Straniul interludiu Piesă în 9 acte în româneşte de Petru Comarnescu Personajele: CHARLES MARSDEN PROFESORUL HENRY LEEDS.

NINA LEEDS, fiica sa EDMUND DARRELL SAM EVANS DOAMNA AMOS EVANS, mama lui Sam GORDON EVANS MADELINE ARNOLD. LOCUL ŞI TIMPUL ACŢIUNII PARTEA I ACTUL ÎNTlI: Biblioteca din locuinţa familiei Leeds, într-un orăşel universitar din Noua-Anglie (Statele-Unite ale Americii). O după amiază către sfîrşitul verii. ACTUL AL DOILEA: Acelaşi loc. Toamna anului următor. Noaptea. ACTUL AL TREILEA: Sufrageria din conacul familiei Evans, în partea de Nord a Statului New York. Sfîrşitul primăverii anului următor. Dimineaţa. ACTUL AL PATRULEA: Acelaşi loc ca în actul întîi şi doi. Toamna aceluiaşi an. Seara. ACTUL AL CINCILEA: Salonul unei căsuţe pe care Evans a închiriat-o pe ţărmul oceanului într-o suburbie aproape de New York. Aprilie anul următor. Dimineaţa. PARTEA A Ii-a ACTUL AL ŞASELEA: Acelaşi loc. Cam un an şi ceva mai tîrziu. Seara. ACTUL AL ŞAPTELEA: Salonul din apartamentul familiei Evans în Park Avenue, New York. Aproape unsprezece ani mai tîrziu. După-amiaza devreme. ACTUL AL OPTULEA: Partea din spate a punţii yachtului familiei Evans, ancorat la extremitatea portului Poughkeepsie. Zece ani mai tîrziu. După-amiază. ACTUL AL NOULEA: O terasă a domeniului Evans din Long Island. Cîteva luni mai tîrziu. Spre seară. !w&«Jr.. PARTEA ÎNTÎI

ACTUL I DECORUL: Biblioteca din locuinţa Profesorului Leeds, într-un orăşel universitar din Noua-Anglie. Camera este spre partea din faţă a casei cu ferestre care dau spre peluza aflată între faţadă şi strada liniştită, cu locuinţe particulare. E o odaie puţin încăpătoare, cu tavanul jos. Mobila aleasă reflectă preferinţa pentru piese vechi de prin partea locului. Pereţii cu rafturi de cărţi aproape pînă în tavan, acoperite cu geamuri, ticsite de cărţi, ediţii de seamă, multe din ele rare şi vechi, ale autorilor clasici din antichitatea greacă şi latină, în original, ale clasicilor de mai tîrzin, în franceză, germană şi italiană, ale tuturor autorilor englezi, care scriau pe vremea cînd s se făcea ca f, şi doar cîteva ulterioare acestei epoci, cel mai modern fiind, poate, Thackeray. Atmosfera este aceea a unui interioj plăcut şi retras — de intelectual — înjghebat sîrguincios ca un sanctuar unde, sub pavăza culturii trecutului, cineva care fuge de realitate poate privi nestingherit prezentul de la distanţă, cu superioritate, cu un dispreţ condescendent, cu compasiune şi chiar amuzat. O masă de lucru destul de mare, un jilţ masiv, un balansoar şi o laviţă veche, acoperită cu perne ca să fie mai comodă. Masa, cu jilţul profesorului în stînga, se află spre stînga încăperii, balansoarul în centru, laviţa la dreapta. Ca singură intrare, o uşă în peretele din dreapta, în fund. Sfîrşit de după amiază, într-o zi de august. Soarele domolit şi estompat de umbra copacilor, umple odaia cu o lumină blîndă. Din dreapta, se aude vocea unei slujnice, o femeie de vîrstă mijlocie, care dă lămuriri cuiva în chip familiar, dar respectuos. Intră Marsden. E un'om înalt şi slab, cam de treizeci şi cinci de ani, dichisit pînă în cele mai mici amănunte, avînd aparenţa unui gentleman englezit din Noua-Anglie. Poartă un costum de tweed, croit, evident, după moda englezească. Faţa îi este foarte prelungă, nasul mare şi subţire, fruntea înaltă, ochii albaştri, blînzi, par ai unui visător căruia îi place să se analizeze, buzele-i subţiri sînt ironice şi puţin triste. Are ceva femenin abia desluşit, în fiinţa lui, dar care nu se învederează nici în ţinuta şi nici în modul de a se manifesta. Este rece şi reţinut în comportare. Vorbeşte cu o uşurinţă controlată, ca şi cum ar asculta el însuşi ceea ce spune. Are mîini lungi şi fragile, iar umerii gîrboviţi sînt ai unui om cu musculatupă slabă, căruia nu i-a plăcut niciodată sportul şi a fost

totdeauna socotit o fire plăpîndă. Trăsătura caracteristică a personalităţii sale este un farmec discret, un aer prietenos, care te atrage dar e şi iscoditor întrucîtva, gata totdeauna să asculte, dornic să simpatizeze cu ceilalţi, căutînd să îndrăgească şi să fie îndrăgit. MARSDEN (chiar în dreptul uşii, înalt şi gîrbovit, rezemat de rafturile cu cărţi, dînd din cap şi surîzînd binevoitor slujnicei): Am saştept aici, Mary. (O clipă urmăreşte din ochi servitoarea, apoi îşi roteşte privirile alene prin odaie, apreciind cu satisfacţie cărţile şi tîlcul lor familiar. Zîmbeşte afectuos şi, bine dispus, rosteşte cuvintele pe un ton retoric.) Sanctum Sanctorum! (Glasul devine monoton, iar ochii se plimbă fără ţintă, în timp ce-l năpădesc gîndurile.) „Ce desăvîrşit este cuibul Profesorului!... (Zîmbeşte.) Ediţii prime... cînd s-a mai pomenit ca cineva din Noua-Anglie să ştie greaca... (Privind cărţile.) De ani de zile n-a mai achiziţionat nici o carte... oare ce vîrstă aveam cînd am venit pentru prima dată aici?... şase ani... venisem cu tata... tata... cum i se înnegrise faţa!... ar fi vrut să-mi spună ceva înainte ■de a muri... spitalul... mirosul.de iodoform... sălile acelea reci... ce vară toridă!... M-am aplecat... Glasul i se stingea din ce în ce... n-am putut să-1 înţeleg... dar care fiu poate vreodată înţelege?... totdeauna, prea aproape, prea curînd, prea departe sau prea tîrziu!... (Chipul ise întristează amin-tindu-şi de groaznica durere din adolescenţă, cînd şi-a pierdut 10 tatăl. Apoi, îşi scutură capul, alungîndu-şi gîndurile şi se hotărăşte să se plimbe prin odaie.) Ce amintiri într-o amiază aşa de surîzătoare!... după trei luni din nou în orăşelul acesta plăcut... nu mă mai duc în Europa... n-am putut scrie nici un rînd acolo... ce să răspund întrebărilor înfiorătoare puse de cei morţi şi de schilozi?... prea mult pentru mine!... (Suspină — apoi rizînd de el însuşi.) Iată-mă din nou aici... un interludiu al acestor întrebări delicate... că dormitezi în oraşul ăsta... înregistrezi cu simpatie tabieturile... pretext pentru născociri hazlii... romanele mele... nu de importanţă cosmică, nu prea... (Apoi, încurajîndu-se singur.) Totuşi există un public care le îndrăgeşte, de bună seamă... da' eu mă pricep la scris!... mai mult decît toţi ăştia la modă cu isteria lor sexuală!... trebuie să încep lucrul chiar de mîine... cîndva aş vrea să-1 folosesc şi pe Profesor într-un roman... şi pe soţia lui... tot nu m-am obişnuit cu gîndul că a murit

ah.. s-ar fi putut?. sînt tot atît de limpezi şi scabroase. (Merge fără astîmpâr... astăzi. G_ordon s-a prăbuşit la pămînt în flăcări. (Zîmbeşte frămîntat.... nişte oase făcute scrum într-o cuşcă de oţel sfărîmat!... visare !. ce prost am fost!. pe bani.. acum e femeie. de ce nu m-am îndrăgostit niciodată de Nina?.. el mi-a arătat-o pe italiancă. şi faţă de mine. puşti. de ce nu le mai pot uita?. Jack. părea geloasă mama de grija ce-i purtam. parcă s-ar fi petrecut ieri... şaisprezece ani... am ţinut-o în braţe. Fatty Boggs şi Jack Frazer..) De ce?..... vacanţa mare.. mişcă-te.... ce fgmeie arţăgoasă!.............. înapoi la hotel..... ea n-ar vedea nici acum lucrurile altfel.. narcotic pentru visare... ce faţă vicioasă sub masca de pudră şi roşu.. «Ce-ai încremenit aşa? hai... mi-era teamă de ironiile lui.. Aici e aici!... şi pe cine prostesc?. mi-am luat inima-n dinţi.. dacă... hm.... două zile înainte de armistiţiu..... a cunoscut dragostea şi moartea...... mireasma părului şi a obrazului ei.. de cînd era copilă.... l-aş fi putut minţi!...... acră şi dispreţuitoare...... cum îl mai admiram!...... nici măcar pe ei înşişi!. m-am dus. dar mi-a fost teamă să n-o umilesc pe căzătura aceea. viaţa mea sexuală printre năluci!.... nişte eunuci care fac paradă de sex!. acum îl ia din scurt Opinai. lăudăroşi. Mama mi-a spus că în ultima vreme a devenit tare ciudată.. ca să ne ascundem neputinţa batem toba sus şi tare despre virilitate!....... mă gîndeam la mama..... iubitul ei!.. nici o mirare că e în halul ăsta.apoi m-a podidit plînsul. am avut parte numai de visuri.acum şase ani...) «Nimic nu-i pe lume mai dulce ca visul tînăr de dragoste». pentru totdeauna!. se destăinuie. cîteodată.. a naibii ironie!... «Hai!»....... groaznic de speriat.... casa aceea cu dragoste 11 JftiUw. liceul.....) De ce mă opresc mereu la aceleaşi lucruri?. corp grosolan...... (Se întunecă deodată la faţă de suferinţă şi dezgust...... mi-ar fi fost ruşine să mai dau ochi cu Jack dacă....... din cocioabele Neapolului.) Ah!... trupul lui minunat de atlet... cu amărăciune. (Bătindu-şi joc...... mi se părea că săvîrşisem o profanare faţă de ea. picioare scurte şi glezne groase. o legănasem pe genunchi.... un dolar!.. răscolind toate acestea nu ajung nicăieri.. dar asta-i altceva. copil prost... ce scroafă!.... dovada bărbăţiei. puştiule»... eram doar puşti!. în cazul meu. şi vînă-toarea aceea. ducă-se Ia dracu' poftele sexuale!.. ce-arn căutat acolo?. .. bietul Profesor!........ şi pe mine m-a ţinut în frîu.. mereu aceleaşi amintiri. am aşteptat pînă ce-au adormit ceilalţi..

Chipul...ce urîcioase sînt. se simte la largul său în prezenţa lui.. E un bărbat mic de statură. supra-rafinate. Dar Europa. totdeauna a avut o influenţă liniştitoare asupra Ninei. cu părul încărunţit şi chel în creştetul capului. cînd e vorba de chestiunile practice ale prezentului (deşi este liberal şi chiar radical în înţelegerea-i tolerantă a obiceiurilor şi moralităţii din Grecia antică şi din Roma imperială!) Totuşi.) „Bine că s-a întors. Are ochi inteligenţi şi un surîs ce poate fi ironic.. (Se aşazâ pe scaunul său din stingă. arma lui de apărare este refugiul într-o atitudine superioară din care se complace să privească lumea largă prin perspectiva sălii de cursuri. stînjenind chiar şi pe „Profesor". dezvăluie o fire retrasă şi studioasă. Cum Marsden este unul dintre foştii săi slulinţi şi p: deasupra. In vîrstă de cincizeci şi cinci de ani. Intră profesorul Leeds cu o atitudine amabilă şi binevoitoare.o întîmplare prin care trece orice băiat de vîrsta mea.. Bănuiesc şi eu c-ai găsit acolo totul schimbat faţă de cum era înainte de război. îl ştie din copilărie." MARSDEN: Nici eu n-am visat să mă întorc aşa de repede. şi de fapt n-au nici o importanţă. dar care e în contrast cu îngrijorarea de pe faţă.. îşi ia privirea o clipă de la Marsden. îngîndurat.. subţire. in timp ce-şispune.. (Se gîndeşte . iar Marsden în balansoar. cu vădită bucurie): Iată-mă din nou aici. Faţa sa exprimă o uşurare. în ciuda trăsăturilor lui miniaturale.) 12 MARSDEN (intinzîndu-i mîna.. Din această pricină atitudinile sale par şovăitoare şi nedumiresc pe cei care-l ascultă. in aşteptare.." (Aude pe cineva venind cu paşi repezi dinspre dreapta. domnule profesor! PROFESORUL LEEDS (strîngîndu-i mina şi bătlndu-l pe umăr cu sinceră afecţiune): îmi pare atît de bine că te revăd. face parte din marile catastrofe de care ţi-e frică să pomeneşti. Timid prin temperament. morga lui profesorală îl cam părăseşte în afara sălii de cursuri. Charlie! Ce surpriză! Nu te aşteptam aşa curînd. Această pavăză este întărită şi de o firească tendinţă către un fel de provincialism ostentativ. se întoarce. PROFESORUL LEEDS (înnourîndu-se): Da. domnule profesor.

." MARSDEN (gîndindu-se): „Dimineaţa aceea în care ne-a sosit vestea morţii lui Gordon.. palidă. ochii rătăciţi...." (Cu interes." MARSDEN: Europa s-a mutat înspre Apus. a jucat golf şi tenis de multe ori în vara asta. N-am putut scrie nici un rînd.) Dar cum adică schimbată.. ce absurd!.....) „Dimineaţă.. Morţi care aveau dreptul să stea cu familiile lor.... Milioane de oameni alături de cadavre. PROFESORUL LEEDS: Vine îndată..) „Rătăcea din odaie în odaie. MARSDEN (privindu-l cu surprindere şi puţin amuzat): Atunci nu prea văd unde e schimbarea. ca şi cum m-ar fi mustrat!. O vei găsi schimbată." (Revenind la subiect... mîniat." (Deodată. domnule profesor? Cînd am plecat. se făcuse pămîntie la 13 faţă. ochii ei aruncau pur şi simplu fulgere!.. înspăimîntat. într-adevăr. însoţită de prieteni. «L-am visat pe Gordon».. foarte schimbată. secătuiţi de dragoste!.. nimeni nu poate îndura loviturile cumplite.. (zîmbeşte cu duh). părea că-şi revenise din toropeala aceea îngrozitoare. nu-i aşa? PROFESORUL LEEDS (se gîndeşte. gîndindu-se puţin alarmat şi cu o urmă de vinovăţie. PROFESORUL LEEDS (încet şi cu prudenţă): Da.. (Suspină..) „N-am putut îndura atmosfera de acolo. că-i o fată bolnavă." . (Gindindu-se cu milă. nici urmă de frumuseţe. scapă aceste vorbe.... Charlie. în America... Mi-a spus că vrea să termine cu un gînd ce-o frămîntă de multă vreme. dar mai tîrziu.. cu ce ură se uita la mine!.) Mereu îl visează pe Gordon... la cafea..) Şi apoi îmi pierdeam vremea degeaba... mănîncă de rupe pămîntul...cuprins de indignare..) „Primul lucru pe care mi 1-a spus dimineaţă. «L-am visat pe Gordon».. a mers cu maşina prin împrejurimi.) „Războiul...) Dar unde-i Nina? Vreau s-o văd. încruntîndu-se. cînd.. Şi mănîncă... să sperăm! (Apoi. şi chiar a dansat destul de mult. (Gîndindu-se. ca şi cum n-ar fi auzit observaţia aceasta): „Trebuie mereu să ţin seamă că nu mai este ea însăşi... (Vesel. Gordon!." MARSDEN: Atunci e splendid! Cînd am plecat nu voia să vadă pe nimeni şi nici să iasă. slăbită.

Am găsit.. ar fi urît din partemi. tot felul de prostii! Nu mai ia nimic în serios! Îşi bate joc de toate şi de toţi! MARSDEN (încercîndsă-l liniştească): Asta...." MARSDEN (nu-l pierde din ochi. MARSDEN (luîndu-i puţin apărarea): Sînt sigur c-ar fi avut o carieră strălucită.. Charlie.. dacă vrei s-o vezi iarăşi sănătoasă. Gordon în sus Gordon în jos. PROFESORUL LEEDS (nerăbdător): Fără îndoială. moartă!. deşi la început.. toţi îmi vorbesc numai de Gordon.. fără îndoială. aşa trebuie să fie.. mereu hărţuit de cîte ceva. dacă trăia mama Ninei. după cum ştii...PROFESORUL LEEDS: Acum a căzut în cealaltă extremă! Vede pe oricine — toţi plicticoşii şi smintiţii — fără să mai facă vreo deosebire. nu-i mai aminti! Ajută-i să-1 uite. PROFESORUL LEEDS (iritat): Îmi dau seama de asta.. cu toate că era chipeş şi avusese atîtea succese la sport şi la carte.. şi un timp m-am simţit descătuşat.. după cum ştii... Şi vorbeşte întruna. în afară de cariera ce şi-o făcuse prin el însuşi.. aş avea nevoie de ajutor." 14 MARSDEN: Să nu uit. Nina m-a rugat să-1 caut. pentru că băiatul. viaţa trebuie trăită şi Nina nu poate trăi la nesfîr-şit cu un cadavru! (Câutlnd să-şi stăpînească enervarea şi să vorbească pe un ton obiectiv.... aproape de Sedan. ca fiecare.. spunînd... de moartea lui Gordon..) „Gordon. pare îngrijorat. din pricină că se străduieşte să uite tot ce i s-a întîmplat. (Gîndindu-se revoltat.... la ce bun!. venea de jos şi nu avea bani. trebuie s-o exaspereze pe Nina. Mă împăcasem cu gîndul că Nina-1 iubeşte..... Deşi trebuie să .. tocmai acum. e groaznic să fii atît de singur. soţie!. îţi aminteşti că şi eu am fost zdrobit.) „Să-i spun?. voit sau pentru că şi-a pierdut acest simţ.... La urma urmelor.) Caut să văd totul limpede şi fără să fiu sentimental. parcă înadins.. gîndindu-se cu o afecţiune respectuoasă): „Bietul bătrînel. m-am împotrivit şi pe bună dreptate. Charlie. tovarăş de viaţă!. e moartă!." (încurajîndu-l.. nu. locul unde a căzut avionul lui Gordon. PROFESORUL LEEDS (supărat — dojenindu-l binevoitor ): Pentru numele lui Dumnezeu. cred. PROFESORUL LEEDS '(absent): Da. (Argumentînd cu sine însuşi. parcă!. soţia mea..) Nici o fată nu l-ar putea uita pe Gordon atît de repede. mai ales după ce a primit lovitura morţii lui tragice.

dacă vrei să-1 numeşti astfel. Uimit): I-ai spus asta lui Gordon? (Cugetînd cu cinism.. şi i-am explicat .. va vedea c-am procedat cum era mai bine. (Puţin patetic. care o chinuie pe Nina şi de a cărei înrîurire a început să-mi fie teamă. dar chiar înainte de a se îmbarca spre a merge pe front. Charlie. asta-i culmea! Dar. tendinţa de a le căuta în coarne încă din Universitate este o proastă educaţie... dar dumneata ai procedat oare cinstit?. Sînt primul care aş recunoaşte..) Nu-i vorba de Gordon.) „Trebuie să-i spun. domnule profesor.) Pare de necrezut. Charlie. în orice caz.. Se gîndeşte deznădăjduit. De fapt. MARSDEN: Dar Gordon nu era cîtuşi de puţin răsfăţat. Gordon voia să facă nunta şi Nina era de acord cu dînsul.. că eroii anilor de studenţie rareori strălucesc mai tîrziu în viaţă.. Dar de ce să mă învinuie pe mine. dar Nina a început să se poarte cu mine. Nina totdeauna te-a idolatrizat.recunoşti. corectitudinea. MARSDEN (cu privirea aţintită asupra profesorului.) MARSDEN (mişcat. Mustrlndu-l cu bunăvoinţă): Zău. de strigoiul. ca şi cum m-ar urî! MARSDEN (uimit): Să nu exagerăm domnule profesor! PROFESORUL LEEDS (stăruitor): Absolut! Nici eu n-am vrut să cred. eu am socotit că nu era momentul prielnic. Dumneata poate că nu ştii. ca şi cum ar fi gata să izbucnească în plîns.. PROFESORUL LEEDS (înfierbîntat): Nu mă înţelege greşit.. Şi apoi.. ce motiv ar avea? PROFESORUL LEEDS (repede): Cred că pot să-ţi dau răspunsul.. Nina fusese foarte dornică să se cunune.. cînd ar trebui să-şi dea seama c-am procedat spre binele ei?. pentru că a făcut-o să-şi schimbe într-un hal fără de hal atitudinea faţă de mine. şi cinstea lui Gordon!. în mîndria. pînă ce lucrul a 15 devenit prea limpede din toată purtarea ei faţă de mine! (Vocea-i tremură. E vorba acum de amintirea lui. după ceea ce mă lasă să văd acum.. l-am luat pe Gordon de o parte şi i-am dat de înţeles că o căsătorie zorită nu i-ar conveni Ninei şi nici n-ar fi un lucru prea cinstit din partea lui." PROFESORUL LEEDS (cam aspru): Da. dar atunci. Am refuzat să cred. Are un motiv." (Şovăie...) „A lovit în plin!. i-am spus. c-am fost îndreptăţit. (Chipul i se contractă. Din nefericire... apoi ca şi cum l-ar lua gura pe dinainte. Charlie..

PROFESORUL LEEDS: Nu. Scurt şi cuprinzător. toată încurcătura asta absurdă. chiar mai mult decît o posibilitate. nu. mai ales o fată cu farmecul şi frumuseţea Ninei... Şi asta la vîrsta cînd trebuia să aibă totul la picioare. am procedat aşa din altruism." (Apoi. fără nici un fel de resurse. Şi se poartă cu anine ca şi cum i-aş fi distrus înadins fericirea.. a înţeles! Dac-ar fi fost omorît ar fi lăsat-o pe Nina văduvă. desigur. Gordon i-a spus Ninei că şi-a dat seama peste noapte că o căsătorie pripită n-ar 16 I fi bună pentru ea. Charlie. Exact. îşi dă seama că nu are nici o dovadă reală.. (Glndindu-se cu o stridentă învinuire de sine.. PROFESORUL LEEDS (tresărind): Da. apărîndu-se cu greu. prin priviri.) Iată..) „Şi-i adevărat.. de vreme ce el n-avea bani.. exista posibilitatea să fie omorît. .. bietul băiat!. nu l-am menţionat. dar a ajuns.. prin insinuări. tu cel vrednic de dispreţ.. cu ironie): „S-a bizuit înc-o dată pe •onoarea lui Gordon!.) Şi acum Nina bănuieşte că dumneata ai. dar bietul băiat.. lucru pe care. Dar bănuiesc că n-a spus că dumneata i-ai deschis capul. trebuie să aştepte pînă s-o întoarce din război şi-şi va găsi un rost în lume. mai mult ironic. poate doar cu vreo pensie de la Stat. I-am spus că. vulpe bătrînă!. ca şi cum aş fi dorit eu moartea lui Gordon şi m-aş fi bucurat în ascuns cînd a sosit vestea... MARSDEN (sieşi. pentru binele ei!. poate şi cu un copil. Nu ştiu cum a ajuns la bănuiala asta..şi de ce.. (Apoi..) Aşadar.. din dragoste pentru Nina." (Tare. (Vocea li tremură de emoţie. Ca aviator. Charlie! Doar prin aluzii.. Şi Gordon a fost numaidecît de acord cu mine! MARSDEN (gîndindu-se): „Scurt şi cuprinzător!.." MARSDEN (uimit): Nu cumva vrei să-mi spui că te-a acuzat de toate acestea? PROFESORUL LEEDS: O.. furăm sau crăpăm de foame!. dar în starea ei de spirit actuală realul şi irealul se confundă.... I-am rugat să păstreze în mare taină tot ce-i împărtăşisem. inutil să mai spun. dar cînd e vorba de fericirea noastră nu trebuie să ne dăm în lături de la nimic.) Nu!.

... uitîndu-se de-a dreptului tatăl ei. să mă împrumut..MARSDEN (glndindu-se — cinic): „Ca de altfel totdeauna şi în orice minte. n-am încotro. neobişnuit de mari.. dar şi puţin •îngrijorat de sine.... sînt frumoşi şi tulburători.. (Se ridică îndată <ce se aud nişte glasuri dinspre dreapta.. Ochii. buzele gurii ei puţin cam mari frumos desenate. Părul.. ce sentimental sînt..... întreaga ei purtare....." ţpSIţjAl (apare şi rămîne în pragul uşii. deasupra unei bărbii ferme. de a fi neîncrezători şi plini de.. altminteri cum ar putea trăi ■oamenii?..." (Cu blîndeţe.. picioare lungi şi frumos formate — un tip de sportivă. este cu totul deosebită de sănătatea aparentă a fizicului ei.. trebuie să-i plătesc.... E de douăzeci de ani. am să chem un specialist de nervi. nu mă simt în stare!.... tîlharul!. Este încordată. şi nu mai stărui asupra a ceea ce eu aş numi plăsmuiri ale închipuirii din ambele părţi.. starea ei.. Mi se pare că vine Nina..... nu... luîndu-şi ■In grabă înfăţişarea blinda şi înţeleaptă...resentimente. de a fi răniţi pînă-n adîncurile lor. acea însuşire de a crea o atmosferă încărcată. .. îi încadrează chipul ars de soare.. de-un albastru ce bate în cenuşiu..) Tocmai asta trebuie să ai în vedere. mai curînd frumoasă decît drăgălaşă: structura oaselor bine modelată... dac-ar şti!. De la moartea lui Gordon au însuşirea de a se înfiora în faţa oricărei enigme. ha!.) PROFESORUL LEEDS (glndindu-se — îngrijorat): „Sper «a nu ne va face o scenă... din cale-afară de scumpă consultaţia!. de jucătoare de tenis şi golf. toată ziua mi s-a părut gata să izbucnească. mă are la mînă. refuz să-i plătesc ceea ce pretinde. cu ochi cutezători.. chipul ei exprimînd o încăpăţînată hotărîre. de înnotătoare. ultimul nu i-a fost de nici un folos. cu nervii zdruncinaţi.) „îmi bate inima!." (Zîmbeşte ■CM o amară auto-ironizare. ce scandal!. mai am doar cîteva săptămîni pînă la deschiderea cursurilor!. înaltă.) (Marsden se gîndeşte rlzlnd de el însuşi.) Să încheiem discuţia. n-are decît să mă dea în judecată.... agitată. fruntea înaltă. cu şolduri zvelte şi tari.. şi pe bună dreptate. Faţa îi este strălucitoare. o văd pe Nina din nou!. blond ca paiul şi cîrlionţat. e absurd să reacţionez ca şi cum aş iubi-o... din pricina propriei suferinţe.. dar ce 17 viaţă pentru mine!. dragul şi bătrînul ei Charlie. cum ar rîde. bine că Charlie e ca şi din familie. dar dacă intentează acţiunea?.. (Profesorulse ridicaşi el.

prietenos. Charlie? Fără să vreau. Charlie î (Ochii revin îndată la tatăl ei. tată! 18 MARSDEN (Ungă ea.. (Gîndindu-se. Nina Cară Nina! Ce. trebuie să ţin seamă.. Poartă un splendid costum de sport. Nu mi-a făcut nimic. ascunzîndu-şi suferinţa): „Asta mă doare. privind cum înotători aprigi.) După cum ţi-am mai spus.. îi întinde mînă şi vorbeşte tot cu glasu-i rece şi preocupat): Bună ziua. absolut nimic. te faci că nu mă vezi. (Vine la el cu un gest prietenesc. tînără doamnă? NINA (îşi întoarce privirea spre Marsden. şi niciodată nu-mi va face..... dar întrebuin-ţînd drăgăstos numele-i de dezmierdare... Nina zîmbeşte într-o doară... ce sărutare în silă..) Bine-ai sosit acasă. plictisită." / (Tulburat.. Nina se adresează direct tatălui ei cu un glas rece şi calm): M-am hotărît.) Bună ziua.. nepăsător şi îmbrăcat. îngheţaţi şi goi se îneacă în cele din urmă.) Nu-1 vezi pe Charlie.. timid. dar e-o fată bolnavă.. sieşi): „Ce mult s-a schimbat. eşti cu totul nepoliticoasă! Ce ţi-a făcut Charlie? NINA (pe-acelaşi ton rece): Dar de ce? Nu. uitîndu-te drept la mine cînd aveai un an ! (Rîde. Ai spus „cîine".... nimic. ce-aş putea aştepta de la tine dacă primul cuvînt pe care l-ai îngînat pe lumea asta a fost o insultă. detaşat.....) Zău... Doamne.." PROFESORUL LEEDS (cu gîndurile în altă parte): „Privirea aceasta a ochilor ei!." (Merge înspre Nina. (îl sărută.. zîmbind rece.) „Ce mi-a făcut Charlie?.) Ţi s-a părut c-am fost într-adevăr nepoliticoasă. tată. nu însemn nimic pentru dînsa!. oarecum stinjenit. în pripă.....) . Nina? MARSDEN (mişcat." (Cu un chicotit nepotrivit.) Nepoliticoasă? Cîtuşi de puţin. dragului ei Charlie!" (Forţindu-se să rîdă binevoitor. Profesorul rîde nervos. Charlie stă totdeauna alături de torentul năvalnic — imaculat. O. Ură!.) Ascultă.păstrîndu-şi cumpătul doar printr-un teribil efort de voinţă. PROFESORUL LEEDS (gîndind distrat): „Ce vrea să-spună?. ajută-mă!. Nina.." MARSDEN (gîndindu-se — chinuit): „Buze reci. ce s-a întîmplat cu ea?. Prea obsedată de propriile-i hotârîri pentru a se gîndi sau a-l vedea pe Marsden.. (în zeflemea.

credincios." PROFESORUL LEEDS (îngrozit în sinea lui): „Pleacă?. tată. ah.) Silit bucuroasă ca-ntotdeauna Charlie. (Profesorul schiţează un surls forţat... Pleacă?. A te întoarce sănătos din Europa nu-i cine ştie ce ispravă. (Se întoarce spre Mardsen cu un zîmbet abia schiţat. Charlie! (Gîndindu-se cu o uşurare. despre primejdiile de moarte. Dar la cine se duce?.. Gordon în flăcări. un cor de mincinoşi plătiţi!.. minciuni tot mai sforăitoare. (Apoi. Nina. eşti aici şi asta-i important.. cred că n-ai mai prididi cu felicitările.. Aşa că plec astă seară cu trenul de nouă şi patruzeci. că eşti aici! O ştii bine.. deodată. MARSDEN (mulţumit şi încurcat): Sper........ războiul s-a terminat." .) Cît de puţin ştii tu.. caută şi aduce tot ce poate. sau să înnebunesc. astăzi.-nu se mai întoarce niciodată la mine?.. Am chibzuit totul pînă în cele mai mici amănunte şi am hotărît că n-am altceva de făcut decît sau să plec imediat de aici. ce silă mi-e de camera asta!.. trebuie să fug.. cît trebuie s-o necăjească faptul că trăiesc. n-am luptat pe front... un zîmbet drăgălaş şi sincer." (Cu o privire ce se schimbă într-un suris de mustrare.....) „Acum că i-am spus." 'PROFESORUL LEEDS (sie-şi): „La ce s-o fi gîndind?.. nu mă mai întorc niciodată. bietul căţeluş Charlie!. greu dobîndită... încet şi cu răceală): Dar. nu!. plec.) Ce fiinţă rece eşti Nina! Parcă nu l-ai văzut de ieri pe Charlie! NINA (rosteşte aceste cuvinte gîndite.....) O să-mi ajuţi să fac bagajele. prin care am trecut î Dac-ai fi putut vedea ce mîncare ni se dădea celor din partea sedentară. nu-i aşa? MARSDEN (gîndindu-se cu amărăciune): „O dojana. bine.. Nina.. Nu mai pot îndura o astfel de viaţă!.....NINA (gîndindu-se anevoie): „Părinţii rîdeau de mica lor Nina...." (Străduindu-se să ia un ion glumeţ. latră molcom la cărţi în toiul nopţii...) NINA (rece): Ei...... capătă.. mă ştie mîzgălind hîrtia Ia o Agenţie de Presă...... nu... NINA (Intorăndu-se către tatăl ei — cu hotărîre): Trebuie-să isprăvesc ceea ce începusem să-ţi spun.. inapt fiziceşte... nu ca Gordon. înăbuşind detunăturile şi 2* 19 vaietele.. asurzind lumea cu minciuni. bine." MARSDEN (însinea lui îngrijorat): „Ce înseamnă asta?.

. şi Charlie poate să întărească vorbele mele. NINA (gîndindu-se): „Vorbeşte... cu multă băgare de seamă..şi socot c-ar trebui. da. gîndeş-te-te la sănătatea ta... pînă a nu fi prea tîrziu... pe tine te-ar fi ascultat!. cunosc cruntul adevăr!... pentru că-i tatăl meu. de ce-ai murit. îngrijindu-mă şi pe mine! — te-ai refăcut minunat. înainte de toate spre binele tău.. oh. înclinat spre surzenie mai mult decît ceilalţi (ca să fiu sinceră).) .. alături de vechii tăi prieteni. ure26 chile-mi ţiuie de mesagiile fără nici o noimă ale morţilor. să cîntă-reşti pasul acesta. prelegerile unui mort pentru trecutul vieţii.. cînd eşti încă în convalescenţă. speriat — în sinea lui): „La cine pleacă Nina?.. mereu. ochii ei sînt atît de fioroşi!.. Doamne... eu eleva-fiică Nina. dar ce înseamnă tată?... Şi socot că.. făcînd tot ce poate pentru a lua o atitudine severă faţă de un copil neascultător. Ia aminte ce-ţi spun... şi de aceea mi se pare cu totul nepotrivit ca pe căldurile acestea din toiul lui august. poate nici nu ştii prin ce primejdie ai trecut. şi ocupîndu-ţi mintea cu îndeletnicirile zilnice din gospodărie... cu glasu-i obositor ca sunetul spart şi tărăgănat al unei flaşnete... sorbindu-i cuvintele... da." NINA (gîndindu-se cu un dispreţ adine): „Profesorul de limbi moarte vorbeşte iarăşi!." (Continuînd în superioara-i atitudine profesorală.... tată?.. de cînd m-am născut am fost în clasa lui. cît se putea în împrejurările de faţă. te asigur. (Cu un căutat surîs jucăuş) şi pot s-adaug. şi găsind recreaţii sănătoase în aer liber... Nina...) N-ar trebui să-i vorbească pe tonul acesta profesoral. stînd acasă... ştiu că n-o să mă asculte." PROFESORUL LEEDS (îngrozit — în sinea lui): „Trebuie sa-i scot din cap toate astea!. soţie. ascultîndu-le pentru că tata e un om cult. Nina? Nu mi-ai pomenit niciodată despre acest gînd care te muncea — de fapt.. să găsesc cuvinte nimerite!.. vorbe neînsufleţite. MARSDEN (se uită la Nina.. acum şase luni medicii credeau că vor trece ani pînă ce.) Nu-i o hotărîre-cam pripită... tărăgănate. cuvintele lui răsar din mormîntul unui .. m-ai lăsat să cred că te-simţeai destul de bine aici — desigur. în primul rînd... nu-mi dărui copii niciodată!... (Apoi.. urmărindu-l din ochi pe Profesor — plin de milă. tu i-ai fi putut vorbi. şi totuşi.. şi odihnindute. Ai fost foarte bolnavă.(Desnădăjduit.

s-a dus!.. spirit viteaz. sînt sigur că n-ai reflectat la ceea ce vrei să faci! NINA (gindindu-se chinuită): „Gordon dragă.. cu obiectivitate. (Chinuită. Voi isprăvi aceste cursuri.. o. ca şi cum am fi nişte.. atît de bun şi voios!....... afurisitul de Gordon." PROFESORUL LEEDS (gîndindu-se cu ciudă): „Ochii ei. nu mă aude..... cunosc uitătura aceasta... Cunosc un medic acolo. ce bine-mi pare c-a murit!. să ne vesteşti'doar cu cîteva ore înainte de a lăsa totul baltă.." (Se întoarce către tatăl ei. o să mă înfrunte. nu. Nina.. chibzuit la rece. duioasă. umblînd după o slujbă.. se gîndeşte la Gordon.. I-am scris şi mi-a răspuns bucuros că îmi găseşte un loc de infirmieră.. se vede cît de colo — cred c-ar trebui să-ţi continui studiile şi să-ţi iei diploma în Ştiinţe mai înainte ca..) Şi..." (Cu o nuanţă de asprime în glas. la sanatoriul soldaţilor invalizi — un prieten de-al lui Gordon... Am reflectat şi plec." (Cu acelaşi gînd...suflet de care s-a ales praf şi cenuşă. O..) Zău. nu o voi face. dar.... dar mijloacele nu-mi permit să. buze peste buzele mele. Şi chiar dacă te-ai fi restabilit complet după acest surmenaj nervos — şi tu nu te-ai restabilit.." NINA (gîndindu-se desnâdăjduită): „Trebuie să mă stă-pînesc.. de efortul pe care-l face de a se stăpîni — cu o răceală de gheaţă.. noroi şi cenuşă!. Gordon. dragul meu!.. glasul îi tremură. tată... PROFESORUL LEEDS (gîndindu-se. PROFESORUL LEEDS (aspru): Dar îţi'spun că e cu neputinţă! Nu vreau să aduc vorba de bani.. o.. .. ori dacă nu îi arunc în obraz tot ce am pe suflet.. asta-i tot!. trebuie să plec undeva unde să mă pot gîndi la tine în tăcere!.. s-a dus pe veci de lîngă mine!. nu-ţi vor sluji prea mult... cenuşă năclăită în noroi." . apoi. (Gîndindu-se cu disperare. furios): „Prietenul lui Gordon. Ştii bine c-aş consimţi bucuros la orişice pe lume dac-ar fi spre 21 soiosul tău. Şi mă întreb cum o să te întreţii singură? Cei doi ani de universitate....) Cenuşă.) Am urmat şase luni cursurile de infirmieră. e tatăl meu... iubitoare.. îmi pare rău că-ţi spun. Iarăşi Gordon!.) La ce bun să mai vorbim... •ţi spun sincer că nu pot pricepe rostul plecării tale. O...... braţe vînjoase încolăcite în jurul meu. (Apoi. nu-i pentru mine. trebuie să mă lase să plec.) „La ce bun..

tu care. . Charlie? E un om bolnav! NINA (domol şi nefiresc): Nu sînt bolnavă.. încă nu sînt în toate minţile." PROFESORUL LEEDS (cuprins de panica unei temeri vinovate.. încercînd să se stăpîneascâ.) „Încep să-i spun!. Nu trebuie!. cu vioiciune. ca să-i ajut să trăiască şi să pot trăi şi eu. gîndurile dîndu-ighes): Nu. Ei sînt bolnavi..... (înghite ultimele cuvinte.) (Gîndindu-se. m-auzi? — să mă dau. desnădăjduită... e revoltător. Şi trebuie să merg pînă la capăt! PROFESORUL LEEDS (necăjit — către Marsden): O auzi.." (Stăruind. dar înfruntînd-o): Ce vrei să spui? Mi se pare că nu-ţi dai bine seama de cele ce vorbeşti. după tonul tău. domnule profesor!.. Aşa 22 că. şi trebuie să le dăruiesc sănătatea mea. că nu te văd de loc în chip de Florence Nightingale. în timp de pace.) Trebuie să învăţ să mă dăruiesc. dar. fără să ia în seamă observaţia): Vezi.) Trebuie să mă răscumpăr pentru trădarea plină de laşitate faţă de Gordon! Ar trebui să înţelegi asta. se vede limpede că nu eşti în toate minţile! NINA (glasul ei capătă o intonaţie stranie. tată. Nina. E adevărat. tată. frumoasa lui. că m-am gîndit la toate şi n-ai nici cel mai mărunt motiv să-ţi faci griji din pricina mea. Am învăţat-o pe Mary cum să se ocupe de tine. e tatăl meu!.. batjocoritor. să mă dau pînă ce voi fi vrednică să .. (Deodată.) Trebuie să-ţi spun. Dar am început să devin eu însămi.. NINA (din nou cu o vioiciune stranie): Trebuie să plătesc pentru laşitatea mea! Asta mi-e datoria! Gordon a murit! La ce-mi mai foloseşte viaţa mie sau celorlalţi? Dar trebuie s-o fac folositoare — dăruind-o altora! (Cu înverşunare.) Serios crezi că în starea ta de acum poţi fi infirmieră într-un spital militar? Absurd! MARSDEN (gîndindu-se cu indignare şi repulsie): „Ai dreptate..(Secer. Poţi trăi de acum încolo ca şi cum nu sar fi întîmplat nimic — şi de fapt nu se va întîmpla nimic care să nu se mai fi întîmplat.. Încă nu.. între atîţia bărbaţi!. bărbaţi în paturi. ţinîndu-şi răsuflarea.. NINA (rece.. de mine nu mai ai nevoie. PROFESORUL LEEDS: Dar chiar după felul în care-mi vorbeşti. Sînt prea zdravănă.

fac din mine prinos de fericire unui bărbat, şi asta fără şovăire, fără teamă, fără altă bucurie decît bucuria lui! Cînd voi fi îndeplinit aceasta, mă voi regăsi pe mine însămi şi voi şti cum să încep iarăşi propria-mi viaţă! (Făcînd apel la înţelegerea lor cu o înfrigurare desnădăjduită.) Nu pricepeţi? în numele bunului simţ şi al onoarei, e datoria mea faţă de Gordon! PROFESORUL LEEDS (aspru): Nu , nu pricep. Şi nimeni n-ar putea pricepe! (Gîndindu-se, cusălbătăcie.) „Sper că Gordon e-n iad ]..."■ 23 MARSDEN (gîndindu-se): „Să se dăruiască pe sine?..» adică trupul, oare?... frumosu-i trup?... schilozilor?... în memoria lui Gordon?... afurisitul de Gordon!..." (Rece.) Ce vrei să spui, Nina, de ce datorie faţă de Gordon e vorba? PROFESORUL LEEDS (cu amărăciune): Da, e ridicol lucru! Mi se pare că atunci cînd i-ai dat iubirea ta, el a dobîndit mai mult decît ar fi nădăjduit vreodată... NINA (cu un cumplit dispreţ faţă de sine): Ce i-am dat? Iubirea mea? Dar tocmai iubirea nu i-am dat-o! Noaptea aceea, ultimă, înainte de îmbarcare! M-a strîns în braţe de mă durea corpul — sărutări pînă mi-au amorţit buzele — presimţind în noaptea aceea — ceva în mine îmi spunea c-o să moară şi n-o să mă mai sărute niciodată — ştiind-o cu certitudine şi, totuşi, minţindu-mă în cugetul meu laş şi spunîndumi: „O să se întoarcă şi o să se însoare cu tine, ai să fii fericită de-a pururi, o să-i ţii copiii la sîn, care o să-şi ridice spre tine ochii aidoma lui, ochi avizi, atît de fericiţi că le aparţii!" (Apoi, cu violenţă). Gordon nu m-a posedat niciodată! Sînt încă biata lui fecioară! Gordon e cenuşă întinată! Mi-am pierdut fericirea pentru veşnicie! Toată noaptea aceea din urmă am ştiut că mă dorea. îmi dădeam seama că omul cinstit şi legat de legi dintr-însul poruncea cugetului: „Nu, nu, trebuie s-o respecţi, trebuie s-aştepţi certificatul de căsătorie!" (Rîde batjocoritor.) ' PROFESORUL LEEDS (izbit de această ieşire): Nina, Nina, mergi prea departe! MARSDEN (sarcastic): Revino-ţi în fire, Nina. Ai citit prea multe cărţi. Astea nu par a fi gîndurile tale! NINA (fără să-l privească. Se uită ţintă în ochii tatălui ei): Gordon mă dorea! Eu îl doream pe Gordon! De ce nu l-am îmbiat?

Presimţeam c-o să moară şi n-o să am copii, că n-o să-mi rămîie nici Gordon cel mare şi nici un Gordon mic, că fericirea n-o să-mi mai iasă în cale, niciodată n-o să-mi mai iasă în cale dacă-i dădeam cu piciorul atunci! Şi, totuşi, i-am dat cu piciorul! Nu l-am îmbiat! L-am pierdut pe vecie! Şi acum sînt singură — fără şansa de a fi mamă — şi n-am nimic, nimic decît scîrbă! (înverşunată, îi aruncă în obraz ultimele cuvinte.) De ce-am refuzat? De ce-am ascultat de strigătul laşităţii? „Nu, nu se cade, ce-o să spună tatăl tău?" 24 PROFESORUL LEEDS (gîndindu-se, furios): „Ce animal!... şi-i fiica mea!... nu seamănă de loc cu mine... oare şi mama ei era aşa?..." (Chinuit.) Nina! Nu mai pot să te-aseult. NINA (sălbatecă): Şi iată, exact, cu ce i-a împuiat urechile tata! Aşteaptă, i-a spus lui Gordon! Aşteaptă pînă la terminarea războiului, pînă ce vei găsi o slujbă bună şi îţi rei putea îngădui să te căsătoreşti! 'PROFESORUL LEEDS (doborît de durere): Nina! Eu!... MARSDEN (zăpăcit, venind la profesor): Nu o lua in serios, domnule profesor! (Gîndind, cu o repulsie nervoasă.) „Nina s-a schimbat!... clocoteşte sîngele în ea... poftă... cine-ar fi visat că-i atît de senzuală?... preferam să nu fiu de faţă la toate acestea!... mai bine n-aş fi venit astăzi aici!..." NINA (receşihotărîtă): Nu mai minţi, tată! M-am hotărît să înfrunt astăzi totul! Ştiu acum pentru ce Gordon a renunţat subit la gîndul de a ne căsători înainte de plecare, de ce deodată şi-a dat seama c-ar putea fi incorect faţă de mine! Ce ironie! Incorect faţă de mine! Să te prăpădeşti de rîs! Cînd prin el aş fi cunoscut fericirea şi aş fi avut acum un copil! (învinuindu-l, făţiş.) Tu i-ai spus c-ar fi incorect, tu i-ai băgat în cap să fie om de onoare, nu-i aşa? PROFESORUL LEEDS (adunîndu-şi puterile, greoi): Da. Am făcut-o pentru binele tău, Nina. NINA (cu acelaşi glas): E prea tîrziu pentru minciuni! PROFESORUL LEEDS (abia vorbind): Să admit că m-am convins singur că era spre binele tău. Poate că-i adevărat. Eşti tînără. Crezi că se poate trăi cu adevărul. Foarte bine. I-adevărat şi că eram gelos pe Gordon! Eram singur şi voiam să păstrez pentru mine iubirea ta. li uram aşa cum urăşti un hoţ pe care nu poţi nici să-1 acuzi şi nici să-l pedepseşti. Am făcut tot ce mi-a stat în putinţă pentru a împiedica

această căsătorie. M-am bucurat cînd a murit! Poftim! Asta voiai să-ţi spun? NINA: Da. Acum încep să uit că te-am urît. Cel puţin ai dovedit că eşti mai curajos decît mine. PROFESORUL LEEDS: Doream să trăiesc mereu la căldura dragostei tale. Pe scurt, sînt un om care din întâmplare este şi tatăl tău. (îşi ascunde faţa-n mîini şi plînge uşor.) Iartă-1 pe omul acesta! 25 MARSDEN (gîndindu-se, cu sfială): „Pe scurt, iartă-ne meteahna de a ne crampona de alţii, aşa cum iertăm şi noi celor care-au suferit de această meteahnă înaintea noastră... Mama trebuie sa se mire că întîrzii aşa de mult... e ora ceaiului... trebuie să mă duc acasă..." NINA (tristă): O, te iert. Dar acum înţelegi că trebuie, intr-un fel sau altul, să găsesc o cale pentru a mă dărui încă lui Gordon, că trebuie sămi plătesc datoria, învăţînd să mă iert? PROFESORUL LEEDS: Da. NINA: Mary va avea grijă de tine. MARSDEN (gîndindu-se): „Nina s-a schimbat... nu mai am ce căuta aici... Mama mă aşteaptă cu ceaiul..." (Apoi, cutezînd să ia un ton şugubăţ.) Foarte bine. Dar ce rost au toate discuţiile astea? Nina va fi iarăşi cu noi peste o lună, domnule profesor, cînd va da de zăduful deprimant, de umezeală, de toţi şontorogii şi schilozii aceia şi mai deprimanţi! PROFESORUL LEEDS (sec): Trebuie să stea acolo p.înă se va face bine. De data asta vorbesc spre binele ei. NINA: Plec cu trenul de nouă patruzeci. (întorcîndu-se către Marsden, cu o bruscă atitudine de fetişcană.) Vino sus, Charlie, hai, ajută-mă să-mi fac bagajul! (îl apucă de mină şi vreasă-l tragă afară.) MARSDEN (dini din umeri, zăpăcit): Dar bine, nu mai înţeleg nimic! NINA (surîzlnd ciudat): într-o bună zi am să citesc toate astea într-una din cărţile tale, Charlie; o să fie aşa de simplu şi lesne de înţeles încît n-am să mai recunosc nimic, Charlie. Hai să lăsăm să se înţeleagă totul de la sine. (Rîde, necăjindu-l.) Bătrînul şi dragul meu Charlie! MARSDEN (gîndindu-se, în panică): „La dracu cu bătrînul şi dragul Charlie..."

..) PROFESORUL LEEDS (îşi suflă nasul.. îşi aranjează 26 haina in faţă. voios. îşi drege glasul. precis..) Iarba s-a uscat în mijlocul grădiniţei.. nouă-patruzeci... îşi şterge ochii...... duioasă): Nu.. iată.. strigoiul său a dispărut. draga mea Nina. aşa mi-a spus... toate pentru Gordon!..... Dumnezeule!...) Nina! VOCEA NINEI (voce vioaie şi feciorelnică.) Daca vei continua. Faci propunerea în timp ce împachetăm. venind de la etaj): Da... suspinînd uşurat... am nevoie de atîtea cărţi.. bază bună pentru disciplină. oftează... Mary o să mă îngrijească bine. şi părinţii lor. pot trăi mai ieftin.. tată.. ridicîndu-se în picioare... cînd se va restabili. bancă... iubire şi laude şi lacrimi.) îmi pare bine că ne-am lămurit. Voiam doar să te fac atentă să trimiţi la timp după taxi. îşi potriveşte cravata şi începe să meargă sprinten prin cameră. deacum încolo.. un nou semestru. să fii criticul meu cel mai sever. trece domnul Davies de la bancă... încă patru ore...... nu-i lasă... casa asta-i părăsită!. casa e goală şi plină de moarte!... spus!. copt la minte.. (Priveşte pe fereastră. singur!. din adîncurile inimei?.. apoi.. şi Nina se va întoarce acasă.(Apoi zîmbind... avea chiar nevoie...... ştie şi m-a iertat.... dacă au ceva bani. îşi îndreaptă umerii. trenul. (Se aşazâ. VOCEA NINEI: Am eu grijă. Nu-i nimic. poate-o găsi vreun băiat bogat pe acolo.. sînt lucruri mai rele decît să fii o infirmieră bine pregătită... îţi voi face o propunere! După cum bine ştii sînt meşter în privinţa micilor convenţii literare! NINA: Foarte bine.. acum s-a isprăvit cu Gordon în sus... voi avea mai mult răgaz şi tihnă.. nu-i doar o închipuire?. neglijent... dar poate ea într-adevăr să mă ierte?.." (Strigă cu o voce răguşită.. Gordon în jos....... mi-e frig!.. Vrei să-mi spui ceva? PROFESORUL LEEDS (luptîndu-se cu el însuşi.... nu mai e Nina.. trebuie să mă uit prin însemnările mele pentru cursuri. Chipul i s-a limpezit de orice emoţie): „încă trei săptămîni.... Se duce pînă la uşă şi strigă cu o voce blinda. pe aici numai studenţi. (îl trage afară.. PROFESORUL LEEDS (se uită la ceas): „Cinci-treizeci. dacă mă urăşte încă?. micuţa de ea. Tom a uitat furtunul. ce îndurerată mi-e inima!.. am să profit mai mult de salariu.. Nina.. îşi ..

. nu mă aude. cu bărbia aproape atingîndu-i pieptul. îi cade înainte. şi nimic nu ne mai spunem unul altuia niciodată... profesorul!... un an mai tîrziu..' (Se întoarce către rafturile de cărţi. apatic şi melancolic): „Bun profet.. Trupul său înalt şi subţire zace încovoiat pe scaun... Nina în negru.... într-o bună zi.. împreună cu expresia posomorită a feţei sale. sînt trase. el ridica spre stele Ochii lui înstelaţi şi Priveşte Olimpul de-aproape. îl deschide la întimplare şi începe să citească tare ca un copil ce fluieră singur ca să-şi ţină de urît. sugerează puternic imaginea unui om în doliu... (Nici un răspuns. am să mor aici. Nina va fi din nou aici.. Aspectul odăii este neschimbat. camera de studiu a profeso-J rului Leeds.. şi cu fruntea la cer.face bagajele. un horcăit. Lampa de pe birou este aprinsă. singur.. la începutul toamnei. prea tîrziu!" 27 (Cu o voce răguşită.. toate intîm-plările vieţii vin din păcate ca nişte . creioane. puţin după plecarea Ninei. sînt rînduite în chip meticulos. E îmbrăcat îngrijit într-un costum de „serge".1 Cortina 1 A rămas singuratic pe culme Biruitor.. făcînd încăperea să pară şi mai izolată decît înainte.. la revedere. de culoarea unei palide carnaţii omeneşti. L ACTUL II | DECORUL: Acelaşi ca în actul I. a prevăzut?.. Toate obiectele de pe birou: hîrtii.) „E-n camera cealaltă.. iar ochii « pierduţi în gol. «într-o bună zi o să mă găseşti lat aici». de-un albastru atît de închis încît pare negru şi care. -<f MARSDEN (cu gîndul răvăşit. un strigăt după ajutor...) Nina... englezesc.. mi-amintesc c-odată a spus... scoate primul volum ce-i cade sub mină. tot una e.. E aproape ora nouă seara... tocuri etc.... Marsden este aşezat pe scaunul din mijloc.. aşa încît ferestrele seamănă cu nişte ochi închişi şi fără viaţă.) „Stetit unus in arcem Erectus capitis victorque ad sidera mittit Sidereos oculos propriusque adspectat Olympum Inquiritque Iovem". pe întuneric.. apoi.. Rectorul va ţine discursul la înmor-mîntare. nu. un sărut. fără nici o emfază. cu excepţia că toate storurile. Chipul înaltului Zeus căutîndu-1 (lat)..

. fără nici un amănunt despre ea însăşi... dar încearcă să şi-l controleze.. (Zîmbeşte amuzat.) Mai bine s-o întîmpine Mary. bucuros peste măsură.) Nouă şi zece. cît de cinic îi luceau ochii.dar de ce sînt aşa de pornit?. se aşază din nou pe scaun.. n-aş şti ce să fac... se îndreaptă în scaun. ca şi cum ar fi ţinut un moment pios de reculegere — apoi scoate mecanic ceasornicul şi se uită. Dumnezeu îşi rîde de importanţa ce ne-o dăm!... de-acum nu trebuie să le mai ticluiască. bietul profesor!.) . Nina trebuia să fie aici. în aceeaşi clipă se aude un zgomot de automobil. da..... priveam l> parcă în ochii unei prostituate. scrisori pline cu veşti despre alţii. Acum cînd tatăl ei zace mort sus în camera lui?. Era groaznic de singur.) Ultima seară cînd a fost Nina aici!... într-atîţia bărbaţfr~ mai ~cu seamă imbecilul"acela.. (Glasul îi este din ce în ce mai răguşit şi nesigur... mi le arăta mereu........ (Cu o bruscă amărăciune.. Sare în picioare şi se îndreaptă spre uşă. Acum se exprimă batjocoritor.. ca un copil. poate unde se gîndea că sînt trimis de tatăl ei s-o spionez.. spunîndu-mi mereu cît de folositoare era pentru Nina experienţa de la spital.. în cele două Jăţi cînd am vizitat-o la spital s-a arătat destul de drăguţă. zăpăcit.) Cit o fi ceasul?.. (Tăcere.. apoi cu amărăciune. care se apropie şi se opreşte la marginea trotuarului din faţa grădinii. mama spune că purtarea ei n-are nici o scuză. mă îndoie^cJL^. s-o sărut?.. pe cele frumoase trebuie să le notăm într-un jurnal pentru a nu le uita!...accidente !.. Cred că toţi afurisiţii ăia de pacienţi s-au îndrăgostit uee'a!"... hotârît să rupă firul gîndurilor.. apoi şovăie. bine că măcar i-a răspuns la scrisori!..... aş vrea să ştiu cu adevărat ce-a făcut acolo.) Oare va fi îndurerată de moartea lui?. s-o îmbrăţişez?.) Bietul Profesor!... .. un dolar intrarea!. (Scoate ceasul şi se uită mecanic la el....... parcă ar vorbi cu cineva. ce întîmplări josnice ni se întipăresc în minte!.... medicui""TffiarŢrr! prietenul lui Gordon!.) La dracul. a scăpat..) Crezi că-i timpul potrivit pentru asemenea sporovăială?. faţa i se— -schimonoseşte pentru o clipă. mie nu mi-a răspuns ' niciodată... avidă după bărbaţi!......... se căznea s-ascundă.. dar vorbea cu mine cam pe ocolite!. bietul bătrîn!... fără afecţiune. nu c-aş fi privit prea des prostituatele!. vorbea cu atîta îndrăzneală c-o să se dăruiască... (Surîzind cu amărăciune. ai ei erau ca doi nasturi de lac într-un castron cu lapte albăstrui!.. doar atunci...... (Ridicîndu-se într-un moment de nerăbdare.. ar fi putut măcar să-mi confirme primirea lor..... (Se încruntă. (Qelos........ urîte şi dezgustătoare..

... chiar dacă ac~umj)oaU> să-şi mprneze pornirile şTsaTe as'cunctă. (Face o pauză şi se uită împrejur.~b~aTfînă~dETfâ~în-aTtuTvFeMfâ umer Jţ^ii obrajilor ies în afară. care caută s-o liniştească. apoi aceea a unui bărbat. mica / Ninan-avea voie să se atingă de nimic. iată şi masa lui de lucru.) /v (Gîndindu-se năucită.. îndată ce Mary o vede pe Nina.chiar acum?. mai mtt11' ccrvrvănd. pe care o deschide. fără sens): Da.p... dar stătea pe genun- . prelung. se aude vocea ştearsă. )\ E cineva cu ea!. Ştiu. în lupta ce-a dat-o pentru a-şi stâpîni nervii. Credeam că-1 mai putem scăpa.r.. Se uită indiferentâlM~Mă7MeTt~~ş%i~'vorbeşte pe un ton şters. iar pa 1 narea chipului ei. Practica de spital i-a dat acea nepăsare profesională în faţa suferinţei şi a făcui-o~mai--a»pră-. mi-a spus Mary. cu rezonanţe stranii): Bună seara. a murit! NINA (pe acelaşi ton): Ce rău îmi pare! Adusesem pe doctorul_Barell cu mine. Charlie ! A murit. Pe deasupra poartă un \s^ raglan.. Ochii încearcă să fie pavăză sufletului rănit. Nina. de dispreţ cinic.." (Se aude tîrşîitul paşilor lui Mary la uşa de la intrare. A rămas surprinzător de"Ţrumansa. tnsă~g~ata să fie de folos celorlalţi.... misterioasele rpfj..p ale prppripriipi irl£prpnjppţnn acumil SporeSC atracţia fizicg. un bărbat!. domnul Marsden nu-i aici? (Strigă) Charlie! MARSDEN (zăpăcit.. răguşit): Sînt în birou.. gura are ceva^dur.) NINA (intră şi rămîne în pragul uşii.) „Cărţile lui. (Se îndreaptă nesigur spre uşă.. MARSDEN (dînd din cap de mai multe ori. înăbuşind cuvintele Ninei.. este foarte irascibilă şi covăsita... scaunul lui. Totuşi. izbucneşte în hohote de plînş şi suspină. Are o atitudine de infirmieră călită. apărare împotriva deziluziiloj__jntîmpinate.. Pan§ mâl. sau să aştept pînă ce ea?.) NINA (cum Mary se potoleşte o clipă. în fundul casei... credeam c-o să vie singură!. Din faţă vin zgomotele unor voci: întîi vocea Ninei. seacă a Ninei): Mary. ) totdeauna şedea acolo. s-a străduit din răspuMrJ^sÂ^i compună o morgă de fiinţă rece. îndrugînd nişte cuvinte fără şir. Marsden tresare — pe chipul lui se poate citilacum mînie şi deznădejde. Estejmkdi^atăj^u uiufonnăj^cu^ bonetă de infirmieră.. (Se aude soneria.

jşăjdj^ziyJîiiria! (Apoi. tatăl meu!.. jglîngînd.. rănit în sinea lui): „Nădăjduisem că se va arunca în braţele mele.. (Revoltat.. încălzindu-se în braţele lui. te-aud...a"scunzlndu-şi faţa la pieptuljDaeu7!7«D7TIIiarIîe. îşi scoate imttsttr.) îl iau şi pe Ned sus.) Bietul profesor!. atunci?. (Apoi..... cu ciudă.... deodată.1^.. apoi în sus şi în jos.. nimic. casa mea.) chii săi. pe tonul rece şi îndatoritor al infirmierei.. (Ironică.. firească... căinduse.) .. «Nu eşti tu fetiţa tatii?» (Priveşte din nou împrejur.) Casa lui..„ (II podidesc lâcrămile.. micuţă Nina...) Dar de ce l-o fi adus pe doctorul Darell? " NINA (fără nici o expresie): Cînd i-am spus în seara aceea „la revedere".) Pentru Dumnezeu. stupid.. cînd o fura somnul. .... presimţeam că nu~-T~voi mai vedea niciodătă.. tată!. dar nu pricep nici o vorbă.) E sus? (Marsden dă din cap... încălzită de dragostea Iui.»(. visînd pe întuneric ^îndărătul ferestrelor. prosteşte): ^Fiinţa_astajLU:i__NJna:. în faţa Vfocului.Da.. visuri asemeni scînteilor ce-şi iau zborul pentru 30 31 »(■■'■ ■ '. dar.Apoi. fără expresie): Nu voiam să ştiu ce gîndeste desp_rjg_niine. bunul şi dragul Charlie . erai mort da ■ mulţii yrfeme^ pentru mine.) Iartă-mă! E urît din partea mea că ţi-o spun! NINA (clătinînd din cap..) Purtareâ~îtrFsnm put'elTfî'Tfee'cată îrTcuvinte.. la adăpost..) MARSDEN (cu privirea aţintită după ea. isprăveşte odată mascarada asta!. pune o întrebare.) îmi pare rău. "MARSDEN (gîndind.-----------MARSDEN (bucuros că poate să-şi arate indignarea): Nici n-ai mai căutat.. (Zîmbeşte cu un cinic dispreţ de sine.. batjocoritor.. (Clatină din cap....) I-au ucis sufletul acolo"j.. mult îţi mai pasă ţie de profesor!..~^S"şTerge şi murmură cu voce stinsă. se ghemuia la pieptul lui. De ce nu? (Se întoarce şi iese grăbită. a murit!. cînd~ă~jmurit Gorj3Bn^jauimui4ttaţi_oa^ "ce~iîmţeai T~î i ii ţ^ ţ tu pentru mine. cu sine însuşi....T~nîc"r eu nu simt nimic acum.. năpădit de dezgust faţă de sine.."3e aici. a muri în bezna rece. Charlie ! (Apoi. tuTeşti tot ce mi-a mai rămas pei lume. vai.

acum se sileşte să-i zîmbească afabil. Astfel se simte mai puţin stîngaci de viaţă. i se adresează.) Bănuiesc că nu vă mai amintiţi de mine. Tocmai plecaţi cînd am venit eu.) Cine-i acolo? EVANS (de pe sală. ar trebui să-i vorbesc de cărţile lui. Nina spunea că eTTTpoate. amuzat): „Omul acesta nu are un intelect uriaş. învîrtind pălăria în mîini.liju^ aşa cum^âdajduTseTT? 0 " ~ " (Rîde cu amărăciune. foarte blond. iar Evans pe laviţa din dreapta. Mă numesc Evans. vreau să spun că domnişoara Leeds mi-a spus să intru aici. pe domnişoara Leeds.. frumuseţe de adolescent. pe Nina. cum pare mai tînâr decît este. în primul moment nu-mi aminteam unde ne-am cunoscut. dar şi un fel de dîr-zenie latentă dincolo de aparenta slăbiciune. întreabă scurt. Deşi are douăzeci şi cinci de ani şi a isprăvit de trei ani Universitatea este îmbrăcat cu ultimele-i haine de student şi. EVANS (cu stîngăcie): Mi se pare că vă deranjez. [Are o statură mai mult decît mijlocie.. Un'baiăt care a crescutr-înainte de vreme.. vede deodată'.) O cunoaşteţi de mică. ca în cazul omului care bîjbîie.. un bărbat prin uşa deschisă — îl măsoară din ochi — apoi. trece drept un student începător. (îi întinde mina. Evans sade stînjenit." EVANS (stingherit de privirile lui Marsden): „MA_jnăş. domnule Marsden! Domnişoara Leeds ne-a prezentat. se aude o voce timidă şovăitoare): Nu-i nimeni străin.oară de sus. odată. cu stîngăcie.. tixtuşi... aplecat înainte.. „p4nă jos^. da." (Deodată. ceea ce nu-i displace. MARSDEN (de unde la-nceput l-a privit cu animozitate. nu-i aşa? MARSDEN (puţin cam repezit): Da. Din făptura lui se desprinde un aer de neîncredere în sine. dar cu prietenii zburdă ca un .suferăjDentru că ea n-a plîns la pi&ptui. pace. de bună seamă. dar nu-mi amintesc titlul nici uneia. care nu şi-a găsit încă drumul în viaţă. cînd aţi venit la spital. Dar dumneata de cînd o cunoşti? .mînz.) Eu sînt. Este timid cu femeile sau cu oamenii mai vîrstnici. O faţă fragedă şi îmbujorată. ochi alaaşiri.) MARSDEN (studiindu-l cu pătrundere. MARSDEN (începînd să-i placă însuşirea de băieţoi prietenos a lui Evans): Cîtuşi de puţin. vreau.. dînd mîna cu el): A. ia loc. surlzînd încurcat. (Marsden se aşază în balansoar în centru... plini de candoare.us ©ni eumseeade. figura sa are ceva masiv şi imberb. jympatic. (Apare în prag*.

l-ai cunoscut pe GordonV 32 3 — O'Neiil — Teatru voi.. (încercînd să zîmbeascâ..) A fosj^jun onî~ minunalŢTru-i aşa? MARSDEN (gîndindu-se — posomorit): „Gordon iiber alles1 şi pentru veşnicie!..) Eşti prieten bun cu el? EVANS (şovăind): Da. o cunosc numai de cînd a venit la spital.. la infanterie. băiete?.) Desigur.) Ei.Gordon Shaw. un băiat ales. respins la examenul medical. nu te lăsa!. Ned a fost de părere să vin şi eu.EVANS: De fapt... MARSDEN (cu nepăsare'): Â. (Apoi. cu o intensă admiraţie. oarecum. mă descalificam printre primii din orice echipă..) în război! A fost un as al aviaţiei! Şi a luptat la fel de corect ca şi la fotbal! Pînă şi „Hun: îî^Fe^p5CîauT~~~~--^~ MARSDEN (ursuz... MARSDEN (încruntat): Vorbeşti de doctorul Darell? (Evans încuviinţează din cap... Dar n-am ajuns pe front şi n-am văzut nimic interesant. să fiu în unitatea lui Gordon.) „Nu-i spun c-am încercat să intru-n aviaţie. (Posomorit." "~~ (Nepăsător.. încep să-1 pricep pe profesor!. ce-i cu tine. L-aî cunoscut bine? EVANS: Nu. Locuiam în acelaşi cămin cu dînsul. niciodată nam^ă^cjiţ^ce^am vrut... ...) La sport.. gîndind.. cu o scînteie de mîndrie. dacă nu voi re]^i^icij^^nm^7~(7mbărbâtînduse singur. II 33 EVANS (mîndru): Sigur! Am fost colegi! (Cu o admiraţie ajungînd pînă la un fel de cutTnirermior.. în sinea lui): „Adoratorul acesta lui Jjimdoix_iLx: £dje_j3u_pchii Ninei. deşi am întîlnit-o acum cîţiva ani la un bal studenţesc împreună cu.) Ai fost~fîlîtnft&&a4a în armată? EVANS (ruşinîndu-se): Da. El era prieten mai mult cu sportivii şi eu eram un chibiţ." (CWindiferenţâ. poate să fiu de vreun ajutor." MARSDEN (care l-a privit iscoditor): Cum se face c-ai venit astă seară aici? EVANS: Tocmai telefonam Ninei cînd a sosit telegrama de la dumneavoastră.) Dar nu m-am dat niciodată în lături de a mai face o încercare! MARSDEN (consolîndu-l): Păcat că de obicei eroii sportivi nu mai strălucesc după ce isprăvesc studiile! EVANS: Gordon a strălucit şi după aceea! (însufleţit.

acum un an. da.. numai să vrea ea!.. ce-mi pasă mier^. domnule Marsden. să i-o aduc Ia pat. Părerea mea e să renunţe la spital^LiiL^himii-sJLse.) Dar n-aş putea spune că Ned e în stare să se apropie de cineva.) „E singur cu dînsa sus. acasă.. dar ea rîde de el.. EVANS (vorbeşte pe un ton solemn de adolescent): Ştiţi. Eram aşa de necopt! Apoi.) Prietenul dumitale. îi era milă de mine.. aici. mama. doctorul. am iă-î întreb pe Evans. crede_că_în_^lj_dinjimnă_je va căsătoriI cu'mine.) EVANS (tresare din visul său): Hm.. 34 un camarad." EVANST~ŢgThlUn~du^se): „Să nu mă fi înţeles greşit.. dimpotrivă ar trebui să1 uite.. (Amărît.. Nina. cînd... aş veni s-o văd în fiecare zi. Şi cred că îngrijind oamenii aceia îşi păstrează mereu vie imaginea războiului. s-o pieptăn!. Aceasta-1 interesează. încearcă mereu s-o convingă să se îngrijească mai serios. să^T trag dirTlmbă cît mai am vreme... Nina.. 77" (Cu prefăcută nepăsare. nu mai este ea însăşi. aş îngriji-o....ingrijjia.. Ned e pîinea lui Dumnezeu! îl cunoaşteţi. Mi l-a prezentat.. ce simte ea acum?. ducîndu-mă la spital să vizitez 1 Gordon mai presus de toţi (Germană). m-aş mulţumi să-i sărut măcar părul!. (Sobru.El era în anul patru cînd eu de-abia intram. face tot ce poate să mă apropie de Nina...." MARSDEN (neliniştit. M-aştep_-tam să fiu eu acela care. este „apropiat" de domnişoara Leeds? De la criza nervoasă prin care a trecut. gînd^nd_^ânuiţor): „Ce-relaţii orfi între Darell şi Jiina?.) „Dacă s-ar stabili din nou aici. gîndind. probabil! (Surîde într-o doară. Da. Nina a avut multe de suferit.. nu pretind să mă iubească la început...... (Gîndindu-se..) Mai bine l-ar asculta. nu? MARSDEN (rigid): Vag.lase e&.. MARSDEN (surprins... odată..... ÎI interesează numai ce se întîmplă cu tine.. Doamne. am dat iarăşi peste el. M-a ajutat de multe ori..^^gînduri afurisite!... (Chicoteşte — apoi iute.) Dar să nu mă-nţelegeţi greşit. cu însufleţire): Asta-i şi părerea mea... aş fi fericit numai să-i port de grijă!. să-i pregătesc cafeaua dimineaţa. (Cu animozitate. MARSDEN (bănuitor): Fără îndoială. E un doctor închis între microscoapele lui... cum aş mai putea . Ned mi-e cel mai bun prieten.

) MARSDEN (gîndindu-se la început cu pizmă): „E convins că asta vrea: iubire pură!..lucra atunci?. e paznicul ei bun.. nimic. (Şovăie.) Nu mă gîndesc la ea — numai aşa — e prea frumoasă..ce mai aştepţi? Şlii-deslgur că îl iubeşte încă pe Gordon Shaw.. Ştiu cît de mult se gîndeşte la dumneavoastră. ca să nu sper că mă va iubi şi ea cu timpul.. o cerere în toată regula?... (Apoi.. (îl ia gura pe dinainte. MARSDEN: Şi ce ţi-a răspuns? ^ EVANS (sfios): Nimic. nimic. decît dreptul de'a-i purta de grijă. dar o iubesc tot atît de mult cît a iubit-o el sau cît ar putea s-o iubească~onclîre~ăltul! Voi munci pentru ea — ştiu bine că sînt în stare! — ca să-i pot oferi tot ce-şi doreşte... domnule. apoi în podea... nu cunoaşte viaţa!. minunat de frumoasă. EVANS (bârbâteşte): Desigur că ştiu şi o admir. acum?. eu. ha!.. şi am cşruţ-a-ja^căsgţqrie.. Nu i-aş cere nimic în schimb. Tata Charlie. ar trebui să vă spun ceva... prietenos. MARSDEN (tăios): Si ce crezi c-as putea face eu în toate astea? EVANS (luat pe neaşteptate): O.) Vreau să spun. acum că tatăl ei a murit. MARSDEN (întrerupîndu-l. pînă acum!.. fără sâ-şi dea seama. Vrei să-mi spui că teai îndrăgostit de Nina? EVANS: Da." 3 * 35 EVANS (gîndindu-se): „Ţine cu mine... Şi eu ştiu bine că faţă de el sînt un nimic. Şi acum bătrînul..... gîndindu-se): „Ce mai e şi asta?. Al-am simţit dator să vă spun.....) Să-i spun?...) Ştiu că nu-i acum momentul. nu e urît... confuz." (începe cu o seriozitate solemnă.... într-o pornire bruscă.. mie?. învîrtind pălăria în mină.. Mi^a^zîmtuL-iiuinai.. îşi închipuie că 1-a iubit vreodată?. Doamne.) Atunci.. mîna ei?.. dar.. MARSDEN (uşuratfî Ah \~(Apoi aspru. Ştiţi că Nina mi-a vorbit mult despre dumneavoastră. Fetele în general uită prea uşor. ce prost!... Are să-1 iubească pe Gordon încă multă vreme. (Se uită sfios în tavan... dar ar putea fi bun pentru Nina... ce uşor e să vorbeşti!. trebuie să văd ce gînduri are în privinţa ei. cred. ceva de dădăcit.. nevinovat. sec): Să te ajut eu.... dar s-ar putea..) Domnule Marsden..." EVANS (încurcat.. dacă s-ar mărita cu prostănacul ăsta i-ar fi ..' MARSDEN (cuprins de panică.

. eu?. (Iese.. ochi negri. slab dar vînjos.nd ) D..\'tăcut.. E frumos din partea dumneavoastră. în zeflemea): „Au haz. pe uşa din dos. Bine că pot să mă plimb puţin. MARSDEN: Dar să nu mai vorbim despre asta.. şi i-o înmînează lui Evans): Ţine. Ce prost sînt. Uităm că tatăl ei.. cu mişcări repezi şi sigure... Trebuie neapărat să doarmă noaptea asta. o însuşire care dă naştere unor pasiuni intense. mai mult sau mai puţin.. Cei doi se privesc o clipă.) MARSDEN (gîndind.mhi.. e scund. dar pe care s-a obişnuit să şi-o stăpînească sau să-i dea frîu liber doar pentru satisfacţia obiectivă de a se studia pe sine şi reacţiile femeilor.. EVANS (uşurat): îndată. cu recunoştinţa adolescentului): Vă mulţumesc. brun. scrie o reţetă.. la birou. Marsden ia locul profesorului.. (Se aşază brusc pe scaunul din mijloc. astfel a ajuns să se considere imun în faţa iubirii. şi atente.. Darrell cu un 37 . EVANS (simţindu-se vinovat şi stînjenit): Aveţi dreptate.) DARRELL (întorcîndu-se spre Marsden): E pentru Nina. la' Evans şi Marsden...Sca.'' care-i răspunde cu răceală.. îţi urez ! EVANS (îndată. Iertaţi-mă! (Se aude zgomot de paşi pe scări. Se uită.. după ce şi-a scos [din buzunar carnetul.. îl salută pe Marsden dînd din cap. doctorii ăştia tineri!.) După cumvezij pot Să-ţi fiu dgjl'^i HM fp^s î" r. Sam. Inconştient. datorită înţelegerii ştiinţifice asupra adevăratei ei naturi sexuale. Du-te repede şi fă doctoria asta." (Apoi. Intră doctorul XEdmund DarrelljAre douăzeci şi şapte de ani.. iscoditori. Cap frumos şi inteligent. nici nu vreau aşa ceva!.h^!st\unaâ^ă^fS—ŢZi.. se duce laLbirou unde scrie la repezeală o reţetă. ce gînd murdar!. 36 si atunci. plăcut la vedere?.. ^ Este într-însul ceva ce provoacă şi tulbură femeile.credincioasă?." ■ DARRELL (rupe din carnet foaia. cred că place femeilor. domnule Marsden. maniere reci. poate e o doctorie ca să nu tuşească mortul!.. năduşesc căznindu-se să pară nepăsători!. câutînd un ton binevoitor.iNiaa yîiS^biae^^ilax^aLu^-au^ în tot cazul..

bănuiesc că 38 eşti însufleţit de aceeaşi dorinţă ca şi mine de a o vedea redresată..) Nina este iarăşi în primejdie.... voiam să ştiu cum se poartă cu Nina.aer cercetător şi deschis.. hî. ]oy^urj^r^eniru__ea este că-şi__dă seama că nu mai poate simţi nimic... Ce n-aş fi dat să fie aşa! Dar nu.. MARSDEN (mlniat): Cred că aici greşiţi." (Brusc.. de diagnostician. făcînd pe sentimentalii. romanele sale ia prima vedere par a fi bine scrise. E ceea ce o frămîntă acum.. îşi plăteşte scump păcatele.... şi-mi inchipui că şi dumneata pentru ea. ceea ce îl slciie pe Marsden şi-l face şi mai mînios.. sper că nu-i psihanalist!. E o ." MARSDEN: „Mă măsoară cu ochii aceia bănuitori..... una din acele fiinţe nefericite care-şi irosesc viaţa fără a căuta să afle cărui sex aparţin!. nu merg în adîncul lucrurilor... dar n-au profunzime..) „Acest Marsden nu mă-nghiţe de-loe.... (Cum Marsden este gata să se împotrivească din nou. cred că-i neurolog.. ce uşor tratament pentru orice meteahnă!. dar nu o bombă prea mare. cum se întîmplă deobicei în asemenea situaţii triste. Marsden! Nina are să coboare dintr-o clipă într-alta... de ce?. Herr Freudl ce pedeapsă să asculţi de dimineaţă pînă seara pe toţi neisprăviţii povestindu-ţi vise cu şerpi.. şi mai am multe să-ţi spun. cu :c^i^~s^a~lieprtrrs"la Facultatea de medicină. am nevoie~7Te~âJutorul lui... o.) Ştiu că Nina nutreşte pentru dumneata o adevărată afecţiune...... acohrs^^-TTffuTaTaTe stimuleze să ajungă iarăşi la simţire. DARRELL (scurt şi sec): Nu putem pierde vremea.. daT^rnaTnTereseăzăTTTTam citit cărţile. piatra de încercare a filozofiei sale. Nina şi-a iubit totdeauna tatăl.. sexul. are talent dar nu cutează....... se vede cît de colo. ce specialitate o fi avînd?.. al naibii de puţin timp am ca să-1 conving... regele meu! Toată lumea te ia în braţe!. ăsta-i genul de om pe care ca să-1 urneşti trebuie să-i pui o bombă dedesubt ca să sară-n aer.»" DARRELL: „Trebuie_ să-1 iau cu_^inispruj_în privinţa Ninei. ca pe un student din anul întîi venit din Ioway» care e în legături strînse cu premianţii la Harvard!. Aşadar... s-ar alege prea iute praful şi pulberea de el. Nu pentru că moartea tatălui ei i-ar fi pricinuit o lovitură...... «Oedip. de frică să nu se găsească cine ştie unde pe sine însuşi.

şi-n colo — cu orice pacient din spital cu care avea cît de cît de-aface t (Ironic. gîndindu-se. Războiul 1-a ucis...... gata să sară de pe scaun): Ascultă. şi de atunci_şţudiez__me£eu cazuljeL_ Aşa că fă bine şi ascultă~P ' MARSDEN (înmărmurit): Te-ascult. A fost copleşită de prea multe experienţe nimicitoare... nici un scriitorlîu există în afara cărţilor lui. ce mai încoace. autoritar): Ce ştii dumneata? _Ce ştii dumneata despre Ninj. dar fără rezultate.. nu pot să-i dezvălui crudul adevăr despre promiscuitatea în care trăieşte.fată plină de vioiciune.. Fiecare experienţă de acest fel a lăsato mai mult ca înainte pradă cugetului ei vinovat \ şi mai hotărîtă de a se pedepsi! MARSDEN (gîndindu-se): „Ce vrea să spună?.) Pot să vă întreb pe ce fapte anume vă întemeiaţi teoria aceasta? DARRELL: Pe toate pornirile Ninei de a se da în spectacol. (Cuprins de panică. în halul ăsta!. toîuT~e"pierdut. şi va ajunge în mocirlă şi cînd va da de fund are să se simtă la adăpost..) „Şi-a făcut de cap!.a pără&it_casa_asta? Nu mi-au iFebuit nici trei zile ca să-mi dau seama că infirmiera era de fapt o pacientă." Din ce în ce Nina se lasă pradă unei porniri morbide de \ a se chinui.) Dar în halul în care se află acum.. dar nu prea mult!. (Apoi... Ideea n-a fost rea. mai bine nu-mi spunea!.) „Mocirlă. Nina a rămas în aer.. să mai atenuez lucrurile pentru el. pretinzînd că-i iubeşte.. Darrell..__de__cliid. se lăsa dezmierdată — mă rog — şi-a făcut de cap. Doar cîteva încă." (Rece şi dispreţuitor.." DARRELL (gîndindu-se): „Cît de mult să-i spun?. I_se~cuyine o viaţă fericită.. şi totodată să aducă o rază de fericire unor bieţi tineri. cît de departe a mers ea?.. m-am săturat să-mi tot îndrugi aici verzi şi uscate! DARRELL (scurt. A început apoi să se învinovăţească şi să caute să se jertfească pe ea însăşi. N-a convins pe bărbaţi de iubirea ei şi nici ea însăşi nu s-a convins de bunele-i intenţii... nu-i iacut sa mirunte reălIfatBHrr. ştiind că mai departe n-are unde să se ducă! MARSDEN (recoltat şi furios. se săruta. expresie cam prea domoală . Pricina e lesne de ghicit. victime ale războiului.. răspicat. se îmbrăţişa... cu cîţi oare?..

" DARRELL (observîndu-l): „Pare din cale-afară de necăjit...) Iată de ce ţi-am spus toate astea. dar trebuie să aibă mai multe motive pentru care voieşte să se-apfr4fr-d4«sai.) „Iarăşi greşesc.) (Gîndindu-se nedumerit.. ]>\a<v\£. MARSDEN (cu amărăciune): Pot să te-ntreb cum? DARRELL: Numai într-un singur chip.. m-am înşelat...'L ... MARSDEN (In panică): „De ce să mă sperii?.. Ştiu aceasta din chipul în caremi vorbeşte despre dumneata. de sănătate şi tihnă sufletească.. amantul ei?..'. Eşti singura persoană pe care o mai_respectă — şi pe care cu aHigrara^ o iiihpsTe.. cred că vrea să scape de orice răspundere faţă de ea. se mărite cu Sam Evans. i-o şiretenie la mijloc.) O.. dar destul de tare pentru acest suflet de «doamnă»..." MARSDEN (amărît): „Minte!. Naiba să-1 ia!.) Atunci nu trebuie să se mai întoarcă la spitalul dumitale. cît mai repede.. de ăsta-mi eşti.. trebuie s-o îndepărtez de omul ăsta..... măritată... Este exact ceea ce doream s-o sileşti să facă! MARSDEN (bănuitor): „Nu vrea s-o mai ducă îndărăt!. dar apoi a spus «ca iubirea faţă de-un unchi». Asta-i sigur! DARRELL (repede): întocmai.. Mă refer la acel fel de iubire pe care ar simţi-o faţă de un unchi... 40 MARSDEN (mirat): Cu Evans? (Face un gest prostesc înspre uşă. după cîte văd. DARRELL (cu însufleţire): Cîtuşi de puţin." (Fără ocolişuri...." (Rece... a fost şi el unulTlmtfe. Dumneata eşti ultima verigă de legătură dintre ea şi fata ce-a fost înainte de moartea lui Gordon.. Eşti strîns legat în mintea ei de acea epocă de siguranţă fericită..... singura persoană pe care o iubeşte. ce-o fi voind să tăinu-iască?. s-o hotărăsc să se măîite cu Evans." (Autoritar.pentru aventurile ei.) Cred că exagerezi în ce priveşte influenţa mea asupra Ninei. nu trebuie să te sperii.... m-am speriat?. Iată-mă şi unchiul Charlie!....... va fi nerăbdător s-o vadă la casa ei. de ce n-o fi vrînd să se mărite cu. Trebuie s-o ajuţi să se smulgă din acest mediu.. cu atît mai bine!.. JT)ennrpip~~Mrirsdfin tfelwfe~lnnoi'ai~şT~~siriîffîriiedumerit la el — rîzînd.

(Cu un surîs abia schiţat. nu poţi pune mîna-n foc. aibă grijă ca o mamă. I-un băiat ales.-I-ai sugerat Ninei această căsătorie? ii . are nevoie jde obiectul unei iubiri normale. cu sufletul curat şi neîntinat. E una din. ţină o casă. eu nu ştiu nimic despre Evans. Poţi să mă crezi pe cuvînt. desigur. sănătos. "Fireşte. Cîştigă destul ca să. Nişte oameni simpli şi sănătoşi..ceea ce-i trebuie e încrederea în sine şi simţul răspunderii. să-1 ţină în frîu şi să-i dea un rost în viaţă.) După cum vezi. eu ştiu. cultivatori de pomi fructiferi şi fermieri. împletită cu faptul că Nina ţine într-adevăr la el. Mai întîi de toate. întreabă nerăbdător.. odată cu vîrsta şi dacă se va pune serios pe lucru. ~*^ pe care moartea lui Gordon i-a zăgăzuit-o. înstăriţi. treptat. familia? Ce fel de oameni sînt? DARRELL (muşcător): Nu-s la curent cu poziţia lor sociala — dacă asta te interesează.DARRELL: Da. MARSDEN (dîndu-şi la iveală snobismul): îi cunoşti..) Ei. Dar m-am gîndit că dragostea lui dezinteresată. Are un post destul de bun. Căsătoria cu EvanTăr putea ffj)_solutie. Nina va fi salvată! (A vorbit cu multa. Şi ceea ce-i mai importanţi poate că astfel va avea norocul să nască un copil.. SimţuleijaesţjfodLit pentru JJ . iar." despre care citeşti numai în cărţi. Acum e doar un copil mare. bine. ţinînd seama că abia a început activitatea în domeniul publicităţii. ce zici. schimbînd repede subiectul). Şi sînt sigur că are într-însul însuşirile necesare pentru a ajunge ceva. fără îndoială. nevoind să se dezvăluie): Regret. ar fi o soluţie?' MARSDEN (bănuitor. i-am pus un diagnostic şi lui Sam. pentru căsătoria asta. Ajungînd aici. Ar putea. mai mult sau mai puţin — adică tocmai ceea ce-i trebuie acum: cineva de care să. acele iubiri neegoiste. care o iubeşte. Şi ea îl placeTMâferri. DARRELL (cu emfază): Ei. stăruinţă. MARSDEN (puţin ruşinat. cu Evans. jerţfjLixeJmie ■săr-găseaseă-o-eate-4«"eascaTViaţa emoţională. simţul siguranţei şi senzaţia că mai e bună de ceva înviată. Mi se pare că sînt de la ţară. dar deocamdată nu-ţi pot da un răspuns precis. deşi nu i-am văzut niciodată. îi A^a reda.

.. iscoditoare. DARRBLL ( uinuiŢrQe~TmiiWTe face ■■să-gîhd'eşti una ca asta? Acum crezi că toţi bărbaţii chiar trebuie să se îndrăgostească de Nina? E adevărat. cred că nici n-aş putea. plnă ce ajunge cam la locul ocupat in scena precedentă de Marsden. de ce vorbeşte cu atîta ciudă de amintirea lui Gordon?. ca nişte instrumente fără 42 astlmpăr.. Nina aparţine Iui Gordon.. pe seama lor. şi pun rămăşag că nici n-ar crede o iotă. nu-i aşa? (Caută să rîdâ — apoi pe un ton prietenos şi confidenţial. prevenitor): Sst! (Nina'intră încet." MARSDEN (gîndindu-se. Şi tatăl Ninei credea la fel.. Sam nu ştie nimic.." f Aspru. sec şi aspru. că ceea ce i-am spus i-a rămas in minte ca o posibilitate. de ce tocmai eu să?.. Bănuiesc însă. în mintea mea. Şi încă ceva. DARRELL (auzind zgomot pe sală. Numai ochii par că acţionează... Dacă i-aş fi vorbit serios nici nu m-ar fi ascultat. cei mai mulţi. (Amin-tindu-şi deodată de mort.) Şi apoi n-aş putea împărţi o femeie cu nimeni.. dar chipul li e ca o mască lividă şi fără expresie.) Ştii.) Apreciez simţămintele dumitale faţă de Gordon. MARSDEN (gîndindu-se bănuitor): „Doctorul acesta-j. ~JT3e~odată.) Nu l-ai cunoscut pe tatăl ei? Ce bătrîn fermecător. vrea să mă îmbrobodească?7. repezită. Morţii de felul'acesta sînt totdeauna vii şi invulnerabili! Nici măcar medicul nu le mai poate veni de hac. vlăguit de orice reflex emoţional pe care l-ar putea avea in contact cu oamenii. amantul ei?.T"sa-"î aranjez eu" triunghiul?. doctore. derutat): „Iarăşi calc în străchini. ce scrutează şi înregistrează totul. Se uită de la unul la altul. Probabil că mi-a transmis şi mie ideea ei fixă.) Gordon e chiar mai tare decît un strigoi. De mai multe ori în ultima vreme. lateral. Nici eu nu mi-aş putea împărţi iubirea cu un amant-strigoi... îngrijoraţi. dar pe jumătate în glumă.) „Fără să mai pomenim de tot ce-a făcut la spital!. Darrell se dă înapoi.DARRBLL: Da.. zeflemitor. chiar dacă i-ar mărturisi ea!.. Dar nu e cazul cu mine.. nici măcar cu un strigoi! (Gîndindu-se.. spunîndu-mi să-i prescriu vreo doctorie. Cei doi bărbaţi s-au ridicat şi o privesc fix." (Pe un ton straniu... te cam bănuiesc! Mise pare că dumneata o iubeşti pe Nina. dar simt că ascunde ceva. sfidător.. eu o privire ciudată.. Incerdnd să ia un ton de glumă. în . pe un ton tînguitor şi trist. nu minte.

) Min43 ciu-nă.. iar ea se opreşte. dragoste. Ştii — durere. Charlie? Repetă după mine: minciună. căţea plină de cruzime!.. eşti dintr-aceia care nu pot pricepe ceea ce vreau să spun eu.. Charlie. Spune acum: viaţă." (Apoi zîmbind silit — duios. (Rosteşte. sfiicios. îţi^ar_jaud... Vi-ia-ţă! Vezi! Viaţa nu-i decît o minciună rostită răspicat. ca şi cum ar fi fost întrebată.ată? Poate unde__am simţit. vorbind.. ea le şi răspunde.) Biete maimuţe! Ne ascundem de noi înşine îndărătul sunetelor numite cuvinte! MARSDEN (gîndindu-se înspăimîntat): „Ce îngrozitoare fiinţă!. răspicat. Mi se pare că asta-i concluzia logică a întregii noastre zăpăceli....) NINA: Ce? (Apoi. îţi sfîşie inima cu nişte unghii rarafcTâre. suferinţă.. strîmb. mirată. Ai mai scris în ultimul timp vreun roman? Nu te mai căzni sate gindeşti.. care pe el îl scoate din răbdări. nu-i Nina mea!. cu un surîs straniu. voi urla .) Nina! (Darrell îi face repede semn cu mina s-o lase să continuie..... Nina Cară Nina! Vino la mine! NINA (sforţîndu-se să zîmbeascâ): Păreai înfricoşat.. ca şi cum nu l-ar putea recunoaşte. cu un suspin întrerupt Ja sfîrşit1. ca o_tîrfă!. dumirindu-se cu o afecţiune adevărată. Lucrezi cu ele.. îl interesează ceea ce spune Nina şi socoate că îi face bine dacă îşi descarcă sufletul. La tine minciunile au devenit singurul lucru adevărat... într-o bună zi n-am să mai tac. Tu trebuie să înţelegi ceea ce vreau să spun.) NINA (cu un glas ciudat de abătut): Da. îi place să chinuiască!. al cărei înţeles ne scapă. să mă apropie de el şi să-mi ajung sfîrşitul! (Apoi. o clipă.... Nma mea!.. MARSDEN (într-o panică stranie — gîndindu-se): )%Ge vulgară!.) Dragul şi bătrînul meu Charlie! MARSDEN (gîndindu-se): „Dragul şi afurisitul Charlie!.." (Ca şi cum ar încerca să se convingă.timp ce acesta ocupă locul tatălui. cine-i?.deodată minciuna în sunetele pe care le numTnTcuvinte.. Cind amîndoi sînt gata să spună ceva.... Nu-i aşa? Mă înţelegi. Ea se uită la Marsden.) Da. e mort tatăl meu a cărui pasiune m-a creat pe mine — care mi-a călăuzit primii paşi — s-a sfîrşit! Şi doar sfîrşitul lui mai trăieşte — moartea sa! Trăieşte acum doar ca să se apropie de mine. tată — sunetele acestea pe care le modelează buzele şi le scrim cu mîna...\Pauză..

ca să şedem şi noi.. bine. atîtea vorbe se îmbulzesc. acum — stăruitor): De ce nu şezi. desen pe-un perete. dar al căror înţeles îl nesocotim. a celor născuţi ca să murim? N-aş putea crede în el şi chiar dacă aş putea. un univers printre nenumărate altele. doar spre a dovedi că am şi eu ceva.minciună. Dar m-a sărutat o dată. cît de cît. mecanic): Bine. ca şi cum m-ar fi sărutat o mumie! Apoi. gorilă — sau chiar într-un om bun propovăduind adevăruri simple. Nina. pasăre. life = viaţă. dar totuşi făcînd haz. N-am vrut să spun toate!.. la nevoie! Ai cunoscut vreodată un om de ştiinţă tînăr. parcă-i era scîrbă de el! Mi-a venit să rîd! (îi ztm-beşte cu o milă dispreţuitoare.." DARRELL (puţin neliniştit.. Ned. Charlie? Crede că dacă despică minciuna în bucăţi. peşte. comun cu el! MARSDEN (îngrijorat): Nina.) „Am uitat de sărutul ăsta.) DARRELL (zîmbind. Charlie.. lăsînd pe seama strigoilor să le urmeze! MARSDEN (ridicîndu-se pe jumătate. (Se aşază In centru.." NINA (umblînd fără astlmpăr): Ştiţi ce-am făcut sus? Am încercat să mă rog.adevărul despre toate femeile!. Chiar şi în ceruri n-ar fi fericit decît numai dacă Dumnezeu însuşi ar trimite după el. ia aminte! Atîtea. Charlie! Sînt numai vorbe goale. nu? NINA (zîmbindu-i repede. O să .. Ea continuă.) îmi mai prescrii ceva. cu sarcasm. chip de lut. (Apoi. oricare ar fi el — morman de pietre. n-aş crede. noian de gînduri în bietul meu cap! Mai bine le-aş lăsa să se reverse. mamă!. şarpe... M-am străduit din răsputeri să mă rog Dumnezeului ştiinţei moderne. m-a făcut apoi să sufăr. cuprins de remuşcâri. Mai curînd i-aş imita indiferenţa.. Dar ce-i pasă lui Dumnezeu ■de neînsemnata mizerie a noastră... era groaznic de nepă-sătoare!. Darrell pe laviţă. iar Marsden la birou. Ned? 5 medicul meu favorit. acele vorbe din Biblie pe care le iubim. banale... dar uit-o! (Răscolit. M-am gîndit la milioanele de ani lumină ai acestei nebuloase helicoidale. într-o clipă de slăbiciune trupească! Am fost înmărmurită.ce nu te întinzi puţin? 1 în engleză: He . îngrozit): Ninaf încetează. de. ca să nu rupă zăgazurile! Am dorit din răsputeri să cred într-un Dumnezeu. nici una n-are mai multă inimă decît prostituata de un dolar!. binevoitor): Aşa e. 44 NINA (batjocoritoare): Lasă-mă să vorbesc. bucăţile sînt adevăruri! Ţin la el pentru că nu-i ca toţi bărbaţii.) Iartă-mă.

(După o pauză — într-un mod ciudat. Desigur. am moştenit chinul.. Am fi înţeles astfel de ce noi.) NINA (cu amară deznădejde): Bine... uitîndu-se cu Mc la Marsden." ..__ (Protestînd): Da' —"păi — stai ^puţin — cred că Nina ar prefera să. pentru a face pe Dumnezeu femeie! Dar Dumnezeul Dumnezeilor — Tatăl Suprem — a fost totdeauna bărbat....) Mă duc_^ă_mJ:_Jnţind__giutiiL_. Vreau să vorbesc cu tine. bine! DARRELL (răspunzînd privirii lui Marsden.) Greşeala a început cînd Dumnezeu a 45 1 fost creat sub chipul unui bărbat. de cine mi-e teamă?. sînge iarăşi în sîngele Ei.ajungi.. ceea ce-am dorit atîta vreme..... Ar fi trebuit să ne închipuim viaţa ca fiind creată în chinurile naşterii unui Dumnezeu-Mamă. eu o voimîngîia. Charlie? De ce eşti aşa de speriat totdeauna? De ce ţi-e teamă? MARSDEN (în panică. cutezător. NINA: Lasă-1 să plece. Lucrul acesta perverteşte viaţa şi face nefirească moartea. Şi ne-am fi putut da seama că moartea înseamnă reunirea cu Ea.. si acum îţi vine rîndul s-o apropii deN Sam. cu milă dar şi cu dispreţ): De ce eşti totdeauna aşa de timid. gîndindu-se )\ „Sărman neghiob!... (Apoi.. Charlie.. I-am spus tot ce-am avut de spus. Pauză. dar bărbaţii ar fi trebuit să fie îndestul de gentlemeni şi să-şi amintească de mamele lor. ştiind că ritmul vieţii noastre bate după marea-i inimă. _mj^Qp5™^T ii.) MARSDEN (gîndindu-se înfricoşat): „Aici..) Puţin adevăr nu strică din cînd în cînd." (Timid. MARSDEN (gîndindu-se în'panlcă): „Nu vreau să rănim ( singur cu dînşal. copiii Ei. se uită la Darrell ca şi cum i-ar cere să intervină In calitate de medic.. acum. de ce sînt aşa de speriat?.. (Necăjit. femeile îl pot vedea astfel. pace în pacea Ei! (Marsden a . o trecere iarăşi în substanţa Ei.. NINA (dă din cap........ e bine pentru sistemul ei nervos cs se descarcă astfel. (Darrell iese fără zgomot. are săplîngă. de ea?." (Porneşte spre uşă.. sau de mine?.. NINA (deodată..... totuşi!.. singuri. Nina. de Adiată... ea şi cu mine. sfîşiată de caznele dragostei şi ale naşterii. încet): Ştiu. nu o cunosc!..) Mi-e teamă de. în sinea lui): „Mi se furişează în suflet să mă spioneze!.

. nu femeie... Nina — o să-ţi facă rău — hai sus — ridi-că-te — hai.'.. nu îmi mai este teamă. / Charlie! Nu pot simţi absolut nimic! (Se aruncă în genunchi la picioarele lui. Marsden este în culmea fericirii. nu îmi mai este ruşine că sînt pur!. Charlie? MARSDEN (cu o ciudată înflăcărare): Da! De bună seamă.. îşi ascunde faţa în mîini şi le sprijină pe genunchii lui Marsden.. D-oamna^Gharlie.) „Asa^riim am viaaţj^." (îi sărută iarăşi părul cu afecţiune. plînsul schimbîndu-i-se în suspine — acum cu glas de fetiţă): O." (întrebînd-o cu şovăire... chiar __cumaimare duioşie!. îi era dor de^ mine.. în extaz. Murmurînd. brusc): „Mă dorea?.. prea covîrşitor pentru minţile noastre obosite şi de-a dreptul necruţător? Nu-i aşa.) N-ar fi fost mai logic şi mai mulţumitor decît acel Dumnezeu bărbat. Nina Cară Nina.. dar cu faţa încă ascunsă în palme şi plîngînd i se aşază pe genunchi. eşti aşa de bun şi de liniştitor! Mi-era aşa dor de tine! MARSDEN (neliniştit. fetiţa mea.. blînd şi cu o veselie ostentativă. zîmbindu-şi sie însuşi.) Ţi-era dor de mine.. ce vrea să spună?. asta mi-i dragostea. mnPa~îm~pTnîît dorinţa.. şi-şi lasă capul pe umărul lui..) N-o să se mai întîmple aşa ceva. Nina ! (O apucă de braţe. scoţînd nişte gemete sfîşietoare.) MARSDEN (se apleacă.. începînd să plîngă cu hohote. e fata mea.) Iată.. şi sînt cuminte din pricina iubirii curate a fetiţei dintr-însa 46 . un om care iubeşte. nelalocul ei.. cum?. dar. Nina? . Aşa e! NINA (sărind brusc în picioare şi ducîndu-se 2a el — cu /. Nina.. şi sînt mîndru. dar cuvintele îi sînt nesigure şi tremurătoare): Nina — Nina — nu mai plînge — te rog — nu mai plînge... îi mîngîie capul cu mîini tre-murînde. caută s-o liniştească. niciodată — niciodată.. o culme a egoismului.. Ea rîde uşor şi straniu... vreau | să cred în ceva! Vreau să cred pentru a putea simţi! Vreau// să simt că tata e mort — tatăl meu! Dar nu pot simţi nimic..ascultat-o fascinat.. un groaznic geamăt de dezolare): O..) (Apoi. Charlie.. ca o fetiţă... ridicînd-o pe jumătate. să ştii — no să mai îngădui nimănui! NINA (cu glasul înăbuşit. (îi sărufapănd cu mare respect.

Charlie. Nina? NTNA (pe un ton straniu şi îndepărtat.ît^cLx-yf>*-»TO. Am uitat cu cîţi şi apoi n-are nici o importanţă. Nina — orice vrei! NINA (cu unsurîs liniştit. fost şi să fiu pedepsită! O. iar pe acesta un strigoi â^^e^nTuTuîTlŞan vad~eu. dacă-mi amintesc bine. cum aş fi putut? Pe el nu 1-a schilodit războiul.. Dragul şi bătrînul meu Charlie! (Marsden tresare îndurerat. Charlie. nu la el._dacă mă iubeşti! MARSDEN (cu intensitate): „Dacă o iubesc?.. Se socoteau cineva în sinea lor. spurcăciune mică!.) Pentru ce vrei sălii pedepsită.. numai tu ai rămas." (Apoi.. Nina? NINA (rîzînd întristată — scurt): Dumnezeu ştie. Charlie. închizlnd ochii şi ghemuindu-se Ungă el): Ştiam că ai să te porţi astfel.. surprinsă): Cu Ned? Nu. ci în tavan): Pentru că mi-am bătut joc de mine ca o otreapă.) MARSDEN (gîndindu-se deodată cu suferinţă): „Atunci e-adevărat!. cinci sau şase «au şapte bărbaţi.. Nina." (Cu vocea stinsă. Pentru că mi-am dat truptrl-meu curat şi rece unor bărbaţi cu mîini fierbinţi şi cu o lăcomie în ochi pe care ei o numesc dragoste! Uh! (Un fior o trece prin tot corpul. MARSDEN (cuprins de suferinţă): „Dar pentru ce?.. ca să mă pot ierta şi eu pe mine însămi! Acum tata e mort.mă pedepsesc singur8L_T_rebu_ie." 47 (Cu vocea stinsă. (Gîndindu-se cu o cruntă suferinţă. (Rugător.. îepădătură mică şi scîrboasă.. Charlie! Poate c-am .) Ce-i Charlie? (îl priveşte în faţă. Dar amiăcutcQ_cu..) „Dragul şi bătrînul Charlie!. ironic): Junghiuri-reumatismbătrîneţe.) MARSDEN (încercînd să zîmbeascâ.NINA: Da. uitîndu-se în sus.. groaznic! Mi-era dor de-acasă r>m*fmr-rn fug acasă şi Să mărţuX'SPRP t^t/ni să arăt r...." (însufleţit. Dar i-am uitat..) Vrei să spui că. de ce?. trebuie să-mi primesc pedeapsa. cu vocea stinsă. Tu o să mă pedepseşti. lInOnTra~pentru mine. Toţi erau la fel. o iubesc aşa de mult!...) Dar nu cu Darrell? NINA (cu simplitate. cu patru. coboară iarăşi în iad!.altii — o. nu-i aşa.) Dar de ce-ai făcut-o....) Fac orice vrei tu. sau ai să-mi spui cum să.. N-ar fi avut nici un rost. Socoteşte-i'pe toţi ca unul singur.

oarecum ironic. acum..... «Mi-a fost dor de'tine.. ha!.) Cumpănind.. bandajat la~o(Tl^jrTTă^tnrb*ţii aceia. » aşa mi-a spus. l-am visat pe Gordon pogorînd din ceruri în vîlvătăi şi mă privea cu nişte ■ochrtnpIlşjlărzaţorijSe tritaHia: mine şi la toţi bieţii mei s-cKîIozi. NINA (somnoroasă): Sam e un băiat drăguţ... atunci aş putea-o pedepsi.ştiut atunci. de fapt. pînă ce..... trebuie să mă duc nunaaidecît acasă. eu eram mai •schilodită decît ei. Charlie! Mi se părea că Gordon mă pîndea rezemat de perete. socot că lucjTol_cdjnii_L4e doriţi ar fi să te măriţi cu tînărul Evans. m-au mîhnit groaznic!. numai pe tine te mai am. (Apoi. bandajaţi şi ei Ia ochi — dar numai "eu puteam vedea! Ba nu. «Tata e mort.. eu eram cea mai oarbă! Nu vedeam nimic! îmi dădeam seama că totul era stupid şi josnic. Totul pare atît •de încîlcit! Poate din dorinţa de a fi bună.. ca să spun aşa. că. parcă dormind): Ce_mnh_şemeni lţăChli ~~MARSDEN (cu acelaşi ton ca al tatălui ei): . E un băiat admirabil" curat şi copilăros. Dar e groaznic de greu să dai ceva şi cumplit să primeşti! Şi mai ales să dai dragoste — să te dai pe tine însăţi — mai anevoie ca orice pe lume! E greu să le faci pe plac bărbaţilor. de Ia unul la altul... că războiul îmi zburase inima şi măruntaiele din mine! Şi-mi dădeam seama că-i chinuiam şi mai mult pe aceşti oameni chinuiţi. Da. are într-adevăr „sto-fă" în el pentru a face carieră. dacă şi-ar găsi o soţie care să-i ^stimuleze eforturile şi săi scoată la suprafaţă calităţile latente...» (Cu multă amărăciune. alcătuiau o escadrilă de atac. de-ar trăi tatăl ei. toate împrejurările. mai departe. simţind că şi inie îmi ardeau ochii. NINA (cu ochii închişi. nu de mult.) Dragă moş Charlie... dar am uitat. încît detestau cruda batjocură a darului meu! Dar am mers înainte. pro şi ■contra.. ce bine mi-ar părea dac-aş putea s-o urăsc pe 43 stricata asta!.. într-o noapte. care parcă se TereatT de privirile lui pline de suferinţă mistuitoare. socot că soluţia cea mai de dorit ar fi. aşa mă doreşte ea!. ar fi şi pentru mine o . pe un ton direct.. ca un animal nătîng._^jnA_aşteaptă o. şi m-am deşteptat plîngînd. hipersensibili. ne-ghioaba^am fosJ^rrifl-Ji£gKî5b4^j»inovaţl:~~Aşa că fii bun şi pecTepseşte-mă! MARSDEN (gîndindu-se nedumerit şi cu amărăciune): „Mai bine nu mi-ar fi spus toate astea. Atunci mi-am dat seama^iiULdfi. ca al tatălui ei.... mînat de alţii..

carieră dacă l-aş putea ajuta în cariera lui. Mi-aş găsi o ocupaţie — o viaţă de suprafaţă *=- şi aş scăpa, slavă Domnului, de toate abisurile! Dar nu-1 iubesc, tată! MARSDEN (cu blîndeţe, continuîn~3~îh~ tonul Profesorului' Leeds): Dar ţii la el, Nina. Te iubeşte cu mult devotament. Şi e vremea să ai copii, Nina, şi cînd vin copiii, ştii, vine şi iubirea. NINA (parcă adormită): Da, vreau copii. Trebuie să fiu mamă, să mă pot dărui. Mi s-a făcut lehamite de-atîta boală. MARSDEN (repede): Atunci, totul e pus la punct? NINA (câzînd de somn): Da. (Vorbind ca prin somn.) Iţi mulţumescj^aţă.. EşjiaXîţ^debun. M-ai iertat aşa repede . JNTir~simtT}e~Ioc_că m-ai^pSdepsit. N-o să mai fac niciodată, ţi^rfăgaHulesc, niciodată, mcîoUată \.T.~(Adoarme şi sforăie ) MARSDEN (încă pe tonul tatălui ei — foarte părinteşte — privind în jos): A avut o zi obositoare, sărmana fată! Am s-o duc sus, în odaia ei. (Se ridică ducînd-o în braţe pe Nina, care doarme liniştită. In aceeaşi clipă intră, din dreapta, Sam Evans cu doctoriile In mină.) EVANS (surizînd respectuos): Iată doctoriile... (Vâzîn-d-o pe Nina.) Oo ! (Apoi emoţionat.) E leşinată? 4 49 MARSDEN (zîmbind binevoitor lui Evans — încă pe tonul tatălui Ninei): Sst! Doarme! A plîns şi a adormit — ca o fetiţă. (Cu bunătate.) Dar mai întîi am vorbit cu ea despre dumneata, Evans, şi sînt sigur că ai toate motivele să nădăjduieşti. EVANS (copleşit — priveşte în jos — tîrşiindu-şi picioarele, învîrteşte sfios pălăria în mîini): Vă mulţumesc. Zău, nu-nu ştiu cum să vă mulţumesc... MARSDEN (merge spre uşă — cu vocea lui obişnuită): Trebuie să mă duc acasă. M-aşteaptă mama. Vreau doar s-o duc sus pe Nina, o culc în patul ei şi-o-nvelesc cu ceva. EVANS: îmi daţi voie să v-ajut, domnule Marsden? MARSDEN (scurt): Nu. Mulţumesc. Pot s-o duc singur. (Cum Evans îl priveşte nedumerit, adaugă cu naturaleţe, dar ironic, rîzîndu-şi de sine.) După toate astea, ai putea să-mi spui Charlie. (îşi zîmbeşte cu amărăciune, ieşind.)

EVANS (se uită după el — o clipă — apoi nu se poate stăpîni şi zburdă ca un mînz voios): Ce om de treabă! Bunul şi bătrînul Charlie! (Ca şi cum l-ar fi auzit sau ghicit, risul amar al lui Marsden revine din fundul vestibulului.) Cortina li ACTUL III DECORUL: Peste aproape şapte luni — în sufrageria locuinţei de ţară a familiei Evans, din Nordul Statului New York — pe la nouă dimineaţa, într-o zi către sfîrşitul primăverii, anul următor. încăperea este una din acele sufragerii mari şi disproporţionate ce se mai găsesc încă în casele de la ţară, cu înflorituri din lemn traforat, dezvăluind gustul rustic pentru măreţie al epocii de pe la 1880. O lampă greoaie atîrnă de nişte lanţuri exact deasupra mijlocului unei mese urîte, cu o garnitură de scaune cu spetează dreaptă, aşezate la intervale regulate, în spre perete. Tapetul de hîrtie, de un cafeniu hîd, are pe linia tavanului pete mari de igrasie, iar pe alocuri unde fîşiile se îmbucau, a început să se jupoaie. Duşumeaua este acoperită cu un covor soios, de culoare cafenie străbătut de un desen roşu închis. In peretele din stînga este o fereastră cu perdele albe, scrobite, ce dă întro tindă lăturalnică, întunecoasă, aşa că lumina soarelui nu pătrunde niciodată în cameră, iar lumina ce intră prin fereastră este fără viaţă, mohorîtă, deşi dincolo de tindă, în grădina înflorită e o zi frumoasă şi caldă. în peretele din fund, la stînga, spre centru, o uşă dă într-o sală, care comunică cu aceeaşi tindă. La dreapta uşii, într-un bufet greoi, făcînd parte din garnitura mobilei, sînt expuse cîteva „servicii" de porţelan şi sticlă. Pe peretele din dreapta, o uşă duce la bucătărie. Nina, aşezată la marginea mesei, cu spatele la fereastră, scrie o scrisoare. Paje_oaai}ileJ<_.alLo^rnL chipul are o__expresie plină de mulţumire, de calm jăunţric. Infăţjsareaijzică, de asemenea, 4* 51 este schimbată. Obrazul şi „trupul s-au împlinit . Privită cu ochT"obişnuiţi, pare majfrunoasă da nu_maijascinează ca înainte şi totodaţf e jnaipuţin ş_tr_anie!_N-a_mai rămas nimic diiî ciudata-i putere de fascinaţie. în afară de ochii jplinide --"■"' mister, care nu s-au schimbat.

NINA (citind pentru sine ceea ce a scris): „Ce casă ciudată, Ned. Este ceva necurat în duhul ei, sînt sigură. De aceea, n-ai încotro, trebui s-o adori. Un loc bătrînesc şi hidos, ca turta dulce, uscată, cu tot felul de zorzoane portocalii şi o mulţime de paratrăsnete. In jurul ei pogoane şi iar pogoane cu meri înfloriţi, numai alb şi roz, cît vezi cu ochii? şi frumoşi, ca nişte mirese ieşind din biserică cu mirele, la braţ. Asta mi-aminteşte, Ned, c-au trecut peste sase luni de cînd m-am căsătorit cu Sam şi că de la nuntă n ai mai dat ruieai să-im n nuw măcar un rînd. Dar, glumesc. îmi dau seama cît de ocupat trebuie să fii acum, cînd ţi s-a împlinit dorinţa: totdeauna ai vrut să faci cereetări ştiinţifice. Ai primit scrisoarea de felicitare pe care ţi-am trimis-o noi> după ce-am citit despre numirea ta? Dar să revin la casa asta. Simt că şi-a pierdut sufletul şi că-şi duce veleatul fără de el. Nu-i bintuită de nici o arătare, deşi strigoii într-un fel sînt singura viaţă firească a unei case, ca de altfel şi a minţilor noastre, după cum bine ştii. Aşa că, deşi, aseară, cînd am ajuns aici, mi-am zis: «în casa asta umblă necuratul», acum,după ce am petrecut o noapte într-însa sînt sigură că duhurile, dacă vor fi fost cîndva pe aici, şi-au luat de mult tălpăşiţa şi s-au furişat ca o boare peste iarba dintre meri, fără să se mai uite înapoi sau să lase vreo amintire. Nu-ţi vine să crezi că aici s-a născut şi şi-a petrecut copilăria Sam. Bine că nu o arată! Ast-noapte am dormit în camera unde s-a născut el. Mai curînd el a dormit, căci eu n-am putut închide ochii. Şedeam trează şi respiram cu caznă, ca şi cum s-ar fi irosit toată viaţa din aer ca să păstreze vii încă puţin doar pe muribunzi. Ţi-e greu să crezi că vreodată s-a născut cineva viu aici. Ştiu c-o să spui supărat «E încă bolnavă» dar nu sînt. Niciodată n-am fost mai normală. Mă simt mulţumită şi 52 tihnită." (Ridicindu-şi ochii de pe scrisoare, gîndindu-se nedumerită.) „Ar fi trebuit să-i spun?... nu... e taina mea... nu voi spune nimănui... nici chiar lui Sam... cum de nu i-am spus lui Sam?... i-aş face mult bine... s-ar simţi mîndru, bietul băiat... nu... vreau să fie copilul meu... numai al meu... atîta vreme cîtv&er-p"o3ţE7rr şi am timp destul să-l vestesc pe Ned cînd mă voi duce la New York... mi-ar putea recomanda un bun obstetrician... ce încîntat o să fie cînd va afla vestea!... totdeauna mi-a spus că e lucrul cel mai bun pentru mine...

sînt aşa de fericită, cînd mă gîndesc... acum îl iubesc pe Sâ~m... într-o prjv-tnţă.„-ftoţulul e~şi al lui..." (ApoiŢcu un oftat de fericire, continuă scrisoarea.) „Dar vorbind de naşterea lui Sam, merită să-i vezi'odată mama. E uimitor eît de puţin seamănă cu el această femeie ciudată, cel puţin după cît am putut observa aseară. De cînd a aflat că ne-am căsătorit, i-a scris în fiecare săptămînă, invitaţii peste invitaţii de-a o vizita. Erau mai curînd porunci sau rugăminţi. Presupun că se simte singură în casa asta mare. Sînt încă nedumerită în privinţa simţămintelor lui Sam faţă de maicăsa. Nu cred că mi-ar fi pomenit de dînsa dacă nu începeau să vină scrisorile, şi nu s-ar fi dus s-o vadă pe biata femeie dacă n-aş fi stăruit eu. Mă supăra purtarea lui. Parcă uitase că are mamă. Dar îndată ce-a văzut-o a fost destul de afectuos. Era groaznic de neliniştită, văzîndu» 1 pe Charlie cu noi, pînă ce i-am explicat că numai datorită amabilităţii lui, care ne-a luat cu maşina, putem petrece această lună de miere mereu amînată. Cînd e vorba de maşină, Charlie e tipicar ca o babă. Ii e frică să ne lase pe Sam sau pe mine s-o conducem..." MARSDENţ (vine din fund. E dichisit, îmbrăcat impecabil. Faţa e 'puţin obosită şi resemnată, dar zîmbeşte binevoitor. Are o scrisoare In mină): Bună dimineaţa. (Nina tresare şi, instinctiv, acoperă scrisoarea cu mina.) NINA: Bună dimineaţa. (Gîndindu-se — amuzată.) „Dac-ar şti ce scriam chiar acum — bietul Charlie!..." (Apoi, uitîndu-se la scrisoarea din mina lui.) Văd că şi tu te-ai apucat să-ţi scrii corespondenţa cu noaptea-n cap. MARSDEN (cu o bănuială geloasă, subită): „De ce s-a grăbit sacopere scrisoarea?... cui o fi scriind?..." 53 (Venind spre ea.) Doar cîteva rînduri mamei, să ştie că n-am fost ucişi cu toţii de tîlhari la drumul mare. Ştii cît e de fricoasă. NINA (gîndind cu o urmă de milă şi dispreţ): „Tot de fustele mamei... mişcător lucru, fidelitatea asta faţă de ea... nădăjduiesc că, dacă va fi băiat, copilul meu mă va iubi la fel... o, sper că va fi băiat... sănătos, voinic şi frumos... ca Gordon!..." (Deodată, ghicind curiozitatea lui Marsden, cu indiferenţă. Tocmai îi scriam lui Ned Darrell. Nici nu mai ştiu de cînd trebuia să-i răspund. (împătureşte scrisoarea şi o pune deoparte.) MARSDEN (gîndindu-se posomorit): „Credeam că l-a uitat... tot mai

cred că la mijloc nu-i decît prietenie... dar acum că-i măritată nimeni nu mai are dreptul să se amestece..." (Nerăbdător.) Cum ai dormit? NINA: Nici n-am închis ochii. M-am simţit foarte prost. MARSDEN: Poate din pricină c-ai dormit într-un pat străin. (în glumă.) Ai văzut cumva vreun strigoi? NINA (cu un surîs trist): Nu. Mi s-a părut că toţi strigoii au fugit din casă, lăsînd-o neînsufleţită — aşa cum adesea morţii lasă pe cei în viaţă... (Forţlndu-se să rîdă puţin.) ...dacă pricepi ceea ce vreau să spun. MARSDEN (gîndindu-se îngrijorat): „Iarăşi revine la tonul acela morbid... prima dată după atîta vreme..." (Şăgalnic.) Te aud pomenind iarăşi de cimitire, trezindu-se din somnul lor — şi totuşi bag de seamă că afară i-o dimineaţă splendidă, florile înfloresc, copacii cresc unii lîngă alţii iar voi, dacă nu mă-nşel, sînteţi în luna de miere! NINA (luîndu-l în rîs, veselă): Da, aşa e, moşneagule! „Dumnezeu e-n ceruri; pe pămînt numai minune!" Şi lumea nu mai poate de-atîta dragoste şi fericire! (Vine dansînd pînă la el.) MARSDEN (galant): Dragostea arată în dimineaţa asta ca un măr rumen! NINA (îl sărută repede): Meriţi un sărut pentru asta! Tot ceea ce am voit să spun este că strigoii îmi aduc aminte de sminteala bărbaţilor faţă de femei: nu poţi trăi cu ele şi nu poţi fără ele. (Rămîne liniştită şi-l priveşte gata sâ-l necăjească.) Dar tu eşti aici, desminţindu-mă prin fiecare 54 răsuflare a ta. Tu poţi trăi şi fără strigoi şi fără femei, tot atît de leneş şi de mulţumit ca o focă răsfăţată. (Scoate limba la el şi face o mutră de dispreţ superior.) Asta pentru tine, Charlie, motan fricos, holtei întîrziat! (Aleargă spre uşa bucătăriei.) Mă duc să mai iau o cafea. Nu vrei şi tu? MARSDEN (cu un surîs forţat): Nu, mulţumesc. (Nina dispare în bucătărie.) (Gîndindu-se cu o îndurerată amărăciune.) „Fără strigoi!... dac-ar şti... tonul hazliu al Ninei ascunde adevăratul ei dispreţ!... (Rîzlnd de el însuşi.) „Şi fetiţele se joacă; Charlie e motan fricos şi pleacă." (Ve-nindu-şi în fire.) Phii!... N-am mai avut astfel de gînduri... de la căsătoria lor încoace... fericită de fericirea ei... dar e fericită?... în primele luni, evident că juca teatru... prea îl săruta mult... caşicumsehotarîsesădevieo soţie iubitoare... apoi, deodată, s-a arătat mulţumită... faţa i s-a împlinit... ochii ei umblau alene după

linişte... s-a îngroşat... da, să ştii că e însărcinată... sper... de ce?... pentru binele ei... şi al meu... cînd va avea un copil, voi şti că trebuie să accept pe de-a-ntregul situaţia aceasta... că trebuie să uit c-am pierdut-o... am pierdut-o?... ce dobjtocjw_jaim~poţi--p4er-de— ceva ce n-ai avut niciodată?... decît în vis doar!... (Clăti-nîndu-şi capul cu exasperare";) Gînduri şi iar gînduri... belea afurisită... ţînţari ai sufletului... bîzîie, te înţeapă, îţi sug sîngele... ce mi-a venit să-i iau pe Nina şi pe Sam în călătoria asta?... da, mai curînd am avut eu nevoie de un drum... am nevoie de un decor nou pentru viitorul meu roman... «Domnul Marsden s-a smuls puţin din atmosfera sa obişnuită»... şedeau închişi în casa Profesorului... nu-şi puteau îngădui luxul unei vacanţe... nu şi-au putut petrece pînă acum luna de miere... în fiecare seară mă p lingeam că-s Mnt de oboseală, aşa că... m-am dus Ia culcare imediat după cină să-i las singuri şi... mJ Jnijab--£LacJUoa e-n stare să ţină Ia el cu_jyJeyJLcal„. oare... (Se aude din grădină vocea lui EvansŢi a mamei sale. Marsden se duce la fereastră şi îi priveşte plin de curiozitate.) Sam şi maică-sa... ciudată femeie... rezistentă... bun tip pentru un roman..Tnu, prea e posomorită... are nişte ochi atît de trişti... şi totodată atît de necruţători... vin încoace... mai bine aş da o raită cu automobilul, prin împrejurimi... să-i las să facă un consiliu de familie... să discute despre sarcina Ninei, probabil... oare Sam ştie... nu se vede că ştie... de ce, oare, soţiile se 55 ■■■ ascund de soţi?... ancestrala ruşine... vinovăţia de a continua viaţa, de a aduce noi dureri pe lume..." (Iese prin fund. Se aude deschizlndu-se uşa din sala ce da In tindă, şi Evans şi mama sa se întîlnesc cu Marsden, cînd acesta e gata să iasă. Se aud vocile lor şi vocea lui, care dă explicaţii; apoi uşa de afară se deschide şi se închide iarăşi, după Marsden, care a plecat. O clipă mai apoi Evans şi mamă-sa intră în sufragerie. Sam pare intimidat de fericirea lui, ca şi cum nu i-ar veni să creadă în norocul său şi ar avea mereu nevoie să se asigure, dar totodată pluteşte pe creasta valului, radiind iubire, devoţiune şi o adoraţie de adolescent. Are înfăţişarea unui tinerel fermecător. Poartă un sveter şi o pereche de pantaloni bufanţi, ca un adevărat studentj Mama sa este o femeie măruntă, o figură firavă, capul şi faţa, încadrate de un păr încărunţit, cu reflexe de oţel, sînt parcă prea mari faţă de trup, aşa că la prima

gura ca o linie subţire în jurul unei uşi ferecate. delicate.. E palidă. frumoasă ca o viţă de vie agăţătoare. îţi spun că domnul Cole — ştii. sigur de succesul linguşirilor): în cîţiva ani nu va trebui să mai ai nici o grijă de afurisita asta de recoltă a merilor.. decît o partedin cele ce i-a spus). dar îi dai cel puţin şaizeci. Tot te mai munceşte gîndul cum o să iasă pînă la urmă merele astea afurisite? DOAMNA EVANS: (simţindu-se vinovată. cu îngîmfa-rea băiatului care îşi deapănă in faţa mamei isprăvile sale.vedere îţi pare o păpuşă vie şi minunat alcătuită.. ca şi cum ceea ce ar rosti atunci ar veni de la o voce în sine. de mult ce şi-a ţinut încleştaţi dinţii.:E bine. şi este doar o chestiune de timp pînă ce voi. Are doar vreo patruzeci şi cinci de ani. conducătorul întreprinderii. că ei căutau de mult un om ca mine. iar bărbia ei drăgălaşă i-a ieşit în afară. ţr. detaşată de impulsul unei emoţii omeneşti. şi că am „stofă"." EVANS (observind că e preocupată — foarte jignit): Pun rămăşag că n-ai auzit nici o vorbă din ce am spus. de cînd m-am însurat. Ca să-ţi dovedesc.îmi merge bine. trebuie să văd dacă ştie. Atunci voi fi în stare să te îngrijesc eu. autoritar. dar protestînd): Dar te- . destul de bine. omul cel mai cumsecade — m-a chemat în biroul lui şi mi-a spus că mă va avea în vedere. de la o gingăşie îmbietoare la un ton răstit. Ochii negri...) EVANS (în timp ce intră — turuind într-una.) „Aş vrea să greşesc. Sammy. 56 Acum desigur că nu cîştig prea mult. îndulcind într-o suferinţă profundă umbra de severitate din ochi.. duhul unei vechi încrederi în bunătatea vieţii stăruie fugar şi feciorelnic pe la colţurile buzelor. blîndeţea unei fiinţe iubitoare. căci n-a auzit. acum puhavi. căci abia am pornit la drum.) Ce zici de asta? Destul de frumos din partea lui. dar întîmplările prin care a trecut i-au îngroşat curbele bieţilor ei obraji. fireşte. Faţa cu gingaşele-i trăsături poartă urmele unei frumuseţi romantice.. (Mlndru. Aşteaptă să vezi. căruia suferinţele i-au zidit sufletul pe dinăuntru. dar de cum a trecut pragul uşii m-a şi cuprins vechea mea spaimă!. Totuşi. nu cred că i-a spus lui Sammy. ostentativ.. mari. sînt crunţi ca ai unui puşcăriaş. Glasul i se schimbă brusc.. (Gîndindu-se cu o frică nedesluşită. nu? DOAMNA EVANS (vag.. Nici nu pot avea pretenţie.

. dragul meu. căutînd să înlăture acest glnd. ţinea doar la mine. m-ar iubi cu adevărat.... Tocmai mă gîndeam — ce mîndră sînt că-ţi merge aşa de minunat.. apoi....... s-a bucurat.... o părticică din mine. Ştiu că doreşte aşa de mult să aibă un copil. jumătate eu.. de a lucra pentru soţie şi nu numai pentru sine. puţin. o notă de teamă furişîndu-se).) Nina.. şi acum.. (Apoi. spunîndu-mi că numai căsătoria sădeşte în om adevărata ambiţie altruistă.. cît de curînd!..... cîtuşi de puţin! Nici eu nu cred că Nina e pe punctul de a avea un copil! Nici prin minte nu-mi trece. că nu merit.... dacă s-ar mai întîmpla şi asta. niciodată n-am îndrăznit să sper că va ajunge să mă iubească. .. oricum.. Nina a început să mă iubească.. mamă. am auzit fiecare cuvînt.? DOAMNA EVANS (repede): Nu.) Cole ma întrebat dacă sînt însurat..... e mulţumitor şi lucrul ăsta.aud..) De ce m-ai întrebat asta.. aşa de curînd. DOAMNA EVANS (văzînd că are ocazia să-i spuie ceea ce dorea — repede şi căutînd să zîmbeascâ): Şi eu mă gîndeam să te întreb acelaşi lucru. m-aş simţi aşa de sigur. Dumnezeule... fluierlnd şi afec-tind o indiferenţă care-i lipseşte. atît îi cerusem. sper că nu e nimic rău.. ca şi cum i-ar fi greu să admită aşa ceva): Eu — păi — vrei să spui. mamă? Crezi că.) M-a întrebat. că nu e vina mea!. Aflînd că sînt... dovadă vie!. Părea că se interesează cu adevărat de mine.. şi mai ştiu că s-ar simţi şi mai bine atunci..... (Apoi.. (întristat. chiar. jumătate Nina.) Mă întreb de ce. cîteodată îmi vine să cred că e prea frumos să fie adevărat. deodată agă-ţîndu-se parcă de un pai se întoarce plin de nădejde către mama sa.. stlnjenit.... (Dă tlrcoale pe la fereastră. Sammy. ce fericit m-a făcut!.." 57 EVANS (gindindu-se cu un dor intens): „Ce bine ar fi dacă s-ar întîmpla aşa ceva!. chiar şi puţin.. dar încă mormăind): Nimeni nu te-ar crede după privirea posomorită pe care o ai! (Dar încurajat să continue... dar cu oarecari temeri. (Vorbind la întîmplare... înainte nu mă iubea.. e unul din motivele pentru care s-a măritat cu mine... ar fi trebuit să se întîmple pînă acum evenimentul acesta..) DOAMNA EVANS (gîndindu-se cu o uşurare sumbră): „Nu ştie. acum? Nu cred... dacă aşteptăm să ni se mărească familia. EVANS (potolit." (Tresare.. se uită afară. Nina nu cumva e pe cale să aibă un copil? EVANS (cu un aer întrucîtva vinovat.. am simţit asta în ultimele două luni..

repede): Bună dimineaţa! Frumoasă zi. iar bătrî-neţea întristează totdeauna pe cei tineri. Sammy. credeam că poate.. rigidă.EVANS (întristat): O.. (Apoi. DOAMNA EVANS (chipul ei ia o înfăţişare ca şi cum ar bate în retragere — pe un ton deschis. n-am încotro. mamă! Ştiu că o să-ţi fie dragă. încă mai am ! DOAMNA EVANS: Bravo. să fie fericit!. asta contează!.. e fericit!..) Uite! Mai bine teai duce cu prietenul tău. eşti în luna de miere.. băiatul meu sar nenoroci. (Şovăie.) Numai de n-ar avea un copil.... cu teamă.. 58 EVANS (o sărută. trebuie să aflu de la ea. Şi apoi. Plimbaţivă prin oraş.. Sam trebuia să mă scoale. parcă alunecînd. apoi se aşază pe jos lingă ea. voios): Am să-i spun. Dar n-am putut închide ochii decît după ce s-a . pe uşa de la bucătărie.. ce bine ar fi.. să spun „bună dimineaţa" mătuşicăi Bessie. dacă n-ar vrea cu tot dinadinsul să aibă copii.. am găsit şi am mîncat aşa de mult că mi-e şi ruşine! (Face semn din cap către ceaşca de cafea şi rîde.. Nu te-a văzut de cînd aveai opt ani. apoi cu sfială. DOAMNA EVANS (afectuoasă): Îmi şi este dragă... NINA: Da. Profită cît poţi de fericire! (împingîndu-l spre uşă. nu? Trebuia să fi rămas aici să-ţi pregătesc cafeaua......" (La auzul paşilor din bucătărie se îndreaptă în scaun. Mă duc să o sărut şi să-i spun la revedere.) Mamă. care tocmai pleacă cu automobilul.. lui i-e dat să trăiască fericit!.) DOAMNA EVANS (tulburată. (Gîndindu-se.. iar mie dă-mi prilejul să-mi cunosc nora şi să-i cer socoteală de felul cum are grijă de tine! (Rîde forţat. Nici nu te-ar recunoaşte.. cu voia lui Dumnezeu şi pe sfînta dreptate!. trebuie!. I-atît de frumoasă şi drăgălaşă. dar puţin rugător): Eu nu m-aş duce. dar am hoinărit prin preajmă cu Sammy..) Dar mai bine m-aş urca pînă sus.. schimbînd subiectul. afectuoasă): „O iubeşte!.) DOAMNA EVANS (uitîndu-se după el.) Uite. Cred c-ai găsit tot ceea ce-ţi trebuia..) NINA (apare din bucătărie — are o ceaşcă cu cafea în mină — zîmbind fericită): Bună dimineaţa. bine facil NINA: Ar trebui să-mi cer scuze că am coborît aşa de tîrziu. (Iese alergînd. (Vine la ea şi o sărută.) EVANS (izbucnind cu însufleţire): Mă îngrijeşte mai bine decît merit! E un înger..

mamă... ca atunci. DOAMNA EVANS (cu tristeţe): Da. jl iubesc. dar de ce mă-ntrebi? (încurajindu-se... DOAMNA EVANS (într-un chip ciudat): N-ai putut dormi? De ce? Ai găsit ceva ciudat în casa asta? NINA (mirată de tonul doamnei Evans...." (Ridiclndu-se In picioare. nu-i aşa? NINA (uimită — forţîndu-se să zîmbească — repede): Fireşte. Nu cred nimic din toate acestea doamnă Evans.5ă:ripun!. dar amabilă): Mi-a spus Sam că vrei sămi vorbeşti. prea am fost singură!.) „Nu. din senin. e tatăl copilului meu. din cafea şi cău59 •4**: tind să se arate indiferentă. privind-o): Nu. ce ochi trişti!." DOAMNA!"EVANS~(ţărătnconjuf): U să ailonTcopil." (Apoi sorbind. trebuie. . „Cum i s-a schimbat faţa!....) Dar nu se poate! Trebuie să te deprinzi cu ideea că nu poţi avea copii! (Glndind~u-se cu cruzime . Nina? NINA (apăsînd mina doamnei Evans.7"(..." (Pleclnd de Ungă ea — răbufnind. Acelaşi presentiment că se întîmpla ceva rău.. s-o fac să îndure aceleaşi suferinţe care miau fost hărăzite şi mie..crăpat de ziuă.." DOAMNA EVANS (gîndindu-se." NINA (acum şi ea temîndu-se):.... aşa.. îmi iubeşti băiatul. pe un ton necruţător. numaL-jrai—de4-?~ ~ NINA (glndindu-se înfricoşată): „Oare ce ascund cuvintele acestea?. Vreau să ani un copii ~z-mjJT~presus de orîceTltmTndoi vrem ! DOAMNA EVANS (deznădăjduită): Ştiu.. cuprinsă de teama unor presimţiri rele): „Trebuie să-i vorbesc.......) Nu. nu-i o minciună..... înainte de a primi telegrama despre Gordon. (Apoi... DOAMNA EVANS (pe acelaşi ton direct şi plat — spunlnd cuvintele cu o rapiditate mecanică): Nu crezi că e prea curînd? Nu crezi c-ar fi fost mai bine să aştepţi pinâ ce SâmmyliFe să cîştige mai mulţi bani? Nu crezi că va fi o povară pentru amîndoi? De ce &ă_jiu ontmuăŢî~sTTrţî""feTiciţi împreună... deodată totul în negru!.cJliar cu saîrsfâciie.'/' NINA (glndindu-se cu presimţiri groaznice): „M-aşteptam la asta!.. iar mă cuprinde simţămîntul acela de moarte! . simplu): Da. dar de ce? (Gîndindu-se).

) Ce vrei să spui? De ce nu-mi vorbeşti mai lămurit? (Violent. refuză să creadă.. Şi Sammy ar merge pe acelaşi drum ca şi tatăl lui.) Dar nu poţi merge înainte! NINA (cu violenţă): Cred că nu-ţi dai seama de ceea ce vorbeşti! E îngrozitor din partea dumitale — mama lui 60 Sam chiar — cum te-ai fi simţit dacă cineva — atunci cînd erai să-lai pe Sam — ar fi venit la dumneata şi ţi-ar fi spus?..tulburată.. (Cu cruzime..) Dar am s-o fac să mă creadă!. soţul meu! Şi mi-am spus-o şi eu însămi! Şi am făcut tot ce mi-a stat «în putinţă şi tot ce m-a sfătuit soţul meu — dar nu ne-am priceput îndeajuns. Ninal NINA (care a ascultat dusă pe gînduri — sieşi): „N-o asculta!. trebuie să împartă suferinţa cu mine şi să mă ajute să-l salvez pe Sammy al meu. (Apoi. şi a trebuit să-l iubim. dar Sammy s-a născut sănătos şi zîmbitor." (Răbufnind." (Pe un ton încă şi mai fără înconjur. cu compasiune. nu mă înţelegi? DOAMNA EVANS (afectuoasă): Ştiu cît e de greu. sec..) Nu se poate..) Cred că ţi-am vorbit destul de limpede. cum Nina se fereşte de mina ei....) Iţi spun c-ar fi o crimă■ —.... presimt moartea!.. neînduplecată. ceea ce am făcut şi eu....) Aşa că nu se poate să ai copii.. şi să trăim cu frica-n sîn. (Puţin violentă.o crimă mai rea decît un asasinat! (Apoi..) Am şi avut parte de aşa ceva! Mi-a spus-o chiar tatăl lui Sam. cît o urăsc!. Iar în clipa cînd am simţit durerile n-am rugat ca Sammy să se nască mort. N-ai putut face una ca asta! DOAMNA EVANS (glndindu-se): „îmi dau seama ce face acum. copilule — să fiţi fericiţi. El ne-a mărit chinurile spaimei în care trăiam. Asta te-ar aştepta şi pe tine... DOAMNA EVANS (glndindu-se cu cruzime): „Acum e momentul săispun!.. (Apoi. NINA (Infruntlnd-o): Dar eu pot! li şi am! Vreau să spun că sînt. pur şi simplu.. isteric. şi soţul meu s-a rugat la fel. o.) Ce vrei să zici? Cum poţi să-mi spui astfel de lucruri? DOAMNA EVANS (ridiclnd mina cu afecţiune şi căutlnd s-o mîngîie pe Nina): O fac pentru că doresc ca Sammy — şi tu.) Eşti îngrozitoare! Să te rogi să ţi se nască mort copilul! I-o minciună. ce s-a întîmplat?.. Şi copilul tău. pe care-l vei da pradă chinurilor. dar voi fi şi mai limpede. prea am suferit numai eu. trebuie şi ea să sufere!.. revenin-du-şi.. vrea să-mi omoare copilul?. Numai să nu ......" (Cu glasul stins. pe acelaşi ton direct.

saii-iî dureâ~capul sau se lovea. căci tot timpul trăia__cu_ţ£ama ca nu cumva blestemul să treacă şi asupra copilului. cine ştie de cîte geTîeraŢîî ~Eirn-am ştiut despre acest blestem decît după ce il meu. Locuieşte aici. că nebunia se transmitea urmaşilor. Nu mai era viaţă pentru el. aşa cum fac toţi . era veşnic nefericită nja :a_nxăritat-fti&i©d-ată. am băut amîndoi puţin punch. iar tatăl ei Ia fel. puţin. sau cînd avea vreun yi« urît şi ţipa sau spunea ceva aiurea. dar destul ca să uităm — veneam acasă pe lună plină. Sînt sigură de F Sora soţului meu. clarul acela de lună! — ca să uităm lucrurile acelea mici dindără-tul celor mari! NINÂ (cu un geamăt sfişietor): Nv jpi te cred ! Nţi_jhe voi crede niciodată! DOAMNA EVANS (îngâimind înainte). ImTlîmintesc că atunci cînd era teafără. E yftrha de blestemul Evanşilor. sus. căci cei mai mulţi din preajma locului se fereau de familia Evans. cu automobilul.uiţi că e vorba de o taină a familiei şi acum faci parte din această familie. ori~3e" cîte ofiTerâ bolnav. o. L-am iubit şi eu groaznic de mult. sau începea să plîngă. spmTmdu-mi că mă iubeşte aşalTe mult încît fără mine şi-ar lua lumea-n cap şi că eu sînt singura lui nădejde de salvare. cu toate că erau oameni înstăriţi.ŞnhnT rncn tatăl lui Sammy. rjdeniereu de una singură şi nu-şi face nici un fel de griji. ş y rătăcită. Aşa că l-am iertat. M-a rugat să-l iert. într-o seară ne-am dus să dansăm. dar e fericită. Apoi. cînd Sammy avea opt ani. cu toate că şi el şi eu am luptat împotrivă. pe 61 semne. a ajunsTîTsTarea de care se temuse aşa de mult. Nu mi-a spus d£iiiLiiup_ă_căsătorie. şi n-a părăsit camera de ani de~zTTe7~eu am îngrijit-o. Bărbatul meu a fost sănătos pînă atunci. Ne jurasem unul altuia să nu avem copii şi timp de doi arii n-am uitat această grijă. Mi-am spus că eu îi voi fi scăparea — şi poate că aşa ar fi fost dacă nu se năştea Sammy. Nu face decît să şadă. Mama soţului meu — singurul copil la pariaţi — a murit într-un ospiciu. El a venit în oraşul unde trăiam ii ţ ş şTuncteTîu se ştiaTnîmi"<r3esipre familia Evans. Lumea aflase. mătuşa Tui Şammy arp mintea ă . nu scoate o vorbă.

Doamna Evans-se apropie şi o îmbrăţişează. NINA (nebăgînd de seamă ultimele cuvinte — crunt de batjocoritoare): Şi eu care credeam că Saril era aşa de nor-jnaJL— atît de sănătos şi de teafăr — nu ca mine! Şi că-mi va dărui copii sănătoşi şi fericiţi. nu-i aşa? — şi mi-aş fi putut păstra'bărbatul. ._ —■ "DOAMNA EVANS (taiosj: Dar cinTŢFgT spus că ştia? El nu ştie nimic din toate astea !~Toătă "viaţa m-am străduit să-l feresc de a afla. mă atinge! Te urăsc şi pe dumneata! De ce nu i-ai spus să nu se însoare niciodată? DOAMNA EVANS: Ce motiv i-aş fi putut aduce. Trebuie să înţelegi că nu se poate.~litgT'iă 3Tir-rri vină acasă. Iar dacă nu l-aş fi avut pe Sammy nu l-aş fi iubit niciodată — nici nu i-'aş fi putut simţi lipsa. I-am spus că tatăl său e bolnav şi puţin după aceea l-am anunţat că a murit. (Of tind. Nina îşi şterge lacrimile. numai eu mă duceam să-l văT. ridieîndu-se în picioare): Şă_Jnveti_şă:l_ iubeşti? Dar mi-ai spus că-l iubeşti pe Sammy! . (Puţin stridentă. •62 iarna la şcoală.)_Nu_. dacă' nu s-ar fi născut Sammy. fără a-i spune întregul adevăr? N-am aflat nimic despre tine decît după ce v-aţi . în hohote. cu ajutorul dragostei mele. Nina! NINA (izbucnind deodată. Dar eram bucuroasă că îngrijind de amîndoi. Cînd tatăl său a dat în boala aceea.. NINA: Nu! Dar aproape începusem să-l iubesc — în ultima vreme — şi numaicînd mă gîndeam la copiluFTui! Acum îl urlşc! (O podideşte pUnsul. vara în tabere.copiii.. furioasă): Nu te cred! Nu credea Şam s-ar îi căsătorit cu mine dacă ştia!.. mintea mi-era ocupată şi nu prea aveam răgaz să mă gîndesc.) Ce chin groaznic să trăieşti cu o astfel de teamă! Nu mă-ntreba! Am trecut prin toate astea împreună cu bărbatul meu! Era să-mi pierd şi eu minţile — dar n-am avut nimic în sînge! De aceea ţi le spun toate.siL invăî""cum sK-V iubise pe el! DOAMNA EVANS (înspăimîntată. şi de atunci pînă cînd tatăl său a murit într-adevăr — asta s-a întîmplat cînd Sammy era în al doilea an la facultate — l-am ţinut mereu departe de casă. nu m-a părăsit. Şi de atunci ideea că soţul meu şi-ar fi păstrat minţile. l-am Jrjmis m&diaLjie Sajninx .) Mi-a fost greu să mă despart de bSmnryTlitîmd că-l fac astfel să uite că "are o mamă. încît prin ei să*~mă uit pejŢime_şi„.

I-am tot scris lui Sammy să te-aducă imediat aici. (Stăruind din răsputeri s-o convingă... bine] îmi dâu~s artra-«ă trebuie — nu mai e nevoie să mă convingi! îmi iubesc prea mult copilul pentru a-l pune într-o astfel de primejdie! Şi aeum îl urăsc şi pe el. deşi tremuram de teamă că venind acasă ar fi putut bănui ceva."Ce~sTTe~măî™înTîmpIe ? — ce vrei să spui cu asta? — Sam va rămîne ca şi înainte — şi.) Şi cutezi încă să-mi spui că nu am dreptul să-l părăsesc pe Sam! T)OA~SINA EVANS (foarte tristă. e al_jur[ (CiTo îngrozii i i jjj_jj...) „Bietul Sam.. apoi.." DOAMNA EVANS (mohorîtă): Ştii prea bine ce i s-ar putea întîmpla. Nina! Am nădăjduit întruna că n-o s-aveţi imediat copil — cum sînt tinerii de azi — înainte de a te vedea şi de a-ţi.. Şi -e vina ta dacă are să se întîmple cine ştie ce! NINA (chinuită). ca şi cu Gordon.. Trebuie să-l iei imediat de aici. cu mustrări de conştiinţă.spune totul.. Şi pe ea n-o puteam lăsa singură sus.. nu-i vina lui. la drept vorbind? — ce vină am eu? (Apoi.. mulţumindu-te numai cu el. Mi-am închipuit că-l iubeşti pe Sammy aşa cum l-am iubit eu pe tatăl său. AeuffPnu are nevoie de tine — mai mult decît oricînd? Desigur că nu trebuia să te fi măritat cu eT. ei.. are dreptate ea. cu înverşunare): Nu! Asta nu! N-o voi face! Il__ynLPărăsi! DOAMNA EVANS (zgîlţîind-o. _j[ ( g tofde ironică amărăciune. pentru j e-b li ¥ -jaLe_cpjnlujjnejr. pentru sine. eu sînt vinovată. dar mi-a fost frică să nu citească şi el scrisoarea. ca să vin la voi să vă văd... ce vină am eu. dacă-l părăseşti — după tot ce ţi-am spus. fereşte-l de această . cu amărăciune): Mi-ai spus în clipa asta că l-ai luat pentru că avea nevoie de tine. dacă nu-l iubeai..) Oo. NINA (ridicînd capul. sîht gata să îngenunchez în faţa ta. cu violenţă): Nu poţi face una ca asta! Atunci şi-ar pierde minţile. am vrut să mă slujesc de el ca să mă salvez.căsătorit.. din nou m-am purtat ca o laşă. Am vrut să-ţi scriu atunci. fără doar şi poat&i AILJJ monstruos din partea ta! Nu vezi ce mult te iubeşte? NINA (smulglndu-se din mlinile ei — cu asprime): Ei hine_j_nu-l iubesc! M-am măritat cu el numai pentru că ~5velTnevoie de mine — iar eu aveam nevoie de copii! Şi dumneata vii acum şi-mi spui că trebuie să-mi ucid.

) Vezi. cu o voce tristă): Bine.... cine vorbeşte.. NINA (mohorîtă. într-un fel. ce trebuie să fac acum în cinstea ta. Gordon?.) Mamă.. I-am citit dorinţa în ochi. i-am purtat de grijă atîţia amar de ani..) Dar pot spune cu mîndrie că purtîndu-mă aşa cum se cuvine cu ei am aflat.. renunţi îndeajuns pentru el! (Cu un surls crud.) Poate că. cîndva.. Dăruindu-ţi viaţa lui Sammy atunci îl vei iubi la fel cum te iubeşti pe tine! Aşa va fi! Asta-i sigur ca şi moartea! (Ride — un rîs ciudat. încredere.) „S-a purtat cum se cuvine. fă şi tu la fel!. eu sînt în stare să iubesc pînă şi pe idioata aceea de sus. dacă-l cunoşti cît de cît! DOAMNA EVANS (tristă): Da. şi Sam te-a iubit. Voi rămîne cu Sam.... o.... pentru binele ei. nu? Era la fel de important pentru el ca şi pentru mine. îşi jertfeşte viaţa pentru a-l salva pe Sammy al meu. nu-i vina luiTT etul YfâX3ffî~jApo~i izbucneşte intr-un~s~Trîgăf de dis-perfTfeT) Voi fi aşa de singură! Mi-am pierdut copilul! (Se prăvale în genunchi la picioarele doamnei Evans. N-am altceva_de_ făcut. are dreptul la un copil. un alt copil. aşa a fost să fie." (Bîlbîindu-se. cu durere): „Acum îmi cunoaşte suferinţa. ştiu!. ştiu.. Gordon... dacă se poate spune. cum o să-mi mai pot duce zilele? DOAMNA EVANS (gîndindu-se. încremenită): Şi astfel ţi-ai găsit pacea?.. . răbufnind din nou): Şi ce se va întîmpla cu Sam? Vrei să-l vezi fericit....." (Vorbind mecanic.. Gordon!... Nina.. mindrie.. se spune! Ca s-o afli trebuie să mori! (Apoi.) NINA (cu un fel de uimire. dacă vei _sli_să i dj C d) Vi p yş.. mi-a spus că dacă avem un băiat o să-l cheme Gordon... ai vrea să-i dau lui Sam viaţa pe care nu ţi-am dat-o ţie?. e unica lui posibilitate! CLâiLJjQSgy şji-liubeşti.. ce-i HrjTghsTfvTgi înnro— dereăTn mine! • NUNA (năucită): Da.. trebuie s-o salvez şi eu!... DOAMNA EVANS (sardonic): Pace este doar pe cîmpiile verzi ale Raiului.să avem un copil! Cred că pricepi lucrul acesta.... Nina. mi-am legat viaţa cu a ei. da!... mamă.. acum trebuie s-o ajut şi eu. molcom şi totodată amar. în cinstea lui Gordon!. minară. straniu.... cerşind parcă milă.. mamă. în cinstea ta. aşa este! (Sieşi...primejdie! Trebuie să-i dai putinţa să trăiască în lumea asta.

) Dar m-am temut de Dumnezeu şi n-am făcut asta niciodată. ci doar pentru că am iubit atît de mult. iar eu am fost pedepsită împreună cu ei. foarte simplu. iată calea cea mai la îndemînă pentru a putea" cunoaşte ce e binele! A fi fericit. un bărbat. ăsta-i binele! Restul e doar vorbărie goală! (Face o pauză. Orice poţi face pentru fericirea_liii_e_j)ine. 7 ş ţ. Îmi dau seama cît de mult doreşte un copil. îmi aduc aminte. şi ei ţineau la el. care-au fost pedepsiţi nu pentru păcatele lor. dar nu pentru vreun păcat. aşa că nici lui n-avea de ce să-i fie frică şi astfel l-aş fi salvat. că nu-mi era teamă şi că pruncul n-ar fi fost năpăstuit.) Iubea aşa de mult copiii.) A fi fericit. bietul bărbatu-meu. sănătos.) Acum nici eu nu mai cred. Apoi. (Dispreţuitoare. parcă era făcut să fie tată. (Apoi. dar am scăpat de toate acestea. mamă. din cale-afară. trăind aici alături de nişte bieţi oameni. pentru a dărui pliîi pp__£ £riLT i'iTtf nTmr ini <v>pii yHravăn. cînd îl purtam în pîntece pe Sammy.(Parcă bîjbîind după ceva. Şi apoi îmi spuneam cai•fifost mult mai bine dacă mă hotărâm. (Hotărîtă.fără să-şi dea prea bine seama cum. Ce rău putea" fi. aşa lmrn se procedează cu vitele de prăsilă. adulterul.) Trebuie să găsim o ieşire—oricum. cel mai gren dintre păcate!" Dar după ce dfspăreâ Dumnezeu îmi ziceam din nou în sinea mea. stranie): Da.) Eu nu cred în Dumnezeu-TâtaTT" ■-------DOAMNA TSVSNS'~ŢîhTr unchip ciudat): Atunci ţi-ar fi mult mai lesne. (Sfidătoare. Sammy e la fel. Dareujiu sînt cajiumneata. Nina! Nu mă interese_âzjLee! îţi tre-Tvmpjn pppil sHŢiătO|g — pîna la urmă — . (fiu un surîs sever. Şi Sammy e la fel. cu o seriozitate stranie — aspră. gîndindu-mă numai la copil. NINA (vorbind parcă din depărtări. uitam cîteodată că eram soţie. II 65 că numai astfel ne-am fi învrednicit s-avem: un_copjlsănătos şi nu near mai fi fost teamă de nimic! Şi poate că astfel soţul meu ar fi simţit. de bună voie71ri~primur an al "căsniciei fî~liTes7 fără ştirea snţnrni.) îmi iubesc fiul. 5 — O'Neill — Teatru voi. Odinioară mă frămîntam şi sufeream gîndin-du-mă la Dumnezeu şi la diavol. pe Sammy. Sammy trebme să fie sigur că-l iubeşti — numai aşa poate fi fericit. dSca"~nu-l iubeam pe celălalt bărbat şi nici el pe mine? Dar mi se părea că Dumnezeu îmi şopteşte: „Ar fi totuşi un parcat.

nepotrivite cu cele din rafturi — clasici în original — sînt trîntite claie peste grămadă. Volume din Enciclopedia Britanică amestecate cu cărţi populare. NINA (nedumerită. după ce-l vei fi uitat — pe acesta. cam şapte luni mai tîrziu I in nou biroul profesorului.. NINA (in hohote de plîns): jNu_ma.te rog. Oamenii uită totul. bietul meu copil. cu aspect uluitor de modern... TiTsi_mj_SannTny trpbnie să mjj_mlaf i 66 (Cum Nina încearcă să protesteze — crudă şi de neînduplecat.. deşi acelaşi. n-au nici o legătură între ele... . da. copilul meu.) Da. mamă.. după moartea ta!. dorind un altul. te-am şi uitat. Cărţile din rafturTnu au mai fost atinse de nimeni. nu mai poartă amprenta profesorului. simt cum îmi baţi în inimă să-mi fie milă de tine. (Glndindu-se cu dor. tot aşa cum şi celelalte mobile din odaie trădează prin neorînduială. de năluci. Sînt nevoiţi să"uite....... aşezarea lor austeră a rămas intactă." (Plînge cu amară tristeţe.) 0.. tratînd despre Cum poţi obţine succes in viaţă — etc. Pentru tine asta e o datorie întemeiată.. înnegrite de praf. Pe birou o harababură demenţială. DOAMNA EVANS (cu o bruscă bunătate — strîngînd-o pe Nina în braţe — copleşită): Sărman copil! Eşti ca o fiică a suferinţei mele! Acum te simt mai aproape de mine decît putea fi vreodată Sammy! îţi urez să fii fericită! (începe şi ea să plingă. sărmanii! Iar cele ce ţi-am spus despre nevoia de a~avea un copil sănătos nu ţi le vei aminti decît cînd va veni vremea..i vorbi aşa... iau tot felul de forme năstruşnice. că nu mai este profesorul cu mintea lui ordonată care să le aşeze în spiritul personalităţii sale. pe birou.) „Vreau să fiu fericită!. Şi nu ţi-aş fi spus toate astea dacă n-aş fi ştiut că noi două nu trebuie să ne mai vedem niciodată. aproape şoptind): Da. sărutînd capul aplecat al Ninei. mamă. şi datoria mea!.căci numai" ast-feT"veţi fi fericiţi amîndoi.. (Deodată. Biroul. Titlurile acestor cărţi aruncate anapoda.. cuprinsă de remuşcâri. e dreptul meu.. la începutul iernii următoare.. va fi uşor pentru voi.) Cortina 5* ACTUL IV DECORUL: într-o seară. dar geamurile ce le separă de lume.) DOAMNA EVANS (duioasă şi cu adîncă simpatie): îmi dau seama cît de mult trebuie să suferi. of!.

nu-mi vine nimic în cap.. Balansoarul nu mai e în centrul odăii.... o cutie cu hîrtie de scris la. pe care mereu o aprinde fie că e sau nu nevoie. Are o mină deprimată de om resemnat. am să fiu concediat..volumul de sus cu cel de sub el.. ci tras mai lîngă birou. hîind covorul pieziş. steril. Mecinikov.. însă mai către fundul încăperii. oricum. adus de spate. dar. (Cu o teamă Invinuitoare. Fumează pipă. s-a folosit tot materialul existent în această direcţie. 68 Evans se află aşezat în jeţul vechi al profesorului. gume. mi se pare!.) Nu pot tăgădui. în rest. e supt la faţă şi gălbejit.. A bătut la maşină sau are de gînd să bată. o mototoleşte şi furios o arunca jos. creioane. trăglnd din pipă şi glndindu-se chinuit.. credeam că am descoperit un om de valoare. iar în mijloc.. câutlnd să-şi îndrepte gîndurile In altă parte. ochii rătăciţi. Laviţa e şi ea trasă mult mai aproape de birou..) Cred că bătrînul se răsuceşte în . Impinglnd înapoi scaunul şi sărind In picioare): Naiba să le ia! (începe să umble de-a lungul-şi de-a latul odăii. în faţa scaunului care este împins înapoi. (Se aşazâ pe marginea laviţei.. sau. trebuie să lucrez ceva. mă simt ca şi cum ar fi murit în mine.. Cole m-a întrebat: Ge-ai păţit în ultima vreme?.. Apoi smulge foaia de hîrtie... ar avea nevoie să fie călcate. eminentul om de ştiinţă.. cîteva foi de hîrtie şi învelitoarea cauciucată a maşinii de scris ca un cort prăvălit.. totul de-a valma. strîngînd din dinţi şi schim-bîndu-şi mereu locul. scorneşti o nouă reclamă pentru altă marcă de lapte praf?. cu umerii aplecaţi. începuseşi aşa de bine. un coş de hîrtii...) In mai multe privinţe. cu o deznădejde oarbă.) „Degeaba.. o maşină de scris. tocuri.. biroul este încărcat cu o sticlă cu cerneală. Pe duşumea.. de cînd ne-am întors din călătoria aceea acasă am devenit aşa de banal şi de steril. nu-mi mai vine nici o idee.. din nou umblă prin cameră. cu dosul în unghi drept faţă de uşa din colţ.. Hainele de student nu mai sînt îngrijite. cu spatele spre laviţă..... EVANS (se întoarce la maşina de scris şi bate cîteva cuvinte. dar ce scrii acum nu face două parale. (Sare de pe laviţă ca şi cum glndul acesta l-ar fi înţepat ca un ac — aprinzln-du-şi pipa care totuşi este aprinsă. maşină. Pufăie nervos.... pentru că în maşină se vede o foaie de hîrtie. însoţind gestul de o exclamaţie plină de dezgust. lîngă birou. şi par prea largi pentru el.. Tătarii descoperind laptele uscat al iepelor. de unde să mar. şi de fapt nu sînt înrudite nici ca semnificaţie.. Pare mult mai slab. plin doldora. descurajat.

.. poate de asta nu ppt face nimic aici.. am uitat să-i spun Ninei. (Se~~prăvule in balansoar. şi el e singurul om în care pot avea încredere.) Trebuie să încerc....... nu se poate. ce s-o fV petrecut între ea şTTMma ?.. subit....... săptămînile următoare Nina m-a iubit cum nu se poate mai mult...... atunci le-aş fi arătat eu ce pot!....." (Bate o frază sau două..... cum o să 69 •<■• te mintă Nina?.vreo boală femeiască.."gesturile ei dezvă-/j& luie o mare tensiune nervoasă... (Se repede din nou la birou şi luînd o altă foaie de Mrtie o vlră grăbit în maşina de scris. n-kî~o!e"undeTîr!. Nina apare încet pe uşă. dar am fost nevoit.) Doamne... a plesnit coarda.. iar Ned cu siguranţă că gîndea Ia fel.. (Cu disperare... amîndouă au plîns la despărţire.) Măcar de-aş fj sigur că se poartă aşa pentru că e într-adevăr boTMvăTrrTşi-fftrpentrTrcî i s-ar fi făcuţjehaniiţe de mine....mormînt din cauza testelor mele publicitare pe care le scriu la biroul lui..... nu spune nimicTTT păreau că ţin una la alta. după ce n-a mai venit atîta vreme să ne vadă. foarte încruntat. nu vreă~să-mi spună celîfe.. (Potolindu-se.. Cole spunea mereu că am „stofă" în mine. e prea discretă... dg_ cinci Juni. dorm singur......) NINA (înainte de a-şi putea stâpîni reacţia imediată de dispreţ şi dezgust — gîndindu-se): „Cît e de slab!.. mîine am să încerc să scriu în dormitorul meu.. totuşi... am uitat!. sînt lucruri pe care un soţ are dreptul să le ştie.. riynjne în prag şi se uită la el. deprimat.... e jmlidâşiţrasaTa ţaţa. trebuie să aflu ce-i cu ea. iar mama parcă voia cu tot dinadins*ul să scape de noi. nu mi-ar ie'rta niciodată cămi-am trecut peste mîndrie.... de cînd am fost acasă" Ta mine.... as a p ş 3£ nu mi-a spus niciodată.. dac-am fi avut un copil!. fîarâşi se ridică — umblă prin cameră fără nici o ţintă. mai ales că noi.. nu trebuie să priceapă că l-am chemat s-o examineze.... Nina a stăruit să plecăm chiar în ziua aceea.. nu o să facă nimic . darjjiimjc....... diri nTTn S+rrrTTinFştie"?.. de cînd s-a-mbolnăvit Nina.) Vai... dar. ce apăsător.. concentrîn-du-se.. nu pot ghici. dar ce naiba ţi-a venit. s-o iau din nou de la capăt cît mai am timp.. Ned vine la noi astă seară. n-am fost nicîottată aşa fericitTTTapoi.. înfrigurarea en_ care a aşteptat şi a sper"âT"c"ă"are stafie însărcmatăT.. am înghiţit destul. medicul i-a spus să nu.) ~jTa schimbat mult dejjună seamă. Ajşlăbit iarăşi.

ştiind unde pot duce toate acestea. l-a pus pe gîn-duri izolarea mea... ŞJjglL în schimb i'ijjflu atît de i Ui totdeauna cu pţ p w pot spune că mjhejnilă de el. după cele spuse de maică-sa.mJ_hiljeşte-aşauia_rQjilt. ce bine....) Dar ăsta nu-i un motiv ca să fii atît de necăjit! (Cum el stă nedumerit şi stingher — ca un elev scos la lecţie.. sfTnu mai stea in Diroul tatălui meu..... nici nu mai. să plece de aici...cu dînsul. trebuie să-ncerc...... nu e corect din partea mea..... se ridică brusc — cu un aer sfios şi vinovat. fără voie..niciodată... să nu fiu muncită cTe neliniştea lui. draga mea! Credeam că te odihneşti. a trebuit să-l oploşesc în casă.... căz-nindu-mă cu reclamele astea afurisite... bietul Sam!... îşibateatîtacapul. dacă sar îndrăgosti de o alta. pe care n arnjndrăzniţ sa te port cît de muIFţi-aşTi iubit tatăl. e acasă doar două nopţi pe săptămînă.... Sam.) Trebuie să-mi alung gînaurile astea. dacă ar dispărea . { ţ pjnindu-se — plină de remuşcare. tă to~c. cu ochi posomoriţi ... ori de cîte ori se află în preajma Ninei): Bună seara.. i-atît de neliniştit. ăsta-i cuvîntul! (Fără înconjur. cum poţi lua mutra asta de înmormîntare pentru nimica toată? •* EVANS (străduindu-se încă să se justifice — cu căinţă): Ştiu că nu-i plăcut pentru tine să ţăcănesc mereu aici.. care se observă la el.... Q...) Şi n-aş fi făcut-o dacă Cole nu mă avertiza: ori dau din coate — ori îmi iau tălpăşiţa.. în ultimul timp. silindu-se să zîmbeascâ. care nu ştie să recite poezia şi este muştruluit în faţa clasei — ea caută să adopte un ton şugubăţ J Pentru Dumnezeu.) Te-a supărat zgomotul maşinii? îmi pare tare rău! NINA (contrariată. NINA (privindu-l şi mai plictisită... biet copil mort./' EVANS (simţind deodată prezenţa ei.. şi-1 doare. îl aud cum se zvîrcoleşte. niciodată n-o să-mi îndeplinească dorinţa... curînd va trebui să dorm iarăşi ... din dragoste pentru tine L. gîndindu-se): „De ce-o fi totdeauna aşa plîngăreţ?. să mă lase lihf-ră djt£ă__ar__muxi!...." (Face cîţiva paşi spre scaunul 3m centru. trebuie!.. poate dormi. (Cu vinovăţie.) Caznă.. ce îngrozitoare e viaţa!. nu le împărtăşesc. (Pufnind în rîs. 70 cum aş putea să nu mă ocup de el?.

căutînd să-şi ia singur apărarea. bietul Sam!. apoi. EVANS (acum în al noulea cer — cu însufleţire): Fleacuri..-... sărmâ"îT~copil bolnav!.... care să poată fi mamă. Tu ţrgBuîaIsa ţe_mărifi cu un om vrednic... nu cu un prăpădit ca mjiie ! Dar nimeni nu te-ar putea iubi mai mult decît mine. ca să fie fericit». 71 NINA (îndărătnicia ei transformîndu-se acum In jnilă plină de remuşcări): „De ce oi fi_atît de crudă-?—. nu ne aduce mulţi bani... se aşază pe braţul jilţului... să-le_iaaoiX-Cu_o femeie viguroasă... va începe de fiecare dată plin de încredere. sărman copil nenorocit!.) „Aproape că-l iubesc." (Intervenind.. Ştiii cît ţi-e de jgreji Jiirj lej j să-ţi fie~soţfe. şi se gîndeşte. am să găsesc eu un post bun în altă parte — poate chiar mai bun. trecindu-şi un braţ în jurul gîtului său şi luîndu-i capul la piept.— gîndindu-se): „Da!. Dar mă deprinsesem cu gîndul că aş fi putut avansa — da' e numai vina mea că n-am izbutit. dar nu-i destul pentru el. să merite să te necăjeşti. în clipele astea îl iubesc aşa cum îl iubeşte şi maică-sa.efieitr-Sam.) Şi apoi nu-i adevărat căi vina ta.) EVANS-fin timp ce ea se apropie.) Măcar de-ar fi o slujbă care. parcă o aud cum îmi spune: «Sammy trebuie să fie sigur că-l iubeşti. (Priveşte fix pe deasupra capului său —~ cu o milă plină de dragoste.'. Trebuie să încerc să-l fac sigur de dragostea mea.) A jtFea-sâ-ftt. pe un ton nepăsător. va găsi alta. Sam." (Cu bunătate. odorul maică-sî. nu m-am priceput...... bravînd): Eh.... inspirînd milă): Nu..... da' nu e! EVANS (crispat. EVANS (transfigurat de fericire): Da' şi sînt — de-o mie de ori mai mult decît merit! . prostuţ mic ce eşti! Vina i-a mea. ocolindu-i privirea şi sârutîndu-l pe frunte): Şi 'eu te iubesc. Ar fi.. i-aşa de slab. cu mlndrie. pierzîndo. NINA (încurajîndu-l): Nici nu încape îndoială! Dar aş putea pune mîna-n foc că n-ai să-l pierzi nici pe ăsta.trebuit.. orice-ar fi el! NINA (îi strînge şi mai mult capul la piept... Toaţe_i£mfiile e_j)eluine nu fac laolaltă nici cît degetul tăiTmic. Te sperii totdeauna înainte de a fi cazul! (îl sărută. în zeflemea.. (sfîrşeşte penibil) în orice caz. mereu îşi va pierde slujba." (Se ridică şi vine sp're el.

«Trebuie să ai un copil sănătos. da.. dar am fost cu adevărat bolnavă.. (Cu un surîs sever şi amar... voi încerca în curînd.. atunci de ce mă feresc de el?...) Oh.. cîndva. chinuindu-JTtă pe minp jentru plăcerea luj-LL_4 4j9oi.. mă simt destul de bine.) „I-am făgăduit ei.■• şi totuşi rn-am TIaruît odinioară~ăiiEor bărbaţi fără a sta pe ginduri... vreau. ar fi minunat.. după operaţia aceea.... iarăşi şi iarăşi. mi-e teamă că sînt iarăşi în faţa unei chestiuni de onoare mai cumplită chiar decît'aceea mistuită de flă72 cari!. dacă ar şti ce măsuri de precautimie_am_Iuat. cînd e vorba de feri-cirea lui Sam?11:_ji_ii£_a_aiea?.......... mă căznesc să continui jocul.. s-a dus.. spiritul lui Gordon mă urmărea din odaie în odaie.. da.. continuă jocul!» da....... după ce copilul lui... dar n-am ştiut cît de greu' îmi va fi să-l las să mă iubească.) Va fi fericit pînă se va simţi din nou vinovat că nu sînt însărcinată. dar el nu-i fericit.* mai degrabă astmuri decît să risc să se mai întîmple!... (El îi ia mina şi o sărută în tăcere.. aveam remuşcări!.) Băiatul meu nu mai vrea să doarmă cu mine? Cîndva. e datoria şi dreptul tău!» atunci mi se părea că aşa era... mama lui mi-a spus... Nina! Dar eşti sigură că vrei — că eşti destul de sănătoasă? NINA (repetă cuvintele ca şi cum ar învăţa o lecţie pe dinafară): Da... Da. abia putînd sâ-şi creadă urechilor): Oh.. cu un nor de deznădejde.. (Cu ironie amară.) „Am în fată pe mama lui Sam şi pe Gordon. (Ea se gîndeşte cu resemnare la cele ce vor urma. cînd m-am dăruit cu o plăcere nebună.NINA (îi ţine capul la piept ca el să nu-i vadă ochii — cu bunătate): Ssst! (Gîndindu-se cu tristeţă." (Se ridică de Ungă el pana alungata~~de cineva.. aşa cum eraTn săptămînile "acelea. doream aşa de mult un copil!. biata nălucă. oh.. doar~ca~ să le dau~o clipă de fericire... O.. va li fericit un tinrp. n-aş mai putea face asta?.. şi odios sa mă dau cuiva7rrfara~rubire SJUI măcar dorinţă. dar trebuind să se forţeze spre a rosti cuvintele..... în curînd? EVANS (cu pasiune. ştiu. voi încerca. ce-ar spune acum onoarea ta?..... şi o bucată de vreme după aceea. de atunci..... rămîn. Doamne !.... nu părăsesc jocul.. «Rămîi cu el!...... dar acum ar fi o mîrşăvie. dar.. după ce ne-am despărţit de maică-sa. mi-era greu să şi trăiesc. Trebuie să vie ...) Trebuie să fie opt jumătate." (Drăgăstoasă... n-am mai putut.) Bietul Sam...... cu pasiune şi recunoştinţă. ce glumă sinistră din partea noastră!. Gordon... să-l înşel pe bietul Sam.

M-am întîlnit întîmplător cu el mai deunăzi şi lam poftit la noi..) EVANS (se uită după ea — gîndindu-se): „Arată mai Line astă seară.) EVANS: Iţi ajut şi eu.. (Se îndreaptă grăbită spre uşă.) EVANS (cu un aer cam forţat de ospitalitate): Pofteşte." (Iese. pro-stuţule? (îl sărută. MARSDEN (cu o uşurare pronunţată): Atunci n-aş vrea în nici un caz s-o deranjez. sigur.. ca şi cum o parte din voinţa ce-l susţinea l-a părăsit. atunci totul ar.. (Se aude soneria — agitată. caută şi scapă de Charlie. Eu o să pregătesc odaia de musafiri. (îl sărută. pare că mă iubeşte.) Aa. a zis că vine sîmbătă seară. Charlie "n-o să stea mult dacă e şi Ned aici. ducindu-se la uşa care dă afară — un moment după aceea revine cu Marsden. cu observaţiile pe care le-am făcut. numai de s-ar însănătoşi iarăşi. am uitat să-ţi spun că Ned vine astă seară la noi... Chipul exprimă o nelinişte disimulată.' NINA: Ba de loc! Tu ai să rămîi frumuşel jos. Nu mi-a putut spune cu ce tren şi m-a rugat să nu ne facem probleme din această pricină. Slavă Domnului." (Apoi.. şăgalnic. mai fericită.) Nu-i nimic. Charlie.. Am trecut pe aici doar ca să-i inapoiez ciorna. voind cu tot dinadinsul s-o alunge.. NINA (agitată): De ce nu mi-ai spus mai devreme. (Scoate din buzunar un manuscris şi-l dă lui Evans. încurcat.) Trebuie să-i dau lui Ned prilejul de a vorbi eu ea în voie. tocmai cînd ne apropiem unul de altul.. 73 I NINA (uimită): Ned Darrell? EVANS: Da. El o urmează. ceva intervine între noi. Fug sus..) O fi unul din ei. Face impresia că ar fi pradă unei temeri lăuntrice pe care caută s-o ascundă chiar şî faţă de sine.... îi primeşti şi îi ţii de vorbă cît lipsesc cu. (Din nou se •aude soneria. Vino şi spune-mi dacă e Ned — vezi. EVANS (i s-a spulberat fericirea — mîhnit): „Totdeauna se întîmplă ceva..Charlie cu observaţiile lui la însemnările mele asupra biografiei lui Gordon..) INTici n-aş fi . Acuma cineva trebuie să se ducă la băcănie. Trupul său înalt şi subţire s-a gîrbovit.. Acesta pare preocupat şi nervos. şi se repede afară. Nina se odihneşte sus. Dar aşa-mi faci tu totdeauna..

. MARSDEN (supărat): Ai şi nimerit-o! Are sub şaizeci şi cinci de ani — iar ca sănătate şi minte nu-i dai mai mult de cincizeci! Toată lumea spune la fel! (Plictisit — în sinea lui.. cît a bîrfit-o pe Nina!.. Vezi să nu fie ceva indescifrabil. are şaizeci şi opt de ani.. şi nu vrea să consulte pe nimeni decît pe bătrînul medic Tibbetts. Nimic grav.) Dar poate c-ar fi mai bine să te uiţi prin manuscris. (Gîndindu-se. cînd vine la sfîrşitul săptămînii... văzîndu-mă.. Am notat pe marginea textului.. MARSDEN (mecanic): Foarte bine! îţi mulţumesc. cît timp sînt aici. trebuie să fiu cu băgare de seamă.. ultimele retuşuri!. apoi se întoarce — capricios.. dar o plictiseşte groaznic." EVANS (plictisit — vag): Totuşi.....putut sta mai mult de-o clipă.. în halul ăsta. strîmbînd din nas. mort şi uitat.... bietul profesor!...gîndindu-se): „Ce-mi bat eu gura degeaba?. şi poate nu-i nimic grav... EVANS (indiferent): îmi pare rău.. de cîteva zile." EVANS (plictisit la rîndul său —. chiar şi cînd e vorba de o nimica toată. trebuie îngrijită cu multă atenţie... dispreţuitor): „Ce împestriţat arată acum biroul acesta!.. MARSDEN (vădit mînios): La vîrsta ei? Mama nu-i aşa bătrînă! EVANS (surprins): Are peste şaizeci şi cinci de ani. baborniţa aia tcare se ţine numai de clevetiri. nu se poate !.... mult îmi pasă mie dacă paţachina aia bătrînă ar avea un milion de ani!.) „Durerea aceea surdă de care mereu se plînge...) Le voi da Ninei mîine dimineaţă îndată ce se va trezi. nu-mi place. Sam a ajuns să-şi scrie reclamele aici.) „De ce l-oi fi minţit în privinţa vîrstei?..) „Aşa-i trebuie... mormînt profanat. (Evans dă din cap şi. cum să nu mă tem?." (Arătînd hîrtiile. se duce la lumina lămpii şi începe să citească paginile. (Gîndindu-se vindicativ. îi vine greu mamei...... (Porneşte-spre uşă. «Viaţa-i plină .) MARSDEN (priveşte în jur. la vîrsta ei. iar Nina lucrează cu dragoste la biografia lui Gordon.. De cîteva zile mama nu prea e-n apele ei. dacă nu mă-nşel.. să vezi dacă totul e limpede. neavînd încotro." 74 MARSDEN (cu o nepăsare prefăcută): Are o mică indigestie.. pe care profesorul l-a urît!. speriat..

pentru ce?... numai la ea ar trebui să mă gîndesc. Charlie.. ca şi cum ar fi fost vina lui. nu-i treaba mea!.) Ţi-am spus că am dat peste familia lui Gordon la Beachampton? O adunătură de oameni pur şi simplu vrednică de plîns! Gînd mă gîndeam la Gordon şi mă uitam apoi la tatăl lui nu mă puteam opri să nu cred în Imaculata Concepţie sau în vreun amant ascuns în dulap.. ce naiba.. cum o fi putut face una ca asta?.. şi apoi... pentru că ştiu!...... cît de puţin o cunosc!... se vedea cît de colo..) Uită-te la el!... EVANS (care a ascultat doar pe jumătate şi n-a priceput.. (Arâtînd manuscrisul.) Taci odată!....... (Surprinzîndu-se — cu violenţă. încurcat. şi de atunci simt o aversiune. lasă.... pentru că am sperat că ajutînd-o.. de-abea aşteptam s-o văd mamă.. asta pînă ce i-am văzut şi mama! Atunci barza a devenit singura explicaţie posibilă... rosteşte vag): Nu i-am văzut niciodată neamurile. Evans se bilbîie.de atîtea ciudăţenii!»... ce om simplu!. MARSDBN (sarcastic): îmi pare bine că e inteligibil! EVANS (stînjenit): îl voi da Ninei — şi sper că mîine mama dumitale se va simţi mai bine. am putea fi singuri împreună?. iar Nina scrie despre Gordon ca despre un semi-zeu!..... încercînd să ia un aer nepăsător. eristă semne psihice. de unde ştii asta că a făcut-o?...... dar numai eu sînt de vină. puterea de a robi simţurile bărbaţilor... şi este!.. bănuiesc că de teamă să nu se urîţească. cine 75 dracu' m-a pus să-i dau ideea?.... nu bănuieşte niciodată nimic!. MARSDEN (înţepat): Oh..) Totul e cît se poate de limpede." (Deodată se adresează lui Evans cu o satisfacţie de-a dreptul sălbatecă. ce creatură josnică am ajuns!.. de la scris! EVANS (simţindu-se îndată vinovat): Ei.) A! Trebuie să fie . pentru liniştea mea sufletească.. în timp ce Sam se afla în oraş.' credeam că vrea să aibă un copil..... îl adora pe Gordon aşa cum face un vînzător de ziare cu un campion de box!. (Privin-du-l pe Evans....... să nu-şi pocească trupul. ca şi cum ar fi o ucigaşă. şi eu care speram.... deşi de fapt el se trage din popor!. Ştii bine că n-am vrut să. trebuie să plec. ale mele. (Se aude soneria.. să am astfel de gînduri cînd mama-i bolnavă.. oare de ce fiecare om crede că poate fi scriitor?. De ce nu mi-ai spus dacă cumva te-am întrerupt... dar i-am sugerat ideea înainte de a-şi face operaţia !. indignat.. nu fii aşa supărăcios.....

Ţi-aminteşti. scurt.) MARSDEN (uitîndu-se după el cu necaz amestecat cu anumite bănuieli şi surprindere): „Darrell?. Se uită. l-aş putea întreba ceva în legătură cu mama.... M-am hotărît să mai rămîn şi să reînoiesc cunoştinţa cu dumneata. politicos): Ce mai faci.. de ce n-o fi spunînd ceva!. doctore? DARRELL (strîngîndu-i.. (O ia spre uşă. Scuză-mă.. da. îţi aminteşti de Charles Marsden... poticninduse....) DARRELL'(observîndu-l — gîndeşte): „Curăţel. (Merge. aş vrea să am prilejul de a-l studia mai îndeaproape.. nu-i aşa? MARSDEN (întinzîndu-i mîna..... se opreşte. poate că el i-a făcut pocinogul.... s-au mai întîlnit oare?..... urmat de Evans..) MARSDEN (stingherit.. (Distrat... dubios de curăţel.. el e ca o fată bătrînă care se seduce singur în romanele sale. ce încurcătură scîrboasă!. îi vine ceva în minte.) Nu ştiu!. tare mi-e teamă. ar trebui să plec!. Are ceva autoritar. mîna): Bună seara! EVANS: Mă duc sus.. (Iese..pătrunzător.. cel mai de seamă pe care laş putea consulta. şi rămîne acolo cînd intră Darrell. nu.Ned. dar dacă ea s-o fi dus şi l-a rugat?. el susţinea că Nina ar trebui să aibă un copil!. la Marsden măsurîndu-l din cap pînă-n picioare. cu ciudă): „Ce om plicticos!... adică să-ţi cer un sfat." (Se înapoiază pînă-n mijlocul încăperii. ca fiind cel mai bun specialist. în fală.. 77 ...) Şi să te rog să-mi faci un serviciu.." (Căutînd să zîmbeascâ.. ia o foaie de Mrtie şi apoi o aşazâ cu grijă pe masă. dar de ce să se roage Nina să nu aibă un copil?. Darrell nu s-a schimbat. în timp ce Darrell se aşazâ pe scaunul din centru.. se duce şi ia loc la birou): Tocmai eram gata de plecare cînd ai sunat. spre uşă. în comportare.) Stai. convingător şi matur . bună idee..) EVANS (cu stîngăcie): Ned. n-aş vrea să dau ochi cu Darrell!. să-i spun Ninei c-ai venit. doar expresia chipului său e [acum mai gravă şi mai meditativă.. aruncînd o privire neprietenoasă spre Marsden......ce caută aici?. Ned. (Se apleacă. apoi. Ned Dar76 rell? Vine la noi într-o vizită scurtă." MARSDEN (gîndindu-se.

) Nu mănîncă nici cît un canar. Am vrut doar să te fac să pricepi că orice întîrziere e primejdioasă. şi. DARRELL (tăios): Se pricepe mai bine la ce-o doare decît dumneata... fireşte. DARRELL (amuzat.. .. Marsden. spune dînsa... chinuit): Asta-i culmea. nu vreau să te grăbesc.." MARSDEN (supărat): Dar e absurd! DARRELL (cu satisfacţie — potolit): Oamenii cărora le este teamă să înfrunte. (îi întinde cartea de vizită. pe care o aşază apoi cu băgare de seamă pe birou..maică-sa.. Vrei să spui că te gîndeşti la.. MARSDEN (în timp ce se apleacă să ia o altă foaie de pe jos. Du-o mîine la el! MARSDEN (izbucnind. MARSDEN (plecîndu-se să ia o altă foaie de hîrtie.) Trebuie să te adresezi doctorului Schultz. (Se apleacă. asa cum am mai făcut o dată. încurcat): Charlie.) EVANS (către Marsden.?] DARRELL (brutal): Tot ce se poate.. pînă a nu fi prea tîrziu. dar Nina are nevoie de cîte ceva înainte de închiderea prăvăliilor. dar ai datoria de a te asigura că este aşa. nici măcar o zi n-a fost bolnavă în toată viaţa ei.) Şi nu ai dreptul s-o faci!. (Desprinde din carnet foaia pe care a scris. Asta-i tot. cu bunătate. acum încep să înţeleg. tremurînd tot.) DARRELL (sincer mirat şi căindu-se): „Şi eu care-l credeam aşa de îngîmfat.) (Gîndindu-se.. (Intră Evans. Dar. în timp ce voceai tremură de groază): Nu înţeleg prea bine.- . aşa că dacă m-ai duce cu maşina. sec): Poate că mănîncă prea mult.. posomorit. (Scoate tocul rezervor şi o carte de vizită şi scrie.. pentru a ridica de jos o altă foaie de hîrtie. dumneata o condamni fără să o fi!. (Scos din răbdări. situaţii neplăcute săvîrşesc mai multe asasinate şi sinucideri decît!.) „Trebuie să pun o bombă sub el ca să-l decid să facă ceva.DARRELL (scurt): Relativ la ce? MARSDEN (aproape cu naivitate): Mama are dureri la stomac... E îngrozită de gîndul cancerului.) MARSDEN (se întinde şi o ia.) Iartă-mă.. supărat. E foarte speriată. că nu-i pasă de nimeni!. ochii exprimînd acum recunoştinţă — cu umilinţă): îţi mulţumesc. se înşeală. Am s-o duc chiar mîine.. Durerile mamei dumitale pot proveni dintr-o seamă de «auze fără gravitate." (Se ridică de pe scaun şi ducîndu-se la Marsden îi pune o mînâ pe umăr. Este o durere surdă şi constantă..

.. oricînd să fugă de viaţă. Darrell îi simte de îndată prezenţa şi văzînd-o se ridică cu un surîs de afectuoasă admiraţie.. cine s£_aaleaptă să _găseasc4~ bunul simţ-4a oâ neni dovedeşte că nu-l are el însuşi.) Poale ppirţTiT_jQă.) Dovezi că lucrează cu condeiul. încă e băiatul mamei." •"5ÎINA (intrăTlăcută.) EVANS (se întoarce din uşă şi spune cu înţeles): Nina: va fi îndată jos...... renunţînd la Marsden. un caz interesant. bine.) (Darrell rămîne în picioare Ungă birou.. (Evanspleacă... S-a gătit. sper că nu.. Ned! Mă bucur că te revăd — după atîţia ani! DARRELL (în timp ce-şi dau mina—zîmbind): Nu chiar atît de mulţi. (Dă ocol biroului. punîndu-şi rochia cea mai bună... totdeauna am ţinut la Sam..... nu pot pricepe__de_pe rin are copTL. (Strînge mîna lui Darrell..MARSDEN: Desigur. spunîndu-i. scriind o carte nouă.. nu că aş fi fost îndrăgostit de ea..T...... Te implor. n-are rost să mă încurc în complicaţii sentimentale.) Noapte bună.... şi-ţi mulţumesc. m-am dedicat profesiunii mele cu trup şi suflet.. trebuia s-o fi ţinut sub observaţie..... Ea vine îndată spre dînsul. măcar din acest motiv... dacă moare ce are să se facă?. atunci cînd am sărutat-o'. Ned. fiziceşte. DARRELL (încruntîndu-se — nerăbdător): Bine.. să mă dezbar chiar şi de acea bănuială vagă. (Apoi. nu ştiu de ce. sţ>er c-oj>£unisedestăinuiaSiiă -. la nunta lor nu mi-a prea venit bine.nu-i merge bine.. pentru moment. urmat de Evans. DARRELL: Noapte bună.. reclamele lui Sam?... (Morocănos. . mai tînâră şi mai frumoasă..) Poate..du-te. ca de la inimă la inimă.. cum o fi mergînd căsnicia lor?.. observînd cu spirit critic dezordinea. e o fată ciudată.' Hai să mergem. uitîndu-se după ei şi gîndindu-se la Marsden. Hai. dînd din umeri. s-a pieptănat.. cindeaşa deevident~câ pentru~eiTeravital. vorbeşte-i aşa cum se cuvine. — dar ceea ce 78i-a schimbat îndeosebi înfăţişarea este dispoziţia sufletească... şi-a dat cu roşu etc. doctore.. spunea că iarăşi nu-i este bine Ninei!. făcînd-o să pară.... apoi se aşază în jilţ — amuzat.. totdeauna ea m-a atras... mi-a spus. (Marsden iese. am uitat totul despre ea.) „Ciudat om.. Marsden ăsta. dar îl invidiam oarecum. cu vădită plăcere): Bună seara. am greşit oare socotindu-l capabil?.-"e unul din motivele pOTtFTTcare am procedat apoi aşa de limpede.

. ce bănuiţi că are acum pacienta dumneavoastră? (Rîde nervos.. sau... dacă-mi poţi explica de ce n-ai mai trecut pe la noi.. ştiu eu cu cine am de-a face.. ...) „Minunată ca totdeauna. am fost ocupat pînă peste cap încît n-am avut răgaz să fac nici un pas. Eu cred că tu nu te poţi uita la oameni decît cu gîndul de a le pune un diagnostic....nu-i aşa? (Gîndindu-se cu admiraţie.) Asta-i marea realizare la care ţineai atît? DARRELL (simplu): Cred că da..) Ar trebui să te tai bucăţele pentru că n-ai mai dat pe aici.. NINA: îţi place aşa de mult să lucrezi la Institut? (Darrell încuviinţează — grav. NINA: Dar măcar te-ai gîndit? 80 DARRELL (zîmbind): Ei.) DARRELL (ocolindu-i ochii — se aşază — glumind): Aceeaşi veche şi neîntemeiată acuzaţie! Mă vedeai totdeauna punîndu-ţi un diagnostic... cu necaz. o spune ) chipul ei. nu ca mîinile lui Sam. NINA (zîmbind): Sau ce alibi măgulitor ai putea să mai scorneşti la iuţeală! O." (Ironizîndu-l. A(Ochii săi o cercetează pînâ-n adîncuri — gîndindu-se. ce simptome mai caută. şi eu.. o pronunţată tensiune nervoasă. Ned. ascunsă sub k îmbet. (Pleacă de Ungă el şi se aşază în balansoarul din centrul camerii. fără să mă consulte. Sam e un diavol norocos!.. ma gindeam ce ochi frumoşi ai. domnule doctor." NINA (stingherită de privirea lui iscoditoare): „Detest modul acesta profesional de a mă măsura." NINA (gîndindu-se): „Miini puternice ca ale lui Gordon. degete ce te lasă să revii la tine însăţi.. parcă te înghiţise pămîntul! DARRBLL (puţin stînjenit): Am vrut să vă scriu.. sau cît de bine îţi vine rochia..) Dar te-am iertat. Nina." (Glumind.) Ei.... DARRELL: Iţi mărturisesc cinstit.. NINA (zîmbind): Ştiam că faci parte dintre acei oameni cărora toate uşile le sînt deschise! DARRELL (zîmbind): Sper că da. te cuprind..) X „A trecut prin multe de cînd n-am mai văzut-o. de fapt..) Ia loc. (într-o bruscă schimbare de dispoziţie rîde vesel şi firesc.. poate că da. mai mare ruşinea..

. DARRELL (zîmbind. (Necăjindu-l.) Dar am auzit că şi tu eşti pe cale să „deschizi uşa" care dă spre literatură — colaborînd cu Marsden." •----(TscoditoFşTsubtit.. nu? NINA (uitînd să-şi as~cundă dispreţul): Sarn.. de bunăseamă.. în toate privinţele. (agitată. dar emfatic): Asta n-ai s-o auzi decît cel mult de la treizeci şi cinci de ani în sus! NINA (sarcastică): N-ai încredere. DARRELL (gîndindu-se cu o anumită satisfacţie): „Se referă la Sam. va să zică. Nu prea am vreme.. dar pătrunzătoare .?__J£iT-... dar poate că îi şi scrie. N-ar catadixi să semneze o carte împreună cu altcineva. îndatoririle de soţie. n-o să fii cu adevărat fericit pînă ce nu vei avea un copil.... aş vrea să te întreb dacă nu cumva eşti logodit cu vreo femeie frumoasă sau.. (Apoi. semn că e cam şubredă fericirea în căsnicia lor!.. Nimeni afară~de mineT ■--------' DARRELL (gîndind — caustic): .MjţilL-4»}—Ge«k>n.. doctore! N-o să ştii niciodată ce e viaţa. s-o modelezi după cum doreşti şi. Charlie vine doar cu unele sugestii... să-ţi poţi găsi liniştea sufletească! (Cu un sarcasm din ce în ce mai amar. printr-un devotament lipsit de egoism faţă de ea.... repede... un copil zdravăn şi sănătos! (Rlde cu amărăciune şi dispreţ. dacă te-ai îndrăgosti de-o fată frumoasă — sau dacă te-ai învăţa s-o iubeşti 81 L I — o fată căreia să-i formezi caracterul şi să-i călăuzeşti viaţa. el imJ a Dretuit niciodată peadexăxatul Gordon. încă.NINA (oftînd): Aş dori să se poată spune acelaşi lucru despre cît mai mulţi dintre noi. lucrezi înainte la biografia lui. cauza tulburărilor ei.) . puternic ca totdeauna.) DARRELL (după o privire scurtă..) îţi trebuie un copil. în proprii-le-ţi doctorii? De ce.) Nu te superi. doctore.! DARRELL (caustic — în gind): „Eroii ăştia mor greu.. după sistemul ei.el estejgxaatpusul lui Gordon." (Stăruitor. Nu ştiu.) Cred c-am s-o duc la bun sfîrşit.. domnule doctor? Gîndeşte-te ce bine ţi-ar face. nu? Cred că trebuie s-o faci.) SaTn ârpreţuIt. cu sarcasm). NINA (sec): Pentru tămăduirea mea sufletească. Afară de asta.) In orice caz.mă refer la mine... NINA: Nu. doctore.." (Necăjind-o. nu-i aşa? (Cu nepăsare....

NINA (mişcată): E prea tîrziu.. eu ştiam încă de două luni că voi avea un copil.) „Oare se referă laSam?. nu-i aşa? Şi la urma urmei. (Apoi. NINA (cu înverşunare): Chiar şi eşti.) Te anunţ. Nina. neputînd să-şi ascundă o urmă de dezamăgire): . Vreau să te ajut." (Cu blîndeţe. Crezi.. deodată. cu oarecare satisfacţie. pentru că eşti aici.. vrea să spună că. Ned.) Cînd ne-am dus s-o vizităm pe mama lui Sam. dar vădit neliniştit... obosită. că nu mi-e dat să am copii! DARRELL (uimit): Cum?. doctore! Dar viaţa . (Iarăşi. sărmanul!. Aş vrea să ştiu. amintind pe acela al mamei lui Evans. cu aceeaşi dorinţă de a-i veni în ajutor.. nu-i nimic! E chiar înduioşător.. îşi începe povestirea pe un ton scăzut şi monoton. din actul precedent. dumneata ai intervenit şi l-ai îndemnat pe Dumnezeu-Tatăl ■să-mi facă pocinogul ăsta. ironică. Nimeni nu-i răspunzător. că el.. însă.) De ce nu-ncepi să-mi spui totul de la capăt? Mă simt răspunzător. (Apoi.) Trebuie să-ţi spun. Sper că-ţi va sluji de învăţătură «a pe viitor să nu mai pui mîna în foc pentru nimeni. El a venit la dumneata să-ţi spună cît de îngrijorat este în privinţa mea şi să te roage să mă vezi. şi pentru că soţul meu doreşte să 82 te consult îţi voi spune totul... DARRELL (uimit... doctore.. stăruitor.. nu-i aşa? (în timp ce Darrell dă din cap. Nina.. firav cum e el. îmi aparţin. însăşi nu pare a fi prea plăcută. (Apoi. Sam mi-a spus că te-a întîlnit din întîmplare..) „Vrea să spună că nimeni nu putea şti că Sam nu era.. văzînd că Nina râmîne tăcută. Nina. brusc).) Spune-mi totul..) Şi totuşi nu eşti.) O. eu aş fi putut ghici. •că nu vei afla lucruri prea plăcute. ai procedat cît se poate de neştiinţific! (Apoi. că au fost greşite de la un capăt la altul? NINA (înnăsprită): Exact." (Resemnat.) Argumentele astea le recunosc. gata să creadă ceva la care se şi aşteptase.) Te previn." (Apoi. de la un capăt la altul! DARRELL (privind-o cu luare aminte): Cum. Dar cred că nu-i aşa. doctore.— gindindu-se): „Bun!. (Din ■ce în ce mai amârltă. pentru ce?. De unde aveai să ştii? Cine putea şti? DARRELL (pe acelaşi ton): Ce anume? (Gindindu-se.. profesional.) Bine. încă nu te-ai hotărît să ai copii? NINA (cu amărăciune): Nu m-am hotărît? (Izbucneşte cu o intensă amărăciune. doctore.... (Plictisită.

NINA (cu amărăciune): Da? Şi cum se va sfîrşi cu el? Nu — am destule păcate pe suflet! Nu măpot_deşp_ărţi de Sam.. că Gordon a pogorît în visul meu pe cînd dormeam lîngă Sam! Şi eram fericită! Aproa£e îl iubeam»pe Sam atunci! Simţeam că e un soţ bun! DARREL (potrivnic.) Nina! Eşti absolut sigură? 6* 83 NINA (apărlndu-se imediat şi glumind): Absolut sigură. Nina? Pur şi simplu nu-mi vine să cred! E ceva infernal! Bietul Sam. Ţi-ai închipuit c-o să fie un soţ ideal pentru mine! Dar bietul Sam se înşeală şi pe el însuşi. în sinea lui. devenind tatăl copilului său!.. DARRELL (care a ascultat-o înmărmurit de groază — adînc impresionat. aşa că nu-i poţi lua în nume de rău.. Străbunicul lui Sam a fost nebun.. bunica lui a murit într-un ospiciu." NINA (cu o voluptate stranie): O. ce grozăvie!..... tatăl lui Sam şi-a pierdut minţile cu cîţiva ani înainte de a muri şi o mătuşă. (Dezamăgit şi fiindu-i Ţuşine că e dezamăgit. să fiu afurisit dacă nu-i cea mai stupidă obsesie pe care am. uluit): Dumnezeule! Eşti nebună. cum de a putut îndura?. e adevărat că ai fost?. duios.... ea urma să aibă.) „Tot ce am gîndit e greşit. doctore! Crezi că eu sînt nebună? Sam pare atît de sănătos.. punînd coarne bietului Sam!.. .. Aşa că am fost nevoită să-i dau dreptate — şi m-am operat. fără viaţă): Apoi mi-a spus mama lui Sam că nu pot avea copii.. Ned. nu-i aşa? De astă dată te-ai cam înşelat.. eroul!. stînd îndărătul ei. iarăşi. ha!. pogorînd în patul ei!. fiindcă nu ştie nimic din toate astea. din vina mea!.) Nina! îmi pare aşa de rău de tot ce ţi s-a întîmplat. din ce oameni se trage! (Tulburat. îl iubeam mai mult decît orice — chiar mai mult decît pe Gordon! îl iubeam aşa de mult încît uneori mi se părea că Gordon trebuie să fie adevăratul lui tată... de teafăr. dar atunci de ce nu a născut?." NINA (vocea ei devine deodată abătută. e şi ea cu mintea-ntunecată. vine la ea şi-i pune mina pe umăr.. care încă trăieşte.... Trebuie să-] facj_£e Sarn sa divorţeze.Atunci.. cuprins de o adevărată panică şi cu o neţărmurită afecţiune proteguitoare): „Dumnezeule. Nu mai rămîne decît un singur lucru de făcut.. doctore! DARRELL (gîndindu-se.. gîndindu-se cu o gelozie dispreţuitoare): „Ha. are să-şi piardă şi ea minţile!.. asta-i mai trebuia... doctore..." (Se ridică.

ca socoate că nui în stare să-mi dăruiască un copil.) Tu trebuie să ştii ce să crezi. le datoresc fericirea!. şi mai drept.. nu ştiu. doctore. Trebuie să mă ajuţi.. . doctore! 84 Trebuie să-mi arăţi calea sănătoasă — cu adevărat sănătoasă. am febră. îi datoresc ceva în schimb... neemoţionat... mirată): „Privirea aceea a lui. Eu m-am tot gîndit.. pe un ton profesional: faţa ca o mască de medic.. Mi l-am spus de mii de ori...." (încurcat.." (Cu un glas rece.) J-iţm făgăduit mamei luxeă-vLvoi face fericit! El e nenorocit acuBrrjBTrtrU'. şi mi-am jurat să mă port nepăsător cu lumea. Am nevoie de sfatul tău — de astă dată de un sfat ştiinţific.(7ipoi cu o stăruinţă ciudat de monotonă. care săi fie indiferent şi cu care să aibă un copil. ce e fericirea?. totul a fost din vina mea:.. sînt eu fericit?.....) îmi ţiuie urechile!.. apoi amîndoi se uită în altă parte.. şi mai bun. NINA (gîndindu-se.... dacă se poate. Chiar mama lui Sam m-a îndemnat... dar să văd ce-i de făcut. ce tîlc o fi avînd?. Eu una nu mai cred în nimic. Şi mi-am spus ceea ce ar trebui să fac. din teamă de altceva. nedumerit): „Ce trebuie să fac?...) Ca să poată da sfaturi. nedumeriţi şi cu un simţămînt de vinovăţie. nici nu ştiu ce să mai cred. Viaţa acestui copil îi va da lui Sam încrederea în propria lui existenţă şi va fi pentru el dovada vie că soţia lui îl iubeşte. un medic trebuie să cunoască pe deplin faptele. mă înţelegi — pe care s-o urmez pentru binele lui Sam şi al meu. ca şi cum Sam şi cu mine n-am fi decît nişte cobai. " (Cu aceeaşi stăruinţă monotonă...) Nina..y e parcă rugătoarei"0 TUpă îşi încrucişează~rprTnrîle. E lucrul cel mai nimerit. dar rămîne ceva în mine ce nu se lasă convins..) DARRELL (tulburat — gîndindu-se): „Privirea aceea a ei. pe care Sam să-l creadă al lui. îmi trebuie curajul cuiva care să cumpănească din afară lucrurile.. ce-o fi vrînd să-i spun?. DARRELL (gîndindu-se. îi datoresc şi lui Sam ceva. (Enervat. Iar eu sînt nefericită pentru că miam pierdut copilul! Aşajiă trebuie s ă amjin altul — nu ştiu cujiLj cezici diSâgre ? — un copil care să nejacă pe aroîndoi jer!c îT~(r7Fpr7 e.. de ce-mi vorbeşte atîta de fericire?... Ce anume s-a gîndit să facă nevasta lui Sam? NINA (pe acelaşi ton insistent): Să* aleagă un bărbat sănătos.

de păf«£aa_ej_. îmi fuge necontenit la dînsa... mi se pare neobişnuit să vorbesc de fericire... parcă spre a se împreuna cu mintea ei. bineînţeles.. dar mi-a fost indiferent.. ca Sam să nu afle niciodată.. mamă a lui Sam?. stranie şi cu hotărîre.. fără să le iubesc... l-am invidiat la nunta lui. de fapt. aşa că totul e cum se'cuvine.. în interesul Ştiinţei?. pot fi şi eu... O. (Gîndindu-se. am studiat ca să tămăduiesc metehnele corpului omenesc.. Copilul nu se TÎNA: Atunci eşti de acord cu mama lui Sam? Ea mi-a spus: „A fi fericit. 'tulburau) „Oare anTTost vreodată fericit?." DARRELL (gîndindu-se): „Ia să vedem." (Rece... pentru că iarăşi sînt cuprins de o veche dorinţă. doctore...... Dar aşa ceva cere un timp îndelung de gîndire... pentru reuşita acestui experiment..) Am cumpănit cele ce mi-a spus nevasta lui Sam şi raţionamentul ei este absolut întemeiat.. soţia lui Sam e speriată! DARRELL (scurt — profesional): Fleacuri! Nu-i timp pentru timiditate! Fericirea urăşte pe cei timizi! La fel şi Ştiinţa! Desigur.. totdeauna am căutat să-l ajut. în interesul Ştiinţei. un cobai sănătos şi să rămîn totodată observator.. dorinţa este reacţia firească a bărbatului în faţa frumuseţii femeii.. ce năzbîtii îmi mai trec prin cap!. Nu-i uşor să prescrii... mi se-ntunecă mintea. am cunoscut un dram de onoare şi puţină satisfacţie". eu mă aflu în laborator.. ei sînt cobaii. afurisit lucru. . E o adevaratlTlIâ"torie faţă_de_şotul_£i " (Gîndindu-se.) „Am un prieten care are o nevastă. observ de pildă că pulsul mi-e ridicat şi asta.) Doctorul este sănătos. trebuie negreşit sa gă ' LLD-J 1" sfl ătns pTn ŢTThTl TuiSam"." NINA (gîndindu-se ca mai înainte): „Doctorul acesta nu înseamnă pentru mine nimic mai mult decît un mascul sănătos.. dar ce-are aface una cu alta?.. DARRELL (în maniera lui ultra-profesională — ca un automat): înţeleg...... Soţia lui Sam... neîncrezător şi vinovat): Totul trebuie să se petreacă în taină. soţul ei mi-e prieten.. nu-i aşa.... iată calea cea mai la îndemînă pentru a putea cunoaşte ce e binele!" DARRELL: SîntcjjJLotai. cînd el era Ned m-a sărutat o dată......" NINA (Incepîndsă ia un ton sfios. am surprins surîsuri de fericire mijind pe buzele muribunzilor__a» încercat* plăcerea cu o seamă de femei pe care le-am dorit.(Nedumerită...

otrăvindu-şi zilele." (Sfioasă — se ridică de pe scaun şi se întoarce pe jumătate către el — rugătoare.." (înspăimîntată. înspăimîntat. nu... de nerăbdare): Nu se cade! Ar prefera atunci să-şi vadă soţul aruncat într-un ospiciu? Ar prefera să înfrunte perspectiva unei totale ruine mintale. vine după el.) „Cine vorbeşte?.. nu pot fi eu acela..... «•'""" DARRELL (îndepărtîndu-se iarăşi de Ungă ea.. datoria mea faţă de dînsuî este deplină.. fleacuri! Menirea acestei femei_este să-şi saJXgzfi.. DARRELL: De vinovăţie poate fi vorba numai atunci cînd cineva intenţionat nesocoteşte menirea ce o are în 86 viaţă.. dacă nu puteţi arunca peste bord astfel de idei-morale.... dar sfatul acesta îl înşeală pe prietenul meu!. atunci voi fi nevoit să renunţ de a mă mai ocupa de 'cazul dumneavoastră.. şi de a trăi an de an. morale şi fizice.aQitiU. îi sînt eu mai puţin psieten dacă-l salvez?. şi ce dacă un al treilea ar cunoaşte puţină fericire..." NINA (gîndind. Trebuie s-o liberezi de simţămîntul vinovăţiei.... Ăsta-i adjulier—&«$e~eade.) Trebuie să-i încurajezi soţia...) „Eu sînt sănătos. ironic. îl sărăcesc cumva. pe ale sale şi pe ale lui? Zău. cu un rîs rece..I şi pe ea însăşHllcînd un copiljsănătosi—(Simţindu-se vinovat şi îndepărtlndu-se insUnciw — gîndindu-se.... dar mi-e prieten. . începînd chiar din clipa aceasta! (Pentru sine... s-o fi gîndit cumva la mine?.) Dar îi este ruşine.nevasta'lui Sam trebuie să-şi ascundă fapta! Â lăsa pe Sam să afle ar fi o nesăbuită cruzime din partea ei — şi totodată ceva stupid. îl salvează!. îi salvează nevasta. ba nu. doamna mea. dar ştii foarte bine.." . să observ aceşti trei cobai." NINA (hotărîtă — gîndindu-se): „Trebuie să-mi dobîn-desc fericirea!. da. eşti sănătos şi ar fi un act de prietenie faţă de toţi... şi datoria mea ca cercetător experimental al adevărului.." NINA (gîndindu-se.. de ce nu. doctore. cu hotărîre): „Trebuie să am un copil!. lucrul cel mai cuminte care-l are de făcut. dintre care unul sînt chiar eu.. Restul.. e limpede.. doctore. ce nu au nici'un rost. mai există şi ceva care se cheamă onoare!.. hotărîtă): „Trebuie să am un copil!.. pentru că atunci nimeni n-ar mai fi fericit în urma faptei sale! (Gîndindu-se neliniştit..) „Oare procedez bine sfătuind-o astfel?..

i _ dcftp4r.. pentru sine): „A spus într-adevăr Ned?.. Crede cumva că Ned. dar ea nu-ţi este prietenă?. DAR.4» am sărutat-o odată. NINA: Totdeauna ea a crezut că Ned este un ovn superior. deşi el nu se uită la ea — rugătoare) : Acum îţi simte puterea. seamă că alotml nu trebuie sa fie cineva care să n-o atragă fiziceşte..rog... trebuie_sjj_ dai acestei femei puterea de a face nasul ăsta.. S-a schimbat.JirO_iub£şle.. DARRELL (înspăimîntat.) Te .) Şi bărbatul acela trebuie să aibă o minte care să poată într-adevăr înţelege — o minte ştiinţifică superioară scrupulelor morale...... amîndouă mîinile 87 ei sînt aşa de calde!.) Bărbatul acela ar trebui să ţie la ea şi s-o admire. Aşa că bărbaţilor le este frică să îndrăznească." (Pe acelaşi ton. doctore. dar nu trebuie s-o iubească — deşi poate s-o dorFască... \ fără a face rău nimănui..n Lfi..... ar trebui să-i fie prieten bun şi să vrea s-o ajute. Nu sar mai putea împăca acum cu gîndul de a se dărui unui bărbat pe care să nu-l dorească sau să nu-l respecte.." NINA (luîndu-i şi cealaltă mînă şi trăgîndu-l uşor. roată.?" (Pe acelaşi ton. NINA: Njîd. I-a dat curajul de a-ţi cere. doctore.RELL~Ţînspăimîntat — gîndindu-se): „Ce-a spus?.. din pricina cărora bieţii oameni fac atîtea greşeli în viaţă.) Dx-bmă.. ori de cîte ori ea se gîndeşte să aleagă pe vreunul! Are nevoie de curajul tău pentru a alege! DARRELL (ca şi cum s-ar asculta pe sine): „Sam mi-e prieten.. acum au să ardă de fericirea hărăzită mie!.. Ned?. nici măcar nu trebuie să fac apel la dorinţă!. mă arde." (Calm şi judicios. ca s-o privească în faţă. doctore..) DARRELL (înspăimîntat — gîndindu-se): „A cui mînă e asta?. NlNAT Ned a atras-oTnloMeauna. = d_ar_ se deprinsese_să_tină_la ea şj cred-r-jchiar s-o dpj a ŞT acmn Sfifiifi16• ..greşit! j___ ffntinde braţul şi-i apucă una din mîini.(Apropiindu-se şi mai mult de el — acum poate sâ-l atingă cu mîna. de cînd a devenit soţia lui Sam. aro i r. o atrage?. buzele-i erau reci. să-i propui cine să fie tatăl.

Aranjamentul mobilelor e după acelaşi şablon ca şi în actele precedente. Ferestrele din stînga dau într-un pridvor. Ned.) Ţi-aş fi atît de recunoscătoare.) Dar. îmbrăcat cu creton deschis. la marginea oceanului. cu bunătate.. rotundă. la dreapta." (rTremurînd. i-o sărută... la stînga şi în centru.... o canapea îmbrăcată cu acelaşi fel de creton. dar cine-i el?. apoi încremeneşte o clipă în această atitudine. dar a . în aprilie următor. O uşă la dreapta dă în sufragerie. Un scaun stil maur şi o masă aurie de stejar... umil. A încercat să citească o carte. o uşă dublă duce în antret. construit în genul numeroaselor bungalow-uri americane.. uitîndu-se fix la capu-i aplecat. (Se înalţă şi-i întoarce capul pînă ct ajung fală-n faţă. jjenţru fericirea ta — şi_în acest spjritj (Gîndindu-se.DARRELL (gtnd~inâu-se ): UoorŞt6 el?.." izbîndă) Cortina ACTUL V DECORUL: Salonul unei căsuţe pe care Evans a închiriat-o într-o suburbie.. suspinînd): Da — djay Nina — da. doresc fericirea!... NINA (cu bunătate): Şi eu sînt Nina.) Ţi-aş fi atît de recunoscătoare. Nina a încercat să schimbe puţin atmosfera ostentativă. un scaun capitonat. e Ned!. dar a izbutit doar pe jumătate. aproape de New York. a încăperii." NINA (ridicîndu-şi capul — gîndindu-se — mîndră de idă): „Voi fi fericită!.. dar Ned sînt eu!.) „Voi îî'fi eu ferT-cit o vreme!. impetuos şi triumfător. supusă. doamna mea. o priveşte periat. în centru. şi rezultatul — o cameră la fel de alandala ca şi biroul profesorului din actul precedent. cea care-şi doreşte un copil.. Nina sade pe scaunul din centru. din pricina aspectului copleşitor de anost. O dimineaţă strălucitoare. dar el îşi ţine ochii în jos — ea îşi apleacă resemnată. o doresc!. în timp ce Nina repetă smerită. aducînd o seamă de lucruri din casa ei bătrînească. în fund. de noutate banală. îmi voi face soţul fericit!. încăperea reprezintă un salon tipic.. face o mişcare ca şi cum ar voi s-o ia în braţe. DARRELL (cade deodată în genunchi şi-i ia mina în amîndouă mîinile sale. capul — cu glas molcom.. Ned despre care vorbiţi sînt eu şi eu sînt Ned. (El tresare..

(Rîde de sine.. E din nou însărcinată ca jţn actul III.) Nu i-a plăcut s-audă aşa ceva!... mîndru de puterea voinţei lui.) Da.. viaţa mea mişcîndu-se în copilul meu. apoi. ca şi cum ar fi copilul lui Sam.. îl iubesc j>eNed!.. i-am răspuns «Ai perfectă dreptate..... înspăimîntat de propria-i bucurie. m-am ascuns de el. _ci_ profund calmă. e prudent să aştepţi.. poate că asta l-a făcut să-mi fie potrivnic.) Dar e sigur?... Nu_jnaL pare nervoasă. dar l-am tratat şi eu după morga lui de doctor şi m-am descotorosit de el... şi speriat.iubire . lumea e întreaga şi desăvîrşită. simt viaţă-n mine.... fericirea!..-dar...... dar şi mistuit de dor!. cînd m-amTdus la*aTrrătît de~ştiinţific!. deveneam •mai îngrozită.. mi-am dat seama că îi era teamă......... poate că am fost nebună. plictisită... de atunci vine regulat.. iiiciodată nu mi-a pomenit de..... priveşte visătoare înainte — o pauză.. jucînd rolul pe care l-am jucat. părea supărat.... pe genunchi. săptă-mîni în şir nu m-a mai chemat nici măcar la telefon..... dar acum expresia chipului dezvăluie o tărie triumfătoare. l-am iujfrţTrvhMina din_a ea după amiază. o simt... «Nina am făcut tot ce era necesar. şi n-am spus nimic... deodată.... toate lucrurile sînt ale fiecăruia. acesta1i/cio luL ago ţ ei_m£le. iarăşi... singurul meu copil.._JLn calitate de medic. jrăit cu adevărat. pînă la urmă!».....) N_u _j3iă_jiubeşte. viaţa!. l-a părăsit şi pe el.... nu ne-am lăsat pradă dorului.... şi tocmai mă părăsea voinţa... am vorbit de copilul nostru cu înţelepciune şi fără patimă.. copilul meu mişcîndu-se în viaţa mea.... am aşteptat. a revenit aşa. l-am văzut luptîndu-se cu el însuşi...... trăiesc un . minunatele noastre după amiezi de fericire!...■ celălalt nici n-j. Ned... (Rîde... da.. am făcut pe fiinţa calculată. iar ochii — o încredere în sine nemărginiîaT'E"îrfa"! "corpolenta" şi mai plină la faţă. nu vreau să mă îndrăgostesc de tine.... numai cînd încep sămăgîndesc. zi de zi.... orice întrebare moare în liniştea acestei păci.. în braţele lui!.. NINA (ca şi cum ar asculta un glas lăuntric — plină de voie bună): „Sînt sigură..lăsat-o să-i cadă. dar ar fi primejdios să ne mai jucăm cu focul ». Se poate vedea o mare schimbare pe faţa şi în ţinuta ei. în acele după amiezi.... nu-i închipuire!....... aşa că atunci cînd mi-a spus". dejisimt cum iubirea creşte în el. (Deodată cu o încredere calmă... copilul meu. (Brusc neliniştită........ copilul său!.. (Liniştită.... groaznic de neliniştit. atuncirnăcuprinde îndoiala. atunci am simţit dragostea!. în fiecare săptămînă.. viaţă dincolo de raţiune.) Ce gîscă am fost!..

.. .. a încercat...." (Dar glasul începe să-i tremure iarăşi. va spune da!........ ecCre dă spre antret. O pauză...) Dar nu sînt sigur.) Foarte bine..... atîta pagubă!.vis înlăuntrul marelui vis al devenirii. văzîndu-l cum se luptă cu sine şi încearcă să-şi facă curaj. dar cu hainele cele vechi — ca un student jerpelit — şi a uitat să se radă. respir în devenirea ce o visez şi respir iarăşi visul meu în cursul vremurilor.) Şi dacă încuviinţează?.... s-a purtat foarte abil....... nu da înapoi!... vrînd parcă să-şi împiedice plînsul care-l podideşte — apoi brutal. dacă s-ar fi măritat cu altul." (Suspină fericită. .) Nu-mi place să te trezesc... şi nu-i poţi lua în nume de rău.. Dumnezeu este Mama.. Se opreşte în pragul uşii şi se uită la Nina pe furiş. atunci cînd o strigă....) Nina! NINA (deschide ochii şi se uită la el...) EVANS (gîndindu-se): „Spune-i!." (Bîlbîindu-se. Nu dormeam. de ce.. suspen90 dată de mine... întreab-o. pentru binele ei.... dar — e aproape timpul să apară Ned.. pun rămăşag că din prima lună ar fi. (Protestînd fără energie... mîhnit. că din vina mea.. odată!.) Nu te mai miorlăi!. şovăielnic. n-aş putea îndura!.. doreărsa~ălBa"copîi. dă-i drumul!... hai. Inspiră milă. nu mai există de ce. că nu tejjoate iubi.. du-te la ea şi trezeşte-o!. dacă trăia Gordon şi s-ar fi însurat cu ea... şi tu n-ai fost în stare.. (Apoi.. simt cum viaţa se mişcă în mine. asta o să-i redea libertatea.. spune-i că te-ai decis.. fără ea aş muri!.. cu amărăciune.. (Se îneacă.. foarte bine!. spune-i că eşti gata să divorţezi... mai bine lasă-te bătut. calmă şi nepăsă-toare): Da? EVANS (brusc înspăimîntat şi înfrînt — gîndindu-se): „Nu pot!.. o să am eu curajul să termin cu toate. cuprins deodată de groază.. Ochii îi sînt parcă pustiiţi.. sînt mamă. închizînd ochii. (Apoi.. cî ar a început să te urască. ca să poată să se mărite cu urTbărbat adevărat~care să-i dea ceea ce se cuvine să aibă!.. iar în comportarea lui se vede cît de colo strădania dez-nădăjduită de a ascunde starea-i cronică de panică nervoasă şi o conştiinţă vinovată. cu revolverul!. felul cum mă priveşte!...... nu-i aşa? SI NINA (liniştită)..) (Evans apare în uşa din fund.. nu mai are nici o importanţă.) Dar nu te mai amăgi singur. cu o energie parcă străina iui. prinsă de mişcarea vremii. E îmbrăcat cu îngrijire. renunţă.. să înfrunţi adevărul. (Apoi.. hai.... nu te-ai hotărît încă?..

ce" nedreaptă "sîîfE. ca să ." EVANS (cuprins de panică. pentru sine): „La ce s-o fi gîndind oare?. şi totuşi chiar asta am vrut!.. nu vreau să-l pierd!.." (Se duce la fereastră şi priveşte afară... i-am jerffîţ'(TesrEui_diiîZiJaţăr7 el ce mi-a dăt?.... Sam trebuie să dea divorţ... (Cu căinţă.. nu fii absurd! De fapt. plictisit........(Glndindu-se ca şi cum i-ar ţi fost anevoie să fie atentă la el sau să-şi dea seama că el există. Bietul Sam nu ştie nimic despre Ned. dar autoritară. (Apoi.) n Credeam că o să primim dimineaţa asta vreun rînd de la Charlie. că*n ultima vreme te simţi mai bine? NINA (tresărind — tăios): De ce mă întrebi? EVANS: Arăţi din ce în ce mai bine...... Sînt nerăbdător să capăt iarăşi de lucru.jriicj măcar un camm.) Oh.. Aşa că putem cheltui banii pe care-i mai avem... cînd şi tu ai atît de puţin.. poate că e mai bine pentru mine să nu ştiu!. EVANS (gîndindu-se. NINA (nepâsătoare. acum "depinde de ce-i va găsi Ned.. dar nu acum!. şi eu sînt aceea care am~vrut~să vînd casa..) Mi-e silă să trăiesc pe spinarea ta. (Vu aversiune.. în timp ce se întoarce. amjost nevoită să vînrl casa p~Srin£ească." (Silindu-se să ia un .. o să spună lumea ca el e tatăl copilului meu. Nina. plecînd de lingă ea."pentru ca. EVANS (uşurat): Dar aşa este.. către directorul companiei Globe. umilit. mă Simţeam aşa de singură acolo. nu mă simt de loc mai bine... să avem cu ce nejiiuta_mai aproape de locul uncfe" îşi aveg""s~lujba... venind la ea — căutind s-o măgulească. (Cu capul plecat... ca o guvernantă cu un copil): Lasă.. Te îngraşi. L-am rugat să nu uite. am vrut!. ce ltrcrii ruşinos!. sa şTo piardă!. mi-e greu să ţin minte.. apoi.) Ce lucru ruşinos.aer mai vioi... acum jî iubese-pe-Ned!....) „Bărbatul acesta e soţul meu.. NINA (cu o milă dispreţuitoare): Da. lasă şi tu acuma. (Se căzneşte să zîmbească. dragostea mea!.. doream să fiu mai aproape de Ned.. EVANS: Sper că mi se va da imediat de lucru... de parcă tot ce fac o dezgustă!.) NINA (aspru): Te rog....) Sper că Ned are să-mi aducă scrisoarea făgăduită. amărît): „In ultimul timp se răsteşte la mine în orice ocazie. cred că-ţi va aduce scrisoarea.) Nu-i aşa.

(Se îndreaptă spre uşa din fund. pentru a-şi ascunde stînjeneala): Ei.. Da. pe care Darrell i-o apucă mecanic. NINA (nepâsâtoare): S-ar putea să vină şi fără . Ned? (îi întinde mina. Nici nu te vedeam. EVANS (se înroşeşte simţindu-se vinovat — căutînd să ia un ton convingător): Poţi fi sigur de asta! (Apoi." (Slujnica a răspuns soneriei şi a deschis uşa de afară. lasă! Mi-ar .ne spună dacă vine sau nu pe aici.) Ca să nu uit. Sam.) „Charlie.) „In prima clipă mi-a fost ruşine pentru el că prea face pe prostul în faţa iubitului meu. (Gîndindu-se. înainte de a se mai putea stăpîni): Stai.. Ned Darrell apare din fund.) DARRELL (încerctnd să treacă peste stînjeneala lui plină de vinovăţie): Bună dimineaţa.. şi ochii au o expresie de amărăciune şi pizmă.. umblînd în buzunarul hainei. Mă duc să-l întîmpîn. nu fii prost! EVANS (stă locului — se bîlbîie.) NINA (uitîndu-l pe Evans.) DARRELL (vine de-a dreptul către ea): Nina! (Apoi. nici nu ştii cît îţi sînt de recunoscător ! DARRELL (brusc. E aproape sigur că se poate face ceva.. Am vorbit ieri la telefon cu Appleby. se opreşte scurt.a... E îmbătrînitHa faţă. bătrînul şi dragulCharlie!." EVANS: Par*ă_aud_automobilul lui Ned.. dar în clipa următoare ceva urîcios m-a împins să-l las s-o facă!.. Dar probabil e încă prea obsedat de moartea mamei sale ca să ne poată scrie. văzîndu-l pe Evans. se ridică şi parcă ar voi să-l primească pe Darrell în braţele ei — cu dragoste): Ned! EVANS (afectuos şi recunoscător): Ce faci.) ~~NTNA (scurt. se mai osteni să scrie. cu simţul vinovăţiei.) Dragă Ned.... Dar cînd o vede pe Nina totul se preschimbă în dorinţă şi bucurie. dar va trebui să pui umărul la treabă ca să-i fii pe plac. recunoscâtor şi umil. (cu un aer de superioritate pe care nu şi-o poate stăpîni). nedumerit): Ce-i — ce s-a întîmplat? NINA (stăpînindu-se — dar încă iritată): Nu mă lua în seamă. S-a oprit.. iată scrisoarea. l-am uitat şi pe el!.. (Repede... Sînt nervoasă. (Vag — mirată. Gura.

iubitul meu.sînt fericit!. DARRELL (gîndin"du-se. jur!. nu vui iubi!... exultînd — pentru sine): „Mă iubeşte!. de ce nu mă săruţi?" (Rugătoare. simt că acumnu mă iubeşte!... te rog! DARRELL (străduindu-se să fie stăpîn pe sine — rece): Nu sînt morocănos.. DARRELL: Ştii ce vreau să spun. ce mai aşteaptă?.dii." (Căutînd să fie firească. cu amărăciune): „Cîteodată..r. nu!... fleacuri sentimentale.. ce bine-ar fi dacă Sam n-ar avea încredere în mine!." NINA (gîndindu-se.) îmi pare rău. (Apoi. pe un ton de acuzare): Cpjn_.ftoţj sĂvLtTateziJj JialuL-ăsLa-iLMă faci să mă simt — ca un porc! NINA (înroşindu-se pentru că se simte vinovată — pro-testînd): Cum adică? (Apoi... Ned... dar e stupid să te simţi vinovat.. trecîndu-şi mîna peste faţă — încercînd să ia un aer demn.. L-a uitat pe Gordon!. da. umilitoare.. nu mai sînt bun de nimic!..pp." NINA (gîndindu-se pătimaşă.. şi el care are încredere absolută în mine!.) N-am să mai calc pe aici! NINA (cu un ţipăt de durere): Ned! DARRELL (la început..) DARRELL (de îndată ce îşi dă seama că nu mai poate fi auzit — întorcîndu-se spre Nina.u-l pe un ton tăios): Mai bine te-ai duce să te razi — nu crezi — dacă ai de gînd să pleci în oraş! EVANS (vinovat... i-aşa de aspru!... oareTeu o TuBesc?. totul se va sfîrşi cu bine pentru Sam.. preocupat): A.) Hm!. mă gîndesc ce-ar însemnarpenlru SamîTTTşi la .. (Aceste cuvinte le-a spus lui Darrell.. Nu vreau să fiu acră. nu fii morocănos cu mine. Nina.. înspăimîntată): „De ce nu mă ia în braţe?. Uitasem.. dacă n-ar fi fost ea. de ce nu-i spune că e însărcinată?. mi-aş fi păstrat liniştea sufletească.) In ultimul timp uită mereu să se radă. NINA (uitîndu-se dispr('ţininnre h fy">-w. ai dreptate.) „Ce mincinos nemernic'am ajuns!.părea tare bine..... Evans pleacă grăbit.'?1 aproape cu "3_rp.... privindu-l): „O. Te rog să mă scuzi.. Nina! (Pleacă de lingă • ea — gîndindu-se cu amărăciune.. prin fund. o.. (Indignat. o urăsc chiar!..) Ned. inconsecventă. Dar trebuie să admiţi şi tu că 94 scenele acestea în trei sînt.T"nu pot!. cel puţin... dar Sam îmi calcă pe nervi.. scopul scuză mijloacele!.. nerăbdător.nd...

. Ned....7"nu poate .. intre nădejde şi teamă): „La ce s-o fi gîndind. goliciunea ei!. sînt medicul ei. iubitul meu!.'n-o pot "iubii. fii obiectiv!. chinuit.... a cîştigat!. (Se prăvale pe scaunul de Ungă masa din stingă. Sam!.. mi-ai spus-o! Ţi-ai mărturisit-o şi ţie.. Mina ei o strînge pe a lui.... tu. frenetic): Nina! Frumoasa mea! NINA (triumfătoare.) NINA (fără să-l piardă din ochi — cu o puternică dorinţă îndindu&XTe__iabescl. O.vr dar n-o iubesc 1.. iS-ai făcut aşa de fericită! (Se aude soneria de la intrare. ducă-se la dracu.. Darrell o aude. şi al lui Sam.. nu-i aşa? Spune-mi că mă iubeşti. a profitat de dorinţ'STnreH+.. (OJapucă de mină ca şi cum i-ar lua pulsul...) „I-am spus c-o iubesc. ia-mă!..) 95 ■ DARRELL (buimac): E cineva — la uşă..." (Din ifbu~.Gîndindu-se.cariera mea!.." DARRELL (luptlndu-se cusine~ ." MW A (chinuită..... El se fereşte.. şi ea se ridică..... printre sărutări): Mă iubeşti. cuprinsa de dor....) Ned! DARRELL (luînd cel mai profesional aer posibil — se apropie de ea): Cum te simţi astăzi? Parcă' ai puţină temperatură. cu patimă): Ned! Te iubesc! Nu mai pot ascundeHVujnai vreau! Te iubesc. cînd îi ating pielea!. indreptindu-se spre canapeaua din dreapta. ce mă Wor eu pentru alţii?!.. nu-mi jasă de ă i !" „j nimic pe lume decît dejine Sam poate să şi moară!. asta-i tot şi nimic mai mult!.gîndinc[u~-se): „Doamne Ususe Hristoase!.. cobai ce eşti!. o.... Ned! DARRELL (pătimaş): Da! D_aJ NINA (cu un strigăt de triumf): Mulţumesc lui Dumnezeu! în sfârşit. pupă amiezele acelea în braţele ei! ce fericire!. le-am prescris un copil.... Instinctiv. Se smulge de lingă Nina." NINA (izbucnind. Caută să-l privească drept în faţă. Parcă a trecut un curent electric prin el. Ned! " DARRELL (deodată o ia în braţe şi o sărută.. întorcînd oarecum capul. se luptă cu dragostea.

. întipărită pe chip... Umerii îi sîntjgîrboviţi. ca şi cum ar fi încă prea copleşit ca să înţeleagă limpede ce i s-a întlmplat. Charlie.....) Bieînj_ Charlie.. furioasă şi revoltată. Noi te aşteptam. dînd-o puţin la o parte — indignat.?' (Violent.. tatăl meu.. (Apoi. vine la noi fără să dea de veste?.'. răvăşit şi cu tristeţea omului singur.. Nina..) Ba da. dar nici nu-mi pare rău.. fiinţă netrebnică şi laşă!. păşeşte încet şi ţeapăn'ca un om în transă — îmbrăcat impecabil în mare doliu. toată făptura e parcă zdrobită.) NţuJNjna! îţi şpUn.. ■aproape zbierînd la ea.. în culmea fericirii..) Bietul Chaclie!. faţa i se schimonoseşte într-o mască urîtă a suferinţei — cu ochii în lacrimi.." (Apoi. Charlie. nu-mi pare bine c-a •96 murit. Ştiu că nu se face — dar — mă aflu într-o stare aşa de groaznică de cînd mama... NINA (conducîndu-l la scaunul din centrii — duioasă): Ştiu... gîndindu-se): „Bătrînul . (Gîndindu-se — plictisită.. era aşa de legat de fustele ei. iarăşi. apare negru. cu capul pe umărul ei.) Bătrînul nebun!. şoptind triumfătoare..... dar cu superioritate — încercînd să-l liniştească. cu bunăvoinţă.p"une~stăpinire peVîaţa mea!..) Tu. Ned! Ba da! DARRELL (cu încapăţînare): NuTTrtTfe iubesc! (Usa de la intrare a fost deschisă. E palid şi tras la faţă. îşi înalţă capul. (Tremură. (Apoi.... (S-a apropiat de dlnsul şi l-a cuprins cu braţele. Nina — cît e de groaznic! — e îngrozitor!. revenindu-şi — dispreţuitoare. mama lui mă ura.. bătrînul meu_Charlie! MARSDEN (cuvintele şi tonul l-au atins în amorul propriu.. se ridică şi se duce de-a dreptul la el): Nici nu poate fi vorba de aşa ceva.. ce pot spune?. Ochii au o căutătură buimacă. pare că nu-şi dă seama de prezenţa lui Darrell..) NINA (participînd imediat la suferinţa lui.) „Vai de mine.) MARSDEN (zdrobit): Nici nu-ţi poţi da seama. nu-i decît Gharlie!." MARSDEN (căutînd să schiţeze un zîmbet.„Negru... (Cu o urmă de dispreţ. Marsden apare în fund. moarte. se arată intre mine şi fericire'.. care trezeşte milă): Bună ziua.. El nu se mai stăpîneşte şi plînge. ce-nseamnă asta.) NINA (gîndindu-se — cuprinsă de o panică superstiţioasă): . fără să vrea. La început. nu_te iubesc I NINA (In timp ce servitoarea s-a dus la uşa de la intrare): Sst! (Apoi.

•.. Gîndindu-se bănuitor — într-o agitaţie morbidă): „Darrell!.." MARSREÎf-7priveşte ţintă. şi puritatea!.) Vreau — vreau să spun — că îmi pare rău nu-i — o expresie — potrivită._ ffKWR. nu? NINA (îngrijorată): Stai jos. tu mă iubeşti !. Mă simt bine... mecanic.. în încăperea asta numai desfrînare. îl consolează în chip convenţional. tristeţea primăverii.. bătîndu-l pe umeri.." (Rece... îşi dă seama de ceea ce a spus — bîlbîindu-se. mă pierd hriiniştea naturii.. Nina se uită peste el la Darrell — triumfătoare--gîndindurse. ca o mînă de i bă ţpg brută. e ceva omenesc şi neobişnuit în odaia asta!. voi. Marsden? (Apoi. Marsden. păroasă.. n-a urît niciodată pe nimeni... dacă înţelegi prin asta o puritate lascivă doar!.. Charlie. roşie. puritatea?!. II 97 batjocoritor.. miros greu şi rînced. un cîine_jjgăriţ_care şi-a pierdut mama?.... muguri verzi pe copaci plăpînzi. suferinţa ei la naştere mîngîind suferinţa mea de moarte.) „Ned. ceva" dezgustător!... (Marsden cade în scaunul din centru... ce naiba sînt eu pentru ea?.) Ce mai faci. şi Nina!..__Nina!..... Partaşa-de-obosit... nu. afară e aprilie. MARSDEN (tresărind. mă simt iarăşi teafăr. crud de nepăsători faţă de pierderea pe care am suferito!...) îmi pare rău.. acum. ce duhoare de viaţă omenească!...WO0'~Jgîndindu-se — răspunzînd privirii ei — în-fruntînd-o): „Nu te iubesc. DARRELL (s-a ridicat de pe scaun — uşurat — gîndindu-se): „Slavă Domnului c-a venit Marsden.meu Charlie!... pofta prinzîndu-mă-n mrejele ei pentru un dolar..) Nu văd nimic de care ţi-ar putea părea rău! (Apoi.... pentru mine nici un pic de dragoste nicăieri!.. doar atît. se uită mirat la el): Darrell! (Cu o subită ostilitate.....şi 7 — O'Neill — Teatru... desfrînare si hohote de rîs scîîiras. sărmana~!nea mamă efă~ăşâ"lTe bună. patimă şi posesiune!.... care-mi rănesc sfioşenia sensibilă!. în camera „..) Mi-e bine.. pe care o simt în beregată. batjocorind singurătatea mea!. mama o ura. ha! da... Iartă-mă că fac astfel de scene... cum amîndoi II privesc surprinşi." (Se apropie de Marsden — cordial.. umedă. Nina şi Darrell revin la locurile lor... Nina. înainte. dragoste şi ură. nu o aproba. cu ochii aceia lucioşi ..

." (Deodată li apucă limbuţia.) Ce?. Şi eu sînt urît! Dar Sam unde-i? NINA (repede): Sus. îl socotea aşa de frumos şi de sprinten... cu trei zile-nainte de a-şi da sfîrşitul. De aceea se şi îngrijea ea aşa de mult. să uit totul!.... n-a fost bolnavă nici măcar o singură zi.. s-o pedepsesc pe Nina?. (îngrozit.. nu... ce om josnic eşti!. dar trebuie s-o pedepsesc în alt chip. să uit!.. rece.. cu ciudă. biata femeie! îţi aminteşti cit de mult ţinea Ia Gordon? Se obişnuise să meargă la meciurile de fotbal cînd juca el. MARSDEN (confuz): Nu face nimic.. aceştia ar fi distrat-o în ultimele-i ceasuri. . cîn-tînd şi dansînd. pe micuţa mea Nina?. acest Darrell în încăperea asta!.. (Se întoarce către Darrell.) Dar medicul la care m-ai trimis şi celălalt pe care l-a adus el nu i-au putut face nimic — absolut nimic! Era acelaşi lucru dacă îi aduceam nişte vraci din Insulele lui Solomon! Cel puţin. ridicind glasul. n-ar crede. Du-te la el... simt dorinţele lorj.. Am fost la pămînt cu banii.) Odaia asta e pricina! N-o pot suferi! E ceva respingător aici! NINA (molcom): Ştiu şi eu că e urîtă... N-am avut încă posibilitatea s-o aranjez mai bine. mama a întrebat de tine..ai italiencei. ca nişte năstu-raşi de pantofi!. totul e aşa de încurcat.. Nina... Charlie? Cînd are să se mărite cu Gordon Şhaw?" li rătăceau minţile. chiar alături de Darrell?. e un prost aşa de încrezător... pe cînd specialiştii dumitale au fost un dezastru! (Deodată cu unsuris batjocoritor şi urîcios. n-au trecut decît două săptămîni de cind ţi-a murit mama!. trebuie să vorbesc!. de ce? eu vreau s-o văd fericită!. pînă cînd..... Ar fi încîntat să te vadă. Nu mă mai recunosc. îîvoi spune!... vara îi plăcea să facă baie şi să se plimbe cu barca. chiar şi după ce împlinise şaizeci de ani... (Cuprins de remuşcări... Totdeauna i-au plăcut trupurile puternice şi sănătoase. unde-i Sam?.) Socot că dumneavoastră medicii sînteţi o adunătură blestemată de mincinoşi ignoranţi şi ipocriţi! NINA (scurt): Charlie! MARSDEN (revenindu-şi — cu un geamăt — ruşinai): Iartă-mă.) Ştii. Era cancer.. o urăsc pe Nina!. trebuie să pun stavilă gîndurilor!... Parcă aş fi trecut prin chinurile iadului! (Pare gata să pllngă — apoi se ridică 98 deodată — furtunos..) Ce gînduri! ........ doctore Darrell. Spunea: „Unde-i Nina Leeds acum. umblînd în fiecare zi mile întregi. să spun ceva!.) Ai avut dreptate. (Apoi. Charlie...

) „Nu trebuie s-o mai privesc. N-o văzusem un timp... nu-i aşa. tre-buiesă găsesc un motiv să plec..) NINA (o pauză bruscă .MARSDEN (vag): Bine.nu-i aşa? (O pauză. trecînd cu vederea aceasta.. (învede-rlndu-şi gelozia.... Are să-i pară rău lui într-o bună zi. şi. te porţi neloial. (Glasul i se îneacă. Nina.. Nu-i scrie niciodată. aşa că moartea ei nu mi-a părut niciodată prea reală.. dar în cazul lui Marsden.. stînjenit. ca şi cum n-a vrut să audă): Imaginaţie romantică! A distrus mai multe vieţi decît toate molimele pămîntului! Alt soi de molimă.. (Apoi.." (Cu un calm provocator.... nu prea-şi iubeşte mama...) Mama mea a murit cînd mă aflam plecat la şcoală.. Incercînd să argumenteze raţional. după cîte am văzut cu ocazia vizitei aceleia acasă la el. Ned! Ce-mi pasă mie de Charlie? Te iubesc! Şi tu mă iubeşti! DARRELL (potrivnic.. tolerant): Lasă-l pe Charlie. pur şL«4fiiplu. e complet descumpănit.) Te porţi fără nici o noimă.. De fapt. oh.. !" (C l (g) . (Iese. apoi se opreşte întristat. i-am făgăduit." DARRELL (stînjenit. ştii binejjoejim.. MARSDEN: Făcea impresia că e singură... aş spune. aşa cum ai făcut odinioară cu Gordon Shaw! NINA (gîndindu-se): .. fă-mi-1 pe Sammy.. Nu cred că mă va înţelege..) Nu pot să-mi amintesc de ea.. după ce ea. fericit!». NINA (cu un surîs care subjugă. să nu mâi revm„_ niciodată. gîndindu-se): „Mama lui Sam!. în ciuda voinţei sale). căutînd un subiect oarecare de conversaţie): Bietul Marsden. aşa cum nu are contractul pentru construirea unei case.... pradă imaginaţiei tale romantice". «Fă-mi fericit băiatul.) Bine. nu vreau!. de ce a trebuit Charlie să-mi aducă din nou aminte de ea?..) Dar.. înţeles ca .. (Se duce spre uşă.jj lucru!. trebuie să fiu fericită!." (Ocoîindu i~prTvirile. silindu-se să ia un ton de tagădă — plictisit): Dar nu te iubesc! Şi nici tu pe mine! Tejasi. E şi ea o formă de boală! 7* 99 (Se ridică brusc. rece.) Gîndindu-se. şi începe să se plimbe prin cameră.) L-am iubit pe Gordon! "DARRELL (enervat. Nina? NINA (stlnjenită): Nu — nu ştiu. j£J. acum!. de data asta. Înţelegerea dintre noi doi nu are nici în clin nici în mînecă cu iubirea. hotărîtă.

.. va să zică recunoaşte.. N-am putut fi atît de impersonal pe cît m-aş-teptam.." (Dispreţuitor. mă crezi nebun? Scoate-ţi asta din minte.. e" destul cTe~-greu acum!. cît mai repede! Nu m"ă voi căsători cu nimeni — .. Dar trebuie să se isprăvească odată! Aşa nu mai poate merge! 100 | BIBLIOTECA MUNICIPAL* ~CLLJ1 NINA (implacabilă): Acum. nu-i aşa? DARRELL (bîlbîindu-se): Bine — bine — să zicem că ăsta a fost motivul — şi că atunci a fost bine venit.ar.dragostea să nujntervină între noi. dar mă apasă conştiinţa! încep"sifcred că încercînd să ne-ajutăm unul pe altul. numai dragostea ta mă poate face fericită! SanTiJTreKne r"lIîvbrpFe~ca să mă pot" căsători cu tine. s-ar duce de rîpă viaţa noastră!.. să mă acapareze!... trebuie so rup cu "ea!.) „Trebuie_ să revină cu picioarele pe pămînt!. Şi n-a intervenit. orice„ai spune__ţu.) Ascultă! O să ai copilul pe care l-ai dorit.. dragul de el!. Ned." NINA (gîndindu-se cu duioşie): „îi las lui orgoliul de a da toată vina pe mine!... stăpînă pe sine. âîndindu-se.. nu? NINA (implacabilă): Copilul meu îsi__doreşte tatăl! DARRELL (venind puţin înspre ea — disperat): Dar eşti nebună! îl uiţi pe SamJ Poate că e o prostie. ce... să-mi ruinez cariera!...) Şi mă doreşti încă. ne-am făcut mai mult rău decit bine! NINA: Şi tu ai încercat să mă ajuţi. încurcătura vine dintr-o primejdioasă atracţie fizică. Ea-l urmăreşte cu privirea... mereu te-am dorit fiziceşte... Se plimbă în lung şi-n lat. El se întoarce pe călcîie ca s-o înfrunte — supărat. primesc bucuroasă[777' ' AKR n7~(eh~en)aT)7~TJeslgurŢTmî~dd\i seama că şi eu sînt vinovat.) Să ne căsătorim? D. nu-i aşa. dar să mai continui!.. Ned? DARRELL (rămînînd cu spatele la ea— brutal): Nu! Episodul acesta s-a terminat! (Nina rîde uşor. (O pauză. asta era esenţialul. De cînd te-am întîlnit prima dată..." (Ispititoare. tocmai asta!. să ne căsătorim!. ']'i-d~nrăTtnmescaetinT: " NÎNA ~(zîniFină'cu duioşie — gîndindu-se): „Oh.. DARRELL (gîndindu-se bănuitor): „Asta e!..

pentru Dumnezeu! Sîntem absolut nepotriviţi unul pentru altul! Nu-ţi admir caracterul! Nu te respecşt! Cunosc prea rrmlt_d_ffl"trecutul lAuXŢApoi. Drept cine mă iei? NINA (neabătută): Tu eşti iubitul meu! Restul nu are nici o importanţă.) De astă dată însă mă voi gjndi_ la propria-mi fericire — aSică laTîne"— şi la cbpilul nostru! E deajuns de gîndit pentru o biată fiinţă. DARRELL (la primul sunet al vocii lui Evans îşi trage mina din mîna ." Şi eu am să fiu fericită! Am pierdut pînă acum totul în viaţă pentru că nu am avut curajul să cuceresc fericirea — şi i-am făcut să sufere pe toţi cei din jurul meu.absolut cu nimeni! (Cum ea continuă să-l privească cu nestrămutată hotărîre. bine.) Fii înţelegătoare. Ni&a-l~ NINA (cu hotărîre în glas): I-am dat lui Sam îndeajuns din viaţa mea! Şi nu l-am făcut de loc mai fericit. mi-amintesc ce mi-a spus mama lui Sam.. Da. Pauză. cum se simte pacienta? Cred că-i mult mai bine. rugător.. atingerea pielii ei catifelate! după amiezile acetea+.Iaci cu Şam ?~S|~diyorţezi de el ? Ai uitat tot ce ţi-aspus mama_JuJi_Vrei să-mi arăţi că eşti în stare să-l TăcTca de bună voie. Mi-a spus: ." .. cu o nuanţă de uimire — pornind parcă dintr-un impuls mai puternic decît voinţa.—(Cu~~o voce stranie. Şi crezi că eu voi.".) EVANS (firesc — prefăcindu-se că e sigur pe sine): Ei.T"Doamr 77âro~fosF2eficit!.A fi fericit. dar înţelege greşit tllcul acestei atitudini. E cu neputinţă. (Bună şi mîngîietoare. 0 fiinţă nu poate ţine seama de alta. iată calea cea mai la îndemînă spre a putea cunoaşte ce e binele..) DARRELL (sîndijidu $ 4asjdnutXi tSMl xM. riu-Taşa.. indignat.. dragul'meu? (SeTidicâ şi-l apuca de mină. Cw'minăTceăJaltâ îl trage uşurel. Sjngurul Jucru cert esţe__pfi n ihi 101 DARRELL (uluit)\ (Un zgomot pe sală şi Evans intră pe uşa din fund. doctore. roată.. fericirea (ll fţt) în ochi'i ei.) JDa. pînă ce nu mai are încotro. nu-i aşa? Cu toate că nu vrea să recunoască. trebuie s-o privească în ochi. Nu foloseşte la nimic să te gîndeşti la ceilalţi. li surprinde mină In mină. cîtuşi de puţin! Aşa că unde-i binele? Şi la urma urmelor ştim noi că socotind copilul nostru al său va fi mai fericit? Nu putem şti! Totul — doar presupuneri.) Şîjîpoi ce ...

(Cu'tîlc. afurisită treabă!.. aveţi de discutat cu mine? Sau e vorba de un secret? DARRELL (stăpînindu-şi pornirea de a pufni într-un rîs isteric): Un secret? Da. se depărtează de dînsa brusc şi conştient): Da. eu..) Ce-a vrut să spună Nina adineaori. ea a spus.) „Trebuie să plec !... cît mai e timp!. şefule.) Avem de discutat după masă o mulţime de lucruri cu tine. niciodată n-am să uit!. după masă. ca ale unui evadat încolţit.) EVANS (într-o doară.. Mult mai bine. şi eu mă port astfel. bineînţeles.... Sam — nu-i aşa.. (Gîndindu-se disperat.. (Mai disperat.. rămîi! NINA (gîndindu-se): „Trebuie să rămînă!....Nineija de pe un jăratec — ocolind privirea lui EPans..) (Gîndindu-se... vrînd să lege o conversaţie): L-am convins pe Charlie să se odihnească sus. Nina iese prin dreapta.....) Nu.. e ca vai de capul lui! (Apoi... Rămîi cu noi... Gîndurile-i sînt amare şi disperate.... îmi va ruina cariera!. Ned? (Darrell nu răspunde. doctorul!... să-l omoare. trebuie!. vezi bine că-i vorbade-un secret! (Se trtnteşte pe scaunul din stingă.. pe Gordon îl iubeşte!.... ca şi cum n-ar avea destule!... dar nu pot!. sînt prins în .. asta mă va nenoroci!.) „De ce se fereşte "de mine?...) „Groaznic!..) Rămîne....... cred că-i mai bine să.. încercînd să-l privească în ochi pe Darrell." NINA (naturală): Trebuie să văd de masă. îl voi distruge. ţinînd faţa pieziş. va vedea ea!... adică.. minte!. retrăginduse. nu-mi voi ierta niciodată!. discutăm. EVANS: Bravo ! (O bate pe Nina pe spate. asta nu!.. Ea se fereşte.. trupul ei este o capcană !. Bietul băiat. totuşi. să mă prindă în mrejele ei!.. adică. (începe să se supere. se va mărita cu mine!.) Trebuie să pun capăt odată!... care se uită în altă parte... ca apoi să fie la fel de crudă cu mine... aşa cum este acum cu el!.. apoi... amărît.. născut sub povara unui blestem!... Sam mă crede omul cel mai cumsecade de pe lume. iar__după pjînz jjjomSftujie lui Şam.. parcă văd cum se 102 sfîrşeşte!. Doar cît am atins-o!. Ned? DARRELL (luptîndu-se — mişcat): Nu. vrea să-i spună." (Sigură........ zîmbitoare!.. mă iubeşte?. hai." EVANS: Rămîi. Încrederea lui dispare într-o clipă.

. Sam..... biata Nina!. cum Evans a încremenit.. Nu pot rămîne la masă...) Şi acum trebuie să fug. Peste cîteva zile mă îmbarc pentru Europa. Astăzi. îi vin eu de haccuSam!.. — mă duc să studiez a nnjfbJjmp dp im an samşa n.. ştiu ce trebuie să fac!. (îi ia mîna şi i-o bate cu bunăvoinţă. ochii ei pătrund în ai mei. s-o uit muncind!..) .. am o grămadă de lucruri pe cap.pva.. Ned? DARRELL (bătîndu-l pe spate — cu o ciudată jovialitate): Vei fi tată... Te voi revedea peste un an... Sam! (Se întoarce şi se duce spre uşă.. şi Sam va fi fericit!. (Apoi bucuros. cind va afla că i-am spus.. Nu ne mai putem vedea.. intrigat — în şoaptă." (Se întoarce brusc către Evans. Plec din oraş.. asta o va opri!. să-i vorbesc de copil!.. am să-mi ascund planul pînă ce va porni vaporul. îmi pierd voinţa!.... cu toate că Nina va fi furioasă pe mine.capcană!. va avea copilul!. dar va uita!. venisem să-mi iau rămas bun. La revedere.. mă iubeşte !. va fi fericită!. varămînea cil el!.....) Şi acum să-ţi destăinuiesc secretul nostru! O să te facă foarte fericit. urîciosule... care l-a privit ţintă.) Pleacă odată!. (şi mai bucuros) — dar sînt destul de egoist şi de aceea doresc să te văd fericit înainte de plecarea mea! EVANS (necutezînd să creadă ceea ce speră — bllbîin-du-se): Da — dar ce este. N-am spus încă nimănui.. să studiez!..) Ascultă-mă Sam.. la nişte prieteni. EVANS (surprins): Te îmbarci pentru Europa? DARRELL (foarte grăbit): Da.. nu!... pe amîndoi! — fericiţi prin copilul vostru! Nu uita să-i spui..undeva!. în Europa!. 103 Darrell continuă să vorbească într-un suflet.. Ai stofă în tine! Cînd mă voi înapoia sper să te găsesc pe culmile succesului! Şi spune-i Ninei că aştept să vă găsesc pe amîndoi fericiţi cu copilul vostru — spune-i. N-am timp.. Sam! Ştiu cît de mult ai dorit lucrul acesta. n-o să mă prostească în aşa hal!. sau ştiu eu? Ninei i-am spus la revedere. zgîindu-se la el într-o supremă satisfacţie.. îşi va da seama că nu mai e nici o nădejde. De aceea ţi-} spun. (Furios.. am să plec ...) Pentru Dumnezeu.) Noroc! Acum pune-te pe lucru.. afurisit lucru!.. Păstra surpriza la timpul ei. ăsta-i secretul! (Apoi. îmi atinge mîna. aha.. îmi pare rău!. unde rămîn pînă mă voi îmbarca. Gîndindu-se — pe cînd pleacă... (într-o stare de ciudată exaltare. să nu mai poată ajunge la mine!.

îţi mulţumesc !" (Nina apare. Mi-a spus că n-o să ne mai vedem. (Deodată îngenunchează. Nina. scumpo! (O sărută iarăşi. cu încredere.. din bucătărie.) O. El sare şi o ia în braţe..„Am făcut-o.) „Du-te.. abia avînd puterea de a-l da puţin la o parte — gîndindu-se): „Ce-i cu el?. acumjmă iubeşte!.) (Gîndindu-se. Doamne. O clipă mai tîrziu se aude motorul automobilului său.. NINA: Pentru un an! Trebuie să-l găsesc.) NINA (bîlbîindu-se): Ned ţi-a spus — ce ţi-a spus? EVANS (drăgăstos): C-o s-avem un copil.) „De ce m-ajnjnjJ£âijiejnin£..?. Nu putea rămîne.. chinuită.. a înnebunit?. Nu! Mă duc la el chiar în momentul ăsta! (Dă să plece...) Sam! Ce-ai păţit. te iubesc aşa de mult!_Acum ştiu că mă iubeşţil N-o să-mi mai fie teamă de nimic ~cTe:acum încolo! NINA (înspăimîntată.... onorabil!. 104 EVANS: A plecat. şi o sărută. deodată. du-te la el!.) Ned! Unde-i Ned? EVANS: A plecat chiar acum. Are atîtea de făcut înainte de îmbarcare. găseşte-l. fericit.) Da' ai să-i spui ceva important. fără şir.) EVANS (priveşte ţintă după el în aceeaşi stare de fericită stupefacţie — şoptind): Iţi mulţumesc." (Iese.. la studii. apoi zgomotul se pierde." EVANS: Nu cred că mai poţi da de el. spre'uşă." (Istovită. că pleacă din oraş la nişte prieteni unde rămîne pînă la îmbarcare. cam aşa ceva. clătinîndu-se. Nina? Poate că totuşi voi reuşi să-l găsesc..... (Apoi...... (Binevoitor. NINA (năucită): A plecat? Cheamă-l înapoi! Masa-i gata. iubitul meu!. Nina? NINA: Ţi-a spus că noi — noi doi — că tu ai să fii tată?. sînt liber!. NINAT S'e îmbarcă? EVANS: Nu ţi-a spus că pleacă în Europa? Pleacă pentru un an. .) Nina. nua inhit tot timpul re nrost-am lost!. scumpa mea! Nu fii supărată pe el! De ce te-ai ascuns de mine? Nu ştiai ce fericit aş fi fost.. Ned! (Gîndindu-se. vâzîndu-l în genunchi. depârtîndu-se de el — furioasă... Sam? EVANS (drăgăstos): Ned mi-a spus — secretul — şi sînt atit de fericit.. Se opreşte uimită.

îi vcuspune lui Şam că a minţit!.. NINA (sălbatecă): O.. bietul băieţaş!. Plînglnd.." (îi ia capul şi i-l apropie de piept.. uite ce mutră a Tăcut 1.. a plecat pentru totdeaunaTTrrira şi liordon lT7. ba da.. EVANS (imediat iarăşi pe culmi — drăgăstos): De ce? Nu vrei să fiu şi eu fericit. (îşi înnăbuşă un hohot de rîs isteric. tu — vreau să spun că tu.. frenetic. fă gări n i In i—Sam—căJ—*t©i—iubi dacă-l omoară f...) Fetiţa mea! Draga mea! (Gîndindu-se... bietul Sammy!. n-am nimic important — nimic nu e important — ha — (îşi înnăbuşă alt hohot de rîs— apoi gata să leşine.) „Slăbiciunea asta provine chiar din starea ei. El o freacă la încheietura mîinilor... ca un laş!... o~îl urăsc!. nu poate!. Mamă-DumnezeuJe. pp Şam' să-l ucjdăL..... ba da! Da.. îljyoi face pe__Şain_şăJ[.. da. straniu.voi. dar nu se întinde. sînt! Nimeni nu mă poate împiedica! Dar tu. _îi. Nina? NINA: Ba da. (Gîndindu-se.. (Gîndindu-se.. un mincinos!... nu cred. ca un mişel..) Sam! Ajută-mă! EVANS (se repede la ea. (Ea se aşazâ pe canapea.) „Copil mic ce eşti!.. oh... O..) Nu... nu ca Gordon!.? 105 NINA (pe acelaşi ton): Ned te-a minţit! EVANS (bîlbîindu-se): TtnnT Tiu eşti pe cale să ai un copil?.) Vreau să spun că tu nu trebuia încă să ştii... a plecat!..) „Nu-i pot spune!. lasă'-mă rogu-te să-Jurase !"... (Gîndindu-se... fără ajutorul lui Ned!. Priveşte ţintă înainte. crede că m-a legat de Sam pe veciei.. o susţine..) N-admit una ca asta!. probabil că a pus la cale totul dinainte!. Sammy.. Sammy. încetişor.... nu pot!.. nu. chinuită. nu pot.. băieţa-şule!.. şi de copilul lui!.. noi naştem .NINA (zăpăcită şi abia ţinîndu-se pe picioare): Nu... ducind-o pînă la canapeaua din dreapta): Draga mea! Stai întinsă şi odihneşte-te. jabilînd....jicaălS ' îl vni facp." * (-Deodată se întoarce către Sam — sălbatecă.. bietul băieţaş!." NINA (gîndindu-se — pradă chinurilor): „Ned nu mă iubeşte!. inceplnd să plingă.) Te-a minţit! EVANS (lăsîndu-i mîna — înspăimîntat — bîlbîindu-se): Cum? Vrei să spui că Ned a minţit în privinţa. nu.. probabil că avea ceva în minte astăzi cînd mi-a spus că mă iubeşte!..

.." (Duios. vom avea un copil.. pierdute pentru mine de-a pururi!. celor pentru care fusese înjghebat. Nina.. (Cu gingăşie. nu-i copilul luj Sam_L„ e al meutTTTăTci!.... din nmi! . Camera a suferit schimbări însemnate. a. Nina priveşte peste capul lui.. Totul a căpătat un aer semeţ de prosperitate modestă.. Ţi-o spun. nu-i aşa? NINA (zdrobită): Am să încerc să te facJ. Mi-am dat seama că niciodată n-ai să mă iubeşti cu adevărat fără un copil între noi. pierdute!.. brusc. înapoi..arjcjLL. Căutam numai să mă conving pe mine însumi.. M-a rugat să-ţi spun asta. Nina.. după amiezi!.) De acum încolo am să te fac fericită. simt că voi fi în stare." Cortina PARTEA A DOUA ACTUL VI DECORUL: Acelaşi ca în actul precedent — seara. cineva mă striga astfel... cam după un an şi ceva. Dar acum e altceva.. sînt sigur. Sammy.... ca un adolescent. respirînd în devenirea ce-o visez şi respirînd visul meu iarăşi.. chinuită. ftimiriim tră106 i&gţcum se mişcă în viaţa mea!.. Pare îmbătrînită. Dumnezeu e Mamă!... în sfîrşit... în momentul în care Ned mi-a dat vestea. Mulţumeam lui Dumnezeu — pentru copilul nostru! NINA (tremurînd): Sammy! Bietul meu băiat! EVANS: Ned a spus că se aşteaptă să ne găsească pe amîndoi fericiţi prin copilul nostru — cînd se va întoarce.) (Gîndindu-se ca şi cum ar repeta cuvintele unui glas lăuntric.băieţei!. nu se cade să-i facem să-şi piardă minţile şi să-i ucidem!.... De aceea m-ai găsit în genunchi cînd ai venit. mama.. Nina. dar atunci doar mă lăudam." EVANS (gindindu-se): „Pînă acum nu mi-a spus niciodată Sammy.) „Nu-i copilul lui Ned!. dar — de acum încolo totul o să meargă bine! Ştiu c-am mai spus asta şi înainte. îndată după cină — pe la ora opt ..) O. al vieţii. în devenire!.. Vei fi fericită de acum încolo. Domneşte atmosfera tihnită a unui cămin care abia acum parcă aparţine.. (El o sărută. minunate după amiezi de iubire cu tine. da. s-a petrecut ceva în mine! Nu pot să-ţi explic. (Apoi. Nina. cum viaţa-mi se mişcă in copilul meu!.. apoi îşi ascunde capul la pieptul ei. adineaori. iubitul meu!.) Fiindcă.

..urmăreşte titlurile şi citeşte ici... cu o carte in mînă. care se stinge într-un fel de resemnare înrădăcinată... Chipul lui exprimă o tristeţe profundă. lucrurile merg aşa de ciudat pe lumea asta!.. S-a maturizat şi şi-a găsit rostul pe lume... micul Gordon.... copilul sigur nu-i seamănă de loc.. Ned_ spunea_că_..rînit.. dacă l-ar fi iubit cu adevărat pe Darrell. vrînd să lase impresia că-l preocupă.vede h_mfi_£ă_a_mai îrnhăt. Mai izbitor.. are nevoie de mult aer curat.. şi apoi trebuia să nască pruncul lui Sam.. a devenit alt om în ultimul an.seara. cred că e totul în ordine.. Părul e cărunt. dar se desluşeşte şi o expresie de mulţumire şi de calm în care trăieşte în prezent... Nina i-ar fi cerut lui Sam să divorţeze.. răsfoind un ziar.. ce mîndră am fost că i-am putut scrie. cîte un articol..... îmi cere sfatul pentru orişice.. ceva din ochii lui. colo. S-a mai îngrăşat.. oh.. Nina-se află pe scaunul din centru.. în care se citeau îngrijorarea şi acel complex vădit de inferioritate. 108 NINA (gindindu-se): „Mă întreb dacă n-o fi curent in camera copilului... Evans e complet alt om. simt că-s bună.. urmele suferinţelor din trecut i s-au întipărit pe faţă. el mi-a dat acest copil. i-am scris şi manrei lui că l-am făcut fericit... mai bine că na scris.himhat rpnlt. Se ... Pare foarte sănătos. Darrell. şi bine dispus. ori poate imaginaţia mea romantică... .. dar îl iert. ce absurditate!.. e evident că nu l-a iubit. Evans sade la masa din stînga... dar aruncînd ocheade admirative spre Evans şi Nina... cit m Taeut să sufăr!. Sam e un tată aşa debun. Marsden... încă.... i-am ajutat şi eu.) MARSDEN (gîndindu-se): „Ce schimbare!. acum îl respect cu adevărajL nu-mi mai e scîrbăjyiidL jse sîrnte fericit alături de inimi... mai bine să închid fereastra.. toate spre mai bine... îmi aminteşte de Gordon. împletind o jacheţică de copil. Şi lVina_s-a sr. de ce-a fugit Darrell?. am fost sigur că era amantul ei.." (Zîmbeşte ciudat... dar mă aflam într-o stare bolnăvicioasă. Nu mai are privirea rătăcită de odinioară...... ultima dată cînd am fost aici aerul era otrăvit. toţi spurL_cji-i leit Sam.. într-un costum de tvveed închis. Marsden a îmbătrînit mult.. pe canapeaua din dreapta.. dar de ce nu ne-a scris niciodată?.... de hotărîre îndreptată către scopuri pe care este sigur că le poate atinge..... este aerul de statornicie şi hotărîre ce-l are.. E îmbrăcat fără cusur. . nu mă simt de loc o fiinţă rea..

o să mă uite cititorii!.. acum pricep totul.. şi sînt singur cuc!.. de ce să nu încerc?.. un cămin tihnit... aşa se parvine. în tot cazul..... puţin succes.... (întristat... aşa trebuie să fie!.." EVANS (se uită la Marsăen pe furiş.. fără să sufăr!.. încă nu-mi vine să cred în acest om de afaceri atît de sigur pe sine. mulţumesc lui Dumnezeu!. dar lasă-rnă să-mi amintesc. fluşturatic.. în scurtă vreme ţara asta va trece prin cea mai mare criză economică din cîte s-au văzut — dacă n-o fi aşa să nu-mi spui pe nume.... îmi recapăt liniştea...." EVANS (întorcind pagina ziarului): Iţi spun eu.. acum e mai aspru. fără amintiri tragice.. (Mulţumit.. papagal bun.. o are pe Nina... mă întreb ce mi-ar răspunde dacă i-aş propune să mă finanţeze....." MARSDEN (privindu-l pe Sam şi minunindu-se): „Ce mult s-a schimbat Sam!.. şi el Iasă să-i putrezească banii în acţiuni de Stat.. fără doar şi poate... trebuie să recunosc... fără griji.) Trebuie să mă apuc iarăşi de lucru!...) . arfi un tovarăş uşor de manevrat.. (Cu o milă dispreţuitoare.. Nina.. are să izbutească".. oamenii ca el moştenesc pământul.... era grăbit... totdeauna s-a arătat prietenos faţă de mine. totuşi.. mamă!..... părea disperat. (Cuprins de remuşcări... nu-mi pasă de el.. dar mi-a fost milă cînd l-am întîlnit la Mtinchen....... n-am putut-o uita pe mama. Şi e fericiţi.. (Iritat.... NINA (minară ca o mamă şi amuzată — glndindu-se): „Dragul meu Sam.. aşa că l-a îndepărtat.... eu n-am nimic..) Evadarea mea a izbutit la fel ca şi a lui.) Nu. m-a urmărit prin toate oraşele Europei.. le-a cerut bani mulţi şi i-au dat fără nici o şovăire.... (Compătimindu-se. îl preferam cum era înainte. nu vreau să uit.meu 1 ■..) Da.... peste ziar): „Mama Iui Charlie trebuie să-i fi strîns vreo jumătate de milion.... Sammy? 109 I EVANS (hotărît): Aa. puţină spoială.. un copil drăguţ.... dar ce muncă de rob !.. încep să uit.." dar mai sensibil.... NINA (foarte serioasă): Crezi. sînt sigur. chiar ieri mi-a venit un subiect în minte. aveau dreptate. o. ca şi cum ne-am putea lepăda de amintiri!..) Bietul Darrell!.dragostea lui Darrell trebuie să-i fi părut o trădare.. pentru mine şi__CQpiluI-... a dovedit-o...'cu adevărat fericit!... le era frică să nu-l piardă. n-am scris un rînd anul acesta!.

Am să-ţi aleg o soţie — care garantat o să-ţi placă. nici nu-şi închipuie că pentru mine contează şi atracţia fizică!.. Charlie.." (Caustic. nici situaţie.. chiar n-ai ştiut? (Dar Evans s-a apucat iarăşi să citească ziarul. dar căutînd să o necăjească): Tu ju fost singura mea' dragoste adevărată.. dacă eu sînt vinovata..... va fi foarte bucuroasă. şi pentru .) (Gîndindu-se — supărat. văzind că e într-adevăr supărat): Păi. ce groaznic de mult îmi lipseşte!. te asigur. o matroană robustă şi blîndă..) „îmi alege o femeie bătrînă !. Charlie. nici pricepere — mare mirare dac-o fi fost fericită cu el... admirabilă bucătăreasă şi gospodină.. Mama n-a putut uita niciodată amărăciunea pricinuită de căsătoria Janei. Cît priveşte împărţirea averii cu ea sînt legat de mîini şi de picioare..Dac-ar trăi mama!.. dacă nu mă simt bine acasă nu pot lucra. atunci cînd mie mi-aiTdat papucii ca să-l iei pe Sam! EVANS (a auzit ultimele cuvinte — glumind): Vai de mine! Ce-i asta.... Intr-un fel.) „Şi prostul ăsta!. Soţul Janei nu era cine ştie ce de capul lui — nici familie bună. şi o duce prost cu banii. nu-i aşa? MARSDEN (tresărind — glndindu-se): „Nu-şi poate închipui că vreo femeie s-ar îndrăgosti cindva de mine!.) Nina. Charlie? Habar n-am avut că tu ai fost vrăjmaşul meu înfocat! MARSDEN (sec): Zău. ca şi cum aş fi cel din urmă om despre care şi-ar putea închipui că. Charlie! MARSDEN (tresărind. n-am să fac niciodată asemenea prostie! NINA (necăjiridu-l): Phi! Ştiu. trebuie să-i scriu Janei.. tu eşti burlac convins! Dar nu văd de ce te-ai mîndri cu asta! Tu eşti cel păgubit.._M-am jurat "să rămîn veşnic burlac. de primejdia de a lua pe cineva în căsătorie din dragoste.. (Sarcastic. Mama a lăsat prin testament că dacăi dau vreun ban pierd şi eu totul. eu am ales tipul de femeie pe care-l socot bun pentru tine. Acum e singură de cînd fiica ei cea mai mică s-a măritat.) S-au luat din dragoste! NINA (zîmbeşte — tachinîndu-l): Tu eşti ferit. Trebuie să fie cu cel puţin zece ani mai bătrînă ca tine.. Charlie.) Cred c-am să-i scriu surorii mele din California să vină să stea cu mine.." NINA (necăjindu-l): Bine.." NINA (dînd înapoi.. cine o să îngrijească de casă?.. căminul meu pustiu!. avea dreptate... face glume. MARSDEN (tăios): Nu fii proastă! (Supărat — gîndindu-se." (Adresîndu-se Ninei.. atunci mă simt datoare să-ţi vin in ajutor. Nina.

acum nu-l mai iubesc." (Nepăsător. stâpînindu-se imediat şi căutind să zîmbească. NINA (mai liniştită acum): De ce naiba nu ne-ai spus mai de mult. să fiu atentă!. N-aş putea respecta o femeie care nu s-a respectat pe sine! NINA (gîndindu-se — înţepată): „Face aluzie la bărbaţii aceia de la spital!.." (Câu-tînd să fie calmă.) Sau i-e doar eiudl?.) „Greu de închipuit!. depinde de' gusturîrGrFd că trăiau împreună..) Da...) L-ai văzut — l-ai văzut pe Ned? MARSDEN (cu o satisfacţie cumplită): „Am lovit în plin. te rog..... o.... iubitul meu!...) Vreau să spun că Ned părea totdeauna aşa de serios încît mi-ar fi greu să-mi închipui că se putea încurca cu o astfel de femeie..... Cliarlie? MARSDEN (rece): De ce? E-o veste aşa de importantă? Ştiai că e acolo. NINA (nu se poate stăpîni — izbucneşte): Nix__cred_[ (Apoi... (Cu o privire provocatoare şi maliţioasă. spunîndu-i. îl mai iubeşte?.) Aşadar.. iarăşi suferinţă!. Charlie e cu ochii pe mine!.. EVANS (privind peste ziar — afectuos): Cum arăta ipochimenul? MARSDEN (caustic): Era tare bine dispus — mi-a spus că o ţine numai în petreceri..... CjrnrL l-am întîlnit-fijza cu o femeie splendidă — de o frumuseţe rară.) Ţi nŢ_Ş£UŞ_că_l_-am întîlnit pe doctorul DarrellvV la Miinchen? V/\ 111 110 NINA (tresărind — gîndindu-se — speriată... l-a văzut pe Ned !..." (Scurt." ... de ce?. de ce s-o fi uitat aşa la mine?.. dar bilbîinduse. nu? Mi-am închipuit ca v-a scris. l-am întîlnitdin întîmplare.. confuză): „Ned!. te crezi vrednic de-o fecioară nevinovată ! MARSDEN (rece — stăpînindu-şi supărarea): Nu te mai îngriji de mine. (Sperînd... mă rog.. într-o ciudată stare de gelozie şi confuzie. aşadar am avut dreptate în ziua aceea !.. de ce nu mi-a spus pînăacum?.. Nici unei femei nu-i place să piardă un bărbat chiar dacă nu-l mai iubeşte. Nina. MARSDEN (ironic — cu subînţeles): Ai uitat să spui că trebuie să fie castă.. (Gîndindu-se.munca ta..." MARSDEN (gelos — gîndindu-se): „Aşadar l-a iubit!. bănuieşte ceva?.. ce prostie am făcut. iat-o! — vinovată!.

.) „Sînt mindru de asta." NINA (chinuită — gîndindu-se): „Mă gîndesc la femeia aceea!. Sam.... nu mi-aş fi luat o amantă chiar dacă aş fi putut!.) Nu ştiu dacă are sau nu vreo legătură. Ned a murit pentru mine!. nu-i aşa? NINA (luptîndu-se cu sine — chinuită): „Are dreptate. Charlie. opreştete!.) „Mulţumesc lui Dumnezeu că Sammy. ce proastă sînt!. Nina? Darrell nu mi-a părut niciodată un sfînt.. gîndind.. nu mă tem..) „Măgar caraghios ce sînt!. Ned.. (Apoi. 112 EVANS (privind-o peste ziar — mustrînd-o cu gingăşie): Eşti nedreaptă. nu-s geloasă pe el.... Nina. ştiu câ-i al meu.. de ce mi-o fi spus?... nu sufăr. nimeni niciodată înaintea ei.) Doar n-are nici o legătură aici ca să rămînă fidel." (Indiferentă... ar trebui să-l expui ca pe o piesă de muzeu! EVANS (mulţumit — glumind din nou): Ei... De ce n-ar avea şi el o amantă? (Cu tîlc......) Oh.... Ned uitînd după amiezile noastre în nopţile petrecute cu ea!.... Sam! (Ruşinat — gîndindu-se. eu n-am avut bafta ta! N-am cutreierat Europa şi n-am lăsat victime pe-acolo. (Mîndră. dragul meu. vai de capul lui!....... parcă femeile te iubesc pentru că eşti virtuos!.. dar n-am vrut niciodată să mă degradez!." NINA (privindu-l — cu adevărată recunoştinţă): Nu m-am referit la tine.. vreau să-i fac să mă creadă un Don Juan!... Nina.. de asta nu ne-o fi scris niciodată?. mi-am găsit liniştea.. nu vreau să creadă Nina că n-am experienţă la femei. e penibil şi dezgustător!.. oh.. ca tine! MARSDEN (încîntat — încuviinţînd deşi tăgăduieşte): N-am fost chiar aşa de rău cum crezi tu. poate să aibă şi cincizeci de amante.." (Ironic. de ce n-ar avea şi Ned.. dacă aş fi putut?.. de ce nu ne-ai scris?. (Mîndru. Din partea mea.... nu? Zău....(Cu o stăruinţă maliţioasă): Ce-i aşa greu să-ţi închipui.. se laudă cu virtutea lui!. de ajuns cu gîndurile astea!... nu vreau să mă las pradă lor!...) Atunci Sam este un sfînt.. ele dispreţuiesc virtutea!." MARSDEN (privindu-l pe Evans — se gîndeşte dispreţuitor): „Ce prostănac. gîndind... îl urăsc pe Charlie!.. desigur că aş fi putut!.. de ce a vrut Charlie . Nu-] cred mai bun decît pe voi ceilalţi. tulburată....

. nu mă simt în siguranţă." MARSDEN (privind-o. calculînd. să nu-ţi aminteşti nici măcar*de una singură! Şi bănuiesc că există şi mici Marsdeni — pe care de asemenea văd că i-ai uitat! (Rîde cu maliţiozitate — Evans rîde şi el. trebuie să fiu foarte atentă cu Charlie!. mă duc îndată." (Ironică. în felii]_lui. Nina? NINA (mecanic): Da. M-a întrebat ce ştiu de Nina..... Charlie! 113 MARSDEN (încolţit acum): Zău. cu tîlc): Nu.. Mare înţelept e tatăl care-şi recunoaşte propriul copil. se gîndeşte. Charlie. e gelos pe Ned?. Nina. cît aş dori!. Qred că nici el nu ştia cînd se va întoarce. Nu mi-a spus nimic.. nu-mi adue aminte... ce caraghios!. totdeauna Charlie m-a iubit într-un fel pinHat. binevoitoare şi cu un aer dojenitor. atunci n-a uitat!.. Puteai să-i fi spus ce voinic avem noi! Nu-i aşa. sînt sigură că nici măcar n-a îndrăznit să sărute vreodată o femeie în afară de mamă-sa!. de care am auzit vreodată. Nina. nu-i aşa? NINA (speriată — gîndindu-se): „Ce vrea să spună?.) MARSDEN (mai zăpăcit — pozînd prosteşte): Nu-ţi pot spune nimic în această privinţă..." EVANS (privind iarăşi peste ziar): Ţi-a spus ceva Ned despre înapoierea lui? NINA (cu dor...să lovească în mine?. uită-te la el!..... gîndind): „înapoierea lui!. o... zău.... (Bucuroasă — gîndindu-se. (Se uită repede la Marsden.. EVANS: M-aş bucura mult să-l revăd..) MARSDEN (ruşinat — gîndindu-se): „Ce mi-o fi venit s-o supăr?.... are bănuieli şi asupra copilului?. Nina. dacă se înapoiază vine să-şi vadă copilul!. .) „Trebuie să-l recîştig pe Charlie." (Se opreşte Ungă scaunul lui Marsden şi-i ia mîna privindu-l în ochi.. probabil are să mă ocolească!.. dacă a născut sau nu. NINA: Cum se poate? Eşti omul cel mai făr-de inimă.) „Ned a întrebat de copilul meu!... NINA (se ridică automat): Da..) Spune-ne cîte ceva despre amantele tale din străinătate.... Ned. e mîndru că-i socotit un Don Juan!.. I-am spus că n-am aflat nimic. dacă se va înapoia. EVANS (cu însufleţire): Foarte rău că n-ai ştiut. mi se pare că e timpul să-l alăptezi." EVANS (binevoitor): Da'. da... NINA (gîndindu-se): „M-a uitat.." MARSDEN: Mi-a vorbit de voi. Auzi.

.) Bine.Nina mea dragă!.... tot m-a crezut!. (Dă să plece. dacă aş avea curajul să scriu adevărul.. ce mîini molatece!." (Zîmbind îşi trage uşor mîna. n-am nimic care s-o atragă. prea ar fi absurd!.. ochi mici.) Nu. m-o fi iuiiiuL-oaxe?... e într-adevăr supărată!... satisfacţie?. revenind la realitatea imediată. mi-e singurul prieten...) EVANS (sare de pe scaun... ce ciudată expresie a apărut pe chipul ei!.. ce doresc eu.. să sper..... aş vrea oare?.." (Se întoarce să plece. tulburat): „Aproape i-am mărturisit c-o iubesc!... aruncînd ziarul): Stai că vin şi eu.) MARSDEN (gîndindu-se......" (li trece mîna prin păr şi vorbeşte ca şi cum ar ascunde o supărare îndărătul tonului glumeţ... Charlie. oare?..... o apucă de mijloc......) „Aşa e!." (Serios. Nina! Iţi jur! NINA (crudă — gîndindu-se): „Phi!.. (Cu amărăciune.. să-i dau de mîneare... mi se pare oarecum incestuos.... dacă aş fi putut face ceva măreţ.... dar m-am născut speriat..) Să sper ce?. bani?..) N-ar trebui să mai ţin de loc la tine după ce de fapt ai recunoscut că ai umblat după fuste prin toată Europa! Şi eu care credeam că-mi eşti absolut credincios.... Charlie! MARSDEN (atît de bucuros încît nu-i vine să-şi creadă urechilor): „Aşadar.) îmi eşti tare drag.. speriat de mine însumi......) Ce răsplată!. mi-am 8* . îndată o să-i auzim ţipetele. nu trebuie să-l pierd. aş face ceva?. ce i-aş oferi?. în fond?. în felul ăsta?.. celebritatea mea?. Charlie! Atunci te iert! (Apoi. ce-aş face dacă Nina ar fi liberă?.... poate căpăta şi de la alţii. (întristat.. cu afecţiune — ţinînd mîna Ninei între mîinile sale şi privind-o în ochi..... dar n-o pot lăsa să creadă că... încă nu e timpul pierdut!. Vreau să-i spun „noapte bună". plăcere?. ştii bine! Nici nu ştiu ce m-aş face fără tine! (Gîndindu-se...) Iartă-mă. apoi pleacă amîndoi. pot să-l învîrtesc pe degete cum vreau!.. dacă nu. o sărută. ce idee năstruşnică!. mi-aş da viaţa s-o fac fericită!... nici să-l las măcar să bănuiască secretul micului Gordon..." 114 NINA (triumfătoare — gîndindu-se): . dar trebuie să mă duc la copil... nici o dată... îi sînt mai aproape decît toţi ceilalţi. se întoarce şi-l sărută pe Marsden cu reală afecţiune.. pe mine însumi?.. aş fi o proastă dacă m-aş teme de Charlie!. nepăsare?...... nu.. (Vine la ea....Cum îi tremură mîna!. Doamne! cîte nimicuri am mai scris şi eu!.. corpul meu slut... ce să cred?..

Charlie. de asta sînt sigur. dar nici nu mă iubesc!.) A luat-o gura pe dinainte!.. dar în ţara asta tînără. (Potrivnic. da. Doamne... aşa că în curînd va trebui să scăpăm de el!.) Dar tu... de la moartea mamei am devenit un idiot fără pereche!" EVANS (se înapoiază prin dreapta. ştiu bine!. repede. dar ce m-a apucat?.. şi aidoma mie. dragul şi bătrînul meu Charlie!.115 irosit talentul pentru a face pe proşti să se simtă mulţumiţi de ei înşişi. MARSDEX: A. Ştiu să fac bani...) Afară numai cînd e vorba de afaceri.) Dragul şi bătrînul nostru Rover. M-am schimbat al naibii de mult! De cînd s-a născut băiatul parcă aş avea dinamită în fiecare braţ.. pe care-l avem de ani de zile.. 116 EVANS (foarte serios — pe un ton confidenţial): Acum doi ani n-aş fi spus şi nici n-aş fi crezut aşa ceva. n-o să scapi aşa uşor de mine!. ameninţător. femeile ţin la mine. dar n-am reuşit." (Căutînd să zîmbească... Asta mă măguleşte mai mult decît orice. (Apoi.) Doamne. oamenii nu mă urăsc. ~~5lAKSDEN (cu un fel de milă. (Apoi. Charlie. apoi. dar îmbătrîneşte şi devine arţăgos. cînd are o mamă ca Nina nu poate fi decît foarte inteligent.... (încrezător... clinele nostru frumos.. Sam. Cînd o să mai crească puţin încep să-l.. EVANS (stînjenit): Oh — vai de mine — eu sînt prostănacul familiei.. (Ciudat de înfuriat. gmâTndu-se): „Sam are o minte de adolescent. le sînt simpatic. «îmi eşti tare drag.. MARSDEN (amuzat): Eşti singurul om cu adevărat modest pe care-l cunosc.. . al naibii de bine!..) Sănătos şi zdravăn băiat mai am.. cu mîndrie părintească pe faţă): Dormea aşa de adînc că nici un cutremur nu l-ar fi făcut să deschidă ochişorii! (Se duce iarăşi la scaunul său — serios. ce fericire mai mare poate să-şi dorească?.. zăpăcit şi ruşinat...... ştii bine». n-o să ajungă niciodată matur..) Pot pune rămăşag pe orice că am să cîştig multe parale. da..) Şi cu antrenamentul minţii cum rămîne? EVANS (încrezător): Asta vine de la sine. ca apoi să se simtă mulţumiţi şi de mine. Vrpaii__agtfpl să fie demn de numele lui Gordon şi să ajungă_im-«ffw--ffl-a-i-mare decît a fost Gordon — dacă e cu putinţă. Nina ţine la mine !. Nina. Gordon n-a fost totdeauna printre primii la învăţătură? Şi. (Chinuit...antrenez la gimnastică — fac din el un atlet pe cinste pînă intră în Universitate — e ceea ce am dorit să fiu eu. este aşa de iubitor şi credincios.

. da! Mor de nerăbdare să-mi încerc norocul! (Apoi. dar am să mă ţin de capul lui. Ţi-am pomenit de perspectiva asta. Charlie. Nu mă mai tem de umbra mea.) Ce-ai zice de-o scurtă .. nici mai mult. Charlie mă refuză.. şefule.... de data asta. acum are la ce să se gîndească!. zău că e nebun.. dar nu cunosc pe nimenj__ra£e să-ţi împrumute suma aceasta'. şi tocmai o sută de mii.) Era şi timpul să devin stă-pîn pe mine. stăvilindu-şi entuziasmul — firesc. Aşteaptă să vezi cînd o veni momentul! (Priveşte ţintă la Marsden. serios. trebuie calmat băiatul!. asta trebuie să fie cea mai mare fericire din lume!... Sam." (Scurt. nici mai puţin!. este binevenit. (încercînd o ultimă lovitură — glumeţ. într-un an — doi vor fi bucuroşi s-o mai poată vinde.) Dar tmţ trebuie n anta <fo mii de dolari. EVANS (fără să-şi piardă încrederea — rînjind — gîndindu-se): „înghite-o!. pe nimica toată.. dar nu prea se-ncumetă..." (Sărind în picioare — sprinten. Eu însă... MARSDEN (gîndindu-se — ciudat): „Să nu te temi de umbra ta!..) Dar de ce nu mi-ai 117 fi tovarăş..) „Aşa!..Nimeni nu poate ţine pasul cu mine.. şi m-a sfătuit s-o iau eu.. dar cu un ton glumeţ. ia o hotărîre şi se apleacă spre el. ai făcut minuni în ultimul an.. Mi-a dat de veste unul din cei de-acolo.) Doamne... (Judecîn-du-se — mîndru.. Ar lua-o el. Sînt sigur că tu ai putea aduce multe idei ingenioase. Găsim noi banii în altă parte.. Charlie. (Rîde — apoi..) Regret. confidenţial. altă dată un refuz ca ăsta mi-ar fi dat peste cap încrederea în mine pentru şase luni!" (Energic. EVANS: Oh. Charlie.) Acum e momentul... Acum — măcar — am progresat. încă nu mi-am dat drumul.. norocul mi-a ieşit în cale. peste o cincime din întreaga mea. nu merge!.. ce mult mam schimbat!.pe Marsden.) Orice sfat al tău." (Măgulitor. MARSDEN (bănuitor — gîndindu-se): „îşi închipuie că eu?. şi de unde fac rost de atîţia bani? (Privindu-l pătrunzător.. un prieten. (Gîndindu-se — satisfăcut... crezînd că poate cunoşti pe cineva care. e-adevărat. Pe vremea aceea Nina n-avea nici un motiv să se mîndrească cu mine.) Da.) N-ai ce regreta.. în afacerea asta? Să lăsăm suta de mii. nu trebuie să-i dau cu piciorul — e vorba de o agenţie lăsată la voia întîmplă-rii..

" (Vede cartea lui de pe canapea şi se ridică să o ia.. totul în continuă mişcare. Pauză.) NINA: Servitoarea e plecată. n-are nici o importanţă. n-o să trăim să vedem rezultatele. dacă aş încerca să 118 citesc ceva... ce gînduri aiurea!... unde ajung cu superioritatea mea?. Sam. Apoi poate fi auzit cum spune reţinut.... vino.. sau vice versa? (Rîde iarăşi... Pauză.. se aude de sus vocea Ninei. gîndindu-mă la mine însumi!. atunci te las în pace. EVANS: Bine.... bine. Trebuie să găsesc un subiect pentru noul meu roman. mijloacele sfat scopuri..) Să ajung tovarăşul Iui Sam?. Eşti aşa de moleşit! De ce nu joci golf? MARSDEN (deodată rezistă şi se trage înapoi — hotă-rît): Nu. nu mă gîndesc la scopuri...) Ai nevoie de puţin antrenament..) Reiese din fiecare. (Rîde fiindu-i milă de sine însuşi — apoi începe să se gîndească.) Jluuă seara.) Nu-mi pot aduna gîndurile astăseară... indiferent cum.. (Luîndu-l de braţ şi trăgîndu-l uşurel spre uşă. La revedere.... nu pot merge.)' Dar de ce mă consider atît de superior?. mai rău..plimbare pînă la ţărmul oceanului şi înapoi? Hai. mereu înainte. Vrei să te duci tu la uşă.. luînd ziarul şi frunzărindu-l cu dispreţ. ce idee nostimă!... tipic pentru secolul nostru.. Dacă e vorba de lucru.. dar în mod logic eu ar trebui să-l ajut.. (Şi cineva care ... Gharlie? MABSDEN: Cu plăcere.. lăsînd să-i scape ziarul — apoi amărît. ba. cu nedumerire şi bine dispus.. (Rîde batjocoritor şi se aşază pe scaunul lui Evans... O clipă după aceea se aude închizîndu-se uşa de afară.. şi apoi vom fi aşa de bogaţi încît cu bani vom putea opri şi potopul..... lozinca universală: totul în continuă mişcare.. pînă şi noul nostru Dumnezeu îşi are tariful său!. tot la nimic!.. înainte. ar fi logic să-i fiu tovarăş. l-am ajutat în legătură cu Nina... trebuie să aibă!..... copil teribil.. (Iese.) MARSDEN (se uită după el cu un amestec de plictiseală şi amuzament dispreţuitor): „Ce izvor de energie în omul ăsta irosită dea surda!. Marsden se întoarce către locul de unde venea zgomotul. (Oftînd... aş avea oricum de ce rîde.... Apoi. dar încotro?...titlu al acestui Nou Testament cotidian. tovarăş la Nina?... eu rămîn pe loc !.. mereu în mişcare. iţi face bine.... nici măcar nu merg înainte!... şovăielnic. (Iese şi deschide uşa de afară.... Se aude soneria de afară. nu sîntem noi făcuţi după chipul şi asemănarea Lui?. Darrell.

" MARSDEN (cu o mlnie îndreptăţită): „De ce o fi venit înapoi?.. Ochii îi rătăcesc prin cameră. pe scări. (Gîndindu-se — prudent." (Tăios. cu un fel de stupefacţie amestecată cu bucurie. Marsden ii urmează.. nervos.. Nina.'. Marsden se uită la el. are ceva straniu şi agitat in glas): Cine-i.) Ce te-a adus înapoi aşa de repede? Cînd te-am văzut la Miinchen spuneai că nu intenţionezi.. Pe faţă i s-au brăzdat cute de deznădejde.. are cearcăne de uzură şi nesomn sub ochii neliniştiţi şi chinuiţi. intrîncT. în timp ce uşa se închide.. Ned Darrell. Cobor — într-o clipă. dar de astă dată plină de temeri. privindu-l cu duşmănie şi suspiciune. chipul lui!... la birou..) MARSDEN (tăios): Poftim înăuntru şi ia loc... slăpin pe sine. glasul Ti!■■■ s-au"~~îu~fo~rt!. cu o voce controlată. de aici am fugit. DARRELL (scurt): A murit tata acum trei săptămîni.. totdeauna era bănuitor..) Cînd te-ai întors din Europa? DARRELL (scurt): Astăzi dimineaţă pe Olimpic. în antret.) DARRELL (gîndindu-se.. nu m-a înghiţit niciodată.. semeţ. Charlie? DARRELL (poate ţi văzut prin uşă. (Darrell rămîne locului...) Eu — fă-te comod. slab.... şi încă se iubesc !.. ce pleaşcă îi mai pregăteşte bietului Sam.. lacomi de a lua cunoştinţă de tot ce văd... miroase unde-i iubirea.. aproape jerpelit. pare bolnav. Am fost nevoit .îi răspunde: „Bună seara. E îmbrăcat neglijent. Glasul îi tremură puţin din pricina emoţiei pe care caută să şi-o stăpînească): Eu sînt.." MARSDEN (observîndu-l — crud): „Acum sînt sigur!.. Marsden se aşază pe scaunul lui Evans... ce şiretlic diabolic şi laş?.) NINA (de sus. privind în sus.) „Fereşte-te de tipul ăsta. m-am înapoiat..) Pe mine însă nu mă pot păcăli' ei!. (Apoi. Darrell se duce cit se poate mai departe de el şi se aşază pe canapeaua din dreapta.. Darrell e palid..... (Răzbunător.. (Darrell intră în cameră. Marsden". acumîi voi spune chiar eu_L_.. care nu bănuieşte nimic?... absolut sigur!. e rîndul meu acum să fiu fericit!.. NINA (cu un strigăt de bucurie): A'ed! (Apoi. fără şir): „Iarăşi aici!.!. cît am visat casa asta!.. trebuie să merg pînă la capăt. nu sînt eu măscăriciul lor!.) Dar ce importanţă mai au acum toate astea!.... ca o femeie. la piciorul scării." (Rece.. Nina_a_ vrut să-i_şpună lui_Sam..

. (O aude pe Nina coborînd scara. (Apoi......să vin pentru moştenire. îndată îi va cere lui Darrell să-l finanţeze. da. Sam~e un bleg. beţii. în pragul uşii......... • întrebările lui naiba să le ia!.. uitîndu-se ţintă în ochii lui Darrell şi punîndu-şi o întrebare groaznică. ea doar pe mine mă mai are.. moartea tatei n-a fost decît un pretext pentru mine... Simte că liniştea ei de pînă acum. sînt încătuşat...) Da!.) Trebuie_să stau la gîndă... poate c-j uitat totul. (Cu-unjîn-jet amar._o_uibesc_L_. tatăl său... (Glndindu-se. Doamne." (Pornise înspre ea.... (Neliniştit. înainte de a o vedea... nu m-aş fi înapoiat numai pentru asta..." DARRELL (auzind că vine — in panică — glndindu-se): „Vine!. S-a îmbrăcat cu o altă [rochie....) „E schimbată!.... £esj£ a_aecundă_am_s-o_văd!.." ——DARRELL (care s-a ridicat repede in picioare — cu un strigăt plin de dor): Nina!..... de egotism triumfă120 tor. acum glndindu-se...... am auzit că era bogat!... şi-a potrivit părul... dar acum şovăie.. ca să înlăture orice bănuială. schimbată.. cunoscutul chirurg de la Philadelphia.. Mă iubeşte!. probabil că au moştenit părţi egale.. l4dl !7tr~~ 4 MARSDEN (glndindu-se): „Mai are doi fraţi.. bani care liniştesc conştiinţa!.. unde mai pui. m-am__iiiaBQiat _pentru că.. o iubesc}. iar Darrell se va grăbi să-l împrumute..." (Nina apare din fund.) NINA: „Oare mă mai iubeşte?...) Oare mă *mai_Jubeşte?. ştiind că i-a revenit iubitul.... în glas are ceva rugător şi nesigur. Şovăie.. nu poţi şti dacă iubeşte!.. triumfătoare.. skiLjiaixffi_s_1p păzesc pe Nina faţa de~e*a~lnsĂş4-. vreau să mă gîndesc puţin. s-a pudrat şi s-a dat cu roşu pe faţă.. sînt dator să-l apăr pe Sam... femei.. dar e copilul meuTIT"nirjpMoate~uita. ghicind ce se petrece cu el... certitudinile şi devotamentul complet faţă de copil sînt iarăşi ameninţate.. (îngrozit. muncă...... am făcut tot ce mi-a stat în putinţă.. dar şi teamă şi nesiguranţă. Arată foarte drăguţă şi datorită stării de febrilitate in care sejxflă — un amestec de dragoste. Mă iubeşte!. astajrîTcTodată!.) Nina! . de a-i auzi glasul.) Numai s-audă Sam. zadarnic .) „Mint. n-are nici un rost să mai lupt.

121 wm* DARRELL (gîndindu-se — din ce în ce mai chinuit): „Pare bucuroasă. (Cu intensitate. cunosc cruzimea Ninei. Pot să mărturisesc şi eu că ţi-au simţit amîndoi lipsa — mai ales Sam.) DARRELL (luat pe neaşteptate — zăpăcit): Bine.. (Glndindu-se In panică..) Pentru că veni vorba. Ned? Spunene şi nouă! (Se depărtează de el şi se aşază pe scaunul din centru.. ca şi cum n-aş şti!. Ne-ai lipsit teribil de mult. Darrell râmîne în picioare.. Chiar acum cîfeva momente m-a întrebat cum îţi mergeau treburile cînd te-am întîlnit la Miinchen.. nu-mi pasă de femeia aceea!... Nina. vine la el şi-i vorbeşte cu plăcere şi încredere...... ce vrea să spună?. iubitul meu!.. în zeflemea): „Ai dat greş. DARRELL (uitîndu-se la Marsden — protestînd): în orice caz m-aş fi înapoiat acasă.) Bună seara. nu o pricep.Ned mă iubeşte !. mulţumesc......... e cumplit de sigură pe ea. Ned! Ce surpriză minunată! Ce mai faci? (îi ia mina.'' (Cu intensitate. frumoasa aceea misterioasă.) ... (Maliţios.) Şi eu v-am dus dorul. Nina..) Darrell şi-a pierdut tatăl.. niciodată nu va putea să mă maij3aras£ască!.. Charliei.Mă iubeşte'!. asta înseamnă că Sam.) Oricum sînt aici." MARSDEN (care îi priveşte cu mare atenţie — gîndindu-se): „Ea iubeşte doar iubirea pe cafei-o poartă Darrell. strîngîndu-i mina...... o.. Ned.." (Fericită." (Aproape In zeflemea." (Veselă. ce subiect pentru un roman!.. mă rog.." (Sigură pe sine acum.. se preface. parcă nici nu i-ar păsa!.. oricit l-aş uri pe omul acesta tot îmi pare rău... mai mult ca oricînd!.) „Tonul ăsta!. Nina! NINA (-gîndindu-se — fericită — triumfătoare): „Da. A fost nevoit să vie înapoi ca să vadă de moştenire. Mi-am propus să stau un an şi a trecut mai bine de un an de cînd. cine era doamna cu care te-am întîlnit în ziua aceea? Splendidă femeie! NINA (gîndindu-se — triumfătoare.... e momentul să mă amestec şi eu..) Sînt nespus de bucuroasă că te-ai întors. ca să-l înşele pe Marsden... e-ajjneuj .. «ne-ai lipsit».NINA (triumfătoare — cu o anumită cruzime — gindin-du-se): ... teribil! MARSDEN (sardonic): Aşa este Darrell. dar e schimbată.. numi vine să cred !...) Cine era.... cît aş dori să te strîng în braţe!.

. cît de mult suferea Sam de lipsa dumitale. de cînd a aflat că va fi tată..... îmi va fi mai uşor să-i spun adevărul. "HSTlNA (tresărind — gîndindu-se): „Loveşte în Ned.. (Apoi. De fapt.. MARSDEN: Te înţeleg. ce lovituri dureroase... Nina? E alt om! N-am mai întîlnit o astfel de energie. nedumerit): „Unde vrea s-ajungă?." (Spune întrQ) doară — supăr ă~Tpe~Bina.. DARRELL (intrigat şi iritat — gîndindu-se.. cînd vei vedea ce mult s-a schimbat Sam. da.'" MARÎSEENT Da. Charlie e crud!. fii iarăşi iubitul meu!.....) Dar ce te priveşte pe dumneata. cred aşa de mult într-însul încît.. nu va ştijiiciodaţâ!. o întrebare fără tact.. Dacă cineva a fost vreodată sortit succesului. indignat.. dar mă bucur că Sam stă pe picioarele lui. ştiu acum..." NINA (gîndindu-se — îngrijorată): „Ce tot îndrugă Charlie?. Nu-i aşa.) Ba da. nu-i vom face nici un râu Jui~Sam.. să ştii că-i Sam. nici nu-mi aduc aminte.. da. cînd fiecare e pentru el. Oh.. A fost amanta mea — pentru o bucată de vreme — eram aşa de singur. întorcîndu-se către Marsden.. O să rămîi uimit..... dacă m-ar iubi ar fi geloasă. Sam e în stare să se annu ejn foc pentru dumneata. Rar se mai găsesc astfel de prieteni în vremea noastră." MARSDEN: Sam este cel mai mîndru părinte din cîţi am cunoscut . Darrell. Darrell. (Apoi. E de-a dreptul înduioşător. (Gîndindu-se. ce dracu' nu pleacă o dată. continuînd cu aceeaşi maliţiozitate vădită. cu ciudă — amărît) „Nin ijucinu-ipasă !. să ne lase singuri?. te iubesc!... îi voi furniza capitalul şi-i voi fi tovarăşul care să-i lase mînă liberă.) „Copilul lui Ned!..." DARRELL (tresărind — pe un ton forţat): Şi eu pentru el...) Dar începusem să-ţi spun. e timpul să stau de vorbă cu Ned. E-un om rar. (Gîndindu-se. nu-i aşa Nina? NINA (încuviinţînd ca şi cum nu l-ar fi auzit decît pe jumătate): Da.. De la naşterea copilului Sam e un alt om — de fapt.DARRELL (aruncînd o privire spre Marsden — posac): O. dar nici nu-i"paslU. în care poţi avea încredere... trebuie să-i vorbesc de copilul nostru.. lartă-mă. Marsden? MARSDEN (rece): Nu mă priveşte cîtuşi de puţin. Ned. cînd el va socoti că-i momentul prielnic să 122 lucreze pe cont propriu.

. sigur.. n-ar putea fi al lui Darrell!. (Gîndindu-se. şi-ar pierde minţile... se ridică de pe scaun — gindindu-se." NINA (gîndindu-se cu un calcul ciudat): „Nu puteam găsi un soţ mai bun ca Sam....) Nu!." MARSDEN (cu aceeaşi pornire ciudată şi stăruitoare): Dacă i s-ar întîmpla ceva rău copilului. micul Gordon!.. îl voi apăra împotriva ăstora doi!. aş slăvi judecata Domnului.. a renunţat pentru binele copilului. Ned. şi onoarea lor!.. sînt sigur că Sam şi-ar pierde minţile! Nu crezi şi tu..) Acum pot să-i las singuri....." 128 MARSDEN (deodată..... (Apoi... 1 parăsindu-mi copilul!. îi urăsc..... ar fi putut fugi cu Darrell." (Se ridică în .. Nina? NINA (cu emfază): Cred că mi-aş pierde eu minţile! Micul Gordon e viaţa mea întreagă.. onoarea unei desfrînate şi a unui codoş!.. încă nu !.... o asociaţie în circuit închis.... orice s-ar întîmpla!... extrem de bănuitor): „Doamne Dumnezeule!... Nina a dat fiului meu numele lui Gordon!...... am nevoie de amîndoi ca să fiu fericită.. Ned.. trăsni-i-ar Dumnezeu!.... mulţu-' mită mie nu vor fi singuri!. te înşeli!.. ştiu ce Inădăjduieşti. dar dacă socoti c-am să-l iau de la /Sam. la urma urmelor e copilul lui Sam?. şi fiuErneu!.. nu!. cum de nu m-am gîndit la asta?...) „Lui Ned nu-i plac copiii. Nina nu poate fi atît de josnică!... (Zimbind... (Deodată mînios.. imaginaţie romantică!. ce glumă deşănţată!...... copilul. numai şi numai pentru că e copilul lui Sam... voi distruge totul!.. sau dacă te aştepţi c-am să fug cu tine....) Onoarea lor!.. eu sînt dat afară cu forţa!. dacă îl iubea pe Darrell. vezi bine....vreodată! NINA (ca înainte): într-adevăr. tată admirabil. prostii!.. aşa e. şi nu puteam găsi un iubit mai bun ca Ned.... acum mi-e drag sărmanul copil.. Sam şi Nina!...... m-a cuprins deodată frica de el!... Sam e un tată admirabil. (Uşurat...... la ce se gîndeşte?...) Aşa e.." NINA (speriată — gindindu-se): „De ce n-o fi plecînd Charlie?.. ce rost avea să rămînă cu Sam. Gordon e încă iubitul ei!...... vede-i-aş morţi pe amîndoi!.. bunătatea şi mila Lui faţă de mine!. Gordon.. răzvrătindu-se — furios. DARRELL (gîndindu-se — cu o ironie amară şi tristă): „Sam... îi voi spune lui Sam tot adevărul. Sam ar fi lăsat-o să divorţeze.. pe Sam şi pe copil îi las în odaia asta cu ei..... acum!.. nu?.

mr="Min?r?—•■— di ŢqgâtuşîndA-şi cu patimă dragostea.) Nina! Te iubesc atît de mult! NINA: Şi eu te-am dorit atît! Crezi că eu am uitat după amiezile acelea? (Apoi. recunosc! M-am gîndit şi la mine şi la carieră! Afurisită carieră! Cîte sacrificii! N-am studiat! N-am trăit! M-am prăpădit de dorul tău. am plătit cu vîrf şi îndesat! Dar acum ştiu mai bine! Sînt aici. prevenindu-i batjocoritor.) NINA (dezlănţuindu-se — îl sărută cu patimă): Da. fiecare mişcare a ta..) 124 Oh.. Amindoi IIprivesc bănuitori. nu-i aşa? (Apoi. strigă. fără să-şi dea seama. Nina! Te simţeam mereu în braţele mele — aşa ca in după amiezele acelea — Doamne ! cit m-am gîndit la ele! — stînd treaz — amintindu-mi fiecare cuvînt pe care l-ai rostit. (£e ducespre uşă. nesigur. da. nu m-am purtat chiar aşa de nobil.) Vom fi curînd înapoL(Se aude uşa de afară Inchizlndu-se. bine. într-una. Aşa este. (Chicoteşte satisfăcut şi iese în antret. Apoi. trupul delicat. (Luînd-o deodată în braţe şi sărutînd-o. Am suferit! Crede-mă. Darrell. va veni într-un suflet. tu — mai ţii încă Ta Tni. Vremea minciunilor a trecut! Trebuie să vii cu mine! (O sărută. Mă duc după Sam. el se apropie de eaşi-i apucă amîndouă mîinile. iubitul meu! . Nina şi Darrell se ' întorc şi se uită unul la altul cu un aer de vinovăţie şi teamă. înapoi.picioare.. fiecare expresie a chipului tău. îţi simţeam mirosul părului.) DARRELL (bîlbiindu-se): Nina — eu m-am înapoiat la tine —'tu. în panică. pe un ton rugător. de ce-ai fugit? \T-am să ţi-n iprt nirinrlqtă l Nn mai pot avea încredere în tine! * FATtRELL (violent): Am fost un caraghios! M-am gîndit la Sam! Dar nu numai la el! Oh. caşicvtmar voi să scape astfel ie teama ce-o cuprinsese): Te iubesc_.) ChJVed. chiar şi în clipele acelea de. pătimaş.) Charlie! MARSDEX (imediat politicos — zîmbind): Bine.. într-un potop de cuvinte. Nina. Nina! Nu te-am putut uita! Femeile celelalte — n-au izbutit decît să mă facă să te rabesc şi mai mult! Le uram şi te iubeam pe tine.__Ned! DARRELL (o sărută cu stîngăcie — bîtb'iindu-se): Nu — nu eram sigur — îmi păreai aşa — aşa de rece — afurisitul de Marsden! — ne bănuieşte — nu-i aşa? — dar n-are nici o importanţă.) Probabil că aveţi multe să vă împărtăşiţi. Cînd va afla că eşti aici. am trăit ca-n iad.

) jiu! Jjiit v ?r p DAR'RELL (fixînd-o cu o privire sălbatecă): Copilul lui Sam? Glumeşti? Vrei să spui copilul nostru ! îl luăm cu noi. Te iubesc încă. bineînţeles! NINA (tristă): Şi Sam? DARRELL: îl dăm dracului pe Sam ! Trebuie să divorţeze ! Acum e_rîndn1 TTn să tiP gpnprns' NINA (tristă — dar hotărîtâ): Are să fie ! Să nu-l nedreptate şt ijD SajnJ_SjIarjia_ Dar ctcuniTFln joc viaţa lui. Ned! Dacă n-aş fi fost n-aş fi putut veni atunci Ia tine. NJJ-1 iubesc pe Sam! Pe tine te iubesc! ErsKRELÎT (abătut): Nu mai înţeleg nimic! Sam are totul — şi eu n-am nimic! NINA: Tu ai dragostea mea! (Cu un zîmbet ciudat de încurajare. nu mă simt de loc vinovată sau nedreaptă. L. Nu mai sînt Nina smintita de odinioară. Şi te voi iubi totdeauna. . Ăsta-i adevărul! Am fost sinceră. Ned! Trebuie să-ţi dai seama. spune-mi — nu cumva ai început &ă-l iubeşti pe Sam? ll_iub_esţi? Dacă e aşa — atunci — atunci plec iarăşi — şi nu mă mai întorc niciodată — nici acum n-am voit să mă întorc — dar a trebuit. Ned — să nu mai pleci niciodată.aiQ_IăjaiiJi£iieii-ţi£L_S in fericirea luiSam! Iubesc în el pe soţul sjj e_jy jji£v£iiajjj5j jşimt Îll i l în el pe soţul sjj e_jy jji£v£iiajjj5j jşimt «a e_c_O£Îlul iui — Ca noi Fam făcut ca să fie copilul lui! DARRlH >fto##r!rt r-Nnîai lui Dumnezeu. Am mai putea fi fericiţi. Dar acum îmi iu'Fesc şi copilul. vC DARRELL: DJJi . nu pleca.(Deodată i se împotriveşte şi-l respinge. nu mi-aş fi iertat-o niciodată! Dar aşa cum s-au petrecut lucrurile. în aceste condiţii? Ştii bine că nu! Şi. în prima zi — sau dacă aş fi venit.dracului pe Sam! Pe tine voiam să te fac fericită! NINA: ÎN'umai astfel l-am putut face fericit pe Sam. apoi. Nina! NINA (luîndu-l în braţe — speriată deodată): Nu. Şi fericirea lui mai iflttrtfre to'ate. m-am schimbat şi eu. DARRELL: Dar — e şi copilul meu! NINA: Nu! I l-ai dat lui Sam ca să-l salvezi! 125 ■■ .

m-ai învăţat să procedez ştiinţific. •doctore. îi stringe minaşi îl bate pe-spate. Apoi vocea lui Evans. al tuturor — acum că te-ai înapoiat aici. chiar firesc): Nu-i soluţia cea mai la amină-do a fao&pg-orieifte-feficrt? Doar ăsta are importanţă ! DARRELL (pufnind în rîs.) Mi se pare că te plîngi degeaba! DARRELL: Viyi să spnj — aş putea fi — aşjratea fi iarăşi iubitul t ău ? NINA (simplu. 126 DARRELL (făcînd clţiva paşi înapoi — ameninţător): Atunci. Se repede la Ned foarte vesel. Nu eşti în stare ăj2_laci_aş_ta--iuSa DARRELL (sălbatec): O fac — cum mă vezi şi cum te .) .văd! (Se aude uşa de afară.adresat lui. Şi atîta vreme cît ne putem iubi fără a-i prTcTîruTvreun răuj cred că ne datorează asta nouă. Ned — pentru binele nostru..) Crezi c-arnj3ă_rămîn — ca să fiu amantul tău — ca să-l veghez pe' Sam cum trăieşte fericit cu nevasta si copilul meu — crezi că pentru asta m-am întors la tine? Lasă-mă.) Si asta înseamnă pentru tine să te porţi cinstit cu Sam? NINA (simplu): Sam nu va şti niciodată.. DARRELL (furios): Ce poţi face altceva? Mincinoaso t Eu însă ştiu ce am de făcut! îţi voi zădărnici toate calculele. prevenindu-l. Nina.) E singura soluţie cu putinţă. Fericir_aa_pe ■care iam_dăriiit.) îl aud venind. Ned? (Apoi. DARRELL (potrivnic): Nina! Cum poţi fi a_ţJL_de. (Concluzie. inumană şi calculată! NINA (înţepată — batjocoritoare): Chiar dumneata. după tot ce am făcut pentru el. Nina! Patsă-i spun totul lui Sam! Şi o voi face — chiar acum \ D îi ! " ' p Da. (Apoi. cu o furie ciudată şi zadarnică. lasă-mă şi du-ţe să nu te mai văd! NINA (calmă — sigură de el): Ce pot face altceva. înainte de a apărea In odaie. fără să-i observe expresia sălbatecă. Trebuie să fie Sam.. îi voi spune NINA (liniştită): liiiS s-o facj Ned. va trebui să plec din nou! M_ă întorc in Europa! Nu pot să îndur!.-aJ-a făcut prea sigur de sin-e ca să mă mai bănuiască vreodată.

Şi am vrut să ne lăudăm ce bine ne merge.: NINA (cu un calm straniu— triumfător): „Aşa!. Nina. Dar o să te-ndopăm noi.) DARRELL (gîndindu-se. pare 127 k zdrobit!. nu-i aşa. w J&I pot. bi a şoptind — ciudată.. vreau să-ţi spun. puţin_J. sînt lucruri pe care nu poţi să le faci.... Sam. dar provocatoare.) (Gîndindu-se — inspirînd milă. (Se întoarce... la birou..ndăr&tul si Ja_stîn°a lui Marsden.. Sam. cei trei se aşază. am fi adus şi copilul.. Ia să te văd.." (Se aşază între ei. Stau privind ţintă înainte. în afară de Nina şi Charlie. Lucrul e pecetluit pentru totdeauna!. lasă-l şi pe Ned să spună o vorbă! (Uitîndu-se la Ned cu milă.) NINA (într-o exaltare ciudată — nefirească. dominlndu-i. uitindu-se la fiecare cu un triumfător simţ posesiv): Da. zîmbind. eşti aici — totdeauna! Şi tu. Pari mai slab. de ce n-ai anunţat lumea că soseşti? Te-am fi întîmpinat la debarcader. NINA (cu afecţiune): Pentru Dumnezeu.şi tu.) „Ntţ pot să-i spun !. INed! (Ciudat de esetă. Nina? De data asta. urîciosule? Am vrut să-ţi scriem despre copil. De ce nu ne-ai scris pe unde vagabondezi. Totdeauna aici! (Vine spre ea.EVANS: Ei. DARRELL (zdrobit — se bilbîie): Nu — ba da. protectoare. la mine! (Apoi... Charlie. vrlnd parcă s-o apere. Darrell pe canapeaua din dreapta.) Vrea să-ţi spună ceva. bietul Ned!. eşti singurul om de pe lume căruia voiam să-i dau de veste cum îmi merge. da' unde-i Charlie? MARSDEN (apărînd din antret): Aici.. înjosit): „N-am putut!.. există lucruri pe care nu le poţi spune!. tăcuţi.i... faţa îi este schimonosită de efortul de a-şi opri lacrimile.. Nina rămlne în picioare.) Sam.. prea-i plină memoria de . Marsden In centru.. Sa nu treziţi copilul nostru ! (Mecanic. Staţi jos toţi şi nu faceţi gălăgie. Sam -..) Ssst! Mi s-a părut c-aud copilul.. ferindu-se să facă vreun zgomot—■ Evans pe locul său obişnuit. nu trebuie să-l las pe Sam să-l privească!. noi o să-ţi prescriem leacul.) Şedeţi cu toţii! Simţiti-vă cu toţii acasă ! Voi sînteţi cei trei bărbaţi ai mei! Aici vă este casa.. da — vreau să-ţi spun cît de bucuros sînt că. şefule. dacă vrei să mai trăieşti împăcat cu tine însuţi!.

. Sam ţi femela.) Ce naiba -i cu mine?.. la Nina — gîndindu-se): „Iarăşi Nina cea misterioasă de odinioară. ciudat.. da...... cu un ton straniu de obiecţie — gîndindu-se. i-aş spune-o dacă nu m-aş teme că va rîde de sfatul meu. soţ al Ninei!..... aparent. dar după felul cum a spus-o am simţit că e ceva aici..... Nina.. (Apoi.ecouri!. ruşinat.. căci o slujesc fără nici un profit...) Mi s-a părut puţin cam nervoasă. cred că e tulburată revăzîndu-l pe Ned.. era prea fericit!. n-am mai văzut-o aşa de multă vreme.. fiinţa aceea de nepătruns.. i-o absurditate.." EVANS (privindu-l cu afecţiune pe Darrell): „Ce bucuros sînt că-l văd iarăşi pe Ned.... (Apoi..) Experimentul meu cu cobaii a reuşit. aşa de stranii.. minunată soţie şi mamă... amarnic de umilit. cum era odinioară....." MARSDEN (se uită pe furiş.. acum. fericirea ta i-a mea!. trebuia să primesc propunerea ei.. pun rămăşag că-mi va împrumuta capitalul de care am nevoie.... Sam e vrednic de fericirea mea!.~ petltru cel care moare de foame.. care răscolesc tainicele torente ale vieţii.... Dumnezeu să te bine-cuvînteze. ....... doar celălalt mascul. dacă există un prieten adevărat el este. sînt secrete pe care nu trebuie sale deşt aînuieşti!.. pot contribui la fericirea ei. copilul nostru.. bucură-te de fericirea mea. ciudat fel de a iubi..... o iubesc. a făcut destul pentru noi. al celor trei?. copilul nostru.. e rău pentru laptele copilului..... nu trebuie s-o las să se emoţioneze prea tare.. 128 o idee.. pare copleşit de-a binelea... eu?. e mîndră.. şi încă cel mai abitir dintre toţi. Nina posedă un fel de intuiţii echivoce... ar trebui să se însoare.... (Privind-o. cel puţin. îngăduitor. (Apoi. să omori fericirea i-îTcrimă mai mare decît să iei viaţa !............ păi sigur. să se statornicească.. nu sînt un om de rînd!... era bogat tat-su..... Sam!.. oh. prea multe femei... o coajă de pîine e mai bună decît...) N-am avut încotro.. poate. cei trei bărbaţi ai ei!.7 (Privindu-l pe Evans — admirindu-l cu ămăTaciune ) Copilul tău i-al meu!. pentru un moment... Charlie mi-a spus că bătrînul a şters-o pe lumea cealaltă... noi sîntem!......... memoria e pardosită cu oglinzi!.. ce-a voit să spună prin asta?.. şi-au recăpătat sănătatea şi funcţiile normale.... dar va vedea îndată că nu mai sînt Sam cel de odinioară..... m-a ajutat mult. i-am dăruit această fericire !. cred că Nina s-a şi lăudat cu mine. se pare că a avut de suferit. Ned.. nici n-a intrat bine în casă şi am şi început să.. peste umăr.... soţia ta i-a mea!.. acela pe care-l ştia el. cei vătămaţi.. pare cătrănit. o las baltă...

.. viaţa lor e viaţa mea.. simt cum dorinţele.aret pe care-l iubeşte — afectuoasă. ce desăvîrşjre minunată!. lor se îndreaptă laolaltă spre mine!. afectuoasă): Nimic. cu degetele încovoiate) .. (îl sărută ca si cum si-ar săruta un frate m.. ar trebui să fiu femeia cea mai fericită din lume!. amant!. un pui de om!. ursuleţul meu! EVANS (cu profundă duioşie): Noapte bună.." EVANS (tustrei se întorc spre ea — neliniştiţi): Nina! Ce s-a întîmplat? NINA (controlîndu-se cu mare greutate. scumpo.nu mai sînt gelos. sînt zămislită de toţi trei!." NINA (din ce în ce mai triumfătoare.. i-aş îngădui orice. (Apoi. în felul meu..... Sînt frîntă de oboseală...... şi el e-al meu.. ciudat. cît priveşte pe Darrell. vine la el — zîmbind anevoie — şi-l cuprinde cu braţele. tată !.... imediat la culcare.. voi.. Nervii.. <*e ikd eTesteJFructul celor trei iubiri ale noastrp Îmi place S-O cred.. într-un sens.... cînd_jnă_gînd_e_şc la Nina îmi simt viaţa. cu amîndouă mîinile.) Noapte bună...... (Hotărît. soţ !. înverşunată.. patrulea om. micul Gordon!. straniu de triumfătoare): „Cei trei bărbaţi ai mei!.torente obscure ce se învolburează pentru a deveni un puhoi de dorinţă. şi al 9 — O'Neill — Teatru. asta-itot.. dragul meu. (Cu o exaltare pe care încearcă să şi-o stăpîn ască...... NINA (liniştită): Bine.ai m....... (bate.... Vreau să mă odihnesc. » mă împlinesc!..... II 129 i. ea se slujeşte de dragostea lui doar ca să fie fericită. . parcă identificată cu cea a Iui Sam şi a lui Darrell.. se contopesc în mine.) Şi o iert!. drăgăstos): Atunci. scumpă doamnă! îţi dăm voie să te culci. tată.. cred.... darabana în masă.) Ha-ha.. mi-ar plăcea să fiu soţul ei.) Ar trebui să fiu femeia cea mai mîndrădepe pămînt!.. pentru a forma o* t singură şi minunată dorinţă virilă pe care o absorb eu!. pînă ce Dumnezeu-Tatăl nu află de fericirea mea!. de acum încolo nu mă voi amesteca decît atît cît trebuie ca să apăr fericirea ei. nu mi-o mai poate lua pe Nina!. stăvilindu-şi cu mare greutate accesul de rîs al triumfului. dragul meu. i-aş ierta orişice. fericirea lui Sam şi a copilului nostru.. EVANS (încercînd s-o intimideze.... mai bine să bat în lemn...

aşezat pe jos. recunoscător): îţr mulţumesc. E mai zveltă ca înainte. chiar la vîrsta lui. păstrează. Darrell sade la biroul din stingă. cînd se odTKnesc.NINA (îl sărută şi ye Chariie. în_plină înflorire aTemihităţii. 9* 131 . arată minunat. iar expresia încremenită a feţei are ceva de mască. Parcă s-ar trage din cu totul alţi oameni decît cei pe care i-am cunoscut. cu deosebire că acum sînt mai multe mobile. Dar.. Darrell şi fiul lor. Pielea. E aproape ora unu după-amiază. (Apoi Nina se întoarce şi iese încet din odaie. N-are nimic din tatăl lui.) Cortina ACTUL VII ani mai n Sa Înmii apartamentului Evans din Park Avenue. Nina este acum de treizecjLşLclnci de ani. încă dogoarea soarelui de vară. în cameră se află Nina. New York — o cameră tributară bunului gust al Ninei: spaţioasă şi cu mult soare. respectuoasă ca şi cum si-ar săruta tatăl — cu afecţiune): Noapte bunăTCKarTîe. ghiceşti îndărătul acestui aspect prezenţa unei mari tensiuni nervoase. frunzăreşte o carte. Go"r5on~Tmplineşte unsprezece ani — un băiat zdravăn şi care. uitîndu-se la Nina. O canapea mare şi impunătoare la dreapta. pe obraz. dai de urma multor cute pe chipul ei. Ochii sînt tragic de trişti. dar foarte simplă. Nu prea seamănă cu maică-sa. Pare mai matur decît este. > DARRELL (o priveşte cu umilinţă. .CM-Âra£Qşle. Cei trei bărbaţi o urmăresc cu privirile. Privindo mai bine. la picioarele ei. draga mea! NINA (se duce la Darrell si-lAărjjîâ . iar ochii impulsivitate. are înfăţişare atletică. Aranjamentul este la fel ca acela din actele precedente. pe buze ca şi cum_şjzar_ş_ărMgL_iubitul_): Noapte bună. care. avînd o mobilă scumpă. Faţa dezvăluie o expresie gravă. Noapte bună. Ned. Gordon. Nina stă întinsă în şezlong şi-l urmăreşte din priviri pe Gordon. ca în primul act al piesei. început de toamnă. La biroul din stingă se află două scaune. în centru o masă mai mică şi un şezlong." MARSDEN (are ceva din tatăl Ninei): Ce copil bun! Noapte bună.

cît e de frumos!.. bine că nu mi-a adus nici un dar.. ultima dată a lipsit mai bine de un an.... la patruzeci de ani se isprăveşte viaţa femeii.. sînt prea trudită de luptapentru fericire !.. aşa de rare sînt acum interludiile pasiunii.. faptul că a trebuit să mă împartă cu cineva i-a dăunat cel mai mult!.... iar la trup e otova. şi-a luat partea pentru mulţumirea lui.) Nu. eu l-am făcut să se compromită. bietul Ned. S-a mai îngrăşat..... ce. l-aş da pe uşă afară dacă aş fi mai mare!.. unsprezece ani.. 132 fiindcă l-am făcut eu să fie slab?..... dacă s-ar fi mulţumit cu ceea ce-i puteanPda!.. dragostea?. nu-i de loc ca Ned. nici nu-mi vine să cred.... Are o faţă puhavă şi pungi la ochi....jVş Vrea ca Darrell 5iâ plece de aicif.. acum e un mic bărbat. şi chiar este... cît de mult l-am făcut să sufere!..... strîmblndu-se.... "dar mereu voia mai mult. cu o delicată afecţiune — tristă): „Nu mai e copilaşul meu.. eu am treizeci şi cinci.. dragostea pentru el a însemnat fericirea.. nu mă pot acuza pe mine!. e ziua mea de naştere...) Gînduri nepotrivite de ziua fiului meu!.. cînd îl purtam în pîntece mă sileam să-l uit pe Ned. Dă impresia unui om fără un scop în viaţă.. (Dispreţuitoare. sigur că nu l-aş fi chemat." GORDON (gîndindu-se răutăcios): ........... de ce a renunţat la carieră?." NINA (privindu-l — protectoare....) Iubitul meu!. (Amărîtă. ce tot se-nvîrte pe aici?. căci l-aş fi sfărîmat la prima ocazie!. de ce ţine mama la el aşa de mult?.... se stinge treptat în linişte!.... speram să fie aidoma lui Gordon.) Nu. mîndru fără să fie îndeajuns de mîndru!.. (Zîmbeşte...) Vreau şi eu să mă sting treptat.jifca-iega_L în toţi acesţj_aru?. de ce nu m-a lăsat mama seHpoTtesc pe cine vreau eu?. amuzată de ea însăşi. în pace!... cu puţină recunoşt inţă şi multă amărăciune!. (îl priveşte pe Darrell — ironică. Ochii înăspriţi ascuîTJ un gen de repulsie faţă de sine îndărătul unei poze de indiferenţă cinică.... speram că a murit!. Părul i-a încărunţit. fără vreo ambiţie de care să-şi fi legat existenţa. (Cu intensitate..... totuşi n-a cutezat niciodată să ceară tot sau nimic..Darrell a îmbătrînit mult.. viaţa se furişează pe lîngă ea... o femeie nu poate face fericit un bărbat care nu are un ţel în viaţă!.... apucîndu-se de Biologie şi punînd pe picioare ... încă cinci ani....... mă sîcîie.-qredeam că_s-a săturat de caraghiosul ăsta bătrîn şi că-i va spune~să~pTece şT~să~mr~maî vie înapoi niciodată!. mai bine ar pleca iarăşi în vreo călătorie..

. mă deprinsesem cu rdeea că vacădea la pămînt.nneburfeăscă!.. acum observ cum se îngraşă şi rîd!.. aproape complet.. am rupt-o cu ea.. pentru că iubirea te face sau nobil sau mîrşav!....." NINA (deodată se întoarce spre Darrell): Ned. gînduri care nu cunosc niciodată gîndurile celuilalt. gînduri sirăine. i l-am dăruit. culmea ironiei!.. (Enervată.... (Zîmbeşte ironic. îi scot ochii Ninei pentru porcăria pe care am făcut-o din viaţa mea...... (Observînd-o pe JMma — trist.... sînt mîrşav!..... fericit__sjLbflgaţ!.. de ce tot tălălăiesc pe aici?.....-&î-nd-4i«vi»eTain.... ar fi tălălăit pe aici.. ne gîndim amîndoi în tăcere. urăsc numele acesta... Sam... Sgmeste singurujjarn normâldinţre_noi toţii..) .. altfel.. fără să facă ceva.) Mereu se gîndeşte •1îT fiul ei. am renunţat să-l mai pîndesc... găsea un motiv să mă cheme înapoi. Nu rugineşti stînd aici? DARRELL (privind-o cu tîlc): Activitatea vieţii mele este menită să ruginească — uşor şi pe nesimţite... am căutat s-o uit. i-am hărăzit o viaţă sănătoasă din nebunia Tîoâstră!. m-am săturat să mă tot împiedic de el..) De ce-o fi stînd acum aşa de mult?. îl supravegheam şi găseam simptome de nebunie în fiecare mişcare a lui.. de cîte ori simţea că s-ar putea să mă piardă." DARRELL (gîndindu-se — apatic.... noi sîntem nişTe smintiţi... de fiecare daiă... oricum. am fugit. nu.... dragostea noastră!.. şi.Staţiunea de la Antigua... mai bine de şase luni....... an după an. dragostea noastră a devenit jioar un prilej de a ne împleti gîndurile." 133 NINA (cu o urmă de ironie): Nu mă dumiresc cum poţi să-ţi părăseşti activitatea pentru perioade atît de îndelungate. de fiecare dată. Gordon.... de ce nu se întoarce în Indiile de Vest?. bine... cît de curînd?.. Oare.... cobaii n-au coadă.. cînd ai de gînd să te înapoiezi în Indiile de Vest? DARRELL (hotărît): Curînd! GORDON (se opreşte din joacă pentru a asculta—gîndindu-se): „Doamne! ce bine-mi pare!.._groaz-nica jmpresie că aşteapjă să mqar_ă_Şainlilijail-SăJ.. sper că experimentul meu a dovedit ceva!..... după cîteva luni de şedere. fireşte. şi sănătos!.TNina şi cu_mine. dragostea mi se preface în amărăciune. amărît): „La ce se gîndeşte Nina?. ceea ce ne leagă pe noi e ceva trainic!... am fugit ca să revin de fiecare dată şi mai nenorocit!. el însă era din ce în ce mai sănătos. şi îndată uitam dorul de libertate pentru a mă înapoia cu coada între picioare....

ajutîndu-l pe Preston. n-am să fiu slab şi în această privinţă!. căci altfel n-aş mai finanţa Staţiunea." (Privindu-şi fiul cu amărăciune. nu... El obţine rezultate admirabile. Mă interesează ceea ce lucrez. Ned — tocmai de ziua lui Gordon? DARRELL (gîndindu-se — cinic): „Ea ar vrea să iubesc copilul pe care intenţionat l-a luat de la mine şi l-a dat altuia!. tăind frunze la cîini.. seamănă mai mult cu Sam.. iar eu mă joc de-a biologia. Nina. nu.. Şi aşa cum au decurs toate..NINA (gindindu-se — întristată): „Să te stingi treptat.. Cînd sînt acolo lucrez temeinic. asta doreşte şi el acum. mulţumesc.. După cum cred că ştii. numai de mi-ar asculta sfatul şi să nu meargă cu experienţele lui pînă la a se amesteca în vieţile oamenilor! NINA (cu voce joasă): Cum poţi fi atît de amar.. DARRELL (atins la coarda sensibilă — urîcios — rlzind scurt): Gu Gordon Shaw? Gîtuşi de puţin! Şi trebuie să mulţumeşti lui Dumnezeu . Faptul că l-am susţinut băneşte pe Sam. dar tu ai ţinut-o într-una cu biologia.... Marsden continuă vechiul său obicei de a scrie la repezeală romane amabile. deşi nu are decît douăzeci de ani.. am isprăvit cu un experiment care a reuşit aşa de bine încît orice alt amestec în vieţile oamenilor a devenit de prisos! NINA (cu compasiune): Ned! DARRELL (nepăsător şi cinic): Dar te gîndeai că-mi pierd vremea degeaba pe aici. ci pur şi simplu o manie de-a mea. vreo manie.. ne-a făcut atît de bogaţi. Sam susţine că golful ar fi mai sănătos.. în pace!. căutînd să zimbească.. (cuprins iarăşi de amărăciune). pe Marsden şi pe mine. Tu ştii foarte bine c_ă_asta nu se cheamă activitate..) Pe zi ce trece. făcînd călătorii şi luminîndu-mi spiritul! (Apoi.. la asta ne-a adus dragostea!" DARRELL (cu amărăciune): Activitatea mea s-a isprăvit acum doisprezece ani.) Exagerez. mai puţin absurd pentru mine. nu-i aşa? 134 GORDON (gindindu-se): „Iar vorbeşte de mine. m-am pomenit lucrînd în aer liber. O să ajungă om mare. mai bine şi-ar vedea de treabă!... încît am fost siliţi să scornim cine ştie ce tabieturi. destul m-ai chinuit!. Îmi aminteşte de acela al cărui nume îl poartă." NINA (potrivnică): Nu cred că Gordon seamănă vreun pic cu Sam.

mai bine şi-ar vedea de-ale lui!.) „E_." DARRELL (din ce în ce mai batjocoritor): Mai bine nici că s-ar putea! Bunul Samuel e un maestru al succesului...ma. îl îndepiftez .. Are o nevastă încîntătoare... degeaba. NINA (înspăimîntatâ): Gordon! DARRELL (batjocoritor): Băiete jiragă. un băiat adorabil." DARRELL: Aş prefera (arâtînd spre Gordon) să-l cresc aşa ca să fie leit onorabilul Samuel! GORDON (glndindu-se.. de bata. cu pumnii încleştaţi.i—hnţi jflp... nu-i caraghios?. . vehement. la vîrsta lui.. pentru că ai fost aşa de rău încît nu meriţi nici o petrecere! (Gindindu-se.. dar n-are nici un băiat!.) Te_urăs_c ! NINA (surprinsă şi indignată): Gordonj Cum îndrăz-neşti să_vorl " '" * " *T *"* GORDON (răzvrătit): Nu mi-e unchi! Nu mi-e nimic! 135 NINA: încă o vorbă şi te pedepsesc cu toată ziua ta! Dacă nu te porţi frumos telefonez prietenilor tăi să nu mai vină după-amiază.. nu mi-aş bate j_oc_diLtatăl tău pentru nimic în itrme+— GORDON (dînd înapoi — buzele-i tremură): JDar — daj jj ajJaăiJitl0 chiar acum! (Apoi. după ce-am trecut prin atîtea. am făcut totul ca săjjubească pe Ned!.. rnai rău!. tremurînd de furie. unde mai pui. bîlbîindu-se): T-kU Să taci — ţ'nf-t' g11T"a — g" nn-ţi. apartament în Park Avenue şi e membru al celui mai scump club de golf. să fie încă gelos. că.. Indîrjit): „Totdeauna îşi bate joc de tata!. cu remuşcare.. dar orice fac.. Şi.......yjna mea?.. îi place totdeauna să creadă că s-a ridicat prin propriile lui puteri! NINA (scurt): Ned! Să-ţi fie ruşine! Ştii bine cît de recunoscător ţi-a fost totdeauna Sam! DARRELL (tăios): Mi-ar mai fi aşa de recunoscător dac-ar şti ce-am făcut într-adevăr pentru el? NINA (severă): Ned! GORDON (sare deodată în picioare şi-l ameninţă pe Darrell." NINA (tncintatâ din pricina geloziei lui Ned): „Bietul Ned!.că nu-i seamănă! Ultimul lucru pe care l-aş dori băiatului meu ar fi să semene cu acel erou al fotbalului! § GORDON (dispreţuitor): „Băiatul lui!.

dar. erau băutura şi femeile. mă auzi. cu amărăciune... n-are dreptul!. nu-i nimic! GORDON (sendreaptă spre uşă — mormăind): Nu — n-am să-i cer iertare niciodată! (Gindindu-se vindicativ.J „Tata!.. nu-mi pasă că-i mama mea!. care de obicei se terminau 136 cu plecarea ta! Odinioară.. purtând numai eu minciuna însinguratei mele vieţi — fiindcă nu aveam cu cine schimba o vorbă în afară de prietenii de afaceri ai lui Sam şi plictisitoarele lor nevestei (Rlde fără să vrea. are tot dreptul să mă urască după îndemnul inimii sale! (Amar).. drept răspuns. pînă ce n-ai să-i ceri iertare unchiului Ned! (Gindindu-se mîhnită.." *■" GORDOWŢîndărătntc): Puţin imi păsâT7tni"~Bă-l spun tatei! NINA (hotârîtă): Pleacă de aici! Şi să nu mai vii la mine..şi de mine!..) „Fiul lui Sam!. de ură.) Sau te izolai tu în minciuna-ta... taci! M-am săturat să tot aud mereu aceleaşi şi aceleaşi vechi reproşuri pe care mi le-ai făcut pînă acum de mii de ori! Şi pe mine...) DARRELL (iritai). înaintea mea. nici nu s-ar mai supăra pe mine! NINA (exasperată): Taci. acum Staţiunea îţi este refugiul! Sau îţi spuneam să pleci şi după un timp te rechemam pentru că mă dobora singurătatea. Ned. şi reveneai apoi din pricina dorului! Şi iarăşi ne sărutam şi plîngeam şi . aducîndu-ţi aceleaşi învinuiri amare." DARRELL (sardonic): Poate că în subconştient el simte că sînt tatăl său şi rival la dragostea ta." (Iese prin fund. Nina. Din nou scenele astea groaznice. nu-mi vorbeşte decît de tata!" DARRELL (plictisit): Lasă..Ei şi ce dacă mă urăşte? Nu-i iau în nume de rău ! Bănuieşte ceea ce ştiu — că m-am purtat ca un laş şi ca un prăpădit faţă de el! Ar fi trebuit să am pretenţii asupra lui. te rog.. orice s-ar fi întâmplat celorlalţi! A cui e vina dacă mă urăşte.. cum pe faţă nu sînt tatăl lui şi cum nu există nici un tabu. va fi cu totul al lui Sam!. Dac-ar şti cît de puţin mă iubeşti.. şi-1 apropii~de~S'ă'nTt:. eu nu mai însemn nimic!. iar eu nu ţin la dînsul pentru că iubeşte un alt tată? Copilul nostru? L-ai dăruit lui Sam şi eu am consimţit! Foarte bine! Dar atunci nu-l învinui că se poartă ca fiul lui Sam! NINA: Dar nu trebuie să spună că te urăşte! (Gîndindu-se..) „O urăsc şi pe mama cînd trece de partea lui!.

cînd vii. Ned. că niciodată n-ai mîşcat nici măcar un deget ca să-i cîştigî afecţiunea! Şi atunci de ce s-o facă.a_L iubeşti. la urma urmelor. Ned? Uite. exact! Ca şi el! Te şi sfătuiesc s-o faci. E afară în hol. e fiul meu şi prefer să nu văd cu ochii cum . şi se depărtează de tine.ne iubeam! DARRELL (cu o grimasă ironică): Sau mă înşelam pe mine însumi crezînd că m-am îndrăgostit de vreo fată drăguţă şi-i făgăduiam c-o iau în căsătorie. Totdeauna e atît de bine la început. o femeie mi te-ar răpi. El se simte lipsit de dragostea ta — din pricina mea.. Ned!' Nu-i de loc aşa! Simt că te urăsc cînd vorbeşti astfel! DARRELL (cinic): Urăşte-mă.) NINA (tăioasă): Dacă GordonjiuJ ijLLLheşte-este-neiitr. NINA (speriată — chinuită): Vorbeşti prostii. dar ai uitat sau nu ţi-a păsat. însurîndu-te. deşi nu se va da în lături să-l distrugă. de pildă azi„ 13? ni.. dar totdeauna stai prea mult — sau te ţin eu prea mult! Nu pleci niciodată înainte de a ajunge la clipa aceea urîtă şi amară cînd ne învinuim unul pe celălalt! (Apoi. dacă vrei să-i păstrezi iubirea! (Rînjeşte. fiindcă. grozav de drăgăstoasă. I-am cumpărat un dar scump şi gingaş să-i facă multă bucurie. (Apoi. Niciodată nu i-ai adus vreun dar. cînd e vorba de dragostea noastră. (Slabă. de a cărui dragoste e sigur.u. DARRELL (cu amară tristeţe): I-am adus. deodată. aşa cum am mai făcut a dată! Iar tu redeveneai geloasă şi găseai mijlocul de a mă determina să nu-mi ţin făgăduiala./ Nu pot uita că Gordon este copilul dragostei noastre. cînd vom ajunge oare să ne cunoaştem întrucîtva unul pe altul? Ne purtăm ca nişte descreieraţi. Ned. DARRELL (trist): Mai bine ai uita pentru binele lui şi aii tău.) într-adevări_mă_jn. E ziua lui de naştere. serioasă.Ned ? "DARRELL (zlmbeşte posomorit): Vezi bine că te iubesc — altfejjru_m-as purta ca un nebun —~nu? NINA (zlmbind iarăşi): Şi eu te iubesc. NINA (grozav de amuzată): Da — şi acum cred că nu m-aş putea deprinde cu gîndul că.) O. Aşa că îşi concentrează afecţiunea asupra lui Sam. Copiii au o intuiţie care nu dă greş. aşa cum a făcut pînă acum cu toate cadourile primite de la mine! L-am lăsat în îiol să-i fie dat după ce voi pleca.

privindu-l în ochi — înduioşată. privind împrejur. nu-i nevoie să pleci chiar în clipa asta! Aşteaptă şi ia-ţi rămas bun de la Sam.) 138 DARRELL: Încă o dată! (Îşi zîmbesc unul altuia şi se săruMdinjinu. mă mîndresc — şi-ţi sînt recunoscător.o!. Ned! DARRELL (expresia i se schimbă in milă pentru ea — . Gordonjipare în pragul uşii din fund şi r amine djtâpâcuprins de gelozie. dar DARRELL: Arn ă Înr-Prrj Nina I NINA: Şi apoi — sigur./' (Dispare tot aşa de tâcuL£um. ce minunat din partea ta că mi-o spui! (Se ridică şi-şi pune mîinile pe umerii lui.ată c-am văzut-o!...ta vei sta acolo doi ani — -xhjarjlacă te-aş rechema Ji ţ mai. furie şi mîhnire.) Nu putem avea oare nici atîta curaj — ca tu să pleci — chiar acum.anx vilzut-.) NINA (deodată se depărtează de Darrell.-n-o să_ş±iajiiciod. (Cu o duioşie plină de remuşcare. Ned. sînt egoist! Nu vreau ca fiul meu să fie prea fericit_p. după ciocnirea eu el — sigur de dragostea noastră — şi măcar de astădată tfără acel simţămînt de amărăciune hîdă? DARRELL (bucuros): Da! Plec — chiar în clipa asta. dragul meu! (îl sărută.se apropie şii pune mina pe cap — înduioşat): Îmi pare rău..am_siLjiiă fac_ciLXL-. surprinzîndu-i. (Apoi. }> GORDON (gîndindu-se cu o ruşine stranie şi chinuitoare): „Nu_ trebuia__s-o văd!..sfărîmă ceea ce îi dăruiesc! (încercînd sâ-şi înfrîneze emoţia — cu o sălbatecă amărăciune.. Altminteri rs-ar simţi foarte jignit.) Vezi.e. chraT~arică-i _zjuaTuTT~ """ISfÎNA (chinuită de iubire.) îţi dai seama ce lucru nemaipomenit ai făcut tu pentru mine. . milă şi remuşcare): Ned! Pentru numele lui Dumnezeu! Cum poţi să ne chinuieşti în halul ăsta! Ce grozăvie! Ce ţi-am făcut. parcă implorîndu-l.&QCfltgala mea. te întorci iarăşi la mine! DARRELL (zîmbind): Desigur — iarăşi la tine! NINA: Atunci la revedere.ciLmLiucra. serioasă. Nina! NINA (îl priveşte cu profundă tandreţă şi admiraţie): Scumpul meu. NinSt? Mi-ai dat singurele clipe de fericire pe care le-am cunoscut cîndva! Şi orice ţi-aş spune sau face cînd sînt necăjit. ce ţi-am făcut? Iartă-mă.a apărut.înainte ■« -şi...) îmi-făgăduieşti că dedaţa_as. dacă vrei! NINA (jucăuşă): O.

zîmbind. deşi părul este mai cărunt..„ PJ llflfi cn Gorrinn ţinr la Charlip I. ceva ce nu recunoaşte nici el însuşi): Cum? De ce spui aşa? (Apoi. De ce a ţinut Marsden morţiş să-i dea şi el o sumă egală cu a mea?" Nu-i invidiez paralele pe care le-a cîştigat. ]\ina Gara .) Ce curios mi-a sunat glasul lui! Şi ţie? Nu ţi s-a părut că. că cineva ne-a. dar sînt sigur că. Pe măsură ce Darrell îi ascultă. căutînd să se apere.stingherită): Ai văzut. (Cuprinsă îndată de milă — afectuoasă. dar mai ales pentru fiul meu. îmbrăcat impecabil ■ca totdeauna. care-i urează zgomotos bun venit... Ned?.) Ce-prostie să-l laşi pe caraghiosul ăsta bătrîn să-ţi strice copilul î 13» {Marsden apare din fund."" (Tare. chiar în momentul acesta am avut un simţămînt ciudat. pur şi simplu! Nu pricep cum Gordon este atras de caraghiosul ăsta! NINA (uimită deodată — gîndindu-se): „Uită-te la el.. Am vrut să-i dau lui Sam toată suma de care avea nevoie„ cînd am pornit în afaceri.. Tu ia-i-o înainte şi spune-i că m-ai sărutat la despărţire — ca să scapi de mine! (Chinuit. puţin făcută): Mamă! Unchiul Charlie e jos ! Poate veni sus? NINA (tresare — făcînd eforturi ca glasul ei să para natural): Da. dragoste pentru Sam.) Nu fi prostuţă..) Bietul Ned! (Face o mişcare înspre el.) Ştii destul de bine ce i-am reproşat totdeauna. el a făcuto doar pentru că nu ştiu ce i se năzărise şi voia anume să-mi pună beţe-n roate. GORDON (vocea lui se aude din antret cu o naturaleţă. Expresia şi atitudinea pe care o adoptă slnt In general aidoma celor din primul act. poftindu-l să intre. Izbucneşte cu necaz. MARSDEN (se duce de-a dreptul la Nina): Ce mai faci. Dacă nu fericit.? DARRELL (cu un surîs echivoc): Tot ce se poate. el trăieşte totuşi mai împăcat acum cu sine şi cu cei din preajmă).. dragul meu — fireşte! (Preocupată.. brusc. iar trupul său înalt mai glrbovit.. (Din hol se aud glasurile lui Marsden şi Gordon. Nu se poate spune că pare mai bătrîn..) DARRELL (mirat — temîndu-se ca Nina să nu fi ghicit.) Atunci tot îl iubeşte puţin pe Gordon!. expresia-feţei lui devine tot mai furioasă.. iarăşi e aici Marsden! Baboiul ăsta afurisit! Nu-l mai pot suferi Nina.) Aşadar.... (Indignat. Am vrut să fac acest lucru din.

. de data asta nu. rece — cu un aer Intrucîtva superior. după ce îi aruncă o . Marsden! Ai putea scrie. luptindu-se eu el însuşi — cuprins de remuşcare.... îi arăt eu ei!. Marsden... plec săptămînă aceasta şi sper că de astă dată voi rămîne acolo....) Da.. i-am făgăduit.." DARRELL (recoltat — gîndindu-se): „Oare vrea să mă wmilească în faţa lui?.... MARSDEN (triumfător — glndindu-se): „Caută să mă insulte..... (Apoi.... ce pretenţie!. Marsden? (Se întoarce cu spatele la Marsden..) Ce vrei. ştiu eu unde bate el. atunci." (încuviinţînd din cap — către Marsden. o dată un roman despre viaţă.... mai mult despre viaţă şi mai puţin despre nişte cucoane bătrîne cumsecade şi holtei buclucaşi! De ce nu..." (Indiferent... un diletant în ştiinţă!. sîntem amîndoi ca două monete fără valoare — contrafăcuţi — falsificaţi — tovarăşii discreţi ai lui Sam! NINA (glndindu-se cu necaz): „Ned este iarăşi înveninat!.. înadins în faţa mea. cu o milă dispreţuitoare).cel puţin doi ani — doi ani de muncă intensă. fără ceartă. DARRELL (mirat şi amuzat de tonul celuilalt — ironic)..Nina? Te felicit pentru ziua de naştere a fiului tău ! (O sărută.) Nu. bietul Charlie!.. dar văd că tot dai tîrcoale pe aici! DARRELL (furios — ironic): Aşa cum dai şi dumneata tîrcoale.. nu merită să fie insultat.) A crescut aşa de mult şi s-a făcut mai voinic in cele două luni de cînd nu l-am mai văzut. a devenit aşa de liniştitor. poate fi ceva mai trist?. Aş dori să ştiu mai multe în această privinţă.. fără a fi nevoie să-i mai «xplic. dă mina cu Darrell.. scrii şi tu. „Munca lui!.. care să ia locul mamei dumitale! (Apoi. Darrell! Ultima dată cînd ne-am întîlnit în casa asta spuneai că pleci peste o săptămînă în Indîile de Vest.) Ned pleacă. ea-l «expediază!. aspru..) Biologia trebuie să fie interesantă... Trebuie să fie o mare mîngîiere c-o ai pe dînsa. asta-nseamnă că s-a Isprăvit cu el!." (Privind dojenitoare către Darrell. (Se întoarce." Da. bagă de seamă. se îmbarcă săptămînă aceasta.. rizînd. dealtminteri! Pari mai liniştit acum Marsden! Sper că sora dumitale este sănătoasă... şi eu aş dori să ştii mai multe. 140 MARSDEN (glndindu-se..... aşa e.. pricepe atîtea. bietul om!. dar nu-mi pasă ce zice...) Bună ziua. Charlie.

....... cu repulsie. oare cred o iotă din toate astea?. ce-aş putea face pentru tine?. dragul Charlie... şi-a dat seama că am priceput că n-a avut pentru Darrell decît o> pasiune fizică.privire-plină de aversiune.. niciodată n-am împerecheat cuvîntul cu viaţa... mai ales că acum s-a sfîrşit totul intre ei........ şi intimitatea cu care mă laud.. sînt urt timid absolvent în ale artei.) Sînt al naibii de las si slab!. dăruindu-mă ţie.. ştie că o iubesc fără să-i spun....... m-aş mulţumi dacă mult dorita căsătorie ar însemna aşezarea rămăşiţelor noastre în acelaşi mormînt.. Darrell e din ce în ce mai puţin amantul ei.... ochii ei frumoşi! .. aş face-o?... necăjit — ia o revistă şi o răsfoieşte.. dacă..... numai eu simt cît e de «lihnit.) Mi-e lehamite de bărbaţii ăştia!.. ar putea ei să iubească atît de profund?... lavirsta mea încă eroism platonic?. se apropie din ce în ce mai mult de mine. ce iubit desăvîrşit •ar putea fi cuiva la bătrîneţe!. pe mine?..) Dragostea mea e mai delicată decît cea pe care a cunoscut-o!.... (Apoi.. dar ce plin de venin este!.. ar putea ceilalţi oameni să spună aşa de mult. numai eu pricep cît de mult l-a rănit viaţa pe -omul acesta.. gîndul acesta mă revolta. > MARSDEN (nedumerit): Da — ai dreptate — dar nu intră în vederile mele. (Apoi.. (Chinuit.. îi urăsc pe toţi trei! . urnele noastre cu cenuşă una lîngă alta. eu i-am rănit pe toţi. ce femeie l-ar putea iubi cu pasiune pe Sam?. sărmane Charlie. ma 'dezgustă!. scriu cărţi agreabile!. ţi-aş putea aduce o clipă de fericire.. ce-i altceva decît că joc iarăşi rolul dragului şi bătrînului Charlie din copilăria ei?...... într-o bună zi îmi va mărturisi totul cu privire la Darrell. totul e bine!.) Ce?... ne-am clădit o viaţă tăinuită de subtile simpatii şi confidenţe... mulţumesc lui Dumnezeu că . brusc. se duce la fereastră şi priveşte afară. sărmanul Charlie. atingîndu-se una pe alta... e bine ce se întîmplă între noi trei?. acum. Nina...... ce amant desăvîrşit cînd au trecut anii pasiunii!.. (Gîndindu-se... el cugetă doar că ar trebui să mă dorească!.. bătîndu-şi joc de el însuşi...." 141 NINA (privindu-l cu milă — glndindu-se): „Ce tot vrea Charlie de la mine?. dar nu un artist!. ştie chiar şi cît o iubesc..... soţia şi amanta din mine au fost ucise dajyj .. n-aş da oare tot ce am pe lume numai să fiu dorit de ochii aceştia?. (Pasionat — glndindu-se. nimic ■din ce e legat de iubire nu-mi pare de-ajuns de vrednic spre a mă revolta... odinioară. lai întîmplare.. nu sînt cuprins de poftă.) „Are dreptate!... e şi vina mea?.. deodată....

la salata aceea după care mor eu...) Ţi-am trimis ce? GORDON (înăsprindu-se — sebîlbîiede necaz): L-am găsit — în hol. şi ea pe el... mai bine să nu iau parte. mai bine pleacă. pentru o clipă): Îndrăzneşti — . MARSDEN (sare de pe scaun): Imediat. e sănătos ca un purcel... ce soartă necruţătoare!.. fără să se uite la Darrell.. a sărutat-o pe mama.) DARRELL (dîndu-şi seama numaidecît de cele ce vor urma — gîndindu-se cu o nelinişte sumbră): „Aici trebuia s-ajungem l ... Aduce cu dlnsul un vaporaş scump.acum sînt numai mamă. (O apucă de mijloc şi amîndoi pleacă rîzînd....... CharTîe"— vino tu şi prepară maioneza pentru dejun.n-am nici un motiv ca să-l întîlnesc..." (Deodată." GORDON (apare în pragul din fund.... mâi bine mă duc....? (Se opreşte cu respiraţia tăiată."" (Cu o bunătate încordată. străbunică-su. ce încurcătură!.. tGordon este micul meu bărbat.. de ce l-am căpătat tocmai de la el?.. dar acum mi-e drag vaporul ăsta...) Am să-ţi dau o însărcinare..} At~3JJiil i 3J2J2HL-ţţ DARRELL (copleşit de furie. pot să-i cer tatii să-mi cumpere altul.) DARRELL (posomorit — gîndindu-se): „N-am să rămîn la prînz. Se află în toiul unor emoţii potrivnice.) Ei — domnule 142 Darrell — dumneata mi-ai trimis. eh! păcat!... mai de mult... toţi au fost nebuni... de ce să-l aştept pe Sam?.... am crezut că mama lui a minţit-o pe Nina..de ce mi-a fost mai teamă!. taică-su.. am cercetat la faţa locului...." (Vinesfidător la Darrell şi-l înfruntă — Darrell îl priveşte surprins... opreş-te-te!... şi teafăr. singurul meubărbat!. GORDON (cuprins de furie — tremurînd): Dacă e aşa — uite — uită-te ce fac cu el! (PUngţnd. dar hotărît pînă la încăpă-ţînare): „Trebuie să-i arăt..) Stai. ca o momîie la ospăţul fiului meu!. cu pînzele montate..... bunică-sa. (Stingherit — mergind de colo colo.. în curînd Nina se va lupta cu Sam pentru dragostea fiului meu!.? lui Parce II. Ştii. smulge catargul„ bompresul... E — e cadoul dumi-tale? DARRELL (şi el aspru — sfidător): Da... rupe catargul în douWfJnce harcea-parcea toate p ieseleşi azvîrle carena dezechip atâ la picioare}.. Nu poate fi de la altcineva.. . iar te-au luat gîndurile astea. şi să nu mai revin.... să mă îmbarc sîmbătă... ce vapor frumos!... ce-aş putea să-i spun. Doamne. dar e adevărat tot ce i-a spus. gata să plîngă..

vapoarele? Mi s-a părut un vaporaş tare frumos. Gordon îl înfruntă. )„E fiul meni.) Zău.) Sînt lucruri pe care noi au le spunem.) Nu-i frumos ce-ai făcut> fiule ! Ce deosebire e între mine şi alţii ? Dar n-a fost niciodată vaporul meu. GORDON: Nu. Nu-ţi plac. TinIa el mult de tot. (Gîndindu-se îndurerat.) „Te pricepi să loveşti. Nu-i de la mine. nu mă duci pe mine! Era altceva\ (Izbucnind. sînt cel mai vechi prieten al lui Sam. li iubesc!.. Trebuia să te gîndeşti la vapor. Tu vrei să fii un om de onoare.. cînd. dar imediat încereînd să zîmbească): Dar îmi luam rămas bun. nu la mine. DARRELL: Spui numai prostii! Cum să-l înşel? GORDON: Nu ştiu. N-o mai face pe grozavul! GORDON: Nu-i eşti prieten! Mereu dai tîrcoale pe aici ca jjjM înşeli ţinîndn-te de capul-onamei. De aceea.) Noi? — ce vrei să spui? — eu ştiu ce-i ■onoarea — mai . bestie afurisită să. (A înaintat cu un pas ameninţător." GORDON (glndindu-se — groaznic de chinuit): JDare de cerai-e. nici tu şi nici eu ! (Nu se poate stăpîni să nu pună mina pe umărul hri Gor don. Alb la faţă. am observat. Am să-i spun eu odată că te-am prins. săruta l DARRELL (uimit. nu-i aşa? (Cu însufleţire. cuvinte le spune cu o ifitensTtate pătimaşă.îndrăzneşti. Dar ştiu că nu-i eşti prieten..) DARRELL (sec): Ştiu.p." GORDON: Nu...) Ca să te-nveţi minte — şi mama la fel — ar trebui să vă spun tatei! 143 DARRELL: Păi. n-am vrut să-l stric l * Mi-s dragi vapoarele! Darpe dumneata te urăsc! (Ultimele. Darrell se stâpîneşte — apoi cu glasul tremurător şi adine rănit în afecţiunea lui. Ştii asta.. GORDON (plîngînd în hohote): Era minunat de frumos! N-am vrut să-l stric! (îngenunchează şi adună în braţe piesele vaporului împrăştiate.) Ţe-aiR văzut cum o sărutai pe mama! Şi pe mama cum i. i " (Plinglnd. copil afurisit!. Al tău a fost. Sintem prieteni vechi....drag acum?. în general. nu ştii! Acum te urăsc mai mult ca oricînd ! Mai mult "ca oricînd ! (Scâpîndu-i secretul. DARRELL (foarte serios acum — adine mişcat): Ascultă! Sînt lucruri pe care un om de onoare nu le spune nimănui — nici chiar mamei sau tatălui său.......

lunatec afurisit!" Nu pot rămîne. e mai greoi... mirat. Gordon.. plec!..) „Nu mai pot îndura. fiule! A venit! Ascunde vaporul dacă nu vrei să te ia ia trei păzeşte ! (Gordon se grăbeşte s-ascundă vaporul sub canapea.) EVANS (din hol): Bună ziua la toţi! DARRELL (bătindu-l pe umeri pe Gordon): Gata. fiul lui!. aleargă spre el plin de bucurie.. doar părul i s-a rărit şi a început să chelească în creştetul capului. (Iese In grabă...bine decît dumneata! — n-am nevoie să-mi spui! — oricum nu i-aş fi spus tatei — pe cuvîntul meu — ei. s-a deprins să comande şi să fie mereu In acţiune.. dacă rămin aici. unchiule Ned. Sam.) EVANS (stringlndu-l la piept pe Gordon — afectuos): Ce face moşneagul meu? Cum îşi petrece ziua de naştere? GORDON: Bine. îmi pare rău... Ned! Nu-i aşa. ştiu. din nou In apele lui. Am o treabă importantă. forţat): Da. La revedere..) „Ned şi biologia . Evans s-a mai îngrăşat.. Gordon.."Sam. €e zici? — Noi? — ce vrei să spui? — cum noi — eu nu sînt «a dumneata! Şi nici nu vreau să fiu vreodată ca dumneata! (Se aude cum o uşă se deschide şi se închide. (Glndindu-se — cu superioritate şi bunăvoinţă. parc-ar fi un uriaş pentru vîrsta lui.. dacă m-am legat — niciodată să nu. mînzul ăsta al meu? DARRELL (zlmbind. tată! EVANS: Bună ziua. 144 (Suferind îngrozitor — glndindu-se.. îmi ajunge!. (Glndindu-se. pentru că a spus că se îmbarcă şi-mi pare bine.) EVANS (dezamăgit): Atunci nu rămîi cu noi la prînz? DARRELL (glndindu-se): „Dacă mai întîrzii o clipă îţi urlu în urechi tot adevărul!. pot telefona după aceea!. E îmbrăcat la un croitor scump." Tocmai voiam să plec. dau în vileag tot ce am pe suflet!. Trebuie să văd un biolog care locuieşte prin vecinătate. apoi glasul lui Evans. stinjenit. Cind intră Evans.) GORDON: La revedere... să-mi văd fiul. cu orice preţ!." EVANS: La revedere. Peste cîteva zile mă îmbarc — mai am atîtea de făcut — ne vedem altă dată. (Se îndreaptă spre uşă. Ned..) „De ce i-am spus aşa.... Nu arată vîrsta ce o are..

.. vrei? — din vremea cînd conducea el echipa şi cînd studentul cu numărul şapte începuse s-o lase mai moale." (Către Gordon. de ce nu vrea să-mi spună Gordon?.lui!. pătrunzător): „De aceea nu-i place lui Darrell să mă strige Gordon!... EVANS: Vino încoace şi spune-mi ce ai făcut de ziua ta. (Mulţumit. GORDON: Mi-ai spus odată că el a fost curtezanul mamei — cînd era fată. tu nu? GORDON (absent): Şi eu.. i-am plasat banii aşa de bine că are cu nemiluita. nu.. (Gordon se apropie. de ce mi-a fost drag adineaori?. Sînt mort de foame.) „Sper că nu se mai întoarce niciodată !. tată. simţea că-i slăbesc puterile şi-1 încuraja. 10 145 EVANS (necâjindu-l): Ce ştii tu despre curtezani? îmbătrîneşti prea repede! GORDON: Mama l-a iubit mult?' EVANS (stînjenit): Cred că da...) Acum îşi poate îngădui astfel de capricii!.....) Şi după aceea Gordon a fost omorît.." (Tare. nu-i aşa? Eu semăn puţin cu el? EVANS: Sper că da.) De ce mi-aţi dat numele de Gordon? EVANS: Cum? Tot nu ştii? Ţi-am spus şi ţi-am răs-spus despre Gordon Shaw. (Deodată. deşi nu putea să-l vadă. iar Evans II ia pe genunchi. tată... vorbindu-i mereu.... fiule? GORDON: în bucătărie cu unchiul Charlie. niciodată!... ştie că mama l-a iubit pe Gordon mai mult decît pe el. GORDON (gîndindu-se.. n-aş putea să-l iubesc!. pînă cînd . îşi ia în serios mania!. doar pentru o clipă..) Unde-i mama. atunci — atunci îţi voi da tot ce-mi vei cere! Vorbesc foarte serios! GORDON (visător): Mai vorbeşte-mi despre el. acum ştiu cum să mă port. voi fi exact aşa cum era Gordon şi mama o să mă iubească mai mult decît pe el!.... Cînd vei fi la colegiu — dacă vei juca fotbal sau vei vîsli ca el. şi cum Gordon.) Ce ţi-a plăcut mai mult din ce-ai primit? Ce dar ţi-a adus unchiul Ned? GORDON (evaziv): Toate-s pe cinste.." EVANS (aşezlndu-se In stingă): Sper că masa e gata. (Glndindu-se.. tată....

" GORDON: Tu te băteai cu băieţii. silindu-se să zîmbească): Ce tot vorbiţi acolo despre bătaie şi lupte? Nu-i frumos." NINA (vine pînă la scaunul din centru. Gordon a leşinat şi băiatul celălalt nu.. Trebuie să ştii să lupţi ca să răzbaţi în lumea asta! NINA (gîndindu-se cu milă): „Sărman copilaş.) Ce. NINA (gîndindu-se cu dispreţ): „Ned e slab. înseamnă că ne-a văzut pe Ned şi pe mine. înainte.. (Privind împrejur.. EVANS (rînjind): Nu te uita ce spun femeile. aşa că atunci cînd s-a isprăvit cursa şi ei au învins..... nu. îi mărturiseşte mai multe!.. nu-i mai da şi tu apă la moară.) Poate că ai dreptate.. Ned a plecat? GORDON (înfruntînd-o): Da — şi nu se mai întoarce — se va îmbarca în curînd! NINA (tresare): „De ce mă provoacă în felul acesta?. dar se încrede mai mult în el. în timp ce ei vorbesc... Ned avea dreptate...băiatul prindea iarăşi putere. să-l .. cîteodată — cînd n-aveam încotro... ai fi în stare?.. Atunci de ce să-ţi mai povestesc eu? NINA (apare pe uşa din fund... EVANS (lâudîndu-se): Da.." 146 GORDON: Dar Gordon te-ar fi bătut măr.. Ned n-a fost niciodată aşa de tare ca mine. GORDON: Tu ai fi în stare să-l baţi măr pe Darrell? NINA (gîndindu-se — speriată): „De ce l-o fi întrebînd aşa ceva?. Merge încet gîndindu-se — pizmaşă): „II iubeşte pe Sam mai mult decît pe mine? %. Pentru Dumnezeu. oh.. văd c-o ştii pe dinafară." (Domoalâ. Gordon.) Dar tu devii prea tare.. dragul meu. Sam.." EVANS (mirat): Pe unchiul Ned? Dar de ce? Am fost totdeauna prieteni buni.. şi se lipeşte de Sam?.. cred că da.. trebuie să-l mint... nu se poate!. GORDON: Vreau să spun — dacă n-aţi fi fost prieteni. nu mai vine în poala mea.. (Apoi.... nu-i aşa? EVANS: Şi încă cum! GORDON (gîndindu-se): „Atunci ea l-a iubit pe Gordon şi mai mult chiar decît pe tata!. ce viteaz ai ajuns acum!.. tată? EVANS (stînjenit):Da. EVANS (rîzînd): Dar.. Sam. pornită...

aici... I-aşa de slab.. nu se mai apucă de nici o treabă." EVANS (mirat): Ei..) Ştiu şi eu?.. In cele din urmă mi-a făgăduit — dar a devenit deodată urîcios şi sentimental.. (Gîndindu-se triumfător. dar am văzut-o cum îl săruta... oh. E singur. nu fi aşa aspră cu Ned. Dacă nu-i dai ghes.. strîngîndu-l la piept...) „Amrăscumpărat sărutul lui." (Cu un surîs — către Evans.. Fără să fiu prea aspră.. în poala mea." NINA: Ned a început să mă plictisească la culme. asta-i pricina.) „Minte!. Nina." NINA (triumfătoare — gîndindu-se): „Aşa. am văzut-o cum îl săruta. într-un fel. GORDON (venind puţin mai aproape — căutîndu-i chipul — gîndindu-se): „Mi se pare că nu mai ţine aşa de mult la el. tocmai asta voiam să te-aud spunînd!'" io* 147 (Plictisită..... de aceea!...readuc la mine..." (Se duce la ea şi o priveşte lung cu ochi scăpărători..) Bietul băiat! N-a fost niciodată însurat.. GORDON (depârtîndu-se de tatăl său — înciudat — gîndindu-se): „De ce îl apără tata în faţa mamei?. părăsind pe jumătate genunchii lui Sam): îţi pare bine? (Apoi... îmi închipui cum trebuie să se simtă ! Bărbatul are nevoie de puţină încurajare din partea unei femei. de aceea!. dar e cel mai bun prieten al nostru. i-am cerut să se înapoieze la lucrul lui şi să-mi făgăduiască să rămînă acolo doi ani.) Mamă! NINA: Băiatul meu drag! (îl ia pe genunchi.." EVANS (rinjind): Ned se prăpădeşte după tine — la bătrîneţe.. (Apoi sentimental. ce bine-mi pare!. şi-a cam pierdut busola... cerîndu-mi săl sărut la despărţire şi să-i urez noroc! Aşa că l-am sărutat ca să scap de el! Un caraghios! GORDON (gîndindu-se — foarte bucuros): „Aha. şi-o să fie plecat doi ani!.. GORDON (cu însufleţire. NINA (strîngînd la piept capul lui Gordon — rîzind ~ necăjindu-l pe . E drept... gîndindu-se cu prudenţă.) îmi pare bine c-a plecat Ned.. să-l ajute să-şi ţină capul sus. Sam. i l-am şters de pe gura ei. dar îmi calcă pe nervi. mamă. tot dînd tîrcoale pe aici.) GORDON (o sărută): Ce bine mă simt lingă tine.. Mi-era teamă să nu şadă pe capul nostru toată ziua.

. imploratoare. din vinovăţie. EVANS (încrezut): Ştiu că am. împotriva ta...) NINA (în sinea ei. Gordon? Ai sărit de pe genunchii mei ca ars! (Caută să zîmbească.. ce rea sînt cu Ned!. dar parcă statornicind legea slăbiciunii femeieşti) : S-a săturat să-l tot mîngîi... (Rîde. Sam. nu poate să mă ducă!. Rid cu toţii fericiţi. nu mă mai gîndesc la el!.. . Gîndindu-se): „Acum se gîndeşte la Darrell ăsta!..) Pun rămăşag că Charlie e ajuns aşa cum este din pricina asta. iar ea.. pentru binele meu. tu mi-ai spus să mint în faţa fiului tău. Şi noi vrem să creştem un bărbat adevărat....." (întinzîndu-se către Gordon cu braţele deschise.. Mă duc să văd dacă masa-i gata. cînd e lîngă mine!.....) NINA (cuprinsă deodată de milă şi făcindu-şi mustrări de conştiinţă): „O. îi ocoleşte 148 privirea — cu teamă şi puţin mîniată.) Ce s-a întîmplat... ne-a minţit pe tata şi pe mine!........" GORDON (simţindu-i gîndurile." (Se ridică şi se depărtează de ea... (Se întoarce brusc şi iese fugind.) GORDON (cu ochii în pămînt — evaziv): Mi-e foame.... sînt josnică şi egoistă!. nu o cucoană bătrînă ca Charlie. dar întrebuinţînd un ton glumeţ.. nu trebuie nici să mă gîndesc la Ned.. cu bunătate. Maică-sa l-a dădăcit toată viaţa ca pe-un copil de ţîţă. NINA (supusă — dar cu o urmă de dispreţ faţă de el): Poate că ai dreptate. (înţelepţeşte.Sam): Mi se pare că mîndrul tău tată s-a făcut cam urîcios şi plîngăreţ! Ce spui.. nu. mamă! (Nina îl strînge tare la piept. se îndreaptă din mijloc ca să-i poată vedea chipul. Dumnezeule-Mamă. o.) EVANS (pe un ton de superioară înţelegere masculină. nu sînt vrednică de dragostea ta!. speriată): „Mi-a ghicit gîndurile!. Uiţi că s-a făcut băiat mare.. Gordon? GORDON (rlzlnd împreună cu ea): Da. bietul Ned!.. Nina. în braţele mele se află copilul dragostei noastre!.) EVANS (rinjind): Prea v-aţi unit împotriva mea.. ştiu!.) Eu am să fiu ca Gordon Shaw. am văzut cum îl săruta!. e plîngăreţ mamă şi urîcios! (O sărută şi-i şopteşte.. fericită şi triumfătoare.. şi ea ţine la el!.. sărmanul şi generosul Ned!. atunci nu credea că-i caraghios!. dar te iubesc!. ascultă-mi rugăciunea şi fă ca într-o bună zi să putem spune fiului nostru adevărul şi el să-şi iubească tatăl!..

o masă de răchită cu an alt scaun. Caută să ascundă deznădăjduită i urmele vădite lăsate de timp. în afară de ochii care acum paf mai mări şi mar protun3~lmsterloşi decît onjcîncL Şi-a păstrat în schimb frumuseţea corpului. Lîngă el. pupa îşi începe arcuirea la stînga. Prora şi mijlocul iahtului sînt înspre dreapta. de ~surîsurî căznite. DumnezeuleMamă. privind cu binoclul peste fluviu. Marsden în şezlongul din dreapta. contrastînd cu lumina soarelui. Pielea îi este bronzată. în actul doi. pielea obrajilor "ne'teclaŢ gura încreţită la colţuri. Partea din spate a iahtului familiei Evans. ţaţa "pgre'Ţi~nTăi~I)atrŢnă şi mai ofilită. din pricina anilor petrecuţi la tropice. în ultimele zile ale lunii iunie. fă ca-ntr-o bună zi să-i pot spune adevărul prostului ăstuia!. Are din nou înfăţişarea unui om de ştiinţă.. în spatele Ninei. e iarăşi zvelt. pe care l-am văzut în casa tatălui Ninei. ca spre sfîrşitul după-amiezii. ce luceşte auriu şi molatec. la dreapta. Pupa vasului este în umbră. spatele cabinei. rece şi detaşat. Faţa slabă. Darrell pare că a „sărit" cu ani în urmă. Evans se sprijină de barele bordului. 'pînă la" sfîrşrt inutile. în stînga şi un şezlong în dreapta. peste zece ani.{Madeline Arnoldl 'arul Ninei a albit complet. Părul său cu firul gros e . "NîFgă mai rămas decît puţin din farmecul chipului ei. peste fluviu. Trăsăturile chipului sînt din nou bine conturate. cu două ferestre mari şi o uşă. bine proporţionat. E îmbrăcată într-un costum alb potrivit pentru iaht.. folosind tot felul de sulimanuri. Nina sade pe scaunul de la masa din centru. ceea ce are drept nefericită urmare că. la medicul acela tînăr. pentru că atrag atenţia tocmai asupra "a ceea ce ar fi trebuit să ascundă. Două scaune de nuiele." Cortina ACTUL VIII DECORUL: După-amiaza tîrziu. Barele mobile pe unde se debarcă sînt în fund. ancorat împreună cu altele. Atitudinea_ji_în _genpral aminteşte de Nina din actul nerealizată pejjlan sentimental. nu mai e puhav şi cu pungi la ochi ca în actul precedent. din stînga. aproape neagră. prm contrast cu trupul. în centru. în picioare. consi-derîndu-se pe sine şi lumea din jur drept nişte fenomene interesante. în sensul curentului apei. la capătul zonei de curse.NINA (gîndindu-se — cu o privire plină de ură): „O. la Poughkeepsie. Darrell pe scaunul mai îndepărtat.

" EVANS (scoţîndu-şi ceasornicul): în curînd se va da plecarea. peste care au trecut zece ani de continuu succes şi îmbogăţire.. doborît de moartea mamei sale. neliniştit): Nu se poate vedea nimic aici! I-un fel de ceaţă pe fluviu!. acum!. de nouăsprezece ani. apoplectic.. e prietenoasă cu fetele. cu înfăţişare sportivă.. pantaloni albi de flanel. Totuşi. pantofi de antilopă.. el vede dragostea în ochii ei tineri! . cu părul şi ochii negri. E îmbrăcat impecabil în negru. E şi mai gîrbovit. ai mei au îmbătrînit. simplu şi bun la inimă ca totdeauna. Ai ochi mai buni.. moartea surorii lui cu două luni în urmă. poate.. (Priveşte in susul apei prin binoclu. îi dai. (Dlnd Madelinei binoclul. Poartă nişte pantaloni de flanel. jovial. atraşi de farmecul ei. (Vine mai in faţă — exasperat. oară. Marsden a îmbătrînit mult. ca în actul cinci.. pe care l-am instalat înadins pentru cursa asta. dar şi cu bărbaţii. Madeline Arnold e o fată drăguţă. acum îşi poartă suferinţa mai resemnat în faţa soartei decît odinioară. înaltă. Faţa lui lată şi puhavă are un aspect rigid.) Uită-te şi tu. Evans e pur şi simplu Evans. dar din ce în ce mai sigur şi mai încăpăţînat în opiniile sale. dar tot odată e generoasă şi ştie să piardă elegant. ei privesc în ochii lui Gordon!. E aproape chel în creştetul capului. haină albastră. E foarte bronzată. S-a îngrăşat foarte mult. E sinceră şi deschisă. amintindu-ne de Nina. de culoare deschisă. 158 151 ■I MADELINE (repede): Mulţumesc. Repetă înfăţişarea lui Marsden din actul cinci. EVANS (nervos şi agitat — parcă stă pe ghimpi — manipulind de zor binoclul. Ştie ce-i camaraderia. cei cincizeci şi unu de ani pe care îi are. dar nu mai mult.) Parcă-i făcut! Mi s-a stricat afurisitul ăsta de radio. Poartă un taior sport. l-a adus la disperare. îţi face impresia unei persoane care ştie totdeauna ce vrea şi care de obicei reuşeşte..cenuşiu. era nou-nouţ! N-am noroc şi pace! (Venind . o haină albastră şi e încălţat cu pantofi albi de antilopă. De astă dată... congestionat. iar părul aproape alb.) NINA (glndindu-se — cu amărăciune): „Ochi tineri!. aşa cum am văzut-o întîia. Poartă o şapcă de marinar.

ce nervos trebuie să fie! EVANS (luîndu-şi înapoi mina...) Doamne! în ce stare de încordare trebuie să fie Gordon în clipa asta!MADELINE (fără să lase binoclul): Bietul băiat! Cred şi eu! NJiSLA (glndindu-se — cu profundă amărăciune): „Tonul acesta!. le-ar da peste cap logodna....) Hai. părinţii ei au bani şi situaţie." EVANS (uitîndu-se la Nina — potrivnic — gîndindu-se): „Iarăşi un bobîrnac la adresa Madelinei.la Nina şi punîndu-i mina pe umăr..." (Abătută. M-am străduit mereu să-i fiu pe plac. cam tîrziu pentru asta!. din dragoste pentru Gordon......" EVANS (uitîndu-se iarăşi la ceas): Trebuie să fie gata la start. mai bine s-o lăsăm moartă!. (Ultimele cuvinte le rosteşte privind pieziş la Nina.... desigur!.. Nu l-a scos încă nimic din fire. dar invitaţia ei a fost aşa de stăruitoare. poate să se împotrivească Nina...) MADELINE (cu încrederea unei persoane care-l cunoaşte): Da. (Cu tîlc.. aşa e.. odinioară.. uitîndu-se lung la Madeline. şi orice-ar fi am să le înlesnesc căsătoria.. (Apucînd cu mina bara bordului — dini frîu liber emoţiei.... aşa mi-a scris... sec): N-am vrut să spun că-i nervos. mulţumesc lui Dumnezeu că s-a isprăvit cu robia mea!..... mi-i tare dragă...tinipjiît-sioi-timJ. MADELINE (fără să lase binoclul de la ochi — gîndindu-se cu bunătate): „Hm!... dintr-o clipă în alta.. datoria mea către Gordon. el o iubeşte şi ea-l iubeşte....) Nu7]l_allL.. înainte! NINA (tresărind — iritată): Sam! Ţi-am spus că mă doare îngrozitor .. cît o vrea!. nu mai voiam s-o văd. odinioară!......). prietena lui Gordon!." 152 DARRELL (observînd totul cu atenţie — gîndindu-se): „Nina o urăşte pe fată. Gordon. dac-ar putea... în timp ce se îndreaptă spre bordul iahtului.. dar n-am s-o las să se amestece între Gordon şi Madeline. aşa cum mi-a făcut mie.... El nu ştie ce-s nervii. deşi uneori ia hotărîri pripite.....) Da. credeam că o dată cu vîrsta îi va fi ruşine să se mai arate geloasă.. jignită. poţi pune rămăşag că Gordon nu se pierde niciodată cu firea. dragostea ei a şi pus stăpînirepe el 1__fiul meu!.. acum e şi mai geloasă. cum de-a aflat că sînt iarăşi în oraş?. Nina întrece orice măsură!. NINA (rece): îmi dau seama că fiul meu nu e slab de înger.. (Vindicativa..... ce datorie?. Asta-i pentru mine!.. (Apoi..) De ce mă detestă?. dimpotrivă. da.

... m-aş purta altfel.." (Buzele-i tremură....) Biata Nina!. numai tu eşti de vină că Gordon s-a logodit cu ea!. EVANS (necăjit — regretînd): Măcar dac-ar fi funcţionat afurisitul ăsta de radio! 153 NINA (exasperată): Pentru Dumnezeu.. dar nu se poate!.) MADELINE (cu un oftat de nerăbdare. Charlie în doliu... lăsînd binoclul): Nu-i nimic de făcut...." EVANS (revenind la Nina — cu păreri de rău): Pentru Gordon Shaw ştiai să strigi în gura mare! Gordon al nostru ca vîslaş va bate recordul cel puţin cu o milă.. nu mai ţipa atîta! ) EVANS (jignit — cu indignare): Ei da.. (Se depărtează de ea. îmi aminteşte clipa cînd am văzut-o pentru prima dată.) Mulţumesc lui Dumnezeu c-o pot privi iarăşi obiectiv... îl podidesc lacrimile....) „Nina e apucată de toate năbădăile!. (Uitîndu-se la Mars-den — cu o urmă de dispreţ. ce pereche de bosumflaţi care-ţi taie orice chef!...) MADBLINE (gîndindu-se): „Are dreptate!. cînd e vorba de ultima întrecere a lui Gordon. ar trebui să fiu singur!.) Şi asta n-a moştenit- .." DARRELL (examinînd-o pe Nina cu un ochi critic — gîndindu-se): „Iarăşi e într-o stare de nervi.. dacă aş fi eu mama lui Gordon...) „Bădăran afurisit!.. rezultatul ultimilor trei ani. sînt complet lecuit.capul! (Gîndindu-se — înverşunată. (întorcîndu-se spre Darrell.. Nina are să se înfurie ca naiba. cea din urmă apariţie în echipa Universităţii. (Apoi..... dar n-o să aibă încotro..." EVANS (potrivnic): Iartă-mă. sînt enervat..... nu pot vedea nimic.) Chiar şi Marsden pare că a părăsit-o de dragul celor morţi!. să-i las pe ăştia cu buzele umflate. şi să nu te mai superi de toate fleacurile.... cu gîndul la biata Jane!.. cu remuş-care. trebuie s-o iau pe Madeline. bucuros.... voisem să invit aici pe Gordon şi prietenii săi după cursă să sărbătorim. domnule Evans. (Apoi. de ce m-am lăsat convins de Nina să vin aici?. toţi o părăsim!.. să facem o petrecere la New York...... sîmbătă se împlinesc două luni de cînd a murit...... se poartă urît. ce mă interesează cursa asta stupidă?." MARSDEN (vag iritat — gîndindu-se): „Ce caut eu aici?. De ce nu iei o aspirină? (Gîndindu-se iritat. şi ce? S-ar cădea să te intereseze şi pe tine puţin cursa asta.

MADELINE (gîndindu-se — indignată): „E nebună...) Sam a spus „Gordon al nostru". decît doar să-i cer să mă ajute.." EVANS (binevoitor — cu o urmă de mîndrie): Mă măguleşti.Ned! Toţi cunoscătorii o spun! DARRELL (cinic): Fii serios.. Sam! Cine ar putea sta alături de Shaw? Nimeni! (Se uită la Nina — ironic... vrînd să se controleze. vechea deprindere!. îndată..." NINA (dînd din cap — dispreţuitoare): Nu fii modest.? (Se opreşte.. Este imaginea vie a lui Gordon Shaw. în momentele lui cele mai bune.... Sam.) Fereşte-te de emoţii.. i-am văzut portretul în sala de gimnastică. dar nu-mi place lucrul ăsta. ■• (Gîndindu-se — înverşunată... în timp ce loveşte cu pumnul în bară.ni de zile!. nu seamănă de loc cu tatăl lui!.." DARRELL (gîndindu-se — cu perspicacitate): . dar Gordon e mai frumos. dar asta pentru că i-ai vîrît-o în cap drept un ideal al tău. nici n-ai să-l mai recunoşti. leit cu Sam. Iţi fac rău la tensiunea ta ridicată..... Ned. (Maliţioasă.. Nina.. întreabă-l pe Ned dacă nu-i aşa.o de la tat-su. i-aşa de puternic şi frumos!.. O fi el atlet grozav ca Gordon Shaw.. nu trebuie. . mi-a spus odată că Shaw a fost curtezanul mamei sale.. supărat pe sine. nici măcar o picătură. (Revenind imediat. dar nu-mi seamănă de loc — din fericire pentru el.) Ce te-a apucat. MADELINE (gîndindu-se): „Shaw...." NlNSV. lumea spune că a fost frumoasă odată. mi-a scăpat fără să vreau.) „Ce idiot sînt!. Gordon începe să semene.Ji_doxeşte moartea!... Gordon este leit tu.) Nu.) „DjMir_jiuiEi--ed#bă-!.. Sam. 154 EVANS (stăpînindu-şi cu greu necazul — gîndindu-se): „Mi s-a făcut lehamite. N-am vrut să spun asta. merge prea departe cu gelozia ei....... n-am mai iubit-o de a.... Aş vrea să fie ca mine.... Nina.... gîfîind. încolo nu-i seamănă de loc.." (Izbucnind deodată." (Se întoarce spre Darrell amărîtă.) NINA (uitîndu-se la el — cu dezgust şi răceală): Dar n-am spus nimic rău — am spus doar că Gordon seamănă cu tine la caracter. nujnai simt nimicpentru el.. Adică al lui. tocmai acum cînd Gordon trece prin marea încercare şi. roşu la faţă. (nepUsătoare — pentru sine): „Ned_eJ[ncă gelos. Asemănarea se opreşte aici.

. MARSDEN (privind-o rugător): Dar mă simt aşa de bine aici.... EVANS (ţîfnos): Niciodată nu m-am simţit mai bine ca astăzi.. dragostea lor a murit.. o să facem din tine un om serios! MADELINE (rîzînd îl ia de braţ pe Marsden): Am eu grijă... nu-i nimic. Sam arată rău. (Trecînd pe Ungă Marsden îl bate pe umăr — exasperat.) Hai. (Lui Darrell. Ned.. după o privire în ochii ei — gîndindu-se. (Apoi... dar după ce ne-om căsători!.. NINA (repede): Nu.) Biata mea Jane!. Cred că ai nevoie de multă băutură ca să-ţi vii în fire şi să poţi urmări finalul cursei. Doamne. nu te mai lăsa pradă gîndurilor negre! MARSDEN (adus la realitate — zăpăcit): Ce? — ce s-a întîmplat? — sosesc? EVANS (revenindu-i bunătatea — îl ia de braţ.) Charlie! Hai." (Pe ton glumeţ.. dar acum nu. Vreau să-i vorbesc. pare a avea o tensiune primejdioasă.. lasă-l pe Ned cu mine. domnule . o să mă îmbete prostul ăsta!. sus! MARSDEN (cu o surprinzătoare jovialitate): Sper că e tare otrava pe care mi-o daţi. Sa vedem dacă McCabe a reparat afurisitul ăsta de radio. cum cutez să mă gîndesc la altcineva decît la tine!. Ned... foarte bine. (Scoate iar ceasul. simţindu-se deodată vinovat..) „Vrea să fie singură cu Darrell.lucrurile au ajuns destul de departe.. Nina. care s-a ridicat în picioare.. Charlie.... zîmbind): Hai cu noi să bem ceva.) Oh. (Nerăbdător. Ia-i pe Madeline şi pe Charlie.." MADELINE (gîndindu-se cu vrăjmăşie): „Doamna Evans se poartă cu mine de parcă aş fi o fetiţă pe care unde-o pui acolo stă. ce speranţă mi-ar fi dat starea asta.. îi trec cu vederea acum. EVANS (rîzînd): Aşa te vreau! în sfîrşit.) Hai. vino. sînt singurul care i-a mai rămas.... Iţi [dăm şi ţie doar un păhărel. dar a rămas Ungă scaun.. mi-o va spune 155 cîndva.) E timpul să se dea plecarea. odinioară. nu mai are importanţă. dar există o taină între dînşii pe care ea încă nu mi-a spus-o. Hai... ce josnic sînt!. curînd..... nu mai sînt bun decît pentru asta." EVANS: Vino cu noi Madeline.... în cabină să bem ceva..... (Apoi... Sam se simte perfect. mulţumesc lui Dumnezeu!..

Nina şi Darrell se uită unul la altul. Spune-mi secretul acestei întineriri. (Se duc în cabină. ochii ei stranii care nu vor îmbătrîni niciodată. ce e asta „fiul meu"?. Dar cu o deosebire." (Cu un surîs trist.) „Vreau să-i fiu prieten.. ce?. pasiunea mea nu mai este ..... Tu nu crezi? 156 DARRELL (recunoscător): Da.) Ia loc.. Darrell rămîne în picioare şi pare puţin stînjenit. căutînd să zîmbeascâ." (Cu un surîs prietenesc.." NINA (gîndindu-se — cu prudenţă): „Trebuie să fiu foarte rece şi atentă pentru că altfel n-o să mă ajute... lucrurile acestea nu-mi par reale.... o pot privi în ochi...." NINA (gîndindu-se — tristă): „Iubitul meu de odinioară.... urmaţi de Evans. (Cu amărăciune. (Se aşază pe unul din scaunele din stingă.) Mi-e necesar! Am imbătrînit! Uită-te la mine! Mă gîndeam cu bucurie că voi îmbătrîni... ea e mama copilului meu?. fără amărăciune.... pasiune.. mi-a fost vreodată amantă?..) Aşa că trebuie să-mi spui unde ai dat de izArorul tinereţii.Marsden..... în ce viaţă îndepărtată au fost ele aievea?. îndelung. DARRELL (mîndru): Foarte simplu. miraţi şi iscoditori... A trecut atîta vreme de cînd ne-am iubit încît acum putem fi din nou prieteni. pre-\ ţgentul este un interludiu. Credeam că bătrîneţea înseamnă pace.) Nu te-am văzut aşa tînăr şi frumos decît cînd te-am întîlnit prima dată. dragoste. Munca! M-a pasionat biologia ca odinioară medicina. Cind am aflat că eşti iarăşi aici ţi-am scris pentru că aveam nevoie de un prieten... aşa este. Dar am fost crunt dezamăgită! (Apoi.. socotelile noastre cu Dumnezeu-Tatăl s-au aranjat... ce bine şi tînăr arată!.... să te întorci teafăr acasă. dar niciodată nu voi.. fără gelozie. Ned. extaz. nu ne mai iubim de loc acum.) DARRELL (gîndindu-se — melancolic): „Şi acum?. după amiezi de fericire plătite cu ani de suferinţă. nCviaţa cu adevărat trăită pgtp în trpr"tsau în viitor. pe care-l trage mai aproape de ea gîndindu-se — cu prudenţă... trebuie să se fi întîmplat într-o altă viaţă... un straniu interludiu în care recurgem la trecut şi vntoFca să ne slujească drept mărturie că trăim!... fără patimă.

cu amărăciune!. Are rara virtute a recunoştinţii.. dacă mă ţineam de lucru. (Apoi.. cei de acolo. dar acum văd că.egoistă. Ştiu că nu mi-e dat s-ajung un biolog faimos.) Va să zică ţi-ai găsit un fiu după ce l-ai părăsit pe fiul meu — care e şi al tău! DARRELL (izbit de această observaţie — interesat în mod impersonal): Nu m-am gîndit la asta niciodată.. Sînt mai curînd un lucrător la rînd cu ceilalţi.) Nu trebuie să mă supăr. trebuie să-l determin să m-ajute. Ned.. Da. DARRELL (rece): I-a dăunat lui Gordon? Cum? Ce..) Dar nu mă vaiet! Mi-am regăsit rostul ajutîndu-l pe Preston.. am făcut o seamă de descoperiri însemnate.) Dar la urma urmei. căci are vreo treizeci de ani. Spun „noi".) I-un băiat admirabil. la copilul său.. Nina! — dacă aveam mai multă tărie şi mai puţină vanitate. iţi aminteşti de dragostea noastră. nici măcar cu amărăciune!." 157 (Pe un ton dojenitor. Ţii minte că ţi-am scris cu entuziasm despre el. încercînd să fie calculată... încercînd să zîmbească.. fără nici o emoţie. Noi. dovada lipsei de tărie şi a vanităţii care ţi-au ruinat cariera!... Numele lui a ajuns să fie cunoscut în toată lumea.... nu-i merge bine? (Cu ironie.) După cîte am auzit el întruchipează idealul tău. eu cum mă gîndesc la iubirea noastră?. NINA (gîndindu-se — cu amară durere): „Aşa. căci altfel nu voi izbuti să-i capăt ajutorul!. cum ar spune Sam.." .) Trebuie să-l fac să se gîndească la Gordon... S-a justificat pe deplin. Adică ceea ce trebuia să fiu eu — căci am cap. Şi el încuviinţează asta. In chipul acesta mi-am plătit datoria—şi ştiu că munca sa este în parte şi a mea. (Ztmbind....) Da.. Dar Staţiunea noastră este „o mare lovitură". (Apoi. (Cu o semeaţă afecţiune.. vorbeşte numai de Preston ăsta!. Nina! Ar trebui să spun un om admirabil. (Disperată... o socoti drept o greşeală prostească!.. (Apoi.....) Ned l-a uitat pe Gordon. se prea poate ca inconştient Preston să se fi substituit ca o compensaţie lui. NINA (accentuînd — amărîtâ): Doar fiului tău adevărat — şi mie — dar mi se pare că noi nu mai însemnăm nimic pentru tine. N-a dăunat nimănui cu nimic. dar mă refer mai cu seamă la Preston. cu o nelinişte subită. (Apoi. oh!. controlîndu-se — gîndindu-se cu cinism.. al eroului student — ca şi acel mult regretat erou al cărui nume îl poartă! NINA (glndindu-se — furioasă): „Rîde de propriul său fiu!.. a fost spre binele amîndorura.

. arată ca Nina cînd o iubeam la început....(Pe un ton uşor dojenitor. Tot ce propunea Sam era totdeauna luat drept lucrul cel mai nimerit pentru viitorul lui Gordon. preferind să stea în internate şi apoi la facultate. aşa. vîrsta începe să se arate pe faţa Ninei." DARRELL (gîndindu-se — cu dispreţ): „ .. dar Marina şi Washingtonul sînt în frunte. Tu eşti aceea care ai năzuit totdeauna să semene cu Gordon Shaw! NINA (izbucnind fără să vrea — violentă): Dar nu seamănă cu Gordon! Mă uită pe mine pentru !. (Apoi vindicativ. Nina. numai de-ar fi de-ajuns pentru ca. NINA (glndindu-se — cu satisfacţie): „E sincer.) Ce-mi pasă mie dacă este sportsman sau nu! Toată parada asta e aşa de ridicolă! Crede-mă.. Şi mereu Gordon a căutat să scape de mine.. treptat-treptat. mi-e totuna! ""* "--------—(Se opreşte — gîndindu-se cu teamă...... pentru a deveni eroul sportiv dorit de Sam." (Cu tristeţe. îmbujorată la faţă de emoţie): S-a dat plecarea! Domnul Evans mai prinde cîte ceva la radio — abia se aude. DARRELL (nerăbdător): Lasă..) NINA (uitîndu-se după ea cu ură): „Gordon al ei!.. (Amabil. cum se prostesc femeile cînd e vorba de Gordonii ăştia!.. (Căutlndsă fie mai înţelegătoare.... sec. dac-ar afla ce-am spus!..) Nu sînt eu idealul mamei fericite. a sosit vremea ca Gordonii aceştia să primească o lecţie de la viaţă!. Văd că încă nu mi-am îngropat toată amărăciunea.. şi eu -aş-v-pea-asta....<Gordon i-al treilea!».. Gordon eal treilea! (Dispare iarăşi în cabină... parcă ar vrea cu tot dinadinsul să iasă cel din urmă!.) Hm... Nina." DARRELL (gindindu-se — căutlnd explicaţii): „Curios!... parcă ar fi singurul canoteur!.. e drăguţă Made-line!.. Nina." (Cu o urmă de răutate. nu mai spune asta. i-aşa de sigură!....) Ned.. Ned? DARRELL (cuprins deodată de milă şi ruşinat de cele ce-a rostit): Te rog să mă ierţi. tot îl mai preocupă puţin.) „Oh... eu mi-am pierdut fiul! Sam a făcut să fie doar al lui." MADELINE (apare deodată In uşa cabinei.. de ce oare?. şi cu toate că-mi dădeam seama de cele ce sentîmplă n-am putut interveni nicicum..) Există o duduită tînără pentru care este foarte important dacă Gordon soseşte ultimul sau nu! ... nu-mi pasă cîtuşi de puţin de întrecerea de astăzi! Poate să iasă ultimul.. cît detest faţa asta drăgălaşă!. dar şi-a păstrat trupul minunat!. după amiezele acelea!.) Îmi pare rău că nu eşti fericită..

Ned! Şi al tău.. şi acum de ce iau apărarea tînărului Gordon?. Ned.) La vîrsta lui trebuie să te aştepţi — chiar o mamă trebuie să înţeleagă că natura. (Dar nu se poate împăca cu gîndul acesta — răzbunătoare.... sîntem bătrîni .. DARRELLTfşiinui'lulourat — gîndindu-se): „Bătrînă!." NINA (cu tonul unei mame care ar vorbi soţului despre fiul lor): Trebuie să-i faci o morală bună lui Gordon. trecătoare.. (Tresare... dragoste veche!... totdeauna am fost în locul lui Gordon Shaw!. Dar desigur asta nu înseamnă că se vor şi. dacă nu mai ai încotro.... Eu o găsesc de-a dreptul fermecătoare." NINA (neîmpăcată): Dacă se căsătoreşte cu Madeline înseamnă că mă uită pe mine! O să mă uite tot aşa cum a uitat-o Sam pe maică-sa! O să-l ţină departe de mine! Oh... de altfel! (Se ridică deodată. Acum Gordon i-al ei.) Fiul dragostei noastre. Ned...... Dar ar fi curată neghiobie din partea lui Gordon s-o ia în serios — şi să vrea să se căsătorească! DARRELL (gîndindu-se — cu cinism): „Va să zică accepţi să se culce cu ea. * 158 159 nu-i aşa?. cîţi ani au trecut de cînd? .. Crezi că el îşi poate lega viaţa de-o proastă ca asta? Mie pur şi simplu nu-mi vine să cred c-o iubeşte cu adevărat! Nici măcar nu-i frumoasă şi pe deasupra e proastă de dă în gropi! Credeam că e doar un flirt — sau că s-a încurcat fiind vorba de o legătură fizică. ce e el pentru mine?.) Nu sînt de aceeaşi părere. Ned! DARRELL (gîndindu-se cu o ciudată înfiorare.... Cred că dacă aş fi în locul lui Gordon aş proceda la fel ca el.. crede că mai poate pune stăpînire pe mine?. dar şi-a păstrat minunatu-i trup!.) S-au şi logodit...) „în locul lui Gordon!..are aceeaşi . vrei să faci dintr-însa un fel de manta de vreme rea. cînd îi ia mina): „Dragostea noastră!. se duce la el şi-i ia mina. ştiu eu ce e-n stare să facă o soţie! O săşi întrebuinţeze trupul pînă o să-l convingă să mă uite! Fiul meu. dar nu care cumva să-ţi dispute dreptul tău de stăpînire asupra lui..... aşa cum am fost eu pentru tine!.. ţinlnd-o într-ale ei. (Zăpăcit — gindindu-se cu amărăciune.... amestec de atracţie şi teamă. vechea mîngîiere caldă.." (Impotrivindu-se.acum pare urît şi indecent.NINA (încearcă să fie îngrijorată şi să-i ceară ajutorul): Da..

.. alarmat. v-aţi amestecat destul în iubirile oamenilor! Acum e timpul să cam isprăviţi! Am să vă procur cîteva milioane de celule pe care să le puteţi chinui fără să vă facă nici un rău..) Dar nu mă mai amestec în viaţa ta! (Cu un surîs dur. las-o să-şi facă mendrele!. Ned? (îi lasă minaşi se înapoiază la scaunul ei. Pare să aibă tensiunea prea ridicată.) Dar a fost vorba să nu mă mai amestec niciodată în. ba nu. prostule!. trebuie să-i dea sfaturi.) M-am jurat să nu mă mai amestec niciodată în vieţile oame~nilor. acum mă amuz cu ea ca prieten. fireşte. Gîndindu-se. atingerea cărnii!. un tată are îndatoriri faţă de fiul lui. (Apoi. nu? (Se opreşte." NINA (ciudat de liniştită): Cred că te mai iubesc puţin.) Nina! Te rog iartă-mă! NINA (ca şi cum ar fi revenit dintr-un vis — neliniştită): Ce spuneai.. (Apoi. luptîndu-se cu sine): Nu vreau să mă mai ating de viaţa cuiva. nu-i aşa? Cum îl găseşti? DARRELL (într-o doară — zăpăcit): Bine.. oricum. hotărît. Dar nu-i nimic neobişnuit pentru oamenii de felul şi vîrsta lui.) Afurisită treabă! De ce m-ai făcut să vorbesc de speranţă? NINA (calmă): Poate că te-ai gîndit şi tu. DARRELL (hotărît. DARRELL (pe tonul ei): Şi eu te mai iubesc puţin. Gordon e fiul meu.. ca şi cum ai fi Dumnezeu şi i-ai fi creat tu! 160 NINA (foarte dezolată): Nu înţeleg ce vrei să spui.......) DARRELL (sec): Nimic.. bătrînă doamnă. nu? .. nu-i aşa? DARRELL (cu o violenţă bruscă. e primejdios!. Ned. nu te-aş putea ajuta! Trebuie să renunţi la ideea de a pune stăpînire pe oameni. Ned. (Re-cenindu-şi — ruşinat. (Apoi. ca medic..) „Taci din gură. Nina.) Şi apoi.. care are mai mult decît o celulă! (Dur. de care să-ţi fie teamă. Nina! NINA (neînduplecată): Dar trebuie să-l fereşti să-şi ruineze viaţa. şi de ce n-aş vorbi cu Gordon?. NINA (ciudată): Vorbeam despre Sam. de a te amesteca în viaţa lor." (Sever.. Nu-i nimic de sperat — vreau să spun.) Dumneavoastră.stranie influenţă asupra mea.. violent.. ciudată): Şi al meu! E şi al meu. Puţin cam gras....

NINA (ciudată): Există atîtea motive stranii asupra {•ărora nu îndrăznim să ne gîndim cînd totuşi ne gîndim! DARRELL (aspru): Faptul că gîndeşti...) Afurisită ceaţă! Ochii mei au început să îmbătrînească.DARRELL: Nu.) Dar ce-i cu voi? Aţi uitat că participaţi la o mare întrecere? Ce-aţi rămas aşa. în timp ce se îndreaptă spre marginea vaporului şi priveşte spre fluviu.) „Nina de odinioară?. Madeline. ca să vă dea de veste cînd încep să se vadă. NINA (în mod ciudat): Ştiu! Dumnezeul-Mamă! DARRELL (agitat): Restul este egotism sfruntat! Dar la dracu' cu toate astea! Ceea ce începusem să-ţi spun era: pe motiv aş putea avea ca să doresc moartea lui Sam? Jl — O'Neill — Teatru voi. E indecent — la vîrsta noastră! (Glndindu-se — înfricoşat. uitîndu-se de la unul la celălalt — mlniat. E beat turtă....) Ultima veste pe care am prins-o: Gordon al treilea. deodată.. De-ajuns. aşadar." NINA (stranie): Sînt Nina de odinioară! Dar de astă dată nu-l voi mai lăsa pe Gordon să plece de lîngă mine de-a pururi. n-are nici cea mai mică importanţă. . oftînd. atunci cînd abia ne tîrîm zilele. II 161 NINA (ciudată): Dorim totdeauna moartea noastră sau a altora. (Lăsînd jos binoclul. zîmbind. Viaţa e încuibată într-o celulă care n-are nevoie să gîndească. A trebuit să-i iau sticla. te rog. ca nişte momîi? DARRELL (calm): Credeam că e bine să stea cineva afară. (îşi potriveşte binoclul. dar nu trebuie să ne mai amestecăm unul în viaţa celuilalt!.. Eu n-am mai putut prinde nimic la radio. De echipele astea se temea Gordon — mai cu seamă de Marină. N-am nimic împotriva lui Sam. (Apoi.. EVANS (apare In uşa cabinei — frămîntlndu-se de iritare): Acum ascultă. (Apoi. cu o spoiala de convenienţă.) Să-l fi văzut pe Gharlie ! Dădea whisky-ul pe gît de parcă s-ar fi terminat lumea. mai sînt eu Ned de altădată?. însă uitîndu-ne cu jind la fructele din grădina vecinului! DARRELL (înspăimîntat): Vorbeşti ca Nina de odinioară — cînd team iubit pentru întîia dată. Marina şi Washingtonul în frunte. Mie îmi datorează fericirea lui. Totdeauna i-am fost cel mai bun prieten.

. dar la o mică distanţă. dacă nu. (Apoi... sînt absolut sigură.) Ascultă.. căci altfel Sam nu mă va crede!.. trebuie să-i spună şi Ned!.. DARRELL (fără să lase binoclul — sec): Nu.. Marina!..... Ţi-a spus adevărul. să se răzbune. nu voi îndura!. fiul lui Sam!. trebuie să-l conving că Sam nu mai e în primejdie!. ia binoclul.. iată răsplata pentru că l-am salvat pe Sam cu preţul fericirii mele!. mîndru. şi de spaimă va găsi un mijloc să rupă logodna!. după cele ce mi-a scris înainte de a muri.) DARRELL: De ce echipă spuneai că se teme mai mult Gordon ? EVANS (îndreptîndu-se iarăşi spre cabină): De Marină. NINA (dezamăgită — împotrivindu-se): O — asta pentru că ai vrut să te asiguri dacă aveai într-adevăr dreptul să speri că Sam va înnebuni? DARRELL (simplu): Da.. dar trebuie să mă ajute şi Ned." (Răspicat. el poate s-o facă. dar am cercetat lucrurile chiar la faţa locului şi am vorbit cu oameni din familia lui.. îi voi spune că Gordon nu e copilul său!.... Totdeauna ai avut ochi buni. Nina! NINA (punîndu-şi amîndouă mîinile pe braţul lui): Şi acum — nu mă mai iubeşti. Ned? (Gîndindu-se — stăruitor. că mama lui Sam m-a minţit în privinţa nebuniei.EVANS (uşurat): Aşa e. aveam nevoie de temei pentru speranţa mea! Te iubeam groaznic de mult.. Nu ţi-am spus pînă acum. (Darrell se ridică. se duce lîngă barele bordului şi începe să şi-l potrivească. îl urăsc!. pe-atunci. pur şi simplu.) DARRELL (privind de-a lungul apei — cu amărăciune — răzbunător — gîndindu-se): „Hai... te rog. ai dreptate...) îi va învinge pe toţi.. dar are să vrea Ned?. ce-mi mai pasă acum de Sam?....) „Trebuie să-l fac să mă iubească iarăşi... fiindcă are o ciudată influenţă asupra lui Gordon!... Să văd ce-a mai aflat Madeline. şi-l voi ameninţa c-am să i-o spun şi lui Gordon."' DARRELL (gîndindu-se — nedumerit — luptîndu-se cu el însuşi): . (Intră în cabină.. de-ajuns pentru ca să-l determin să-i spună lui Sam!.. Ned.. Ia binoclul.. se va teme să nu înnebunească Sam...." 162 NINA (gîndindu-se — cu amărăciune): „Gordon al Madelinei!.. Sînt sigură că era geloasă fiindcă Sam mă iubea şi a vrut. groaznic de mult. Gordon. sînt sigur... atunci.

asta e!. aş vrea să nu se mai atingă de mine." (Aspru." (Rînjind...„Tare i-ar plăcea să pună iar mîna pe mine.... Acum nu-l mai pîndeşte nici o primejdie! DARRELL (gîndindu-se — alarmat): „Ce mai pune la cale.. cît de mult ne-a făcut să suferim! Trebuie să-i spui! Tot mă mai iubeşti puţin. Ned....... Ned! DARRELL (gîndindu-se): „Tare aş vrea să-i văd mutra cînd i-aş spune că acest vîslaş faimos'nu este fiul său." (Cu ifos. agăţîndu-se de el): Şi eu te-am iubit groaznic de mult! Te iubesc încă. Trebuie să-i spui şi tu care-i adevărul. fără să ia binoclul de la ochi.. nu-i aşa? Noi am suferit o viaţă întreagă pentru el. în sfîrşit!.. dacă-i spun numai eu! Va crede că mint de ciudă..) Nu mă mai amestec în viaţa oamenilor. draga mea l Te rog consideră-mă de acum încolo în afară de orice amestec în. Legătura dintre trupurile noastre.. să-i spunem lui Sam adevărul!. nu-i aşa? Trebuie să mă mai iubeşti cînd îţi aduci aminte de iubirea pe care am cunoscut-o unul în braţele altuia! . Ned! Mă mîn-gîiam şi eu cu gîndul că va înnebuni — pentru că te iubeam 11* 163 atît de mult! Dar uită-te la Sam! E sănătos ca un porc. ţi-am mai spus! NINA (fără să se sinchisească. e-o fericire apusă. care se-ntîmplă unul într-o mie — şi mai ales la vîrsta asta. E un caz rar... ţi-am mai spus! NINA (stăruind): Gîndeşte-te prin cîte ne-a fost dat să trecem din cauza lui Sam.. NINA (senină — obsedată): Dar Sam nu mă va crede..." (Aspru.. pe tot ce am mai scump aş ţine să i-1 spun. c-o fac dintr-o gelozie nebunească.. ci al meu!..... mi-aş răscumpăra astfel întrucîtva tot ce mi-a luat!. NINA (deodată — cu înverşunare): Atunci i se poate spune adevărul. La ce vrea să mă întrebuinţeze?.) Am încetat de-a mă amesteca în viaţa lui Sam.) Fiul nostru? Vrei să spui al tău. Te va întreba şi pe tine.) Nu mai sînt medic acum.. dar pot spune că Sam este rezultatul unui joc sănătos al Naturii. L-am făcut bogat şi fericit! Acum trebuie să ni-I dea înapoi pe fiul nostru ! DARRELL (gîndindu-se): „Aha. căutînd să scape încetişor de strînsoarea mîinilor ei.

) ...." (întorcîndu-se spre ea... N-am fost pentru tine niciodată mai mult decît un substitut al iubitului tău mort! Gordon este cu adevărat fiul lui Gordon! Aşa că i-aş spune lui Sam o minciună. înfrîngeţi odată pentru mine pe Gordonii ei!. vocea lui Evans şi. dacă m-aş lăuda că eu. Ned! Pentru binele meu! Pentru că te iubesc ! Pentru că îţi aminteşti de după-amiezile noastre — fericirea aceea nebună! Pentru că mă iubeşti! DARRELL (învins.) Nu. vocea lui Marsden ovaţionlnd ca un om la beţie. dacă vrem să cunoaştem miezul adînc al adevărului! Eu n-am fost pentru tine decît doar un trup. triumfător.... Ţi-am spus că nu vreau să mă mai amestec niciodată în viaţa oamenilor! (Din ce în ce mai sigur pe sine.Ai fost singura mea fericire pe care am avut-o cîndva în viaţă! DARRELL (luptîndu-se. E beat. m-a salvat!.. 164 dragul meu! Ce mult te-ar fi iubit băiatul nostru — dacă n-ar fi fost Sam la mijloc! DARRELL (gîndindu-se — slab): „Da. Nina — îmi pare rău — dar nu te pot ajuta. neputincios — gîndindu-se) r „Minte!. DARRELL (gîndindu-se — încă orbit — dar cu un ton de uşurare): „Iarăşi Marsden !. orbit): Da — ce trebuie să fac? — să mă amestec din nou? (Din cabină se aude vocea agitată a Madelinei chicotind şi bătăile ei din palme. Gîndindu-se — bucuros." NINA (cu stăruinţă cres. Darrell tresare brusc.. apoi... Primul tău Gordon era readus la viaţă." NINA (cu intensitate): O. sînt sigur că Gordon nu-i fiul meu.. Marina!.... Şi apoi sînt un om de onoare! Măcar asta am putut dovedi! (Ia binoclul şi priveşte de-a lungul fluviului. dacă aş fi fugit cu tine atunci cînd te-ai înapoiat din Europa! Cît'de fericiţi am fi fost. caşi cum Marsden s-ar smulgedintr-un coşmar şi o împinge pe Nina de lingă el. aş fi fost cel mai mare neurolog al lumii!.. fiul ei. şi de Gordonii ei!. Gordon!" Apare Marsden clăti-nindu-se in pragul cabinei şi ţipînd „Gordon!".. de ea.) Şi apoi.... de Gordon!.. apoi.. el era totdeauna cel dintîil.... atît...cîndă pentru a sfărîma ultima lui rezistenţă): Trebuie să-i spui.mulţumesc lui Dumnezeu!.. Gordon!. era vorba de vechiul ei iubit. cu toţii cum strigă „Gordon! Gordon! Hai.. băiatul meu m-ar fi iubit şi eu l-aş fi iubit pe el!. (înciudat pînă la disperare—gîndindu-se): Hai. dacă n-ar fi fost Sam la mijloc aş fi fost fericit!.

. Şi iar. Madeline e drăguţă... îţi aminteşti de cîntecul ăsta.. Credeţi-mă." NINA (după ce l-a privit o clipă — se depărtează de el — năpădită de gînduri negre): „L-am pierdut!.. nu-i aşa? Gordonii aceştia sînt infernal de norocoşi — pe cînd noi ceilalţi.) MARSDEN (care i-a privit cu un rinjet prostesc): Ei..) „Hei rup. zău! (Apoi... Nina. cînd erai fetiţă? Oh. Nina. hai Marina!.... niciodată 165 1 n-o să-i mai spună lui Sam. trebuie să găsesc un mijloc..) NINA (gîndindu-se abătută): „Ii va spune lui Sam.. dragul. rup.) Văd o licărire. ai dreptate! (Priveşte prin binoclu — agitat..) Iertaţi-mă dacă vă par puţin ameţit — puţin cam mult! Sam mi-a promis zece pahare. vîslim". în cabină.. o. (Cîntă răguşit... am uitat. este Gordon fiul lui Gordon?.„Sînt liberf.. vîslim".." MARSDEN (merge cam nesigur înspre Nina): Gordon ar trebui să fie bătut astăzi — pentru mîntuirea sufletului lui. ajută-mă să-l recapăt pe fiul tău!. calm. (gata să plîngă — necăjit). rup. dragul meu Gordon.. lingă scaunul . o fi adevărat ce zicea?. noi ăştilalţii trebuie să-l înfrîngem astăzi! (Se aşază cu stîngăcie jos. rup.." (Se aşază din nou. zău nu există nimic în viaţă care să merite să te amărăşti! Acum mă pasionează şi pe mine competiţia. colo departe pe apă! Trebuie să fie vîslele lor! Sosesc! Mă duc să-i spun lui Sam! (Intră. voi doi de colo? Ce-s mutrele astea vinovate? Nu vă mai iubiţi? Nu-i aşa? Totul e zădărnicie! Nu mai sînt gelos pe voi nici cît îi negrul sub unghie.. rup. în sfîrşit. hei rup.. pe punte. 'rup. am învins-o!.. acum.. yîslim pe firul apei.) „Hei rup. dar la al cincilea mi-a luat sticla din faţă! A fost însă de-ajuns. Sam m-a trimis să vă spun că Gordon este acum la egal cu ceilalţi concurenţi! A recîştigat — elegant — lungimile pierdute! Ia ajuns! Nu-mi pasă cine are să învingă — numai să nu fie Gordon! Nu mai mi-e drag de cînd a crescut mare! Mă socoate femeie bătrînă! (Cîntă. rup. Toţi contra lui Gordon! DARRBLL (cu înverşunare): Aşa e... grăbit.. Am uitat toate necazurile! Nina. trebuie să-i înfrîngi pe Gordonii ei de hatîrul meu!.. trebuie să găsesc o altă cale. nădăjduiesc!.. scuzlndu-se.. nu.. nu ceea ce vreau eu...

. Nina — un flecar amăgitor. Gordon.. Se reped la marginea punţii şi-şi potrivesc binoclurile privind In susul apei. pe măsură ce.) Va fi o dreptate poetică!.. treptat. spunînd minciuni în şoaptă! Acum. Toţi au binocluri. (Deodată. ei şi.eiy îi ia minaşi i-o bate uşurel.. cu atît mai bine!. (Cu un surîs sinistru de triumf. cu holtei cinici. făcînd un calcul sinistru — se gindeşte.) Priveşte.. el va reveni la mine să-şi găsească mîngîiere!.... nu se va mai mărita cu Gordon!. . cu oameni însuraţi care întotdeauna se admiră şi se respectă reciproc. cu personaje ciudate. domnule Evans. toată viaţa am dorit să-i spun asta!.. hai băiatule! MADELINE: Hai. Nina Cară Nina! Nu-ţi mai frămînta capul acesta frumos! Ieşim noi la liman l Mai avem puţin de aşteptat şi apoi ne vom căsători în linişte! (Gîndindu-se cu groază..... am de gînd să scot un urlet din fundul rărunchilor — să fac lumină peste umbra minciunilor." Ştiu că în prezent ai un soţ. Am aşteptat o viaţă întreagă... Am să strig:-„Asta-i viaţa şi ăsta-i sexul. să-i vorbesc despre nebunie?. După ce ne vom căsători am să scriu un roman — primul meu roman adevărat! Cele douăzeci de cărţi aiurite pe care le-am scris nu sînt altceva decît nişte poveşti trase de păr pentru oameni mari — cu femeiuşti bătrîne şi spirituale.. vorbind în dialect. cu amanţi care ocolesc iubirea în şoapte stinse! Asta am fost.. şi va rezolva totul. Madeline şi Darrell vin In goană din cabină..) MADELINE (agitată): Se văd! (Arată cu mina. aşa cum a făcut şi mama lui Sam cu mine... către finele scenei.) Fii cuminte." MARSDEN (continuă — cutezător): Ascultă-mă... Zgomotul creşte. sînt beat!. Dar de un timp încoace o intuiţie precisă îmi spune că nu-mi va fi dat să mor înainte ca... vacarmul ajunge de-a dreptul asurzitor... Acum îi văd! (Aplecîndu-se peste bară. hai! (încep să se audă fluierele şi sirenele de la celelalte iahturi. dar n-are nici o importanţă: pot să aştept. acestea sînt .. Da! Da.) NINA (cu uraşi amărăciune — gîndindu-se): „Ce mult o urăsc!. uite acolo — nu-i vezi? EVANS (agitat): Nu — nu-i văd încă. (Evans. dar trebuie să pun bine la cale totul!. ce tot îndrugi?. ea crede că Gordon e fiul lui Sam. Gordon. iahturile participă la acest cor..) Hai.) De ce să nu-i spun ei?... o dată cu apropierea echipelor pînâ cînd. unul după altul..) „Diavole!.. Nina..

abia ţinîndu-se pe picioare. regretul şi bucuria.. cu violenţă... Nu poţi desluşi nimic. şi-a pus în cap să se amestece în viaţa lor. sînt în stare. doamnă Evans.. în Sam. al căror sînge este sînge şi nu sirop de calmat nervii!" Oh. trebuie să fiu foarte atent!..) EVANS (exasperat. asta va tălmăci împotrivirea mea la logodna lor. chiar acum şi aici. să vedem." EVANS (vine în goană foarte neliniştit): Veşti relei Marina conduce — e în frunte cu o jumătate de lungime — s-ar părea că învinge Marina. se uită înjur. Gordon se va întoarce la mama lui.... voi pretinde că sînt silită să-i spun. nu-i aşa? Trebuie să fiu numai ochi şi urechi — să-mi împlinesc datoria de artist! (Umblă de colo colo.. aşa cum a făcut şi mama lui Sam cu mine.. ale căror inimi sînt slabe şi tari.. Nina nici nu-l bagă în seamă. (Apoi... Se apropie.. în mama şi sora mea. aceştia sînt 166 167 bărbaţii şi femeile. Nina.) Te cheamă doamna Evans.) Dar ce ştie afurisitul ăla de speaker — un prostănac..." (Strigă. domnişoară Arnold... cînd nu mai are încotroî NINA (strigă şi mai tare): Madeline! DARRELL (se întoarce casase uite la Nina — gîndindu-se): „De ce o cheamă?.. Voi scrie cartea noastră! Dar eu vorbesc în timp ce ultimele capitole ale cărţii acum se plăsmuiesc — da.. ura. in Gordon. Mă duc s-ascult iarăşi la radio.. sînt în stare să scriu adevărul! L-am văzut în tine. Nu se vede cine-i în frunte...... trebuie să fiu atent. merg la sigur.. ah... fiindcă simt că aşa s-ar cuveni pentru fericirea ei şi a lui Gordon. Nina. fiii şi fiicele.. în tatăl şi mama ta. în culmea neastîmparului. Darrell şi în mine însumi. (Grăbit.pasiunile.) Mă ierţi.) NINA (cu un surîs de crud triumf — gîndindu-se): „Pot să-i spun ei. De ce . spune la radio....." (O atinge cu mînape umăr. confidenţial. (Se duce grăbit în cabină.. MADELINE (nerăbdătoare): Da. luîndu-şi binoclul de la ochi).! MADELINE (agitată): Nu-l cunoaşte pe Gordon! Gordon excelează tocmai cînd e încolţit. am sa am grijă să nu-mi mai scape niciodată!.) Madeline! MARSDEN (gîndindu-se): „De ce-o strigă pe Madeline?. suferinţa şi extazul..

Nu da nici o importanţă la cele ce-ţi va spune." NINA (neînduplecată): De ce? Pentru că. destăinui. neputîndu-se împotrivi): Da.. DARRELL (vine mai aproape de ele — câutînd să se dumirească): „Trebuie să stau la pîndă. fine! (Vine în grabă la Nina.) Domnişoară Arnold. Pentru că este cu neputinţă să vă căsătoriţi. dă-mi cuvîntul de onoare că n-ai să spui nimic din cele ce-ţi voi.. NINA (aspru): Pentru viitorul dumitale fericit şi aî fiului meu trebuie să-ţi vorbesc! Logodna dumitale mă sileşte s-o fac! Te-ai mirat probabil de ce m-am opus la această logodnă. DARRELL (vine brusc Ungă ele — autoritar. doamnă Evans. doamnă Evans. în calitate de medic socot de datoria mea să-ţi spun că doamna Evans nu se simte bine în momentul de faţă.. bunătate Madelinei. după competiţie? NINA (aspră — apucînd-o de încheietura mîinii): Nu. e într-o stare de deznădejde.) Da..nu veniţi să-i priviţi cum se apropie? NINA (fără să ia în seamă cele ce-i spune — autoritară): Vreau să-ţi spun ceva. nimănui — şi mai ales lui Gordon! MADELINE (privind-o cu uimire — blinda): N-aţi putea să-mi spuneţi mai tîrziu..." NINA (autoritară): Mai întîi.. precis..) Aşa că du-te de urmăreşte întrecerea E Şi Dumnezeu să te binecuvînţeze! (îi strînge mîna.. privind însă cu atenţie peste umărul ei înspre fluviu. aşa cum a distrus-o pe a mea!. Bine. foarte mişcat. parcă de uimire. Abia a trecut de acea perioadă critică din viataoricărei femei şi este bolnăvicios de geloasă pe dumneata şi pradă unor ciudăţenii amăgitoare! (Surîde cu. Nina îi lasă mîna şi se uită la amîndoi amuţită.. vrea să se amestece în. doamnă Evans. trebuie să-ţi vorbesc acum! Îmi făgăduieşti? MADELINE (supărată...) 169 . Nu te poţi mărita cu Gordon! îţi vorbesc ca o prietenă! Trebuie să rupi logodna imediat! MADELINE (nu-i vine să creadă — deodată cuprinsă de panică): Dar de ce — pentru ce motiv? DARRELL (care s-a apropiat — gîndindu-se întărîtat): „Vrea să distrugă viaţa fiului meu. aspru): Nina! Nu.! (O bate pe umăr pe Madeline şi o ia la o parte. 168 MADELINE (iritată pînă la disperare): LDar.

Din pricină că toţi din familia lui Sam au fost nebuni. Voiam să-i spun Madelinei să nu se mai mărite cu Gordon. iar eu l-am dat lui Sam. Tu poţi să-i deosebeşti.) NINA (sărind in picioare — recăpătlndu-şi glasul." (Vine Ungă Nina. Ned mi l-a dăruit. duclndu-se în fund. îngrozitor! Gordon! NINA (privind în jurul ei fără ţintă — întreabă mirată): Gordon? MARSDEN (gindindu-se): „Lua-l-ar naiba pe Darrell!. Dacă n-ar fi intervenit el Nina i-ar fi spus. încă nu. Ca vîslaş îmi aminteşte de tatăl său. Mama lui mi-a spus-o. Nina se prăvale în scaun... de Gordon Shaw.MADELINE (recunoscătoare): Mulţumesc. Charlie. Da. se aşază iarăşi pe punte la picioarele ei şi-i ia mina. dar te-am prevenit să nu te mai amesteci.) De ce nu se poate mărita cu Gordon — de ce.. de partea asta! Am văzut chiar acum culoarea vîslelor lui Gordon! EVANS (nerăbdător): Eşti sigură? Atunci barca lui Gordon e puţin în . ceva de mare importanţă.. ştiu!.) Aşa că nu am fost o fată prea rea. tată. şi să se simtă bine şi fericit. Madeline? MADELINE: Nu.) Dar asta nu mă împiedică să nu-i doresc înfrîngerea. aşa că Sam a putut avea un copil sănătos. Nina. Cred că am înţeles. i-al lui Ned. îl învinovăţeşte disperată): Ned! DARRELL (se apropie repede de ea): Iartă-mă... tată. Nina Cară Nina? Lasă-mă să-ţi vin în ajutor! NINA (privind înaintea ei — ca şi cum ar fi fost în transă — simplu ca o fetiţă): Da. ca să nu am nici un copil cu el. Dar ar fi fost o minciună pentru că Gordon nu este cu adevărat fiul lui Sam..nu crezi Charlie? (Copilăreşte. îşi potriveşte binoclul. (Apoi afectuos. Sam se simte bine şi fericit.. (Se întoarce. stai. aranjlndu-şi binoclul. (Zimbind cu o bunătate firească. scumpa şi mica mea Nina — de ce.) EVANS: Fir-ar al dracului! De aici toţi sînt la fel. nu-i aşa? MARSDEN (înspăimîntat şi copleşit de cele ce-a auzit — privind-o cu ochi năuciţi): Nina! Pentru numele lui Dumnezeu! îţi dai seama ce spui? 170 MADELINE: Priviţi-o! E barca dinspre noi. Biata doamnă Evans! (Se duce In grabă la marginea punţii.) Şi apoi Gordon este — nu? — fiul meu vitreg! Ţin foarte mult să-l văd fericit. desigur.

tată.) Numai tu. privind pe apă.urma celorlalte două! DARRELL (agitat): Cea din mijloc parcă-i înainte! E barca Marinei? (Ceilalţi nu-i răspund. nu-i aşa? Nu trebuie să te mai amesteci în viaţa oamenilor.! (Ridică pumnul — apoi îngrozit de ceea ce vrea să facă dar încă necăjit.. — te înţeleg — şi te iert! NINA (la fel ca-nainte — afectuoasă şi ciudată): Şi eu te iert. EVANS (furios): Taci.) MARSDEN (se uită la Nina. Ned e mort! (Molcom. bucuroasă): O. MARSDEN (se ridică şi se apleacă părinteşte. .... Nina mea — cît de mult trebuie să fi suferit! Te iert! îţi iert tot! Te iert pînă şi pentru că ai vrut să-i spui Madelinei..) Vino-ţi în fire! Ce dracu' tea apucat? Ţi-ai pierdut minţile? DARRELL (ironic): Se prea poate! Nebunia bîntuie în familia mea! Toate neamurile tatei au fost nişte lunatici fericiţi.? NINA (fără să se uite la el — în vînt): Mama lui Sam mi-a spus că şi eu aveam dreptul la fericire.. că de nu. se năpusteşte asupra lui. furios): Ce-i asta? Ce dracu' te-a apucat? DARRELL (înfruntîndu-l — îl bate pe umăr cu o ciudată prietenie): Trebuie să-i înfrîngem pe Gordonii ăştia. niciodată! EVANS (foarte agitat): Gordon dă viteză. mîngîindu-i părul cu o milă stranie.. SamJ Trebuie să-i înfrîngem. exişti acum — şi Gordon. sălbatecă. Marina! EVANS (care este alături de Ned. nu oameni sănătoşi. acum cu mare milă): Dumnezeule bun — atunci toţi anii aceştia ai trăit în grozăvia asta. Se aud ovaţiile publicului care urmăreşte cursa.. Zgomotul sirenelor este acum foarte puternic..? NINA (ca mai înainte): L-am iubit după aceea. Acum nu-l mai iubesc. Nina draga mea Nina. îl apuca 171 pe Darrell de amîndoi umerii şi-l zgîlţtie. A fost numai greşeala ta. la început. tată. Gordon! DARRELL (izbucnind): Hai. Toţi trei se apleacă peste barele bordului cu binoclurile proptite la ochi.. nu-i aşa? Se ia la întrecere cu barca din mijloc! MADELINE: Da! Hai. Nina? Iar tu şi Darrell de bună voie aţi. Voiai să-l păstrezi pe Gordon. MARSDEN: Dar atunci nu-l iubeai pe Darrell.

O. ca ai tăi. ha! EVANS (privindu-l): Ned. Intr-o poziţie primejdioasă.. Iiai odată! Numai moartea l-a învins pe Gordon Shaw! Nici tu nu poţi fi învins. băiatule. aud rîsul lui cutremurător!.de la ţară. stridentă. ce aproape era cealaltă echipă! Cea mai mare cursă din istoria vîslelor! E cel mai mare vîslaş pe care l-a creat Dumnezeu! (O îmbrăţişează pe Nina şi o sărută de zeci de ori.. Gordon! Ridic-o din apă. echipele apropiindu-se de linia finală. hai odată. Oamenii trebuie să urle şi să ţipe pentru a se putea auzi unii pe alţii. se întoarce... ţinîndu-se cu o mină de-un stllp şi se uită In jos.... cu faţa congestionată. Sam. bate-i! Aşa e hărăzit! MADELINE: Iată-i! Sosesc! Amîndouă bărcile se iau Ia întrecere! Văd spatele lui Gordon! EVANS (uitlnd toate celelalte. Dumnezeule-Mamă.) 172 EVANS (vine danslnd spre centrul punţii. la cursă): Hai. cuprins de o bucurie frenetică): A învins! Doamne. băiatule ! Treci peste linie! Loveşte! Gata! A învins! A cîştigat! MADELINE (a strigat In acelaşi timp): Gordon! Gordon! A învins! E frînt de oboseală! Băiatul meu drag! (Rămîne cocoţată pe bară. ha. apără-mi fiul!... băiatule. Gordon!. Madeline o să te coboare jos în flăcări!.) NINA (ridicîndu-se — gîndindu-se cu o pasiune stranie. riscîndsă cadă In apă): încă o bătaie de vîslă! Hai... dragostea este fulgerul Tatălui!. nerăbdătoare spre barca lui. apleclndu-se peste bară. ha. stacojie.) EVANS (ţinîndu-se de un stîlp. Gordon. Nina?' Gordon al nostru! Cel mai mare om! NINA (chinuită — încercînd în mod incoherent să mai protesteze — disperată): Nu! — nu e al tău! — e al meu! — şi al lui Gordon! — Gordon e al lui Gordon! — el a fost Gordonul meu! — Cordonul lui e . băiatule. fiule! (Zgomotul este la culme acum. fiule! Loveşte! Bate apa! Aşa! învinge! Acum! La sosire. lasă-l pe Gordon să zboare la tine în ceruri!. vezi bine! Toţi ne gîndim la Gordon — ne gîndim la victoria lui! Hai.) Nu eşti fericită. repede. atent. DARRELL (ironic — rlzlnd cu amărăciune): Mi s-a încurcat limba! Am vrut să spun Gordon! M-am gîndit la Gordon. (Se uită disperată la cer ca şi cum acolo s-ar petrece cursa vieţii şi a morţii ei.... sălbatecă): „Aud acum cum rîde Tatăl!. ce-i cu tine? Ai spus „Marina"... zboară iarăşi la mine!.

(Apoi. şi o îngrijire perfectă! Trebuie vegheat zi şi noapte! Voi veghea şi eu! Nu trebuie să-i zădărnicim fericirea! NINA (prosteşte): Iarăşi? (Apoi. serioasă.) MARSDEN (IIpriveşte zăpăcit — apoi gîndindu-se ciudat): „Mă aşteptam!. îi priveşte faţa...) Nu! .) Sam! DARRELL (priveşte în jos la el —gîndindu-se emoţionat): „A murit soţul ei. Ned. Nina! Nu-mi seamănă.." (Strigă.. ca şi cum ar face un legâmînt cu ea însăşi. oare nu vechile noastre speranţe ascunse au săvîrşit-o. vreau să spun e prietenul meu. sau altfel. trupul şi spiritul tău.) Cum mă pot gîndi la astfel de lucruri?." (Atinge braţul Ninei — încet.. (Apoi.. domnul Evans trebuie să aibă linişte absolută. doamnă Evans! Nu sîhtem în Congo să credem în vrăjii 173 I (Sever. bietul Sam!.) Sam! (îngenunchează.. a fost. .) în starea în care se află.. într-un alt chip.. nu doresc!... privindu-i — gîndindu-se triumfător): „Nu mai am mult de aşteptat!. îi ascultă inima. cu un strigăt de durere. cu totul profesional. sprijinindu-se de Marsden. cutremurîndu-se de gîndul acesta.) Nu e mort! Doar un atac foarte grav... cade în genunchi alături de corpul acestuia. zăcînd pe spate.. în fine? DARRELL (profesional.) N-am să trădez niciodată! N-am să-i spun nimic care ar putea să-i tulbure liniştea! MARSDEN (în picioare. nu!. din fericire pentru el! Eu sînt un ageamiu ! Niciodată n-am vîslit cumsecade! (Se clatină deodată ca şi cum ar fi beat. NINA (cu un strigăt de durere): Oh.. îi caută pulsul... ca şi cum ar încerca să-şi adune minţile): Soţul meu? (Deodată...) Nina..... privind-o cu răceală): E ridicol. în sfîrşit?.. ruşinat. draga mea — şi un reprezentant al lui Gordon Shaw! Trupul lui Gordon — Şi spiritul lui Gordon! Şi. de asemenea. soţul tău! (Atin-gîndu-l pe Darrell care a rămas uimit drept în faţa lui — cu un surîs amar şi ironic pe buze.. Prevăzusem că se apropie sfîrşitul!.al meu! EVANS (drăgăstos — hazliu — sărutînd-o din nou): Desigur că-i al tău.. apoi glasul i se îneacă şi se prăbuşeşte inert pe punte.) Ned — prietenul tău! Doctore Darrell — un pacient! NINA (se uită năucă la Evans — încet.

" Cortina ACTUL IX DECORUL: Cîteva luni mai tîrziu.. iubitoare. un om bun! Dumnezeu să-l binecuvînteze!" (Face o mişcare deasupra corpului ca un preot binecunntlnd. pentru a se mai îndoi de ceva sau a nu fi mulţumit cu răsplata ce-o dobîndeşte. La stînga.. Gordon e înalt. ce obosit eşti.(Afirmîndu-şi loialitatea. dinapoia băncii. sârutlnd faţa lui Evans. eu am să-ţi dăruiesc din nou fericirea mea! Ţi-1 dau pe Gordon să-l dăruieşti Madelinei! MADELINE (încă agăţată de bară. în fund. al succesului. O faţă energică. într-o zi de la începutul toamneî.. la dreapta un şezlong. Made-line în picioare. din Long Island.. la stînga o masă de răchită şi un jilţ. pe care caută însă s-o ascundă cu bărbăţie. dragul. intrarea laterală a unei vile somptuoase..) Dragul meu soţ.. A fost prea mult format pe un anumit făgaş. peste un metru optzeci. dovedind calităţi de modestie şi loialitate. o să te odihneşti în braţele mele. deşi un gentleman lipsit cu totul de imaginaţie şi legat doar de manierele la modă în cercul său.. atît doar că acum are aerul net al omului care se socoteşte mai vîrstnic. La dreapta. Gordon Evans stă pe banca de piatră... Chipul lui exprimă acea tristeţă rătăcită a adolescenţei. Terasa este pavată cu lespezi de piatră. iubitul meu. aidoma chipurilor de pe copertele colorate ale revistelor studenţeşti din America. tu ai căutat să mă faci fericită.. băiat drag ce-mi eşti! îmi pare atît de rău! Mi-aş fi dat viaţa să te scap ! NINA (neliniştită — în panică): Iarăşi să-l scapi? (Apoi.) Ce suflet rar! Un suflet curat şi simplu! Un om bun — da. îţi voi ţine capul Ia piept.) DARRELL (izbucnind cu o durere sinceră. pe care caută . uitlndu-se la barca lui Gordon): „Gordon!. umană): Sam. cu faţa-n mîini. o bancă de piatră. E după-amiază tîrziu. O terasă la domeniul Evans. şi are înfăţişarea unui sportiv încercat.. terasat dă spre micul port de la ocean. Totodată. curînd!. Madeline este aproape la fel ca în actul precedent. în centru. cu un braţ pe umărul lui. e mai maternă în atitudinea ei faţă de Gordon. are încă ceva de adolescent simpatic.. un gard viu cu o poartă boltită duce în grădină. Faţa bronzată de soare este foarte frumoasă. dar nespiritualizată..

admirabil! (Apoi.. am să-l iubesc întotdeauna!. Ştiu cît de groaznic trebuie să fie pentru tine.. aşa de bun cu mine. dar arâtînd că In fond este de aceeaşi părere): Lasă! Nu te mai amărî din pricina ei. A stat cu el clipă de clipă. (Nu mai poate vorbi. A fost aşa de minunat. (Izbucnind ca şi cum nu s-ar 176 . de ce a trebuit să moară? (Cu un geamăt.. (Revenind la acelaşi ton amărît. Ţinea la el şi-1 respecta..) Dar nu pricep de ce nu s-a ocupat mama de el! MADELINE (protestînd. A fost cum nu se poate mai bună cu noi.. am simţit că durerea ei nu-i venea din iubire.) Nu ţi-am spus. N-am mai pomenit atîta devotament! (Gîndindu-se..) MADELINE (sărutîndu-i părul): Dragul meu! Te rog nu mai.. din păcate! Nu l-am putut supraveghea. GORDON (cu un tremur în glas): Nu mi-am dat seama că într-adevăr s-a stins din viaţă — decît la cimitir. oh. revenind la tonul di mai înainte.. nu-nţeleg.) Dar — o să ţi se pară curios — totdeauna am avut simţămîntul c-o face din datorie. GORDON (revoltat): Zău.. (Ca şi cum ar asculta o poruncă interioară. nu de soţie. ci mai curînd dintr-o iubire de prietenă. GORDON (căindu-se): Ştiu că nu-i bine. dar şi eu l-aş îngriji aşa cum l-a îngrijit ea pe tatăl său. 175 MADELINE (mlnglindu-i pârul — cu afecţiune): Fii cuminte. s-n purtat minunat cu el.. Şi eu l-am iubit.) Dar nu pot uita cît de absurd s-a purtat cînd a fost vorba de logodna noastră..) L-a măcinat grija continuă a afacerilor! Trebuia să fi stăruit mai mult ca să se ocupe de sănătatea lui. MADELINE: Nu-i puteai cere să se gîndească în momentele acelea la altcineva decît la tatăl său. dar mereu am simţit — chiar cînd eram copil — că nu l-a iubit cu adevărat pe tata. într-adevăr. GORDON (pe acelaşi ton): Bună? Vrei să spui nepăsă-toare! Acum totul îi este indiferent. Cînd a murit.să-l consoleze. sper să murim amîndoi mai-nainte. cu amărăciune. (Apoi. Dar sînt sigur că nu l-a iubit. Dar am stat puţin pe acasă." GORDON (mingiiat — mîndru): Da. dragul meu.) „Oare şi Gordon o să îmbătrînească şi o să cadă bolnav?. MADELINE: S-a schimbat de cînd s-a îmbolnăvit tatăl tău. A fost o soţie admirabilă.

A mai putea stăpîni.) Trebuie să-ţi spun, Madeline ! Totdeauna am avut impresia că ea a ţinut mult la Darrell. (Repede.) S-ar putea să greşesc, fireşte. (Izbucnind din nou.) Nu, nu greşesc. Am simţit prea puternic lucrul acesta, chiar de cînd eram mic. Iar în ziua cînd am împlinit unsprezece ani — s-a întîmplat ceva. De atunci sînt sigur. MADELINE (gîndindu-se uimită, dar nu fără o satisfacţie ciudată): „Vrea cumva să spună că a fost necredincioasă faţă de tatăl lui?... nu, nu poate crede una ca asta... dar atunci ce-o fi vrînd să spună?... (Nedumerită.) Gordon! Vrei să spui că eşti sigur că mama ta a fost... GORDON (jignit de tonul ei — sărind în picioare şi "dîndu-i mina la o parte — aspru): A fost ce? Ce vrei să spui, Madeline? MADELINE (speriată — cuprinzîndu-l cu braţele — blinda): Nu mam gîndit la nimic rău. Credeam doar că tu vreisă spui că.,. GORDON (încă indignat): Tot ce am vrut să spun este că mama s-a îndrăgostit de Darrell mult după ce s-a măritat — şi că apoi l-a îndepărtat pentru binele tatei şi al meu. Aşa erei. El revenea doar la cîţiva ani o dată. N-avea puterea să rămînă departe pentru totdeauna. Oh, poate că sînt nedrept. Greu trebuie să-i fi fost lui Darrell! Cît s-o fi luptat cu el însuşi, mai ales că era prietenul tatei. (Apoi, surîzînd cu amărăciune.) Cred că acum or să se căsătorească! Voi fi nevoit să le urez noroc. Tata m-ar fi sfătuit să fac la fel. .Mai ştii? (Posomorit.) Viaţa-i aşa de ciudată — asta e tot co pot spune! MADELINE (gîndindu-se, înduioşată de naivitatea lui de băieţandru): „Ce puţin o cunoaşte !... Domnul Evans a fost un om ales, dar... Darrell trebuie să fi fost cîndva fermecător... dacă a iubit pe cineva, atunci nu prea o văd să fi şovăit... aşa cum nici eu n-am şovăit cînd a fost vorba de Gordon... oh, nu-l voi înşela niciodată pe Gordon... am să-l iubesc totdeauna!..." (îl mlnglie jucindu-se cu degetele prin părul lui, imbu-nîndu-l): Nu trebuie să-i învinuieşti, dragul meu. Nimeni nu se poate împotrivi iubirii. Nici noi n-am fi putut, nu-i aşa? 12 177 (Se aşazâ Ungă el. Gordon o ia în braţe. Se sărută amîndoi cu pasiune crescîndă. Marsden vine încet din grădină, ducînd în mîini o grămadă de trandafiri şi o pereche de foarfeci. Arată mai tînâr, calm şi mulţumit. E îmbrăcat într-un costum de doliu, perfect croit,

impecabil. Se opreşte, uitîndu-se la cei doi îndrăgostiţi. Faţa exprimă o ciudată enervare.) MARSDEN (scandalizat ca o fată bâtrînâ — gîndindu-se): „Ce bestial!... tatăl lui nici nu s-a răcit bine în mormînt!... şi el... (Apoi, luptîndu-se cu sine — cu autoironie.) Numai că n-a fost tatăl lui... ce este Sam pentru fiul lui Darrell?... şi chiar dacă ar fi fiul lui Sam—viii cu viii, morţii cu morţii?!... datoria lui e să iubească pentru a perpetua viaţa... şi ce am eu cu dragostea lor ?... viaţa mea e un umbrar răcoros şi verde, unde nu pătrunde soarele arzător de amiază al pasiunii şi posesiei ca să veştejească inima cu otrăvurile-i amare... viaţa mea culege trandafiri roşii răcoroşi, în grădini adăpostite, în după-amiezi tîrzii îndrăgostite de amurg... trandafiri ce-au obosit de greaua înflorire din timpul zilei şi care se prăpădesc de dorul amurgului... viaţa mea e amurgul... Nina e o roză, roza mea, istovită de arşiţa unei zile lungi, tînjind obosită după pace... (Sărută un trandafir, surîzînd simplu, sentimental -— apoi, încă zimbind, face un gest către cei doi îndrăgostiţi.) Ei sînt pe-o altă planetă, numită lumea... Nina şi cu mine ne-am mutat în lună..." MADELINE (înfocată): Scumpul meu, dragul meu! Iubitule! GORDON: Madeline! Te iubesc! MARSDEN (privindu-i — vesel, ironic — gîndindu-se): „Altădată aş fi fost gelos... m-aş fi simţit înşelat... aş fi spus că Dumnezeu m-a frustat de bucurie... m-aş fi gîndit cu amărăciune: «Gordonii sînt plini de noroc! » ...dar acum îl cunosc pe dragul şi bătrînul Charlie... da, bietul Charlie,. cel drag şi bătrîn! — a trecut dincolo de dorinţă... acum, în sfîrşit, e şi el plin de noroc!... (Natural.) Dar trebuie să întrerup pregătirile lor biologice... sînt încă multe de făcut în f"seara asta... mai avem pînă ce vom încheia pacea vîrstelorl |y-după îndelungatul interludiu al războiului cu viaţa..'/ trebuie să ţinem tinereţea la o parte, cu decenţă... căci atîtea răni vechi s-ar putea deschide din nou şi atîtea cicatrici s-ar putea ivi cu mîndrie, pentru a ne dovedi nouă înşine \ Ică am fost curajoşi şi nobili!..."'" 178 (Lasă să-i cadă foarfecele. Cei doi sar miraţi şi se uită împrejur. Marsden le zîmbeşte calm.) îmi pare rău că v-am deranjat. Am cules nişte trandafiri pentru mama ta, Gordon. într-adevăr, florile au darul

de a alina suferinţa. De aceea le şi întrebuinţăm, în genere, la înmormîntări — şi la nunţi. (îi dă un trandafir Madelinei.) Iată, Madeline, o roză pentru tine. Preamărire ţie, Dragoste, noi cei care am murit, te salutăm! (Zîmbeştestraniu. Madeline ia mecanic trandafirul, uitîndu-se la Marsden, fără să priceapă nimic.) MADELINE (gîndindu-se bănuitoare): „Ce fiinţă ciudată!... cîteodată mi-e teamă de el!... nu fii proastă Madeline!... e bietul şi bătrînul Charlie!..." (îi face o reverenţă ironică.) îţi mulţumesc, unchiule Charlie! GORDON (gîndindu-se cu milă, ironic): „Sărman holtei bătrîn!... nu faci decît bine tuturor!... tata ţinea la tine..." (Simulînd că îi plac trandafirii.) Ce frumoşi sînt. (Apoi, deodată.) Unde-i mama — tot în casă? MARSDEN: Voia tocmai să scape de ultimii musafiri. Mă duc şi eu în casă. Să-i spun că vrei s-o vezi? Asta i-ar îngădui să-i părăsească şi să vie încoace. GORDON: Da. Bună idee ! (Marsden se duce în casă prin dreapta.) MADELINE: Mai bine să te las singur cu mama ta. Mă duc pînă la avion şi te aştept acolo. Vrei să plecăm înainte de a se însera, nu-i aşa? GORDON: Da, vom porni cît mai curînd. (Posac.) Poate că-i mai bine sa nu fii de faţă. Sînt o seamă de lucruri pe care socot că trebuie să i le spun — ei şi Iui Darrell. Trebuie să procedez aşa cum i-ar fi plăcut tatei. Trebuie să fiu corect. Aşa a fost şi el faţă de toată lumea. MADELINE: Dragul meu'Gordon! Nici tu n-ai putea fi incorect faţă de cineva, chiar dacă ai vrea. (îl sărută.) Dar nu întîrzia prea mult. GORDON (posomorit): Fii sigură că n-am să întîrzii! Nu mă aşteaptă ceva prea plăcut şi de aceea voi fi cît mai scurt cu putinţă. MADELINE: Atunci ne vedem îndată. GORDON: îndată, draga mea! (Se uită după ea cu multă dragoste, in timp ce se depărtează In fund, la dreapta, treclndpe Ungă colţul casei.) 12* 179 (Gîndindu-se.) „Ce admirabilă fiinţă!... Nu merit norocul ăsta!... dar ce mult o iubesc! (Se aşază iarăşi pe bancă, cu faţa-n palme.) Mi se pare aşa de urîcios şi de egoist să fii fericit... cînd tata a... dar m-ar înţelege, ar dori să fiu fericit... ce curios cum am ajuns să ţin mai mult la tata decît la mama... poate unde am descoperit că l-a iubit pe

.." (Se ridică.. Gordon..) NINA (aruncîndu-şi ochii asupra lui Gordon — cercetătoare — gîndindu-se tristă): „M-a chemat să-mi spună la revedere. Inconştient. mi-aduc aminte de ziua aceea în care am văzut-o sărutîn-dul.Doamne... va trebui s-o iau de Ia început.. mi-a trezit un simţămînt pe care nu l-am putut uita niciodată.. aş fi un nătărău dacă mi-aş critica mama. privindu-mă cu atîta răceală duşmănoasă?. (Nina şi Darrell vin din casă prin dreapta.. ce tristă şi stupidă situaţie!..... vreo răfuială hotărîtoare...) Să se termine odată şi cu asta. mai rece... căpătind o culoare galbenă.. Are o expresie tristă şi amară... tăcuţi.. pentru totdeauna. nu pot îndura nici acum s-o văd pe mama cu el. nedumerit.. s-a ofilit. a jucat aşa de frumos în hora în care a intrat. acum nu mai este fiul meu. Poate că sînt morbidă...... de astă dată. tare l-aş mai bate!.. propria mea mamă!.ru. tata s-a bizuit pe mine să continui tot ce mi-a lăsat. mă plictisea de moarte. tată!. nici al lui Sam.. iubitul unei alte femei." DARRELL (după o scurtă privire spre Gordon — gîndindu-se): „Pune ceva la cale. dar totdeauna am avut . (Apoi.. faţa sa devine mai bătrină..) Acesta-i fiul meu?... apoi două luni în Europa. 180 (Resemnat... un fel de adio. dar l-a făcut fericit pe tata.. ca de mongol.... mai severă.. Şi el pare mult mai bătrln. ce lucru frumos. (Schim-bîndu-şi deodată cursul gîndurilor....Darrell. Pe faţa ei se citeşte resemnarea ce nu maiarejievoie de xulimanuri. Gîndindu-se. nici al lui Gordon.. mîniat..) Să uit toate astea!... dar voi ajunge repede la capăt.. ea şi-a dăruit fericirea pentru binele lui.'desigur. Fata lui Darrell. îmErăcată de sus pînă jns în nee. ne căsătorim. Gordon aude uşa şi priveşte împrejur.... să mă gîndescvla Madeline.. carnea şi sîngele meu?.. Preston s-o fi întrebînd dacă nam dezertat.) Curios !.. îi priveşte acuzator in timp ce ei vin încet spre el. a devenit un străin. cu tristeţe.. a renunţat la orice strădan ie de a mai fi atrac]j&ă-S£xual sau de a părea mai tinăr JEi. îţi făgăduiesc... cu condoleanţele ei sociale. luna noastră de miere..... bronzata odinioară de soarele tropicelor.... nici al lui Ned. ce minunat!.. NINA (luînd un ton de plictiseală — fâcînd haz de necaz): Bine că mai chemat. apoi mă voi înapoia la munca mea.. apoi îndărăt la afaceri... am stat prea mult aici. Nina arată mult mai bătrină declt in actul precedent.. Lumea aceea stupidă..

(Vocea-i tremură.. trebuia să mai trăiască.. acum... era mulţumit de el însuşi. .... recunoscător şi iertător. sînt liberă să mă sting în pace.... (Dezgustat.. dar am plîns.. l-am făcut să creadă că-l iubeam. iam ajutat să trăiască.. ca să nu afle adevărul. să ştii că viaţa a murit.. nu mai există nici un motiv.. sînt sigur că voi fi ispitit să-i spun. chiar înainte de a muri mi-a zîmbit. mă va amuza. Se întoarce şi merge pînă la masă. să-ţi sfîrşeşti viaţa cu un astfel de zîmbet!... L-a năpădit furia. Darrell se aşază pe şezlongul din dreapta...... mintea i-a fost teafără pînă la sfîrşit." (Faţa is-a înroşit.. dac-ar şti ce-i cu el nu s-ar mai prăpădi atîta după Sam. durere şi naştere !. înainte de a mă îndrăgosti de Gordon Shaw şi înainte de a intra în tot acest marasm de dragoste şi ură.. atît cît am putut..) GORDON (respingînd aceste idei — rigid): Dar toţi au fost buni prieteni cu tata.. nu mă simt vinovată. Moartea măguleşte vanitatea oamenilor şi-i face să se simtă superiori pentru că trăiesc... măcar dac-ar şti cît a suferit ea pen181 L tru binele lui!..... nu mi-au mai rămas multe lacrimi...impresia că lumea se bucură în taină cînd moare cineva.) Aş vrea să-l scot din îngîmfarea asta stupidă!.altădată... De ce n-ar fi întristaţi cu adevărat? Moartea lui trebuie să însemne o pierdere pentru oricine l-a cunoscut. cînd eram fericită... mă voi duce să locuiesc în casa bătrînească a tatălui meu.) „Nu suferă de loc!. mă va linişti.. dacă nu. (Cu o urmă de necaz.. ori îşi schimbă aerul ăsta îngîmfat... Sam a răscumpărat-o.... comparat cu Preston nu-i decît un prostănac muşchiulos şi chipeş!.. dar mă mîn-gîi la gîndul că..) GORDON (deodată...... Charlie va veni în fiecare zi să mă vadă.... recăpătind puterea de a se controla? se întoarce .. cred. cred că mi-a lăsat-o mie...) Dar ce legătură am eu cu tînărul acesta?. acum e liberă să se mărite cu Darrell!" NINA (gîndindu-se cu tristeţe — privind înapoi): „Mă acuză pentru că nu plîng. care stă cu spatele la ei): „Nu-l pot suferi cînd se poartă aşa de nesimţitor cu maică-sa!... că orice regret a murit.. idealul Gordon Shaw trecut prin Sam a făcut din fiul meu un nătărău nesimţitor!.. vom putea vorbi împreună despre vremurile de . sînt tristă. Gîndindu-se cu amărăciune......." DARRELL (privindu-l indignat pe Gordon. în sfîrşit. (Se aşază obosită pe bancă. cînd eram fată. am fost aşa de întristată de moartea lui Sam....

GORDON (rece): Banii nu ţi i-a lăsat dumitale. întreaga avere se împarte între tine şi mine...) Nu cred că tata ţi-a spus ceva despre testamentul său. Sînt pentru ştiinţă. aşa că." GORDON (rînjind... DARRELL (uluit): Adică Preston! Dar Sam nici nu l-a cunoscut pe Preston — decît din spusele mele! Ce-are a face Sam cu Preston? Preston nu are nici o legătură cu afacerile lui Sam! îl voi sfătui să refuze! 182 (Chinuit — gîndindu-se..) A lăsat şi o dispoziţie ciudată. l-a şi uitat pe tata. vine acum să mi-1 fure pe Preston!.) Mai bine ai primi. GORDON (cu animozitate — gîndindu-se): „Cum îşi îndulceşte glasul de cîte ori vorbeşte cu el!. după cum era şi firesc. nu-i aşa? NINA (nepăsătoare): Nu.... mort.. pe care socot că trebuie să le... să-mi fure munca!.. Dar altceva voiam să vă spun." (Binevoitoare. a vieţii mele!. plin de necaz): Ce-i asta? Glumeşti.. nici eu n-am dreptul să i-o cer!. afurisitul de Sam!. A lăsat o jumătate de milion pentru Staţiunea dumi-tale. O jumătate de milion nu se azvîrle pe fereastră în fiecare ... nu i-a ajuns că mi-a luat soţia. doctore Darrell.) Dar banii nu sînt nici pentru tine.. Aşa trebuie să iei lucrurile. dar cred că dacă nu vrei să-i primeşti. GORDON: Ei bine. Este menţionat ca dumneata să-i administrezi...spre Nina şi Darrell — rece): Sînt cîteva chestiuni în legătură cu tata. ci Staţiunii de Cercetări Biologice. nici pentru Preston.) „Dar e pentru ştiinţă.. rece): Şi eu am crezut că-i o glumă. nu are dreptul să refuze banii!.. (Cu o notă de superioritate şi suficienţă... o ultimă batjocură a instinctului său de stăpînire. nu-i aşa? (Gîndindu-se cu furie. fiul şi viaţa?. oricare dintre conducătorii institutului va fi încîn-tat să-i accepte..." NINA (cu amărăciune — gîndindu-se): „Chiar şi după moarte Sam face lumea să sufere!.. Te priveşte pe dumneata. Gordon. spre a fi întrebuinţată pentru cercetări biologice. DARRELL (faţa i se înroşeşte deodată." (Rînjind.. o insultă voită... dar tata a insistat.. nu accept — şi cu asta basta.. mamă. (Cu o privire duşmănoasă faţă de Darrell..) „Mai rău decît o glumă. DARRELL (necăjit): Ei bine..

fiule — nu face nimic jn-aL ştiut. NINA (înspăimîntată — gîndindu-se): „Cum îl poate insulta Gordon în chipul acesta pe Ned!. NINA (gîndindu-se — la început. ce ai de spus? Mama ta şi cu mine sîntem gata să te ascultăm. GORDON (înfuriat." (Precisă.'pentru numele lui Dumnezeu! Ce-ar spune tatăl tău? Nu-ţi dai seama ce faci! Loveşti pe tatăl ţ_ău! DARRELL (covlrşit — poiicnindu-se): Nn_— pu-i "Bi-mic. Gordon.) Ajunge.. furios. cred că i-ai spus destule... Darrell? .. dacă nu. Darrell se dă înapoi. fiul îşi păl-muieşte tatăl!. cu un fel de uşurare sfidătoare. pe Darrell.. cu mina la obraz. GORDON (înnebunit. dacă n-ar fi decît să-i iau lui Sam o parte din ce a luat el de la mine!. de vreme ce-i al ei. făcînd un pas ameninţător spre el): Dumneata să taci din gură! Nu lua tonul ăsta..zi." (Rîzînd isteric.. nu-l băga în seamă! Nu ştie ce.. Ned a suferit prea mult!. şi-ţi ard cîteva palme! NINA (gîndindu-se — isterică): „Palme.. pe propriul său tată. GORDON (amărît.. jur că i-1 voi spune!..) NINA (vrednică de milă — isteric): Gordon. speriată): „Ce vrea să spună?.... ~&QTtTKm~ŢcopTeşît —"năpădit de remuşcâri): îmi pare rău — rău de tot — mamă — tata s-ar fi simţit ca şi cum l-aş fi lovit pe el — l-ar fi durut ca şi cum el ar'fi fost'lovit! DARRELL: Nu-i nimic. ştie că Ned.... apucîndu-l de braţe.) Ce importanţă mai are ce crede despre mine... (dispreţuitor). sau uit ce vîrstă ai. Gordon! Eşti aşa de caraghios! DARRELL (sare de pe scaun şi se duce la ea — rugător): Nina..... clâtinîndu-se de tăria loviturii.? (Apoi... câutînd să se controleze — cu tîlc): N-am spus tot ce am de spus. mamă.) Bine... Darrell — eşti corect ca un sportiv! Am făcut ceva foarte urît! Iartă-mă. fiule — nu-i nimic! GORDON (zdrobit): Ce frumos te porţi. se apropie): îmi dau seama de multe! îmi dau seama că te-ai purtat ca o javră! (Se 183 apropie şi-l pălmuieşte." DARRELL (gindindu-se răzbunător): „Nădăjduiesc că ştie adevărul..) Nu mă face să rîd. Nina ţipă şi se repede la Gordon..." (Autoritar — în timp ce Gordon şovăie.. te rog! Mă ierţi.. pe Dumnezeu.

.. e groaznic!. nu?... GORDON (cerîndu-i să se aşeze din nou — căutînd s-o mîngîie): Mamă... nu? — dar 184 ştiam că nu am dreptate. cum ar putea să mă înţeleagă?.) Şi acum să vă spun cele ce am de spus..) La revedere. nu mai pot îndura să-I văd mereu suferind!.) Trebuie să vă spun la revedere — vrem să decolăm înainte de a se însera — mă aşteaptă Madeline. acum după ce el a murit. da. dar el nu mă poate înţelege!. nu poate. Uram faptul acesta pentru tata — lucru firesc.. Ned! Sărmane Ned! Te-ai născut fără noroc! . Am făcut-o fără să vreau. Ştiu cît de corect v-aţi purtat cu tata — ce bună soţie i-ai fost tu.. totul e aşa de nesăbuit. Nu era nimic rău! Vroiam să ştiţi cit de frumos socot că v-aţi purtat amîndoi.. aş dori ca Ned să plece şi să nu mai revină niciodată!. Hai să dăm mîna. credeam că i-a spus Nina.. te aud cum rîzi.. desigur. Tu vezi toată batjocura asta!.. aşa cum nici Madeline şi cu mine nu ne-am putut împotrivi." GORDON (întinzîndu-i mina cu insistenţă): îmi pare rău....DARRELL (privindu-lnăucit — gîndindu-se): „Darrell?.. Darrell! Noroc! DARRELL (gîndindu-se chinuit): „De ce continuă să-mi spună .... ŢWumai poate continua. că oamenii nu se pot împotrivi dragostei.... şi eu rîd. Darrell — şi cît de mult v-a iubit el pe amîndoi! Aşa că ceea ce-mi rămîne de spus. O sărută pe Nina şi vrea să se despartă de ei. (îi ia mîna lui Darrell şi i-o strînge din nou. Amîndoi au încremenit cu ochii la el — prosteşte.. de ce?. nu ştie?...) O. De cînd eram copil ştiam că tu şi Darrell eraţi îndrăgostiţi -unul--de celălalt. Dumnezeu-Tată. NINA (cuprinsă de o spaimă disperată — agitată): „Oh. încetează cu rîsul ăsta! Te rog! S-a aranjat totul — totul s-a aranjat între noi — mi-am cerut iertare ! (Nina devine mai liniştită...... mamă — ce prieten fidel i-ai fost tu. îmi spune Darrell?." NINA (rîzind isteric — gîndindu-se): „I-am spus că şi-a lovit tatăl!. este că sper să vă căsătoriţi şi să fiţi fericiţi aşa cum meritaţi.." (Rîzînd isteric. nu vrei? DARRELL (dîndu-i mîna mecanic — îngâimeazâ): îmi pare bine — îmi pare bine să vă cunosc — vă cunoşteam doar din reputaţie — faimosul vîslaş — învingătorul marei curse din hmie — am sperat că vă va învinge Marina...

. (Apoi." (Ţinînd mîna lui Gordon. 185 GORDON: La revedere. e băiatul meu.." (Scurt. NINA (împingîndu-l să plece — duioasă): Şi acum du-te ! Grăbeşte-te ! Madeline te-aşteaptă! Spune-i că mi-e dragă! Veniţi să mă vedeţi cînd şi cînd. propria mea mamă!..) Mai ai să-i spui ceva.) NINA (se întoarce spre Ned... Acum e rîndul meu. Nălucile noastre ne-ar . în anii care urmează! La revedere.. la stingă. in fund — gîndindu-se tulburat. Nu sînt atît de nevrednic! Ştiu că eşti femeia cea mai bună de pe lume. revoltat): Drept cine mă iei. (Pleacă grăbit. cea mai bună dintre toate — chiar mai bună decît Madeline! NINA (cu un hohot triumfător): Dragul meu Gordon! Va să zică mă iubeşti.. îi ia recunoscătoare mina şi i-o strînge): Sărmane Ned! Totdeauna tu a trebuit să fii cel care dă! Aş putea să-ţi mulţumesc vreodată? DARRELL" (cu un surîs ironic — silindu-se să adopte un ton hazliu): Refuzînd cererea mea de a te lua în căsătorie! Pentru că trebuie să te cer! Gordon aşteaptă să-ţi cer mîna! Şi se va bucura aşa de mult aflînd că mi-ai întors spatele.) Ned! Lasă-mă întîi să-i pun lui Gordon o întrebare. simt că nu trebuie !. Am şi eu să-ţi spun ceva. n-aş fi putut!. (Marsden vine din casă.. nu trebuie să-i spună..) Ascultă. Ned? DARRELL (căznindu-se să zîmbeascâ — chinuit): Nu... mamă.. Nina? NINA (cu un surîs trist): Nu.. pentru nimic4în lume. (Rugător.) Te rog.. Desigur că nu.. m-aş fi omorît dacă mi-ar fi trecut prin minte astfel de gînduri.. mamă. fiule. crezi c-am fost vreodată necredincioasă faţă de tatăl tău? GORDON (tresărind — o priveşte ţintă — uluit şi speriat — dar izbucneşte.....) Gordon.) „Drept cine mă ia?. NINA (gîndindu-se chinuită): „Nu. domnule. fiule. încet şi impresionant.. vine Gharlie! Trebuie să mă grăbesc! Vrei să te căsătoreşti cu mine.. ocolind colţul casei....) Uite.. care stă în picioare şi are o expresie tristă şi resemnată — implo-rîndu-l. nu-i aşa? GORDON (îngenunchiind în faţa ei şi sărutînd-o): Desigur. dragul meu! (Intorcîndu-se către Darrell. nu m-am gîndit niciodată la una ca asta.Darrell?.. sînt tatăl lui. mamă? Mă crezi atît de josnic să-mi închipui că." (A plecat. privind în ochii fiului ei. trebuie să-l fac să-şi dea seama că sînt tatăl lui!..

" (Cu o cochetărie şi o timiditate de fetiţă — fâcîndu-i loc pe bancă Ungă ea — straniu.... am face bine să ne căsătorim chiar mîine. e tot ce mai doresc.) Mi-aud numele luat în deşert? NINA (uitîndu-se la Marsden cu o ciudată afecţiune): „Pace!. aşa cum era tata cînd eram mică. va fi duios.. Nu m-ai cerut.) Te las cu Charlie. Nina Cară Nina? NINA (zîmbind întristată): Cred că pe tine. după amiază de aur.. nemîngîiatâ.) Mă vei lăsa să ruginesc în pace? MARSDEN (cu hotărîre): Am aşteptat toată viaţa să-ţi aduc pacea. şi acum mai e plin de căldură şi energie.. pe Ned. Mai bine te-ai mărita cu el. NINA (tachinlndu-l — tristă): Fiindc-ai aşteptat atîta. încă. ce cade la vreme!. MARSDEN (gîndindu-se stînjenit): „Vorbesc despre mine. L-am refuzat. nu-l mai iubeşte. Şi. el nu vede că Nina s-a îndrăgostit de amurg?.) „Ştiam c-o să vie odată vremea cînd am s-aud cererea asta!. Vrei sate însori cu mine. apoi.. (Gîndindu-se — într-un straniu extaz... va adora întotdeauna pe frumoasa Iui Nina! Nu-l uita! Pe mine poţi să mă uiţi! Acum plec să-mi reiau activitatea. ruginie. Dar atunci pe cine iubeşti. copiii .. Nu-l mai iubesc..." DARRELL (amuzat — cu un surîs trist): Fiţi binecuvîn-taţi... stingherit. (îl sărută — galeşă.. da.... Charlie. (Rîde molcom şi trist. Ned! Acele minunate după amiezi de odinioară! Nina din acele după amiezi va trăi totdeauna în mine şi îşi va iubi iubitul. Charlie? MARSDEN (umil): Da.. niciodată!. Nina — dacă doreşti pacea. nu mai pot să mă gîn-desc la fericire. Totdeauna mi-a fost dragă dragostea ta pentru mine. Nina.) Ned tocmai m-a cerut în căsătorie..... Charlie.. tatăl copilului ei! DARRELL (îi ia mîna şi o duce la buze — duios): Iţi mulţumesc! Şi Ned. cînd năzuiam să fiu fericită!. tu eşti rodul copt al fericirii. Charlie." (Dregîndu-şi glasul. o. de ce nu pleacă odată?. cred că îi eşti datoare pentru devotamentul lui de-o viaţă întreagă.chinui de moarte! (Apoi.. cel de atunci.. impuls chinuitor de amiaz... Charlie a găsit pacea. 186 MARSDEN (aşezîndu-se Ungă ea): Aşa cred şi eu. niciodată n-aş fi putut rosti... Dar am uitat...) Dar aş dori să te mai iubesc.

mă părăseşte fără să se mai uite înapoi! DARRBLL (bucuros): Nu! Gordon se roteşte în jurul nostru. Se întoarce! (Zgomotul motorului e mai tare acum. Am şi ales biserica. în după amiezile noastre. înflăcărate. Vitraliile purpurii.. fiu al lui Gordon! . tu eşti fiul meu! Tu eşti. Nina — o capelă cenuşie. Un om de ştiinţă nu poate crede în năluci.) Dar poate că vom deveni părţi din electricitatea pozitivă şi negativă a cosmosului şi ne vom întîlni iarăşi cîndva. DARRELL: Sper că nu. strigă tare. Nina..) Priveşte.) La revedere. liniştită în umbra ce-o înconjoară — simbol al păcii pe care am găsit-o.) Va trece chiar deasupra noastră! (Urmăresc din ochi avionul. care se apropie repede şi trece pe deasupra lor. ne vom întoarce să locuim în vechiul tău cămin.) NINA. Marsden rămîne absent. Apoi.) Uită-te ! Ne face semn cu mîna! NINA: Gordon! Scumpul meu fiu! (Flutură şi ea mîna frenetic. cu siguranţă. MARSDEN (revenind din vis): Ne vom căsători după amiază. avionul se ridică peste apă. dragul meu! (Arătînd cu mina în timp ce avionul se înalţă din ce în ce mai sus. Casa mea nu e potrivită. Nina şi Darrell stau unul lingă altul. cu un rînjet de resemnare — fâcînd încă un semn cu mîna spre cer. vor zugrăvi pe feţele noastre o pasiune ofilită.) Nu mă poate auzi! Dar cel puţin mi-am îndeplinit datoria! (Apoi. Ned. spre cer. (Cu un zîmbet ironic. de milă faţă de sine. Nina şi Darrell tresar şi se duc la marginea terasei pentru a vedea cum. (Deodată se stâpîneşte — cu un surîs cinic. Cînd pretutindenea se ţese un vis din gînduri tîrzii şi prevestiri tainice despre frumuseţea vieţii. Trebuie să fie în ceasul dinaintea apusului de soare. îndreptîndu-se spre stingă — cu amărăciune. Ned.) DARRELL (exprimă un ultim protest chinuit): Nina! Ai uitat? E şi fiul meu! (Apoi. Am să lucrez în vechiul birou al tatălui tău. N-o să se supere.) 187 NINA (neliniştită): Gordon! La revedere. (Dinspre golf se aude zgomotul unui motor de aeroplan.mei! (Dă să plece. nu cred c-o să ne mai vedem vreodată. Amintirea mamei şi a Janei sînt prea vii acolo.) Gordon. NINA: în după-amiezile noastre — iarăşi? DARRELL (zîmbind cu tristeţe): Iarăşi. îmbrăcată cu iederă.

coborîndu-şi privirea — confuză): S-a ■ dus! Mi s-a întunecat vederea. înainte să apară Gordon. NINA (privind la cer — stranie): Dorinţa de a avea un fiu a fost şi ea un eşec. tată. 'neputînd rămîne cu noi.) Oh. 188 MARSDEN (trecîndu-şi braţul în jurul ei — afectuos): Aşa cum eram odinioară.) '" NINA (în sfîrşit. Unde sînt tata si Char-lie? (Tremurînd de spaimă fuge repede la bancă şi se aşază Ungă Marsden. neputînd să ne aducă fericirea! MARSDEN (părinteşte — pe tonul tatălui ei): Trebuie să uiţi toate legăturile tale cu Gordonii. Am primit telegrama. în după amiezele noastre. ghemuindu-se la pieptul lui. învată-mă să mă resemnez că sînt un atom!. că a zburat către o altă viaţă.. Fiii sînt totdeauna' şi taţii lor. Nina Cară Nina. Aşa că mai bine să uităm amîndoi acest episod trist şi să-l privim ca pe un interludiu. Gordon! Zboară cu dragostea ta în înaltul cerului! Zboară mereu! Să nu te prăvăleşti la pămînt ca bietul meu Gordon! Fii fericit. nu? El nu mi-a putut aduce fericire.NINA (cu un entuziasm chinuit): Zboară la ceruri.) Gordon a murit. fiul meu. Şi Sam s-a dus. Gordon." (Porneşte la dreapta şi intră în casă. (Cum ea rămîne absentă. uitîndu-se după avion — Dar-rell se gîndeşte fatalist. un lucru ce nu se întîmplă niciodată ziua-n amiaza mare. La urma urmelor. Dnmnezeule1 numai surzi. (Rîde la cer. Nina. NINA (cu un surîs ciudat): Straniu interludiu! Da. dragul meu! Ţi-e dat să fii fericit! DARRELL (sardonic): Nina. Toţi fiii Tatălui au fost totdeauna eşecuri! Eşuînd.. draga mea. ca odinioară. dragă Nina. Charlie. ceva absurd şi fantastic.. a fost ceva ireal în tot ce ţi s-a întîniplat de cînd l-ai întîlnit pentru prima oară pe Gordon Shaw. Vreau să spun. Aşa că sîntem iarăşi singuri — aşa.. Ei trec prin mamă ca să devină iarăşi taţii lor. au zburat către alte vieţi. să zicem.) „Nici ea nu mai aude. ei au murit pentru noi.\ ţile noastre ... vie. Au murit cu toţii. am mai auzit urletul ăsta după fericire! Mi-amintesc că şi eu — e mult de atunci — I-am strigat! Mai bine să mă întorc la celulele mele — la acea viaţă unicelulară şi sensibilă care pluteşte prin mări şi care nu ştie ce-i urletul după fericire! Plec. muţi si orbi pe lumea asta!. de încercare şi pregătire. Unde-i Ned? S-a dus şi el. în care sufletele noastre s-au purificat de toată stricăciunea cărnii_ si sînt vrednice să se cufunde neîntinate în pace.

Apoi închide ochii cu un suspin adine de linişte regăsită). ca odinioară. A fost pusă în scenă pentru prima oară de compania Theatre Guild la John Golden Theatre.. care.sînt doar nişte interludii stranii şi sumbre în desfăşurarea electrică a lui Dumnezeu-Tatăl! (Odihnindu-şi capul pe umărul lui. (Nina îl sărută. De ce nu dormi — ştii.. Tată— am fost oare rea? — tu eşti aşa de bun — dragul şi bătrînul meu Charlie! 189 ■— MARSDEN (reacţionează mecanic. şi tu eşti tatăl meu şi Charlie cel de altădată. tresărind îndurerat — gindinduse): „Afurisit acest drag şi bătrîn...) Mi-aduci atîta tihnă. . Nina dragă. are în sfîrşit noroc cu nemiluita!. El urmăreşte cu ochi plini de mulţumire umbrele serii care îi împresoară. privind chipul Ninei.. duios. nu-i aşa? Va fi aşa de bine să ne întoarcem acasă — să fii bătrîn şi să te întorci în sfîrşit acasă — să îndrăgeşti iarăşi pacea — fiecare să iubească pacea celuilalt — să dormim împreună cu pacea!." (Nina a adormit. la 30 ianuarie 1928... Oare grădina noastră bătrînă e tot ca odinioară? Vom culege flori împreună în după amiezele vîrstnice ale primăverii şi verii.) Cortina Straniul Interludiu (Strânge Inter-lude) — piesă în 9 acte..) Am avut o zi grea.! (Apoi. după ce a trecut dincolo de orice dorinţă. (Apoi. îţi mai aduci aminte? Dormi puţin.) Nu. scrisă în 1926 şi publicată în 1928. să murim în pace! Sînt atît de obosită de viaţă! MARSDEN (cu seninătate): Odihneşte-te... Dumnezeu să-l binecuvînteze pe dragul şi bătrînul Charlie. Charlie! Mă simt iarăşi fată. într-unui singur. cu un zlmbet de fericire. NINA (şopteşte cu recunoştinţă — aţipind): Iţi mulţumesc.