Versiune imprimabila: Hagi-Tudose

Page 1 of 10
Imprima povestea!

Hagi-Tudose
Dincolo de "Crucea de peatra", d-a stnga Soselei Vitanului, se ridic a biserica "Sfnta Troita". Mndrete de biserica. Ce zugraveli, pe dinauntru si pe dinafara, cum arar se mai pomenesc numai la bisericile din vechime. Dar de asculti la troiteni, mai cu seama la cei batrni, te apuca ametelile cnd ncep ei sa-si ridice biserica n slava cerului. Ma rog, nu au attea degete la amndoua mnele cte minuni se afla n sfntul locas. Si c nd se ncurca, se fac foc batrnii troiteni; ba si musca degetele la numaratoare, caci iata, cum au apucat ei sa numere minunile: ridica am ndoua mnele n dreptul ochilor, ti le vra sub nas cu degetele r asfirate, apoi la fiece lauda zice "una la mna" si moaie cte un deget n gura. La nfierbnteala, uita ca degetele sunt ale lor, si le musca, si vorba se preface n suparare, supararea n cearta si cearta n glceava. Cum sa caza ei la nvoiala?... Fiecare vrea sa laude si sa numere numai cum vrea el, iar nu cum lauda s i numara ceilalti. De cumva nu esti din partea locului, trei-patru batrni - cari de obicei asculta, cu gurile cascate si cu sepcile pe ceafa, la cntecele copiilor din scoala vestitului dascal Nicuta - cum te -or zari, te simt, ca niste copoi, ca esti str ain, ca n-ai mai vazut biserica lor. si freaca mnile; tusesc; si dreg glasul; apoi, rara -rara, cu niste pasi lungi si semeti, ti ies nainte, ti cauta prilej de vorba, to ti cu aceleasi cuvinte, cu aceea si taraganire de glas si cu capul dat pe spate: - Ei, flacaule, de pe unde?... Ce vnturi?... Pe la noi... ai?... Si de ce?... Ce zici de biserica noastr a?... Nu, ma rog, ce crezi d-ta, ca n-o sa-ti taiem capul... De te mpinge pacatul sa spui ceva de sfintii uscati si drepti - unii cu sulite, altii cu palose, unii calari, al tii pe jos si cu mnele asa de ncrucisate pe piept, ca palmele le ies afara din trup - pe loc batrnii si ridica pulpanele giubelelor n cingatoarea de plisa rosie si-ti sufla cuvntul din vrful limbii: - Ei, puisorule, mai sunt zugravi, grozavi de tot... Am vazut si noi... am prea vazut cum o dau n pagneste si-ti toarna la sfinti cu ochi de om, cu mni si picioare ca si ale noastre... Da' de, vezi d-ta, sfin tii astia, asa cum i-am apucat noi, de cnd am deschis ochii, sunt adevarat sfinti. Voi, tinerii de astazi, la legi umblati cu soalda, la scris cu soalda si la sfin ti tot cu soalda... II Asa m-au judecat si pe mine, si n-oi mai uita mai ales ochii mici si vargati ai ctitorului, care-mi talmacea zugravelile, nfignd degetul aratator asupra sfintilor si oftnd parc a ar fi voit sa plnga vremile apuse si credintele de odinioara. Erau patru. Trei - cu giubele lungi, cu sepci cu cozoroace de lac, crapate si sterse de lustru. Jupn Hagiul purta pe umeri o scurteic a de lastic, galbena, sp alacita, patata de untdelemn si picata cu ceara. Ctitorul vorbea mereu, iar ceilalti trei mi rdeau n obraz, ca si cum mi-ar fi spus: "Da-te prins, da-te batut, nu te pune cu ctitorul nostru, c-a vazut multe s-a pat it si mai multe"... - Uite, mi zicea ctitorul mniat, ce pofte sti? Nu -ti place Sfntul Gheorghe? Ce vitejeste st a pe cal! Si cum omoara balaurul spurcat, parca ar ucide un verme, nici nu se sinchiseste. Iac a si mucenicul Mina cum si bate joc de Necuratul. Dar capul archiereului Nicolae... ce mndre te, ce curatel si frumos batrn! Ei, nenisorule, o sa traiti, si cu d-alde astea n-o sa va mai ntlniti! n ziua de ast azi?... vardie nationala cu cozi de cocos muiate n bacan... si barabance... si triu-liu-liu-triu-triu... la dreapta... la stnga... dreeeepti!... Iar sfintele locasuri... ru sine!

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=056.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Hagi-Tudose

Page 2 of 10

Ctitorul abia rasufla, rosu ca para focului. Ma hotarsem sa tac. n usa amvonului: draci cu gheare de trei ori mai lungi ca degetele, oameni cu parul vulvoi, ngeri slabi si lungi si, mai presus de toti, bunul Dumnezeu, pe nori cenusii, rotocolit cu un curcubeu. Ctitorul nu se mai putu stapni. Ridica mnele. Mnecile i s-adunara n umeri si ncepu, ascutindu-si glasul: - Nu vezi cum s-agata dimonii de talerul dreptilor, dar ei tot mai sus, tot mai sus la cntar, c aci o fapta buna ridica de la pamnt doi draci si mai bine... Nu vezi ca astia-si apas a degetul pe un sir de oameni dezbracati si albi ca varul, cari o pornisera spre rai - au fost buni, milostivi, si n-au rvnit la ale altuia, si n-au zavistit, si n-au furat, si n-au luat numele Domnului n desert, si n-au avut noua baieri la pung a, ca n ziua de azi... Hagiul pleca capul n jos, str ngndu-si poalele scurteicii. Doi din batrni iar zmbira si iar ntelesera cu zmbetul lor siret: "Bine mai vorbeste ctitorul! Da-te prins, da-te batut, nu te pune cu ctitorul, ca te face puzderie!" - Iac a, urma ctitorul, iaca si bogatii nemilostivi cum se duc n focul ghenii cu sacii n spinare, deselati de aur si de argint! Hagiul tusi, trase cozorocul sepcii pe ochi si ntoarse spatele "judecatii d-apoi". - Str ngeti-va voua comori n ceruri... striga ctitorul, amenint nd cu pumnul pe bogatii nemilostivi, cari sa duceau linistiti n iad... strngeti-va voua comori n ceruri, caci mai lesne va trece funia corabiii prin urechile acului dect bogatul n mparat ia cerurilor! Ctitorul ramasese cu pumnul nclestat asupra zidului; ceilalti doi si descoperira capul, si facur a cruce, ngnnd: "Doamne, Doamne, mare si milostiv esti, Doamne!" Jupn Hagiul o sterse binisor-binisor si se facu nevazut. - Fugi Hagiul... fugi... Nu-i vine la socoteala, - ncepu iar ctitorul - nu da un sfant la cutia bisericii (ctitorul tinea mult la cutia bisericii), si acasa - nomol de galbeni batuti si ferecati! ngroapa mereu cazanele, si n-are dect o nepoata, pripas ita pe lnga dnsul de cnd a plecat la agial c, ca sa-i pazeasca costoroaba. Si nu marita fata mare, nu sleieste un put, nu daruieste un crmpei de salba iconostasului unde se miruieste, caiafa de el! Si vorba se ncinse ca focul. - Sa dea Hagiu?... Hagiu sa dea?... - Dar nu l-ati vazut cum misuna prin crciumi si bacanii? zise ctitorul. Intra ntr-una, ia binisor o maslina, o aduce la gura s-o strecoara printre gingii. Fol, fol, fol, o mesteca... "E, cum dai maslinele, draga cutare?..." "Att"... "Scump, scump de tot la asa vremuri. Vremuri grele!" S i pleaca... Intra peste drum. S terpeleste icrele de cosac. Rupe o bucat ica, i face vnt. Pleasc, pleasc... "Cum petreceti icrele?"... "Att"... "Scump, scump. Vremuri grele!" Si pleaca... Se duce la pastramagiul din colt. "Ia sa vedem, vericule, cum ti-e marfa, ca nu mai dau pe la cutare"... Ia o feliuta , i face de petrecanie. "Cum o dati?" "Pe parale si at t." "As, v-ati scumpit de tot! S-au dus vremurile alea... Vremuri grele!" Si pleaca. i e sete. Intra ntr-o bragagirie. "Ei... sa gust... ce basibuzuc aveti?" Suge un fund de tinichea, ghiort, ghiort, ghiort. "Zeama de agurida. Cin' s-o bea? Cin' s-o plateasc a? Vremuri"... Si pleaca. Asa mannca s i se racoreste, si pe el l dau banii afara din casa. Si batrnii - hi-hi, ho-ho, hi-hi - rd cu lacrami, napustindu-se n vorba, care mai de care mai siret la cuvnt si mai subtire la coada ochilor, rasucindu-si stropii de mustati, ntor si ca niste colti albi mpotriva nasului.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=056.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Hagi-Tudose

Page 3 of 10

- Carmbii cizmelor?... De cnd era flacau... - I se sclcie tocurile?... Le bate singur cteva flecuri... - Pe mine, de cte ori ma vede: "D a-mi o pustie de tigare, ca-mi uitai papusa acasa". - As! ce -a uitat acasa?... Bea pelinita. O aduna vara, o usuca, o freaca n mni s-o aseaza n lacra. Bea toata iarna si tu seste sa-si dea sufletul. - Da' v-ati uitat pe sub scurteica Hagiului? zise ctitorul, rznd si ciupindu-si mustatile. Nu?... Bine... Sa va spui eu... ntr-o zi, dupa slujba, stam de vorba... mai multi insi si cteva cocoane. Hagiul se uitase ntr-un jet... Pndea o prescura. Paracliserul, un drac si jumatate, i arata, jos, naintea noastra, o firfiric a de paispre'ce si-i zise: "Jup n Hagiule, mi se pare ca dumitale ti-a cazut la miruiala". Hagiul sari n capul oaselor. Se apropie de firfirica. O tintui cu ochii, ca sa-i fi dat cu piciorul n-ai fi mutat -o din loc. ntinse mna... Cnd se apleca de jumatate, pe noi, din spatele lui, barbati si cocoane, ne bufni un rs stra snic, si rzi, si rzi... Hagiul si uitase acasa turul pantalonilor... De rsul nostru, nendraznind sa se aplece pna la firfirica, se uita lung la dnsa si, cu lacramile n ochi, iesi din biserica, mormaind: "A mea era!... era a mea!" Paracliserul stia de la nepoata Hagiului ca Hagiul de zece ani taie din turul pantalonilor ca sa-i crpeasca pe unde se cosesc. Scurteica fusese nca p-at t de lunga, dar o scurtase mereu din poale, ca sa ncaputeze mnecile. III Fum pe co sul Hagiului nu s-a pomenit. Ridice viscolul nametii pna la stresini. Apele sa nghe te tun. Treaba lor! Hagiul nu vrea sa stie de crapa pietrile la gerul Bobotezei, nici daca n iulie turbeaza cnii de caldura. Iarna tremura, vara gfuie. Toata viata lui, de cte ori nepoata-sa - traind aciolata pe lnga dnsul - i pomenea, la Craciun, s a taie si ei un porc, ca tot crestinul, batr nul raspundea: - mi face rau, nepoata, s-aud guit nd... mi face rau... c-asa sunt eu... milos... - Cumpara-l, nene, taiat gata. Daca asa l aducea din cuvnt Leana, nghitind n sec, cu g ndul la sorici, batrnul raspundea linistit: - Un porc... carne multa... Se strica... Doua guri suntem... Venea Pastele. - Nene, sa nrosim si noi oua... - Ce prostie!... Oua rosii?... Nu e mai bine sa le mnnci proaspete?... Oua rosii, oua st atute... - Sa rosim putintele. - De rosim putintele, ardem focul degeaba, cumparam d-a surda bacanul... Cheltuiala zadarnica... Vremuri grele! - Da... o ciosvrta de miel... - Miel?... Ce fel miel?... Cum miel?... Miroase a oaie... Pastele prea e n vara... - Ce pustia de vara, nene Tudose, nu vezi ca ploua s i fulguieste?!... - Ei, fulguieste, fulguieste... tu nu vezi ca nu tine? Unde tine? Cum cade, se topeste... Eu mor de caldura... Uf!... uf!... - Si eu mor de frig... - Mori de frig... crapi!... Asa te-am pomenit... lacoma... nemultumitoare! Leana tace si nghite n sec. E saraca. N-are pe nimeni. Tace, ca batrnul, de se mnie, striga, trnteste usile, apoi se arunc a n pat si se vaieta pna la miezul noptii, uitnd s a-i dea si de pne. De mic copil Hagiul fusese copil cuminte si asezat. Nu i s-auzea gurita, nici

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=056.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Hagi-Tudose

Page 4 of 10

pasii. Nu rupea pantofii. Nu -si hartanea rochita. Pe ce punea mna punea bine. Ajuns calfa la gaitanarie, vorbea frumos si cu patima n mijlocul tovaras ilor sai. - De cnd eram d-o schioapa pricepusem lumea, le zicea el. ntelesesem bine de tot ca o crpa din gunoi este o munca de om pe care te faci stapn daca o pui doparte. Si daca mama mi dadea un ban de trei ca sa-mi iau un simit, eu ma uitam n ghiozdan: de aveam felia de pne, sanatate buna, aveam ce mnca. Nu te saturi cu pne? Ce-ti trebuie simiti? Si puneam banul bine. Si un ban peste altul fac doi, peste doi daca pui altul, fac trei... Rdeti voi... rdeti... Da', v nturati banii n mni si veti simti ce racoare tine cnd va e cald, si ce cald cnd va e frig. E destul sa te gndesti ce poti face cu banii, ca sa si gusti bucuria lucrului pe care nu l-ai cumparat. Ai simtit bucuria?... De ce sa-l mai cumperi?... Rdeti voi, rdeti... Ce lucru poate fi mai luminat ca un jeratic de galbeni ntinsi pe o masa?... Voi rdeti... rdeti cu hohote... Niste risipitori... n viata voastra n-o sa gusta ti adev arata bucurie... ntr-o zi, o calfa, vazndu-l cum tremur a si cum i s -aprind ochii cnd vorbeste de bani, i-a zis n gluma: - Str ngi tu, baiete, str ngi, si ntr-o zi... fiut... fiut... p-aci l-e drumul... si ia-i de unde nu-s... Tudose, la asa nelegiuire, s-a ridicat n vrful picioarelor, a nclestat pumnii, i-a adus la gura s i a strigat, nchiznd ochii: - Numai de veti vr tot pamntul n buzunar... numai atunci veti fura si banii mei!... Asa sa stiti!... Asa!... Ca n-am bani... N-am chioara lascaie... P-asa vremuri nu poti sa ai... n sfrsit, Tudose muncea; str ngea; nu bea; nu ochea prin mahala; mnca pne cu braga. Dupa zece ani, ajuns la parte, dupa alti cinci, tovaras pe din doua cu stapnul sau. n primii ani de tovarasie slabise, ngalbenise, mbatrnise la 30 de ani. De frica si de griji, bolea pe picioare. Fostul sau stapn l lua la masa la el ca sa-l mai ndrepte. Si ce frumos mnca! Oscior peste oscior si nimic pe oscior. Se mai ntremase. Erau cu to tii pe iarba verde, sarbatorind si udnd cu pelin ziua de nti mai. Jupnul i-aduse vorba: - Tudose, nu vrei tu sa-ti gasesc o fata buna, de treaba, cu ceva zestre? Ei, si stii, un copil, doi, ai pentru ce trai. - Nu se poate, jupne, nu se poate! Femeia, copiii cer demncare, vesminte, nvatatura... si n-am de unde... Ce bruma am sunt n negot, si banul din negot este al orcui ar voi sa te nsele. - Tudose, baiete, nu vorbi cu pacat, s a nu vorbesti ntr-un ceas rau. Ceas rau? si strnse fermeneaua la piept, apoi mormai pe gnduri: - Nu se poate, jupne... copiii cer pne, mbracaminte, nvatatura, si femeia... rochii... plimbare... scurteica de tibet... fuste n gherghef... Nu se poate, jupne... s a ma crezi ca nu!... IV Oh! ce fericire pe Hagiu cnd ramase singur st apn n pravalie! n prima zi lapuca caldurile. Obrajii i ardeau; capul i se ncinsese; ochii l usturau. La ceas, la ceas, iesea din pravalie s-o priveasc a pe dinafara. i da trcoale. i cerceta ncaperile si zidurile cu d-am aruntul. Se ridica n vrful picioarelor ca sa-si arunce privirile pna peste acoperisul ei. Pravalia?... Era copilasul rumen si frumos. El? Parintele fericit ca are pe cine mngia. Pravalia? Femeia fermecatoare. El? El, nebunul care-i da n genuchi, cu ochii nchisi si cu inima speriata. I s-a izbndit visul, singurul vis pe lume! A ramas singur. Ale lui sunt sculurile, jurubitele si ghemurile de gaietane; ale lui razboaiele, rodanele si maldarile de lna;

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=056.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Hagi-Tudose

Page 5 of 10

numai el singur deschide tesgheaua; numai el singur tocmeste, face pretul si primeste, numai n mna lui, banii frumosi si rotunzi. n prima seara, zavorn d usile si obloanele, ochii i jucara n toate partile, mustr nd pe ucenici la fitece miscare. - ncet, ncet, ncetinel, ca usile nu sunt de fier! - Ia seama, trndavule, sa nu spargi geamurile, c a nu sunt de fier! - Nu trnti obloanele, ponivosule, ca nu sunt de fier! - ncet, ncet cu lacatele, mototolule, ca nu sunt... si dac a sunt?... au broasca, au mestesug, costa parale! De zece ori se ntoarse din drum ca sa mai priveasca o data, nca o data, pravalia. La urma o privi lung, i surse, i se umplu ochii de lacrmi si pleca, mormaind: - Mititica... trista si ea... cu obloanele n jos, cu usa nchisa... ca un om care a nchis ochii!... Se crapa de ziua?... Face ochii mari, c t geamurile ei, si parca vorbeste, momind pe trecatori sa intre, sa-i dea o buna-ziua si sa-i trguiasca cte ceva... Lingusitoarea... Cu capul n jos, ciulind mustat ile, stergndu-si sudoarea de pe frunte, iutind si muind pasii, mestecnd si tusind, se duce acasa. Vorbeste. Se vede n lupta cu ceilalti: cu ucenicii, cu calfele, cu musteriii marunti si cu toptangiii. La unii surde, unora le strnge mna, cu altii se cearta, la urma se mpaca cu toti, i atrage, i momeste, i nsala. Obosit, ajunge acasa. La rasp ntia din care se desface drumul nspre Calea Vergului, se pituleste casuta Hagiului, n mijlocul unei gradini stufoase. Deschide usa tinzii; o ncuie grabnic; intra ntr-o odaie mica si ntunecoasa; aprinde o lumnare de seu; se aseaza pe pat; si ia capul n mni si-si razem a coatele de genuchi. Paretii sunt cojiti si galbeni; grinzile tavanului, negre si prafuite; icoanele, cu sfinti stersi; patul de sc nduri, acoperit cu o patura latoasa, vargata cu alb si visiniu. Doua perne de paie la perete si una de lna mbracata ntr-o fata soioasa. Pe jos, pardoseala de caramizi reci. Odaie trista, ntunecoasa, un mormnt pe ai carui ochi de geam, ca un sfert de hrtie, tar fi fric a sa privesti, de fric a sa nu vezi mortii odihnindu-se cu fetele n sus. Hagiul tresari si sufla n lumnare. - Cost a parale. Ma gndesc eu si pe ntuneric. Oh! Doamne, Doamne, ce bun esti, ce ntelept esti! De n-ar fi soare, cte lumnari mi-ar trebui sa arz ziua n pravalie!... Ce cheltuiala!... Abia se lungi n pat, si gndurile ncepura, ntai blnde, prietenoase, s-apoi ndoielnice, posomorte. Bine ca a ramas singur stapn n pravalie! Jupnul era bun, era cinstit, da' de... dou a chei la o tejghea... dou a mni n parale... douazeci de degete n firfirici... patru buzunare si doua socoteli... Cine stie!... Din greseala... bani sunt mici... usor ti scapa printre degete... ba n buzunar... n punga... n captu seala hainei... Stapnusau era bun, era cinstit, dar ierta de multe ori pe calfe, pe simbriasi, pe ucenici, cnd rupeau si spargeau prin pravalie. Venea un cersetor, doi, douazeci: "Sa le dam, ca avem copii". Da, dar el n-avea copii. Da, dar jumatate din acei bani arunca ti era munca lui, erau banii lui, erau mngierea si fericirea lui. Unde pui hainele pe cari i le cumpara cu d-a sila, lumnarile de Pa ste, discurile, miruiala, caci l ducea de guler la biserica... dar cutia bisericii, de care i era spaima... Socoteala limpede: masa, creditul si numele st apnului sau produceau mai putin ca mila stapnului, hainele

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=056.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Hagi-Tudose

Page 6 of 10

pentru masa stapnului, evlavia stapnului si nepriceperea st apnului la vnzarea gaitanului. Hagiul se rostogoleste n pat. Prea e fericit. Nu poate dormi. Rde si ofteaza. E destept si viseaz a. Ce vis! De nu s-ar sfrsi! Daca aci, n zaduf si ntuneric, ar sta n picioare, si banii ar creste, ca o ravarsare de apa, de la talpi n sus pna peste crestetul capului... Oh! ce fericit ar fi Hagiul! nainte sa-si dea sufletul, ar vedea fa ta si vecinicia lui Dumnezeu. Moartea sa aiba coasa de aur, el si-ar nfige amndoua mnele n taisul ei! Picaturi de ploaie bat n geamurile Hagiului. Hagiul tresare. Nimeni. Se sterge pe frunte de naduseala. Rasufla greu, ca p-un suis de deal c-o povara n spinare. i bate inima: visul unei morti fericite i s-a prefacut ntr-o viata de spaima. Picaturi grele izbesc n geamuri. Gndul ca ar putea s a-l jafuiasca cineva l face sa sara din pat. Aprinde lumnarea. E galben ca ceara. Parul, nepieptanat si lung, i-atrna n vitioane pe ceafa si pe frunte. Se uita la icoane. Se nchina. Si-aduce aminte de Dumnezeu. Fireste ca se gndeste la el! Se gndeste ca sufera pe pamnt din cauza lenesilor si a tlharilor. Lui nu i-ar fura o basica cu zece mii de galbeni, ngropati sub caramizile de supat, ci l-ar fura de zece mii de ori, i-ar fura sufletul turnat n fitece galben. El niciodata n-a priceput ce este zece, o suta, o mie. Astea sunt vorbe, sunt numere pe raboj ori pe hrtie. n zece galbeni este inima lui de zece ori; ntr-o suta, inima lui de o suta de ori; ntr-o mie, inima lui de o mie de ori. n zece mii, el nu vede un purcoi de galbeni, ci zece mii de copii ai lui, fiecare cu chipul si cu viata lui. Iaca de ce se gndeste la Dumnezeu. - S-aprind candela, desi Milostivul ar trebui sa vaza si pe ntuneric! zise Hagiul si se ridica, tremurnd, n dreptul icoanelor. Scoase binisor paharul din candel a; l puse pe pat; stoarse si ndrepta firul de iasca; turna n paharelul murdar untdelemn dintr-un urcior; masura cu ochii roata untdelemnului... - Un dest de untdelemn!... un dest!... e prea mult... risipa... se ravars a de ziua... Cum o sa mai vaz a Atottiitorul o limbulita galbuie cnd soarele o potopi lumea cu lumina lui?... Puse paharul pe un taler de pamnt si turna ap a. Untdelemnul se scurse n taler, ramind n pahar un rotocol d-o muchie de cutit. Se vr n patura. Candela sfri si trosni. Hagiul, ametit, mormai n mustati: - De ce-o fi trosnind? Semn rau! Am turnat dastul untdelemn... De ce-o fi trosnind?... De nu mi-ar arde pravalia!... V Asa petrecu viata Hagiul pna la batrnete. Un sir necurmat de chinuri fericite, nebagnd nimic n el, nepunnd nimic pe el. Fara foc; fara fiertura; neiubind pe nimeni; tresarind cnd umbra i se ncurca n picioare; nchizndu-se ziua cu zavorul n casa; robotind noptile n odaie cu o lumnare de seu n mna, ca o stafie uscata. La batrnete, gaitanaria nu mai mergea. Desfacu pravalia. Vndu tot. - M-am ales si eu c-o pne, dupe o munc a cineasca de la opt si pna la saizeci de ani. Dar n acest batrn, pentru care prietenii, copiii si nevasta erau banii agonisiti si ascunsi, un singur gnd, mai presus de orice, i turbura fericirea: - Dumnezeu vede toate... plate ste toate. Vede toate!... Cum vede?... N-am furat pe nimeni... N-am luat banul nimarui! "Vede toate, plateste toate". Icoanele si vorbele din biserica i se desteptau n minte. Ce strica bogatul nemilostiv daca nu fura si nu bate pe nimeni? Daca bogatii ar da n fiece zi la saraci, saracii s-ar mbogat i si bogatii ar saraci. n ce ar fi D-zeu

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=056.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Hagi-Tudose

Page 7 of 10

mai cs tigat? Trupul lui n-a vroit femeie; buzele lui n-au avut copil de sarutat; pntecele lui n-au poftit la mncari grase, si o vecinicie toata sa nu vaza fata luminoasa a idolului sau? ntr-o zi batrnul, nemaiputnd rabda aceste gnduri, s-a hotart: - Da, da, am sa ma iau bine cu Dum... Sa vad locurile sfinte! Ce jertfa ar putea ntrece jertfa mea? Locurile sfinte... lemn sfnt... cei cari nu se duc... se poate vinde lemnul sfnt... p-acolo toate padurile trebuie sa fie sfinte... Si batrnul s-a dus la hagialc si s-a ntors aghios - "hagiu" - sfnt, dar mai soios de cum plecase. Si tuturor, de cte ori l ntrebau cum e p-acolo, strecura vorba de minunile lemnului sfnt. Vazuse el, cu ochii lui, leprosi vindecati cu lemn sfnt. Le atingea ranile cu o bucat ica mica, mititic a, de lemn, si ranile se nchideau, si pelea se netezea pe unde fusese carne vie. Un pusnic a trait zece ani, fara sa bage nimic n gura lui, mirosind lemn sfnt. Unui nebun i-a venit mintile la loc cum l- a atins cu lemn sfnt pe frunte. Povestind asa minunile si nchinndu-se, Hagiul a vndut lemn sfnt batrnilor, babelor si vaduvelor. De multe ori Hagiul, vesel ca s-a pus bine cu Dumnezeu si fericit ca si-a ntors paralele cheltuite cu hagialcul - ba a mai si cs tigat -, bombanea, uitndu-se n toate partile: - Ce negot, ce daraveri, ce banet s-ar face! Lemnul sfnt merge gaitan! Acum patruzeci de ani o pravalie cu lemn sfnt ar fi fost un potop de aur. Ast azi lumea ncepe sa fie rea... credinta putina... Doamne! Doamne! Si Hagiul si facu cruce c a lumea sa ducea la peire. Pustiile de batrneti sunt grele. Tusea l apuc a mai des si-l tine mai mult; sngele nu mai rabda gerul; aducerea-aminte se mputineaza. Deseori se cearta el cu el: - Ba sunt opt mii... - Ba sunt zece! - Ce fel zece? - Atunci, dincolo, sunt opt! - As! nu se poate, aseara i-am numarat. Si auzul l cam lasa. De vorbeste mai tare, se aude, se sperie si se uita n toate partile... - Na, Hagiule, cap sec, strigi ct te ia gura, parc a cine stie ce-ai fi avnd! Iaca, n-ai, n-ai, n-ai, esti s arac lipit! Iar n mintea lui: "Am, am ceva, dar e mai bine sa zic c a n-am chioar a para". VI Pna la optzeci de ani nu i s-a ntmplat nimic serios Hagiului. Nu l-a durut un dinte macar. I-au cazut toti de batrnete, perzndu-i pe unii n coaje, pe altii n miez de pne. Tocmai n ast an se puse o iarna grea. Trosneau pomii n gradina. Pe geamurile Hagiului nflorise ghea ta cu frunze mari si groase. Degeaba se ncerca nepoata-sa sa faca ochiuri n geam. Rotunjea biata fata gura, sufla din toata inima; se croia cteun rotocol, dar se prindea la loc. - Sufla mai cu inima, Leano, striga Hagiul, cocolosit ntr-un colt al patului. - Suflu, nene Hagiule, suflu, dar ma taie frigul si mi-a nghetat rasuflarea, raspunse nepoata-sa, tremurnd c-o cerga n spinare. Ar trebui sa-mi dai de lemne, ca nlemnim pna mne.

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=056.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Hagi-Tudose

Page 8 of 10

- Cum?... lemne acum?... pe frigul asta? P-asa frig o cioacla de lemne cost a un galben... un galben! Leana pleca bombanind n odaia d-alaturi. Hagiul ramase singur. Trist, ntuneric si frig. Vntul se repede pe cos, rece ca gheata, si nu gaseste n vatra nici carbuni, nici cenuse. Hagiul tremura si morfoleste o bucat ica de pne. Fiori reci i trec prin sira spinarii. Nu-si mai simte picioarele din talpi pna la genuchi. Zapada se ridica pna la geamuri. n toata mahalaua nu s-aude nici om, nici cne. Hagiul adoarme, mhnit ca, dac a iarna va tine tot asa, n-o mai duce f ara lemne. Si ce scumpe trebuie sa fie lemnele. Asa e, o sa iasa din iarna sarac lipit. A adormit. Se misca. Se nvrteste. Toata noaptea viseaza ca se prigoreste la un foc mare. A doua zi nepoata-sa l gasi pe jumatate nghetat. Abia putu sa zica: "Leano, foc, ca mor", si i ntinse un banut de aur, nchiznd ochii. i fu rusine ca sa nu-l vaz a acel ochi de aur cu cta usurinta l arunca n mnile nemiloase ale lumii. Ofta dureros. Focul plpie n vatra. Mormanul de jeratic dogore ste si arunca un polei cald si rumen, pe peretele din fa ta. Tavanul trosneste si zidurile asudeaza. Leana, cu picioarele goale pna la genuchi, se parpaleste n gura sobei. Batrnul a iesit din patura si-i e cald, si l ia cu fiori. Picioarele i tremura. E lihnit. i cere inima o ciorba, ca niciodata n viata lui. - Ce pui attea lemne? Prea multe lemne! Leano, n-auzi? Si tot mi-e frig... Prea multe lemne!... Mi-e foame... O sa dai foc casei!... Ah! pnea nu ma mai satura... picioarele nu ma mai tin! - Oi fi bolnav, raspunse Leana. Sa chem pe cineva. Lnga spita rie e un doftor... - Sa nu calce nimeni n casa mea! striga Hagiul. Ct scrie doftorul pe hrtie nu platesti cu viata toata! Sunt sanatos, voinic, mai bine ca oricnd!... Dar, voind sa umble, cazu pe pat, zicnd: "Oh! da, niciodata n-am fost mai bine!" Dupa trei zile de friguri Hagiul se scula din pat, uscat si galben, cu ochii dusi n fundul capului, cu parul lung si ciufulit. Leana l ntreba nce tisor daca n-ar vrea ceva. - As vrea, raspunse trist Hagiul, as vrea o ciorba de gaina... cu nitica lamie... lamia e scumpa... cteva boabe de sare de lamie... Si, vezi, gaina sa nu fie prea mare... mica s i grea. Pe seara, Leana ntinse n mijlocul patului un stergar. Pe stergar o strachina cu ciorba calda. Aburii se ridica din strachina. O aripa galbena iese din zeama pres arata cu stelute de grasime. Pe buzele strachinii, o lingura de cositor. Alaturi clondirul, cu doua degete de vin, cu dop de hrtie. Hagiul privi cu lacomie, se sterse pe frunte si zise cu o nespusa parere de rau: - Ce pofta de copil!... Se vazu topind, el, cu mna lui, bulgari de aur, turnndu-i n strachina si sorbindu-i cu lingura. Se apropie de pat. ncepu s a mannce. Plescai; si supse gropile din obraji; se ncrunta; si-acoperi ochii cu sprincenele; se resti la Leana, aruncnd lingura: - Una de lemn... asta e coclita!... Leana, rvnind la ciorba si nghitind n sec, iesi afara s i-i aduse una de lemn. Hagiul ncepu iarasi a sorbi zgomotos. Se scutura si scuipa de mai multe ori. - Ia ciorba d-aci! M-am saturat... Simt pe gt o cocleala acra... sarata... un miros nesuferit... Ia-o... fugi cu ea... nu vezi?... mi sorb viata!

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=056.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Hagi-Tudose

Page 9 of 10

Leana lua strachina si iesi. Hagiul si trnti capul pe o perna de paie. Trupul lui, o flacara. Ce friguri! Sub el se deschisese ca o mare fara fund. Si se ducea adnc, adnc, tot mai adnc. Si pe gt gustul aurului, sngelui viu al aurului! Nefericit parinte, gustase din carnea copiilor lui. Ciorba i mirosise a aur! Cnd Leana intra n odaie, el se ridica n coate si-i striga: - Stinge focul... sa dai carbunii si cenusa napoi!... Arunca ciorba... si sa dai fulgii si bucat elele napoi... Vreau banii pe jumatate, daca nu toti! Si ncepu sa plnga n hohote. - Ucigas!... nebun!... nelegiuit!... n veci n-o sa te saturi! Leana, nmarmurita, sa uita la el. Tocmai atunci s-auzi miorlaind la use cotoiul, tovaras ul ei de foame si de tremurat, singura fiinta care o mngie si pe care o mngie. Leana crapa usa. Hagiul se uita speriat si, vaznd cotoiul strecurndu-se pe use, se resti: - Sa-i tai coada!... Sa-i tai coada!... O coad a d-un stnjen!... pna sa intre, se raceste odaia!... Sa cheltuiesc eu pentru el?... Unde e toporul?... Am sa i-o tai eu! Se ridica n picioare. Picioarele tremurara, se ndoira, trosnira din ncheieturi. Hagiul se curma de mijloc; deschise ochii, mari si rosii; c asca gura si cazu pe spate. Leana, speriata, fugi afara, nchinndu-se. S-a nnoptat. Ea pndeste la use. Tremura si inima i se bate. Ar vrea sa intre, si spaima ca e mort or nebun o ngheata. Vntul fluiera n strasina casei. Zapada le-a troienit usa pe dinafara. n tinda e frig si ntuneric. Pe la miezul noptii se paru ca n odaia Hagiului se traste cineva d-a busile. Asculta. Auzi deslu sit un sunet de bani. - El e. N-a murit, sopti Leana, banii i prelungesc viata. Saracu nenea Hagiu! Linistita putin, dibui pe ntuneric clanta de la odaita ei, deschise usa binisor si se duse sa se culce, tnguind ncet pe nen-sau Hagiu: - Saracu, ce bogat este! A doua zi, de dimineata , Leana, intr nd n odaia Hagiului, l gasi numai n camase, n camasa sa petec de petec, trntit cu fata n jos, pe aur, ngropat n galbeni, cu fruntea p-un purcoi de lire, cu ochii nchisi. Cum l vazu, ncepu sa plnga. Dar, ca prin minune, trupul Hagiului se cutremura. Banii sunara d-a lungul, de la picioare pna la frunte. Salta capul; deschise ochii stinsi si-i ndrepta, ca niste sticle reci, asupra Leanii; bolborosi cteva cuvinte nedeslusite; musca n vnt cu gingiile albe si izbuti sa slomneasca: - Nu te uita... nchide ochii... ochii fura... nchide ochii!... Casca gura; limba i se mototoli n gt; capul i cazu ntr-o parte; picioarele i se lungira; mnele i se nfipsera n bani... si adormi de veci, cu ochii deschisi si tinta asupra Leanii. Cnd l-au scaldat, pe genuchi, pe piept si pe frunte se vedeau rotocoale de bani. Si i-au rupt pleoapele de sus, si ochii lui spaimntati nu s -au nchis. Leana l-a ngropat cu alai mare. Zece popi, archiereu, oranist, coliva, steagul Bisericii Troita, flori, lumnari, zabranice. Leana, privind, zicea: - Ce frumusete! Bine de el! La capul lui mergea Leana; dupa ea, ct iva batrni, cu ctitorul la mijloc. Unul din batrni ntreba pe ctitor: - Ce bani a lasat? - Un milion, raspunse ctitorul!

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=056.php

7/12/2003

Versiune imprimabila: Hagi-Tudose

Page 10 of 10

- Ct face un milion? - Un milion? De zece ori cte o suta de mii. - Saracu Hagiu! - Daca ar vedea el cum se cheltuieste cu nmormntarea lui... - Ar muri! raspunse unul din batrni. Si oranistul, cletanndu-si ceaprazurile de fir, intra n curtea bisericii. Mai multe glasuri s-auzira n departare: "Vesnica lui pomenire, vesnica lui pomenire"...
nchide fereastra

http://www.clopotel.ro/fun/basme/print.php?pv=056.php

7/12/2003