
2
?
Indicat ¸ie. Relat ¸ia rezult˘a din condit ¸ia ca funct ¸iile z = f(x, y) ¸si u = x
2
+y
2
s˘ a fie dependente funct ¸ional. Pentru aceasta trebuie ca
D(z, u)
D(x, y)
= 0.
R˘aspuns. Relat ¸ia c˘autat˘ a este y
∂z
∂x
−x
∂z
∂y
= 0.
Exercit ¸iul 1.7.3 S˘a se studieze dependent ¸a sau independent ¸a funct ¸iilor
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
f
1
(x, y, z) =
z
x
,
f
2
(x, y, z) = −x +
y
x
,
f
3
(x, y, z) = z −e
−x+
y
x
,
ˆın punctele (1, 0, 0) ¸si (1, 1, 0).
R˘aspuns. Deoarece det J
f
(1, 0, 0) ,= 0 ¸si det J
f
(1, 1, 0) ,= 0, rezult˘ a c˘ a ˆın
ambele puncte f
1
, f
2
, f
3
sunt independente funct ¸ional. Aici, J
f
(x, y, z) este
matricea jacobian˘a a funct ¸iei vectoriale f = (f
1
, f
2
, f
3
) calculat˘ a ˆın punctul
(x, y, z).
Exercit ¸iul 1.7.4 S˘a se studieze dependent ¸a sau independent ¸a funct ¸iilor reale
de patru variabile reale
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
f
1
(x, y, z, u) =
y
z
,
f
2
(x, y, z, u) =
u
y
,
f
3
(x, y, z, u) = x
2
+y
2
+z
2
−u,
definite pe mult ¸imea (0, ∞) (0, ∞) (0, ∞) (0, ∞).
102 Ion Cr˘aciun
Indicat ¸ie. Matricea jacobian˘ a a funct ¸iei vectoriale f = (f
1
, f
2
, f
3
) are trei
linii ¸si patru coloane. Se determin˘ a rangul acesteia. Se g˘ase¸ste rangJ
f
(x, y, z) =
3 ˆın toate punctele (x, y, z) ∈ ((0, ∞))
4
.
R˘aspuns. Funct ¸iile date sunt independente funct ¸ional.
Exercit ¸iul 1.7.5 Studiat ¸i dependent ¸a sau independent ¸a funct ¸ional˘a a func-
t ¸iilor
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
f
1
(x, y, z) = (x +y +z)
3
−1,
f
2
(x, y, z) = x
2
+y
2
+z
2
,
f
3
(x, y, z) = (xy +yz +zx)
2
+ 2,
definite pe IR
3
.
R˘aspuns. Cele trei funct ¸ii sunt dependente funct ¸ional.
1.8 Schimb˘ari de variabile
1.8.1 Schimbarea variabilei independente ˆın ecuat ¸ii di-
ferent ¸iale ordinare
Exercit ¸iul 1.8.1 Ce devine ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a ordinar˘a de ordinul al doilea
cu coeficient ¸i variabili
x
2
d
2
y
dx
2
+ 2x
dy
dx
+
a
2
x
2
y = 0,
dac˘a noua variabila independent˘a este t, iar leg˘atura cu vechea variabil˘a x
este x = ϕ(t) =
1
t
?
Solut ¸ie. Pentru x = ϕ(t), obt ¸inem funct ¸ia compus˘ a
z(t) = y(ϕ(t)) ⇔y(x) = z(ϕ
−1
(x)).
ˆ
In cazul considerat y(x) = z
_
1
x
_
, deci:
dy
dx
(x) =
dz
dt
(t)
dt
dx
= −
1
x
2
dz
dt
(t) = −t
2
dz
dt
(t);
d
2
y
dx
2
(x) =
d
dx
_
−t
2
dz
dt
(t)
_
=
d
dt
_
−t
2
dz
dt
(t)
_
dt
dx
= t
4
d
2
z
dt
2
(t) + 2t
3
dz
dt
(t).
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 103
ˆ
Inlocuind expresiile acestor dou˘ a derivate ˆın ecuat ¸ie constat˘am c˘ a forma
transformat˘ a a sa este ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a a vibrat ¸iilor armonice
d
2
z
dt
2
+a
2
z = 0.
Avantajul efectu˘ arii schimb˘arii de variabil˘a indicat˘ a const˘ a ˆın aceea c˘ a
ecuat ¸ia transformat˘ a este una cunoscut˘a, c˘ areia i se cunosc toate solut ¸iile
z(t) = C
1
cos at + C
2
sin at,
unde C
1
¸si C
2
sunt constante reale arbitrare.
Revenind la variabila x, obt ¸inem
y(x) = C
1
cos
a
x
+C
2
sin
a
x
ce reprezint˘ a toate solut ¸iile ecuat ¸iei diferent ¸iale date.
Exemplul 1.8.1 Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a ordinar˘a de ordinul al doilea, liniar˘a
¸si cu coeficient ¸i variabili
x
2
d
2
y
dx
2
+ 2x
dy
dx
+y = 0,
unde x > 0, este o ecuat ¸ie de tip Euler.
Schimbarea de variabil˘a independent˘a x = e
t
conduce la ecuat ¸ia diferen-
t ¸ial˘a liniar˘a cu coeficient ¸i constant ¸i
d
2
z
dt
2
+
dz
dt
+ z = 0,
c˘areia i se poate determina toate solut ¸iile.
Solut ¸ie. Deoarece funct ¸iile z ¸si y sunt legate prin relat ¸ia z = y(e
t
), avem
y = z(ln x).
Derivˆ and ultima relat ¸ie dup˘ a regula de derivare a funct ¸iilor compuse,
avem:
dy
dx
=
dz
dt

dt
dx
=
1
x

dz
dt
= e
−t

dz
dt
;
d
2
y
dx
2
=
d
dx
_
dy
dx
_
= e
−t
d
dt
_
e
−t
dz
dt
_
= e
−2t
_
d
2
z
dt
2

dz
dt
_
.
104 Ion Cr˘aciun
ˆ
Inlocuirea acestoraˆın ecuat ¸ia init ¸ial˘ a conduce la ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a liniar˘ a
¸si omogen˘a, de ordinul al doilea, cu coeficient ¸i constant ¸i
d
2
z
dt
2
+
dz
dt
+ z = 0.
Acestei ecuat ¸ii ˆıi putem afla solut ¸iile dup˘ a urm˘atorul procedeu.
Se caut˘a o solut ¸ie de forma z = e
λt
, unde λ este un parametru real sau
complex. Impunˆ and o astfel de solut ¸ie constat˘ am c˘ a parametrul λ trebuie s˘ a
verifice a¸sa numita ecuat ¸ie caracteristic˘a
λ
2
+ λ + 1 = 0
¸si care are r˘ad˘ acinile λ
1,2
= −
1
2
+i

3
2
.
Celor dou˘a r˘ ad˘acini ale ecuat ¸iei caracteristice le corespund solut ¸iile
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¯ z
1
(t) = e
λ
1
t
= e

1
2
t
_
cos

3
2
t + i sin

3
2
t
_
,
¯ z
2
(t) = e
λ
1
t
= e

1
2
t
_
cos

3
2
t −i sin

3
2
t
_
ce sunt funct ¸ii complexe, conjugate una celeilalte. Cum ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a
este liniar˘a, putem s˘ a consider˘ am alte dou˘ a solut ¸ii, combinat ¸ii liniare ale
acestora,
z
1
(t) =
¯ z
1
(t) + ¯ z
2
(t)
2
= e

1
2
t
cos

3
2
t, z
2
(t) =
¯ z
1
(t) − ¯ z
2
(t)
2i
= e

1
2
t
sin

3
2
t
care, dup˘a cum se vede, sunt funct ¸ii reale.
Orice alt˘a solut ¸ie a ecuat ¸iei liniare cu coeficient ¸i constant ¸i este o combinat ¸ie
liniar˘ a a solut ¸iilor z
1
(t) ¸si z
2
(t)
z(t) = C
1
z
1
(t) + C
2
z
2
(t),
unde C
1
¸si C
2
sunt constante reale arbitrare. Alte solut ¸ii nu mai exist˘a.
Spunem c˘ a aceasta este solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale dat˘ a. A¸sadar,
z(t) = e

1
2
t
(C
1
cos

3
2
t +C
2
sin

3
2
t).
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 105
T¸ inˆ and cont de leg˘ atura dintre funct ¸iile t → z(t) ¸si x → y(x) rezult˘ a c˘a
solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei diferent ¸iale dat˘ a este
y(x) =
1

x
_
C
1
cos
_

3
2
ln x
_
+C
2
sin
_

3
2
ln x
__
.
Dac˘ a se dore¸ste o solut ¸ie anume, trebuiesc precizate valorile constantelor
C
1
¸si C
2
. Aceste constante se pot determina din condit ¸ii init ¸iale care constau
ˆın precizarea valorilor funct ¸iilor x →y(x) ¸si x →y

(x) ˆıntr–un punct arbitrar
dar fixat din intervalul (0, ∞). De exemplu, dac˘a lu˘am drept condit ¸ii init ¸iale
valorile
y(1) = 1, y

(1) = −
1
2
+

3
2
,
atunci C
1
= C
2
= 1 ¸si deci
y(x) =
1

x
_
cos
_

3
2
ln x
_
+ sin
_

3
2
ln x
__
este solut ¸ia ecuat ¸iei date init ¸ial care verific˘ a ¸si condit ¸iile init ¸iale precizate.
1.8.2 Schimbarea ambelor variabile ˆıntr–o ecuat ¸ie di-
ferent ¸ial˘a ordinar˘a
Exercit ¸iul 1.8.2 Ce devine ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a de ordinul al doilea
x
d
2
y
dx
2
+
_
dy
dx
_
2

dy
dx
= 0
dac˘a se schimb˘a ˆıntre ele rolul variabilelor?
Solut ¸ie. Variabilele ecuat ¸iei diferent ¸iale sunt x ¸si y, prima fiind indepentent˘a
iar a doua dependent˘ a de prima, y = y(x).
Variabila y este funct ¸ia necunoscut˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale.
A schimba rolurile variabilelor ˆınseamn˘ a a considera c˘ a
x = ϕ(y) = y
−1
(x).
Folosind leg˘ atura ˆıntre derivata unei funct ¸ii cu derivata inversei sale
dy
dx
=
1
dx
dy
106 Ion Cr˘aciun
¸si regulile de derivare a funct ¸iilor compuse, g˘ asim
d
2
y
dx
2
= −
d
2
x
dy
2
_
dx
dy
_
3
.
ˆ
Inlocuind expresiile acestor derivate ˆın ecuat ¸ia dat˘ a, obt ¸inem
x(y)
d
2
x
dy
2
+
_
dx
dy
_
2

dx
dy
= 0.
Schimbarea rolului variabilelor nu aduce simplificarea ecuat ¸iei diferent ¸iale
date.
Exercit ¸iul 1.8.3 Ce devine ecuat ¸ia
(1 −x
2
)
2
y

+y = 0, x ∈ (−1, 1)
prin schimbarea
x = tanh t, y =
u
cosh t
,
unde u = u(t) este noua funct ¸ie necunoscut˘a?
Solut ¸ie. Diferent ¸iem pe x ¸si y
dx =
1
cosh
2
t
dt; dy =
1
cosh t
du −u
sinh t
cosh
2
t
dt,
dup˘ a care efectu˘ am raportul celor dou˘a diferent ¸iale. Obt ¸inem
y

=
dy
dx
= cosh t
du
dt
−u sinh t.
Pentru calculul derivatei secunde a funct ¸iei x → y(x) deriv˘ am ambii
membri ai egalit˘at ¸ii de mai sus ˆın raport cu x, ˆın membrul al doilea aplicˆand
regula de derivare a funct ¸iilor compuse
d
2
y
dx
2
=
d
dt
_
cosh t
du
dt
−u sinh t
_

dt
dx
= cosh
3
t
_
d
2
u
dt
2
−u
_
.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 107
Cu acestea, ecuat ¸ia init ¸ial˘a devine
(1 −tanh
2
t)
2
cosh
3
t
_
d
2
u
dt
2
−u
_
+
u
cosh t
= 0,
sau echivalent,
d
2
u
dt
2
= 0.
Solut ¸ia general˘ a a ultimei ecuat ¸ii este u(t) = 2C
1
t + C
2
, unde C
1
¸si C
2
sunt constante reale arbitrare.
Revenind la variabilele init ¸iale rezult˘ a c˘a solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei dife-
rent ¸iale dat˘ a este
y(x; C
1
, C
2
) =
_
C
1
ln
1 + x
1 −x
+C
2
_

1 −x
2
la aceasta ajungˆ andu–se dup˘ a ce se inverseaz˘a funct ¸ia x = tanh t.
1.8.3 Schimbarea variabilelor independente ˆın expresii
diferent ¸iale cu derivate part ¸iale
Exercit ¸iul 1.8.4 S˘a se transforme ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a liniar˘a, cu derivate
part ¸iale de ordinul ˆıntˆai
y
∂z
∂x
−x
∂z
∂y
= 0,
dac˘a u = x, v = x
2
+y
2
, u ¸si v fiind noile variabile independente.
Solut ¸ie. Consider˘ am funct ¸ia
w(u, v) = z(x(u, v), y(u, v)) ⇔ z(x, y) = w(u(x, y), v(x, y)).
Folosind regulile de derivare ale funct ¸iilor compuse, de dou˘a variabile, ob-
t ¸inem
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
∂z
∂x
(x, y) =
∂w
∂u
(u, v)
∂u
∂x
(x, y) +
∂w
∂v
(u, v)
∂v
∂x
(x, y) =
∂w
∂u
(u, v) + 2x
∂w
∂v
(u, v),
∂z
∂y
(x, y) =
∂w
∂u
(u, v)
∂u
∂y
(x, y) +
∂w
∂v
(u, v)
∂v
∂y
(x, y) = 2y
∂w
∂v
(u, v).
108 Ion Cr˘aciun
Cu acestea, ecuat ¸ia dat˘ a se transform˘ a ˆın ecuat ¸ia diferent ¸ial˘ a
∂w
∂u
(u, v) = 0,
evident mult mai simpl˘ a, care poate fi integrat˘ a, adic˘ a i se poate determina
toate solut ¸iile.
ˆ
Intr-adev˘ ar, avem c˘ a w = f(v), unde f este o funct ¸ie arbi-
trar˘ a.
A¸sadar, solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei init ¸iale este z = f(x
2
+y
2
).
Din punct de vedere geometric, solut ¸ia general˘a a acestei ecuat ¸ii reprezint˘ a
o suprafat ¸˘ a de rotat ¸ie.
Exercit ¸iul 1.8.5 S˘ a se transforme ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a cu derivate part ¸iale
de ordinul al doilea

2
u
∂t
2
= a
2


2
u
∂x
2
,
(ecuat ¸ia propag˘arii undelor sau ecuat ¸ia coardei vibrante) dac˘a ξ = x − at,
η = x +at, ξ ¸si η fiind noile variabile independente.
Solut ¸ie. Introducem noua funct ¸ie necunoscut˘a w prin
z(x, t) = w(ξ(x, t), η(x, t)) = w(x −at, x +at),
ce va depinde de variabilele ξ ¸si η.
Derivatele part ¸iale de ordinul al doilea ale funct ¸iei w, necesare ˆınlocuirii
ˆın ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a dat˘ a, se determin˘ a pornind de la cele de ordinul unu
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_
∂u
∂x
(x, t) =
∂w
∂ξ
(ξ, η)
∂ξ
∂x
(x, t) +
∂w
∂η
(ξ, η)
∂η
∂x
(x, t) =
∂w
∂ξ
(ξ, η) +
∂w
∂η
(ξ, η),
∂u
∂t
(x, t) =
∂w
∂ξ
(ξ, η)
∂ξ
∂t
(x, t) +
∂w
∂η
(ξ, η)
∂η
∂t
(x, t) = a
_

∂w
∂ξ
(ξ, η) +
∂w
∂η
(ξ, η)
_
.
Aplicˆ and aici operatorii de derivare part ¸ial˘ a care se impun ¸si folosind
derivarea funct ¸iilor compuse, g˘ asim derivatele part ¸iale de ordinul doi nemixte
ale funct ¸iei u
_
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
_

2
u
∂x
2
(x, t) =

2
w
∂ξ
2
(ξ, η) + 2

2
w
∂ξ∂η
(ξ, η) +

2
w
∂η
2
(ξ, η),

2
u
∂t
2
(x, t) = a
2
_

2
w
∂ξ
2
(ξ, η) −2

2
w
∂ξ∂η
(ξ, η) +

2
w
∂η
2
(ξ, η)
_
,
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 109
care ˆınlocuite ˆın ecuat ¸ia init ¸ial˘ a, conduce la forma transformat˘ a

2
w
∂ξ∂η
(ξ, η) = 0,
mult mai simpl˘ a, c˘areia putem s˘ a –i determin˘am solut ¸ia general˘a.
ˆ
Intr-adev˘ ar, func-
t ¸ia
w(ξ, η) = f(ξ) + g(η),
unde f ¸si g sunt funct ¸ii arbitrare de dou˘ a ori diferent ¸iabile, reprezint˘ a solut ¸ia
general˘ a a ecuat ¸iei transformate.
ˆ
In consecint ¸˘ a,
u(x, t) = f(x −at) + g(x +at)
reprezint˘ a solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei propag˘arii undelor. Primul termen din
membrul al doilea al expresiei solut ¸iei generale corespunde unei unde regre-
sive, cel de al doilea termen unei unde progresive.
Exemplul 1.8.2 Expresia operatorului lui Laplace din IR
2
ˆın coordonate po-
lare este

2
=

2
∂ρ
2
+
1
ρ
2

2
∂θ
2
+
1
ρ

∂ρ
. (1.48)
Solut ¸ie. Dac˘ a polul reperului polar coincide cu originea reperului cartezian
ortogonal Oxy, iar axa polar˘ a coincide cu axa Ox, atunci leg˘atura dintre
coordonatele carteziene x, y ¸si coordonatele polare ρ, θ este
x = ρ cos θ, y = ρ sin θ. (1.49)
S˘ a remarc˘am c˘ a (1.49) reprezint˘ a o transformare punctual˘ a regulat˘ a ˆıntre
mult ¸imea (0, ∞) [0, 2π) ¸si mult ¸imea IR
2
¸ ¦0 = (0, 0)¦.
Pentru a afla expresia laplacianului

2
=

2
∂x
2
+

2
∂y
2
(1.50)
ˆın coordonatele polare (ρ, θ), ˆın (1.50) trebuie s˘ a efectu˘am schimbarea de
variabile independente (1.49).
ˆ
In acest scop trebuie s˘a exprim˘am operatorii
de derivare part ¸ial˘ a de ordinul ˆıntˆai ¸si pe cei de ordinul al doilea, nemixti, ˆın
funct ¸ie de operatorii

∂ρ
,

∂θ
,

2
∂ρ
2
,

2
∂ρ∂θ
,

2
∂θ
2
.
110 Ion Cr˘aciun
Folosind regula lant ¸ului de derivare a funct ¸iilor compuse, avem
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
_

∂x
=

∂ρ

∂ρ
∂x
+

∂θ

∂θ
∂x
,

∂y
=

∂ρ

∂ρ
∂y
+

∂θ

∂θ
∂y
.
(1.51)
Examinˆ and (1.51), constat˘ am c˘ a avem nevoie de expresiile derivatelor
part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ale lui ρ ¸si θ ˆın raport cu variabilele x ¸si y. Acestea,
le putem determina fie precizˆand mai ˆıntˆai transformarea punctual˘ a regu-
lat˘ a invers˘ a transform˘arii (1.49) ¸si apoi calculˆ and efectiv ceea ce dorim, fie
aplicˆ and teoria sistemelor de funct ¸ii definite implicit, c˘ aci (1.49) poate fi
interpretat ¸si ca un sistem de funct ¸iii definite implicit de forma
_
¸
_
¸
_
F
1
(ρ, θ, x, y) = ρ cos θ −x = 0,
F
2
(ρ, θ, x, y) = ρ sin θ −y = 0,
dup˘ a care derivatele part ¸iale sunt rapoarte de determinant ¸i funct ¸ionali. De
exemplu,
∂ρ
∂x
= −
D(F
1
, F
2
)
D(x, θ)
D(F
1
, F
2
)
D(ρ, θ)
.
Pe orice cale am proceda, obt ¸inem
∂ρ
∂x
= cos θ,
∂θ
∂x
= −
sin θ
ρ
,
∂ρ
∂y
= sin θ,
∂θ
∂y
=
cos θ
ρ
.
(1.52)
ˆ
Inlocuind (1.52) ˆın (1.51), g˘ asim
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
_

∂x
=

∂ρ
cos θ −

∂θ

sin θ
ρ
,

∂y
=

∂ρ
sin θ +

∂θ

cos θ
ρ
.
(1.53)
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 111
Pentru determinarea derivatelor part ¸iale de ordinul al doilea nemixte ˆın
raport cu coordonatele carteziene x ¸si y, se folose¸ste (1.53) ¸si regula lant ¸ului
de derivare a funct ¸iilor compuse. Concomitent, se t ¸ine cont de (1.52). G˘ asim
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
_

2
∂x
2
=

2
∂ρ
2

_
∂ρ
∂x
_
2
+ 2

2
∂ρ∂θ

∂ρ
∂x

∂θ
∂x
+

2
∂θ
2

_
∂θ
∂x
_
2
+

∂ρ


2
ρ
∂x
2
+

∂θ


2
θ
∂x
2
,

2
∂y
2
=

2
∂ρ
2

_
∂ρ
∂y
_
2
+ 2

2
∂ρ∂θ

∂ρ
∂y

∂θ
∂y
+

2
∂θ
2

_
∂θ
∂y
_
2
+

∂ρ


2
ρ
∂y
2
+

∂θ


2
θ
∂y
2
.
Adunˆ and membru cu membru aceste relat ¸ii, obt ¸inem

2
=

2
∂ρ
2
|∇ρ|
2
+2

2
∂ρ∂θ
(∇ρ∇θ)+

2
∂θ
2
|∇θ|
2
+

∂ρ

2
ρ+

∂θ

2
θ, (1.54)
unde factorul (∇ρ ∇θ) reprezint˘ a produsul scalar al gradient ¸ilor funct ¸iilor
ρ ¸si θ
∇ρ =
∂ρ
∂x
i +
∂ρ
∂y
j, ∇θ =
∂θ
∂x
i +
∂θ
∂y
j,
ale c˘aror expresii concrete, dup˘a utilizarea relat ¸iilor (1.52), sunt
_
¸
¸
_
¸
¸
_
∇ρ = cos θi + sin θj,
∇θ = −
sin θ
ρ
i +
cos θ
ρ
j.
De aici rezult˘ a
|∇ρ| = 1, |∇θ| =
1
ρ
, ∇ρ ∇θ = 0. (1.55)
Examinˆ and expresia lui ∇
2
din (1.54), deducem c˘a avem nevoie de derivatele
part ¸iale de ordinul al doilea, nemixte, ale funct ¸iilor ρ ¸si θ ˆın raport cu x ¸si
y. Pentru aceasta folosim (1.53), aplicˆ and operat ¸ia de derivare ˆın raport cu
x sau y, dup˘ a caz, utilizˆand totodat˘a regula lant ¸ului de derivare a funct ¸iilor
compuse. G˘ asim
_
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
_

2
ρ
∂x
2
=
sin
2
θ
ρ
;

2
θ
∂x
2
=
sin 2θ
ρ
2
;

2
ρ
∂y
2
=
cos
2
θ
ρ
;

2
θ
∂y
2
= −
sin 2θ
ρ
2
,
112 Ion Cr˘aciun
de unde deducem laplacienii funct ¸iilor ρ ¸si θ

2
ρ =

2
ρ
∂x
2
+

2
ρ
∂y
2
=
1
ρ
, ∇
2
θ =

2
θ
∂x
2
+

2
θ
∂y
2
= 0. (1.56)
Din (1.54), (1.55) ¸si (1.56) rezult˘a c˘ a ∇
2
are expresia (1.48).
Exemplul 1.8.3 Expresia laplacianului ∇
2
=

2
∂x
2
+

2
∂y
2
+

2
∂z
2
ˆın coordo-
natele sferice (coordonatele polare ˆın spat ¸iu) (ρ, ϕ, θ), legate de coordonatele
carteziene prin
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x = ρ sin ϕcos θ,
y = ρ sin ϕsin θ,
z = ρ cos ϕ,
(1.57)
este

2
=
1
ρ
2


∂ρ
_
ρ
2

∂ρ
_
+
1
ρ
2
sin ϕ


∂ϕ
_
sin ϕ

∂ϕ
_
+
1
ρ
2
sin
2
ϕ


2
∂θ
2
. (1.58)
Solut ¸ie. Mai ˆıntˆ ai trebuiesc determinat ¸i operatorii de derivare part ¸ial˘a de
ordinul unu. Aplicˆ and regula de derivare a funct ¸iilor compuse, avem
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_

∂x
=
∂ρ
∂x


∂ρ
+
∂ϕ
∂x


∂ϕ
+
∂θ
∂x


∂θ
,

∂y
=
∂ρ
∂y


∂ρ
+
∂ϕ
∂y


∂ϕ
+
∂θ
∂y


∂θ
,

∂z
=
∂ρ
∂z


∂ρ
+
∂ϕ
∂z


∂ϕ
+
∂θ
∂z


∂θ
.
(1.59)
Apoi, calcul˘am operatorii de derivare part ¸ial˘ a de ordinul al doilea, nemixti.
Aceasta o vom putea realiza plecˆ and de la (1.59) ¸si aplicˆ and din nou regula
de derivare a funct ¸iilor compuse. Astfel, expresia operatorului de derivare
part ¸ial˘ a de ordinul al doilea ˆın raport cu variabila x este

2
∂x
2
=
_
∂ρ
∂x
_
2


2
∂ρ
2
+
_
∂ϕ
∂x
_
2


2
∂ϕ
2
+
_
∂θ
∂x
_
2


2
∂θ
2
+
+ 2
_
∂ρ
∂x

∂ϕ
∂x


2
∂ρ∂ϕ
+
∂ϕ
∂x

∂θ
∂x


2
∂ϕ∂θ
+
∂θ
∂x

∂ρ
∂x


2
∂θ∂ρ
_
+
+

2
ρ
∂x
2


∂ρ
+

2
ϕ
∂x
2


∂ϕ
+

2
θ
∂x
2


∂θ
.
(1.60)
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 113
Celelalte dou˘a derivate part ¸iale de ordinul al doilea din expresia lapla-
cianului se obt ¸in din (1.60) trecˆ and pe x ˆın y ¸si mai apoi ˆın z. Sumˆ and aceste
trei derivate part ¸iale, obt ¸inem forma laplacianului ˆın coordonate polare ˆın
spat ¸iu

2
= |∇ρ|
2


2
∂ρ
2
+|∇ϕ|
2


2
∂ϕ
2
+|∇θ|
2


2
∂θ
2
+
+ 2
_
(∇ρ ∇ϕ)

2
∂ρ∂ϕ
+ (∇ϕ ∇θ)

2
∂ϕ∂θ
+ (∇θ ∇ρ)

2
∂θ∂ρ
_
+
+ ∇
2
ρ

∂ρ
+∇
2
ϕ

∂ϕ
+∇
2
θ

∂θ
.
(1.61)
Pentru a determina expresia concret˘a a laplacianului, din (1.61) se con-
stat˘ a c˘ a avem nevoie de gradient ¸ii ¸si laplacienii funct ¸iilor ρ, ϕ, θ ce de-
pind de variabilele x, y ¸si z. Aceste funct ¸ii exist˘ a c˘aci (1.57) constituie
o transformare punctual˘ a regulat˘a T : Ω → IR
3
¸ ¦x = (0, 0, z)¦, unde
Ω = (0, ∞) (0, π) [0, 2π).
Efectuˆ and calculele, g˘asim c˘ a gradient ¸ii necesari ˆın (1.61), exprimat ¸i ˆın
funct ¸ie de coordonatele sferice, sunt
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
∇ρ = sin ϕcos θ i + sin ϕsin θ j + cos ϕk,
∇ϕ =
cos ϕcos θ
ρ
i +
cos ϕsin θ
ρ
j −
sin ϕ
ρ
k,
∇θ = −
sin θ
ρ sin ϕ
i +
cos θ
ρ sin ϕ
j.
Deducem apoi:
|∇ρ| = 1, |∇ϕ| =
1
ρ
, |∇θ| =
1
ρ sin ϕ
;
∇ρ ∇ϕ = 0, ∇ϕ ∇θ = 0, ∇θ ∇ρ = 0.
(1.62)
Pentru calculul laplacienilor funct ¸iilor ρ, ϕ ¸si θ se aplic˘ a din nou regula
de derivare a funct ¸iilor compuse ¸si se g˘ase¸ste

2
ρ =
2
ρ
, ∇
2
ϕ =
cos ϕ
ρ
2
sin ϕ
, ∇
2
θ = 0. (1.63)
Folosirea relat ¸iilor (1.62) ¸si (1.63) ˆın (1.61) conduce la

2
=

2
∂ρ
2
+
1
ρ
2


2
∂ϕ
2
+
1
ρ
2
sin
2
ϕ


2
∂θ
2
+
2
ρ


∂ρ
+
cos ϕ
ρ
2
sin ϕ


∂ϕ
,
114 Ion Cr˘aciun
care este echivalent˘ a cu (1.58).
1.8.4 Schimbarea tuturor variabilelorˆıntr–o ecuat ¸ie di-
ferent ¸ial˘a
Exercit ¸iul 1.8.6 S˘ a se transforme ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a cu derivate part ¸iale
de ordinul ˆıntˆai
x
2
∂z
∂x
+ y
2
∂z
∂y
= z
2
luˆand drept noi variabile independente
u = x, v =
1
y

1
x
¸si funct ¸ie necunoscut˘a
w =
1
z

1
x
.
Solut ¸ie. Vom determina derivatele part ¸iale de ordinul ˆıntˆai
∂z
∂x
¸si
∂z
∂y
ˆın
funct ¸ie de derivatele part ¸iale
∂w
∂u
¸si
∂w
∂v
plecˆ and de la diferent ¸ialele noilor
variabile
du = dx, dv =
1
x
2
dx −
1
y
2
dy
2
, dw =
1
x
2
dx −
1
z
2
dz
2
.
Pe de alt˘a parte avem
dw =
∂w
∂u
du +
∂w
∂v
dv.
Cum diferent ¸iala unei funct ¸ii este unic˘ a, putem scrie
∂w
∂u
du +
∂w
∂v
dv =
1
x
2
dx −
1
z
2
dz
2
.
Dac˘ a ˆın aceast˘ a egalitate ˆınlocuim diferent ¸ialele funct ¸iilor u ¸si v, obt ¸inem
∂w
∂u
dx +
∂w
∂v
_
1
x
2
dx −
1
y
2
dy
2
_
=
1
x
2
dx −
1
z
2
dz
2
,
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 115
din care se poate determina diferent ¸iala funct ¸iei z
dz =
_
1
x
2

∂w
∂u

1
x
2
∂w
∂v
_
z
2
dx +
z
y
2
∂w
∂v
dy.
Din aceast˘a expresie, folosind unicitatea diferent ¸ialei unei funct ¸ii de dou˘ a
variabile, rezult˘ a
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
∂z
∂x
=
_
1
x
2

∂w
∂u

1
x
2
∂w
∂v
_
z
2
,
∂z
∂y
=
z
y
2
∂w
∂v
.
ˆ
Inlocuind acestea ˆın ecuat ¸ia init ¸ial˘a, se g˘ase¸ste
x
2
z
2
_
1
x
2

∂w
∂u

1
x
2
∂w
∂v
_
+z
2
∂w
∂v
= z
2
,
care, dup˘a reducerea termenilor asemenea, conduce la ecuat ¸ia simpl˘a
∂w
∂u
(u, v) = 0
a c˘ arei solut ¸ie general˘ a este w = f(v), unde f este o funct ¸ie real˘ a diferent ¸ia-
bil˘ a, arbitrar˘ a.
Folosind leg˘ aturile dintre noile ¸si vechile variabile, g˘ asim c˘a funct ¸ia
z =
x
1 + xf
_
1
y

1
x
_
este solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale init ¸iale.
Exercit ¸iul 1.8.7 Transformat ¸i ecuat ¸ia
y
∂z
∂x
−x
∂z
∂y
= (y −x)z
introducˆand noile variabile independente
u = x
2
+y
2
, v =
1
x
+
1
y
¸si noua funct ¸ie necunoscut˘a w = −x −y + ln z.
116 Ion Cr˘aciun
Solut ¸ie. Diferent ¸iind leg˘ aturile dintre variabile, obt ¸inem
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
du = 2xdx + 2ydy,
dv = −
1
x
2
dx −
1
y
2
dy,
dw = −dx −dy +
1
z
dz.
Pe de alt˘a parte
dw =
∂w
∂u
du +
∂w
∂v
dv.
Egalˆ and expresiile diferent ¸ialei funct ¸iei w, avem
−dx −dy +
1
z
dz = (2xdx + 2ydy)
∂w
∂u

_
1
x
2
dx +
1
y
2
dy
_
∂w
∂v
,
de unde rezult˘ a
dz = z
_
2x
∂w
∂u

1
x
2
∂w
∂v
+ 1
_
dx +z
_
2y
∂w
∂u

1
y
2
∂w
∂v
+ 1
_
dy.
Pe de alt˘a parte,
dz =
∂z
∂x
dx +
∂z
∂y
dy.
Folosind aceste expresii ale diferent ¸ialei funct ¸iei z ¸si unicitatea expresiei ei,
deducem
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
∂z
∂x
= 2x
∂w
∂u

1
x
2
∂w
∂v
+ 1,
∂z
∂y
= 2y
∂w
∂u

1
y
2
∂w
∂v
+ 1.
Cu acestea, ecuat ¸ia init ¸ial˘a ia forma mai simpl˘ a
_
zx
y
2

zy
x
2
_
∂w
∂v
= 0 =⇒
∂w
∂v
= 0,
ce se poate integra,
w = f(u)
fiind solut ¸ia sa general˘ a, unde f este o funct ¸ie diferent ¸iabil˘a arbitrar˘ a.
T¸ inˆ and cont de leg˘ atura dintre variabile, g˘asim c˘ a
z(x, y) = e
x+y+f(x
2
+y
2
)
este solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei init ¸iale.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 117
Exercit ¸iul 1.8.8 S˘a se transforme ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a cu derivate part ¸iale
de ordinul doi

2
z
∂x
2
−2

2
z
∂x∂y
+

2
z
∂y
2
= 0, (1.64)
dac˘a u = x +y, v = y/x, w = z/x, u ¸si v fiind noile variabile independente,
iar w noua funct ¸ie necunoscut˘a.
Solut ¸ie. Putem utiliza ¸si aici metoda diferent ¸ierii leg˘aturilor dintre vechile
¸si noile variabile, cu precizarea c˘a la a doua diferent ¸iere a acestora trebuie
s˘ a se aib˘ a ˆın vedere c˘a diferent ¸iala doua a unei funct ¸ii compuse nu mai este
invariant˘ a la o schimbare a variabilelor.
Dup˘ a prima diferent ¸iere se obt ¸ine
_
¸
_
¸
_
du = dx +dy,
dv =
1
x
2
(ydx −xdy),
(1.65)
dw =
1
x
2
(xdz −zdx). (1.66)
Din (1.66) avem x
2
dw = xdz −zdx, care, diferent ¸iind–o ˆınc˘ a o dat˘ a, conduce
la
2dxdw +xd
2
w = d
2
z. (1.67)
ˆ
In aceast˘a egalitate t ¸inem cont de urm˘ atoarele:
dw =
∂w
∂u
(dx +dy) +
1
x
2
(xdy −ydx)
∂w
∂v
=
_
∂w
∂u

y
x
2
_
dx +
_
∂w
∂u
+
1
x
∂w
∂v
_
dy;
(1.68)
d
2
z =

2
z
∂x
2
dx
2
+ 2

2
z
∂x∂y
dxdy +

2
z
∂y
2
dy
2
; (1.69)
d
2
w =

2
w
∂u
2
du
2
+ 2

2
w
∂u∂v
dudv +

2
w
∂v
2
dv
2
+
∂w
∂u
d
2
u +
∂w
∂v
d
2
v.
(1.70)
Diferent ¸ialele de ordinul al doilea ale funct ¸iilor u ¸si v sunt
d
2
u = 0, d
2
v =
2y
x
3
dx
2

2
x
2
dxdy. (1.71)
118 Ion Cr˘aciun
ˆ
Inlocuind (1.65) ¸si (1.71) ˆın (1.70) ¸si grupˆ and dup˘ a dx
2
, dxdy ¸si dy
2
, se
obt ¸ine
d
2
w =
_

2
w
∂u
2
−2
y
x
2

2
w
∂u∂v
+
y
2
x
4

2
w
∂v
2
+ 2
y
x
3
∂w
∂v
_
dx
2
+
+ 2
_

2
w
∂u
2
+
_
1
x

y
x
2
_

2
w
∂u∂v

y
x
3

2
w
∂v
2

1
x
2
∂w
∂v
_
dxdy+
+
_

2
w
∂u
2
+ 2
1
x

2
w
∂u∂v
+
y
2
x
4

2
w
∂v
2
_
dy
2
.
(1.72)
Folosirea relat ¸iilor (1.68), (1.72), (1.69) ˆın egalitatea (1.67), urmat˘ a de
egalarea coeficient ¸ilor lui dx
2
, dxdy ¸si dy
2
, conduce la derivatele part ¸iale de
ordinul al doilea ale funct ¸iei z, exprimate ˆın funct ¸ie de derivatele part ¸iale ale
funct ¸iei w,
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
¸
_

2
z
∂x
2
= 2
∂w
∂u
+x

2
w
∂u
2
−2
y
x

2
w
∂u∂v
+
y
2
x
3

2
w
∂v
2
,

2
z
∂x∂y
=
∂w
∂u
+x

2
w
∂u
2
+
_
1 −
y
x
_

2
w
∂u∂v

y
x
2

2
w
∂v
2
,

2
z
∂y
2
= x

2
w
∂u
2
+ 2

2
w
∂u∂v
+
1
x

2
w
∂v
2
.
ˆ
Inlocuirea acestora ˆın (1.64) conduce la o forma simplificat˘a a ecuat ¸iei
date

2
w
∂v
2
(u, v) = 0,
care are solut ¸ia general˘ a
w(u, v) = vf(u) + g(u),
unde f ¸si g sunt funct ¸ii arbitrare de dou˘ a ori diferent ¸iabile.
Cu leg˘atura dintre variabile avem c˘ a
z(x, y) = yf(x +y) + xg(x +y)
este solut ¸ia general˘a a ecuat ¸iei diferent ¸iale (1.64).
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 119
1.8.5 Exemple ¸si exercit ¸ii propuse
Exercit ¸iul 1.8.9 Ce devine ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a cu derivate part ¸iale de or-
dinul ˆıntˆai
x
∂z
∂x
+ y
∂z
∂y
−z = 0,
dac˘a variabilele independente x ¸si y trec ˆın variabilele u ¸si v, unde u = x, v =
y/x?
Indicat ¸ie. Fie (u, v) →w(u, v) funct ¸ia definit˘a de
z(x, y) = w(u(x, y), v(x, y)).
Derivatele part ¸iale ale funct ¸iei (x, y) → z(x, y) se calculeaz˘ a folosind regula
lant ¸ului de derivare a funct ¸iilor compuse.
R˘aspuns. u
∂w
∂u
−w = 0.
Exercit ¸iul 1.8.10
ˆ
In ce se transform˘a ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a cu derivate part ¸iale
∂z
∂x
+
∂z
∂y
= 0
dac˘a noile variabile independente u ¸si v sunt date prin
x = u
2
−v
2
, y = u
2
+v
2
, (u, v) ∈ D ⊂ IR
2
?
Indicat ¸ie. Se introduce funct ¸ia necunoscut˘ a (u, v) →w(u, v) legat˘ a de func-
t ¸ia (x, y) →z(x, y) prin
z(x, y) = w(u(x, y), v(x, y))
¸si se calculeaz˘ a derivatele part ¸iale ale funct ¸iei z.
Pentru calculul derivatelor part ¸iale de ordinul ˆıntˆ ai ale funct ¸iilor (x, y) →
u(x, y) ¸si (x, y) → v(x, y) folosim teorema de existent ¸˘a ¸si unicitate a sis-
temelor de funct ¸ii definite implicit, funct ¸iile F
1
¸si F
2
ale sistemului fiind
F
1
(x, y, u, v) = u
2
−v
2
−x, F
2
(x, y, u, v) = u
2
+v
2
−y.
R˘aspuns. Derivatele funct ¸iilor u ¸si v sunt
∂u
∂x
=
1
4u
,
∂u
∂y
=
1
4u
,
∂v
∂x
= −
1
4v
,
∂v
∂y
=
1
4v
,
120 Ion Cr˘aciun
iar ecuat ¸ia dat˘ a devine
∂w
∂u
= 0. Aceasta are solut ¸ia sa general˘ a w = f(v),
unde f este o funct ¸ie arbitrar˘ a diferent ¸iabil˘ a, z(x, y) = f
_
¸
y −x
2
_
.
Exercit ¸iul 1.8.11 Ce devine ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a ordinar˘a de ordinul al doilea
y

+ (x + y)(1 + y

)
3
= 0,
dac˘a x = u +t ¸si y = u −t, iar u = u(t) este noua funct ¸ie necunoscut˘a?
Indicat ¸ie. Dac˘ a not˘ am y

=
dy
dx
,
.
u=
du
dt
, y

=
d
2
y
dx
2
,
··
u=
d
2
u
dt
2
¸si utiliz˘ am
regula de derivare a funct ¸iilor compuse, g˘ asim
y

=
.
u −1
.
u +1
, y

=
2
··
u
(1+
.
u)
3
.
R˘aspuns. Ecuat ¸ia devine
··
u +8u
.
u
3
= 0.
Exemplul 1.8.4 Ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a cu derivate part ¸iale de ordinul al doilea

2
z
∂x
2
+ 2

2
z
∂x∂y
+

2
z
∂y
2
= 0
nu ˆı¸si schimb˘a forma ˆın urma schimb˘arii de variabile
u = x + z, v = y + z.
Exercit ¸iul 1.8.12 S˘a se transforme ecuat ¸ia
z
_
x
∂z
∂x
+y
∂z
∂y
_
+ x
2
+y
2
= 0,
punˆand ˆın locul variabilelor independente x ¸si y variabilele u ¸si v, unde
u =
y
x
, v = x
2
+ y
2
,
iar ˆın locul funct ¸iei necunoscute, funct ¸ia (u, v) →w(u, v) unde w = z
2
.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 121
Indicat ¸ie. Se diferent ¸iaz˘a toate leg˘aturile dintre variabile, iar dup˘ a identifi-
carea coeficient ¸ilor lui dx ¸si dy se g˘ase¸ste
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
∂z
∂x
= −
y
2x
2
z
∂w
∂u
+
x
z
∂w
∂v
,
∂z
∂y
=
1
2xz
∂w
∂u
+
y
z
∂w
∂v
.
R˘aspuns. Se ajunge la ecuat ¸ia
∂w
∂v
+1 = 0 care are solut ¸ia w = −v+f(u), cu
f o funct ¸ie diferent ¸iabil˘ a arbitrar˘ a, din care se poate obt ¸ine solut ¸ia general˘ a
a ecuat ¸iei init ¸iale z
2
+x
2
+ y
2
= f
_
y
x
_
.
Exercit ¸iul 1.8.13 S˘a se rezolve ecuat ¸ia
_
∂z
∂y
_
2


2
z
∂x
2
−2
∂z
∂x

∂z
∂y


2
z
∂x∂y
+
_
∂z
∂x
_
2

∂z
∂y
2
= 0, (1.73)
luˆand pe x ca funct ¸ie necunoscut˘a de variabilele y ¸si z.
Indicat ¸ie. Considerˆ and c˘ a x = x(y, z), se obt ¸ine:
∂z
∂x
=
1
∂x
∂z
,
∂z
∂y
= −
∂x
∂y
∂x
∂z
;

2
z
∂x
2
= −

2
x
∂z
2
_
∂x
∂z
_
3
,

2
z
∂y
2
=
2

2
x
∂y∂z

∂x
∂y

∂x
∂z

_
∂x
∂y
_
2


2
x
∂z
2

_
∂x
∂z
_
2


2
x
∂y
2
_
∂x
∂z
_
3
;

2
z
∂x∂y
=


2
x
∂y∂z

∂x
∂z
+
∂x
∂y


2
x
∂z
2
_
∂x
∂z
_
3
.
R˘aspuns. Se g˘ ase¸ste

2
x
∂y
2
= 0, de unde x = yϕ(z) + ψ(z), cu ϕ ¸si ψ funct ¸ii
arbitrare de dou˘ a ori diferent ¸iabile, este solut ¸ia general˘ a a ecuat ¸iei init ¸iale.
122 Ion Cr˘aciun
Observat ¸ia 1.8.1 Problema de mai sus se poate formula ˆın termenii func-
t ¸iilor definite implicit ˆın modul urm˘ator:
S˘a se arate c˘a funct ¸ia z = z(x, y) definit˘a implicit de ecuat ¸ia
yϕ(z) + ψ(z) −x = 0,
unde ϕ ¸si ψ sunt funct ¸ii arbitrare de dou˘a ori diferent ¸iabile, satisface ecuat ¸ia
diferent ¸ial˘a cu derivate part ¸iale de ordinul al doilea (1.73).
Exercit ¸iul 1.8.14 Ce devine ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a cu derivate part ¸iale de or-
dinul al doilea

2
z
∂x
2
+ 2

2
z
∂x∂y
+

2
z
∂y
2
= 0,
dac˘a se face schimbarea u = x+y, v = x−y, w = xy−z, unde (u, v) →w(u, v)
este noua funct ¸ie necunoscut˘a.
R˘aspuns.

2
w
∂u
2
=
1
2
.
Exercit ¸iul 1.8.15 S˘a se g˘aseasc˘a expresia laplacianului ˆın coordonatele semipo-
lare ˆın spat ¸iu (coordonatele cilindrice) (ρ, θ, z), unde
_
¸
¸
¸
_
¸
¸
¸
_
x = ρ cos θ,
y = ρ sin θ,
z = z.
R˘aspuns. ∇
2
=

2
∂ρ
2
+
1
ρ

∂ρ
+
1
ρ
2

2
∂θ
+

2
∂z
2
.
Exercit ¸iul 1.8.16 Ce devine ecuat ¸ia

2
z
∂x
2
+

2
z
∂y
2
+ kz = 0 ˆın coordonate
polare dac˘a se presupune c˘a noua funct ¸ie necunoscut˘a ω este funct ¸ie numai
de m˘arimea razei vectoare ρ ¸si c˘a ρ nu depinde de unghiul polar θ.
R˘aspuns.
d(ρω)

+kρω = 0.
Exercit ¸ii ¸si probleme rezolvate ¸si propuse 123
Aceast˘ a ecuat ¸ie poate fi integrat˘ a. Se g˘ ase¸ste c˘a solut ¸ia sa general˘a este
ω(ρ) =
C
ρ
e

1
2

2
, unde C este o constant˘a pozitiv˘a. De aici rezult˘a c˘ a
z(x, y) =
C

x
2
+ y
2
e

1
2
k(x
2
+y
2
)
,
deoarece ρ =

x
2
+ y
2
.
Exercit ¸iul 1.8.17
ˆ
In ecuat ¸ia diferent ¸ial˘a cu derivate part ¸iale de ordinul al
doilea
q(1 + q)

2
z
∂x
2
−(1 + p + q +pq)

2
z
∂x∂y
+p(1 + p)

2
z
∂y
2
= 0,
ˆın care p =
∂z
∂x
¸si
∂z
∂y
= q sunt notat ¸iile lui Monge, s˘a se schimbe variabilele
dup˘a legea
u = x +z, v = y + z, w = x +y +z,
considerˆand c˘a noua funct ¸ie necunoscut˘a este w = w(u, v).
R˘aspuns.

2
w
∂u∂v
= 0.
Exercit ¸iul 1.8.18 Ar˘atat ¸i c˘a forma ecuat ¸iei diferent ¸iale cu derivate part ¸iale
de ordinul al doilea

2
z
∂x
2


2
z
∂y
2

_

2
z
∂x∂y
_
2
= 0
nu se schimb˘a dac˘a noua funct ¸ie necunoscut˘a este x, iar variabilele indepen-
dente sunt y ¸si z.
Indicat ¸ie. Se consider˘ a c˘a x = x(y, z) ¸si se determin˘ a derivatele part ¸iale
de ordinul doi ale funct ¸iei (x, y) → z(x, y) ˆın funct ¸ie de derivatele funct ¸iei
(y, z) →x(y, z).

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful