You are on page 1of 25

PREZENTAREA CONSTRUCTIV FUNCŢIONALĂ A APARATELOR DE TIP COLOANĂ

În industria chimică, în majoritatea cazurilor, în aparatele de tip coloană au loc procese de transfer de substanţă (adsorbţie, desorbţie, chemosorbţie, rectificare, extracţie, absorbţie), motiv pentru care ideea de tip coloană este asociată cu transferul de substanţă sau de masă. În general, aparatul de tip coloană este cilindric cu acelaşi diametru interior sau cu diametre interioare diferite pe înălţimi (fig.2.1). Un aparat de tip coloană este construit din următoarele părţi principale: corpul coloanei, inclusiv sistemul de rezemare; echipamentul sau amenajările interioare; echipamentul cu amenajări exterioare. Corpul coloanei (aparat de tip recipient) se realizează prin sudarea din virole (cilindrice sau tronconice) sau se asamblează din virole (sudate sau turnate) prevăzute cu flanşe. Coloana se rezemă pe o virolă suport (coloana autoportantă) pe suporturi laterale sau este rezemată la diverse nivele. Corpul coloanei se realizează din materiale corespunzătoare condiţiilor de lucru, ţinând seama de tehnologia de fabricare posibil de a fi aplicată. Interioarele coloanei au drept scop realizarea procesului fizic sau fizico-chimic propus. Acestea depind de tipul procesului fizic sau chimic care are loc în utilaj şi trebuie să satisfacă, prin formă şi dimensiuni, condiţiile pentru realizarea optimului funcţional. Exterioarele coloanei au drept scop deservirea elementelor funcţionale ale coloanei (armături), accesul la gurile de vizitare şi control. Acestea sunt constituite din: scări, platforme, dispozitive de ridicat. Aparatele de tip coloană ating astăzi înălţimi de peste 100m şi diametre de peste 15m. Grosimea peretelui coloanei în anumite condiţii de fracţionare poate ajunge la 20mm şi chiar mai mult. Aparatele de tip coloană se montează în instalaţie fie independent fie în grup. În acest din urmă caz coloanele pot avea fundaţii independente sau fundaţie comună. La fel, platformele de deservire pot fi comune sau individuale.

La coloanele montate în grup, care necesită deservire la multe nivele, în locul platformelor prinse în corpul coloanei, se utilizează o construcţie metalică independentă (ca o schelă), care cuprinde toate coloanele, pe laturi şi pe înălţimi. Pe partea exterioară, coloana este prevăzută cu inele şi cleme pentru fixarea izolaţiei termice.

Fig.2.1. Aparat tip coloană 1,2,3 - tronsoane cilindrice ale corpului coloanei; 4,5 - tronsoane tronconice ale corpului coloanei; 6 - fundaţie; 7 - suport de rezemare; 8,9,10 - platforme; 11,12,13,14,15 - racorduri; 16 - izolaţie termică.

iar gazul de jos în sus. sau se pulverizează lichidul. Coloanele cu talere sunt prevăzute cu talere situate la o anumită distanţă. fie pulverizarea lichidului de către gaz (coloană cu fracţionare in regim de picături sau de pulverizare). Gazul G sau vaporii V trec de jos în sus prin stratul de umplutură şi ies cu compoziţia G1. pe taler se schimbă compoziţia lichidului şi a gazului. curgând de sus în jos. între ele.PRINCIPIUL DE FUNCŢIONARE AL APARATELOR DE TIP COLOANĂ PENTRU PROCESELE DE TRANSFER DE SUBSTANŢĂ În majoritatea cazurilor coloanele pentru procesele de transfer de substanţă sau de masă. Interioarele coloanelor au drept scop crearea şi mărirea la maxim a suprafeţei de contact între faze. . Construcţia interiorului coloanei urmăreşte mărirea la maxim a suprafeţei de contact dintre faze. peste care curge lichidul supus prelucrării (coloane cu umplutură). La interiorul coloanei cu umplutură se află un număr de grătare pe care se aşează câte un strat de corpuri de umplere.2. contracţia celor două faze variază continuu pe înălţime. cu umplutură şu cu talere (exemplu: în industria sodei caustice. se compartimentează coloana pe înălţime. pe care are loc fie barbotarea gazului prin lichid (coloane cu fracţionare cu regim de barbotare). În coloanele cu talere. 2. Nu vor fi tratate probleme legate de cazul numărului de talere teoretice. În acest scop: se umple coloana cu corpuri de umplere. În coloanele cu umplutură sau cu pulverizare. În fig. cu ajutorul unor talere. lichidul curge de sus în jos sub acţiunea gravitaţiei. pentru recuperarea CO2 şi NH3). Lichidul trece de sus în jos de la un taler la altul. iar gazul de jos în sus. În cele ce urmează vor fi tratate interioarele coloanelor destinate proceselor de transfer de substanţă. ale căror număr este egal cu cel al talerelor. H. Lichidul şi vaporii (sau gazele) circulă în general în contracurent. Lichidul „L” trece prin aceste straturi. variaţia concentraţiei fazelor se face în trepte. Umplutura şi talerele au în esenţă acest rol. sub influenţa presiunii. Se întâlnesc şi coloane mixte. sunt prezentate cele două tipuri de coloane (cu umplutură şi cu talere).

2-straturi de corpuri de umplutură. 6-taler pentru distribuirea uniformă a gazului pe secţiune. 8-grătar limitator de strat.5-grătar. 3-suporrt de rezemare.2. 2-talere. b – cu talere: 1-corpul coloanei. ECHIPAMENTUL INTERIOR AL APARATELOR DE TIP COLOANĂ COLOANE CU UMPLUTURĂ La aceste coloane transferul de substanţă are loc pe suprafaţa peliculei de lichid formată pe corpurile de umplere între lichid şi vapori (gaze).Fig. 7-dispozitiv de stropire. Datorită principiilor de .2. 4-dispozitiv de rezemare. Tipuri de coloane Schiţa de principiu a aparatelor de tip coloană: a – cu umplutură: 1-corpul coloanei. 3-virolă de rezemare.

metal. în partea inferioară a coloanei. fără a veni în contact. lichidul are tendinţa să se deplaseze în lungul peretelui. Aşezarea corpurilor de umplere se poate face ordonat sau în vrac. grafit. o eficacitate a separării corespunzătoare este necesară organizarea raţională a regimului de lucru al coloanei. lemn. de exemplu.funcţionare. Pentru a obţine. Impurităţile pot astupa spaţiile libere ale umpluturii. Materialele de construcţie pentru corpurile de umplutură sunt: materiale ceramice. densitate în vrac mică. rezistenţă la compresiune şi cost redus. în zona de evacuare a lichidului. Corpurile de umplere şi umpluturi. rezistenţă la coroziune faţă de substanţele prelucrate. materiale plastice. gazele (vaporii) şi lichidul pot circula pe secţiuni diferite. V1 mare. Pentru umplutură se poate utiliza orice material (chimic sau mecanic) în condiţiile mediului de lucru din coloană. fibre de sticlă. cocs. sau când construcţia ar fi puternic solicitată în zona asamblării grătarului cu corpul coloanei. Corpurile de umplere trebuie să aibă: suprafaţa specifică. ceea ce micşorează eficacitatea separării. Corpurile de umplere metalice se obţin prin turnare sub presiune sau din platbandă. Ultima variantă constructivă se adoptă atunci când. σ mare volum liber. La coloanele de adsorbţie. Deoarece la peretele coloanei volumul de goluri este maxim. ceea ce ar determina creşterea accentuată a rezistenţei hidraulice a umpluturii şi micşorarea. În acest scop. coloanele cu umplutură nu sunt adecvate pentru a lucra cu gaze sau lichide impurificate. care are rolul de a egaliza viteza gazelor pe secţiunea coloanei. cuarţ. Pentru a obţine . un taler cu clopote. iar cele din material plastic se realizează prin injectare. dimensiunile grătarelor ar urma să fie prea mari. se prevede. a eficacităţii coloanei.8 m. pe înălţimea umpluturii sau între cele două straturi distincte de umplutură se prevăd dispozitive (talere) de redistribuire care aduc lichidul spre zona centrală a umpluturii. Corpurile de umplere pot avea formă regulată sau neregulată. totuşi. zona centrală va fi în acest caz insuficient udată. pe anumite porţiuni. Umplutura se pune pe toată înălţimea coloanei sau această coloană se tracţionează. În coloanele cu diametrul interior Di ≥0. Sub grătarul stratului de umplutură. se prevăd dispozitive pentru uniformizarea circulaţiei gazelor. datorită greutăţii umpluturii. în timp.

caracteristici mecanice mai bune se utilizează ca material de umplutură fibre de sticlă în loc de talc. Corpurile de umplere de formă regulată se caracterizează prin eficacitate relativ mare. Suportul în formă de grătar din placa perforată nu are secţiunea liberă a suportului pentru corpurile de umplutură mai mare sau cel puţin egal cu secţiunea liberă a umpluturii. demistere. inele Hy-Pak. Lessing. la prelucrarea unor cantităţi mari de substanţă cele mai potrivite sunt umpluturile din site profilate. Elemente componente specifice coloanei cu umplutură Suporturi pentru umplutură Stratul de umplutură. motiv pentru care nu este utiliza5t în construcţiile moderne (fig. rulouri din bandă de plasă de sârmă. să se monteze şi să se demonteze uşor. sau fibre de azbest.2. Grafitul. la separarea componentelor cu volatilităţi apropiate sunt mai potrivite umpluturile de mare eficacitate: inele Dixon. Umplutura metalică se utilizează în cazul în care este posibilă depunerea de sediment şi este necesară curăţirea repetată a coloanei.a). sei Berl şi Intalox. plăci paralele şi din fibre de sticlă. Umplutura ceramică se utilizează când nu este necesară curăţirea deasă a coloanei. Se consideră că: dacă este necesară o cădere de presiune Δp şi când nu se impune un grad mare de separare se utilizează umpluturi mai ieftine: inele Rasching. sticla şi materialele plastice se utilizează la prelucrarea produselor agresive. în coloane care funcţionează sub vacuum. . Dimensiunea cea mai economică a corpurilor de umplere se găseşte în jur de 50 mm. precum şi la prelucrarea mediilor corozive. este susţinut de suporturi plane sau ondulate. Utilizarea unor stabilizatori adecvaţi permit menţinerea în timp a caracteristicilor fizice şi chimice ale corpurilor de umplere din materiale plastice. Acestea trebuie să îndeplinească următoarele condiţii: să reziste la coroziune şi la greutatea umpluturii şi lichidului şi să aibă o secţiune liberă care să nu permită căderea corpurilor de umplutură. Pall.3. în coloană.

material ceramic.2.3. Fig. în vederea unei montări uşoare suporturile pentru umplutură se realizează din 2…7 segmente.3. între care se intercalează dispozitive pentru colectarea şi redistribuirea lichidului (fig.3.2. Suporturi pentru umplutură Suporturile ondulate se realizează din oţel.2.). La coloanele cu diametru mare.b) sau din platbande sudate în interiorul unui inel metalic (fig.4. Acestea pot fi montate pe grinzi transversale executate din laminate. Acestea se obţin prin repartizarea uniformă a fazei lichide pe suprafaţa umpluturii şi prin fracţionarea umpluturii în straturi de înălţime mică.În prezent se utilizează grătare şi suporturi cu suprafaţa plană executată din platbande distanţate cu bucşe prin care trec tiranţii de solidarizare a platbandelor (fig. aluminiu.2. material plastic armat.c). Dispozitive pentru redistribuirea lichidului Spre a asigura contactul optim între fazele aflate în coloană este necesară evitarea formării de canale verticale prin care să aibă loc scurgerea preferenţială a fluidelor. Acestea trebuie să .

4.2.b) lichidul.2.2.2. buzunare inelare. care se scurge pe pereţii coloanei.2.a)sau se prevăd cu o degajare în partea inferioară şi cu capac frontal (fig.a).c). În dreptul conului 2. fără a deranja prea mult funcţionarea coloanei datorită prezenţei găurilor 3.4. prin care lichidul colectat este adus spre centrul coloanei. Racorduri specifice Racordurile prin care se introduc vaporii în coloană trebuie astfel concepute încât să împiedice intrarea directă în ele a lichidului. Ca dispozitive de colectare şi redistribuire se utilizează conuri cu găuri ştanţate. să asigure distribuirea uniformă a lichidului şi să nu fie complicate din punct de vedere funcţional. Racordurile talerelor de distribuţie sau de redistribuire a vaporilor sau gazelor se acoperă cu capace. Dispozitive pentru colectare şi redistribuire a lichidului Astfel se asigură o cădere de presiune minimă a ansamblului redistribuitor – suport pentru umplutură. Buzunarele inelare (fig.(fig. La conurile cu găuri ştanţate (fig. ca urmare a neîntrepătrunderii traiectoriilor lichidului şi vaporilor. talere speciale ş rozete.b). Fig.4.5.2. este dirijat către centrul acesteia.4. .5. relativ înguste. sunt prevăzute cu 3…6 ţevi.îndeplinească următoarele condiţii: să nu îngusteze simţitor secţiunea aparatului. Acestea se taie înclinat faţă de axă (fig. viteza vaporilor se măreşte.

6. În acest scop în calea vaporilor se prevăd separatoare de picături sau în jurul intrării în racord se prevăd buzunare deschise în partea superioară (fig. La presiuni mari în coloană se utilizează închideri hidraulice din ţeavă în formă de U.2. Racord special Construirea coloanelor cu umplutură Înălţimea coloanei şi forma constructivă depinde de concepţia generală adoptată. dar să împiedice trecerea vaporilor sau a gazelor.6. Racordurile pentru ieşirea fazei lichide trebuie să permită trecerea debitului. La aparatele care funcţionează la presiune mică se utilizează închizătoare hidraulice simple. fierbătorul. Racordurile talerelor Racordurile pentru ieşirea vaporilor sau gazelor nu trebuie să permită trecerea mai departe a picăturilor antrenate în curentul de vapori sau de gaz. Fig.2. care prin evaporarea lichidului transmite acestuia energia necesară . Astfel.5.).Fig.2.

pe când la coloanele fără deversoare scurgerea lichidului se face prin aceleaşi deschideri prin care circulă vaporii (fig. La coloanele cu deversoare. 170…200 de talere şi masă. Din punct de vedere funcţional talerele pot fi cu barbotarea gazului prin lichid. poate face corp comun cu coloana sau poate fi prevăzut independent de coloană. de 1500 t. În acest caz interioarele se emailează.învingerii rezistenţelor opuse pe parcurs până la ieşirea din coloană. Aceşti giganţi ai industriei chimice pun probleme dificile. în care „n” este numărul de talere. coloanele cu talere se subîmpart în: coloane cu deversare (interior sau exterior) şi coloane fără deversoare. în general. CIRCULAŢIA LICHIDULUI ŞI A VAPORILOR ÎN COLOANĂ Spaţiul coloanei este împărţit într-un număr de compartimente egal cu „n+1”. Această entitate funcţională caracteristică a coloanei este cea care hotărăşte eficacitatea şi construcţia coloanei. montării. coloanele cu talere au următoarele dezavantaje: căderi de presiune mari. în condiţii de funcţionare.2. întreţinerii. proiectării. Circulaţia lichidului şi a vaporilor în coloană depinde de soluţia constructivă adoptată pentru elementele talerului. construcţie mai complicată. emailate la suprafaţa interioară. Din punct de vedere al circulaţiei lichidului între talere. având înălţimi de 100 m. . Faţă de coloanele cu umplutură. Corpul coloanei se construieşte. de asemenea.7. cost mai mare şi întreţinere mai pretenţioasă. din grafit. În cazuri speciale se recurge la fontă sau oţel turnat.7. transportului. În unele cazuri s-a ajuns la diametre de 7…9 m. în egală măsură cercetării. din oţel laminat. fabricării.a). pulverizarea lichidului de pe taler. Au fost realizate. Pentru condiţii de coroziune au fost realizate coloane din elemente modulate. COLOANE CU TALERE Transferul de substanţă la aceste coloane are loc în zona de spumare sau de pulverizare de pe taler. scurgerea lichidului de la un taler la celălalt se face prin deversor (fig.b).2.

În cazul coloanelor cu deversor central tubular pe un taler şi cu 4…6 deversoare laterale.7. prin zona deversorului. trece pe un taler deversor. lichidul curge radial.2. Circulaţia lichidului pe taler influenţează eficacitatea acestuia. Rezultatul este că vaporii trec cu debit mai mare prin zona unde rezistenţa hidraulică este mai mică. împreună cu placa. pe talerul inferior. care fixează nivelul lichidului pe taler şi curge prin spaţiul dintre coloană şi placă. o închidere hidraulică. Tubul deversor se afundă în lichidul de pe talerul inferior formând. parcurge suprafaţa talerului.Fig. Deversoare La coloana cu deversor. acesta are o grosime mai mare la intrarea pe taler şi mai mică în dreptul pragului de deversare. Pentru a micşora denivelarea Δ se utilizează un deversor central pe un taler şi două deversoare laterale pe talerul următor. lichidul curge de pe talerul superior prin tubul deversor. aceasta împiedică trecerea vaporilor de la talerul inferior la cel superior. La coloanele cu diametru mare şi cu debite mari de lichid care curge pe taler nu este orizontal. lungimea .

în centrele unei reţele hexagonale. în general. Coloanele cu diametre mari pot fi prevăzute cu 4 circuite de lichid. c .rotund cu zimţi.2. Schiţa de principiu a unui taler cu clopote Fig. datorită eficacităţii şi flexibilităţii lor în funcţionare.drumului parcurs pe taler fiind aproape cât raza coloanei. Talere cu clopoţei Talerele cu clopote au fost până nu demult cele mai frecvent utilizate. Fig.rotund cu fante dreptunghiulare. .clopot tunel care acoperă mai multe racorduri.9.2. Tipuri de capace pentru clopote a . b . Clopotele dreptunghiulare se aşează paralel între ele. În ultimul caz.8. un capac poate acoperi două sau mai multe racorduri prin care intră vaporii. iar clopotele rotunde se aşează.

Din fig. 4 – piuliţă.10. 2 – racord. se produce barbotarea vaporilor prin lichid. Fig. În cazul de faţă. Utilizarea clopotelor din materiale plastice duce la economii importante. iar cele din fontă se toarnă. Alegerea materialului pentru construcţia talerului depinde de temperatura şi de presiunea de lucru ale coloanei. şi anume în direcţia curgerii lichidului. Clopotul se execută fie din acelaşi material cu talerul. În acest fel vaporii vor fi obligaţi să iasă prin fantele frontale. .Talerele se execută. Pe latura prin care se barbotează gazul sau vaporii în lichid sunt prevăzute fante triunghiulare sau trapezoidale. în secţiunea transversală au formă de S. Racordurile deasupra cărora se montează clopotele se asamblează pe taler nedemontabil prin sudare sau prin mandrinare. apoi prin fantele triunghiulare intră în lichidul aflat pe S-ul următor.2. în general.2. vaporii ies la fiecare element în aceeaşi direcţie. rezultă piesele componente ale unui clopot cu capac demontabil. Taler cu elemente în formă de S Talere coloanelor pot fi realizate prin asamblarea din elemente separate care.10. fie din material ceramic sau plastic. Vaporii trec de jos în sus prin zona neobturată a S-ului. 3 – şurub. determinând micşorarea costului coloanei şi a greutăţii totale. Capacele elementelor în formă de S se închid la capete cu plăci obturate. 5 – contrapiuliţă. Diferenţa între nivelul lichidului la intrare pe taler şi nivelul lichidului la ieşirea de pe taler este mai mică decât la coloanele cu clopote. Clopotele din oţel şi cupru se matriţează. Piesele componente ale unui clopot 1 – capac. din acelaşi material cu cel al corpului coloanei.

5 mm de talerul 3. găurile din taler pentru trecerea vaporilor sau gazului sunt acoperite cu supape de formă cilindrică sau dreptunghiulară.Talere cu supape La aceste tipuri de talere. Un taler cu asemenea supape are nevoie de găuri de drenaj. Fig.Funcţionarea talerelor cu supape circulare 1-disc circular. 2-limitator al cursei supapei.2. Supapa 1 din fig. 3-taler. după care. sunt prezentate trei tipuri constructive de supape. Talerele cu supape au eficacitate mare.11.11. închidere hidraulică. Mărirea în continuare a debitului de vapori este limitată de limitatorul 2. se autoreglează în funcţionare şi au construcţie simplă. este un simplu disc care obturează deschiderea din taler. Supapa 1. Supapa din figura 2.b este prevăzută cu 4 picioruşe distanţiere. determinată de rondela inelară 5 prevăzută cu 5 picioruşe (4). la 2…2. reţine supapa în poziţie corespunzătoare deschiderii maxime. discul 1 atinge deschiderea sa maximă. Un limitator. În fig. 4-piciruşe.c. din figura 2. Deschiderea maximă este limitată de limitatorul 2. Sub acţiunea presiunii vaporilor supapa se ridică.11. . Supapele se asamblează după o reţea hexagonală. care ţin rondela 1. buzunare deversoare . 4.11.11. la un anumit debit. plăci deversoare.2. 2. lucrează în două etape: la debite mici se ridică discul 1.2. permiţându-le să treacă şi să barboteze prin lichidul de pe taler.circulaţia lichidului pe taler se realizează la fel ca la talerele cu clopote. aceasta reprezintă deschiderea minimă a supapei.

prin sudare. După asamblarea corpurilor coloanei şi verificarea orizontalităţii. Viteza gazului sau a vaporilor prin orificiile talerului determină o presiune dinamică.Taler sită Talerele sită se construiesc în două variante: cu deversoare şi fără deversoare. scări. în special cu privire la dilatările termice. interioare coloanei. Uneori se folosesc şi deversoare exterioare. CORPUL ŞI REZEMAREA APARATELOR DE TIP COLOANĂ Corpul aparatelor de tip coloană De corpul coloanei se asamblează amenajări interioare şi exterioare. Cu cât diametrul talerului este mai mare. Grosimea corpului este determinată de intensitatea sarcinilor care acţionează pe înălţimea coloanei. În partea superioară. perpendicularităţii planurilor frontale ale virolelor de capăt faţă de axa longitudinală urmează trasarea poziţiei şi montarea talerelor şi grătarelor. cu atât este mai neuniformă funcţionarea talerului între intrare şi ieşire a lichidului. Talerele sită se remarcă prin simplitate. în general. Diametrul pe înălţimea coloanei depinde de desfăşurarea procesului fizic sau fizico-chimic în lungul coloanei. ovalităţii secţiunii. . Corpul coloanei se obţine prin asamblarea unor tronsoane de grosimi diferite. La coloanele foarte înalte. care echilibrează coloana de lichid de la un taler se face prin deversor. inele pentru izolaţie termică. se racordează conducta de vapori. de corpul coloanei se asamblează diferite racorduri sau guri de vizitare. Grosimea virolei creşte de la vârful coloanei spre baza acesteia. cu temperatură ridicată la vârful coloanei. de exemplu în cazul prelucrării suspensiilor. conducta de vapori pune probleme deosebite. la vârful coloanei. iar eficacitatea talerului scade. Deversoarele exterioare se întâlnesc la coloanele din fontă. platforme. Deversoarele sunt. ghidarea şi susţinerea ei. săgeţi pe întreaga lungime.

4-şuruburi de fundaţie. precum şi pe picioare. Uneori rezemarea coloanei se poate face lateral pe suporturi sau pe inel continuu nervurat.Rezemarea aparatelor de tip coloană Corpul coloanei se rezemă cel mai des pe o virolă suport cilindrică sau tronconică.2.). În cazul virolei suport.12. Suporturile pentru coloane autoportante asigură încastrarea elastică a acestora în fundaţie.2. Suportul coloanei este prevăzut cu ferestre sau cu decupări pentru trecerea conductelor tehnologice. 2-virola suport.). dar şi pentru controlul vizual al cordoanelor de sudură. prin intermediul căreia coloana se rezemă pe fundaţie.2. corpul cilindric al coloanei se prelungeşte în partea inferioară pe o virolă cilindrică sau tronconică (fig.13. . Suporturile cu înălţime mai mare de 3000 mm au scară interioară (fig. Suporturi pentru coloane autoportante 1-corpul coloanei. pentru controlul etanşeităţii flanşelor sau pentru manevrarea robinetelor. ca la recipiente.12. 3-fundaţie. Fig.

5-orificiu pentru aerisire. Fixarea suportului coloanei de fundaţie se face cu ajutorul şuruburilor de fundaţie.Fig. 6-scară. 8-nervuri. Îmbinări prin sudare între suportul coloanei şi corpul coloanei. 9-inel continuu. 4-deschidere pentru control. 3-conductă.2. 2-corpul coloanei.13. În acest scop talpa suportului este prevăzută cu decupări sau găuri corespunzătoare prin care trec şuruburile de fundaţie cu diametrul ds. . 7-pinteni pentru prinderea coloanei pe fundaţie. Fig.14.2.14.2. Suport pentru rezemarea coloanei 1-suport. Sudarea suporturilor de rezemare de coloană se face după una din soluţiile constructive indicate în fig.

. Fig. exploatare şi întreţinere a utilajului tehnologic petrochimic. Ancorări ale şuruburilor de fundaţie În scopul deservirii coloanei.2. a unui tip de material sau a unei anumite mărci de oţel. înlătură aceste neajunsuri. de cele mai multe ori se pune în mod curent problema alegerii dintr-o grupă de materiale. mai mult sau mai puţin corespunzătoare cerinţelor sau scopului care ne interesează. soluţia fiind însă mai scumpă.2. în dreptul gurilor de vizitare şi de control principal şi a armăturilor importante. CALCULUL DE PROIECTARE MECANICĂ AL COLOANEI ALEGEREA MATERIALELOR ŞI CALCULUL TENSIUNILOR ADMISIBILE În practica de proiectare.15. se prevăd platforme fixate de coloană.Fixarea în fundaţie a şuruburilor are următoarele dezavantaje: înlăturarea şuruburilor distruse sau corectarea imperfecţiunilor de execuţie ale fundaţiei se poate face prin distrugerea betonului. respectiv de oţeluri. Utilizarea şuruburilor de fundaţie cu cap ciocan. Ancorarea în fundaţie a şuruburilor se face ca în fig.15. fără a împiedica dilatarea liberă a acesteia.

1). alegerea concretă a materialului va fi hotărâtă pe baza unor criterii tehnico-economice. crt. În cazul acestei coloane. 4. folosite în construcţia de recipiente sub presiune stabilă. Tablă Ţevi racorduri Forjate Bare pt. Alegerea mărcilor de materiale se va face din gama celor tipizate sau echivalente ale acestora conform reglementărilor în vigoare.1 Nr. în final. ţevilor şi altor elemente tubulare. piuliţe Table şi ţevi K410 2b OLT 35 K OLC 25 N 42 Mo Cr 11 AS 34 Mo Cr 11 10 Ti Ni Cr 2883/3-88 3478-86 1097/2-91 11290-89 11290-89 10382-88 Sortiment Material STAS Compoziţia chimică şi caracteristicile mecanice.2 Manta.dintre diferitele materiale posibile şi de regulă justificată din punct de vedere economic. 3. 5. tehnologice şi fizice ale materialelor folosite la fabricarea coloanei sunt prezentate în tabelele 2…7. montarea sau repararea recipientelor pot fi folosite materiale prevăzute în prescripţiile tehnice care să reziste la solicitări mecanice (statice şi dinamice). temperatura de lucru şi mediul tehnologic. conductelor tehnologice. Criteriile organismelor oficiale de supraveghere tehnică de tip ISCIR pentru alegerea materialelor metalice se referă la precizia corectă a tipurilor de materiale şi a mărcilor de oţeluri standardizate. 2. corespunzător condiţiilor de exploatare in vederea funcţionării sigure a instalaţiilor. Tabelul nr. calde sau reci. chimice. K410 2b STAS . materialul se alege în funcţie de următorii parametrii: presiunea de lucru. Se aleg următoarele materiale (tabelul nr. Aşadar. Tabelul nr. termice. În cazul recipientelor supuse presiunii unui fluid care staţionează permanent sau temporar la valoare peste 20% din presiunea de calcul a recipientului se va ţine seama de temperatura cea mai scăzută pe timp de iarnă a zonei în care va funcţiona recipientul. prezoane Bare pt. 6. În construirea. rezervoare şi alte mijloace de depozitare industrială a produselor lichide sau lichefiate. 1.

22…0. P=max. 0. Fund semisferic. P=max. Si=(0.8∙10-6 13.4 Racord Compoziţia chimică C=max.17… 0. 0.17%. Caracteristici mecanice şi tehnologice .29)%.3%.3)%. Cr=max.5…1. Energia de Si=max.045)%.2%. Al=(0. OLC 25 N STAS 1097/2-91 Mn=(0.35) %.5…0.9)%.4…0. 2883/3-88 Mn=(0. 0. Compoziţie chimică C=max. 0. S=max. Caracteristici mecanice şi tehnologice σc20 σr (N/mm2) 240 (N/mm2) 410 Energia de rupere KJ(%) 59 Tabelul nr.04%.25 38. Alungirea A(%) 18 S=max. 0. S=max. Si=(0.15…0. 0.35%.8)%. Caracteristici mecanice şi tehnologice σc20 (N/mm2) 265 Factor de influenţă T(oC) Modulul de elasticitate longitudinal 15(min.Virolă.) E(N/mm2) 21.3 Flanşe Compoziţia chimică C=(0. Al=(0.8∙10-6 Conductivitatea termică λ(kcal/mhoC) 43.75∙104 σr (N/mm2) 410 Caracteristici fizice Alungirea A(%) 22 rupere KJ(%) 27 Coeficient de dilatare liniară α(m/moC) 12.3%. 0. 0.) 350(max.25 Tabelul nr.37) %.02…0. P=max.02…0. 0.4 %.04%.4%.035)%.35%. OLC 25 N STAS 1097/2-91 Mn=(0. 0.2∙104 18.

8∙10-6 13. Si=(0.17…0. 42 Mo Cr 11 AS STAS 11290-89 Mn=(0. Caracteristici mecanice şi tehnologice σc20 Gâtuirea σr Alungirea (N/mm2) 590 Z(%) 45 (N/mm2) 780 A(%) 14 Energia de rupere KJ(%) 56 Tabelul nr. 0.3)%.75∙104 Coeficient de dilatare liniară α(m/moC) 12.6…0. 34 Mo Cr 11 STAS 11290-89 Mn=(0.σc20 (N/mm2) 235 Factor de influenţă T(oC) Rezilienţa KCU(J/cm2) 60 σr (N/mm2) 350 Alungirea A(%) 26 Energia de rupere KJ(%) 27 Caracteristici fizice Difuzivitatea Modulul de elasticitate longitudinal E(N/mm2) 20. S=max.5…0.37)%.035%.10 350(max.8∙10-6 Conductivitatea termică λ(kcal/mhoC) 43. 0.9)%.4%.25∙104 18.25 38. Mo=(0.37)%. Si=(0.15…0.9…1. 0.13 0.3%.3%.035%. 0.2)%.25 15(min) termică (cm2/s) 0. Cr=(0. P=max. P=max.17…0.) Tabelul nr.45)%. Ni=max. 0.38…0.035%.5 Prezoane Compoziţia chimică C=(0. Caracteristici mecanice şi tehnologice σc20 Gâtuirea σr Alungirea Energia de . S=max. Ni=max. Cr=max. 0.42…0.3%.0.50)%.6 Piuliţe Compoziţia chimică C=(0.8)%.

(N/mm2) 340 Z(%) 45 (N/mm2) 540 A(%) 14 rupere KJ(%) 56 Caracteristicile de rezistenţă ale materialului care se iau în considerare la determinarea tensiunilor admisibile sunt: σr20 .4 σrt=min(σr20 / cr. σrt . Temperatura de calcul t= 350oC.5 Valoarea rezistenţei σct se obţine prin interpolare.rezistenţa admisibilă la temperatura de calcul.83 160 157.σct2 )/(t2-t1)]∙(t-t2) Datorită faptului că temperatura maximă de lucru este de 350 oC nu apare fenomenul de fluaj. σa1t .rezistenţa de rupere la întindere la temperatura de 20oC. σc20 . σct / cc).7 Tabelul nr. cc=1.rezistenţa de rupere la întindere la temperatura de calcul.limita de curgere convenţională la temperatura de calcul.rezistenţa admisibilă a materialului calculată la temperatura de lucru pe baza caracteristicilor mecanice stabilite prin încercări de lungă durată. σa2t . σct . σa20=min(σr20 / cr.8 108 85 193. t1<t<t2 => σct = σct2-[( σct1.33 1493. cr=2. σat .7 Denumire σcinterpolat (N/m2) La 350oC 210 162 135 240 280 σa (N/m2) La 20oC 170 145. σa20 .rezistenţa admisibilă la 20oC. σct1> σct2 . σc20 / cc).rezistenţa admisibilă a materialului calculată la temperatura de lucru pe baza caracteristicilor mecanice stabilite prin încercări de scurtă durată.33 Manta Ţevi racord Flanşe Prezoane Piuliţe .limita de curgere la temperatura de 20oC. Rezultatele se trec în tabelul nr.16 225 La 350oC 147.

tratamentul termic al cusăturii sudate.coeficient de corecţie ce ţine seama de sudabilitatea materialului: K1=1. Formula generală de calcul a coeficientului de rezistenţă al sudurii este următoarea: φ = φo∙K1∙K2∙K3∙K4 φo .coeficient de corecţie ce ţine seama de examinarea defectoscopică: K3=1. K2 . modul şi mijloacele de control defectoscopic nedistructiv folosite. ca fiind importanţi următorii: tipul constructiv al îmbinării sudate. φo=0. K4 . caracteristicile fizico-mecanice ale materialului sudurii. K3 .9 K1 .96. sudabilitatea materialului de bază. φ = 0. rezultând următoarea formulă pentru calculul rezistenţei admisibile σas : σas=φ∙σa Coeficientul φ depinde de o serie întreagă de factori.864 CALCULUL DE PREDIMENSIONARE AL CORPULUI COLOANEI .coeficient de corecţie ce ţine seama de examinarea aspectului exterior şi de numărul încercărilor mecanice: K4=1.coeficient de corecţie ce ţine seama de tratamentul termic: K2=0.9∙1∙0. dintre care se menţionează.Stabilirea coeficienţilor de rezistenţă ai îmbinărilor sudate Raportul dintre rezistenţa admisibilă a materialului de adaos al cusăturii sudate şi rezistenţa admisibilă a materialului de bază se numeşte coeficient de rezistenţă al sudurii şi se notează cu φ.96∙1∙1 = 0.cifra teoretică de rezistenţă a îmbinării sudate care este în funcţie de procedeul d sudare şi de modul de prelucrare al marginilor tablelor.

La tronsonarea reală se va ţine seama de următoarele recomandări: Fiecare tronson trebuie să aibă pe cât posibil o repartiţie uniformă a sarcinilor gravitaţionale şi eoliene.2. numerotarea fiecărui tronson se face începând de la secţiunea de sprijin a coloanei către extremitatea acesteia.2. SI – suprafaţa interioară a peretelui de rezistenţă.3.2.2. . Se recomandă ca sudurile circulare ale corpului coloanei să constituie limite de tronsonare.3.): Fig.Tronsonarea coloanei Pentru calcule coloana se împarte convenţional pe înălţime în „n” tronsoane. Mărimile constructiv-funcţionale AR – axa de revoluţie. .Calculul de predimensionare al mantalei Mărimile constructiv-funcţionale reprezentative (fig. Fiecare tronson trebuie să aibă moment de inerţie cdonstant. Fiecare tronson să nu conţină mai mult de o platformă de deservire (pentru simplificarea calcului).

Cunoscând rezistenţele admisibile atât ale materialului de bază şi a îmbinărilor sudate. SM – suprafaţa mediană a peretelui de rezistenţă. . Dm – diametrul mediu. c=3mm). Sa – grosimea de adaos. unde: c1 – adaos de coroziune. Dit – diametrul interior tehnologic. Mantaua cilindrică este supusă acţiunii unei presiuni interioare uniforme. c1=0 mm cr1 – adaos tehnologic mecanic. stabilit în funcţie de toleranţa negativă de fabricaţie la grosimea tablei peretelui. pe baza unor teorii de rezistenţă se va determina expresia grosimii de rezistenţă a mantalei recipientului. De – diametrul exterior. (coloana este placată în interior cu Monel. sa=c1+cr1.SIT – suprafaţa interioară tehnologică. SE – suprafaţa exterioară. Di – diametrul interior al secţiunii de rezistenţă.