Universitatea George Bacovia

RETORICĂ
Dr. Căprioară Mihai

2010
1

CUPRINS
I. INCURSIUNE ÎN DIACRONIA RETORICII ŞI ARGUMENTĂRII 1. Conceptul de retorică 2. Obiectul retoricii 3. Istoria retoricii II. CONDIŢIILE DISCURSIVITĂŢII REGULILE DISCURSULUI JURIDIC 1. Argumentarea 2. Forma argumentării 3. Limbajul 4. Contextul argumentării III. LIMBAJUL JURIDIC INTRE ORIGINALITATE SI RITUALISM 1. Precizări cu privire la vocabularul juridic 2. Funcţiile limbajului juridic 3. Aplicaţii, studii de caz, discursuri celebre PERFORMATIVE –

2

I. INCURSIUNE ÎN DIACRONIA RETORICII ŞI ARGUMENTĂRII 1. Conceptul de retorică În vorbirea curentă, termenul de retorică circulă în dâiverse variante, multe dintre ele având o dimensiune conotativă importantă: întrebare retorică, retorica lui..., retorica dintre.... Se trimite, în folosirea comună, la sensuri peiorative, neconforme cu esenţa sa. Din punct de vedere etimologic, conceptul de retorică provine din grecescul „rhitor”, care însemna „vorbitor, orator, cel care învaţă arta elocinţei”. La romani, oratorul era denumit „rhetor”, adică magister dicendi, adică maestru în elocinţă. Termenii retorică şi elocinţă se pot coinfunda pentru că, într-un anumit sens, ambii desemnează arta de a vorbi bine şi frumos. Însă ei nu sunt sinonimi. Elocinţa este talentul de a convinge, retorica este arta şi ştiinţa care dezvoltă acest talent. Elocinţa s-a născut înaintea regulilor retoricii, după cum limba s-a format anterior gramaticii. Aşadar, retorica se deosebeşte de elocvenţă, precum se deosebeşte teoria de practică. Din punct de vedere ştiinţific, termenul „retorică“ se referă la evoluţia şi complexitatea unui fenomen care a caracterizat timp de mai bine de două mii de ani atât reflecţiile, cât şi practicile cuprinse, într-o măsură mai mică sau mai mare, în sfera conceptuală a acestei denumiri. Caracterul multi-, inter- şi transdisciplinar al retoricii marchează ansamblul ştiinţelor umane, de la filosofie la hermeneutică, de la comunicarea ştiinţifică la teoria figurilor de stil. Analiza câtorva definiţii ale termenului va arăta pe de o parte lipsa unei perspective unitare asupra sensului acestuia şi, pe de altă parte, faptul că adesea asupra conceptului se proiectează o viziune proprie (unei epoci, unui cercetător, unei şcoli etc.). Dicţionarul explicativ al limbii române [DEX ’96, de aici înainte] defineşte retorica prin trei sensuri principale: 1) „arta de a vorbi frumos“; 2) „arta de a convinge un auditoriu de justeţea ideilor expuse printr-o argumentaţie bogată, riguroasă, pusă în valoare de un stil ales“; şi 3) „ansamblul regulilor care ajută la însuşirea acestei arte“ Dicţionarul de ştiinţe ale limbii [DSL, de aici înainte] propune următoarea definiţie: „Artă şi ştiinţă a elaborării discursului în general, având funcţie primordială persuasivă, dar şi funcţie justificativă, demonstrativă sau deliberativă.“ Cele mai multe definiţii au fost date în antichitate. Enumerăm câteva astfel de definiţii: – Athenaeus – “arta de a înşela” – Platon – „iscusinţa de a fermeca şi plăcea” – Aristotel a realizat o îmbinare între o definiţie substanţială – „retorica este tehnica discursurilor“ – şi o definiţie relaţională – „retorica este reversul dialecticii, căci amândouă se referă la chestiuni comune tuturor oamenilor, fără să presupună o ştiinţă specială“ [Retorica, I, 1]. – Quintilian – “ars bene dicendi” – arta de a vorbi bine; “este arta şi ştiinţa invenţiei, alegerii şi exprimării cu ornamente potrivite care pot servi la a convinge” – Cicero – “elocinţa în forme artistice” În perioada modernă, Diderot insistă asupra a trei accepţii fundamentale în articolul „Retorică“ din Enciclopedie: 1) „vorbirea frumoasă (bien-dire), arta de a vorbi bine“; 2) „mijloace de exprimare şi de convingere proprii unei persoane“; 3) „elocinţă sau stil declamator al retorului“. Secolul al XX-lea va fi marcat de o retorica rediviva, care este „cheia de boltă a culturii noastre“, deoarece „mai mult decât un set de reguli, [...] prin amploarea observaţiilor, precizia definiţiilor şi rigoarea clasificărilor, ea se constituie ca studiu sistematic al resurselor limbajului“. Ceea ce pare însă că domină definiţiile actuale propuse pentru retorică este trăsătura referitoare la implicarea profundă a acesteia în comunicare şi acţiune, în cotidian: „retorica este 3

aşadar. cât şi al semnificaţiei acestora. Perioada actuală aflată sub semnul globalizării pare să favorizeze perspectiva pragmatică asupra termenului definit iniţial ca „arta de a vorbi bine“. în anumite dimensiuni lingvistice. Discursul este înţeles fie dintr-o perspectivă enunţiativă. 1996. Derivat din acesta. Retorica analizează performativitatea discursului. discursul este analizat în calitatea acestuia de ansamblu text-context. a situaţiei în care acesta este produs. 2 Constantin SĂLĂVĂSTRU. ci un ansamblu care cuprinde şi alte producţii simbolice: steme.perspective logico-semiotice asupra retoricii. Dincolo însă de toate aceste extinderi. ideatice. Se pune accent pe funcţia performativă a limbajului. atât sub aspectul structurii. – practică socială. studiu introductiv. Conceptul de performanţă desemnează „realizarea actului în context” adică actualizarea competenţei locutorilor. 17. imagini. Editura Minerva. conceptul de performanţă discursivă va fi utilizat în sensul de îndeplinire a condiţiilor de reuşită a unui discurs. p. retorica modernă. prin recunoaşterea faptului că „de la prietenie la dragoste. extinde aria dicursului spre scriitură. – disciplină. orale sau scrise.). Retorica examinează. de la politică la economie. oral sau scris. logo-uri. poziţionări în spaţiu. Editura Didactică şi Pedagogică. presupunând un text şi un context specific. de atingere a obiectivelor acestuia. de dependenţă a sensului de context. Concluzii Vom înţelege prin retorică arta şi ştiinţa discursivităţii performative.întâlnirea dintre oameni şi limbaj în prezentarea diferenţelor şi identităţilor lor“. Bucuresti. 180-191. funcţie de mijlocul de comunicare. spontan sau fabricat. (traducere. discursul rămâne acea entitate lingvistică şi non-lingvistică legată direct de latura performativă a limbajului. relaţiile se fac şi se desfac prin exces sau lipsă de retorică“. vol. efectele diverselor componente ale contextului asupra producerii şi receptării enunţurilor. Discursul este definit ca „tot ceea ce este produs al unei interacţiuni predominant lingvistice. prin discursul însuşi. Analiza definiţiilor de mai sus confirmă ideea că „retorica“ reprezintă un termen atribuit unui concept complex care este folosit cu mai multe sensuri interdependente. 1 QUINTILIAN. tabel cronologic. Încercînd să facem o medie semantică a acestor definiţii putem considera că cele mai importante valori atribuite conceptului „retorică“ sunt următoarele: – artă şi ştiinţă a elaborării discursului. Aşadar. note. Astfel. imagini etc. Nu vom înţelege prin discurs doar manifestări strict lingvistice. care poate fi dialogal sau monologal. Arta oratorica. dar şi spre alte sisteme organizate de semne (afişe. pp. manifestările discursive pot fi extrem de diferite. I. punând în valoare mecanismele argumentative. retorica clasică oferă discursului descripţia limitată de cuvântare. comunicaţional şi acţional. denumită pe alocuri şi ca “pragmatică”. Definită în antichitate drept „forţa de a convinge” sau „ştiinţa de a vorbi bine”1. Discursul este studiat din perspectiva regulilor care determină succesul acestei activităţi. acesta din urmă înţeles ca având un rol referenţial. Bucureşti. steaguri. 4 . indici de Maria Hetco). nu întotdeauna delimitate cu precizie. 1974. – tehnică a ornării discursului. textuale şi situaţionale”. textualiste sau poetice2. obiect de studiu. gesturi. Raţionalitate şi discurs . a cunoştinţelor şi a posibilităţilor de utilizare a diverselor seturi de reguli ale limbajului într-un context specific. În contemporaneitate. fie din punctul de vedere al transformării.

2. mesajul este conceput pentru a înşela. Iaşi. iar. 2001. compasiunea. în societatea modernă. mânia. p. care-i privează de libertate pe cei care i se supun”6. A manipula înseamnă „a înşela. p. 22. 1993. îndeosebi prin utilizarea propagandei ca mecanism organizat de influenţare socială. conceptul de manipulare trimite la acţiunea de a mânui. Editura Institutul European. se bazează pe o strategie centrală. 4 Dicţionarul enciclopedic. Manipularea cuvântului. o foloseau în justiţie şi în politică. Persuasiunea este definită ca activitatea de influenţă a atitudinilor unei persoane sau a unui grup de persoane. întrucât. capătă sensul de folosire a mâinilor pentru efectuarea unei operaţii ştiinţifice sau tehnologice. manipularea este folosită mai ales în scopuri politice. 3 Hermann PARRET. un mesaj mincinos. 5 Dicţionar de sociologie. un act intelectual care consta în lucrul cu ideile. Această strategie trebuie să fie invizibilă. Bucureşti. convingere. Alex Muchielli echivalează noţiunile de influenţă. 5 . Universitata di Urbino.argumentele raţionale. se impun persoanelor (grupurilor) anumite comportamente. 2005. În actul de manipulare. a induce în eroare. care trimite la acţiunea de a sfătui. Acest concept a fost în atenţia cercetătorilor încă din Antichitate. p. dând în acelaşi timp senzaţia auditoriului că are deplina libertate de gândire şi decizie”5. persuasiunea presupune apelul la emoţii general umane ca frica. a face să creadă ceva ce nu există. În a doua jumătate a secolului al XVIII-lea. în caz contrar. În prima jumătate a secolului al XVIII-lea. Aristotel identifica drept agenţi ai persuasiunii ethosul . 6 Philippe BRETON. în literatura de specialitate. care trimite la un sens peiorativ. în calitatea acestora de mecanisme de determinare a comportamentelor şi a ideilor. Bucureşti. În accepţiunea lui Immanuel Kant. p. a frauda. în secolul al XIX-lea. Ca efect al unor intervenţii mecanice sau discursive. Această complexitate a termenului apare şi în definiţiile contemporane. indica maniera în care anumite substanţe chimice sunt combinate.credibilitatea sursei. nr. a determina un actor social (persoană. Dicţionarul de sociologie susţine că. manipularea se situează alături de persuasiune şi convingere. persuadare. Preocuparea pentru studierea acestui concept a continuat în epoca modernă şi în cea contemporană. Obiectul retoricii Retorica are ca scop influenţarea auditoriului pe trei componente esenţiale: manipulare. sensul său fiind marcat de etimologia sa. Este. grup. aceasta presupune mijloace de ordin subiectiv care acţionează pentru obţinerea adeziunii. Această accepţiune a parcurs în istoria sa mai multe sensuri 3. pathosul . colectiv) să acţioneze într-un mod compatibil cu interesele iniţiatorului. Documents de travail et prépublication. prin care se încearcă reducţia maximală a libertăţii auditoriului în ceea ce priveşte posibilitatea de a discuta sau de a rezista la ceea ce i se propune.emoţia şi logosul . 70. termenul era folosit pentru a desemna modul în care aurul şi argintul erau extrase din pământ. sensul termenilor persuasiune şi manipulare se intersectează sau chiar se confundă. influenţa nu mai este posibilă. Etimologic. Ulterior. Editura Enciclopedică. televiziune) prin care. Considerăm că ar fi utilă sesizarea raporturilor dintre aceşti termeni. mândria. termenul capătă un sens abstract. ianuarie 1978. apare conceptul de manipulare politică. radio. într-un text de Carlyle. 451. printr-un ansamblu de mijloace (presă. Dicţionarul Enciclopedic asumă accepţiunea conform căreia „manipularea este o acţiune de influenţare. În acest sens. 11. constituit prin asociere cu minciuna şi înşelătoria. ruşinea. Editura Babel. Éléments d’une analyse philosophique de la manipulation et du mensonge. aşadar. De multe ori. Philippe Breton înţelege prin manipulare „o acţiune violentă şi constrângătoare. Grecii o studiau în şcoli. în această accepţiune. Manipularea. cultivându-se impresia că acţiunea este în concordanţă cu propriile interese”4. devenind o operaţie a spiritului. 176. Din 1864. de a manevra. serie B. fără a se apela la constrângeri.

Concluzie: Retorica juridică are ca scop influenţarea interlocutorilor. având intenţia de a schimba opinii. conceptul de manipulare cu care vom lucra în această cercetare are următoarele note specifice: intenţie ascunsă. Manipularea nu este scop sau obiect al retoricii juridice. ci le deturnează în sensul dorit. El trimite. În sfârşit. ci cu impunerea unui traseu discursiv prezentat ca fiind unicul legitim. Aşadar. pe când în persuasiune există şi conştiinţa influenţei şi posibilitatea de a refuza. relaţii. Manipularea presupune încercarea de a induce un curs al acţiunii care este contrar intereselor celui manipulat. Iaşi. etimologic. intenţia este explicită şi neechivocă. Pe de altă parte. Nu avem de-a face cu o discuţie critică. persuasiune. „adevărata artă a manipulării – şi deci a influenţării şi a persuasiunii – constă. Deşi există perspective care intersectează sferele termenilor de manipulare. Cu toate asemănările dintre manipulare şi persuasiune. în nici un caz manipulare. Astfel. atitudini şi comportamente prin mijloace ilegitime disimulate. manipulării îi rămân proprii acele trăsături care o fac ilegitimă. vorbind chiar de o manipulare pozitivă. ci folosirea pentru a se induce ideea dorită. Între convingere şi manipulare există un raport de opoziţie. Manipularea cuvântului. Dacă în convingere se argumentează raţional. aşadar. pp. 25. Arta de a influenţa. însă nu şi prezenţa efectivă a acesteia. pentru a-i forma o opinie sau a-i provoca un comportament fără ca el să ştie că efracţia s-a produs”8. conceptele diferă prin câteva caracteristici importante. manipularea presupune impresia libertăţii de acţiune. După cum exprima plastic Philippe Breton. 2005. 8 Philippe BRETON. se elimină variantele concurente pe baza unei discuţii critice. incorectă şi abuzivă. p. Iaşi.persuadare şi manipulare prin definirea manipulării ca intervenţie în contextul comunicării. la acţiunea de a învinge prin argumente raţionale. timp)”7. convingere. opţiunea noastră este de a situa aceşti termeni în raport de opoziţie. a graniţelor influenţei oneste. asimetria intereselor actorilor implicaţi. impresia libertăţii de acţiune şi avantajarea dimensiunii non-raţionale a fiinţei umane. nu se va încerca distrugerea acestora. Spre exemplu. acţiunea de manipulare nu ignoră convingerile unui om. pe când. Convingerile sunt un obstacol în calea manipulării. Dacă există o influenţă în avantajul receptorului. într-un travaliu mascat asupra componentelor invizibile ale situaţiei (norme. Aşadar. însă instanţele cognitive la care poate avea acces sunt doar convingerea şi persuadarea. Un alt concept corelat este cel de convingere. 54 – 55. Astfel. identităţi. în manipulare sensul este impus prin folosirea dimensiunilor non-raţionale şi contextuale propice. spaţiu. dacă aceasta din urmă îşi propune să atace direct acele convingeri. – 7 Alex MUCHIELLI. persuasiunea nu. Editura Polirom. 2002. Manipularea presupune disimularea intenţiei. 6 . persuasiunea şi manipularea sunt două mecanisme de influenţare diferite. prin manipulare. dacă un grup are convingeri naţionaliste. Editura Institutul European. în persuasiune. atunci aceasta este sau persuasiune sau convingere. Analiza tehnicilor de manipulare. distincţia dintre acestea vizând amplitudinea mijloacelor utilizate şi depăşirea. „a manipula înseamnă a intra prin efracţie în mintea cuiva.

de asemenea. Hieron. A. Platon (428–347 î. cu figuri de cuvânt (asonanţă. Originile Momentul apariţiei retoricii este fixat în secolele al V-lea şi al IV-lea î. O datare relativă plasează în anul 460 î. 486–c. ci este. metafore. paralelisme între părţile frazei) şi cu figuri de gândire şi semantice (perifraze. Noile concepţii asupra discursului şi elocinţei marchează începutul unei epoci care va acorda o importanţă covârşitoare cuvântului. Chr. considerat primul orator judiciar al Greciei. tiranul Siracuzei. Cu această ocazie. reluată de Cicero. a fost punctul de plecare al unei insurecţii generale. Chr. unde rosteşte un discurs în faţa adunării poporului.. Începând cu Aristotel (384–322 î. discursurile oratorice ar fi existat şi înainte de atestările atribuite lui Corax şi Tisias. în Sicilia. de deportări şi de exilări. Aristotel va reconsidera şi va 7 . dar nu sub forma discursului supus unor reguli stricte de elaborare. Ei au redactat formulare-ghid pentru uzul părţilor în litigiu.). fără a uita momentele de eclipsă sau de apoteoză. În anul 427 î. Se înregistrează un nou imbold în dezvoltarea retoricii judiciare în Grecia continentală. Istoria îi menţionează pe Empedocle din Agrigent. Primii retori se mândreau cu măiestria de a transforma cel mai slab argument în argumentul cel mai puternic. până atunci doar funcţională. În acel moment devenea clar faptul că limbajul nu este doar „limbă“. Retorica va fi apoi un domeniu privilegiat de sofişti.3. îi va condamna pe sofişti pentru dispreţul la adresa adevărului şi a justiţiei şi se va orienta spre analiza problemelor privitoare la structura propoziţiilor. cauzele erau pledate de părţile interesate în faţa juriilor populare. a interzis supuşilor săi folosirea limbajului. antiteze). Chr. Un moment important îl reprezintă contextul istoric al disputelelor politice generate de abolirea regimurilor aristocratice. Tiranii introduseseră în Sicilia (colonie greacă) un regim de violenţă. ritm. Chr. Istoria retoricii Cea mai bună introducere în studiul retoricii şi al teoriei argumentaţiei este poate istoria însăşi a domeniului. Căderea tiranilor. redactarea de către Corax a manualului Technè rhétorikè. După mărturia lui Aristotel. în a cărui viziune retorica este „arta care produce convingeri“. autorul celebrei maxime „omul este măsura tuturor lucrurilor“. retorica se prezintă ca o metodă de compunere/compoziţie a discursului fixată în tipare clare. dublată de folosirea unor scheme argumentative (în mare parte. Chr. unde cel mai important reprezentant al epocii a fost Antiphon (480–411 î. la legătura dintre expresiile complexe şi cele simple şi la posibilitatea negaţiei şi a falsului. rimă. pe Corax şi pe discipolul său Tisias ca cei dintâi care au codificat şi difuzat învăţătura retorică (prin sistematizarea şi transmiterea modului de elaborare a acestor procedee). Grecia antică. marcat de frământări puternice. retorul Gorgias părăseşte Sicilia şi vine la Atena. Chr. care constituia un ansamblu de precepte practice însoţite de exemple edificatoare. Învăţământul sofistic se baza în principal pe retorică.). unii pledanţi au avut inspiraţia să recurgă la anumite procedee retorice care să le asigure victoria. După o legendă. Chr.). Chr. 410 î. Această perspectivă estetică şi literară va îmbogăţi proza. În acest context social-politic. afirma dintr-o perspectivă relativistă şi sceptică faptul că orice subiect poate fi tratat după două teze opuse.. care a cuprins întreg teritoriul Siciliei şi a fost însoţită de revendicări (sub formă de procese) ale proprietăţilor private pe care le luaseră prin abuz conducătorii oraşelor siciliene.). Acest moment este considerat cel al naşterii discursului epidictic şi al prozei artistice. falacioase). în special cea a lui Trasibul din Siracuza1 în 465 î. relevarea momentelor importante. „discurs“. Sofistul Protagoras din Abdera (c. paronomază. de la „miturile fondatoare“ până la impactul său în „era comunicaţională“ a secolului al XX-lea.

o învăţare sistematică. avantaj/dezavantaj). Opera sa cuprinde Origines şi De agricultura. utopia. ii) discursul politic. Roma antică Cato cel Bătrân (234–149 î. Chr. 8 . judiciar.. pentru a deveni orator trebuia să îndeplineşti trei condiţii majore: aptitudini naturale. panegiricul.).persuasiune elogiu/blam Scopurile just/injust util/dăunător frumos/urât Această triadă de situaţii discursive a fost definită pe baza unor criterii tematice (just/injust. discursuri (Catilinarele. trei genuri retorice. Chr. dar legându-le de poetică. consolidând normele moralităţii publice. autorul încearcă să determine publicul să gândească sau să acţioneze ca el. În sfârşit. care este considerată cea mai veche scriere latină în proză. o practică susţinută. În anul 63 î. criterii temporale primare (dimensiunea temporală dominantă: trecutul în cauzele juridice. al treilea scenariu este epidictic . filosofic şi artistic. În cel de-al doilea gen. iar autorul discursului va apăra sau acuza această persoană. Isocrate (Isokrates)16 (436–338 î. iii) elogiul. cerând distrugerea ei. drama. deliberativul sau discursul persuasiv prin excelenţă. poezia didactică. a redactat numeroase lucrări despre retorică (Despre invenţiune. Isocrate a eliberat retorica de afilierea sofistică. textul publicitar. În opinia lui Isocrate. scriitor şi orator atenian. a necrologului sau panegiricului). Primul scenariu a fost de natură juridică producând un discurs pronunţat în faţa unui public constituit în tribunal: acest tribunal va judeca fapta şi persoana care a comis-o. criterii textuale (acuzare/apărare.). critica socială. B. Genul discursului judiciar deliberativ epidictic Tipul de auditoriu tribunal adunare în agora public Timpul trecut viitor prezent Mijloacele acuzare /apărare + . le va completa. Acesta din urmă oscilează între funcţional şi ornamental. este cazul marilor discursuri ideologice de natură politică sau religioasă. om de stat şi scriitor roman. a fost cel mai cunoscut şi cel mai influent retor al epocii sale. viitorul în deciziile politice. predica. Retorica reprezenta în acea epocă un mijloc de a răspunde multiplelor provocări ale societăţii greceşti venite din partea domeniului educaţional. Marcus Tullius Cicero (106–43 î. prezentul în elogierea sau critica unei personalităţi). situândule între dialectică şi politică. om politic şi unul dintre cei mai mari oratori romani. Filipicele). s-a ridicat în discursurile sale cu succes împotriva Cartaginei. a demascat conjuraţia lui Catilina împotriva Senatului.). Profesor de elocinţă. în calitate de consul. Chr.demonstrativ. teamă/speranţă. Despre orator). o putem întâlni ori de câte ori receptorul ocupă un post de autoritate în raport cu emiţătorul (copilul în faţa părinţilor sau elevul în faţa educatorului). satira. criterii emoţionale (clemenţă/severitate. epitaful. elogiu/blam). bucurie/ură). pamfletul. Este considerat cel mai mare orator roman şi una dintre figurile importante ale lumii antice. lucrări filosofice (Despre natura zeilor. Celor trei tipuri discursive li se subsumează câteva modele funcţionale: i) discursul în tribunal. Chr. să-i inculce o animită opinie sau decizie.recentra într-o viziune cuprinzătoare toate componentele retoricii. Platon şi Aristotel îl corelează eticii (elogiul este un răspuns adresat virtuţii iar blamul replica împotriva viciului). În general epidicticul îndeplineşte o funcţie civică şi socială. Situaţia juridică nu se limitează doar la tribunal. El confirmă valori admise atât de emiţător cât şi de receptor (situaţia toastului aniversar. Despre supremul bine şi supremul rău). Despre îndatoriri. Retorica tradiţională distinge după categoria subiectului tratat trei situaţii comunicaţionale.

Predicile Sfântului Ambrozie (340–397). ale lui Vasile cel Mare (329–379). ale Sfântului Augustin (354–430). În cursul secolelor al XVII-lea şi al XVIII-lea. oratorul trebuie să ştie „să instruiască (docere). Secolul al XVIII-lea Istoria Franţei secolului al XVIII-lea este jalonată de discursurile revoluţionare ale lui Danton. Quintilian1 (30–98). Părinţii Bisericii De-a lungul secolelor. În cadrul Occidentului creştin.În contextul politic al începutului de mileniu. În general. animatorul Conciliului de la Constanz (1363–1429). 5. la artificializarea şi. Grigorie din Nazianz şi ale lui Ioan Gură de Aur (334–407) reprezintă puncte de reper în evoluţia retoricii din această perioadă. În acelaşi timp. În această epocă. fiind marcată şi guvernată de o puternică tendinţă stilistică. E. filosofia scolastică impune conceptul de trivium (gramatică. D. şi. Pliniu cel Bătrân. În acest context. autor al Încurajării pentru prinţi şi domni. călugărul dominican Jean Tauler (1297–1361). ale lui Luther (1483–1546) şi ale apărătorului regalităţii Etienne Pasquier (1529–1615). Discurs asupra Fiinţei supreme. După o lungă cantonare în tradiţia antichităţii greco-romane şi apoi a Renaşterii. retorica nu va rezista atacului din partea raţionalismului ştiinţific şi a cartezianismului. 9 . Seneca. Reforma şi Renaşterea23 Spaţiul anglo-saxon îşi aduce contribuţia la îmbogăţirea teoretizărilor prin operele lui Leonard Cox (The Arte or Crafte of Rhethoryke – 1530?) şi ale scriitorului Thomas Wilson (The Arte of RhetoWrique – 1553) şi tratatele semnate de Pierre de Courcelles şi de André de Tonquelin. arta discursului (ars bene dicendi în formularea lui Quintilian) ocupă un loc important. la Roma. discursul va lua forma predicii obişnuite şi duminicale. la epuizarea retoricii prin oficializarea statutului său de disciplină scolastică. retorica transmite Occidentului normele discursului în spaţiul public. Aceste norme vor fi preluate şi adaptate apoi de Sfântul Augustin şi de Părinţii Bisericii universului comunităţilor creştine. F. modelul oratorului a fost difuzat pe tot parcursul Renaşterii în întreaga Europă şi în coloniile de peste mări. de denunţările vehemente ale călugărului Savonarola (1452–1498) din Florenţa lui Pietro de Medici sau de cele ale misticului francez Gerson. Evul Mediu minimizează importanţa retoricii. a jurământului etc. Ideile cu caracter prescriptiv-normativ concepute de Aristotel pentru democraţia ateniană şi de Cicero pentru republica romană fuseseră adaptate de Quintilian proiectului „civilizator“ al Imperiului roman. retorica este o disciplină încadrată în categoria „umanioarelor“. a omiliei. Discurs asupra pedepsei cu moartea sau ale lui Mirabeau (1749– 1791). în cele din urmă. însă. să farmece (delectare) şi să convingă (movere)“ (Sfântul Augustin). Evul Mediu Evul Mediu a fost marcat de predicile Sfântului Toma d’Aquino. C. retorică. Evul Mediu a contribuit la ruperea de realitate. Reforma O istorie a retoricii (oratoriei) acestei perioade ar trebui să înregistreze predicile misticului panteist Meister Eckart (1260–1327) şi ale discipolului său. dialectică). neglijarea şi marginalizarea acesteia au determinat ca aceasta să fie confundată cu stilistica şi cu gramatica. ale lui Robespierre (1758–1794) – Discurs asupra libertăţii presei. care devine fundamentul învăţăturii şi culturii din secolele V–VIII. Pliniu cel Tânăr vor fi continuatorii şi susţinătorii sistemului retoric ciceronian şi autori ai unor tratate de oratorie devenite celebre.

Şcoala franceză contemporană (T. istoria oratoriei consemnează discursurile (şi disputele politice) celebre ale primilor miniştri Bolingbroke (tory). Todorov. „Logicile non-formale“ au contribuit decisiv la schimbarea perspectivei asupra retoricii şi teoriei argumentării. de proclamaţiile lui Napoleon şi elocinţa lui Benjamin Constant (1767– 1830). Deşi anumite specii discursive rămân fidele tradiţiei (discursurile de tribunal. Pe celălalt mal al Canalului Mânecii. au corelat aspectele logice ale teoriei lor cu „logicile non-formale“ şi au repus în discuţie termenul de „evidenţă“ prin reconsiderarea plauzibilului şi a perechii consens/conflict. Grupul m propune prin lucrările sale fundamentale – Rhétorique générale şi Rhétorique de la poésie – o reinterpretare a figurilor bazată pe concepţia clasică a lui Quintilian asupra modalităţilor de realizare a figurilor. beneficiind de progresele înregistrate în domeniul lingvisticii („ştiinţă-pilot“. fără a recurge la constrângeri normative sau încorsetări în clasificări rigide. îi numără printre fondatori şi teoreticieni pe Chaim Perelman. Georges Perec. în anii 1960–1973. precum şi teologului George Campbell (Elements of Rhetoric – 1828). Elocinţa politică în epoca modernă este marcată de discursurile lui Giuseppe Garibaldi în Italia aflată în pragul reunificării sau ale liderului burgheziei republicane din Franţa sfârşitului de secol. Abordările teoretice se datorează prelatului scoţian Hugh Blair (Lectures on Rhetoric – 1783). secolul al XIX-lea este cel care consemnează declinul retoricii clasice. Roosevelt. epoca romantică va promova un sistem de valori în care aprecierea pozitivă va merge în direcţia simplităţii. Spaţiul cultural francez este cadrul în care iau fiinţă centre de studiu care oferă o perspectivă nouă asupra retoricii şi a relaţiei directe cu „producerea“ textelor literare (cum ar fi de exemplu Oulipo – Ouvroir de Littérature Potentielle –. Léon Gambetta. Jaurès. John F. Kennedy. ca urmare a antiretorismului epocii. Charles de Gaulle. R. Tzvetan Todorov. printre membri pe Raymond Queneau. G. de barou.începînd cu anul 1796. F. Nicolae Titulescu. Goebbels. mai ales. Lausberg. G.D. H. Acest recul al retoricii va fi accentuat de adversitatea programelor romantice (pentru a-l cita numai pe Victor Hugo: „Paix à la syntaxe/ Guerre à la rhétorique“) şi va fi urmat. Mussolini. în special prin lucrările lui Roman Jakobson). împotriva caracterului normativ-prescriptiv al disciplinei în sistemul pedagogic şi a proliferării necontrolate a clasificărilor domeniului. Nicolas Ruwet. Luc Etienne. care cuprindea. în special. Neoretorica. În ciuda avântului pe care îl cunoaşte genul oratoric. a conciziei şi a naturaleţei. al teoriei argumentării. ale lui Robert Walpole sau ale lui William Pitt. În aceeaşi perioadă. îndreptat. al stilisticii. În jurul anilor şaizeci retorica renaşte. în plan pedagogic. Martin Luther King. Marcel Duchamp şi Italo Calvino). redefinită din perspectiva teoriei argumentării. 10 . Tzvetan Todorov consideră că retorica clasică îşi încheie existenţa la începutul secolului al XIX-lea. Gérard Genette. Secolul al XX-lea Istoria frământată a secolului al XX-lea consemnează discursurile politice ale lui Clémenceau. Fondatorii neoretoricii. Jacques Bens şi chiar pe Jean Tardieu. de dispariţia retoricii din programele de învăţământ după o tradiţie de sute de ani. al semioticii. scriitorul Edgar Quinet (1803–1875) va încânta auditoriul de la Collège de France cu expunerea rafinată a concepţiilor sale filosofice şi istorice. celebrele Conferinţe de la Notre-Dame de Paris ale lui Lacordaire). de cameră). François Le Lionnais. Chaïm Perelman şi Lucie OlbrechtsTyteca. Genette) repune în discuţie retorica din perspectiva figurilor. Hitler. Secolul al XIX-lea Retorica franceză înregistrează realizările oratorilor religioşi şi universitari (discursurile lui Frayssinous şi. Barthes.

vizând reinterpretarea teoriei aristotelice a argumentării într-o lume guvernată de imperativul comunicării. adecvare. fiind strans legata de devenirea omului in societate si de dezvoltarea acesteia. complementaritatea teoriilor: “Nu există decât o modalitate de progres în ştiinţă: negarea ştiinţei deja constituite” (G. a declaraţiei politice. a apologiei. discursul publicitar). Genul epidictic se regăseşte în forma alocuţiunii. Concluzii Istoria retoricii se confunda aproape cu istoria omenirii. Sistemul retoric al antichităţii se adaptează noilor împrejurări în cadrul mai larg al pragmaticii discursului. ci ceea ce contrazice cunoştinţele anterioare. 1981: 32). Noua retorica nu mai este arta vorbirii elegante. a admonestării. figuri. a complimentului. “De la prietenie la dragoste. improvizaţie. reteoretizate de Grupul µ în-Retorica generală. Ceea ce era obiect al certitudinii se relativizează devenind problematic. Felul în care este acesta utilizat trimite acţiunea acestuia în imoralitate (Hitler. preferă întrebările răspunsurilor. pragmatism. Moussolini) sau în moralitate (didactică. inclusiv în cadrul activităţii ştiinţifice) şi microretorica sau teoria figurilor de stil. Retorica renaşte când ideologiile se prăbuşesc. Noua retorică nu mai este arta vorbirii elegante. 1988). Ceea ce pare să caracterizeze discursul oratoric al zilelor noastre este tendinţa spre simplitate. În această perspectivă constituirea cunoaşterii este tocmai diacronia obstacolelor. a pledoariei. gândirea modernă sondează (în mai mare măsură decât în paradigmele anterioare) necunoscutul. a celei politice. a rechizitoriului. Bachelard. a panegiricului. a oraţiei funebre. E suficient să deschidem televizorul.Se pune astfel problema transformarii retoricii intr-o matrice a stiintelor umane. a discursului (ca speech). Meyer). să-i ascultăm pe oamenii politici.ci teoria comunicarii persuasive:argumentarea devine o componenta esentiala a activitatii discursive in general. Michel Meyer. o asemenea ruptură este reprezentată şi de viguroasa reabilitare a retoricii la mijlocul secolului nostru: macroretorica (prin lucrările lui C. Deschisă şi plurală. Epoca noastră “pour le meilleur et pour le pire” trăieşte ora retoricii.a celei politice.) 11 . ci teoria comunicării persuasive: argumentarea devine o componentă esenţială a activităţii discursive în general. două mari momente ale retoricii. OlbrechtsTyteca. naraţiune.publicitare in particular. acţiune) în discursuri persuasive noi care au o retorică proprie (de ex. iar în cel de-al doilea la ocultarea vechiului model scolastic şi pregătirea erei burgheze. În primul caz asistam la înlătuarea explicaţiilor mitice şi a ordinii sociale aristocratice. a elogiului. Problema care se pune este chiar aceea a transformării retoricii într-un fel de matrice a ştiinţelor umane (cf. Perioada actuală redescoperă şi pune în valoare diverse procedee (locuri comune. căutând în real nu ceea ce confirmă. Concluzii: actualitatea retoricii Genul judiciar şi cel deliberativ supravieţuiesc sub forma declaraţiei. ale logicii naturale şi ale teoriei discursului.Cercetările actuale asupra argumentării încearcă să asigure un echilibru şi o armonizare între tendinţele neoretoricii. să privim mesajele publicitare. a conferinţei. În această privinţă epoca noastră se poate compara cu cea a democraţiei ateniene şi renaşterii italiene. Retorica este un instrument amoral. stereotipie. a expunerii etc. juridic etc. Perelman şi L. Or. accentuează solidaritatea conceptuală. de la politică la economie. relaţiile se fac şi se desfac prin exces sau lipsă de retorică” (M. publicitare în particular. a “rupturilor epistemologice” pe care o epistemă a trebuit să le traverseze.

II. CONDIŢIILE DISCURSIVITĂŢII PERFORMATIVE – REGULILE DISCURSULUI JURIDIC Înţelegând limbajul ca activitate reglementată, retorica modernă studiază discursul din perspectiva regulilor care-i subîntind activitatea. Regulile discursului reprezintă normele, dependente de spaţiul cultural, pe care fiecare dintre parteneri le respectă şi pe care, simultan, presupune că le respectă ceilalţi interlocutori, în cadrul discursului. Acestea se circumscriu, în linii generale, domeniului numit maxime conversaţionale. În vederea identificării unei modalităţi de construire a sensului în discursul juridic, vom analiza perspectiva lui Herbert Paul Grice. În ceea ce priveşte studiul discursului juridic, ne vom opri la concepţia lui Grice asupra legilor discursului, pe care o considerăm optim de aplicat în acest domeniu. Aceasta pentru că, în primul rând, este perspectiva care se aplică cel mai bine caracterului dialogal al discursului juridic. În al doilea rând, ea nu constituie un sistem de norme pe care trebuie să le respectăm în comunicare, ci o teorie a construirii sensului, care poate fi aplicată atât comunicării în general, cât şi practicii unor limbaje particulare, în special. În sfârşit, contribuţia lui Michel Foucault, care este valoroasă prin includerea în analiză a locurilor sociale în care se produce discursul, va fi integrată în studiul propus prin extinderea graniţelor discursului, avându-se în vedere integrarea contextului ca o componentă esenţială a discursului juridic. Pentru Herbert Paul Grice, „schimburile conversaţionale nu sunt, în mod normal, o succesiune de remarci independente (...). Ele sunt caracterizate, cel puţin într-un anumit grad, de eforturi de cooperare; şi fiecare participant recunoaşte în acestea, într-o anumită măsură, un scop comun sau un set de scopuri.”9. Necesitatea colaborării conversaţionale a condus la formularea, de către Herbert Paul Grice, a Principiului Cooperării şi a maximelor subsumate. Principiul Cooperării exprimă, sub forma unei norme, o expectanţă generală a participanţilor la un dialog: „Fiecare contribuţie conversaţională trebuie să fie aşa cum este necesară, funcţie de locul social în care apare şi de scopul sau direcţia acceptată a schimbului lingvistic în care este angajată”10. Din acesta, Grice derivă un număr de patru maxime: calităţii, care exprimă necesitatea enunţării adevărate şi cu dovezi, cantităţii, referitoare la adecvarea intervenţiei la scopul curent al schimbului conversaţional, relaţiei, privind relevanţa discursivă, şi modalităţii, care rescrie idealul cartezian al clarităţii şi preciziei. Maxima calităţii cere ca interlocutorii să spună numai ceea ce cred că este adevărat. Aceasta exclude furnizarea unor informaţii false sau pentru care emiţătorul nu are dovezi adecvate. Maxima cantităţii reglementează cantitatea de informaţie furnizată de fiecare participant la un schimb verbal. Aceasta trebuie să se încadreze strict în limitele impuse de obiectivele schimbului respectiv: să nu fie nici insuficientă, nici excesivă. Maxima relaţiei exprimă necesitatea ca orice intervenţie într-un schimb verbal să se coreleze cu celelalte şi să fie strict legată de tema în discuţie. Maxima modalităţii se referă la modul în care trebuie formulate intervenţiile în cadrul unui schimb verbal, reclamând claritate, precum şi structurarea logică a enunţurilor. Maximele lui Herbert Paul Grice apar formulate condensat în textul următor:

9

Herbert Paul GRICE, Logic and Conversation, în: Syntax and Semantics, Vol. 3, Speech Acts, editat de Peter Cole & Jerry Morgan, Academic Press, New York, 1975, p. 45. 10 Herbert Paul GRICE, op. cit., p. 45. 12

Calităţii: Fă astfel încât contribuţia ta să fie una adevărată Submaximele calităţii: 1. Nu afirma ceea ce crezi că este fals. 2. Nu afirma ceva pentru care nu ai suficiente dovezi. Cantităţii: 1. Intervenţia trebuie să fie atât de informativă pe cât este necesar (pentru scopul curent al schimbului conversaţional) 2. Intervenţia nu trebuie să fie mai informativă decât este necesar. Relaţiei: 1. Fii relevant.” Modalităţii: 1. Evită obscuritatea expresiilor. 2. Evită ambiguitatea. 3. Fii concis (evită prolixitatea nenecesară). 4. Fii ordonat.11 Conceptul de performanţă desemnează „realizarea actului în context”12, adică actualizarea competenţei locutorilor, a cunoştinţelor şi a posibilităţilor de utilizare a diverselor seturi de reguli ale limbajului într-un context specific. Derivat din acesta, conceptul de performanţă discursivă va fi utilizat în sensul de îndeplinire a condiţiilor de reuşită a unui discurs, de atingere a obiectivelor acestuia. Vom folosi termenul de mecanism pentru a desemna ansamblul alcătuit dintr-o calitate şi un set de reguli necesare pentru atingerea acesteia. Mecanismele sunt părţile constitutive ale discursului, ingredientele care se pot folosi în construirea cu succes a acestuia. Delimitarea mecanismelor se realizează pe baza unei analize bicriteriale. Pe de o parte, identificăm nivelurile pe care se organizează discursul juridic: text (partajat ca argumente, forme şi limbaj al argumentării) şi context. Textul va fi analizat pe dimensiunile argumentativă, care trimite la argumentele şi la ideile folosite, forma logică, care cuprinde schemele de argumentare folosite, şi limbaj, aceasta din urmă trimiţând la amplitudinea tehnicilor retorice şi la simbolistica politică. Aşadar, pentru a-şi atinge scopul, discursul juridic utilizează argumente (fapte, exemple, idei, valori), într-o structură de argumentare (schemă logică), folosind anumite figuri retorice (slogan / interogaţii etc.), într-un anumit context (la televiziune, în comunicarea directă etc.). Dacă textul trimite la orice tip de producţie simbolică vizibilă, celălalt nivel al discursului, contextul, trimite la fapte care transcend stadiul obiectivat al discursului. Pe de altă parte, utilizăm tipologia maximelor cooperării: calitate, cantitate, relaţie şi modalitate. Rezultă, aşadar, o taxonomie cu şaisprezece câmpuri, care va delimita mecanismele cooperării discursive. Folosirea cooperantă a limbajului nu este singura modalitate prin care discursul juridic performează. Dimpotrivă, am putea spune că unele caracteristici ale cooperării, precum adevărul, adecvarea, relevanţa sau dezambiguizarea, nu sunt decât elemente mereu clamate, dar niciodată puse în totalitate în practică. Întrucât obiectul acestei cercetări este discursul juridic real, şi nu cel ideal, rezultă necesitatea studierii formelor de necooperare întâlnite în acest tip de discurs. Din raportarea maximelor lui Grice la structura discursului juridic rezultă un tabel, a cărui părţi explicitează mecanica generării mecanismelor:

11

Herbert Paul GRICE, Logic and Conversation, în: Syntax and Semantics, Vol. 3, Speech Acts, editat de Peter Cole & Jerry Morgan, Academic Press, New York, 1975, pp. 45-46. 12 Françoise ARMENGAUD, La pragmatique, Presses Universitaires de France, Paris, 1993, p. 7. 13

Maxima

Calităţii

Cantităţii

Relaţiei

Modalităţii

Componentele discursului juridic Argumente

Forma argumentării

Limbajul

Contextul

C1. Maxima calităţii în raport cu argumentele C2. Maxima calităţii în raport cu forma argumentării C3. Maxima calităţii în raport cu limbajul C4. Maxima calităţii în raport cu dimensiunea context

C5. Maxima cantităţii în raport cu argumentele C6. Maxima cantităţii în raport cu forma argumentării C7. Maxima în raport cu limbajul C8. Maxima cantităţii în raport cu dimensiunea context

C9. Maxima relaţiei în raport cu argumentele C10. Maxima relaţiei în raport cu forma argumentării C11. Maxima relaţiei în raport cu limbajul C12. Maxima relaţiei în raport cu dimensiunea context

C13. Maxima modalităţii în raport cu argumentele C14. Maxima modalităţii în raport cu forma argumentării C15. Maxima modalităţii în raport cu limbajul C16. Maxima modalităţii în raport cu dimensiunea context

Tabel privind generarea mecanismelor de construcţie a discursului juridic

14

Atractivitate C7. Coerenţă Limbajul C3. Validitate C10. Credibilitate C11. Aceasta exclude furnizarea unor informaţii false sau pentru care emiţătorul nu are dovezi adecvate. Spectaculozitate Recognoscibilitate Tabel rezumativ privind mecanismele cooperante ale discursului juridic III. 15 . Transpusă pe cele patru componente ale discursului politic. Simbolistică C15. C16.1. Focusare C13. Adecvare C12. la validitatea formei argumentării. Maxima calităţii în discursul politic Maxima calităţii cere ca interlocutorii să spună numai ceea ce cred că este adevărat. Politeţe Contextul C4. calitatea trimite la veridicitatea argumentelor. Schematizare discursivă C6. la atractivitatea învelişului lingvistic şi la legitimitatea contextului.Completarea tabelului de mai sus cu mecanismele discursului juridic conduce la următoarea taxonomie: Maxima Componentele discursului juridic Argumente Calităţii Cantităţii Relaţiei Modalităţii C1. Claritate Forma argumentării C2. Veridicitate C5. Legitimitate C8. Dialogicitate C14. Suficienţă C9.

1999. pentru auditoriul pe care-l vizează un anumit discurs juridic. În aceste condiţii. prin documente sau sunt declarate de martori”14. Institutul European. trebuie să distingem între materia argumentării şi forma argumentării. Presses Universitaires de France. întrucât aici avem de a face mai puţin cu certitudini şi mai mult cu opinii. la transmiterea de enunţuri adevărate şi pentru care se pot aduce dovezi. Maxima calităţii se referă. dar care observă că în domeniul juridic adevărurile de acest gen nu apar decât ca tautologii sau ca propoziţii analitice. L´argumentation. pe autoritate şi pe analogie 13.1. Discursul puterii. Iaşi. A doua vizează ideea că faptele trebuie să fie coroborate între ele. 1983.1. Institutul European. A doua categorie de argumente se bazează pe exemple. a probabilităţii. Maxima calităţii în raport cu argumentele Pe urmele distincţiei aristotelice între demonstraţie şi raţionament dialectic. 233-239 16 . analiza performativităţii discursului juridic vizează problema tipurilor de argumente care pot susţine adecvat tezele enunţate. prin care „se înţeleg toate datele susceptibile a fi observate. 72. opoziţia le va prezenta pe cele negative. Prima ar fi aceea ca faptele să fie puse în consonanţă cu tipul de auditoriu pe care îl vizează discursul. 1999. Iaşi. Analizarea mecanismului calităţii pe dimensiunea argumente vizează conţinutul argumentelor. ultima cere ca faptele să lase impresia de maximă autenticitate. Discursul puterii. pe exemple. Prima categorie de argumente necesită o definire a faptului. Materia argumentării vizează conţinutul argumentelor. din perspectiva receptorului. prin acestea fapte singulare care pot să ţină. locul unei reguli generale. pp. care sunt prezentate direct. Pierre OLERON. argumentele trebuie să îndeplinească anumite cerinţe15. pp. 15 Constantin SĂLĂVĂSTRU. în acest punct. Diferenţa dintre exemplu şi fapt constă în domeniul mai larg de posibilităţi (se pot include aici valori şi chiar trăiri).ARGUMENTAREA II. căci altfel ele devin irelevante (mulţimile reacţionează la faptele cotidiene pe care le cunosc). Principalele tipuri de argumente întâlnite în discursul politic pot fi împărţite în patru mari clase: argumente bazate pe fapte. p. care să mărească gradul 13 14 Constantin SĂLĂVĂSTRU. Analiza acestora necesită şi delimitarea cerinţelor de a căror respectare depinde atingerea obiectivelor discursului. Pentru a-şi atinge scopul. Ne plasăm într-o logică a opinabilului. În sfârşit. Acesta este utilizat ca argument pentru că. 223-289. Paris. În plus. Exemplificarea este sursa unei generalizări credibile. Prima ar fi aceea ca exemplele să fie îmbinate cu alte tipuri de argumente şi utilizate în proceduri argumentative diferite. are o anumită concretitudine şi pentru că poate fi verificat în mod direct prin confruntarea cu realitatea. trebuie remarcat faptul că discursul juridic se plasează în limitele celui de al doilea. dar aceasta se realizează numai dacă sunt îndeplinite anumite condiţii. Ansamblul acestora poartă numele de veridicitate. care nu exclude adevărul necesar. iar a treia că acestea trebuie să fie relevante pentru tipul de auditoriu ales (în acord cu interesele. Faptele prezintă avantajul că pot fi aranjate şi selectate într-o ordine dorită de emitent: puterea va prezenta fapte favorabile scopurilor şi acţiunilor sale. aspiraţiile şi opţiunile publicului vizat). care poate fi adevărat sau fals. Argumentarea cuprinde o teză şi un anumit număr de probe care susţin concluzia. în timp ce forma se supune legilor validităţii.

În acest caz. Chiar dacă subiectul informaţiilor neagă implicarea sa sau veridicitatea acestora. obiectivitatea ştiinţei fiind abandonată în favoarea interesului particular. pe de o parte. A patra categorie de argumente este cea a celor bazate pe analogie. 99. trebuie luată în calcul o ierarhie a forţei legilor. fără a se şti exact dacă 16 17 Constantin SĂLĂVĂSTRU. Apoi. p. Prezenţa acestor tipuri de argumente în discursul juridic asigură acestuia consistenţă şi raţionalitate. Primele dintre aceste tehnici au fost inventariate de Henri-Pierre Cathala17 ca forme de manipulare. OG. Relaţia între cele două trebuie să privească aspectele esenţiale. Apoi “exemplele trebuie să aibă o forţă mai puternică decât generalizarea pe care încearcă s-o inducă în conştiinţa receptorului”16. întrucât minciuna devine greu discernabilă într-un ansamblu în care publicul regăseşte şi probe pentru tezele susţinute. 17 . în general prin comunicarea directă. II. şi terorişti. OM etc. în timpul Revoluţiei Române din 1989. a valorii sau a legii. au avut efectul politic scontat: legitimarea acţiunilor din acea perioadă. Dincolo de numele oarecum emfatic. O altă tehnică presupune enunţarea unor informaţii pentru care locutorul nu are suficiente dovezi. persoane sau fapt la un model care trebuie să fie. p. cum ar fi: minciuna. caz în care poată numele de zvon. ci şi indirect.1.de probabilitate al tezei susţinute. primele vor determina acceptarea ultimelor. mai bine cunoscut de receptor decât celălalt termen al analogiei. Aceasta se realizează prin raportarea unei situaţii. mistificarea. iar o astfel de teză nu are nici un fel de credibilitate. cu atât mai mult cu cât aceasta tehnică poate fi lansată nu doar direct. Încălcări ale maximei calităţii în raport cu argumentele Folosirea maximei necooperante a calităţii pe această componentă a discursului juridic conduce la folosirea unor tehnici care utilizează argumente în contradicţie totală sau parţială cu realitatea. Realitatea însă a invalidat aceste date: nu a fost identificat nici un terorist. iar aceasta poate fi cea a persoanei. spre exemplu. Henri-Pierre CATHALA. iar utilizatorul analogiei atribuie să nuanţeze extrapolările la care a ajuns. în public va rămâne întipărit fie şi numai un sâmbure de îndoială. op. Astfel. deşi false. Conceptul de zvon care desemnează „o bucată de informaţie care este pasată de la o persoană la alta. cit. de cele mai multe ori unităţile Armatei trăgând una în cealaltă. Bucureşti. pe canale informale. A treia categorie de argumente se bazează pe autoritate. Aceste explicaţii. întrucât am avea de a face de fapt cu o asumpţie fără nici un fel de întemeiere. Forţa argumentativă cea mai mare o au Constituţiile şi tratatele internaţionale. afirmarea unui lucru fără să existe dovezi solide pentru acea informaţie. iar de această regulă trebuie să ţinem seama pentru că nu poţi să asumi o teză mai tare decât însuşi exemplul. Editura Militară.2. în planul argumentării bazate pe lege. şi nici nu a fost înregistrat vreun caz de otrăvire a apei. cu anumite specificităţi. în principiu. la Televiziunea Română Liberă se prezentau ştiri conform cărora se dădeau intense lupte între revoluţionari şi armată. de la om la om. amalgamul de afirmaţii adevărate şi false. Epoca dezinformării. în cadrul unei confruntări. discursul juridic se foloseşte de toate aceste autorităţi. legi. aceasta poate să inducă anumite concluzii. Cea de a doua tehnică rezidă în a amesteca jumătăţi de adevăr cu jumătăţi de minciună.. exemplul trebuie să fie adaptat tipului de public ţintă vizat. pe de altă parte. 236. apoi legile organice. întrucât unii raţionează conform proverbului Nu iese fum fără foc. Astfel. OUG. Relaţia acestuia cu ştiinţificitatea nu este însă deloc apropiată. În general. Prima tehnică evidenţiată mai sus poartă numele de minciună. Aceştia din urmă s-ar mai făcut vinovaţi şi de otrăvirea apei. 1991. zvonul.

în viziunea Centrului de Cercetări Semiologice de la Neuchâtel22. Holt. 1985. 2. p. 13. În sfârşit. La persuasion. 3036. New Brunswick. JEL Editor. pp. disimularea. 20 Gordon ALLPORT. 19 Jean-Noel KAPFERER. p. 1998. Rumours and Markets. devine mai subtilă cu cât este cunoscută inocenţa sau ignoranţa auditoriului. march 1998. Impactul puternic al zvonului constă în ambiguitatea valorii de adevăr şi în imposibilitatea de a identifica sursa primară. prin tăgăduirea. Termenul este introdus de Jean Blaise Grize. prin atenuarea (tehnica eufemismului şi litotei) şi prin trunchierea argumentelor. numele de schematizare discursivă. care îi atribuia sensul de „reprezentare discursivă pe care un locutor o propune în funcţie de ceea ce tratează. Astfel. Transaction Publishers. în Journal of Economic Literature.1. 1989. New York. cuprinzând proceduri argumentative şi retorice prin care realitatea este falsificată. simularea. Disimularea operează prin eliminarea. 21 Lionel BELLENGER. 23 Jean-Blaise GRIZE. II.2. politeţea. tehnica echivocului presupune folosirea unui limbaj dublu. Toate trebuie să aibă. Gordon Allport şi Leo Postman chiar au încercat să ofere o posibilitate de măsurare a intensităţii zvonurilor. Paris. Lionel Bellenger identifică şase mijloace ale acesteia: fabulaţia. În sens larg. Politeţea poate fi utilizată şi ea în scopul falsificării. 22 Când folosim titulatura de „Centrul de Cercetări Semiologice de la Neuchâtel” ne referim la cercetători precum Jean-Blaise Grize. Presses Universitaires de France. Rumors: uses. 18 . pp. The psychology of rumor. Conform acesteia. care nu spune nimic. 18 Michael KOSFELD. care poartă.informaţia este adevărată sau nu”18. 5-44. rezultatul final fiind o viziune asupra temei propuse. într-o măsură cât mai mare. interpretations.. George Vignaux. „Ceea ce caracterizează conţinutul unui zvon nu este corectitudinea sau incorectitudinea. Maxima cantităţii în raport cu argumentele Aplicarea maximei cantităţii în cadrul discursului juridic presupune adaptarea argumentelor la necesităţile situaţiei de comunicare. tocmai pentru a putea convinge publicul de autenticitatea relatării. Rinehart & Winston. cvasimecanic. Denise Miéville etc. în funcţie de ideile pe care şi le face despre un auditor”23. Calomnia utilizează bârfa. revista Semiotica. Leo POSTMAN. termenul de schematizare discursivă s-ar putea traduce prin tema discursului transmisă de către un emitent într-o intervenţie discursivă. aparenţa veridicităţii. Aşadar. Prin simulare se încearcă a se da credibilitate la ceea ce se spune prin erori. p. asistăm la un proces de selecţie şi de restricţie. prin folosirea excesivă a unui limbaj convenţional. Mistificarea este o tehnică complexă. pe care au denumit-o "legea de bază a zvonului". limbajul defăimător şi calomniator. amestecând fantasme cu realitatea. 1947. 77. se utilizează mai puţin minciuna şi mai mult amalgamul adevăr-fals. succesul necooperării presupune un nivel bine dozat al utilizării unor astfel de tehnici discursive. Aperçu de logique naturelle: une alternative au traitement logiquemathématique de l’information. Fabulaţia mizează pe abuzul de încredere. 196. adică „R ≈ i × a”20. Analizând fenomenul mistificării. De aceea. forţa unui zvon (R) depinde de importanţa subiectului pentru preocupările individuale (i) şi de ambiguitatea probelor avute la îndemână pentru subiectul în cauză (a). calomnia şi echivocul21. menit să inducă în eroare. and images. ci sursa sa neoficială”19. Această abilitate. care apare tot atât de rău intenţionată ca sugestia. 1/3. 1990. Pittsburg.

ieri. la nivelul Comisiei juridice nu se lasă manevrat de Daniel Morar. Aşadar. în 2005.Din această definiţie rezultă câteva caracteristici importante ale schematizării discursive. În primul rând. în timp ce eram la Comisia juridică. Corolarul acestei constatări este că fiecare locutor va avea propria schematizare discursivă cu referire la o anumită temă. Fie fragmentul următor: „Ieri. între alţii. cei de la Hotnews . 19 iunie 2008) Discursul lui Adrian Năstase apare pe blogul personal. însă devenită destul de eficientă în urma creşterii gradului de acoperire a internetului în România (în numai un an de existenţă. unde s-a votat practic un NUP la mizeria de încercare a lui Morar de declanşare a unui dosar penal împotriva mea. ÎN SFÎRŞIT. cu partidul său. în oferirea unei perspective asupra unei teme şi a atitudinii emitentului faţă de acea stare de lucruri. considerând că totul ţine de conflictul său cu Traian Băsescu. Schematizarea discursivă propusă vizează inducerea ideii că fostul prim-ministru este o victimă politică a numeroaselor instituţii publice aflate. să constat că Traian Băsescu are un caracter urât.spun. adică o medie de circa 3000 de vizitatori pe zi). „a încercat să mă trimită în instanţă cu propriul său aviz”.com. . într-o formă sau alta. Adrian Năstase încearcă să depăşească argumentaţia strict legală şi să ofere o raţionalizare politică a situaţiei sale. Băsescu . PE SURSE primite la o agenţie de perete a Cotrocenilor. „l-a chemat pe Morar şi i-a cerut să dea drumul la tot ce găseşte în magazie la DNA”. De aceea nu mă miră că. omul politic îşi susţine nevinovăţia. la instanţă (direct.wordpress. Articolul Traian Băsescu are un caracter foarte urât. prezentând ca sprijinitoare a poziţiei proprii diverse instituţii publice (Curtea Constituţională şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie) şi unele politice (Comisia Juridică a Parlamentului României). ieri. ironic. în subordinea lui Traian Băsescu. ea este un act intenţional al locutorului.pe teme de finanţare de campanie electorală. cât şi printr-un mod de organizare proprie a discursului. Fie exemplul următor: 19 . ci din 2004. După ce. alegerile locale şi primăria Bucureştiului. preşedintele României „a pus-o pe Monica Macovei să schimbe legile pentru a mă trimite direct în instanţă”.” (Adrian Năstase. care depinde caracteristici personale şi de enciclopedismul cunoaşterii sale asupra obiectului discursului. o manieră relativ inedită de comunicare.care să poată fi trimis. probabil pe modelul dosarului afişelor lui Iliescu. nastase. pentru a trimite dosare politice în instanţă. ceea ce se traduce atât printr-o finalitate anume pe care acesta şi-o propune ca scop. să constat că Traian Băsescu are un caracter urât” şi încheind. Astfel. prin ocolirea Parlamentului). blogul fostului prim-ministru al României a consemnat un milion de accesări. schematizare care îi aparţine şi care îl reprezintă. după ce a aflat că Parlamentul. Nu mă aşteptam. Acestea sunt motivele pentru care am fost surprins. se anunţa un eventual dosar . în acelaşi timp. „nu mă aşteptam”. a pus-o pe Monica Macovei să schimbe legile pentru a mă trimite direct în instanţă şi a luat-o peste boc (sic!) de la Curtea Constituţională şi Înalta Curte de Casaţie şi Justiţie. după ce a încercat să mă trimită în instanţă cu propriul său aviz şi a luat-o din nou… de la Curtea Constituţională. În sfârşit. schematizarea constă. de data asta (dar nu din 2008. Tema discursului este legată de implicarea lui Adrian Năstase în câteva dosare în care este acuzat de către Direcţia Naţională Anticorupţie (DNA) de diverse infracţiuni penale.l-a chemat pe Morar şi i-a cerut să dea drumul la tot ce găseşte în magazie la DNA ca dosare posibile pentru adversarii politici. cu surprindere. De asemenea. din 1997!). că Băsescu are un caracter foarte urât. declarând că „am fost surprins. după ce a pierdut. O a doua caracteristică esenţială a schematizării discursive vizează faptul că aceasta este adaptată publicului ţintă. am descoperit.

reprezentativă pentru acea personalitate. Se prezintă atât provocările integrării europene a României din perspectiva delimitată a problematicii juridice. minimalizarea. însă avertizează asupra riscurilor unor astfel de percepţii. Editura didactică şi pedagogică. persoanelor astfel încât să fie folosită cu succes 24 Constantin SĂLĂVĂSTRU. adecvată pentru publicul ţintă şi suficient de solidă pentru a rezista atacurilor adversarilor. 20 . după cum problematica şi limbajul trebuie adaptate unui auditoriu specializat. Au fost avocaţi şi în acelaşi timp profesori universitari. de care am luat cunoştinţă prin intermediul memoriilor adresate Preşedinţiei .2. Bucureşti. neprecizarea cantităţii. simultan. selecţia.) Pentru ca un discurs să aibă un efect cât mai mare. pp. Prin urmare. profesia de avocat se confruntă cu percepţia că moralitatea profesională şi simţul nativ al apărării nu mai au importanţă şi că totul se reduce la interesul pecuniar. www. cât şi principalele tare ale sistemului. 131-166. Reprezintă o necesitate pentru toţi cei care contribuie la realizarea actului de justiţie însuşirea jurisprudenţei Curţii Europene a Drepturilor Omului. Raţionalitate şi discurs. de post-aderare a României. amestecarea faptelor.presidency. În breaslă se spune că orice sfat juridic se plăteşte.” (Traian Băsescu. Astfel. avocatului i se solicită dezvoltarea competenţelor prin cunoaşterea atât a legislaţiei şi jurisprudenţei naţionale. avem de a face cu un discurs al preşedintelui României în faţa avocaţilor. schematizarea este „o reprezentare sumară.„În actuala etapă. care se manifestă „în condiţiile confruntării între diverse schematizări discursive”24. 21 iunie 2008. o teză care să fie.ro. în special legate de deontologia avocaţilor. oameni de cultură. cu ocazia Congresului avocaţilor din România. el trebuie adaptat tipului de auditoriu în faţa căruia este rostit. Supralicitarea presupune valorificarea unor amănunte neesenţiale în detrimentul esenţei. Schematizarea discursivă propusă este una de interes pentru aceştia. dar şi a Curţii de Justiţie a Comunităţilor Europene. (…) Aş mai vrea să aduc în discuţie unele dintre nemulţumirile justiţiabililor. II. Un discurs excesiv de tehnic nu este înţeles şi plictiseşte un public comun. În prezent. cât şi a celei europene.2. opiniilor. Discursul preşedintelui României. Percepţia unor persoane este că fixarea onorariilor este disproporţionată în raport de activitatea depusă şi că sunt apăraţi mai bine doar cei care au mai multe mijloace financiare. menţionând chiar că „îmi exprim convingerea că această percepţie este greşită”. În exemplul de mai sus. pe fiecare temă în care intervine. dar tot mai mulţi justiţiabili se plâng că avocaţii doar încasează onorariile şi nu se implică suficient în proces. Încălcări ale maximei cantităţii în raport cu argumentele Folosirea necooperantă a cantităţii se realizează prin următoarele tehnici: supralicitarea. dar şi mari oameni de stat. mai ales că prin aceasta se asigură interpretarea normelor juridice europene. Îmi exprim convingerea că această percepţie este greşită deoarece în tradiţia juridică românească. avocaţii au fost unii dintre cele mai strălucite minţi. 1996. este necesar ca la formularea unui punct de vedere să se ţină cont de riscurile ca opozanţii să poată răsturna sau reformula perspectiva în folosul lor. În al treilea rând. discursul unui actor social trebuie să-şi fixeze. Traian Băsescu nu aderă la o perspectivă negativă asupra instituţiilor şi practicilor avocaţilor. în condiţiile în care vizează drepturile şi responsabilităţii celor care ne apără în justiţie. dar esenţială a referinţei tematice puse în discuţie”.

Fie enunţul: „Suntem în discuţii avansate cu NATO şi am auzit aprecieri recente că România se află. 219. dar argumentele care utilizează astfel de tehnici au un rol important în legitimarea unei stări de lucruri. crearea unei imagini favorabile despre societatea în care românii trăiau se realiza printr-o expunere megalomanică a măreţelor realizări ale „Epocii de Aur”. dar schimbânduse sensul afirmaţiilor. noiembrie 1996) În textul de mai sus nu este precizat punctul de referinţă pentru „punctul cel mai înalt” al şanselor de integrare în NATO. aparate de radio (Canada. în România anului 1982. încă mai există fluctuaţii în asigurarea stocurilor de energie electrică”. Olanda). câteodată obiectivele proiectate nu au fost îndeplinite. Franţa). 25 26 Anneli UTE GABANYI. Prin contrast. fire şi fibre sintetice (Austria. Prin contrast. se utiliza până la refuz tehnica supralicitării: „România a ajuns sau chiar a depăşit o serie de ţări cu veche tradiţie industrială în ceea ce priveşte producţia pe cap de locuitor la o serie de produse: oţel (Suedia. în ceea ce priveşte modul de reprezentare şi şansele în legătură cu intrarea în NATO. 36. Canada. Este greu de stabilit justa măsură a prezentării obiective şi cantitativ adecvate în cadrul oricărui tip de discurs. în punctul cel mai înalt. tehnică teoretizată de Frans van Eemeren şi Rob Grootendorst. p. în funcţie de punctul de referinţă. SUA. La Nouvelle dialectique. Frans van EEMEREN. Marea Britanie. Antena 1. Exemple de această natură pot fi regăsite şi în discursul politic. Câinii sunt mai afectuoşi decât pisicile. cea mai mare după un lung şir de eşecuri. minimalizarea este tehnica opusă supralicitării şi presupune micşorarea importanţei anumitor informaţii.” (Producţia industrială în România. Cehoslovacia. 21 . Edition Kimé. „câteodată”. în unele zone se face simţită lipsa materiilor prime. aşa cum erau denumiţi anii de la cucerirea puterii de către Ceauşescu. interpretarea propoziţiei poate varia intre Am impresia că p. p. Italia. în momentul de faţă. cea mai mare din ultimul an. Editura Polirom. Rob GROOTENDORST. Alteori se omit unele elemente. Astfel. ambiguitatea vine din neprecizarea gradului de aderenţă la enunţ şi a cantităţii termenilor utilizaţi. A altă tehnică întâlnită la acest nivel este vaguitatea cantităţii. în lucrarea La Nouvelle dialectique26. cu efecte directe asupra cantităţii de şanse luate în considerare: aceasta ar putea fi. Astfel. Cultul lui Ceauşescu. 1996. Cu siguranţă p sau În general p. „încă mai există” etc. sunt minimalizate prin transformarea lor în cazuri particulare prin intervenţia unor formule precum „uneori”. (Start spre viitor. De exemplu. Marea Britanie). care nu mai pot fi ocultate. „în unele zone”. cea mai mare din întreaga istorie a României. 17 iulie 1982) Problemele evidente cu care se confruntă românii în viaţa de zi cu zi.generalizarea. România Liberă. cu existenţa unui punct maxim anterior. Cehoslovacia. Aşadar. Scînteia. Paris. Italia. cauciuc sintetic (Cehoslovacia. folosindu-se aici ambiguitatea limbajului natural. Marea Britanie). Iaşi.” (Ion Iliescu. 2003. în cazul propoziţiei p. sunt minimalizate problemele care pot afecta imaginea sistemului comunist: „Există probleme care încă mai persistă în economia României din aceste vremuri: uneori forţa de muncă nu are gradul de calificare necesar pentru noua tehnologie. nespunându-se totuşi falsităţi. 4 iulie 1982) Argumentele propagandei oficiale din anii 1980 insistă pe cantitate şi pe creştere 25.

în toamnă. AB: Nu. Despre declaraţiile de la PDL.1. pentru ei.În plus.A. un actor social mai are la dispoziţia sa şi tehnica selecţiei. Nu este vorba aici nici de eludări sofistice ale subiectului. nici la tribunal. în 2004. Horaţiu Buzatu (HB). Deci aceasta este singura alianţă în care vom merge în alegerile parlamentare. ci de tendinţa multor oameni de a răspunde fie complicat. Pentru că doamna Birchal a spus că. Pentru că. 22 . haideţi să trăim până acolo. desfăşurată la emisiunea „Realitatea Zilei”.3. o lipsă de claritate semantică şi o perspectivă imprecisă. pe cale de consecinţă. pe scumpirile de la alimente…. reprezentant al Partidului Social Democrat. arhicunoscute. în final. iar ca număr de parlamentari a avut cu un parlamentar mai puţin decât Alianţa D. atunci vom putea sta de vorbă şi vom face o majoritate parlamentară. dă dovadă de disperare. Exemplificăm această idee pe următoarea conversaţie. de ce nici de la un politician. Astfel de exemple ne arată că schematizarea discursivă propusă de un actor social poate fi ambiguizată prin diverse tehnici. În primul rând. întrucât micşorează posibilitatea ca un adversar politic să dea o replică puternică. numai ca să ajungă la putere. va veni factura care trebuie să fie decontată pe scumpirile de la gaze. deşi nu se exprimă falsuri.). vom merge singuri în alegeri. de pilda şi cu PRM şi cu PNG şi cu PNL. favorabile omului politic sau defavorabile contracandidaţilor. avându-i drept protagonişti pe Răzvan Dumitrescu (rep. stereotip. preşedinte al Consiliului Judeţean Dâmboviţa din partea Partidului Democrat-Liberal: „Rep: Vreau să vă întreb. nu primim răspunsuri clare? FP: Cred că domnul Berceanu s-a referit la acea prevedere din statutul PDL care excludea orice negociere cu PSD… care a fost eliminată… Rep: Eu înţeleg că va fi o bătălie pe alianţe. când punem întrebări clare. PSD + PUR a câştigat alegerile. Şi ne propunem să câştigăm aşa alegerile. PSD a câştigat alegerile… greşit. aţi face şi alianţe cu PNG sau PRM? FP: Aş vrea să fac câteva precizări de la început. nu pot să fiu eu Mesia şi să spun ce se va întâmpla la alegerile din toamnă. în al doilea rând. cu extrem de multe detalii. vom câştiga alegerile. rezultând. e clar că PDL. Acestea pot fi însă folositoare pentru performanţa unui tip de discurs. nici în afara acestuia. deputat al Partidului Naţional Liberal şi pe Florin Popescu (FP). II. moderator. Deci în partid nu s-a discutat despre aşa ceva. şi atunci… Rep: Ce e atât de greu. se reţin doar anumite fapte. Rep: Ştim asta! FP: Nu ne propunem să facem nici o alianţă preelectorală. dacă ar fi să câştigaţi puterea. Ana Birchal (AB). nici de lipsa unei schematizări discursive. prin formule uzate. fie standardizat. De foarte multe ori s-a discutat în PSD doar cu PC. Mecanismul relaţiei în raport cu argumentele Relevanţa argumentelor în discursul juridic presupune necesitatea focusării pe tema aflată în dezbatere. prin care. PSD ar putea să facă alianţe cu oricine. evaziv. în urma pierderii alegerilor.

Vă rog. Mai ales că şi ceilalţi fac acelaşi lucru. legată de alianţele politice care se pot constitui din iarna lui 2008. iar cooperarea între oricare două formaţiuni politice nu poate fi exclusă. doar-doar o să ajungeţi la putere? E aceeaşi întrebare pentru toată lumea! Puteţi să constataţi acest lucru… AB: Eu nu…. Faptul este sesizat şi de moderator: „Păi pentru ce vă mai bateţi în declaraţii că e imoral cu unul sau cu altul?”. de la Partidul Democrat-Liberal (PDL). după alegerile parlamentare. Eu nu cred că poate să existe un partid politic care să nu fie în stare să treacă peste aceste diferenţe… şi exemple de această natură … eu cred că fiecare dintre noi poate găsi numeroase astfel de exemple. Răspunsul este da. Tacticile adoptate de reprezentanţii partidelor politice sunt diferite. Moderatorul sancţionează public şi această atitudine. PDL. Nici un alt partid nu e prezent pe scena politică pentru motive de natură filosofică. nu primim răspunsuri clare?”. spuneţi-ne dumneavoastră (indică pe reprezentantul PNL) Că şi dumneavoastră sunteţi de la un alt partid care vrea la guvernare! HB: Chiar dacă nu vorbesc în numele partidului pe care îl reprezint. se formulează o poziţie polemică. imposibilitatea de predicţie a rezultatelor. Răspunsul este da pentru că orice partid se găseşte pe scena politică pentru un singur motiv: accesul la guvernare. Se evită răspunsul prin faptul că acesta ar fi indecidabil. iar reporterul nu îl mai poate taxa pentru imprecizie. care uneori pot să pară mai puţin morale astăzi decât păreau acum o lună sau trei luni. pentru ce vă mai bateţi în declaraţii că e imoral cu unul sau cu altul? De ce aţi făcut asta ca partid?” (Emisiunea Realitatea Zilei. Această tactică a stilului franc aduce unele avantaje: locutorul pare sincer. Sancţionarea ironică a acestui tip de comportament de către moderator. Toată lumea vrea acelaşi lucru: accesul la guvernare. la diverse alte chestiuni conexe: alianţe preelectorale. Primul. legată de posibila „disperare” a formaţiunii concurente.net. Sesizând riscul unui răspuns de o aceeaşi natură.Rep: Iertaţi-mă. emit o părere personală. conduce la o mai mare precizie. care sesizau imoralitatea unor partide şi imposibilitatea principială a cooperării cu acestea. chiar de tipul „da” sau „nu”. în cazul deputatului Horaţiu Buzatu. răspunde prin precizări succesive. Întrebarea este extrem de clară. 4 iulie 2008) Una şi aceeaşi întrebare. cel de la primăria capitalei. Vă aliaţi şi cu PRM şi cu PNG. schematizarea discursivă propusă vine în contradicţie cu alte opinii ale PNL. Ori dacă accesul presupune crearea unor alianţe. Rep: Păi. Tactica este însă alta. când punem întrebări clare. replici la aspecte legate de alegerile precedente. rând pe rând. legat de scoaterea din statutul PDL a prevederii care nu permitea alianţe cu anumite partide. este pusă. Ultimul dintre ele este cel amintit aici. dar răspunsul este tot indirect. „ce e atât de greu. reprezentantul Partidului Naţional Liberal (PNL) adoptă o poziţie clară. vizând posibilitatea de alianţă cu două partide aflate spre extremele eşicherului politic. www. 23 . Răspunsul reprezentantului Partidului Social Democrat (PSD) este şi el imprecis. de ce nici de la un politician.realitatea. Rep: Nu spuneţi nici dumneavoastră. Partidul Noua Generaţie Creştin şi Democrat (PNGCD) şi Partidul România Mare (PRM).. întrucât nu a existat o discuţie în cadrul partidului. Însă. şi reclamă răspunsuri precise. corespunzătoare realismului politic: partidele luptă pentru câştigarea puterii politice. reprezentanţilor principalelor forţe politice din România. întrebarea a fost foarte clară. Apoi. Şi e cu toată fermitatea.

prin repetarea formulelor lipsite de sens şi printr-un ansamblu de tehnici delimitate sub denumirea limbă de lemn. căci acestea sunt făcute pentru ea exclusiv şi-i dezvăluie spontan un sens. irelevant. Folosirea unor sintagme precum „nu s-a discutat acest lucru”. dar a 27 28 Françoise THOM. Oamenii şi lucrurile nu se mai manifestă decât în câteva forme stabile şi selecţionate. fie la nivel social. chiar dacă la obiect. II. şi la fel de fugitiv. ca şi a celor care nu fac decât să manifeste absurda neutralitate a lumii fizice (astfel. 24 . Limba de lemn. în perspectiva oferită termenului de către Dan Sperber şi Deirdre Wilson. Prima tactică adoptată în faţa realităţii este ocultarea29 ei. în consecinţă. Repetarea formulelor lipsite de sens diminuează capacitatea receptorilor de a-şi îndrepta atenţia spre realitate. realul devine la fel de permeabil la spirit ca şi la limbaj. o reducere a capacităţii de reacţie imediată şi adecvată. Prezenţa sistematică a formulelor lipsite de sens este des întâlnită în cadrul discursivităţii publice. ceea ce determină o degradare a mijloacelor de recepţie şi. De asemenea. „este binecunoscut” conduce la un mesaj lipsit de forţă şi. Ca alcătuire.3. 81. adică să aibă suficientă forţă încât să modifice contextul enunţiativ. Încălcări ale maximei relaţiei în raport cu argumentele Folosirea necooperantă a maximei relaţiei presupune adăugarea unor propoziţii generalizatoare inutile la ceea ce ar trebui să fie doar o indicaţie specifică. În al treilea rând. ea vizează însăşi capacitatea de reprezentare a limbajului. „se pare”. Editura Humanitas. altfel spus. înţelegerea preferă întotdeauna cuvintele. p. „Ideologia este seducătoare pentru că ea invită să tratezi lucrurile ca pe cuvinte. este necesară tratarea prealabilă a realităţii. Bucureşti. Această stare a limbajului a primit denumirea de limbă de lemn. bicolor. Totuşi. la nivelul discursului oficial. un discurs trebuie să evite locurile comune. În al doilea rând. prin urmare. Limba de lemn rezolvă dubla dificultate de a înţelege lucrurile şi de a articula această înţelegere. IBIDEM. Françoise Thom consideră că între lucruri şi cuvinte. exprimările prea des folosite. Nu există noutăţi. 29 IBIDEM. fie la nivel individual. discursul actorului public se decredibilizează. 104. prin care Françoise Thom înţelege acea manifestare lingvistică în care nu se comunică nici un gând nou şi nu se descrie nimic27. ea substituie raţiunii redundanţa”28. este mai uşor de aliniat fraze decât de articulat idei. nu există decât semne care confirmă aplicarea liniei politice a momentului. ca pe nişte semne care se abolesc după folosinţă. p. care are drept scop sfărâmarea coerenţei lumii reale. În primul rând. care asigură reajustarea şi reactualizarea permanentă fără de care ideologia şi-ar pierde virulenţa şi impactul asupra lumii. În lipsa atingerii acestui deziderat. dar nu se mulţumeşte să priveze cuvintele de substanţa lor. care dă senzaţia că actorul social are ceva de ascuns. discursul juridic trebuie să se focuseze pe tema aflată în dezbatere. pentru a se reuşi impunerea limbii de lemn. Françoise Thom identifică mai multe tehnici prin care ideologia realizează acest lucru. limba de lemn trimite însă la un univers semantic extrem de rudimentar. ea face din lume o limbă.2. 83. Aceasta înseamnă că se evită menţionarea evenimentelor a căror integrare în cadrul ideologic ar costa mai mult decât ar merita menţionarea lor. trebuie evitat un comportament prea defensiv. 1993. p.Ilustrarea de mai sus se pretează la câteva concluzii prescriptive. Vorbim aici de oferirea unor răspunsuri care să fie relevante. Ea înlocuieşte în limbaj lumea reală şi insinuează acolo categoriile limbii de lemn.

comunismul ia anumite evenimente.1. după cum arată o relatare despre un act politic al guvernului în exemplele următoare: „A interzice celor cu probleme să reproducă descendenţi inadecvaţi înseamnă să realizezi ce ar face cea mai limpede minte: dacă este aplicată metodic. La nivelul cuvintelor. 1993) „Nu trebuie să uităm că cei ce suferă cel mai mult din cauza catastrofelor (naturale sau cauzate de oameni) sunt cei ce se găsesc deja în condiţii grele datorate sărăciei. o descrie în culori dramatice. identificăm aici polisemia şi vaguitatea. spre exemplu. tehnicile identificate la acest nivel pot fi folosite în situaţiile în care un răspuns relevant ar fi riscant. termenul politic egalitate. Să luăm. Acest subcapitol identifică principalele tipuri de ambiguitate. atacării liderilor sau apărării acestora sunt toate riscante. Mein Kampf. pentru a ilustra teza descompunerii morale a “putredei” societăţi burgheze. la nemiloasa izolare a celor incurabili. o soluţie optimă este refugierea în principii sau în locuri comune ale limbajului. Alternativele non-răspunsului. dar nu şi pe cea reală. De aceea. substanţială. iar o reacţie promptă şi eficace în caz de urgenţă umanitară este esenţială. dacă trebuie.4. nu există accidente. este actul cel mai umanitar care poate fi făcut faţă de umanitate. Polisemia este capacitatea majorităţii cuvintelor din limbile naturale de a avea mai multe sensuri. Suferinţa trecătoare a unui secol poate şi trebuie să elibereze de rău secolele următoare. O altă tactică a limbii de lemn vizează transformarea anumitor evenimente în ilustrări care dovedesc.. adevărul ideologiei. Maxima modalităţii în raport cu argumentele Maxima modalităţii pe dimensiunea argumente presupune dezambiguizarea semanticopragmatică.” (Adolf Hitler. pentru aceeaşi acţiune. atributul este contrar pentru cei din lumea liberă. evenimente care să contrazică mersul implacabil al societăţii spre binele final). 25 . Vaguitatea rezidă în posibilitatea anumitor termeni de a primi sensuri relative la criterii diferite. măsură barbară pentru cine are nenorocirea să fie lovit. de exemplu moartea unor bătrâni într-unul din statele occidentale. Liberalii susţin egalitatea formală în faţa legii. Astfel. El poate fi atunci utilizat pentru a sprijini afirmaţiile ideologiei. creând astfel imaginea unui Vest inuman. iar apoi acesta este scos în evidenţă pe fundalul vidului creat în jurul lui. Acest lucru este destul de uşor de realizat în statele totalitare unde partidul-stat are controlul oricărei surse publice de informare. termenul umanitar poate fi atribuit de către nazişti unei acţiuni de ucidere a persoanelor cu dizabilităţi sau. după cum ne arată şi pasajul următor. Prin contrast. Editura Pacifica. Căci astfel se va ajunge.mediilor de informare. se izolează de context. încă o dată. Ei trăiesc în mare parte în ţări în curs de dezvoltare şi oricum nu au multe posibilităţi pentru o viaţă mai bună. enunţ sau discurs de a trimite la mai multe referinţe specifice. a căror generalitate protejează contra pericolelor unor afirmaţii tranşante. Astfel încât. socialiştii în general înţeleg prin egalitate condiţii de viaţă identice ale oamenilor. pentru a stabili ce tehnici ale limbajului ar trebui să evite un discurs clar. Se selecţionează un fapt oarecare. Bucureşti. este important că Uniunea Europeană dă un semnal de solidaritate şi susţinere şi pentru aceşti oameni. Spre exemplu. Pe palierul frazei vom analiza cazul relativităţii. ilustrând a posteriori premise verificate la infinit. Aşadar.. În plan semantic. ambiguitatea este acea trăsătura a unui cuvânt. II. dar binecuvântare pentru contemporani şi posteritate.

În prima categorie intră deicticele. dar a căror referinţă este vagă. Spre exemplu. Presses Universitaires de France.O bună colaborare este de asemenea esenţiala pentru a obţine o mai buna legătură dintre ajutorul de urgenţă. marxiştii şi liberalii sunt evrei. Acelaşi tenisman Năstase a fost şi om politic care a candidat la Primăria Municipiului Bucureşti. pentru hitlerişti. deictice spaţiale – acolo. acela. Antena 1. cum aţi spus dumneavoastră. terminat ar putea însemna decredibilizat. astfel că frază ar putea însemnă că este terminat. dacă vorbim despre tenismanul Năstase. Năstase (Adrian) este şi numele unui fost Prim-ministru al României acuzat de fapte de corupţie. că referinţa temporală nu poate fi determinată doar de ceea ce este spus. ci face ca aceştia să constituie o singură clasă nediferenţiată. al nostru. reabilitare şi dezvoltare (LRRD).” (Emil Constantinescu. că „pentru liberali. deicticele temporale – ieri. Din perspectivă pragmatică. aici avem de a face cu un alt sens al termenului şi cu o referinţă indeterminată. sfârşit din punct de vedere politic. persoane care recurg la atentate cu bombe pentru a-şi populariza ideile. hitleriştii şi marxiştii sunt totalitari. în aşa fel încât un eventual dezastru umanitar să aibă cât mai puţine victime posibil. Termenul de terorist a fost utilizat şi în România. pe urmele lui Olivier Reboul. Acesta desemnează. socială şi morală a României de astăzi. O ambiguitate semantică rezidă în generalizarea şi în unirea în aceeaşi clasă a unor poli opuşi. Turneul candidaţilor. Discurs plenara Noiembrie I Strasbourg – Ajutor Umanitar. am putea înţelege că este obosit sau dărâmat din punct de vedere fizic. aş dori să îi urez succes domnului lliescu. folosirea indirectă a actelor de limbaj. de polisemie şi de vaguitate este cel determinat de termenul terorist. Astfel. cu sensul de persoană care luptă pentru Ceauşescu şi pentru menţinerea comunismului. Acestea sunt concepte precise lingvistic. a indistincţiei între forma atributivă şi cea referenţială a unui termen. liberalii şi hitleriştii sunt burghezi”30. Langage et idéologie. romanii îl aşteaptă de patru ani. din exemplul următor: “Până să găsiţi foile. deoarece cred că ne aflăm la această prima dezbatere într-un moment important pe care-l aşteptăm de patru ani. ea. ci de sensul comunicat de expresia 30 Olivier REBOUL. tu. Să luăm un deictic temporal. Problema este că termenul poate lua şi o altă interpretare: astăzi poate desemna epoca cu care este Emil Constantinescu contemporan. el. Este vorba. 1980. discursul ideologic nu fixează doar adversarii. În fapt. dar nu cu ajutorul bombelor. 5 mai 2003) Aceste două texte ne arată cum unul şi acelaşi cuvânt poate lua semnificaţii diferite atunci când apare vaguitatea. 26 . astăzi. în discursul juridic ambiguitatea poate apărea atât sub forma deicticelor. Paris. Acest exemplu este relevat în ceea ce priveşte relativitatea (termenul „terminat”) şi indexicalitatea (termenul „Năstase”). putem spune. acum. terminat ar desemna aproape de sfârşitul vieţii. în care putem afla adevărul şi despre situaţia economică şi politică. Simplificând această idee şi raportând-o la cele trei mari ideologii care s-au înfruntat în secolul nostru. În acest context. în spaţiul american. de situaţia în care sunt folosite. Relativitatea este exprimată în enunţuri de genul Năstase este terminat. la linia lui Jacques Moeschler. noiembrie 1996) Din punct de vedere literal. Termenul de deictic desemnează cuvinte sau expresii al căror înţeles precis depinde întotdeauna de contextul particular. azi. de deicticele personale – eu. departe. Această expresie poate fi utilizată spre a comunica mai mult decât spune. Mai mult chiar. pentru marxişti. p. al meu. nu există dificultăţi în a interpreta termenul astăzi. ci arme clasice. în principal. Iar dacă Năstase ar fi un om pe patul de moarte. Ei constituie împreună răul absolut. Concluzionăm. (Corina Creţu. enunţurile condiţionale. Acesta desemnează ziua în care te afli la momentul în care este pronunţat cuvântul. în timpul Revoluţiei din decembrie 1989. Un alt exemplu de ambiguitate determinat. fără grade. 59. totodată.

” (Karl Marx. p. Aplicate contextului. Bucureşti. Editura Larousse. şi astfel de noţiuni. nu ca semn al puterii. radicali francezi şi poliţişti germani. Aspects pragmatiques de la référence temporelle: indétermination. spre exemplu. privatizaţi. întrucât generează implicaturi. Astfel. Paris. 286. pe când aplicate lumilor posibile. De cele mai multe ori. ordre temporel et inférence. pe lângă referinţă au şi conotaţii negative importante. Din faptul că toţi se raportează violent la ceva nu înseamnă neapărat că acel ceva are putere reală. 112. Pragmatics. o ştie) 31 Jacques MOESCHLER. Strategia argumentativă globală urmărită în textul următor din Manifestul Partidului Comunist este polemică şi încearcă să convingă eventualii cititori de importanţa mişcării comuniste ca pol vizat şi vânat de toate puterile lumii: „Toate puterile bătrânei Europe s-au unit într-o sfântă hăituială împotriva acestei stafii (a comunismului): Papa şi Ţarul. termenul oameni bogaţi este folosit denotativ. ca partid comunist. Ambiguitatea se poate camufla şi în forme mai elaborate. argumentul este destul de greu de răsturnat. între înţelesul direct. Argumentul este probabil. astfel se fundamentează distincţia dintre planul semantic şi cel pragmatic. Editura Politică. Kluwer Academic Publishers. politică. contribuind la determinarea valorii de adevăr. cât şi adversarilor săi reacţionari zvârlindu-le în faţă imputarea stigmatizantă de comunist? De aici reies două lucruri. precum enunţurile condiţionale (dacă p. Un alt exemplu de ambiguitate pleacă din indistincţia dintre folosirea atributivă şi cea referenţială a unui termen. „referinţa temporală este indeterminată şi non-literală” 31. intenţionat.temporală. Totuşi. 29). pe când cel de bogătan are şi o tentă conotativă peiorativă. 1959. literal şi cel indirect. Toate puterile europene recunosc de pe acum comunismul ca o putere. În general. cum ar fi deicticele. În alţi termeni. Astfel. „un enunţ poate fi considerat potenţial pragmatic ambiguu dacă există reguli implicate în interpretarea acestuia care pot fi aplicate şi în context şi în alte lumi posibile” 32. Totuşi. p. Evidenţiem acest lucru în următorul tabel cu ilustrări: Act de Enunţ Interpretare Interpretarea limbaj a semantică pragmatică Promisiune „În 48 de ore de la primirea Promisiune Falsă promisiune (nu se mandatului promit să stârpesc poate realiza şi iniţiatorul mafia” (Corneliu Vadim Tudor. Astfel. regulile vor contribui la determinarea propoziţiei ori a forţei ilocuţionare a acesteia. Friedrich Engels. în LANGAGES. decembrie 1993. Din punct de vedere pragmatic. Robert Stalnaker consideră că noţiunea de ambiguitate pragmatică poate fi extinsă şi la alte cazuri. comunismul este asociat unei grupări ca stigmat. 27 . de către adversarii săi de la putere? Există oare vreun partid de opoziţie care să nu fi răspuns la rândul său atât elementelor mai înaintate ale opoziţiei. Metternich şi Guizot. ţigan. pot fi sursă de ambiguitate. propoziţia condiţională poate fi luată ca o propoziţie categorică sau ca o asertare a consecventului condiţionată de valoarea de adevăr a antecedentului. Există oare vreun partid de opoziţie care să nu fi fost defăimat. care. p. Manifestul Partidului Comunist. 32 Robert STALNAKER. în cadrul unui demers argumentativ folosirea interogaţiilor retorice reunite cu utilizarea unor forme argumentaţie creează un pseudo spaţiu de raţionalitate menit să obţină adeziunea receptorului. aceasta apare şi sub forma utilizării denotaţiei şi respectiv conotaţiei. ci pot să se raporteze ca la ceva aparţinând unei clase de judecăţi aparţinând sferei valorilor. 2005. regulile devin incorporate în propoziţia însăşi. Aşadar. Acelaşi lucru se poate aplica şi termenilor politicieni. 44. însă nu valid (nepunând în discuţie adevărul premiselor). În acest caz. atunci q). nr. folosirea indirectă a actelor de limbaj este o sursă de ambiguitate.

Apreciere Întrebare

Alegerile Prezidenţiale, 2000, între cele două tururi de scrutin) Aţi rostit un discurs frumos. Iar au furat hoţii maşina lui GB?

Afirmaţie Întrebare

Afirmaţie, compliment Dublă afirmaţie

Tabel ilustrativ privind interpretarea semantică şi pragmatică a unor acte de limbaj Tabelul de mai sus evidenţiază diferenţele dintre interpretarea semantică şi cea pragmatică a unui enunţ, evidenţiind diferenţele şi posibilităţile de ambiguizare. Aşadar, discursul politic trebuie să depună eforturi pentru dezambiguizarea sa. Atingerea acestui deziderat ar implica un discurs clar, în care mesajul este mai uşor înţeles de către public. II.4.2. Încălcări ale maximei modalităţii în raport cu argumentele Încălcările acţionează prin argumente ambigui, vagi, prolixe şi incoerente. Ambiguitatea, în sens logico-lingvistic, desemnează o pluralitate de semnificaţii care nu se subsumează unui act obişnuit de semnificaţie decât lăsând loc unui echivoc33. Există echivocitate atunci când între lucruri diferite numai numele este comun şi când aceluiaşi nume îi corespund înţelesuri diferite. Aşadar, un argument este ambiguu dacă i se pot atribui mai multe expresii, cel puţin parţial diferite, în timp ce un argument este vag dacă determinarea precisă a extensiei sale se face cu greutate. Prolixitatea apare atunci când exprimarea lingvistică a unui argument este lungă şi întortocheată, afectând percepţia sensului. Se mai poate întâmpla ca, pe parcursul argumentării, emiţătorul să piardă ideea şi să ajungă să vorbească despre altceva, fapt ce se constituie într-un argument incoerent. Un enunţ ambiguu este mai greu de respins. Astfel încât, un anumit grad de ambiguitate este favorabil infractorului, întrucât îi oferă posibilităţi de refugiere. Pe de altă parte, ambiguitatea nu oferă doar resurse defensive, ea putând contura mesaje din care fiecare să extragă ceea ce vrea să audă. Totuşi, utilizarea în exces a ambiguităţii poate avea efecte contrare. Făcând schematizarea discursivă dificilă, discursurile excesiv ambigui conduc la o nelămurire iniţială a receptorului, urmată, de multe ori, de decredibilizarea actorului public.

33

De AGOSTINI, Enciclopedia de Filosofie şi ştiinţe umane, Editura ALL, Bucureşti, 2004, p. 39. 28

FORMA ARGUMENTĂRII ŞI DISCURSUL JURIDIC II.5.1. Maxima calităţii în raport cu forma argumentării

Conţinutul argumentării este cuprins în forme logice specifice. Dacă un argument poate fi catalogat după valoarea de adevăr, în cazul schemelor se aplică criteriul validităţii. În această situaţie, mecanismul calităţii pe dimensiunea scheme de argumentare presupune analiza tipurilor de raţionamente valide şi a legăturii acestora cu performativitatea discursului juridic. Validitatea desemnează proprietatea formei unui raţionament de a respecta principiile şi normele logicii. Altfel spus, „un raţionament este valid când nu este posibil ca premisele sale să fie adevărate, iar concluzia falsă”34. O taxonomie completă a formelor de raţionament valide este dificil de realizat, dată fiind varietatea potenţial infinită a obiectivărilor acestora. Se pot însă evidenţia, ostensiv, cele mai utilizate forme logice valide. În funcţie de modul necesar sau probabil în care concluzia decurge din premise, raţionamentele se împart în două mari categorii: deductive şi inductive. Raţionamentele deductive utilizează forme logice în care trecerea de la premise la concluzie este necesară, universal valabilă. Exemple sunt silogismul, raţionamente condiţionale sau disjunctive. Silogismul este un tip de raţionament care, în formele lui pure, cuprinde trei şi numai trei termeni, structuraţi în două premise şi o concluzie. În opinia lui Aristotel, „silogismul este o vorbire în care, dacă ceva a fost dat, altceva decât datul urmează cu necesitate din ceea ce a fost dat”35. În discursul politic, silogismul ia de multe ori forme entimematice, în care una din propoziţii este subînţelesă. Fie exemplul următor: „Şeful Statului are principala obligaţie de a veghea la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice. Aceasta este cheia problemei în cazul nostru. Domnul Băsescu nu-şi respectă această obligaţie atribuită prin Constituţie. Deci, nu constituţia este de vină! nu ea trebuie schimbată.” (Ion Iliescu, http://ioniliescu.wordpress.com, 13 ianuarie 2008) Ilustrarea de mai sus exprimă, într-o formă entimematică, un silogism. Dacă notăm cu „A” termenul „Şeful Statului”, cu „B” termenul „Băsescu” şi cu „C” termenul „obligaţie de a veghea la respectarea Constituţiei şi la buna funcţionare a autorităţilor publice”, atunci, aducând la forma standard propoziţiile, conform taxonomiilor dihotomice universal – particular şi afirmativ – negativ, obţinem silogismul: Toţi şefii de stat ar trebui să vegheze la respectarea Constituţiei; Băsescu nu veghează la respectarea Constituţiei; Băsescu nu ar trebui să fie şef de stat.

34 35

Anthony FLEW, Dicţionar de filozofie şi logică, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996, p. 350. ARISTOTEL, Organon, Editura IRI, Bucureşti, 1997, p. 251. 29

Forma logică a acestuia este următoarea, exprimând modul aee - 2: AaC BeC BeA Silogismul este unul valid, întrucât respectă toate legile silogismului. Raţionamentele condiţionale cuprind în premise o implicaţie şi o afirmare sau negare a unuia din constituenţii acesteia. Concluzia se raportează, prin afirmare sau negare, la celălalt membru al implicaţiei. Pentru raţionamentele condiţionale simple, alcătuite din două premise şi o concluzie, există doar două moduri valide, utilizarea celelalte două conducând la concluzii probabile. Secvenţele valide poartă numele de ponendo-ponens şi de tollendo-tollens, iar formele logice a acestora sunt următoarele:

p p p

q

p

q -q -p Modus tollendo-tollens

Modus ponendo-ponens

Raţionamentele disjunctive conţin o premisă care exprimă, exclusiv sau inclusiv, un raport de tip sau – sau între două propoziţii. O altă premisă afirmă sau neagă una din propoziţii, rezultând o concluzie care neagă sau afirmă adevărul celeilalte propoziţii. Forme de raţionamente disjunctive mai complexe sunt dilemele, care pornesc de la o premisă care realizează o disjuncţie între două propoziţii, dar care cuprind alte două premise condiţionale, iar, în funcţie de conformaţia acestora, se afirmă sau se neagă o propoziţie sau o disjuncţie. Fie textul următor: "Sunt fel şi fel de oameni, cu cultură, experienţe, caractere şi temperamente diferite. Ce facem? Asigurăm continuitate sau facem din nou experimente? Trebuie să judecăm cu toata luciditatea. Cel pe care-l punem în fruntea ţării trebuie să fie om cumpănit, cu mintea clară, care să se priceapă şi la politica internă, şi la relaţiile internaţionale". (Ion Iliescu, Declaraţie de presă, octombrie 2004) Raţionamentul de mai sus este unul disjunctiv, cu concluzie şi o premisă implicite. Dilema prezidenţialelor din 2004 era: Adrian Năstase sau Traian Băsescu. Transpusă în limbajul fostului preşedinte: „Asigurăm continuitate sau facem din nou experimente?”. După care enumeră, în fapt, punctele forte ale lui Adrian Năstase: „om cumpănit, cu mintea clară, care să se priceapă şi la politica internă, şi la relaţiile internaţionale”. Prin urmare, „Adrian Năstase trebuie să fie preşedinte” este concluzia implicită a raţionamentului. Inducţia este un raţionament prin care „se inferă o lege generală sau un principiu din cazuri particulare observate”36. Este un raţionament amplificator, în care gradul de generalitate
36

Anthony FLEW, Dicţionar de filozofie şi logică, Editura Humanitas, Bucureşti, 1996, p. 181. 30

Editura IRI.al premiselor este depăşit de cel al concluziei. Methuen. Vom utiliza acest din urmă model. Charles Hamblin39. dar şi echivalenţele cu cele delimitate inductiv în logica clasică. 121. 9. 1998..2 Abateri de la calitate în raport cu forma argumentării Necooperarea se manifestă la nivelul schemelor de argumentare prin utilizarea de raţionamente nevalide prezentate ca şi cum ar fi logic corecte. Librairie Germer Baillière et Cie. „partea care a avansat un punct de vedere este obligată să-l apere dacă cealaltă parte i-o cere” – sofismele de roluri. de către medievali. op. 40 Frans van EEMEREN. Sistematizări ale tipurilor de sofisme regăsim încă de la Aristotel. vol. Sofismele sunt definite ca „violări ale regulilor discuţiei” 41. „nici o parte nu trebuie să atribuie în mod abuziv adversarului o premisă implicită. „nici o parte angajată într-o discuţie critică nu poate să prezinte o premisă ca acceptată dacă ea nu este ca atare şi nu poate să refuze o premisă dacă ea constituie un acord” – sofismele punctelor de plecare. întrucât el se poate plia pe tipologia maximelor lui Grice. pp. Respingerile sofistice. 1970. 39 Charles HAMBLIN. Această formă de raţionament este folosită. ea nu trebuie să respingă o premisă dacă aceasta este subînţelesă” – sofismele premiselor implicite. Edition Kimé. 4. Organon. Rob GROOTENDORST. 6. Bucureşti. Regulile şi. din Epoca Modernă până în prezent. care. Rob GROOTENDORST. în discursul juridic. cit. 107-237. Systèm de logique déductive et inductive. corespunzător. 42 Frans van EEMEREN. Dacă un punct de vedere a fost apărat într-o manieră 37 ARISTOTEL. pentru a fi valid. Frans van Eemeren şi Rob Grootendorst40. Sofismele posedă aparenţa corectitudinii. discursul juridic necesită folosirea unor scheme de raţionare care să respecte legile logicii. 2. 1996. Frans van Eemeren şi Rob Grootendorst construiesc un model pragma-dialectic al sofismelor. 38 John Stuart MILL. 5. „nici o parte nu poate utiliza decât argumente logic valide” – sofisme de logică. Adevărul argumentelor. în Respingerile sofistice37. pe linia lui Aristotel. de către John Stuart Mill38. Demersul este unul care porneşte la stabilirea unor norme. 1880. „orice atac trebuie să se poarte asupra punctului de vedere avansat de partea adversă” – sofismele reprezentării punctelor de vedere. iar necooperarea apare în cazul sofismelor deoarece acesta este o eroare intenţionată. „dacă un punct de vedere nu a fost apărat convingător. Astfel de sistematizări au mai fost realizate.. pe baza cărora se determină clasele de sofisme. dublat de validitatea formei logice determină certitudinea tezelor susţinute de către un actor juridic. 8. iar. 41 Frans van EEMEREN. Londra. ediţia a II-a. II. La Nouvelle dialectique. realiza prima analiză sistematică a raţionamentelor aparente. îndeosebi pentru evidenţierea constanţei sau variaţiei anumitor comportamente pe baza unui inventar relativ redus de probe. Rob GROOTENDORST. II. clasele de sofisme identificate sunt42: 1. prin aceasta înţelegând o teorie care se doreşte a fi explicativă şi normativă privind rezolvarea conflictelor de opinie. Autorii stabilesc zece reguli care ar trebui să definească discuţia critică. „nici o parte nu poate apăra punctul său de vedere decât avansând argumente cu privire la acest punct de vedere” – sofismele de apărare. Fallacies. Paris. „nici o parte nu trebuie să considere că un punct de vedere a fost apărat convingător dacă această apărare nu este realizată după o schemă argumentativă adecvată şi corect aplicată” – sofismele schemelor argumentative. Tradiţia logico-retorică denumeşte aceste erori de argumentare sofisme. În concluzie. Paris. „partenerii nu trebuie să împiedice exprimarea sau punerea la îndoială a punctelor de vedere” – sofismele de confruntare.5. atunci cel care l-a propus trebuie să îl retragă. 31 . în ARISTOTEL. 3. cit. II. op. ulterior. 7. p.

adică de la parte (membrii PSD Cluj) la întreg (clujenii). iar. Asistăm aici atât la o variantă mai slabă a paradoxului mincinosului. fie prin utilizarea incorectă a unei scheme argumentative adecvate. unele argumentări bazate pe generalizări pripite de genul atribuirii clasei politice atributul de coruptă pe baza identificării câtorva cazuri de politicieni corupţi. ca pe singura alternativă. facem o nouă generaţie de politicieni". drept exemplu. dar nu acoperă în totalitate necooperarea de la aceste niveluri. Iaşi. 18aprilie 2008) În textul de mai sus. Tradusă în limbaj logic. pe de o parte.” (Vlad Hogea. Eroarea constă în faptul că a-i acuza pe ceilalţi de ceva. candidat la Camera Deputaţilor. Cele zece reguli şi clasele de sofisme aferente se distribuie pe mecanismele necooperării corespunzătoare formei argumentării (NC2. nu te absolvă pe tine de o posibilă vină şi. al avocatului Vlad Hogea. sofismele schemelor argumentative şi cele de logică. argumentum ad verecundiam. dar mai ales la o falsă dilemă. post hoc ergo propter hoc. Specifice acestui nivel sunt. (Ioan Rus. ca în exemplul următor: „Trebuie să lupţi împotriva unei clase politice corupte şi venale. pliant electoral. Această eroare face o favoare candidatului Partidului România Mare şi îl prezintă ca pe o alternativă valabilă sau. Trebuie să lupţi ca să aşezi apele în matca lor firească. acolo unde este cazul. mai mult. pe lângă folosirea peiorativelor. 32 . În logica tradiţională. al negării antecedentului şi al diviziunii. gunoaiele ies întotdeauna la suprafaţă. pe de altă parte. se trece de la pierderea posibilă a alegerilor de către Partidul Social Democrat (PSD). în vederea anatemizării tuturor celor de dinainte şi a legitimării lor ca cinstiţi prin neapartenenţa la clasa politică. ceea ce ar fi o drama în primul rând pentru clujeni.ro. foloseşte şi un alt sofism material. aceasta ar apărea în felul următor: ori mă alegeţi pe mine. Clasa de sofisme specifică acestui nivel apare ca încălcare a regulii 7. Prin urmare. la o „dramă pentru clujeni”. „părţile nu trebuie să utilizeze formulări insuficient de clare sau de o obscuritate susceptibilă a determina confuzii. 2000) Astfel.convingătoare. www. asistăm la un sofism al compoziţiei. preferă cu neruşinare să-şi umple buzunarele. ca în exemplul următor "Chiar dacă nu câştigăm Primăria. 10. întrucât el însuşi face parte din această clasă politică pe care o înfierează ca venală şi coruptă. Acest tip de argumente sunt folosite în general de partidele care nu au fost la guvernare (sau pretind aceasta). Compoziţia este acel sofism în care o proprietate a părţilor este extrapolată la întreg. NC10. argumentum ad populum. Astfel încât. Aceasta se realizează fie prin utilizarea unei scheme argumentative neadecvate. sofismele aferente poartă numele de argumentum ad consequentiam. atunci preopinentul nu trebuie să îl pună la îndoială” – sofismele de închidere. al nostru. NC6. După furtună. înscăunându-l pe o poziţie fruntaşă. ori alegeţi o clasă politică coruptă şi venală. În logica tradiţională întâlnim sofismele aferente ale confundării condiţiei necesare cu cea suficientă. nu poate constitui un argument în favoarea ta. falsa analogie. deci. pe lângă aceste clase de sofisme vom regăsi şi alte elemente. a sofismului compoziţiei. Sofismele de logică (încălcarea regulii 8) constau în confundarea condiţiei necesare cu cea suficientă şi a proprietăţilor părţilor cu cele ale întregului. încălcările regulilor de validitate ale actelor de limbaj.sofismele de limbaj. Fiecare dintre părţi trebuie să interpreteze expresiile celeilalte într-o manieră cât mai adecvată şi cât mai pertinentă posibil”. generalizarea pripită. al ţării. La această tehnică includem.citynews. NC14). care în locul interesului tău. acest text preluat dintr-un pliant al Partidului România Mare.

00. Nu se poate ca. www. pe de altă parte. care nu au mai apărut.6.adevarul. alături de cei care au pus la cale frauda prin soft. Editura Universităţii „Al. trecerea de la premise la concluzie trebuie să respecte criteriul suficienţei. deci au mers la Adrian Năstase. 111.000 de voturi nule care lipsesc. Saint-Laurent.00 si 17. 2006. buletinele nule ar fi trebuit să fie mai multe. (Traian Băsescu. pentru că întreg acest proces a fost alterat. 30 noiembrie 2004) Discursul de mai sus apare în contextul numărării voturilor după alegerile generale şi prezidenţiale din noiembrie 2004. suficienţa trimite la veridicitatea argumentelor. Definită în acest fel. turul I de scrutin. a necesităţii opririi proliferării argumentelor când acestea reuşesc să probeze concluzia. Fie discursul următor: "Procesul electoral nu mai poate continua. „Argumentarea respectă criteriul suficienţei atunci când premisele sale antrenează concluzia”43. Justiţiei. să blocheze procesul de fraudare şi să restabilească democraţia. p. Altfel spus. numărul de voturi nule să scadă. care au fost adăugate la mine sau la Adrian Năstase. Repetarea alegerilor parlamentare şi prezidenţiale este o necesitate. Editions du Renouveau Pedagogique Inc. De aici rezultă faptul că acest principiu vizează. acesta trimite la dezideratul de a aduce „atâtea argumente astfel încât să nu mai fie necesar altceva pentru a asigura convingerea interlocutorului cu privire la caracterul adevărat sau fals al tezei”44. între orele 12. dialectica argumentării necesare şi suficiente. In mod normal. Cuza” Iaşi.I. când s-au mai numărat încă doua milioane de voturi.. p. cel puţin să fi rămas la fel. Astfel. pentru ca avem de-a face cu furtul voinţei poporului". iar. pentru că eu am scăzut ca procente. adică cinci procente. 1994. Pe lângă cele aproape 160. La fel s-a întâmplat la Senat şi la Camera Deputaţilor.000 de voturi nule. când au mai fost numărate încă doua milioane de voturi. Asta înseamnă 320.00. Iaşi. mai sunt şi alte circa 160. 44 Constantin SĂLĂVĂSTRU. pe de o parte. Acuzaţiile de fraudare a alegerilor formulate de către Traian Băsescu pleacă de la câteva neconcordanţe ale raportărilor Biroului 43 Pierre BLACKBURN. Cer instituţiilor statului. Întrucât problematica adevărului argumentelor şi a validităţii acestora au fost analizate prin criteriul calităţii pe dimensiunile argumente şi forma argumentării.000 de voturi. dar în nici un caz să scadă A fost manevra din softul pus la dispoziţia Institutului Naţional de Statistica şi îl avertizez pe directorul firmei care a fost de acord cu aşa ceva că este infractor.ro. Conferinţă de presă.1 Maxima cantităţii în raport cu forma argumentării Mecanismul cantităţii pe dimensiunea scheme de argumentare a discursului juridic trimite la necesitatea ca temeiurile unui raţionament să justifice teza acestuia.II. Mic tratat de oratorie. Logique de l’argumentation. sau. la validitatea formei de raţionare şi la identificarea unui număr de probe care să justifice concluzia. serviciilor speciale. Poliţiei. între 12. vom înţelege prin suficienţă doar necesitatea adecvării cantitative a probelor care justifică o teză. 33 . 168.00 şi 17. La mine nu se poate.

caracterul suficient al argumentării nu a fost atins în acest caz. erori ale completării formularelor secţiilor de votare. Rob GROOTENDORST. Astfel. care au plecat cu el în buzunar. Încălcări ale maximei cantităţii în raport cu forma argumentării La acest nivel regăsim sofismele punctelor de plecare şi sofismele de închidere. iar o firmă de audit extern a certificat lipsa de posibilitate de fraudare a alegerilor prin soft. 69. după câştigarea alegerilor de către Traian Băsescu şi Alianţa D. prin camuflarea unui punct de vedere într-o presupoziţie. Reprezentanţii INS consideră că astfel s-ar explica peste 100. Ulterior. În logica clasică. secretar general. Totuşi. op. Candidatul la preşedinţie nu s-a mulţumit însă să constate inadvertenţele. ci a speculat slaba comunicare a autorităţilor pentru a induce un val de simpatie faţă de el însuşi. ideal fiind ca probele să fie necesare şi suficiente pentru concluzie. au scăzut. în mod normal. a susţinut că "aceste diferenţe nu reprezintă doar voturile anulate. 34 . Aşadar. dar pe care îl putem admite dacă acceptăm că enunţul are un sens46. II. vom folosi sofismul afirmaţiei multiple. petitio principii. Mai mult chiar. când. singura operaţiune posibilă trebuia să fie adunarea. Aşadar. Asta nu însemnă neapărat că discursul nu şi-a produs efectele. conform legii.6. Un exemplu ar fi exprimarea prin întrebarea multiplă Iar au furat politicienii? Această propoziţie spune de fapt două lucruri. prin disimularea unei premise într-o premisă implicită) sau prin refuzarea unei premise care a reprezentat un punct de vedere comun. prin Gabriel Jifcu. la Birourile Electorale Judeţene. dar nu şi ale suficienţei. dincolo de orice tăgadă. Argumentarea propusă de Traian Băsescu are caracteristicile necesităţii.2. În plus. Primele rezultă din încălcarea regulii 6 şi se constituie prin prezentarea incorectă a ceva ca fiind un punct de plecare comun (prin prezentarea unei premise ca evidente. argumentarea trebuie să aibă un caracter de suficienţă. facilitat mai ales de slaba putere de convingere a oficialilor momentului. acesta nu dovedeşte.A.. cit. prezentarea incorectă a unei propoziţii ca obiect al unui acord. între orele de raportare 12 şi 17. verificarea softului. Asta înseamnă că optimul argumentativ se regăseşte între extremele negative date de insuficienţa probelor şi suprasaturarea justificării. dar şi completările greşite ale proceselor-verbale de către preşedinţii birourilor electorale ale secţiilor de votare. S-a creat astfel o mărire artificială a prezenţei la urne". erori ale softului. Primul ar fi acela că de obicei 45 46 Frans van EEMEREN. prezentarea unei premise ca evidente45. întrucât este puţin probabil ca un număr atât de mare de oameni să poată să plece cu buletinele de vot în buzunar. IBIDEM. nu s-a mai realizat nici o anchetă privind rezultatele alegerilor. existenţa fraudei. autorităţile nu au descoperit fapte penale reclamate. clasele echivalente de sofisme sunt: afirmaţia multiplă. Reacţiile oficialilor au fost neconvingătoare: Institutului Naţional de Statistică (INS). astfel de nereguli trebuiau depistate înainte de luarea în calcul a voturilor. Preşedintele Partidului Democrat a cerut arestarea vinovaţilor.. sigilarea computerelor. neconcordanţele între cifrele apărute au existat. în calitate de victimă a posibilelor fraude. Pentru ilustrare. Într-adevăr.Electoral Central privind numărul de voturi nule care. Au fost multe cazuri în care preşedinţii de secţii au completat cu numărul de alegători înscrişi pe lista şi rubrica referitoare la prezenţa la vot. pp. destituirea Biroului Electoral Central. dar există şi alte variante de explicare a acestui fapt: erori la publicarea datelor. tehnică discursivă prin care un element care nu este afirmat prin enunţ. p. în discursul juridic. argumentul este destul de slab. ci şi pe cei care nu au introdus buletinele în urnă. respingerea unei teze asupra căreia participanţii au căzut de acord.000 de voturi. 233-237.

Nu încercaţi să faceţi judecăţi morale aici în studio… Corneliu Vadim Tudor: Cred că am să mă dau jos şi-o să vă dau două palme… Hai sictir. 29 mai 2008) 47 Frans van EEMEREN. Rob GROOTENDORST. (suprapuneri…) Liviu Mihaiu: Dumneata reprezinţi paradigma slugilor Securităţii. că vorbeşti ca o maimuţă! Nu ţi-e ruşine să-mi vorbeşti mie aşa! Liviu Mihaiu: Fără jigniri! Corneliu Vadim Tudor: Dar nu ţi-e ruşine să-mi vorbeşti mie. Sofismele de închidere utilizează mecanismul radicalizării unei apărări reuşite de către propozant prin susţinerea că un punct de vedere este just doar pentru că a fost apărat cu succes. Regulile corespunzătoare sunt: „partenerii nu trebuie să împiedice exprimarea sau punerea la îndoială a punctelor de vedere”. vine unul de la Evenimentul Zilei… Liviu Mihaiu: Domnule Vadim. „partea care a avansat un punct de vedere este obligată să-l apere dacă cealaltă parte i-o cere”. a cărui descriere detaliată se va face în capitolul următor. pentru a evita. vă întrerup microfonul! Corneliu Vadim Tudor: Eiiiiii! Ia uite.. La Nouvelle dialectique. Paris.1 Maxima relaţiei în raport cu forma argumentării Maxima relaţiei pe acest nivel al discursului politic presupune ca participanţii la un schimb discursiv să colaboreze în păstrarea dialogicităţii. Dacă se neagă pur şi simplu anunţul dat. aşa! Pleacă din emisiune dacă nu vrei să afle poporul român … tare mi-e teamă că şi voi trăiţi din bani negri… Liviu Mihaiu: Domnule senator. 107-237. de vagabond! Golanilor". ea nu trebuie să respingă o premisă dacă aceasta este subînţelesă”47. Acestea însă. au furat. Corneliu Vadim Tudor: Dumneata nu reprezinţi pe nimeni. II. cât se poate de mult. pp. „orice atac trebuie să se poarte asupra punctului de vedere avansat de partea adversă”. (Studio electoral. prin încurajarea permanentă a unui comportament care să stimuleze un dialog consistent şi relevant. 35 . vă întrerup microfonul dacă nu încetaţi acum! Corneliu Vadim Tudor: Dar m-a jignit acest individ! Liviu Mihaiu: Întrerupeţi microfonul!. Corneliu Vadim Tudor. „nici o parte nu trebuie să atribuie în mod abuziv adversarului o premisă implicită. domnule. 1996. O astfel de propoziţie rezistă la negaţie. Domnul Vadim. domnule Vadim. iar al doilea că acum au furat. Rămâne faptul că. „nici o parte nu poate apăra punctul său de vedere decât avansând argumente cu privire la acest punct de vedere”..7. domnule. TVR1. pe Sorin Ovidiu Vântu …. Fie fragmentul următor. Edition Kimé. Tradusă în limbajul lui Frans van Eemeren şi Rob Grootendorst.politicienii fură. se respinge ideea că politicienii au furat. vă rog foarte mult să nu mă jigniţi! Sunteţi cântăreţul dictatorului. riscurile descoperirii. trebuie să se apropie cât mai mult de forma raţionamentelor valide pe care o încalcă.. Vă rog respectaţi-vă minutul acela! Corneliu Vadim Tudor: Du-te.. Utilizarea unor astfel de sofisme poate să balanseze echilibrul juridic în favoarea unei părţi. dialogicitatea presupune respectarea primelor cinci reguli din modelul pragma-dialectic al sofismelor. extras dintr-o emisiune televizată: „Dragoş Bucurenci: Aveţi un minut. în trecut. care susţine că un punct de vedere este just doar pentru că opozantul nu s-a putut apăra cu succes (argumentum ad ignorantiam).. Se adaugă şi mecanismul radicalizării eşecului unei apărări (de către opozant).

catalogându-l. „golani”. în studio”. În plus. ca rezultat. preopinenţii fiind catalogaţi ca „maimuţă”. Fie textul: „Uitaţi-vă la mine: sunt prost îmbrăcat. sunt un om fără viitor. ci asupra persoanei. în care se regăsesc cuvinte care trezesc aproape instantaneu senzaţia de empatie cu cei mai nenorociţi dintre români: „prost îmbrăcat”. În logica tradiţională. urâtă.7. Există două modalităţii principale de încălcare a regulii. acestor încălcări la corespund argumentum ad ignorantiam şi transferul îndatoririi de a proba. acestor abateri le corespund sofismul majorităţii. rea este o altă formă a acestui tip de sofisme. argumentum ad baculum. Nu mă condamnaţi pentru furt”. Nerespectarea regulilor de mai sus conduce la transformarea unui dialog în opusul său. prin raportare la punctele de vedere: interzicerea unor puncte de vedere sau declararea unor puncte de vedere ca fiind sacrosancte. garantarea personală a justeţii punctului de vedere sau oferirea unui punct de vedere impermeabil la critică. moderatorul principal. în primul rând. În al doilea rând. atacurile se fac nu asupra punctelor de vedere. În logica tradiţională. Este şi cazul fragmentului de mai sus. prost hrănit. Corneliu Vadim Tudor. Sofismele corespunzătoare regulii 2 apar. retoric. prin eschivarea de la îndatorirea de a proba afirmaţiile: prezentarea unui punct de vedere ca evident. aşa!” Prin urmare. În plus. II. sau sublinia o contradicţie între ideile şi acţiunile sale gândite sau prezentate. În discursul juridic. Se pot arunca suspiciuni asupra motivelor. fie. ele constând în punerea sub presiune a celeilalte părţi. folosindu-se de sentimentele de compasiune sau de ameninţarea cu sancţiunea. În plus.2 Încălcări ale maximei relaţiei în raport cu forma argumentării Sofismele delimitate de maxima necooperantă a relaţiei pe componenta scheme de argumentare corespund regulilor 1-5 din clasificarea lui Eemerem şi Grootendorst. emitentul respectiv este pasibil de sancţiune. se poate transfera îndatorirea de a proba. „vagabond”. uzându-se astfel de argumentum ad misericordiam. Atacarea personală a celeilalte părţi şi declararea acesteia ca stupidă. Ca urmare a acestor afirmaţii şi a faptului că preşedintele Partidului România Mare continua vociferările şi apostrofările publice. argumentum ad hominem. clasa aceasta de sofisme apare îndeosebi sub forma unor argumentări în care o parte se autocitează sau în care aceasta se plasează discursiv în preajma principiilor înalte pentru a nu putea fi criticat. Prima vizează atribuirea unei poziţii fictive 36 . Vom ilustra această clasă cu sofismul milei (ad misericordiam). Sofismele de confruntare apar prin încălcarea regulii 1. sanctitatea unui punct de vedere sau a unei persoane: „Dar nu ţi-e ruşine să-mi vorbeşti mie. astfel de practici discursive conduc la izolarea. Foarte multe intervenţii discursive care îşi propun să determine un anumit tip de comportament apelează la emoţiile umane. argumentum ad misericordiam. „prost hrănit”. partenerii dezbaterii împiedică exprimarea unor puncte de vedere. Liviu Mihaiu. Astfel. ele se deduc prin raportare la opozant. în primul rând. i-a tăiat microfonul şi l-a evacuat din sală. Caut cu disperare locul de muncă aducător al unui colţ de pâine. Apoi. presărată de numeroase atacuri la persoană. se invocă. atunci când se depăşesc limitele dialogicităţii. a actorului public. în plus. în felul următor: "Sunteţi cântăreţul dictaturii…Nu încercaţi să faceţi judecăţi morale aici.Exemplul de mai sus relevă efectul încălcării simultane a dezideratelor dialogicităţii. fără ca suprapunerea să fie completă. chiar prin blocarea tehnică a dialogului. ulterioară. discuţia devenind agresivă. fie prin ridicarea tonului şi vorbitul în paralel. Am 5 copii acasă. Sofismele reprezentării punctelor de vedere apar prin violarea regulii 3.

prima regulă este ca omul să surprindă. În logica tradiţională. pentru a le face mai uşor criticabile sau pentru a reliefa diverse inconsecvenţe.. cum că ar fi altfel. care nu se referă la discuţia în curs. Fie exemplul: „I I: Adică n-aţi afirmat aşa ceva. la nivelul frazei prin amfibolie. Aceasta poate apărea din posibilitatea existenţei a două structuri sintactice diferite Accentul este procedeul prin care pronunţare mai intensă. clasele de sofisme prezentate mai sus oferă un arsenal bogat de tehnici prin care diverse tipuri de formule lingvistice se substituie relevanţei discursive. atunci când un om politic vorbeşte despre corupţia clasei politice. Aplicate discursului juridic. Se apelează. 37 . astfel. pe un ton mai înalt a unei silabe dintr-un cuvânt sau a unui cuvânt dintr-un grup sintactic produce modificări în interpretarea discursului enunţat. să facă ceva neaşteptat pentru a provoca reacţie. sau prin apărarea unui punct de vedere prin mijloace persuasive (apelul la emoţiile auditoriului sau etalarea propriilor calităţi). la nivelul constructelor transfrastrice se realizează prin accent. sofismul echivalent poartă numele de ignorantio elenchi. unele dintre aceste violări le regăsim sub denumirea de argumentul omului de paie. În concluzie. în caz contrar riscurile de dezavuare cresc exponenţial. când un segment din serie acceptă diverse articulaţii 48. Spre exemplu. am afirmat. cuvintele eteroclit / heteroclit. Nu apar echivalenţe cu sofisme din logica clasică. dar au semnificaţii şi grafie diferite (bedbad). anostă / anu ăsta. ambiguitatea sintactică poartă numele de amfibolie. diferit de ceilalţi politicieni. Spre exemplu. Bucureşti. la sensibilitatea celuilalt. 771. La nivelul frazei. prin omonimie.1 Maxima modalităţii în raport cu forma argumentării Maxima modalităţii pe dimensiunea forma argumentării se referă la atingerea finalităţii coerenţă. noncoerenţa structurală. la nivelul cuvântului. Acest lucru dă atât posibilitatea atacării adversarului. întrucât presupune dezambiguitatea sintactică şi evitarea sofismelor ambiguităţii.. p.8. Ambiguizarea sintactică se realizează. Sofismele de apărare (încălcarea reguli 4) constau în realizarea unui raţionament nonpertinent. II. simplificarea excesivă şi eliminarea nuanţelor şi rezervelor şi prin exagerări ca radicalizarea şi generalizarea. Ignorarea tezei prin specularea emoţiilor este o tehnică prin care oamenii încearcă folosirea empatiei pentru a câştiga capital. Elţân/ la El ţin. A doua regulă este următoarea: reacţia trebuie să pară autentică. A doua se realizează prin deformarea poziţiei celeilalte părţi prin scoaterea enunţurilor din context. Sofismele premiselor implicite (încălcarea regulii 5) se realizează prin respingerea unei premise implicite şi prin forţarea unei premise implicite. Omonimia este un fenomen lingvistic care operează la nivel fonologic. prin faptul că două cuvinte se pronunţă aproximativ în acelaşi fel. prin atribuirea de referinţe la viziunea grupului din care provine adversarul şi prin atacarea unui opozant imaginar.celeilalte părţi şi se instanţiază prin revendicarea solemnă a poziţiei opuse. 2004. Pentru aceasta. Enciclopedia de Filosofie şi ştiinţe umane. calambur. el încearcă introducere unei premise implicite. aceste sofisme iau forma denaturării sau trunchierii afirmaţiilor adversarului. sau ce să înţeleg? E C: Nu. sau la nivel morfologic. În logica tradiţională. „ 48 De AGOSTINI. Editura ALL. cât şi evitării situaţiilor discursive neconvenabile.

când îşi înstrăinează proprietatea. acestea afectând. pe asemănarea sonoră a unor cuvinte cu sens diferit. 33. noncontradictoriu: nu poate afirma a şi non-a. minimal. În acest context. vaguitatea) şi a ambiguităţilor (de ordin sintactic). Turneul candidaţilor. în cazul discursului politic. Ambiguitatea apare şi din cauza folosirii figurilor retorice. imprecizia. În textul următor vom identifica un astfel de sofism: „A fost discuţie în legătură cu treaba aceasta: cum se formulează dreptul de proprietate sau garantarea proprietăţii? Nu poate fi. 38 . a afirmat. ci are dreptul să o înstrăineze. atât percepţia. pentru a avea impact. II. acestora le corespunde sofismul ambiguităţii. care dă loc unor reacţii alternative la aceeaşi expresie a limbii” 49. Şapte tipuri de ambiguitate. a omis acest dialog. Abateri de la maxima modalităţii în raport cu forma argumentării Sofismele utilizării limbajului apar ca urmare a încălcării regulii 10 şi se înfăptuiesc prin exploatarea obscurităţilor limbajului (obscurităţi structurale. Aşadar. Editura Univers. oricât de vagă. să o vândă. acesta considera că pentru acest termen „este relevantă orice nuanţă verbală. 1981. Mă miră că dânsul. Calamburul este jocul de cuvinte bazat pe echivoc. discursul juridic trebuie să fie. prin asocieri neobişnuite. trebuie să evite ambiguităţile sintactice. noiembrie 1996) În funcţie de cum este pus accentul. mai au şi proprietatea de a sugera mai mult decât denotă.8. figurile retorice sunt ambigui întrucât vizează în principal un tip de folosire a limbajului care pune accent nu pe argumentaţie. a garanta proprietatea înseamnă să limitezi dreptul omului de a dispune asupra proprietăţii lui. Bucureşti. Regăsim aici. Deci este o chestiune pe care juriştii au lămurit-o pe deplin. p. Astfel. cât şi înţelegerea enunţărilor. Proprietatea nu poate fi garantată. aceasta discuţie asupra temei. pe lângă faptul că ies în evidenţă prin formule-şoc.2. Antena 1. În logica tradiţională. La nivelul frazei. noiembrie 1996) În discursul de mai sus. dar şi mutarea sensului dinspre viziunea juridică (conform căreia garantarea proprietăţii este o formulă constituţională de protejare a proprietarului de silniciile statului) înspre o perspectivă contrară (în care a garanta proprietatea înseamnă să limitezi dreptul omului de a dispune asupra proprietăţii lui).(Antena 1. Ambiguitatea acestora este susţinută şi de definirea pe care o oferă ambiguităţii (în domeniu literar) William Empson. cu pregătire juridică. Astfel. ambiguitatea sintactică poartă numele de amfibolie. implicitul.” (Ion Iliescu. afirmaţia lui E C poate însemna că nu a afirmat sau opusul. se identifică folosirea vagă a termenilor de „garantarea dreptului de proprietate” şi „garantarea proprietăţii”. se regăseşte o ambiguitate semantică a termenului „a garanta proprietatea”. În planul 49 William EMPSON. În plus. Non-coerenţa structurală este acel tip de ambiguitate apărut ca rezultat al lipsei de legături logice între frazele şi paragrafele unui discurs. de cele mai multe ori. Şi s-au dat explicaţii la vremea respectivă. fenomenul beţiei de cuvinte. definindu-se ca posibilitate de identificare a două structuri sintactice diferite într-unul şi acelaşi enunţ. ci pe folosirea acelor asociaţii de cuvinte şi care. sau intră în faliment o întreprindere: ce înseamnă garantarea de către Constituţie a proprietăţii? Şi dacă falimentează o întreprindere? Deci ceea ce garantează este dreptul de proprietate care îi oferă inclusiv şi dreptul să înstrăineze proprietatea.

oralităţii. Preluând terminologia lui Charles Bally50. Comunicarea politică azi. Astfel încât analiza mecanismului calităţii pe dimensiunea învelişul argumentării discursului juridic trimite. la domeniul modalizării. inversiunea. la problematica exprimării retorice a dictumului. minte. 1996. formulată în aşa fel încât să fie uşor de reţinut. fraza poate avea două înţelesuri opuse: 1. îi oferă oportunitatea de a retracta cele spuse. MBAJUL DISCURSULUI JURIDIC II. trebuie să fie credibil. sloganul trebuie să fie sonor. pe de o parte. 2. Linguistique générale et lingvistique française. Apoi. pe de o parte. pe lângă faptul că ies în evidenţă prin formule-şoc. scurt. propoziţia Băsescu spune Tăriceanu minte este ambiguă. Exemple de slogan: Nimeni nu este mai presus de lege. 50 51 Charles BALLY. dacă nu intervin precizări prin punctuaţie. adică suficient sieşi. Ansamblul acestora va fi denumit ca atractivitate. În plan retoric. să fie original. metafora. Sloganul este o formulă de dimensiuni relativ reduse. spune Tăriceanu. atât asocieri lingvistice originale.1. sensul este opus faţă de cel din prima variantă. Gabriel Thoveron a determinat şapte reguli care trebuie respectate pentru atingerea efectului maxim. 39 . Folosirea sofismelor ambiguităţii oferă. rimă. A Francke sa. ci se constituie de fapt într-o aserţiune mascată. prin asocieri neobişnuite. posibilitatea de-a clama susţinerea adecvată a anumitor teze. Iată o exemplificare: “Cui i-e frică de Sorin Oprescu? Pe cine a supărat Sorin Oprescu? L-am supărat cumva pe domnul Geoană? Am supărat cumva pe ceilalţi lideri de partid? De ce să le fie frică? Că sunt cu 20 de puncte deasupra celorlalţi candidaţi? Se teme cumva primarul general al capitalei? Le e frică că pot să deschid dulapul din care să cadă câţiva scheleţi închişi cu cheia?". pentru aceasta. Pe de altă parte. În interpretarea Băsescu spune: Tăriceanu minte. iar aplicarea maximei calităţii la acest nivel presupune folosirea unui limbaj care să transmită cât mai elocvent tezele susţinute. câteva tehnici care facilitează acest lucru: sloganul. Oradea. interogaţia retorică. repetiţia. iar. însă pot fi evidenţiate. mai au şi proprietatea de a sugera mai mult decât denotă. 1994. Astfel. Nu există proceduri retorice care că garanteze succesul. cât şi elemente care conferă ritm.9. p. în cazul în care situaţia nu mai este favorabilă actorului public. La fel şi în utilizarea sa scrisă. să fie în pas cu timpul şi să dăinuie chiar şi când situaţia se schimbă51. înţelesul este că Băsescu minte. 130. În interpretarea Băsescu. atractivitatea desemnează abilitatea limbajului de a exprima un discurs în aşa fel încât acesta să aibă impact maxim asupra preopinenţilor. Astfel. Berna. Necunoaşterea nu te absolvă de vină. Ordinea retorică vizează în principal un tip de întrebuinţare a limbajului care pune accent pe folosirea acelor asociaţii de cuvinte care. să fie complet. mergând pe celălalt sens al raţionamentului. pe de altă parte. melodicitate. Interogaţia retorică este acel tip de întrebare care nu este interesată de răspuns. în funcţie de modul în care sunt puse semnele de punctuaţie. Se utilizează. pentru discursul juridic. în opinia lui Tăriceanu. Editura Antet. Gabriel THOVERON. fiecare enunţ este constituit dintr-un „dictum” (conţinut) şi un „modus” (punct de vedere). Maxima calităţii în raport cu limbajul Una şi aceeaşi idee poate să apară în multiple învelişuri lingvistice.

Princeton University Press. Inversiunea este tehnica retorică prin care diverse elemente ale unui enunţ îşi schimbă locul. facultativ. întrucât nu asistăm la enunţuri interogative obişnuite. 39. Signalisasion des contextes modaux dans le français d’apprenants arabophones. aceasta trimite. Repetiţia este o tehnică de construcţie discursivă în care diverse elemente ale unui mesaj sunt reluate. de un tratament logic. 54 Violaine de NUCHÈSE. iniţial. Se transferă. Metafora „implică o relaţie între entităţi conceptuale distincte. plauzibil. el trebuie să utilizeze un modus cu o forţă maximă. În această situaţie. pp. 114-121. când se doreşte a se insinua ceva. contestabil. 363. În ceea ce priveşte modalizarea. frica şi supărarea sunt cauzate de cele „20 de puncte deasupra celorlalţi candidaţi”. Una este să susţii că „este posibil să se fi fraudat alegerile” şi altul este efectul când se exprimă „s-au furat alegerile” sub marca implicită a necesităţii.(Sorin Oprescu. imposibil). care s-ar putea uşor dovedi ca fiind fals. Pe de altă parte. Dacă utilizăm termenul de forţă pentru a desemna gradul de adeziune al locutorului faţă de enunţ. Enunţurile „sunt sigur că X” şi „este posibil că X”. 2005. ci doar cu inversarea locului diverselor entităţi de la nivelul frazei. epistemice (sigur. direct sau implicit. pentru care caracteristicile asociate uneia dintre acestea (denumită sursă sau vehicul) sunt utilizate pentru a o înţelege sau a o reprezenta pe cealaltă (ţintă sau subiect)52. Astfel. Rezultatul este însă unul de efect. ci unul care să ofere posibilitatea de 52 Lionel WEE. Constructing the source: metaphor as a discourse strategy. interzis)54. mai 2008) Propoziţiile de mai sus delimitează un şir de întrebări retorice. filosofiei. 40 . Aix-en-Provence. rezultând combinaţii spectaculoase de sens. ci se enunţă o serie de afirmaţii: unora le este frică de intrarea în cursă a lui Sorin Oprescu. vol 7(3). 1991. atunci modalităţile se pot ordona pe o axă cu sens descendent. London. Berna. unii lideri sunt supăraţi de candidatura la primărie. astfel. Definit ca „proces de evaluare şi de fixare a distanţei între enunţuri şi enunţări. În cazul acesta. spre exemplu de la „necesar” spre „imposibil” pentru cele alethice. diverse note dintre un concept bine cunoscut către un altul care se doreşte a fi clarificat prin această asociere. CA and New Delhi. care ar determina o relaţionare inferenţială între propoziţii. Declaraţie de presă în campania pentru Primăria Municipiului Bucureşti. precum cea din textul următor: „Domnilor… nu mai spuneţi că Bucureştiul este problema dumneavoastră! Dumneavoastră sunteţi problema Bucureştiului!” În fragmentul de mai sus nu avem de-a face cu operaţia logică a conversiunii. Dacă un actor social vrea să convingă auditoriul de adevărul unui fapt. marchează diferenţa mari de atitudine a locutorului faţă de afirmaţie. produs indisolubil legat de partenerii schimbului discursiv”53. pentru că are efect diferit afirmarea acelaşi modus cu dictumuri diferite. 53 Eileen APELBAUM et alii. Thousand Oaks. p. Folosirea unor astfel de modalităţi afectează forţa unui enunţ. p. exclus). sunt delimitate modalităţi alethice (necesar. contingent. în: Discourse Studies. Jean-Marc COLLETTA. inclusiv Mircea Geoană. 2002. la atitudinea locutorului faţă de enunţul proferat. nu se aşteaptă răspuns. locutorul nu trebuie să ataşeze un modus puternic. SAGE Publications. deşi spun acelaşi lucru. atunci. ulterior analizele asupra acestuia extinzându-se prin aportul lingvisticii. permis. Guide terminologique pour l’analyse des discours. putem vorbi de o dialectică a utilizării forţei modalităţii în cadrul unui discurs. posibil. pragmaticii. Peter Lang. deontice (obligatoriu. care să nu dea loc la puneri la îndoială. termenul de modalitate a beneficiat.

Prin urmare. sau atribuirea unei apartenenţe considerată de auditor negativă. care stipulează „obligaţii”. Contractul cu România. 1 Martie 2005) Folosirea cuvântului „prostănac” la adresa lui Mircea Geoană. de multe ori cu efect discursiv devastator. (Ion Iliescu. cât şi eventuala sa valoare de adevăr. Ineditul sintagmei a creat o explozie de citări în 41 . Adevărul. se utilizează modalitatea alethică „este posibil”. dând aparenţa unei posibilităţi de sancţiune legală. după fiecare scrutin. dar în plan lingvistic apar formulări de genul „am auzit că”.2. Vom ilustra această idee pe cazul peiorativului şi ironiei. pentru ansamblul dictum-modus. iar dacă se referă la viitor. 18 Februarie 2008) „Convenţia Democratică va îndeplini cu stricteţe următoarele obligaţii. pentru a-i creşte impactul. În fapt. prin care se etichetează un adversar politic. ci sunt relative la un context specific. în baza unor studii realiste. atunci ar fi o promisiune! Similar. folosesc libertatea procedurală rezultată din maxima necooperantă a calităţii. am putea rezuma demersul constructiv sub maximele „fii atractiv!” şi „foloseşte modusul optim!”. are o forţă mai mare decât a unei simple promisiuni. strategii retorice. nu este contract." (Convenţia Democratică din România. noiembrie 1996) Eludarea regulilor promisiunii electorale prin nesocotirea. Putem adăuga comparaţiile forţate care pot fi legitimate de caracterul lor poetic sau amuzant. pe care şi le asumă cu fermitate. promisiunea este actul discursiv prin care se enunţă ceea ce un candidat doreşte să facă. Astfel de tehnici. şi nu doar morală. proaspăt ales preşedinte al PSD. Acest lucru se întâmplă deoarece aplicarea anumitor mijloace retorice afectează atât sensul enunţului. Aşadar. exagerarea. din punct de vedere pragmatic. conjugarea dictumului cu modusul necesită folosirea unui limbaj atractiv cu dozarea adecvată a forţei discursive. când s-a dus prin ţară şi a spus că UDMR va fi alături de PSD la guvernare". conotaţia sau peiorativul asupra interpretării enunţurilor.9. Încălcări ale maximei calităţii în raport cu limbajul Veridicitatea unui enunţ suferă modificări atunci când emitentul său decide să folosească. În plan logic. în campania electorală. „se vorbeşte” etc.retragere şi reformulare. Astfel. Declaraţie de presă. Exemple pentru aceste modificări se pot identifica prin evidenţierea impactului unor tehnici precum ironia. dacă va primi votul majorităţii românilor. asumarea unui „contract”. i-a creat reale deservicii acestuia. II. Încercarea de a depăşi promisiunea prin formula „Eu realizez!” trimite la un non-sens: la prezent formula nu are semnificaţie. responsabile şi îndelungate. a programului asumat a condus la căutarea unor formule a căror impact să fie mai mare decât al promisiunii.. sarcasmul. Şedinţa grupului senatorial PSD. Varietatea limbajului conduce la creionarea unor atitudini discursive ale căror modalităţi nu sunt neapărat standardizate. Peiorativul este un cuvânt sau o expresie având conotaţii negative. În textul următor apare un astfel de mijloc retoric: "Mircea Geoană s-a purtat ca un prostănac între cele două tururi de scrutin ale prezidenţialelor. Astfel. discursivitatea politică naşte curiozităţi semantice al căror sens pragmatic este însă unul de succes: „Eu nu promit! Eu realizez!” (Marian Şerban. ci doar o promisiune de acţiune.

etichetarea este un mijloc important de micşorare a valorii adversarului. Dincolo de stabilirea unor procente aproximative. întrucât se poate susţine o primordialitate a nivelurilor paraverbal şi non-verbal asupra celui verbal.. Astfel încât fixarea „justei măsuri” în construcţia învelişului discursiv este dificil de realizat. para-verbal (tonalitatea şi inflexiunile vocii. mimică). aceste ecuaţii nu sunt aplicabile”56. vocal şi vizual (3V)55. atunci întreg discursul este lipsit de credibilitate. esenţială este importanţa acordată şi altor dimensiuni ale comunicării decât cea strict verbală. întrucât este mai 55 56 Albert MEHRABIAN. privirea evazivă.). California.10. pauzele. Cu excepţia cazului în care un comunicator vorbeşte despre atitudinile sau sentimentele proprii. însă. ticurile verbale) şi non-verbal (gesturi. 12-76. care le-a fixat sub denumirile de verbal. trebuie să îndeplinească dezideratul credibilităţii.mediul electronic. Axioma Şcolii de la Palo Alto. iar limbajului trupului spune contrariul. chiar în condiţiile în care însuşi Albert Mehrabian preciza că “această ecuaţie sau altele referitoare la relativa importanţă a mesajelor verbale sau non-verbale sunt derivate din experimente privind comunicarea atitudinilor sau sentimentelor (plăcut. Dacă un actor social rosteşte ceva. Don JACKSON. ci ca abatere. Silent messages.). abuzul de figuri retorice conduce la posibilitatea tratării ca „neserios”. Dacă auditoriul sesizează o contradicţie între vorbe („sunt cinstit”) şi restul mesajelor (picioarele încrucişate. previzibil. Paris. expresia feţei. Nivelul verbal presupune un sistem de limitări în două sensuri. Une logique de la communication. extinsă nepermis la nivelul întregii comunicări. Ironia este acel procedeu lingvistic prin care se introduce un element retoric într-un enunţ (ton. 231. op. pp. II. Maxima cantităţii în raport cu limbajul Adecvarea cantităţii la învelişul argumentării presupune o analiză a interdependenţelor nivelurilor verbal (cu ajutorul cuvintelor). 72 42 . Belmont. 1971. o simplă căutare a termenilor alăturaţi „Geoană” şi „prostănac” ducând la peste 30. vorbim de influenţa corpului şi a manifestărilor acestuia asupra discursului. Albert MEHRABIAN. p. para-verbal şi non-verbal vizează construcţia unui discurs care. Doi oameni care rostesc acelaşi text în faţa aceluiaşi tip de audienţă vor obţine rezultate diferite. p.000 de utilizări. Autorul este probabil mai cunoscut pentru ecuaţia „Total = 7% verbal + 38% Vocal + 55% vizual”. neplăcut). În fapt. ton nesigur etc. Pe de altă parte. receptorul consideră credibil cel de al doilea mesaj.1. Studiile asupra acestor niveluri reflectă contribuţiile lui Albert Mehrabian. În plan non-verbal şi para-verbal. „este imposibil să nu se comunice”57. 57 Paul WATZLAWICK. ritmul vorbirii. tehnic. pe această dimensiune. însă limbajul verbal trebuie să evite extremele delimitate mai sus. deoarece aceasta presupune un limbaj consistent cu indicaţiile şi cu spaţialitatea corpului. este o altă expresie a acestei idei. Nivelurile verbal. Janet HELMICK BEAVIN. Éditions du Seuil. Wadsworth. Pe de o parte. Rezultă o primă cerinţă: mesajele transmise pe cele trei niveluri trebuie să fie coerente. astfel încât acesta nu mai este interpretat în sensul propriu. absenţa dimensiunii expresive conduce la un discurs sec. o contradicţie flagrantă etc. cit. uneori chiar plicticos. 1972.

Prin aceasta înţelegem farmecul personalizat al unui actor politic. 1985. carisma. Abateri de la maxima cantităţii în raport cu limbajul La acest nivel întâlnim tehnici care substituie relevanţei discursive farmecul personal al omului politic. care nu exclude neapărat influenţa frumuseţii fizice. astfel de practici stârnesc atitudini în public. Amintim pe actriţa porno Ciociolina. University of California Press. p. În acest caz.10. 242. dar majoritatea îşi impun limite care ţin de seriozitate. Aşadar. Bush au cântat public în diferite ocazii. În ceea ce priveşte prima tehnică. 8. credibilitatea derivă din folosirea optimă a resurselor verbale. în schimb. Berkeley. Paris. vocale şi vizuale ale discursului. Cealaltă tehnică vizată în acest subcapitol este specularea carismei. La persuasion. Acordul dintre nivelurile limbajului trebuie urmat şi în ceea ce priveşte diversele ipostaze discursive în care un actor social se transpune. 1978. ei doresc a se înfăţişa drept populari. ea depinde şi de starea publicului. în plan pragmatic. Bill Clinton şi George W. În plus. Ansamblul acestora poartă numele de seducţie. se speculează alte tipuri de nevoi umane. incontrolabile ale manifestărilor individului. Interacţiunea dintre acestea transformă mesajul. iar aceasta este „un mecanism care ţine de graţie şi care nu poate fi întru totul calculat şi determinat” 58. o astfel de calitate nu mai poate fi asumată. în cele din urmă. Specularea discursivă a carismei este posibilă. întrucât este mai mult o chestiune de har şi mai puţin de tehnică discursivă. carisma este "o calitate a unei personalităţi în virtutea căreia aceasta este considerată extraordinară şi este tratată ca fiind dotată cu puteri sau calităţi supranaturale. Amintim aici faptul că preşedinţii SUA. Un discurs sec din punct de vedere lingvistic devine credibil şi interesant prin spectaculozitatea non-lingvistică. Bineînţeles. Pentru Max Weber. avem de a face cu asumarea explicită a seducţiei prin intermediul corpului. Max WEBER. p. însă aplicabilă unui număr extrem de redus de actori sociali. II. fascinaţia. de cele mai multe ori schimbătoare. Din această perspectivă. un amestec de între putere şi atracţie. precum şi unii politicieni români (Ludovic Orban). Economy and Society. Presses Universitaires de France. conduce la creionarea unei poziţii faţă de actorul social. Bineînţeles.2. deşi se utilizează resurse care nu au legătură cu fişa postului. supraumane sau cel puţin excepţionale”59. Unii politicieni trezesc simpatie atunci când intră într-un alt registru discursiv decât cel politic. precum în cazul actriţei porno. şarmul.strâns legat de dimensiunile inconştiente. maxima ar putea fi formulată astfel: fă astfel încât să stârneşti sentimente pozitive şi să eviţi atitudinile negative. 43 . aflate la poli opuşi din punct de vedere al mecanismelor folosite: seducţia prin influenţa trupului şi specularea carismei. remarcăm faptul că unii actori sociali au folosit această tehnică şi au ajuns în anumite funcţii. Acestea apar în momentele de regres a ordinii tradiţionale. Limbajul verbal este mai uşor de controlat şi de educat decât manifestările non-verbale. dar şi în opoziţie cu ordinea raţional-birocratică. este necesară şi coerenţa mesajelor transmise pe cele trei niveluri. Este vorba aici de influenţa corpului şi a privirii asupra auditoriului prin intermediul unor componente precum aura. dar care nu se reduce la aceasta. Ne vom opri doar asupra a două cazuri de folosire a tehnicilor de seducţie. ceea ce. fiecare încearcă să speculeze o astfel de influenţă. În toate cazurile. 58 59 Lionel BELLENGER. care a devenit deputat în Parlamentul Italiei. În plus. Personalităţile posedând această calitate sunt portretizate de Weber ca producând efecte emoţionale şi vitalizante. Când.

p. Aşadar. Simbolul este un limbaj care trimite la anumite reprezentări care dau sens acţiunii oamenilor şi societăţilor. Aubier. Paris. în care semnificaţiile sunt preluate şi transmise ad literam. Eseu despre om. secera şi ciocanul. steagurile. pe de altă parte. 2001. el trăieşte într-un univers simbolic. Humanitas. 43. Cluj-Napoca. Maxima relaţiei în raport cu limbajul Societatea contemporană nu este un loc simbolic mort. Dimpotrivă. Simbolul nu trebuie confundat cu semnul. Arhitectura discursului publicitar. de mobilizare. 60 61 Ernst CASSIRER. II. imnuri. de valorizare. Le discours et le symbol. Construcţia discursului juridic creşte în relevanţă atunci când limbajul folosit este unul semnificant pentru public. sunetele şi imaginile radiofonice şi televizuale marcând posibilităţi noi de exploatare a simbolurilor. Bucureşti. Simbolul poate avea. adeziuni. Balanţa.ţeapa. un slogan – Libertate. iar acest aspect trimite la simbolistica discursului juridic. 190. Realizând un inventar al obiectelor simbolice. 1994. pe care noi îl interpretăm în mod direct prin raportare la obiectele desemnate. Influenţele tehnologice au şi ele rolul lor. p. Fraternitate. 20. atât din punctul de vedere al calităţilor prezumate ale liderului (acesta nu trebuie să greşească). Astfel. Vasile Sebastian DÂNCU. de moralizare. CNRS Éditions. „Accesul la putere şi exerciţiul acesteia este indisociabil aproprierii de simboluri şi de semne. un obiect . şi. Comunicarea simbolică. El a însoţit toate acţiunile juridice. funcţia simbolică este „inseparabilă de discurs. reprezentări sau credinţe”62. Ernst Cassirer consideră că „omul nu mai trăieşte într-un univers pur fizic. ci un sistem semnificant de grad secund.11. de raritatea carismei şi de impredictibilitatea acesteia.1. care este deţinătorul funcţiei semnificante. române. 62 Edmond ORTIGUES. interdicţii. trei trandafiri sau cheia şi-au adus la rândul lor aportul în îndeplinirea scopurilor discursului. prin aceasta înţelegând că implică reguli sociale. de riscurile decredibilizării prin folosirea excesivă a frumuseţii fizice. o imagine –copilul de pe baricadele Revoluţiei Române din 1989. Editura Dacia. zvastica. siglele politice. delimitarea mecanismului relaţiei pe dimensiunea învelişul argumentării presupune analiza funcţiei simbolice a limbajului şi trecerea în revistă a categoriilor de simboluri. cât şi din punct de vedere al publicului (acesta poate să-şi piardă atracţia faţă de lider). Comportamentul uman este şi o activitate structurată prin intermediul simbolurilor. are loc în permanenţă o transformare a simbolurilor. de ierarhizare a valorilor. 63 Marlène COULOMB-GULLY. Egalitate. În această situaţie. 44 . astfel. p. p. mai multe funcţii: de legitimare. precum şi impunerii de coduri şi ritualuri”63. La démocratie mise en scènes. politice şi religioase. Marlène Coulomb-Gully consideră că cele mai întâlnite sunt drapelele. pe de o parte. Paris. Limbajul. 2003. şi culorile– pe linia simbolurilor vizuale.Aşadar. folosirea seducţiei trebuie să ţină cont. funcţia socială a simbolului este prezentă în discurs deoarece “aceasta este întotdeauna expresia indirectă a unei structuri formale ce se impune în discurs şi nu poate fi analizată fără acesta”61. arta şi religia sunt firele diferite care ţes reţeaua simbolică … a experienţei umane”60. Simbol poate deveni orice: un cântec – Deşteaptă-te. 1962. El nu este un simplu purtător al funcţiei semnificante. 70. cu procese contrare: desacralizare şi resemnificare. mitul.

Iuliu Maniu. El vânează inamici potenţiali. Mitul este o naraţiune despre evenimente din trecut. Sunt utilizate şi alte exemple de figuri reprezentative politice sau dintr-un alt domeniu: Mihai Eminescu. născută din dubla ipostază a acestuia: de produs şi de producător al realităţii sociale. CNRS Éditions. În plan politic. iar. Titu Maiorescu. unindu-i pe baza activităţilor şi intereselor comune. utilizarea altor elemente grafice individualizează acest simbol şi îi conferă forţa persuasivă. ritualul este „activitatea motrice care îi implică în mod simbolic pe participanţii la o activitate comună. egalitatea. Iaşi. Funcţia miturilor este una fondatoare. În planul simbolurile narative. p. Ideile politice ale secolului XX. 45 . asociate de obicei cu atitudinile”66. ale unei ordii sociale existente sau dezirabile. Vlad Ţepeş. 350. Ceremoniile patriotice afirmă măreţia. Drapelul este unul dintre cele mai folosite simboluri vizuale. însă uzajul acestora nu este exclusiv sonor. 2002. Ritualurile apar sub forma comemorărilor oficiale. efortul mobilizator al mitului poate fi extrem de nociv. Mihai Viteazul. Paris. care este folosită peste tot. bănuiţi că ar dori moartea civilizaţiei. Iaşi. Nevoia de mitologie apare deoarece mitul are o mare capacitate mobilizatoare. 2001. atitudini sau acţiuni. cele mai relevante rituri vizează şi participarea maselor. 1999. 2001. Concepte fundamentale din ştiinţele comunicării şi studiile culturale. dublată de o ideologie a perfecţiunii visate. comunicate de presă şi până la apariţiile televizate ale liderilor (ca insignă pe rever). ci şi vizual. Chantal Millon-Delsol consideră că naţional-socialismul se poate caracteriza drept „o gândire a spaimei. pp. slogane – pe linia simbolurilor auditive. Iaşi. 2425. 65 Murray EDELMAN. nazismul a utilizat mitul conspiraţiei pentru a legitima atât ascensiunea la putere. Departe de a fi doar o poveste. În planul limbajului juridic. Spre exemplu. simbolurile iau forma valorilor şi a naraţiunilor cu rol legitimator. În viziunea lui Murray Edelman. ele apărând şi pe afişe şi spoturi audio-video. valorile apar ca modalităţi de justificare sau de condamnare a unor opinii. Fiecare încearcă să se asocieze cu eroi care au un impact cât mai mare asupra publicului ţintă: Ioana d’Arc. definit în sens strict). dreptatea. într-o reprezentare asumată colectiv. Această gândire negativă este dominată de obsesia decadenţei şi a morţii”67. Editura Polirom. de la afişe. ele fiind marile povestiri legitimatoare ale unui sistem politic. la o imagine de la care se revendică grupul respectiv. Se utilizează şi sloganuri. La taxonomia propusă putem adăuga şi ritualul. Orice instituţie are o siglă. Pe baza miturilor politice se legitimează anumite obiective şi acţiuni prezente sau viitoare. însă se poate adăuga şi mitul. în discursul juridic. Tudor Vladimirescu pentru români. Jocurile de culori. Siglele sunt simboluri grafice care trimit la un sens. Charles de Gaulle pentru francezi. La démocratie mise en scènes. pp. cât şi Holocaustul. Este o ideologie bazată pe certitudinea unui complot imaginar urzit împotriva sa şi pe certitudinea conjugată şi paralelă a propriei excelenţe. eroi şi evenimente fondatoare – pe linia simbolurilor narative64 (acestea din urmă ţin de limbajul politic. Nicolae Titulescu. Politica şi utilizarea simbolurilor. a ceremoniilor de investire.muzică de ambianţă. pp. steaguri. Valoarea este „o judecată a atributelor percepute şi/sau a căilor de realizare a scopurilor. Marlène Coulomb-Gully introduce eroii şi evenimentele fondatoare. 53-54. a 64 Marlène COULOMB-GULLY. 71-77. 67 Chantal MILLON-DELSOL. 66 Tim O’SULLIVAN et alii. bunăstarea. Exemple de valori sunt libertatea. Eroii şi naraţiunile despre aceştia sunt folosite de către discursul politic drept puncte de plecare pentru construirea unui sistem de semnificaţii pozitive pentru partidul sau candidatul emitent. în calitatea acestuia de acţiune semnificantă. Editura Polirom. Editura Polirom. eroismul şi nobleţea naţiunii”65.

70 Mihaela FRUNZĂ. ornamentele. în special. galben şi albastru. ideologie a unei societăţi fără pată. care reprezintă rădăcina răului şi care trebuie eliminat. leagănele. Psychologie des foules. Psihologia socială sau maşina de fabricat zei. II. discursul juridic creşte în relevanţă atunci când se folosesc simbolurile. fie prin potenţarea efectului discursiv pe hiperbolei sau inflaţiei de valori. fanioanele.1. valorile posedă intrinsec şi o ambiguitate semantică. Serge MOSCOVICI. inclusiv cele ale lui Gustav le Bon68 sau Serge Moscovici69. Trebuie ştiut că trecutul domină prezentul în materie de autoritate. 71 Mihaela FRUNZĂ. nr. O analiză simbolică a „Clujului tricolor". Băncile.11. „se ştie că”. Spre deosebire de comunism.transformării naturii umane. beculeţele. dacă vrem să influenţăm trebuie să accedem la straturile arhaice ale psihicului şi să înţelegem politica ca fiind o formă raţională de exploatare a fondului iraţional al maselor. Între obsesii naţionaliste şi fantasme religioase. Astfel. subliniază faptul că trebuie înţeles că un individ trebuie convins. 46 . atunci când recipientul în cauză este tricolor? De aici până a imagina România ca o imensă ladă de gunoi nu este decât un pas”71. Paris. Presses Universitaires de France. p. În plus. Pentru a realiza acest lucru. Politica trebuie să urmeze legile naturii umane. Însă o aşteptare a acestui paradis terestru presupune desemnarea unui ţap ispăşitor. Între obsesii naţionaliste şi fantasme religioase. teroarea şi lichidarea unei părţi a societăţii. Aşadar. Nazismul proclamă societatea perfectă şi. societatea ideală nu se mai naşte din dominaţia terorizantă a unei clase. „Clujul oferă imaginea unui oraş asediat şi cucerit. iar pentru asta trebuie să le cunoască. Utilizarea acestora nu este însă lipsită de riscuri. Inflaţia de valori constă în utilizarea acestora pentru a masca lipsa de argumente. fapt care face ca intervenţia să fie mai eficientă. Evreii au constituit modelul perfect al acestui ţap ispăşitor. 159. 1997. ca mod de a o atinge. ci a unei rase. complementar. Cluj-Napoca. O analiză simbolică a „Clujului tricolor". Aşadar. toboganele şi chiar coşurile de gunoi au devenit tricolore în timpul primarului Gheorghe Funar. cel propagandistic uzează de simbol. iar o masă trebuie sugestionată. Hiperbola este o figură de stil prin care se exagerează voit mărimea sau importanţa reală a lucrurilor. în: JSRI. discursul politic şi. 160. că tradiţia copleşeşte modernitatea vie. 2002. Supralicitarea unei categorii de simboluri „ar putea avea chiar un efect contrar: acela de a coborî însemnele naţionale în derizoriu şi în trivial. 1895. 2. 68 69 Gustav le BON. Tratând masele în funcţie de criterii care sunt specifice indivizilor nu putem ajunge decât la o neînţelegere care înseamnă eşecul discursului. Ce se poate spune astfel despre gestul banal de a arunca o hârtie într-un coş de gunoi de pe stradă. Încălcări ale macimei relaţiei în raport cu limbajul Maxima necooperantă a relaţiei pe dimensiunea învelişul argumentării presupune utilizarea unor figuri retorice care fie nu spun nimic. precum tautologii exprimate prin formule de genul „este binecunoscut”. pentru că asociaţiile pe care publicul le face pentru un anumit simbol pot să fie şi defavorabile. stâlpii. p. Amintim aici vopsirea oraşului Cluj-Napoca în culorile naţionale ale României: roşu. Editura Polirom Iaşi. bucată cu bucată”70. Rasa pură şi consacrată mântuirii înlocuieşte clasa maculată. vinovat de decăderea prezentă. Cercetările asupra propagandei. maxima necooperantă a relaţiei pe componenta învelişul argumentării a discursului politic delimitează o serie de tehnici prin care diverse figuri retorice sunt folosite pentru a produce publicului efecte de persuadare şi de manipulare.

New York. Strategies in Social Interaction. eventual chiar la un ritual de umilire. Longman. te rog. Acestuia îi subsumează un de şase maxime: Maximele Principiului Politeţii: „Maxima tactului (a) Minimalizează pierderile celorlalţi. eventual. închide. intervin diverse strategii de apărare a imaginii proprii şi. care reglementează relaţiile de comunicare şi de bunăvoinţă între colocutori. 1983. Geoffrey Leech formulează Principiul Politeţii (PP): „Minimalizează expresia opiniilor nepoliticoase” sau. cu afirmarea legitimă a superiorităţii. Exemplul (2) este o rugăminte. Concepţia despre politeţe aparţinând autorilor Penelope Brown şi Stephen Levinson porneşte de la fixarea sensului a două noţiuni: imagine negativă. ea se constituie într-un principiu complementar celui al cooperării. 1978. Cred că este o uşă deschisă. la rugăminte şi. în plan acţional. Stephen LEVINSON. uşa! (3) Mă doare cumplit capul. prin care înţeleg dorinţa fiecăruia de a acţiona conform propriilor principii şi intenţii. pe aici. Dacă. pp. Exemplul (1) exprimă un ordin. în varianta pozitivă „Maximizează expresia opiniilor politicoase”73. prin comportament politicos înţelegem respectarea normelor acceptate în genere într-un loc social. asistăm la o încercare de impunere a superiorităţii. aşadar. la inducerea unei rugăminţi. Dacă această relaţie este formală. Principles of Pragmatics. suplimentar. 56-289. În ambele cazuri. Uzual. În pragmatică. efectul este unic. Cambridge. problematica politeţii. o manieră de folosire a limbajului şi o formă prin care un emitent poate clarifica sau ambiguiza conţinutul enunţurilor sale. sub forma unor afirmaţii. (b) Maximizează beneficiul celorlalţi. Dacă relaţia nu este formală. pe undeva.II. exprimată într-o formă neutră. Questions in Politeness. mai departe. Toate cele trei propoziţii exprimă una şi aceeaşi idee: necesitatea acţiunii de închidere a uşii. de atac a imaginii opozantului. exemplul (3). Cambridge University Press. p. precum între un ofiţer şi un soldat. ceea ce implică o relaţie ierarhică între emiţător şi receptor. Fie textele următoare: (1) Închide uşa! (2) Fii amabil. trecând de la afirmarea superiorităţii.12. În sfârşit. Se vizează. simultan. 73 Geoffrey LEECH. în plan discursiv există diferenţe notabile prin conotaţiile ataşate. aceasta este realizată implicit. se încearcă a se transmite ideea unei superiorităţii. şi imagine pozitivă. avem de a face. trimiţând la dorinţa fiecăruia de a se bucura de aprecierea şi acordul semenilor72. Maxima generozităţii (a) Minimalizează beneficiul pentru tine (b) Maximizează pierderile pentru tine Maxima aprobării (a) Minimalizează dispreţul pentru ceilalţi (b) Maximizează elogiile pentru ceilalţi Maxima modestiei (a) Minimizează elogiile pentru tine (b) Maximizează dispreţul pentru tine Maxima acordului 72 Penelope BROWN. 81 47 . Astfel încât maxima modalităţii pe dimensiunea limbaj vizează dezideratul politeţii discursive. În cadrul dialogului. Maxima modalităţii în raport cu limbajul Politeţea este.1. deşi este tot o rugăminte.

) că aţi adus un public ultra-select pentru monologurile lui Gigi Becali.. în timp ce 2 şi 4 se referă la emiţător. sunt în concordanţă cu principiul politeţii. să folosim a treia formă de exprimare. deşi şi ceilalţi candidaţi la Primăria Capitalei sunt intelectuali. consemnate în cadrul campaniei pentru Primăria Municipiului Bucureşti. atunci când dă posibilitatea unui actor de a ilustra. percepţia negativă o ia înaintea realităţii. lipsa de educaţie şi de cultură a dialogului pentru preopinent. apreciat chiar şi de adversarii politici ca unul elegant. moderator şi organizator. Fie fragmentele următoare dintr-un interviu dat de Cristian Diaconescu. nu cred asta. 132. Uneori. prin minimizarea meritelor proprii şi a apartenenţei la categoria vizată: „şi ceilalţi candidaţi la Primăria Capitalei sunt intelectuali”. Maxima tactului ne recomandă. Maxima aprobării constă. 5 şi 6 sunt centrate asupra receptorului. p. Maxima acordului recomandă centrarea pe elementele comune cu interlocutorul: suntem de acord că există diferenţe. minimizând defectele adversarului politic. 22 aprilie 2008) Răspunsurile lui Cristian Diaconescu. Cred că 74 Geoffrey LEECH. purtătorul de cuvânt al Partidului Social Democrat: „Ioana Lupea: Credeţi că mandatul lui Videanu a fost atât de dezastruos cum este perceput de oameni? Cristian Diaconescu: Nu. nu e un concurs de frumuseţe. Îmi amintesc de ’90. că ei nu produc. în maximizarea elogiilor pentru ceilalţi: Este meritul lui X că această lege a fost aprobată! Modestia presupune minimizarea contribuţiei proprii: nu a fost mare lucru. Diaconescu preferă să nu folosească această oportunitate şi să acţioneze conform maximei simpatiei. Probabil că domnul de care spuneaţi dumneavoastră şi-a depus candidatura pe baza unei evaluări a ceea ceşi doreşte electoratul de acolo. Adevărul. Se întâmplă cu noi toţi Mircea Marian: Spuneţi că sunteţi un intelectual. Răspunsul la cea dea doua întrebare ilustrează maxima modestiei. îmi amintesc de ideea că intelectualii pot fi eradicaţi de pe faţa pământului. politeţea poate fi folosită dual: ca stil pozitiv de colaborare discursivă şi ca posibilitate de sancţionare a deviaţiilor celorlalţi. întrebarea adresată de Ioana Lupea îi oferea posibilitatea unui atac la adresa fostului primar al capitalei. Maxima generozităţii presupune preferarea unei formulări de genul Se poate face ceva pentru profesori? în locul lui Pot face ceva…?. pentru a fi politicoşi.(a) Minimalizează neînţelegerile între tine şi ceilalţi (b) Maximizează înţelegerile între tine şi ceilalţi Maxima simpatiei (a) Minimalizează antipatia între tine şi ceilalţi (b) Maximizează simpatia între tine şi ceilalţi”74 Maximele 1. între un intelectual şi un om pragmatic nu se poate pune semnul egalităţii. Primul este ilustrat de discursul lui Cristian Diaconescu. spre exemplu. În limbajul juridic. 48 . pentru că sunt inutili. vroiam să vă ironizez (pe Mihai Tatulici. Dar ce părere aveţi că pe lista PSD se află şi Adrian Copilul Minune? Cristian Diaconescu: M-a deranjat ideea că între un intelectual şi un administrator. n. cit. 3. op.r. Astfel. Ultima vizează micşorarea antipatiilor personale: faptul că suntem de la grupuri care nu colaborează nu presupune neapărat că nici noi nu putem colabora. Totuşi. înaintea faptelor unei persoane publice. Adriean Videanu. ’91.” (Interviu cu Cristian Diaconescu. Pe de altă parte. Fie fragmentul următor: „Alex Ştefănescu: Înainte de toate. De aceea am apăsat ostentativ pe cuvântul intelectual. prin diferenţă. Politeţea poate fi şi o armă.

În al doilea rând…. domnu…. nu aveţi unde sta… nu aveţi stilouri dacă nu sunt oameni ca mine… Alex Ştefănescu: Dumneavoastră nu ştiţi când se termină o frază… Fraza mea a ajuns doar la jumătate… în legătură cu veleitatea domnului George Becali de a fi votat şi la categoria scriitori…. cât şi ca tehnică de sancţionare a abaterilor de la acest principiu. n. Acesta taxează într-un ritm ascendent încălcările principiului politeţii realizate de către liderul Partidului Noua Generaţie. Nichita Stănescu nu a adus trei sute de milioane de euro în ţară… dar a adus valori mult mai importante decât aţi adus dumneavoastră… George Becali: Daaa! Şi ce-aducea Nichita Stănescu dacă nu erau oameni ca mine!?! Alex Ştefănescu: Daca pretindeţi că aveţi bun simţ.2. 49 . ăsta este lucrul regretabil. Alex Ştefănescu: Nu mi-am terminat fraza… George Becali: Dumneavoastră nu puteţi să scrieţi dacă nu sunt oameni ca mine care să creeze locuri de muncă şi oameni care să primească salarii… Alex Ştefănescu: Domnule Becali. notorietate. Încălcări ale maximei modalităţii în raport cu limbajul Dacă politeţea îţi oferă respectabilitate şi posibilitatea de a o folosi ca armă discursivă defensivă şi ofensivă.). ascultat de oameni de o asemenea calitate. dar din păcate sunteţi inexistent şi ca cititor. nu aveţi stilouri. moderarea acestora. este necesară. de multe ori. discursul juridic poate utiliza politeţea atât ca modalitate de construcţie. la nivel de reacţia discursivă. II. În al doilea rând. tocmai pentru a nu se aduce atingere imaginii pozitive a actantului juridic. în esenţă profund nepoliticoase. „Dumneavoastră nu ştiţi când se termină o frază”. se atacă şi încălcarea maximei modestiei. Aşadar. auzit. pe ce scrie dacă… Mihai Tatulici: Domnule Becali. George Becali: Recunosc… nu citesc pentru că mă plictisesc… citesc două-trei foi şi arunc cartea… Alex Ştefănescu: Ideea de becalizare a României nu este deloc un titlu de mândrie… este un cuvânt sinistru… adică becalizarea României ar însemna ca toată România să vorbească numai de banii pe care îi aduce în ţară… Există multe alte valori mai importante decât banii. (suprapuneri..r. 24 august 2007) Încălcării repetate a maximelor modestiei (apelul la bani şi la diverse fapte pe care le-a realizat) şi tactului (întreruperi repetate) de către George Becali îi corespunde. unii scriitori nu mâncau… George Becali: Nu puteţi să scrieţi. prin ataşarea unor modalizatori la afirmaţia: „Nu mi-am terminat fraza”. un limbaj politicos al criticului Alex Ştefănescu. ar trebui să aveţi o anumită sfială când pronunţaţi nume ca Nichita Stănescu” (Emisiunea 10 pentru România. aduc audienţă publică şi. dar există situaţii în care actorii publici folosesc acest instrument. În planul actelor de limbaj. George Becali: Păi dumneavoastră nu puteţi să faceţi nimic fără mine. este de un comic involuntar imens George Becali: Am glumit… Alex Ştefănescu: Domnule Gigi Becali … dumneavoastră sunteţi simpatic ca personaj.nu va mai avea norocul să fie asistat. ulterior. Acest lucru se justifică prin faptul că unele remarci „picante”. RealitateaTV. lipsa de politeţe ar putea folosi la ceva? Întrebarea pare retorică. ca scriitor sunteţi inexistent. ca deziderat ţinând de cultura dialogului. minimizând importanţei banului prin raportare la valorile spirituale. în primul rând pe maxima tactului. staţi să vă spun… George Becali: Nu aveţi hârtie.12.

impoliteţea poate aduce. întrucât evită locurile comune ale discursului oficial. denumit iniţial „domnul Debucean”. paradoxal. De ce ai venit aici. (Călin Popescu Tăriceanu. frust. Lipsa de măsură în utilizarea graniţelor limbajului politicos poate să aibă efecte contrare: izolarea actorului social sau chiar ataşarea unor apelative conotative negative. Declaraţie de presă. fratele meu? Ca să stai şi să te uiţi? Fratele meu. astfel de tactici sunt mai degrabă specifice liderilor de nişă. Limbajul acesta este mai degrabă uzual „băieţilor de cartier” decât premierului României. notorietate şi. Aşadar. Aşa că trebuie să vă mişcaţi cât mai repede. hai să ne mişcam puţin că altfel o să înnebunim toată circulaţia când se întoarce lumea din vacanţă. însă ineditul exprimării a făcut deliciul presei şi l-a adus în atenţia publică. aflaţi de obicei pe extremele spectrului social sau necunoscuţilor. mai ales că Primăria Capitalei vă stă la dispoziţie pentru orice problemă vreţi să rezolvaţi". transgresarea graniţelor unui limbaj politicos spre unul mai colocvial poate fi interpretat şi ca un comportament lingvistic mai sincer. În al doilea rând. 18 august 2008) Sintagma „fratele meu” este un atac al lui Călin Popescu Tăriceanu la imaginea pozitivă a interlocutorului. 50 .ziare. Totuşi."Unde este domnul Debucean? Stă la distanţa că e cald. în ocazii determinate. în multe ocazii nepoliticos.com. chiar credibilitate. www. Poate că nu este întâmplător faptul că în România au şi continuă să aibă succes politicieni care se remarcă printr-un discurs direct.

Contextul interacţional impune un anumit mod de desfăşurare al schimburilor verbale. a indicat cu degetul mare ridicat în sus aderenţa la această amabilitate. în limitele legislaţiei în vigoare. dar parţială. în orice moment. imediat. Evitarea gafelor. În ceea ce priveşte contextul referenţial. la această categorie intră comportamentul colocvial al ministrului român de externe. cu beneficiile şi cu riscurile de rigoare. locul şi momentul trimit la adresa şi timpul evenimentului discursiv. care. Prin urmare. 51 . atunci când doi oameni vorbesc în acelaşi timp în cadrul unei dezbateri televizate. Aşadar. ci la necesitatea ca această resursă să fie folosită ţinând cont de riscurile ataşate. această idee se poate exprima ca maximă: Evitaţi gafele! Spre exemplu. Totuşi. la o vizită oficială în Spania. Dacă. statusul de „preşedinte” atrage necesitatea unui comportament adecvat în orice situaţie. indicii ataşaţi au un rol mai mult de fixare a identităţii fizice a spaţiului discursiv: identitatea actorilor reflectă statusurile în care aceştia se află. sau „măi. în schimb. iar mediul fizic la suportul discursiv. Astfel. într-o terminologie foucaultiană. Bineînţeles. Adrian Cioroianu. Ţine însă de comportamentul strategic al unui actor social să respecte sau să încalce această cerinţă. că nu se poate face sau spune orice. fiecărui loc social îi sunt ataşate cutume şi bune practici.CONTEXTUL ÎN DISCURSUL JURIDIC II. iar ulterior. întrucât în cadrul acestuia se decriptează comportamentul discursiv al actorilor. Utilizarea unui context legitim este o resursă care poate fi utilă discursului juridic. animalule”. Aşadar. atunci se încalcă regulile implicite ataşate situaţiei sociale. Rezultă maxima fii în acord cu cadrul de desfăşurare al schimburilor discursive. Maxima legitimităţii contextuale nu trimite la obligativitatea ca discursul juridic să acţioneze doar în contexte specifice. la proximitatea participanţilor etc. în cazul preşedintelui Ion Iliescu. în cazul preşedintelui Traian Băsescu. încălcarea acestora de către un actor conduce la penalizare publică. prin posibila evitare de invitare la emisiuni similare. întrucât preşedintele reprezintă ţara în care a fost ales. Remarci la adresa jurnaliştilor precum „păsărică” şi „găuazar”. atunci când Regele Juan Carlos I a remarcat coincidenţa zilelor de naştere. există în cadrul contextului referenţial acţiuni a căror ocurenţă atrage aprobarea sau dezaprobarea publică. de multe ori chiar prin tăierea microfonului. cerinţa ataşată contextului situaţional este de respectare a condiţiilor implicite ale locului social. a manifestărilor disonante locului social sau schimbului discursiv specific sunt tot atâtea cerinţe a căror încălcare creşte riscul de insucces pentru discursul juridic. Într-o manieră mai clară. se poate susţine. iar omul politic este pasibil de sancţiune publică. autorul cererii este ironizat sau apostrofat. Astfel. respectarea diverselor norme ataşate categoriilor contextului este necesară pentru un discurs performant. Prin context legitim înţelegem lipsa de contradicţie a acestuia cu normele şi procedurile implicit ataşate instituţiei emitente şi locului social specific.13.1. au atras dezaprobarea publică a acestui tip de comportament. legitimitatea acestuia vizează utilizarea parametrilor într-o manieră caracteristică. Atunci când participanţii au convenit asupra unor reguli de desfăşurare a unei discuţii. cel care nu a respectat ordinea intervenţiilor va fi taxat pentru acest fapt. Contextul situaţional atrage după sine numeroase exigenţe. O audienţă oferită de către reprezentantul unei autorităţi publice presupune ascultarea petentului şi încercarea de rezolvare a problemei acestuia. De exemplu. Maxima calităţii în raport cu dimensiunea context Aplicarea maximei calităţii pe dimensiunea context conduce la exprimarea necesităţii ca acesta să fie unul legitim.

celebrul tablou al lui Michelangelo Cina cea de Taină. ci se transpune într-o resursă a diverşilor actori sociali prin posibilul transfer de credibilitate. este atât de des utilizată de unii jurişti sau inculpăţi încât nu mai suscită proteste. S-au încălcat. utilizată în discursul religios creştin. instanţiat prin transpunerea unei opere de artă creştine într-un afiş electoral: Afiş PSD pentru Primăria şi Consiliul Local Arad. candidaţii Partidului Social Democrat la Primăria şi Consiliul Local Arad imită.13. identificăm o copiere a unui context religios.1% din voturile arădenilor. la termeni. sintagma „aşa să ne ajute Dumnezeu!”. În rolul lui Isus este Dorel Căprar. şi tabuuri ataşate locului social corespunzător discursului religios. dublate de o poziţie negativă a Bisericii Ortodoxe Române. simultan. www. Purtătorul de cuvânt al acesteia. 52 . Rezultatele unei astfel de atitudini s-au reflectat la vot. PSD a obţinut doar 7. cu numeroase atitudini critice. la icoane. ci faptul că distanţa dintre model şi imitaţie a fost prea mare pentru ca discursul să aibă succes. a afirmat că: „Patriarhia consideră inoportună folosirea chipurilor ierarhilor în campania electorală. într-un afiş electoral. Recompensele imitării contextului pot fi uriaşe.ro. totală sau parţială. Mass-media a relatat pe larg evenimentul. care constă în împrumutarea. Asumarea de către discursul juridic a componentelor altor tipuri de discurs are un succes sporit prin repetiţie şi desacralizare succesivă.II.2. 25 aprilie 2008 În afişul de mai sus. în încercarea de a spori efectul sau credibilitatea acestei forme de discursivitate. la cruce. dar şi riscurile ataşate sunt pe măsură. Din ilustrarea de mai sus nu rezultă că imitarea contextului este contraproductivă în general. Astfel. a elementelor definitorii ale unui alt cadru decât cel juridic. În fotografia următoare. Cred că e un kitsch forţat care dovedeşte lipsa de imaginaţie a celor care au conceput acest material electoral". Încălcări ale maximei calităţii în raport cu dimensiunea context La acest nivel întâlnim tehnica de imitare a contextului. Astfel. părintele Constantin Stoica. candidatul social-democrat la primăria oraşului Arad. mult sub media pe ţară de aproape 30%. Noi nu avem exclusivitate pe simbolurile religioase.cotidianul. iar „apostolii” sunt întruchipaţi de candidaţii acestui partid la posturile de consilieri municipali.

În ceea ce priveşte contextul interacţional.2. folosirea unei cămăşi cu dungi înguste şi apropiate este contraindicată. Editura Antet.14.1. 1999. să se adapteze la condiţiile suportului de transmitere. Dacă nu se încadrează în curent. Spre exemplu. în cadrul fiecărui situaţii juridice specifice.Încălcări ale maximei cantităţii în raport cu dimensiunea context Contextul este un element dinamic. Televiziunea vine şi ea cu setul său de cerinţe: de la îmbrăcăminte la ansamblul sunet-imagine. Aceste tipuri de necooperare acţionează prin transformarea elementelor contextului astfel încât. În această situaţie. II. cuprinzând solicitarea obiectului sau serviciului pe care emitentul l-a urmărit de la început. 75 Robert-Vincent JOULE. întrucât omul politic. receptorul se trezeşte într-o situaţie în care variantele decizionale se reduc la una singură. Această tehnică se bazează pe ideea că. Un afiş sau pliant necesită puţin text. vom utiliza această teoretizare pentru a ilustra formele pe care le ia maxima necooperantă a cantităţii pe dimensiunea context. o grafică percutantă. să nu depăşească limitele doctrinei asumate şi să respecte dezideratele generale ale publicului. se impun limitarea: discursul să nu meargă în sens contrar evoluţiei generale a comunităţii. existând doar sonor. el riscă să-şi piardă suportul popular. dincolo de anumite limite. de ceaţă şi de joc de culori. dorită de emitent. Jean-Léon BEAUVOIS . tehnicile de necooperare întâlnite aici constau în modificarea contextului enunţiativ prin modificarea cantităţii de informaţie oferită receptorului. Prezenţa la emisiuni radio trebuie pregătită. Tehnica piciorului în uşă constă adresarea a două cereri: prima – mică. Putem identifica două metode. Maxima cantităţii în raport cu dimensiunea contextului Mecanismul cantităţii la acest nivel presupune adecvarea contextului discursiv. cu o anumită tematică.II. în ceea ce priveşte contextul interacţional. Aşadar. notele discordante afectează succesul. a doua – mare. În ceea ce priveşte contextul referenţial. ambele având nume edificatoare: tehnica piciorului în uşă şi tehnica uşii în faţă75. Spre exemplu. ce nu implică un mare efort din partea receptorului. 53 . ci de necesitatea ca. In ceea ce ne priveşte. actanţii discursului au de fiecare dată identitate proprie. el se transformă o dată cu fiecare acţiune întreprinsă asupra sa. formule esenţiale. la final. întrucât pe televizor efectul este unul de tip „miraj”.14. Şi în ceea ce priveşte mediul fizic de desfăşurare este necesară o adaptare la caracteristicile suportului. Aceasta se referă la faptul că un discurs trebuie să ţină cont de ceea ce doreşte societatea la un moment dat. să se intervină în aşa fel încât discursul să se coreleze cu ansamblul. adecvarea contextuală trimite la un ansamblu de limitări pentru comportamentul discursiv al actorului public. se abate atenţia de la ceea ce se susţine la aspecte nerelevante ale mesajului discursiv. definite de Robert-Vincent Joule şi de Jean-Léon Beauvois în „Tratatul de manipulare”. Acesta trebuie să ofere o coerenţă a imaginii de ansamblu. Abaterea majoră de la acea identitate conduce la apariţia riscului inadecvării noii ipostaze la imaginea construită. Tratat de manipulare. întrucât. Nu este vorba de utilizarea unui context ilegitim. trebuie să preia din regulile jurnalismului specific: să vorbească într-un anumit ritm. Oradea.

a sistemului de drept. Prin urmare.iniţial. întrucât relevanţa presupune. Contextul poate fi adaptat diverselor categorii sociale.15. În acest fel începe să se piardă din vedere esenţa juridicului. se anunţă creşterea preţului la carburanţi cu 300%. creându-se o impresie de amploare. Uşa în faţă este o tehnică în care se inversează ordinea celor două cereri din cadrul tehnicii piciorul în uşă. Acest principiu face ca o simplă reacţie a cuiva să devină un atentat criminal. şi de riscurile decredibilizării. Cererea mult mai greu de îndeplinit este prezentată prima şi apoi cea vizată de la început. receptorul îşi creionează un context în care îşi formează despre sine o imagine de persoană amabilă. Astfel. prin care înţelegem tendinţa de depreciere a actului politic. pentru un eveniment care nu are decât cel mult o importanţă pentru un anumit om. care este conducerea societăţii prin intermediul statului. atunci când Dan Voiculescu. o întrunire a câtorva adepţi devine o manifestaţie a întregului popor. context la care. Ambele condiţii sunt necesare. şi. de exemplu. ca toţi ceilalţi să reacţioneze conform expectanţelor. II. minimal. El se pune în aplicare în discursul multor oameni politici care au probleme cu instituţiile de forţă ale statului. nu vrea să renunţe. Un astfel de exemplu ne arată cum poate un discurs politic să folosească variaţia cantitativă a derulării unor evenimente pentru atingerea obiectivelor proprii. însă greu realizabile. şi nu prin intermediul mass-media. Maxima relaţiei în raport cu dimensiunea context Maxima relaţiei pe dimensiunea context trimite la dezideratul spectaculozităţii. Încălcări ale maximei relaţiei în raport cu dimensiunea context Necesitatea atragerii atenţiei mass-media implică o creştere a dimensiunii spectaculare. a fost dezvăluit de către CNSAS drept persoană care a colaborat cu fosta Securitate. de fapt. era intenţia iniţială. astfel încât situaţiile descrise mai sus se întâlnesc destul de rar. Această tehnică a fost utilizată. în încercarea de bagatelizare a diverselor evenimente. pe de o parte. ca publicul să intre în contact cu mesajul. în crearea contextelor discursive. întocmirea şi realizarea unui plan de acţiune. Maxima necooperantă a relaţiei acţionează pe dimensiunea contextului prin tehnicile dramatizării şi divertismentului.15. Prescriptiv.1. utilizarea internetului şi practicarea jocurilor pe computer sunt specifice tinerilor. Acesta presupune. Tendinţa spre creşterea spectaculozităţii discursului trebuie să ţină cont. iar acest contact nu se realizează dacă un discurs juridic nu atrage atenţia asupra sa.2. Dramatizarea constă în crearea unui context discursiv în care se îngroaşă cadrele dezbaterii. ulterior. preşedintele Partidului Conservator. Dan Voiculescu a dramatizat situaţia prin denunţarea actului ca realizat la presiune politică şi prin ameninţări cu retragerea de la guvernare. simbolistica juridică trebuie să respecte imperativul relevanţei. de tragedie naţională. spre exemplu. La polul opus se află divertismentul. Un alt exemplu este acţiunea realizată de către Corneliu Vadim Tudor şi Partidul România Mare cu prilejul prezentării în Parlamentul României a concluziilor Comisiei 54 . II. În cadrul discursului politic oficial. acest mecanism performează atunci când actorul public reuşeşte să dozeze optim diversele intervenţii asupra contextului. tradusă popular în „circ”. nominalizat la postul de vicepremier al României în 2006. pe de altă parte. iar după ce se protestează se ajunge la 75% care.

imaginea statusului politic (după cum. O dată ce orice reacţie este dramatizată. care a absentat la lucrările Parlamentului. din partea lui fostului preşedinte al României. în calitate de avocaţi. Astfel. Astfel de manifestări sunt încercări de a arunca în derizoriu un act juridico-politic cu o încărcătură simbolică aparte: condamnarea în România a comunismului ca regim politic. Ion Iliescu şi Corneliu Vadim Tudor. Preşedintele României. aveau cartonaşe roşii pe are i le arătau lui Traian Băsescu şi defilau cu un afiş pe care scria „Puşcăria mafiotului”. atunci el confuzează publicul şi se expune riscurilor transferului negativ de imagine. a unui referenţial clar şi distinct.presidency. de depreciere şi de împiedicare a citirii Raportului. cealaltă. Maxima modalităţii în raport cu dimensiunea context Importanţa mizelor puse în joc. prin specularea transferurilor de credibilitate şi resurse dinspre alte tipuri de discursuri. atunci gradul de sensibilitate al publicului scade. În acest punct. de boicotare. ci şi riscuri. iar imaginea din fundal îl înfăţişa pe Traian Băsescu în dosul gratiilor. corolar. parlamentar. Ambiguitatea contextuală presupune nu doar posibilităţi de valorificare pozitivă pentru actorul social. la două tipuri de atitudini. http://www.Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. de prestare a diverselor servicii. Schimbările discursive sunt necesare. în plan public. din partea celor vizaţi. s-a prezentat în faţa Parlamentului. însă nu şi orice modificare aduce succes. pentru public. până la urmă.1. după cum un dozaj mărit riscă să transforme actorul social în clovn. un actor social poate să fie.16. punctarea cu divertisment a diferitelor discursuri poate să trezească simpatie. iar anunţata lui prezentare în Parlament a condus. 638. iar următoarele reacţii trebuie să fie şi mai puternice. Este necesară însă folosirea limitată a acestor tehnici. Dramatizarea şi divertismentul sunt două modalităţi prin care se sporeşte caracterul spectacular al discursului juridic. din partea lui Corneliu Vadim Tudor. Spre exemplu. „Regimul comunist din România a fost ilegitim şi criminal”76. simultan. Dincolo de libertatea de profesie. Reprezentanţii PRM au fluierat şi au huiduit pe toată durata prezentării raportului. pentru a citi concluziile şi pentru a condamna comunismul. Raportul. Prima. II. în plan public. supranumită şi „Comisia Tismăneanu”. p. infractori notorii sau firme aflate în conflict cu instituţii ale statului ridică semne de întrebare privind posibilul conflict de interese între diversele posturi sociale ale aceluiaşi om şi afectează. posibilităţile de extindere în diverse câmpuri sociale fac din discursul juridic un loc al inovaţiei şi transformării permanente. Evident că. mecanismul modalităţii pe dimensiunea contextului discursului politic exprimă necesitatea unui context recognoscibil. a stârnit vii reacţii. Dacă un interlocutor apare în prea multe statusuri şi roluri. un discurs depinde de fixarea. profesor universitar şi avocat. relaţiile politice pot să folosească statusului de avocat). disponibilitatea unor resurse economice şi organizaţionale mari. Traian Băsescu. care conţine referiri negative la activitatea unor lideri politici importanţi din perioada comunistă şi post-comunistă. 76 Raport final al Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România. În cazul celeilalte tehnici. Recognoscibilitatea contextuală trimite la exigenţa asigurării. În plus. şi resursele dramatizării se epuizează. faptul că unii oameni politici apără.ro. Raportul Comisiei Prezidenţiale pentru Analiza Dictaturii Comuniste din România a fost elaborat pentru a oferi Preşedintelui României o bază ştiinţifică de analiză şi de evaluare a consecinţelor dictaturii comuniste din România. a posibilităţii de înţelegere a discursului proferat în cadrul unui context specific. 55 .

fapt concretizat ulterior atât în creşterea notorietăţii publice. maxima modalităţii trimite la faptul că înlănţuirea actelor de limbaj trebuie să corespundă unei coerenţe a derulării schimburilor verbale din contextul respectiv. în virtutea calităţii sale de finanţator al echipei de fotbal Steaua şi de membru al PNG şi-a crescut exponenţial expunerea mediatică.) pentru a-şi maximiza impactul.Aceeaşi necesitate de claritate vizează şi locul social. iar preopinentul înţelege totul la modul serios. în ceea ce priveşte contextul interacţional. cultural etc.2. familial.16. În sfârşit. Aşadar. care constă în utilizarea de către un actor social a multiplelor statusuri şi roluri pe care le are în plan social (profesional. Rezultă necesitatea unei univocităţi a locului social. tehnica transferului situaţional poate contribui la atingerea unor obiective de moment. incoerenţa acestuia prin raportare la context se poate reflecta în atitudinile publice. II. alternarea diverselor roluri ale emitentului produce modificări posibilităţilor de interpretarea discursivă. Spre exemplu. această tehnică este utilizată cu mult succes de către politicianul român George Becali care. 56 . cât şi a intenţiilor de vot chiar şi după o arestare spectaculoasă. Dacă un actor social face o glumă. Într-un şi acelaşi loc social.Încălcări ale maximei modalităţii în raport cu dimensiunea context La acest nivel întâlnim tehnica transferului situaţional.

Sofisme ale premiselor implicite. Suficienţă C7. Supralicitarea Minimalizarea Selecţia Propoziţii generalizatoare inutile Repetarea formulelor lipsite de sens Sofisme de confruntare Sofisme de roluri. Focusare C10. Sofisme de logică. Legitimitate C5. prezentăm rezultatul sintetic al analizei mecanismelor discursului juridic: Maxima Componentele discursului juridic Argumente Calităţii Cantităţii Relaţiei Modalităţii C1. Sofisme ale reprezentării punctelor de vedere. Sofisme de închidere. Claritate C14. Simbolistică C12. Sofisme ale punctelor de plecare. Coerenţă C15. Adecvare C9. Calităţii Cantităţii Relaţiei Modalităţii Tabel rezumativ privind tehnicile de necooperare discursivă 57 .În concluzie. Recognoscibilitate Forma argumentării Limbajul Contextul Tabel rezumativ privind mecanismele cooperante ale discursului juridic Corolar. Sofisme de apărare. sistematizarea tehnicilor de necooperare discursivăapare în tabelul următor: Maxima necooperantă a Componentele discursului juridic Argumente Minciuna Amalgam 1/0 Afirmaţii fără dovezi Mistificarea Zvonul Forma argumentării Sofisme ale schemelor argumentative. Limbajul Ironia Conotaţia Peiorative Contextul Imitarea contextului Picior în uşă Uşa în faţă Seducţia Inflaţia de valori Simplificarea limbajului Transferul Apelul la sentimente Dramatizarea Divertismentul Transferul situaţional Impoliteţea Argumente ambigui Argumente obscure Argumente prolixe Incoerenţa Sofisme ale utilizării limbajului. Validitate C3. Spectaculozitate C13. Atractivitate C4. Schematizare discursivă C6. Dialogicitate C11. Credibilitate C8. Politeţe C16. Veridicitate C2.

Legiuitorul construieste adevarul juridic. instanţă de judecată. propozitiile juridice trebuie sa aiba un semnificant si sa trimita la un referent exterior lor in chip univoc. pe de altă parte.g. sau “după ureche”. Se pot elabora multiple tipologii ale limbajelor şi în structura fiecăreia se poate găsi o “căsuţă” pentru ceea ce se numeşte. cu fapte şi reguli lingvistice folosite în împrejurări obişnuite. legalitate.din punct de vedere logic avem doua feluri de a obtine adevarul: a)relatia de semnificare cognitiva e verificata si confirmata direct. “uzual. Se pot evidenţia şi o serie de particularităţi ale vocabularului juridic. ca atare.m. comun. specific profesiunilor şi grupurilor sociale” Acesta se va deosebi de un limbaj standard. astfel incat aplicarea ei la cauze singulare sa rezulte intr-o hotarare judecatoreasca considerata drept adevar. cazier. Se va înţelege că limbajul juridic este un limbaj de specialitate utilizat în teoria şi practica dreptului. utilizat cu precădere în sfera dreptului). în general. care este diferit de adevarul cognitiv. Prin limbaj de specialitate se poate înţelege. probatoriu. adaptand legile la conditiile pentru care si in care actioneaza. impunitate. a procedeelor oratorice elementare. Precizări cu privire la vocabularul juridic Exemple de cuvinte şi expresii din vocabularul tehnic al teoriei şi practicii juridice pot fi date într-un număr nelimitat: audiere. retorica juridică presupune o elocvenţă nouăcare să cuprindă cunoaşterea regulilor de construcţie a discursului juridic. mandat de arestare. subdialect sau grai ). nemijlocit. Această însuşire a tehnicii retorice permite rezolvarea rapidă a problemelor ridicate de pledoarie. neafective) de toţi vorbitorii instruiţi ai unui idiom” ( idiom = unitate lingvistică. b)daca verificarea propozitiei se realizeaza prin alte propozitii deja stabilite ca fiind adevarate avem de a face cu adevarul formal. judiciar. este de la sine înţeles că. LIMBAJUL JURIDIC INTRE ORIGINALITATE SI RITUALISM În zilele noastre. cu limbajul standard. un “mod de folosire a unei limbi ( mai ales a lexicului ei ). cauţiune. domeniului dreptului. deci nici limbaj juridic .III. el poate fi folosit în mod corect. Pentru a li se considera valoarea de adevar. cealalta poate fi veridica daca este dovedita si verificata rational. ş. sub aspectul său tehnic: 58 . e.100% ( limbajul de specialitate interferează.d. Fiecare avocat este preocupat de castigarea procesului in favoarea clientului pe care il reprezinta. limbaj juridic (un anumit limbaj de specialitate. magistrat. evitarea pierderii de timp. Limbajul juridic. prin observatii si experiment (propozitia logica este adevarata si avem confirmarea ei prin adevar material). In contextul activitatii juridice se vorbeste despre adevar faptual juridic. evitarea unor greşeli de exprimare şi de comunicare care pot avea consecinţe grave. tribunal. general. sub forma poruncii din lege. pe de o parte. comun ). Doua propozitii pot exemplifica acelasi fapt in modalitati diferite. simplu.a. ultima variantă generând adeseori efecte ilare). a regulilor argumentare retorică. nu este apanajul exclusiv al juriştilor (el poate fi utilizat şi de persoane ce nu aparţin explicit sferei de activitate juridică. nu există limbaj de specialitate.”Proba” este mijlocul juridic de convingere prin intermediul caruia se urmareste stabilirea adevarului. Una dintre ele va exemplifica adevarul. neoficiale. dialect. limbă. parchet general. avocat al poporului. normal.astfel reiesind doua rezultate diferite. în mod strict. (normale.

în cadrul limbajului juridic şi (b) alta externă. Ca funcţie semantică de natură sincronică. determinat de vocabularul tehnic-juridic. ultima având un dublu sens : dinspre limbajul juridic. Ex: “comisie rogatorie”. etc. nuanţa specific pe domeniul juridic. “admitere în principiu”. Raţiunea acestei “determinări” se va vedea că rezultă şi din funcţiile limbajului juridic. perioada. Ea există. (iv) Se vorbeşte despre o “ determinare pragmatică “ a limbajului juridic. Funcţia cognitiv-informativă a limbajului juridic. sunt exploatate şi în alte sisteme de drept. persoana/persoanele. se pare că. la fel ca alte vocabulare de specialitate. dreptul românesc este o continuare a dreptului roman. vom întâlni un număr foarte mare de cuvinte originare din vocabularul dreptului roman cât şi multe maxime latine. Adaug că prin “afară” nu trebuie să înţelegem numai alte limbaje de specialitate. p. El poate fi înţeles. este în continuă amplificare şi restructurare. exprimarea în limbaj juridic trebuie să dispună de claritate şi transparenţă semantică. Morala practică este necesitatea efortului continuu de a fi “la zi”. conducătorul auto nu a putut frâna la timp” 59 . (a) propoziţie care descrie o stare de lucruri: “Depăşirea vitezei legale este o contravenţie” (b) propoziţie care explică ( cauzal ) o stare de lucruri: “Datorită vitezei cu care se deplasa. şi în alte limbaje de specialitate. fenomenelor. Este un fenomen cât se poate de normal. Viaţa. limbaje de circulaţie în anumite medii. “în afară” şi spre limbajul juridic. normal. firesc. tot “marginale”. cu precădere de cei ce aparţin acestei arii şi aproape deloc de către cei ce nu au pregătirea corespunzătoare. dar. inclusiv în dreptul anglo-saxon. impune acest impact. modul de îndeplinire. Ex. Totodată este imperios necesar ca juriştii să acorde maximă atenţie limbajului pe care îl folosesc: pe lângă logica impecabilă (deziderat numai aparent facil). calităţile excepţionale ale limbii latine (culte) de a formula. este mult mai pregnantă. complicarea relaţiilor interumane şi sociale propriu-zise. uneori irecuperabil.Spre deosebire de dreptul anglo-saxon. “Costul” unor erori în acest sens poate fi uriaş. ci şi aşa-zisa limbă “comună”. Prin urmare. o serie de adevăruri şi principii. (ii) Există un idiom al juriştilor. funcţiile generale ale limbajului în genere se vor mlădia. Mai precis. superconcentrat şi extrem de clar. Să ne amintim – mutatis mutandis – de principiul de drept după care necunoaşterea legii nu te absolvă de vinovăţie dacă ai încălcat legea respectivă. (v) Funcţiile limbajului juridic 1. “competenţă după materie”. similar altor arii profesionale. între limbajul juridic şi alte limbaje de specialitate. Limbajul permite descrierea şi explicarea obiectelor. tot aşa cum o parte din limbajul juridic se “laicizează”. Pentru jurişti prezintă interes lumea “interlopă” şi mediul infracţional unde se învederează cinicul adevăr după care limba ne e dată ca să ne ascundem gândurile. 78 ]. ea presupune capacitatea limbajului de a instrumenta informaţia (cognitivă). etc (iii) Vocabularul tehnic-juridic. (v) Există o dublă circulaţie a termenilor: (a) una internă. În acelaşi timp se atrage justificat atenţia asupra limbajelor “marginale” de tip argou sau jargon. De fapt. vizând obligaţiile. O parte din limbajul natural general se “educă” juridic. stărilor de fapt din lumea în care trăim. “din afară” [ ibidem. în domeniul juridic.

1998.. Aria de acţiune a limbajului juridic.Aceste capacităţi sunt deosebite.) [ BIELTZ. datorită relevanţei ei pentru “simţul comun”) : ideile noastre sunt adevărate atunci când corespund cu realitatea.acordarea de atenţie contextului actului comunicativ • Putere .a. 80 – 81 ]. s-ar prefigura întrun “zig-zag” specific: (a) s-ar superpoza pe câmpurile de limbaj. pentru că ar bloca progresul cunoaşterii. Dat fiind raportul dintre corectitudine (validitate) logică şi adevăr.a. Se remarcă faptul că nici una dintre aceste teorii (iar seria de teorii ale adevărului poate continua). al mijloacelor de expresie şi pe cel al comunicării sociale: (b) natura comunicării ar fi cea interpersonală. Unii autori introduc – alături de valorile de adevăr adevăratul şi falsul ..Teoria adevărului . prin funcţia sa comunicaţională. Sau mai rafinat: ideile noastre au valoarea de adevăr adevărat atunci când corespunde cu realitatea.corespondenţă (cea mai răspândită şi cea mai acceptată. Pentru a intui unde se situează competenţa şi performanţa comunicaţională a limbajului juridic. ordine. fructuoase. Prin ele limbajul ne oferă informaţie (cognitivă). dacă nu chiar absurdă. atât de valoarea de adevăr a propoziţiilor cognitive prin care sunt redate informaţii despre proprietăţile şi cauzele faptelor şi situaţiilor aflate în discuţie.coerenţă : ideile noastre sunt adevărate atunci când nu contrazic celelalte idei/opinii deja acceptate de către comunitate.Teoria adevărului . Pentru a răspunde pertinent la întrebarea Care este specificul comunicării prin limbaj în spaţiul juridic. A cere ca adevărul acestor idei să fie garantat de concordanţa (dacă se poate. P. care din punct de vedere logic apare ca o concluzie. diferite inclusiv prin sursa lor: unele provin din descrierea faptelor şi a situaţiilor aflate în discuţie şi vor lua forma unor propoziţii cognitive. devine evident că valoarea şi eficienţa soluţiei aleasă de jurist.d. Ele se întrepătrund funcţional.şi valoarea de adevăr indecis/nesigur. luată izolat. nu este perfectă. cât şi de calitatea interpretării legii” (s. Problema aplicării acestui criteriu. Pentru jurist funcţia informativă a limbajului şi rolul deosebit al propoziţiilor descriptive este de netăgăduit. adică. în fond oricărui act juridic (…) este obligat să apeleze la cel puţin două tipuri de temeiuri (premise). Problema valorii de adevăr a propoziţiilor cognitive este o problemă ce se poate tratata şi logic. este totuşi destul de complicată. etc. care duce la căutarea de informaţie în scopul adaptării • Intenţie – accentuează faptul că actele comunicării au un scop • Momentul şi situaţia . voi trece în revistă câteva tipuri de definiţii date comunicării.m. . deşi pare simplă.receptarea. p. ele sunt făcute să fie astfel dacă putem dovedi că sunt utile. relaţie – schimbul activ şi coorientarea • Reducerea incertitudinii – ipotetică dorinţă fundamentală. nu pot fi adevărate sau false. nu doar transmiterea mesajelor • Interacţiune. Vom delimita doar la teza fundamentală a fiecăreia dintre ele: . Deci. Din punct de vedere filosofic. cred că este strict necesară o scurtă trecere în revistă a unor concepţii/teorii “tradiţionale” despre adevăr. rugăminţi. .Teoria adevărului . Propoziţiile care exprimă întrebări. deplină) este o pretenţie prea “tare”. Funcţia de comunicare a limbajului juridic. faptele descrise etc. al jurisprudenţei ? ar fi necesar un larg “cerc hermeneutic” asupra comunicării. 2.comunicarea văzută ca mijloc de influenţă. Orice jurist “pentru a conferi o fundamentare suficientă (în accepţiunea principiului raţiunii suficiente) unei soluţii. globală 60 . depind în mod necesar de ambele feluri de premise. şi filosofic. comunicarea ar putea fi: • Înţelegere . iar altele provin din interpretarea corectă a normelor legale (a legilor) relevante pentru faptele sau situaţia în cauză. funcţionale în activitatea practică. GHEORGHIU. ş. D. Această informaţie poate fi adevărată sau falsă.utilitate ( concepţia pragmatismului ): ideile nu sunt prin ele însele adevărate.

reactualizarea. ş. i. ele pot avea un referent virtual şi atunci prezenţa destinatarului se impune numai la momentul în care face sau trebuie să facă uz de informaţia respectivă. procesarea. iar B le recepţionează (i. etc. 4. Limbajul uman participă la constituirea. i. (ii) pot fi parţial diferite. la nivel general este că “prin propoziţiile redate de ele e urmăreşte ca cineva să adopte o anumită atitudine. mai ales în cazul limbajului juridic. ş. presupunem că A produce o serie de cuvinte ce au un anumit înţeles. ambiguitatea. (iv) Destinatarul poate fi individual sau colectiv. soldându-se cu incomprehensiune Rezultă că funcţia de comunicare a limbajului poate fi perturbată . se poate vorbi de “enunţuri de avertizare” de tipul : “Iată că… !”.e. stări emoţionale. ca “polisemie” de sens ). comunicarea a fost eşec total. (v) Mesajele de acest tip pot avea un referent actual şi atunci prezenţa destinatarului este obligatorie. stocarea. parţial sau deloc. ca “polisemie” referenţială.în cazul limbajului natural – de polisemia termenilor şi expresiilor ( e.când mesajul este oral. respectiv să aibă acel comportament.d. retorica şi sociologia. Specificul lor. B va lega de cuvintele recepţionate un anumit sens. Rolul său nu se opreşte însă aici. transmiterea informaţiei. Există formulări de limbaj prin care emiţătorul (sursa) caută să inducă receptorului (destinatarul) anumite idei.g.a. Funcţia direcţionar-sugeratoare a limbajului juridic. vaguitatea. (iii) pot fi complet diferite. i. i. De aceea se impun o serie de constatări: (i) Funcţia se realizează prin intermediul limbajului articulat (oral şi scris) cât şi prin cel eminamente simbolic. s-a produs fie o confuzie.e. le aude. “Nu…!”. 3. (c) studiul său ar avea tangenţe cu lingvistica. el are un rol decisiv în cunoaştere.m. dar mai ales de ignoranţa partenerilor angajaţi în comunicare. de la A la B. angajarea sau nonangajarea într-o anumită activitate.instituţionalizată. nu este obligatorie .a. ”Atenţie…!”. dar unidirecţionate. Având – schematic – cazul comunicării bipolare între A (emiţător) şi B (receptor). “Măi să fie !…” etc.d. obţinerea sau neobţinerea unui anumit rezultat de către destinatar. sau să aibă un anume comportament în mod automat. Funcţia expresivă a limbajului juridic 61 . sugerarea (pretinderea).e.m. Toate acestea vizează realizarea sau nerealizarea unui anumit comportament. fie o greşită înţelegere. Din punct de vedere mai degrabă psihologic. “Extrordinar !…”. adică fără ca pentru aceasta persoana în cauză să dispună şi de un timp de reflecţie pentru a decide dacă este sau nu cazul să adopte acea atitudine. le citeşte). psihologia. potenţial sau real. Sub acest aspect. comunicarea a avut succes deplin. comunicarea nu a reuşit pe deplin.e. (iii) În momentul emiterii unui astfel de mesaj prezenţa destinatarului este obligatorie .dacă mesajul este scris sau înregistrat pe un suport material oarecare (la modul verbal sau simbolic). Funcţia de comunicare a limbajului poate fi realizată total. Sensurile la A şi B se pot afla în trei situaţii: (i) pot coincide. Alte formulări pot avea ca finalitate direcţionarea (orientarea). Mai poate exista situaţia când agentul executant al normei sau ordinului are stocate în memorie informaţiile respective şi le reactualizează numai în momentul şi în legătură cu acţiunea/acţiunile corespunzătoare. La o analiză atentă şi sistematică. această funcţie direcţionar-sugeratoare este mult mai importantă decât s-ar crede.e. (ii) Ea presupune exercitarea funcţiei informative şi de comunicare căci trebuie să existe o informaţie şi ea trebuie să ajungă cumva la destinatar spre a putea declanşa în acesta stările menţionate.

plăcere. În astfel de cazuri se urmăreşte fie conferirea de solemnitate. o cerere adresată unei oficialităţi. “a citi printre rânduri”. în sensul că. alocuţiunea prilejuită la acordarea unor medalii. “funcţia expresivă se realizează deseori pe baza unei capacităţi speciale a limbajului natural. . Pe lângă informaţia pe care emiţătorul intenţionează să o comunice la suprafaţă. oral şi scris. ele au rolul de a exterioriza (deliberat sau nu ! …) sentimente. de pildă. sub un anumit aspect. prin hotărâri exprese ale unor instanţe corespunzătoare ale societăţii . aşa cum au fost prezentate până acum. cu facultăţile şi funcţiunile psihice. etc. momente. Ceea ce prevalează la un moment dat poate fi o funcţie sau alta. evenimente. doar din raţiuni didactice sunt prezentate şi analizate separat. fie inducerea de respect cu privire la anumite persoane. deosebit şi evident. nici direcţionar-sugeratoare sau expresivă. Este clar că formulările noastre în limbaj “spun” mai mult decât “vor ele să comunice”. pentru că relativitatea “frontierei”. Deci. Pentru jurişti. al enunţurilor protocolare. am făcut o serie de menţiuni la analiza mecanismului discursiv „credibilitate”.. a intui şi altceva decât se afirmă sau neagă. Funcţia protocolară a limbajului juridic Rolul social al limbajului este de netăgăduit. un medic psihiatru.prin tradiţie. cât şi printr-un comportament adecvat – a unor evenimente şi circumstanţe care au o semnificaţie cu totul specială în viaţa comunităţii.prin sens şi context – nu pot fi considerate ca atare. resurse intra-lingvistice şi extra-lingvistice. În situaţii de protocol. Fie că expresiile sunt propoziţii exclamative sau interjecţii. etc. “orice propoziţie cognitivă îndeplineşte simultan două funcţii. în genere.e. Deosebirea este relativ greu de făcut. trebuie să fac însă o remarcă de principiu: funcţiile limbajului. pronunţarea unei sentinţe judecătoreşti. ele pot interfera şi chiar se pot împleti. mânie. mai apar şi alte informaţii de adâncime. etc. Atât limbajul utilizat cât şi comportamentul aferent trebuie să urmărească respectarea unui anumit algoritm prestabilit . redă şi convingerea celui care a produs-o că lucrurile stau aşa cum a declarat că stau”. nu sunt disjuncte. Este vorba de ceea ce se numeşte. de a sugera şi de a transmite stări afective”. trăiri subiective ale cuiva . i. În condiţii de normalitate. care nu sunt “paralele” ci există şi acţionează ca sistem. cu funcţie adecvată. premii. lucruri. Este o situaţie similară. frică. Multe din aceste aspecte revin funcţiei expresive a limbajului. De multe ori. cauze ale unor fenomene. satisfacţie. fie că nu. sau considerate protocolare se va utiliza deci un anumit limbaj.). şi alta expresivă. există destule cazuri când enunţuri ( propoziţii ) îndeplinesc simultan mai multe funcţii. etc.sau chiar improvizat ad hoc. durere. fie că receptoru/destinatarul “ghiceşte” şi altceva din cele spuse efectiv de către emiţător/sursă. dar care . Astfel de contexte denotă marcarea – atât prin limbajul respectiv. într-o anumită situaţie: surpriză. sau pur şi simplu un psiholog. cărora le revine exclusiv funcţia expresivă a limbajului. el nu are nici funcţie comunicativă. 5. una informativă. jurământul depus de un martor în instanţă. în acelaşi timp cu informaţiile în cauză. este mutată în relativitatea 62 . ca având şi rolul de simptom al unei stări de fapt”. (ex. Caracterul instantaneu al producerii unor astfel de enunţuri. Mai trebuie să adaug aici şi aspectul pragmatic. Se mai impune aici o ultimă observaţie: există enunţuri foarte asemănătoare cu cele protocolare. Există contexte sociale deosebite care necesită un limbaj formulat aparte. se poate dovedi extrem de important în anumite contexte judiciare. face ca ele să poată fi considerate. În legătură cu acest aspect.Despre resursele de expresivitate ale limbajului verbal (articulat). (…) exprimă informaţii despre proprietăţi ale unor obiecte sau despre cauze ale unor evenimente. Este similar cu ceea ce are de făcut. Toate aceste forme de exprimare – orală sau scrisă – necesită respectarea unui astfel de “algoritm” ale cărui finalităţi au fost deja explicitate. de plidă. Trăsătura definitorie a limbajului de protocol (sau de ceremonial) este că nu are o funcţie informativă: enunţurile nu vizează proprietăţi ale unor lucruri. protocol. dintre formulările protocolare şi cele ce nu sunt expres protocolare. grade militare. fie că emiţătorul/sursa “lasă să se întrevadă” şi altceva decât spune efectiv.

a garanta. ce nu pot fi considerate vericondiţional.aspectul pragmatic al acestuia. în mod corespunzător: (a”) El mi-a spus “Trage asupra ei !” . să se diferenţieze între afirmaţii constatative (i. Austin iluzie “descriptivă“ .corespunzătoare: (a’) actul locuţionar . L. a pronunţa. L. Searle. L. Este nevoie.corespunde în principal actelor juridice. (b) un act fatic . L. cel puţin formal. 63 . J. Pot afirma că.corespunde acelor forme de judecată ce se efectuează aupra a ceea ce ar trebui făcut. L. 6. etc. a brava. a comanda. utilizează verbe de genul : a promite. (c”) El mă convinse să trag asupra Aşadar. care sunt descrieri) şi afirmaţii ce nu se încadrează în această categorie şi pe care Austin le va numi enunţuri performative. care are o semnificaţie determinată şi care este generată de cuplul sens – referinţă. a condamna. a evalua. aşadar. • clasa comportativelor . Teoriile “clasice” ale lui J. utilizează verbe de genul : a destitui. De aici.etc. în general. (iii) Al treilea tip de efecte este legat de faptul că majoritatea actelor ilocuţionare impun un act ulterior în cazul în care sunt reuşite” La J. etc. noi îndeplinim trei categorii de acte: (a) un act fonetic . chiar afirmative. • clasa promisivelor . (b”) El mă obligă / mă sfătui / îmi ordonă să trag asupra ei . Austin.implică o atitudine sau o reacţie la conduita sau situaţia celorlalţi. pentru J. (c’) actul perlocuţionar . a ierta. a clasa. în special. (b) corespund executării unei acţiuni. în fapt. (ii) Efectele asociate în mod convenţional unui act ilocuţionar trebuie deosebite de eventualele consecinţe ale acestui act. a ordona. evidenţiază .poate nu destul . a lăsa moştenire.care se realizează spunând ceva ( în spunere ).. S-a dovedit că există un număr imens de enunţuri.producerea anumitor sunete. are funcţie eminamente descriptivă. atunci când spunem ceva. reluarea obsedantei întrebări: ce facem atunci când spunem ceva ?. • clasa exercitivelor . a paria.utilizarea unei anumite construcţii de limbaj.e. etc. Austin un act ilocuţionar poate lua diferite valori care generează cinci tipuri de clase: • clasa veridictivelor . a decrata.producerea anumitor cuvinte. necesitatea distincţiei între alte trei acte de limbaj. perspectiva pragmatică este deja angajată. utilizezaă verbe de genul : a achita. (c) un act retic .care se realizează prin faptul de a spune ceva. Enunţurile performative satisfac două proprietăţi: (a) nu descriu nimic şi deci nu sunt nici adevărate. Exemplele oferite de Austin sunt. H.obligă locutorul la o anumită atitudine sau la efectuarea unei anumite acţiuni. Austin s-a opus tradiţiei anglo-saxone după care limbajul.cer se realizează prin faptul de a spune ceva. De aici. într-o construcţie dată şi cu o intonaţie dată. utilizează verbe de genul : a se scuza. a jura să.. şi a limbajului juridic. nici false. Postulatul cu privire la caracterul fundamental descriptiv al limbajului devine. cu privire la actele de limbaj dovedesc nevoia acestei analize menite să clarifice şi mai mult problema. Pentru J. a compătimi.. a face legământ. a critica. există trei tipuri de efecte legate în mod caracteristic de actele ilocuţionare: (i) Înţelegerea sensului şi a valorii locuţiunii (valoarea corespunde tipului de act ilocuţionar realizat) condiţionează direct reuşita actului. (b’) actul ilocuţionar . aceste condiţii.“frontierei” dintre contextul protocolar sau ceremonios şi cel ce nu întruneşte. din momentul în care se are în vedere rolul informaţional şi comunicaţional al limbajului. mai ales prin afirmaţiile pe care le construieşte. a mulţumi. Funcţia performativă a limbajului juridic Analiza logică a limbajului uman. Austin şi J.

acte de a convinge.exprimarea stării psihologice. a promite. se îndeplinesc patru tipuri de acte (ultimul. informativă. 1983 ] constată că. etc.locutorul se angajează asupra adevărului propoziţiei exprimate. o promisiune.L. utilizează verbe de genul : a afirma..enunţarea de cuvinte sau fraze. o nouă clasificare a actelor ilocuţionare . De aici. dar din perspectiva finalităţii lor. au inevitabil şi alte funcţii: expresivă. a nega. de comunicare şi chiar direcţionar-sugeratoare (…) enunţurile performative pot fi evaluate ca fiind adevărate sau false (…) au. J. (ii) acte propoziţionale .numitele << verbe performative >> (prin care se exprimă un angajament.provoacă adevărul conţinutului lor propoziţional În concluzie. de a acţiona cumva etc. opţional): (i) un act de enunţare . • acte declarative . • acte expresive . specificată de condiţia de sinceritate. a remarca. • acte directive . (iii) acte ilocuţionare . etc. a persuada. de regulă. p. J. Searle [ SEARLE. pe lângă funcţia lor performativă. în construcţia lor aşa. de a face ceva.• clasa expozitivelor . a ordona.locutorul încearcă să-l determine pe interlocutor să facă ceva.ilocuţionarele ce apar în actele de expunere. “enunţurile performative seamănă doar ca alcătuire cu cele protocolare. (iv) acte perlocuţionare .cu scopul de a obliga locutorul să realizeze un act sau anumite acte.acte de a pune întrebări. Austin: • acte reprezentative . în enunţarea unei fraze dotate cu semnificaţie.ele corespund referinţei şi predicaţiei. faţă de starea de lucruri specificată în conţinutul propoziţional. etc. H. [ ibidem.)” 64 .54 ].alternativă la J. • acte promisive . H. a speria. a postula. o dorinţă etc.

ş. 50 de cuvinte ] ◄ Daţi câte un exemplu de validitate.d. ca disciplină de bază la facultăţile de drept.în limita a maximum 100 de cuvinte – o scurtă pledoarie pentru necesitatea introducerii studiului retoricii juridice. profesorul l-a chemat în faţa tribunalului argumentând astfel: “De vei câştiga trebuie să-mi plăteşti conform înţelegerii dintre noi. specificul cauzei. dai frâu risipei” [ W. I. ades pierzi bani şi-amici Când iei. 3 ] (i)__________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________ ____________ (ii)__________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________ ___________ (iii)_________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________ ____________________________________________________________________________ ____________ ◄ Fie următorul argument: Libertatea presei este una dintre cele mai importante libertăţi garantatede ordinea noastră constituţională. În plus. fiindcă aşa hotărăşte tribunalul. urmărire inculpării sau disculpării cuiva. a găsi o soluţie la cazul / speţa respectivă vs o situaţie opusă (iii) o reglementare ce decurge din competenţa instituţiei care o produce vs o reglementare ce nu decurge din competenţa instituţiei ce o produce 65 .e. plecând de la următorul text: “Să nu iei. ◄ Analizaţi semnificaţia logico-juridică a maximelor: nullum crimen sine lege ( i. Fără această libertate. cum ?. definirea juridică a faptei.APLICATII ◄ Ce fel de abilităţi retorice trebuie avute în educarea şi formarea unui jurist ? ◄ Fie următoarea problemă clasică de “logică juridică”: Sofistul Protagoras se angajase să dea lecţii contra plată lui Euthalos. de ce ? ◄ Elaboraţi . Deoarece timpul trecea şi Euthalos nu lua nici un proces. libertatea presei este o sursă pentru alte libertăţi. de nu vei câştiga. dând. Se poate “salva” cumva Euthalos ? Dacă da. ◄ Formulaţi trei argumente simple din domeniul juridic care ţintesc convingerea pe baze psihologice. urmând ca acesta să-i plătească atunci când va căştiga primul proces. nu există pedeapsă fără lege) [ max.a. respectiv de nevaliditate juridică pentru următoarele cinci situaţii (i) o lege care este în vigoare vs o lege care a fost abrogată (ii) o lege care se aplică la un anume caz (speţă) şi este relevantă pentru a evalua şi. nici să dai cu împrumut Căci. Shakespeare. Încercaţi să evidenţiaţi “şiretlicul” lui Protagoras.e. Hamlet. eventual. celelalte libertăţi ar fi imediat ameninţate. oricum trebuie să-mi plăteşti!”. dacu nu.m. trebuie să-mi plăteşti. nu există infracţiune fără lege) nulla poena sine lege (i. Încercaţi să determinaţi conţinutul juridic al argumentului: modul de raportare la lege.

iarna ţine de la începutul lui noiembrie până spre mijlocul lui martie”_____________ 66 . 100 de cuvinte ) principiul tot ceea ce nu este interzis este permis ◄ Daţi câteva exemple dintr-un context juridic elementar şi imaginar unde informaţia este purtată de semne. semnale şi simboluri ◄ Pentru fiecare din următoarele situaţii.“ De regulă. arătaţi în ce condiţii ridicarea mâinii are rolul de substrat material al unui semn: Se fac exerciţii de gimnastică ______________________________________________________ Se îmbracă un pulover____________________________________________________________ Se încearcă recuperarea unui obiect aflat la înălţime_____________________________________ Se apropie un taximetru___________________________________________________________ Se participă la vot________________________________________________________________ Se participă la o discuţie___________________________________________________________ Cineva arată o carte aflată pe raftul de sus_____________________________________________ ◄ Pentru fiecare propoziţie de mai jos: (i) arătaţi ce funcţie a limbajului ăi este specifică. în ce condiţii le îndeplineşte pe fiecare şi care dintre ele este fundamentală: “ Pe primul din stânga l-am văzut sărind gardul”________________________________________ “ Extraordinar.“ Consumul de alimente este permis numai în pauze şi în afara sălilor de curs sau seminar”______ .(iv) (v) o decizie pe bază legală vs o decizie pe bază ilegală două legi sau reglementări juridice ce nu implică sau generează comportamente ce se exclud reciproc. arătaţi care sunt acestea. (ii) dacă vreuneia din ele îi sunt proprii mai multe funcţii. cum ai reuşit ?!”_____________________________________________________ “ Jur să spun adevărul. întregul adevăr şi numai adevărul !”_______________________________ “ Promit să obţin numai note bune şi foarte bune”_______________________________________ “ Este interzis călcatul pe iarbă”_____________________________________________________ .“ Acţiunea de strângere a ajutoarelor va debuta mâine. respectiv. care duc la comportamente ce se exclud reciproc ◄ discutaţi (în max. în jurul orei 10”______________________ “ Terenul de sport se află în spatele clădirii din faţă”_____________________________________ “Deschide fereastra !”_____________________________________________________________ .

7. ◄ Daţi exemple de termeni vagi şi formulări ambigue. Patrick. Academic Press. Paris. Colin. Vasile Sebastian. BELLENGER. Syntax and Semantics.◄ Fie expresia: În orice act de justiţie civilizată se aplică principiul prezumţiei de nevinovăţie. Ştiinţa comunicării. 1975. Les régulations du discours. Propagandes. Alain. FAIRCLOUGH. LEVINSON. 67 . Editura Humanitas. Cambridge. Editura IRI. Speech Acts. Presses Universitaires de France. 14. Presses Universitaires de France.. OPHRYS. 20. John Van (coordonator). Bruselles. Organon. 11. Stephen. 1962. Comunicarea simbolică. 3. 2003. 10. Opere alese. La Nouvelle dialectique. 2. 1997. Classiques Hachette. Francoise. Jerry. Bucureşti. 1973. Bucureşti. 1993. CICERO. Cambridge. ARMENGAUD. Philippe. Paris. 1998. Bucureşti. 1975. 1983. cel ilocuţionar. Presses Universitaires de France. 17. Pour une linguistique de l'énonciation. după preferinţă. ELLUL. Jean. arătaţi cum ar putea fi ele interpretate ca propoziţii normative ◄ Luaţi un text oarecare (e. BIBLIOGRAFIE 1. 1978. Antoine. New York. ANSCOMBRE. The psychology of rumor. La pragmatique. Bucureşti. Peter. CHARAUDEAU. Rob. Langage et discours. 1999. EMPSON. Iaşi. BLACKBURN. Organon. Paris. 4. Consideraţi-le acte de vorbire. 8. DUCROT. ARISTOTEL. EEMEREN. nu mai mult de 50-75 de cuvinte ) şi încercaţi să-l aduceţi la o formă tipică funcţiei protocolare a limbajului ◄ Luaţi. BROWN. BRETON. 19. CUILENBURG. 15. Editura Humanitas. Paris. 2001. DÂNCU. ALLPORT. 1994. de preferinţă. Penelope. Editura IRI. Institutul European. Vol. How to Do Things with Words. Edition Kimé. 2006. Editura Univers. Editura Univers. Paris. Editura Pierre Mardaga. Language and Power. 12. Londra. 1947. Editura A. 16. 22. Originile intelectuale ale leninismului. Editura Dacia. Bucureşti. Şapte tipuri de ambiguitate. 1991. I. Questions in Politeness. MORGAN. Pierre. COLE.g. Imaginaţi şase contexte diferite în care se încalcă principiul. Rinehart & Winston. Lionel. 13. L’Argumentation dans la langue. Frans van. POSTMAN. 21. Jacques. Jean Claude. AUSTIN. Paris. Editions du Renouveau Pedagogique Inc. 5. BESANCON. un text juridic oarecare (propoziţii simple). CARON. Manipularea cuvântului. 1996. Harvard University Press. 1993. 18. Cluj-Napoca. CULIOLI. William. ARISTOTEL. Cambridge University Press. La persuasion. Leo. un fragment dintr-un articol de presă. Saint-Laurent. Paris. II. 1983. New York. Psycholinguistique et pragmatique du langage. John Langshav. 1981. Strategies in Social Interaction. GROOTENDORST. Longman. Oswald. Gordon. Holt. Arătaţi. pentru fiecare caz. în ce constă actul locuţionar. 1985. Bucureşti. Norman. 6. 1988. Arhitectura discursului publicitar. 9. Logique de l’argumentation. 3. respectiv. actul perlocuţionar. din contextul juridic ◄ Dacă am lua drept exemplu cele zece porunci.

Harmondsworth. Deirdre. GOFFMAN. 1967. Erving.perspective logico-semiotice asupra retoricii. Constantin. 45. 38. 1999. Complexe. Wadsworth.1995. Presses Universitaires de France. 1992. Arheologia cunoaşterii. James. Editura Polirom. Logique et conversation. Jean-Noel. 32. Fallacies. Piotr. Harvard. Editura Antet. MEHRABIAN.23. Tratat de manipulare. PUF. Bucureşti. 1974. California. Mic tratat de oratorie. Charles. 2002. LARSON. interpretations. Un discurs despre discurs. Paris. Raţionalitate şi discurs . 2003. Iaşi. Editura Minerva. 42. 28. 1983. Bucureşti. 1990. KAPFERER. Editura Humanitas. THOM. 48. 1971. 2004. Polirom. Approches modulaires: de la langue au discours. 35. Geoffrey. 1975. Editura Antet. Belmont. Pierre. Stanford University Press. Arta oratorica. 1983. Arta de a influenţă. 1991. Bucureşti. 1971. Iaşi. Henning. Editura Univers. Robert-Vincent. Structura minciunii. WIERZBICKI. Paris. Olivier. BEAUVOIS. Paul. HAMBLIN. MOESCHLER. Michel. 36. Eurosong & Books. Recherces logiques sur le dialogue. Jean-Léon. Retorică. 1970. 56. Retorica Generală. 2008. Jean-Michel (editori). Jacques. Universul Juridic. FOUCAULT. LEECH. SĂLĂVĂSTRU. GUMPERZ. SĂLĂVĂSTRU. Erving. 47. Anne. Oradea. 30. 37. 26. Tehnici de manipulare. Iaşi. 44. Bucureşti. ŢICLEA. Editura Nemira. New Brunswick. Constantin. Françoise. 41. Editura ştiinţifică şi enciclopedică. New York. 1979. Pragmatique du discours. Language in Social Groups. 1991. and Winston. MUCCHIELLI. revista Communication. Karl. Iaşi. 1979. New York. Lausanne. 57. Oradea. 1974. Penguin. Casa Editorială Demiurg. Janet. Methuen. 40. 1996. Editura Universităţii „Alexandru Ioan Cuza”. Bucureşti. Ordinea discursului. WILSON. GRICE. and images. receptare şi responsabilitate. Persuasiunea. FOUCAULT. 27. SĂLĂVĂSTRU. Les Edition de Minuit. Paris. SPERBER. 1999. UTE GABANYI. Albert. Bucureşti. 1998. Editura Armand Collin. 46. Bucureşti. 58. New York. Editura Nemira. Paris. Michel. Limba de lemn. REBOUL. WATZLAWICK. 29. Constantin. Herbert Paul. 50. Teoria şi practica argumentării. Editura Polirom. REBOUL. 2003. 49. Delachaux & Niestlé. 1972. John. QUINTILIAN. Principles of Pragmatics. Iaşi. Herbert Paul. 2006. 54. 39. JACKSON. Comunicarea: o abordare praxiologică. Francis. Rumors: uses. Rinehart. Ludwig. Editura Polirom. 55. 30. L´argumentation. 1972. FÂRTE. Harvard University Press. Alex. JOULE. Editura Didactică şi Pedagogică. Behaviour in Public Places. OLERON. Longman. La Pertinence. 2003. Transaction Publishers. GRICE. FICEAC. Editura Humanitas. 24. Cultul lui Ceauşescu. GOFFMAN. Interaction Ritual. Stanford. Une logique de la communication. Holt. Dialogiques. Anneli. 1996. Dan. GUMPERZ. Bucureşti. 31. 1963. Don. GRUPUL μ. 68 . JACQUES. Free Press. Editura Univers. NØLKE. nr. 1993. Bucureşti. 53. 1999. POPPER. 34. Tractatus logico-filosofic. Le slogan. Logica cercetării. 1981. 1996. Bucuresti. Charles. John. Londra. Directions in Sociolinguistics. 51. Alexandru. 25. Silent messages. 43. Éditions du Seuil. Iaşi. Gheorghe-Ilie. Bucureşti. Paris. 52. ADAM. HELMICK BEAVIN. Studies in the Way of Words. WITTGENSTEIN. LULL. 33. Bogdan. Manipularea prin informaţie.

Éditions du Seuil. Journal of Communication Inquiry 8. Noul dicţionar enciclopedic al ştiinţelor limbajului. Peter Lang. 9. Journal of Pragmatics 10. Bucureşti. Sfera Politicii 15. Angela BIDU-VRÂNCEANU et ali. Oxford English Dictionary online. Bucureşti. www. 1995. Bucureşti. Bucureşti. Journal of Economic Literature 9. Editura Nemira. 3. 7. Paris. Argumentum 2. Dicţionar de ştiinţe ale limbii. 1992.Reviste ştiinţifice consultate: 1.ro – site Fundaţia Soros România. Journal for the Study of Religions and Ideologies 7. 2001. 4. Dictionnaire d’analyse du discours. David MILLER (coordonator). 4. Journal for Theoretical Studies in Media and Culture 6. Lazăr VLĂSCEANU. Cambridge. Paris. Enciclopedia de Filosofie şi ştiinţe umane. Concepte fundamentale din ştiinţele comunicării şi studiile culturale. The Journal of the American Academy of Political and Social Sciences Dicţionare 1. Editura Babel. Anne REBOUL. MAINGUENEAU. Semen 13.ro – site Autoritatea Electorală Permanentă. Editura Babel. Semiotica 14. Journal of Theoretical Politics 11. Berna.osf.). De AGOSTINI. Editura ALL. Iaşi. 3. Jean-Marie SCHAEFFER. 1996. Bucureşti. 1998. Editura Polirom. Dicţionar de filozofie şi logică. 69 . 2. Patrick. Editions de Seuil. Guide terminologique pour l’analyse des discours. Bucureşti. www. CHARAUDEAU. Site-uri consultate 1. Tim O’SULLIVAN et alii. Jacques MOESCHLER. Anthony FLEW. Dictionnaire Encyclopédique de Pragmatique.edu – site despre retorică. Cambridge University Press. 2004.ifinger. Editura Humanitas. Langages 12.ro – site Preşedinţia României. 2. 2000. The Harvard International Journal of Press/Politics 16. rhetoric. Dominique (coord. 5. www. Oswald DUCROT. Enciclopedia Blackwell a gândirii politice. 5. Violaine de NUCHÈSE. 2002. 2002. 6. Jean-Marc COLLETTA. www.presidency.byu. 11. The Cambridge Dictionary of Philosophy. 8.roaep. 1996. Cătălin ZAMFIR.com. Discourse & Society 4. Dicţionar de sociologie. Communication 3. Discourse Studies European Journal of Communication 5. Editura Humanitas. 2001. 10.

Exemplu de proces verbal din domeniul juridic 70 .Anexe 1.

Exemplu de pledoarii celebre : 71 .2. Exemplu de citaţie 3.

fie prin calomnie .mi-e greu sa pronunt cuvantul . in curajul lui. Pe un bancher poti sa-l micsorezi in bravura sau in stiinta. acuzandu-l ca e las. problema se schimba. documentul. domnilor. sa izbeasca in onoarea. in fata documentelor? Acestei multimi se cuvenea o proba contrarie. din nenorocire. afirmand prin publicitate. un prozator si dramaturg de valoare. Dar ceilalti? Dar miile de lectori? Dar masa. N-as putea compara. cand nu mai e vorba de o acuzatiune de cea mai mare gravitate. si nici de un dusman de valoare cand pasiunea este singurul mobil al luptei intreprinse. adica numai aceia care cunosteau profund. ca un furt ordinar. a-l acuza ca a furat capetele lui de opera. in toata complexitatea lui sufleteasca. cu munca si cu talent.. Pacatul n-ar fi gasit nici credit .chiar daca ne-ar fi fost dat. Caragiale nu se mai putea bizui pe originalitatea lui recunoscuta. pe nedrept. astfel calomniatul ar fi fost invins. o viata intreaga. Cand insa Caion trece si aceasta masura si plazmueste aparente care pot insela pe marea majoritate a cititorilor.sa convingi opinia publica ca credinta ei in dramaturgul ei a fost o trista iluzie si o lunga inselaciune? Caragiale putea fi criticat. Dar ori care ar fi fost forma criticii. un Caion si-a dat bine seama de micimea lui si monstruozitatea acuzatiunei. cu rabdare. Caragiale ar fi fost acuzat . Inca de mai inainte de a calomnia a comis un alt delict. Pe un Caragiale. Ataci pe un proprietar in modul de a uza de proprietatea lui. Bogdan si imprimata la Brasov. Ai calomniat. iar Caragiale este sarbatorit de opinia publica. Aici sa nu-l izbesti. in virtutea carora deocamdata Caragiale este zugravit ca un plagiator. un politician renumit si un orator eminent.. Si nu din tinerete zvapaiata. Niciodata Curtea cu jurati n-a judecat o calomnie mai cutezatoare. sa nu scrie. ca un jefuitor al muncii si al talentului unui autor strain. nici crutare. . fie si nedemne. Curte. furtul! Zece. Chiar daca.chiar in aceasta revoltatoare ipoteza as fi sfatuit pe amicul meu sa taca. ii distrugi insusi ratiunea lui de a fi.ar fi fost acuzat ca "a furat". ne-ar fi aparat de orice banuiala. cu nerusinata concluzie: "Zdrelea si Maruntelul si-au luat pedeapsa. . va surade. nu s-ar fi putut rasfrange asupra aceluia care isi prepara. sentimentul de jertfa pentru un moment de primejdie si de glorie. nu se clatina de furia celui dintai venit. St. fie si desfranate? Ceea ce se dobandeste cu stiinta. caci ii sunt indiferente toate insusirile care nu sunt in legatura cu creditul banesc. Ce-i mai ramane din onoare. o mai mare ofensa. acuzatiunea prin indrazneala ei imorala si prin usurinta scandaloasa a acuzatorului. cand ura nu mai are margini. caci pe mai multe coloane sta opera lui "Istvan Kemeny". sa nu se planga justitiei. sa-l vedem pus intr-o Revista. mandria lui si echivalentul valorii lui actuale ce va fi gandit? Ce pot gandi oamenii in fata faptelor concrete. va ridica din umeri. poate cel mai mare orator roman. cel mult. de aluziuni.. o calomnie captusita cu un alt delict tot ata de dezonorant ca si delictul principal. lasand ca opinia publica sa vestejeasca pe calomniator. va sa zica a-i pata onoarea lui. sunt grade de vinovatie. in mijloacele de existenta si in ratiunea de a fi a cuiva. Domnule Onorata Presedinte. atingandu-i pe langa onoare si mijloacele de existenta. drama "Napasta" ! Trivialitatea atacului inceta de a mai juca vreun rol in hotararea noastra. a-i spulbera chiar si ratiunea lui de a fi fost pana astazi si de a fi de astazi inainte. Ce i-ar fi pasat autorului glorificat de un popor de atacuri. care si-a inchinat viata intreaga dramaturgiei nationale. un mai mare discredit. rautatea ar fi fost boanta si ura fara efect. ca trebuia sa nu se mai bizue pe creditul lui literar. a inteles ca pentru a rani pe un Caragiale avea nevoie de niste aparente palpabile. ca si proba acuzatiunei. cum din nenoprocire s-a intamplat. a-i imputina mijloacele lui de existenta. E evident: calomnia ii atinge ratiunea de a fi. dupa cum vinovatul a cuprins o parte sau intreaga personalitate a victimei. calificarea faptului imputat se inlatura ca un lucru fara valoare. Prin calomnie.B. tot asa de materiala. ca invatamatul umanitar si universitar uneori inmulteste naturilor perverse indeletnicirile dezonorante. din pervesitate precoce. Cazul pe care il judecati dovedeste. in intrebuintarea publica a calomniei. cand ii rapeste bunul renume? Ce vor mai produce operele teatrale cand le tagaduiesti atractiunea originalitatei lor? Si ce semnificare ar mai avea o asemenea existenta pentru el insusi si pentru ceilalti. Delavrancea a fost nu numai un scriitor binecunoscut. dar invins. caci in aceasta ipoteza. ca o natura rea nu se indreapta de invatatura. Sunt nuante. fie si inveninate de patimile oarbe.. de niste probe de fapt care scapa de sub puterea argumentelor obisnuite. se infatisa publicului zdrobitor pentru Caragiale. Domnilor. ci de niste fapte materiale. iar in fata ei. cincisprezece. pe acelasi numar de coloane sta invinuita opera lui Caragiale. drama "Nenorocul" tradusa la 1848 de Al. Unui judecator sa nu-i calomniezi seninatatea si dezinteresarea. pe incomparabilul nostru dramaturg. se poate zdruncina in mijloacele lui de existenta. se poate vatama un om in onoarea lui. Pentru a izbuti in calomnie a savarsit un fals. caracterul esential al rolului lui social. ca un autor fara scrupul. Oricat de mizerabila ar fi fost tentativa. ca in casele lui se petrec scene de o toleranta imorala. pe talentul lui enorm. domnilor. paralele. ci si un jurist si avocat de exceptie. a inventat un autor si a preparat niste foi. ci din socoteala rece. in fata probelor materiale. Cati mai ramasesera neclintiti in convingerea lor ca chiar paginile lui Kemeny nu dovedisera plagiatul. dar faptul brutal. mai potrivit pacatul delincventului decat 72 . Izbesti pe un ofiter. daca izbutesti . trecand marginile destul de desfranate ale polemicilor noastre. dar se poate. pentru jafurile sale literare". pe un om de arme. Fireste. alaturea de Zdrelea si Maruntelul.

cand indraznetul acuzat a afirmat ca furtul literar s-a savarsit din opera lui Tolstoi "La puissance des t?ncbres". Bogdan? Cursa.si fiti siguri ca va inceta dupa rezolvarea procesului .. am fi putut sa invocam art. si o iscaleste asa de bine ca si cum victima lui ar fi iscalit-o.afland . ca Tolstoi a scris o opera sub pseudonimul de Kemeny. Cand si-a vazut insa toata cladirea infamiei spulberata de dovezile noastre. Am putea sa trecem peste noua dovada de perversitate si sa ne oprim numai la primele articole publicate in "Revista Literara". Cu a doua calomnie ce ni s-a adus in fata juratilor si a publicului din aceasta sala. regret ca trebuie sa pronunt cuvantul.. Kemeny? Cursa. in interesul unei largi si luminoase justitii. Un pervers. Stoenescu regreta si ca a avut un asemenea prim-redactor. Regretele onoreaza o constiinta surprinsa si repara gresala care fara de voie a comis-o. nu e nevoie despre o cursa. scrisoarea. O cursa?. intemeiati mai mult pe probele ce vom desfasura decat pe faptul ca indraznetul calomniator n-a avut respectul. Sa incep cu partea finala a calomniilor. a plazmuit cateva pagini pe cari le-a si tiparit cu litere kirilice. astfel armat de probe materiale. A scos o revista "Rodica" numai in vederea procesului . in care e de pedepsit nu numai o sfruntata calomnie. si. ca traducatorul Bogdan nu exista. Apoi. Nu vom invoca nici ceea ce 73 . daca nu si unic. sa zguduie si sa distruga o fala nationala.ca d. Ce fel de cursa?. iar proba plasmuirea. ca urmare neaparata. toate calomniile. pana ce justitia se va pronunta. sa-mi permiteti a va da toate dovezile acestei revoltatoare calomnii. Ar fi destul... a inventat un traducator.. izbuteste sa alcatuiasca o scrisoare aidoma ca si cum ar fi scrisa de acela pe care-l prigoneste.si in aceasta revista a recunoscut. denuntul prin publicitate si la parchet. Fireste ca pana se va descoperi falsul. traducerea romaneasca si drama lui Caragiale. Nu am voit sa-l strangem in asprimea dreapta a legii. D.. Sa nu se creada. a cerut dovezile acuzatiunei colaboratorului si primului sau redactor. adversarul e nimicit de opinia publica. cat pe dovezile noastre zdrobitoare. in scop de a calomnia si vesteji prin mijloace necinstite. d. toate acuzatiunile. D-sa a si publicat in fruntea Revistei aceasta hotarare. ca si cum ar fi fost rupte de pe la mijlocul operei pe care afirma. ca d-voastra sa pronuntati deciziunea cuvenita. d-sa a suspendat pe falsificator din atributiile de prim-redactor al "Revistei Literare". prin care sa se constate ca sufera de "influenta" cu repercutari nervoase.dar am renuntat la acest drept al nostru si am dezlegat pe acuzat de aceasta obligatiune legala consimtind.. tiparite cu litere kirilice.. D-sa a regretat calomnia adusa lui Caragiale prin "Revista Literara".. domnilor. in lipsa inculpatului. A inventat un autor. ca o poseda ca un exemplar rar. dar preferam intregul camp de calomnii. domnilor... cui fusese intinsa?.si ura si invidia decrepitului moral fatal au ajuns la cel din urma grad de perversitate. datorat justitiei.. Nu ne vom servi in dezbateri de exemple ilustre. dar si un fals uimitor! Domnilor. sa aduca "La puissance des t?ncbres" tradusa si legalizata de Ministerul de externe. si sa va cerem osandirea lui legala si pe deplin meritata. 296 din Codul penal. inscrisuri scrise si subscrise ce ar emana de la Caragiale.Eu sper ca d. rece in ferocitatea ei.. pentru ca deciziunea ce veti pronunta sa fie intemeiata nu atat pe imprudenta evidenta a acuzatului. domnilor. urmareste o razbunare contra unui adversar. si s-a incercat.. Caragiale dupa doua luni de munca a strans toate dovezile legale si stiintifice cu care sa convinga justitia si opinia publica ca o drama ungureasca "Nenorocul" este inventie. o prima dovada vi s-a facut prin depozitiile d-lui Stoenescu. opera "Nenorocul". D-lui Stoenescu? Nu.. in sedinta trecuta. Inca de ce ziceam ca n-ati mai judecat o asemenea speta. toate aparentele. la conceptia unui volum imprimat cu litere kirilice. Ati putea imagina o calomnie mai infioratoare? Ati putea concepe o perversitate mai mare? Ei bine. pagina cu titlul pretinsei opere a lui Kemeny si paginile 74 si 75. dupa o truda calculata.si nu-i era imposibil . Cursa. banuiam chiar ca va va trimite un certificat medical.. Stoenescu v-a spus de ce paginile acestea n-au rezistat la prima cercetare. ameteala vinovatului prins l-a facut sa declare. furata dupa "La puissance des toncbres". Totusi.. . falsul. Dar nu. Am fi putut sa ne restrangem la prima calomnie. micsorat de regretele exprimate... acte autentice.. . voim sa spulberam toate clevetirile. auzind o asemenea inprudenta aparare.. fiind convinsi ca nimic nu va rezista desavarsitei noastre dreptati. . sub propria sa iscalitura. ca ungurii n-au avut un autor dramatic Istvan Kemeny. ca "Nenorocul" este "La puissance des t?ncbres". miscat de abjectul sentiment de ura.. ca "Napasta" lui Caragiale este. ci despre un fals.ca urmatorul caz. de teama ca la orice alt fel de critica Caragiale n-ar fi raspuns. Si nu gaseste altceva mai potrivit urii sale decat faptul de a-i imita scrisul si iscalitura. sa va atrag atentia asupra documentului fals.Si dovezile ce i s-au adus au fost aceste doua foi.. si sa impunem acuzatorului probele prevazute imperios de lege singurele permise . Stoenescu. pentru care fusese adus inaintea justitiei. pe una din cele mai luminoase figuri literare. Ii trebuie o dovada zdrobitoare. Aceasta cursa. Am primit tot. cum ar explica documentul cu litere kirilice?. Dar eram siguri ca astazi nu va veni cu traducerea. Si de ce o cursa?. In pornirea lui deplorabila a combinat toate mijloacele.. ca Kemeny este o inventie. Din sedinta trecuta. Intradevar. si ca documentele publicate sunt un fals. ca Kemeny e Tolstoi. De aceasta noua calomnie nu ne-am plans justitiei. Incredintam Curtei textul francez.. ca tot ce a plazmuit ar fi o cursa intinsa lui Caragiale.. de a se prezenta inaintea d-voastra. am fi putut sa nu consimtim la amanarea procesului. de spaima. acest Caion. acest Caion a calomniat intocmai pe Caragiale. Nu-l putem impiedica de a se bolnavi. Acest Caion . .hotarari judecatoresti. dar ceea ce ne-a stat prin putinta am facut: am tradus noi drama lui Tolstoi si am legalizat traducerea la Ministerul de externe. Ar vroi sa-l implice intr-un furt. domnilor. a schimbat tactica. dupa care ar fi plagiat Caragiale? Dar in sfarsit. D-sa v-a marturisit ca indata ce a auzit ca amicul meu Caragiale a intentat actiunea in calomnie. De la inceput facem o declaratie.

Dupa ce Nikita ucide si este spaimantat si prigonit de crima. se invoca imaginea divina a lui Christ si crucea se pune de ucigasi pe pieptul victimelor. in spiritul general. Matrena si Akulina. caracterele. pentru Moli?re. de ce vrea: crimele se savarsesc de cei care nu vor sa le savarseasca. Akulina e o toanta. Nici una. nu l-ar fi privit cu niste ochi taiosi. porniri profunde. pe Anissia. abis al beznii! Credinta. ii raspunde: "Ei! suflet viu! Ce e? Un suflet care abia se tine de trup!" In momentul crimei nu uita sa faca cruce copilasului si simte o bucurie oribila ca de aici inainte va trai bine si linistita in casa asasinului sau fiu. in anumit scop. si toata viata ei nu urmareste altceva decat descoperirea si pedepsirea asasinului. E evident. Aici o femeie de o vointa extraordinara in serviciul dreptatii. moartea naturala.. O absurditate feroce. Anissia ar astepta bucuroasa ceasul firesc. in care orbecaiesc toti ceilalti nefericiti eroi ai dramei tolstoiene. din dragoste si gelozie. ametit de alcool. nu l-ar fi turtit cu cuvintele ei. dar diametral opuse. Dragomir. La ridicarea cortinei fusese ucis de 9 ani. trei fiare inconstiente. pe fiul sau Nikita il face sa paraseasca pe Marina. Anca e toata drama. o sluga a lor. trei monstri ai intunecimei. orfana. si cei care vor crimele nu le-ar savarsi. afirm ca acessi autori.acum barbatul Anissei. nu l-ar fi ars cu un glas de foc. si Akulina. Anissia ii fura banii si ii da lui Nikita. din aceste doua drame. vrea. E aici vreo vointa? E aici vreo constiinta? Anissia e o fiinta rea sau buna? Nu. al doilea barbat al Anchii. o indupleca. In "Napasta". . . autosugestionata de Matrena. Anissia traieste intr-ascuns cu Nikita. a evului mediu si a timpurilor moderne. ca sa-l chinuiasca pana va marturisi si ispasi crima. consimte sa se marite cu acela pe care-l banuia ca e ucigassl. Anca nu comite nici o crima. fiica vitrega a Anissiei. ramas animal. Stie de crima si de furtul mamei sale vitrege. Iaca primul monstru al inconstientii. ba inca voind sa nu fie. lacrimi.a trait cu Akulina. facandu-l sa nu vada alta scapare decat pruncuciderea. Matrena. Criminala fara sa vrea. dintr-un vag sentiment de razbunare si de senzatii brutal-organice se da tatalui sau vitreg. E evident. Se aud gemetele facerei. A nascut. de incest. Anissia cedeaza. Matrena.s-a invocat bunaoara pentru o glorie a Frantei. de frica si de crima pe care n-o comisese contra lui Ignatici. spaima de pacat. isi otaveste barbatul. Sa comparam barbatii din Tolstoi cu barbatii din Caragiale. Matrena sperie pe Nikita ca Starostea va afla de acest concubinaj. E fericita traind astfel. pornesc de la doua inspiratiuni care se exclud una pe alta. mecanic. primul ei barbat. ci face suprema jertfa de a se marita cu Dragomir. . de la mama sa. Nu simtim nevoia nici unei pilde istorice. Dumitru. Cele mai puternice tragedii ale lui Shakespeare sunt idilice pe langa fiarele care bajbie in intunecimea din "La puissance des t?nebres". si totusi. nu urmareste. domnilor. in Isus. ca sa nu se afle ca fiul sau. avar si osandit sa piara. In aceasta genial monstruoasa epopee a crimei. Cand Matrena ii arata prafurile. si nu i-ar fi rascolit 74 . "La puissance des t?nebres!" infioratoare putere a intunecimii! Constiinte distruse. lui Nikita. n-are nici o importanta. crima. si-l tortureaza.desi tarani si tarani: suflete deosebite. un suflet eroic. in timp de 9 ani. O crima din iubire. Matrena se coboara in pivnita si netezeste pamantul peste cadravul copilasului turtit. mama lui Nikita. In actul final e fericita si bea. daca Anca. E dovedit. Akulina e intr-un hambar. cu idei religioase. Conflictul psihologic. cu orice pret sa descopere si sa pedepseasca pe asasinul primului sau barbat. care se dezgustase de Anissia indata ce aflase. cu greu. Religie si nelegiuire! Ce asemanare ar fi posibila cu drama lui Caragiale. Pe viitoarea sa nora. il indeamna sa-si ucida copilul. o convinge sa-si ucida barbatul si sa-i fure banii. si il plange intreaga viata. pandise pe Dumitru in padurea de la Corbeni si-l ucisese. Pana astazi nimeni nu si-a inchipuit o astfel de mama. asa scos din fire. relativ la drama sa "Don Juan". Curtea din comparatia severa a acestor doua opere. Mama indeamna pe fiusau sa isi ucida copilul! Nikita. si tot rezista si-i spune masii. darmite sa imiti. Se insoara cu femeia pentru care devenise ucigas. Marina. ii zice Matrenii: "Mai bine ar fi fost sa moara de moarte buna! De ce mi-ai dat acele prafuri!" Ce femeie este aceasta? Ii e frica de lege.. domnilor. Tolstoi si Caragiale. auzindu-l cum geme. Lume deosebita . indata ce Akulina va naste. Un animal. singura femeie din drama lui Caragiale? Anca iubea pe Dumitru. o vointa extraordinara. contrarii. bigotism orb. intre aceste trei femei din drama lui Tolstoi si Anca. In subiect nici o asemanare posibila. ca de la Anissia. Ce asemanare posibila ar fi. Ignatici moare. mama lui Nikita. o nelegiuita trista. e un suflet viu!" Si Matrena. cu o liniste care trece peste conceptiunea dramatica a antichitatii.. si ar fi fost fericit.. Primim ca sa ne judece. de o emotie profund tragica. un batran bolnav si suparacios. si nimeni nu-si da seama de ce face. sa dea barbatului bolnav doua feluri de prafuri. nesimtire. Ar putea lipsi din drama. dar credinta ei e un abis in care crimele cad fara s-o emotioneze. nu exista. al intunecimii. Matrenei: "Dar nu e gluma. In drama lui Tolstoi sunt trei femei care contribuie la incordarea dramatica: Anissia. Crede in Dumnezeu. cruzime. o fiara care nu clipeste in fata celei mai sfasietoare dureri. ca sa se marite cu Nikita si sa "stearga pacatele. jeluindu-se "oh! bietul meu cap!" Si dupa ce-si otaveste barbatul. Anissia nu poate suferi pe barbatul sau. In inversunarea ei de a descoperi crima. de la inceput si pana la ispravit decat un scop: justitia! Sa analizam mai de aproape tipurile. un astfel de monstru. ea tresare: "Ho! ho! si daca e vre-o primejdie!" Matrena staruie: "tot o sa moara!" Matrena o pridideste. Femeile. in scop de a descoperi teribilul adevar. victima. in cruce. urmarind pricopsirea fiului si buna ei stare. Caragiale nu se ocupa de intunecimea mintii. in sfarsit. si pune legea si dreptatea de pe pamant mai presus de ideea religioasa. de tradari stupide si involuntare. Anca e o energie curata. nu poti nici sa te inspiri. e culmea credintei si a nesimtirii. potrivit legii". o constiinta limpede. o orfana pe care o batjocorise.ca sa ajungi la conceptia Anchii. inspirata din subiectul similar tratat de Spanioli si de Italieni. de crima Anissiei. dar de care profitase. dar Matrena.

in caracterul lor. nu mai pot. Unde e preocuparea profetica in drama lui Caragiale? Ion. Nu bea ca sa-si uite vreo crima. ca e un hotarat. Banuieste. un usuratec fara scrupul. Viata ii place. fiindca asa ii porunceste lui in accesul de furie aceea pe care o vede in inaltimea cerului. Ei si? S-ar fi putut sa fie asa. Si oasele lui trosneau. din slabiciune. Anissia. si toate s-au intamplat dupa cum ai spus tu. Matrena si Anissia il pun cu de-a sila sa ucida. nebunul si nevinovatul. te-am parasit. maiculita. in clipa in care si-a ucis copilul.. fiul meu. se ridica amenintator. Matrena acopera cu pamant victima. El nu mai poate trai cu acest grozav pacat in fundul constiintei. Nu te-am ascultat. si nici in rolul pe care-l joaca in dramele de care ne ocupam. Cu Gheorghe. caci nu savarsise nici una. fata vitrega a sotiei sale. in locul crimei sale. In mii de drame triumfa dreptatea si nu din cauza aceasta s-a facut vreo asemanare intre ele. un fulger ii lumineaza sufletul. si se ucide. zdrobit. Akulina se marita. de placere. comite. striga in fata masii "plange. Nikita a omorat pe Ignatici? Nu. Sa se spanzure! Nu. cele mai nobile revolte. ajutata si de Ion. Nikita. Nici un fel de asemanare in firea lor. Matrena. apoi l-am ingropat. si-a pus un streang de gat. Oasele fragede ale victimei troznesc! Si intr-o clipa il apuca furia remuscarii. inganandu-se stupid in vorba fara sens "ta-i-e". un avar si moare otravit de Anissia. prost. invatatorul! Dar Gheorghe curteaza pe Anca fara nici un succes. il cheama sa dea binecuvantare asa Akulinei. Akim insa crede in Dumnezeu. de Anissia. Si desi are oroare de sotia sa. Oribila lui crima. E sluga la Ignatici. Un tipat. fie si pe departe. pentru care fusese napastuit un nevinovat. Si cum il ucide? Intr-o buimacie stupida. Nikita e o victima.sufletul pana ce. din gura lui se aud cele mai sfinte invataturi: "lacrimile ofensatei nu cad alaturea. Fara voia lui. vinovat sunt. In sfarsit ii e sila de Anissia si traieste cu Akulina. de credincios. teza. in fond. dupa 9 ani de zbucium. il arunca jos. In Ackim triumfa Tolstoi. nu stie de ce a comis-o. dar nu stie ce vrea. ci peste capul ofensatorului". domnilor. Akim il incurajeaza asa: "Vorbeste. priveste la un pom inalt. te-am inselat. barbatul Matrenei si tatal lui Nikita. care nu e in stare de nimic. Si intr-adevar nimic nu i se intampla. ci torturat de Anca este prins. primul barbat al Anissiei? Dar Ignatici e un batran. numai ca remuscarea lui Makbeth se petrece in palat si cea din "La puissance des t?ncbres" in coliba. Ignatici e victima. nici vreo isprava. Nikita a disparut din mijlocul veseliei. Dar este asa in cazul nostru? Triumfa dreptatea in "La puissance des t?ncbres"? Nikita marturiseste din remuscare. nu mai pot. Se repede pe garliciul pivnitei: apucat de spasmuri. s-a aruncat pe un maldar de paie. eu singur am faptuit acestea. strigand lui Nikita: "Lasa-ma. domnilor. Akim e un batran tutuit. ce frica ti-e! Du-te de bea ca sa prinzi inima. Si Nikita ia asupra lui toate crimele. Nikita? Nikita este indicat de Tolstoi ca un "coq de village". si e un mititel mediocru. ci. Akim nu poate vorbi. se da la chefuri. Dar cum sa puie el mana pe icoana? Apare in mijlocul multimei. tot geniul lui. un pocait. Dragomir este ucigasul. nici un fel de apropiere nu este cu putinta. se duce sa expieze o crima pe care n-o comisese. Dragomir n-ar fi avut remuscare. si ti-am ucis copilul. nu l-ar fi prins in marturisirea pacatului. vinovat sunt inaintea ta. Dragomir? Cu Ignatici. indata ce afla ca si-a otravit pe primul ei barbat. si totusi. Cu cine s-ar asemana. Anissia ii arunca copilul in pivnita. Matrena tresare. nu. Akulina. nu te sfii de oameni!" Tolstoi a ales pe Akim ca sa-si propovaduiasca inspiratiunea lui de profet. in fata tatalui sau. spune tot si te vei usura. bea nitica votca". plange in bratele masii: "Maica. E aici triumful dreptatii? Dar Anissia. ci de pofta. Ti-am fagaduit sa te iau de nevasta. "Si inchinandu-se in fata batranului sau tata: "Iarta-ma. S-a zis. nici vreo fapa rea. Eu l-am otravit. hotarat sa marturiseasca lumii si sa ispaseasca in fata legii si a lui Dumnezeu grozavul sau pacat. Tatal tau n-a murit de moarte buna. din lipsa de energie si de vointa. Nikita e adevaratul criminal. Un sensual fara vointa. o crima cumplita: isi ucide copilul ca sa nu afle Starostea si satul ca l-a facut cu Akulina. Deschide-te inaintea lui Dumnezeu. ca nu din remuscarea lui. nu stie de ce sufera. E aici vreo asemanare? Desigur. E un iluminat. ne mai ramane de analizat batranul Akim. ca n-ar marturisi nimic. Intr-o bruta si-a pus toata adancimea lui religioasa. Nikita cade in genunchi. Nikita a voit sa-si ucida copilul? Nikita a luat copilul de langa Akulina? Nu. Iarta-ma in numele lui Isus!" Apoi spre Akulina: "Ascultati mir ortodox. Ametit in placeri. Vrea sa-l departeze. Nu poate. batranul Akim. in neputiinta de a lega doua cuvinte. Eu. Au venit nuntasii: beau si petrec. Abia si-a scos obielele si a inceput sa se incalzeasca la soba cand. Vine la fiu-sau. E triumful 75 . o perfecta asemanare intre Tolstoi si Shakespeare. baiguieste. de unii patimasi: drama tolstoiana reprezinta triumful dreptatii si in drama lui Caragiale tot dreptatea triumfa. In aceasta bruta. A petrecut cu ea si a parasit-o. problema dramei. domnilor. ah! fie-va mila de mine!" Si ma-sa ii raspunde: "Oh! dragul mamii.. Sotia acestuia. are halucinatiuni. otravitroarea. nu bea alcool si nu fumeaza. In acest simplu pana la crestinism e toata religia marelui rus. Iarta-ma in numele lui Hristos! Akulina. ii pune d'a lungul o scandura peste care se tranteste cu toata greutatea trupului. Si Nikita ia asupra lui crima. ba chiar sa-l faca nebun. Din drama lui Tolstoi. Akim este intelesul. copilul tau si al meu. tata. Nu e nebun.. un nestatornic care nu iubeste serios pe nici o femeie. Anissia. nu pot sa mai stau! Mai bine sa petrec noaptea langa un gard decat in casa ta scarboasa!" Iar cand fiu-sau marturiseste crimele in fata Starostii si a satului. sunt un nelegiuit.. te-am inselat. S-a dus intr-un grajd. un bolnav. din frica. Anissia. trebuie sa marturiseasca. vede pe Maica Domnului. il acuza ca traieste in pacate si pleaca noaptea si pe ger. A inselat pe Marina. un nefericit. caine ce sunt. se amoreaza de el.. cu de-a sila. n-auzi cum plange! Si cum trozneau sub mine oasele lui!" Cine nu-si aduce aminte de Makbeth si de strigatul lui de remuscare cand isi vede mainile pline de sange? "Toata apa oceanului n-ar fi in stare sa spele petele acestea!" In acest moment suprem psihologic. Priveste pe Marinka si zice cu glas tare: "Marinka. Iarta-ma in numele lui Isus!" Cu cine domnilor s-ar asemana Nikita? Cu Dragomir! Dar stiti ca Dragomir a comis o crima din iubire. ci otravit. care a spus de atatea ori ca intr-un pahar de rachiu si o lulea de tutun stau potential doua crime. vazand pe fiul sau intorcandu-se beat de la targ. dar descult si cu capul gol. dand cand in cand.. scapa de pedeapsa.

si va veti incredinta ca un autor dramatic care sa fi scris o drama in mai multe acte. In cateva zile va primi Iancso raspunsul acestei autoritati asupra faptului daca cumva exista vreo drama maghiara care sa trateze subiectul dramei d-voastra". in infioratoarea lui drama. intr-o epopee grandioasa. Caragiale a creat un caracter. de la 1535 si pana la 1886. Elete ?s Munkai". si nu bea. de Istvan Kemeny. In a doua scrisoare d. ca Alexandru Bogdan. ne scrie urmatoarele: "Profesorul dr. si daca s-a scris si s-a imprimat vreodata o drama cu numele "Nenorocul". domnilor. din 1 si 20 Decembrie 1901. si prin Anca triumfa dreptatea omeneasca. si nu fumeaza. ageri la minte. din insarcinarea "Academiei de stiinte" din Budapesta. Caragiale a furat? Acest Caion pune in paralele pe mai multe coloane. in valurile bigotismului. Taranii lui Caragiale sunt constienti. A fost colaborator la ziarele din Pozsony". D-voastra veti examina aceste documente. tradusa de Alexandru Bogdan si imprimata cu litere kirilice la Brasov. Domnilor. si prin capul nici unuia nu i-ar trece ideea sa-si inchine victima sau sa-i puie crucea pe piept dupa ce ar fi doborato sub loviturile de cutit. si nici drama "Nenorocul". care prin spaima face pe fiul sau sa-si ucida copilul. si indeosebi. in Pozsony. Si pentru a va convinge de scrupulozitatea acestei opere. D. nu a existat. Domnilor judecatori. Acest domn e cel mai chemat a-si spune parerea in chestiuni de literatura dramatica maghiara. El imi scrie ca in literatura maghiara nu exista vreo drama cu subiect analog celui din Napasta". In brosura 46 este acea parte a literei k in care se gaseste numele de Kemeny."Kem?ny Bela junior. vagul. predicator evanghelico-reformat la Szilvas. fiara intunecimii." . confuziunea.dreptatii? Matrena. s-a trudit. daca Caragiale n-a plagiat pe Kemeny. puterea intunecimii si triumful credintei simple si profunde in Akim. profesor si bibliotecar. si astazi posedam un lung sir de dovezi despre perversitatea calomniatorului si despre falsurile plazmuite. publicul. astazi d-voastra. la savanti. La Caragiale. noi am dus mai departe cercetarile noastre. Si cu toate acestea. Sa dovedim noi. Caragiale si-a furat drama "Napasta" dupa drama "Nenorocul" a unui autor Istvan Kemeny. in scop de a trai bine si linistita. stiu ce vor. al inconstientei. E aici triumful dreptatii? La Caragiale. asociaza fara sa-si dea seama. in etate de 23 de ani. pe langa afirmarea lui Caion. Am fost la Brasov. La Tolstoi. La Budapesta am dat peste o publicatie decisiva in care se poate vedea daca a fost sau nu vreun dramaturg cu numele de Kemeny. Caion nu a aparut astazi in fata justitiei.si miscata de trebuinte materiale. de catre savantul Szinnyei Josef. ea care da otrava Anissiei si o indeamna sa-si ucida barbatul si sa-l fure. Bayer Iozsej. In primul rand. si nu-si ia pedeapsa. I. dupa baron Gebler. Caragiale a alergat in toate partile. dupa o munca de 40 ani. stiu ce fac. va prezentam un catalog de tot ce s-a tiparit la Brasov. Acest Caion in "Revista Literara". care crede. In acest Kronstaedler Drucke nu gasim nici pe dramaturgul Istvan Kemeny. Iancso Benedek e profesor de literatura maghiara la liceul clasic de stat din Budapesta. Am tradus tot ce se afla in aceste pagini si am legalizat traducerea prin consulatul maghiar. ca Kemeny nu exista. am fost la Budapesta. domnilor magistrati. ar fi putut sa plagieze pe Tolstoi. lucrare datorata lui Julius Gross. da. Si scenele sunt absolut identice. directorul serviciului nationalitatilor si stie perfect romaneste. si Praedicatum. "Kemeny Anna Maria a tradus doua piese teatrale: Papagalul. Ne-am adresat la profesori. Aceste scrisori precum si epistola anterioara a d-lui Iancso vi le trimit in original. A murit la 1883. profesor de limba si literatura maghiara la liceul din Brasov. In Tolstoi lumea e vanturata in vartejul intunecimii. am sfarsit cu prima parte a pledoariei mele. si nu se scapa nici un preot care a scris un psalm intr-o carte de cantece. De la pagina 1411 si pana la pagina 1454 sunt trecuti toti Kemeny care au imprimat ceva in Ungaria. Iaca de ce Caragiale a pornit actiunea de fata. Domnilor. Iata lucrarea extraordinara cu titlul de "Magyar Irok. nici pe traducatorul Alexandru Bogdan. pe Anca. de colaboratori pe la ziarele dintr-un orasel de provincie. s-a adresat la toate autoritatile competente. in anul 1848. ar fi fost imposibil savantului ungur sa treaca cu vederea un autor dramatic original. Bunea. adica "Viata si operele scriitorilor maghiari". va voi cita cateva nume. Iancso Benedek mi-a raspuns la epistola mea. triumfa dreptatea si triumfa complet. ea nu marturiseste si nu e banuita. Cand dar se catalogheaza astfel de traducatori. si le-am cerut parerea lor in scris. alcatuita. si nici o opera dramatica cu titlul de "Nenorocul". in 5 acte. Bayer Iozsef este profesor de literatura maghiara la Universitatea din Budapesta si autorul "Istoriei dramei maghiare". si sunt incredintat ca am dovedit desavarsit cum aceasta noua acuzatiune ce s-a adus lui Caragiale este o noua calomnie. Si era natural sa fie asa. Am fi putut sa trecem peste ea. El a scris psalmul 174 in "Noua carte de cantece". piesa sentimentala. "Kemeny Ianos". Iaca d-lor ce gasim in vasta lucrare a lui Szinnyei: sunt 33 de Kemeny. Spre o mai ferma asigurare s-a adresat cu "o rugare catre colegul sau dr. dar n-am voit ca juratii. Tolstoi si-a propus sa dovedeasca. Bunea ne comunica: "In zilele acestea am primit epistola d-lui Iancso. ale credintei. ca drama aceasta este o inventie si ca documentele publicate de Caion constituiesc un fals. Dragomir dupa 9 ani isi ia pedeapsa. si nici un Istvan Kemeny dramaturg. crima cu religia. . cat si in traducere romaneasca. ale senzualitatii. practicant de avocat si sublocotenent cezaro-regesc in rezerva. sa va pronuntati deciziunea cu indoiala ca. a cheltuit. a afirmat sub propria sa semnatura ca d. roman. o opera pe care Cargiale ar fi putut s-o plagieze. scene din "Napasta" lui Caragiale si scene din "Nenorocul" lui Kemeny. Septembrie 28. ar fi fost cu neputinta sa scape neconsemnat in lucrarea lui Szinnyiei. care se pronunta definitiv in chestiunea care ne preocupa. Sa cerem osanda cuvenita calomniatorului pentru prima calomnie. traducatorul "Nenorocului". lumina perfecta intr-o drama profund emotionanta. O crima s-a comis. dupa August Kotzebue. la literati. insotita de scrisoarea d-lui Bayer. Din aceste epistole va 76 . comedie in 3 acte. trec la prima calomnie pentru care am pornit procesul de astazi.

daca esti fara constiinta onesta. nici caracterul "Napastei". ca Caion vorbeste neadevaruri. Publicatiunea lui Szinneyei e mai presus de orice banuiala a seriozitatii si caracterul ei stiintific nu are lipsa de nici o confirmare. Si hartia moderna a fost supusa la tortura. Delavrancea arata cele doua foi imprimate cu litere kirilice) . a adevarului. ca incepator. Scriitorii maghiari se provoaca la ea ca la cel mai exact si corect izvor de date bio-bibliografice. precum si scrisoarea lui Bayer Iozsef. ci acuzatorul dovedeste furtul. Nuvelele se publica. Sunt convins domnilor. Caion limpezi gratie unei scrisori a papei Bonifaciu al XI-lea! Ascultati. in original si in traduceri legalizate de consul. . E destul sa priviti. Iosif Bayer. dar n-am dat de vreo drama asemanatoare. Nu cunosc nici un scriitor dramatic maghiar cu numele de Kemeny Istvan. ca de la 1848. El ar fi fost dator sa citeze si sa indice opul dimpreuna cu autorul lui. Cel putin in toata lumea astfel se intampla. Am elaborat din piesa un escerpt detaliat. Luare admirabila. pretinzand ca le-a tradus dintr-un volum al ilustrului Ibsen. domnilor. durere. Vru sa para un cercetator sever. A? nu! Trecutul sau e ilustru. savanti de prima ordine in literatura dramatica maghiara. menit sa imprastie 77 . comunicand paralel si textul maghiar. ca incepator. cu atat mai putin in literatura maghiara. un om de stiinta. . pe langa cea mai intensiva cercetare.(d. un traducator Bogdan si o drama "Nenorocul". in reparatiunea legitima ce ni se datoreste in virtutea legii si a celor mai elementare principii de demnitate si de ordine sociala.acum mai ales cand v-ati convins ca nu exista un autor dramatic maghiar cu numele de Kemeny. Unde se va opri acest pervers. dar in cele din urma se descopera ca e plagiata dupa Guy de Maupassant. E exclusa posibilitatea ca Sznnyei sa fi trecut cu vederea pe vreun dramatic cu numele Kem?ny Istvan si o confirmare a exactitatii datelor cuprinse in aceasta publicatiune este superflua". A planuit. si desigur ca ar fi ajuns la un volum intreg. desi. dar am facut-o ca sa nu aparem in fata d-voastra. Szinnyei e un scriitor maghiar de rangul prim si publicatiunea aceasta a lui trece de cea mai pragmatica si stiintifica pe terenul bio-bibliografic maghiar. Ambitia acestui tanar e prea mare ca sa ramana in domeniul literaturii pure. poate ca e scriitor original. ca toate aceste autoritati. O astfel de taranca maghiara nu exista. Poate e traducator si chestionatul subiect dramatic se ascunde cu totul sub alta titula de drama. Acuzatul izbuti sa publice in "Noua Revista Romana" de la 1 Decembrie 1901. nu le-a putut lua d.aceste doua foi. asupra relei credinte si a perversitatii fara pereche in asemenea materie. afirmandu-i in acelasi timp ca Ibsen n-a scris nuvele." Si in a doua scrisoare a d-lui Iancso Benedek catre d. Pana aici am cautat adevarul si am precizat calomnia. A voit ca falsul sa aiba intreaga aparenta a realitatiei. Sa vedem omul. Natural ca rezultatul numai in 8 .Iaca. Nici fabula. flacara la care au fost expuse foile a ars o bucata din ele. Iaca in sfarsit si scrisoarea lui Bayer Iozsef catre Iancso Benedek: n-am voit sa mai abuzez de rabdarea d-tale. Intr-o zi pretinsa directorului o serie de nuvele. Colabora. ca toate aceste volume speciale si scrisori. cu atat mai putin dintr-o drama scrisa inainte de 1848. O astfel de drama nu s-a scris pe atunci nicaieri. a fost artificial ingalbenita. mi-a promis cu multa afabilitate ca-mi va implini rugarea. Bayer. .la ce scoboara ura pe un om fara scrupul. Te rog sa fii pana atunci cu pacienta. Cel ce acuza e dator sa dovedeasca. ca toate aceste afirmatiuni stiintifice si dezinteresate.puteti convinge pe deplin despre aceea. Caragiale din literatura maghiara. prima autoritate in istoria dramei maghiare.dupa parerea mea Caion e dator sa dovedeasca. cu desavarsire n-a aflat nici un subiect care sa semene cel putin cu acela al "Napastei". Nu e nici la inceputul si cred ca nici la ispravitul acestei stralucite cariere. ci de adanca noastra convingere in dreptatea pe care o cerem. Are insa lucrul si o alta parte. daca n-ar fi fost sa posedam toate dovezile calomniei si a revoltatoarei inventiuni. El. magistrati. Caion fagaduieste ca-l va aduce a doua zi. au desavarsit dovada calomniei pe care eram datori sa o facem. de cate ori e vorba de palgiare. Un cititor pune in vederea directorului ca operele sunt prea slabe pentru Ibsen. ce scrie acest nou istoric. Directorul ii cere volumul lui Ibsen. deoarece opera e cu desavarsire psihologica-moderna. Si de ce nu? E asa de usor sa pari ceea ce nu esti. Atat nu ar fi fost destul. la un ziar din Capitala. Se poate inchipui vreun scriitor maghiar care sa fi putut crea caracterul Anchii? Anca e un tip curat al tarancei romane. un savant. daca legea nu-i va taia exceptionalul avant pentru fals si escrocherie? Sa nu credeti ca acest domnisor este la prima isprava in asemenea porniri. Colegul meu Bayer. asupra intentiunei.10 zile voi putea comunica. Ele sunt imprimate cu litere kirilice. Iancso Benedek catre Bunea: "Am citit "Napasta" pana la capat si am cautat nu cumva aflu ceva asemanator acesteia in literatura dramatica maghiara veche sau noua? Cu desavarsire stire n-am aflat. si cele doua scrisori ale lui Iancso Benedek. . rugandu-l sa vada nu cumva afla intre multele produse ale literaturii dramatice maghiare vreunul care sa fie asemenea "Napastei". care pe terenul acesta e specialist de rangul prim. n-a uitat nimic. Din ceasul acela n-a mai dat pe la redactie. locul si anii editiei. autorul istoricului dramei maghiare. Trebuia falsul sa inceapa cu aceasta. Intr-un alt ziar publica o nuvela ca si cum ar fi a sa. Am studiat o serie de subiecte dramatice si titlurile de drame. miscati de sentimentul razbunarii. dar atunci drama sa sta ascunsa ca manuscris in vreo oarecare arhiva. a facut tot ce i-a trecut prin minte ca sa dea aspectul vechimei de acum o jumatate de secol. Nu acuzati aduc probe ca n-au furat. . Bunea se comunica rezultatul cercetarilor d-rului Bayer in urmatoarele cuvinte: "Am onoare a-ti transmite epistola dr. Iaca. ca toata tineretea. a combinat. Sa ne oprim putin asupra falsului. Foile trebuiau sa aiba caracterul de vechime. Intr-o zi prezinta directorului. la un ziar din Capitala. ceea ce si alt cum stiam. domnilor. nu s-a sfiit de nimic: nu s-a rusinat de nimic. referitoare la Mircea cel Mare. Atat insa nu m-a multumit. Ceea ce nu deslusisera istoricii nostri. o notita de o importanta istorica exceptionala. pe care l-am predat colegului nmeu dr. d-lor. nu iti pot comunica altceva decat ca cercetarea a fost fara succes.

domnilor. caci astazi firma Retaux freres a ramas numai Victor Retaux. el.Asa fiind. ci o simpla incursiune de bande turcesti in 1399. de asa natura ca ni-l zugraveste perfect de bine ca un suflet mic si pervers.un nou fals . domnilor magistrati. Banuind o falsificatie. Uraste pe Caragiale? Il calomniaza si calomnia si-o debiteaza in termeni infioratori de murdari. Un document pretios . a intalnit trei turci care i-au spus ca fac parte din ramasitele unei oaste de 66 de mii de turci. gratie unui nepot al raposatului Monsigneur d'Hurst. pe care-l judecati. in luna cea calda a lui Iulie" este absolut falsa ca forma. E complet felul lui."Le culte de Bachus" 1901. cand acest document. Un fals cu care sa pacaleasca pe credulii din Romania. Pretul 3 lei si 50 de bani. am interpelat pe autor asupra documentului in chestiune. datat cu anul 1401. simte trebuinta de a inventa oameni si opere? Inventeaza. Nu se sfieste de nimic.. editori in Paris? Nu e asa ca e extraordinar? Si totusi in cazul nostru nu e de loc extraordinar. prin care o serie de scrisori de la feluriti papi. Si-a satisfacut patima. cui si care cauza a fost liberat si ce legatura cu restul se face acea mentiune despre Mircea. domnilor. il Nonas Martii anno decimo" 6 Martie 1399). In hartiile raposatul Mgr. A gasit si editor! E un scriitor celebru. domnilor. intorcandu-se prin Tesalonic. Asa cum se prezinta aceasta comunicare n-are nici o valoare stiintifica."un general valah Mirke" sunt cel putin suspecte. Data 14 Decembrie 1399 este imposibila ca datare originala. pe un Caragiale. animat de o imensa desartaciune. Iata ce citim pe aceasta coperta finala: Din lucrarile lui Const.Mai este de notat ca. Una din aceste scrisori e a lui papa Bonifaciu al XI-lea si datata din 14 Decembrie 1399. Noi ne-am adresat d-lui profesor Onciul. a batut pe banditi". la care lua parte ca student. mai mult suspect. din toate punctele de vedere. libraires-?diteurs. Mircea Valahul e fara indoiala Mircea-Voda. si sa gasesti la asa varsta si pentru asa studii voluminoase. imi ceri parerea comunicarii facute de C. ."Essais sur la d?cadence romaine" Paris 1899. document interesant pentru istoria noastra si inedit pana acum. in comunicarea publicata. vor fi imprimate in facsimile". istoricii se vor convinge curand. Ionescu (Caion). Dar atat nu-i e deajuns? Simte si trebuinta de a fabrica documente false? Le fabrica si le publica. caci documentele papale din acel timp. Dar ca sa poata calomnia.2).) nu s-a mai aratat la seminar.. Iaca omul. am onoarea de a va 78 ."Etudes historiques" Paris 1899. Documentul e scris in limba latina. in noua "Revista Romaana" Nr. Caion. Dupa cat stiu. librari. si i-am cerut parerea sa despre aceasta comunicare. Am aici o brosurica de 18 pagini. se datau dupa anii pontificatului. autorul promitea a publica "curand" documentul intreg in facsimile. acest Caion comite un alt fals.naivitatea lui trece orice masura inchipuita. Si iaca raspunsul editorului d-lui Caion: "domnilor. Se naste insa intrebarea: cand a avut loc razboiul acesta in 1400 sau 1399? Si mai departe: .iar un document. d. iar in 1399 era papa Bonifaciu IX) este. nu este o cooilarie. iar nu in 1400. Brosura o publica nu pentru cuprinsul ei. Al. "Un razboi al lui Mircea in 1399 (Un document nou)". Iaca raspunsul d-lui profesor Onciul: "Stimate amice. care a trecut hotarele tarii inca de la 1899. scapand cu viata numai 3000 de turci. din faimosul document: . la seminarul meu de istoria romana. cea udata de Dunare. (Exemplu de la Bonifaciu IX. "Intr-o colectiune de documente privitoare la istoria noastra. Fragmentul publicat din un pretins document al papei Bonifaciu XI (n-au fost decat noua papi cu numele de Bonifaciu. Reproduc din el. Retaux freres editeurs. Si-a satisfacut vanitatea! In sfarsit. Il pot publica azi in parte. precum: "Ungaria Dunareana". Ionescu. un istoric de mare valoare. cu zilele lunilor dupa calendarul roman. Mircea Valahul a ucis o mare parte din armata turca. in traductie romaneasca. Am scris librarului Victor Retaux. prin care se spune ca un anume Emanuel Cano din Enes.Imediat dupa publicarea acestui nou document oamenii de stiinta au banuit falsul. Retaux freres. bande numeroase de hoti turci pradara Ungaria dunareana si parte din Tara Valahiei. ci pentru coperta de la sfarsitul ei. in limbi straine. ca raspuns la scrisoarea d-voastra din 5 curent. "Datum Romae. pe care o da publicului cu titlul de Isus. impreuna cu altele. Pretul 3 lei si 50 bani . Inventeaza un document din "luna calda a lui Iulie". n-a fost un razboi. 3) Data din textul documentului: "In 1399. Un general Valah. Iaca. dupa cum lasa a se intelege raportul din Creta. Xenopol asemenea nu ne vorbeste nimic despre lupta aceasta din 1400 sau 1399. si fragmentul. Si ce lucrari credeti ca anunta? Mici incercari? Brosuri? Nu.intunericul de pe evenimentele din cel mai departat trecut al Romanilor. prin care se mistifica publicul. cum si revista ce cu prea ingaduitoare libertate deschide coloanele sale pentru asemenea Note si discutiuni". Hulst.A. preocupat indeosebi de epoca lui Mircea. Mirke.parte din Tara Valahiei cea udata de Dunare" . D."In anul 1399 in luna cea calda a lui Iulie. Aici in cateva randuri . care insa pana astazi (Martie 1902) n-a iesit la lumina . . Nu se arata daca documentul se afla in original sau in copie.1). iar celelalte amanunte. Nu. . volume in limba franceza. si veti vedea ce pretios este acesta .Un document pretios "care sa lamureasca aceasta problema. Acest domnisor n-a publicat nici un volum din cele anuntate. . .45 sub titlul.. Retaux freres ?diteurs. 1 leu si 50 de bani . s-a gasit si multe documente. Vrea sa se ilustreze ca istoric? Nu rezista de-a minti o Tara intreaga asupra evenimentelor ei. La 20 de ani si la 23 de ani sa publici deja volume de sute de pagini. Tocilescu lupta aceasta n-a avut nici o insemnatate.Din acestea mi-am format convingerea ca avem a face cu un falsificat grosolan. un nou document dupa documentul cu litere kirilice de la Brasov. la care pana la acea data luase parte foarte regulat . iar de atunci (era pe la inceputul lui Dec. care au devastat Ungaria si intorcandu-se prin Valachia. Onciul pune acest razboi in 1400 si admite in totul spusa raportului sus citat. Dupa atatea mii de volume scrise despre Isus sa vie Caion cu 18 pagini? S-ar parea o copilarie. se afla publicat un raport din Creta.. din fragmentul publicat nu ramane nimica ce ar avea infatisarea unei marturii autentice. Dansul a spus atunci ca in vara urmatoare va aduce lamuririle cerute. Sa citim: . partea care ne intereseaza. publicat de domnisorul acesta. Cat despre autenticitatea lui."Dupa d.

"Ai atacat libertatile publice!" . Publica pe coperta unei brosuri o serie de opere imaginare. se poate sa studiezi epoca omului.. au senina. daca ar fi crezut ca patima adversarului merita o scanteie din spiritul sau. ca operele sunt jafuri literare? Dar asta inseamna a izbi in credinta. Si patimile de pretutindenea cu intreaga suma a impulsivitatilor se concentreaza in acest campion. Renumele lui fara voia lui. o drama si un traducator in scop de a injosi pe un scriitor ilustru? Copilarie e. sa intentezi un autor. nici aiurea nu poate fi asa de mare. ca nu avem nici constiinta. Si in fond. stiu ca stralucitul talent a lui Caragiale a starnit in cativa perniciosi.. incat un fals. moravurile s-ar cobori si mai mult. In politica.. caci nu se opreste la critica. .ura si inversunarea. Renumele lui Caragiale."Ai ponegrit Democratia!". de orice natura ar fi el. combinat cu documente.. Nu.. Si totusi justitia trebuie sa-si faca datoria. si sa te ridici la o critica filozofica. sentimentalitatea lui. nici in Romania.. sa fabrici documente. si sa afirmi ca le-ai rupt dintrun volum pe care-l posezi. surazand de sincera si buna placere: isi asculta eroii pretutindenea. In fata lui un adversar identic de covarsit de toate energiile sufletesti ale coreligiorarilor sai. a rechemat la realitate pe naivii zvapaiati. Dar nimeni. Daca ar fi izbutit sa insele .. Din aceasta cauza uneori se intampla descarcari de o violenta extraordinara. Se poate sa urmaresti intr-un autor pe langa estetica lui si etica lui. de enorma dragoste de limba romaneasca. credintele lui. o critica filologica. Cum. Falsurile lui dar. in politica nu reprezinta numai vointa lui. au explicatiunea lor daca nu chiar scuza. cunosc acuzatiunile puerile ce s-au adus lui Caragiale. Fata de documente din care reiese furtul."Ai zeflemisit Egalitatea!" . e generoasa. nici de 79 . Copilarie e. pasiuni oarbe. scanteindu-i privirea de patrundere. Aceasta este cauza calomniei si a falsurilor. n-a intins mana nimanui si nu s-a plans niciodata de ingratitudinea acelora de care a depins soarta poporului roman. Rolul lui a fost de a contribui in parte la insanatosirea vietii noastre publice. operele lui Caragiale.. Si sa nu se invoce tineretea. Copilarie e. si traind din greu. spiritul lui Caragiale il prigonesc. Admiratiunea trece peste Carpati. nici demnitate? Si cand ma gandesc ca omul acesta a vegheat jumatate din noptile sale pentru a ne crea o dramaturgie originala. e entuziasta.Copilaria ar fi cel putin desinteresata! La calomniatorul Caion in tot ce-a facut. iar viata publica s-ar dezonora pana la salbaticie. Insala "Noua Revista Romana".... . ca geniul nostru este o rusine.. puterea si farmecul. El e o suma de vointe. cu probe de fapt. sa nu fie expus la discredit si la dispretul publicului.. Mai mult. framantand-o pentru a-i spori viata. s-ar infatisa critica cu aspectul. de sentimente. ar fi varsat in cadrul incercarii sale...uneori confruntandu-se cu calomnia. Un om insemnat. cand calomnia si falsurile sunt dovedite. cu cat talentul lui e mai mare. si animat si de alta dragoste. in admiratiunea si in fata romanilor! Si ce s-ar fi intamplat daca criticul impostor n-ar fi fost surprins? Ce s-ar fi intamplat daca nu adunam noi aceasta multime de probe? O mandrie a tarii ar fi fost vestejita. domnilor?. cel mult poate ar fi aruncat vreo scanteie de spirit. in confuziunea pasiunilor. domnilor. In asemenea descarcari. sa strangi de aproape toate cauzele care au determinat idealitatea autorului si natura intima a operelor. nu numai Caragiale infierat! Si ce idee si-ar fi facut strainii de noi romanii? Ca suntem un popor.. Dar in arta. Si pe acest om sa-l acuzi. Astfel. . ii descarca de partea banal-indiferenta si ii reduce la sufletul lor real-estetic. ar fi suras. ii rascolesc ura. pe Dandanache. si osteneala mai covarsitoare. dreapta sau nu. Simte un mizerabil interes de a-si potoli aceasta ura. sa le imprimi cu litere kirilice.trimite catalogul meu si de a va informa ca nu sunt editorul publicatiunilor d-lui Ionescu". iar nu de calcul. fagaduind a-l darui Academiei?. ii rotunjeste in mintea lui.. de credinte. spiritul profund si ascutit a lui Caragiale a denuntat sarlatania si usurinta. pe langa toate aceste raporturi. aceasta invidie.. cam pretentios... Lumina lui stinge acele slabute licariri. ca pe langa omul in sine. care ne sarbatorim pungasii. sa le ingalbenesti la lumanare. interes. ca gloriile noastre se intemeiaza pe jaf. caci astfel sub pretext de patimi politice. oricat de rea. Domnilor. a zugravit zapaceala si denaturarea spiritului national. nu e rautate ci iubire.opinia publica. ca si cum ai face un capitol din istoria nationala. Are interes evident sa para deja un scriitor insemnat.. pe Ipingescu. numai justitia te poate apara. Numai justitia este in stare sa salveze onoarea cuiva. Tineretea e gratioasa. domnilor.. sa anunti ca ai publicat deja trei volume in limba franceza? . Are un interes. patimasa. ci in el se insumeaza pornirile tuturor partizanilor. in literatura. El nu isi calomniaza nici personajele creiate de el. ce explicatiune usuratoare ar avea calomnia?. o critica estetica. ba ar fi contribuit la dezonoarea lui. s-a jertfit ei. etern-real.. Parca il vad retras intr-un colt. se poate face o critica.. Caragiale ar fi ramas senin.. si-a robit tot talentul si toata intelingenta lui pentru fala noastra a tuturora. au logica perversului. A munci din greu. cu dragoste si ii iaza. Raspunsul lui Caragiale n-ar fi rasturnat faptele concrete.si aceasta a voit . aspiratiunile lui. si oricat venin de mititel neputincios si rau. de murdara si de inversunata ar fi fost ea. Asa si-a studiat tipurile. Bunul lui nume trece peste hotarele neamului romanesc. Caragiale nu uraste pe Catavencu."ai batjocorit Constitutia!" . Un popor intreg admira pe Caragiale. in dramaturgia lui. uneori scapara si calomnia. Oricare fel de critica s-ar fi incumetat acuzatul sa incerce in contra lui Caragiale. slabute ca fosforescentele chibriturilor trase pe un perete. Ar fi ofensa adusa tineretii si tinerimii. Copilarie e. de aspiratiuni. proiecteaza o umbra groasa peste unele nume care nu merita sa traiasca. sprijinit de falsuri. Greselile unui tanar se resimt de inocenta si dezinteresare. Si nu copilareste cauta sa si-l satisfaca. de ura si de perversitate.. perversitate patima si egoism! Are interes evident sa para savant. si pus pe doua coloane. cu atat calomnia e mai odioasa si incercarea mai demna de asprimea legilor! A! Stiu. daca documentele sunt false si tu nevinovat. Da.. sa inventezi documente istorice?. ca si cum ar fi editate de un librar din Paris. si-ar fi saturat vanitatea si ar fi crescut enorm in consideratia lumii. iar nu capriciile inocente ale tineretii. inzestrat cu un temperament robust si cu un real talent. pe conu Leonida. de critica stiintifica. Ura personala a unui invidios?.

nu este just sa consideram ca e rau ceea ce poate fi bine utilizat. pentru ca pe langa osanda ce se cuvine vinovatului.. nici legiuitorii n-ar fi obtinut fara neintrecuta putere a elocintei . insa nu ne-au ramas prea multe date despre viata lui. De altfel nu cred ca intemeietorii de orase ar fi putut reusi in alt chip sa inchege in popoare acea multime ratacitoare. sa nu se mai lucreze sabii pentru soldati. daca nu ar fi convins-o vreun glas priceput. filozofia insasi. Elocinta este . chiar daca armele elocintei sunt sabii cu doua taisuri. sa-l jecmanim si de acest venit..teatrul lui care a inveselit si insanatosit. daca retorica este "stiinta de a vorbi bine" . eventual. De aceea... si pe care le-am formulat in scris in plangerea noastra. mai mult: insesi perceptele morale.? Ii produce ceva teatrul.. obiect de discutie pentru aceia care au redus retorica la puterea de a convinge. pe el!.. exista si doctori care folosesc otrava. Intr-adevar. cat si cand a zdrobit indrazneala lui Catilina? In timp de pace nu i s-au adus multumiri publice. s-a redus din puterea oratoriei. Cu rationamente de genul acesta. sa-l infatisam lumii ca pe un furt ordinar.. ei arata ca. parinte al lucrurilor si fauritor lumii. de celelalte fiinte. Dar ratiunea insasi nu ar fi atat de utila si nu ar fi atat de evidenta in noi. calatoriile si cheltuielile pe care a trebuit sa le faca cu adunarea probelor.. sa se hraneasca si sa treaca inot apele.definitie acceptata de noi . sa va ganditi la mijloacele intrebuintate de calomniator pentru a pipai bine gradul lui de perversitate: sa va inchipuiti suferintele morale ale calomniatului.oratorul trebuie sa fie in primul rand un om moral in acest caz trebuie sa recunoastem ca si retorica este utila. in impletirea de cuiburi. sa convingem pe toti ca e un scriitor de contrabanda. sa umble mai repede. care folosind elocinta aducatoare de pieire nu numai in cazuri particulare.pentru a nu ma opri la obiecte de pe pamant . se isca nu numai atacuri si tulburari populare. nici comandantii de osti nu vor fi utili. caci unii oameni obisnuiesc sa o atace cu inversunare si. si printre aceia care poarta cu nevrednicie numele de filozofi adeseori au fost descoperite cele mai grave nelegiuiri. oricat sunt de nobile prin natura lor. Dar termin. caci uneori ele se prabusesc peste locatari... unele sunt prevazute de la nastere cu arme si gasesc aproape de-a gata hrana... Caci vedem necuvantatoare cu corpuri care ne intrec prin marime. cel dintai. daca nu am putea reda prin cuvinte cele concepute cu mintea. Si cand Caragiale sta resemnat la o parte. cinstea cea mai mare care se acorda comandantilor victoriosi in razboaie? Un discurs nu alunga oare de multe ori teama din sufletele inspaimantate ale ostasilor? si nu invata pe cei care au de infruntat atatea primejdii in lupta ca gloria este preferabila vietii? Dar lacedemonienii si atenienii nu ma impresioneaza mai mult decat poporul roman. robustete. Platon spune ca fac promisiuni asemanatoare.. ci si inaltarea geniului lui.. . in alcatuirea de culcusuri.. chiar in Atena unde oratorul este oprit sa utilizeze pateticul. nici. ca ele stiu. Quintilian a fost deosebit de apreciat de contemporani ca si de generatiile urmatoare "Urmeaza sa discutam problema utilitatii retoricii. in sfarsit. . este Quintilian. sunt si vatamatoare uneori? Insa ce va nega oare vreodata ca vestitul Appius Caecus a zadarnicit. Sa refuzam si hrana. fara invatator. care a avut un deosebit respect pentru oratori. ba 80 . Dar aceste chestiuni pot constitui. Si.. Cine nu stie ca focul. au tulburat sau chiar au distrus state. Ba. decat prin darul graiului. Cele mai multe se apara de frig prin insusi invelisul propriului lor corp. din instinct.. acel zeu. caci graiul ne deosebeste. vedem ca au mai putina nevoie de ajutor venit din afara. Dimpotriva. in cresterea si in recunoasterea propriilor pui. rezistenta ori iuteala. sa nu mai intram in locuinte. dar chiar razboaie inversunate. Un alt mare orator. cinstita si demna. in sfarsit folosirea elocintei este cu atat mai mare cu cat ajuta minciuna impotriva raului. Si pe Socrate il acuza comicii ca invata pe altii cum devine buna o cauza rea si despre Tisias si Georgias. sa-l izbim. sa-l patam. pentru care si-a jertfit viata intreaga! . mare e insa truda oamenilor pentru toate acestea: deci pe noi ne-a daruit in chip deosebit cu ratiune si a avut grija ca prin ea sa ne faca asemenea zeilor nemuritori. folosesc pentru acuzarea oratoriei tocmai mijloacele artei oratorice. se iau cele mai rele hotarari.ca oamenii sa se supuna de bunavoie robiei legilor.ratacirea multora care n-au inteles ca viata unui popor atarna nu numai de dezvoltarea lui materiala.soarele si luna. apa. datorita inselatoriei. nici magistratii. un volum la Academie. ceea ce este rusinos. si traieste din munca aspra. acesteia sunt condamnati uneori oameni buni. pacea rusinoasa oferita de Pyrrhus? Sau elocinta divina a lui M.spun ei . rugandu-va sa nu pierdeti din punct de vedere cine e calomniatorul si cine e calomniatul. Tullius n-a fost pe gustul poporului atat cand a vorbit impotriva legilor agrare. totusi au mai mare putere in formatarea caracterelor cand stralucirea cuvantului pune in lumina frumusetea fondului. nici medicina.Caragiale a prezentat chiar in anul acesta. sa acordati despagubirile ce se cuvin nevinovatului. oratoria a fost alungata din statul lacedemonienilor si ca. Si acestora li se adauga exemple luate de la greci si de la romani si sunt insirati oameni. din aceste motive. domnilor. caci adeseori aduce boala. dar chiar in probleme publice. caci aceleasi arme le poate folosi un talhar. prin forta sa oratorica. sa comitem falsuri.sa-l calomniem. forta. prin nimic nu a deosebit pe om de celelalte fiinte muritoare.. pe Hercule.aceea care scapa peraufacatori de la pedeapsa. inscris cu majuscule in istoria retoricii. fara de care nu ar putea exista viata si . cele mai de seama astre. mai mult decat inteligenta sau gandirea.

poate. ce am putea considera mai demn de atentia si de osteneala noastra? Prin ce am dori sa depasim pe ceilalti oameni. daca ne vom gandi de unde a pornit arta oratoriei si pana unde s-a ridicat.chiar in strangerea de provizii pentru iarna. este strans legat de evenimente majore ale istoriei noastre petrecute intre anii 1848-1890: Revolutia de la 1848. precum pe noi ne para Poarta si ne invinovatea ca am tradat interesele imperiului. aci se reclama patriotismul. aceasta ne-a adus in trista necesitate ca. suntem natiune de sine statatoare.. Ne intrebati acum ce suntem? Suntem in stare de rezbel cu turcii. In acest mod. Kogalniceanu s-a afirmat ca unul dintre cei mai de seama oratori ai tarii. ca am rupt buna-credinta. nu m-am ingrijit de loc de notele lui Savfet-pasa(aplauze). pot zice. sa declaram si noi la randul nostru ca.] In starea de rezbel cu legaturile rupte ce suntem? Suntem independenti. pe oamenii lipsiti de grai ce putin ii ajuta sufletul. daca nu tocmai prin ceea ce omul insusi intrece pe celelalte fiinte? Adaugati ca nici o arta nu rasplateste mai din plin munca. Aceasta se vede limpede.ca fulgeri si tuni?" Numele lui Mihail Kogalniceanu. eu nu voi sa fac procesul Turciei. legaturile noastre cu Inalta Poarta sunt rupte si..cum s-a spus despre Pericle . ori in crearea de substante care nu pot fi imitate de noi .. fiindca noua noastra conditiune cu definirea independentei noastre intr-un mod mai determinat si mai absolut trebuie sa fie acceptata de Europa. noi nu am zis-o niciodata. de secole. la interpelarile d-lor Stolojan si Falcoianu.] (Aplauze). nimeni nu compteaza cu mortii (Aplauze prelungite). nu cred ca un singur roman va mai consimti ca Romania sa reintre in pozitiunea ei de mai inainte. d-lor. d-lor.vorbesti sau pledezi ci . si mai cu deosebire urmarit de la 1848 incoace? Mai intai de toate d-lor. nevoind sa intre in intelegere cu noi spre a preface acele legaturi sui-generis.. Sultanul nu a fost suzeranul nostru. D-lor. In sfarsit. pe care ne credea slabi.cum e ceara sau mierea . Noi trebuie sa dovedim ca suntem natiune vie. Aceasta este ceea ce ne-a adus pe noi in trista necesitate de a indrepta armele noastre in contra armelor turcesti indreptate asupra noastra. contributia unei ratiuni oarecare. Rezultatul a dovedit aceasta. pentru ca Turcia slabea din ce in ce mai mult. nu am cea mai mica indoiala si frica de a declara in fata reprezentantei nationale ca noi suntem o natiune libera si independenta (Aplauze indelug repetate). Asadar. si care au fost. daca zeii ne-au harazit un dar mai bun decat cuvantul. unul din marii retori ai Romaniei. 81 . dar foarte mult m-am ingrijit de acele cuvinte zise la tribuna parlamentului din Londra ca Romania face parte integranta din Imperiul otoman si ca armata otomana poate trece Dunarea. Insa era ceva. pretentiunile Turciei in contra noastra. sa ne facem intrebare: ce am fost inainte de declararea rezbelului? Fos-am noi independenti catre turci? Fost-am noi provincie turceasca? Fost-am noi vasali ai Turciei? Avut-am noi pe sultanul ca suzeran? Strainii au zis aceasta. oastea.intervine. Eu. Razboiul de Independenta si obtinerea independentei in 1877. Ei sunt datori sa vada ca au gresit cand au raspuns pururea si intr-un mod sistematic cu non possumus la toate cererile noastre. dar nu este oare frumos insusi faptul ca dintr-o inteligenta comuna tuturor si din cuvintele pe care le folosesc toti oamenii obtii atata lauda si glorie incat faci impresia nu ca . rau definita. au recunoscut ca suntem dezlegati de legaturile noastre cu Inalta Poarta si ca acele legaturi sunt rupte mai intai de catre Inalta Poarta. ci. trebuie sa dovedim ca avem cunostinta misiunii noastre. (Aplauze) Insa d-lor. aci se reclama sange rece. Incercarile Turciei. aci se reclamaprudenta. Aci este cestiunea. si care astazi iau parte in parlamentul otoman. rezistenta Turciei ni s-a manifestat mai cu seama in acesti din urma 20 de ani. Unirea de la 1859. Ca avocat si om politic. dar aceste fiinte fiind lipsite de grai sunt numite mute si lipsite de ratiune. desi e de natura divina! Deci. aci se opreste travaliul nostru? Aci se opreste misiunea noastra? Am ajuns la scopul urmarit nu de azi. [. daca nu mai erau de folos pentru noi. cat pentru mine. hibrida si jignitoare [. niste legaturi care erau slabe cand romanii erau tari. trebuie sa dovedim ca suntem in stare sa facem si noi sacrificii pentru ca sa pastram aceasta tara si drepturile ei pentru copiii nostri. caci in fapt nu se puteau face. sa conduca prin sfaturi senatul. au recunoscut ca suntem in stare de rezbel. [. asemenea si noi am facut recurs la tun si tunul nostru raspunde tunului otoman (Aplauze). Caci nu amintesc cat este de util si cat se cuvine ca un om corect sa-si apere prietenii.. sa-si atraga poporul. Erau niste legaturi sui-generis. si inca mai poate inainta. si Camera. niste legaturi care erau tari cand romanii erau slabi (Aplauze generale). nu mai erau de folos nici pentru Turcia. Aceste cuvinte m-au ingrijit. si Senatul. cel putin se repetau necontenit si mai mult in scris. cand va fi ca pacea sa se faca.] D-lor. caci mortilor nimeni nu le poate ajuta. cultura foarte vasta si talent oratoric. aceasta este treaba oamenilor de stat si care sunt in guvern. Insa. daca in adevar nu sporeau. care nu mai sunt ale secolului actual si care. (Aplauze). d-lor deputati. si aceasta misiune in momentele de fata este incredintata fratilor si fiilor nostri care mor la hotare (Aplauze prelungite). si numai cand slabea socotea de cuviinta a-si arata puterea catre noi. Noi nu am fost vasali. Dar ce sa facem? Sa stam morti? Nu.. acum incep greutatile. fiindca tunul rationeaza si pune in aplicatiune amenintarile cuprinse in nota din 2 mai a lui Savfet-pasa. calitatile personale fiind o uriasa putere de munca.

[. Totul depinde de faptul ca ritmul progresului sa fie asigurat. sa-si asume raspunderea unor insarcinari politice. d-lor: voim sa fim independenti. Alocutiune Nicolae Titulescu In interesanta lucrare a lui Woolf "International Government". pentru ca voim ca la gurile Dunarii de jos sa fie un bulevard in contra rezbelului. (Aplauze).. fara sa-l zdruncinam. fortei care imprima miscarea. Voltaire et id genus omne. inainte de constituirea Societatii Natiunilor. Daca am vrea sa miscam un obiect catre un punct determinat. Astfel n-as putea intelege cum de nu s-ar putea disciplina fortele antagoniste care actioneaza in lume. Poate ca in lume nu e inca pace. "In prima categorie vom cuprinde.] Inca o data va declar.. pentru ca raman in permanenta legati de mentalitatea din trecut. ci in pas lent ca sa lase timp gandirii sa cunoasca atat miscarea cat si tendinta conditiilor. tind spre absolut. Rezistentei la frecare ii corespunde organizarea pacii prin legile internationale. transpunerea sa in materia se poate infaptui numai tinand seama de toate elementele dependente care conditioneaza comunitatea umana la un moment dat si sa recunoasca. Va marturisesc de asemenea ca credinta mea in existenta acestei a treia grupe de care pomeneam . iar nicidecum ca sa ingrijim. trebuie sa dovedim ca.. ii corespunde necesitatea de a situa legea internationala recunoscuta. in acelasi timp. ca desi orice ideal este in sine o realitate in devenire.este confirmata de faptul ca ii vad pe acestia expusi la atacuri atat din partea idealistilor cat si din partea realistilor de astazi. nu este pentru ca sa nelinistim pe vecinii nostri. Va marturisesc ca raspunsul meu la aceasta intrebare este cu totul afirmativ...[. 4) timpul.. de ce factori ar trebui sa tinem seama? De patru: 1) rezistenta la frecare. aceea a "idealistilor infaptuitori". sa-l redau pe scurt: "Fiecare din noi s-a nascut sa fie "realist". pe care si guvernul. in directia aceasta realizarea este deja conturata iar drumul ca si parcurs. ca legea triumfului oricarui ideal este legatura sa constanta cu timpul. eliminarii fortei contrare care ar putea impiedica miscarea initiala. siliti. si tara intreaga o doreste sa o vada cu o ora mai inainte (Aplauze prelungite). ca legaturile noastre cu Poarta sunt rupte. In a doua categorie se situeaza Socrate. pe langa acei domni care scriu articole de fond din ziarele noastre. [. Pacea este in realitate un fenomen de miscare. Ma rezum. Ea este ceva viu care se infaptuieste treptat. Dinamica pacii este supusa acelorasi legi. Pacea este numai un scop. care nu mai au ratiunea lor de a fi. Noi voim sa fim bine cu toate puterile si cu Rusia. si chiar cu Turcia. 3) eliminarea oricarei forte care ar putea impiedica miscarea. d-lor. Ei trebuie sa recunoasca. Pilat din Pont si altii. pe creatorii actualei organizatii a pacii . daca voim sa fim natiune libera si independenta. adica gandirea. sa ne ocupam de natiunea noastra. si cu Turcia vom face legaturi noua. deasupra oricarei necesitati 82 . ca guvernul va face tot ce va fi cu putinta ca starea noastra de stat independent si de sine statator sa fie recunoscuta de Europa la viitoarea pace. de aceea. pentru ca nu voim sa mai patimim pentru greselile altora. ci mai degraba un sentiment de echilibru. asemeni ganditorilor puri.si in care cuprind. Pe langa aceasta mai constatam un fapt interesant si anume ca realistul de maine pledeaza aproape intotdeauna pentru un tel pentru care idealistul de astazi este luat in ras sau spanzurat". nu este pentru ca sa fim un popor de ingrijiri pentru dansii. deoarece ele confirma ideea ca omenirea merge inainte fara sa incerce aventura. si dv. insa omenirea merge in intampinarea ei. aparuta in timpul razboiului. exista un pasaj de care imi amintesc mereu si pe care. 2) forta care da nastere miscarii. de indata ce s-a pornit pe el. Cleon.. asa cum banuiti dv. Pacea nu este nici odihna. in numele guvernului ca noi ne privim ca in rezbel cu Porta. Inteleg prin acestia pe acei barbati care. M-am intrebat adesea dacs acestor doua categorii nu ar trebui sa li se mai adauge o a treia. o directie! Dar. sa aratam ca suntem o natiune hotarata sa ne ocupam de noi.] iar nu sa ramanem in acele legaturi ca pana astazi. ingaduiti-mi. dar sunt. mi se pare ca n-ar trebui sa produca in nici un caz un sentiment de confuzie. din contra. totodata. Aceste atacuri atat de diferite sub raportul cauzelor si totusi atat de concordante sub raportul telurilor si concluziilor. pe Trasimac. si inca mai mult decat pana acum. Primii ii acuza ca n-au realizat nimic. si cu Austria. iar ceilalti le imputa ca ar fi vizionari si ca substituie realitatilor politice cuvinte condamnate pentru totdeauna sa ramana fara rezultat. de dezvoltarea bunei stari morale si materiale. ii corespunde cea mai mare forta a lumii.. sa ne ocupam de dezvoltarea ei. Platon. fie un "idealist insuportabil" cei din urma fiind usor de recunoscut dupa manifestarile lor ciudate". nici delasare. ca sa nelinistim pe cineva.] Asadar. pentru ca voim sa traim cu viata noastra proprie.

stau marturie a infaptuirilor precise si foarte inaintate a unei multilaterale si active comunitati internationale. insa cu conditia de a ne patrunde de semnificatia . pe care si-a dat-o lumea in ultimii zece ani. si de a ne supune marilor obligatii pe care ele ni le impun. ne-a adormit intr-o multumire deplina. Este o metoda mai sigura decat de a ne asculta pe noi insine.subiective. reprezinta si inceputul si sfarsitul. in sistemul ritmului va putea aduce contopirea intereselor contrarii care caracterizeaza evolutia. si pe cea a idealistilor. ramane. nu este mai putin adevarat ca privita din punct de vedere international. 83 . ne complacem prea mult in psihologia fauritorilor de lumi noi. in actuala situatie din lume elemente care ar putea asigura un progres normal al relatiilor dintre oameni spre acel stadiu in care forta brutala isi va pierde din ce in ce mai mult preponderenta in reglementarea conflictelor dintre natiuni? Sincer. a internationalizat lumea care a pornit razboiul cel mare. Pentru a impiedica razboiul ca fenomen social. o contradictie izbitoare intre realitatea social-economica si conceptia politica. nici Societatea Natiunilor. economic si social. Aceasta este esenta Pactului Societatii Natiunilor. initiativa celor interesati. Vom cita numai cele mai importante argumente. Pe de alta parte. Ele sunt rezultatul unei lungi evolutii si. Din acest punct de vedere putem fi linistiti si in privinta completarii pe care o reclama aceasta organizatie: de indata ce razboiul a fost ingradit ca institutie legala. trebuie sa incepem prin a-l desfiinta ca institutie legala. urmareste sa puna capat acestei contradictii. care singur. care activeaza in parte alaturi de administratiile de stat. asa cum au fost expuse de cei mai buni vorbitori. daca consideram ca nu-i puteam opune acestuia decat fragilitatea unor creatii pripite. Esti de-a dreptul surprins sa constati cat de mult. organizatii permanente de export. in sfarsit. In ce masura a fost atins acest scop. pana acum? Pentru a ne da seama de aceasta sa cercetam deopotriva critica realistilor de astazi. Pe plan politic ele reprezinta organizatia juridica a unei comunitati internationale cum a existat si inainte in domeniul cultural. ii scapa de sub influenta. In orice caz. cu atat mai mult cu cat se infaptuise separarea dintre stat si biserica. nici un stat nu poate recurge la razboi mai inainte de trei luni de la data publicarii raportului. Nazuinta catre centralizare corespundea unei mari necesitati. Daca privim lucrurile sub acest aspect. Din punct de vedere politic. factor comun. factorul politic. fie Consiliului Societatii Natiunilor. inceputul uneia noi. daca cel mai important factor psihologic. Sa le analizam afirmatiile. timpul. Acorduri in cele mai variate probleme. care era situatia in lumea internationalizata in atat de multe privinte? Lumea care nu mai recunostea frontierele. Insa evenimentele ne-au rapit brusc aceasta iluzie. in parte independent de acestea sub forma de Congrese sau Conferinte. In felul acesta vom intelege mai usor si mai exact necesitatea reluarii vechiului proces prin care lumea contemporana se grabeste sa considere ca ceva terminat. lumea capata mai multe perspective pentru ea insasi si manata de o crescanda comunitate de interese. Presupun ca latura tehnica a problemei este cunoscuta si de aceea ma voi multumi sa amintesc doar ca orice litigiu care ameninta sa rupa legaturile dintre doua state. Exista. in zilele noastre si sub ochii nostri. nici pactul Kellogg. nu va ingadui razboiul". substanta vie care sa umple golurile ramase. Spre acest prim ideal trebuie sa tinda noile legi internationale despre pace. in dorinta de a efectua schimburi de marfuri cat mai numeroase. era impartita in state considerate niste puteri absolute si nelimitate. fie unei comisii de arbitraj. oricare ar fi forma pe care ar imbraca-o aceasta. la izbucnirea razboiului. gaseste in creatiile juridice si abstracte. in sine. ceea ce ar putea sa reprezinte numai o realizare istorica. Astfel a luat fiinta. ca un atribut nelimitat al suveranitatii. nici vreun alt pact similar. aceasta conceptie asupra statului aduce cu sine dreptul de a purta razboaie. cu constitutii si guverne proprii. Ce inseamna aceasta? Ca ne-am inselat cu privire la orientarea acestei miscari? Nicidecum! Ne-am inselat doar asupra presupunerii ca o astfel de comunitate internationala si-ar fi putut asigura singura existenta. Din aceasta contradictie a iesit razboiul cel mare. Orice am spune. nu reprezinta inceputuk unei noi randuieli a lumii sau sfarsitul celei care a fost. critica pe care au provocat-o noile legi. suntem in masura sa intelegem mai bine. De la razboiul cel mare incoace. Ca urmare a acestei intelegeri partiale a situatiei ne gasim adesea neinarmati in fata valului crescand al scepticismului nimicitor. fiind international.a realizarilor dobandite. trebuie supus spre judecare in mod obligatoriu prin intermediul Societatii Natiunilor. Suntem prea dispusi sa consideram realizarile de pace din ultimii zece ani ca lucrari care. in consecinta. mai ales pentru ca ea asigura statului o deplina independenta fata de acele corporatii autonome prin care fortele reprimate ale trecutului ar fi putut sa mai apara. mai mult sau mai putin artificiale. Organizatia internationala a pacii. Aceasta conceptie era totusi o victorie a libertatii fata de atotputernicia feudalismului.as spune de valoare simbolica . Aceasta din urma va incerca sa mijloceasca o intelegere intre cele doua parti. constiente de sine. cred ca da. Aceasta comunitate ajunsese atat de lozinca ei: "Capitalul.

fara deosebire. asa cum rezulta el din prevederile Pactului Societatii Natiunilor. Prin Conventia de la Paris s-a remediat prima greseala care se imputa Societatii Natiunilor. si nici vreo solutie pentru orice litigiu. Pactul Briand-Kellogg sau Conventia de la Paris. Si totusi putem spune ca 10 ani de practica sunt suficienti pentru a permite o apreciere mai buna decat aceea pe care o formulam despre lucruri care au o vechime de numai cateva luni. c) Obligatia de a nu se opune in viitor masurilor luate de Societatea Natiunilor pentru evitarea razboiului. care nu accepta sa supuna litigiul hotararii Societatii Natiunilor. imi permit sa va expun. Zece ani nu insemneaza nimic intr-un proces de dezvoltare. poate servi ca baza pentru o pace durabila.Statele declara solemn in numele popoarelor lor ca condamna razboiul ca metoda de rezolvare a conflictelor internationale si renunta la el atat timp cat el reprezinta un instrument de politica nationala in relatiile dintre ele. Dar aceasta dupa expirarea unui termen de trei luni. Al patrulea caz este acela al unui conflict intre un stat membru al Societatii Natiunilor si un stat nemembru. Societatea Natiunilor are la activul sau o activitate de peste 10 ani. problema consta in a desfiinta razboiul ca institutie legala. Aceasta este esenta tratatului care s-a semnat la Paris la 27 august 1928 si care este cunoscut sub numele de Pactul Kellogg. intr-un asemenea caz Consiliul nu intervine iar pactul nu interzice razboiul. nimeni nu este inclinat sa acorde Pactului Kellogg circumstante atenuante si nimeni nu se sfieste sa considere aceasta noua incercare drept un act a carei valoare nu va depasi niciodata caracterul unei bunavointe si care. Al doilea aspect interesant pe care trebuie sa-l semnalam este ca pactul Societatii Natiunilor este mai bine vazut de ei decat pactul Kellogg. dar merg pana intr-acolo incat amintesc in mod elogios de pactul din 1924 care are si el o vechime de 5 ani. Ele sunt atat de numeroase si de asemenea amploare ca in curand se va constata ca este foarte redus domeniul in care razboiul este cu adevarat desfiintat prin pact. patru zunt cazurile in care razboiul continua sa existe ca institutie legala: primul este acela in care un stat declara razboi in temeiul unui arbitraj. caci 84 . o parere diametral opusa. Pactul Societatii Natiunilor nu exclude razboiul in toate cazurile.invechita astazi . practic vorbind. In acest caz pactul prevede ca statele isi rezerva dreptul sa actioneze asa cum vor crede de cuviinta pentru mentinerea dreptului si justitiei. Conventia de la Paris insemneaza nici mai mult nici mai putin decat renuntarea la razboi in cele patru cazuri pentru care pana acum a existat o reglementare legala. In acest caz statul membru este liber sa aleaga calea razboiului. b) Extinderea renuntarii la dreptul legal de a purta razboi si la statele care nu sunt membre ale Societatii Natiunilor. deoarece Consiliul n-a putut ajunge la o hotarare adoptata in unanimitate sau Adunarea n-a votat o rezolutie cu majoritatea necesara.si aici ma refer la cei mai severi dintre criticii realisti . Pe de alta parte. in care pactul din 1919 n-a reusit sa limiteze dreptul legal la razboi. repet. cu majoritate necesara impotriva unuia sau a mai multor state. dar nu exclude razboiul ca institutie legala in cadrul dreptului gintilor. Factorul timp joaca un rol atat de puternic . micsoreaza simtitor pericolul de razboi. Pentru marea majoritate a Natiunilor care sunt in acelasi timp si semnatarele celor doua pacte.se bazeaza pe faptul de a fi stabilit un punct de vedere a carui autoritate se va impune oricarei actiuni viitoare. tradus in limbajul dreptului international. Daca retinem toate acestea putem mai bine aprecia ce ar insemna din punct de vedere practic si juridic nu pactul Briand-Kellogg sau pactul Societatii Natiunilor. Pactul Kellogg poate fi deci invocat inaintea Consiliului Societatilor Natiunilor sau a Arbitrajului de la Haga ca sa se combata dreptul legal la razboi. poate influenta razboiul ca fenomen social si ca legislatia internationala. Acest torent de vorbe de o uimitoare simplitate cum este considerat de unii Pactul de la Paris. in anumite conditii exprese. urmatoarele obiective practice: a) Interzicerea razboiului pentru membrii Societatii Natiunilor in cele patru cazuri. insemneaza. care nu s-ar supune hotararilor luate). de la care nu se va putea abate nimeni. Deoarece pentru moment. Critica pe care realistii de astazi o aduc Societatii Natiunilor se poate grupa in doua puncte principale: Pactul ingreuneaza izbucnirea razboiului. In acelasi timp se admite ca meritul nepieritor al acestei incercari . Al doilea caz este acela al unui stat care recurge la razboi. nu poate fi considerat un progres. in aceasta privinta. Aceasta realitate este interesanta insa explicatia psihologica este mai importanta. ca atare". al unei hotararia Consiliului sau al unui raport unanim a acestuia (sau al unei rezolutii votate de Adunarea generala a Societatii Natiunilor. Si aceasta in ciuda greutatilor ivite cu definirea notiunii de agresor. luate separat.incat acestia nu numai ca recunosc ca crearea unei comisii permanente de arbitraj international. Dupa parerea juristilor. legata de sistemul de acorduri. ci alaturarea si suprapunerea acestor doua intelegeri. Ce spun realistii de astazi despre aceasta noua organizare? Primul aspect important este ca recunosc ca rezolvarea problemei razboiului ca institutie legala. Acestea sunt ceea ce s-ar putea numi carentele pactului Societatii Natiunilor. pe care se silesc sa le indice cu precizie. Al treilea caz se produce cand "un diferend intre parti este considerat de una din ele ca apartinand dreptului sau intern si este confirmat de Consiliu. pactul nu contine o solutie obligatorie pentru rezolvarea litigiilor internationale.

Si aceasta nu pe timp limitat. In privinta primei obiectii. nici in viitor. Dar. ea n-are nevoie de apararea mea. fie ca o sanctiune a colectivitatii impotriva acelora care au incalcat legile recunoscute. deoarece. razboiul ramane valabil fie in cazul legitimei aparari. ca. violarea tratatelor de una sau mai multe din puterile semnatare si. Organizarea ei nu trebuie adusa mereu in discutie. Dar daca Pactul Kellogg.16 din Pact. prin judecatorul pe care il prefera sau daca ar inlocui dreptul stabilit de comunitatea internationala cu propiul sau drept? Departe de mine gandul de a combate critica formulata impotriva permanentei evolutii. in privinta aplanarii pasnice a conflictelor. In afara Societatii Natiunilor si impotriva ei se realizeaza numai dinamica prabusirii. Dimpotriva. Acum 10 ani. la aplanarea pe cale pasnica a tuturor problemelor juridice si la executarea aproape singura a deciziilor pronuntate. conform legii evolutiei. Daca compar opera practica a organizatorilor de azi ai pacii cu critica pe care realistii de azi o aduc acestei opere. drept crima. fara deosebire. Da la semnarea Conventiei de la Paris. notiunea de arbitraj in relatiile internationale isi croieste un drum din ce in ce mai larg. este adevarat ca Pactul Kellogg.daca exista o solidaritate legal organizata in vederea unei actiuni. prin noi eforturi. ca nu exista un conflict latent sau unul deschis. crezand ca slujesc pacea ca 85 . trebuie sa actionam in interesul Societatii Natiunilor si in limitele normelor ei constitutive. caci riscam sa pierdem si putinul care s-a obtinut. nemultumitul de maine este substituit nemultumitului de azi. neavand curajul sa-l declare nelegal. tinand seama de posibilitatea si de jocul rezervelor si nu exista o instanta recunoscuta pentru aplanarea conflictelor de natura politica. De altfel si criticii recunoscuti. sub forma unei actiuni politice a tuturor statelor. Daca spun aceasta. mai putin inca. in privinta renuntarii la dreptul legal de a purta razboi. sunt de acord sa recunosc. nu sunt cuvinte goale si rasunatoare. el trebuie completat la randul lui. eu aleg pe prima. Si asa mereu. deoarece atat retragerea cat si denuntarea nu sunt prevazute in Pactul Kellogg. care pe de o parte nu a fost desfiintata nici in viata individului izolat. problema dreptului de a declara razboi. se va ajunge. Intre o organizare defectuoasa pentru mentinerea pacii si razboi. se spune: nu exista rezolvare obligatorie si legala pentru toate problemele juridice. Unui razboi purtat in numele dreptatii. a tratat destul de timid aceasta problema. Trebuie sa recunoastem ca in ciuda pactului Kellogg. nici inchipuit. lasa in seama timpului sa precizeze conditiile justitiei obiective.16 al Pactului. In cadrul acestor limite. Este o satisfactie sa constati ca propunerile comitetului de securitate si arhibraj. Imi exprim profunda convingere ca razboiul niciodata. Precizez "pentru un moment". gratie eforturilor care au dus la incheierea protocolului din 1924. pe care o reprezinta institutia de la Geneva. asa cum s-a hotarat intr-a noua Adunare generala. fara sfarsit. ca in toate cazurile ar fi stingherita din cauza calitatii necorespunzatoare a dreptului pe care este nevoita sa-l aplice. Unde am ajunge daca fiecare din noi ar substitui judecatorul fixat de comunitatea internationala. Ca sa asezam relatiile internationale pe baze juste si folositoare asa cum este de dorit. care formuleaza astfel de obiectiuni. Ea este rezultatul unei intelegeri intre 54 de state. nici in realitate. cu toate legile internationale pe care le-a randuit omenirea in temeiul pactului Societatii Natiunilor si in urma activitatii neobosite a acesteia. cel mai eficace mijloc de a le asigura respectarea aplicarii. Eu nu pot sa admit ca nu exista o instanta recunoscuta pentru aplanarea conflictelor de natura politica. cuvintele pe care le-au adresat omenirii semnatarii pactului de la Paris. intrun razboi victorios. nu schimba cu nimic reglementarea pasnica a conflictelor internationale asa cum a fost stabilita prin Pactul Societatii Natiunilor. comunitatea internationala aducand pentru prima data in discutie. In cel mai bun caz. Pe de alta parte. totodata. ci pentru totdeauna. razboiul mai este posibil in trei cazuri: legitima aparare. Numai in cadrul Societatii Natiunilor si in cadrul legilor ei se poate realiza dinamica miscarii. recunoscute si exercitata de marea majoritate a statelor. Ele sunt realitati vii care inchid un ciclu din care se va forma un altul mai nou si mai larg. care alcatuiesc Societatea Natiunilor. nu va mai insemna rezolvarea unui conflict. atunci exista cel putin si o solidaritate din partea tuturor semnatarilor Pactului Kellogg de a nu se opune primei obligatii. se vor schimba numai datrele problemei. Ea s-a limitat atunci numai la posibilitatea de a ingreuna izbucnirea razboiului. necesitatea de a se acorda mai multa autoritate prevederilor art. a completat in mod fericit Pactul Societatii Natiunilor. dupa parerea multora. s-a ajuns la calificarea razboiului de agresiune. au fost primite favorabil si sunt considerate ca un progres efectiv fata de Protocolul din 1924. de a le impiedica. Iar dupa zece ani razboiul este pus in afara legii. Nu. nici acum. nu ma multumesc sa repet public o obligatie asumata legal. care nu este altceva decat realizarea celei de-a doua. sunt de acord ca. si care reprezinta. sustin ca nu poate exista un conflict. care sa nu-si gaseasca judecatorul pe baza unei legi internationale. Sunt insa critici care se ridica chiar impotriva acesteia: ca ar fi incapabila sa aplaneze conflictele si. asa cum o prevede art. Voi spune doar atat: Chiar daca Societatea Natiunilor ar avea toate lipsurile care i se reproseaza tot n-am putea s-o inlocuim cu altceva. nu mai este posibila o alta alegere. pentru moment. Cinci ani mai tarziu. ii va urma un alt razboi in numele dreptatii. pe calea arbitrajului. Cei din urma pun justitia subiectiva mai presus de toate si. constat ca cei dintai pun pacea mai presus de orice si. dar absolut niciodata. problema rezervelor poate stanjeni sistemul de arbitraj international in privinta chestiunilor de natura juridica. Cu ce pret? Cu un pret neinchipuit de mare pe care trebuie sa-l plateasca toata omenirea pentru interesele personale ale unuia sau mai multor dintre membrii ei. in sfarsit.

Daca insa realistii de astazi recunosc. ele pot fi dirijate in asa fel incat sa aiba conjuctura actuala. pentru ca nu desfiinteaza suveranitatea fiecarui stat si nu alunga sentimentul national? Cat timp nu se reglementeaza aceste probleme fundamentale. ci sa arunci lumea in haos si anarhie. mai ales sub influenta ultimei legislatii pentru organizarea pacii? Pentru acel care vrea numai sa auda. sunt: legea. Iar atunci cand ti se pare ca traieste din plin. asupra careia isi exercita influenta. adica o oarecare competenta proprie guvernelor in baza dreptului international. puterea. conform conceptiei lor. deoarece razboiul. in lupsa ei pentru pace. nici ca o realitate. Nu este in intentia mea sa comentez preocuparea juristilor din sec. La un moment dat cand miscarea inainteaza atat de incet incat ai impresia ca bate pasul pe loc. ci numai pe o asociatie de state. care-si iau obligatia de a se supune legilor stabilite de ele insile. care este menit sa modifice psihologia umana. intocmite. tot atat de bine. dimpotriva. victoria sau ruina. mai independenti decat politicienii isi dau toata silinta sa-si adapteze stiinta lor noilor realitati. autoritatea. Nu vreau sa ma opresc la obiectiunile pe care o astfel de conceptie le trezesc juristilor progresisti pentru care suveranitatea reprezinta doar autoritatea de a se putea misca liber in limitele fixate de drept. aceasta inseamna ca sunt oameni in care se perpetueaza fortele trecutului si in care se dezvolta lent fortele care pregatesc viitorul. Prin urmare. distrugerea sentimentului national.si nu numai o parte din ele vor fi fost infaptuite. prin introducerea treptata in constiinta a instinctelor sufletesti. care le poate aduce. si care au dobandit personalitate deplina. ele si-au plecat capetele. existenta unui adevarat drept international. este astazi indeobste considerata ca o vointa care se autolimiteaza in virtutea propriei sale independente. asa cum a faurit-o istoria. constituie o lume concreta. care neaga orice eficacitate organizatiei actuale. mai mult sau mai putin constient. in virtutea propriei lor suveranitati. Prin mijlocirea statului. a prezenta lumii drept un miraj ceea ce s-a obtinut prin eforturi comune ale tuturor statelor. Este interesant de remarcat ca actuala notiune de comunitate internationala se aseamana in unele privinte cu notiunea pe care o defineste Kant in lucrarea sa "Eseuri asupra pacii vesnice" in care demonstreaza ca pacea nu se poate sprijini pe un singur stat. care altadata era inteleasa ca o putere absoluta.niste realisti. nu exista loc pentru un suprastat. De fapt. Astazi ele toate. in ultimul timp notiunile clasice de suveranitate si independenta a statelor. fara deosebire. aceste trei elemente se proiecteaza pe arena internationala. conditiile si limitele primelor succese ale comunitatii internationale. cel putin. Dar pentru cel care poate sa vada. mai ales o lege de coordonare. De aceea dreptul international apare astazi. daca independenta statelor si sentimentul national nu pot si nu trebuie sa fie abolite. dar si inexact. se intemeiaza pe notiunea de stat. sa precizez conceptia pe care o au cei mai multi dintre politicienii de astazi. de cand vechile notiuni se ciocnesc cu realitatile. ele stau la fel de neclintite ca din totdeauna. in realitate. ingradit de timp si spatiu iar materia. in general. nu de dependenta. o participare folositoare. ca razboiul poate fi influentat prin legile internationale. Sa fie oare suveranitatea statelor o piedica in calea pacii? S-ar putea intampla. 86 . nu este numai periculos. se pare ca suntem condamnati sa ne consumam pasiunile pentru incheierea de tratate impotriva razboiului si veniturile pentru pregatiri de razboi. pentru idealisti exista un alt pericol acela de a fi intrebati asupra posibilitatii de aplicare practica a ideilor lor. Legile internationale create pentru organizarea pacii raspund acestei directive. Dar a face lumea sa creada. ci si a lipsi pe om de cel mai insemnat suport al individualitatii lui actuale. Lupta culturala trebuie sa slujeasca acestui scop. pentru ca nu cunoastem noua organizatie. Insa a recomanda in conditiile actuale abolirea independentei nationale drept leac pentru pacea vesnica. sunt leac pentru o pace vesnica. Ce au devenit. inseamna nu numai sa recomanzi o reteta. Desigur ca aceasta lupta culturala ne va dezvalui slabiciunile. Juristii. iar pozitia fiecarui stat in parte. incat unele minti se credeau indreptatite sa nege. bine inteles. este purtata cu vorba. nu este numai o imposibilitate. care ar trebui sa stapaneasca atunci. nici macar sub forma de proiect. Opera isi continua drumul si se va incheia atunci cand toate consecintele marelui razboi . ca de 10 ani. inca insuficient de conturate. As dori. Cele trei elemente care caracterizeaza comunitatile sociale. este rezultatul unei certe structuri social-politice. Suveranitatea statelor. fata de celelalte state o pozitie de independenta. Am nutrit intotdeauna o profunda simpatie pentru idealisti si recunosc cu placere ca in formulele lor generoase se oglindeste realitatea de maine spre care nazuim noi toti. Acesta este inlocuit printr-o asociere voluntara a statelor independente. care sa constituie o amenintare pentru pace. nimic nu este mai interesant decat eforturile depuse pentru a se gasi o tehnica adecvata dreptului international. ce sa mai spunem despre idealistii de astazi. pentru toti. idealistii se expun pericolului unic de a fi sustinuti sau atacati pentru ideile pe care le sustin. daca s-ar porni pe un asemenea drum. chiar daca o recunoastem sau nu. Nici cel mai intelept reformator nu este decat un individ. al XX-lea care trebuie sa gaseasca o alta formula pentru a inlocui constructia juridica a relatiilor internationale asa cum a fixat-o Grotius la inceputul secolului al XVII-lea. nu de subordonare. pe care le reprezinta noile legi de organizare a pacii. inadmisibila. Inlauntrul actualei organizatii a comunitatii internationale. creeaza conditiile psihologice pentru un nou razboi. asupra metodelor prin care inteleg sa le realizeze. Sa fie oare sentimentul national o piedica in calea pacii? Si asta este posibil. deoarece reactiile pe care le produce. fara exagerari.

daca noi negam eficacitatea legii internationale ca atare. aici este vorba de valoarea legilor internationale. dreptul international ca expresie a unei intelegeri intre puteri libere si egale. Fara indoiala una este legata de cealalta dar intotdeauna legislatia a avut intaietatea. care acorda caracter obligatoriu regulilor izvorate din solidaritatea lor. ele sunt simple realitati sociale transpuse 87 . Desigur. care sufera de aceleasi lipsuri care se reproseaza legilor deja existente? Intrucat aplicarea sanctiunilor dupa modelul vietii interne al unui stat. in afara de forta. care aveau ca scop sa puna in evidenta cauzele crimei. atunci la ce alta metoda s-ar putea recurge. Fiecare din aceste legi are conditii precise de care depinde realizarea. Insa. militar. si deosebit pentru fiecare participant si care nu poate fi. constituie sanctiunea. Aceasta ar insemna sa crezi ca sarcina. este sistematic subminata? Cum ar putea ele sa devina posibile. ceea ce le-ar dauna mai mult decat supunerea in fata legilor. trebuie create legi in diferite domenii: economic. daca a fost violata? Lipsa de sanctiuni? De ce fel de sanctiuni este vorba? Sanctiuni aplicate prin forta? Acestea sunt. ce alta lege internationala ar trebui creata. nici macar in viata interna a unui stat legea nu-si bazeaza autoritatea si eficienta pe aplicarea brutala a fortei ci pe solidaritatea creata de necesitatile sociale comune care in momentul cand devine constienta. Dar ca regula generala. Este adevarat ca ele nu au caracterul unei interventii automate. mai departe. Cum pot ele sa devina realitate. nici maine. confundata cu reactia prin forta. dupa modelul statelor nationale. Daca legislatia internationala nu-si va indeplini misiunea de a asigura pacea. pe de alta parte. prin cristalizarea celor care exista intr-o forma legala. a fost infaptuita prin niste simple iscalituri. Desigur ca nimeni nu-si inchipuie ca o pace vesnica se poate asigura pe pamant numai prin aceea ce s-a infaptuit pana acum. Insa daca aceasta din urma trebuie exclusa ca inadmisibila. nu este posibila sau ar putea fi aplicate numai prin legi care ar suferi aceleasi erori organice ca si legile deja existente. toate aceste legi pot fi elaborate numai intr-o colectivitate care crede in pace. care serveste de baza tuturor celorlalte pe care le dorim. obiceiurile. in conditiile actuale. Dar ar fi o ciudata eroare de metoda sa se creada ca studierea cauzelor razboiului ar trebui sa preceada abolirea acestuia ca stare ilegala in sine. insa. Nu cunosc o eroare mai primejdioasa sau o influenta mai nefasta decat supraestimarea puterii magice a eficacitatii legislatiei interne. Pe de alta parte s-ar putea contesta ca legislatia internationala este cel mai important factor in realizarea scopului urmarit? Inainte de a se trece la o alta intrebare. ci prin legi care pedepsesc crima ca atare. Legile interne. In interiorul statelor crima a fost starpita nu prin studii de criminologie. pe de o parte prin inmultirea relatiilor care-i stau la baza. ca expresie a puterii statului fata de supusii sai. nici azi. asa cum se petrece in interiorul unui stat. cultural. cauzele razboiului trebuie studiate cu grija si cautate masuri eficace de aparare. Cei interesati se supun la ceea ce se numeste lege din momentul cand ajung la convingerea ca este in interesul lor sa o faca. tratate nu sunt decat dovada unui drept preexistent. politic. si transpunerea ei in domeniul legislatiei internationale. financiar. desigur. Ambele grupe au un continut diferit. Ce se reproseaza legislatiei internationale? Posibilitatea de a fi incalcata? Dar care lege nu poate fi incalcata? Si de cand isi pierde o lege caracterul ei ca atare. codul penal a precedat studiul crimei ca fenomen social. E posibil asa ceva? Dar astazi nu ar fi el creat prin legi internationale. ci inlaturand cauzele care ii dau nastere. pe care omenirea este chemata sa o indeplineasca in decurs de cativa ani. mi se va raspunde: Cum poate legea. niciodata. Dar s-ar putea ajunge fara intarziere. o sursa unica: constiinta juridica a popoarelor. Sa recunoastem cel putin. spiritele ar reactiona. ca razboiul nu se poate ingradi facand legi impotriva lui. Aceasta este o conceptie indeobste recunoscuta. oricare i-ar fi cauzele sau scopul. Ea nu are inca o personalitate deplina. Nu se poate spune ca nu exista dintre acestea. Nu. Atat dreptul intern cat si dreptul international au. pentru ca daca nu s-ar supune. Suntem antrenati intr-un infernal cerc vicios din care putem scapa numai printr-un act al ratiunii sau printr-o catastrofa. Aceasta reactie se manifesta diferit de la caz la caz. cele mai eficiente si in vederea unor anumite scopuri ele sunt de neinlaturat. ca momentul este rau ales. pentru a justifica cele mai inselatoare concluzii. se exprima sub forma de legi. dar dreptul international manifesta tendinta crescanda de a se extinde la domenii care initial apartineau dreptului intern. suprastatul. Legile internationale nu sunt deci structural deosebite de cele interne. sa lupte impotriva revenirii razboiului.Legislatia care carmuieste astazi statele se poate imparti in doua sfere distincte dar unite totusi intre ele: dreptul intern. care se dezvolta ca orice alta grupa sociala. oricat ar fi ea de severa? In fond. Aceasta inseamna o superficialitate antropomorfa dusa pana la cel mai inalt grad. nicidecum. asadar. trebuie sa raspunda clar si categoric la aceasta. Intotdeauna si in toate formele societatii. dar ca nu se poate intreprinde nimic pe cale pasnica. Mi se va raspunde. daca increderea in legea fundamentala. daca nu aceea care desfiinteaza dreptul la razboi ca institutie legala? Desigur. Comunitatea internationala este la randul ei si o societate concreta care se misca intr-un ritm mai lent decat un stat de sine statator. ajungem la concluzia nu numai ca nu s-a infaptuit nimic.

lasati-ne sa ridicam necesitatea fizica la rang de necesitate morala. in sens invers. in sensul indicat de regulile care au fost acceptate pana acum. Cine poate sa ne dovedeasca aceasta? Istoria. credinta ferma in tot ce s-a realizat". este adevarat ca ea reprezinta o lege a naturii. in momentul cand recunoastem ca aceasta nu reprezinta altceva decat fapte sociale transpuse in constiinta. sau in cadrul statului. "Prudenta fata de realizarile noi. ea se si intreaba daca aceasta dorinta va putea deveni vreodata o realitate durabila. in domeniul nelimitat al luptei pentru idei. De ce ramane gandirea in urma? Pentru ca ea este ingradita de tot ce a inradacinat adanc in ea. Pentru ca evolutia se infaptuieste prin mase. omul trebuie sa-si indeplineasca misiunea care ii revine. pentru a satisface inclinatia naturala a omului spre lupta. Conducatorii statelor nu si-ar fi indeplinit misiunea daca n-ar fi recunoscut regulilepe care constiinta publica le-a cerut cu hotarare. Dar. Este razboiul de temut. in momentul cand avem nevoie in cel mai inalt grad de fortele care au descoperit aceste fapte si care lucreaza la fixarea lor in constiinta. nu moartea. Dar nimic nu poate fi efectiv realizat atat timp cat nu vom recunoaste semnificatia deplina a tot ce am realizat pana astazi si atat timp cat nu suntem patrunsi de importanta legii fundamentale a dinamicii pacii. Istoria expune doar simpla legatura dintre conflict si solutionarea lor pe calea armelor. Viitorul trebuie sa fie opera noastra! Pentru a putea infaptui aceasta. ori de unde am luat-o. Eficacitatea unei legi oarecare. Si totusi gandului ii revine obligatia de a indeparta din aceasta mostenire care trezeste in noi sentimente contradictoriica speranta si teama. ci inseamna a lua contact cu unica realitate vie care exista si care. sa prevada ce va fi. decat o campanie impotriva tuturor prejudecatilor. drumul pe care ne conduce natura. este considerata inexistenta. Dar ei si-ar incalca si mai mult datoria daca s-ar stradui sa creeze reguli care inca nu exista. Viata intreaga este o lupta. a tuturor superstitiilor. din aceasta nu se poate formula o lege a naturii. Din aceasta cauza opera rezista cu succes tuturor criticilor care i se aduc atat dintr-o parte cat si din alta. in constiinta publica de azi. deoarece diferite motive il fac de neinlaturat? Gandirea este aceea care trebuie sa faca si pe politician si pe omul de stiinta sa-si uneasca mainile in aceasta cruciada impotriva raului. orice am incerca un destin de neinlaturat? Gandirea trebuie sa cerceteze de ce ar trebui sa fie asa. lasati-ne sa transformam opera de necesitate. care spune: lasati-ne sa ne incercam posibilitatile sa parcurgem cu ratiunea. pentru ca se crede ca poate fi incalcata fara nici un pericol. In ceea ce priveste lupta insasi. nu prin indivizi. ca dintre toate indeletnicirile proaste. tot ceea ce nu merge in pas cu ratiunea. Care este temeiul? Natura umana a carei lege este lupta. Este razboiul de temut pentru ca pare unora cel mai sigur mijloc de a obtine avantaje subiective? Gandirii ii revine sarcina de a dovedi ca in realitate este vorba de o amagire. sau mai ales care sunt in contradictie cu sentimentul general. un trecut indelungat. pentru ca ea ramane ascunsa tuturor celor care cred ca viata consta numai din lucruri care pot fi numarate. in sanul colectivitatii. Trebuie sa retinem ca dinamica gandirii are un ritm mai lent decat dinamica sentimentului. constatam ca gandirea a ramas ceva mai in urma. 88 . A sustine aceasta nu inseamna a te juca cu cuvintele. Lumea are in fata ei posibilitati nelimitate. lupta cu semenul tau. masurate sau cantarite. Lumea vrea pace! Dar vrem sa fim sinceri: atat timp cat omenirea se gandeste la pace. ci noi ratiuni de viata. tocmai in momentul cand ne dam seama ca pacea poate fi obtinuta numai printr-o legislatie internationala. pentru a putea descoperi apoi dupa fiecare batalie. deoarece el ramane. Exista o putere care sta mai presus de forta si aceasta este constiinta solidaritatii umane. aceea de a nu ramane inactiv la ceea ce i-a fost destinat de natura. intr-o opera a vointei libere. a tuturor ereziilor care ne tulbura sufletele. pentru ca nu i s-au analizat consecintele categorice. Si ce camp de batalie mai bun s-ar putea imagina. Dar lupta nu reclama cu necesitate distrugerea fizica a aproapelui. razboiul este cea mai proasta indeletnicire. sa hotarasca tot ce mai poate fi facut. Aceasta este punctul hotarator care determina dinamica pacii. nu se bazeaza exclusiv pe sanctiunea prin forta. noile norme trebuie pregatite cu rabdare. limitele si mecanismul ei care ii permite sa se dezvolte pana la infinit prin realizari succesive. Fie ca omul politic sa-l asculte pe nemuritorul poet. lupta cu sine.in stadiul de constiinta. In opera actualilor organizatori ai pacii este exprimat aproximativ tot ce a ajuns la stadiul de maturitate. Gandirea are sarcina sa realizeze tot ce exista. spaima si insufletirea. Este razboiul de temut.

Insula Serpilor nu a fost niciodata notificata de Ucraina ca punct de baza la ONU. Este aceeasi conventie cea care consacra folosirea Digului Sulina ca punct de baza de pe coasta Romaniei. iar Insula Serpilor este. In al doilea rand. linia de echidistanta dintre coastele relevante ale celor doua state trebuie trasata plecand de la punctele de baza pertinente de pe coaste.aplicarea testului proportionalitatii: echilibrul intre dimensiunea spatiilor maritime alocate fiecarei parti si lungimea coastelor lor relevante.16 septembrie 2008 Romania a cerut ieri. punctul de baza de pe coasta romana care a fost atacat de Ucraina. Insula Serpilor este. acela ca metoda de delimitare presupune trei etape: . si diferentele dintre lungimile coastelor relevante ale Romaniei si Ucrainei. cele trei aspecte examinate de Romania si Ucraina referitoare la circumstantele relevante. Romania si Ucraina sunt de acord asupra unui fapt. total artificiala. aratand ca solutia de delimitare pe care o propune este una corecta. completand analiza factuala pe care a facut-o ieri Daniel Muller. a aratat Curtii profesorul Alain Pellet. au pledat ieri in fata Curtii Internationale de Justitie Vaughan Lowe. trasarea liniei de echidistanta survine natural intre coastele adiacente si cele opuse. o formatiune maritima extrem de mica si deloc integrata in coasta Ucrainei.trasarea unei linii de echidistanta provizorii intre punctele relevante ale celor doua state. . Insula Serpilor este o stanca. In al treilea rand. Rationamentul Romaniei in ceea ce priveste delimitarea maritima in Marea Neagra se poate rezuma in trei puncte. dar Insula Serpilor. In primul rand. in ceea ce priveste comparatia ucraineana a Digului Sulina cu Insula Serpilor. desi Ucraina a incercat o comparatie. prima faza a aplicarii metodei de delimitare maritima. ca posibila circumstanta relevanta. Vaughan Lowe a trecut in revista argumentele aduse de Romania. pe temele "Contructia liniei de echidistanta” si "Verificarea echitatii”. Din partea Romaniei. Romania vs. conforma dreptului international si pozitiei sustinute si in timpul negocierilor bilaterale. Ucraina. Alain Pellet pe tema "A doua faza a delimitarii: circumstantele relevante” si Bogdan Aurescu. In ceea ce priveste Digul Sulina. Insula Serpilor. Cursul acestei linii nu este dictat decat de caracteristicile geografice ale zonei in disputa. 16 septembrie 2008. care ar putea sa determine deplasarea liniei provizorii de echidistanta: configuratia generala a coastelor de la Marea Neagra. 89 . Rezumat pledoarii .Haga. in prima pledoarie a zilei modalitatea corecta de constructie a liniei provizorii de echidistanta. contrazicand pretentiile Ucrainei cu privire la aceasta formatiune stancoasa. din punct de vedere stiintific. a spus Vaughan Lowe. O data stabilite punctele de baza de pe coastele relevante in delimitare. spre deosebire de Digul Sulina nu poate constitui un astfel de punct. ea ar putea fi ajustata in functie de circumstantele speciale. in mod evident. Vaughan Lowe a demontat-o simplu: Conventia privind dreptul marii trateaza diferit formatiunile de tipul Insulei serpilor fata de instalatiile portuare permanente de tipul Digului Sulina. odata trasata aceasta linie. conform articolului 121. a subliniat Vaughan Lowe. in pledoaria sa. Alain Pellet: A doua faza a delimitarii: circumstantele relevante Profesorul Alain Pellet a examinat. intre cele doua. o piatra seaca. nu se poate scoate apa din piatra seaca. Vaughan Lowe: Constructia liniei de echidistanta Vaughan Lowe trateaza. . In al doilea rand. Asadar. Nu are niciun drept care sa mearga dincolo de cele 12 mile marine de mare teritoriala. profesorul Lowe a demonstrat viabilitatea folosirii Digului Sulina ca punct de baza. in primul rand. concluzia este evidenta: Insula Serpilor nu poate constitui un punct care sa fie luat in considerare in trasarea liniei provizorii de echidistanta.analizarea circumstantelor relevante si eventuala ajustare a liniei pentru a fi echitabila in raport cu aceste circumstante. iar din textul notificarii ucrainene rezulta ca a notificat toate punctele pe care le considera capabile sa constituie puncte de baza pe coasta sa. a subliniat Lowe. care a prezentat concluziile si pretentia ridicata de Romania in acest proces. Curtii Internationale de Justitie sa delimiteze spatiile maritime ce apartin ei si Ucrainei in Marea Neagra. Agentul Romaniei. paragraful 3 din Conventia privind dreptul marii. In privinta Insulei Serpilor.

a afirmat Alain Pellet. Ucraina nu ia in considerare faptul ca Marea Neagra este o mare semiinchisa si redusa ca dimensiuni. profesorul Pellet a subliniat ca. in al treilea rand. pe un arc de cerc de 12 mile marine. Insula serpilor nu poate fi considerata parte a coastei ucrainene. Chiar daca admitem ipoteza ca lungimea coastelor ar putea sa fie luata in consideratie ca circumstanta relevanta in delimitarea maritima. nesemnificativa. mostenite de Ucraina. Romania cere Curtii Internationale de Justitie sa delimiteze spatiile maritime ce apartin ei si Ucrainei in Marea Neagra. Numai coastele a caror proiectie in larg se suprapune pe zona in disputa pot fi luate in considerare. a subliniat profesorul Pellet. subliniind inechitatea produsa de linia ucraineana. trebuie subliniat faptul ca Ucraina nu se refera decat la doua aspecte pe care. Profesorul Lowe a descris exact linia de delimitare ceruta de Romania demonstrandu-i caracterul echitabil. a spus Pellet. de acordurile precedente. Concluzii In cea de-a doua pledoarie a sa din ziua de 16 septembrie. in delimitarea pe care Curtea o are de facut in prezenta speta. in ultimul discurs al echipei Romaniei in audierile din procesul pentru delimitarea spatiilor maritime in Marea Neagra. trebuie sa se tina cont. Nu este primul caz din jurisprudenta internationala care analizeaza o formatiune maritima cu caracterele Insulei serpilor. iar in cazurile jurisprudentiale cand a contat. a spus profesorul francez. a spus Profesorul Pellet. Bogdan Aurescu. Ea ramane ceea ce se vede pe orice harta: o formatiune izolata. in primul rand. Agent al Romaniei pentru CIJ: Concluziile Agentului Romaniei pentru CIJ Bogdan Aurescu a prezentat concluziile si linia propusa de Romania in fata CIJ in ceea ce priveste platoul continental si zonele economice exclusive ce ar trebui sa revina tarii noastre. si nici efectele pe care le produce metoda sa arbitrara de delimitare asupra acordurilor deja stabilite intre statele riverane. Profesorul Lowe a aratat Curtii ca argumentul-mantra ucrainean referitor la lungimea coastelor sale nu sta in picioare nici la faza aplicarii testului proportionalitatii. Deja Insula serpilor. ci este o operatiune juridica definita clar de reguli dezvoltate in practica jurisprudentiala. iar in formularea pretentiilor sale Romania se bazeaza pe normele dreptului international. Profesorul Pellet a subliniat ca. ca teritoriu ucrainean. Profesorul Pellet a subliniat ca Romania si Ucraina sunt de acord asupra definitiei si utilizarii circumstantelor speciale pertinente in delimitarea maritima si ca scopul acestei a doua faze a aplicarii metodei este acela de a se ajunge la o delimitare echitabila pentru ambele state. De asemenea. linia echidistanta/mediana si frontiera deja convenita bilateral in jurul Insulei Serpilor. care face dreptate ambelor parti. atent studiate. unde conteaza cine are cel mai mult noroc. pretinzand modificarea liniei provizorii de echidistanta dupa circumstante pe care le numeste pertinente (lungimea coastelor sale). Asa cum a aratat partea romana. si pe jurisprudenta in materie a CIJ si a altor instante internationale. deoarece numai o parte din aceste coaste sunt cu adevarat relevante pentru zona in disputa. iar acesta nu este cazul intregului tarm ucrainean. iar practica in materie este ca astfel de protuberante stancoase sa fie ignorate in delimitari. Procesele verbale generale din 1949. Aceasta este metoda pe care Romania isi bazeaza pretentiile. a demonstrat Pellet. prevederile din Acordul Conex la Tratatul de baza romano-ucrainean din 1997. mai exact. in delimitarile maritime. le considera. dar care nu au nimic de-a face cu realitatile din zona in disputa si nici cu practica jurisprudentiala in materie. ultimul pas al delimitarii maritime este efectuarea testului proportionalitatii. in opinia sa. Desi in pledoariile Ucrainei a aparut frecvent alegatia ca Romania ar dori sa redefineasca contextul geografic al zonei. Linia de echidistanta trasata in prima faza a delimitarii maritime este aceea care reflecta cel mai bine realitatea geografica a zonei in disputa. Astfel. a spus Lowe. este tocmai Ucraina cea care face acest lucru. convenite intre parti. „Linia 90 . profesorul Vaughan Lowe a demonstrat ca linia de delimitare propusa de Romania respecta perfect principiul echitatii si ca supunerea acestei linii testului proportionalitatii rezulta intr-un echilibru al spatiilor maritime alocate celor doua state in zona in disputa si coastele lor relevante. Astfel. fapt neacceptat in dreptul international. Profesorul a proiectat in fata judecatorilor hartile care reprezinta liniile de delimitare cerute de cele doua state. Insula Serpilor nu poate influenta linia de delimitare. trebuie sa exercite deplin efect juridic in acest caz. beneficiaza de 12 mile marine alocate prin acordurile romano-sovietice. daca putea fi considerata circumstanta pertinenta in delimitare. Vaughan Lowe: Verificarea echitatii.pertinente. a demonstrat Alain Pellet. cu scopul de a ajunge la un rezultat echitabil. Linia de delimitare ceruta de Ucraina obstructioneaza tarmul romanesc. acesta nu este un argument de sine statator. disparitatea era imensa. de cel putin 1:9. Exercitiul delimitarii maritime nu este similar unui joc de poker. in delimitare. Metodele de delimitare maritima folosite la nivel international considera in rare cazuri lungimea coastelor drept circumstanta relevanta. In cazul Romaniei si Ucrainei nu exista o disparitate importanta intre coastele relevante astfel incat sa fie considerata circumstanta pertinenta pentru a deplasa linia de delimitare. insa in mod eronat. Curtea trebuie sa aplice integral. Profesorul Pellet a analizat efectul pe care l-ar putea produce Insula Serpilor. Tratand diferenta dintre coastele Romaniei si a Ucrainei. prin care cele doua parti au convenit trasarea frontierei maritime in jurul Insulei serpilor. a aratat profesorul Pellet. relevante in aceasta privinta: disparitatea lungimilor coastelor celor doua state si faptul ca tarmul sau domina Marea Neagra.

aplicarea acestei metode presupune urmatorii pasi: trasarea unei linii de echidistanta intre coastele adiacente relevante ale Romaniei si Ucrainei. in finalul pledoariei sale. Pretinsa predominanta geografica a coastelor. in trasarea acestei linii minuscula formatiune maritima Insula Serpilor trebuie ignorata deoarece ar distorsiona incorect linia. in sensul articolului 121 paragraful 3 din Conventia privind dreptul marii. argumentele principale pe care Romania isi fundamenteaza pretentia: I. Atat textul acestor procese verbale. in plus. si a apelat la CIJ doar in momentul esecului negocierilor. Nu exista circumstante relevante care sa justifice ajustarea acestei linii provizorii echidistante-mediane. in apropierea Palatului Pacii. a aratat Bogdan Aurescu. lasand Ucrainei toate spatiile maritime in fata tarmurilor sale”. in mod sintetic in discursul sau. conform jurisprudentei din dreptul international. Decizia Curtii Internationale de Justitie de la Haga Curtea decide că. incercarile Ucrainei sa modifice artificial caracteristicile naturale ale Insulei Serpilor nu au nicio semnificatie juridica sau influenta in acest proces. a aratat Bogdan Aurescu. Cuvintele inspirate ale lui Nicolae Titulescu. Nu exista nicio disproportie intre coastele relevante ale partilor si deci nu este necesara deplasarea liniei provizorii. Dreptul international este suveranul absolut pe care toti actorii si toate actiunile comunitatii internationale ar trebui sa il urmeze si sa il respecte. care au stabilit frontiera maritima in jurul Insulei serpilor. Frontiera deja trasata in jurul Insulei Serpilor. de catre Romania). Circumstantele invocate de Ucraina in pledoariile sale nu sunt semnificative pentru aceasta delimitare. In trasarea liniei provizorii echidistanta-mediana in cazul Romaniei trebuie folosite cele mai avansate puncte de pe coasta sa: Digul Sulina si Peninsula Sacalin (puncte notificate deja la ONU. „Incheiem asa cum am inceput: cu dreptul international. începând de la Punctul 1. a carui prestigioasa efigie se afla nu departe de aceasta Mare Sala a Justitiei. intreprinse de Ucraina in zona in disputa nu au consecinte juridice in acest caz. Insula Serpilor. Bogdan Aurescu a trecut in revista. ca puncte de baza. a mai spus Agentul Romaniei. in negocierile bilaterale cu URSS si apoi cu Ucraina. Aceasta frontiera a fost reprezentanta in numeroase randuri de cartografi oficiali romani. Testul proportionalitatii confirma caracterul echitabil al liniei de delimitare pretinsa de Romania. precum si modelul de delimitare care prevaleaza intre statele riverane Marii Negre. a spus agentul Romaniei. II. invocata de Ucraina. a afirmat Bogdan Aurescu. Activitatile petroliere sau de prevenire a braconajului. maximum de spatiu maritim la care aceasta formatiune are dreptul. propunerea Romaniei nu obstructioneaza nicio coasta. Agentul Romaniei pentru CIJ a afirmat ca Romania a incercat indelung. in prezentul caz. Spre deosebire de propunerea Ucrainei. Realizarea delimitarii maritime dupa regula dezvoltata de CIJ in jurisprudenta sa. sovietici precum si ucraineni. care este deja echitabila. coordonatele geografice exacte ale liniei de delimitare cerute de Romania. si a unei linii mediane intre coastele opuse ale celor doua state. a spus Bogdan Aurescu. Bogdan Aurescu a prezentat Curtii. nu este decat o incercare de a include in coastele relevante pentru aceasta delimitare a unor segmente care nu au nimic de-a face cu aceasta. Linia de delimitare pretinsa de Romania in fata Curtii este trasata respectand cu strictete contextul geografic al zonei si relatia dintre coastele relevante ale celor doua state. ele avand loc dupa data cristalizarii diferendului dintre Ucraina si Romania. ignorarea formatiunilor de tipul ei. conform metodei folosita in toate cazurile similare judecate de Curte. linia unică de demarcare a platoului continental şi a zonei economice exclusive ale României şi Ucrainei în Marea Neagră vor urmări arcul de 12 mile marine al apelor teritoriale ucrainene în jurul 91 . este o stanca. Restul delimitarii platoului continental si zonele economice exclusive ale Romaniei si Ucrainei urmeaza sa fie realizata de Curtea Internationala de Justitie. III. respectand astfel interesele statelor parti la proceduri si ale statelor terte. „regula echidistanta/mediana – circumstante speciale/relevante”. aşa cum a fost el stabilit în articolul 1 din Tratatul privind Regimul Frontierei de Stat din 2003. conform Acordului Conex la Tratatul de baza dintre cele doua state (1997) si conform dreptului international. care a consacrat. Agentul Romaniei pentru CIJ. Pozitionarea geografica a Insulei serpilor determina neacordarea de efect dincolo de cele 12 mile marine Insulei serpilor. sa rezolve aceasta disputa conform dreptului international. corecta si rezonabila si nu incalca drepturile Ucrainei. in jurul Insulei serpilor. in cazuri similare. dupa toate evidentele. pe un arc de cerc de 12 mile maritime de mare teritoriala. precum si hartile anexate lor arata clar intentia partilor de a fixa o frontiera maritima. deci nu are niciun drept la platou continental sau zona economica exclusiva. imi vin in minte: el definea suveranitatea statelor ca fiind „grevata de o ‚servitute internationala in favoarea Pacii’ si a dreptului international””. Romania sustine ca o prima parte a delimitarii a fost realizata prin Procesele Verbale agreate de Romania si URSS in 1949 si confirmate de documente ulterioare de acelasi caracter. Bogdan Aurescu a aratat ca.Romaniei este moderata.

linia de demarcare va urma linia echidistantă prin Punctul 3 (având coordonatele 44° 46' 38. în paragraful operativ. avocat GM care prezinta imputernicire avocatiala nr. De la Punctul 2. În al doilea rând. formulata de Parchetul de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti. Coordonatele geografice au fost interpretate de către experţi. coastele relevante pot juca două roluri în ceea ce priveşte delimitarea platoului continental şi a zonei economice exclusive.04.04. este necesară identificarea coastelor relevante pentru a stabili ce anume constituie într-un context specific o suprapunere a pretenţiilor celor două părţi. proporţia lungimii coastelor între România şi Ucraina este de aproximativ 1:2. "În primul rând.2009. cele cinci puncte stabilind. Exemplu de motivare juridică "JUDECATORIA Dosar nr. zona de coastă relevantă în cazul Ucrainei a fost de aproximativ 705 kilometri. coastele relevante trebuie să fie stabilite pentru a verifica. În al treilea rând. linia de delimitare continuă de-a lungul liniei care marchează jumătatea distanţei între coastele celor 2 ţări în direcţia sud începând de la azimutul geodezic până la zona în care drepturile unor ţări terţe ar putea fi afectate". DN. 110007/02. În ceea ce priveşte "coastele relevante". în urma acestei interpretări rezultând faptul că România a obţinut o suprafaţă de 9.2009. 203752/2009 si avocat CE. De la Punctul cinci.2009. dacă există o disproporţionalitate în ceea ce priveşte lungimea coastelor fiecărui stat şi zonele maritime care cad de o parte sau alta a zonei de delimitare". Curtea a reţinut că. Curtea a notat de asemenea că "pe baza determinării făcute referitor la ceea ce constituie coaste relevante.04. BD si GMP. 8716/299/2009 SECTORUL 1 BUCURESTI INCHEIERE sedinta din Camera de Consiliu inceputa la data de 02 Aprilie 2009 orele 22. la fila 18 din vol.0" N şi 31° 24' 35. a subliniat Curtea. DSF. La apelul nominal facut in Camera de Consiliu au raspuns inculpatii BG personal adus in stare de arest si asistat de aparator ales avocat D C cu imputernicire avocatiala nr.700 kmp de platou continental şi zonă economică exclusivă.Insulei Şerpilor.4" N şi 31° 10' 27.3 % din zona de peste 12. potrivit Curţii. a apreciat CIJ. 1/02. Curtea va lua în calcul dacă există factori care impun ajustarea sau schimbarea liniei provizorii de echidistanţă pentru a ajunge la un rezultat echitabil.2009.30 Completul PRESEDINTE: GREFIER: compus CRISTUS VARDARU CRISTIAN din: NICOLETA Ministerul Public este reprezentat de procuror Marcau Catalin. care prezinta imputernicire avocatiala nr. ZCO personal adus in stare de arest si asistat de aparator ales avocat SDV.000 kmp aflată în dispută cu Ucraina Sentinţa a inclus de asemenea noua schiţe ale zonei.5" N şi 30° 09' 24.04. până la Punctul 2 (cu coordonatele 45° 03' 18. ZCO. De asemenea.7" N şi 30° 58' 37.30 si terminata la data de 03.6" E). "În cea de-a doua etapă. până în Punctul 5 (având coordonatele 44° 02' 53. În ceea ce priveşte metodologia de delimitare. unde arcul se intersectează cu linia mediană a distanţei între coastele României şi Ucrainei. de aproximativ 248 de kilometri. practic. adică 79. linia de delimitare a platoului continental din Marea Neagră. DSF personal adus in stare de arest si asistat de aparator ales avocat BA care prezinta imputernicire avocatiala nr. privind pe inculpatii BG.0" E). Curtea a decis să înceapă prin trasarea unei linii de echidistanţă provizorie între coastele adiacente ale României şi Ucrainei.3" E) şi punctul 4 (având coordonatele 44° 44' 13.04. din cadrul Parchetului de pe langa Judecatoria Sectorului 1 Bucuresti.8". Pe rol se afla solutionarea propunerii de arestare preventiva.7" E). DN personal adus in stare de 92 . orele 06. care prezinta imputernicire avocatiala nr.2009. în cel de-al treilea şi ultim stadiu al procesului de delimitare. 07/02. Curtea va verifica faptul că linia respectivă nu va conduce la un rezultat inechitabil ca urmare a unei disproporţii vădite între raportul lungimii coastelor şi cel al zonei maritime relevante întrecele două state". care apoi continuă sub forma unei linii mediane între coastele situate vizavi. din punct de vedere legal. 2/9/2009 si avocat LL care prezinta imputernicire avocatiala nr. 4. 26/02.3 dup. se arată în comunicatul Curţii. Curtea a apreciat ca relevantă toată lungimea zonei de coastă a României.

pentru inculpatul DSF. avocat TG.2009. Instanta.2009 si se regaseste in prezent depus in arhiva penala a instantei. acestia solicitand acordarea onorariului.00. solicita a se dispune suspendarea sedintei de judecata pentru a avea posibilitatea de a studia actele si lucrarile dosarului. avocat PDF.04. neputand fi pus la dispozitie in acest moment din motive obiective. aratand ca o astfel de cerere a fost depusa si la Parchet. Aparatorul inculpatului DN. avocat DG. care nu se regaseste la dosar. intrucat la momentul primirii dosarul nu era inregistrat si nu se stia astfel ce numar are.2009 orele 22. constata ca inculpatul BG este asistat si de avocat DC. 0011547/02.2009 ora 01. comunicandu-li-se ca raspunsul la cerere le va fi comunicat prin ordonanta. Instanta pune in discutie cererea formulata. BD personal. care prezinta delegatie 011710/02. adus in stare de arest si asistat de avocat MM. respectiv respectarea dreptului la aparare. 45221/02. care prezinta imputernicire avocatiala nr. Reprezentantul Ministerului Public arata ca este de acord.arest si asistat de aparator ales avocat DG si DV. cerere pe care urmeaza sa o depuna la dosar. personal. avocat DC. avocat D depune in copie cererea.2009. care prezinta delegatie nr. intrucat o data sesizata instanta cu propunerea de arestare preventiva nu mai exista obligatia de pastrarea confidentialitatii acelui dosar. dupa care: Se prezinta pentru inculpatul ZC. a se acorda timpul necesar pentru pregatirea apararii. la fila 83 din vol 3 dup si GMP. 011604/02. solicitand astfel atasarea acesteia la dosarul cauzei. fata de solicitarea aparatorului inculpatului BG. termenul pe care il acorda este de 2 ore si 20 de minute. 3 C.30 si continuata la data de 03. aparator din oficiu. Instanta apreciaza intemeiata cererea. 6 al. avand insa in vedere obiectul pricinii. aparator din oficiu. 145219/02.p.00. instanta luand act de incetarea contractului de asistenta juridica obligatorie prin prezenta aparatorilor alesi. Aparatorul inculpatului BG. avocat ZC. avocat MG insotita de biletul de avion.pentru inculpatul BD avocat SM care prezinta delegatie 011607/2009. aparator din oficiu. Procedura S-a facut de referatul citare cauzei este de legal catre grefier.04. care prezinta delegatie nr. la care s-a facut referire anterior.2009.04.04.2009.2009 la fila 115 din vol 3 din dup. aceasta cerere urmeaza a fi atasata la dosarul cauzei. urmand a da eficienta principiului consacrat de Constitutia Romaniei. Instanta. adus in stare de arest si asistat de aparator ales avocat BG C cu imputernicire avocatiala nr. arata ca la dosarul de urmarire penala nu se regaseste atasata incheierea de sedinta prin care s-a incuviintat propunerea de efectuare a unei perchezitii domiciliare. Aparatorii celorlalti avand pe rand cuvantul arata ca sunt de acord cu suspendarea sedintei de judecata. insa incepand cu ora deschiderii arhivei dosarul poate fi pus la dispozitia aparatorilor inculpatilor. 93 . indeplinita.2009. Aparatotul inculpatului DN.04. avocat MG.04. formulata de patru dintre aparatorii inculpatilor. precizeaza ca dosarul avand ca obiect propunerea de efectuare a perchezitiei domicilare are un numar de dosar separat inregistrat la data de 01.04. Aparatorul inculpatului BG.04.p. in cuprinsul caruia intra si studierea dosarului.04. Instanta in aceasi cauza in sedinta din Camera de Consiliu inceputa la data de 02. pentru inculpatul DN. 408589/02. care impune solutionarea acesteia intr-o procedura de urgenta. fata de imprejurarea ca pe faxul instantei s-a trimis o cerere din partea aparatorul ales al inculpatului BG. cu imputernicire avocatiala nr. incheiere ce ar trebui sa contina argumentele privind utilitatea efectuarii acesteia la toate imobilele. avand cuvantul. urmand a se relua sedinta la ora 01. solicita conform art.

1 al. cum ascultarea inculpatului trebuie sa se realizeze in prezenta aparatorului si cum este caz de asistenta juridica obligatorie. fiind caz de asistenta juridica obligatorie conform art.50 pana la ora 13. In continuare arata ca propunerea de luare a masurii arestarii preventive este nula absolut din urmatoarele considerente: Contrar prevederilor imperative ale art. se observa ca toate actele procedurale efectuate fata de inculpat. potrivit careia organele de urmarire penala sunt obligate sa aduca la cunostiinta invinuitului ca are dreptul la un aparator ales. In sustinerea exceptiei astfel invocata arata ca in situatia in care instanta va pronunta o incheiere de admitere a exceptiei nulitati absolute a referatului de propunere a masurii arestarii preventive. 1 C.p. 171 al. asa cum rezulta din ordonanta de retinere. principiul fiind al prioritatii aparatorului ales fata de aparatorul din oficiu. art. 70 al. Chiar daca judecatorul ar califica declaratiile. respectiv art. 2 C.Aparatorul inculpatului BG. nu s-a procedat la asculatarea inculpatului BG de catre organele de urmarire penala. 1 C. procurorul actionand contrar dipozitiilor legale procedand la desemnarea unui aparator din oficiu. La dosar exista doua declaratii.p.p. 149 ind.00 cand se dispune fata de invinuit retinerea. asa cum rezulta din aliniatul 1 al art. 1 C. a respins cererea formulata de inculpatul BDe a fi ascultat conform al. Trecand peste faptul ca procurorul. 3 din art.p. dar a invocat faptul ca are aparator ales.00. 143 al. art.p.p. Cu toate acesta procurorul in mod nejustificat. 1 al. insa astfel cum rezulta din procesul 94 . in prezenta aparatorului ales. ce au stat la baza intocmirii referatului cu propunere de arestare preventiva. 7 pana la fila nr. 150 al. 9 din dosarul de urmarire penala rezulta in mod indubitabil ca inculpatul nu a fost ascultat. fara nici un temei legal. 1 C.p. in care se mentioneaza ora 13. si 150 al. rezulta ca inculpatul a aratat in mod expres ca doreste sa dea declaratie. Aceasta nu este o ascultare care sa priveasca fondul cauzei ci. nefiiind vorba de exercitarea dreptului la tacere. Din inscrisul olograf aflat la fila nr. Ascultarea inculpatului de catre judecator nu poate suplini neideplinirea conditiei privind ascultarea acestuia de catre procuror. art. inculpatul trebuind audiat atat cu privire la disp. procurorul avea obligatia sa intocmeasca un proces verbal. intr-o astfel de situatie conform prev. De la aceasta data lipseste orice declaratie din partea inculpatului. Se desemneaza un aparator din oficiu contrar dispozitiilor legale. contrar dispozitiilor art. 143 C. 1 C. doua formulare tipizate de declaratie de invinuit care sunt obtinute la orele 12.00. dupa punerea in miscare a actiunii penale nu exista la dosar nici o declaratie.p. procurorul dispune prin ordonanta punerea in miscare a actiunii penale. ca o chestiune preliminara intelege sa invoce exceptia nulitatii absolute a propunerii de luare a masurii arestarii preventive formulate de catre Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti. cea olografa si cele doua de pe formular tipizat ca exprimand cerinta ascultarii ca fiind o conditie prealabila a intocmirii referatului cu propunere de arestare preventiva fata de inculpat.p. f si e C. Precizeaza ca din simpla analiza a actelor procedurale de la fila nr. sanctiunea este nulitatea absoluta a referatului cu propunere de arestare preventiva conform art. serviciile sale fiind expres solicitate de inculpatul BG si depune un inscris din care rezulta ca fost transmisa procurorului imputernicirea avocatiala. In al doilea rand au fost incalcate in mod grosolan prevederile privind asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului. 149 ind. 143 al. fiind in consesns cu dispozitiile procedurale ale al. desi ascultarea inculpatului de catre procuror este obligatorie inainte de a se formula propunerea de arestare preventiva. imputernicirea avocatiala fiind transmisa organului de urmarire panala. 1 C. 148 lit. este o ascultare cu carater procedural.p.p. insa isi exprima dorinta de a face declaratii doar in prezenta aparatorului ales. s-au realizat in absenta unui aparator ales sau din oficiu. 3 C.p. Pe de alta parte pozitia procesuala a inculpatului BG este justificata. Ulterior orei 13. imperativ ca masura arestarii preventive fata de inculpat nu se poate dispune decat dupa ascultarea inculpatului de catre procuror si judecator. ceea ce echivaleaza cu neindeplinirea conditiei prealabile a ascultarii inculpatului. avand cuvantul. B avand in acel moment calitatea procesuala de invinuit. cu atat mai mult cu cat din cuprinsul acestui inscris rezulta ca inculpatul a aratat ca avea un aparator ales.p. 2 C.p.p. prevede in mod explicit. avocat GM.p.p.p. 2 C. nu a tinut seama de optiunea inculpatului de a-si alege un aparator.p. Art. instanta nu mai poate proceda la audierea inculpatilor.00. nemaifiind necesara si va da o solutie cu privire la propunerea de luarea a masurii arestarii preventive pe chestiuni care privesc nerespectarea dispozitiilor legale imperative cu privire la intocmirea propunerii si sesizarea instantei de judecata. 197 al.p.p.p.p.p. 7 intocmit si semnat de BG la ora 12. cat si cu privire la cele doua temeiuri juridice de arestare. 149 ind. cu privire la existenta unor probe si indicii privind savarsirea unei infractiuni.

234 si 235 C. nu se distinge bine. trece la obtinerea declaratiilor.p. 2 C. iar daca privim spre piciorul drept observam ca are pantalonul taiat. ora 14. pe de alta parte.. oras Voluntari. procurorul omite sa ii aduca la cunostinta inculpatului punerea in miscare a actiunii penale. 70 al. prin analizarea in detaliu a probelor administrate.p. era obligat sa constate in prealabil.. 3 C. chiar daca acceptam faptul ca ar fi gresita aceasta data si imaginile prezenta momentul prezentei partilor vatamate in barul din.p. se observa la un moment dat cum partea vatamata NT intoarce privirea la persoana care filmeaza..01.p..p. 6 al.2009. cum rezulta din materialul de urmarire penala. ca emiterea unui mandat de aducere este necesara in vederea rezolvarii cauzei.2009.. care trebuia emis in conformitate cu prevederile art... ceea ce viciaza intreaga procedura prevazuta la art... Ori astfel cum rezulta din cuprinsul mandatului de aducere aflat la fila nr....p.... fiind relevant sub acest aspect procesul verbal de la fila nr. contrar exigentelor art. ori ultimul act procedural respectiv declaratia pe formular tipizat fata de inculpatul B este obtinuta la ora 13.. este o incalcare elementara a regulilor de procedura penala. Examinand aceste acte se observa ca procurorul a incalcat flagrant prevederile art. 172 al..2009 sunt lovite de nulitatea absoluta. 3 din C. imprejurare retinuta mai sus. Procurorul nu a tinut seama de prevederile Legii nr. incepand cu actele premergatoare si continuand cu cele de urmarire penala in rem. 1086/2007 a Curtii Constitutionale.. cea olografa si cele pe formulaz tipizat. care a modificat in mod expres prevederile art. 1 C. 26 DUP acesta este complet nemotivat. 70 al.p... sa-i aduca la cunostinta fapta si incadrarea juridica. Situatia in aceasta cauza este neobisnuita.. pentru ca procurorul cu aceeasi ocazie intocmeste procesul verbal de aducere la cunostinta a invinuirii.p.p.. data 25.00. din care rezulta ca aparatorul din oficiu se prezinta la ora 14.. de undeva de deasupra genunchiului cazand un servetel sau un tampon. pe de o parte. in care BG arata ca nu face nici o declaratie in lipsa aparatorului ales. In ceea ce priveste inregistrarea depusa in sedinta de judecata.01. dispune prin ordonanta punerea in miscare a actiunii penale si intocmeste referatul cu propunere de luarea a masurii arestarii preventive. care stau la baza rezolutiei de incepere a urmaririi penale din data de 31. 183 C.35. Desi la ora 16... ::.p. fiind greu de presupus ca asa s-ar fi desfasurat evenimentele fata de modalitatea in care partile vatamate au ajuns la acea locatie.04. momentul de timp este prea scurt pentru a aprecia ca acolo nu a avut loc decat o intalnire amicala. sunt obtinute in lipsa oricarui aparator. 172 al.p. instanta retine ca este vorba despre o inregistrare de 18 secunde.2009.2009 de catre apararea inculpatilor. dispune retinerea fata de invinuit. si art. Contrar acestor prevederi legale. Potrivit acestui text coroborat cu art. 2 C.. 17 DUP.. 2 C.35 se prezinta avocat DC cu imputernicire de aparator ales pentru inculpatul BG nu s-a procedat la ascultarea inculpatului in prezenta aparatorului desi avocatul D formuleaza o cerere expresa in acest sens.. 57/2008. Este relevant ca inceperea urmaririi penale este dispusa la data de 31. In urma analizarii si coroborarii tuturor acestor probe administrate instanta retine ca situatia de 95 .p.p...p.p.p. Dimpotriva mandatul de aducere. procurorul avea obligatia sa incunostiinteze pe inculpat despre existenta rezolutiei de incepere a urmaririi penale. 70 al. sanctiunea fiind nulitatea absoluta a referatului cu propunere de arestare preventiva. in aceste conditii toate actele efectuate anterior.03..verbal intocmit la data de 02. a fost emis contrar dispozitiilor legale. judetul Ilfov. 183 C.p. si conditioneaza valabilitatea actelor de urmarire penala deindeplinirea de catre procuror a obligatiei de incunostiintare in prealabil a aparatorului invinuitului sau inculpatului cu privire la data efectuarii oricarui act de urmarire penala pentru a se asigura asistenta juridica a invinuitului sau inculpatului la efectuarea actelor de urmarire penala. probabil cu un telefon mobil.. in data de 03.35.p. 1 C. in acelasi timp nu au fost parcurse nici procedurile ce insotesc rezolutia inceperii urmaririi penale conform art..... Contrar art. Din simpla examinare a materialului care sta la baza referatului cu propunere de arestare preventiva se poate constata cu usurinta ca nu au fost parcurse nici procedurile prevazute de art.04.p.. ori faptele retinute in prezenta cauza au avut loc in noaptea de 26/27. 235 C. care a fost introdusa ca urmare a Deciziei nr. rezulta ca toate cele trei declaratii. 6 al. probabil aplicat pe rana suferita ca urmare a impuscaturii..03.p. Potrivit textului procurorul avea obligatia ca imediat dupa inceperea urmaririi penale sa aduca la cunostinta invinuitului rezolutia de incepere a urmaririi penale.p. anterior emiterii mandatului de aducere inculpatul nu a fost citat de organul de urmarire penala in vederea aducerii la cunostinta a faptei si incadrarii juridice pentru care este cercetat. conditie prevazuta la aliniatul 1 si pe de alta parte daca procurorul s-ar fi prevalat de derogarea prevazuta de aliniatul 2 al art. aparatorul din oficiu prezentandu-se la ora 14. pe de o parte inculpatul nu a fost anterior citat. motivat.2009.35 aflat la fila 16 dosar de urmarire penala..p.

In continuare evenimentele au avut loc in maniera aratata mai sus. Instanta retine ca inculpatul BG a solicitat celor trei parti vatamate acele declaratii olografe pentru a se asigura ca acestia nu vor reclama ceea ce s-a intamplat asa cum el insusi recunoaste in declaratia data in fata judecatorului: "Precizez ca pentru a ma asigura ca nu se apuca cei trei sa reclame ceva impotriva mea … i-am pus sa dea cate o declaratie in care au recunoscut ca sunt autori furtului masinii". imobilizate si transportate impotriva vointei lor la oras Voluntari. In loc sa instiinteze organele de politie cu privire la sustragerea autoturismului. In aceeasi ordine de idei. Ilfov. asa cum rezulta din referirile constante facute de acesta cu privire la acest aspect in convorbirile telefonice a caror transcriere se afla la dosarul cauzei. I. ii trimite pe inculpati ZC. inculpatul BG a apelat la inculpatul DA pentru ca acesta sa faca propriile "investigatii" pentru a afla cine sunt autorii asa cum el insusi recunoaste intr-o emisiune televizata a carei transcriere se afla la filele 111-114. la instigarea inculpatului BG. dosar de urmarire penala. In consecinta. 189 alin.01. cele trei parti vatamate fiind supuse la violente fizice (partea vatamata NT fiind si impuscata in piciorul drept de catre inculpatul DS). atitudine manifestata si la solicitarea interlocutorului IP cu care poarta majoritatea acestor discutii.01. MS si NT. DS si DN. MS si NT sunt probabil persoanele care au sustras autoturismul marca Mercedes apartinand inculpatului GB in data de 26. instanta constatand o contributie a acestora in calitate de coautori. instanta constata ca exista indicii temeinice din care rezulta presupunerea rezonabila ca inculpatii BG.02. vol. in noaptea de 26/27. DN si ZCO. DSF. inculpatul DN afla de la numitul ID care sunt presupusi autori. Concluzionand. jud. Cele trei parti vatamate sunt apropiate numitului IA. inculpatul BG. respectiv cel marca Toyota Land Cruiser si cel marca BMW X5 sa se intalneasca cu intermediarul ID. ca cei trei au fost obligati ca in schimbul eliberarii sa dea acele declaratii olografe.2009. Urmare a catorva telefoane date.2009. partile vatamate fiind lipsite de libertate de catre toti cei cinci inculpati. in debutul acesteia fiind implicati inculpatii DSF. cu doua autoturisme. odata cu recuperarea autoturismului sustras cele trei parti vatamate au fost lasate sa plece.01. aparand unele presupuneri ca acesta din urma ar fi intentionat sa solicite anumite avantaje materiale de la inculpatul BG. 1 si 2 Cp. nereala. in schimbul tacerii celor trei. 143 96 . in mod nelegal. cu mentiunea.2009. Instiintat despre aceasta imprejurare in seara zilei de 26. respectiv pana la data de 20. persoana care exercita o anumita autoritate asupra acestora.fapt se presupune a fi urmatoarea: partile vatamate SCD. cu precizarea ca pe langa savarsirea faptei de catre mai multe persoane s-a retinut si imprejurarea ca inculpatul DS a folosit o arma impotriva partii vatamate NT. BD. pentru ca acesta sa-i conduca ulterior la presupusi faptasi. deoarece le-a fost solicitat astfel de catre numitul IA. instanta retine din analizarea probelor ca nu exista indicii cu privire la existenta unei intelegeri frauduloase intre inculpat si partile vatamate asa cum s-a retinut in referatul cu propunerea de arestare preventiva. DN si ZCO. Instanta a mai retinut si ca partile vatamate nu au reclamant organelor de politie cele intamplate o buna perioada de timp. instanta arata ca exista indicii temeinice in acceptiunea dispozitiilor art. in persoana partilor vatamate si a numitului SA. fara sa existe date concludente in acest sens. in barul aflat in incinta acestei locatii partile vatamate au fost in continuare lipsite de libertatea de deplasare fiind obligate sa dea declaratii olografe la solicitarea inculpatului BG in care recunosteau fortul autoturismului acestuia si faceau afirmatia . au lipsit de libertate. oras Voluntari. ca s-ar fi deplasat acolo de buna voie. pe partile vatamate SC D. in circumstantele si imprejurarile descrise respectiv activitatea infractionala a inceput pe raza sectorului 1 Bucuresti. activitatea infractionala a continuat si la imobilul din.2009. aspect ce se poate circumscrie notiunii de "orice alt avantaj" la care face referire art. Dupa darea acestor declaratii.

instanta statuand astfel asupra legalitatii si temeiniciei incadrarii juridice facuta de procuror in raport de probele administrate pana in prezent. f C. Instanta. iar existenta si persistenta unor indicii grave de vinovatie constituie conform jurisprudentei Conventiei Europene a Drepturilor Omului factori pertinenti care legitimeaza o detentie provizorie masura arestarii preventive fiind astfel conforma cu scopul instituit de art. nefiind indeplinita conditia premisa impusa de art. gasirea persoanelor vinovate si tragerea la raspundere penala a acestora. 148 alin. e Cpp indicat in referatul cu propunerea de arestare preventiva. gravitatea deosebita a faptelor retinute in sarcina inculpatilor poate fi suficienta pentru a contura aprecierea ca acestia prezinta pericol pentru ordinea publica. 5 din Conventie. 295/2004 ce s-ar putea retine in sarcina inculpatului DS deoarece pedeapsa prevazuta de lege pentru aceasta infractiune nu este inchisoarea mai mare de 4 ani. pedeapsa prevazuta de lege pentru infractiunile retinute in sarcina inculpatilor este inchisoarea mai mare de 4 ani. pericolul pentru ordinea publica presupune temerea ca odata pus in libertate un inculpat ar comite fapte penale ori ar declansa reactii in randul opiniei publice determinate de fapta pentru care este cercetat. probele care dovedesc acest fapt fiind chiar indiciile temeinicie retinute si analizate mai sus. deoarece din materialul probator administrat in cauza nu reies indicii cu privire la faptul ca inculpatii ar fi incercat o intelegere frauduloasa cu partile vatamate. 2 Cp. ca este incident cazul de arestare prevazut de art. Cu privire la cazul de arestare prevazut de art. analizarea acestei conditii reprezentand un pronostic facut de judecator asupra comportamentului viitor al inculpatului. 1 si 2 Cp.p. va retine insa. In prezenta cauza. Inculpatii din prezenta cauza. pentru urmatoarele argumente: In primul rand. 136 ind. instanta. La aprecierea acestei din urma conditii avem in vedere urmatoarele: Este adevarat ca masura arestarii preventive este cea mai severa masura preventiva si ea trebuie luata numai in mod justificat si pentru motive temeinice.p. chiar daca s-ar proba in mod cert ca partile vatamate sunt autorii furtului autoturismului inculpatului BG nu este de conceput. apropiati sau subordonati inculpatului BG. noaptea in oras.Cpp ca activitatea ilicita a inculpatilor poate fi circumscrisa dispozitiilor art. in situatia in care se reclama o fapta penala. respectiv atitudinea acestora fata de faptele comise si urmarile lor. 148 lit. Astfel. inclusiv prin conduite ce intra in sfera ilicitului penal. 189 alin. intr-o societate democratica cu reguli de conduita si convietuire clara. Instanta nu va analiza propunerea de arestare preventiva prin prisma infractiuni de uz de arma letala fara drept prevazuta de art. 2 din Legea nr. in sensul ca din conduita acestora nu rezulta faptul ca ar manifesta o atitudine de regret si de acceptare a faptului ca s-au incalcat prevederile legale. nu il va retine. insa imprejurarile prezentei cauze pot constitui unul din aceste cazuri temeinic justificate. Asa cum s-a statuat in doctrina juridica. iar lasarea acestora in libertate prezinta pericol social concret pentru ordinea publica. uzul de arma in loc public. sa se recurga la "proceduri judiciare" paralele care nu au nici o legatura cu ordinea si statul de drept. 148 lit. 97 . Pe de alta parte. au actionat la indemnul si sub comanda acestuia . Daca nu acceptam un astfel de principiu ca fiind singurul ce trebuie sa guverneze intr-o societate democratica ar insemna ca pentru toti cetateni sa existe posibilitatea de a-si face singuri dreptate. ci intra in sfera ilicitului penal. instanta are in vedere circumstantele personale ale inculpatilor. intr-o maniera care sfideaza regulile de drept (urmariri cu masinile. existand posibilitatea ranirii si altor persoane nevinovate) pentru gasirea si pedepsirea autorilor furtului autoturismului neputanduse fi acordate circumstante in sensul ca s-ar fi substituit organelor judiciare deoarece numai acestea sunt abilitate sa efectueze cercetari pentru aflarea adevarului.

9 C. 104-105. si sa existe in mod corespunzator vreunul din cazurile prevazute de art. sens in care face trimitere la dispozitiile art. III. 148 C.p.2009. pe baza probelor administrate si nu in baza unor luarii de pozitii . Instanta mai justifica caracterul exceptional al masurii arestarii preventive ce se impune a fi luata impotriva inculpatilor si prin aceea ca. dosar de urmarire penala . va admite in parte propunerea Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti. iar Romania este un stat de drept in care organele judiciare isi fac datoria atunci cand sunt investite cu restabilirea ordinii si legalitatii. aspect pus in evidenta in multe ocazii in sens pozitiv). faptul ca la jumatatea lunii februarie 2009 s-au intalnit cu acesta la un cazinou si le-ar fi spus ca urmeaza sa primeasca niste sume de bani pentru ca au fost batuti. iar exceptia este privarea de libertate. in ceea ce il priveste pe inculpatul GMP.p. 136 alin.In plus.p. in cauza exista declaratiile tuturor celor trei parti vatamate din care rezulta ca inculpatul s-a aflat in barul din B-dul Pipera nr. aflate la filele 97-98. Instanta mai arata ca rezulta din actele dosarului necesitatea ca inculpatii sa fie scosi din mediu in care acestia traiesc si muncesc si sa fie plasati intr-un regim de privare de libertate pentru ca sa nu fie impietata astfel buna desfasurare a procesului penal. aflati in sfera sa de influenta. instanta constata urmatoarele: Potrivit art. ferma.. partile vatamate arata . exigenta. privind arestarea preventiva a inculpatilor BG. Instanta mai retine ca regula este ca judecarea inculpatului sa se realizeze cu persoana in stare de libertate. vol. 55. Faptul ca inculpatul a fost prezent la aceea locatie in data de 26/27. pentru a se putea dispune arestarea preventiva a inculpatului GMP trebuie sa fie intrunite conditiile prevazute de art. in situatia retinerii unor infractiuni de violenta de o asemenea gravitate reactia autoritatilor judiciare trebuie sa fie prompta. In aceste completari la declaratiile initiale. 1 Cpp. 1491 C. existand pericolul ca partile vatamate si martorii sa fie supusi la presiuni. multe din conduitele acestuia fiind exemplu de urmat pentru alti cetateni (cum ar fi apropierea sa de biserica si de credinta in Dumnezeu. de la 03.01. pentru a da un semnal in acest sens societatii civile in sensul ca astfel de manifestari nu pot fi lasate nesanctionate. in lipsa altor probe ca cele indicate cu privire la celorlalti cinci coinculpati nu poate duce decat la retinerea unor indicii minime.p.p. Mediatizarea excesiva a prezentei cauze nu face decat sa intareasca cele aratate mai sus cu amendamentul ca judecata se desfasoara conform procedurilor legale. Libertatea individuala si libertatea persoanei 98 . judetul Ilfov. dar nu temeinice. deoarece se creeaza o presiune la adresa organelor judiciare care trebuie sasi indeplineasca obligatiile legale cu deplina profesionalitate si impartialitate. in favoarea sau defavoarea unora dintre parti.p.p.p. II. 1491 alin. pro sau contra. respectiv 111-113. DN si BD si va dispune arestarea preventiva a acestora pentru 29 de zile.05. inculpatul BG este o persoana publica recunoscuta in unele medii ca formator de opinie.. Fata de cele mai sus expuse. Referitor la existenta in cauza a probelor si indiciilor temeinice ca inculpatul a savarsit infractiunile de care este invinuit. DSF. acesta. se retine ca.2009.04. Z C O. astfel incat sa se justifice admiterea propunerii de arestare preventiva. participand la lipsirea lor de libertate. in baza art. Aceste declaratii nu se coroboreaza cu nici un alt mijloc de proba din care instanta sa retina cu certitudine ca inculpatul a savarsit faptele ce i-au fost retinute in sarcina. in noaptea de 26/27. iar arestarea inculpatului sa fie in interesul urmaririi penale. poate mai mult ca ceilalti coinculpati. pe langa faptul ca inculpatul ar fi fost si el la barul unde au fost sechestrati.01.2009 la 01. 143 C.2009. referitoare la posibilitatea ca inculpatul sa fi savarsit o fapta penala. fiind dator sa se manifeste intr-o conduita care sa se incadreze in limitele legalitatii.

astfel incat in temeiul art. 145 alin.p.p.p. 148 lit. 143 C. respinge ca neintemeiata propunerea Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti de arestare preventiva a inculpatului GMP. ia fata de inculpat masura obligarii de a nu parasi tara fara incuviintarea organelor judiciare pe o perioada de 29 de zile incepand cu data de 03. Va desemna ca organ de supraveghere a respectarii masurii DGPMB. 1491 alin. inclusiv. Pornind de la aceste reglementari care garanteaza libertatea persoanei.04. inclusiv. IN NUMELE LEGII DISPUNE Respinge ca neintemeiata exceptia nulitatii referatului cu propunere de arestare preventiva formulat de Parchetul de pe langa Tribunalul Bucuresti.p.p. impune inculpatului ca pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara sa respecte urmatoarele obligatii: a.p. dispune arestarea preventiva a inculpatilor In baza art.Serviciul Investigatii Criminale. 2 Cpp rap.p.1 si alin. ZCO. DSF. 9 Cpp va respinge ca neintemeiata propunerea Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti referitoare la acesta. ori de cate ori este chemat.p. cu partile vatamate si cu rudele de grad unu ale acestora e. ZCO. In baza art. In baza art. sa se prezinte la DGPMB . sa se prezinte la organul judiciar sau la instanta de judecata ori de cate ori este chemat.p. 9 C. sa nu detina.p.p. va dispune fata de inculpatul GMP. instanta apreciaza ca nu poate dispune masura arestarii preventive a inculpatului GMP nefiind indeplinita conditia prevazuta de art. 9 C. avand in vedere imprejurarea ca inculpatii au fost asistati de avocati alesi.p.2009 pana la 01. la art. In baza art. 2 Cpp va atrage atentia inculpatului ca in caz de incalcare cu rea credinta a masurii sau a obligatiilor care ii revin se va lua fata de acesta masura arestarii preventive. DN. si emiterea mandatelor de arestare preventiva in acest sens. sa nu schimbe locuinta fara incuviintarea organului judiciar d. sa se prezinte la DGPMB .Serviciul Investigatii Criminale desemnata cu supravegherea.2009. raportat la art.p. In baza art. Constatand insa ca exista acele indicii minime referitoare la existenta unei fapte penale ce ar putea fi retinuta in sarcina inculpatului. 1491 al. sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme. In baza art. b. 146 alin. inclusiv. DS. va impune inculpatului ca pe durata masurii obligarii de a nu parasi tara sa respecte urmatoarele obligatii: a.p. 145 alin. sa se prezinte la organul judiciar sau la instanta de judecata ori de cate ori este chemat b. iar arestarea persoanei este permisa numai in cazurile si cu procedura prevazuta de lege.p. 10-12 C. pe o durata de 29 de zile.05. c. DN.p. PENTRU ACESTE MOTIVE. 2 C.05.05. dispune arestarea preventiva a inc.2009 pana la data de 01. 145 alin.p. 145 alin. 1491 alin. BD.04.04. 1491 alin. privind arestarea preventiva a inculpatilor BG. 145 ind.p.p.. 1 Cpp.p.111 Cpp si art. exclusiv. pentru mai buna desfasurare a cercetarilor ce urmeaza a fi efectuate in viitor in baza art. BG. 148 lit. 2 ind. de la data de 03. luarea masurii preventive a obligarii de a nu parasi tara pe o perioada de 29 de zile.. 1 C.Serviciul Investigatii Criminale institutie desemnata cu 99 . admite in parte propunerea Parchetului de pe langa Tribunalul Bucuresti. f C. raportat la art. In baza art. 10-12 C. 2 C. sa nu se apropie si sa nu comunice direct sau indirect cu coinculpati. Va respinge cererile aparatorilor din oficiu in ceea ce priveste acordarea onorariului. BD si GMP.2009. Desemneaza ca organ de supraveghere a respectarii masurii DGPMB -Serviciul Investigatii Criminale. f C. In baza art.sunt inviolabile. 1491 alin. incepand cu data de 03.2009 pana la data 01. 1491 alin..2009.

atrage atentia inculpatului GMP ca in caz de incalcare cu reacredinta a masurii aplicate sau a obligatiilor impuse de organul judiciar. sa nu se apropie si sa nu comunice direct sau indirect cu coinculpatii. d. c. In baza art. ZC.04.2009 GREFIER “ 100 . ora 06. inculpatii BG. Presedinte. Pronuntata in sedinta publica azi. avand in vedere imprejurarea ca inculpatii sunt asistati de avocati alesi.Cu recurs in 24 de ore de la pronuntare. REFERAT Prezenti la pronuntarea asupra cauzei de fata.p. 8716/299/2009/ din data de 03.2009. sa nu foloseasca si sa nu poarte nici o categorie de arme. e. se poate lua fata de acesta masura arestarii preventive.p. cu partile vatamate sau cu rudele de gradul I ale acestora. BD arata ca inteleg sa formuleze recurs impotriva prezentei incheieri de sedinta avand nr.supravegherea sa. DSF. 22 C. ori de cate ori este chemat. Respinge cererile aparatorilor din oficiu in ceea ce priveste acordarea onorariului. sa nu detina.04. sa nu schimbe locuinta fara incuviintarea organului judiciar. 03. DN.145 alin.30.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful