Investiții în capitalul uman

„Investiţiile în capitalul uman reprezintă o condiţie esenţială pentru creşterea şi competitivitatea economică”

CAPITALUL UMAN
Capitalul uman desemnează cunoștințele profesionale, deprinderile și sănătatea, care măresc capacitatea creativă a individului, capacitatea lui de a produce bunuri economico-sociale, permițând obținerea de venituri în viitor. Conceptul de capital uman corespunde cu abilitatile si cunostintele unei persoane care ii faciliteaza schimbarea in actiune si crestere economica.

CAPITALUL INTELECTUAL – AVERE ASCUNSĂ NEREFLECTATĂ ÎN SITUAŢIILE FINANCIARE
Capitalul uman nu se realizează, aşadar, prin procurarea de mijloace de producţie, ci prin acţiuni de:  Învăţământ;  Sănătate;  Căutarea de locuri de muncă mai bine retribuite;  Cultură  Migraţie. Acestea dau posibilitatea individului să-şi valorifice în condiţii mai bune moştenirea sa genetică, aptitudinile, capacitatea de muncă. Dezvoltarea umană necesită educație, sănătate și un standard decent de viață. În cadrul strategiei dezvoltării, formarea și dezvoltarea capitalului uman sunt posibile prin investiții adecvate în educație și fonduri dimensionate corect pentru sănătate.

Formarea capitalului uman prioritate în strategia dezvoltării
Capitalul uman, ca factor central de producție în orice teorie economică reprezintă stocul de cunoștințe și calificare, utile și valoroase, întruchipat în forța de muncă, rezultând dintr-un proces de educație și pregatire profesională. Ține de capacitatea omului de a mobiliza alți factori de producție, de a-i combina în mod specific și predetermina pentru a obține un rezultat dorit. De acest capital uman depind avuția noastră și avuția generațiilor viitoare. De aceea, formarea capitalului uman trebuie să beneficieze de prioritatea cea mai înaltă, cu cât fără a fi susținuți de o cunoaștere și o experiență umană adecvată ceilalți factori de producție nu vor fi în măsură să producă decât foarte puțin sau deloc.

Investiția în capitalul uman
Dezvoltarea umana necesita educatie, sanatate si un standard decent de viata. In cadrul strategiei dezvoltarii, formarea si dezvoltarea capitalului uman sunt posibile prin investitii adecvate in educatie si fonduri dimensionate corect pentru sanatate.Cheltuielile alocate sănătății și educației reprezintă investiții în capitalul uman, care asigură acumularea și evitarea deprecierii acestuia. Cu toate că nici sănătatea și nici educația nu sunt servicii publice în sensul strict al definiției, nefiind caracterizate nici de nonrivalitate și nici de nonexcludere, totuși aceste servicii sunt subvenționate parțial sau total de oricare guvern din lume.

Calculul capitalului uman prin raportare la câştigurile viitoare
Valoarea capitalului uman al individului este dependentă de beneficiile viitoare pe care individul le poate realiza prin folosirea capitalului. Deoarece nu se poate cunoaşte cu certitudine cursul viitoarelor beneficii, această valoare poate fi doar estimată folosind beneficiile expectate, a căror evaluare necesită luarea în calcul a riscurilor şi incertitudinii.

Rezultatul investiției în capitalul uman se prezintă sub forma unei productivități mai ridicate ale individului care deține astfel de capital. Capitalul educațional mărește valoarea forței de muncă, datorită productivității ridicate și presupune o retribuție mai mare. Totodată, un nivel de instruire mai ridicat mărește flexibilitatea forței de muncă, permițând adaptarea mai bună a acesteia la condițiile pieței muncii. Câștigul de pe urma investiției în capitalul uman nu se rezumă doar la suma netă a veniturilor realizate pe parcursul vieții din vânzarea forței de muncă calificate spre deosebire de cea necalificată, ci vizează sentimentul subiectiv de bunăstare intelectuală, de încredere, de recunoaștere socială.

Rezultatul investiției în capitalul uman

Dezvoltarea capitalului uman în Republica Moldova
Moldova de la 97.9% în 1999 la 98.9% în 2008; • Rata de alfabetizare este mai înaltă în Moldova decât media regională; • Diferențele între rata de alfabetizare în mediul rural și urban s-au redus, dar încă mai sunt semnificative; • În contextul revenirii economice care a început în 2000, studiile facultative au devenit mult mai accesibile pentru populație.
• Rata de alfabetizare a crescut în Republica

Capitalul uman pe piața forței de muncă
• În pofida creșterii ponderii populației în vârstă aptă de muncă în total populație, rata de ocupare s-a diminuat pe parcursul ultimilor ani; • Rata de ocupare a bărbaților a fost tradițional mai mare decât cea a femeilor (45.2% si respectiv 40.1% în 2008); • Înainte de 2002 rata de ocupare era mai înaltă în mediul rural, din 2003 însă tendințele s-au inversat; • Inactivitatea economică a devenit un aspect important, cota populației economic inactive crescând de la 38.7% în 1999 până la 55.7% în 2008; • Rata somajului în Moldova s-a micșorat de la un nivel relativ înalt în 1999 (11.1%) până la cel mai mic din regiune (4.0%) în 2008.

Calitatea angajării
• În 2008, ponderea angajaților ce vroiau să schimbe ceva la serviciul lor curent a crescut față de 2007. În marea majoritate a cazurilor, problema este legată direct de insatisfacția salariaților cu remunerarea muncii; • Corespondența domeniului de specializare cu cel de

activitate este mică;
• Nivelul studiilor multor angajați este mai înalt decât nivelul activităților profesionale pe care le execută (66.2%); • Calitatea angajării bărbaților este mai scăzută decât cea a femeilor.

Fluxurile migraționiste internaționale

Migrația exercită o influenă negativă asupra dezvoltării capitalului uman în Moldova • Marea majoritate a emigranților sunt tineri aflați la vârstă aptă de muncă; • Ponderea emigranților bine instruiți este în creștere; • Modelul moldovenesc de creștere economică nu este favorabil creării noilor locuri de muncă astfel, multe persoane sunt forțate să migreze pentru a-și putea asigura venituri decente; • Emigranții sunt angajați în servicii ce necesită abilități limitate, pierzând astfel deprinderile obținute acasă.

Accesul la educație

 

Aspectul geografic (infrastructura drumurilor, infrastructura de transport, infrastructura scolară pentru copiii cu dezabilități);  Aspectul financiar (plăți oficiale și neoficiale);  Aspectul cultural (iresponsabilitatea părinților, atitudinea societății față de copiii cu dezabilități);
 Accesul la învățământul de specialitate și cel superior:  Taxele de scolarizare;  Cheltuieli pentru întreținere.

Accesul la educația de bază cuprinde trei dimensiuni: geografică, financiară si culturală:

Oportunități în educație

 Aspectul fizic (copiii din localitățile rurale, copiii cu

Oportunităile în educația de bază cuprind trei dimensiuni: fizic, academic și activități extracuriculare

dezabilități);  Aspectul academic (disponibilitatea cadrelor didactice, calitatea cadrelor didactice);  Activități extra-curriculare (discrepanțe rural-urban)

 Oportunitățile în educația de specialitate și superioară cuprinde două dimensiuni: financiară si culturală  Aspectul financiar (alegerea nivelului de studii);  Aspectul cultural (educația părinților, alegerea domeniului de

studii).

Calitatea educației
Calitatea educației depinde de câteva aspecte: calitatea personalului didactic, înzestrarea tehnică a școlilor, activitățile extra-curriculare, plățile formale si informale, ineficiena cheltuielilor publice. Majoritatea cadrelor didactice în învățământul de bază (59%) au o experiență de muncă mai mare de 18 ani. Ponderea profesorilor trecuți de vârsta de pensionare se majorează, iar a proaspeților absolvenți scade; În Republica Moldova există 116 școli cu mai puțin de 100 elevi și 414 școli cu 101-200 elevi; Diferențe mari în numărul de elevi în clasă (în unele școli din mun. Chișinău numărul elevilor în clasă poate depăși 35 elevi, în alte localități rurale există clase cu un număr redus de elevi); Numărul mare de personal auxiliar în învățământul vocaional; Echipamentul învechit si curricula ce nu răspunde necesităților pieții muncii în școlile vocaționale; Cerințe joase față de studii pentru a menține numărul mare de studenți în instituțiile de învățământ superior.

 

Motivații pentru educație

Studiile mai înalte asigură mai multe oportunități pentru angajare; • Studiile suplimentare asigură loc de muncă mai bine plătit; • Riscul de sărăcie este înalt corelat cu nivelul studiilor obținute; • Un alt factor important ce alimentează cererea pentru studii, în special pentru studii universitare, este faptul că acestea nu sunt foarte solicitante ca efort intelectual, în special în unele domenii cum sunt stiințele sociale, business si drept, unde sunt deja înmatriculați majoritatea studenților (mai mult de 50%); În pofida percepției generale că studiile mai înalte oferă oportunități mai bune, acestea nu sunt accesibile pentru mulți cetățeni. Peste 86% dintre respondenții SII consideră că continuarea studiilor după educația de bază este prea costisitoare.

Diviziunea rural – urban
• Rata de înmatriculare a populației din mediul urban este mult mai înaltă comparativ cu cea din mediul rural la toate nivelele de învățământ. Disparitățile se adâncesc și mai mult la nivelele superioare de studii; • Rata de înmatriculare mai înaltă la treptele superioare de învățământ a studenților din mediul urban nu este neapărat o dovadă a rezultatelor mai bune din școala generală a elevilor; • Lipsa cadrelor didactice pentru unele discipline în localitățile rurale; • Rata de abandon școlar timpuriu este de 5 ori mai mare în mediul rural comparativ cu cel urban; • Studiile profesionale sunt în mod obișnuit o opțiune pentru populația cu venituri mici ce nu poate plăti studiile universitare; • Accesul la activități extra-curriculare este limitat pentru elevii/studenții din mediul rural.

Instruirea adulților
• În ultimii zece ani, cheltuielile publice

și private pentru instruirea adulților au crescut mai bine de două ori în termeni reali, sectorul privat jucând un rol dominant; • Cheltuielile pentru instruire ale sectorului privat nu sunt distribuite egal între sectoare. Cel mai puternic acestea au crescut puternic în sectorul serviciilor, industrie si administrație publică, dar s-au prăbușit în agricultură; • Multe companii moldovenești nu pun mare preț pe instruirea propriilor angajați. Spre deosebire de acestea, companiile străine rezidente în Moldova sunt mult mai dornice să investească în angajații lor; • Majoritatea companiilor ce instruiesc angajații proprii o fac „în oficiu”, considerând că acesta este cel mai eficient mod și cel mai accesibil din punct de vedere financiar; • Implicarea autorităților este foarte limitată. Aceasta este concentrată în principal în stabilirea cadrului legal pentru organizarea si finanțarea instruirii adulților (care nici măcar nu este promovată corespunzător).

Rata brută de înmatriculare, pe nivele de studiu (%)

Motive pentru neînmatricularea în educația obligatorie de bază în zonele rurale (%)

Rata de abandon scolar timpuriu, 2008 (%)

Ponderea profesorilor în studiile primare și secundar generale, pe ani de experiență (%)

Ponderea elevilor care studiază ca limbă străină limba engleză (%)

Cheltuieli pentru instruire, după forma de proprietate, MDL

VĂ MULȚUMESC PENTRU ATENȚIE!!!

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful