STEPHEN E. TOULMIN a studiat fizica la Cambridge.

A fost
profesor la mai multe ă ţ engleze ş americane.
ă principale: Uses ofArgument, Human Understanding,
Knowing and Acting, The Fabric ofthe Heavens, Foresight and
Understanding, The Return to Cosmology.
A colaborat la scrierea acestei ă ţ cu
ALLAN S. JANIK, filozof american specializat în cercetarea
culturii ş gîndirii germane în context cultural larg, autorul stu-
diilor Introduction to Reasoning ă cu Toulmin), Style,
Politics and the Future ofPhilosophy, Essays on Wittgenstein
and Weininger, Schopenhauer and the Early Wittgenstein.
I
.'
ALLAN JANIK
STEPHEN TOULMIN
VIENA
LUI
WITTGENSTEIN
Traducere ş note de
MIRCEA FLONTA
• HUMANITAS
Ş
Coperta
IOANA DRAGOMIRESCU MARDARE
ALLAN JANIK & STEPHEN TOULMIN
WITTGENSTEIN'S VIENNA
© 1973 by Allan Janik and Stephen Toulmin
A Touchstone Book
Published by Simon & Schuster
A Division of Simon & Schuster, Inc.
Simon & Schuster Building
Rockefeller Center, New York
© HUMANITAS, 1998, pentru prezenta versiune ă
ISBN 973-28-0836-5
Nota ă
Cartea de ţ ă are ă versiuni: originalul publicat în America, în
1973, ş versiunea în limba ă care apare în 1984. Ultima reprezin-
ă considerabil mai mult decît o ă traducere a originalului. În Cuvîntul
înainte la ţ ă autorii vorbesc despre ă ş ă ă
ţ ă pe care le ă ei merg de la suprimarea unui
capitol ş rescrierea ţ ă a altor capitole, la corectarea unor ş ş
ă ă de ordin faptic ş la revizuiri stilistice. Toate aceste ă ş
ă ă ţ au fost operate, cu acordul autorilor, de ă realizatorul
versiunii germane. El se ă în ţ sa. Este motivul pentru care
ă ţ ă a fost ă în traducerea ă ă cuvintele
înainte ale autorilor la cele ă versiuni ale ă ţ Reinhard Merkel, care
a realizat versiunea ă cu ţ lui Allan Janik ş a lui Marcel
Faust, o ă pe aceasta ca o ş (Uberbearbeitungy ş o pre-
lucrare (Bearbeitung) a textului original. Sînt indicate ă ş actua-
ă pe care le-a operat în fiecare capitol. În mod firesc, traducerea în
limba ă a fost ă ă ă ultima versiune, versiunea ă în
limba ă a ă ţ o versiune ă de autorii originalului ş reali-
ă în colaborare cu unul dintre ei. În cazul tuturor acelor pasaje în care
textele celor ă versiuni nu se deosebesc în mod semnificativ ş prin
urmare, autorul versiunii germane a realizat, în principal, o traducere, tra-
ducerea ă a fost ă ă ş prin raportare la originalul în limba
ă
Îi ţ profesorului Ion ş care m-a ajutat ă identific pasa-
jele citate de autori din cartea lui Robert Musil Omul ă ă ş Îi ă
îndatorat doamnei Daniela Ş ă care a realizat o confruntare deose-
bit de ă a traducerii cu originalul. Am fost astfel ferit nu numai de
unele ă ă dar ş de ş ă ă iar sugestiile doamnei Ş ă
au contribuit, nu în ă ă ă la ş ă ţ stilistice a textului.
MIRCEA FLONTA
ă
,
Ludwig Wittgenstein este cel mai bine cunoscut prin cele ă opere
filozofice principale ale sale, Tractatus Logico-Philosophicus, care a ă
rut la scurt timp ă primul ă mondial, ş Philosophische Untersuchun-
gen ă filozofice), la care a lucrat ă la moartea sa, în anul 1951.
ă la o parte scrierile sale publicate, Wittgenstein a fost de aseme-
nea un om remarcabil, care a crescut într-o ţ ă ă El ş
petrecut ă ş ţ într-o familie ş într-o ă ce constituia unul
din centrele culturale ale Vienei între anii 1885 ş 1914, ă pe vremea
uneia din cele mai fecunde, originale. ş creatoare perioade în domeniile
artei ş arhitecturii, muzicii ş literaturii, psihologiei ş filozofiei. Ş oricine
a avut ocazia ă ă personal pe Wittgenstein observa curînd ă el
avea interese ş ş ţ în toate aceste domenii ş în altele. De aceea am
încercat, în ă carte, ă ţ ă un tablou al Vienei habsburgice tîrzii
ş al ţ ei culturale. Credem ă prezentînd acest tablou vom putea ă
facem mai bine ţ ă intelectuale ale lui Wittgenstein, pre-
cum ş ă sale.
ă trebuie ă spunem de la început ă ă carte nu este în
nici un fel o biografie a lui Wittgenstein, fie ea una ă sau intelec-
ă Ne ă aici, ă o ă ă ă la sfir-
ş primului capitol, ş o ţ ă a acestei probleme care, ă
este bine ă va servi la restabilirea ţ ă dintre
Wittgenstein ş gîndirea ş arta de expresie ă a Vienei vremii sale, a
acelor ă ce au fost puse în ă ca urmare a raporturilor sale cu
filozofii de ă ă ă ă din Cambridge ş Cornell. Pentru a
aborda cu succes ă ă am fost ţ - ţ seama de
natura lucrului - ă ă un corp ţ de material probator, cu
deosebire în ceea ce ş asemenea figuri relativ ţ familiare* cum
sînt Karl Kraus ş Fritz Mauthner. Ne-am decis ca, în loc de a sacrifica
prea mult din materialul adunat pentru a ne concentra numai asupra lui
Wittgenstein, ă ă întreaga imagine, în ă ă ţ ş complexi-
tatea ei, într-un fel care ă ă din Wittgenstein figura ă dar nu sin-
* În mediul cultural de ă ă îndeosebi (n.t.).
8 Ţ Ă
Ţ Ă
9
ALLAN S. JANIK
STEPHEN E. TOULMIN
1972
diat cu el în 1941 ş din nou în 1946-47 ş s-a apropiat de opera lui în primul
rind venind dinspre ă filozofia ş ţ ş psihologia ă Allan
Janik s-a apropiat de opera lui Wittgenstein mult mai tîrziu, cu o ă
ă în ă filozofie ă ş istorie a ideilor. El a scris la Uni-
versitatea Villanova o ă de masterat asupra ţ de paralelism din-
tre Schopenhauer ş Wittgenstein ş o ă de doctorat la Universitatea
Brandeis; mult din aceasta din ă este încorporat în cartea de ţ ă In
ciuda acestor deosebiri, nu ne-a fost greu ă ajungem la un punct de vedere
comun asupra operei lui Wittgenstein ş a ţ ei, punct de vedere
ce ă în mod ţ de "interpretarea ă - ş cum apare
ea în comentarii ca cele ale lui Max Black ş Elizabeth Anscombe -, in-
terpretare ce se ă în mod exclusiv pe asocierea lui Wittgenstein cu
logicienii Gottlob Frege ş Bertrand Russell. În ă ţ ă am fost
ţ de convorbiri cu profesorul G. H. von Wright ş ţ a ă fa-
miliarizare cu fizica, filozofia ş literatura de ă ă ale epocii i-a
ă ş ţ cît de necesar este ca Wittgenstein ă fie considerat nu
numai ca logician ş filozof al limbajului, ci ş ca vienez ş ca o ă ce
a studiat fizica ă ş ingineria.
ş prieteni în Statele Unite, în Austria ş în alte locuri ne-au aju-
tat în munca ă Michael Slattery (Villanova) l-a introdus la început
pe Allan Janik în ă ş a ă un valoros observator ş critic. Harry
Zohn (Brandeis) a oferit în mod generos sfaturi ş ajutor din ş ţ
sale ă asupra epocii habsburgice tîrzii. O parte din munca pre-
ă pentru carte a fost ă într-un articol pentru revista Encounter
ş într-o comunicare ţ ă la Colocviul de filozofie a ş ţ din Bos-
ton, în ianuarie 1969. La Viena, Allan Janik a purtat convorbiri ă
toare cu multe persoane. Printre cei ce au depus eforturi cu totul deosebite
pentru a ne ajuta au fost Marcel Faust, Raoul Kneucker, Rudolf Koder, ca
ş dr Paul Schick ş ţ sa, Sophie Schick. ş apreciere este ă
cu privire la Walter Methlagl de la Arhiva Brenner din Innsbruck..De ase-
menea, corpul de ţ ai Bibliotecii ţ austriece ş ai Biblio-
tecii universitare din Viena a reprezentat tot timpul un mare ajutor.
Înainte de toate, sîntem ş ă ă cele mai calde ţ
tuturor acelor membri ai familiei Wittgenstein care ne-au oferit atît de
ă ţ ş o imagine atît de vie despre Wittgenstein omul, fun-
dalul ă familial ş mediul în care a crescut, cu deosebire nepotului ă
Thomas Stonborough, ă ă a ă colaborare ă ş ă în-
treaga ă ă ar fi fost cu mult mai grea. "Atmosfera de umanitate
ş ă ă ă pe care Bruno Walter a ă la ă
secolului în sînul familiei Wittgenstein, nu s-a ş ş de ţ o
ă cu curgerea timpului.
gurul om ce ă pe ă ă ţ de orice altceva, avem impresia
ă acestea sînt premisele unei ă vii!
Trebuie ă cîteva ţ cu caracter explicativ privitoare la
structura ă ţ ş la natura ţ pe care le vom face în ă ş
ă pe care o cuprinde. În primul rind, capitolul 2 nu ţ
ă ă ofere o istorie de tip ţ a imperiului habsburgic tîrziu.
(In acest scoP. s-ar cere o ă cu talentele ş ţ unui Carl
Schorske.) Mal ă el ă o ţ de episoade exemplare ş
teme, alese spre a oferi fundalul pentru analiza ce ă El se ă
în parte, pe ă autobiografice ale unor martori ca Bruno Walter ş
Stefan Zweig ş pe scrieri ale unor autori contemporani ca Robert Musil, în
parte pe convorbiri cu un mare ă de prieteni ş ş ţ în Viena ş
în alte locuri, în parte pe ă ţ istorice consacrate. Pentru cel ce ş
te scrierile lui Musil ş Schorske capitolul nu va ţ surprize. Dim-
ă unul din lucrurile cele mai izbitoare pe care le-am aflat ă
acest capitol a fost unanimitatea - ă adesea ă la alegerea cuvin-
telor - dintre ă ş descrierile ţ autori ş interlocutori pe
care ne-am sprijinit.
Altfel stau lucrurile cu capitolul 3 despre Karl Kraus. ă acum studi-
ile ş ţ asupra lui Kraus au fost, în ţ de ă ă în princi-
pal literare (cele ale lui Zohn ş Iggers) sau istorice (cel al lui Frank Field).
ş ţ ă nu contrazice sau nu ă ş ş în mod serios aceste
studii, ea trece dincolo de ele, propunînd o ă interpretare ă ş
ă a scrierilor ş ă lui Kraus. ă ă pe care i-am
acordat-o lui Kraus, ca voce ă pentru împotrivirea ă ţ ă
de spiritul timpului, ă unul din punctele în care ă carte face
ţ noi ş va trebui ă ca atare. Într-o ă ă ă ş
lucru este ă cu privire la felul în care i-am opus pe Ludwig Witt-
genstein ş Fritz Mauthner. Cu toate ă Wittgenstein a contrapus în mod
explicit propria lui abordare ă celei a lui Mauthner într-un pasaj
central al Tractatus-ului, nu avem nici o ă ă ă Tractatus-ul însusi
a în fapt conceput o ă la critica mai timpurie a limbajului
ă de Mauthner. In ă ţ ă punctul nostru de vedere asupra
ţ dintre Mauthner ş Wittgenstein este ţ ipotetic.
. Un cuvînt cu privire la modul cum ne-am ă ţ munca: munca prin-
ă de ă a capitolelor 2, 3, 4 ş 5 a fost ă de Allan Janik,
cea pentru capitolele 1, 7, 8 ş 9 de Stephen Toulmin, în timp ce aceea efec-
ă pentru capitolul 6 a fost ă Am redactat ă ă întreaga
carte ş am ă de acord asupra formei ultime a textului. Tinînd seama de
caracterul neortodox al punctului de vedere central ţ aici ş de mari-
le deosebiri în ceea ce ş fundalul de la care a plecat fiecare din noi
ş ţ de abordare, a fost o ă si o încîntare ă vedem cît de re-
ş ş am putut ă ajungem la un acord în toate punctele ţ
Mal precis, Stephen Toulmin l-a cunoscut personal pe Wittgenstein ş a stu-
Cuvînt înainte
la versiunea ă
Deoarece traducerea ă ţ o serie de ă ş ă
ă ţ ţ ă de versiunea ă este necesar ă i se explice cititorului de-
osebirile dintre cele ă texte. Originalul american a trebuit ă se refere la
surse bibliografice ş date istorice ce sînt aici ă la o parte deoarece ele
sînt general cunoscute cititorului german. * Capitolul 3 despre Karl Kraus
a suferit o revizuire ă au trebuit ă fie citate texte ce ă mai
bine punctul nostru de vedere în ţ publicului german. Capitolul 9 al ver-
siunii americane, epilogul, a ă deoarece el punea în ţ ă în primul
rînd, ă ă noastre pentru contextul politic american la
ş anilor '60 ş la începutul anilor '70. Ne-am decis ă facem acest
lucru pentru a nu-l abate pe cititorul german de la sîmburele ă
noastre, ş anume de la dimensiunea ă a operei lui Wittgenstein. În
ă de acestea, în anumite locuri textul a fost revizuit din punct de vedere
stilistic. În ş au fost corectate multe ş de ordin faptic ce s-au
strecurat în mod insidios în original. Pe scurt, în timp ce ă au fost
modificate, ţ ă noastre a fost ă ă
ţ ş prieteni dar ş criticilor ce au semnalat anumite
ţ din text. ţ deosebite li se cuvin lui Reinhard Merkel
ş Marcel Faust, ă ă de care ă ţ ă nu ar fi ă
ALLAN JANIK
STEPHEN TOULMIN
* Ş europeanului instruit în genere (n. t.).
ă lui 1983
Postfata ă
,
la versiunea ă
Viena lui Wittgenstein a ă acum mai mult de zece ani. A fost prima
încercare mai ă de a-l elibera pe filozoful probabil cel mai însemnat
al secolului nostru din ş unei duble ţ istorico-filozofice.
"Bîntuit de favoarea ş ura partidelor, reprezentarea caracterului ă osci-
ă în istorie", ă constatare din prologul lui Schiller la Wallenstein
a putut fi ă ă ş în cazul lui Wittgenstein ş problema nu fost de a
decide în cearta "partidelor", ci de a ă ă ambele ş In filozofia
ă ş ă Wittgenstein a fost socotit ş este socotit uneori ş
ă exclusiv ca ă spiritual deosebit de merituos al celor ă
influente ă filozofice ale acestui secol: cea a empirismului logic ş
cea a filozofiei analitice.' ă filozofiei germane postbelice, care
a manifestat ă în anii '60 ţ ă de a reuni ş de a respinge
cele ă ă anglo-saxone amintite mai sus ş chiar ceva în plus) în
strînsoarea etichetei neclare "pozitivism", Wittgenstein i-a ă drept
avocat tocmai al acestor diaboli positivistici care erau ţ cu un
fior de ă ca ş sau, într-un mod mai distins, ca "negarea filo-
zofiei'V O privire ă asupra acestei istorii a ă lui Witt-
genstein nu este ă de un anumit farmec ironic: taberele ş ale
filozofiei de ă ă ş de ă ă au fost, cel ţ înceea ce
ş caracterizarea lui Wittgenstein, în mare ă ă de acord. Ş ceea
ce pentru o parte era huhurez, pentru ă parte era pur ş simplu privi-
ghetoare. De ş ş ă ă ţ
Pe acest fundal de ă perspectiviste, corectarea imaginii curente
asupra lui Wittgenstein a trebuit ă ă cu o ţ ă
asupra temeiurilor cultural-istorice ale ţ ş gîndirii sale în Viena de la
ă secolelor. Inceputul în ă ţ ă l-au ă - cu aminti-
rile ş ă speciale ă - George Henrik von Wright,
Paul Engelmann ş Wemer Kraft.' Cartea lui Janik ş Toulmin ş propus
ă ă ş ă ă mai departe firele separate într-un tablou ă
tor al ţ spirituale a lui Wittgenstein, în orizontul istoriei ideilor
ce ţ ă profilul Kakaniei* pe cale de ţ S-au conturat astfel,
* Numele ă ă ţ austro-ungare în romanul lui Robert Musil Omul ă ă ş
Vezi ş nota de la p. 17 (n.I.).
14 Ţ Ă LA VERSIUNEA Ă
Ţ Ă LA VERSIUNEA Ă
15
oarecum, liniile mari ale unui program de cercetare istorico-filozofic ale
ă impulsuri au fost receptate de atunci în feluri diferite" ş care a dus -
înainte de toate în ţ ă cu ţ biografice mai noi despre Witt-
genstein' - la o schimbare ă ă în ţ lui Wittgen-
stein în Europa ş America. Cea mai ă ş ă confirmare a ideilor
sale de ă a cunoscut ă carte în 1977 cînd, p.atru ani ă ţ
ei, din manuscrisele lui Wittgenstein a fost ă ţ Vernischte
Bemerkungen, în care se spune: ş m-au ţ Boltzmann, Hertz,
Schopenhauer, Frege, Russell, Kraus, Loos, Weininger, Spengler, Sraffa."**
ă ţ ă de ă ă ţ pe care le avea de întîm-
pinat traducerea ă ş revizuirea ş unui text ca Witt-
genstein's Vienna ă mai mult de zece ani de la ţ lui. Numele
celor care l-au inspirat, pe care îi ţ ă Wittgenstein, ă un
ţ cultural-istoric ce ş fundamente intelectuale importante din
istoria literaturii, filozofiei ş ş ţ secolului xx. În toate aceste do-
menii, ă speciale întreprinse tocmai în ultimii zece ani au adus o
ţ ă de puncte de vedere noi ş mai adînci în acea ă care a fost
ă în cartea lui Janik ş Toulmin ca lumea ă a lui Wittgen-
stein. Spune mult despre soliditatea fundamentului ideatic al Vienei lui
Wittgenstein faptul ă ţ fundamentale pe care le cuprinde au fost
confirmate ă ă ţ de rezultatele acestor ă A devenit acum
ă ş o expunere mai ă ş mai ă a acelor idei
fundamentale ş a bazei lor faptice. Prelucrarea ă a întreprins, în
limita ţ ş mijloacelor disponibile, opera de punere în valoare a
acestor noi ă ţ În particular ă ă fie amintite ă
1. Cel mai departe a fost ă revizuirea capitolului 3 despre "Karl
Kraus ş ultimele zile ale Vienei". O ă cu ă revistei Die Fackel
a lui Kraus", care a ă pentru prima ă ă unui public mai
larg, cercetarea operei lui Kraus a sporit considerabil în ţ în ultimii
ani. Pe ă ă ş pe cea ă chiar de Die Fackel, ca ş prin orien-
tarea ă acel standard ce ă mai departe ă ş ă ţ stan-
dard reprezentat de ă ă de drumuri ale lui Wemer
Kraft, Heinrich Fischer ş Paul Schick, ţ capitolului au fost
mai adînc ancorate în solul gîndirii ş ţ lui Kraus decît le-a stat în
ţ ă lui Janik ş Toulmin în 1973.
2. Munca asupra capitolului 4 a profitat înainte de toate de reeditarea
scrierilor lui Adolf Loos, Ins Leere gesprochen, Trotzdem ş Die Potem-
kinsche Stadtl, de excelenta lucrare a lui B. Rukschcios ş R. Schachel
asupra lui LOOS8 ş de versiunea ă ă ă a culegerii de articole a
lui Amold Schonberg, Style and Idea, care a ă în 1976, ca prim,volum
** L. Wittgenstein, ă postume 1914-1951, Humanitas, ş 1995, p. 46
(n.t.).
al proiectatei ţ Schonberg.? În capitolul 5, pasajele despre Fritz Mauth-
ner au putut fi în anumite ţ prelucrate mai clar ş mai ţ
ă ţ operelor principale, ă zu einer Kritik der Spra-
cheIO ş ă der Philosophie'", ca ş a remarcabilei ă bio-
grafice a lui Joachim Kiihn despre Mauthner.'? Capitolele 6 ş 7 au fost
extinse în anumite locuri cu ţ semnificative ş ca ş celelalte, eli-
berate de ţ ş ă ţ faptice. Capitolele 1, 2 ş 8 au ă
ţ ă de mici corecturi, neschimbate.
3. Sporite, ş în anumite ţ extinse, au fost citatele din literatura
ă ca ă Citatele din ţ în ă ale ă germane
ş austriece au fost date ă textele originale ă ţ
ă ş producerii de probe în carte a devenit astfel mai ă ş
mai ă
Wittgenstein s-a temut de-a lungul ţ sale ă gîndirea ş ţ lui
vor fi ă ă ă ş ă ă ă nu lase ă el mai mult decît ecoul golit
de idei al unui jargon. În toamna lui 1948, el spunea într-o convorbire cu
prietenul ă Maurice O'C. Drury: "Ideile mele de ă s-au ă într-o
ă foarte timpurie a ţ mele/"" Viena lui Wittgenstein poate fi
ă ş ca încercare de a contribui, cu ă acestei remarci, la infir-
marea acelei temeri.
REINHARD MERKEL
1
Introducere: probleme ş metode
Subiectul nostru are patru ă ţ o carte ş ţ ei; un om ş
ideile sale; o ă ş ă ei; o societate ş problemele ei. So-
cietatea este Kakania*, cu alte cuvinte Viena Habsburgilor în ultimii 25
sau 30 de ani ai imperiului austro-ungar, ş cum a fost caracterizat cu
ă ă ironie de Robert Musil în primul volum al romanului ă
Omul ă ă ş Cultura este cultura secolului XX la începuturile ei:
.modcmismul" începutului secolului reprezentat de ă ţ ca Sigmund
Freud, Amold Schonberg, Adolf Loos, Oskar Kokoschka ş Emst Mach.
Omul este Ludwig Wittgenstein, fiul cel mai ă al celui mai de ă
magnat al ţ ş patron al artelor din Viena, care a ţ la simbo-
lurile exterioare ale înaltei burghezii ş la averea familiei în favoarea unei
ţ de o simplitate ş austeritate tolstoiene. Cartea este Traetatus Logieo-
Philosophicus sau Logiseh-philosophische Abhandlungi, un text extrem de
aforistic ş condensat asupra filozofiei limbajului, care pretinde ă fi ă
în ţ ă ţ ă a problemelor-, recunoscut de la început ca
una din ă ale vremii sale', ş care ă ş ă ă una
din ă ţ cele mai deschise ă din cele ce au fost scrise ă
- o ă sau un roman ti elefpentru care cititorul poate produce o duzi-
ă de ă diferite.
Ţ nostru este, ţ seama de standardele academice, unul radical;
ă ă fiecare din cele patru teme ca pe o ă în care ă le reflec-
ă ş ă le studiem pe celelalte. ă nu ne ş ă ă funda-
ă care s-a manifestat în declinul ş ă Imperiului habsburgic a
exercitat o ţ ă ă în ţ ş ş ă ă ţ ă mode-
lînd ş ţ ă principale ş comune ale ş ş scri-
itorilor în toate domeniile gîndirii ş culturii, chiar ş în cele mai abstracte.
Pe de ă parte, produsele culturale ale Kakaniei ă ă ş anumite ă
* Acest nume a fost ă de Robert Musil; el ă ă sensuri la niveluri
diferite. La ţ ă este o ţ ce ş de la ţ k.k. sau k. ş k., semnificînd
"imperial-regal" (kaiserlich-koniglich) sau "imperial ş regal", ţ ce disting toate insti-
ţ principale ale Imperiului habsburgic. Dar pentru oricine este familiarizat cu limbajul
german folosit în camera copiilor, numele ă de asemenea sensul secundar "excre-
mente" sau ţ ă a ceea ce este evacuat din intestine". (Nota autorilor)
18
VIENA LUI WITTGENSTEIN
INTRODUCERE: PROBLEME Ş METODE 19
ă caracteristice ce vorbesc despre ş ă ă pe contextul social,
politic ş etic în care au luat ş Vom ă ă aceste ă ă sînt ex-
primate deosebit de concis în Tractatus-ullui Wittgenstein.
Cel care ă o asemenea ă trebuie ă fie de ă ş
de ţ pe care o va suscita deja forma ei, precum ş de serioasele pro-
bleme privitoare la demersurile mentale ş probele. care sînt implicate în
mod necesar în ă ei." De aceea vom începe prin a indica în mod di-
rect de ce, ă ă ă fiecare din cele patru teme alese ă în
ţ analizei ş ţ ortodoxe probleme speciale ş paradoxuri ş cer
ipoteze de un anumit fel ce sînt în mod specific interdisciplinare.
ţ noastre ipotetice date acestor paradoxuri .Jcakaniene' nu vor
avea nimic mistificator sau fastuos. Departe de a propune un Zeitgeist sau
o ă virtus dormitiva ă ă de ă ă o cheie ă
pentru analiza ă ă vom atrage pur ş simplu ţ ("vom
aduna ă amintiri") asupra unui ă de fapte bine stabilite cu pri-
vire la ţ ă ş ă din ultimii ani ai Imperiului habsburgic.
Ş vom ă drept "premise ce lipsesc" în argumentarea ă un nu-
ă strict limitat de ipoteze suplimentare, dintre care unele sînt de ă
susceptibile ă constituie obiectul unei ţ ş ă indirecte.
Celelalte probleme asupra ă ne vom concentra iau ş în felul
ă ă presupunem ă am aborda cercetarea ultimelor zile ale Impe-
riului austro-ungar - sau, ş cum le-a numit ironic Karl Kraus, Die letz-
ten Tagen der Menschheit? (Ultimele zile ale omenirii) - respectînd în
mod absolut "diviziunea ă a ă ţ academice în cîmpuri de
cercetare" separate, fiecare cu ţ ei ă de metode ş in-
ţ proprii. Rezultatul ar fi ă ă înainte de a începe ţ pro-
ă a celor patru teme, am fi ş ş separat atît problemele pe care
avem voie ă le punem, cît ş ţ ce ne sînt ă
ă am fi acceptat ă ţ istoria ă ş ţ ă
a regimului habsburgic ar fi trebuit ă fie ă ca un subiect separat. O
relatare ă a izbînzilor ş insucceselor sale între 1890 ş 1919 ar fi
trebuit probabil ă ă de la ţ ş motivele ă Franz
Joseph ş ale arhiducelui Franz Ferdinand, de la convorbirile lui Ă
ş Izvolski, de la atitudinile tuturor partidelor ş ţ ă ţ de la ţ
unea ă a procesului de ă ă din 1909 de la Zagreb ş a
afacerii Friedjung legate de acesta, precum ş a ascensiunii lui Thomas
Masaryk. Originea sistemului muzical dodecafonic al lui Schonberg este
ceva cu totul diferit. Istoricul muzicii ar trebui ă ş concentreze probabil
ţ în acest caz asupra problemelor tehnice puse în ţ ă de epui-
zarea sistemului bitonalla Wagner, Richard Strauss ş în operele anteri-
oare ale lui Schonberg ş (Lui i-ar trece prin minte imediat ă ţ
lui Sch6nberg cu un ziarist cum a fost Kraus ar fi putut avea vreo semnifi-
ţ ă pentru ţ teoriilor sale muzicale.) ş lucru
este valabil pentru explozia ă prin care pictorii Secesiunii s-au dis-
ţ de maniera ă a artei academice ortodoxe, pentru începutu-
rile "pozitivismului juridic" în ţ lui Hans Kelsen, pentru aspi-
ţ ş ş literare ale lui Rilke ş Hofmannsthal, pentru metodele
analitice ale termodinamicii statistice a lui Boltzmann, pentru ţ
lui Adolf Loos ş Otto Wagner ca precursori ai ş de ă Bau-
haus ş pentru programul filozofic al Cercului de la Viena. In fiecare caz
abordarea ă a ţ în ţ a fost aceea de a le trata ca epi-
soade într-o istorie mai mult sau mai ţ ă ă zicem a picturii,
teoriei juridice, arhitecturii sau epistemologiei. Orice sugestie în sensul ă
ţ acestor domenii ar fi putut ă fie tot atît de importante ca ş
ţ lor ă ar fi ă ă ă entuziasm, doar ă ce ţ fac-
torii interni ar fi fost ţ într-un fel ce poate fi probat.
Cît ş ţ ş caracterul unui om ca Ludwig Wittgenstein, care a
devenit celebru - ba chiar legendar - ă idiosincrasiilor sale per-
sonale ş izbucnirilor temperamentale, ar ă la prima vedere aproape in-
dispensabil ca ele ă fie ă la o parte atunci cînd ă ţ
sale intelectuale directe la dezbaterea ă ă ă ă
Tractatus-ul din punctul de vedere al istoricilor logicii sau al filozofilor
limbajului se pare ă nu putem ă facem nimic altceva decît ă începem cu
Gottlob Frege ş Bertrand Russell, oameni ă care s-a îndreptat în mod
ă ţ lui Wittgenstein, ş ă ne ă în ce ă ă inova-
ţ formale ş conceptuale ale lui Wittgenstein l-au pus în ţ ă ă
ş ă ă ţ logice ş filozofice ă nerezolvate de Russell ş Frege.
Trebuie spus ă acesta arfi drumul ce ar trebui urmat ă atîta vre-
me cîtpresupunem ă mediul vienez ar putea fi ţ pe deplin în terme-
nii ă ţ ortodoxe de cercetare ă Cercetarea de ţ ă se
ă ă - metodologie vorbind - pe ţ ă ş anu-
me ă ă ă distinctive ale ţ sociale ş culturale în Viena în-
ceputului secolului ne cer de la început ă punem sub semnul ă
ţ ţ pe care le ă separarea ă a unor sfere ca
istoria ţ ă ţ ă teoria ă ziaristica, politi-
ca ş logica ă Pentru ă atît timp cît socotim validitatea acestor
ţ drept ă unele dintre lucrurile cele mai izbitoare despre
omul Wittgenstein ş prima lui ă ă despre modernismul
vienez ş fundalul lui habsburgic vor ă nu numai neexplicate, ci chiar
inexplicabile. Pe de ă parte, ş ă ă pot deveni pe deplin inteli-
gibile ş ş pierd aerul lor paradoxal cu o ţ ş anume aceea de a lua
în considerare ţ dintre (1) dezvoltarea ă ş ă (2)
ţ generale ş ă în diferite domenii ale artei ş ş ţ de
atunci, (3) atitudinea ă a lui Wittgenstein ţ ă de probleme ale mo-
ă ţ ş valorilor ş (4) problemele filozofiei, ş cum au fost ţ ele
20
VIENA LUI WITTGENSTEIN
INTRODUCERE: PROBLEME Ş METODE 21
în Viena de pe la 1900 ş ş cum le-a conceput probabil Wittgenstein
ş cînd a început ă al ă produs final a fost Tractatus-ul.
Potrivit standardelor secolului al XIX-lea tîrziu, Austro-Ungaria, Dua-
lismul austro-ungar sau Casa Habsburgilor - pentru a ne referi numai la
trei din denumirile ei alternative - ă una dintre "supraputerile re-
cunoscute", cu un teritoriu întins, o ă a puterii bine ă ş o
ă istorie a unei evidente ă ţ a ţ În 1918, opera poli-
ă de secole s-a ă ş ă ca un castel din ă ţ de joc. În timp ce în
1945, de exemplu, Casa ă ă a ă ă putere pentru
a se înclina în ţ ţ înfrîngerii militare ă ă ă dezas-
truoase pentru dinastie ş în timp ce ă 1918 Germania ă ş
ă unitatea ă ă ă de Bismarck, chiar ă ş pierdut
capul ă ă pentru supraputerea ă înfrîngerea ă a
fost ă nu numai de ă ş ă ţ monarhice dar ş a tuturor
ă existente ă atunci ce conservau imperiul ca pe un întreg. Seco-
le de-a rîndul ţ Casei de Habsburg a fost un factor politic dominant
- poate chiar factorul politic dominant - în toate teritoriile ş
Dar ă la o parte stilul arhitectural al castelelor ş ă ş
precum ş ă ţ de ă ă ă zicem din Transilvania ş Ba-
nat, Balcanii de ă nu ă ă nici o ă care ă arate ă Imperiul
habsburgic ar fi existat ă El a ă ă cu ţ mai multe
urme decît ţ ă din 1938-1944 sau sfera de ţ ă japo-
ă în anii 1941-1945. Chiar ş marele ă rival, Imperiul otoman, a ă
o ă mai ă în ţ ş obiceiurile Balcanilor, ş cum se poate
vedea în regiuni ca Macedonia ş Serbia ă unde multe ş ş sate ş
ă ă moscheile iar limba ă este ă un instrument acceptat de co-
municare între satele ce vorbesc limbile ă ă ă ş ă
ă citirea istoriilor politice standard ale Dualismului austro-ungar
ă o oarecare uimire ă primul ă mondial a putut avea un efect
atît de catastrofal asupra puterii ş ţ habsburgice. ă ce au rezis-
tat furtunilor ţ din 1848, înfrîngerii militare suferite de partea
Prusiei ş unei întregi serii de ă nationaliste ale maghiarilor cehilor
românilor ş slavilor din sud, ne putem de ce s-au ă ş în mod
atît de deplin ş de definitiv. Chiar ş o lucrare atît de ă ş pres-
ă cum este cartea lui C. A. Macartney, The Habsburg Empire,
1790-1918, ne ă mai bine asupra copacilor dar ă ă mai
departe în întuneric, aproape ca ş mai înainte. Dar ă la ă nu ă
motive pentru a fi ş Ţ seama de toate regulile jocului acade-
mic, prima îndatorire a unor asemenea ă este ă ă ş
rea ă ă ţ ă asupra acelor ţ politice, manevre, concordate,
ţ ş decrete prin care ş ă ă conturul istoria ţ ă a
epocii ş a regimului în ă Iar acestea tind ă ne ă de la cadrul mai
larg al ideilor ş ţ artistice ş filozofice, al atitudinilor etnice ş so-
ciale, al ţ personale ş generale în care au avut loc toate aceste
ş ă politice ş de ale ă caracteristici au depins ţ ş ţ
lor pe termen lung. Doar rareori au avut asemenea idei ş atitudini o rele-
ţ ă atît de ă pentru ă ş ă a ă sociale ş
politice ca în Austria de la ă celor ă secole.
Tot ş ă ă arhitectura ş arta, ziaristica ş ţ
filozofia ş poezia, muzica, drama ş sculptura din Viena la începutul seco-
lului XX ca tot atîtea ă ţ independente ş paralele, care s-au petrecut
ă în ş loc ş în ş ă de timp, vom ş din nou
prin acumularea unei mari ă ţ de ţ tehnice ă ţ în
fiecare domeniu separat, închizîndu-ne ochii în ţ faptului celui mai sem-
nificativ privitor la toate acestea, anume ă ele s-au petrecut toate tocmai
în ş loc ş în ş timp. În ă ţ ă putem fi ş ş în
eroare de deosebirile profunde dintre Viena ă tîrzie - a ă
ţ ă ă ş ă a fost preocuparea unui grup strîns sudat de
ş muzicieni ş scriitori ş ţ ă se ă ş ă discute aproape
în fiecare zi, oameni pentru care nevoia de specializare ă nu
însemna mare lucru - ş Marea Britanie sau America de ă unde spe-
cializarea ă ş ă este ceva de la sine ţ ş diferitele do-
menii ale ă ţ creatoare sînt cultivate într-o ă ţ ă unele
ţ ă de celelalte. ă cultura ă în jurul anului 1900 ar fi reflectat
ă noastre actuale, atunci separarea (de exemplu) a istoriei artei
ş a istoriei literaturii ar fi fost ă ă ş ă Ţ sea-
ma ă de felul cum au stat de fapt lucrurile, am trece cu vederea, spre
paguba ă ţ diferitelor arte ş ş ţ vieneze.
A fost, oare, o ă ţ ă ă începuturile muzicii dodecafonice,
ale arhitecturii "moderne", ale pozitivismului juridic ş ale pozitivismului
logic, ale picturii nefigurative ş ale psihanalizei - pentru a nu mai aminti
ş interesului pentru Schopenhauer ş Kierkegaard - au avut loc
toate în mod simultan ş au fost concentrate într-o ă ă atît de mare în
Viena? A fost oare doar un fapt biografic ciudat ă ă dirijor Bruno
Walter îl ţ cu regularitate pe Gustav Mahler la ş ţ familiei
Wittgenstein din Viena ş ă au descoperit în ţ lor acel interes
comun pentru filozofia ă care l-a determinat pe Mahler ă ă
ă lui Walter cu ocazia ă anului 1894 operele complete ale
lui Schopenhauer?" Ş nu a reprezentat, oare, nimic altceva decît o expresie
a ă ţ ă ţ lui Arnold Schonberg faptul de a fi pictat
o serie de pînze remarcabile ş de a fi scris cîteva eseuri cu totul remarcabi-
le, anume în momentul culminant al ă ţ sale ţ în ca-
litate de compozitor ş teoretician muzical? Lucrurile ar ă ă stea ş
ă cînd ă ă Schonberg i-a ă un exemplar al marelui ă tratat
muzical Harmonielehre ziaristului ş scriitorului Karl Kraus cu ţ
22
VIENA LUI WITTGENSTEIN INTRODUCERE: PROBLEME Ş METODE 23
"Am ă ţ poate, de la ă mai mult decît are voie ă învete
cineva de la altul ă mai ş ă ă ă independent".
9
'
ă ă sîntem gata ă ă cu seriozitate activitatea
ş ă lui Schonberg, va trebui ă ă metodele noastre de cer-
cetare. De ce ne pare ă paradoxal ă Schonberg muzicianul s-a recu-
noscut profund îndatorat unui scriitor cum a fost Kraus? Ş de ce, într-un
sens mai general, au ajuns metode artistice ş intelectuale, care ă la sfir-
ş anilor '80 se afirma ă aproape ă ă contestare în atît de multe do-
menii, sub focul criticii ş au fost dislocate în ş moment din ţ
lor de ă modemismul care a fost uimirea si oroarea bunicilor nostri?
Nu vom ş ă ă ă la aceste' ă ă ne vom
centra ţ în mod îngust, ă zicem asupra noilor principii ale muzicii
dodecafonice, a ţ stilistice ale lui Klimt privind ţ a ceea
ce le ă Freud lui Meynert ş Breuer. ă ş mai ţ vom fi în
ă ă ă ne ă perspectiva ă ş ă ş cum ş
ă ă de renumele ei ca ş al viselor", a putut fi ă în
ş timp de ă cel mai ă ă dintre criticii ă ţ pe care i-a
ă drept ţ ă ă a ă ş lumii"!",
Paradoxuri ş ţ ă ă ă perspectiva noas-
ă asupra lui Wittgenstein, atît ca om, cît ş ca filozof ş cum s-a obser-
vat adesea, una din cele mai mari nenorociri ce îl pot lovi pe un scriitor
înzestrat cu mare seriozitate ă ş cu ă pasiune ă este
aceea ca ideile sale ă fie .naturalizate" de ă englezi. Întreaga indigna-
re ă ă ţ politice ş critica ă ale lui George Bernard Shaw
au fost lipsite de putere din momentul în care publicul englez, pentru care
a scris, l-a clasat ca pe un saltimbanc irlandez ş scriitor de piese comice.
Ş cam ş ă a configurat ţ ă a lui Ludwig Wittgen-
stein, în orice caz atunci cînd este ă de cei mai ţ din filozofii pro-
ş de ă ă din Marea Britanie ş America.
Atunci cînd, la sugestia lui Frege, Wittgenstein a intrat, pentru prima
ă în contact cu Russell ş a fost atras în cercul fermecat al intelectu-
alilor din Cambridge, care a înrîurit atît de mult ţ lui înainte de 1914 ş
din nou, ă 1929, el a ajuns într-o ţ ă ă ş într-un grup
de oameni activi, ă ă ş ţ cu ă clar profilate ş
o ţ bine ă Russell îndeosebi a fost mai întîi încîntat, intere-
sat ş impresionat; pentru el era ă ş ă ă ş ă acest ă
tor ă ă ă atît de ă ţ ă sale în ă ş este,
se pare, gata ă preia problemele pe care Russell nu le-a rezolvat tocmai de
la punctul în care .lc ă Este de aceea ş de ţ ă Russelll-a
socotit pe Wittgenstein un prieten ş elev deosebit de talentat ş a privit co-
mentariile ş textele sale cu totul din perspectiva propriilor sale probleme
în ă ş epistemologie. Ş este de ţ ă abandonarea de mai tîrziu de
ă Wittgenstein a metodelor ş problemelor formale, cvasimatematice,
în favoarea unei ă mai discursive, "istoric-naturaliste" a limbajului
omenesc, a trebuit ă ă lui Russell ca o erezie, ş chiar ca o dezerta-
re.!' Deja faptul ă Bertrand Russelll-a prezentat pe Wittgenstein celor-
ţ filozofi din Cambridge, ş în acest fel întregii ţ de filozofi pro-
ş de ă ă a imprimat întregii ă ulterioare a
ideilor lui Wittgenstein o pecete ă Ca o ţ ă a acestui
fapt s-a creat o ă între vederile noastre asupra lui Wittgenstein ca
filozof ş asupra lui Wittgenstein ca om. ă ă ă el a fost pentru co-
legii ă de la Cambridge o ă ă ă ş ă cu o îm-
ă ă ă ş cu opinii sociale ş precum ş cu o
seriozitate ş intensitate a sentimentelor morale cu totul ş ş
tia erau ă gata ă ă cu vederea aceste ă ţ ş idiosincrasii ale
unui ă ţ seama de. ţ ă pe care ă ă o fi adus la
dezvoltarea filozofiei ş
Atunci cînd Wittgenstein ş prezentat Tractatus-ul ca ă de doctorat,
se spune ă G. E. Moore ar fi trimis un referat ce ţ cuvintele: ă
ă mea, ă ă a domnului Wittgenstein este opera unui geniu;
dar oricum ar sta lucrurile, ea atinge în mod sigur nivelul cerut pentru
acordarea titlului de doctor în filozofie la Cambridge."!" Ş el a ă ă
la ă un geniu în ochii colegilor ş ai ş ă de ă ă
Etichetîndu-l pe Wittgenstein drept un ă cu obiceiuri ciudate, cu un ta-
lent extraordinar, fenomenal, poate unic pentru ţ ă engle-
zii au trecut în uitare impactul ă ţ sale ş pasiunii sale morale tot
ş de deplin cum ă mai înainte, ă ţ ă sociale ş morale
ale lui Shaw. Se pare ă nu le-a trecut prin minte ă ar putea ă existe mai
mult decît o ă ă ă între omul care a refuzat toate privile-
giile ţ ale unuifelloltv la Trinity College din Cambridge, care nu
a fost ă decît cu ă ă ş deschise la gît ş una sau ă hanorace cu fer-
moar, care sublinia cu pasiune, pe temeiuri etice ş estetice, ă singurele
filme ce ă ă fie ă sînt westemurile ş pe de ă parte, filozoful
ale ă ă ă ale teoriilor lui Frege, Russell ş G. E. Moore
au contribuit atît de mult la mersul înainte al ţ filozofice în Anglia.
Neîndoielnic ceva ce ţ de mediul familial ş de ţ ar putea expli-
ca ă ţ sale personale: "Vienez, ş ţ ce ă Freud ş toa-
te acestea... " dar ă una alta trebuie ă ne ă interesul profe-
sional asupra ţ avansate de Wittgenstein în calitate de ă
în logica ă ş de filozof al limbajului.
Aceasta a fost perspectiva din care l-au ă pe Wittgenstein ţ
lui de la Cambridge ş în ultimii ani colegii de la catedra lui de filozofie,
ă care i-a fost ă ă pensionarea lui Moore.'> Aceia dintre
noi care au ascultat ţ lui în timpul celui de al doilea ă mondial ş
în timpul ultimilor doi ani de profesorat acolo, în 1946 ş 1947, au socotit mai
departe ideile sale, felul ă de a argumenta ş temele pe care le propunea
24
VIENA LUI WITTGENSTEIN
INTRODUCERE: PROBLEME Ş METODE 25
pentru ţ drept ceva cu totul original ş propriu doar lui. Pe fundalul
englezesc, ă ţ ă lui din ultimii ani ă ă ca unic ş ex-
traordinar, tot ş cum i-a ă mai devreme Tractatus-ullui Moore. La
rîndul nostru, îi ă lui Wittgenstein ca insuportabil de ş El ş
nuia ă ne ş ă ă înconjur ă sîntem persoane care nu pot fi ă ţ
te ş uneori nu mai credea ă ne va putea face ă ne.apropiem de gîndurile
la care ajunsese. ă noi ă cu propriile noastre probleme filozo-
fice în ă lui ă ă ă ca un cuib de vulturi, sus în tur-
nul lui Whewell Court. Ş eram destul de ţ ţ ă prindem exemplele
ş ţ ce constituiau o mare parte a cursurilor sale ş ă le ă
la problemele noastre dinainte concepute, de tip anglo-american. ş
rile lui le ignoram. În cel mai bun caz, le tratam drept glume; în cazul cel
mai ă ele ne ă atunci ca o manifestare în plus a acelei ţ in-
telectuale care l-a ă ă ă în Tractatus despre ă gîndu-
rilor ă ă ş aici" ca "inatacabil ş definitiv" ş de "dezlegarea defini-
ă a problemelor filozofice. 16
Trebuie ă fie ă acum, în mod retrospectiv, întrebarea ă ţ
legerea ă dintre Wittgenstein ş ţ lui din Cambridge a fost
una ă ă ea a fost ă atît de ă ş ă
cum a crezut el în mod evident. Ş ă istoria pe care o vom povesti în
ă carte are vreo ă una din ţ ei va fi aceea ă preju-
ă ţ cu care s-au apropiat de el ă de ă ă i-au îm-
piedicat pe ş aproape cu ă ş ă ţ ă ţ a ceea ce
spunea. Noi îl vedem ca pe o personalitate ă ca pe un filozof de
ă ă înzestrat cu un geniu tehnic de o originalitate ă ce adera
ă ca ă la un individualism moral ş la un egalitarism
extrem. Ar fi fost mai bine ă am fi ă în el un geniu vienez deplin ş
autentic care ş exersa talentele ş personalitatea, printre altele, în filozo-
fie, ă ş lucrînd doar incidental în Anglia. În acea vreme, Wittgenstein
ă ă ţ ă pînza întregii sale filozofii tîrzii, asemenea unui ă cu
ă ţ intelectuale creatoare. De fapt, mare parte din materia asupra
ă lucra ş avea origini despre care ţ lui de ă ă nu
ş nimic. Multe dintre problemele asupra ă s-a concentrat au fost
discutate de filozofi ş psihologi de ă ă ă înaintea primului
ă mondial. ă a existat o ă ă între noi ş el, aceas-
ta nu s-a datorat faptului ă metodele sale filozofice, stilul ă de expunere
ş subiectele sale ar fi fost ş cum am presupus noi) unice ş ă ă prece-
dent. A fost mai ă un semn al unei ciocniri a culturilor: ciocnirea
dintre un gînditor vienez ale ă probleme intelectuale ş atitudini per-
sonale au fost formate în ţ ă dinaintea anului 1914, o
ţ ă în care logica ş etica au fost în mod ţ legate între ele pre-
cum ş cu critica limbajului (Sprachkritik), pe de o parte, ş o ţ ă stu-
ţ ă ale ă ţ filozofice au fost modelate de empirismul
neohumeian ş prin urmare, prekantian) al lui Moore, Russell ş al colegi-
lor acestora, pe de ă parte.
În cercetarea de ţ ă nu vom spune nimic de ă ă arunce o ă
de ă cu privire la ă sau originalitatea ţ reale
ale lui Wittgenstein în filozofie; ă de ă ce argumentele sale
sînt puse din nou în contextul lor, iar sursele problemelor lor sînt identifi-
cate, ă noutate ş ţ a ideilor sale devine tot mai eviden-
ă Dar va trebui ă ă asupra faptului ă Wittgenstein individualistul
moral ş Wittgenstein filozoful cu deprinderi tehnice, filozoful
de ă ş al ,jocurilor de limbaj", au reprezentat doar aspecte diferite a
unei singure ă ţ unitare, tot ş ca ş Leonardo anatomistul ş
desenatorul sau Amold Schonberg pictorul, eseistul, teoreticianul muzical
si admiratorullui Karl Kraus.
, Nevoia de a reflecta din nou asupra ţ dintre omul Wittgenstein ş
filozoful Wittgenstein se ă ă ne întoarcem spre a patra ă de
paradoxuri ş probleme nerezolvate. Sînt cele care apar în mod direct chiar
în interpretarea Tractatus-ului Logico-Philosophicus. ş cum am remar-
cat deja, scrierile lui Wittgenstein au fost ă în mod curent drept con-
tributii fie la dezvoltarea logicii matematice a secolului XX, fie a filozo-
fiei britanice. ţ sale personale cu Russell ş Frege, G. E.
Moore ş John Wisdom au pus în ă orice altceva în fundalul ă cul-
tural ş în interesele lui intelectuale. El a fost elogiat sau atacat în calitate
de coautor al "tabelelor de ă drept cel care a exercitat ţ do-
ă asupra pozitivismului dintre cele ă ă în calitate de
tic al "limbajelor private", al ţ ostensive" ş al "datelor
ale", ca analist al "crampelor mintale", al ,jocurilor de limbaj" Ş al
"formelor de ţ ă - pe scurt ca omul care a preluat metodele lui Ber-
trand Russell si G. E. Moore ş le-a rafinat mult dincolo de ceea ce au avut
în vedere primii lor autori. ă privim ă publicarea Tractatus-ului ex-
clusiv ca pe un episod în istoria logicii filozofice, o ă ă ă ă
a ă va ă cu totul ă ă mai mult de ş de pa-
gini par consacrate doar logicii, teoriei limbajului ş filozofiei mate-
maticii sau a ş ţ naturii sîntem ţ dintr-o ă cu pa-
gini finale ţ ce încep cu 6.4) ce dau totul peste cap Ş SIntem
pusi în fata unui ţ de teze dogmatice despre solipsism, moarte ş despre
care "ar trebui ă se ă ă în afara lumii". Ţ seama
de marea ţ dintre ţ rezervat preliminariilor logico-filozo-
fice ş respectiv acestor din ă aforisme moral-teologice, a existat ten-
tatia de a trece cu vederea ţ finale drept obiter dicta - la fel cu
ţ colaterale de ţ ă ce sînt ş unei ţ juridice
de dragul efectului, ş nu au nici o ţ ă ă deoarece nu au
nici o ţ ă ă pentru ţ la care se ă ţ 17
Poate fi ă ă ă a Tractatus-ului realmente ă Au
fost oare aceste ultime ţ despre ă ş "problemele ţ doar
26 VIENA LUI WITTGENSTEIN
INTRODUCERE: PROBLEME Ş METODE
27
ţ adaosuri sau ţ retrospective personale? Sau, ă
ele au o ă ţ cu textul principal, o ţ pe care interpre-
tarea ă o trece cu vederea? Atît timp cît ă în lumea profe-
ă ă a filozofiei engleze îndoiala nu are, poate, mai mult decît o
ţ ă Dar ea devine una ă de ă ce facem saltul
geografic de la Cambridge în Austria ş ă ă Tractatus-ul este privit în
mod ş aici, ca un tratat etic. Acei austrieci care au fost cei mai
ţ de Wittgenstein insistau asupra faptului ă de cîte ori îl preocu-
pa ceva, el considera chestiunea din punct de vedere etic; în acest sens, el
le amintea unora dintre ei în mod direct pe Kierkegaard." Tractatus-ul a
fost mai mult decît doar o carte despre ă în ochii familiei ş ai prieteni-
lor ă a fost o ă ă ce ă natura eticii. Ş ă impresie este
ă ă atît de cartea lui Paul Engelmann Ludwig Wittgenstein, Briefe und
Begegnungen, cît ş de ţ lui Wittgenstein cu Ludwig von
Ficker.'? Pentru Engelmann, omul cu care Wittgenstein a discutat Trac-
tatus-ul mai mult decît cu orice ă ă care a scris de atunci despre
carte, mesajul ei era profund etic. Engelmann a caracterizat ideea funda-
ă a lui Wittgenstein drept separarea eticii de orice fundament inte-
lectual. Etica era pentru el o chestiune de ţ ă ă iar celelalte
interese ale lui Wittgenstein erau ă ca derivate în mod ă
din acest concept fundamental. .
ă prin urmare, un conflict direct între literatura ă de
ă ă ce ă Tractatus-ul ca pe un studiu despre ă ş
teoria limbajului ş ţ care este mai departe vie în cercurile intelec-
tuale vieneze, o ţ ce ţ un punct de vedere cu totul diferit cu
privire la ceea ce a ă Wittgenstein. ă de cînd Bertrand Russell a
scris Introducerea sa la Tractatus, filozofii de ă ă au considerat
aproape în unanimitate ă ă centrale ale Tractatus-ului sînt pro-
blemele tehnice de ă ă ş cele privitoare la ţ limbajului
cu lumea. Faptul ă Wittgenstein a respins de la început Introducerea lui
Russell ca fiind ş ă o respingere ă ă la ţ de a ţ
la publicarea ă ţ a fost interpretat de ei ca indicînd doar ă Russell ar
fi prezentat eronat anumite aspecte limitate ale ă în ă ei au , , ,
continuat ă o considere o cercetare a logicii limbajului cu unele aluzii ciu-
date la valori. ă interpretare a ş în greutate ă faptului ă
autori logici ş cum·au fost Carnap ş Ayer, au ă ţ ş lucrarea
ş au tratat-o ca pe o biblie a empirismului. Ş ş o ă atît de apro-
ă de Wittgenstein ca Elizabeth Anscombe a respins vederile ş
tilor drept irelevante pentru o ă ţ a Tractatus-ului, propria
ei ă este pur ş simplu aceea ă i s-a dat prea ţ ă
ţ lUI Frege, drept cel mai de ă precursor al lui Wittgenstein, ast-
fel încît reflectorul ă mai departe ferm concentrat pe ă
Oricine ă ă ţ ă Tractatus-ul este, ş confruntat cu
puncte de vedere contrastante asupra temei propriu-zise a ă ţ Acestea
pot fi desemnate în mod ţ drept ă
ă Ambele puncte de vedere sînt ţ de temeiun ce menta atentie.
ă ă anumite aspecte ale Tractatus-ului, dar nici una nu este
ă ca ţ ă Propria ă ă în ă carte
.îsi propune - ă o mai spunem o ă - ă ţ din perspec-
tiva ă ş ă ă Vom ţ aici, ă pentru a ţ
cartea într-un fel ce coincide cu propriile ţ ale lui Wittgenstein, tre-
buie ă fie acceptat primatul ă etice. ţ ă de toate
probele indirecte pe care le vom aduna în capitolele ce ă ă
temeiuri nemijlocite pentru a ţ acest punct de vedere. Mal IntII, Wltt-
genstein a avut ţ ţ ă de toate ă care au fost date ă
în timpul ţ sale; iar multe ă s-au de. cele
publicate în timpul ţ sale doar în detalii. In al doilea rînd, martuna de
ă ţ ă a lui Paul Engelmann trebuie ă drept una ce pose-
ă mai ă autoritate decît concluziile ulterioare ale celor care au abor-
dat Tractatus-ui cu ţ ş ă "logice". ă ă la ă
Engelmann a fost în contact strîns cu Wittgenstein în perioada scrierii ă
tii si cei doi au avut multe prilejuri de a discuta lucrarea.
, Numai ţ autori au oferit ţ clarificatoare complementare
asupra fundalului istoric al operei lui Wittgenstein. Prietenul ş studentul
ă Maurice Drury, a relatat ă Wittgenstein îl socotea pe Kierkegaard
drept cel mai însemnat gînditor al secolului al XIX-Iea
23
; Miss Anscombe
credea ă opera lui poate fi ţ ă cu ă numai în ţ cu cea a
lui Frege24; unii autori au semnalat ă ă ş paralele între vederile lui
Wittgenstein ş cele ale lui Schopenhauer
25
; Erich Heller ş Wemer Kraft
au subliniat relatia Tractatus-ului cu scrieri asupra naturii limbajului ale
altor gînditori din Europa ă din ş ă cum ar fi Mauthner,
Kraus si Landauer": Erik Stenius si Morris Engel au semnalat elementele
atît cît si în filozofia tîrzie a lui Wittgenstein.F Tre-
buie ă ă mult luai mult pentru a aduce la ă caracteristicile
esentiale ale scenei culturale vieneze, ă este vorba ă ă para-
central al Tractatus-ului, ş anume cum ă ă ă interpretarea
ă cu interpretarea ă a ă lui Wittgenstein ş ă ă ş
incizia pe care chirurgia ă ă a operat-o între perspectiva
ă asupra omului ş a operei.
În ă ţ ă cu privire la ă argumentul nostru
a fost ă o ă ă ă a impregnat imaginea ă
despre Viena lui Wittgenstein ş despre Wittgenstein cu ţ irele-
vante ş inaplicabile. ă ă temeiuri pentru ă ţ ă unul
general, ă specific filozofic. Mai întîi, toate ţ la care ne
referim ă drept ă o specializare ă ş ă ce a
fost ă în ţ ă a Vienei habsburgice tîrzii ş s-a impus
abia în ă cincizeci de ani; ţ însele sînt produsul acestei
ă ă ă deja ă în ă problemele ş idei-
le filozofice ale oamenilor reali - ale ă Wittgenstein ca ş ale
ă alte persoane - ni se ă ţ ş ă ca specimene geologice in situ;
iar atunci cînd le ă din locurile lor originare putem ă ă prea
ş matricea ă ş ă în care s-au configurat ş ă le impunem
o ă ce ă nu ă autorului lor, ci pe cele ale noastre.
Cum poate fi evitat acest lucru? În cazul lui Wittgenstein o putem face
ă în centrul ţ o întrebare-cheie: ce probleme filozofice avea
în minte Wittgenstein ă înainte de a intra în contact cu Frege ş Russell?
Chiar ş acum, în anii '70, ă ţ profesionale cu autoritate despre Wittgen-
stein ş Tractatus ne propun ţ ă interesele ş ă sale
filozofice nu ă dintr-o ă ă acestor întîlniri, ă rela-
ţ lui cu filozofia a debutat ă ce a luat contact cu logica ă a
lui Frege ş Russell, ş ulterior cu epistemologia ş analiza ă a lui
Russell ş Moore. (Lucrarea ă a lui David Pears despre Wittgenstein
este o ilustrare ă a acestei tcndinte.j-? ă ă în mod sigur o pu-
ă ţ împotriva acestui punct de vedere. ă în ciuda ş
terii ulterioare de ă Wittgenstein a ceea ce ă ă ţ opere
ale lui Frege ş ă prietenului meu Bertrand Russell'v", trebuie ă
reamintim ă el a fost cel care a luat ţ apropierii de ş doi oa-
meni. Departe de a deveni interesat de filozofie abia ă aceste contacte,
se pare ă el avea deja în minte o ţ de probleme filozofice bine con-
turate ş ă ă ă ă ă o dezlegare pentru ele, folosind metodele
logice ale lui Russell ş Frege. Cît ş ă ş originea acestor prob-
leme, se poate presupune ă el le-a întîlnit în perioada ţ ş ă
sale în Viena.
În mod sigur ă ceva în genere neplauzibil în imaginea despre Witt-
genstein ca "discipol" ş "adept" al lui Frege, Russell sau Moore. Ş ă
Frege a avut ă ţ în ţ ă lui Wittgenstein ş l-a reco-
mandat lui Russell în ţ ă acesta se va descurca mai bine. Dar ă
ă ă ţ lui Wittgenstein ţ ă de Introducerea la Tractatus a
lui Russell, ţ ă a punctelor de vedere a fost în acest
caz ă Vom face mult mai bine ă îl vom trata pe Wittgenstein
drept un filozof cu totul independent ş vom vedea ă nu putem identifi-
ca problemele ce se situau în centrul gîndirii sale considerînd mai ă
ideile ş autorii cu care era deja familiarizat înainte de a se îndrepta pentru
ajutor ş îndrumare spre Frege. Este tocmai ceea ce ne ă ă fa-
cem atît amintirile lui Engelmann, precum ş un punct de vedere exprimat
în ţ ă o ă de prietenul ş executorul testamentar al lui Wittgen-
stein, profesorul G. H. von Wright, ş anume ă cele ă fapte mai impor-
tante pe care trebuie ă ni le reamintim cu privire la Wittgenstein sînt,
primul, ă a fost un vienez ş cel de al doilea, ă a fost un inginer cu o cu-
ş ă a fizicii.'!
28 VIENA LUI WITTGENSTEIN
ă În al rînd, ele ă o ţ mai ă asupra
o ă ă - o ţ domi-
nanta In ă ţ britanice Ş din Statele Unite abia de la al doilea
ă mondial, dar pe deplin ă pentru Austria dinainte de 1914.
In Viena lui Wittgenstein ţ cei care ţ lumii instruite discutau
filozofie ş socoteau gîndirea ă ca avînd o ă ă
asupra intereselor lor, fie ele artistice, ş ţ juridice sau politice. De-
d,""e a fi preocuparea ă a unei discipline autonome, ş su-
ă filozofia era pentru ei o ţ cu multe ţ ş ă cu
toate celelalte aspecte ale culturii contemporane.
" de ace.st contrast, apare ă o întrebare. ă 1920 Tractatus-ul
ş a devenit o ă ă a noii filozofii «profesionalizate». ă
ce a luat ş s-a ă încercarea de a separa ches-
tI.unIle «tehnice» ale filozofiei de matricea lor ă mai ă
Ş de,"" a at
eza
analize teoretice pe o ă ă tot atît de
ă ţ de exterioare ca ş ă zicem, problemele ş teo-
A fost oare acest lucru în ţ lui Wittgen-
stein? Ş In ce ne ş putem oare spera ă ţ în mod adecvat
ă îl vedem ca pe un element al ţ academice pe
care ţ oamem le-au ă ulterior pe temelia lui? Ş aceasta este o între-
bare la care vom ă în felul nostru, în lumina ă actuale.
!'10m.entan este ă ă doar un singur lucru. Wittgenstein
a ă nImICpentru a se rupe de ţ literare ş culturale mai
cupnnzatoare cu care a fost familiarizat în ţ sa. Lipsa lui ă
de ş a vechilor clasici ai filozofiei era ă de o fami-
ă ş ă cu figurile principale ale scenei germane
ş Iar pe care le-a ales pentru principalele sale ă
ă ţ fost luate din autori care cu greu ar fi putut ă fie mai tipic vienezi
- Kumberger pentru Tractatus, Nestroy pentru ă filozofice.
George Santayana ş ă sublinieze ă cei care nu cunosc istoria
gîndirii sînt ţ ă o repete. La aceasta va trebui ă ă ă aici
un corolar: cel ce nu cunosc contextul ideilor sînt, în mod ă ă
ţ le ţ ă ş Într-un ă foarte mic de
In ele Insele - de exemplu, în ă ţ cele mai pure ale matemati-
ş argumentele ar putea fi eventual ş de am-
ţ ă în care acestea au fost introduse si folosite iar
meritele ş defectele lor ar putea fi judecate. ă de ă
ţ ă (Astfel a fost posibil ca un autodidact ca Ramanujan care a ă
în ă ă teoria la nivelul care permis ă
ţ senoase la matematica ă In alte domenii situ-
ţ este ă iar în filozofie ţ aceasta este probabil una'ce se
Impune. In ciuda ă ţ ă ţ ale ş de a purifica
filozofia de accesorii istorice ş de a reformula ă ei în acea ma-
INTRODUCERE: PROBLEME Ş METODE 29
30 VIENA LUI WITTGENSTEIN INTRODUCERE: PROBLEME Ş METODE 31
În ţ unor probe mai directe putem spera ă ă ă
"Ce probleme filozofice a avut, la început, Wittgenstein în minte?" numai
ă sîntem ă ţ ă ă ţ în care s-a format. Avînd în
ţ ochilor ş un ă ă dotat cu mare sensibilitate, crescut în
ţ ţ ă a familiei Wittgenstein, în centrul nu atît al ă
ă industriale, cît al culturii, îndeosebi al culturii muzicale a Vienei habs-
burgice tîrzii ş supus unei ţ riguroase în ă ş teoria fizi-
ă sub orientarea unor oameni ca Heinrich Hertz ş Ludwig Boltzmann -
ce anume grup de probleme ne-am putea ş ă i se ă ţ ş drept pro-
blemele filozofiei ş drept probleme ă tehnicile logicii lui Russell ne-ar
ă ă le ă o dezlegare ă ă ş în acest sens, ă
ă acestei ă va trebui ă ă ideile ş metodele pe
care Wittgenstein le-a preluat ulterior de la Frege ş de la filozofii de orien-
tare ă din Cambridge, metode pe care le-a utilizat pentru ă
rea obiectivelor sale filozofice. În loc de aceasta, va trebui ă privim direct
spre Viena ă lui Wittgenstein, spre problemele ei sociale ş poli-
tice, spre ă ei culturale ş înainte de toate, spre acel cadru filo-
zofic care a fost avutul comun al muzicienilor, scriitorilor, ş ş gîn-
ditorilor de toate felurile, tot atît de mult cît al ţ filozofiei
academice. Iar în ă în care Tractatus-ul este o carte-cheie pentru în-
ţ epocii în care a ă ă putem spera ă ă cercetare va arun-
ca ă în ambele ţ astfel încît, reevaluînd perspectiva ă
asupra lui Wittgenstein ş a ideilor lui asupra limbajului, vom ajunge ă
vedem mai clar caracterul ţ vieneze, care a fost ă pentru
atît de multe dintre ţ artei ş gîndirii de la mijlocul secolului xx.
O ă ă întrebarea-cheie cu privire la Wittgenstein la care ne
propunem ă ă va trebui ă o ă ă provizoriu de o parte. ă
primul pas ce ă ă fie ă pentru a ă la ea ar trebui ă fie
ă avem dreptate) angajarea într-o cercetare ă interdisciplina-
ă ş anume ă ă ă politice, sociale, culturale ş filozo-
fice din Austria de atunci unele la altele, ă le privim ca fiind structurate
unele prin raportare la celelalte ş ca oglindindu-se unele în celelalte. ă
sîntem ţ doar de determinarea originii istorice a metodelor logice
ale lui Wittgenstein nu va fi, desigur, cazul ă punem la ă ă
tatea ă a lui Gottlob Frege ş Bertrand Russell. Dar problema origi-
nilor istorice ale ideilor sale filozofice se va dovedi una cu totul ă
acestea vor putea fi recunoscute doar încercînd o ţ ă a
ţ în care a crescut Wittgenstein ş a ţ sale, o ţ
ă în primul rind pe ş ş ă prin ă proprii ale
contextului austriac mai larg.
În prima parte a acestei ă ţ vom studia, ş caracteristicile politice
ş sociale ale "veselei Viene" în ultimele decenii al monarhiei habsburgice.
Vom vedea în ea o superputere ă ă de probleme ale prefacerii eco-
nomice rapide ş ale unor ă ţ etnice turbulente, o putere a ă struc-
ă ţ ă ş ă era, sub aspectele ţ ă ă se
adapteze la noile ţ ale ţ istorice. Apoi o ă ne ă asu-
pra temelor ş problemelor comune, care, în ă ţ ă ă
tîrzie, au suscitat ţ scriitorilor, gînditorilor ş ş în toate do-
meniile, teme ş probleme al ă exponent recunoscut ş în cel mai înalt
grad reprezentativa fost Karl Kraus. Era o societate în care toate mijloa-
cele de expresie consacrate -. de la limbajul politicii ă la principiile
ă arhitectonice - ş ă ă toate ţ ţ cu
ţ lor ideatice originare ş ă lipsite de orice capacitate
de ş realiza ţ lor proprii.
Atunci cînd Kraus a chemat la o ă a limbajului în calitate de in-
strument crucial al gîndirii, el a ă cu o repulsie ă pentru acea
ă ă ă a gîndirii ş a expresiei ce este ş ă ţ individuale
ş ne ă ă ă ă ţ ă de ş ă politice ale unor oameni ţ
ş ţ Dar cruciada pe cont propriu a lui Kraus pentru restabilirea
ă ţ dezbaterii sociale a avut ţ ă mai ă Ea a
trezit de ă ecouri în alte domenii ale ă ţ intelectuale ş artistice
ş s-a dezvoltat drept ţ ă de a realiza o ă a mijloacelor de expresie
utilizate în toate sferele - de exemplu, a ă ă acelei ţ con-
ţ ş lipsite de sens prin care sentimentalitatea pusese ă pe
artele frumoase -, în ş fel încît ă fie restabilite ă ţ expresive
de care aveau nevoie acestea pentru ş îndeplini ţ lor originare ş
specifice. Cum putea un mijloc de exprimare ă fie adecvat unui anumit
"mesaj"? Cum putea un lucru oarecare ă ă drept mijloc de expre- -
sie sau de simbolizare al altui lucru? În toate domeniile ă ţ artistice
ş intelectuale ă oameni ce întreprind ş ă În ce sens, în ge-
nere, pot de exemplu muzica, pictura, arhitectura sau limbajul comun ă
fie potrivite ca "reprezentare"? Ş ce ţ simbolice" alternative puteau
ele ă ă Toate aceste teme, pe care Marshall McLuhan le-a popularizat
în ultimii ani, ă ă cu mult mai ă seriozitate ş rigoare,
în Viena lui Kraus ş Boltzmann, Loos ş Schonberg,
ş cum vom vedea, departe de ş avea sursa în Tractatus-ullui Witt-
genstein, ideea de a privi limbajul, simbolurile ş mijloacele de expresie de
toate felurile ca oferindu-ne ă " (Darstellungen) sau "imagini"
(Bilder) devenise în jurul anului 1910 un loc comun în toate sferele dezba-
terii culturale vieneze. Printre oamenii de ş ţ ă ă ţ a circulat
cel ţ din vremea lui Hertz, care a caracterizat teoriile fizice drept ceea
ce ă tocmai o asemenea "imagine" (Bilel) sau "reprezentare" (Dar-
stellung) a fenomenelor naturale.VEra la fel de ă la ă extre-
ă printre ş ş muzicieni. Amold Schonberg, ă ă a scris un stu-
diu despre gîndirea ă cu titlul Der musikalische Gedanke und die
Logik, Technik und Kunst seiner Darstellung. 33 În momentul în care Witt-
genstein a ă ş pe ă ă dezbatere se ă ş de cincisprezece
sau ă de ani în saloanele vieneze, de multe ori în termeni luati din
ţ ă îndeosebi de la "antifilozoful" Arthur Schopenhauer. 'vom
ţ ă realizarea lui Wittgenstein nu a fost ă initieze ă discutie
ci ă ă în cele din ă la un loc toate firele ei, oferind o ă pe de-
plin ă ş ă a temelor pe care le ă Iar felul în care
a ă a avut ă un avantaj pentru el personal, Ş anume i-a ă ă
p.robleme intele.ctuale presante referitoare la ţ lui ă
nu asigurîndu-i fundamente Intelectuale, ci oferind un sprijin ce pare de
punctului ă de vedere kierkegaardian potrivit ă în ches-
tium de ordin moral nu se poate pune problema unei întemeieri rationale.
ă acum am ţ doar ceea ce ne propunem în capitolele ce ur-
ă ş am spus cîte ceva cu privire la caracterul ş metoda ă
Chiar ş ş nu ne putem ş ca filozofii academiei sau profe-
ş fie ţ cu ţ noastre. ş orice imagine asu-
p!a ca unul ce ţ primei ţ de filozofi profe-
ş al secolului XX, poate fi ă ă doar atîta timp cît îl ă la
fundalul filozofic de ă ă (Cît de ţ apare el atunci !)
De ă ce îl ă ă în ţ lui ă lipsa de adecvare
a acestei imagini devine destul de ă ă pe ă paradoxurile ce iau
ş ă ţ ă logico-lingvistice ale lui Wittgenstein
de cele etice, vom fi ţ cu o ă dificultate, ş anume cu faptul ă
.programul analizei lingvistice inaugurat de Russell ş Moore,
Wittgenstein a rezolvat cu totul ă o ă ă cu privire
la reprezentare, una care i-a contrariat pe ţ contemporanii ă vienezi, ş
a ă acest lucru utilizînd ş terminologie pe care au utilizat-o ş
Pentru a rezuma: argumentele istorice avansate în ă carte ă
resc ă arunce lumina nu atît asupra convingerilor lui Wittgenstein, cît asu-
lui. l!n gînditor de profunzimea, ţ ş origina-
litatea lUI Wittgenstein ş va forma convingerile sale intelectuale si
morale pur ş simplu ă ţ istorice a gîndirii puternice a
precedesor sau contemporan. De aceea va trebui ă ă ă argumentele sale
ă stea pe propriile lor picioare ş ă ă în ce ă ă ele ă o
întemeiere ă ş ă pentru aceste convingeri. Dar ă este
ă ţ problemele care au dat acestor argumente ş convingeri
ţ pe' care au avut-o pentru el, noi nu mai putem ă facem o se-
parare atît de ă între ideile sale, pe de o parte, si contextul cultural-isto-
ric în ?ezvoltat, pe de ă parte. Privite piese de ă ş filozo-
fie a limbajului, Tractatus-ul ş ă filozofice stau ş vor continua
ă stea pe picioare. Privite ca ţ ale unor probleme inte-
de Interes mal larg, argumentele lui Wittgenstein, aidoma celor ale
oncann filozof, sînt ş vor ă pe deplin inteligibile numai în relatie cu
acele elemente constitutive ale fundalului istoric si cultural al punerii ini-
ţ a problemelor. '
32
VIENA LUI WITTGENSTEIN
2
Viena ă Franz Joseph
ş al paradoxurilor
0, Viena de aur!
Un ş splendid!
Nebunul, în Robert Musil,
Omul ă ă ş
În ţ ă numele "Viena" este sinonim cu valsurile lui
Strauss, cafenele ă patiserii tentante ş un anumit hedonism
lipsit de griji ş ă Pentru cel ce zgîrie chiar ş superficial
ă ţ ă ia ş o imagine foarte ă ă toate acele lu-
cruri care au creat mitul Vienei, ş viselor, erau în ş timp ţ
ale celeilalte ţ ale ţ mai întunecate a ţ vieneze.
Cel mai cunoscut dintre valsurile lui Strauss, ă ă a fost
compus la ţ ă ă ă înfrîngerea Austro-Ungariei la Sadowa,
care a pus ă ţ de hegemonie ale Habsburgilor în lumea de
ă ă ţ cu care a fost ă armata lui Franz Joseph de
cea a lui Bismarck a ă clar ă monarhia ă a devenit, în cel mai bun
caz, o putere de rangul doi. Tot ş opereta cu cel mai mare succes a lui
Strauss, Liliacul, a avut darul ă ă ţ Habsburgilor vienezi de la
crahul bursei din 9 mai 1873, o ă ă mai tîrziu de austrieci drept
Vinerea ă
2
Valsul a fost întotdeauna simbolul bucuriei de a ă aceajoie de vivre,
ă dar ş aceasta avea o ă ţ ă Un vizitator din Germania l-a de-
scris pe Strauss ş valsurile sale drept o ă în demonie:
African, cu sînge fierbinte, nebun de ţ ă ş de razele Soarelui, modem, cura-
jos, ă ă ţ ă ă ă indecent, pasionat, el ă spiritele rele din trupurile
noastre ş anume cu valsuri, ce sînt exorcismul modern, el pune ă ş pe
ţ noastre cu dulce ţ Autentic ă este ş maniera în care ş con-
. duce dansurile: propriile membre nu îi mai ţ cînd furtuna valsului s-a dez-
ă ţ ş ă o ă cu ţ ... tactul ă cu picioarele, melodia
ă paharele de ş din ţ lui ... diavolul este ă ţ O putere pri-
ă se ă în mîinile acestui om brunet; norocul ă deosebit este ă mu-
zicii i se pot asocia tot felul de gînduri, ă cenzura este ă în ţ valsu-
rilor, ă muzica ş ţ pe ă nemijlocite, nu pe canalul gîndirii ...
Perechile ă bacantic printre ţ ţ ă ă este ă nici
un Dumnezeu nu o mai poate înfrîna.
3
Aceasta este doar una dintre numeroasele ă în care observatorii
contemporani vorbesc de pasiunea ă pentru dans ca de o pasiune pa-
34
VIENA LUI WITTGENSTEIN
VIENA Ă FRANZ JOSEPH 35
ă ş ca reflectînd nevoia lor de a evada din ă ţ dure ale ţ
de fiecare zi din ş viselor".
Cafenelele ă de-a lungul ă Vienei, unde se putea sta
o zi ă cu o ş ă de cafea sau un pahar de vin în ţ ă citind ziare ş
reviste din întreaga lume, formau o parte ă a modului de ţ ă
vienez. Ş ele au impresionat întotdeauna ş drept încorporare a unei
ţ relaxate, lipsite de griji. Dar la fel ca ş în cazul Vienei muzicii ş
dansului, a existat ş o ă ţ ă a acestei ţ De-a lungul întregului
secol al XIX-lea ş ă ă Viena a suferit de pe urma unei acute lipse
de ţ ţ clasei muncitoare vieneze au fost întotdeauna in-
adecvate, atît calitativ, cît ş cantitativ. Apartamentele de închiriat erau po-
somorîte ş greu de ă astfel încît a existat întotdeauna o nevoie de a
evada din aceste apartamente ă ă ă ş reci, o nevoie ă i-au ve-
nit în întîmpinare ă ş veselia cafenelelor omniprezente. Din nou,
farmecul cafenelelor era ă ţ ă a ă ţ aspre a ţ pe care o cu-
ş cei mai ţ dintre vienezi. ă ţ ă ă caracteri-
zau multe aspecte ale ţ vieneze.'
ţ ş au fost atît de neprietenoase în timpul ţ lor cu acei
oameni pe care i-a proclamat eroi ă moarte. Doar în ă pot fi citate
nume ca Franz Schubert, Hugo Wolf ş Amold Schonberg; cazul lui Gus-
tav Mahler a fost ă un exemplu deosebit de ilustrativ al acestei du-
ă ţ ă Mahler a fost ă ă în ş timp, drept cel mai mare
dirijor care a ă ţ opera ă la o ţ ă ă ă egal, ş ţ
drept un compozitor degenerat deoarece era evreu>, În ă la fel ca ş
în ă vocea ă ţ ă în Hanslick ş Makart, a fost
în ă ă ă dicteze ă ţ vieneze, ca întreg, standarde critice ş evalu-
ă ce erau, în cea mai mare parte, sterile ş academice. Iar Hanslick ş
a fost un exemplu viu al acestui paradox austriac. Într-o ă recen-
zie la Tannhduser, din 1846, acest admirator al lui Brahms a fost printre
primii care i-au cîntat un imn de ă lui Wagner, al ă ş de
moarte a devenit mai tîrziu." Într-un ş ce se ă ă este un ă al
ţ de ă ţ a fost ă ă atît de grea cît a fost cu ţ ă pen-
tru ă inovatori.
Tot ş la ă veacului Viena era centrul medical al lumii.'
America ş ă ţ în ş ţ medicale ale epocii noastre
nu în ă ă ă miilor de ţ în ă care au luat drumul
Vienei, într-o vreme în care standardele medicinei americane erau scan-
dalos de ă pentru a studia acolo cu ă ţ ca Hebra, Skoda,
Krafft-Ebing ş Billroth.? Ş ş în propriul lor ş opera de pionierat
a lui Freud în ă ş cea a lui Semmelweis în maladiile ţ
nu au fost recunoscute, deoarece contemporanii lor nu au avut ă
ă în vederi pentru a ţ ţ operei lor. Cazul lui Freud
este prea bine cunoscut pentru ca reluarea lui aici ă fie ă Sem-
melweis, care a descoperit ă unghiile murdare ale ş ş
nilor pot produce ţ fatale mamei ş nu a ă Ş pro-
page descoperirea în Viena deoarece medI?I .. ţ ă ce
opuneau rezultatelor ă sale, s-au mgnjit el sa
ţ care i-ar fi permis ă aplice aceste Ş l-au
punct de vedere profesional. Semmelweis a munt de boli
nervoase, aproximativ cincisprezece ani ă descoperirea lUI ce a
atîtea ţ incapabil ă se împace cu batjocura ce se ă asupra lUI Ş
asupra operei ţ sale." .." .. .
ţ vederilor lui Freud asupra rolului ţ In ţ omu:
lui au ă sensibilitatea clasei de mijloc vieneze, în timp ce satirele Ş
polemicile lui Karl Kraus au atacat ipocrizia ş ei într-o ă
ă ă ş ă ă La rîndul lor, In ş
ă ă ă discute temele pe care le-au propus Freud Ş Kraus, InCItel nu
mentionat ă numele lor în public, recunoscînd astfel în mod tacit
ă afirmatiilor acestora. ţ ă (Totschweigetaktik) ceAa
rezultat nu a împiedicat cunoasterea operei lui Freud prin traduceri. In
cazul lui Kraus ă germana deosebit de ă de ă ş
în ă ă l-a împiedicat ă ă larg cunoscut. Obser-
vatorul ţ ş ă ă care a - al roma,?
Omul ă ă ş a pnns atmosfera Vienei fin-de-siecle mal bine
orice ă ă ă ş ă - exprima sentimentele multor austneci
cînd remarca: ă ă lucruri împotriva ă nu se poate lupta de-
oarece sînt prea mari, prea grase ş nu au nici cap, - Karl
Kraus ş psihanaliza."9 Viena a fost poate un centru Ş cultural
dar ă a fost ă ă se explice cu propnu el crItICI.
ş ă ş politice atît de opuse ca nazismulAş
german, pe de o parte, ş sionismul, pe de ă Ş au. :n
vechea ă ca si anumite elemente centrale în gîndirea ă ă
precum ş o ă a ideilor lui de
austro-marxism". Si nu în ultimul rînd, pnntre ă ţ Ş parado-
xurile ă a fost faptul ă acest ş sute de ani ă a Habs-
burgilor, a fost capitala unei ă ă ţ ce nu a avut un nume general accep-
tat. Ca întotdeauna, Musil este cel mai bun comentator.
Ş în fond cîte lucruri s-ar pu:ea. ă
ă ă ă De ă ea era Ş era ş reg.ala, una dI?
aceste ă ă k.k. sau k.u.k. se aplicau pe atunci oncann obiect
ă persoane, dar era nevoie de o ă ş ţ ă ă a distinge
totdeauna cu precizie ce ş puteau fi ca k.k. sau
k.u.k. Pe hîrtie, statul era numit Monarhia Austro-Ungara Ş uneon 1 se spunea
Austria; cu un nume deci, la care ţ printr-un ă solemn pe care îl
ă în toate chestiunile de ordin sentimental, ca semn ă sentimentele sînt la fel
de importante ca ş dreptul ţ ş ă ţ nu ă de fapt
36 VIENA LUI WITTGENSTEIN
VIENA Ă FRANZ JOSEPH 37
ă lucruri serioase în ţ ă Era, potrivit ţ sale, un stat liberal,
dar era condus în chip clerical. Era condus în mod clerical, dar se ă în el la mo-
dul,., ă În ţ legii, ţ ă ţ erau egali, dar desigur nu ţ erau
ă Avea un parlament care se folosea în mod riguros de libertatea sa, dar
care era ţ de obicei închis; dar exista, de asemenea, un codicil privind ă
ţ cu al ă ajutor statul se descurca ă ă parlament ş de fiecare ă
cînd ă lumea începea ă se bucure de absolutismul existent, coroana decreta ă
acum trebuia ca statul ă se administreze ă ş la modul parlamentar. 10
Paradoxurile ţ ş sociale încorporate în monarhia habs-
ă ş în capitala ei pot fi cu greu exprimate mai succint. Aceleasi
lucruri, care la ţ ă exprimau splendoare ă ş glorie, erau ia
un nivel mai profund expresia mizeriei. Stabilitatea ă cu ă
, , ,
rarea de ă ş ă de mijloace, era expresia unui ceremonial pietrifi-
cat, ce putea cu greu ă ă haosul cultural. La o examinare mai aten-
ă toate ă ţ ei de ţ ă se preschimbau în contrarul lor; acesta
este . ă fundamental cu privire la toate aspectele vietii monarhiei
duale. ş paradoxuri se oglindeau, în ş ă ă 'în politica ş
moravurile ei, în muzica si în presa ei în aristocratia ei ă si în
ă ei muncitoare.' , , ,
Principalul factor responsabil pentru ă stare de fapt a fost, ă ă în-
ă de nezdruncinat a dinastiei domnitoare ţ ă de conceptul
habsburgic de Hausmacht - ţ ă de ideea ă Habsburgii erau instrumen-
lui Dumnezeu pe ă Destinul Austro-Ungariei în Europa ş chiar
Ş structura ă a capitalei ei erau într-o mare ă ă determinate de
pe.nultima încarnare a acestei idei, ă Franz Joseph. Prin persoana
lUI Franz Joseph, a bunicului ă Franz I si a lui Metternich care a fost
executorul obedient al ţ ă 'Franz în perioada' de treispre-
zece ani - între 1835 ş 1848 - a domniei ă imbecil Ferdi-
nand, ă ă ă ideea ă a modelat politica im-
periului pe o ă de 124 de ani. Cea mai ă expresie a acestei
politici a fost ş "sistem Metternich" al ă Franz I, mij-
de a ţ ş ideile ţ din domeniile ă
ă ţ habsburgice. (Metternich nu numai ă nu a ă sistemul, el nu a
fost nici de acord cu toate deciziile politice ce rezultau din el.) Il Dar nici
acest sistem nu l-a ă pe ă Franz care se opunea ă
ă per se. Se temea atît de mult de orice schimbare, încît refuza ă
ă ţ ai statului ţ de predecesorul ă ă
ţ Joseph al II-lea, chiar ş atunci cînd ş erau potrivnici
politicii sale, insistînd ca status quo-ul ă fie ă în sensul cel mai li-
teraI. 12
* ă înainte de martie 1848, data ce marcat începutul ţ din 1848 în
Austria (n.t.).
Ţ lui Franz era Ruhe und Ordnung - ş ş ordine: ş ş
ordinea unui stat ţ Cenzura era ă ş ă Con-
ţ ă ferate a fost ă pe temeiul ă ar putea deveni un ve-
hicul al ţ Au fost ţ seminarii protestante, ş încît can-
ţ nu trebuiau ă ă ă ă ţ pentru a se instrui riscînd astfel ă
intre în contact cu idei noi, posibil subversive. 14 Orice schimbare era o ame-
ţ pentru ideea ă ă ă ţ mea - remarca Franz - sea-
ă ă cu o ă ş ă ă o parte din ea este ă ă nu se poate
spune cît din ea se va ă ş ş cum a rezumat lucrurile cu o ă
ocazie Metternich: "J'ai gouveme l'Europe quelquefois, l' Autriche ja-
mais?" Chiar ş ă moartea lui Franz, politica lui a fost ă de
Metternich. Rezultatul ă acestui sistem timp de 56 de ani a fost
ţ din 1848.
Revolta din 1848 l-a adus pe tronul imperial pe Franz Joseph la vîrsta
de 18 ani. Iar ş acestei revolte a atras ă sine o ă de ă
politice ale noului ă care s-au dovedit, în cursul domniei sale de 62
de ani, tot mai mult mijloace aparent ţ pentru atingerea unor
ţ pe deplin reactionare'? ă ş durata ţ ă a domniei lui
Franz Joseph a conferit monarhiei o stabilitate iluzorie. Cea mai ă
dintre înnoirile lui - ă din ă - a fost introducerea în 1907 în ,
partea ă a monarhiei, a sufragiului universal pentru ă ţ dar
ă ş aparent ă a fost, de fapt, ă ă apere controlul
ă asupra armatei împotriva acelora din Ungaria ce doreau ă cre-
eze o ă ă ă În ciuda unor asemenea ă palea-
tive, vechiul sistem a ţ Iar continuitatea de la Metternich la
Franz Joseph devine retrospectiv tot mai ă de la numirea lui Taaffe
drept "ministru imperial deasupra partidelor", ă la demisia lui Koerber
la ş anului 1904. În acest moment devenise clar ă "Austria mai
putea fi ă dar numai cu metode neparlamentare ce puteau fi apli-
cate, desigur, doar în ă în care exista un ă suficient de functio-
nari ţ doritori ş capabili ă le ă Toate acestea nu ă
reau ă fi avut vreo ă în ochii ă atît timp cît controlul
lui asupra armatei a ă necontestat.
Atunci cînd acest edificiu greoi a intrat în secolul XX, atît ă ă ţ
narea ă cît ş conflictul dintre ţ ă ţ ce ă imperiul
atît de greu de guvernat, au crescut într-un mod ă Fie si schi-
ţ punctelor culminante ale acestui ţ ar ă ş cu muit întin-
derea volumului de ţ ă în ă în care ar implica trasarea a o ă de ani
de istorie a tuturor celor unsprezece popoare ce constituiau statul multi-
ţ în toate ţ dintre ele, ţ cu caracter labirintic. ş
ă ţ ale problemei ă ă fie amintite. În mod paradoxal, tocmai
reformele modernizatoare ale lui Joseph al II-lea au trezit ş ţ ţ
ă ce dormita în imperiu.?" Mai întîi, ă ă s-a manifestat în
, ,
38 VIENA LUI WITTGENSTEIN
VIENA Ă FRANZ JOSEPH 39
ş literaturii ş filologiei indigene; primele ţ de poezie
ă au fost realizate de nobilimea ă din gimnaziul habsbur-
gic de ă TheresianumP Pe la mijlocul secolului al XIX-lea ă
ş ţ ă ţ ă s-a transformat în ă ă ă ă a unei politici
particulariste ce a condus, în cele din ă la un ă care a distrus
regimul habsburgic ş o ă cu el, toate cauzele care Habsburgii le-au
ă în Europa ă
Un alt incident revelator este ş "afacere Cilli"22, care ă
ţ l!e care le-a luat problema, chiar ş înainte de ş secolului
al XIX-lea. ă în 1895 întrebarea care ă anume trebuie ă fie ă
în ş din acest ş al Stiriei a devenit suficient de ă pen-
tru a provoca ă unui guvern. Aceasta a fost cu ă "o întrebare
ce a ă toate maladiile Austriei ş toate ţ controversei
ţ Slovenii ce ă în principal în satele Stiriei ş doreau un
Gymnasium în care limba lor ă fie ă de predare. Germanii ce erau
majoritari în ş ş în dieta Stiriei s-au împotrivit cu ă ă pe te-,
meiul ă rezultatul ar fi ţ limbii germane ş a germanilor din Cilli.
Slovenii au adus problema în ţ Reichstag-ului unde s-a decis ţ
unei asemenea ş iar cînd germanii din ţ ce guverna au auzit de
ă decizie au ă ă guvernul care, ca urmare, a ă Sunase clopo-
tul ţ Afacerea Cilli i-a ă pe slavii din Sud ş pe cehi
ş ţ de ascensiunea ţ german care era baza mizeriei
lor comune. De acum, ă ă cu pumnii ş azvîrlirea ă ă cu ă
au înlocuit dezbaterea dintre diferitele ţ ţ în Reichstag. Nu
este în mod sigur o întîmplare ă Hans Kohn, principalul istoric al ţ
nalismului, s-a ă în ă ă ă ţ ă ă nume".
Cel ce ă istoria ă a secolului al XIX-lea poate cu greu
nega farmecul dialecticii hegeliene ca modalitate de explicare a istoriei;
ă în istoria ă pot fi întîlnite tot timpul ţ ce ă
propriul lor contrariu. Incercarea de a înlocui latina cu germana pentru a
moderniza ţ ă a generat, ca ţ ţ cul-
tural maghiar ş ceh, iar acesta a dus în mod direct la dezvoltarea ţ
lismului politic. La rîndul ă ţ slav în ă ş economie a
generat ţ economic ş politic german; ş acesta, la rîndul ă
a generat antisemitism, cu sionismul ca o ţ ă a evreilor. Una
peste alta, destul pentru a produce ţ ă Ideea ă de Haus-
macht era ă pe controlul imperial absolut al armatei ş al ţ ă
ei.
24
Se cheltuiau sume ş pentru înarmare ş ă dar exact atît cît
ţ ă ş ă asigurat locul al doilea în ordinea ă în rîndul mari-
lor puteri'" - iar ţ ă în ă ţ ă a generat
ţ ţ ş maghiari care insistau ă singura Ungarie pe
care o puteau concepe era o .Llngarie mare". Nu era, oare, Ungaria iden-
ă cu ţ coroanei sfintului Ş
Uneori Franz Joseph a fost în ă ă ă ă mai mult sau mai ţ
în întîmpinarea acestei ţ Îndeosebi în anii în care cererea de cereale
fusese foarte mare în Europa, ţ recoltelor din Ungaria a con-
tribuit la relaxarea ă încordate a ţ imperiale, care erau ă
ă pentru statutul imperiului ca "a doua dintre cele mai slabe" mare
putere. Astfel, ă a putut accepta compromisul din 1867 ca pe o lo-
ă ă pe care o impunea ă ţ unei ţ economice pre-
care cu o înfrîngere ă ă Dar Hausmacht nu a putut rezista pro-
ă ă reprezentate de coroana sfintului Venceslav, care era
ţ ţ ţ ş cehi. În vreme ce Franz Joseph a respectat
în mod fidel ş consecvent angajamentele sale ţ ă de Ungaria - ceea ce
ungurii ş ş au socotit drept un prim pas în ţ unei uniuni personale
a regatelor Austriei ş Ungariei - el nu a putut ă cererii de recu-
ş a unor ţ ă ă din partea cehilor ş a slavilor din
Sud.
26
ă aceste ă ţ nu aveau atît de mult de oferit ca Ungaria,
iar ţ lor reprezentau o ţ la adresa ţ suverane
cu privire la rolul ce i-a fost destinat de Dumnezeu lui ş dinastiei sale.
În cele din ă problemele monarhiei se ă ţ ş ca un formalism
dincolo de care nu exista nimic altceva decît goliciune ş haos. În cele mai
bune momente ale domniei sale, Franz Joseph a fost mediocru ş ă
sprijinindu-se întotdeauna pe ceremonial pentru a se izola, ceremonial care
a devenit tot mai mult o acoperire pentru ă sale personale ş pen-
tru amestecul acesta neguvernabil de germani, ruteni, italieni, slovaci, ro-
mâni, cehi, polonezi, maghiari, sloveni, ţ ş ă ş sîrbi.
Atitudinea ă a ţ ă ţ ţ ă de ă lor nu era sensibil
ă de cea ă în rindul intelectualilor în timpul ultimilor ani ai
superputerii habsburgice:
... ă ş regele Kakaniei era un ă domn legendar. De atunci au fost
scrise multe ă ţ despre el ş se ş exact ce a ă a împiedicat ă se· ă sau a
neglijat ă ă ă atunci, în ultimul deceniu al ţ sale ş al Kakaniei, oamenii
mai tineri care erau ţ cu studiul ş ţ ş artelor frumoase intrau
ă la îndoieli ă el ă în realitate. ă imaginilor lui care puteau
fi ă era aproape la fel de mare ca ş cel al locuitorilor imperiului ă de ziua
ş sale se mînca ş se bea ca ş în cea a Mîntuitorului, pe ţ se aprindeau
focuri ş glasurile a milioane de oameni ă ă ă îl iubeau ca pe un ă
în ş un cîntec care ă în onoarea sa era singura ţ de ă ă ş
de ă din care fiecare kakanian ş un vers; dar ă popularitate ş
publicitate erau atît de ă încît s-ar fi putut ş ca ş ţ în
ţ lui ă fie la fel ca ş cu cea în stele, pe care le vezi, ş de mii de ani nu
mai ă
Ş cu toate acestea, cel ţ pentru clasa mijlocie, ţ ă
lui "era pur ş simplu ă de ă ca ş cea a ş viselor.
40 VIENA LUI WITTGENSTEIN
VIENA Ă FRANZ JOSEPH
41
Printre toate ţ Habsburgilor, Viena era ă dintr-un punct de
vedere important. Aici a fost ă ă cel ţ în parte, acea ş ţ ă
ţ ă ă ce era singura ţ ă de ţ a di-
nastiei. Splendoarea ă a Vieneifin-de-siecle a fost ă în cele
din ă în mare ă ă personal lui Franz Joseph. Între 1858 ş 1888 el
a ă ş pentru a ş anul 1848 ş tot ce reprezenta acest an.
29
Pe
locul unde ă mai înainte zidurile ă ţ ş a fost încercuit de un
bulevard magnific cu o ă ţ de ă de metri ş cu trei benzi, celebra
Ringstraj3e. Acolo unde turcii ş ş corturile în timpul asediului Vie-
nei a fost ă o ă ă ă Dar acesta a fost doar începu-
tul. Franz Joseph a construit de asemenea un nou palat imperial, cu ă
muzee fi ţ lui, o ă ă a parlamentului ş o ă ă
ă ă ş ca ă ş ă ă pe ă un nou Teatru Imperial
(Burgtheater), unde vienezii ş puteau satisface pasiunea pentru ă În
timpul domniei lui Franz Joseph limitele ş au fost extinse de ă
ori. Abundau parcurile ş statuile bine realizate. Dar extinderea limitelor
ş 'de la ă (Giirtel) la ţ sale din 1890, o completare a
acestei mari reînnoiri urbane, a coincis cu ultima concesie pe care ă
tul ă a putut ă o ă lumii moderne. El a ţ la telefon, auto-
mobil, ş ă de scris, ca ş la iluminatul electric. (Spre ş domniei
sale Hojburg-ul era luminat cu ă de petrol.) Cît ş "grupurile de
ă primitive din palat", Arthur May ă ă acestea "au iritat-o în
ş ă ă pe Ş nora lui Franz Joseph, încît ea a pus ă fie instalate
ă ă de baie pe cheltuielile ei proprii't'". ş pe întreg continentul
Europei, Viena lui Franz Joseph putea fi ă ca ş doar cu Pari-
sul. Aceasta era ţ ă a acelei Viene ce a devenit foarte
repede nu pur ş simplu un ş ci un simbol al unui mod de ţ ă
Atunci cînd "zilele frumoase de ă ă se apropiau de ş Viena
era, înainte de toate, un ş al burgheziei. Multe dintre ă ţ ei
proeminente din toate domeniile aveau o origine ă ş Viena a
fost din timpuri imemoriale un centru comercial ş a fost ă din vremea
Mariei Tereza centrul unei ţ întinse, burghezia ă ş
ă ă ş caracteristicile distinctive în timpul ultimei treimi a secolului
al XIX-lea. Aceasta a fost o ă de expansiune ă în care s-au
ş sau pierdut mari averi de ă investitori, ă în indus-
trie ş de ă cei ce au introdus tehnici industriale inovatoare, o ă ce
a creat averile de care au depins mijloacele ş ă ţ ă
pentru cultivarea artelor. Succesul financiar a fost temelia unei ă
patriarhale. ă ă burgheze erau contractate ca ş cum ar fi fost in
primul rînd ş înainte de toate fuziuni de afaceri ş nu probleme de suflet."
In vechea ă se putea spune pe ă dreptate, cum spunea Marx:
"Burghezia a smuls ă de sentimentalitate ce acoperea ţ familiale
ş le-a redus la o ă ţ ă ă "32
Pentru viitorul om de afaceri o ă ă ş ă era ţ ă Va-
lorile pe care societatea le ţ erau ţ ordinea ş progresul, per-
ţ încrederea în sine ş o conformitate ă cu standardele
bunului gust ş ale ţ corecte. ţ pasionalul ş haoticul tre-
buiau evitate cu orice ţ Urmînd aceste reguli vei fi ă ă cu un nume
bun ş cu acea ă ă a succesului ce corespunde talentului individual.
Acest succes se exprima în proprietatea pe care o avea un om. ş cum
ş ă ă Max Stimer, un om se în ce .
Intr-o asemenea societate, cu o profunda angajare ţ ă de ordinea Ş tra-
ditiile trecutului, nu era ă ă stabilitatea ţ un loc proemi-
nent în tabela ţ Încorporarea ă a acestor ă era
casa omului, care în ă ă era în realitate ş adesea în sens literal)
castelul ă În acest microcosmos al statului monarhie, capul familiei era
garantul ordinii ş ă ţ ş ca atare, avea o autoritate ă Iar
ţ ă nu era ă de faptul ă el era oglinda succesu-
lui unui ă El era de asemenea refugiul ţ ă de lumea ă un
loc în care ă ă ă ale ţ profesionale nu aveau ac-
ces. Cel ce nu a ă în ă ă ş poate cu greu închipui ce însemna
ă te ş ş ă ş într-o asemenea ţ ă ă în care toate grijile
ţ erau atît de riguros ţ la ţ ă Stefan Zweig, care a crescut
tocmai într-o asemenea ă observa cu o ă nostalgie:
De fiecare ă cînd povestesc prietenilor mai tineri episoade din epoca de
dinaintea primului ă mondial, îmi dau seama din ă pline de uimire
cît de ă în timp ş cît de incredibile au devenit pentru ei ş lucruri care
pentru mine ă mai ă o realitate ă ă nemijlocit. Ş un tainic instinct
din mine le ă dreptate; între ţ ă de azi, ţ ă de ieri ş cea de
ă nu mai ă nici o punte de ă ă 33
ţ ă ţ lui Zweig Lumea de ieri (Die Welt von Gestern) pen-
tru cei ce au constituit ţ ă ş ă a acestei lumi poate
fi ă ă doar prin ţ pierderii a ceva familiar. ă ă a
distrus ă izolare de realitate pe care ă burghez a fost destinat
ă o ofere ş i-a ă pe cei ţ în el ă se confrunte cu aspecte ale
ă ţ de o cruzime ă ei nu erau ă ţ ă ă ţ ă
Artificialitatea acestui mod de ţ ă burghez era ă în toate pri-
vintele. ă în acea vreme ă fusese mai mult decît o machine a
viv;e, atunci obiectele care îl umpleau ă ă de ţ lor, o
valoare ă În acea vreme criticii conservatori vedeau ţ
secolului al XIX-lea ca pe un dezastru ce impregna toate aspectele ţ
ă ă a epocii nu se manifesta niciunde atît de clar ca în lipsa
de stil ce marca design-ul ei. Neavînd un stil propriu, burghezii nu puteau
decît ă imite trecutul; ei ş umpleau astfel casele cu ţ ale artelor din
epocile trecute. Fiecare ă era ă cu objets d'art ţ ă de
42
VIENA LUI WITTGENSTEIN
VIENA Ă FRANZ JOSEPH 43
ă ş ş ă ş complicatul era preferat simplului, decora-
tivul utilului, ceea ă ca ă ă ă o ţ ă ă ş ă fie
nelocuit, Daca moda dicta ă propria ă trebuie ă fie mo-
bilata m stilul ş al al!or culturi, imperativele ei nu puteau
fi contestate. Ochiul iromc al lUI Musil a ă în ţ lucrurilor:
Clasa ţ ă ă ă de impozantele si ă monu-
predecesorilor ei, ă ă ă ă vrea o alegere ţ ă ş mai rafi-
nata. CInd. castel proprietate ă atunci se ă ţ ş nu numai sub
unei piese ş cum ar fi un candelabru prin care s-a trecut firul elec-
tr:
c,
ă ă ţ moderne, ci ş în aranjamentul general se ă
ă ă mal ţ lucrurile frumoase ş se ţ ă piese pre-
ţ fie alegere proprie, fie ă sfatul infailibil al ă La mo-
dul cel mal Impresionant, ă ţ spre rafinament se ă de altfel nu în
ci în casele din. ş care, potrivit cu moda timpului, erau amenajate cu
al un,:u transatlantic, cum e cazul în ţ aceasta a orgoliului so-
cial ă printr-o abia ă ţ a
mobIlelor. ţ ă a unui tablou pe perete, ecoul distinct ş deli-
cat al unei ă ţ stinse în trecut. 34
ţ proprii ce erau castelele ei, burghezia în as-
Ş expnma într-un mod cu totul ă ă aspiratia de a
din ă vechea ţ ă a imperiului habs-
burgic,
'"" .f? ă intrat în castelul ă pater familias putea ă se consacre savu-
ram munc!i sale - artei, muzicii ş literaturii - care erau, în
ş timp, ă ă a pasiunilor sale ş sursa ade-
ă metafizic. La momentul potrivit, cînd dorinta de a imita aristocratia
s-a ă mai larg, patronajul artelor a devenit un simbol al ă ţ ş
rangului Ş a fost ă ş cu gînduri ascunse. O ă ce castelul si re-
au început ă reflecte ţ omului în ţ ă ă
ş artelor au devenit ă ă ş din alte motive decît cel al valo-
rn lor mtrinsece.. omyroba ă este cineva ş timpul liber
cu. ş .smcentate cu care ş consacra timpul de lucru pentru
afaceri. Vienezii din ţ ce a atins maturitatea la ă secolelor
ă ă atît de ă cu valori "estetice" ş de devo-
tata lor, le ă ţ ă ă mai ă în genere, ş alte valori.
.Un istoric al culturii vieneze din ă ă a comparat es-
tetismul austriac cu corespondentele lui francez ş englez:
scurt, ţ .austrieci nu .au fost atît de ă ţ de societatea lor precum
colegu. lor cu ş convingeri, ş nici atît de ţ precum cei
englezi, Lor le spiritul antiburghez ş ă al celor dintîi ş spiritul melio-
al celor din ă Nici degages, nici engajes, ţ austrieci nu erau
ţ de lor ă ci ă cu ea de o societate care nu ă
ş ă lor Ş respingea valorile 10r.35
În mod ţ burghezul ă în ă un instrument de ţ în
ă metafizic ş moral. În epoca fondatorilor (Griinderzeit), ă
reprezentare a fost atît de ă încît gustul estetic al omului
era un barometru al statutului ă social ş economic. Pentru ţ ur-
ă arta a devenit a way oflife. ă ţ Griinder-ilor ţ
ă "afacerile sînt afaceri", iar arta este în ţ ă omamentarea ţ profe-
sionale, fiii lor, pentru care arta era ceva în mod ţ creator, ă
deau ă "arta este ă iar afacerile sînt o abatere ă ă de la ţ
ă ţ Grunder-uot aprecia o ă ce era ă spre valo-
rile trecutului; ei erau ţ sau curatori ai acelor muzee care erau
propriile lor case. Arta ţ mai tinere era, ă ă spre
viitor ş inovatoare, ea constituia centrul ţ lor.
Acesta era fundalul cultural al cercului de tineri ţ ţ în jurul
lui Arthur Schnitzler ş Hermann Bahr, care se întîlneau la cafeneaua
Griensteidl ş au fost ţ sub numele Jung- Wien; cei mai ţ
dintre ei au fost Hugo von Hofmannsthal ş Stefan Zweig. Ei au crescut
într-o societate ce socotea firesc ă situeze în centrul ţ ei teatrul care
oferea standarde pentru vorbire, ă ă ş moravuri." Ş ei ă
într-un ş în care jumalismul atinsese un nivel ţ de înalt. In-
ă Neue Freie Presse era un candidat la titlul de cel mai bun ziar
din Europa. Din perspectiva estetului, Zweig scria:
La Viena, la drept vorbind, exista numai un singur organ de ă de înalt ni-
vel, ş anume Neue Freie Presse care, prin ţ sa ă prin aportul cultural ş
prin prestigiul ă politic avea pentru întreaga monarhie ă cam
ş pondere ca ş Times pentru englezi ş Temps pentru francezi."
Ceea ce se socotea a fi non plus ultra în ziar era eseul literar sau cultu- ,
ral, .foiletonul":
Foiletonistul, un artist în viniete, lucra cu acele discrete detalii ş episoade ce
veneau atît de mult în întîmpinarea gustului secolului al XIX-lea pentru concret.
Dar el încerca ă confere materiei sale o culoare ă din ţ sa. ţ
ă a reporterului sau a criticului ţ ă de o ţ ă tonalitatea lui afec-
ă aveau în mod clar prioritate în raport cu materia discursului ă A reda o stare
de spirit devenea un mod de a formula o ă Prin urmare, în stilul foiletonis-
tului adjectivele ţ substantivele, iar culoarea ă ş realmente
contururile obiectului discursului."
Din autobiografia lui Zweig ă în mod clar ă a avea un eseu ac-
ceptat de ă Theodor Herzl, editorul rubricii foiletoane de la Neue Freie
Presse, însemna a fi primit pe scena ă ă
Statutul pe care l-au dobîndit ă ţ prin activitatea lor ă
însemna ţ pentru fiii lor. Pentru ş oameni ţ principiului
1'art pour 1'art singura îndatorire ă de luat în ă era cultivarea
poetului ce ş în ei. ă ţ li se ă imoral ca fiii ă ă va-
44 VIENA LUI WITTGENSTEIN VIENA ÎMPĂ TULUI FRANZ JOSEPH
45
lorile unei ă ţ în care ei ş -au ş prin mari eforturi o identitate.
a ă ce au ş ă se consacre în vechea lume, ă ţ au devenit
ă ă ei cei mai fermi ş au ă tot ce au putut pentru a struni dispozi-
ţ inovatoare ale tinerei ţ Cel ţ în acest fel vedeau tinerii
ţ sistemul de ţ ale ă planuri de ă ţ ă ă de ţ ă
îi umpleau de dezgust ş ă Pentru a ă de lumea în care "afa-
cerile erau afaceri", ei fugeau în cafenele frecventate de ş unde întîl-
neau o vitalitate ş o spontaneitate a ă ce ă cu ă ş
în ţ lor ă Nu este de mirare, observa Zweig, ă un aseme-
nea sistem de înregimentare, un sistem în care cuvîntul profesorului era
lege ş nu exista ş de ţ un asemenea lucru cum ar fi drepturile ce-
lor ce studiau, a produs omul care a descoperit ţ "complexului
de inferioritate" în ţ comportamentului omului, ă pe Alfred
Adler.l? ă ă lui Zweig, sistemul era atît de represiv încît orice
gînd sau activitate ce nu erau într-un acord explicit cu autoritatea ţ
ă devenea pentru ţ o ă a sentimentului ă ţ
Zweig nu a identificat în mod explicit originile psihanalizei freudiene
- care sublinia frustrarea ă din ţ ă ă drept cheie
a nevrozelor ş a comportamentului omului în general- în faptul ă Freud
a fost de asemenea un vienez. Dar el a subliniat ă aceasta a fost o socie-
tate ă de problematica ă Deja faptul ă ă ă
nu era ă ă în mod deschis ă ca ea ă preocupe tot tim-
pul mintea.''' Tabuurile sexuale, departe de a promova puritatea gîndului ş
a faptei, duceau la sensibilizarea ă a oamenilor ţ ă de tot ce privea
ţ dintre sexe. ă burghezul din Viena acestei vremi era preocupat
mai mult sau mai ţ de sexualitate decît cel din Paris, Londra sau Berlin
ă o ă ă Este ă sigur ă nu exista o ă de expre-
sie social ă pentru ă preocupare. ţ mai ă pri-
vea sexualitatea drept o ţ ă ă ce trebuia ă fie pe deplin ă
de ă societate. Nu trebuia ă persiste nici în cea mai ă ă ă o re-
ş a faptului ă ă pornire ă în realitate ş cu atît mai
mult ă ea ţ de natura ă ş ă reprimarea ei poate avea ţ
dezastruoase. ţ ă cu privire la problematica ţ dintre
sexe a avut ă ă pe de o parte, o ă ă ţ ş ţ ă în
materie ă pe de ă parte, o ă supraevaluare a acestei pro-
blematici.
Într-o societate atît de deplin ă femeile trebuiau ă sufere cel
mai mult. Fiecare parte a anatomiei feminine era ă în ş ă ă
prin ă ă încît nu te puteai ă ă ă ajutorul cuiva." ă
ă ă ă ă impunea, la rîndul ei, femeii un fel cu totul
artificial de a se ş Codul de ă al femeii era la fel de artificial ş
culmina în faptul ă societatea nu ă femeii ă ş cultive aptitudinile
dincolo de ceea ce era considerat ţ pentru o ă ţ Iar, în
cele din ă însusi faptul ă o ă ă în clasa de mijloc era de obicei ş
înainte de toate o afacere si nu o unire a persoanelor ne ă ă ţ
de ce atît de multe dintre pacientele lui Freud erau femei de ă mijlocie
din mediul burghez ş de asemenea, anumite ă ale sferei analizei
freudiene. Zweig ă
Dar ş o voia societatea de atunci pe ă ă ţ ă ş ţ ă bine
ă si ă ă ş ă ă ş ă ş prin ă edu-
catie ă ă de ţ ţ ă din capul locului ca în ă ă fie con-
ă de ă ş ă se ă cu resemnare ţ modelatoare.f
Problema ă era ă dar nu mai ţ stînjenitoare. De-
oarece ă ă ă presupunea ca mirele ă ă un statut bine con-
solidat atît din punct de vedere financiar, cît ş sqcial- ă ă fie pe de-
plin angajat ţ ă de status quo -, era ă ă ă ă
ă ă ă la vîrsta de 25 sau 26 de am. Maturitatea ă era recu-
ă abia de la sase ă la zece ani ă maturitatea ă ă era
vorba ca ă ă ă ă între timp o ă de ţ a nevoilor
sale sexuale el trebuia ă se ă spre prostituate, deoarece despre re-
latii sexualecu o ă dintr-o familie ă nu putea ă fie vorba. Prin ur-
ă Zweig, ţ "reprezenta oarecum o ă de subs.ol
tunecos deasupra ă se ă ţ cu ă lui ă edificiul
somptuos al ă ţ burgheze't.P v • • v •• v
În timp ce tinere lor fete li se cerea ă accepte ă ă bar-
ţ puteau ă o ş dar cu un ţ deoarece .se tot
timpul riscurilor bolilor venerice. Alternativa pentru a
era viata artistului ce ă în cafenele, ceea ce însemna sa te etichetezi pe
tine ţ drept un estet decadent, imoral. v
ă ar putea fi desprins un singur factor pentru a da socoteala de par-
ă ă burgheze vieneze - ş ă se ş simplificînd
în mod ca' acesta ă fie desemnat drept "singurul" -
esecul liberalismului în sfera ţ politice. Nu este poate ă ca
monarhia ă liberalismul se ă mort ă ţ
de faptul ă liberalii au venit la putere numai ca rezultat al catastrofei de la
Sadowa. Carl Schorske ne ş despre aceasta într-un scurt paragraf:
. Liberalismul austriac, ca si cel al multor ţ europene, ş ă epoca ero-
ă în lupta împotriva aristocratiei ş a ş ă
ş în înfrîngerea ş din 1848. ţ au la ş
au stabilit un regim ţ oarecum din lipsa de ţ In ann 60 al
secolului trecut. Nu ţ lor ă ă i-a adus în fruntea statului, ci pe
care le-a suferit vechea ordine din partea ş externi. De la început, el au
trebuit ă ă puterea cu nobilimea ş cu ţ ă Chiar. ş în
ă decenii ale ă lor, baza ă a liberalilor a ă ă Ş a fost h.-
mi ă la clasele mijlocii germane ş la evreii germani din centrele ă ş ş
46 VIENA LUI WITTGENSTEIN
VIENA Ă FRANZ JOSEPH 47
Identificîndu-se în mod crescînd cu capitalismul, ei ş ţ ţ în
parlament prin instrumentul nedemocratic al votului cenzitar."
Burghezia, în general, nu a fost ă gata ă preia puterea ă
ă fiind o ă atît de ţ - ţ ă ş mai mult de scandalurile ce
au urmat crahului din 1873 - liberalismul era consumat în anii '90 ş a
fost dat la o parte de noile partide de ă ce urmau ă domine în curînd
politica ă În cadrul unei forme de ţ ă burgheze, ce nu a izbutit
ă ă realizeze o ă integrare în ordinea ă estetismul
a devenit alternativa ţ ă de scufundarea în vîrtejul lumii afacerilor. Astfel,
arta, care servise mai înainte la decorarea succeselor profesionale ale unei
cariere în lumea afacerilor, a devenit pentru ă ţ o cale a re-
fugiului. (Aceasta ă ş caracterizarea ă de Schorske ţ aus-
trieci ca ă ţ ă clasei lor" mai ă decît ă ţ de
ea.) Prin urmare, la ă secolelor estetismul vienez ş ş ă po-
litice de ă au ă ă dar independent, drept gemenii orfani ai
liberalismului.
Ţ pe care au ă ă le ă ă liberalii o ă ş la pu-
tere au fost, mai întîi, transformarea imperiului habsburgic într-o ă
monarhie ţ ă în care ei, ă vor înlocui ţ
în calitate de ă ă În al doilea rînd, stabilirea unei puternice
ţ centrale pe ă parlamentare; ş în al treilea rînd, înlocuirea
catolicismului feudal ţ cu ţ ş ţ modem ă
o ă a lui laissez-faire), ca filozofie ă a statului." Toate aces-
tea trebuiau ă fie realizate prin grupul ţ cu cele mai adînci ă ă
culturale: ţ ă În mintea ţ de ă ă na-
ţ liberal a fost ş bazat întotdeauna pe fapte culturale. Ce
ţ slovaci ar putea fi ţ cu Goethe ş Holderlin ş ce compozi-
tori de nivelul lui Mozart, Gliick ş Beethoven, pentru a nu-l mai aminti pe
Wagner, au avut celelalte grupuri ţ Doar italienii se puteau com-
para din punct de vedere cultural cu germanii, dar pe ei nu-i interesa nimic
altceva decît o ă separare de domeniile aflate sub ă habs-
ă Cultura ă ă ş ă ă ă se dezvolte abia
recent. Cultura ă ş ă ă ş ă aveau abia o vechime
de un secol. Din perspectiva liberalilor, nu poate exista nici o ă ă
vreo ă ţ ar putea pretinde egalitatea ă cu germanii, pentru
a nu mai vorbi de o hegemonie asupra lor. ş aceste argumente pier-
ă deja din ţ ş puterea de convingere pe care o ă în zilele
ă de ă ale lui Joseph al II-lea. Deja în 1848, ţ
cultural, suscitat de germanizarea ţ imperiale de ă Joseph al
II-lea, devenise un ţ politic. În anii '90, el devenise un ţ
lism cu ă în mase ş potrivit schemei dialectice a istoriei habsburgice,
provocase ţ ş ale germanilor din Viena.
În 1848 cele trei mari ş ale imperiului - Praga, Viena ş Budapesta
- erau toate ş germane, în care se vorbea în mare parte limba; într-a-
ă multe ş aveau o ţ majoritar ă (Se ă adesea
ă Praga, de exemplu, a fost un ş episcopal german mult înaintea Vie-
nei.?") ă stare de lucruri a fost în mare ă ă ă prin "febra
întemeierii" (Griindungsfieber) a anilor '50 ş '60, Viena ă ţ
cea mai ă Ea avea, desigur, avantajul unei ţ rurale populate
de germani; ş în vremea primului ă mondial în ţ ei de
ă milioane erau ş deja 200 000 de cehi." ş ă de criza
ă de la ş secolului al XIX-lea, o ă ce a afectat întreg im-
periul, cu ţ Ungariei ş Transilvaniei, ş spre ş a gru-
purilor minoritare a transformat structura ţ lor precum ş politica
acestora.
Incapacitatea liberalismului habsburgic de a atrage într-o ă ă cît de
ă aceste grupuri i-a pecetluit soarta. Astfel, la ă secolelor, gru-
ă politice cele mai riguroase în Viena erau ş ă ş con-
duse de oameni ce ă ă ă liberalismul. Viktor Adler, spiritul organiza-
tor al ţ austriece, Karl Lueger, demagogul ş
George Ritter von Schonerer, ţ ă fanatic al pangermanismului ş
chiar Theodor Herzl, profetul sionismului - ţ ş ş început ca-
riera ă drept liberali. ă acestor oameni de liberalism a
fost urmarea ă ţ ţ a de a ă problemele
ş ş ş ale ă In timp ce Adler ş social-demo-
ţ au încercat ă continue munca ă a ţ liberale, prin
Lueger ş Schonerer - ş ca ţ prin Herzl- politica ă pe ţ
ne s-a transformat într-o ă a fanteziei ă ă pe suflarea ă ă a
antisemitismului.
Adler ş Schonerer ţ ă aripii radicale a partidului liberal, care
a elaborat programul de la Linz în 1882.
49
(In 1884, ş Lueger a ţ
public cîteva din punctele sale principale.) Programul combina reforme
sociale ce erau contrare principiului laissez-faire cu un ţ ce era
în mod deschis antisemit, dar nu violent antisemit. În ă în care libe-
ralii nu puteau ş nu doreau ă ă asemenea reforme, ei au ă
terenul pentru ş ă de ă care au ă pe de-a întregul liberalis-
mul moderat burghez, atît de la dreapta, cît ş de la stînga.
Criza ă ă mai înainte, a fost una dintre marile probleme
cu care s-a confruntat proletariatul industrial din Viena.>" Viena a avut
întotdeauna ţ ţ iar ş ă a ţ ei (de la
476 220 de locuitori în 1857 la 2 031 420 de locuitori în 1910) a agravat ş
mai mult o ă de ă ă În 1910, într-o ţ ă ă în
medie 4,4 persoane, 1,24 în fiecare ă (inclusiv ă ă camere de
baie ş culoare). Un ă important de oameni erau ţ ă ă
chiar ş în ţ ă în ramblee de cale ă pe vase, în locuri as-
48 VIENA LUI WITTGENSTEIN VIENA Ă FRANZ JOSEPH 49
cunse sub poduri ş în alte ă de ocazie. ţ în Budapesta, capi-
tala ă cu cea mai ă ş a ţ în secolul al XIX-lea,
era chiar mai ă în 1905, au fost ă 35 de persoane ă
în copacii parcurilor ei." Dar ş ţ din Viena era ă ţ oa-
meni erau ţ ă închirieze nu numai toate ţ lor libere, ci ş locuri
pentru paturi ş ţ Bettgeher, care nu aveau nici un alt drept în lo-
ţ ă nici cel ţ acela de a folosi un dulap ce ar fi putut exista. Tinere
fete se prostituau uneori pentru un pat de dormit. În 1910 existau doar
5 734 de case, construite pentru a locui în ele cîte o ă familie, ceea ce
reprezenta ţ de locuit pentru 1, 2% din ţ ă a Vienei.
Doar 7% din ă folosite exclusiv ca ţ de închiriat erau echi-
pate cu camere baie ş toalete ş doar 22% din toalete se aflau în interi-
orul ţ In medie, chiria reprezenta o ă din salariul unui
muncitor. Vom fi de acord ă muncitorii nu erau ţ cu ş
probleme ale cartierelor ă ca semenii lor din, ă zicem, Neapole ş
Glasgow, dar soarta lor era departe de a fi una ă
La ş anilor '80 muncitorii din Viena aveau 7 zile de lucru ş o
ă ă ă de lucru de 70 de ore, ă de un absenteism cronic luni,
pentru a risipi mahmureala de ă noaptea de ă Multe fabrici
foloseau - ă de ă ţ - femei ş copii. Femeile primeau salarii
mult mai mici decît ă ţ ş ele nu aveau o ă ă de venit în
afara "celei mai vechi profesiuni". Abia ă 1883 patronii au fost ţ ă
lase copiii liberi duminica sau cel ţ o zi ă din ă ă ă Co-
piilor li se ă ă se ă o ă ă unsprezece ore de ă
dar salariile lor nu erau, desigur, cele ale ţ (Chiar ş ş nu ţ
muncitorii industriali au venit în fabrici din cauza faptului ă ă dis-
ţ prin mecanizarea agriculturii; în ciuda faptului ă cele mai ri-
dicate salarii din industrie acopereau doar minimul necesar pentru exis-
ţ ă unii erau ş fie ş de o asemenea ă
ţ medie a muncitorului oglindea de asemenea ţ sale
de ţ ă La dejun avea cafea ş un corn, la gustarea dintre mese pîine ş
unt, la prînz ă legume, pîine ş poate cafea ş bere; ă ă avea
pîine, iar cina consta în principal din pîine, uneori cu ţ C"arne de ă
de cal ş ş se ă pe ă numai cu prilejuri festive. In asemenea
ţ muncitorii au constituit ţ de întrajutorare, care au dat
ş apoi sindicatelor. În jurul anului 1870 acestea ş ă dreptul la
negocieri colective ale salariilor. În cele din ă muncitorii industriali
s-au exprimat politic o ă cu reorganizarea Partidului Social-Democrat,
în decembrie 1888.
Înaintea acestei date, istoria ţ austriece a fost una a
unei lupte nimicitoare pe teme de teorie ă ş strategie. ă
ă ă a ă ca partidul ă ă ă ă ă ă Acea trans-
formare care în interval de 22 de ani a condus ţ din situ-
ţ unui partid nesemnificativ la cea de cel mai mare partid din Reichsrat,
unind un spectru politic ce se întindea de la ş la ş a fost a
unui om, a lui Viktor Adler. Aureola ă a lui Adler, ă
cu cea a lui Lueger, Schonerer ş Herzl, a fost cea care a consolidat ş
ţ partidul ă În orice caz, istoria omului este istoria partidului ş a
ţ omul ă a ţ ţ sociale pe care le personifica.
Ca multe alte ă ţ proeminente ale epocii sale, Adler era de
origine ă ă el era botezat ş avea ţ liberale, chiar ş
nationalist-germane.P N ţ ţ era cultural; el fusese mult
timp un înfocat wagnerian. Dar ţ lui ca medic care trata ă ă
cimea l-a ă ş de ţ de ţ ă ale proletariatului într-un
ş în"care nivelul ţ era cel mai înalt din Europa ş comparabil cu
cel din Statele Unite. El a aderat astfel la ţ ă a problemei
ă ţ moderne cu ş entuziasm ă pe care i-l ă
mai înainte operele lui Wagner. Acest entuziasm era egalat doar de capaci-
tatea lui de a-l comunica celor din jurul ă
ş ă marxismul antiliberal ş ţ al social-de-
ţ germani, el ş forrnulat ţ ă tot ş de ţ ca ş
ă ş lui de convingeri germani. În loc de aceasta, el sublinia ă lucrul
cel mai important pentru ş era unitatea. Oratoria lui ă ş
ş ă ca ş actele lui filantropice personale ă cum ş ş
ţ de lider de care avea nevoie. ş insista din punct de vedere teore-
tic asupra primatului economiei ş asupra ă ţ ţ el ş
orienta ţ ş politica ă ă valorile ţ ţ ş luptei
nonviolente împotriva capitalismului.
Abordarea de tip ţ a lui Adler pornea de la premisa ă prin-
cipala preocupare a partidului trebuia ă fie realizarea ă de ă
ă partidul trebui? ă ş ă ă membrii pentru ş asuma puterea
cînd va veni timpul pentru a face aceasta. El a ţ prin urmare, progra-
me de ţ a ţ a ţ biblioteci, grupuri de ţ pentru
muncitori de toate vîrstele ş diferite ţ social-democratice. Sub
conducerea lui, au luat ş ă ţ de prim rang: cotidianul
Arbeiterzeitung ş revista ă Die Zukunft. Obiectivul ă central era
ă ă ţ sub toate aspectele, a ţ întregii ă ţ Astfel, so-
cialismul ă ş ă liberalismului, ă ş obiectivele dar, în
ş timp, ţ o continuitate cu idealurile ţ ş progresului
ţ ă de care se ă liberalii. ă liberalismul a ş ca ş
ă ar fi fals ă spunem ă el a murit. ă în ultimele zile ale imperi-
ului majoritatea clasei mijlocii ş a burgheziei înalte vieneze s-a declarat
ă Iar liberalismul vienez nu a fost steril. Teoreticienii lui ă po-
ţ de rang înalt în istoria gîndirii economice. De exemplu, teoria ă ţ
marginale a lui Menger, atît de caracteristic ă prin sublinierea facto-
rilor psihologiei ş subiectivi ce stau la baza conceptului de valoare, este
50
VIENA LUI WITTGENSTEIN VIENA Ă FRANZ JOSEPH 51
mai departe o ă ă a multor economisti moderni.>' În sfirsit dar
nu în cele din ă ş ă a ţ socialiste a lui Adler
a fost tocmai ceea ce i-a deosebit pe Adler ş partidul pe care l-a creat de
ş ă rivale inspirate de Lueger, Schonerer ş Herzl.
In timp ce Adler ş consacrat energia ă unor ţ umaniste
ş ţ Karl Lueger, ă Partidului ş ş pus-o
pe a sa în slujba demagogiei ş oportunismului.v Ca primar al Vienei, Lue-
ger era înzestrat cu aceste ă ţ mai mult decît oricare din contemporanii
ă .Ferchesul Karl" mînuia cu ă ă dialect vienez si
poseda un ţ pentru prilejuri festive ca botezuri, ţ ă ş
altele de acest fel, care îi asigurau simpatia ş ţ ş
ţ municipali din mica burghezie, ă din el cea mai ă
personalitate ă ă a monarhiei duale.Tot ş cum Adler exploata
ş canaliza ţ politice ale proletariatului, Lueger ă ş lucru
pentru ş ă ţ ce ţ ă vor fi cu timpul ă ţ sub
presinea marelui capital ş a muncitorimii organizate.
Lueger a intrat în ş ş ă în 1888, în ş an în care
Adler a început reorganizarea ţ în Hainfeld. ă atunci
gîndirea ă ă ş avusese baza în ţ ă antilibera-
ă Aceasta punea caracterul personal idealizat al ţ de ţ
în epoca ă în contrast cu ţ ă ă pro-
letariatului de industralizarea ă Promotorii ei principali erau prin-
cipii Alois ş Alfred Liechtenstein, în timp ce ideologul ş ă a fost un
convertit prusac ce a emigrat în imperiu, Karl von Vogelsang. (Lui Vogel-
sang îi pot fi atribuite de asemenea ideile sociale fundamentale din encicli-
ca Rerum Novarum a Papei Leon al XIII-lea, ceea ce face din el ă
sau bunicul gîndirii sociale catolice moderne.P" Toate acestea au fost folo-
site de Lueger pentru propriile sale scopuri. ă ca fiu al unui intendent
al Institutului Tehnic din Viena, el a devenit prin propriile sale ă
avocat ş membru al Consiliului Municipal. Era un om ce putea ă ş
ă ă ă respectul ă ţ ă Lueger ş dobîndit repu-
ţ în Consiliul Municipal unde s-a ă cunoscut pentru ă
ă a ţ ş evrei". El ş sporit popularitatea prin
sprijinirea reformei ţ electorale ş ca primar, printr-un ă
tor program de ă publice.
Elementul evreiesc a fost mai proeminent în capitalismul liberal din
imperiul habsburgic decît oriunde. Cei ce ă ţ ă ş în perioada
de depresiune de 23 de ani ce a urmat crahului de la ă din 1873 ă
ţ cu deosebire printre evrei, cu atît mai mult cu cît în scandalurile
de ţ ale multor ţ liberali erau ţ ş bancheri ş
oameni de afaceri evrei. Un istoric scrie ă "antisemitismul s-a dezvoltat
atunci cînd cursul ţ a ă 57 Ca ă liberal de stînga, Lueger a
ă ţ proasta ţ ş ă ţ ă ă ă ş în tre-
burile municipale de la mijlocul anilor '70 ş a atacat necontenit ţ
ă a marelui capital. Dar antisemitismul ă era mai mult opor-
tunist ş propagandistic, decît fanatic ş doctrinar, mai ă social ş eco-
nomic, decît rasial ş religios. Micii ţ erau sensibili la acest anti-
semitism deoarece adeseori concurentullor era "evreul din ţ ă
Lueger a fost ales de cinci ori primar înainte ca ă care ă
tehnicile sale de ţ ă ă ă ş nedemne pentru un
demnitar, ă fie de acord cu numirea lui. O ă bine instalat la putere,
atacurile lui Lueger împotriva .Judeo-maghiarilor'' au ă ş au devenit
tot mai ţ vehemente. De-a lungul mandatului ă el a declinat, într-a-
ă rareori ţ de a lua masa cu ş evrei pe care îi ş
în ă sale. Atitudinea lui este ă concis în acea ă
ş ă ă mai tîrziu ş de ă Hermann Goring: "Wer ein Jude ist,
bestimme ich". * În ă adecvate el putea ă ă ş ceva bine-
voitor despre evrei, cel ţ despre cei vienezi:
Evreii maghiari îmi displac chiar mai mult decît maghiarii, dar nu sînt ş
manul evreilor ş vienezi; ei nu sînt ş de ţ atît de ă ş noi nu ne pu-
tem lipsi de ei. Vienezii mei au întotdeauna ţ de a se odihni, evreii sînt
singurii ce au întotdeauna ă de a fi activi.V
Caracteristica ce ă ă ţ ş imaginea lui Lueger a fost aceea ă în
ciuda faptului ă era un demagog, el ş consacrat întreaga energie cauzei
"omului de rînd" si a ă la sfirsitul mandatului ă starea micului bur-
ghez - "petit bourgeois" - ş a ş ţ ă ă ţ În sfera
ă el a ţ reforma ţ electorale, ă marile ă ţ
ale sistemului "geometriei electorale" proiectat de ă Schmerling. Pro-
gramele publice ă pe care le-a ţ au inclus ţ unei
ă ţ autohtone de gaze care ă ă societatea ă ce ser-
vise ă atunci Viena, ă ă ţ transportului public, o ă ţ de
aprovizionare cu ă poduri mai bune, crearea de orfelinate ş spitale, con-
ţ de canale, extinderea parcurilor ş a locurilor de ă pentru copii,
mai multe ş mese gratuite pentru copiii ă ş multe alte servicii
sociale ă ă Este astfel ă condamnarea ă ă rezerve a lui
Lueger, ş cum au practicat-o unii tocmai ă Hitler a considerat po-
litica lui Lueger drept model pentru propria ă de ocupare a ţ de
ă Este mai loial ă reamintim ă frumosul monument din Luegerplatz
a fost ridicat, ă primul ă mondial, de ţ social-demo-
ă Cu felul ă aparte de a fi, Lueger este un caracter tot ş de greu
judecat ca ş ă care l-a ţ atît de mult. Ambii ă ţ aveau
anumite ă ă demne de a fi apreciate, iar judecata ă asupra lor va
fi, poate, prea mult ţ ă de complexitatea evenimentelor la care au
* Eu ă ă cine este evreu (n. t.).
52 VIENA LUI WITTGENSTEIN
VIENA Ă FRANZ JOSEPH 53
participat, ca ş de acele ţ mai tîrzii asupra ă au avut o înrîurire
ă
O asemenea complexitate nu îl ă pe adversarul lui Lueger
în ş ţ ă ă a imperiului habsburgic, Georg Ritter von
Schonercr.>? ş lui ă a fost respingerea ă a idealuri-
lor ţ ş progresului ş înlocuirea lor cu politica ţ de putere. Din
cele patru ă ţ care ă în cea mai mare ă ă atmosfera
scenei politice în Viena înaintea primului ă mondial, Schonercr a fost
în cea mai ă ă ă charismatic ş singurul ce nu a fost urmat de o ş
care de mase. ţ lui a constat mai ă în introducerea politicii
ţ în ş ă ă distinctive ale tipului ă de nihilism politic
erau retorica ă ş luptele de ă El era fiul unui bogat parvenit
înnobilat, cunoscut drept "cavalerul de Rosenau" ă numele domeniului
ă ă a devenit tot mai mult un ţ german înfierbîntat de
ţ ă ă ş o ă cu trecerea vîrstei, un antisemit fanatic. Scho-
nerer ş -a început cariera ă prin reprezentarea intereselor fermierilor
vecini, care l-au apreciat ca pe un "proprietar progresist de ă Ca ş
Lueger ş Adler, el s-a ă mai întîi ţ de stînga din rîndu-
rile liberalilor în Reichstag. Ca ţ ţ dintre ş el se temea ă
"Cercul de fier" al lui Taaffe era menit ă ă o încercuire a germa-
nilor, superiori din punct de vedere cultural ş ţ de ă slavii infe-
riori ş barbari. O asemenea ţ ar fi fost cu deosebire ă pentru
germanii din Boemia ş ar fi dat politicii externe o orientare spre ţ ş nu
spre Bismarck, care încorpora pentru Schonerer superioritatea ă
ă ţ german, ca ş orice ă ideologie, era ă
tor pentru pragmaticul Bismarck.)
Teama lui Schoncrer de o încercuire ă precum ş o ă sensi-
bilitate pentru probleme sociale l-au determinat ă colaboreze cu"Adler,
Friedjung ş cu ţ în ţ programului de la Linz din 1882. (In mod
ă guvernatorul de acolo nu a permis grupului lui Schonerer ă
se ă la Linz, astfel încît programul nu a putut fi adoptat aici.P"
În 1885 a fost ă un al doisprezecelea punct programului ce prevedea
ă ţ ţ ă a partidului liberal trebuie ă ţ "pentru
ă ţ evreilor din toate domeniile ţ publice... o condi-
ţ ă pentru ă reformelor avute în vcderc't.?' Din
acest moment, ţ fanatic ş antisemitismul doctrinar ale lui Scho-
nerer ă ă ă pe planul al doilea interesul ă pentru dreptate
ă În 1884, Lueger i s-a ă ţ o propunere de a reînnoi
concesia ă firmei Rothschild pentru calea ă ă ce ă
Viena cu regiunile industriale din Boemia de Nord, pe ă aceasta
ar extinde ţ ă a evreilor în ţ ă ă în 1878
Schonerer i-a ş ş surprins chiar ş pe prietenii ă ţ ş ger-
mani, strigînd în parlament: "De am ţ deja imperiului gerrnanlv'<
Aproximativ zece ani mai tîrziu, la 8 martie 1888, cavalerul din Rosenau a
dat o demonstratie ă ă a ţ ă atunci cînd el ş
camarazii ă au devastat birourile ţ ale cotidianului Neues
Wiener Tageblatt, au distrus teascurile ş au ă personalul.
Schonerer a ă un ţ mare pentru isprava lui: ă cu în-
chisoarea, pierderea drepturilor politice pentru cinci ani ş a titlului ă
nobiliar. ă în acest moment el fusese urmat îndeosebi de ţ pro-
fesori si alti liber ş ce se ţ ţ ţ de ţ
ă acestora li s-au ă ş mici oameni de afaceri ş
functionari de rang inferior care ă ă ş temeri ă ă El a
ş ă ş ţ cu o ideologie de
ă Schorske ca un amestec de "elitism aristocratic Ş despotism luminat,
antisemitism si ţ ţ de tip groj3deutsch din 1848 ş
nationalism bismarckian, cavalerism medieval ş anticatolicism, ă
de' ă ş proprietate a statului asupra serviciilor publice". 63 Cu aceste
idealuri el a putut atrage oamenii, dar fanatismul ş ţ au ă ă
nicit succesul ideilor sale. Ca urmare el a pierdut ş ş ţ
orasului în favoarea lui Lueger. Incapacitatea de a ă ceva practic ş
tiradele sale anticatolice ş antihabsburgice l-au ă în cele din ă
nesimpatic acestor grupuri de oameni, în timp ce autoritarismul pe care îl
întruchipa a dus inevitabil la divizarea ţ care îi ă ă ă .
ă fiascoul pe care l-a generat afacerea Neues Wiener Tageblatt Ş
izolarea lui ă de ă Lueger, Schonerer a ă ă capitala pentru a
ă ţ în alte ă ţ în regiunile industriale din nordul
Andrew Whiteside a descris foarte sugestiv cum s-a dezvoltat nationalis-
mul în rîndul clasei muncitoare germane atunci cînd ea s-a ă confrun-
ă cu ţ muncitorilor cehi, care erau gata ă lucreze în ţ
mai proaste ş pentru un salariu mai mic.v" cît ş
socotit ă Partidul Social-Democrat, care sublinia necesitatea ă
graduale ş prin reconciliere a obiectivelor a ă
Ca urmare, ambele grupuri ş constituit propriul partid muncitoresc In
ţ cu politica ţ ă ş ă a lui.Adler. Nu a.trecut
mult timp ă cînd germanii au aruncat vina ş asupra
mocratilor din Boemia. Nu erau, oare, ţ de conducere ocupate aICI
de ă evrei? (August Bebel ar fi spus ă antisemitismul era "socialismul
ş )65 În Boemia, la ş ultimului deceniu al secolului trecut,
acesta era doar un aspect al problemei ţ ă ţ ce se infiltrau în
toate domeniile ţ ţ Badeni din 1897 stipula ă atît germana
cît si ceha erau limbi oficiale în Boemia ş a provocat o ţ ă atît
aici, cît ş la Viena. Pentru germani aceasta echivala cu reconstituirea
"Cercului de fier", deoarece numai ţ dintre ei se osteneau ă ţ
limba ă Cehilor le ă ă ca o necesitate de mult timp re-
ţ ă Pentru Badeni, ea a asigurat sprijinul cehilor în negocierile cu Un-
54 VIENA LUI \VITTGENSTEIN
VIENA Ă FRANZ JOSEPH 55
garia asupra tratatului economic ce aveau loc o ă la zece ani. Iar pentru
Schonerer era o oportunitate care nu i se oferise mai înainte de ş practi-
ca l?olitica ţ de putere".
In ă în Graz ş Salzburg, ca ş în Boemia, au izbucnit ă pe
o ă ce putea fi ă doar cu evenimentele din 1848. A existat
ş ă deosebire ă în timp ce 1848 a constituit ă
maselor ă pentru reprezentare ă 1897 a prilejuit radi-
calizarea burgheziei, altfel respectabile ş ţ ă a legii ş ordinii. Na-
ţ de ă consacrarea unei ă ţ misterioase numite Volkprin
ţ ă de ă ş botezul focului ş ă loc în monarhia habsbur-
ă pentru a nu o mai ă ă Badeni ş a fost ş ă într-un duel cu
camaradul ţ al lui Schonerer, Karl Wolff. Chestiunea a devenit
destul de ă pentru ca în restaurantele vieneze chelnerii germani ă
refuze servirea ţ cehi. ş cel mai mare succes politic al lui Scho-
nerer a survenit abia în 1901, cînd 21 de membri ai Uniunii sale panger-
mane au fost ş în Reichstag, deja la 12 luni de la alegerile din 1901
Uniunea ă s-a divizat ş ă ş pe care a ă el
politicii imperiului a ă rolul pe care l-a jucat în ţ din
1897. ţ lui asupra ţ ca instrument politic trebuia ă fi ă
o ă impresie în ţ acelora care au primit ţ ger-
man ca pe un mesaj mesianic. Printre ş era ş un zugrav din Linz dor-
nic ă ă arhitect, Adolf Hitler, a ă ţ pentru Lueger era
ă ş ă doar de simpatia lui pentru ă ş idealismul pe care, credea
el, le-a pus în slujba cauzei sale cavalerul din Rosenau. ă în 1928, Oscar
Jâszi a putut ă scrie cartea sa Dissolution ofthe Habsburg Monarchy ă ă
ă ă pe Schonerer. Stilul ă ş care respingea valorile pe
care s-a ridicat ţ ă nu devenise ă modelul practicii
politice. Dar aproape sosise timpul în care ă frustrat din Linz va
ă ş ă în detalii ă ă ţ practice ale nihilis-
mului lui Schonerer. Poate ă cel mai straniu paradox al ţ vieneze este
faptul ă atît politica ţ finale" a ş cît ş cea a perspectivei
sioniste a unui stat evreiesc nu numai ă au ă aici, dar au avut origini
izbitor de ă ă Este ă ă sionismul a avut o ă istorie
mai înainte ca Herzl ă fi descoperit ă el este nu numai evreu, dar ş con-
ă unui nou exod evreiesc. Dar abia atunci cînd acest om extraordi-
nar s-a convertit la ş ă ea a devenit o ţ ă ă ă de
ţ Drumul lui Herzl spre sionism este destul de ş încît meri-
ă ă fie ă aici. Istoria lui ă se ş ca un destin exemplar
pentru ă ş ş viselor".
Herzl nu s-a ă în Viena. El s-a ă la Budapesta, dar nu mult
ă venirea lui la Viena, în 1878, el, ca ş ţ ţ ţ a devenit,
pentru a spune ş mai vienez decît ă ă ş Familia sa a fost evre-
ă ă din punct de vedere politic ş ă sub aspect cultural.
Din punctul de vedere al ă oficial, care folosea limba drept
criteriu al ţ ă ţ ş era socotit un dialect german, astfel încît
evreii ă ţ de mult timp drept germani. Nu este, ş
ă ă evreii din Viena s-au îndreptat spre cultura ă pentru
a crea o ţ ă ş a ă astfel (cum credea Herzl) de ţ de
ţ ă îi erau ţ altfel evreii din clasa mijlocie. ţ
evrei erau wagnerieni ş ă ă Viktor Adler, iar Herzl nu a fost
singurul din etnia lui care a ţ pozitiv la prima lui întîlnire cu na-
ţ german.
Un ă important de evrei vienezi ă de mult ă practice
iudaismul ş se ă de cele mai multe ori ca ţ ţ din
ei ă de fapt ă familiile lor erau ş Viktor Adler ş Heinrich
Friedjung, istoricul liberal, ţ amîndoi acestei clase de ţ
În ţ Herzl era gata ă se lase botezat ş a ţ la acest lucru
numai pentru a ş jigni ă ţ Evreii ţ ţ sau semiasimi-
ţ erau cei mai ţ din etnia lor; existau ă evrei în fiecare
ă ă în afara înaltei ţ a ţ superiori ş a slujba-
ş din serviciile publice. In 1910 ei constituiau cinci procente din popu-
ţ ş ş reprezentau majoritatea în profesiile juridice, medicale ş
jurnalistice. In Leopoldstadt, districtul II, dincolo de canalul ă locu-
ia cea mai mare parte a evreilor ş ţ din ă ă (Ostjuden),
din ţ ş Bucovina, care reprezentau o ă ă ă în raport cu
ş de ş ţ ă din eleganta, aleasa ă de mijloc. ă
am considera ş ţ de ţ ă ă cifrele ar fi mai mari.
ă chiar ş rîndurile ţ cuprindeau ţ evrei ţ care
manifestau un antisemitism public, ca semn ă au ţ la trecutul lor
ancestral.
În acest context poate fi ţ un aspect mai ă uimitor din evo-
ţ lui Herzl. Sionismul ă a fost, de fapt, rezultatul propriului antisemi-
tism ţ ş al ş ă de a ă cum a dorit-o grozav, de ş ţ
lui ă Herzl a fost la început, mai tîrziu ş întotdeauna un dandy. In-
ţ sa ca ţ la primul congres sionist ţ din Basel
ă fie ă ţ în redingote este doar un exemplu al acestei atitudini afec-
tate ce a fost una din caracteristicile sale de ă Modul de a se ă ş
ţ lui spre ţ erau expresii ale dandismului ă ş ale marii
sale frici de respingere ă El nu a putut ă ă ş pe deplin
sentimentul de frustrare pe care i l-a provocat excluderea sa în 1883 din
fraternitatea Albia a ă ţ ă de ă iudaismului. În mod
firesc, el a fost atras de specia ă a foiletonului care cere din partea
celor ce îl ă un grad înalt de narcisism pentru a "subiectiviza" în
ă ă ceea ce este obiectiv. ş ţ ă în scris a lui
Herzl i-a adus în 1891 ţ ă de corespondent la Paris al co-
tidianului Neue Freie Presse, iar ţ pe care le-a ă aici l-au
transformat pe dandy Într-un sionist. In ţ Herz1 a luat ş ţ ă de
56
VIENA LUI WITTGENSTEIN
VIENA Ă FRANZ JOSEPH 57
argumentele lui Diihring împotriva ă evreilor. În 1882 el a citit
"lui Diihring DJe Judenfrage als Rassen Sitten und Kulturfrage,
pnma Incercare a unei "întemeieri ş ţ a antisemitismului".
Problema ă pentru Diihring exclusiv o ă ă el le-a
contestat orlc.e "valoare ă Cartea sa era o pledoarie pentru
evreilor din comunitatea popoarelor. Scrierea lui Diihring l-a
,?e. ă el a ă unele din pasajele ei sînt "in-
structive Ş ca .xmce evreu trebuie ă o ă Dubiosul caracter al
ş ă ţ m?rale în multe ţ (Diihring spu-
nea In sint ă caractenzate ă ă ţ scria Herzl în jur-
nalul sau: In 1 s-ar fi putut ă ă pentru prima ă necesi-
tatea unei ţ teritoriale a problemei evreiesti.
La Paris, Herzl a intrat pentru prima ă in contact cu scrierile anti-
semitului Drumont, care l-au impresionat uimitor de mult si i-au ă
ă ideea ă evreul nu are ă ă ş patrie în Europa. În ă
ă Herzl a relatat despre ă procese, fiecare din ele cu ă
asupra sionismului ă Primul a fost cel al anarhistului Ravachol care i-a
ă o ă impresie prin ţ sa ă de putere. ă a fost
afacerea"Dreyfus, care i-a confirmat tot ceea ce citise în Duhring ş Dru-
.CInd Dreyfus a fost condamnat, ţ ă ă ţ l-a res-
Ş pe Herzl. Doar socialismul putea ă salveze pe evreu, dar ce ar
mal ă în socialism din ceea ce este aristocratic si estetic? Nimic.
ă nici o ţ în politica ţ ă Herzl, ca ş contemporanii ă
Barres, D' Annunzio ş George, s-a orientat spre solutii romantice. Mai în-
ă trebuia ă printr-un spectaculos. Herzl
Ş ă un antisemit vienez proeminent ca Lueger,
Schonerer sau ţ Liechtenstein, ş ă ar fi fost ucis ar fi devenit un
martir al cauzei ş ar fi convertit opinia ă ă în favoarea aces-
teia.. Pe de ă parte, ă ş fi ucis adversarul, el ar fi avut prilejul de a
ă ş ă în ţ ţ înfierînd josni-
eia antisemitismului; în ţ ă el ar fi fost achitat ş lumea ar fi fost
ş ă cum Planul ă alternativa fost ş mai apropiat de imagi-
ţ ă el urma ă ş sprijinul Papei împotriva ş
nilor copiilor lUI Israel ş ca ă va avea ă ca evreii monarhiei
ă ş ă fiii în catedrala Sfintului Ş pentru o convertire în
masa.
ş propaganda pentru un. stat evreiesc ş impresiilor pe
c.are 1 le-a SUSCItat o ţ a operei Tannhiiuser a lui Wagner. În
timpul ă operei, ă ascuns dincolo de irationalitatea unei
?olitici ă i s-a ă într-o ţ ă Singurul ă ă
Intr-un stat In care evreu nu ar fi ţ sau ş ci ar avea cu ă
* Populist, în sens ţ ş (n.!.).
ă ă Pentru Herzl aceasta însemna traducerea ideii operei artistice
integrale ş a lui Wagner din sfera artei în cea a politicii.
Cum ar fi putut ă fie ă un asemenea stat evreiesc? ă lui
Herzl a fost unul specific vienez: ă o ţ nu este o poveste. ă nu
o ţ ă este ş ă o poveste. "69 Astfel, originile sionismului au
reprezentat un alt ă vienez la problema ă ă în societatea mo-
ă de mase, un ă ce s-a ă în restul Europei ă primul
ă mondial. Ca ş Schonerer, Herzl ţ ă ş ă propriul
popor spre întemeierea unei noi ă ţ în care ă nu ar mai fi
compromis de ă o ţ de ă o ă de mijloc materialis-
ă sau un proletariat primitiv, ci ar fi ă ţ ş de o ă ă a ă
ţ ă ă ă l-ar putea aduce la ţ ă
Asemenea vise le-au avut cei care au ţ cel mai bine Viena. Acesta
a fost fundamentul zdruncinat ce a ţ ţ unui estetism hedo-
nist. Dar clasa de mijloc, ş înainte de toate ă ă de mijloc, nu a
ţ seriozitatea ţ care se dezvolta sub ochii ei. Zweig ş
ă citind ziarele, el ş prietenii ă treceau peste ş despre ă cu
burii, despre ă ruso-japonez ş crizele din Balcani aproape tot ş
cum treceau peste paginile de sport."? Înaintea cataclismului final din 1914,
aproape singurul indiciu ă "stabilitatea" ă ascunde o ă
ă între ţ ă ş realitate a fost furnizat de afacerea Redl.
În mai 1913 s-a descoperit ă adjunctul comandantului serviciului se-
cret al armatei imperiale, Alfred Redl, era un ă ă ş ă a devenit ă ă
tor pentru ş ţ o ţ ă de desfrîu homosexual." ă o ă
ă care era crima cea mai ş ă ş mai ă în ochii bur-
gheziei ă ţ viselor: ă sau homosexualitatea. Ceea ce e sigur este
ă afacerea Redl a deschis ş ă secrete ş a expus vederii scheletele
ce ă ascunse ă atunci în spatele ei. Redl, care era fiul unui func-
ţ ă al ă ferate din Lemberg (Lvov), a ă ă în aparatul
militar imperial ă unei ă ţ ţ de ş ascunde ade-
ă ă ş atitudini, o capacitate ă de a spune tocmai
ceea ce superiorii ş de la el ă ă ş de a face în orice ţ
tocmai ceea ce se ş de la el. Ca ş în cazul atîtor tineri din ţ
sa, sexualitatea lui s-a trezit în perioada cînd urma ş de ţ (Isto-
risirea în parte ă a lui Musil, Die Verwirrungen des Zoglings
Torlefi - ă ă elevului Torleji -, a avut ca obiect tocmai o asemenea
ţ ş a provocat, ă ţ ei, în 1906, aproape un scandal.) Redl
ş ascuns homosexualitatea cu aceeasi istetime cu care a ascuns totul
despre persoana lui. El era un om cu un singur ţ cucerirea statutului pe
care îl acorda o ă ă Redl sacrificase orice ş pe oricine pentru
acest ţ dovedind ă totul era cu ţ ă în imperiu pentru un om ce nu ş
alegea mijloacele, atîta timp cît era în stare ă salveze ţ
58 VIENA LUI WITTGENSTEIN
VIENA ÎMPĂ TULUI FRANZ JOSEPH
59
În Viena, Redl ă drept ţ ideal, temperat, inteligent, ferme-
ă chiar viril. El ş dat ă ă ă creeze o asemenea imagine
despre sine, construind ţ unui ţ loial, disciplinat, care ş ă re-
ţ repede ş pragmatic. Generozitatea lui l-a ă iubit de colegi ş
ţ deoarece gusturile sale elegante ş extravagante erau cele pe
care vienezii le apreciau cel mai mult. Cînd Stefan Zweig a auzit la Paris
noutatea ă acel colonel de stat major, pe care îl ş din vedere, era
un agent dublu în slujba ţ el s-a ţ ş de un sentiment de
teroare. ă cazul Redl ilustra caracterul ă al ţ sociale în mo-
narhia ă ţ ce fusese decorat de ă ş se do-
vedise a fi un ă ă ă ultimul lucru pe care l-ar fi putut concepe
mintea ă ă dintr-o ă drept posibil. Dovada ă ă homo-
sexualitate în ş superioare ale ierarhiei militare - chiar ă ea
era acolo ceva rar - a fost o ă ce a atins ş miezul moralei
burgheze, dar aspectul cel mai important al afacerii Redl nu a fost imediat
evident. Era cazul unui om care ş tocmai ă a putut ă ş ă
pe deplin ă personalitate sub masca unor ş onorabile. În socie-
tatea ă ă ca întreg, artificialitatea ş falsele ţ erau
acum regula luai ă decît ţ ş în orice aspect al ţ apa-
ţ ş ţ ă erau tot ceea ce conta.
Nimeni nu a cunoscut acest lucru mai bine ş nu l-a ă ţ ş în opera lui
mai bine decît Arthur Schnitzler. Fiu de medic, el ş medic, Schnitzler
s-a orientat spre teatru ş ş dezvoltat talentul ă unic într-un diagnostic
magistral al "ultimelor zile ale Vienei". 73 Ca ş celebrii ă contemporani
Sigmund Freud ş Viktor Adler, Schnitzler a început ca medic burghez
evreu. El a lucrat ca asistent în clinica lui Meyenert unde s-a specializat în
tehnicile hipnozei.?" Cînd a ă ă o ă tipic ă pentru a se
dedica scrisului, Schnitzler era în mod intim familiarizat cu problematica
ţ burgheze. ă aceasta, el nu ş renegat ă trecutul, ci ş ori-
entat interesul ă pentru psihicul omenesc într-o ă ţ
Literatura fusese prima lui pasiune ş el a ă ă la ţ ă ă
pentru a urma o îndeletnicire mai ţ ă ş mai ă din
ă ă Capacitatea ş ă a lui Schnitzler de a diag-
nostica, într-o ă ă starea ă ţ în care ă a fost astfel con-
ţ faptului ă în calitate de medic ş de scriitor el a cunoscut sfere
foarte diferite ale ţ cu valori considerabil diferite. Acest fundal dublu
l-a înzestrat pe Schnitzler cu o ă ce a impregnat întreaga lui ă pro-
blema ă
Schnitzler a ă în mod corect ă problema ă are ă as-
pecte: unul personal ş ă social. Superficialitatea unor ţ doar
sexuale oglindea criza de identitate a individului, în timp ce antisemitis-
mul exprima ă ă ţ ă a fundalului social. ă ă se-
ă ţ în lumea lui Schnitzler este ceva general recunoscut, preocuparea
lui pentru fenomenul antisemitismului nu este ceva mai ţ important.
El l-a socotit drept o manifestare a ţ umane, un simptom al deca-
ţ spirituale ş într-o mai ă ă ă drept .0 ă a
unei paranoia sociale. In romanul ă Der Weg ins Freie el ă ţ ş
terul ţ insolubil al problemei ş ş ă cntic ţ
mult prea ă a prietenului ă Herzl. Piesa lui, Professor Bernhardi, este
o încercare de a clasifica si analiza antisemitismul în variatele lui ă ă
în cele din ă este o morfologie nu numai a
lui, ci a tuturor ţ dezumanizante ş distructive ce ţ ă în
tate. În portretul pe care îl face eroului ă Schnitzler ă fidel clasei
sale, profesiei sale ş rasei sale. (În universul ă de:
cadentei si egoismului, evocat poetic de Schnitzler, profesiunea ă
ă unul din ţ puncte luminoase.) Egoismul ă la ă ă
tuturor problemelor omului. Oamenii nu pot comunica deoarece se închid
ă ă ţ ă de ş în roluri sociale ce satisfac ţ lor imediate ş se
ă astfel de orice ţ ă a unei împliniri statornice. .
Scenariul ă dramatic, plin de ţ din Reigen este o caractenzare
ă ă a întregului spectru de tipuri sociale, în ţ
ilor umane este ă la un singur numitor comun, dorinta de satisfaccre
ă ă Reigen descrie zece caractere - bogat ş ă puternic
si umil ă ă si sensibil- în contextul ţ sexuale mereu schim-
ă în cadrul acestei grupe de zece, ş ă ş ă ceva de felul unui
dans al mortilor. Este o ţ ă de studii de caractere ale unui analist al
sufletului ce' ş mijloace literare, pe care Freud a putut pe ă drep-
tate ă salute, într-o scrisoare, drept "coleg".
Erotismul apare în panopticullui Schnitzler ca principalul motor al so-
ă Sexualitatea este singurul fel de contact personal de care sînt capa-
bile cu ă caracterele lui Schnitzler. Aceasta este ă semnifi-
catie a motivului "dansului": sexualitate ă ă iubire ca ritual mecanic,
lipsit de ţ al unei ă ţ a ă ă ă
o rigiditate ă ă ă La fel ca la Strauss Ş Lehar SOCIetatea
ş ş ă ş la ţ ă dar ă nu ă egoism
hedonist. O ă a ă ţ este ă ă se ţ ă de
ă o ă ă ă ă ă acest efort. In cuvintele lUI MUSII:
Ideea ă niste oameni care ă în felul acesta ar fi putut ă se asocieze pen-
tru a face ă o ţ ă a destinului lor spiritual era pur ş simplu
de neconceput. ..75
În cercetarea ă asupra sinuciderii a lui Emile Durkheim, ce ă
în 1897, întîlnim o ţ cu privire la ţ de ă a obiectu-
lui studiului:
În orice moment dat al timpului, ă sinuciderilor este determinat de con-
ţ ă a ă ţ ă prin urmare, pentru fiecare popor o ţ ă colec-
60 VIENA LUI WITTGENSTEIN
VIENA Ă FRANZ JOSEPH 61
ă de o ă ă care îi împinge pe oameni la sinucidere. Actele victime-
lor, care la prima vedere par ă exprime doar ţ lor personale, sînt, în rea-
litate, o urmare ş un efect prelungit ale unei ă sociale ce se ă prin ele."
ă ulterioare au contribuit mult la confirmarea teoriei lui Durk-
heim. ă problemele ţ rasiale, diplomatice ş social-psihologice
ale imperiului habsburgic erau atît de grave cum am afirmat noi, rata sinu-
ciderii în imperiu trebuia ă ă o ă ă Lista austrie-
cilor ţ care ş pus singuri ă zilelor este, ă lun-
ă ş ă de ţ Ea îi cuprinde pe Ludwig Boltzmann, ă
termodinamicii statistice, pe Otto Mahler, fratele compozitorului, ă
nu-i lipsea talentul muzical, cu mare probabilitate pe Georg Trakl, un poet
liric al ă talent a fost rareori ă ş în ţ de ă ă pe
Otto Weininger, a ă carte Geschlecht und Charakter (Sex ş caracter)
l-a ă o cause celebre doar cîteva luni înainte de sinuciderea lui, în casa
în care murise Beethoven, pe Eduard van der Niill, care nu a fost în stare ă
suporte critica ă de ţ pe care a ă pentru Opera ă
pe pictorul Richard Gerstl, un prieten al lui Arnold Schonberg ş care,
ă o afacere ă cu ţ acestuia, s-a sinucis, pe Alfred Redl, a
ă istorie a fost ă mai sus, ş în orice caz pe doi, poate trei dintre
fratii mai vîrstnici ai lui Ludwig Wittgenstein. Un caz mai ă bizar
este cel al generalului baron Franz von Uchatius, inventatorul tunului de 8
ş 9 cm. Realizarea lui ă trebuia ă fie giganticul tun de 29 cm. Cu
ocazia ă armei, ţ s-a ă ş ţ zile mai tîrziu Uchatius a
fost ă mort în arsenalul ă - el ş ă gîtul. Nici chiar casa imperi-
ă nu a fost ă În 1889, ţ ş ş luat ţ ş pe cea a
femeii pe care o iubea, baroneasa Maria Vetsera, în ă ţ lui din Mayer-
ling, în ă mai ă sumbre decît romantice. ş au fost
doar unii dintre oamenii pentru care Viena, ş viselor, a devenit un
ş al ş de nesuportat.
Problema ă si ă a chinuit societatea ă la toate
nivelurile - politic ş social, al ţ individuale ş chiar al ţ inter-
ţ ă ţ în politica ă au urmat imediat ă excluderea
domeniului Habsburgilor din ă ş puternicul imperiu german modelat
de ă Bismarck. Problemele politice interne sînt prea complexe spre a
putea fi discutate în mod adecvat într-un volum, pentru a nu mai vorbi de
un capitol sau de un paragraf. Ele pot fi ă ilustrate în mod paradigmatic,
considerînd cazul cehilor, care erau probabil în ţ cea mai ă între
popoarele supuse din imperiu, ă între ţ ă ţ altele decît germa-
nii, maghiarii, italienii ş polonezii. Din 1907, cînd votul universal pentru
ă ţ a fost introdus în ă ă a monarhiei, nu au mai existat
ă ţ de ţ între cehi ş germani, deoarece ultimii refuzau ă
ă limba ă drept ă cu drepturi egale. Ca ş pentru toate na-
ţ ă ţ din imperiu, ş pentru cehi limba era premisa ă a
ă ţ lor, atît a celei sociale, cît ş a celei politice, în lupta ă
pentru drepturi civile ce a marcat ultimii ani ai domniei habsburgice, înain-
tea cataclismului din 1914.
Într-un mod analog din punct de vedere structural- ş cu totul dife-
rit din punct de vedere al ţ - ţ de ţ ţ în
Jung- Wien ă un limbaj mai "autentic" în poezie, forme de expnmare
care ă le ă eliberarea din corsetul unei lumi interioare în mod ste-
reotip burgheze. Prezentarea ce ă va ă felul
oameni geniali cum au fost Kraus ş Schonberg, Loos ş Wittgenstein ş
dat seama ă evadarea ţ nu era nimic mai mult decît o pseudo-
solutie ă a problemei. În timp ce Musil socotea, prin raportare la
teori'ile lui Ernst Mach, ă "... în vorbirea ş ă unde cuvintele nu sînt
bine definite, nimeni nu se poate exprima ă ă echivoc", iar o exprimare
ă de echivoc ar fi ă doar într-o specie de limbaj privat,
bil ă ţ ş ă necunoscut (poate ş imposibil), într-un
de ă ...77, Kraus, Schonberg, Loos ş Wittgenstein au ă ţ
acestei probleme într-o ă ă dar în mod ţ ă
a mijloacelor de expresie transmise ş acceptate. Spiritus rector al acestei
critici a fost Karl Kraus. Va trebui de aceea ă ne ă acum asupra
ţ ş operei sale.
Marea sa virtuozitate în mînuirea limbii constituia motorul ţ
satirice a textelor sale. Orice ar fi scris era rezultatul unei ţ peste ă
ă de ţ ş ă de grija pentru limbaj. Este verificat faptul
ă el ă uneori ore întregi ţ unei virgule. Jocurile sale de limbaj
ă ă ţ de ţ imprevizibile a limbii germane sub ţ
formei ei de utilizare ă care este în acest fel ă ă ca
vorbire ă de ş ţ ă Potrivit convingerii lui Kraus, defectele în
gîndirea ş caracterul unui om se oglindesc în modul cum ş limba-
jul ş în structura frazelor sale. În sensul bun, ca ş în cel ă pentru Kraus
era ă ţ le style, c'est l'homme meme.
Die Fackel, antirevista lui Kraus, ă la început în ceea ce pri-
ş ţ ă ţ lui Maximilian Harden, Die Zukunft, care
ă în Germania, a fost pentru Kraus mai întîi ş înainte de toate tribuna
luptei sale împotriva ţ în toate formele ei. Din 1902 ă aproxi-
mativ în 1908 dominase critica moralei sexuale burgheze, ş cum se ex-
prima ea îndeosebi într-o ă ţ a moravurilor. ă 1908, ă
ş ş ă privirea ă ă ă asupra ă ţ Kraus a
ă drumul spre marea ă ă în ă ş ă mai tîrziu ş
în dramaturgie ş ă Din 1899 ă în 1936 ţ ă ă a fost
ă sau ă de cele 922 de numere ale micului caiet ş cu
atacurile ş satirele sale îndreptate împotriva lui Hofmannsthal, a operete-
lor lui Franz Lehâr, împotriva lui Franz Werfel, Albert Ehrenstein, Alfred
Keer ş de asemenea, împotriva modelului ă de mai înainte, Maximilian
Harden, precum ş a ş ţ scriitori, de atacurile sale împotriva po-
liticii ş ţ Ea a ţ blestemul ă întins pe sute de pagini îm-
potriva neomeniei ş lipsei de sens a primului ă mondial, blestem ex-
primat într-o nemijlocire ă înainte de toate în drama de
mari ţ Die letzten Tagen der Menschheit (Ultimele zile ale ome-
nirii) ş în cele din ă de acea ă ă a tuturor celor 37 de
ani de ţ ă ai lui Die Fackel: critica presei ca ţ ă motrice ş simbol
al ţ limbajului ş culturii, ţ ă ă tot timpul în mod
exemplar cu referire la Neue Freie Presse, care îi oferise ă lui
Kraus o ţ atît de ă Die Fackel cuprindea, în primii ei
12 ani de ţ ă ş ţ ale altor autori ca Peter Altenberg, Wil-
helm Liebknecht, Houston Stewart Chamberlain, Richard Dehmel, August
Strindberg, Frank Wedekind, Detlev von Liliencron, Heinrich Mann, Adolf
Loos, Amold Schonberg, Franz Werfel, Else Lasker-Schiiler, Egon Frie-
dell ş ale multor altora. Din noiembrie 1911 Kraus a scris Die Fackel sin-
gur, cu ţ unei ţ a lui August Strindberg, care a ă cu o
zi înaintea ţ acestuia, la 13 mai 1912.
Nu ar fi putut exista o acoperire mai ă între persoana scriitorului
ş opera sa. Kraus ă pentru opera sa; nici o ă ă nu-i ă
ca fiind prea mare. El s-a referit la aceasta cu formularea ă "Lauda
3
ă si societate
,
Karl Kraus ş ultimele zile ale Vienei
Numai în ă ă lingvistice
se ş din haos o lume.
Karl Kraus,
Pro domo el mundo
Austria a fost pentru Karl Kraus o ţ ă a declinului
lumii".' (Autorul, în cu totul alt fel celebru, al lui Mein Kampf a numit
Viena mai tîrziu ş cea mai grea, chiar ă ş cea mai ă a
ţ sale.)
Kraus a ţ ă mai clar decît Schnitzler ş Musil, ţ ţ
inumane în Viena. Dar el nu s-a ţ cu o ă ş a crezut, mai
întîi, în posibilitatea unei terapii radicale pentru societate. ă primul
ă mondial el ş pierdut ă ţ ă Drama lui, Die Uniiber-
windlichen, ă ă în 1928, are ca moto o ă a lui Kierkegaard: "Un
individ ş poate ajuta epoca ş nici ă o salveze; el poate doar ă expri-
me faptul ă ea apune.':") Armele celui ce a fost, într-un anumit sens, "cel
mai vienez dintre ţ scriitorii Vienei'" erau satira ş polemica. Pentru vie-
nezi arta, înainte de toate literatura, teatrul ş muzica, jucau un rol consi-
derabil. Gusturile curente în aceste domenii oglindeau, ă ă lui
Kraus, ambiguitatea valorilor ş o ă cu aceasta, morala ă ţ Cu
referire la limbajul public, la ă ş chiar cu referire la o ă a
operetei de ă în kitsch, el demonstra caracterul, sub toate aspectele
ipocrit al formelor de comunicare în ş viselor".
Ca ş ţ ţ dintre ţ ă contemporani, Kraus provenea
dintr-o familie ă ă ă ă era un ă comercial,
care s-a mutat din Jicin, în Boemia, la Viena, pe cînd fiul ă Karl era mic.
ă diferite ă de a se afirma drept critic ş ziarist foiletonist, unele
din ele de ă ă ă ţ Kraus a ţ la vîrsta de nici 25
de ani ţ ă Die Fackel. Înzestrarea lui Kraus devenise în acel
moment deja atît de ă încît Moritz Benedikt, editorul cotidianului
Neue Freie Presse, îi oferise rubrica ă de foileton ă Wiener
Spaziergdnge ă vieneze), o ţ ce ă ă cinci ani la rînd
ă deoarece pentru ţ ă ei de ă atunci, vestitul Daniel Spitzer,
nu s-a putut ă un înlocuitor adecvat. Kraus, care ţ deja de pe
atunci ţ ă a presei, a refuzat propunerea: ă ă lucruri
frumoase în ă lume: ă ţ lui Neue Freie Presse sau ă dis-
ţ ş Nu am ezitat nici un moment în ceea ce ş alegerea mea. "6
Ă Ş SOCIETATE 63
64 VIENA LUI WITTGENSTEIN
Ă Ş SOCIETATE 65
unui mod de a ă pe dos'", ă de a munci noaptea ş de a dormi ziua,
ş cum ă el. ă activitatea ă poate deveni ă ş din
punct de vedere fizic a ă deja primul ţ ă o ţ de un
sfert de an, al lui Die Fackel, ce ţ ă enumerare ă
Doar un om cu o putere ş ă a putut ă ă ă aproape 40 de
ani într-o asemenea tensiune ... Theodor Haecker, în cartea lui ă ă în
1913, Seren Kierkegaard und diePhilosophie der Innerlichkeit tSeren Kier-
kegaard ş filozofia ă ţ l-a comparat, nu ă ă ă pe Kraus
cu Kierkegaard.? O ş doar ă a lui Kraus ş a operei sale
poate trezi impresia ă el a fost pur ş simplu un excentric ă ă ce a
ă înainte de toate, ţ egoiste. Surprinde mai întîi ura sa aparent
ă împotriva ş ă politice feministe, a presei, a scriitorilor cu
succes, a psihanalizei ş a atîtor altora. La o privire ă furia sa pare ă
fie expresia unui arbitrar absolut. El a batjocorit ă dese de con-
vingeri ale lui Hermann Bahr în ă ş ă - Bahr fusese, pe rînd,
pangerman, antisemit, socialist moderat, ateu, naturalist, impresionist, li-
beral si în cele din ă monarhist catolic. ă Kraus însusi a sustinut la
, , ,
început o orientare ă mai ă ă apoi una conservatoare,
mai tîrziu una ă ş în cele din ă una ă
Aceasta ă desigur, la o examinare mai ă nu arbitrarul convin-
gerilor sale ă din fiecare moment, ci, ă o identitate mo-
ă ă în conjuncturi politice ă În 1911 Kraus s-a con-
vertit la catolicism, a ă ă cunoscut acest lucru abia în 1923, cînd a
ş din ă ă ţ militariste în ă a acesteia ş cu
ocazia ă ei cu "marea ş a teatrului mondial" a lui Max
Reinhardt ş Hugo von Hofmannsthalla Salzburg.!' Cu 23 de ani mai îna-
inte, el ă ă comunitatea ă ă dar în 1934 ş revendicat
explicit calitatea de evreu, din care nu ă nici înainte un secret.
La prima vedere, atacurile lui Kraus împotriva a atît de ţ ş de mul-
te în ţ lui ă ca ş împotriva unor prieteni de mai înainte, cum
au fost Werfel sau Harden, par ă nu ă fi explicate altfel decît drept
ţ ale unui cinic gelos, chiar ă ş ingenios. Dar oricum ar ă
atacurile sale împotriva unor anumite betes noires, ele ă în reali-
tate ceva mai ă ele sînt expresia unei convingeri puternic ă
ă ă sinceritatea ş veracitatea sînt factorii cei mai ţ în
ţ artistului, ca ş a ă om. Pentru a-l ţ pe Kraus trebuie ă
ţ ă ă ă ă ă de caracter, ce ă ţ ş ope-
rei sale integritate ş ţ ă ş îl ă deasupra nivelului unui polemist
Scrisori injurioase anonime
Scrisori de ţ anonime
ă
236
83
1
de rînd. Polemica ş satira au fost pentru el arme împotriva ţ ă
toare exercitate asupra gîndirii, ţ ş ţ ş de ă un
limbaj încremenit în ă Metafora "originii", ca domeniu al unei natu-
ţ nedeformate, desemna pentru Kraus dezideratul unei ţ auten-
tice a lumii ş a valorilor ei ş prin aceasta, punctul de ţ ă al criticii
sale a culturii. Aforismele sale erau ş ă îndreptate împotriva ipocri-
ziei, ce conta în Viena vremii sale drept ă ş împotriva ă ă ă
ce conta drept ă Un spirit de o ţ adesea ţ ă transforma
satirele, polemicile ş aforismele sale în mostre ale unei ţ ă ă
toare ş prin aceasta, în exemple de emancipare ă ă ă ş
batjocura lui se îndrepta adesea împotriva oamenilor politici, critica sa
ă nu era una ă într-un sens simplu. Sfera politicii, ca organiza-
tor public al ţ ţ sociale, cuprindea, pentru Kraus, doar supra-
ţ problemelor epocii, ale ă ă ă el le vedea într-un declin spiri-
tual profund.
ă ă drept exemplu, atitudinea lui Kraus ţ ă de ţ
Stefan Zweig a ţ ţ ă a prostituatelor în Viena ţ
sale. Înainte de o ă ă adesea tîrzie ş de multe ori ş ă aceea -
deoarece ă ă era deseori mai mult o asociere din interes decît una din
iubire - prostituatele reprezentau singura ţ pentru nevoile sexuale
ale ă burghez vienez. ţ era atît de ă pe cît era
ă pe de ă parte, de ă era ă ş ş ă de
ţ chiar ă la un ţ ridicat. Prostituatele se expuneau tot timpul
riscului ă cu boli venerice ş erau supuse ă de ă
madamele de bordel ş de ă ţ Kraus a ă ă stare de lu-
cruri ca fiind în sine ă deoarece el socotea posibilitatea unei
ă ţ libere a femeii ca fiind dreptul ei natural ş prin urmare, ş
de ţ ca pe ceva imoral). Înainte de toate, el vedea ă în atitudinile
curente ţ ă de ţ un simptom al ă ţ moralei burgheze,
ş El ă ţ ca ultima ă ă * a unei cul-
turi epuizate". 12 Prostituatele aduceau ă ţ servicii indispensabile
pentru care nu riscau doar, ca ş ţ în ă ă ă ş moarte
- ci erau ă ă prin ţ ă ţ ş prigonirea de ă jus-
ţ Kraus caracteriza procesul penal în chestiuni de ordin sexual cu for-
mularea ă "ridicarea ă a unei ă ţ individuale la
rangul de imoralitate ă ca ţ de la ipocrizia ă la in-
ţ ei ă
Kraus le ş pe ă ţ ă ş ă unei socie-
ă ţ în care o asemenea ipocrizie putea ă ă o ţ ă În une-
le articole, ca "Moralitate ş criminalitate", el ă cu sarcasm ş ă
la adresa ordinii de drept "morale", minoritatea ă a prostituatelor ş
* Joc de cuvinte în original: " ... das Hurentum als das letzte Heroentum... " (n.t.).
cea ă mai ă a homosexualilor. Argumentul ă era ă dreptul
penal trebuie ă apere bunuri legale ş nu are a se .ex-
clusiv ă a ă ţ oamenilor, ce nu aduce daune nimanui.
ă ş ş slugi ale unei ă ţ perverse erau pentru el ţ
ţ ş presa ă de ţ care organiza ă de oameni pe
temeiuri sexuale: "Scandalul începe atunci cînd ţ îi pune ă
ă ă doctrinare ale luptei sale în favoarea prostituatelor ă în
ţ ă a lui Kraus asupra ţ ca
fiind prin natura sa o ţ ă ă toate ţ femeii sînt inspirate
sexualitate, drept ţ ă a ţ sale - operatia sequitur esse. Prin
aceasta se ş ea de ă ă sexualitate ţ ă fe-
meie: sexualitate ţ ă 15 Femeia este numai ţ ţ
tate si sexualitate. Ea ă ă ş ş doar aparent statutul spiritual al ă
batuiui care - ca ţ ă cel ţ ţ ă - are capacitatea ce
ş femeii: cea de ş domina natura ă (Nu trebuie ă ţ
gem acest lucru drept o ă a ă ci ă "Nu sînt
femei, ci împotriva ă ţ Kraus percepuse drept semn al unei ve-
ritabile ipocrizii faptul ă societatea ă aprecia la metrese ş cerea de
la ele tocmai ceea ce interzicea în mod rigid ţ ş promova astfel în
mod secret ceea ce respingea pe plan legal ş social.
ă ţ ă asupra ă ţ - ce a crescut dintr-o
ţ asupra ă ţ care era ă lui Freud ş contempo-
rani vienezi - trebuie ţ ă în ţ ei de paralelitate Ş în contrast
cu opera enigmaticului filozofOtto Weininger, ă pe Kraus o
eia în mod deosebit, dar ale ă ţ radicale le respingea. Weinin-
ger i-a ş în 1903 pe vienezi de ă ori; o ă publicarea.
sale fundamentale Sex ş caracter, ce purta semne vizibile ale geniului; a
doua ă prin sinuciderea sa în casa în cm:e
care a devenit obiectul unui mit aparte al eroismului funebru. UnII auton
ţ l-au apreciat mai tîrziu pe Weininger drept cel mai. inteligent
dintre toti evreii: deoarece, potrivit teoriei sale, caracterul evreiesc ar sta
prin natura sa pe treapta cea mai de ar fi forma ă ă ţ
si deoarece socotea caracterul oamenilor ca etern Ş ă el ar fi
tras singura ţ ă ă din ă ă
Weininger vedea ă ă spirituale ale sale
lui Platon, Kant ş Schopenhauer''; în cuvîntarea lUI Aristofan din Sim-
posion; în conceptul "caracterului generic inteligibil" al omului. în afara
timpului, ş cum l-a ţ Kant în a sa Idee zu einer allgemeinen Ge-
schichte in weltbiirgerlicher Absicht (Ideea unei istorii ţ
ă (al acelui caracter general, care ă ar fi ţ
teoretice ar fi prin aceasta ş determinabil ş ar putea astfel sa faca ă
schita ă a unui sistem al tuturor actiunilor viitoare); în ş în lu-
crarea lui Schopenhauer Metaphysik Geschlechtsliebe (Metafizica
66 VIENA LUI WITTGENSTEIN
Ă Ş SOCIETATE 67
iubirii dintre sexe). ă ă care a stîrnit scandal, ţ ă ş
mult din lumea gîndurilor ş lumea ă alelui Weininger. Ş la fel
ca si în cazul lui Freud, un aspect ţ al scandalului consta tocmai în
ţ operei, aceea de a ş în ţ ochilor vienezilor, ca într-o
ă contururile clare ale ă ţ lor sexuale.
Teoria lui Weininger se sprijinea pe ideea ă ţ ă ă ş
"femeiesc" ar trebui ţ mai întîi ca tipuri psihologice ideale sau ca
variante ale ideilor platonice, tipuri ş idei ce nu ar putea ă decît în mod
derivat ş aproximativ o întruchipare în ţ reale ş ş ă
Weininger, tipurile ideale nu pot exista într-o ă ă Dar ele ţ
ă drept ă ă pentru explicarea ş
ă drept o ă ă în ă în care fac posibile doar ţ
ex-post. Tipul ideal ă ă este cel al unei ţ ă ţ ş ă ţ de-
ă ş "Femeiescul" ă antiteza la primul tiP., ă
rea unui instinct sexual pur, care, prin urmare, din motive teoretic-pnnci-
piale, nu se poate împlini într-o ă oarecare a satisfacerii ţ
ă ţ este ă în vechiul mit al lui magna mater: ongme eterna
a ă ă a irationalului si haoticului în lume. Tot ş cum organul , , , ,
sexual ă mijlocul corpului femeii, instinctul sexual ă cen-
trul autonom al sufletului femeii.
Toti ă si toate femeile ce ă în mod real sînt androgini, un
gînd pe care îi ă Aristofan în Simposion. În realitate întîlnim, ş
dar în mod constant forme intermediare celor ă tipuri ideale, într-o ,
relatie de fiecare ă ă Orice individ ă prin urmare, cores-
ţ psihologice ale caracteristicilor fiziologice ale celuilalt sex.
Relatia ă dintre ă ş femeie se ă atunci cînd femeiescul
din ă corespunde în mod exact ă ă din femeie, astfel încît,
de exemplu, în forma ă a acestei ţ
ă (3/4 ă ă + 1/4 femeiesc)
Femeie (3/4 femeiesc + 1/4 ă ă
suma ă ă ă tipuri ideale perfecte ale ă ă ş feme-
iescului. În ă în care doi oameni reali se abat de la structura acestei
formule, ei vor fi ţ ă deoarece ei nu se împlinesc (literal-
mente matematic) unul pe ă Potrivit schemei acestei teorii, homo-
sexualul este un ă care este mai mult de 50% femeie din punct de
vedere psihologic. Acest fapt ă statutul ă ca fiind unul de
"degenerat".20 . .
ă Weininger, toate ă pozitive ale istoriei umane ţ
principiului masculin: ă ă ţ sociale ş norme sînt ema-
natiile sale. "Eternul feminin", departe de "a atrage" în sensul goetheean,
este mai ă ă ă pentru toate evenimentele distructive ş ten-
ţ nihiliste din istorie.R_asa ă este încorporarea principiului ă
ă al ţ în timp ce principiul femeiesc-haotic al ţ apa-
rente ş ă ş expresia în rasa ă ş în cultura ei.
21
Dintr-o aseme-
nea ă actul disperat final al lui Weininger a fost de fapt
încercarea de neocolit a ă teoriei sale. El s-a statuat în acest fel ca
exemplu ţ pentru acel fenomen ciudat, dar nu prea rar în acea
vreme, pentru ceea ce Theodor Lessing a numit, mai tîrziu, ă a evreului
împotriva lui ş
Carl Dallago, un austriac al acelei vremi, membru al Cercului Brenner
(care s-a constituit la Innsbruck în jurul lui Ludwig von Ficker, un cerc
ă i-au ţ între ţ Georg Trakl ş Theodor Haecker), a elogiat
în studiul ă Otto Weininger ş opera sa ă în 1912) ţ
ţ ă ă a lui Weininger, o ă pe care au ă
ă ş Kraus ş ţ ţ Dallago l-a socotit pe Weininger drept un ca-
racter nietzscheean, a ă filozofie a luat ş nu dintr-o ţ de
savant, ci din profunzimea ă ă a unei ţ proprii de ţ ă
Aceasta era calea ă ă pentru dezvoltarea mai departe a filozofiei,
chiar ă Weininger ş a pierdut ţ ş a luat propriul ă caz
drept sistem de ţ ă transformînd ţ sale personale cu fe-
meile în temelie a unei pretins ă ţ frici în ţ "femeiescului" pur
ş simplu.P' Weininger era intelectual ş ţ într-un mod prea rigid;
de aceea el nu a putut vedea ă ţ a iubirii în ţ omu-
lui. Potrivit lui Dallago el nu a ţ în ciuda multor idei corecte, ă acel
"nimic" pe care l-a socotit drept ţ femeii este ş "golul" primitor
de care are nevoie tot atît de mult "plinul" pe care îl ă ă ca ş
invers "golul" de "plin", astfel ca ă ă ă atinge realizarea vir-
ă ţ lor. 25 Ş ă de aceea, acest "nimic" femeiesc putea ă ţ ă
ă acelui ă al "originii" în care Karl Kraus vedea sursa valorilor
ş Weininger, care a voit ă ă iubirea de realizarea ei ă
în sexualitate, ar fi negat ă femeia are suflet pentru ş ocroti de femeie
propriul ă suflet. 26 Cu aceasta, el s-ar ă ă de "origine", ă
dragostea însemna pentru Dallago "descoperirea sufletului în trup, ş prin
aceasta ş în femeie". 27 Abia în iubire este ă ş ă ă femeii ş
este ă devenirea ă În acest sens ă Dallago propo-
ţ lui Kant: "Abia ă ş femeia ă constituie omul".28
Unele din ideile fundamentale ale lui Karl Kraus devin pe deplin clare
abia pe fundalul gîndirii lui Weininger. Kraus accepta premisa ă ă o
mare deosebire între sexualitatea ă ş ă ş ă ă ă
ş "femeiescul" ă categorii caracterologice diferite. El afirma de
asemenea, ca ş Weininger, ă ţ ca ă ă ă ă a ă ă
tescului, ar fi criteriul distinctiv, în timp ce ţ ar constitui caracte-
ristica femeiescului. Aici apropierile se opresc ă Kraus nu a fost ş
de ţ un ţ în felul lui Weininger. El nu a supraapreciat ţ
nalitatea, ci i-a atribuit mai ă o ţ ă în organizarea
ă a ţ ş ţ ş Kraus nu ă ă fi cunoscut nici te-
oriile biologic-instrumentale, care ă un loc comun prin populari-
zarea ă lui Darwin ş prin aplatizarea lor de ă Emst Haeckel
ş ţ Kraus ş nu avea nici o ţ cu filozofia, ş mai ţ cu
ş ţ În ă în care ă un fundal filozofic al gîndirii sale, aceasta
este opera lui Schopenhauer. ă între marii filozofi singur Schopenhauer
era un spirit înrudit cu el: un om de mare profunzime a gîndirii, cu o de-
ă înzestrare pentru ă ş ă cu geniu literar ş în ă
ă ă filozofic.
Ideile lui Schopenhauer cu privire la ă ă a ă ă ş
femeiescului l-au ţ pe Weininger. Considerate mai de aproape, se
ă ă ele stau în ţ cu ţ lui Kraus, ş anume în ă
în care ă o situare în principiu ă ţ ă de ţ femeiescu-
lui. Pentru Kraus, ă ţ ţ ă a femeii nu era una nihi-
ă ci o expresie a ă ţ ş fanteziei, originea ş ă a tu-
turor valorilor în ţ omului. Kraus vedea în ea sursa ă ţ ş
ă ă ţ creatoare.P Intelectul pur ş simplu are, înainte de toate,
o valoare ă el este în mod primar un mijloc pentru atin-
gerea ţ spre care se ă ş în sine nici bun, nici ă ci doar
eficace sau ineficace. ţ în acest sens restrîns trebuie ă
ţ ă ea cere orientare ă ş ă Sursa ă
moral ş estetic este, prin urmare, unitatea dintre senzorialitate ş gîndire.
Fantezia ă din senzorialitate ş astfel o ţ ă în
determinarea valorilor umane, valori ă ă de care intelectul ă la
rangul de instrument al ă Cu aceasta, femeiescul autentic devine
pentru Kraus o completare ă ş o corectare a principiului ţ
ă ă Pe acest temei, el a respins ş ă a vremii sale
ca o înscenare, în principiu ă de a echivala femeiescul ş ă ă
ca în acest fel ă ă ă ă femeiescul în propria sa ţ ori-
ă - o ă ce nu a ţ femeiescul tot ş cum nu l-a ţ
les, de pe ţ ă nici Otto Weininger.
"Originea", ă de Kraus drept dezideratul ţ ş ş
te astfel formele autentice ale femeiescului ş ă ă într-o ă for-
ă ă ă ş spirit, senzorialitate ş limbaj. Ţ ţ ome-
ş este reîntoarcerea de la ţ ă ă ă la originea ei:
Doi ă ă pe urmele timpului,
Unul ă ă ă
Cel ce nu are origine ş atinge ţ
Cel ce vine dinspre origine moare pe drum,
Cel ce nu are origine ş ş atins ţ
Face loc celui ce moare pe drum,
68 VIENA LUI WITTGENSTEIN
Ă Ş SOCIETATE 69
70 VIENA LUI WITTGENSTEIN
Ă Ş SOCIETATE 71
Iar acesta, ce se teme mereu,
Ajunge întotdeauna la origine.t?
Posibilitatea de a ă drumul ă ă origine este ţ ă în
lumea ă din toate ă ţ ă ă de ţ atît de diferite, în apa-
ţ ă ă ă ă ă între ele, cum ar fi o ă ă ş ă din
punct de vedere spiritual, estetismul de ţ ă morala ă psi-
hanaliza ş ţ ţ sexuale ă ş Pentru Kraus ţ ă
dintre ă ş femeie, ă de nici una dintre aceste ţ era
sursa fanteziei ş a spiritului creator, sfera perceperii ş ă autentice,
temelia valorii morale ş artistice neîndoielnice. Acesta este conceptul fun-
damental al "originii", din care ş primit unitatea cu capacitate de orien-
tare ţ ş opera cu multiple dimensiuni ale lui Kraus. O ă ă a
ţ sale satirice ş polemice ă cu o claritate uimitoare ă
constatare.
Printre ţ aforisme "înaripate" ale lui Kraus se ă ă mult cita-
ta ţ "Psihanaliza este acea ă ă a ă terapie pretinde ă
este."31 La prima vedere, atacurile sale împotriva psihanalizei par ă ă
temeiuri personale-"; în realitate, ele erau îndreptate împotriva acelei de-
ă a imaginii naturii umane care a fost ţ ă de Freud ş de cercul
ă Din punctul de vedere al lui Kraus, Freud ş ţ ă înlocuiau pur
ş simplu mitul ş al ă ţ cu un altul: cel al psihanalizei.
Conflictul ce ş mai de mult a devenit notoriu prin descrierea "ne-
vrozei Fackel" pe care a întreprins-o Fritz Wittels - admirator mai vechi
al lui Kraus, chiar colaborator ă în 1908 la Die Fackel ş în ş
timp, adept al lui Freud - într-o expunere în ţ ă ţ psihanalitice
din Viena. El a încercat în ă ă ă de infamii nemas-
cate cu ă ă ă localizeze sursele polemicilor lui Kraus în
ă sale oedipalev." În atacurile lui împotriva cotidianului Neue
Freie Presse ş a editorului acestuia, Moritz Benedikt, Kraus l-ar fi atacat
pe propriul ă ă (aceasta ă ă a ţ seama de faptul ă Kraus a ţ
nut cu ă ă ă la moartea acestuia, ţ cu totul lipsite de tensiuni
ş ş Wittels acorda o mare pondere faptului ă ă lui Kraus se
numea .Jakob" - cuvîntul ebraic pentru binecuvîntat - care era sinonim
cu cuvîntullatinesc "benedictus", ă ă numelui .Benedikt". Atacurile
lui Kraus din Fackel au fost reconstruite drept încercare de a dovedi ă
ă ("Moritz Benedikt - Jakob Kraus") ă propriul ă mic organ de pre-
ă Die Fackel, era tot ş de puternic ş de.eficient ca ş marele organ al ta-
ă ă ă Neue Freie Presse!
Aceasta însemna, ş a împinge prea departe conceptul psihanali-
zei, chiar ş din perspectiva întemeietorului ei. In ţ ce a urmat ex-
punerii lui Wittels, Freud a elogiat, ce-i drept, unele aspecte ale ţ
ş a ă cuvinte de apreciere pentru ,,jertfa" pe care o adusese în acest fel
Wittels, ca fost colaborator la Die Fackel. Dar o asemenea ţ ar
putea ă fie ă de ş întemeiat al neomeniei; ea ar fi ş ţ fon-
ă din punct de vedere ş ţ ş în orice caz, ă pentru a fi pu-
ă ş ă ă astfel ă unui public mai larg. În concluzie, Freud
a opinat ă el a ă mai întîi în Kraus un aliat în lupta pentru o ă
ă dar s-a ş în ă ţ ă Viktor Tausk a fost singurul
participant la ţ care a respins în întregime teza expunerii lui Wittels.
ş în teoria lui Freud era tocmai antiteza ţ
ş antiteoretice) a lui Kraus. Ceea ce Freud numea .Es" era o ă de
impulsuri ţ instinctuale, asociale în fierbere, ce puteau eventual
ă fie ţ sub control de ă ţ Valorile estetice ş morale erau re-
zultatul unei ă care se instala, la rîndul ei, ca fenomen ţ
ţ al ă acestor impulsuri. Pentru Kraus acest punct de ve-
dere era echivalent cu ruperea tuturor ţ pozitive cu fantezia cre-
atoare, ă a tot ce este ă ă în individ ş în societate. Astfel, acest nou
mit ă drept unul nu mai bun decît cel vechi, pe care voia ă ă
ş era doar un simptom al bolii pe care încerca ă o vindece. Psihanaliza
era ă mai ă o complicare ă a problemelor psiho-
logice decît dezlegarea lor.
Nu cea mai ţ ă dintre aceste probleme era isteria, o sufe-
ţ ă ă ce nu avea, aparent, cauze fiziologice. Una din cauzele reale
ale acestei boli putea ă fie caracterul de afacere al multor ă ă bur-
gheze. Destinate înainte de toate ă întemeieze uniuni financiare, ele ga-
rantau adesea tocmai frustrarea, cu deosebire pentru femei, Într-o societate
ce se manifesta drept deosebit de ă Pentru ţ exista în ţ de
ă de ţ ă ă oricum ţ pe care o reprezentau
prostituatele sau acel fel de ţ uneori chiar fatale, pe care le-a prezen-
tat Schnitzler în dramele ş povestirile sale. Pentru ţ problema era mai
ă ă lor li se spusese mai înainte ă numai femeile lascive, de-
ă fac din ţ ă obiectul unei ţ ş ă con-
ş Nu este de mirare ă ele ş formulau ă despre sine în ter-
menii unor asemenea concepte atunci cînd începeau ă descopere în
ţ sexuale ş ă ţ sexuale în afara ă ă care erau
pentru ţ mai ă un joc captivant, ş la femei adesea senti-
mente de ă ţ profunde.
Kraus a ă ţ dintre morala ă ă ş fenomenul
isteriei. Aceasta nu putea ă ă decît o ă cu normele sexuale ale
ă ţ "Isteria este laptele scurs al ă se spune în unul din
aforismele din Spriiche und Widerspriiche, cu o aluzie ă la ţ
ă ă femeilor în ă ă ă
Împotrivirea ţ ă de ă era la Kraus mult mai mult decît re-
zultatul unei aversiuni personale. ă ă sa, psihanaliza tindea spre
ceva ce trebuia ă ă la o ă perturbare a ţ ş ă oamenilor,
inclusiv a ţ dintre ă ş femeie, ş anume la ţ vise-
lor ş a fanteziei. "Drumul înapoi în ţ ă ş dori ă fac, ă o
ă ţ ă mai ă cu Jean Paul decît cu Sigmund Freud", se
spune în scrierea sa Nachts.v Kraus se temea ă perspectiva ă
asupra ţ l-ar putea ţ pe artist:
Psihiatrii ce fac din geniu un fenomen patologic ar trebui ţ în moalele
capului cu operele complete ale geniului, iar ţ cei ce ă ţ ă ţ ă ţ
omenirii normale, care ne ş în sensul ă nimic nu ne-ar împinge spre lu-
ă ţ ă ş ş ale fanteziei, ar trebui ţ cu tocul ghetei în
obraz... 36
Aici temeiul ţ ă ă rezerve a lui Kraus ţ ă de ă
devine clar.
Dar un ş mult mai mare al fanteziei ş decît demersul
ţ al psihanalizei a ă Kraus în ş ă a frazelor'<'?
din ă Acuza lui ă era ă presa a preluat în pseudoarta limba-
jului foiletonului un rol ce ă ş ş de departe rolul ei legitim, cel al unei
ă obiective ş sobre. ă ţ ă ă o ame-
ţ a ă ţ ş a ş ţ ă ă ea distruge capacitatea
ă de reprezentare, fantezia.
O societate a atins punctul pieirii sale atunci cînd pentru împodobirea lumii
faptelor comite ş ă ţ în perimetrul cultural. Niciunde în lume nu
poate fi ţ ş în mod atît de evident ca în Austria... ă ţ ă
ă a fanteziei, ce are loc prin omamentarea unor oale de noapte ale spi-
ritului, a condus aici deja la o mînjire ă care îi ă ă ă culturii
europene în general. Ziarul ă întreaga capacitate de reprezentare: o face în
mod nemijlocit, în ă în care, servind faptul cu un adaos de fantezie, îl scu-
ş pe cel ce îl ă de ş solicita propriile sale ă ţ ş în mod mijlo-
cit - în ă în care îl face insensibil pentru ă iar pe aceasta ă de
ţ pentru el, deoarece a preluat valorile ei de ţ ă 38
Astfel, Kraus a întemeiat Die Fackel ca un antiziar pentru "a vorbi de
pe o ă de sine ă ă unui forum în care, ă tumultului pe care
îl crea o opinie ă de ă ori ă zilnic, omul cinstit ş mai
aude propriile cuvintev.t? Este caracteristic pentru Kraus ă el ş îndrep-
tat atacul principal împotriva cotidianului Neue Freie Presse, cel mai im-
portant ziar din monarhie ş poate cu nivelul jurnalistic cel mai înalt în
întreaga lume. (Wickham Steed, corespondentul la Viena al ziarului lon-
donez Times relata - ironic, dar ă - ă Franz Joseph era cel mai
puternic om în monarhia ă cu ţ editorului ziarului, Benedikr'P.)
Tocmai ţ cu totul ţ ă a acestui ziar l-a determinat pe Kraus
ă ş îndrepte atacul în primul rînd împotriva lui. Ş din nou luarea în rîs
ă a presei de ă Kraus a putut ă multora drept ă unui
ă ă marea ţ ţ ă de care se bucura Neue
Freie Presse era general ă Dar polemica lui Kraus nu era nici
72
VIENA LUI WITTGENSTEIN
Ă Ş SOCIETATE 73
rezultatul unui esec al ambitiilor sale jurnalistice, nici nu fusese ă
de vreun atac anterior împotriva lui. Ceea ce a suscitat protestul lui a fost
mai ă ţ în multe ţ a presei în bur-
ă Neue Freie Presse era obiectul cel mal adecvat al mimei .sale, ?e-
oarece nivelul ei jurnalistic înalt a ă cu ţ o Ş
baj prin care se putea masca ş
impunîndu-se un punct de vedere aparent obiectiv I?enlt a .zI!nlc
opinia ş lumea de ă a sute de mii de oamen!. O ă fnca de
cenzura ă a ă din ziar un ă de CUVInt, nerecunoscut ca
atare, al guvernului, în timp ce ţ lui ă era .în ş ţ ă
cu interesele marii burghezii ş ale industriei. Interese se infil-
trau în întreaga ă falsitatea ş ipocrizia, ce caractenzau S?Cletatea c.a
întreg, se exprimau înainte de toate în ziare. ă ă lUI Kraus pn-
ceperea ă ă C? deosebire calitatea de a fi
ritele forme ale ă In septembrie 1900, Kraus a ă In Die
Fackel cuvinte despre ă ale ă ţ germa-
ne Wilhelm Liebknecht, care decedase de curînd, între altele ă
Nu ă nici o ş ă pe care presa ă nu o fi ă ţ ş drept ă ă
nici o ă pe care ă nu fi fost gata ă o prezinte ca pe ă ă ă nu
ă vreun netrebnic ă ă nu-i ă pe frunte laurii faimei sau cununa de
stejar a ţ ă ţ ş de cîte ori aceasta îi poate ă în acord cu scopul
ă
Nici o institutie nu a fost mai ă în ceea ce ş "anomalia
ă pe care ă ţ sau ă ş
homosexualilor· si totusi aceeasi ţ ă loc la rubrica de publici-
tate unor ă ţ privitoare la «maseuzex't.t" Editorii nu se
jenau ă încaseze, pentru rubricile de ,:le ziarului,. bani .de la
aceleasi persoane care le huleau în texte aparute In corpul ziarului, Nu
ă oare, o ă ă cu ţ ş de.
prostituate pentru ca ă le apere apoi In .anpmlte ca:tI.ere de ş ş
de ţ ş Pentru Kraus faptul era ă In
nalismului ă locuri în care el ă ţ ă cenzuru stncte In ra-
port cu o asemenea ă ă din punct de vedere material ş
ă într-un celebru caiet Fackel din iulie 1934, îndreptat împotriva na-
zistilor si a social-democratiei austriece, sub titlul "De ce nu apare Die
el se ă cu un sarcasm exemplar, ce ă ş ş ţ ce
l-a prilejuit, cu privire la indignarea ş austrieci ţ ă de cenzura
presei ă de guvernul DolfuB:
Cît ş libertatea presei: va fi permis întotdeauna ă se ă 45
Ceea ce stimula înainte de toate mînia lui Kraus împotriva cotidianelor
era amestecul principal al faptului ş al opiniei în mediul unui limbaj
nalistic subtil, rafinat, un limbaj ce însemna deja, ca atare, ş opt-
publice. Kraus socotea tocmai ţ ă a pre-
ser ca fiind cea mai ă ş ă ă Eseul cultural, foiletonul,
cititori lucrul cel mai important din ziar. ă situarea po-
ă a unui ZIar ducea deja la deformarea ş aceasta devenea, prin
amestecul lingvistic al faptului ş al opiniei, un a priori al ă foi-
letonistice. Potrivit ă citate mai sus a lui Carl Schorske foile- , . ,
tonul solicita capacitatea de împodobire ă a ă de
fapt, un limbaj ţ adjectivat ce absoarbe oarecum obiectivitatea a ceea
ce este ă ţ ş Faptele erau deformate oarecum prin prisma emotiilor
subiective ale ş Succes în specia ă a foiletonului aveau cu
ă aceia al ă narcisism se întindea ă acolo încît socoteau ă
lumea afectelor proprii poate fi ă drept unitate de ă ă adec-
ă a lumii publice a ideilor.
Pentru burghezia ă cu pasiunea ei pentru arte, foiletonul repre-
zenta încoronarea jurnalismului, iar visul literatului ă era ă se
ă de f!eue Presse. Kraus ţ ă ţ
a foiletonului atît pentru obiectivitatea ă ţ ş ă faptelor, ca
Ş cititorului, ă propria facultate a ţ va fi di-
ă Ş încetul cu încetul ă de emotionalitatea atmosferei"
.în fapte. Foiletonul reducea, pe de o parte, puterea"de ţ a
la o ţ ă cu ţ asupra publicului ş îl
împiedica, pe de ă parte, pe cititor ă realizeze o perceptie proprie au-
ă a lumii, în afara reproducerii acesteia în fraza de ziar. Nu este de
aceea de mirare ă Kraus ş îndreptat atacul împotriva tuturor acelora ce
ţ o ţ ă sau ă cu foiletonismul- editori scri-
itori sau ţ care îi recepta. Atitudinea lui Kraus ţ ă de foileton era,
ă reflexul ă sale despre originea a ceea ce este creator
precum ş locul spiritual în care opiniile sale asupra limbajului si a artei
intrau în atingere în mod direct cu motivul atitudinii sale critice polemice
la adresa ipocriziei ă ţ
° ă ă ca foiletonul putuse ă ş în Viena ă ei
ă tocmai pe fundalul acelei ă ţ fin-de-siecle în care un
estetism decadent era mai ă regula ă decît exceptia si în care
ş - în cuvintele lui Carl Schorske'" - erau mai ţ ă ţ de
clasa lor ă decît erau ă ţ ă cu ea de restul vietii so-
Karl Kraus i-a ă pe Hermann Bahr, Felix Dormann, Felix Salten,
ş întreaga Jung-Wien, într-un anumit sens ş pe
Schnitzler Ş Hofmannsthal, drept ţ literari ai acelei superficiali-
ă ţ ă caracteriza întreaga viziune ă asupra lumii a capi-
talei habsburgice, Reprezentarea acestora despre artist ca un ş ş
ve.rsat în ceea ce ş stilul ş forma nu avea nimic comun cu ţ
lUI Kraus. Die Fackel a pierdut rareori prilejul ă ă în mod
satiric pe ţ unui asemenea concept al artei. Faptul ă în acest
fel Kraus nu a fost în multe ţ drept cu Schnitzler ş Hofmannsthal
nu va fi discutat aici. El putea ă neavînd dreptate, ă ă ş de
partea sa acel drept pe care îl ă un principiu artistic puternic.
Este o ă ă ă ă a lui Karl Kraus ş a operei sale ă nici una,
nici ă nu pot fi clasificate prin raportare la categoriile literare ş de
istorie a artei care erau curente. Pentru Kraus, ca ş pentru cei ce au preluat
principiile ţ sale în opera lor, ţ spiritului ş veracitatea
erau caracteristicile distinctive ă ale ă artist; aceste ca-
ă ţ ţ de ţ ă asupra "originii". ţ spiritu-
lui, veracitatea, autenticitatea constituiau acel concept al ă ţ pe
care Kraus îl va socoti drept semnul devenit rar al valorii etice ş artistice.
Acest criteriu al ă ţ ş ă ţ ă de ce Kraus ţ
ş ţ ş ţ la ă ţ de altfel unei epoci ante-
rioare), ca Spitzer, Kiirnberger ş Speidel, chiar ă respingea forma în-
ă ş a foiletonului. Ş Peter Altenberg, pe care Kraus îl iubea la fel ca ş
arta ă ă a ţ scurte, ţ într-un anumit sens categoriei foile-
ş ţ în mod pozitiv. Kraus nu opunea ă o ţ
ă alteia. Ceea ce îl preocupa era autenticitatea ă a ă
scriitor. Nu era o chestiune de ideologie sau de ş ă ă ci una de
acoperire a formei scrisului ş ă ţ
Opinii, ă viziuni asupra lumii - ceea ce ă de la început ş ă
la ă este ţ ... Stilul nu este expresia a ceea ce crede cineva, ci organi-
zarea a ceea ce cineva ş ş ca urmare, vede ş aude...47
De aceea Kraus a putut ă ş scrie, ă ă ezitare, polemicile ş ţ
drept unele cu ă ă (În ciuda ă persoanelor ce con-
stituiau ţ atacurilor sale, nu trebuie ş ă trecem cu vederea ă în
cea mai mare parte a cazurilor obiectivul individual al satirei ajungea în
ă ş lui Kraus doar ca reprezentant al tipului social pe care îl în-
corpora.) Kraus vedea arta unui om în ţ ă cu caracterul ă ,,0
poezie este numai atît timp ă cît se ş a cui este."48 Polemica sa ţ a
adesea ă ţ ş defectelor de caracter ale unui scriitor, din care izvorau
ţ artistice din opera lui. Un exemplu clar în acest sens sînt
atacurile critice îndreptate împotriva lui Hermann Bahr.
ţ lui Kraus ţ ă de Bahr ş de grupul Jung- Wien se îndrepta mai
ţ împotriva ideilor de teorie ă cît împotriva ţ spirituale
ale autorilor cu operele lor. Deja în 1894, la vîrsta de 19 ani, Kraus nota
într-o scrisoare ă lui Schnitzler cu privire la literatura ă de
ţ ă ă ă de Bahr din ţ ă ş ă aceas-
ă ţ ă ă ă ce ă ş cu sine.?"? Bahr
ă o ă ă pentru impresionismul ţ ş crezuse ă a
ă în psihologia lui Emst Mach, cu deosebire în punctul de vedere ă
orice ş este o ţ a impresiilor senzoriale. Ceea ce Bahr
74 VIENA LUI WITTGENSTEIN
Ă Ş SOCIETATE
75
76 VIENA LUI WITTGENSTEIN
Ă Ş SOCIETATE
77
a socotit ţ în ă ţ ă a fost ţ potrivit ă datele
ţ ţ ă ă subiective, constituie temelia ă
ş ş a întregului "eu". De aici, el a dedus ă ă ţ impresio-
ş de ş descrie ţ lor individuale într-un mod cît mai co-
lorat, ă într-un fel ce ă ş din arbitrarul ţ nu erau doar
ă ţ ci, într-un anumit sens, necesare, deoarece, din perspectiva lui
Mach, doar acestor ţ le era ă o "realitate" epistemolo-
ă Kraus ă mai ţ ă ţ ă asupra litera-
turii;" cît pe cei mai ţ din cei ce o ţ Acest lucru devine clar
ă ă în considerare respectul ş ţ sa pentru multe din ţ
lui Peter Altenberg, care prin subiectivitatea lor ă de necon-
fundat se potriveau bine ş cu teoria artei a lui Bahr.
Deosebirea de ordin artistic dintre Bahr ş Altenberg a fost înainte de
toate cea dintre ă ă ţ Bahr era un caracter oportunist care nu
uita, cînd scria, nici gustul publicului, nici formele de exprimare proprii
modelelor sale. Altenberg, ă era ceea ce Kraus numea un "au-
tentic".52 Opera sa era ă de personalitatea lui ă ţ sa se
reflecta în literatura sa. El putea de multe ori, în mai ţ de o ă
ă ă ă fixeze farmecul unei scene tipice sau al unei întîlniri cu o per-
ă pe ă într-un parc, într-un hotel sau într-o cafenea, tocmai deoa-
rece era într-o ă ă atît de mare o parte a acestei ţ Cu sandalele
sale, cu ă ă sa cu boruri mari ş cu bastonul ă de plimbare "P.A."
avea ceva din habitusul unui boem sau al unui hippy din zilele noastre. El
putea ă capteze ceea ce era unic ş plin de farmec în ţ ă deoa-
rece aceasta era ţ lui, iar el era o parte a acestei ţ cine ş dar
fii acesta"! - ş a formulat Altenberg maxima ţ sale. In Nachts, Karl
Kraus ă "Lipsa de ţ a unui Peter Altenberg ă mai mul-
ă omenie decît ţ ţ ă a literaturii vieneze pe durata a zece
ani."53. În ancheta ă de ţ Brenner în 1913, sub titlul Rund-
frage iiber Karl Kraus ă asupra lui Karl Kraus), Altenberg scria:
ţ zilei, orei ş a anului, care ă ş mereu, se ă pe picioare, gîfiie sub
povara a o mie de ă ţ ale omului de ă pretins liber, are nevoie de o
ă de ă liberi, cavaleri, stdpînitori ai limbajului ş ţ de felul
lui Karl Kraus, cu o ă de ă
Ş cazul Max Reinhardt ă o oarecare ă asupra ţ
krausiene cu privire la ţ artei. În sens strict, polemica lui Kraus îm-
potriva lui Reinhardt, împotriva ă acestuia cu Hofmannsthal ş
împotriva Festivalului de la Salzburg ţ unei epoci ulterioare celei
de care ne ă aici. Dar deosebirea ă în ceea ce ş
principiile artei teatrale exista deja mult înainte de 1914. Kraus a conside-
* Aluzie la titlul revistei lui Kraus Die Fackel = ă
rat tehnica regiei lui Reinhardt ca o specie de scamatorie ă o extra-
ă care are ţ ă ş publicul ş ă ă ceea ce este pro-
priu-zis important, ă ţ ă
ţ lui (a lui Reinhardt) de expansiune cuprinde acum
la circ ă la ă acele locuri în care prin Ş a masei
ţ se poate imagina întotdeauna o ă ă Ş unde din
roluri între spectator ş actor, între ţ ă ş preot se poate deschide calea unei
mari ş ă
ă lui Reinhardt aveau adesea ceva spectacular ş prin aceasta
neautentic. O montare costisitoare, ce imita realitatea, ă ţ publi-
cului de la receptarea limbajului dramatic în întruchiparea lui ă
Kraus scria:
Înainte decorurile erau de carton, iar actorii erau autentici. Acum decorurile nu
mai sînt ţ iar actorii sînt de carton."
În teatrul ă pe care l-a creat Reinhardt, ţ cuvîntului po-
etic ă în ţ efectului exterior.' Kraus opunea acestei ă a
teatrului contemporan propria sa ţ a unui "teatru poetic", pe care
obisnuia ă o realizeze în lecturile lui dramatice. Aici nu exista nimic
altceva decît textul si ţ textului - nici un fel de costume, imagine
ă ţ ă Potrivit viziunii lui Kraus asupra teatrului,
din toate acestea nu erau necesare în cazul unei drame de o valoare ă
ă pe cînd altfel tocmai piese proaste puteau fi prilejuri mari de ă
ş ă ş pe ă
Autorul scrie ţ pe care nu le poate ţ nici un actor cu ă ţ
creatoare, iar un actor cu ă ţ creatoare ţ ă ţ pe care nu le
putea scrie nici un ... ă cu:er:te se r.eciproc.. Nero"zia
secole ă locul poetului este pe scena ramme ş In vigoare Ş este impinsa pina
la absurd în fiecare ă în ţ unei ă pline."?
ă o ţ ţ ă a ă ţ sale, Kraus nu va fi mai ă
nici cu Hofmannsthal. Prin entuziasmul ă timpuriu pentru poetul deca-
dent italian Gabrielle D' Annunzio, care îl venera pe Wagner, Hofmanns-
thal a ajuns în contact cu ţ ă a conceptului de
ă ă ă (Gesamtkunstwerk), cu acea ţ con:-
ă a mai multor arte - poezie, ă teatru - într-o unitate care pnn
actiunea ei obisnuia ă reînnoade ă cu drama ă ă Hof-
era fascinat de efecte teatrale spectaculare ş în ă ţ ă
nu se deosebea de Wagner. ă ţ a inspirat colaborarea lui cu
Max Reinhardt si cu Richard Strauss. ţ ş ă a lui Strauss
despre ă este ă plastic în Der stolze Turln
nul ţ al Barbarei Tuchman drept ă ă Este,. astfe.l, ţ
de a aduce pe ă în spectacolul cu Electra, în tabloul jertfei Chtem-
nestrei, oi ş tauri vii.
5 8
Karl Kraus era, ă convins ă nimic nu
putea distruge teatrul într-un mod mai durabil decît asemenea efecte.
Hofmannsthal era înclinat spre forme ale barocului pe care credea ă le
va putea înnoi în teatrul ă moderne al lui Reinhardt. ă ne gîndim,
de exemplu, la Das Salzburger groj3e Welttheater (Marele teatru din Salz-
burg al lumii), ce indica deja prin titlu afinitatea la Marele teatru al lumii al
lui Calderon, ş a ă ă la 12 august 1922, în regia lui Reinhardt
prilejuit lui Kraus ş ă poem satiric Bunte
ă ţ 59
Pentru a întregi prezentarea lui Kraus ca polemist precum si ceea ce
constituia temelia ă a ţ ş operei sale, dorim ă ă în
cele din ă motivele care l-au condus la atacarea noii operete vieneze,
ă ă a manierei lui ă drept una din cele mai degenerate forme ale
artei epocii sale. Succesul acestor operete a fost pentru Kraus un alt simp-
tom al declinului spiritual-moral al ţ vieneze:
Dar ă ţ pare ă ă cu ă nevoie pentru a fi ă de
larma ă ă spiritului, ş lipsa de umor ce ă este ceea ce cere ea ă ă
pe ă A cercetat, oare, cineva care sînt acele elemente din care se constituie
baria!itatea ă a acestei noi operete? .. ă opereta de azi ş ş
publicul pur Ş simplu ca ţ ă a ă stridente ale ţ de noapte."
Aceste fraze sînt luate din articolul programatic, scris în 1909, "Grimas-
sen liber und Biihne", în care Kraus ş expus ţ sa princi-
ă cu privire la valoarea ă a vechii operete ş falimentul celei noi.
ă ţ ă a operetei consta pentru Kraus tocmai în irationalitatea
respectiv în lipsa de sens a ţ scenice ca atare - departe de orice Io-
ă ş cauzalitate proprii ţ cotidiene -, ţ ce devenea abia în co-
ţ cu muzica ă ă ă ă "o poveste ă în care lipsa de
sens ă în ă splendoarea ei".61 Kraus deriva din necesitatea unui
amestec voios între ţ ş ă ş care luate fiecare în sine nu aveau
nici o ă ă postulatul de a nu concepe ş de a nu judeca textele
de ă drept opere poetice: "Este o ă de ă ă de ă
ă ş a ă textul operetei ca atare cu o ă ă ă "62 Ceea ce
ş Kraus operetelor vieneze ale lui ă sau ă ă era încercarea
de a ţ lumea ă ă a ş acel tip de nou "realism" în
ă ce se folosea de instrumentul ă populare pe ă
ă ă a unor ţ erotice:
Vechile forme ale operetei, ce ă legate de ţ nonsensului, sînt um-
plute cu o ă ă ... ţ ca opereta ă ă ţ ă ţ ţ pure
este cea care ă ş neroziei curate în ă ... Ceea ce trebuie ă fie biciuit
ă ţ ă a operetei de ă de ş atribui un sens, o ă ţ ă ce îm-
pmge lucrurile nemijlocit spre absurditate, zelul ei de a suplini lipsa umorului prin
ă ş de a ocupa locul în care trebuia ă stea un ă ţ cu un psiholog.f
În ă ţ ă ă constituia antipodul lui Jacques Offenbach, pe
care Kraus îl venera ş din ale ă operete el a prelucrat în ultima pe-
ă creatoare a ţ sale, începînd din anul 1926, textul unora, le-a re-
înnoit ş le-a prezentat, în asociere cu un pianist, în ă seri. Iu-
birea pentru Offenbach data, ce-i drept, de la o întîlnire mult mai timpurie
cu opera lui, cea a impresiilor foarte ă Karl Kraus de la "Teatrul de
ă impresii ale "acelor ani optzeci" ai secolului al XIX-lea a ă
amintire a fixat-o decenii mai tîrziu în marele poem Jugendi" În 1909,
17 ani înaintea reîntoarcerii sale artistic-creatoare la Offenbach, care a cul-
minat în anii 1930-32 într-un ciclu Offenbach de 12 seri al radioului
berlinez în regia lui Karl Kraus, acesta scria în articolul "Grimassen liber
Kultur und Buhne":
Pot ă închipui ă un om ă ă operele lui Offenbach într-un tea-
tru de ă va primi impresii mai ă decît de la acei clasici spre a ă
ţ ă de ţ este îndemnat de pedagogie.f
Activitatea lui Kraus ă de Offenbach a ş la ş anilor
'20 o ă ă ş a ă ţ lui Offenbach, dar a stîrnit ş o criti-
ă ă ă împotriva ţ spiritual al acestei ş
pe temeiul pretinsei sale lipse de ţ ţ ă de ă Atunci cînd, în
anul 1929, a fost atacat în ziarul Arbeiterzeitung pentru ţ sale
de ordin muzical", Kraus a fost ă de trei muzicieni ţ ţ
cercului lui Schonberg, Alban Berg, Rudolf Kolisch ş Eduard Steuer-
mann, într-o scrisoare ă revistei Die Fackel:
Ceea ce trebuie ă stabilim în primul rînd este efectul pur muzical al prelege-
rilor ă consacrate lui Offenbach, ceea ce ne ă ă muzicie-
nilor, ş ţ ă ne ă ă ă cuvinte, ă ă cuvinte pentru valori mu-
zicale, ce sînt pentru noi atît de concrete ... Numim acestea cu ă ţ
ş ă "a face ă ş este în mod accidental cunoscut ă dumneavoas-
ă nu ţ citi note... ă poate exista ă ă ă note - ţ muzicienii cred
acest lucru - am aflat-o prin ă ă o ă ş pentru aceasta ă
ţ 66
Stima lui Kraus pentru Offenbach ţ ă un element central al
conceptului ă de ă Kraus a ă opereta drept "împlinirea ă
lui sens al teatrului't.f? Ea îl ă ă pe spectator de calea ţ ă a
ţ cotidiene, conducîndu-l într-o ă în care regulile logicii ş ale cau-
ă ţ erau abrogate. Ea îl conduce astfel în ă ă ţ unei ţ
creatoare în care propria sa ţ - ă ş ă în ş
timp - se poate pune în ş Ş în aceasta ă valoarea ei ă
Kraus sublinia tot atît de mult - împotriva estetismului - dimensiunea
ă a ă arte, pe cît ţ ş respingea o interpretare ă
ă a acestei dimensiuni. Arta era pentru el un domeniu pe deplin
autonom al spiritului omenesc ce nu trebuia ă se acomodeze în nici un
79 Ă Ş SOCIETATE
VIENA LUI WITTGENSTEIN
78
80 VIENA LUI WITTGENSTEIN Ă Ş SOCIETATE 81
sens ţ burgheze reale. ă nimeni nu a atacat atît de ă ă
tor amestecul de ă ş de ţ ă ă de lume a faptelor ş fantezie, ş
cum îl încorpora foiletonismul ş a respins atît de categoric ţ de ă
în ă a artei în raport cu ţ ă "Arta ă ă consoleze ă
ă ş cu un blestem camera ă a omenirii. "68 Valoarea ă a
artei nu consta pentru Kraus în gestul plat pedagogic al degetului ă ă
ridicat ce trimitea la o ă ă ă cu voce tare. Ea ţ
mai ă în ă în care trezea la ţ ă temelia ă ă
ă ţ ţ fantezia, capacitatea de ă ă ş de a resim-
ţ ţ altora într-o ţ ă a naturii ş a semenului.
Arta era prin aceasta, pentru Kraus, adversarul direct al presei care, o ă
cu distrugerea limbajului prin producerea de fraze, ruina ş capacitatea
ă de reprezentare ş prin aceasta ş de compasiune (o ţ pe
care Kraus a ă cu ă putere de ă ă în "delirurile
sîngeroase" ale primului ă mondial ş în cele din ă ale barbariei
hitleriste). ă ă a teatrului, ş cu aceasta ş cea a operetei, ţ
tocmai prin eliberarea fanteziei creatoare din ă ş constrîngerilor ţ
sociale asupra bazelor morale ale acesteia, ă asupra ă ţ ş
ă ţ de reprezentare a oamenilor. În ianuarie 1914 el scria în artico-
lul .Das Denkmal eines Schauspielers" ("Monumentul unui actor") cu re-
ferire la trecutul "acelor ani optzeci" ai ă Burgtheater:
Valoarea ă a unei epoci nu se ă prin nivelul înalt al ă ţ
literare ş în ă de aceasta, al celei lucrative ... Ea a fost ă ă de
capacitatea de receptare mai mare ş de sensibilitatea ă ă a ţ
mii, iar cultura teatrului ă gradul de ă ă al ţ ă arta maselor este
mai rea, atunci ş masa a devenit mai rea.
69
În acest sens a ţ ş a mediat Kraus ţ artei operetei a lui
Offenbach. Compozitorul Emst Krenek, care ă din punct de vedere
spiritual ş artistic aproape de cercul lui Schonberg, scria ă participarea
sa la o ă Offenbach a lui Kraus:
Aici se ă un ţ ş al scenei, iar fantezia creatoare a celui ce ci-
ş ă doar cu vocea ş prin cîteva ş ă ale mîinii o imagine ă cu
totul vie, trezind astfel fantezia ă a ă ă ă a o induce în eroare
prin caracterul accidental al culiselor.??
ă dragoste pentru un teatru, ce ţ moral tocmai prin puterea
ă a poeziei, îl lega pe Kraus nu numai de Offenbach, ci ş de un
curent principal în teatrul austriac ţ Flautul fermecat al lui
Mozart ş Schikaneder este poate exemplul cel mai renumit al .fceriei"
austriece, un fel de ă care avea, ă ţ pedagogice."
Teatrul austriac al secolului al XIX-lea era adînc ă ă în ă
ţ ă El era un teatru pur romantic în care fantezia domina ne-
ă binele ş ă erau definite clar în mod constant ş se confrun-
tau. El era astfel ş un instrument al criticii sociale ce ă valorile
morale la un nivel înalt. În prima treime a secolului al XIX-lea, ă
ţ ă ă a dominat scena teatrelor vieneze, înainte de toate prin
piesele lui Ferdinand Raimund. Acest teatru a atins, ce-i drept, forma artis-
ă cea mai ă cînd nemijlocirea formei sale feeric-baroce ş a ţ
sale pedagogice a fost ă pentru a se ş din nou ca ă ă
ă a limbajului în ă ă prin .opera lui Johann Nepomuk
Nestroy.
Nestroy ar fi ă poate, ă ă ă Kraus nu s-ar fi ă ă
reevalueze ă lui ă Începutul acestei ă poate fi
datat cu un anumit temei drept ziua de 2 mai 1912, cînd Kraus a ţ vesti-
ta sa expunere Nestroy ş posteritatea. 72 Nestroy, ale ă piese erau doar
rar reprezentate în perioada dinainte, .era cunoscut publicului austriac -
care nu mai ţ pe atunci bine ă profunzime a artei sale sa-
tirice - în cel mai bun caz drept autor al piesei populare comic-distrac-
tive, oarecum în ş sens în care oamenii ă amuzante chiar ş cele
mai ă satire ale lui Kraus. .
Nestroy era propriul ă poet, regizor ş actor principal, din 1845 de
asemenea cel care închiria ş conducea Wiener Carl- Theater. Materia aproa-
pe a tuturor celor 83 de comedii, farse ş piese populare ale sale el a luat-o
netulburat de la ţ autori, adesea francezi. ă materie o transporta în
ţ sa ş înainte de toate în lumea ă a limbajului ă Karl
Kraus scrie cu privire la aceasta:
El preia materii ă Unde este ă autorul german de comedii care s-ar fi
putut ă cu el în ceea ce ş capacitatea de a ţ în trei cuvinte o fi-
ă ş din trei ţ o ţ ă El este' cu atît mai creator cu cît ă mate-
ria ă ă la rangul de ă proprie... Nestroy ş trage 'materia de acolo unde nu
mai ă ca materie, ă ceea ce este deja ă ş ţ lui ar fi
ă ş ă ea ar consta doar în ţ ţ ş în vîltoarea situ-
ţ create, ă doar în ocazia ă de a distra lumea ş nu ş în constrîn-
gerea ă voluntar de a observa lumea.P
Aici este ă marea realizare creatoare a lui Nestroy, ce ă dinco-
lo de valoarea ă a pieselor sale: într-un ţ uimitor pentru ă ţ
de ţ ş ţ a limbajului vorbit prin care lumea omului este cunos-
ă ş ă ironic ă în ţ ei cele mai ascunse.
Nestroy este primul satiric german la care limbajul produce gînduri cu privire
la lucruri. El ă limbajul din starea de contractare ş acesta îi ă în
cazul ă expresii un gînd.?"
Nestroy nu a scris sublima ă ă la Burgtheater, ci piese popu-
lare: feerii, parodii literare, satire politice, vodeviluri. Limbajul ă nu era
germana de ă a clasicilor, ci un amestec ă ă ş ingenios de
dialect ş piese demascatoare ale unui limbaj afectat. Sensibilitatea ş vir-
tuozitatea pe care le ă ş în ă activitate fac opera lui intraduc-
ă nici ă germanii de ă nu îl pot urma întotdeauna ă ă ajutor.
Istoricul literar Franz H. Mauthner, unul din cei mai buni ă ai lui
Nestroy din zilele noastre, scrie în ă ţ ă ă
. Calitatea cea mai ă a stilului comediilor lui Nestroy este ş ţ lim-
bajului, ce nu îl ă ă ş nici un moment. Ea cuprinde întreaga ă de expri-
mare ă a ţ ce ă ă fie comunicat, ca ş ă ţ de
ţ Ş ă a ă cuvînt, a ă expresii, ce sînt izolate din-
tr-un context specific al vorbirii, ă cu sferele stilistice ă le apartin
aceste cuvinte ş expresii precum ş - uneori de asemenea important - cu forma
lor ă
În perioada ă a succesului ţ din 1848, Nestroy a scris
cumplita ă ă Die Freiheit im ă (Libertatea în ă ş
de provincie) - (premiera la 1 iulie 1848) în care se ă cu sistemul
lui Metternich. Dar Nestroy a fost un satiric autentic nu un revolutionar
din punct de vedere politic. Atunci cînd, o ă cu contrarevolutia s-a in-
stalat din nou cenzura ă a ă ţ ş nu 'a ă
doar de pe ş Die Freiheit im ă Nestroy ş s-a ţ în
mod clar cu farsa ă Lady und Schneider (Lady ş croitorul) de toate
ă ţ ţ ce bîntuiau, în sensul Manifestului Comunist, ca
"stafii" prin Europa.
ş el a ă agresiv ş polemic, în primul rînd ca actor pe ă
Nestroy a fost ş a ă cum scria Mauthner, "din punct de vedere spiritu-
al un rebel't." Este ă ă în calitate de autor, el ş ascundea adesea
batjocura la adresa ă ţ în dialoguri aparent inofensiv spirituale, pe
care ş ă ca actor, ă le ă cu mimica sau cu un gest la viata
lor proprie, la ţ lor ş ă ă Aceasta îi con-
flicte continue cu cenzura. Deja în 1835, el fusese condamnat la o pedeap-
ă de arest pentru ţ ă ă În ochii publicului de rînd,
el era un comediant legat de popor, dar pentru cenzura ă (tot ş
de altfel, pentru Richard Wagner ş Friedrich Hebbel, pe care i-a persiflat
ă în Judith ş Holofernes) trecea drept un nihilist primejdios. Pen-
tru unii contemporani ş ţ admiratori de mai tîrziu, care au ă în-
treaga profunzime a operei sale, Nestroy a fost ă (în cuvintele lui Egon
Friedell) "cel mai mare, de fapt singurul filozof' pe care l-a produs Viena."?
Kraus l-a numit în 1912 "cel mai mare filozof' satiric pe care l-au avut
ă germanii'<", iar Friedelll-a caracterizat mai tîrziu drept:
... un dialectician socratic ş analist kantian, un suflet în zbatere shakespeare-
ă ce distrugea sistemul de ă ă al tuturor lucrurilor omenesti cu o fantezie
ă ă pentru a le pune prin aceasta în ă 10; ă
Aici, în piesele lui Nestroy, ţ frazei lui Kraus devine plastic,
ă limbajul satiricului ă caracterul moral al persoanei pe care o
Ideea ă ce face din ţ ş opera lui Kraus o unitate este, potrivit
vorbelor lui Paul Engelmann ţ creatoarev'? a celor ă domenii,
cel al ă faptelor ş cel al expresiei artistice. Acestei ă i se da-
ă faptul ă în polemicile sale Kraus nu a fost nicicînd doctrinar. Nu-
mai cel ce are o ţ ă ă în ţ ideilor sociale ş politice
este înclinat spre doctrinarism. Kraus, ă a ă ă ş orice
ă spre problematica ă ţ artistice ş ş aceasta era
baza polemicilor sale cu alte persoane. În spatele ideilor stau oamenii care
se dovedesc a fi morali sau imorali. De aceea critica lor la adresa expresio-
nismului literar s-a îndreptat împotriva scriitorilor ce ă noi efecte cu
ţ ă de dragul succesului; ea nu era ă împotriva ade-
ă ţ scriitori din rîndul ş ca Georg Trakl, Else Lasker-
Schiiler sau Frank Wedekind, pe care Kraus i-a ţ tot atît de mult cît l-au
ţ ş ei pe el. Oameni cu integritate ă ş care ă cu
fantezie ş din fantezie puteau ă ţ ă ă ă ă ă
alegere nu era ceva ce trecea înaintea ş ţ Ceea ce Kraus spunea
despre sine putea ă fie valabil pentru orice scriitor autentic. ă
doar limbajul ţ Limbajul meu face din mine ceea ce vrea. "83
Pentru Kraus, paradigma ă ţ poetice a acestei profesiuni de
ţ ă programatice, ă a scriitorului ce ă ş limbajul deoarece
face ă ă Mauthner îl ş pe Nestroy un "psiholog ă ă
tor ce ă la ă în goliciunea ei, platitudinea ă în ţ sa ş
o ă ă la grotesc't.f" Tocmai ă îndatorire ş impus-o ş
Karl Kraus.
Deosebirea în ceea ce ş metodele lor - ş anume faptul ă pen-
tru Kraus ă ă se ă înainte de toate pe hîrtie ş în sala de ţ
iar pentru Nestroy ea avea loc pe ă - ă o ţ ă a tem-
peramentelor. Amîndoi au fost ş ş ă ş ţ care ş transfor-
mat ă ţ în cele mai puternice arme îndreptate împotriva declinului
ă ţ ă veridicitatea ă este ă caracterului, atunci
ş ş lipsa de autenticitate sînt viciile sale fundamentale, iar Kraus
s-a ţ drept ş al lui Nestroy atunci cînd a scris:
Unul ca el trebuia ă ă împotriva lui tot ceea ce constituia onorabilitatea ş
toate vînturile epocii. El împingea sus cultura ş jos banalitatea ... el a dat ă ţ
pe ţ ă nu cu privire la aspectele sociale, ci întotdeauna cu privire la personalitate
... El era un gînditor ş de aceea nu putea gîndi nici liberal, nici antiliberal ... A
observat atît de bine fragilitatea naturii umane, încît chiar ş posteritatea putea ă
se ă ă de el ... Cu cît mai ă era lupta, cu atît mai ă era
arta. Artistul satiric se ă la ă unei ţ ce se sustrage artei ... El
ă fuga spiritului din ţ omenirii ... In cei cincizeci de ani de la moar-
tea lui, spiritul lui Nestroy a ă lucruri ce îl ă ă ă ă mai departe.
El ă înghesuit între ţ tuturor profesiunilor, ţ monologuri ş
rîde metafizic."
83 Ă Ş SOCIETATE VIENA LUI WITTGENSTEIN
82
84 VIENA LUI WITTGENSTEIN Ă Ş SOCIETATE 85
ş ă îl manipuleze, era Heinrich Heine. La ş vestitului ă articol
"Heine und die Folgen" ("Heine ş ă una din cele mai controver-
sate scrieri ale sale, care a ă în 1910 ca ş ă ş a fost ă ă din
nou în 1911 cu un Cuvînt înainte în Die Fackel, Kraus scria despre Heine:
Secretul ş cuvîntului vechi îi era ă Limbajul reprezenta pentru el o
ţ ă Dar ă limbajul nu l-a adus în starea de extaz ă ă harul
limbajului nu l-a îngenuncheat. 84
Heine reprezenta ş foiletonismului francez în limba ă
Kraus aflase cu ţ nervii ă puterea ă a foiletonismului. El
ţ ţ ă de ă putere, identificîndu-l pe Heine, atunci cînd
vorbea de ă mai ă ca simbol decît drept ă ă ş •
respingîndu-l ca scriitor. În Cuvîntul înainte, scris în 1911, Kraus ă
ă ţ ă
ă scriere, fiind tot atît de departe de ă de a fi ă cu Heine,
ca ş de ţ de a fi ă cu el, nu este un eseu literar. Ea nu ă
tema Heine ş este mai mult decît ă ă Cel mai prostesc ş ş anume
ă ea l-ar face pe Heine ă ă ca ă ş individual, pentru ă operei
sale, nu o poate atinge. Cei ce pretind ă îl ă ă se ă ă pe ei ş ş ş ă ade-
ă ţ a atacului ... Nu inventarea ciumei, nici ă propagarea ei nu sînt
ş ci este ă o stare de spirit în care ceea ce ş ă
puroi."
ş ă ţ a atacului" este starea de spirit a unei opinii
publice culturale dominate de foiletonism, a unui amestec al lumii faptelor
ş a artei, literaturii ş ă toate acestea ridicate la rangul de sistem.
Heine a fost maestrul unei limbi sprintene, înaripate, din care ţ de
ş incapabili au ă mai tîrziu un costum de carnaval menit ă aco-
pere propria lor ă ă ă "A nu avea idei ş a le putea exprima -
acesta este jurnalismul'v", scria Kraus în Pro domo et mundo, ş tocmai
faptul de a fi ă ă capacitate de exprimare ă de ţ unei
ă ţ lipsite de idei este ceea ce îi ş ă el lui Heine:
Heinrich Heine a ă atît de mult corsetul limbii germane încît ţ negu-
ţ ă pot umbla cu degetele pe pieptul ei.
87
Kraus ă în atacul ă împotriva lui Heine sfera operei de ă pure,
autentice în ţ imixtiunii jurnalismului; el viza scriitorul în care credea
ă a descoperit figura-simbol a celor ce se fac ţ de o asemenea imix-
tiune. Wemer Kraft a surprins în mod ă ă ţ ş proble-
matica ţ lui Kraus:
Nimeni nu a ţ cu întregul ă sistem nervos ţ ă de ă ţ
ş cum a ă Kraus. ă el nu a fost astfel drept cu Heine este mai ţ ho-
ă decît faptul ă el ă ă instituie o ă lege pe temeiul ă ă un
ă ş responsabil pentru ă în a ă anulare ş cu pasiunea inimii
ş ţ sale, o parte ă a misiunii sale.
88
.Hcinc und die Folgen" este, dincolo de problematica pe care a ţ
cea mai ă expresie a acelei ţ creatoare" krausiene pe
care el a ă ă cu Adolf Loos, împotriva ţ de a
amesteca sau confunda proprii epocii, ţ ce va ă ă - într-un
fel specific - o ă atît de mare în opera lui Ludwig Wittgen-
stein. În volumul de aforisme Nachts, al lui Kraus, ă scris:
Adolf Loos ş cu mine, el în mod direct ş eu în cuvinte, nu am ă nimic
altceva decît ă ă ă ă între o ă ş o ă de noapte ă o deosebire ş ă
abia prin ă deosebire cultura ă ă un ţ de ş ţ ă oa-
menii cu stare de spirit ă se împart în cei ce folosesc uma ca ă de noapte
ş oala de noapte ca ă 89
ă ţ trebuie ă fie ă la amîndoi - la Kraus ş la Loos
- în sens foarte literal. ţ estetic al unei opere de ă ă a
constat pentru Kraus, de la început, în autenticitatea ei ă auto-
ă ă unei valori de ţ de orice fel ş el se aco-
perea de aceea tocmai cu ţ ei moral. Erich Heller ş Wemer Kraft
au atras ţ cu deplin temei asupra faptului ă celebra ţ 6 421
a Tractatus-ului, ţ ă adesea ca ă "Etica ş estetica sînt ace-
ş lucru" ar putea ă stea ca moto al operei întregii sale ţ ca "o for-
ă ă ş ă pentru crezul artistic al lui Karl Kraus."?? Kraus a diag-
nosticat starea unei epoci în descompunere ş a unei ă ţ bolnave cu
referire la limbajul ei în descompunere, bolnav. El a fost creatorul citatului
literar demascator: ă ă ă schimbe textul citat, el era în stare, cu o privire
ţ ă ce nu se ş ă ă ţ ş în ş fel încît cititorul îl citea în
mod corect ş începea ă ă "ce fel de realitate ă în el".?' Georg
Christoph Lichtenberg, pe care Kraus îl stima în mod deosebit, scrisese, cu
ă ţ de om mai înainte, fraza:
El ş poate ţ gura ş cînd se ă ă ă ă pe cineva, el se
ă ş de obicei cel mai mult pe sine.
92
Meritul lui Kraus este de a fi dovedit valabilitatea ă a acestei ob-
ţ pentru propria sa ă În iulie 1914, el scria într-o ă îndrep-
ă împotriva editorului lui Neue Freie Presse (în care a exersat de altfel
cel dintîi arta fotomontajului satiric):
Am preluat zgomote ş le-am transmis celor ce nu mai auzeau. Am receptat fi-
zionomii ş le-am ă celor ce nu mai vedeau. Misiunea mea a fost ă pun epoca
între semnele ă s-o las ă se ă în semne tipografice ş în paran-
teze, ş ă ceea ce nu poate fi spus despre ea nu va putea fi spus decît de ă
ea. A nu rosti nimic, ci a repeta ceea ce este. A imita ceea ce se ă ţ ş ă privirii.
A cita ş a fotografia. Ş a ş fraza ş ş drept temelie a unui secol.f"
În tragedia lui ă ă Die letzten Tagen der Menschheit,
Kraus a dus ă ă la o ţ ă prin nemijlocirea
ţ ei demonstrative. In Cuvîntul înainte al acestei scrieri se spune:
Cele mai neverosimile convorbiri ce au loc aici s-au ă ş în mod textual;
cele mai crude ă sînt citate. ţ a ă absurditate este ă ă
într-un mod de ş în ureche devin ă a ţ Documentul este ă
ă apar drept fizionomii, fizionomii le mor ca articole de fond.?"
Ca nici un alt scriitor, Kraus credea ă în orice ţ se ă o di-
mensiune ă ă ceva ce ă o "armonie ă între limbaj
ş ă Critica sa ă se ă ă în parte în ţ sa necon-
ţ ă aproape ă în limbaj, în parte în ă ă de caracter
prin care ş conserva principiul propriu al ă ţ creatoare: ă tre-
buie ă aleg din ă rele pe cel mai mic, atunci nu îl aleg pe nici unul."95
ă ă a reprezentat un laitmotiv pentru un ă de vienezi
ţ oameni pentru care Kraus devenise o ă ă a
propriei lor ţ în cele mai felurite sfere ale gîndirii ş ale artei. În cele
ce ă ne vom ocupa, de aceea, de unii dintre ei.
86 VIENA LUI WITTGENSTEIN
4
ă si ă
,
Critica ă ţ ş limitele expresiei artistice
Morala ă ă în
acceptarea normelor vremii în care ă
Oscar Wilde
ă nu ne mai este ş ă ne ă cît de strîns împletite au fost
cercurile culturale ale monarhiei habsburgice. Noi sîntem ş ţ ă ă
într-o societate care ă o mare pluralitate a ă intelec-
tuale ş o multitudine ă a punctelor de cristalizare ă
(Statutul pe care îl ă ă ă ă Parisul în ţ ă a ţ
este, poate, ultimul fenomen ce poate fi comparat cu rolul Vienei habsbur-
gice.) Poate ă ă cînd ă ă Anton Bruckner ă lectii de
pian fizicianului Ludwig Boltzmann', ă Gustav Mahler l-a consultat pen-
tru problemele sale psihice pe Sigmund Freud", ă JosefBreuer a fost me-
dicul filozofului Franz Brentano', ă Viktor Adler a fost elev al ş
ş ca ş ultimul habsburg, Karl I (chiar ă nu în ş timp") ş ă
Adler, ca ş Schnitzler ş Freud, a fost asistent în clinica lui Meynert'',
Brahms, Billroth ş Hanslick au fost prieteni ţ Karl Kraus ş Hugo
von Hofmannsthal s-au întîlnit în ă anului 1892 la festivitatea
bacalaureatului. Primul a suferit, în ianuarie 1893, un ş ca actor într-un
teatru de bîlci unde a ă ă cu Max Reinhardt; printre spectatori
se afla Arthur Schnitzler." Georg Trakl a fost aproape zilnic ă cu
Oskar Kokoschka, în casa lui din Viena, în ă anului 1914, ş a
ă ş tabloului Die Windsbraut (Furtuna) - (numele a fost
sugerat de Trakl) în timp ce el ş a scris poemul ă Die Nacht
ş Enumerarea ar putea continua. Pe scurt, foarte multe persona-
ă ţ profilate cultural în Viena ă tîrzie se ş personal
sau erau în ţ de prietenie, ş activau în domenii cu totul diferite ale
artei, ş ţ sau politicii.
Pe acest fundal va trebui ă fie ă faptul ă unele din cele mai în-
semnate evenimente spirituale ş artistice ale acestei epoci - de la muzica
lui Amold Schonberg ă la arhitectura lui Adolf Loos ş chiar, în felul
ă propriu, aparte, ă la Tractatus Logico-Philosophicus al lui Ludwig
Wittgenstein - ă într-o ţ ă ş ş ă cu critica limbaju-
lui ş a ă ţ a lui Karl Kraus ş s-au ţ pe ele însele, într-o anu-
ă ţ ă drept extinderea ş întregirea acestei critici. Fiecare dintre
ş oameni a recunoscut ţ pe care a exercitat-o asupra sa Kraus
ş a dezvoltat o integritate ă ă principiului de auten-
88 VIENA LUI WITTGENSTEIN Ă Ş Ă 89
ticitate al lui Kraus în domeniul propriei sale ă ţ creatoare: Loos ca
arhitect, Schonberg în calitate de compozitor, Wittgenstein ca filozof.
În capitolul anterior am ă ă Kraus ş conceput propria misiune ş
misiunea lui Loos drept analoage, ş anume de a ă ă problema dis-
ţ dintre o ă de noapte ş o ă este una ă ş este de aceea
o chestiune de ordin moral. Prin aceasta este desemnat ă motivul
central al ţ lui Loos: deosebirea obiectelor de ţ de ope-
rele de ă Tot ş cum Kraus ă ţ ă "ca împodo-
bire a lumii faptelor", în domeniul fanteziei creatoare, Loos a dus o ă
împotriva ă "arte" a ă ţ de sine ca ă ă inspi-
ra o ornamentare ă ţ ă a tuturor obiectelor de ţ posibile
ale ţ cotidiene. Loos a luptat pentru ţ împodobirii decorative
de orice fel a obiectelor ţ Pentru el ţ culturii ă
ă ornamentului de pe obiectele de ţ
8
El a transpus
în fapt ă ţ în diferite feluri: în amenajarea ţ în schi-
ţ mobilelor ş a altor obiecte de ţ înainte de toate ă ca arhi-
tect al unor ţ cu ţ clare, sobre, ă ă omamentele curente pe
atunci. Modelul creator pentru arhitect, afirma LbOS, trebuia ă fie mese-
ş ş maistrul zidar, nu sculptorul. Loos sublinia adesea ă " ... o ă
ă ţ ... în desen, ş ă în plan" nu trebuie ă ă "nici o im-
presic'"; arhitectura trebuie ă fie - potrivit ţ ei ulterior - ă a
ţ Amold Schonberg, care a fost profund ţ de Loos în
propriile sale ă artistice, a descris ă ă ă ă de ţ
plan a arhitecturii lui Loos astfel: "Aici ţ este gîndit, inventat, com-
pus, organizat ă ă nici un mijloc auxiliar, ă ă niveluri ă ă ă sec-
ţ ş ă în mod nemijlocit, ca ş cum toate corpurile ar fi trans-
parente; ş cum ochiul spiritului ş ă ţ în toate elementele
sale componente ş simultan, ca întreg."!"
Loos nu si-a formulat teoriile estetice într-un vid istoric în ceea ce pri-
ş ă cu privire la forma ă În ş ă ă în care
pentru ţ operei lui Kraus este ă o reprezentare despre
fundalul literar ş jurnalistic al Vienei de atunci, tot ş se impune o privire
mai ă asupra ă artelor plastice ş a canoanelor gustului bur-
ghez la ş secolului al XIX-lea pentru a ţ ţ progra-
mului lui Loos în ă ş ă În anii '70 ş '80 figura ă a
picturii a fost Hans Makart, ale ă tablouri au fost descrise ca ş
academice ă ş ca "pînze decorative de ample dimensiuni ş
ă colorate".11 Arta lui Makart era de cele mai multe ori supraîn-
ă ă cu ornamente ş se raporta - adesea insistent alegoric - la su-
biecte mitologice ş istorice. Unul din cei mai de ă istorici ai monar-
hiei duale o ă astfel: "Desenele sale erau ă ă
ţ sale neglijente, materialele sale de o calitate ă ă el ş ă
duia anacronisme stridcntc.i"? Aceasta este, desigur, o ă ă prea
ă cu privire la ă ţ lui Makart. De ţ este ă ă tablourile
sale, în amestecul estetizant aproape ă de ă ş ţ ă erau o ex-
presie ă a ţ vremii de mascare a ă ţ ş prin aceasta puteau
satisface nevoia ă de ă cu o ţ ă Ludwig He-
vesi, unul din cei mai de ă critici de la ş secolului, a prins
ă stare de fapt într-un articol foarte echilibrat despre Makart din 14
iunie 1900: "El a costumat costumul. El a fost mai tare decît minciuna
ă ş a ţ pe aceasta. El a ş ş ă ţ lui
Makart nu a ţ ş ţ sale, în anul 1884, ş ş succe-
sul lui enorm este un indiciu clar pentru ţ gustului general în a
doua ă a secolului al XIX-lea. Sprijinul oficial al artei din partea
Academiei imperiale - ca ţ ă într-un stat conservator -
a fost ţ favorabil ă noilor forme de expresie ă
Apare astfel cu totul plauzibil ă produsele Academiei erau caracteri-
zate de un naturalism formal ce nu ă concesii, un stil ce fusese ă
inovator, dar era de mult ă ş Presiunea ă în ţ unui stil
mai liber, mai ţ supus ţ ş chiar ă poate, nu era per-
ă la ţ ă Un prilej nemijlocit pentru ă acestei ten-
siuni sublime a fost politica artei ă de ă comitetul de ţ
al Casei artei ş care a dus, în 1897, la un protest organizat a
19 ş sub conducerea lui Gustav Klimt. Cei 19 au ă ă Academia ş
au ă un loc propriu de ţ Aceasta a fost ora ş Secesiunii
vieneze (Wiener Secession).
Klimt ş ţ ă au înscris pe steagurile lor însemnele acelei revo-
ţ artistice care a fost ă cu mai mult de ă de ani înainte
de ă ş francezi ş care trebuia ă ă acum ş Austria.
Vremea ă formelor trecute ale picturii apusese; secolul XX trebuia
ă ş ă ă propriul stil. Motoul Secesiunii era: "Epocii arta ei, artei li-
bertatea ei." Klimt era mai ă spiritus rector al ş ă decît ar fi
voit sau ar fi putut ă fie dogmaticul care prescrie norme acestei ş ă
Tocmai conceptul nedoctrinar al artei caracteriza ţ spre libertate a
"noii arte", care trebuia ă ă spiritul noului secol. Stilul Sece-
siunii nu prezenta, de aceea, vreo ă ă ă
Ca ş opera celor 19 din jurul lui Klimt nu a fost ă ă ă ă cu
Secesiunea ă o ş ă în timp, care începuse în 1892 dar
ş deschisese abia în ·1896 prima ei ţ ş ce a intrat în istorie
sub numele de Jugendstil. ţ pentru ş din Germania, pre-
ă în mod clar ş în opera lui Klimt, venea de la Art Nouveau a lui
Odilon Redon ş Puvis de Chavannes, care ă la rîndul lor sub influ-
ţ ă a ţ ş ş pictori ş ţ ă ă des-
copere toate ă ţ latente cuprinse în mijloacele utilizate în activi-
tatea lor creatoare, ţ ş ignorau ă gustului publicului ş
încercau ă dezvolte ţ subtile ale mijloacelor lor artistice. Clari-
90 VIENA LUI WITTGENSTEIN Ă Ş Ă
91
tatea ă a expresiei - ş cum s-a exprimat ea în arta lui Makart -
a fost ă ei ă ă se ţ ă sugerau doar. Pentru unii ce înclinau
mai ă spre impresionism culoarea avea prioritate ţ ă de linie, la
ţ prima era ă de ultima, ă ă la Egon Schiele. Istoria noii
ş ă este istoria modernismului austriac ce conduce, ă primul ă
boi mondial, de la Klimt la expresionismul lui Kokoschka, o ă a ă
tratare ă ţ ă ar ş mult în afara cadrelor ă noastre. Opera
lui Klimt ă ş ă fie ă mai de aproape; ă în ea se pot
citi în ş timp ruptura cu ţ ş începutul trecerii de la postimpre-
sionism la expresionism. Pînzele lui Klimt erau ţ într-un grad înalt
subiective, personale, care suscitau printre colegi atît ţ cît ş pro-
teste furtunoase, dar nu ţ în ţ ă unei ş Aplicarea
adesea ă a aurului ş argintului ă unora din ă sale
un element iconic, o impresie ce ă ş limitarea a ceea ce este obiectual
în favoarea unei ă abstracte. ţ ă trebuia ă
transforme tot ce este cotidian. Utilizarea ă a ornamentului ţ a
spre ceva pe care Henry van de Velde îl numea "o ă ă a ope-
rei, o ă ă ă compromis în aplicarea materialului'i.!" ţ dintre
ş ţ ţ de Art Nouveau ş ă utilizeze ornamentul cu ş
ă ca ş Klimt. La unii dintre ei, ornamentarea ă apare ca o
expresie a unei idei fixe, ca ă înlocuire a ţ populare cu una
ă ţ lui Klimt ă înainte de toate, în capacitatea lui
ă ţ ă ş în expresia ă dar ă a unei senzoria-
ă ţ erotice. El a dovedit chiar ş publicului larg ă înnoirea ă nu
este ipso facto o schimbare în ă ş a adus, cel ţ prin aceasta, o con-
ţ ă la ţ ă
Klimt ş Secesiunea, în ciuda unei ş ă prelungite ă ă
ă ş "tablouri ale ă ţ pe care Klimt le-a pictat pen-
tru Universitatea din Viena), au avut un succes de public atît de mare încît
în anul 1900 - doar la trei ani ă rebeliunea din Academie - au ă
ca ţ oficiali ai artei austriece la ţ ă de la Paris.
Acesta este un indiciu pentru o capacitate ă de ţ pe care vechea
monarhie o poseda în mod evident - cea de ş integra social criticii ş de
a le extrage astfel ţ critici, atît timp cît ş nu ţ nervul
vital al valorilor fundamentale transmise de ţ Poate exista ă ş o
înrudire între ă ş lumina ă lui Klimt ş un sentiment
social al ţ ce se orienta ă fastul de ţ ă al ţ habs-
burgice.
ţ ş ş în arte decorative ai Secesiunii au atacat stilul
ornamental al lui Klimt cu un entuziasm ce nu se ă ă prin nimic cu
cel al dogmaticilor de mai tîrziu ai unui purism ţ (printre care nu
ne este ă ă ă ă pe LOOS)15. Cel mai bine profilat dintre
ţ Secesiunii a fost Otto Wagner, care ţ ş ă din 1899
ă ce mai înainte fusese profesor de ă la Academie." La
începuturile sale, Wagner ţ ă în stil renascentist ş ţ o
orientare ă în ă El a ţ ă mai tîrziu ă societatea
ă în schimbare si cultura vremii trebuiau ă constituie bazele pen-
tru stilul de ţ Scrierea sa Moderne Architektur, în
ţ ă o prelucrare a notelor expunerilor de la Academie, a avut o ţ ă
modelatoare asupra ţ tinerilor ţ vienezi din acea vreme. O
scriere ă ă ă împotriva lui Wagner a ş o
ă ce s-a prelungit mult timp fiind ă ă cu ţ ş în ă
ă ă sale, cu ţ lor netede în culori pastelate, subliniau
mai ă elementul dreptunghiular decît rotunjimea ş chiar acolo unde
intervine aceasta din ă - ă ă în controversata lui ţ subter-
ă Karlsplatz - dreptunghiul ă mai departe. În orice caz, orna-
ă lui Wagner nu se apropie nici pe departe de ezotericul exagerat
al lui Josef Maria Olbrich, care a ţ ă Secesiunii cu ş
ă ă ţ ă de ă ă pe acoperis. Aici în ă ca ş în ă
ţ ă a ă ţ ş lucru era
valabil mutatis mutandis pentru piesele decorative pe care le produceau
Kolo Moser, Josef Hoffmann ş cercul lor în Wiener ă care au
fost ţ în 1903. Ca ş operele lui Klimt în ă ă acestor
oameni sînt importante din punctul de vedere al istoriei artei ca ţ la
un stil cu ă "modem".
Egon Friedell descrie în a sa Kulturgeschichte der Neuzeit (Istoria cul-
turii moderne) cultura ă a ţ burgheziei vieneze la ă
secolelor; pe fundalul acestui tablou orientarea ă a Secesiunii devine
mai mult decît ă Relatarea se ş ă ca o prezentare a gus-
tului epocii de un grotesc ce produce fiori:
Acestea nu sînt ă de locuit, ci magazine de ă ţ ş case de amanet.
În ş timp apare o ţ ă pentru tot ce este satinat: ă atlas,
piele de lac, rame de aur, muchii aurite ş piese de aur, baga, ş sIdef Ş pentru
piese decorative ă ă nici o ă ă una cu ă oglinzi rococo cu mai multe
ă ţ geamuri ţ în multe culori, ă ă ă
pe podea se întinde o piele de animal ă cu bot, în ă un maur din
lemn în ă ă Mai departe totul se ă în budoar se ă ş o
ă de ă ă în lemn, în salon un mobilier Empire, ă o su-
fragerie în stil Cinquecento, în ă ei un dormitor gotic. La toate
se ă o privilegiere a ă ş a policromiei. Cu cît formele sînt
nuoase mai întortocheate, mai arabesce, cu cît sînt culorile mai ă ţ mal stn-
dente, mai exotice, cu atît sînt ele mai apreciate. În ţ cu acestea ă o ă
izbitoare a ţ pentru partea ă a lucrurilor, pentru ţ totul
ă doar parada. ă cu surprindere ă ă cea mai bine ă
mai ă pentru a fi ă mai bine ă a casei, numita ă ă
(gute Stube), nu are nici o ţ ă ă ci ă doar pentru a fi ă ă oas-
ţ lor. 18
92 VIENA LUI WITTGENSTEIN
Ă Ş Ă
93
Pasiunea pentru ornamente a devenit încîntare pentru ceea ce nu este
autentic ş ă produs al artei decorative i se atribuie o ţ ă ş o
"realitate" distincte:
Orice material folosit vrea ă reprezinte mai mult decît este. Este era ş ă
riei generale ş principiale cu materialele. Tinicheaua ă se ă drept
ă hîrtia ă drept lemn de trandafir, gipsul ca alabastru ă sti-
cla ca onix ales ... ţ este un pumnal turcesc, scrumiera o ă ă ras-
telul de umbrele o ă de cavaler, termometrul un pistol.'?
Un obiect nu trebuia în nici un caz ă ş ă ţ prin
forma sa ă el avea în genere o ţ Ornamentul desfigura în acest
fel obiectele de uz practic, el devenise scop în sine. Nimic nu era ferit de
imixtiunea decorativului. Chiar ş mormintele erau stilizate uneori ca o pa-
ă ă Infectarea ă a ş ş ş estetica obiectelor
decorative ă ă în acest fel ă sugestiv grandoarea împo-
ţ ă a ţ sociale ş a politicii în ultimele zile ale domniei habsbur-
gice,
Într-o societate pentru care "bunul gust" reprezenta una din cele mai
înalte valori, provocarea ă a gustului popular ş academic constituia
aproape un atac la adresa fundamentelor ă ţ Ş tocmai aceasta a fost
perspectiva membrilor grupului Secesiunea. Cu toate acestea ei nu ş
atins cu deviza lor, cea de a aduce arta mai aproape de ţ ă ţ de a rea-
liza o ţ a gustului. Estetismullor a fost asimilat în cele din ă pe
deplin de ă ţ de receptare ale acestei ţ burgheze ş ei au produs
în ţ ă doar o ă a gustului contemporan pentru ornament.
Noua ă a acestui gust schimbase, pe temeiul vechii boli, pentru a
spune ş doar simptomele. Ca ş membrii grupului Jung- Wien, ş mem-
brii grupului Secesiunea erau destul de ş ţ ţ ă ţ burgheze
pentru a organiza rebeliunea împotriva ei ă regulile de joc ale acesteia,
astfel încît rebeliunea a ă în acest sens, în mod principial ă
ş ineficace. Adolf Loos a fost acela care i-a prezentat Secesiunii ă
ă ş i-a ă ă incapacitatea ei de ş ă propriile idealuri.
Reforma artei ş literaturii ă ă ă un artist în rolul profetului
Vechiului Testament ş Loos a preluat de fapt acest rol. Georg Trakl, care
de altfel i-a dedicat lui Loos vestita sa poezie Sebastian im Traum (Se-
bastian în vis), scria în 1912 în caietul vizitatorilor ă isteric contes-
tate, construite de Loos în Michaelerplatz, cu patosul unei spovedanii: ţ
spiritului ş ă pietrei, ă puternic ş grandios. "20 Loos a de-
clarat ă tuturor formelor ornamentale în ă ş în ş ş În
1908 a ă vestitul ă eseu programatic Ornament und Verbrechen
(Ornament ş crima) în care el ş rezumat extrem de concis teoriile stilis-
tice. ţ ornamentului de pe obiectele de ţ este interpre-
ă ca un pas ţ necesar în dezvoltarea culturii ş Faptul
ă ornamentul, ce a luat ş o ă ca ceva "natural" ş în acest sens în
mod legitim, a ţ în contemporaneitate ă o ă insu-
ă de ţ ă de ă ş timp. Furia lui Loos a fost ă ă îna-
inte de toate, de amestecul artisticului cu utilul. ţ ornamentului
ă pentru el eliberarea artei:
Lipsa ornamentului a adus celelalte arte la o ă ţ ă ă ... Lipsa orna-
mentului este un semn al puterii spirituale."
Loos ş ş perspectiva sa ţ ă recurgînd la o
imagine ă
ş ş ă ă ş ş ş îi ă ă El nu este un criminal. ă
ă omul modem ă ă ş pe cineva el este un criminal sau un degenerat.
ş ş ă pielea, luntrea, vîsla, pe scurt tot ce îi este la ă El nu
este un criminal. Omul modem care se ă este un criminal ş un degenerat
... Gradul de ă al unei ţ ă poate fi ă ă gradul în care sînt ă ţ
ţ closetelor.F
Loos afirmase ă ă o ă ă ă între ţ antisociale
ale criminalilor ş faptul ă ţ dintre ei sînt ţ într-un mod ă ă
la ochi; el a formulat aceste gînduri cu o exagerare ă
ţ care nu se ă în detentiune sînt criminali ţ sau ţ
ţ ă un tatuat moare în stare de libertate, atunci el a murit ţ ani
mai înainte de a ă ş un omor.P
Loos a mers atît de departe încît a datat ă ă a monarhiei du-
ale pornind de la întemeierea unei Academii de arte aplicate ţ
de ă stat. Doar o societate ce avea nevoie de o ă a obiectelor,
deoarece nu suporta ă ţ ş lor ă putea fi în ş ă ă ă
ă de ornamente. "Ferice de ţ care nu are o asemenea ă ce
ă ă ă ... Vai ş amar, atunci cînd un popor ă în ă
în dezvoltarea ă Englezii devin mai ţ iar noi mai ă
Arhitectul Le Corbusier ş amintea în 1930, într-un text scris în
Frankfurter Zeitung, de ţ ă pe care a exercitat-o scrierea lui
Loos Ornament und Verbrechen: .Loos ă sub picioarele noastre, era
o ă ţ ă una ă ă ş ă Prin aceasta, Loos a
înrîurit în mod ă soarta arhitecturii. "25 Ca ş Karl Kraus, Loos nu
era ă ş de ţ doctrinar. El nu ataca forma ornamentului ca atare;
ea a fost nu numai ă dar ş ă în dezvoltarea ă a
altor epoci ş popoare; ea este ă organic cu aceste epoci ş popoare
ş reprezenta expresia lor ă Dar "ornamentul ce este produs ă
nu are nici o ţ cu noi, nu are nici un fel de ţ de ă uma-
ă Critica ornamentelor la Loos, o ă ă atît împotriva sti-
lului istoricist, cît ş a celui secesionist avea un fundal în primul rînd social
ş prin aceasta, etic.
Casa trebuie ă ă tuturor, spre deosebire de opera de ă care nu trebuie ă
ă ă Opera de ă este o chestiune ă a artistului. Casa nu este
ş ceva. Opera de ă este ă pe lume ă ă ă existe o nevoie de acest fel.
Loos lupta în domeniul ă împotriva ă despre o ă apli-
ă tot ş cum lupta Kraus împotriva' foiletonului. Kraus a afirmat
ă ă ă ă ă ţ practice prin ornament, ş cum a ă
tat Adolf Loos, corespunde acelei ă a jurnalismului cu elemente spi-
rituale ce duce la o confuzie ă Fraza este ornamentul spiritu-
lui.'?? În arta ă Loos a ă un amestec de ţ ş
fantezie ce este distructiv în ă ă ă pentru ă ă Loos
design-ul obiectelor de ţ ar trebui ă fie atît de ţ
ţ încît doi ş ce primesc ş ă ă ă ă o
ă în mod identic din punct de vedere formal. ţ unui obiect
de ţ trebuia ă fie pe deplin ă de contextul epocii ş
de ţ ă în vedere, ă de modul de ţ ă adecvat unui anumit
nivel cultural:
Afirm ă ţ este forma unei culturi, forma ce face obiectele ... Noi
nu ş pe scaun într-un fel sau altul deoarece tîmplarul a ă scaunul într-un
fel sau altul, ci mai ă tîmplarul face scaunul într-un anumit fel deoarece
cineva ş ă ş ă în acest fel. 28
Forma obiectelor de ţ ş astfel într-un sens precis
ă ă ale ţ sociale. Schimbarea ei este ă numai prin schim-
ă în modul de ţ ă Acesta este sensul ţ lui Loos ă el este
"potrivnic ţ lor", ă acelor ă ă ce nu decurg în mod orga-
nic din ţ ţ sociale.
Pentru Loos nu ă o deosebire mai mare decît cea între opere artis-
tice ş produse ş ş ă ş
Opera de ă este ă opera ş ş este ă ţ ope-
rei artistice este ă ţ obiectului de ţ este ă
Opera de ă este ă în mod spiritual ş nu este ă prin urmare dis-
trugerii prin utilizare, obiectul de ţ este consumat în mod material ş
prin aceasta uzat ... Obiectul de ţ este produs numai pentru contem-
porani ş trebuie ă ă numai pe ş opera de ă ş ă ţ
ă în ultimele zile ale omenirii ... Am dorit prin aceasta ă indic ţ dintre
cultura ă ă ş cea ă Calea este: Dumnezeu l-a creat pe artist, artistul
ă epoca, epoca ă ş ş ş ş ă nasturele.l?
Critica ă a lui Loos s-a extins asupra tuturor chestiunilor de stil ş
gust: de la ă ă ă ş maniere la ă ă la obiectul de
ţ ş la ă In ultimele ă domenii, el ş transpus
ideile în ă Reprezentarea lui despre ţ ă este rezu-
ă în mod pregnant în ă pasaj din aricolul Architektur, scris în
1909:
95 Ă Ş Ă
Casa ă unei nevoi. Opera de ă nu trebuie ă ă ă nevoilor ă
casa, în schimb, trebuie ă ă ă nevoilor ă Opera de ă vrea ă
ă pe oameni din starea lor de confort. Casa trebuie ă ă ă nevoii de
confort. Opera de ă este ţ ă casa este conservatoare ... Casa nu ar
avea, ş nimic comun cu arta, iar arhitectura nu ar trebui ă în rîn-
dul artelor? ş stau lucrurile. 30
Toate ă pe care le-a ţ Loos sînt martore ale profesiunii sale
de ţ ă Identificarea culturii ş a ă ţ ţ a stilului arhi-
tectural' pe care o opera el, nu a ă niciunde o expresie ă mai ă
decît în ă pe care a ridicat-o în Michaelerplatz, ţ ă în ţ ă cu Hof-
burg-ul. Este o ă pe de-a întregul ă de ornamente, ă îi lip-
sesc chiar ş ramele împodobite ale ferestrelor, o simplificare ă ce
avea în Loos un ă de ă ă transmite ş privitoru-
lui reflexul unei ţ creatoare puternice, un efect datorat în ţ ă mate-
rialelor valoroase din care ă ţ (Loos, ă "materialele nobile"
îi ă la ă în ş ă ă ca ş claritatea ţ ă a între-
prins, înaintea construirii ă lungi ă ă în Algeria, Maroc ş Gre-
cia spre a ă marmura ă pentru amenajarea ă ş inte-
ă ă terminarea ei, ă a devenit obiectul unor controverse
prelungite ş violente, ce s-au ă ş ş în Consiliul Municipal, contro-
verse în care Karl Kraus a luat, în Die Fackel, partea lui Loos. Kraus a
publicat ş o poezie a ă Paul Engelmann, care a ă în 20 februa-
rie 1911, înDie Fackel, sub titlul Das Haus au!dem Michaelerplatz ă
direa din Michaelerplatzv-, pe care Ludwig Wittgenstein a amintit-o mai
tîrziu într-o ţ cu Paul Engelmann (de altfel ţ ă de o ă
ă cu privire la valoarea ei ă Oricum, ă lui Loos din
Michaelerplatz i-a ă ă ţ burgheze vieneze drept o ţ
a unei ţ dureroase ţ ă de propriul ei gust decorativ corupt.
Obiectele ce trebuiau ă ă omului au invadat ţ lui pentru
stil ş l-au ă ţ prin aceasta din punct de vedere spiritual. ţ pro-
ă de obiecte de ţ pentru nevoile ţ sociale cu
aceste obiecte a fost ă ă acestea determinau, prin modul în care
erau construite ş prin design-ullor, cum trebuie ă ă ă oamenii în loc
de a le orienta pe acestea potrivit ă ţ formei moderne de ţ ă
Prin polemica sa, Loos încerca ă ă ş ţ de acest fapt atît pe
ş ş cît ş opinia ă în timp ce ţ sale trebuiau ă
demonstreze practic ţ ă dintre stil ş ţ ă Sperînd ă ă do-
ţ ă a unui "stil" ce amesteca într-un mod de nedescurcat
maximele artei ş ale ţ practice, el trasa o linie de ă ţ ă
între cele ă Iar în ă ţ sa de a ocroti arta în propriul ei ţ de
ţ ă ş de a o pune într-o ă ă Loos l-a sprijinit ş pe
pictorul Oskar Kokoschka, deosebit de contestat în acea vreme, care i se
ă din 1908, ca prieten ş elev:
VIENA LUI WITTGENSTEIN 94
96 VIENA LUI WITTGENSTEIN Ă Ş Ă 97
Pe atunci, la momentul potrivit Loos a ă ş în ţ mea ca un rege al
spiritelor într-o feerie a lui Raimund El m-a ă în a persevera în ţ
mea de a nu urma rutina sau teoria, ci de a ă cu pictura mea o ă pentru a
ţ rolul meu în realitatea ce ă ă pentru ş de sine". 34
Atunci cînd Loos l-a cunoscut pe ă Kokoschka, acesta era ă
elev în ş de arte plastice ş probase deja ă este un geniu independent
în diferitele forme ale expresiei artistice. In 1908 fusese ă de ă
Wiener ă prima ţ ă "Gesamtkunstwerk"* a ar-
tistului de 22 de ani, sub titlul Die ă Knaben ă ţ ce visea-
za). La 4 iulie 1919 a avut loc pe Estrada ă premiera ţ literare
a lui Kokoschka Morder, Hoffnung der Frauen ş ţ ă a fe-
meilor), care a provocat unul din cele mai mari scandaluri artistice ale unei
capitale nu tocmai ă în asemenea evenimente: ,,0 ă ca aceea ce
izbucnise atunci pe seama teatrului de ă nu s-a repetat de multe ori.
Totul a ă ş ş ă ş temerile mele."35 Drama a fost ă
mai tîrziu drept prolog al teatrului antigramatical al expresionismului.
Opera ă a lui Kokoschka cuprinde de asemenea un mare ă de
poezii, povestiri ş eseuri despre ă ş ă
Loos l-a prezentat pe Kokoschka multora din prietenii ă printre ei lui
Karl Kraus (al ă portret a fost ă de Kokoschka pentru prima ă în
1908 ş pentru al ă volum de eseuri Die chinesische Mauer pictorul a
creat opt litografii, în timp ce Kraus l-a ă la rîndul ă pe Kokoschka
de ş ă din mediul vienez prin diferite ţ Die Fackel),
lui Peter Altenberg, Georg Trakl, cuplului de istorici Hans ş Erika Tietze,
ale ă portrete Kokoschka le-a ă în diferite rînduri, ş probabil ş lui
Amold Schonberg, Cele mai multe tablouri pe care le-a creat în acea vre-
me Kokoschka sînt pictate în tonuri întunecate, el ş le numea "tablou-
rile sale negre":
Portretele mele negre timpurii au luat ş în Viena dinaintea ă
mondial: oamenii ă în ţ ă ş aveau ş cu ţ ă Am ţ acest
lucru prin forma de ţ ă ă ce provenea ă din baroc, ş i-am pictat pe
oameni în teama ş chinul lor.36
Kokoschka a ă în ţ multora dintre obiectele picturii sale oglin-
direa golului spiritual din ţ ă ţ vieneze ş a pictat ceea ce a ă
Altfel decît Klimt, el a încercat ă ă acest element spiritual nu într-un
cadru omamental, ci într-o expresie ă ă a ţ a ochilor ş
mîinilor. Loos caracterizase ă capacitate a lui Kokoschka de a vedea
ş a ă ţ ş ţ ă ş ă dincolo de fizic, cu expresia
"ochiul lui Dumnezeuv.I? Karl Kraus s-a referit de asemenea la acest geniu
al lui Kokoschka cînd a scris în ianuarie 1911: "O.K. ă într-un fel
* Opera de ă ă (n.t.).
aparte. Nici unul din portretele lui nu a fost recunoscut, în schimb au fost
recunoscute toate originalele."38Aproape cu un an mai înainte el scria deja
Într-un stil ă ă .Kokoschka mi-a ă un portret. E posibil ă nu
ă ă în el cei ce ă cunosc. Dar în mod sigur ă vor ş
aceia care nu ă cunosc.v-? Kokoschka adera la principiul ă artistul nu
trebuie ă proclame în mod zgomotos ceea ce ă ă exprime, ci ă
opera de ă trebuie ă se prezinte pe sine, ă ă "arate" ceea ce nu se
poate spune. Loos ş Kraus îl apreciau pe Kokoschka drept un mare artist
deoarece el ş ă ă sub ţ ă caracterul adînc ş
ă al celui ă ţ ş Ş aceasta ă valoarea ă a artei ş
a artistului ş iar Loos scria în 1913 în catalogul unei ţ a lui
Kokoschka, la Mannheim: "Cu ocazia celei de a 60-a ă a zilei
mele de ş K. mi-a trimis o scrisoare care ă din nou ă marea
ă ă o mare omenie.v''? Kokoschka scria despre cele ă mode-
le timpurii ale ă sale artistice: "Pentru Kraus limbajul era ţ
spiritual al unui popor; Loos vedea ţ spiritual în felul în care omul
întreprinde ţ casei sale. "41
Un alt mare artist, ale ă începuturi creatoare au fost sprijinite în
mod considerabil de Loos, atît din punct de vedere spiritual, cît ş material,
a fost Amold Schonberg, Opera ţ sale ă în felul ei propriu con-
ţ despre ă ş critica culturii, ă de Kraus deoarece o extinde
asupra unui nou cîmp creator, cel al muzicii. Schonberg ş situat ţ
artistice în paralel cu cele ale lui Kraus, chiar într-o ă mai ă
decît cea ă de Kraus pentru ţ analogiei dintre propria sa
ă a culturii ş cea a lui Loos: acea ţ ă din exemplarul
ă ţ sale despre teoria armoniei, pe care Schonberg i l-a trimis lui Kraus,
cu ă de a fi ă ţ de la acesta "poate mai mult decît ai voie ă
ţ de la altul ă mai vrei ă ă independent", am ţ de-
ja.
42
Ş ţ gîndirii lui AdolfLoos asupra teoriei muzicale a lui Schon-
berg este ă investigarea ei ă ţ ă este ă adesea în
ă asupra lui Schonberg drept un "deziderat".43 La ş capito-
lului întîi al ă ţ sale Harmonielehre, ce ă titlul bogat în ţ
.Theorie oder Darstellungssystem" ("Teorie sau sistem de reprezentare"),
Schonberg ă ţ sale în ţ ce pot ă stea ca un moto
deasupra a tot ceea ce a creat Loos ş sînt inspirate neîndoielnic de ă
acesta:
ă ş ş ă ă ţ ş unui ucenic ceea ce ă ş ş artei noas-
tre tot atît de complet cum poate face întotdeauna un tîmplar, atunci ş fi ţ
mit. Ş ş fi mîndru ă schimbînd o ă ă ş putea spune: "Le-am
luat celor ce ţ ă ţ o ă ă ş le-am dat în schimb o ă În-
ă ţ ă ă a ş ş
98 VIENA LUI WITTGENSTEIN Ă Ş Ă 99
Schonberg a fost, ca ş Kokoschka, un geniu multilateral ş pe ă
aceasta, în toate domeniile importante ale ă sale pentru ţ un
autodidact. ă de ţ sa ă ş de scrierile lui de teorie muzi-
ă el a produs, din 1907 ă prin 1912, un nou ă de tablouri, acua-
rele ş desene. Ca pictor el era apropiat de grupul de ş din
Munchen, BIauer Reiter*, înainte de toate de cofondatorul grupului Was-
sili Kandinsky. Articolul ă .Das ă zum Text" ţ cu tex-
tul") a fost publicat mai întîi în catalogul de ţ al grupului Blauer
Reiter, ă cu ă din desenele sale." Înzestrarea lui ca pictor, ce
nu era desigur ă ă grupului, a primit o ă apreciere
în primul rînd din partea lui Kandinsky." Potrivit cuvintelor unui biograf
al lui Schonberg, ţ ă de principiile teoriei sale a armoniei
asupra teoriilor despre ă ale grupului Blauer Reiter "nu poate fi apre-
ă atît de mult cît ă Stilul operei sale literare, modelat ă cel
al lui Schopenhauer, Nietzsche ş înainte de toate, al lui Karl Kraus, îl legi-
ă de asemenea drept un artist cu o putere creatoare ă ş
de sine ă ă O ă sensibilitate pentru varietatea ş ă ţ de nu-
ţ a limbii se ă cu o ţ ă ă ş ă Muzica ş pic-
tura lui Schonberg, ca ş arhitectura lui Loos ş opera ă a lui Kraus
ţ orizontului acelei atitudini spirituale ce a luat ş ca ă
ă ţ ă de cultura ş societatea ă ă de la ă
secolelor ş ea va deveni unul din fundamentele spirituale ale secolului
xx. Deoarece faima ă a lui Schonberg se ă pe ă
sale componistice, dorim ă ă acele perspective principale pe care
el le-a ă ă ş cu Loos ş Kraus pornind de la opera sa ă
Schonberg a ţ în mod clar ţ ă pe care o exercita
ţ ă ţ ă a burgheziei vieneze asupra evo-
ţ ş ţ artistice în toate domeniile. Conformitatea cu gustul
conservator, instrumentarea ă sublinierea efectelor muzicale
ce exercitau o ă ţ ă asupra publicului erau criteriile pe care
nu avea voie ă le ignore nici un compozitor ce ă succesul. De aceea
va trebui ă ă mai de aproape gustul muzical vienez din cea de a
doua ă a secolului al XIX-lea ş ă la primul ă mondial, în
calitate de fundal al ţ ş teoriilor muzicale ale lui Schonberg,
Cel mai bun ghid în ă ă sînt articolele ş scrierile de ă muzi-
ă ale lui Eduard Hanslick, ă întemeietor al criticii muzicale
moderne ş reprezentantul esteticii muzicale ca ă ă
ţ muzicii ş controversa asupra acestei ţ au fost caracteri-
zate, în a doua ă a secolului trecut, de un contrast antitetic puternic
între ţ ă muzicii wagneriene "a viitorului" ş oarecum de asemenea
ai "muzicii programatice" a lui Franz Liszt) ş ş muzicii "pure"
* ă ă ţ albastru (n. t.).
"absolute" pentru care numele lui Brahms era un simbol ş un semn dis-
tinctiv. Unul din cei mai celebri wagnerieni era George Bernard Shaw, iar
cel mai însemnat propagator al lui Brahms era Eduard Hanslick, din 1861
profesor de ă la Universitatea din Viena. Obiectul acestei dezbateri
polemice nu a fost unul nou: deja în 1776 s-a ă ş la Paris o contro-
ă cu totul ă între Puccini ş Gluck. Întrebarea ă
era ă muzica trebuie ă ş fie doar sie ă ş ă - aceasta în-
ă (într-o formulare ă ă a lui Hanslick) ă ea nu are
drept ţ nimic altceva decît "forme tonale în ş - sau ă
ţ de ţ ei ă exprime idei sau sentimente, ă ă simbolizeze ceea
ce ă în afara ei. Printre ţ ă primului punct de vedere, cel "abso-
lut", se ă ă poetul austriac Franz GriIIparzer, printre cei ai celui din
ă compozitori "programatici" de rangul unui Rameau." ă Hanslick
a fost un spirit emancipator ş profund, care a adus o ţ ă
în ă ă sau pur ş simplu ecoul establishment-ului muzical, orb
ţ ă de orice dezvoltare, ă ă o întrebare ă în istoria muzicii.
ă ă undeva la mijloc. Punctul de plecare al lui Hanslick a fost
ţ sa ţ ă dar ă ţ ă de "muzica cu program".
El ă a ş ă confere ţ sale cu privire la caracterul absolut al
muzicii, expuse în scrierile sale ş critice, o ţ ă ă
printr-o gîndire ş de ă ş de ă El nu discuta
ă reprezentarea unei ă pe care nu o studiase ş executase în
mod ţ mai înainte. O ă ă ă ă ă ă ă a vederi-
lor sale este desigur ă de fraze cum sînt cele ce ă citate de
Henry Pleasant în introducerea sa ă la o culegere de scrieri ale lui
Hanslick:
El a ă ă ă ar accepta mai ă ă fie distruse toate operele lui
Heinrich Schiitz decît Ein Deutsches Requiem (Un recviem german) al lui Brahms,
mai ă toate operele lui Palestrina decît cele ale lui Mendelssohn, mai degra-
ă toate concertele ş sonetele lui Bach decît cvartetele lui Schumann ş Brahms,
ş mai ă tot ce a compus Gluck decît Don Giovanni, Fidelio sau Der Frei-
schiitz, ,,0 ă ş ă a ă el, "dar una ă 50
Amestecul ciudat de privire ă ă ş ă în opiniile lui
Hanslick a atras ţ prietenilor ş a adversarilor. Wagnerienii l-au dez-
aprobat ca pe unul ce nu este nimic altceva decît "un alt evreu în ă
(chiar ă Hanslick nu era evreu; aceasta a fost o poveste ă ă de
Wagner care folosea categorii rasiale pentru a caracteriza diferite tipuri
muzicale). ş Hanslick pe care wagnerienii îl batjocoreau, urmîndu-l
pe maestru (figura celui ce ă totul în Meistersinger* este mo-
ă în mod caricatural ă Hanslick), a fost ş capabil ă recu-
* Opera lui Wagner ş ă ţ din Niirnberg (n. t.).
100 VIENA LUI WITTGENSTEIN
CUL Ă Ş Ă 101
ă în mod public ceea ce ţ la Wagner, în timp ce ţ ve-
ţ lor ă
Ş foarte bine ă Wagner este cel mai însemnat compozitor de ă în ţ ă
ş singurul în Germania despre care ă ă se ă într-un sens istoric. El
este, de la Weber ş Meyerbeer, singurul compozitor german ce nu poate fi negli-
jat în istoria muzicii dramatice. Chiar ş Mendelssohn ş Schumann - ă ă a mai
vorbi de Rubinstein ş de cei mai noi - pot fi ţ ă ă ca prin aceasta ă ia
ş o ă în istoria operei. Dar între ă ş ş ă
idolatrie ce a luat ş în ă ă cu Wagner, ş pe care el a încurajat-o, ă
o ă de netrecut. 51
Wagner trezea aversiunea lui Hanslick, deoarece în ochii acestuia el
avea, atît ca ă cît ş în chestiunile de ordin muzical, ceva de sca-
mator pentru a nu spune de prestidigitator, ceva caracteristic celui preocu-
pat mai ă de modul cum ţ ă asupra altuia decît de seriozi-
tatea ă Cultul ce îl înconjura o dovedea. Omamentele ş punerea în
valoare a ţ erau ă lui, dar muzica lui era ă ş de natu-
ţ pentru urechile lui Hanslick:
ţ ă este ă ă Orchestra ă jos este ă ţ ă
ideii ă ă ţ nu sînt decît completarea.V
("Ideile ă la care se face referire aici, sînt, desigur, .Jait-
motivele" prin care el voia ă exprime în mod alegoric ş ă desemneze
evenimente speciale, obiecte ş persoane în ă În acest fel se pierdea
pentru Hanslick unitatea ă creatoare pe care o ă Wagner în
conceptul "operei de ă totale", al "dramelor sale muzicale", ş anume
atît pentru ă cît ş pentru ă Hanslick vedea ă aici mai
curînd o ă a trecutului - ş anume un romantism exagerat - decît
"muzica viitorului" ş el nu putea saluta nici entuziasmul ş receptivitatea
lui Bruckner, Richard Strauss ş Mahler pentru muzica lui Wagner. Hans-
lick s-a referit critic la ă ţ asupra muzicii, ă de el
drept o ă ă deja în 1854, în prima ţ a scrierii sale Vom Musika-
lisch-Schonen (Despre frumosul muzica!). Cartea a cunoscut numeroase
ţ în ă ca ş traduceri în limbile ă ă ă ş
ă În ă lucrare el a caracterizat muzica drept ceva ce nu trebuie ă
fie, într-un sens strict, un limbaj al sentimentelor, cum afirmau romanticii,
ci o ă a sunetelor care se ă a "formelor tonale în ş
ş melodie ar putea ă exprime tot ş de bine bucuria, ca ş ţ
sublimul, ca ş ridicolul. Desigur ă muzica ş ă în ă ş
ţ dar aceasta este doar o ă ă pe care muzica o
ă ă ş ş cu orice ă ă
Orice ă de ă ă ă se va situa într-o ţ oarecare cu sensibilita-
tea ă nici una Într-o ţ ă Nu se spune, ş ceva ş de
ţ ă pentru principiul estetic al muzicii atunci cînd o ă
foarte general, prin ţ ei asupra ă ţ noastre.P
Aceia care îl contraziceau în acest punct cu argumentul "programaticu-
lui" trimiteau de cele mai multe ori la piese de canto ş de ă Hanslick
ş ă replice cu claritate:
Într-o ţ ă ţ tonurilor nu poate ă fie ă ă ţ ă
atît de precis de cea a cuvintelor, a ţ a decorurilor, astfel încît ţ pe
care o ă diferitele arte ă ă fi strict ţ ă
Doar muzica ă este muzica ă De aceea:
Cînd se ă vreo determinare ă a muzicii, ceva ce ă
ţ ş natura ei ş trebuie ă determine ţ ş ţ ei, atunci poate fi
vorba doar de muzica ă
Operele literare nu ă obiecte autentice ale ţ muzi-
cale; ele ă compozitorului doar "imbolduri". Care ar fi atunci ţ
nutul" unei ţ Hanslick ă ă ea nu are nici o ă "mate-
rie" în afara "ideii muzicale ş "Tema sau temele ... ă materie
ş ă ţ (obiect) al întregii ţ tonalc.'?" ţ
ce ne satisface, ceea ce poate ă stea în sine ş pentru sine, se ă pe
anumite legi fundamentale primitive, pe care natura le-a pus în ţ
omului ş în fenomenele sonore exterioare."57 Regula cea mai ă
este "legea ă a progresiei armonice'<" prin care sînt dezvoltate ş
transformate temele. Ea ă baza ă a ţ Compo-
zitorul este, prin urmare, ş un fel de logician: el ă cu o ă
ce se ă doar la sine ş nu poate fi ă adecvat într-un meta-
limbaj . Natura muzicii ă ş trebuie ă ă ă ş realizarea ă
ţ de exprimare ă a ţ
Toate descrierile, ă transpunerile imaginative ale unei opere mu-
zicale sînt metaforice ş ş Ceea ce este în cazul ă alte arte ă descri-
ere ă în cazul artei muzicale deja ă Muzica trebuie ă fie concepu-
ă doar ca ă ş nu poate fi ţ ă decît în sine ă ş ă în sine
ă ş
ă cineva vrea ă ş ce "subiect" are o ă ă atunci el
trebuie pur ş simplu ă o asculte cu ţ ceea ce ă nu este nimic
altceva decît structura ă a melodiilor. Pentru o ă "armonie
ă ce ă ă o identificare a temelor cu anumite
sentimente, compozitorul nu are nici o ă
Ţ de ă ţ istoriei culturale vieneze a ultimilor o ă de ani
ă prefacerile ţ aduse de Amold Schonberg în teoria ş practica
ţ ă în unele puncte o ă cu totul izbitoare cu con-
ţ unui critic conservator, cum a fost Hanslick. ş ă Schonberg
ş foarte bine cît de schematice, uneori ă la o ă ce le face
102 VIENA LUI WITTGENSTEIN Ă Ş Ă 103
inutilizabile, sînt ă ca "progresist" ş "conservator"; unul din arti-
colele sale din volumul Stil und Gedanke (Stil ş idee) este intitulat în mod
semnificativ "Brahms der Fortschrittliche" ("Brahms progresistul"). O com-
ţ a ţ celor doi ţ ă de Wagner ne poate ajuta ă punem în evi-
ţ ă ţ lor despre teoria ă una în raport cu ă ă
percepem mai exact locul lui Hanslick în istoria criticii muzicale ş ă cla-
ă opiniile noi ale lui Schonberg, Schonberg era familiarizat, ca ş
Hanslick, cu ă lui Wagner ş aprecia în mod deosebit ă ţ aces-
tora. Desigur ă ţ sale ţ pentru Wagner nu a putut ă nu-i
urmeze o iritare ă În articolul ă "Mahler", Schonberg scrie: "A
existat în dezvoltarea mea o ă în care am adoptat ţ ă de Wagner,
pe care mai înainte îl socotisem printre cei mai mari, o ţ de respinge-
re, ba chiar de adversitate. "60 În orice caz, ţ la început ă
pentru Wagner s-a exprimat în ecouri ale muzicii acestuia ce nu pot trece
neobservate în opera timpurie a lui Schonberg - înainte de toate Erwar-
tung (punerea pe note a unei poezii a lui Richard Dehmel) în ă
Nacht (un sextet de coarde bazat de asemenea pe o poezie a lui Richard
Dehmel, Weib und Welt) ş în Gurrelieder. Dar el se ă ă cu Hanslick
ş prin aceea ă ţ orice efecte ce ţ spre ceva dincolo de mu-
ă Hanslick - ş Schonberg în ă ă ă - nu a avut nici o simpatie
pentru romantismul rasist-mitologizant ş pentru acel cult al persoanei sale,
de care se înconjura Wagner. Pe de ă parte, Schonberg nu a pierdut din
vedere ă în primul rînd prin ţ sa asupra .Jaitmotivului", Wagner
a adus o ţ ă la dezvoltarea "logicii ţ pe care
Hanslick o socotea drept ţ în ă "Cred ă Richard Wagner
ş spus atunci cînd a introdus laitmotivul ă - în ş scop în care eu
am introdus progresia ă (die Grundreihe): ă fie unitate. "61
(Hanslick, ă a respins .Jaitmotivul" ca pe un ornament inutil, ce
nu ă ţ decît ă ţ ocazionale, ca întrerupere a mono-
toniei ă ş ă cîntului.) "În ă - scria Schonberg - nu ă
ă ă ă ă ş ă ă ă unitate."62 El socotea încercarea întreprin-
ă pentru prima ă de Wagner de a concepe unitar ă ţ unei opere în
interiorul întregii partituri, independent de ţ ă drept un mare
merit în istoria muzicii. Mozart, ca ş ţ compozitori ţ de muzi-
ă de ă a ă acest lucru în mod ş iar Wagner a fost
primul care a încercat ă formuleze un principiu ă al compo-
ţ Faptul ă Hanslick nu a fost în stare ă ă acest lucru ă
doar ă el nu a cuprins întreaga întindere a ideilor pe care le ţ
Schonberg ş ă menirea proprie ca fiind aceea a "învingerii" tuturor
ă unei estetici ă ş ş cum s-a exprimat în ţ progra-
ă ă de premiera ă sale George-Lieder, în ianuarie
1910.
63
El a trecut la împlinirea acestei îndatoriri cu o ă con-
ă ş în ş timp, cu o fantezie ce pot fi întîlnite, ă ă în
critica ă ă de ă De Morgan ş Boole la adresa logicii
aristotelice, în acea ă ş a tuturor ă unei logici ă ş
ă analogia uimitoare în ceea ce ş situarea ă între
Principia Mathematica a lui Russell ş Whitehead ş teoria armoniei a lui
Schonberg a putut fi ă abia ă sistemului ă dodecafonic
de mai tîrziu. Ambele sînt ţ ă ale unor logici noi. In
1933, Schonberg nota într-o scrisoare:
Eu cred de fapt ă din ă ă a ţ nu se poate ţ un avantaj
în.mod rezonabil decît ă ne sprijinim pe ş ţ ce decurg din logica muzi-
ă ş acesta este de asemenea motivul pentru care nu îi instruiesc pe noii elevi în
ţ ă ci în ţ dar în sensul logicii muzicale;
ceva în plus ar putea rezulta eventual de la sine.
64
Unde era de ă ă ă ă Bach, Mozart ş Beethoven
au fost ş ei cei mai ţ Brahms ş Wagner posedau de ase-
menea o ţ ş ă pentru ea, ca ş Schubert, Mahler ş chiar
Max Reger. Ei ţ ş ţ ş posibilitatea de exprimare a ideilor
muzicale, în termenii lui Schonberg, a "gîndurilor muzicale".
Metoda de predare a lui Schonberg, o ă ce ă analiza struc-
ă a "gîndurilor" muzicale, i-a ă pe unii dintre elevii ă ve-
ţ la el în primul rînd pentru a ă ţ tehnica ţ cu "progresii
dodecafonice". Dar Schonberg ă inflexibil asupra faptului ă singu-
rul drum spre o ă de sine ă ă a ţ trece prin studiul ve-
chilor ş În articolul ă "Probleme des Kunstunterrichts" ("Proble-
me ale ă ţ ă artistic") se spune:
ţ în tehnica ce te face fericit trebuie ă ţ spre veracitate
trebuie ă fie ă ... Nu cum, ci ă trebuie ă se confrunte cu problemele ar
trebui ă ţ ă cel ce ţ ă 65
Ş în alt loc:
Ş ţ ă ş ă ş ă ţ ş ideile în mod exhaustiv ş în ş fel încît nici
o întrebare ă nu ă ă ă ă ă Arta, ă se ţ ş cu o de-
scriere ă din care ideea se ţ ă în mod clar, ă ă ca ea ă ă ă
fie ă în mod direct. Prin aceasta ă ă o ă prin care -
din punctul de vedere al ş - ţ are intrare ă
In contrapunct nu este vorba atît de mult de ţ în sine (aceasta înseam-
ă ă ea nu este un scop în sine), ci de o asemenea descriere ă a gîndu-
lui. Tema este astfel ă ă încît cuprinde în sine toate aceste ţ prin
care devine ă prezentarea ă a ideii."
Poate ă paradoxal, dar pentru Schonberg tocmai ţ ă la
anumite reguli fundamentale ale ţ deschide ă ţ liber-
ă ţ artistice. El vroia ă ţ pe elevii ă ă ă ă forma ă ce
ă ş din nevoia de exprimare ă ă ă ş nu forma pe
care ar trebui ă o aplice. "Limbajul" muzical ă ă ş
104 VIENA LUI WITTGENSTEIN Ă Ş Ă 105
ă proprii. Progresia ă era pentru Schonberg un prin-
cipiu de organizare, ş nu un imperativ estetic-tehnic. "Elevul nu ţ ă ă
se exprime atunci cînd ă tehnica modelelor pe care le alege", se spune
deja în 1911 în Harmonielehre ş se ă astfel:
De fapt, ă artist nu poate fi ă ţ ă i se ă "cum trebuie ă
procedeze" ş se ă aceasta spunîndu-se ă ş ţ au ă ş atunci aceas-
ta poate fi ă ţ ă artistic dar nu ă ţ a artistului. Capacitatea de exprimare
nu depinde de felul ş ă mijloacelor artistice puse la dispozitie.s?
ă perioada ş ă ţ (o expresie pe care Schonberg
ş a socotit-o ă ş ă dezvoltarea metodei dodecafo-
nice a însemnat pentru Schonberg de la începutul anilor '20 o ă ş pu-
ă accentuare a constrîngerilor structurale ale muncii sale de compo-
ţ Tehnica progresiilor era pentru el ş un drum al ă ş prin
aceasta, al ă unei muzici ce ă ă o complexitate ă
Forma în ă ş îndeosebi în ă tinde în primul rînd spre inteligibilitate ...
ţ ă nu are alt ţ decît inteligibilitatea ... Convingerea ă
aceste sunete noi ă de legile naturii, de legile modului nostru de a gîndi,
convingerea ă ordinea, logica, inteligibilitatea ş forma nu pot exista ă obser-
varea acestor legi îl împing pe compozitor într-o ă ă ce duce la descoperiri. 68
În ciuda acestei ă a disciplinei "logice", Schonberg a respins
ş ă produce o ă ă ă ş prin aceasta, departe de
ă Conceptul ă asupra artistului mare a fost ş a ă inspirat de re-
ă asupra geniului ale secolului al XIX-lea. Arta mare era pentru
el tocmai o ă a disciplinei de gîndire, a disciplinei logice ş a inspi-
ţ geniale, subiective. ă opinie a formulat-o în eseul ă Herz
und Hirn in der Musik ă ş creier în muzica):
Nu inima ă ă frumosul, sensibilul, pateticul, ceea ce este ş ş
ă ş tot ş de ţ este creierul cel ce poate ă ă ceea ce este bine
construit, clar organizat, logic ş complicat. Mai întîi, tot ceea ce este de cea mai
mare valoare în ă trebuie ă exprime atît sentiment, cît ş intelect. În al doilea
rînd, pentru geniul cu ă creator nu este greu ă ş controleze sentimentele
prin intelect; iar intelectului, concentrîndu-se asupra corectitudinii ş logicii, nu-i
este ă ă ă numai ceea ce este uscat ş incapabil ă ş
Schonberg se ă ş în ă ă ă de o interpretare pur su-
ţ ă a ţ artistice, pe care o socotea ă ş de
o programare exclusiv ă a acesteia: doar logica ş ţ ar-
ă ă constituie originea artei. Prin aceasta el se deosebea în
mod ţ de Joseph Matthias Hauer, acel compozitor excentric vienez
care a dezvoltat între 1912 ş 1919, deci în mod clar înaintea lui Schonberg,
o ă a ţ dodecafonice ce sublinia aproape exclusiv opera-
rea ă ă ă unui sistem închis, ţ
lizat.?? Schonberg ţ împotriva ă artei sale cu ş ş
muzical ingineresc al lui Hauer: "Operele mele sînt ţ dodecafoni-
ce, nu ţ dodecafonice: aici sînt confundat din nou cu Hauer pen-
tru care ţ este ă abia în al doilea rînd."?' Pe de ă
parte, nu este ă ă trecem cu vederea ă logicii compozi-
ţ ce structura opere muzicale complexe ş prin aceasta le simplifica
(în cuvintele lui Schonberg "le ă inteligibile"). Compozitorul trebuia
ă ţ ă ă progresia, ca element melodic, este ţ ă în mod
a priori în ţ ă
. Astfel, ţ pe care a ă Schonberg nu numai în teoria
muzicii, ci ş în ţ ş avea o ă ă ă în principii ce prezentau
ă ă clare cu cele ţ de Hanslick în lucrarea Vom Musikalisch-
Schonen. Dar tot ş cum în mod retrospectiv devine ă acea ă
a ă care face ca în ă ă ă ă ă un Klimt înain-
tea unui Kokoschka, iar în ă un Otto Wagner înaintea unui Loos,
exista ş în Viena de la ă secolelor o ă ă în trece-
rea de la muzica ţ ă la cea ţ ă a unui Amold Schon-
berg: ea este ă în figura ş a lui Gustav Mahler.
Schonberg ş formulat înalta ţ pentru opera ş persoana lui
Mahler, ca pe un crez, pe pagina de ţ a primei ţ a ă ţ sale
Harmonielehre.
ă carte este ă memoriei lui Gustav Mahler. - ţ ă
ă ofere o ă bucurie pe cînd ă ă Ea dorea ă exprime ş ă ateste admi-
ţ pentru opera lui, pentru ţ sale nemuritoare, ă probeze ă acolo
unde muzicienii ţ trec cu o ridicare de umeri ă de superioritate ş chiar
cudesconsiderare, ă ă este ă cu ţ de ă unul ce
ţ poate ş el ceva. - Gustav Mahler a trebuit ă ţ la bucurii mai mari
decît ar fi fost acelea pe care dorea ă i le ofere ă ţ Acest martir,
acest sfint a trebuit ă plece înainte de ş duce opera atît de departe, încît ă o
ă ă ş prietenilor ă Dar ă cînd el nu mai ă ş îmi doresc ca
lucrarea mea ă se bucure de ţ în ş fel încît nimeni ă nu mai ă trece
ă ă atunci cînd spun: "Acesta a fost unul din cei foarte mari!"73
În ş an 1897, în care Schonberg a început ă ş ă primele
lieduri, Mahler a devenit mai întîi dirijor ş apoi, din octombrie, director al
Operei imperiale din Viena. El a fost repede identificat cu tot ceea ce era
"nou, progresist" în ă o ţ ce însemna la cea mai mare parte a
publicului vienez orice altceva decît o recomandare. ţ sa a ă
asupra teatrului de ă ca o ă ă ... Ceea ce era aici vechi,
ă ş sau nu în întregime capabil de ţ a trebuit ă ă sau
a ă ă ă ţ ă de salvare"?", scria atunci un violoncelist al orches-
trei Operei, iar campaniile publicului ş ale presei împotriva lui Mahler
s-au prelungit în ciuda succeselor sale rapide ca dirijor (înainte de toate în
anii 1905 ş 1906), ă la plecarea lui din Viena la New York în decem-
brie 1907. Împotrivirea aproape de neînvins a publicului ţ ă de orice gen
de ă ă l-a determinat pe Mahler ă ş orienteze întreaga
capacitate mai întîi spre interpretarea operelor clasice - cu deosebire
Richard Wagner dar ş Mozart -, iar ă sale ş ca direc-
tor de ă ş dirijor au fost recunoscute, potrivit unei ă a lui Schon-
berg, "chiar ş de cei mai ă ţ dintre adversarii ă 75 În calitate de
compozitor el a fost, ă aproape tot atît de ă respins ca ş
Schonberg atunci cînd a ă ă se ă ţ ş pentru prima ă în
1899, în ţ publicului cu ă proprii ş chiar ş Eduard Hanslick i-a
"atestat", ă ţ celei intitulate Lieder eines fahrenden Gesellen
(Cîntece ale unui ă ă ă ă o ţ ş ă din comun ş o teh-
ă ă ă La prima vedere, operele simfonice de mari ţ ale
lui Mahler, care cer adesea o ă ă cor ş ş apar ca
o ă ă în raport cu ţ ă a lui Schonberg, Dar Schon-
berg, care nu a ţ mai întîi, în mod deosebit muzica lui Mahler, a fost
mai tîrziu profund impresionat de veridicitatea ă ş limpezimea au-
ă a expresiei ce ă ă toate ă lui Mahler:
Faptul ă nu ă ţ ale acestor simfonii ... ă ă ă pare
ă ca tot ce ş doar unul singur, este o ă ă Mahler a ş lucrul
cel mai însemnat pe care îl poate ş un artist, ş anume ă se exprime, ă el s-a
exprimat doar pe sine ... ă el nu a exprimat decît ceea ce îl ă pe el, pe el
singur, independent de stil ş tloricele ... 77
Aceste impozante simfonii romantice ş cicluri de lieduri, cu ţ
lor de ş ş disperare, erau expresia pe deplin ă a creatorului
lor, un romantic genial expus unor impulsuri ş puternice care _
ă o ă a lui Bruno Walter - "era ă de favoarea ş ţ
momentuluiv/'' ş în mijlocul unor puternice ţ sociale se ă singur
"ca unul originar din Boemia printre austrieci, ca austriac printre germani
ş ca evreu în lumea ă Fiecare zi în ţ lui Mahler însemna o
ă între extazele ş creatoare ş ale ă ş dej a la 19 ani el
scrisese: "Cea mai ă ardoare a celei mai ş energii de ţ ă ş
cea mai ş nostalgie a ţ ambele ă pe rînd în inima
mea. Adeseori ă de la o ă la alta."8o Mahler, care era în ă
ă ă ţ în ă ş ţ ă ş filozofie, ă pretutindeni ă
la ultimele ă ale ţ Bruno Walter ş ş ă
propoziţ
Pe ce fundaluri întunecate se ă oare ţ ă De unde venim? În-
cotro duce drumul nostru? Am dorit eu ă ă ă cum crede Schopen-
hauer, înainte de a fi fost conceput? De ce cred ă sînt liber ş sînt ş ă
în caracterul meu, ca într-o închisoare? Care este sensul ă si suferintei?
Cum pot eu ţ cruzimea ş ă în ţ unui bun? fi
oare sensul ţ în cele din ă ă prin moartez'"
El ă ă la aceste ă în toate sferele ţ spirituale, în
muzica lui Mozart, Bruckner ş înainte de toate în cea lui Wagner; în
poezie, unde îi iubea îndeosebi pe Holderlin ş Jean Paul, despre a ă in-
ţ ă ă ş deja denumirea primei simfonii - ă Titan; în ş
ţ ş filozofia lui Kant ş Schopenhauer. Muzica lui era expresia unei
ţ pline de sensibilitate ş empatice a lumii, a ă ă au-
tenticitate a ă ş cum sublinia Schonberg, ţ sa ă ş inimi-
ă
Testamentul muzical pe care i l-a ă Mahler lui Schonberg consta în
ş ă ţ unei asemenea ă ţ în raport cu "con-
ţ în materie de sunete; se compune nu pentru a produce sunetul
deplin, ci pentru a veni în întîmpinarea unei nevoi imperioase de exprima-
re a ă ţ creatoare. "Cred, spunea Schonberg, ă arta nu vine din
pricepere, ci din nevoie.v'" Dar drumul compozitorului spre propria ţ
duce printr-o ă ă ă ă ce trebuie ă se uneas-
ă cu geniul unei fantezii creatoare:
Muzica nu este pur ş simplu o ă specie de ţ ci prezentarea gînduri-
lor muzicale ale unui poet muzical, ale unui gînditor muzical; aceste gînduri muzi-
cale trebuie ă ă legile logicii ş
Devine aici ă ţ ă a fanteziei artistice drept una
din ă ă teoriei muzicii ale lui Schonberg, Iar comentariul lui Alban
Berg, Kolisch ş Steuermann cu privire la capacitatea lui Kraus, ca om ă ă
ţ ă ă de a exprima ideile muzicale ale lui Offenbach
ă ţ înrudirii sale spirituale cu aceasta, devine mai clar din aceas-
ă ă Fantezia produce temele, ideile muzicale, logica ă
iar teoria armoniei ă legile ă acestor idei. Ambele elemen-
te sînt indispensabile pentru o ă ă ă Fantezia este sursa ş ori-
ginea a ceea ce este creator, disciplina ă este ţ formei de pre-
zentare ă "Stilul- spune Schonberg - este ş unei opere ş
se ă pe premise naturale care îl ă pe acela care l-a pro-
dus."84 .
ţ sa ă asupra ţ muzicale a fost ă
de Schonberg în articolul ă "Neue Musik, veraltete Musik, Stil und Ge-
danke" ă ă ă ă stil ş idee"). Aici (ca ş în pre-
zentarea pe care i-am ă noi lui Schonberg) nu este vorba despre
"sunetul frumos". Schonberg socotea întrebarea cu privire la modul cum
ă o ţ drept una cu totul ă chiar ca ă de însem-
ă Prioritate ă aveau pentru el veridicitatea gîndului muzi-
cal si articularea acestuia potrivit regulilor logicii ţ (Din acest
motiv el a putut ă aprecieze un compozitor ca George Gershwin, care îi
ă atît de ţ Schonberg ş ă ş apere muzica ă "ato-
ă împotriva ş ţ ei sonore, cu ţ ă el a "eman-
106
VIENA LUI WITTGENSTEIN
Ă Ş Ă 107
108 VIENA LUI WITTGENSTEIN Ă Ş Ă
109
cipat" ţ ş a ă ă ea se ş de ţ ă nu printr-o
mai ă ţ ci doar prin "gradul mai ă de inteligibilitatetP
Schonberg mai amintea ă cei ţ în ă îi ă cu ş
ă ă aproape pe ţ compozitorii clasici vienezi pe temeiul
ţ disonante" a operelor lor. Dar cînd s-ar fi orientat, oare, Haydn,
Mozart sau Beethoven ă nevoia urechilor needucate de a li se oferi "to-
nuri ă
ă a fi muzical ă a avea ureche în sensul muzicii, ş nu al naturii. O
ureche ă trebuie ă fi asimilat scala ă Iar un ă ţ ce emite
tonuri muzicale este nemuzical tot ş cum cineva poate ă fie imoral ă se
ă pe ă în mod "natural".86
Din ă ă ţ lui Schonberg trebuie ţ
drept atacuri la adresa falsei ă pe care o ă estetismul bur-
ghez. Din opera lui ă se poate deriva o linie de gîndire care duce, în
paralel cu arhitectura lui AdolfLoos, la critica ă ţ Acesta este aspec-
tul negativ al ţ sale muzicale pe care îl puteau cuprinde cu vede-
rea acum în întreaga lui amploare ă o ă încercare de "separare
creatoare", ş anume a ideii muzicale ş ş a expresiei ei "muzicale")
de toate formele estetice ale ă dramatice ş poetice. "Frumo-
sul" în ă este pentru Schonberg un produs colateral al ă ţ
artistice, o ţ a ă ă ă ţ
ţ ă abia din momentul în care cei neproductivi încep ă ă
lipsa. Mai înainte ea nu exista, ă artistului nu îi este ă Lui îi ajunge au-
tenticitatea ... Artistului îi ajunge nostalgia, dar cei mediocri doresc sa posede fru-
ţ ş ţ îi este ă artistului ă ă ca el ă o fi dorit, ă el a
ă doar spre veridicitate.i?
Opera ţ lui Schonberg - ca ş cele ale lui Kraus ş Loos - ilustra
ţ ă dintre critica ă ţ vieneze a vremii, a
estetismului social ş o ă a formelor expresiei artistice. Culegerea de
eseuri Style and Idea, ă ă în America în 1950, ă la 14 ani de la
moartea lui Kraus ş la 17 ani de la moartea lui Loos, ţ ă în dedi-
ţ ă de cinci muzicieni ca "rude spirituale", doar doi nemuzicieni:
AdolfLoos ş Karl Kraus. Mai departe se spune:
Ei ă parte dintre aceia cu care nu trebuie ă dezbat principiile muzicii, ale
artei, ale moralei artistice ş burgheze. Exista un acord tacit ş clar asupra tuturor
acestor ă În plus, fiecare dintre noi lucra permanent pentru a aprofunda
aceste principii, a le formula mai riguros ş a le rafina ă în ultimele ţ 88
Karl Kraus ş ţ ă spirituali nu au fost, ş singurii care au per-
ceput problemele devenite presante ale ă ă limbaju-
lui, moralei ş ă ţ Acest fapt ş ă ş expresia cea mai ă în
persoana ş ţ lui Hugo von Hofmannsthal. În iunie 1890 ă într-o
ă ă ă sub pseudonimul .Loris poezia
Frage (Întrebare) a unui autor ă atunci necunoscut. In 1891, Hermann
Bahr ş Arthur Schnitzler au fost ă ţ ţ asupra poeziilor ă
Loris ş amîndoi s-au ă profund ţ O ă ă ş ă a
formei lirice se unea cu o mare sensibilitate în ă ş exprimarea
unui sentiment difuz al epocii. De necrezut ă faptul ă aceste ă
de un înalt nivel poetic erau ţ ale unui licean de 17 ani. Schnitzler
scria în 29 martie 1891 în jurnalul ă "Talent remarcabil, un ă de 17
ani, Loris (v. Hofmannsthal). Ş ţ ă claritate ş cum se pare, de asemenea
ă vocatie ă - este ceva nemaiauzit la ă ă Fun-
dalul familial cosmopolit burghez al ă Hofmannsthal a fost într-un
anumit sens ă ş ă ă ă ă a geniului ă poetic timpuriu.
El provenea dintr-o familie la origine ă ă ă
Isaak Low Hofmann, a fost înnobilat în 1835 sub numele de .Elder von
Hofmannsthal". Bunicul ă care era ă ă cu o ă s-a convertit
la ţ ă Lumea ă a ă Hugo von Hofmannsthal
avea un orizont ş de ă La vîrsta de zece ani, ă o pre-
ă ă cu un profesor particular, el a intrat în Gimnaziul Acade-
mic din Viena. La doisprezece ani îi citise deja pe Goethe, Schiller, Kleist
ş Grillparzer, iar la cincisprezece ani pe Homer, Dante, Voltaire, Shake-.
speare ş Byron, pe ţ în original.?" ă ă un bancher prosper, încura-
ja ţ spirituale ale fiului ş i-a acordat o libertate în acea vreme
ş ă în alegerea ş cultivarea intereselor sale artistice ş poetice.
Hofmannsthal nu a cunoscut conflictul dintre ă cu succes în afaceri ş
fiul cu înclinatii artistice el nu a simtit ă tentatia rebeliunii. Atmo-
, , , ,
sfera casei ă ş a ţ ca aerul de ă asupra germenilor timpurii
ai energiei sale spirituale.
Estetii ţ europene erau ţ la ă secolelor ţ ă de
principiul ă ţ artei este ţ frumosului doar sub aspectul formei.
De la Oscar Wilde provine ă ă ă "Prima înda-
torire în ă este de a fi cît de artificial posibil. Care este cea de a doua
îndatorire nu a descoperit nimeni ă acum". ă estetismul vedea o opo-
ţ pe deplin ă între arta ă ş ţ ă O
ţ ă nu mai poate fi ă de ă Hofmannsthal. In
1893, ă de 19 ani scria poezia ă Der Tor und der Tod (Nebu-
nul ş moartea), în care estetul Claudio (ce are ă ă biografice ale poe-
tului) devine ş în mod dureros în ţ ţ de ceea ce a pierdut în
frumusete consacrîndu-si viata ă în sensul lui Wilde: .Jvl-am
pierdut de mult în ce este artificial'încît am privit Soarele cu ochi
morti si nu am mai auzit decît prin urechi moarte."?'
Întreaga poezie a lui Hofmannsthal este ă de ă unui
acord între individualitatea ă ş ţ ă între individ ş lume. In AuI-
zeichnungen aus dem Nachlaj3 (Note din manuscrisele postume), gîndurile
110
VIENA LUI WITTGENSTEIN Ă Ş Ă 111
poetului din diferitele epoci ale ţ sale converg mereu spre ă
ă Dificultatea aproape de nedezlegat a problemei ş ă în-
ă ei pentru Hofmannsthal sînt exprimate în mod exemplar într-o
viziune aproape de vis, care ă în notele anului 1895:
Eu ă ş cum ş vedea prin coloanele de la intrare o ă ă ş dincolo de ea
alta, cu totul ă ă epoci: o ă în care mi-e ă ă fiu ă ţ prin
ţ ă de marii ă ş cosmici, a doua în care mi-e ă ă ă ă ţ fier-
binte, ă pentru plutirea ă
Asupra ă Hofmannsthal ţ teoriile filozofului Emst Mach;
Mach afirmase: " ... lumea ă doar din ţ noastre", "atunci noi
ş ă numai prin ţ ... "93 În teoria ş a lui Mach,
Hofmannsthal a putut ă expresia ă ş o ă confirmare a
ţ sale poetice. ţ erau locul în care se întîlneau "exte-
riorul" ş "interiorul", lumea ş eul artistic, ş putea fi realizat acordul lor.
Poezia este înregistrarea ş configurarea acestor ţ care, în calitate
de imagini, ă în poet într-o ă ă mai mare decît în ţ oameni:
El (poetul) ... nu este nimic altceva decît ochi ş urechi ş ş ia culoarea din lu-
crurile pe care se ă El este privitorul, nu e ă ş ascuns, fratele ă al
tuturor lucrurilor ... el ş doar ţ ce ă înaintea lui ş în ţ ă
ra el ă ş suferind, devine fericit. 94
În Aufzeichnungen din anul 1894 se spune deja: "Sînt poet deoarece
ă totul în imagini. "95 Hofmannsthal, care n-a studiat nici filozofie,
nici ş ţ ale naturii, a considerat teoriile lui Mach ş atît de impor-
tante încît frecventa cursurile acestuia la Universitate. ă Mach avea
dreptate, atunci poezia trebuia ă ă pentru oameni o valoare de ş
tere ce ă ş ş ă ţ ş ţ
Nostalgia oamenilor ă spre sentimentele care ă sentimentele cosmi-
ce, sentimentele gîndirii sînt tocmai cele pe care ş ţ ă ă trebuie ă ş le
refuze pentru totdeauna, ă tocmai acele sentimente pe care le ă doar poetul. 96
ă timpurii ale lui Hofmannsthal, înainte de toate piesele trilo-
giei ţ Der Tod des Tizian (Moartea lui Tizian), Der Tor und der Tod
ş Alkestis, dar ş poeme ca vestitul Manche freilich miissen drunten ster-
ben (Unii trebuie, desigur, acolo jos ă moara), oglindesc preocuparea lui
ă pentru tema ţ În Der Tor und der Tod, el s-a ţ pentru
prima ă în mod clar de estetismul decadentismului, care mai juca în Der
Tod des Tizian un rol important ş pozitiv evaluat. Abia moartea devine
pentru estetul Claudio momentul ş unei ţ ă artificiali-
ă ţ a unei ţ în realitate ă Într-o ă de jurnal din 4.1.1894
Hofmannsthal ă ă o ă sub titlul Der Tor und der Tod, asupra
acestei ţ a ţ de a deschide ochii spre ţ ă ă atunci
cînd este prea tîrziu ş prin aceasta, de a deveni ă asupra ţ
aparente, "estetice":
În ce ă propriu-zis ă ă ş În aceea ă moartea este primul lucru
autentic pe care îl ş el (estetul), primul lucru a ă ă veridicitate
este în stare ă o ţ ă ş tuturor minciunilor, ă ţ ş jongleri-
ilOr.
97
ţ sa asupra ţ îl conduce pe Hofmannsthalla respingerea
estetismului, a ă ţ ă poate fi ţ ă clar în primele sale
poeme, spre conceptul unei ţ ce ă dincolo de marginile limbajului
poetic, spre ceea ce ă în notele de jurnal din ş zi de
4.1.1894 ca ă ţ de nespus a ţ Lirica cea mai timpurie a lui
Hofmannsthal nu a cunoscut ă ă ă La nivelul unei fru-
ţ a limbajului, ce o ă mult deasupra celor mai multe opere ale
contemporanilor ă ea pare ă ă ă dintr-un izvor nesecat. Der
Tor und der Tod este primul semn al crizei acestei ă ţ poetice in-
ş în acea ă a ţ cuvînt prin care Hofmannsthal
ă mereu, în notele sale Ad me ipsum, estetismullui timpuriu, di-
naintea ă sale în ţ ă ă în "social". Contextului acestei crize
a gîndirii îi ţ ş povestirea sa, ă ă în 1895, sub titlul Das Mar-
chen der 672. Nacht (Povestea despre a 672-a noapte) în care este denun-
ă ă ş ă în ţ ţ frumoase" ca ă a estetului.
Hofmannsthal a ă ă ă drept una ă în mod evident în
întreaga ei ţ ă de ţ a ţ ă în 1927 el scrie în Ad me
ipsum despre opera lui de ţ
Sînt surprins cum a putut ea ă fie ă o ă al 'artpour 1'arte Cum s-au
putut trece cu vederea în ea caracterul de ă autobiograficul ă ă
tor, primejdia ca egoul ă uite iubirea; estetic spus, primejdia ca forma ă încre-
ă (Pigenot). - ă ă orice ă înainte ca ea ă ă
Hofmannsthal a dat abia în 1902 ţ ă pentru ă
"abandonare" a "formei poetice pure" ce era pe cale ă ă În
octombrie al acelui an ă în revista ă De Tag vestitul ă eseu
Ein Brief, o scrisoare ă a lordului Chandos ă Francis Bacon, viito-
rullord Verulam, ă de Hofmannsthal 22 august 1603. Lordul Chan-
dos, care ă ă ă de neconfundat ale ă Hofmannsthal, scrie:
"Cazul meu este, pe scurt, ă mi-a pierit cu totul capacitatea de a
gîndi sau a vorbi în mod coerent despre ceva."99 Înzestrarea ă ă a
ă la 16 ş 17·ani ă ă ă o ă cu ş ş ţ sale,
ca ş cum privirea tot mai ă ă ă spre sine, asupra pro-
priei sale ţ ar fi dus la uscarea ţ lui de ţ ă Prietenul ş
ţ ă ă Hermann Bahr a spus într-o ă ţ ă dar .în mod
serios în fond, ă ă Hofmannstha1 ar fi devenit "cea mai ă fi-
112 VIENA LUI WITTGENSTEIN Ă Ş Ă 113
ă a literaturii modiale ă ar fi murit la 20 de ani". Acum, în 1902,
Hofmannsthal-Chandos scrie:
Simt un contrast ă pur ş simplu ş în mine ş în jurul meu, ş
dintre ţ materiale ce se opun unele celorlalte nu ă nici una în care
nu ş dori ă ă ă ă simt atunci ca ş cum corpul meu ar consta doar din
cifruri ce mi-ar deschide orice. Sau ca ş cum am putea intra într-o ţ ă de
ă cu ţ ă am începe ă gîndim cu inima. De ă ce ă
ă ă ă nu mai pot ă spun nimic în ă ţ ă ş putea atunci ă
descriu tot ş de ţ în cuvinte rezonabile în ce ă ă armonie ce ă
ă pe mine ş întreaga lume pe cît ş putea ă spun ceva precis despre ş
ă ă mele sau despre congestia sîngelui meu.l'"
Hofmannsthal identifica aici în mod clar problema sa drept o ă
de limbaj. ă ţ sa despre lume, în formele ş ţ ei,
este ş ca ş înainte. Dar ea nu mai poate fi ă ă în cu-
vinte. Gerhard Masur scrie ă ţ sa ă (a lui Hofmannsthal)
în salvarea lumii prin mijlocirea cuvintelor poetice - ă prin ceea ce
constituia mediul ă - a fost ă iar ă ă ţ în instrumentul
ă el nu a mai putut ă fie creator.t"?' ă ă ă ş o in-
terpretare ţ ă Hofmannsthal nu credea ă ş epuizat ă
ţ artistice, ă pur ş simplu nu mai poate ă ă nimic poetic. Scrisori
ă prieteni ş alte ă din anii 1900-1903 ă ă ă
el purta în sine în ă ă ă proiecte poetice ş lucra la
ele. Poetului Rudolf Alexander Schroder el îi scria în ă anului
1903: "Cît ş ă mea, nu am lucrat în nici un an al ţ mele
atît de încordat, atît de efectiv.r'P? Criza limbajului, ă aproape
la încheierea ei ş retrospectiv în Scrisoarea lui Chandos, se raporta la
ţ neîndoielnic ă în cuvinte a ă Hofmannsthal. Scri-
soarea este o linie ă sub ispitele anterioare ale estetismului. ţ de
a putea ă prin cuvîntul liric uniunea ă a poetului cu întreaga
lume a cedat în ţ unei priviri clare aruncate asupra acestei lumi, asupra
a ceea ce Hofmannsthal ş "socialul". Conjurarea ă a fru-
ţ nu conducea spre lume, ci ă ţ de ea. Mediul cuvîntului liric,
ca ă de conjurare a unei armonii din ş prestabilite între indi-
vid ş lume, ajunsese, din ş ţ ţ creatoare ş sub privi-
rea mai ă ă a ă ţ ş s-a dovedit ă pentru indi-
carea drumului poetului în ţ ă Trebuiau ă fie ă un alt mediu, o ă
ă de expresie ă ce putea ă ă de la ţ liri-
ă spre ţ în ţ ă Hofmannsthal a confirmat ă in-
terpretare a Scrisorii lui Chandos ş a problematicii noii misiuni a poeziei
într-o scrisoare ă poetul Anton Wildgans din anul 1921:
Este problema ce m-a chinuit ş m-a ş deseori (deja în Tor und Tod ş
mai puternic în Scrisoarea lordului Chandos, pe care o ş ţ poate): cum
ajunge individul izolat ă se lege prin limbaj cu societatea, ă vrea sau nu, cum
ajunge ă fie legat de ea ă ă ţ ă de salvare? - Ş mai departe: cum poate cel
ce ş ă ţ - ă vorbirea este deja ş ş suprimare a
ţ - acesta este aspectul personal, cel ce ă ă ţ pe mine, sub care mi se
ă ţ ş ă antinomia ş ă a vorbirii ş faptei, a ş ş ţ ... 103
Mediul limbajului ca ă ă între individ ş ţ ă devenise pro-
blematic. Lirica a fost ă ă ca ă pentru ă ţ ş
astfel crezul estetismului a fost respins. (Nu în mod ă cel ă
îi este ă scrisoarea, Francis Bacon, are ă ă clare ale poetului
Stefan George care, înainte de ş secolului, a vrut, cu o putere de
sugestie ă ă ş pe ă Hofmannsthal crezului liric-es-
tetic al lui George ş al cercului ă ă dragoste de limbaj - se
spune acum în lucrarea lui Hofmannsthal Buch der Freude (Cartea bucu-
riei), nu este cu ţ ă ă ă negarea limbajului.vl'" Dragostea ă doar
ă pentru limbaj, a ă expresie ă a fost lirica ţ
trebuie ă ă ă dragostea ă ă de limbaj, ce conduce spre ţ ă tre-
buie ă fie ă Noul mediu poetic, ce ă ă ă ă ă
salvare, a fost ă de Hofmannsthal în spectacol, înainte de toate în ope-
ă ă reorientare de la ă spre "social", spre noua ţ asupra
publicului a inspirat colaborarea sa, ce începe în 1906, cu compozitorul
Richard Strauss, din care au luat ş mai întîi ţ Elektrei iar
mai tîrziu operele Rosenkavalier, Die Frau ohne Schatten, Arabella si al-
tele. În 1903, Hofmannsthall-a întîlnit pentru prima ă pe Max Rein-
hardt inaugurînd o ă colaborare ă ce a condus la redes-
coperirea de ă Hofmannsthal a teatrului baroc spaniol, înainte de toate
a lui Calderon ş a culminat în marile ă ale Festivalurilor de la
Salzburg.
ă ă crizei limbajului la Hofmannsthal-Chandos era, se poate spu-
ne ş aplecarea poetului spre misiunea ă a artei ce ş astfel o
dimensiune ă care trebuia ă ă estetului ca ă ă chiar ă
de ţ "Ceea ce se ş în reprezentarea ă plasticul", se
spune acum în Buch der Freude, ţ ă ş are ă ă
na în dreptate.v'" ă Scrisoarea lui Chandos, Hofmannsthal ă
ă ă ă artistic ceea ce stabilise într-o ă de jurnal ă în anul
1893, oarecum ca ă ă timpurie cu privire la fundamentul ă
estetici: "Fundamentul esteticii este moralitatea.v'P? Scrisoarea lui Chan-
dos, pe care autorul ei a ţ drept semn "al trecerii dificile de la pro-
ţ vîrstei tinere la cea a ă ţ a pecetluit ş liricului
"estet" ş ş dramaturgului ş libretistului de ă orientat "social"
ce ă numele lui Hofmannsthal. Scena, în ţ cu muzica ş
arta ă putea ă ţ mai ă ş nemijlocit ca "insti-
ţ ă pentru societate, un gînd ce trece prin întreaga ţ ulte-
ă a lui Hofmannsthal. În 1921 el scrie, citînd Die Ironie der Dinge (Iro-
nia lucrurilor) a lui Novalis: ă un ă nefericit trebuie scrise co-
medii."!"
ţ lui Hofmannsthal în teatru, ca o cale ă de ţ
ă ş ă a artistului, este mai ă cu anumite ţ ale lui
Karl Kraus decît ar ă ă se ă adversitatea ă ă dintre
cei doi. ă ţ ţ ale ă ţ sale, Kraus l-a atacat pe Hof-
mannsthal, deoarece l-a socotit ţ drept un imitator lipsit de autentici-
tate al formelor ţ ale limbajului, cu deosebire al celor goethe-
ene, drept un "poet liric format de toate culturile'v'"; mai tîrziu deoarece
ţ orientarea lui spre social prin mijlocirea formelor teatrale trecute
drept ă ş mai departe ă estetismului; în cele din ă ş în
mod deosebit, deoarece intrarea ă a lui Hofmannsthal în ţ ă im-
plica ş intrarea în presa ţ ă ş ă de Kraus, deoarece, ş
"sub mantia ă ţ Hofmannsthal "s-a aliat cu actualitatea".
1
10 A cîn-
ă partea de dreptate ş nedreptate în atitudinea lui Kraus ţ ă de Hof-
mannsthal este o întreprinde.re ă Tot ce se poate spune ă este ă
ţ lui Hofmannsthal pentru teatru, mai tîrziu în special pentru co-
medie, trebuie ă ă la Kraus o ţ cu Nestroy; opera con-
temporanului nu a rezistat în ţ ţ pe care o reprezenta spiritul sa-
. tiric al lui Kraus o ă ce a fost ă ă prin raportare la idealul pe care
îl întruchipau ă satirice ş dramatice ale lui Nestroy.'!!
Interpretarea problemei limbajului în opera lui Hofmannsthal ă
ă ă ca termen-cheie ş ilustrare a ipotezei noastre centrale cu pri-
vire la cultura ă de la ă secolelor; a ţ acestei culturi
ca artist sau intelectual, a dezvolta o ş ţ ă a tensiunilor spirituale ş
sociale din Kakania trebuie ă ă la un contact cu problema ţ ş
limitelor limbajului, expresiei ş ă Un întreg ş de alte indicii
ar putea fi amintite aici, ă ă cei doi scriitori praghezi Rainer Maria
ţ ş Franz Kafka, unul cu Aufteichnungen des Malte Laurids Brigge
ă lui Malte Laurids Brigge), ă în parte autobiografice,
ă cu a sa Beschreibung eines Kampfes (Descrierea unei lupte). Ne vom
ţ ă cu o ţ ă la prima ă ă a lui Robert
Musil, marele comentator ironic de mai tîrziu al Kakaniei. În 1906 a ă
romanul Die Verwirrungen des Zoglings ă pe care Musil îl scrisese în
linii mari deja în 1903. Povestirea a stîrnit un interes considerabil: lauda
criticilor literari ş ă cititorului burghez. Musil prelucra ţ
autobiografice ale perioadei sale de ţ în ş ă ă
din WeiBkirchen în Moravia ş descria în mod deschis homosexualitatea
ă ă în asemenea ţ printre "elevi". Tema ă a ă ţ
este ă alta ş Musil a ă ţ ş cu claritate într-un moto al povestirii
sale luat din Moral des Mystikers (Morala misticului) a lui Maeterlinck:
În clipa cînd ă un lucru, ş în mod bizar, ă ş depreciem. Cre-
dem ă ne-am scufundat în adîncurile cele mai profunde, iar cînd revenim la su-
ţ ă ă de ă prinse de vîrful degetelor noastre palide nu mai ă ă
cu apa ă din care provin ... 112
ă ă ş ă care îl ş ş pe elevul Torlef ca o ţ ă
a naturii nu poate fi ă în limbaj, în mediul ţ Deja în primul
capitol al romanului, Torlef face ă ţ ă
... nu putea fi exprimat prin cuvinte ... e ceva cu ă ş lipsit de grai, o
ş în gîtlej, un gînd abia sesizabil ş care s-ar întrupa numai atunci cînd ai
ţ cu orice ţ ă traduci prin cuvinte; dar ş atunci nu e decît vag ă ă
ca într-o ă ş ă ... 113
Pare plin de ţ ă romanul Torlefs a luat ş într-o pe-
ă de preocupare ă a lui Musil cu teoria ş a lui Ernst
Mach. În ş ă în care ş scria primul roman, Musil lucra la
ţ sa pentru Facultatea de filozofie a ă ţ din Berlin cu
titlul Beitrag zur Beurteilung der Lehren Machs ţ la evaluarea
teoriilor lui Mach). Confruntarea ă cu teoriile lui Mach a ă urme
clare în Torlefi. Musil era profund impresionat de gîndirea ă ă
a lui Mach, de exactitatea ş ţ naturii. În ş timp, el ă o dis-
ţ ă ă ţ ă de Mach, o ş ţ ă a ţ ş a ceea ce este ne-
ă ă în pozitivismul lui Mach ce ş ă ş expresia atît în diserta-
ţ cît ş în roman. ă Torlef resimte pierderea ă ţ de a vorbi
într-o ă realitate, o realitate ă realitatea celor mai ă
ă care se sustrag unei ă ţ descriptive:
Toate i se ă foarte accesibile, ă ă ă le ă traduce ă în întregime,
prin intermediul gîndurilor ş al cuvintelor. Între evenimente ş eul ă ba chiar ş
între propriile sale sentimente ş zona cea mai ă a eului ă care rîvnea ă
le ţ ă ă întotdeauna o linie de ţ care, asemenea orizontu-
lui, se ă din ţ ţ sale cu cît se apropia de ea mai mult.'!"
Singura posibilitate de apropiere de cele mai intime secrete ale sufletu-
lui, pe care o vede Musil în romanul ă se ă la ş povestirii
cînd Torlef trebuie ă relateze în ţ profesorilor ş despre ă
sale. Limbajul descriptiv cotidian nu poate ă ă ă acestei nevoi. ă
Torlef ă ş în lungul ă monolog calea spre un limbaj sugestiv al pa-
rabolelor ce sînt produse de o ţ aproape ă Dar cu cît se
simte mai aproape în acest fel de propriile ţ ş cu atît
devin ă sale mai neinteligibile pentru cei care îl ă Cele
ă perspective fundamental opuse asupra ţ cea ă "comunica-
ă ş cea ă ă ă doar prin mijlocirea
parabolelor, ă ă existe pentru Musil ă ă ă se amestece. ă
ş ţ ă a tensiunii de ă între ceea ce se poate spune ş ceea ce
nu se poate spune va ă mai tîrziu întreaga ă a lui Musi1, iar
romanul ă neîncheiat - poate tocmai de aceea de neîncheiat, Omul ă ă
115 Ă Ş Ă
VIENA LUI WITTGENSTEIN 114
ş poate fi citit ş ca un roman filozofic ce ă ş epoca, un ro-
man a ă ă adîncime de gîndire nu va putea mult timp ă fie prin-
ă pe deplin. "
Dorim ă ţ ă aici un rezumat provizoriu. In jurul anului 1900,
oamenii de ă din toate domeniile importante ale gîndirii ş artei, cum
au fost Kraus ş Schonberg, Loos ş Hofmannsthal, Rilke ş Musil, perce-
ă problemele devenite presante ale expresiei simbolice, ă
si ă si au ă din ele obiectul muncii lor creatoare. Scena cul-
ă era într-o ă ă ă ă pentru o ă ă a lim-
bajului, ce a putut cuprinde întregul orizont al problemei la nivelul de
ţ al unei ă ţ conceptuale depline. Vom vedea în capitolul
ă cum li s-a ă ţ ş ă ă gînditorilor ş scriitorilor
care au ă si au lucrat în sfera ă ă între anii 1890 ş
1900. Cele trei ţ filozofice mai însemnate care au oferit într-o anu-
ă ă ă fundalul intelectual ce ă pentru ă ă
erau: (1) neoempirismullui Emst Mach, cu categoria lui ă a
ţ ş idealul de exactitate împrumutat din ş ţ naturii,
(2) filozofia ă cu analiza ei, ce ă ş empirismul ş ţ
a "formelor subiective ale actului ă ca determinante ale experi-
entei noastre posibile precum ş continuarea ei Într-o ă ă de
ă Arthur Schopenhauer ş în ş (3) abordarea ţ ă a pro-
blemelor esteticii ş moralei, ş cum s-a exprimat ea înainte de toate în
opera lui Seren Kierkegaard ş cum ă ea, ca ecou literar, în povesti-
rile lui Leon Tolstoi.
Vom începe ă ţ ă cu o cercetare a teoriilor
primului scriitor european care a conceput în mod exclusiv limbajul drept
nucleul problematic central ş cel mai important al filozofiei. Acest om a
fost Fritz Mauthner, un filozof la care Wittgenstein s-a referit mai tîrziu în
Tractatus cu o ă pornind de la rezultatele sceptice ş de la metodele
sale discursive, mai ă nesistematice, el a ă ţ în mod explicit con-
ţ sa proprie, ă ş logic ă a unei filozofii fundamentale
a limbajului.
116 VIENA LUI WITTGENSTEIN
5
Limbaj, ă ş reprezentare
ţ gîndi numai ceea ce
ţ prinde în cuvinte.
Grabbe, Dan Juan und Faust
(citat de Mauthner)
Filozofii s-au îndeletnicit întotdeauna cu problemele limbajului. De la
Platon si Aristotel ă la Petrus Hispanus ş Thomas din Erfurt, de la John
Locke ă la Maurice Merleau-Ponty, problemele simbolismului,
ţ ş ale ţ au fost socotite drept sarcini importante, Ş filo-
zofii în ă lor de a clarifica relatiile dintre spirit ş lumea exte-
ă dintre gîndire ş ţ ă au fost tot timpul ş de ă
problemelor ce priveau limbajul. Cu toate acestea, ă în a doua ă
a secolului al XIX-lea problema unei filozofii a limbajului a fost ă
drept o ă ă ş de rangul al doilea în raport cu obiectele "pro-
priu-zise" ale filozofiei.
Într-o ă ă ă opera lui Kant
dovedeste a fi fost forta motrice ă i se ă schimbarea acestui
fel de a' vedea De-a lungul celor o ă de ani ce au urmat apari-
tiei Criticii ţ pure ţ programului critic al autorului ei au
ajuns ă domine încetul cu încetul filozofia ă ş ş ţ
una din ţ problemele limbajului au ajuns în centrul ţ
filozofice. Mai înainte, temele prioritare ale teoriei filozofice a ş
au fost ţ senzoriale" ş "gîndurile". Ele erau ă drept ele-
mente primare ş independente ale ţ în timp ce
cotit drept instrument sau mijloc ce urma ă dea expresie unei
ţ deja dobîndite. Sublinierea de ă Kant a ţ
subiective ale actului ă în structurarea ş implica deja
provocarea (o provocare ce nu a fost ă de Kant ş de a
limbajul ş gramatica din rolul lor subordonat de ă atunci,
Kant, formele logice ale ă ţ erau în ş timp forme ale oncarei
ţ autentice. ş nu cuprinde pur ş ă
rile conceptuale ale impresiilor senzoriale sau ale ţ pre-
lingvistice. Mai ă ţ noastre deJ.a o
ă ă ă ă poate fi pnnsa doar.prIn mIJlocI.r:a
formelor ă ţ iar aceste forme ele însele pot fi exprimate numar In
termenii gramaticii logice valide. De aceea, în loc de a începe analiza noas-
ă ă a cunoasterii cu (pretinsele) impresii senzoriale brute - cum
au ă ş ..-:.va trebui ă concepem deja datele primare ale expe-
118 VIENA LUI WITTGENSTEIN
LIMBAJ, Ă Ş REPREZENTARE 119
ţ noastre drept ceva ce ă din ă (Darstellungen) sen-
zoriale structurate, în terminologia ţ ă din ă (Vorstel-
lungen). Formele generale ale limbajului ş gîndirii sînt întrucîtva ă ă
intre a priori în ţ senzoriale ş în ă noastre. Gra-
ţ ţ sînt, în ă ă ă în mod implicit, grani-
ţ ă ş ale limbajului. Vom vedea, în acest capitol, în ce fel
problema de a defini domeniul principal ş ţ ţ a cunoscut în-
tre anii 1800 ş 1920 ă ă de ordin teoretic. Mai întîi, s-a pus
problema de a determina domeniul ş limitele ă iar apoi pe cele
ale limbajului ş
Fritz Mauthner s-a ă în 1849 la Horzitz, în Boemia, ca fiu al unui
ă evreu din clasa mijlocie. În 1855 familia lui s-a mutat la
Praga. De aici Mauthner a plecat în 1876 la Berlin, unde a ă ă în
1905. Ca profesie el a fost mai ă scriitor ş ziarist decît filozof. În
activitatea sa de aproape treizeci de ani la Berlin, el a avut o ă
ţ ă în calitate de critic teatral, dar a ţ ş ca scriitor cîteva
mari succese de public, cu deosebire cu parodiile sale literare publicate sub
titlul Nach beriihmten Mustern ă modele celebre), pe care le-a scris
între anii 1876 ş 1880. ă o activitate ă de 30 de ani, el s-a
retras în ă dezgustat de "comertul mincinos cu cuvintele" al jur-
nalisticii, mai întîi la Freiburg ş mai tîrziu la Meersburg. Într-o scrisoare
ă ş lui, scriitoarea Auguste Hauschner, el nota în ă pri-
ţ ă la 23 septembrie 1905:
Am jertfit 28 de ani acestei munci blestemate (jurnalismul) ş am dreptul ă fiu
obosit.
1
Înainte de toate ţ sale cotidiene cu jocul jurnalistic ş politic
mincinos al limbajului l-au condus la ţ ă a unui nominalism
sceptic radical, pe care a încercat ă dezvolte într-o teorie ă ş
ă a ş ă ţ ă sale filozofice de ă
în trei volume, ă zu einer Kritik der Sprache ţ la o criti-
ă a limbajului), la care a lucrat mai mult de 25 de ani, ă de profe-
siunea ă ş ă ce-i asigura pîinea, el a dat în 1904,
într-un articol pentru revista Zukunft a lui Maximilian Harden, ţ
mai precise despre .Die Herkunft des sprachkritischen Gedankens" ("Ori-
ginea ideii criticii limbajului"):
ş dori, aici, ă relatez doar în ce fel a început, acum aproximativ 30 de ani,
munca în laboratorul gîndirii, în ce fel au asistat ş ideii criticii limbajului
ă ă ţ deosebite, precum ş o mare personalitate. Cele ă ă ţ au fost scrise
de Otto Ludwig ş de Friedrich Nietzsche. Principele Bismarck a fost marea per-
sonalitate.?
Este vorba de Shakespearestudien (Studii shakespeariene) ale lui Otto
Ludwig ş de cea de a doua ă Betrachtung ţ in-
oportuna) a lui Nietzsche, Vom Nutzen und Nachteil der Historie fiir das
Leben (Despre folosul ş dezavantajul istoriei pentru ţ Marea sa ve-
ţ pentru Bismarck precum ş convirigerile sale ţ germane
(mai ă de ţ ă ă legate de aceasta, Mauthner le-a ă
ă la moartea sa, în 1923. (La ă Amintirilor sale ă în 1918, el
scria cu un patos ce apare aproape bizar, ţ Sancte Bismarck,
magister germaniae, orapro nobis.) Mauthner a indicat de asemenea în mod
clar cea de a patra ă cea mai ă din punct de vedere ş ţ
a criticii sale a limbajului: teoriile fizice ş empirismullui Emst Mach", pe
care Mauthner l-a cunoscut ă în 1872 la Praga, ca student în drept, ş
ă i-a ă de atunci o ţ ă ă ă ă ă cu
ş ani înainte de ţ criticii sale a limbajului, la 17 septembrie 1985,
Mauthner îi scria lui Mach:
... iar în al treilea volum ă nu cumva deja în al doilea, ceea ce nu ş pe de
rost) ţ ş în mine, poate, un elev al ă
În ă ţ sale de a elabora un nominalism pe deplin consecvent,
Mauthner a ajuns la concluzia ă toate problemele filozofice sînt, în reali-
tate, probleme ale limbajului. Pentru nominalistul riguros "conceptele" nu
sînt nimic altceva decît cuvinte folosite pentru denumirea sau indicarea
ă a "indivizilor" ş a ţ acestora ş nu, ă ă pentru
denumirea ţ Mauthner a pornit de la premisa ă nu ă o di-
ţ ă ă între concept ş cuvînt, ci cel mult una de ă ă
ce ş "orientarea ţ ş ă prin urmare, ţ consecvent
va trebui ă admitem ă limbajul ş gîndirea sînt identice:
Unul din punctele de plecare ale acestei scrieri este ţ ă nu ă
gîndire în afara vorbirii, ă gîndirea este un simbol mort pentru o ş presu-
ă prost ţ ă a limbajului ...
6
ă la ş ţ sale, Mauthner a fost ş ă nu are un argu-
ment de neclintit în acest sens, deoarece scepticismul radical ce rezulta din
ă ă trebuia, în cele din ă ă se ă ş asupra ei. 1 se ă
ă oricum o ţ mult mai ă decît ţ ă ce socotea
ţ ş cuvîntul, gîndirea ş limbajul drept independente una de cealal-
ă O parte din ă ţ de a argumenta ale lui Mauthner rezultau din fap-
tul ă nici un fel de asemenea ţ între gînd ş limbaj nu a putut fi ă
în ţ ă în fiziologia creierului. Pe de ă parte, Mauthner ţ ă
orice psihologie ar fi de fapt .metafiziologie", ă ceva "ce psihologia nu
ş ă Studiul lui Gershon Weiler, Mauthner's Critique ofLanguage
(Critica limbajului la Mauthner) cuprinde o ă cercetare a corela-
ţ subtile dintre partea ş ţ ă ş cea ă a ideilor lui
Mauthner.
Mauthner a ajuns, ş de la un punct de plecare pe deplin ţ
la concluzii radicale în ceea ce ş programul propriu al filozofiei:
Filozofia este teorie a ş teoria ş este ă a limbajului;
critica limbajului ă ă ă de elaborare a gîndului eliberator ă oa-
menii nu pot trece ă prin cuvintele limbajelor lor ş prin cuvintele filozofi-
ilor lor dincolo de o reprezentare în imagini a lumii."
Limbajul filozofiei nu este decît o rafinare a limbajului cotidian ş este
tot atît de metaforic ca ş acesta. Aidoma tuturor ş ş
Mauthner era sceptic cu privire la capacitatea ă de a ş lumea.
ş ţ au încercat uneori ă interpreteze numele drept
corelate ale ţ senzoriale ş prin aceasta drept singura temelie
ă a ş ş cum vom vedea, Mauthner a mers considerabil
mai departe ş a afirmat, pe baza teoriei sale a ţ ă numele sînt
în cel mai bun caz metafore ce stau pentru ţ senzoriale. Varianta
ă a unui scepticism humeean, ce rezulta de aici, l-a condus la pro-
blema sa, pe care a ă drept una ă chiar ă într-o ă mo-
ă cea de a determina ţ ş limitele limbajului.
Ceea ce îl deranja înainte de toate pe Mauthner era acea ţ ă a fo-
losirii cotidiene a limbajului care ă în a atribui realitate ţ
ilor termenilor ţ ş generali. El vedea în ă ţ ă implan-
ă chiar în limbaj', ş prin aceasta ă de "reificare" a ţ o
ă ă nu doar a ă ă speculative, ci ş a ă ţ practice
ş a diferitelor ă de lucruri negative din lume. Reificarea, pentru a ă
ne la ă exprimare a lui Mach, este cea care ă toate speciile
posibile de .fantome conceptuale'i'". În ş ţ stau drept exemple asemenea
concepte generatoare de confuzii cum ar fi ţ ă "legi ale naturii", "ma-
terie", "atom" ş "energie"; în filozofie, concepte ca ţ ă "obiect"
sau "absolutul"; în religie, "Dumnezeu", "diavol", "drept natural"; în sfera
politicii ş a teoriei sociale, expresii folosite adesea în mod fanatic cum ar
fi ă ă ă ă ă ă în lupta pentru puritatea
acesteia, împotriva ă ei). În toate aceste cazuri, reificarea conduce
la acceptarea ţ unor ă ţ metafizice. Pentru Mauthner, metafi-
zica ş dogmatismul ş o ă cu ele ţ ş nedreptatea) erau ă
ţ ale uneia ş ş medalii.
Acestea au fost fundamentele criticii sale a limbajului. Ea a fost o între-
prindere ă în ă în care era ă ş încerca ă arate
limitele ş posibile, ceea ce însemna pentru Mauthner limitele a
ceea ce poate fi spus. Dar ă ă spirituale ale acestei întreprinderi se
aflau mai ă în gîndirea ă decît în cea ă Kant a ă
un pas genial în ţ ă credea Mauthner, dar el a ă ş pri-
zonierul ţ abstractizante din mediul german, ţ pe care
Leibniz ş Wolff le-au socotit în mod ş drept un avantaj al limbii ger-
mane care ar recomanda-o pe aceasta cu deosebire drept cadru pentru dez-
voltarea ş ţ Mauthner vedea, ă (cu anumite rezerve), pro-
pria sa ă ca fiind pe de-a întregul în ţ ă a nominalismului
ş empirismului. El îl socotea pe Locke drept pionierul criticii limbajului,
drept "primul filozof care a ă o ă a limbajului din ă psi-
ă înainte de toate în al ă Essay Concerning Human Under-
standing (Eseu asupra intelectului omenesc). (Acest eseu ar fi trebuit ă fie
numit, ă Mauthner, mai ă Ein gramatischer Essay (O încercare
asupra gramaticii) sau Ein Essay iiber Worter, iiber Sprache (O încercare
asupra cuvintelor, asupra limbajuluîy-, El l-a desemnat de asemenea pe
Arthur Schopenhauer, socotit intelectualul anglofil printre filozofii ger-
mani ai secolului al XIX-lea, drept precursorul ă spiritual nemijlocit.
Mauthner a pretins, de asemenea, ă a ă unele din punctele de ple-
care ale filozofiei sale la Schopenhauer. ă date de Schopenhauer
problemelor teoriei ş în ţ Uber die vierfache Wurzel des
Satzes vom zureichenden Grund (Despre ă ă ă ă a principiului
ţ suficiente) i-au oferit lui Mauthner primul concept al unei filozofii
autentice. Înrîurirea lui Schopenhauer asupra lui a fost la început atît de
ş încît, ş cum spunea, ă "orb sub ţ spiritului ă
ă "la orice întrebare cu cuvintele lui" ş a trebuit ă ă ă
ă pentru a se "elibera de conceptele ş cuvintele lui Schopenhauer"!'.
În Vierfache Wurze1, Schopenhauer a încercat ă dezlege problema ă
veche a relatiei dintre ratiune si ă în ă ă afirmînd ă na-
tura ar fi, fapt, un produs ţ ţ ţ ă a ţ era ă
ofere elementele apriorice, ş ţ necesare între ă
noastre empirice, ţ ce fac ă o ş ă ş prin
urmare ş ţ ă a naturii. Aceasta nu constituia desigur un progres în
raport cu filozofia ă a lui Kant, dar Schopenhauer fusese - cum vom
vedea - un revizionist kantian, ş nu pur ş simplu un interpret al maestru-
lui. ă Schopenhauer complexitatea Analiticii kantiene nu ar fi ă
iar categoriile intelectului ar fi inutile deoarece tot ceea ce i-ar fi fost nece-
sar lui Kant pentru ş întemeia teoria ar fi cauzalitatea, deci ţ ne-
ă dintre fenomene, ş ţ ă intelectul ar avea tocmai ţ de
a oferi o asemenea conexiune ă Ţ ţ era, apoi, ă explice
cum cele patru clase de ă ţ ce constituie întreaga ă ş
îsi au baza în una si aceeasi conexiune ă ce este ă diferitelor
clase de fenomene; ş mai departe, cum aceste patru clase de ă ţ sînt
diferite si trebuie ă ă ă diferite.
Pe o parte, Mauthner s-a ă impresionat de ţ ş ţ
cu care a întreprins Schopenhauer, la numai 25 de ani, revizuirea primei
Critici a lui Kant. Pe de ă parte, el i-a probat ă ă ţ ă ţ
ă a scrierii ce socotea drept "o lege a ţ ceea ce nu ar fi de-
cît ţ limbajului"!". ş considera Mauthner, Schopenhauer a arun-
120
VIENA LUI WITTGENSTEIN
LIMBAJ, Ă Ş REPREZENTARE 121
cat deja "o ă ă asupra ţ limbajului"> ş cu deosebire
citatul din De Officiis al lui Cicero pe care îl ă citat în care se între-
prinde o echivalare a ratio cu oratio'", este pentru cel interesat de proble-
mele filozofice ale limbajului un indiciu al puterii de ă uimitoare
a viziunii lui Schopenhauer asupra criticii limbajului. În ciuda acestei pu-
teri de ă ş punctul de vedere al lui Schopenhauer a ajuns sub
focul criticii lui Mauthner. ă Schopenhauer a ă ă ţ tot
mai prezente în opera lui, de a reifica ţ termenilor ţ În
timp ce teoria sa a ş marca un progres considerabil, filozofia lui
despre "lumea ca ţ ă ţ un element scolastic. Cu conceptul ă
al ţ Schopenhauer ă un prizonier a ceea ce Mauthner nu-
mea .superstitia cuvîntului", ţ ă fiecare cuvînt se ă cu
un obiect ce îi corespunde. Mauthner scrie:
Am încercat ă ă ă Schopenhauer ă realitatea ţ sale
abstracte cu evlavia unui realist scolastic.'?
Mauthner argumenta ă ţ ţ ia ş dintr-o ţ ă
ce ţ ş ţ noastre de toate felurile, ş anume, ţ ă
toate impresiile noastre senzoriale sînt fie ă fie ă ş continua:
În timp ce în cazul impresiilor senzoriale exterioare ... valoarea ă sau
ţ cu interesele noastre este mai ă ş nu are de aceea un nume, valoarea
ă a ţ noastre este una foarte ă ş a primit de aceea un nume
aparte: ţ 18
Schopenhauer distinge ţ ă ă a ă sau ă
lui de impresiile senzoriale produse de stimulii exteriori, care o ţ pe
aceasta. In acest fel ia ş ţ sa dintre ş ş ţ ă
Mauthner ă ă ă ţ este de ne ţ ş
ţ ă (cu caracter substantival), ca ţ ă nu este nimic altceva decît o
ţ ă dar ş ă ei singulare, ce ţ ţ
nile reale, nu sînt decît un afect, ă ceva analog "impresiilor senzoriale"
ş nu ceva principial diferit de ele. Ele sînt, spune Mauthner, ,,0 impresie
ă ce se ş de impresiile senzoriale specifice doar prin inde-
terminarea ei"!", Ş chiar ă Schopenhauer ar fi ă ţ ă ă aceas-
ă ţ nu s-ar putea vorbi în mod legitim de ţ ă ă limbajul
nostru (atît timp cît "are sens") se ă exclusiv la ă
noastre sesizabile empiric, iar lui Mauthner i s-a ă ă ă sens ă ş
a lumina lumea ţ cu ajutorul lumii afectelor, ă ceea ce este pe
ă întunecat cu ceea ce este pe deplin întunecat'<", În plus, Schopen-
hauer nu a distins "actul ţ (ca entitate) ş ţ care este expre-
sia ă a acestuia, ci le-a identificat în mod explicit, ceea ce Mauthner
"a respins din capul locului"?". ă Mauthner, Schopenhauer a fost doar
metaforic acolo unde a crezut ă este metafizic. ă ţ meta-
ă a lui Schopenhauer nu este nimic altceva decît o expresie ă
a ţ ş ţ de sine a omului. Schopenhauer a ă ş .el, ş
în capcana ă a ă în încercarea sa de a descopen un obiect
real dincolo de cuvîntul "a voi", el a mers atît de departe încît a ă din
ă singurul lucru cu ă real.
" ă ă de Mauthner ţ de ţ ă a lui Schopenhauer este
ă pentru întregul program al ă sale ă der Philosophie
ţ defilozofie), care a ă în 1910. Ţ ă în ţ era
analizeze un mare ă de notiuni filozofice centrale, oarecum în ş
fel în care a analizat ţ de ţ ă a lui Schopenhauer. Metodolo-
gia ă ţ este o ă a teoriei ş a lui Mauthner: El cu
ţ "originii psihologice a ă termen", ă a tipului specific
de date senzoriale din care provine. Apoi el ă procesul ă în a
ă desfasurare, de ă forme de expresie adjectivale sînt transferate în
substantive'. În cele din ă el pune ă ă a folosirii lim-
bajului în ţ cu istoria filozofiei. Mauthner voia ă le ă meta-
fizicienilor ă în toate problemele controversate asupra ă ş cheltuit
patosul spiritual, ei se sprijineau pe un pas inadmisibil, ş anume, pe afir-
matia ă ă "obiecte" ce corespund ş singurele perceptibile
pentru noi. În ă de aceasta, pentru Mauthner era neîndoielnic ă
ă a aparatului nostru senzorial, a ceea ce el numea sugestiv
ţ ce sînt produsul ă face cu ţ ă ă nece-
sare, ş ş ţ ă pentru toate timpurile".
Asa cum a ă Gershon Weiler, ţ ţ ce sînt produsul
ă este ţ cea mai ă a lui Mauthner ş ă con-
ceptul ă filozofic cel mai important. El ş ţ lui ţ ă de ş in-
ă si ă precum ş ţ sa potrivit ă critica limbajului trebuie
ă ă la "docta ignorantia" deoarece ea ă imposibilitatea ă
lor eterne ş cu aceasta, ş a celor ale logicii ş ş ţ Metoda lui este,
ş în ş timp ă ş ă Ca atare ea este ă de
prezentarea ă a ş ţ fizice la Mach. S-ar putea spune cu o
ă ă ţ ă Mauthner a încercat o ă ă a limbajului,
în timp ce Mach s-a ţ cu o ă a limbajului fizicii. Tot ş cum
Mach ş întemeiat critica pe o ă a ţ critica lui
se ă ă în psihologia sa. Dar ş aici scepticismul ă a complicat cer-
cetarea: "sufletul" este doar un cuvînt ă nu-i corespunde nimic real;
iar evenimentele mentale distincte ce sînt cuprinse sub acest termen nu pot
fi considerate drept ş întrucît nu sînt accesibile organelor
noastre de ţ "Deoarece organele noastre de ţ nu se pot întoarce
spre ă nostru, deoarece nu avem organe de ţ pentru «sufletul»
nostru, nu va putea exista ă o ş ţ ă a sufletului. "23 Tocmai de ace-
ea limbajul nostru este destinat doar cuprinderii ţ noastre sen-
zoriale, ă a stimulilor din "lumea ă El nu se poate raporta
123 LIMBAJ, Ă Ş REPREZENTARE
VIENA LUI WITTGENSTEIN
122
124
VIENA LUI WITTGENSTEIN
LIMBAJ, Ă Ş REPREZENTARE 125
prin expresii care ă ţ la procese ,,1ă ce", ă acestea
sînt ş impresiile senzoriale denumite prin limbaj, ă sînt, ca eveni-
mente mentale, identice cu actele lingvistice. Exprimat altfel, în propriile
cuvinte ale lui Mauthner:
Nu putem în nici un fel ă ajungem la o terminologie ă ă
Este cu totul firesc ş ă ţ ca limbajul ă ă smintit de ă ce dorim
ă ă ş proceselor ce duc în creierul omului la limbaj sau la gîndire. O
ă nu poate ă se ă ă
Nici psihologia nu poate fi, ş o ş ţ ă Astfel, Mauthner a fost un
sceptic c?nsiderabil mai rigid decît Mach, de a ă ţ era altfel atît
de apropiat, Amîndoi erau ş convinsi care ă au cultul ido-
confuziei caracteristic metafizicienilor: Pentru Mach adversarii prin-
cipali erau ă din ş ţ naturii ale unei epoci anterioare, inspi-
ă mai ă teologic. Pentru Mauthner ei erau teologii scolastici,
de ţ ă ş ş filozofii ş de factura lui Hegel ş
Schelling, ă ţ întinse ale ţ la o ă a limbajului, ce apare
în 1901, sînt combaterii unor asemenea ţ
. cel mal uimitor aspect al criticii lui Mauthner este, la o ă
pnvire, ţ lui ă nu ă nimic ce ar putea fi desemnat de ă
limbaj, ci mai ă ă doar oameni ţ singulari care ş expri-
ă "individualitatea", dar ş aceasta se ş la o privire mai ă a
nu fi altceva decît o ţ ă
Limbajul, chiar ş cel mai concret limbaj individual este doar o abstractie- real
este doar sunetul produs momentan prin ş ... 25 ' , ,
silit pe Mauthner ă ă "limbajul" ş drept
ţ ce ă Pentru Mauthner limbajul este de aceea "vorbire",
pnn urmare o activitate", nu un obiect de un tip deosebit. Punctul ă
tor este acela ă limbajul este o activitate ă si este util în ă
calitate. Limbajul ă ţ ă tot ş cum o ă ordo-
ă un joc. "Limbajul nu este decît o. ţ aidoma regulii de joc,
care devine tot mai ă pe ă ă ce i se supun tot mai multi
ă dar care nu ş nici ă schimbe, nici ă ă lumea ă "27
. noi nu putem concepe în mod adecvat limbajul decît drept un
limbaj specific, care este o parte a unui context social specific. Limbajul
este un fenomen social; el trebuie ă fie gîndit ă cu alte deprinderi
c!1re îi sînt asociate, deprinderi proprii individului ce ş limbajul.
(In acest punct, ţ lui Mauthner ă urme clare ale psihologiei
popoarelor [Volkerpsychologie] a lui Lazarus si Steinthal dar si ale criticii
acesteia pe care a ă Hermann Paul în cartea sa Prinzlpien'der Sprach-
geschichte (Principii ale istoriei limbajului). O ă ă se deose-
ş mij?acele prin care ş ă coeziunea
el ă ă Iar cel mal eminent dintre aceste mijloace este limbajul. Limba-
jul unei culturi este o parte a instrumentarului ei operativ. El este cu deose-
bire memoria ă ă deoarece ă ă în formele sale obice-
iurile ş practicile transmise. De aceea Mauthner se ă la "limbaj"
numai ca la ,,sensorium-ul social" al unei culturi. Invers, deprinderile ş
formele de comportare proprii unei culturi ă sursa ţ
expresiilor limbajului acestei culturi; în acest dualism devine ă una din
numeroasele tensiuni din gîndirea lui Mauthner.
Ca ş ş englezi, Mauthner a vrut ă ancoreze toate ş
ţ în impresiile senzoriale ale individului. El a ă ă perspec-
tiva unei psihologii a popoarelor ă critic, ă ţ faptului
ă limbajul este un fenomen social. Impresiile senzoriale, ca atare, nu par-
ă la caracterul social al limbajului, în timp ce limbajul ca ă a
jocului" social nu are nimic comun cu caracterul privat al impresiilor sen-
zoriale. Mauthner, care a ă fidel conceptului ă cu privire la o ă
ă a edificiului limbajului, a ţ ă ă (atît cît
poate fi vorba aici de o ţ invocînd calitatea limbajului de a fi ţ
ne: "Limbajul sau gîndirea este ţ Impresiile senzoriale, într-un
sens simplu, nu pot constitui cu ă temelia ţ ă cum ar
putea doi oameni ă ş ă ă ei au folosit denumirea ă pen-
tru ş impresii senzoriale, ă pentru impresii senzoriale ce sînt
ş în cazul amîndurora? Cum ar fi putut oamenii, în genere, ă ă
datele senzoriale obiect al unei ţ lingvistice? Era clar ă dimensiu-
nea ă ă a limbajului nu putea fi ă pur ş simplu ş
pe deplin, la ţ ă ă ă ă limbajul era
ă privit ca o parte a ă biologice a omului ş prin aceasta, ca un
instrument de ţ - o ă ce devenise ă ă în
ă ă lui Mach - atunci se putea ă ţ pe care ar pu-
tea deveni ă ă ş acestor ă ţ ă ţ ă a cu-
vintelor ă în asigurarea ş de ţ a unui ă de
oameni, ţ într-un grup prin comunicare ă atunci faptul ă
prin utilizarea unui cuvînt ei ă sau nu ş ă
senzoriale nu mai ă nici un rol din punct de vedere practic. ă
era doar ă ţ ş în ţ ă cum ă ţ ş ce se ş de la ei
atunci cînd era ă o ă expresie ă Ceea ce ă
cu ă ă ceea ce ă ţ ă nu este imaginea
ă (das innere Bild) pe care o produce o expresie sau o ţ
ci ţ pe care o ă sau o ă ţ asupra ă pre-
vine sau pe care o interzice expresia.
Mauthner a încercat în acest fel ă solutioneze unele din ă
sale concepînd limbajul în ţ lui ă în cea a ă supra-
ţ speciei ş doar ca "fenomen social" ş limbajul
"realitate".29 ă Mauthner, ca filozof empirist, nu a contestat ă per-
ţ ă este baza unor ă sensibile principial diferite,
ce vor fi provocate la oameni ţ de auzirea unuia ş ş cuvînt.
ă teoria lui ă a limbajului a explicat din ă per-
ă ă un fenomen pe care îl socotea ca ţ ţ limbaju-
lui: fenomenul ţ defectuoase. Tocmai în calitatea sa de mijlocitor
între oamenii ce ţ ă devine limbajul o ă pentru cel ce vrea
ă ţ ă pe deplin pe ă Tot ş cum un ocean ă ş desparte
în ş timp continente, limbajul este în ş timp punte ş ă
între oameni. "Limbajul nu este o proprietate a individului, deoarece el nu
ă decît prin ţ dintre oameni; dar limbajul nu este nici ceva co-
mun pentru doi oameni, întrucît doi oameni nu ă ă ş re-
ă ş cuvinte. "30
Pentru Mauthner lucrurile ă ş deoarece limbajul este în mod
necesar metaforic. De aceea el este, prin natura sa, întotdeauna poliseman-
tic. Nimeni nu poate fi absolut sigur ă îl ţ cu ă pe ă ş
ă este ţ de ă el. Pe ă aceasta cuvintele sînt întotdeauna in
statu nascendi": Nu numai limbajul, ci ş întreaga ă sînt tot timpul în
prefacere. Nimic nu ă pe loc.
În chestiunile de ordin practic ale ţ cotidiene, polisemia de ă
rat a limbajului ă cu toate acestea realizarea unui acord pragmatic
asupra ţ comune. Dar ca instrument al ş lumii, limbajul,
în sens strict, este lipsit de valoare. Chiar ă ar exista pentru oameni o
cale spre o obiectivitate ă în ş limbajul ar fi, ca ă
tor ş mijlocitor al acesteia, prea echivoc. (Mauthner ă ă con-
statare printr-o ă a primelor ă rînduri ale poemului lui Goethe An
den Mond - în total doar opt cuvinte.F ţ lui asupra ţ
posibile ale cuvintelor ş a ă ţ de combinare a acestor semnifi-
ţ ţ care nu este nici pe departe ă cuprinde ş pa-
gini.) Din ă polisemie ă limbajului ă ă Mauthner, ă
el este, ş adecvat spre a transmite ă ş subiective de la un
individ la altul, ă în calitate de ă al ţ Tocmai ă
caracterului ă ţ metaforic limbajul este atît de potrivit pentru ţ
rile poeziei, pe cît este de nepotrivit pentru cele ale ş ţ ş ale filozofiei.
Este cu ţ ă ă ă pe o ă ă de timp ţ conceptual al
cuvintelor; din ă ă ş lumii prin limbaj este ă Este
posibil ă ă ţ ţ al cuvintelor; din ă ă este ă
o ă prin mijlocirea limbajului, o ă a cuvintelor, poezia.P
Natura ă a limbajului ă atingerea ă ă ţ
depline ş face imposibil orice fel de ş ş ţ ă ă Ş ş
ţ este, în cel mai bun caz, doar poezie.
Legile ş ţ naturii ş ale ş ţ spiritului (Geisteswissenschaften) de-
vin astfel un fenomen social, reguli naturale ale jocului social, ele sînt poetica unei
fable convenue sau a ş
Astfel, critica limbajului ă ă de Mauthner pare ă ă ă nimi-
citoare pentru ş ţ ă ţ ş succesul logicii, matematicii ş ş ţ
naturii nu erau în ţ cu atitudinea ă a lui Mauthner în ceea
ce ş posibilitatea ş ş nu îl stînjeneau ş de ţ Prin
ţ logice nu se poate ajunge ă la noi ş ţ ă "infe-
ţ nu sînt decît ă lingvistice ale altor ă ţ logica nu
ă de aceea nici o posibilitate "de a înainta în gîndire prin ţ
în timp ce ţ senzoriale cu ă noi (ca ă temelie a ş
terii) pot fi exprimate doar într-o ă ă în mod necesar meta-
ă Adecvarea unei re ă lingvistice a impresiilor senzoriale poate fi
ă doar în ă ă ă într-o ă ă Nici în
progresul ş ţ nu ă o punte ce ne-ar conduce de la limbaj la «ade-
ă realitate, ci doar una ce ne conduce de la limbaj la limbaj:
ş conceptul înalt al ă este doar vorbire ă ... chiar ş
simpla exprimare «impresia mea ă este ă se reduce la tautologia
ă ă ă ă «Impresia mea ă este impresia mea ă 36
Analizele logice ale lui Mauthner ă ă ă cu ţ lui
John Stuart MiII. Deoarece tezele sale ă de asemenea o ă
ţ ă cu vederile lui Mach ş ale fizicianului Kirchhoff, ele aveau
ş ă se bucure de ţ ş ţ ă printre contemporani. Marele
ecou pe care l-au avut scrierile lui Mauthner mai ales în rîndul scriitorilor
ş al filozofilor ş contrasta cu ă ă a unei respin-
geri reci în cercurile academice (Mach ş reprezentînd aici o remarca-
ă ţ
Mauthner califica ipotezele ş ţ ca ţ principial doar sfe-
rei conjecturilor mai mult sau mai ţ bune, ă mai mult sau mai pu-
ţ utile; el le califica drept ş ţ atinse ş Temelia tuturor
ş ţ sînt ă deosebit de ă ă ş pe cale induc-
ă ţ nu este ă o ţ ă ă o ă ă repre-
ă pentru Mauthner o fantasmagorie ă ţ duce doar la cu-
vinte, nu la ţ " ş legi ale naturii nu sînt nimic
altceva decît ă istorice, "abstractizarea" pe temeiul unor experi-
ţ inductive fiind tot atît de ţ ă din punct de vedere
logic ca ş ţ ă ş Mauthner a depus eforturi deosebite pentru a
ţ sursa ă a ă potrivit ă legile naturii ar fi
"inexorabile". Expresia "legi ale naturii" este o ă ă o ă ă
ş ţ ă a vremurilor trecute ale ţ mitologice, vremuri în care natu-
ra, în ă ţ omului de a o ţ era ă ă Mauthner
ă ş originile metaforice ale conceptului ă la Platon ş Aristotel ş
înainte de toate la Lucretiu, la care, altfel decît la cei doi autori greci, expre-
sia "legi ale naturii" ă deja în ţ sa ă În Evul
Mediu conceptul a fost încorporat în teologie, ca "legea ă a lui
127 LIMBAJ, Ă Ş REPREZENTARE VIENA LUI WITTGENSTEIN 126
128 VIENA LUI WITTGENSTEIN LIMBAJ, Ă Ş REPREZENTARE 129
Dumnezeu", ca ordine a universului ă de ţ ă Prin
Deus sive Natura a lui Spinoza, prin identificarea, ş a lui Dumnezeu
cu natura, conceptul a fost secularizat ă cu multe alte ă
ce ţ ă mai înainte exclusiv sferei teologice. În acest fel mitul
"legii naturii" a parcurs timpul ă în zilele noastre; expresia a luat ş
tere ca ă a fost mai tîrziu ţ ă a fost ă de ş ţ ă
ş a devenit o ă ă care ş pierdut, o ă cu plasticitatea ş cu sen-
zorialitatea, orice sens"." ă spune Mauthner, nu ă în ă
vreo "lege" ă ci doar fenomene ă "Ceea ce
numim, ş legi ale naturii nu sînt nimic altceva decît ţ noas-
ă ă ţ ă de conceptele ş cuvintele ce au luat ş în noi pe
cale ă Ş ţ naturii au ă ă ş gen 'de mitolo-
gizare ca ş ţ ă lui Darwin, care au transformat ţ dintr-un
principiu explicativ, dintr-o ă ă într-o ă super-
ţ ă a naturii.
Analiza logicii ă ă de Mauthner se ă ă cum am spus, în
multe din ă ă ei, în mod clar cu cea a lui John Stuart MiII. Ambele
resping ţ ă silogismul poate extinde ş ă Singura
"necesitate" în ă este cea a ă ţ ce nu contribuie cu nimic la
extinderea ş noastre; orice silogism ţ cade fie în clasa
argumentelor non sequitur, fie în a celor de tipul petitio principii. Între cele
trei legi logice fundamentale (identitate, ţ ţ exclus) nu exis-
ă o deosebire ă ci numai "o ţ ă în forma ă Critica
lui Mauthner reducea logica la psihologia gîndirii ş prin aceasta afortiori
la psihologia limbajului. Ca atare, logica nu are nici o valoare pentru do-
bîndirea ş
Voi spune ă ţ ă în ă ţ ă prin ţ logice va fi
ă ş ă despre lume, este o ţ ă ă
Reprezentarea ă ă un "obiect", cum ar fi logica, în sensul a ceva
universal ş imanent tuturor limbajelor, este o ă reificare de ne ţ Cre-
ţ în ş ceva, chiar ă pare ă constituie un întreg domeniu al ş
terii noastre, este ţ "Totul în gîndire este psihologic", spune Mauth-
ner, ă este doar schema gîndirii noastre'r", dar aceasta nu este nimic
altceva decît o ă ă Oricum, schema gîndirii ş ş a
vorbirii - ceea ce este ş lucru - va fi ă de cultura core-
ă în care ă ş un om ş ă ă ţ ă la rîndul
ei, în mod determinant asupra culturii, ă ă se ă împre-
ă ş în ş timp; schema ă nu este ceva dat de mai înainte, ceva
ce ar putea fi derivat din "legi imuabile ale gîndirii":
ţ comun ar fi trebuit ă ţ ă ă tot atîtea logici cîte limbaje cu
structuri distincte."
Logica devine o ă a antropologiei culturii deoarece nu ă
vreo ă ă nici vreo ă ă ă ce ar sta la te-
melia tuturor limbajelor. Mauthner ajunge de aceea, în cele din ă la un
relativism cultural de ă ă Ca relativist, el ironiza "absolu-
tul" teologilor ş metafizicienilor:
Chiar ş ă cel mai cert nu este decît ti peu pres ă ă real
este un concept metafizic; la conceptul de ă oamenii au ajuns ă ă ajutorul
nici unei ţ la fel ca ş la conceptul de Dumnezeu. În acest sens se poate,
desigur, spune: Dumnezeu este ă
ă încercarea lui Mauthner de a determina ţ limbaju-
lui l-a condus la punctul de vedere autocritic radical al lui Nicolaus Cusa-
nus despre "docta ignorantia" ş la ţ ă a ironicului Socrate
ce socotea Oracolul drept cel mai ţ dintre ţ ţ deoarece a ţ
les propria sa ţ ă Potrivit lui Mauthner, tocmai concluzia ă a
scepticului se apropia cel mai mult de ă
Faust este filozof nu pentru ă ă de drept, ă ş teologie, a studiat
în mod temeinic ş filozofia, ci ă vede ă noi nu putem ş nimic ş deoarece
aceasta aproape îi va mistui inima. 4
7
Mauthner ş în mod resemnat ă filozofia trebuie ă reflecteze
din nou asupra începuturilor ei pitagoreice ş ă trebuie ă se ţ ă
cu dragostea de ă ş ă ţ spre el în loc de a pretinde posesiunea
ă Deja ideea unei critici a limbajului ă în ţ ă ţ de a fi
ă în cuvinte ş prin cuvinte. Ea se ş cu ă ţ ş
ş ş în ă în ceea ce Mauthner a numit "sinuciderea" limbajului.
ă critica ar putea fi ă prin moartea ă calm ă a
gîndirii sau a vorbirii, ă critica nu ar trebui ă fie ă prin cuvinte ce au
o ţ ă ă acesta ar fi, desigur, faptul ă
ş drumului prin critica limbajului este ă ă a lui
Maurice Maeterlinck: "De ă ce avem cu ă ă ne spunem ceva
sîntem ş ă ă "49 Dar ă ă este de o valoare mult
mai mare decît tot ceea ce poate fi exprimat prin limbaj. Ea ă ca-
ă drumului lui Mauthner: cu ă ţ ă a sa el ă în istoria
ă un loc ă de Meister Eckhart ş de Cusanus. El ă ă
ş ş reprezentarea acestora cu privire la ceea ce este mai înalt, acel senti-
ment incomunicabil al uniunii mistice cu universul. Ceea ce ă fra-
za din Introducerea ţ lui Mauthner, la care va face aluzie ţ
mai tîrziu Wittgenstein în Tractatus, ş anume ă se va bucura.
... ă la ă drumului, un cititor deosebit de ă ă va trebui ă ş
ă resemnarea ă ţ caracterului incognoscibil al lumii reale,
nu este o ă ţ ci ea este cea mai de ţ ş a ă Filozofia
este teorie a ş teoria ş este ă a limbajului, critica limba-
130 VIENA LUI WITTGENSTEIN
LIMBAJ, Ă Ş REPREZENTARE 131
jului este ă elaborarea gîndului eliberator ă oamenii nu pot ă cu
cuvintele limbajului lor ş cu cuvintele filozofilor lor, ă ă dincolo de o re-
prezentare în imagini a lumii.>'
ţ ă scepticismului epistemologie au suscitat întotdeauna în is_
o
toria filozofiei, ca ţ un "transcendentalism" epistemologie care soco-
ş posibilitatea ş drept ă ş ă în loc de aceas-
ta, în ce ţ anume este ea ă Cele trei ţ centrale ale lui
Mauthner, dependente fiecare de celelalte - ţ ă oamenii nu
pot ă ă dincolo de o reprezentare în imagini a lumii", cea ă o cu-
ş ă ă nu este ă nici în filozofie, nici în ş ţ ş cea
ă ş legi ale naturii nu sînt nimic altceva decît "fenomene
sociale" abstracte saufables convenues - aceste trei teze ă în mod
nemijlocit argumentarea ă ă o ş ă în ă ş
în ş ţ naturii este pe deplin ă ş ă tocmai aceste ă disci-
pline sînt cele ce ne pun, în anumite ţ în ţ de a prinde cu ade-
ă lumea ă Ş vom vedea cum ă Wittgenstein, care devine din
inginer cu ă teoretice filozof, ş ă al ă Tractatus Lo-
gico-Philosophicus pe conceptul unei ă în imagini a lumii",
ş cum l-a preocupat aceasta pe Mauthner. Desigur ă ă expresie
avea pentru Wittgenstein o ţ cu totul ă de "reprezentarea
ă a lui Mauthner: pentru Wittgenstein ea se va referi la o "repre-
zentare" a lumii în forma unui "model matematic", a unei "imagini logi-
ce", oarecum în sensul în care a analizat Heinrich Hertz modelele teoretice
ale fizicii.
Dar aici ă În ultimele decade ale secolului al XIX-lea, statutul
ş validitatea ş ş ţ au fost discutate ă ţ de ţ
ţ ş filozofi germani ai ş ţ între ş ă ţ atît de
proeminente ca Gustav Kirchhoff, Hermann von Helmholtz, Emst Mach,
Heinrich Hertz ş Ludwig Boltzmann. Termenul "reprezentare" - Dar-
stellung, respectiv Vorstellung - care a jucat un rol important în ă
dezbatere, a fost pus în ţ de ă Kant ş Schopenhauer. Expresia
ş ă ţ conceptuale, care nu au fost deosebite clar pe atunci ş
sînt confundate uneori ş ă În unul din sensuri, termenul avea o refe-
ţ ă ă sau ă - ă ă în optica ă a lui
Helmholtz ş în psihologia lui Mach -, o ţ ă ce îl lega de ţ
filozofiei empiriste a lui Locke ş Hume. Într-un alt sens, el avea o referin-
ţ ă mai ă ă una ce viza ţ limbajului - ca în
mecanica lui Hertz - ce nu este ă ă cu cea a expresiei "re-
prezentare ă ă ă în fizica ă În general, ţ concep-
ă ă era ă cu cuvîntul german Vorstellung, cea "func-
ţ ă cu cuvîntul Darstellung (Vorstellung fiind, de exemplu,
traducerea ă ş ă pentru termenul idea la Locke). ă ă
ţ importante ţ ă de ă ă ă a ă cuvîntului
(chiar Mauthner, de ă ş ă cu privire la statutul ş
ş ţ în filozofia ă a secolului al XIX-lea sînt saturate de ambi-
ă ţ ce ă de aici. De aceea pare potrivit, în acest punct al recon-
ţ noastre, ă ă o privire mai ă asupra acelei dezbateri
din filozofia ş ţ ş vom începe cu personalitatea ă a lui Emst
Mach.
Rareori a avut un om de ş ţ ă o înrîurire comparabil de mare asupra
culturii vremii sale ca Emst Mach. Cum am ă deja, psihologia lui a avut
o ţ ă ă asupra vederilor estetice ale celor din cercul Jung- Wien.
Hofmannsthal frecventa prelegerile lui Mach la Universitate ş credea ă a
recunoscut o înrudire a problemelor lui Mach cu propriile sale problcmc.i'
Robert Musil ă ca om de ş ţ ă sub o ţ ă cu totul ă
a lui Mach. Ideile lui Mach au exercitat o mare înrîurire asupra pozitivis-
mului juridic al lui Hans Kelsen ş au ă în acest fel, acces ş în consti-
ţ ă ă ce a fost în mare ă ă opera lui Kelsen.V Ele
au fost preluate cu entuziasm ş de ş ş austrieci. ă
versiune "machi ă a marxismului a ă prin mijlocirea lui Bogda-
nov, chiar ş în socialismul rus ş a devenit o provocare ă pentru
leninism. (Respingerea ă a ideilor lui Bogdanov de ă Lenin
în Materialism ş empiriocriticism a fost astfel ă de teoriile lui
Mach sau de anumite variante schimbate ale acestora.P" În anii '20, pro-
eminentul filozof ş sociolog austriac Otto Neurath a întemeiat ţ
Ernst Mach, ă ă a Cercului de la Viena.>' De la
ă ă la filozofia dreptului, de la ă ă la ş ţ sociale,
Mach era omniprezent în Austria ş mult dincolo de ţ ei. Unul din
oamenii cei mai de ă care a ajuns în siajul creat de gîndirea lui Mach
a fost ă fizician Albert Einstein, care a recunoscut de-a lungul întregii
sale ţ ţ ă pe care a exercitat-o Mach asupra gîndirii sale
timpurii.P S-a ă ă începuturile .lui Einstein, ca teoretician, au stat pe
fundamentul ţ machiste asupra ş ă ce William James
s-a întîlnit cu Mach la Praga în 1882, el a vorbit entuziasmat de acest
"geniu intelectual pur" ce ă ă fi citit totul ş ă fi gîndit asupra tutu-
ror lucrurilor". 57
Reducerea ă ş la o ă ă ă din ţ
este fundamentul întregii gîndiri a lui Mach. Este îndatorirea tuturor ă
ţ ş ţ de a descrie ş a sistematiza în modul cel mai simplu ş
economic datele senzoriale de ă Mach prefera ă desemneze datele
senzoriale prin expresia elemente, o expresie ă ş care nu ă
Caracteristica ă ţ ş economiei de gîndire este ă ă ă a
unei ă ş ţ a ţ Perspectiva lui Mach este, ş
dar, cea a ş lumea este totalitatea ţ ş a ţ
ilor acestora. În acest sens visele ă elemente în lume, la fel ca ş
orice ă ă de elemente, ă ţ ă este în ş
132 VIENA LUI WITTGENSTEIN
LIMBAJ, Ă Ş REPREZENTARE 133
ă ă ţ ă ca ş cea ă (Desigur trebuie ă ne ă
ă Mach, ă ă în mod direct visele cu realitatea ă întrucît ele
sînt simple ţ între gînduri", ă ă un corespondent exterior, spre de-
osebire de ceea ce le ă ele sînt, în cuvintele lui Mach, "excrescen-
ţ ale lumii ă ţ abstracte, idei, ă com-
plexe vor fi reduse într-un mod ă ă la ţ ele vor fi concepute
drept ţ despre genuri sau ţ generale, prin mijlocirea ă de-
vine posibil un mod prescurtat, economic de a manipula grupuri sau com-
plexe de elemente.
Ca pozitivist, Mach a fost un adversar intransigent al ă ţ
metafizice. Pentru el metafizica era misticism, iar în ă obscurantism.
În psihologie el refuza în totalitate ţ "eului" ca entitate monoliti-
ă El respingea orice ţ ce ă o ă cu dualismul cartesian
al "materiei" ş "spiritului", ă acest dualism conducea ă Mach la "te-
oriile bizare, monstruoase'<? ale metafizicii. În calitate de pozitivist con-
vins, el nu a acordat nici filozofiei vreo ţ ă ă ţ ă de
ş ţ naturii ş a semnalat adesea ă nu ş ă fie socotit filozof, ş ă
este ă al naturii. El îl ţ pe David Hume, ă pre-
ţ de ă ale metafizicii, tot atît de mult ca ş pe Christoph Lich-
tenberg, adversarul satiric al ă ş umflate în ş ţ ă ş în
ă Mach a fost printre primii dintre cei ce au atras ţ asupra
ă ă ţ filozofice a lui Lichtenberg, ale ă scrieri au devenit mai
tîrziu cunoscute ş influente în cercurile intelectuale ale Vienei.
Mach a determinat problematica ş ţ ca fiind una ă
ă ţ ă foarte repede ă deosebim ă noastre de ţ (per-
ţ noastre. Misiunea ş ţ poate fi doar:
1. ă ă legile ţ ă (psihologia).
2. ă descopere legile ţ ţ ţ (fizica).
3. ă ş ă legile ţ dintre ţ ş ă (psihofizicaj.r?
ţ ă a psihofizicii se ă la Gustav Theodor
Fechner. In principiu, psihofizica este o ă a filozofiei moniste, care
ă ă explice cum se ă psihicul ş fizicul ca ă aspecte ale
uneia ş ş ă ţ Incercarea cea mai ş ă pe atunci de a lega
ă fizica ş psihologia într-o ş ţ ă i-a ţ lui Richard Ave-
narius, pe care Mach l-a ţ în mod deosebit în calitate de coleg:
Cu R. Avenarius înrudirea este cea mai ă ce poate fi ş ă în cazul a
ă persoane cu ţ diferite ş domenii de activitate diferite, în ţ
unei depline ţ reciproce.v'
În a sa Kritik der reinen Erfahrung (Critica ţ pure) Avena-
rius încerca ă ă Scylla ş Carybda materialismului ş idealismului
recurgînd la un realism naiv ce ă mari ă ţ cu filozofiile lui G. E.
Moore ş Edmund Husserl. Ca ş Moore, el a încercat ă se ă la ă
de enigmele metafizicienilor printr-un apel la realismul ţ comun.
Moore ă ă ă la întrebarea: "Cum ş ă aici sînt ă
mîini?", ridicînd mai întîi una din mîini si apoi pe ă si spunînd: De-
oarece una este aici ş ă este aici. "62 Avenarius ar fi apreciat caracte-
rul concludent al acestui fel de a argumenta. Ş la fel cu Husserl, Avenarius
credea ă misiunea filozofiei ă într-o generalizare ă a
ceea ce este în ş ţ particulare descrierea lumii, ş anume lumea ş
cum o ţ în ţ ă ş într-o ţ a "con-
ceptului natural al lumii": "Important pentru ţ ă este cum va fi ea
ă nu ceea ce ă ă ă ea."63 Astfel, Avenarius pune întreba-
rea privitoare la obiectele ş ţ oarecum între paranteze, tot ş cum
a procedat Husserl utilizînd conceptul de epoche'r' Ambii gînditori au fost
de acord ă nu ă o ş ţ ă ă ă noi ş ş ţ doar
în ă în care ea este ş ţ ă "despre ceva".
ă dintre ţ celor doi nu se întinde, ce-i drept, mai
departe. Avenarius ă ă din perspectiva ţ pure", realis-
mul ş solipsismul coincid deoarece pentru descrierea lui ă a
ţ nu conta ă ă sau nu alte fiinte cu ă Obiectele
ţ pure sînt fapte, nu ţ "prin' ţ ă ă noi ţ
legem ţ drept o ş ă a faptelor; aceste fapte pot
fi lucruri, raporturi, gînduri, sentimente, convingeri sau incertitudini. "65
Ţ lui Avenarius este sistematizarea a tot ceea ce constituie ţ
ă într-o reprezentare ă ce ar furniza un concept pe deplin ab-
stract, "conceptul universal pur", care ar fi imaginea cea mai ă (cea
mai ă a ţ ş ar reprezenta versiunea ă a "ima-
ginii naturale a lumii".
ă sistematizare ar trebui ă ă o descriere ă a feno-
menelor fizice, care a fost ă concept al ă ţ experi-
ţ pe baza unei psihologii ţ Ţ ţ acestei ima-
gini a lumii ar fi simplificarea ş sistematizarea conceptului ţ în
ş fel încît el ă fie mai ş de manipulat pe plan teoretic'. Filozofia
devine la Avenarius gîndirea lumii potrivit "principiului ţ minime".
ş ă titlul scrierii sale Prolegomena zu einer Kritik der reinen Er-
fahrung (Prolegomene la o ă a ţ pure).66 Mach a fost cu
totul de acord cu acest program. El a ă în el o exemplificare a princi-
piului ă al "economiei gîndirii" ş ă o ţ de ă la
clarificarea ţ dintre fizic ş psihic. Asemenea ţ au constituit
fundalul de la care a plecat Mach în analiza naturii ă (Vor-
stellungen) în ă
Pentru Mach teoriile fizice erau descrieri cu ajutorul ă experien-
ţ ce constau în datele ţ erau corelate într-un mod simplifica-
tor, astfel încît omul de ş ţ ă era pus în ţ de a formula ţ
corecte. ţ logice ş matematice servesc ă simplificatoare
134
VIENA LUI WITTGENSTEIN
LIMBAJ, Ă Ş REPREZENTARE 135
a ţ senzoriale, ca "adaptare a gîndurilor unele altora" (în timp ce
ţ conduce la adaptarea gîndurilor la fapte") 67. În sens strict, este
inadecvat ă ă teoriile drept ă sau "false"; ele sînt, pur ş
simplu, mai mult sau mai ţ utile, deoarece misiunea lor ă mai
ă în a da descrieri ale datelor senzoriale, decît în a furniza ă ţ
(Urteile) pe baza acestora.
Orice ş ţ ă trebuie ă ă sau ă ă ţ prin re-
producerea sau anticiparea faptelor în gîndire, reproduceri ce sînt mai ş de mî-
nuit decît ţ ă ş ş o ă pe aceasta în anumite ţ ă
ţ ă a ş ţ ce-i ă pe deplin natura, devine ă deja prin
cele mai elementare ţ O ă cu ş caracterului economic al
ş din ş ţ ă dispare orice ă
Elementele metafizice din ş ţ ă contravin caracteristicii ei ţ
economia gîndirii. Ideea "absolutului" în ţ de ţ timp ş
ş ale lui Newton este ă ea constituie un "monstru conceptual".
Opinia lui Mach cu privire la conceptele absolutului la Newton sînt rezu-
mate în mod concludent în ţ sale asupra "timpului absolut".
Timpul absolut nu poate fi ă prin mijlocirea vreunei ş ă el nu are,
ş nici o valoare ă ş nici o valoare ş ţ ă nimeni nu este îndrep-
ă ţ ă ă ă ş ceva despre el; timpul absolut este un concept metafizic
inutil.69
Calea ă de Mach pentru a descoperi aceste ţ inutile ş
pentru a ă ţ cum ă ne ă de ele a fost un studiu în ş timp
istoric ş critic al principiilor mecanicii. Titlul ă sale fundamentale
este de aceea unul adecvat: Die Mechanik in ihrer Entwicklung, histo-
risch-kritisch dargestellt (Mecanica în ţ ei, ă în mod is-
toric-critic). O expresie a ş atitudini intelectuale este un alt titlu:
Die Geschichte und die Wurzel des Satzes von der Erhaltung der Arbeit
(Istoria ş ă ă principiului ă muncii). Pentru justificarea
ţ sale despre ş ţ naturii drept o descriere a datelor senzoriale
în acord cu principiul economiei gîndirii, el a trebuit ă explice în ce fel au
avut acces în teoriile fizice anterioare factori ce nu aveau nimic comun cu
o asemenea descriere. În analiza pe care a ă originilor anumitor idei
ş ţ el a fost în ă ă ă arate în ce fel au putut fi ş oamenii
de ş ţ ă la formularea unor ţ ce treceau dincolo de ţ per-
ceptibilului. ţ elementelor metafizice, cum este, de ă conceptul
de ţ ă în ă devine ă prin ţ ă mecanica s-a
maturizat într-o ă în care oamenii erau ţ adînc în probleme
teologice.
Cel ă ă idei preconcepute nu se va îndoi ă epoca în care a avut loc dezvol-
tarea cea mai de ă în ă era ă de teologie. Problemele teologi-
ce au fost stîrnite de orice ş ele ţ totul. Nu este de mirare, ş ă ş
mecanica a fost ă de acest suflu. Capacitatea de ă a gîndirii teologi-
ce devine ă mai limpede ă ă în ă 70
Ingredientul istoric al criticii machiste a ş ţ naturii trebuie ă indice
ţ ă ă este cu ţ ă o cercetare ş ţ ă cu sens ş
ă Pe ă aceasta, el are o valoare ă întrucît:
Cercetarea ă a ţ unei ş ţ este foarte ă ă este vorba
ca principiile dobîndi te ă nu ă cu timpul un sistem de ţ pe ă în-
ţ sau chiar un sistem de ă ţ Cercetarea ă nu ă doar
ţ a ceea ce este deja dobîndit, dar ţ ă de asemenea posibilitatea
noului deoarece ea ă ceea ce ă drept ţ ţ ş ă
tor. Dintr-o ţ mai ă la care se poate ajunge pe diferite ă putem avea o
privire mai ă ş descoperi ă ă ă noi."
Pe de o parte, Mach acorda mecanicii o ţ istoric ă de
prioritate printre diferitele ramuri ale fizicii, pe de ă parte, el dorea ă
ă noi ă mecanicii, printr-o ţ mai ă a ă ei.
Indicarea de ă Mach a caracterului ţ ţ ş întîm-
ă al etapei de dezvoltare atinse de ş ţ naturii a timpului ă se
ă în ţ mai ă El credea ă orice ş ţ
ş o adaptare a ţ vii la ţ în care ă Toate' conceptele,
teoriile, maximele ş altele ă ă erau pentru el ţ ale instinc-
tului nostru de ţ biologic programat. 72 Schemele conceptuale
sînt instrumente economice pentru ă problemelor practice. Ca
atare, ele sînt prin natura lor într-o ă ă ă colorate de interesele ş
motivele noastre. "Atunci cînd reproducem faptele în idei, noi nu le repro-
ducem - în genere, ci doar sub aspectul care este important pentru noi;
noi avem un scop ce a luat ş nemijlocit sau mijlocit dintr-un interes
practic.i'P Pentru Mach, oamenii, ca ţ ă nu sînt predomi-
nant pasivi. ş ă în primul rînd în descrierea lumii ţ
ilor pentru nevoile noastre, spre a face ţ ă ţ ţ în care
ă În acest cadru, istoria ă devine istoria ţ în
"lupta pentru ţ ă a ideilor. Ş conceptele teoretice trebuie ă ă
ţ ă ă unor concepte rivale pentru a ă ţ ă pentru
a ţ Ele trebuie ă se adapteze faptelor ş unele celorlalte.
Este de ş ca unui om de ş ţ ă ce se ţ pe sine ca ă
de ă împotriva metafizicii ă i se impute atunci cînd ă
asemenea idei ă ă ş din nou ă prin ş din spate. Unul
din cei care l-au criticat pe Mach din ă ă a fost Max Planck.
Planck a pornit, pentru a spune ş de la principiile lui Mach ş a afirmat
ă teoria ă a ş a lui Mach este tot atît de ă precum
teoriile pe care el le-a respins. Planck a respins ş ţ lui Mach asu-
pra ţ teoriilor fizice, ş anume pretinsa lor întemeiere doar în expe-
ţ senzoriale.?" Potrivit ţ lui Planck, fizicianul ă un
136
VIENA LUI WITTGENSTEIN
LIMBAJ, Ă Ş REPREZENTARE 137
sistem de ş a lumii fizice impunîndu-i acesteia o ă Mintea
ă a creat structurile matematice ş abia ele au dat ş pornind
de la materialul faptic empiric, acelui sistem unitar organizat pe care îl con-
stituie ş ţ naturii. El i-a ş lui Mach .antropologismul", ă
ă capital în ş ţ fizice. Încercarea lui Mach de a întemeia fizica
pe o descriere a ţ implica, pentru Planck,. acceptarea unei iden-
ă ţ a ă "psihice" ş "fizice".
Pe de ă parte, Planck nu avea nici o ţ împotriva principiului
economiei gîndirii, ca ă a ş ţ ă el afirma chiar ă unele
din teoriile respinse de Mach sînt în bun acord cu acest principiu. "Nu
m-ar mira ş de ţ ă un membru al ş lui Mach s-ar prezenta
cu marea descoperire ă ipoteza ă ţ sau realitatea atomilor este
tocmai o ţ ă a economiei ş ţ "75 Cuvintele lui Planck au fost pro-
fetice, deoarece cariera ş ţ ă a lui Einstein a oglindit tocmai procesul
unei asemenea descoperiri. ă tocmai o ţ ă ă la prin-
cipiile lui Mach l-a condus în cele din ă pe Einstein la respingerea
celor "mai multe din teoriile concrete ale lui Mach." În ă ă cu
Mach, punctul de vedere al lui Planck reprezenta într-un mod demn de aten-
ţ dezvoltarea operei unui fizician pe care Mach ş l-a cunoscut ş l-a
ţ Acest fizician care, potrivit cuvintelor lui von Helmholtz, "a fost
binecuvîntat cu cele mai rare daruri ale spiritului ş caracterului "77, ş care
a încetat din ţ ă prea repede, la începutul anilor '90, în ă de 37 de
ani, a fost Heinrich Hertz. .
ţ ă dintre Hertz ş Mach se ă în ă
ţ a celui din ă
Nu poate ă fie sarcina unui ă autentic al naturii ă critice sau ă
infirme pe un filozof cum este Kant, ce trebuie judecat prin raportare la ţ
epocii sale. În ă fie spus, nu ar mai fi o ă ă ă se arate ţ
filozofiei kantiene în calitate de ţ ă ă a ă moderne a
naturii."
Ca elev al lui Helmholtz, Hertz n-a putut trece cu vederea ă
teoriei ş a lui Kant pentru fizica ă ă pentru
Mach cel mai de ă fir ă în toate problemele epistemolo-
gice era psihologismul sceptic al lui Hume. Este un fapt bine stabilit ă
Mach a citit cu mult interes Principiile mecanicii ale lui Hertz, dar se pare
ă el n-a observat deosebirea ă dintre propria lui ţ
asupra ţ teoriei fizice ş cea ă de Hertz în Introducerea Princi-
piilor. În timp ce ţ cu elogii eliminarea de ă Hertz a ă ţ
"fizice" ţ din ă ă ă a "conceptului de ţ ă el
trecea cu vederea ă ţ de ă ale sistemului lui Hertz erau pe de-a
întregul kantiene.
ţ ă de ă Mach a punctului de vedere al lui Hertz
este ă în mod exemplar de notele sale cu privire la conceptul imagi-
ne (Bild), ce are o ţ ă în teoria ă a lui Mach. Mach crede
ă "Hertz ă expresia Bild în sensul vechiului termen englezesc
idea ş ă îl ă sistemelor de idei ş concepte din toate domeniile". 79 O
ă ă a Introducerii Principiilor mecanicii nu ă ă
ţ Prin imagini (Bilder) ş ă (Abbildungen) Hertz ţ
legea cu totul altceva decît desemna conceptul de ideas al ş
englezi. Ceea ce el ă ă elaboreze este o teorie a modelelor mate-
matice.P ă ă ă ă modul cum a ales el cuvintele poate fi socotit
nefericit; aceasta ţ cel ţ în parte, de caracterul vag al termenului
Bild în limba ă Este ă semnificativ ă Hertz a conceput imagi-
nile (Bilder) sale întotdeauna ca Darstellungen, ş nu ca Vorstellungen.
ă s-ar fi gîndit la acele ideas ale filozofilor britanici sau la ceva ca
ţ (Empfindungen), atunci Vorstellungen ar fi fost cuvîntul po-
trivit. (În acest fel ar fi ă la modul în care foloseau filozofii germani
cuvintele pentru desemnarea imaginii ă produse de o ţ sen-
ă Schopenhauer, ă ă ş numit opera ă Welt
als Wille und Vorstellung (Lumea ca ţ ă ş reprezentare); ţ filozofic
al lui Avenarius era un concept universal pur ce urma ă "reprezinte" tot
ce este ţ pentru ţ ă într-un singur concept pe deplin gene-
ra1.
81
Hertz, ă ş cuvîntul Darstellung de cîte ori ă
ţ imaginilor (Bilder), respectiva ă (Abbildungen) sale.
Prin acestea el nu are în vedere o ă reproducere a impresiilor senzori-
ale, ci mai ă (drept exemplu) întregul sistem al mecanicii în sensul
în care ş mecanica lui Mach este ă istoric-critic" în ţ ei.
În acest mod de prezentare oamenii nu sînt în primul rînd spectatori pasivi
ai evenimentelor pe scena lumii interioare (în forma .Jmpresiilor" lui Hume
sau a ţ lui Mach). ă Darstellungen sînt scheme de
ş construite premeditat. Hertz ă aceste "scheme cog-
nitive" sau "modele" astfel:
Mai multe imagini (Bilder) ale ş obiecte sînt posibile, ş aceste imagini
pot fi deosebite sub diferite aspecte. Vom desemna de la început ca inacceptabile
asemenea imagini ce sînt în ţ cu legile gîndirii noastre ş vom cere, mai
întîi, ca toate imaginile noastre ă fie logic acceptabile sau, mai scurt, acceptabile.
Vom numi incorecte imagini acceptabile ă ţ lor ţ contrazic
corelatiile lucrurilor exterioare, ă ă ele nu satisfac ă ă ţ ă
ţ ă Cerem, ş în al doilea rind ca imaginile noastre ă fie corecte. Dar
ă imagini acceptabile ş corecte ale ş obiecte externe se pot ă deose-
bi prin utilitatea lor. Din ă imagini ale ş obiect va fi mai ă cea care
va oglindi mai multe ţ ţ ale obiectului decît ă cea care este,
cum dorim ă spunem, cea mai ă În cazul ş ă ţ din ă imagini
va fi mai ă cea care ţ în afara ţ ţ cel mai mic ă
de ţ ce prisosesc sau sînt goale, cea care este, ş cea mai ă Co-
ţ goale nu pot fi evitate pe deplin, ă ele intervin în imagini deoarece ele
sînt doar imagini, ş anume imagini ale ţ noastre ş prin urmare trebuie ă fie
determinate ş de ă ţ modului de a reprezenta al ţ
Cele trei teste pe care trebuie ă le ă o reprezentare (Darstel-
lung) a fenomenelor mecanice sînt, ş ţ ă corespon-
ţ cu datele empirice ş simplitatea sau ţ ă Va trebui,
în mod ă ă distingem structura sau articularea ă ă a
imaginilor noastre matematice ale fenomenelor mecanice de relatia lor cu
faptele date empiric. Primul aspect, ce cuprinde ş ţ matematice
ţ ş acceptabilitatea), ca ş sistemul ş forma ă (sim-
plitatea sau adecvarea), este elementul fundamental în sistemul lui Hertz si
este cercetat în primul volum al Principiilor sale. În volumul al doilea,
Hertz discuta posibilitatea de a corela un asemenea sistem deductiv cvasi-
aprioric cu lumea ţ Ambele volume constituie ă repre-
zentarea (Darstellung) pe care o ă Hertz ş ţ mecanicii. El ă
ă reprezentare cu o ă ă pentru a da o ţ
cu privire la ţ sistemului ă cu ă ţ ale meca-
nicii, el le ă pe acestea cu gramaticile elementare destinate ş ce
sînt un mijloc ă pentru ă în ă ţ unei limbi noi:
Reprezentarea ă de noi se ă la ă reprezentare ca ş gra-
matica ă a unei limbi ţ ă de o ă ce trebuie ă le ă cît mai
repede celor ce o ţ ă ă comunice într-un orizont ce îl ă ş ş pe cel al nece-
ă ţ ţ de fiecare zi. Se ş cît de deosebite sînt ţ impuse amîndu-
rora ş cît de ă trebuie ă fie structurarea lor pentru ca ele ă ă
ă în ă ă cît mai mare, scopului pe care ş propun.P
Pentru a evalua noutatea teoriei lui Hertz, ne vom întoarce ă o ă
la compararea ideilor sale cu cele ale lui Mach. Critica ă ă de Mach re-
ă (Darstellungen) în ă este ă ş ă El încear-
ă pe temeiul unei ă a ţ mecanicii ă arate de ce aceasta
a avut loc astfel, indicînd, din ţ ţ ă a unui observator, ă ţ
prin care s-a produs invazia metafizicii ş o ă cu aceasta, a confuziei
ş ţ Programul lui Mach ţ convingerea ă ă gra-
ţ mecanicii, cît ş cele ale ş ţ naturii sînt fixate printr-un "demers
de ţ ce conduce ţ despre fenomene fizice înapoi la enun-
ţ despre impresii senzoriale. Mach ş ţ mecanicii oare-
cum din ă Punctul de vedere al modelelor matematice, propus de
Hertz, are ţ ă de cel al lui Mach un avantaj considerabil: ţ acestor
modele sînt date chiar prin ele, sînt stabilite, prin urmare, pentru a spune
ş ă
Legea ă ă ce este eventual ă pentru a reprezenta
ş materiei lipsite de ţ ă apare, cel ţ din perspectiva unei ă
fugare, drept prea ă ş prea ă pentru a reda complexitatea fie ş a celui
mai elementar proces viu. Faptul ă lucrurile stau ş mi se pare a fi nu un dez-
avantaj, ci mai ă un avantaj al legii noastre. Tocmai deoarece ea ne ă
duie ă cuprindem întreaga ă ea ne ă ţ acestui întreg. 84
Astfel, Hertz ă chiar în prezentarea teoriei sale a imaginilor (Bil-
der) ţ ă lor. Imaginea (modelul), ca atare, ne ă grani-
ţ ă ţ posibile ce poate fi ă ă
Imaginile lui Hertz, a ă ă le prescrie domeniul de aplicare,
constituie o ă ă ţ ă în raport cu aparatul conceptual de ă
pe care l-a utilizat Mach, ale ă simboluri trebuie ă fie "copii" lingvis-
tice sau "nume" ale ţ senzoriale. fundamentul lor nu este
psihologic ş descriptiv, ci logico-matematic. In raport cu principiul ma-
chist al economiei gîndirii, aceste structuri satisfac mai bine ţ de a
"anticipa" ţ pentru omul de ş ţ ă decît o ă descrierile lui
Mach. S-ar putea aproape spune ă o ă ă de felul celei machiste
este ă tocmai cu acea ă de ş ă ă ă
Hertz îi opusese mecanica sa, ca "gramatica ă ă aceasta
atrage ţ asupra faptului istoric ă diferite sisteme ale mecanicii au
explicat ş fenomene, ă ă ca unuia din ş ă ă vreo prio-
ritate ă în afara celei care se ă pe economia ă ţ de
reprezentare. Sistemul ce permite omului de ş ţ ă cele mai ă
ţ ă desigur, cel mai util, cu atît mai mult atunci cînd el ş ş
te ă ă curse de ă ă ş cum o face cel al lui Hertz.
Concludent pare mai departe ă teoria lui Hertz nu s-a dezvoltat într-o
ă ă ă ci mai ă pe traseul ţ ă unor
probleme cu caracter practic. Hertz a încercat ă elaboreze o ţ mai
ă a teoriei luminii a luiMaxwell, cercetînd diferitele sisteme de ţ
ale lui Maxwell; el voia ă ă ce anume ţ despre natura
ă ă a fenomenelor electromagnetice erau cuprinse în teoria lui
Maxwell. Lui Hertz i-a atras ţ faptul ă Maxwell nu a spus În fond
nimic despre natura ă a acestor fenomene. ţ sale erau formule
logice ce îi ă doar îndeletnicirea ă cu fenomenele ş o În-
ţ a ţ ţ dintre ele. Pe scurt, Hertz a ţ ă "teo-
ria lui Maxwell (este) sistemul ţ maxwelliene'i." Lui i-a devenit
clar ă formulele matematice puteau oferi un cadru operativ pentru înde-
letnicirea cu probleme fizice ş deschideau astfel posibilitatea ă
unei structuri logice asupra ă ţ fizice.
Elementele unei asemenea structuri sau ale unui asemenea model nu
trebuie ă fie derivate din ţ ele sînt mai ă în ţ ă
cu ţ logic posibile, ce decurg din evenimente observate. Ele simpli-
ă de aceea ţ ş anticiparea ţ într-o ă ă mai mare
decît pot ă o ă reproduceri psihologice ale ţ ş ale ţ
acestora. Mach dezvoltase teoria lui cu privire la ă (Vorstel-
lungen) fizice pe temelia ă a unei ş ţ fundamentale "psiho-fizi-
138
VIENA LUI WITTGENSTEIN LIMBAJ, Ă Ş REPREZENTARE 139
ca", ale ă ă ă istorice le-a ă ă la teoriile psihofiziologice
ale lui Herbart, la a sa ţ a ţ inteligibil" ş a sa "organi-
zare a ţ ă din vremea lui Carnot, cînd s-a descoperit ă noua
ş ţ ă a tennodinamicii nu avea nevoie de vreo imagine sau de vreun mo-
del pentru a ţ natura ă în rîndurile fizicienilor europeni a
existat o atitudine foarte ă ă de ă ţ ă <;le modele ipotetice în
ş ţ naturii. În epoca lui Planck noile ţ din ă au cerut ă noi
modele explicative, iar acestea au solicitat ipoteze mecanice complexe,
exemplul cel mai cunoscut în ă ţ ă fiind teoria ă Cu
atacul ă îndreptat împotriva modelului atomist ş împotriva gîndirii ipo-
tetice idealizante pe care o ă acest model, Mach a exprimat ati-
tudinea unei ţ anterioare de teoreticieni. Pentru oameni ca Planck
ş Boltzmann, teoria ă era, ă o parte ă a econo-
miei stiintei.
kantian în interpretarea ă de Hertz teoriei fizice este vizi-
bil ş în ideile lui Boltzmann, omul care a inaugurat "mecanica ă
ce ă nu numai la baza tennodinamicii secolului XX, ci într-un anumit
sens la baza întregii ă moderne în fizica ă (Faptul ă Boltz-
mann a avut pe de ă parte o ţ de respingere a unor ă ţ importante
din filozofia ă nu trebuie, ş ă fie trecut cu vederea.) Boltz-
mann a luat ca punct de plecare pentru o ă ă a analizei teore-
tice în ă ţ ă a mecanicii drept un sistem de repre-
zentare "a ţ posibile ale evenimentelor observate". Pe baza
acestei ţ trebuia ă fie sprijinit teoretic tabloul "mecanic" al lumii,
pe care Boltzmann l-a ă împotriva tuturor ă "energetice"
ale fizicii: "Mecanica este fundamentul pe care este ă întreg edificiul
fizicii, ă ă din care ă toate celelalte ramuri ale acestei ş ţ "86
Ţ lui Boltzmann în ă ţ ă a fost ă furnizeze mai întîi o
interpretare ă a celei de a doua legi a termodinamicii ce
ă ă ş ă a proceselor fizice. El ş elaborat de
aceea metoda ca ă a diferitelor ă moleculare ale gazelor, respectiv
a regulilor potrivit ă ă concrete trec în altele. ă ă ţ
independente a ă particule a unui sistem fizic - în acest caz a unui
anumit volum de gaz - îi corespunde teoretic o ă ă
într-un sistem de coordonate cu multe dimensiuni. Toate ţ ţ
posibile pentru fiecare ă a sistemului sînt ordonate atunci, de
exemplu, de-a lungul a trei axe ţ de ţ ă sau toate valorile tem-
peraturii de-a lungul unei alte axe. Totalitatea "punctelor" teoretice în
acest sistem de coordonate cu multe dimensiuni ă o reprezentare
(Darstellung) a ă posibile" ale sistemului fizic în ă Ş fiecare
stare ă poate fi ă specificîndu-se punctele concrete în acest spa-
ţ cu multe dimensiuni, ale ă coordonate corespund valorilor actuale
ale variabilelor respective ale sistemului. ă ă ş de par-
ticule, de exemplu pe cm' de gaz în ţ normale, ţ de ş
pentru fiecare ă nu pot fi ă în mod practic calculate. Boltzmann
a elaborat, de aceea, un procedeu de calcul statistic. Problema ă a
acestui procedeu era ă se ă ă formulele matematice pentru regulile
ă care se orientau - potrivit unor ţ ş premise ă
diferite - ţ de stare teoretice ale particulei, în cazul unor ă
reale ă ale sistemului, ă ţ cu multe dimensiuni,
drept cadru al ă sale posibile. Boltzmann a ş ă arate ă distribu-
tiile de stare ă ale particulei, în microstructura unui sistem fi-
zic, pot fi calculate ă reguli matematice probabilistice. ă macro-
scopice ale sistemului fizic în momente diferite ale timpului pot fi derivate
în mod statistic ă ă cunoasterea de detaliu a ă micro, drept ă
cele mai probabile.f? În acest fel s-a dovedit ă cea de a doua lege a tenno-
dinamicii, ş lege a entropiei, are un caracter probabilistic: micro-
structura sistemelor fizice tinde ă ă de la ă "mai improbabile",
mai ordonate, spre ă mai "probabile", mai dezordonate, acest proces
fiind ireversibil, ă ă ş temporal doar într-o ă di-
rectie.
Ar trebui ă ă în prea multe detalii pentru a da aici fie ş o ă
ţ a faptului ă metoda de ă ă a lui a}ucat
un rol atît de mare în fizica secolului XX. Planck ş care a respms la
început teoriile lui Boltzmann, le-a recunoscut la scurt timp ă ă
cea secolelor drept geniale ş le-a dezvoltat mai departe în slujba propriilor
sale ă În acest fel au putut în mod evident ă fie ă toate
ţ subiective, ce ă ă teoriile lui Mach - cum sînt "sen-
zatii de ă ă sau altele ă ă - ş ă fie înlocuite de calcule
stricte." Cu ă pe care au dobîndit-o mai tîrziu ex-
ţ statistice pentru mecanica ă teoria lui a ş
gat ş mai mult în ţ ă Cu deosebire metoda sa de a specifica
ă a unui sistem prin ţ sa într-un ţ de reprezentare rnultidi-
mensional ale ă coordonate pot reprezenta toate variabilele indepen-
dente ale sistemului, a fost ă în ă standard ale teoriei
cuantice moderne. ă ţ de toate ă de ordin tehnic
ă ă ă în contextul nostru, ă acest concept al unui ţ
al ă ţ teoretice", ce juca un rol-cheie în metoda analizei a lui
Boltzmann, poate fi explicat într-o ă ă ă adecvat în ă
cuvinte din Tractatus Logico-Philosophicus al lui Wittgenstein:
Faptele în ţ logic constituie lumea. Lumea se divide în fapte. Ceva poate
ă se ă sau ă nu se ă ş tot restul ă ă ă ş ...
Noi ne ă imagini ale faptelor ...
Imaginea ă realitatea prin aceea ă ă ţ ş ă o posibilitate a exis-
tentei si nonexistentei ă de lucruri.
.Imaginea ă o ţ ă în ţ logic ...
141 LIMBAJ, Ă Ş REPREZENTARE
VIENA LUI WITTGENSTEIN
140
ţ ă un loc în ţ logic ... ţ geometric ş spatiul
logic ă prin faptul ă ambele ă posibilitatea unei existente.s? '
ş cum vom vedea mai tîrziu, nu mai ă un pas prea mare de la
metoda lui Boltzmann de a concepe ă de lucruri" (Sachverhalte) fizic
reale, divizate în mod statistic în multimea ă a tuturor ă de lu-
cruri" posibile într-un anumit ţ multe dimensiuni, "tabe-
lelor de ă a lui Wittgenstein. In cea din ă ă sau falsitatea
ţ "moleculare", ce corespund diferitelor ţ complexe
de fapte, vor fi tratate drept ţ a ă ş ă ţ ţ
elementare independente, ce corespund, la rîndul lor, tuturor faptelor sau
ă de lucruri" atomare, din care sînt ă complexele de fapte
ă
În ş ţ naturii a secolului XX "imaginile" sau "modelele" lui Hertz
impus în ţ ă în raport cu descrierile machiste. ş pozitivismul
lUI Mach nu a ă ă scena ă ă o ă a ideilor ş înrîurirea lui se face
ă ţ ă în argumentele unor fizicieni ai cuantelor (ca ă ă Bohr ş
Heisenberg) cu privire la primatul "a ceea ce este observabil't.?" Pentru
Planck ă deosebire de ă a însemnat un timp aproape o proscriere
ă de comunitatea ş ţ ă Boltzmann, care ş vedea propria ă
în ţ cu Hertz, a suportat greu critica ţ ă ă din partea lui
Mach, Ostwald ş a ţ lor. Aceste ş ă au fost, poate, de ase-
menea unul din motivele ă sufletesti crescînde a anilor ă mai
tîrzii care l-a împins în cele din unni la sinucidere, tocmai în momentul în
care ă Wittgenstein voia ă ă ă studieze cu el. În jurul anului
1906 lupta împotriva metafizicii degenerase în mare ă ă într-un empi-
rism dogmatic ce privea cu neîncredere orice structuri ipotetice. Faptul ă
acest punct de vedere nu a rezistat în ă se ă nu în ultimul rînd
ă ce au fost discipoli ai lu'i Hertz în plan intelectual, chiar ă
în filozofia ş ţ atitudinea ă a mai ă vie o ă ă
de timp, cu deosebire în ă Cercului de la Viena. Printre istoricii ş
ţ realizarea ă de drumuri a lui Hertz a ă totusi mult
ă în ciuda marelui respect pe care l-a manifestat ţ ă ea un
filozof de un rang atît de înalt cum a fost Ernst Cassirer.?' Ş deja lunga
istorie a ă Tractatus-ului lui Ludwig Wittgenstein a fost pro-
fund ţ ă de ş filozofiei ai lui Mach, filozofi ce au defor-
mat ţ de ă a unei ă de filozofie a limbajului, care, ş cum
vom vedea, ă ţ absolut ţ ale teoriilor lui Hertz ş
Boltzmann, ă ţ ş ca pe un fel de ţ epistemologie în traditia
empirismului machist. '
Un avantaj considerabil al analizei lui Hertz era, cum am spus, ă ea
ă în ce fel poate fi indicat domeniul ă ă teoretice
ă deci considerînd doar ă descriere. Altfel decît analiza
ţ ă a lui Mach, care raporta toate teoriile fizice la un sistem
universal ş fundamental din punct de vedere filozofic al psihofizicii, me-
toda lui Hertz permitea determinarea ă ţ ă ţ teoretice pen-
tru a ă reprezentare putea ă ă teoria în ă ă ă a trebui ă
se raporteze la principii generale exterioare ă speciale. Hertz
scrie cu privire la aceasta:
ţ ă cu totul ă ă de ţ din primul volum. Toate
ţ formulate sînt ă ţ a priori în sensul lui Kant. Ele se ă pe
legile ţ interne ş pe formele logicii ale celui ce le ţ ă ş nu au cu expe-
ţ ă a acestuia vreo ă ţ decît au aceste ţ ş forme. 92
ă om a ă ţ ă a fost ă de aprecierea
ţ filozofice a programului critic al lui Kant ţ lui Hertz trebuie
ă ă drept ă de apreciere. Una din ă ţ ţ ale lui
Kant a fost tocmai de a indica limitele principiale ale ţ prin exa-
menul critic al ă ţ de ş ă ă evitînd orice
ţ metafizice externe ş sub acest aspect, ţ ă a
teoriei fizice poate fi ă ă Ş prin ă ă a ei, ea
se ă - ţ ă de ceeace o ă - în cele-
lalte ă deja amintite, de a determina întinderea, ţ de vali-
ditate ş limitele diferitelor medii, simbolisme, fonne de expresie ş limba-
je - ş în acele ă ce dominau atmosfera ă ş
ă a Vienei începînd de prin 1890.
Pentru a putea cuprinde temele filozofice discutate aici în întreaga lor
întindere, va trebui ă le ă într-o dimensiune ă ă ă le con-
ă din perspectiva celor doi oameni care, mai mult decît ţ au con-
ferit contururi filozofice acestei ţ ş anume a lui Immanuel Kant ş
Arthur Schopenhauer. Kant reamintea mereu cititorului ă ă ratiunea
ă tinde în mod literal ă ş ă ş ă limitele ş ă se în
acest fel în "întuneric ş ţ "93 Întreaga "filozofie ă ţ ş
o ţ a limitelor ţ ea vrea ă arate cum sînt ă ş aceste
limite prin ţ ă ă ţ de a ajunge de la ţ senzori-
ă la o ţ a acestei ţ ă o asemenea ţ se ş ă
în domeniul "lucrurilor în sine", ă dincolo de ceea ce este accesibil ra-
ţ ă o ţ oarecum ă a ţ spre asemenea încer-
ă de a explica lumea ţ printr-o lume ă ă dincolo
de ă ţ noastre de a percepe. Asemenea ţ ă
diferitele ă ţ ale metafizicii ce pretinde ă fie nu doar una dintre ş
ţ ci chiar regina acestora. Critica ţ pure, care a ă în 1781, a
fost un atac îndreptat împotriva acestei ţ (Kant a ţ de
fapt, la început, ă intituleze lucrarea, prin raportare la Laokoon-ullui Les-
sing - Limitele ă ţ ş ale ţ
Ceea ce l-a ă între altele, pe Kant ă în ceea ce ş statu-
tul ş ţ al metafizicii era varietatea sistemelor metafizice distincte,
142 VIENA LUI WITTGENSTEIN LIMBAJ, Ă Ş REPREZENTARE 143
144 VIENA LUI WfTTGENSTEIN
LIMBAJ, Ă Ş REPREZENTARE
145
adesea contradictorii. Ş ţ naturii (sau, potrivit terminologiei de atunci,
"filozofia naturii") nu prezenta o asemenea multiplicitate de puncte de ve-
dere divergente. ş pe care ea o aduna ş o conserva, lua ş
în mod cumulativ. Fiecare om de ş ţ ă putea construi, bazîndu-se pe
opera predecesorilor ă metafizicianul nu putea face acest lucru. Ş ţ
naturii oferea un edificiu al ş metafizica, ă un calei-
doscop de ţ ă erau pentru Kant ţ ale ţ Dar
marea deosebire ă dintre ele ă ă o cercetare a bazelor
ă ş numite ş ţ ă Critica ţ pure, ă ă din
ă nevoie, era, potrivit chiar cuvintelor lui Kant, echivalentul filozo-
fic al ţ ă ş de Copemic în astronomie. Ea a adus cea mai ra-
ă ă în filozofie de la descoperirea lui Parmenidc ă ţ
ă este o ţ ă a ă ţ a lumii ş ş
ă încoronarea în respingerea de ă Kant a tuturor ţ de ş
ţ ale metafizicii.
ţ de a ă ş limitele ă ţ posibile ă pentru
Kant în natura ă ş a ţ El o ş o ţ ă a ţ
nii noastre.?" Deoarece Kant nu a dorit în mod explicit ă abordeze în acest
caz o ă fie ea ă sau ă aceasta putea ă
însemne doar ă el socotea drept o ă ă ă ţ ă a ţ ţ de
ş întregi imaginea asupra lumii prin incursiuni dincolo de domeniul
ă ţ posibile. Metafizica este de aceea într-un anumit sens
"cea mai originar ă dintre toate ă ţ intelectuale.
ă metafizica este, în ă ă ei fundamentale, poate mai mult decît ori-
care ă ş ţ ă ă ă în noi de natura ă ş ş nu poate fi nicidecum ă ca
produsul unei alegeri arbitrare sau ca o extindere ă ă o ă
cu progresul ţ (de care ea se separa cu totulj."
ş o reprezentare ă a ceea ce este "dincolo" de ţ ă
nu este cu ţ ă ţ nu se ă ţ ă cu ţ expe-
ţ De aceea ea ă ă ă posibilitatea unei întemeieri, ţ
ă a corelatelor reale ale ideilor ei.
Cît ş idei ca cele de "suflet", "lume" ş "Dumnezeu", ş nu
extind ş ă ele nu sînt ă ă nici o ţ Oamenilor de
ş ţ ă ele le pot servi drept "principii regulative", ă le ofere ideea unei
posibile ă ţ a ş ţ (prin raportare la o "lume ă ş astfel ă
ă o ţ de conducere spre ţ ă care se ă ş cel de
" ... a apropia pe cît posibil ţ în ea ă ş de completitudine ... "96
Într-un mod ă ă ele îl pot ă pe etician de sugestia ţ
ş a intelectului de a accepta materialismul, naturalismul ş fatalismul drept
ă ş ca atare, valabile ş pentru ă Astfel, aceste idei spe-
culative ale ţ se ă la ş ţ moravurilor ce-i drept nu în
mod ţ dar oarecum ca ă ei fundamentale. ţ ţ
noastre, situate dincolo de limitele ţ nu sînt de aceea lipsite de
ă ele nu ă ă în calitatea lor de simple idei, o extin-
dere a cunoasterii noastre.
Pentru o ţ mai ă a acestei teorii cu privire la "limitele
ratiunii" care a constituit întrucîtva fundalul filozofic al acelei dezbateri
despre limbaj ş valori în Viena perioadei 1890-1914, dorim ă conside-
ă ş ţ pe care o face Kant între "margini" (Schranken) ş "limi-
te" (Grenzen). "Limitele (la ţ cu întindere) presupun întotdeauna un
ţ aflat în afara unui anumit loc bine determinat ş care îl închid în sine
pe acesta", scrie Kant; pe de ă parte, "marginile nu cer ş ceva, ci re-
ă simple ţ care privesc o ă în ă în care nu este
absolut ă ţ ă ă ce-i drept, margini
în ă ş în ş ţ naturii, dar nu limite, cu alte cuvinte, ă
ă se ă ceva în afara ei, la care nu va ajunge ă dar nu ă ea
ă ş în înaintarea ei ă ă va putea fi undeva ă "98 Matematica
ş fizica vor înainta mereu în explicarea ţ ă fenomenelor
pe care ele îl vor descoperi ş cuprinde este nelimitat. ă descoperi-
rile lor posibile sînt limitate la domeniul ţ Ele nu pot, potrivit
naturii lor, ă ă "lucrurile în sine", ci, în calitate de ramuri ale cu-
ş se ă doar la felul cum ne sînt date obiectele ţ noas-
tre senzoriale. O ş ţ ă a metafizicii ă va putea exista ceva de acest
fel) va duce nu la marginile, ci la limitele ţ speculative; ea va atinge
limitele a ceea ce poate fi reprezentat, în ţ cu marginile a ceea ce
ă în mod faptic.
Criticismul kantian a avut ţ deosebit de ă în ă
Moralitatea nu mai putea fi ă pe o Hlege a naturii" oarecare sau pe
"natura ă "Datoria ă care ă ţ de producerea ţ
unilor morale, nu mai deriva pentru Kant din vreun scop exterior, din vreo
constrîngere ă a ţ ea deriva doar din ţ ă ş
ţ ă este ă nu prin ceea ce produce sau ş ă realizeze, nu
prin aptitudinea ce o ă de a ajunge la un scop ce ş propune, ci numai prin
ceea ce este ea ă ş ... Utilitatea sau inutilitatea acestei valori nu o ş ş
nici nu o ş ă cu ceva."
Kant ă ş temeiul ţ bune morale în ea ă ş ă nici în
mea ă ă nici în lumea ă ă In
acest fel, datoria ă ă din ţ ce poate ă ă aceas-
ă datorie ca ţ doar ţ ş ă ă nici un fel de temeiuri ex-
terioare care ar determina-o:
Reiese, din cele ce ă ă toate conceptele morale sînt a priori, ă sediul
ş organizarea lor ă în ţ în ţ ă ş în ţ cea mai înalt
ă ă ele nu pot fi abstrase din ş ă deci ă
146 VIENA LUI WITTGENSTEIN
LIMBAJ, Ă Ş REPREZENTARE
147
ă tocmai în ă puritate a originilor ă calitatea pe care o au de a ne servi
ca principii supreme ... 100
ţ nu poate ş ă Kant, decît ceea ce produce din
sine ş poate fi ă ă numai pentru aceasta. ă cum orice cu-
ş ă cu privire la forme, structuri ş ă necesare în
natura ă este rezultatul unei ă a priori. a formelor ă ţ
intelectului asupra ţ mijlocite de ţ tot ş temeiul morali-
ă ţ ţ noastre ă doar în legiferarea ă a ţ În
ă ţ ne conduce dincolo de limitele intelectului spre con-
ceptul a ceea ce este "în mod ţ necesar" ca datorie ă a
ţ
Folosirea ă a ţ în ceea ce ş natura duce la necesitatea
ă a unei cauze supreme a lumii; folosirea ă a ţ în ceea ce
ş libertatea, duce ş ea la o necesitate ă la necesitatea legilor ţ
nii unei ţ ţ ă ca atare.'?'
Aici se ă originea imperativului categoric, a celui mai înalt legiuitor
ş ă al tuturor ţ ş În ţ ei ă ţ
nea ă legile ă forme posibile a ţ fizice ş ă în acest
fel ea ă ş ceea ce face natura ă în calitate de sistem. În func-
ţ ei ă ţ este cea care ş ă legile ei ş drept ă a ţ
unii. Ceea ce sînt pentru ţ ă doar himere - ideile trans-
cendente "Dumnezeu", "libertate" ş "suflet nemuritor" - apar aici într-o
ă ă ş anume drept principii constitutive de organizare a compor-
ă potrivit legilor ţ Aplicarea ă a ţ în sfera com-
ă cere ca ea ă se ă pe sine într-o lume ă într-un
"imperiu al scopurilor" de ă ă în care conceptele de liberta-
te, nemurire ş Dumnezeu primesc ţ ă Kant, etica se rapor-
ă de aceea la comportarea ţ ţ numai în ă în care
ele sînt ţ Ş el extinde ţ de validitate a acestei etici nu doar
asupra oamenilor, ci asupra tuturor ţ ţ posibile.
Plecînd de la ideea ă ţ are o ţ ă ă ă de a trece din-
colo de marginile ei, Kant a ajuns la indicarea ş distingerea a ă sfere
ale ă ţ ă ale ă ţ ţ sfera faptelor ş cea a va-
lorilor. În ambele sfere orice "necesitate" va fi ă într-o autodeter-
minare ă a ţ Tot ş cum în cea dintîi, cea a ş
empirice, ă ţ de a ă o ă ce ă în afara lumii ţ drept
ă ţ ă ce o ţ ă produce ă ţ inte-
lectuale ce ă gîndirea ă în cea de a doua, cea a eticii,
orice încercare de a întemeia moralitatea ţ prin raportare la finali-
ă ţ situate în afara ţ de ţ (Handlungswillen) este ă
în realitate, ă ţ ă despre lipsa de libertate a ţ ţ
natul, ţ ce ş ă scopul doar în sine, devine astfel temelie a mora-
ă ţ În fapt, problema ţ ă a criticii kantiene a ţ este de a in-
dica statutul real al valorii morale; ideea ei ă este cea a "prima-
tului ţ practice". Dogmele materialismului, naturalismului, ateismu-
lui, fatalismului ş altele sînt respinse. Nici unul din sistemele naturii nu
are ceva comun cu caracterul omului, în calitate de ţ ă ţ ă ele nu
pot ca atare ă furnizeze fundamentul eticii. ţ ă ş ş numai ea
este în ă ă ă ă ă ţ ţ morale. Deoarece Kant
a ţ sistemele metafizicii dogmatice drept o ţ a ă ţ ă
privitoare la libertatea ă ş prin aceasta, ş a ă ţ el a fost
preocupat ă ţ caracterul lor în cel mai bun caz fictiv. In deter-
minarea naturii ratiunii el a ă ă un serviciu ă filozofiei na-
turii, ă "nu e argumentare, ci desfigurare a ş ţ cînd se ă ca limi-
tele lor ă se întretaie'"?" (Logica a fost pentru el exemplul perfect al unei
stiinte ce era ă în modalitatea ă de el; de aici decurge marea ei
valoare pentru gîndire, ă ă Logica a ş atît de bine, ea nu dato-
ă acest avantaj decît ă ei
1
03" .) Pe scurt, filozofia ă deter-
ă domeniul ă cu sens a ş ţ naturii ş ş ă
pe cel al ă ţ de lipsa de ă ă a unei ţ speculative ce ş
cunoaste limitele.
Nu' a existat poate nici un filozof care ă se ţ ă pe sine atît de mult
drept kantian ca Arthur Schopenhauer. El a polemizat ă ă ă împotri-
va acelor gînditori care au transformat filozofia ă în grandioasele sis-
teme idealiste ale începutului secolului al XIX-lea. Inainte de toate Hegel
constituia ţ furiei sale.
Începe ă se ţ ă de ă tot mai ţ ă filozofia ă ă ş ă
este ă în punctul în care a ă Kant. În orice caz eu nu recunosc ă între
mine ş el s-ar fi întîmplat ceva în filozofie; de aceea încep de acolo de unde a
ş el.
l 04
În mod ironic, istoria filozofiei a ă ă Schopenhauer a avut mai
multe în comun cu ş decît a recunoscut. El credea ă ă începe
acolo unde a ş Kant. Opera lui ă Die Welt als Wille und
Vorstellung, avea în afara ă ă kantiene o ă ă ă în modul de gîndi-
re asiatic, a ă ă pentru filozofia ă a fost primul care a
ţ ă facem ţ de interesul lui Leibniz pentru 1 Ţ
Titlul ă ţ lui Schopenhauer ş ideea lui ă ă
lumea ă ă aspecte ce corespund (într-o simplificare oarecum
ă ţ practice ş speculative a lui Kant ş pe care el le desem-
na prin cuvintele "Wille" ţ ş "Vorstellung" (reprezentare). Avem
o ş ţ ă despre noi ş ca ţ ă sau gînditoare ş ca fi-
ţ ce ţ ă Ca ş pe Kant, pe Schopenhauer l-au preocupat limitele
ş noastre despre fapte ş separarea ei de domeniul valorilor.
ă ă lui Schopenhauer, cele ă mari ă ale lui Kant au
fost "estetica ă în care el a dovedit ă tot ceea ce percepem
este "fenomenul" (sau simpla ţ ă ş ţ ă de aceasta, a
ţ de "lucrul în sine". Potrivit lui Schopenhauer, ele ă împre-
ă temelia argumentului ă cele ă aspecte fundamentale ale lumii tre-
buie ă fie concepute separat, dar într-un anumit fel raportate unul la ă
lalt, ş anume ă reprezentarea se ă ţ ă de ţ ă ca ş ţ
ţ ă de "lucrul în sine". Schopenhauer se socotea kantian prin dezvoltarea
pe care a dat-o acestor ă concepte. Ele constituiau - în interpretarea
lui - piatra ă a filozofiei sale. ă ţ ă ţ ş
puterea de ă a lui Kant, Schopenhauer a transformat ă critica
acestuia în ceva cu totul diferit.
a parte ă a gîndirii lui Schopenhauer ă într-o ă cri-
ă ă a filozofiei kantiene, ă cu deosebire în disertatia sa
Despre ă ă ă ă a principiului ţ suficiente ş în scrierea
Despre cele ă problemefundamentale ale eticii ş de asemenea, într-o
ă ă în anexa la opera sa ă sub titlul "Critica filozofiei
kantiene". Una din cele mai grave ţ ale filozofiei critice este
pentru Schopenhauer aceea ă Immanuel Kant nu ş definea conceptele de
ă ţ "intelect", ţ "categorie" ş ă ţ ţ ter-
meni sînt ţ ş ţ ţ ă ă o interpretare ă ă
ă ş cum am spus mai sus, Kant ar fi cercetat în mod serios în ce ă ă
ă asemenea ă ţ de ş dintre care una este cea care distinge uma-
nitatea, pot ă fie recunoscute, ş ce ă în utilizarea limbajului propriu tu-
turor popoarelor ş tuturor filozofilor, ţ ş intelect, atunci el nu ar fi putut -
ă ă sprijinul unei alte ă ţ decît cea ă din ţ ă în alt
sens dintre intellectus theoreticus ş practicus al scolasticilor - despica ţ
în una ă ş una ă ş ă o ă pe cea din ă ă a ţ vir-
tuoase. Tot ş ar fi trebuit ă procedeze Kant înainte de a separa atît de grijuliu
conceptele intelectului (prin care ţ în parte categoriile sale, în parte ţ
comune) ş conceptele ţ ş idei ale sale) ş a le face pe ambele
materie a filozofiei sale ce ă în mare ă ă doar validitatea, aplicarea ş
originea tuturor acestor ţ 105
Aici ş în alte locuri, ş fundamental al lui Schopenhauer la adre-
sa lui Kant este ă acesta a ă ca vederile sale ă ă fie iritate de
un rest de scolasticism. Un exemplu important pentru asemenea urme sco-
lastice este arhitectonica lui Kant care cere pretutindeni în sistem simetrie.
Tocmai ă simetrie ă socotea Schopenhauer, Critica ţ
pure. ă la "estetica ă în care Kant a formulat cele mai
de ă din rezultatele lui, Schopenhauer nu are nici o ţ dar de
aici începe ţ ţ arhitectonice. ţ lui Schopenhauer
Despre ă ă ă ă ... a fost o încercare de a ă acest "de-
fect" prin simplificarea analiticii, pe calea ă ă ă risipe super-
flue de mijloace în vederea ă unei structuri exterioare cizelate. Tot
ceea ce Kant a vrut ă fixeze cu ă în ă a fost principiul
ă ţ drept ă a ş ţ Dar principiul ă formal al arhitectonicii
l-a obligat ă integreze ş alte ă ţ ce prisosesc.
Propunerea lui Schopenhauer de ă ă ţ a plecat de la ideea ă
elementul a priori al ş ş se ă pe principiul ţ
suficiente, ce se ă în patru forme (de aceea ă ă ă ă
potrivit cu ceea ce trebuie ă fie întemeiat. Schopenhauer începe cu o dis-
ţ a ş ţ de simpla ă ă de fapte: Ş ţ este un sistem de
ş ţ ă un întreg constituit din ş ţ ce se ă în opo-
ţ cu o ă agregare a acestora.vl'" Principiul ţ suficiente este
cel ce ă baza ă pentru legarea ă noastre într-o
ţ ă ce este ş ţ ţ intelectului este în ă
ţ ă cea de a lega ţ într-o reprezentare ş ţ ă
Cel ce ă ă reunire este intelectul care, prin ţ lui ă
ă formele eterogene ale ă ţ în ş fel încît din ă lor
ă ş doar pentru intelectul ş realitatea ă drept o reprezentare
ă ce constituie un complex cu limite problematice, sudat prin formele prin-
cipiului ţ suficiente.l''?
Încercarea lui Schopenhauer ţ ş ă probeze ă principiul ţ
suficiente este singura temelie a structurii apriorice a lumii, în ă în
care ea devine obiect al ş empirice, ă al "lumii ă
rii", ş prin aceasta ă simplifice ş ă clarifice ţ ă cu pri-
vire la fundamentul ş
Exista ş un punct fundamental în care Schopenhauer reclama pen-
tru sine un progres în raport cu ţ lui Kant: transformarea domeniilor
ce constituie obiectul ţ speculative în "lumea ca reprezentare". El
ţ ă evita în acest fel problemele ce iau ş din dihotomia tra-
ţ ă a subiectului ş obiectului:
Procedeul nostru se ş toto genere de cele ă ţ polare ş
deoarece noi nu pornim nici de la obiect, nici de la subiect, ş de la reprezentare
(Vorstellung), ca prim fapt al ş ţ
Luarea ca punct de plecare a obiectului ajunge ş în apropierea unui
dogmatism presocratic, iar a subiectului, în apropierea unui idealism fich-
teean, în timp ce "reprezentarea", imaginea ă ă a ţ noastre,
ă aceste primejdii. "Reprezentarea" în acest sens trebuie ă fie ă
de ţ abstracte derivate din ea, ă de ţ de clase ş genuri,
dar ş de ideile platonice (care sînt obiectul artei). Pentru Schopenhauer
subiectul nu este ceva în lume, ci o ă a ţ lumii:
... deoarece un obiect ă ă subiect nu poate fi gîndit ă ă ţ va trebui
ă ă pur ş simplu dogmaticului, care ă realitatea lumii exterioare
în ţ ei ţ ă de subiect, o realitate de acest fel. Întreaga lume a obiecte-
149 LIMBAJ, Ă Ş REPREZENTARE
VIENA LUI WITTGENSTEIN 148
ă gîndurile pot fi concepute drept ă ale ţ
ele sînt unelte pentru satisfacerea ă ţ fizice ale omului. ţ
gîndirii este ă ajute împlinirea nevoilor biologice, ca ă ş reprodu-
cerea. În acest sens ă servesc ţ
Schopenhauer a fost ş de deosebirea dintre ţ lui despre
lume ca ţ ă ş gîndirea lui Kant. Lucrarea lui Despre temelia moralei ela-
ă ţ ţ dintre "lumea ca ţ ă ş ţ lui Kant asupra rati-
unii practice, examinînd cu ţ bazele eticii lui Kant sau mai precis ceea
ce constituie confuzia lui Kant în problema naturii eticii. Ca ş în Despre ă
ă ă a principiului ţ suficiente, Schopenhauer ă
ă interpreteze ţ ţ lui Kant drept reziduuri ale scolas-
ticii; doar ă aici atacul este mult mai rigid decît în ă ă ă ă
lor este ş ă reprezentare ş tocmai de aceea ţ ă pe de-a întregul ş
pentru totdeauna de subiect.
1
09
Obiecte ă numai în ă în care sînt cunoscute, subiecte numai
în ă în care sînt subiecte ă În afara acestui context nu
poate fi spus nimic despre ă Ele sînt limitele reciproce ale lumii
ca reprezentare.
Dar acesta nu este singurul aspect al lumii:
... lumea ă lumea ă nu este singura parte, ci doar o parte,
oarecum partea ă a lumii,care mai are ă o ă parte, care este ţ
ei ă ă sîmburele ei, lucrul în sine: ... ţ
Este cu ţ ă ă ş acest aspect numenal al lumii deoarece
oamenii se pot ş pe ei ş ş în ă în care sînt subiecte ce
ţ ă înzestrate cu ţ ă ş prin aceasta ş obiecte ale ş
ţ ă a lui Kant era pentru Schopenhauer o modalitate con-
ă de a cerceta "lumea ca ţ ă În gîndirea lui Schopenhauer, Însem-
ă ţ dintre lume ca reprezentare ş lume ca ţ ă trece ş
mult dincolo de ţ celor ă ţ gemene ale ţ la Kant.
Ea merge, de fapt, într-o ţ ce contravine unora dintre ă
fundamentale ale lui Kant. Schopenhauer credea ă el a deschis accesul
spre o ă ă de a prinde numenalul sau "lucrul în sine". El ă
în acest sens:
ţ ă ă reprezentare ş nimic altceva. Orice reprezentare, oricare
ar fi natura ei, orice obiect, este ţ ă Lucrul în sine este ă doar ţ Ca
atare ea nu este ş de ţ reprezentare, ci ceva toto genere diferit de aceasta.
Ea este acea realitate în raport cu care orice, reprezentare, orice obiect constituie
ţ vizibilitatea, obiectivitatea. El este ceea ce e mai ă sîmburele
ă ă ţ ş în ş ă ă al întregului. El se ă în orice
ţ ă a naturii ş ţ ă în mod orb, precum ş în ţ ă a omu-
lui. Marea deosebire dintre ele ş doar gradul ă ş nu ţ a
ceea ce se ă
Schopenhauer a ă aportul considerabil al lui Kant în ă în elibe-
rarea acesteia de eudemonism ş de asemenea de ţ ei de teologie.
Un pas important în ă ţ a fost ţ lui Kant a eticii ş
de expunerea fundamentelor ei. De aceea Schopenhauer ţ Funda-
mentarea metafizicii moravurilor, în care Kant introduce ă diferen-
ţ în timp ce respingea Critica ţ practice. Prima dintre aceste
ă ţ o vedea ca opera unui geniu în apogeul ă ţ sale, pe cea din
ă drept produsul unui ă limbut. În Critica ţ practice, Kant
ar deschide, din ă de ă ş din spate pentru teologia expulza-
ă pe ş din ţ ă întemeind moralitatea pe un imperativ categoric, pe un
"trebuie" pur desprins de orice "este". Acceptarea de ă Kant a unei legi
morale pure ar fi de ne ţ o ş ă ca ş conceptul unui
Dumnezeu creator, o ţ la înrobirea ă a omului. A con-
strui etica pe conceptul unei datorii absolute ar fi echivalent cu reintrodu-
cerea ă divin sau a eudemonismului: "O voce care ş
fie ă ea vine ă sau din ă nu poate fi ă altfel decît
drept una ce ţ ă sau promite."112
Un alt aspect iritant al eticii kantiene este ţ de validitate a legii
morale "pentru toate ţ ţ posibile". Acest predicat, spune
Schopenhauer, poate fi atribuit, potrivit ş noastre reale sau posi-
bile, doar unei singure specii, cea a oamenilor. ţ ţ altele decît
oamenii" ar fi cam ş lucru cu "lucruri grele altele decît corpurile".
În ţ cu Kant, Schopenhauer argumenta ă temelia moralei tre- .
buie ă fie nu un punct de vedere pur a priori, ci ceva empiric. Numai
empiricul este real ş poate de aceea ă intre în ţ ca principiu motor
al ţ Afirmarea unui a priori pur numenal ca motor al ţ este
echivalent cu adoptarea ţ ă ţ va fi ă spre ţ
ă prin ceva ireal. Schopenhauer respinge ideea lui Kant ă "moralul" ş
ţ ar fi concepte complementare. ţ este ceva cu sem-
ţ etic ă El ă doar capacitatea ce ş omul
de animal, ş anume facultatea ţ conceptuale în ţ cu lumea.
ă capacitate de ţ ar fi temelia ă ţ ş ceea ce îl
ă pe om de constrîngerile de ă ale ă pur instinc-
tuale. Un grad înalt de ţ poate fi ţ foarte bine de o com-
portare ă din punct de vedere moral, ca ş virtutea de prostie.
Schopenhauer a ă un temei adecvat pentru explicarea ţ
ţ în principiul scolastic "operari sequitur esse". ţ observa-
bile ale oamenilor ar fi ă ale unui anumit fel de a fi al unei ţ
naturale. El a socotit acest principiu vechi drept o anticipare a tezei maies-
tuoase a lui Kant cu privire la ţ ă ţ ş ă ţ în subiec-
tul volitiv. Schopenhauer identifica ţ cu ţ cea din ă fiind
manifestarea ă a celei dintîi. ă pot, de aceea, ă fie cunos-
cute ca "phaenomena". Ca atare ele sînt, pe de o parte supuse strict legii
151 LIMBAJ, Ă Ş REPREZENTARE
VIENA LUI WITTGENSTEIN 150
Ş aceasta este o ţ ă ă una doar ă atît timp cît
ă nu putem face ă altuia. O ă cu abandonarea în ţ
ne ă pe noi ş de ţ ă
Atacul lui Schopenhauer îndreptat înpotriva reziduurilor scolastice din
gîndirea lui Kant conduce la o ă ce este nemijlocit ă de
sensibilitate, o ă ce se ă în ţ ă a ţ
"eului" de ă Sferele faptelor ş ale valorilor, ce ă la Kant clar
Nici O expresie ă a acestui sentiment nu este ă Etica lui
Schopenhauer ă într-o ţ ă ă Strins ă cu aceas-
ta este o ă ţ ă ce ţ de asemenea domeniului valorilor, ş
anume cea ă ce
ă în faptul ă intrînd în starea de contemplare ă ţ pentru un
moment de orice ţ ă de toate ţ ş grijile, ă oarecum de noi în-
ş ... 115
153 LIMBAJ, Ă Ş REPREZENTARE
distinse dar ă raportate în mod complementar una la ă de pu-
terea unificatoare a ţ vor fi separate una de ă în filozofia lui
Schopenhauer. ă ă ţ va deveni ă de netrecut în gîndi-
rea lui Seren Kierkegaard.
Kierkegaard nu a crezut, la fel ca ş Schopenhauer, într-un fundament
ţ al moralei. El a atacat conceptualitatea ă a ă ţ ă mo-
rale a lui Hegel într-un mod ă ă cu felul în care a atacat-o Scho-
penhauer pe cea a lui Kant. Ş pentru el, etica trebuia ă se ă ă în
individul viu ş nu în conceptul ţ Kierkegaard a fost destul de
impresionat de Schopenhauer pentru a ş ă acesta "este indis-
cutabil un scriitor însemnat, ce ă ă mult, în ciuda deplinului
meu dezacord cu el".116 Kierkegaard a ă pe ă dreptate un "deza-
cord deplin" în ţ lor asupra moralei ş ţ Pentru Schopen-
hauer omul moral este în ţ ă pasiv; realizarea lui ă ă în ă
pînirea pornirilor lui instinctuale. "Moralitatea compasiunii" se ă pe
o reprezentare asupra ă ţ dintre oameni ş este un concept pe de-a între-
gul social. Un om este pentru Schopenhauer bun din punct de vedere moral
doar atunci cînd ia asupra lui ţ celuilalt. Kierkegaard ă dim-
ă ă ă moralitate este în ţ ă ă deoarece ar consta
într-o ţ ă ş ă a ă om cu Dumnezeu. Ţ omu-
lui kierkegaardian este "saltul în absurd", saltul ţ prin care perso-
nalitatea ă se ă ţ ş pe de-a întregul ă
În ă ţ prietenul sau semenul devine un Altul de prisos.
Kierkegaard a încercat de-a lungul întregii sale ţ ă ş ă contem-
poranii ş ţ de acest ă "Problema ea ă ş este o chestiune de
ţ cînd ş ş ş ş ş (= un fel de ş ă devii ş
tin.?"!? Problema ă a lui Kierkegaard este: cum voi deveni ş
Deja întrebarea ă ţ dintre un ş nominal ş unul ade-
ă Problema lui Kierkegaard provine din ţ ă a timpului ă el
percepe adînca ţ ă dintre ceea ce ă oamenii ă sînt ş ţ
nea lor. Unul din elementele fundamentale în gîndirea lui Kierkegaard a
fost de aceea critica ă ă a moralei ţ burgheze. Ea
poate fi ă în întreaga lui ă dar este, poate, ă în mo-
dul cel mai clar în a sa ă a prezentului. Comoditate ş ţ apatie
ă ca ş entuziasm temporar, ă el, ă prezentul.
Este o ă a gîndirii abstracte în care pasiunile nu ă nici un Eol, o
ă a ţ în care sentimentele autentice nu ă nici un rol. Intr-o
asemenea ă de ţ ş ţ ţ nu pot fi concepute.
Este o ă ă ă valori autentice: "Dar o ă ă de pasiuni nu are
ţ ă totul devine ţ a unor lucruri ce suplinesc."118
Într-un prezent care ă ţ nici o moralitate nu mai este
cu ţ ă Tot ceea ce poate produce o asemenea ă este o ţ ă apa-
ă Epoca ă ş devine o ţ Ea ă printr-un proces de
VIENA LUI WITTGENSTEIN
152
cauzale ş ş pe de ă parte, în ş timp libere ca "lucruri în sine".
Deoarece ţ ca lucru în sine nu ţ lumii ţ ea nu va
putea fi ţ ă de ă de lucruri ţ acesteia. De aceea Scho-
penhauer nu vedea etica drept o ş ţ ă în primul rînd ă ci ca o
ş ţ ă pur ş simplu ă ş ă Etica lui începe din acest
motiv cu o cercetare ă a ţ cu ă morale; acestea sînt
pentru el ţ ale ă motive nu sînt egoiste. Egoismul este manifes-
tarea ţ de ţ ă în om, care îi ă pornirea spre cele mai bune
ţ de ţ ă posibile ş îl face ă neglijeze mijloacele ce servesc aces-
tei porniri. ş punctul de plecare al gîndirii lui Schopenhauer nu pare ă
ă propriu-zis ţ lipsite de egoism, el credea în realitatea lor:
ţ tuturor motivelor egoiste este, ş criteriul unei ţ ce
.are valoare ă 113
Schopenhauer a fost ş de ţ acestui element "paradoxal"
în etica lui. Moralitatea este pentru el ă numai ă se ţ
însingurarea oamenilor ca ă ţ ă ş se ş originea lor
ă ţ In acest fel, ă poate fi gîndit ca fiind în originea lui
identic cu "Mine" ş egoismul poate ă fie ă ş drept motiv al ţ
Moralitatea este astfel ă pe fundamentul ă ţ de a ţ ce
simte ă ş al compasiunii. ţ acestei ă vine la
Schopenhauer din studiul misticii indiene. Etica ă ă pen-
tru el într-o ă de solipsism, prin care omul bun
. .. percepe ţ dintre el ş ă care îi apare omului ă drept o ă
pastie atît de mare, drept doar o ţ ă ă ş ş ă el ş
nemijlocit, ă ă ţ ă în-sinele propriei sale ţ este ş cel al ce-
luilalt, ş anume acea ţ ă de ţ ă ce constituie ţ ă lucru ş ă ş
în ţ ţ ce se extinde asupra animalelor ş a întregii naturi; de aceea el nu
va chinui vreun animal.I!"
nivelare care nu mai ă nici un loc pentru individualitate. ţ ă
este caracteristica ă a fizionomiei sale.
Pentru ca nivelarea ă ă lua ş trebuie ă fie ă mai întîi o fan-
ă spiritul ei, o ţ ă un ceva ă care este ni-
mic, un miraj, iar ă ă se ş public.
1
19
ă ţ îl ă pe individ în felul el prin alte ţ pe
le produce - "opinia ă "bunul gust" ş altele ă ă
Intr-o societate ce decade acest "public" ă ţ presei:
.Abia atunci cînd nu ă o ţ ă de ă ă confere pleni-
tudine c.oncretului, va putea constitui presa ă ţ care este publicul,
ţ ce ă din indivizi ireali ce nu sînt ş nu pot fi ă uniti într-o
simultaneitate oarecare a unei ţ sau ă indivizi ce sînt ţ cu
toate acestea, ca un întreg. 120
Kierkegaard a ă în Copenhaga, ca ş Kraus mai mult de o ă
de veac mai tîrziu în Viena, presa, în acea impersonalitate ş ţ ă
ţ ă de ă ce îi este ă drept ă creator al demorali-
ă Kraus a recunoscut mai tîrziu pe deplin ă înrudire ă În
revista Die Fackel din septembrie 1925, el ă pe 28 de pagini din scri-
erile lui Kierkegaard documente ale ţ ş ă ţ ă de ă
între ele ş îngrozitorul blestem:
Dumnezeu în cer ş ă setea de sînge este ă ă sufletului meu ş cred ă
am, chiar într-o ă ă ă ă o idee despre ă ă de Dum-
nezeu. Ş cu toate acestea voiam ă iau, în numele lui Dumnezeu, asupra mea ă
de a ordona foc ă ce m-am asigurat cu grija cea mai ă ş cea
mal ă ă în ţ ţ ş nu se ă ş nici un alt om ş nici chiar
o ă ă ţ ă vie în ă de ş 121
Tuturor acestor fenomene ale timpului Kierkegaard le opune individul
care este singurul ă al ă ş singurul subiect al ţ
religioase ş morale. Individul a fost sufocat în ă ş a pierit. Kierke-
gaard ţ ă de a fixa ţ oamenilor asupra acestei ţ
pentru a îndrepta lucrurile.
Mijlocul la care a recurs a fost un atac polemic cu o ă ă
împotriva ă ţ Polemica reprezenta un element ţ a ceea ce el
numea "comunicare ă "Nu, o iluzie nu va putea fi ă ă nici-
ă în mod direct, iar indirect numai printr-un demers cît mai temei-
nic."122 ţ polemicii era ă ă iluzii dar, ă misiunea ei
era creatoare ă ceea ce ă ş ceea ce ă este întotdeauna în
mod latent polemic deoarece el cere ţ ş anume pentru noul pe
care îl aduce în lume. Kierkegaard caracteriza astfel polemica împotriva
ă ţ drept o ţ ă a gîndirii sale:
Nu pot nicicînd ă constrîng un om ă adopte o ă o convingere, o credin-
ţ ă pot ş ă fac ceva, primul lucru într-un sens ă el este ţ pentru
ă ă pentru adoptarea acestei opinii, a acestei convingeri, a acestei
ţ într-un alt sens, ş ultimul lucru, în ă în care el nu vrea lucrul
ă îl pot obliga ă ă atent.F"
Polemistul îl aduce pe om într-o stare în care el trebuie ă ia o ă
ş acesta este singurul lucru pe care îl poate face, prin natura lucrurilor, o
ă ţ ă ă ă
Kierkegaard ă adesea în scrierile sale ă ă "comunicare
ă nu este, de fapt, nimic altceva decît o revitalizare a mitului so-
cratic în slujba ş Ea este o ă ă ţ ă ă ă ce
trebuie ă ă vechea ă ă ce nu mai ă un
instrument adecvat pentru ş lumii moderne. "Comunicarea in-
ă (sau, cum o ş uneori Kierkegaard, "comunicarea prin mij-
locirea reflexiei") ă conducîndu-se ă modelul socratic, ă adu-
ă pe ă în pragul ş pentru a-i înlesni ă îl ă Mijloace
de instruire ă sînt, ă de ă ş ironia, satira, comedia ş
alegoria. Printr-o zdruncinare ă pe calea ă ele ă
iesc ceea ce nu poate ă ă argumentarea ţ ă Kierkegaard socotea
încercarea ş de ş exprima ă prin ţ concep-
tuale ţ drept o ă ă ă ţ spe-
ă are de-a face cu "obiectivitatea", în timp ce ş autentic
se ă ă ă ă în ă subiectiv", un concept ce apar-
ţ centrului gîndirii kierkegaardiene.
Kierkegaard ş ă subiectiv" drept "incertitudine obiec-
ă ă prin asimilare într-o interioritate ă 126 Acesta este ade-
ă ă ţ El ş în realitate despre ţ ă În ă
ă atacul ă împotriva prezentului "lipsit de pasiune" ş con-
tururi ă si mai clare. Societatea ce ă amprenta prezentului nu ă
nici un spatiu pentru "interioritate" ş prin urmare, pentru ţ ă În
acest sens, ţ este simbolul ş ă ă ă inte-
rioritatea ş ţ îi sînt ă Pasiunea nu poate fi ă prin nici o
ţ a ţ speculative. Un om nu poate fi adus la ţ ă prin logi-
ă ş argumentare ş numai "comunicarea ă poate transmite ade-
ă ţ Aceasta este ş sursa ă ţ ă lui Kierkegaard despre
ţ ă drept "salt în absurd":
ş s-a vestit pe sine drept ă etern, ţ ce s-a ă în
timp; el s-a vestit drept paradox ş a reclamat interioritatea ţ pentru ceea
ce constituie pentru iudeu o ă pentru grec o prostie iar pentru intelect absur-
dul.
I27
"Absurdul" este ţ ă la o incertitudine ă ce, deja
potrivit conceptelor ei, se ş intelectului. ţ trebuie ă
155
LIMBAJ, Ă Ş REPREZENTARE
VIENA LUI WITTGENSTEIN 154
ă ă Kierkegaard, potrivit riscului pe care îl aduce cu sine. Cea mai
ă ţ ă constituie cel mai mare risc posibil ca ă ă incer-
tului, absurdului. Gîndirea ă ş ă în explicarea ţ "A
explica paradoxul ar însemna a ţ tot mai adînc ceea ce este un para-
dox, precum ş ă paradoxul este paradox.vF"
Kierkegaard ă în acest fel separarea dintre domeniul faptelor ş al
valorilor, ca fiind o separare ă Acel proces, care a fost ţ de
Kant prin ţ dintre ţ "speculative" ş "practice" ale ţ
ş pe care Schopenhauer l-a continuat prin separarea lumii ca reprezentare
de lumea ca ţ ă ă în ă ţ ă de ă Kierke-
gaard a ţ de tot ceea ce ţ de sensul ţ Prin aceasta, unica posi-
bilitate de a te apropia, ca un ă ţ ă de acest domeniu ţ al cre-
ţ pasionate a fost în ţ ă ă în sfera literaturii.
Omul care a ă ă ă concluzie, la ş secolului al XIX-lea,
a fost Lev Tolstoi. Nu ă o ţ ă între opera sa ş cea a lui
Kierkegaard. Pot fi ă ş anumite paralele în vederile lor asupra
artei, asupra "discursului indirect" ş asupra "sensului ţ Tolstoi a în-
ţ moralitatea ca fiind ă în ţ ă în sensibilitate ş a ă arta
drept "limbaj al sentimentelor". Limbajul discursiv era, pentru el, mediul
gîndirii ţ arta, ă mijlocul ţ morale. În detaliile
conceptului ă asupra moralei Tolstoi era, ş mai aproape de Schopen-
hauer decît de Kierkegaard. Morala nu reprezenta pentru el nimic ă ă di-
mensiunea ei genuin ă Arta devenea astfel o ţ a ţ ome-
ş colective, ă ş mijlocitoare a sentimentelor ce îi unesc pe
oameni. Ea ă compasiune ă ă ţ ă de aproapele ş este, de
aceea, ă în ţ ei ă ă desigur nu în sensul unei dogmatici,
ci ca mijlocitoare a legii fundamentale a ţ ş a principiului
"Trebuie ă ocrotesc pe fratele meu."
Tolstoi ă acest principiu înainte de toate în sensul "Nu te
ă de ă ţ sa asupra ş ă o ţ ă ă
ţ ş se apropie, în ă ţ ă de conceptul schopenhauerian
al ă ţ ă Tolstoi respinge în mod vehement orice ă
"Nu vreau ă interpretez ă ţ ă lui Christos; îmi doresc doar un singur
lucru: ă ă orice interpretare.t'P? În acest punct, el este mai aproape
de conceptul ă ţ în sensul lui Kierkegaard. Ca ş acesta, el nu
acorda o mare valoare ş speculative drept ă a unui ă la
ă cu ă importante ale ţ
ă ne ă spre acele ramuri ale ş ce nu se îndeletnicesc cu
formularea unui ă la problemele ţ ci ă problemele lor ş ţ
fice ş speciale, vom fi ţ de puterea ţ ş dar vom ş dina-
inte ă nu vom primi ă la ă ţ Ş ţ ă pur ş simplu
problemele ţ
Sîntem în posesia unei ă probabil puternic inspirate autobiogra-
fic, asupra luptelor ş care l-au condus pe Tolstoi la acest gînd, ş
anume romanul ă Anna Karenina. Figura lui Constantin Levin este, în
multe din ă ă ei, un autoportret al lui Tolstoi. De-a lungul întregului
roman, Levin ă pentru o ţ a propriei sale ţ ş -
prin raportare la propria sa familie, la ţ ă ce ă pe ă ţ
sale, la proprietarii de ă ce îi sînt prieteni, la poporul rus, la omemre
în genere ş în cele din ă prin raportare la Dumnezeu. El ă un sens
în ţ lui ş o încredere ţ ă în principiile ă le subordo-
ă actiunea lui. Levin ă ă descopere bazele ţ ale mora-
lei pe care ă ă le ă ă în ţ ă în ă în organizarea
ă a ă bunurilor sale si în alte domenii. La ş nara-
el ă un fel de convertire. O ă cu ţ ă
ă a avut " .. : asupra sufletului ă efectul unei scîntei electrice, preschim-
bînd ş contopind într-un singur tot un ş întreg de-gînduri ă ţ ă
rite care nu ă ă a-l ă ş care îl ă ă incon-
stient... "131
, Ca urmare el îsi ă seama ă tocmai ă de a întemeia maxi-
, ,
mele ă sale pe un fundament ţ au fost din capul locului
ş
Atît eu cît ş toti oamenii avem o ă ş ă ă limpede, de
ă ă ş ş ţ ă nu poate fi ă prin ţ pentru ă este în
afara acesteia, n-are nici o ă ş nu poate avea nici un efect.
ă binele are o ă nu mai e bine ... ă are ca efect ă nici atunci
nu mai e bine. Va ă ă binele e în afara ă ţ de cauze ş efecte ...
N-am descoperit nimic. Am aflat numai ceea ce ş Am recunoscut puterea
aceea care mi-a dat ţ ă nu numai în trecut, dar care îmi ă ţ ă ş acum. M-am
eliberat de ş ă Mi-am recunoscut ă ..
Spuneam mai înainte ă în trupul meu, ca ş în trupul ierbii sau al gîzei... are
loc un schimb de materie potrivit unor legi fizice, chimice ş fiziologice ... Evo-
ţ din ce? Ş în ce? .. ă miram ă în ciuda celei mai mari ă de
în ţ aceasta nu mi se ă ş ş rostul ţ rostul impulsiilor Ş al
ă mele ...
ă ă la întrebarea mea. Dar ă nu mi-l putea da gîndirea,
care nu e pe ă acestei probleme. ă mi l-a dat ă ş ţ prin cu-
ş din partea mea, a binelui ş a ă Iar ş aceasta n-am do-
bîndit-o prin nimic, ci mi-a fost ă ca ş ţ oameni, mi-a fost ă fiind-
ă ş fi putut-o lua de ă
Sensul ţ este o ă de un alt fel decît cele de care se intere-
ă stiinta. Tolstoi a simtit ă e menirea lui ă ă ă ă
ă ş la întrebarea asupra sensului ţ oamenilor. Istorisirile ş p.o-
vestirile anilor ă mai tîrzii, cu deosebire acele parabole scurte, povestite
foarte simplu, pe care le-a scris între anii 1872 ş 1903 ş care au fost pu-
157
LIMBAJ, Ă Ş REPREZENTARE VIENA LUI WITTGENSTEIN 156
blicate ă sub titlul ă ş trei de povestiri, sînt roadele ă
daniei lui de a face din ă ă ţ ă ă ă Ele sînt ca atare o ilustra-
re ă a conceptului kierkegaardian al ă indirecte"
ş a acelei probleme pe care Kierkegaard, în lupta sa pentru un ş
autentic, a ă de-a lungul întregii sale ţ ă intre în conflict cu
dogmatice ale bisericilor ş 133 .
In ş Tolstoi a dezvoltat în cartea sa Ce este arta? propria teorie a
artei prin care a criticat estetismul ş caracterul ezoteric al artei contempo-
rane. Atacul ă împotriva estetismului 'a fost inspirat de convingerea ă
arta ce ia ş din el ş doar ca un narcotic pentru ă supe-
ă ă 134 ă ă ş pierdut încrederea în crestinism si a
ridicat un concept abstract al artei - ă satisfacere sau exercitare a
ţ numai prin ă - la rangul de unic critic al artei "bune" sau
"rele". Secularizarea a ă artei ţ ei proprie, cea de a releva ş de a
transmite conceptul artistului despre sensul ţ În ş timp, profe-
sionalizarea ş academizarea artei, promovate de ă ă au con-
dus la ă ei de oamenii simpli. Rezultatul a fost o ă ă ce
ş uitat îndatoririle sociale. ă în slujba privilegiilor de ă arta a
ă ă la rangul unei ă ţ ce ă ş ă distreze. Artistului nu
i se mai cerea seriozitate ă ă el putea crea opere ezoterice mult
ă de ă ţ de ţ ale omului simplu. În ultimii ani ai
ţ sale, Tolstoi s-a îndreptat cu toate ţ împotriva acestei tendinte.
Scrierea Ce este arta? ă polemica lui ă împotriva estetis-
mului, în timp ce Povestirile sale au fost un pas practic în ţ ţ
ă de reabilitare 'aunei arte inspirate religios ş apropiate de popor.
ş linia unei ă ţ istorice de la filozofia ă a lui Kant la
povestirile lui Tolstoi nu poate fi ă nici în mod complet, nici în mod
direct, ă ş o ţ într-un anumit sens ă o ţ inau-
ă de Schopenhauer ş al ă rezultat, ş cum putemjudeca acum în
mod retrospectiv, apare ilustrat exemplar în Povestirile lui Tolstoi. Ceea
ce a debutat ca o încercare de a determina limitele ratiunii în diferitele ei
domenii de ţ a luat ş printr-o contestare ă a ă ţ ţ
unii în sfera valorilor ce se ă dincolo de gîndirea ţ ă ş nu sînt
accesibile ţ decît prin mijloacele indirecte din domeniul ţ
ilor. Cu toate deosebirile dintre ţ morale personale - de exem-
plu cea individuali ă a lui Kierkegaard ş cea ă a lui Tolstoi -
ele se ă ă ş prin respingerea ă fundament "intelectual"
din lumea faptelor pentru ă fundament conceput fie în forma unui cod
moral ţ sau în orice alt fel.
ţ ă ţ ţ în acest context spiritual ş în ţ acestuia au
exercitat o ţ oarecum ă asupra acelei ţ de gînditori,
ş ş critici vienezi ai ă ce se simteau interior ă de va-
lorile burgheziei liberale, ă ă ă îi ţ în mod exteri-
ore ţ acestui fapt ă pentru noi punctul unei reîntoarceri
la ţ ă din Viena la ă secolelor, înainte de toate la Karl
Kraus ş la aceia ce ă ă ş perspectiva criticii sale sociale ş artistice
precum ş a ă creatoare" pe care o propunea el între fapte ş valori.
Pe temeiul propriilor lor vederi, ei erau receptivi ţ ă de ţ în care se
dezvoltase filozofia ă Cel mai citit ş influent neokantian era în
Viena de la ă secolelor Arthur Schopenhauer, cu puterea lui epi-
ă ş cu stilul ă literar elegant ce îl deosebea în mod izbitor de
colegii ă din lumea ă ş ă Ş Seren Kierkegaard a
ş în curînd considerabil în popularitate. ş cum ă Paul
Engelmann, exista în timpul acesta un interes la fel de viu pentru scrierile
povestitorului ş moralistului Tolstoi, cu deosebire pentru eseul ă critic
Ce este arta?, care discredita estetismul curent la ă ş orienta din nou
interesul spre o ă ţ ă ca mijlocitoare a moralei.
Pe fundalul ţ noastre istorice, problema ă ă
ce se punea oamenilor în Viena dinainte de ă în toate domeniile gîndi-
rii ş ale artei - o ă ce poate fi ă ţ ş ă ca problema fundamen-
ă a filozofiei în genere - ă ă contururi mai precise. ş cum am
remarcat deja, în jurul anului 1900 vremea era ă pentru o ă cu-
ă a limbajului, în cadrul ă firele ă ţ ale criticilor par-
ticulare la adresa mijloacelor ţ de expresie ş comunicare ă
ă în ă ş ă poezie ş ă ă ş ă au fost
reunite. O asemenea ă ă ce trecea dincolo de ţ dome-
niilor specializate trebuia în mod evident ă reia ideea ă a
ă faptelor ş valorilor ş ă ă ă ţ ei sau ă o res-
ă Mauthner a întreprins prima încercare a unei critici principiale a
limbajului ş într-o ă ţ ă rezultatul a fost deosebit de impre-
sionant. ţ ă ă cu care a gîndit el ă la ă
ţ ramificate ale principiilor sale nominaliste trebuia ă ă ne-
ă critica sa a limbajului ă la ţ misticii, ă doar dincolo de
ele puteau ă spere ă ă un ă la ă ă privi-
toare la "sensul ţ În ă ţ ă gîndirea lui Mauthner era foarte
aproape de nucleul spiritual al ţ etice a lui Schopenhauer, Kier-
kegaard ş Tolstoi, ă de respingerea ă fundament intelectual
pentru problematica modului de ţ ă ş a moralei. ă ă ă ă critica
ă a limbajului lui a confirmat aceste ţ ă un ţ
mare: nu numai ă etica ş "sensul ţ nu ă obiecte posibile ale
ş intelectuale; un scepticism nominalist consecvent trebuia ă
ă orice posibilitate a unei ş a lumii, dincolo de o ă
descriere ă ş pentru ă ş ş ţ naturii.
Calea de întemeiere ă a acestei concluzii a lui Mauthner era,
ş la fel ca ş concluzia ă ş ă ş ă criticii. Exista,
oare, ş o ă cale pentru critica limbajului, o cale prin care ţ de
158 VIENA LUI WITTGENSTEIN
LIMBAJ, Ă Ş REPREZENTARE 159
ă ale logicii ş ş ţ ă nu ă ă fie jertfite pe altarul scepti-
cismului? Hertz ş Boltzmann au oferit un exemplu de înaintare în ţ
ă Amîndoi au ă în ce fel ţ ă ş aplicabilitatea em-
ă a teoriilor sistematice în ş ţ naturii ă ă o "repre-
zentare în imagini" ibildliche Darstellung) a lumii într-un sens ţ
diferit decît cel al "descrierii metaforice" a lui Mauthner, ş anume în sen-
sul unui model matematic, un model care, o ă corect aplicat, poate ă
asigure certitudine în ş lumii.
Pentru oricine se ţ aproape de ţ lui Kierkegaard ş Tolstoi
ş ş ă teoriile lui Hertz ş Boltzmann, era de aceea doar un
pas mic ş direct ă la alte ă
ă vreo ă de a ă pentru limbaj în genere, ă pentru orice
limbaj posibil, ceea ce au ă Hertz ş Boltzmann pentru limbajul fizicii? ă
ş o cale de a determina pe deplin ş din interior domeniul ş limitele a ceea
ce poate fi spus (des Sagbaren)? O cale de a explica cum este utilizat, pe de o
parte, limbajul descriptiv în general pentru a oferi o reprezentare în imagini în
sensul hertzian al ă în forma modelelor matematice ale faptelor ş pe
de ă parte, de a pune în ţ ă caracterul transcendental al tuturor proble-
melor etice, ca un produs secundar al analizei'F"
Aceste ă pot fi socotite drept punctul central al acelor probleme
care, de la ş anilor '80, ă la baza tuturor dezbaterilor sociale,
ş ţ ş filozofice importante în Viena. Din punct de vedere filozofic,
ele ă de aceea într-un anumit sens întreaga confruntare ă
în Viena aceluifin de siecle. ă cineva era capabil ă realizeze o ă
pe deplin ă a limbajului, evitînd ă ă ţ lui Mauth-
ner ş resemnarea pe care o implica concluzia lui, el putea ă dezlege cea
mai ă ş ă ă ă a vremii.
160 VIENA LUI WITTGENSTEIN
6
Tractatus-ul reconsiderat: o ă ă
Orice filozofie este o " ă a limbajului H.
(Ce-i drept, nu în sensul lui Mauthner.) .
Tractatus, 4.0031
Ne ă acum într-un punct nodal al ă noastre. La ş
capitolului introductiv s-a formulat, cu referire la Wittgenstein, o întrebare
al ă ă ţ noi, va putea lumina ă ţ a
Tractatus-ului ş va face clar, pe deasupra, de ce cartea a putut ă ă
în momentul ă ei, într-un anumit sens drept ţ ş punctul final
al ă intelectuale de atunci. Întrebarea suna astfel:
Ce ă ă a ă ţ o vedea drept cheie la toate
problemele ă deschise în filozofie, îl preocupase pe Wittgenstein ă
înainte de a intra în contact cu Frege ş Russell?
In cele patru capitole anterioare am încercat ă reconstruim un tablou al
ţ sociale ş culturale în Viena ă tîrzie ş am atras ţ
asupra ă ă ţ criticii neokantiene pentru intelectuali, ş anume nu
numai pentru filozofii ş ci ş pentru ţ oamenii ţ ş
activi din punct de vedere intelectual. Ca rezultat al acestei ă putem
ţ (1) ă necesitatea unei critici filozofice generale a limbajului a fost
ţ ă ă cu 15 ă la 20 de ani înainte ca Wittgenstein ă scrie
Tractatus-ul; ş (2) ă ă ă prime, întreprinse de ă
Mauthner, de a ă o ă ă a limbajului au ă des-
ă o ă ă a ă dezlegare ă ş ă ă
s-ar fi ş corelarea într-o expunere ă a teoriilor fizice ale lui
Hertz ş Boltzmann cu etica lui Kierkegaard ş Tolstoi. Ipoteza la care a
condus analiza ă este ă tocmai aceasta a fost problema ce l-a pre-
ocupat de la început pe Wittgenstein ş a ă dezlegare a ţ ă o ofere
Tractatus-ul.
Perspectiva ă noastre s-a restrîns, ă acum, în mod conti-
nuu: de la o cercetare ă a ă ţ habsburgice ş a proble-
melor ei structurale, prin anumite imagini asupra lumii ale culturii vieneze
fin-de-siecle, la ă ă ţ ale filozofiei la începutul secolului
XX. De acum ne vom ş într-o ă ă ă în ţ ă
vrem ă ă mai întîi, în ce ă ă are Tractatus-ul ţ ş impli-
ţ pe care le-am propus; apoi vom ă ş examina celelalte ramifi-
ţ teoretice ş istorice ale acestei ipoteze, ne vom întreba în ce fel evo-
ţ mai tîrzie a ideilor filozofice ale lui Wittgenstein poate arunca lumina
asupra unor fenomene culturale ş sociale anterioare Mai întîi, vom încer-
ca ă întemeiem ipoteza ă ă
Este ceea ce nu poate fi ă doar cu mijloace probatorii imanente,
luate din textul Tractatus-ului. Argumentarea lui Wittgenstein ş temeiu-
rile presupunerii sale ă el a ă ţ ă a problemelor des-
chise ale filozofiei sînt orice altceva decît lucruri de la sine ţ Iar
ă presupunere apare mai ţ ă ă vom clarifica ho-
ă lui ă ă de a realiza cercetarea potrivit metodei kantiene stricte a
unei ă ă a problemelor. Orice ar fi spus în cartea sa pen-
tru explicarea scopului exterior al ă lui ar fi constituit o abatere
de la ă ă ă Ş ş textul ş nu este pentru noi ş
de ţ lipsit de resurse de argumentare ă el este privit dintr-o ă
ă noi credem cea ă ă sîntem gata ă ă ultimele
zece pagini ale ă ţ tot atît de în serios ca ş cele 60 sau 65 precedente.
Vom pomi de la presupunerea ă aceste ultime pagini nu au fost concepute
pur ş simplu drept o serie de obiter dicta, de adaosuri ulterioare, ş cum
pare ă indice ţ lor, ci ă trebuiau ă fie un fel de punct culminant al
ă ţ În acest caz se impune o ă întrebare:
De ce a consacrat Wittgenstein o parte atît de mare a paragrafului 6.3 ţ
dintre ă ş mecanica ă în maniera lui Hertz, a pasajului 6.4 "caracteru-
lui transcendental" al eticii ş a paragrafului 6.5 "sensului ţ
ă ă ă ă o ă parte a ă noastre cu privire la ceea ce
l-a preocupat pe Wittgenstein din punct de vedere filozofic înaintea întîl-
nirii sale cu Frege se ă pe indicii. Pe fundalul ţ sociale, cul-
turale ş filozofice a momentului, pe care am ă ţ ş ş ţ seama de
ţ lui Wittgenstein ş de ţ lui ă el apare - ş cum
vom vedea - ca predestinat (1) ă ă caracterul presant al problemelor
filozofice ţ (2) ă ă posibilitatea de a le aborda cu me-
todele noii logici a ţ ş (3) ă ă o rezolvare pe deplin
ă cu caracter formal, în felul în care a ă în Tractatus. ă ă
munca ă ă ă de Russell ş Frege, Wittgenstein nu ar fi
putut, ş ă scrie cartea în forma ei ă Frege ş Russell i-au
furnizat instrumentarul tehnic cu ajutorul ă el a fost în ă ă ă
abordeze problemele sale proprii, preexistente. ă se ă acest fel
de a vedea lucrurile, atunci reconcilierea aspectelor "etice" ş "logice" ale
gîndirii lui Wittgenstein nu mai apare drept ă Sensul ă ţ - ş
cum a subliniat chiar el, mai tîrziu
1
- este unul etic; doar metodele sale
formale sînt cele ale logicii moderne a ţ Pornind de aici devine
clar nu numai de ce Tractatus-ul constituie un document caracteristic
vienez, ci ş de ce a putut deveni o ţ ă pentru contemporanii lui
Wittgenstein.
ţ familiei sale l-a situat pe Wittgenstein în centrul problemelor ş
paradoxurilor sociale austriece.' Ludwig era cel mai mic copil al lui Karl
Wittgenstein, un multimilionar al industriei ţ ce se situa în Europa
ă la nivelul lui Skoda ş Krupp. În ţ ă Karl Wittgenstein
unea o ş ă a noilor ă ţ tehnice cu o putere de
ă ă ă l-au ajutat ă ocupe ţ unui gigant în
ţ ă ş ă ă (În cazul ă noastre este cu
totul stimulator, din punct de vedere biografic, ă ă ă în ş
moment, un frate al lui Fritz Mauthner, Gustav, a avut, în calitate de direc-
tor al Creditanstalt-ului austriac, o ţ tot atît de ă în înalta
ţ ă ă ca ş Karl Wittgenstein ş ă ambii au fost uneori ţ unor
atacuri polemice ale lui Karl Kraus în caietele mai vechi ale revistei Die
Fackel.) În ţ ă ă lui Ludwig Wittgenstein a fost un mare
mecena al muzicii a ă ă unul dintre saloanele muzicale cele mai
însemnate ale vremii, era ă de Brahms ş Joachim, Mahler ş
ă Pablo Casals. Karl Wittgenstein era convins ă numai un ă ţ ă
mînt particular strict disciplinat poate constitui .temclia ă adec-
ă a unei ă ţ astfel încît fiul ă a fost instruit ă la 15
ani ă Wittgensteinii erau doar rareori ţ ă ă ă ă propria lor
ă pentru ş satisface nevoile de ordin cultural, un privilegiu al unui
mic ă de familii, deosebit de bogate. (Acest fapt pare plin de conse-
ţ pentru o ţ a atmosferei ă de idiosincrasii din casa fa-
miliei Wittgenstein; ea explica de asemenea, într-o ă ă ă de ce
filozoful s-a ţ rareori cu ă ă în alte locuri.) Pentru o ţ
legere mai ă a caracterului ţ al acestei case ş a atmo-
sferei sale avem nevoie, ş ă ă o privire ă asupra lui Karl
Wittgenstein. Karl era cel mai ă dintre cei unsprezece copii ai lui
Hermann Christian Wittgenstein. ă ă a fost un ă din clasa de
mijloc ă ă ce ş ş ţ în parte prin ţ cu ă în
parte prin ă unor ferme nerentabile pe care le asana ş le revin-
dea sau le arenda. Pasiunea ă pentru ă nu lipsea deja în fa-
milia lui Hermann Wittgenstein. Fiica lui cea mai mare, Anna, studiase
pianul cu Friedrich Wieck, ă Clarei Schumann, ş cu Johannes Brahms;
o ă ă Fine, a fost o ă ţ ă de lied care a studiat cu cei mai pro-
ţ oameni ai disciplinei sale; Clara a fost o ă a lui Goldmark, în
timp ce Karl ş cînta la ă ă pe care o purta cu el în ă ă
chiar în epoca de apogeu a carierei sale în afaceri, cîntînd pentru destin-
dere ş înainte de a merge ă se culce. Hermann a remarcat de asemenea
foarte repede talentul ş din comun al lui Joseph Joachim, un ă al so-
ţ sale, pe care l-a crescut ă cu cei unsprezece copii ai ă In-
teresul pentru Joachim, atunci în ă de treisprezece ani, l-a determinat
ă ă ca elev la Mendelssohn. În generozitatea sa, el a sprijinit ş ţ
muzicieni.
162 VIENA LUI WITTGENSTEIN TRACTATUS-UL RECONSIDERAT: o Ă Ă 163
În ciuda ă ţ sale artistice, Hermann Wittgenstein a fost ş
un ă sever, a ă autoritate ă nu avea voie ă fie ă în dis-
ţ Astfel, el l-a ă o ă pe admiratorul uneia din fiicele sale
ă ă a o fi întrebat cel ţ pe aceasta. Severitatea ş neînduplecarea lui
trebuiau ă ă în cele din ă la un conflict cu fiul ă Karl care
dorea în mod ţ ă frecventeze Ş ă ă din
Viena, în timp ce ă ă socotea, ă o asemenea calificare drept
ă ş chiar refuza ă o ia în ţ Karl era ş un fiu au-
tentic al ă ă ă tot atît de ă ă ţ ca ş acesta. Deoarece con-
flictul intereselor era evident de ă ş pentru Karl nu a decît o
ă cale, ş anume fuga din sfera de autoritate a ă ă In ianuarie
1865, el ă ă Viena ş sosea în aprilie al ş an la New York cu
nimic altceva decît cu vioara sa. El a ă aproape doi ani în Statele Uni-
te ş a încercat în acest timp cele mai diferite profesiuni: chelner ş violo-
nist într-un restaurant, timonier pe un vas de ă barman, paznic de
noapte, ă ţ ă într-o ă de orfani ş la o ş ă a unei ţ ş
în New York, unde preda ă ă ă precum ş ă ş
corn.
ţ pe care le-a ă în America au ă o impresie ă
asupra lui Karl Wittgenstein. Mai tîrziu, ca om de afaceri prosper, el a scris
o serie de articole pentru Neue Freie Presse (care au umplut ă la ă
trei volume) în care ş exprimat, între altele, ţ pentru nivelul de
ţ ă înalt al muncitorilor americani în ţ cu cei austrieci.' Conci-
lierea dintre Karl ş ă ă a fost ă nu ă ă ă ţ In 1867, fiul
de ă de ani s-a întors la Viena si era acum clar ă el va frecventa
Ş ă ă În cei ă de ani ce au urmat, lumea finan-
ţ vieneze a fost martora ascensiunii ă a lui Karl Wittgenstein
ă în cele mai înalte sfere ale succesului în afaceri. El avea o capacitate
ş ă din comun de ş aplica ş ţ tehnice pentru a transforma
întreprinderi ineficiente în unele înfloritoare. În ă de aceasta, el avea o
ă ş muncea cu mare intensitate de ţ ă noap-
tea. In jurul lui 1895, el era maestrul necontestat al ş ţ
ă a industriei" ş ă acum industria ţ din imperiul habs-
burgic, ale ă întreprinderi erau situate înainte de toate în Boemia.
Entuziasmul ă pentru ă ş conceptul ă strict al ă ţ fac din
Karl Wittgenstein o întruchipare ă a "eticii protestante" a lui
Max Weber.
În 1872, el s-a ă ă cu Leopoldine Kalmus. Perechea a avut ă
copii, dintre care opt au atins maturitatea. În ă de Ludwig, ş fratele ă
Paul a cunoscut celebritatea; în ciuda pierderii ţ ă drept în ă
el a devenit un pianist de concert cu mult succes. Richard Strauss a com-
pus pentru el o ă de pian pentru o ă ă ş tot ş Maurice
Rave! celebrul Concert pentru mîna ă ă ş disciplina pe care
o pretindea de la sine Paul, ca artist, ca ş ă ă cu care ş
consacrat fortele telului deservirii vocatiei sale erau elemente caracteris-
tice ale acelei protestante, ale ş pe care Karl Wittgenstein a
ă întregii sale familii.) Chiar ş faptul ă cei doi copii mai mici, Paul
ş Ludwig, nu erau ă ţ în familie ş de ţ drept ş ţ atesta
caracterul ţ al standardelor de ţ ă care erau valabile aici.
ţ copii ai lui Karl ş Leopoldine Wittgenstein erau de asemenea
foarte ţ Fata cea mai mare, Hermine, era ţ ă ă ei
exprimau o capacitate ă foarte ă ş sensibilitate ă
Profunda ţ ş ţ a Herminei pentru Gustav Klimt l-au
determinat pe Karl Wittgenstein ă ă o ţ ă în bani pentru
Casa secesiunii. O ă de pe ă ţ acest lucru ă la înde-
ă ei de ă barbarii lui Hitler. Cel de al doilea fiu, Rudolf, avea o
ţ pentru teatru. Margarethe, cea mai ă dintre cele trei era
rebelul familiei ş cea mai ă din punct de vedere intelectual. Intr-o
vreme în care criteriile culturale ale ă ţ erau ă cele pe care le ofe-
reau clasicii antici ş germani, Margarethe s-a ă ă de revolta
ă a lui Ibsen. Ea nu ă înapoi în ţ celor mai grele probleme
ale filozofiei, ale ş ţ sociale ş morale. De Sigmund Freud a legat-o
o ă prietenie ş ea a organizat în 1938, ă cu Marie Bonaparte,
plecarea lui din Austria, ă ce aceasta a fost ă de ă Hitler.
Poate ă tocmai Margarethe a fost aceea ce a pus pentru prima ă în
mîinile fratelui ei cel mai mic scrierile lui Schopenhauer, filozoful ei favo-
rit, precum ş pe cele ale lui Weininger ş Kierkegaard.
Pentru familia Wittgenstein "cultura" însemna ă înainte de toate
muzica. Leopoldine, mama, ă în ă .Poldy", era o ă exce-
ă Ea l-a adus în ă pe organistul ş compozitorul orb Josef Labor, a
ă ă din ă ă aproape ă a fost ă de fiul cel mai
mic, Ludwig, ă la ş ţ sale. Kurt, cel de al treilea fiu, era vio-
lonist. Dar copilul cel mai înzestrat din punct de vedere muzical a fost fiul
cel mai mare, Hans, care cînta cu virtuozitate la diferite instrumente. Cu
Hans s-a repetat drama în care ă în ţ ă ă ş bu-
nicul ă de data aceasta cu un ş tragic.
Atitudinea Wittgensteinilor ţ ă de originea lor ă este un alt
aspect al ă ţ acestei familii. ş copiii lui Karl Wittgenstein au
preluat ţ lui ă asupra lumii, ei se socoteau, potrivit origi-
nii lor, evrei. Se ş ă una din surorile lui Karl Wittgenstein l-ar fi
întrebat ă pe fratele ei Louis, un prelat protestant cunoscut, ce este
ă în ă ă cu zvonurile privitoare la sîngele evreiesc în familie ş
ă acesta ar fi ă "Pur sang, Milli, pur sang". Wittgensteinii se iden-
tificau cu ceea ce socoteau a fi ţ idealismului estetic evreiesc, dar nu
aveau nici o ţ cu ă ţ ă ş datinile religioase ale evreimii. Aceas-
ă ş ţ ă ă a fost în orice caz atît de ă încît Margarethe
164 VIENA LUI WITTGENSTEIN TRACTATUS-UL RECONSIDERAT: O Ă Ă 165
Stonborough a insistat, ă .Anschlufl", ă fie ă ă cu cei-
ţ evrei vienezi, ş ş au respins ă cerere, deoarece li se
ă mai avantajos ă o considere pe Margarethe, ca ş pe membrii fami-
liei ei, drept neevrei.
Conflictele din familia Wittgenstein nu aveau o ă ă Ase-
menea efecte avea mai ă despotismul lui Karl Wittgenstein. El era
dispus ă lase fiilor ă o libertate ş mai ă în alegerea profesiunii decît
i-o ă lui ă ă în vremea sa. El ă ă Hans trebuie ă ă
înzestrarea lui ă ţ ă unei cariere în ţ ş industrie.
Acel tip de conflict al ţ caracteristic pentru ă secolelor
- ă mai ă practic împotriva fiului cu ţ artistice - a
cunoscut în acest caz, ă ă ă pe care Hans a ş de la
ă ă un ş tragic. ă Hans, ă ă ă îi interzisese ă
cînte la instrumentele familiei, se ş din ă în ă pentru a cînta
acolo la ă Deoarece ă ş fiul nu se puteau pur ş simplu ţ
ţ în casa ă ă a devenit pentru Hans ă Ca ş ă
ă el a fugit în America de Nord, unde ş luat, în cele din ă ţ
Poate ă sune de necrezut, dar acest episod pare ă nu-l fi ş cu ade-
ă pe Karl Wittgenstein; în orice caz ţ lui nu s-a schimbat într-un
mod perceptibil. El a fost afectat mai puternic, desigur, cînd ş cel de al
doilea fiu al ă Rudi, s-a sinucis, în ă ă ă Nu se mai
poate spune ă a fost determinat în acest fel ă ş schimbe în mod dura-
bil atitudinea ă deoarece el a murit în 1913 de cancer. În acest fel
a fost scutit ă ă ă cea de a treia sinucidere în rîndul fiilor ă Kurt ş
luat ţ în 1918, ă capitularea armatei austriece, pentru a nu ajunge
prizonier la italieni. ş ţ ocazionale ale lui Ludwig Witt-
genstein despre sinucidere, în jurnalele sale din 1914 ă în 1916, ş re-
ţ cu privire la propria sa pornire spre sinucidere în ţ cu
Paul Engelmann ă mult mai mult decît ş ţ abstracte
asupra unei teme tragice. Tot ş stau lucrurile cu ţ asupra ă
ş sale morale" în scrierile ă Engelmann. Acestea trebuie ă fie ci-
tite în lumina unei ă ţ a datoriei absolute de care se lega respingerea
ţ ă a ă ipocrizii ş a ă compromis - o ş
ă ă de la ă ă
Evident ă nu sînt necesare dovezi deosebite care ă probeze faptul ă
ţ ă a lui Wittgenstein a fost ă ţ acelor cercuri
din sferele artei, moralei ş chiar ale ţ familiale care au inspirat ş au
modelat controversele culturale ş etice în Viena ă Deoarece casa
îl). care a ă a fost ea ă ş un centru cultural însemnat, ce a oferit ţ
ş prilej de cristalizare multor tensiuni curente pe atunci, Ludwig ar fi tre-
buit ă se izoleze cu totul ş pentru a putea ignora ţ ce se
ă ş cu mare intensitate în ţ sa.
Mai ă un aspect sub care ţ ş ţ lui Wittgenstein sînt
demne de ţ din perspectiva ă Am amintit deja ţ cu
totul ş ă a lui Karl Wittgenstein cu privire la singura temelie adec-
ă a unei ţ cu ă bune. In loc de ş trimite copiii la ş ă
el a pus ă fie ă ţ ţ ă de profesori particulari, o împrejurare ce a
ă ă dezvoltarea ă a ă ţ intelectuale ale lui Ludwig.
Acest fapt a determinat în mod ă ţ lui ă ă ă ă
ş ţ istorice liceul umanist era închis pentru el. El a ajuns astfel la
Ş ă ă din Linz, în mod ă în ş moment în
care ă Adolf Hitler ă ă ă ş ă Ţ seama de înzes-
trarea lui ă ş ă (la vîrsta de zece ani, a construit din ţ de
chibrituri modelul unei ş de cusut ce putea face cîteva ă o con-
firmare a talentului ş din comun pe care îl manifesta copilul), el a ales,
în Linz, studiul ingineriei. Cititorului trebuie ă fie clar ă lucru:
în Anglia ş America, ă ă ă ă avea întotdeauna
o ă ă mult mai ă decît pe continent, cu deosebire
în ţ ă de ă ă La Ziirich, Viena ş Berlin, baza ă a
unei ă ş de cel mai înalt nivel consta, în jurul anului 1900,
îndeosebi într-o ă ă a fizicii teoretice, mai cu ă a me-
canicii newtoniene. Primul scop pentru un ă student în ţ lui Lud-
wig Wittgenstein era ş unor ş ţ matematice adecvate, înain-
te de toate aplicate în ă În ă ţ ă Wittgenstein avea ş
formation professionelle, ca ş un alt "inginer", un ţ naturalizat, cu
ţ ani mai în ă decît el, ş anume Albert Einstein."
Cartea lui Hertz, Die Prinzipien der Mechanik, putea ă fi ajuns în
mîinile lui Wittgenstein în perioada anilor ă de studiu. ă carte a
fost mult mai mult decît una dintre numeroasele tratate, ă o ă
ă ă a conceptelor fizice de ă ţ pentru
Hertz a ă Wittgenstein ă la moarte. În anii ă mai tîrzii, el avea
ţ cu privire la cei mai ţ oameni de ă - chiar ş ţ ă de
Frege> -, dar pe Hertz ş ă ă ă la ş ţ
sale, cu elogii ş aprobare. În ceea ce îl ş pe Ludwig Boltzmann, am
indicat deja urmele evidente ale gîndirii sale în ţ lui Wittgen-
stein asupra ţ logic". Atunci cînd Wittgenstein s-a întors din nou,
în 1927, la filozofie, el a preluat, între altele, ă ă ă ă
Hertz, care a murit în 1894, a fost pentru Wittgenstein primul model în-
semnat în ă apoi Boltzmann a fost omul cu care ă ă ă studieze,
atunci cînd a ă ă în 1906, Linz. Sinuciderea lui Boltzmann, în septem-
brie al ş an, la Duino, l-a afectat de aceea în mod profund pe
Wittgenstein",
ă acum avem o ă serie de indicii cu privire la interesele ge-
nerale ale lui Wittgenstein. Cel mai de ă dintre ele era cel muzical.
Schopenhauer ş ă ă ă muzicianul ţ o capacitate miste-
166
VIENA LUI WITTGENSTEIN TRACTATUS-UL RECONSIDERAT: O Ă Ă 167
ă ce trebuie ă ă în mod inevitabil metafizicianului, ş anu-
me cea de a transcende limitele ă de a transmite sentimente
mai adînci ş ţ spirituale diferite de cele pe care le poate exprima
limbajul filozofic. Spre ş ţ sale, în ore de ş ă ă ş des-
tindere, Wittgenstein vorbea cu ă despre puterea ă a muzi-
cii, o ă ce îi provoca întotdeauna mirare ă ş ă nu îi acor-
da ş de ţ mai ţ ă ă decît Schopenhauer." Philip
Radcliffe, ţ pentru ă la King's College din Cambridge,
ş ă Wittgenstein îi aducea adesea, în timpul profesoratului ă
în Cambridge, partituri groase cu ă de a i le cînta la pian, printre
acestea, în mod semnificativ, ş unele din ţ vechiului prieten al
mamei sale, Josef Labor. Wittgenstein punea ţ pe o redare ă a
acestor partituri. El ă ă ă ă în ele ceva din ţ extra-
ă a muzicii pe care o avusese în vedere Schopenhauer. Orizontul
ţ ş intereselor muzicale ale lui Wittgenstein era vast ş ş de
ţ doar ţ chiar ă el avea o ţ ă ă pentru muzi-
ca compozitorilor clasici ă aproximativ în vremea lui Schumann ş
Brahms. Atunci cînd a aflat ă fiul cel mai mic al lui G. E. Moore, Timothy,
a ţ un grup de jazz cu mult succes, el l-a convins pe acesta ă
explice la pian ă ţ structura ş ţ muzicii de jazz, ă ceea
ce Schonberg ar fi numit "logica" ei."
Pe de ă parte, Wittgensteain pare ă fi citit comparativ ţ opere
filozofice. La fel ca ş Schonberg în ă ş Kokoschka în ă el nu
punea vreun ţ pe ă ă ş nu socotea statutul ă de
autodidact ş de ţ drept un dezavantaj. Unul din ţ autori ce a
scris filozofie, autor care l-a impresionat ă devreme, a fost Georg Chri-
stoph Lichtenberg. Consilierul aulic din Gottingenul secolului al XVIII-lea,
profesor de ş ţ ale naturii, a fost venerat deja mai înainte de ă Grill-
parzer ş de ă Kraus; el a avut o mare ţ ă asupra gîndirii lui Ernst
Mach. La ă secolelor scrierile lui Lichtenberg erau mult citite de
ă intelectualii vienezi.? El a modelat, ă mai mult decît Schopen-
hauer ş urmîndu-i exemplul, ă ă mai mult ş decît Nietzsche) stilul
aforistic de filozofare, care era iubit în acea vreme, un stil pe care Tracta-
tus-ul îl ă într-un mod marcant. Lichtenberg scria - ă ţ
de capodoperele lui satirico-literare - despre ă tot atît de bine ca ş
despre ă sau despre probleme de filozofie a limbajului, cu o putere
de ă ş o ţ ă ă care (potrivit unei vorbe a lui G. H.
von Wright) ă o ă uimitoare cu Wittgenstein.!?
ă aici un aspect al ideilor mai tîrzii ale lui Wittgenstein:
scrierile lui Lichtenberg au fost de asemenea sursa conceptului "paradig-
ă un concept ce a jucat un rol însemnat în ţ de mai tîrziu
ale lui Wittgenstein. Lichtenberg utiliza conceptul "paradeigmata" pentru
a corela schemele formale ale analizei gramaticale cu cele ale fizicii teo-
retice ş ale altor ş ţ ă cum noi ă în ă declinarea
substantivelor ş conjugarea verbelor pe fundalul unor forme generale,
standardizate, paradigmele, tot ş ă în ă procese reale ale
naturii raportînd evenimente ş procese ce ne ă la anumite forme
standard ş scheme ce se ă pe ele însele. Acest concept al paradigmei
- un concept ce poate îndruma în mod productiv gîndirea ă ă
cum ne poate ş induce în eroare - ă un loc central în ţ
mai tîrzii ale lui Wittgenstein cu privire la "gramatica ă ş la rolul ei
în filozofie. II)
În ceea ce ş contemporanii lui Wittgenstein, ş admi-
ţ lui pentru Weininger, Kraus ş Loos. Wittgenstein a fost prieten per-
sonal cu arhitectul Adolf Loos, al ă ţ pentru ornament ş arte
decorative corespundea pe deplin cu ideile sale ş ale ă ţ
functionaliste" ă în mod semnificativ excursia mai tîrzie a lui
" ,
Wittgenstein în domeniul arhitecturii.
Ca ş ţ dintre contemporanii ă Wittgenstein a fost prins în curen-
tul redescoperirii lui Kierkegaard, un curent ce a pornit de la Cercul
Brenner din Innsbruck, cu deosebire de la Theodor Haecker, ă
ş interpretul lui Kierkegaard. Cea mai ă ş ă ţ ă
ă trebuie ă o fi exercitat asupra lui Wittgenstein scrierile lui Lev
Tolstoi. De la început, el a fost un om de o mare seriozitate ă ş în
ă ţ ă fiul ă ă John Maynard Keynes, care a scris în
Amintirile sale despre Russell, Moore ş colegii acestora, viitorul nucleu al
Grupului Bloomsbury, îl apropie, cu ă ocazie, pe .Ludwig" de D. H.
Lawrence, într-o atitudine ă ă deoarece amîndoi s-au opus
unei anumite ă ţ morale, ă ţ ş mai ales lipsei de reve-
ţ ă a tinerilor intelectuali de la Cambridge.'? Seriozitatea ă a lui
Wittgenstein a fost mult ă de ţ ă Familia l-a
cunoscut ca pe un copil vesel ş senin; chiar ş prietenii lui englezi
de 1914 ş calitatea ţ sale voioase ş spumoase. In acel
timp, ţ spre o ă posomorîre, ce exista deja în firea lui, ă
ă sub ţ ce putea fi ă ă 1919 a devenit un om tot
mai singuratic, întors spre sine. ă propria lui ă cartea lui
Oswald Spengler Der Untergang des Abendlandes (Declinul Occidentu-
lui) l-a impresionat profund; el s-a retras tot mai mult într-o ţ indi-
ă ş ă ă ş a ă ă ţ un om gata ă ajute
pe ţ Ca ş pentru Tolstoi, pentru Wittgenstein maxima ă ţ per-
sonale a fost ă cu ş principiului ă ţ tuturor oame-
nilor ş al datoriei de a fi ă ş la destinul aproapelui. ă ş
tere a ă ş pentru Wittgenstein în mare ă ă ă ă
ţ de disponibilitatea lui întotdeauna ă de a ajuta, în ţ
ile concrete, particulare cu care era confruntat. ă deprinderile sale de
ţ ă au fost cele ale unui pustnic. Abia în timpul celui de al doilea ă
168 VIENA LUI WITTGENSTEIN
TRACTATUS-UL RECONSIDERAT: O Ă Ă
169
mondial i s-a oferit prilejul de ş pune convingerile în ă atunci
cînd a decis ă ş ă serviciul militar pe timp de ă pe cea
de jos ă ca îngrijitor ş paznic de spital.
Inainte de a încerca o ă interpretare a Tractatus-ului, vom ă
întrebarea cu privire la ă în care în caracteristicile filozofice esen-
ţ ale ă pot fi probate ţ ale ţ lui Wittgenstein ş ale
fundalului ă cultural cu un aspect important: examinarea ţ lui
Wittgenstein cu Ludwig von Ficker ş acea ă de tineri ş ş intelec-
tuali ce se formase în jurul revistei din Innsbruck a lui Ficker, Der
Brenner; vom examina îndeosebi ţ sa cu opera lui Theodor Haecker,
o ă cu care Wittgenstein a pus în raport în mod explicit propriile sale
gînduri în perioada lucrului la Tractatus.
Haecker ş consacrat o mare parte a muncii sale ş ţ
de a face cunoscute numele ş opera lui Kierkegaard. Atunci cînd ş pu-
blicat în Der Brenner prima monografie Seren Kierkegaard und die
Philosophie der Innerlichkeit tSeren Kierkegaard ş filozofia interiori-
ă ţ Kierkegaard era ă ţ cunoscut în ţ de ă ă
ă ţ lui Haecker, ca interpret, nu au avut o ţ ă la noul
entuziasm pentru Kierkegaard din secolul XX. În prima lui monografie,
Haecker ţ ă între altele, un contrast puternic ş .direct între Kier-
kegaard ş Mauthner, între ă ă a limbajului" ş "falsificarea"
ei.
13
În mod polemic ş nedrept, el îl ă pe Mauthner la rangul
unui sceptic de salon, a ă ţ ă ar fi ă pe de-a întregul ă
de filozofia sa. Potrivit ă lui Haecker, Mauthner a adoptat scepticis-
mul doar ca o atitudine ă nu ca ţ ţ ă de aceea el
este mai aproape de Descartes decît de Pascal. ă scepticismul
lui Kierkegaard izvora din perplexitatea lui ţ ă era îmbibat ş
ţ de ă (Angst). În modul în care l-a caracterizat Haecker pe
Kierkegaard drept ă sceptic ş critic al limbajului, ţ lui
Wittgenstein ar fi putut fi ă în mai mare ă ă asupra proble-
melor ce au fost ă nerezolvate sau chiar neatinse de critica limbajului
ă de Mauthner.
ş cum a ţ ş deja Kierkegaard, aceste probleme nu pot ă
ă principial vorbind, vreun ă Sensul ţ ţ
ţ ş sînt obiectul constant al ţ sale; instru-
mentului filozofului, ţ îi este ă imposibil ă ă ă un ă
pentru problemele ce privesc sensul, probleme ce împing gîndirea ă la
limita paradoxului. ţ l-a putut conduce pe Kierkegaard doar ă la
limita ei care este paradoxul; pentru a ă ş ă ă este ă
ţ Aceasta este misiunea gînditorului "subiectiv": de a atinge acea
ă mai ă a ă ce se ă dincolo de ratiune, ă ce
ă gîndirea ş ţ în unitatea ţ autentice. 'În cadrul gîn-
dirii conceptuale, cea care descrie fapte, ă interior - cel ce ă sub-
ă vietii ca moralitate - este incomunicabil. Gînditorul care este în
acest sens' "subiectiv", cel ce este în posesiunea valorilor ş poate ca atare
ă le ă altora, trebuie ă adopte atitudinea ă a lui Socra-
te; ironia, satira, comedia ş polemica sînt, ca ă ţ ale ă
indirecte", mijloace potrivite pentru ă acestui scop. ă
ă a limbajului, ţ Haecker, nu ă în studiul cuvintelor, ca la
Mauthner, ci în prefacerea limbajului dintr-un instrument de ţ ă
ă într-un mediu al spiritului ce ă ţ oamenilor. In acest
sens, Haecker l-a prezentat pe Kierkegaard drept un "filozof al limbaju-
lui", care, aidoma lui Tolstoi, a ţ arta ca un mijloc al oamenilor ce îi
poate ajuta ă ă ă accesul spre sfera spiritului. Haecker a recunoscut,
printre contemporanii ă un asemenea gînditor "subiectiv":
ă cineva ar dori ă caute într-o ă de ţ enorme chiar ş ă
turi ş cu opera lui Kierkegaard, el ar putea aproape ă dispere. ă o
ă care duce, ă ă a fi ă o ţ ă a spiritului ş se apropie de el mult
mai mult decît cei mai ţ dintre cei ce scriu ă ş care ar avea doar ă po-
ă ţ de ş dovedi ţ ţ ă de ea: ă sau ă ă despre ei
ş ş Un nume îmi vine în minte de ă ă ă ă ă ă chibzuiesc: Karl
Kraus.... El este singurul mare satiric al epocii ocrotit de ă ... 14
Haecker a ă în Kraus un ă ş spiritual al lui Kierkegaard
care îi ă gîndirea ş opera în satirele ş polemicile sale, ş el ş
ţ lucruri despre Kierkegaard. Kraus era ş ca ş Kierkegaard,
ă etica nu poate ă fie o ş ţ ă a moralei, o ă a ş noastre
despre fapte, ş geometria ş ş ţ naturii. Etica nu are nimic de a face
cu faptele lumii exterioare; baza ei o constituie convingerea ă ă ea
nu ţ de domeniul ş ţ ci, eventual, de cel al paradoxului teoretic. Ş
în convingerea sa cu privire la unitatea ă a formei ş ideii în ă
Kraus este înrudit cu Kierkegaard. Forma ă ş valoarea ă sînt
ă ţ ale ş medalii. Doar omul integru ă ş valorile ş le
poate transmite artistic. ă acoperire a eticii ş formei nu are nimic
comun cu o acumulare cît de mare de ş ă Haecker a iden-
tificat idealul ă al unei critici a limbajului ă etic înainte de toate
în nemijlocirea ă a ă aforistice la Kraus ş în polemicile
acestuia împotriva distrugerii limbajului în epoca sa.
Dar chiar ă ă ă ş punctul de vedere al lui Haecker despre
Kraus drept marele exponent practic al criticii kierkegaardiene a limbaju-
lui, cu aceasta nu a fost ă problema ă mai sus: cea de a-i
pune pe teoreticienii Hertz ş Boltzmann în ţ cu eticienii Kierkegaard
ş Tolstoi, într-un context integrator. Ca inginer format în spiritul fizicii lui
Hertz ş Boltzmann, Wittgenstein era pe deplin ş ă în ciuda scep-
ticismului radical al criticii limbajului la unul ca Fritz Mauthner, un limbaj
cu ţ de reprezentare nu este imposibil. În ă o redare cu sens a
fenomenelor naturii printr-o "reprezentare în imagini" (abbildende Dar-
170 VIENA LUI WITTGENSTEIN TRACTATUS-UL RECONSIDERAT: O Ă Ă 171
stellung) este în orice caz ă ş ă ă ă formulare trebuia
ă ă o ă interpretare în sensul lui Hertz. Ca ă a acestei
ă ţ putea ă ă deja faptul banal ă ţ fizicianului
sînt aplicate cu succes practic la ţ unor ş În calitatea sa de
ă al operei lui Hertz, Wittgenstein nu avea nici o ă cu
privire la posibilitatea ă (Darstellungen) - în forma imagi-
nilor sau modelelor - în ă Gradul de ţ ă al ţ ei,
ce distinge mecanica de orice ă ş ă despre lume ş o
face un fel de temelie a fizicii, era tocmai ţ structurii matematice
pe care o poate imprima fizicianul "modelelor" sale ale fenomenelor na-
turii.
În plus, aceste ă au avantajul ă deoarece dome-
niul ă ţ lor este determinat în mare ă ă de ă forma lor
ă Exista, prin urmare, cel ţ un domeniu al limbajului - ş
anume, limbajul mecanicii - ce era destul de univoc ş bine construit pen-
tru a oferi fapte ale lumii, ă reprezentarea lor în forma unui model
matematic. Univocitatea acestui limbaj, respectiv posibilitatea de a elimi-
na în cadrul lui eventuale echivocuri, era o ţ ă ă a formei sale
matematice. ă ă nu era în mod evident rezultatul ă
ţ ş tot atît de ţ un produs al unor ţ ş ţ
arbitrare. Ea ă mai ă drept ceva ce a fost imprimat ţ
pentru a o structura în mod economic ş în acest fel este ă tocmai
acea ă ă a Principiilor lui Hertz pe care a ţ
elogios Mach. In acest sens, conceptul de ş al lui Mauthner a fost
pus la ă în mod nemijlocit prin reprezentarea ă a limbajului
mecanicii în forma unui model matematic, iar Wittgenstein trebuia ă fi
perceput clar acest lucru. Ş ă s-ar putea gîndi o ă a limba-
jului" care ă fie ă ş ă atunci o ă a lim-
bajului" ar fi ă una ce ar fi în ă ă ă explice ă natura
ş limitele limbajului în genere, ş anume în ş fel în care Hertz a
ş ă formuleze o ă a mecanicii. Prin analiza structurii sale logice,
"limbajul" ar fi ancorat într-o temelie mai ă decît cea pe care o ă
posibile analizele psihologice ş istorice ale conceptelor sale, ş cum
le-au ă de ă Mach ş Mauthner.
Sarcina ă a tratatului lui Hertz despre Principiile mecanicii avea,
ş o ă uimitoare cu cea care începea ă preocupe pe Witt-
genstein. Hertz ă explicarea felului în care teoria ă newton-
ă a dinamicii a formulat, pe de o parte, un sistem de axiome ş ţ
ş pe de ă parte a putut ă descrie lumea ă ă spre deosebire
de toate celelalte lumi logic posibile. Aceasta este o ă ă Wittgen-
stein i-a consacrat, mai tîrziu, un pasaj detaliat al Tractatus-ului, ş anume
ţ de la 6.34 ă la 6.3411. Hertz a argumentat ă ă se dis-
tinge cu ă claritate ş ă de ă între ş formali prin care
Simbolismul logic al lui Frege ş Russell a fost mijlocul care i-a dat
posibilitatea lui Wittgenstein ă formuleze o ă ă a limbajului,
care ă le ă da dreptate întrucîtva atît lui Hertz, cît ş lui Kierkegaard.
Cu deosebire "calculul ţ al lui Russell, pe care Mauthner nu-l
ş i-a oferit lui Wittgenstein tocmai acea ă a limbajului" de
care avea nevoie. În revizuirea logicii pe care au întreprins-o în ţ cu
ă lor asupra fundamentului matematicii, Frege ş Russell au pro-
dus argumente puternice împotriva acelui gen de ţ psiholo-
gic" ce a caracterizat respingerea logicii de ă Mauthner. În special Frege
a consacrat o mare parte a ă ţ sale acestei sarcini antipsiholo-
a fost construit un asemenea calcul matematic ş actele empirice sau prac-
tice cu ajutorul ă sistemul de axiome rezultat este aplicat în experi-
mentul real, atunci întrebarea va primi ă de la sine.l" ă o
asemenea ţ ar ocoli multe controverse metafizice sterile ş confuze
- ă ă cea cu privire la ţ ă a ţ ă care a
afectat ş frînat dezvoltarea fizicii în secolul al XIX-lea.
ă Wittgenstein ă ă ă o teorie a limbajului ă pe
ideea ă atunci el avea nevoie, cum s-a spus, de o ă a
limbajului" ce putea ă explice structura lui ă în termeni pe deplin
generali. În acest punct, întoarcerea spre ă lui Frege ş Russell
apare ca un pas natural, firesc. ă programul filozofic din scrierile tim-
purii ale lui Russell poate fi citit ca o propunere de rezolvare a problemei
lui Hertz, în forma ei cea mai ă ă presupunem ă cineva ar con-
cepe o teorie a limbajului, în sensul propunerii lui Russell, într-un model
formal explicit definit, ş ar ajunge astfel la un "calcul al ţ
care ar clarifica formele ă ale ţ formalismul ce ar
rezulta ar trebui ă arate în ce fel ă structurile interne ale limbaju-
lui structurile ă potrivit ă "lucrurile" (Dinge) lumii
reale se ă ţ în "fapte" (Tatsachen). ţ lui Russell ă forma
ă a ţ este ă de ă ă ă ş ă
a limbajelor naturale ş ă ă ă ă va fi ă cel mai bine
de simbolismul logic din Principia Mathematica i-a oferit lui Wittgenstein
ţ ă Prin aplicarea calculului ţ ca un model
formal al limbajului, va trebui ă fie ă o ă ă a limbajului
prin care, între altele, vor putea fi evitate ş ş ă nu li s-au putut
sustrage ă ţ anterioare ale lui Mauthner. Acesta este temeiul sub-
linierii de ă Wittgenstein a deosebirii dintre lucrarea sa ş cea a lui
Mauthner, ş anume în termenii noii ţ pe care a ă Russell
între forma ă ş forma ă ă
Orice filozofie este o ă a limbajului". (Ce-i drept nu în sensul lui Mauth-
ner.) Este meritul lui Russell de a fi ă ă forma ă ă a ţ
nu trebuie ă fie forma sa ă 16
173 TRACTATUS-UL RECONSIDERAT: O Ă Ă
VIENA LUI WITTGENSTEIN 172
giste; lucrarea lui, Begriffsschrift, a fost prima încercare de sistematizare a
logicii matematice. Principia Mathematica, lucrarea lui Whitehead ş Rus-
sell, a oferit compendiul pe deplin ordonat al unui asemenea sistem. Aici
era o ă pentru noul "calcul al limbajului" pe care îl ă Wittgenstein.
Argumentele nominaliste ale lui Mauthner ă ă indice limi-
tele limbajului folosind mijloacele (lingvistice) ale unei teorii asupra limba-
jului; ele cuprindeau astfel un element de circularitate (de care Mauthner
era pe deplip. ş ă ă ă se ă sustrage pe de-a întregul capca-
nelor sale). In ă ţ ă argumentele lui Mauthner se ă cu
critica mecanicii lui Mach, care se baza pe o teorie ă asupra
conceptelor mecanicii. Critica mecanicii a lui Hertz era în mod clar supe-
ă celei a lui Mach, deoarece Hertz ş concentra ţ asupra apli-
ă acestor concepte. Abordarea lui aducea cu sine o ţ a naturii
ş limitelor mecanicii întrucîtva dintr-o ă ă ă a acestei dis-
cipline. Ea nu trebuia ă ă la teorii asupra mecanicii; limitele expli-
ţ în ă ă evidente o ă ce structura conceptelor ei a
fost pe deplin ă ele nu mai aveau nevoie de o ă ţ
Modelul (sau imaginea) indica, pur ş simplu prin aplicarea sa, ş limitele
sale. Cu ajutorul instrumentului pe care îl ă calculul ţ
Wittgenstein putea ă evite acea circularitate a ă care - ş
cum ş dat seama ş Mauthner - caracteriza critica de ă atunci a lim-
bajului. Acum natura ş limitele limbajului au putut fi determinate pornind
de la structura limbajului; ele au putut fi ă evidente ş nu a trebuit ă
fie descrise explicit. Acesta este meritul pe care ş l-a putut reclama pentru
sine Wittgenstein cu a sa "teorie a limbajului ca imagine" (Bildtheorie der
Sprache).
ă ş ş americane ale Tractatus-ului ă uneori
de ă ţ ce decurg din cuvîntul german .Bild" ş din formele deri-
vate, "abbilden" etc. Filozofii de ă ă aveau ţ ă ă '
teoria limbajului a lui Wittgenstein drept ceva ce ne-ar face ă ţ
ţ drept ceva ce ne ă pentru a spune ş instantanee sau
un gen de fotografii mintale ale "faptelor". Asemenea ă trec cu
vederea ă aspecte ţ ale ă imaginilor (Bilder) de ă Witt-
genstein. Mai întîi, toate ţ sale asupra ţ dintre ţ
ş fapte sînt formulate în termenii ţ ş ai ă ţ constructive.
ă ă ţ ă 2.1. spune: "Noi ne ă imagini ale
faptelor." (Traducerea ă ă ă ă ă ţ în
mod neclar prin: "We picture facts to ourselvesv.)!? °imagine este pentru
Wittgenstein ceva produs de noi, aidoma unui artefact. La fel cum pictorul
produce ă artistice" ale scenelor ş persoanelor, noi construim
ţ ale limbajului care ă ş ă ă precum fap-
tele reprezentate. În Jurnal întîlnim, la data de 26.11.1914, pasajul "Prin
faptul ă eu pun în ţ ă obiecte cu elemente componente ale
imaginii, aceasta ă o stare de lucruri (Sachverhalt) ... 18 ţ
aforismele lui Wittgenstein mai bine ă concepem "imaginile" drept
ă lingvistice construite în mod ş (în timp ce cuvîntul
englezesc "pictures", care are, sub acest aspect, o ţ ă de exprimare mai
ă apare mai ă ca ceva ce induce în eroare).
În al doilea rînd, traducerile ş actuale ascund continuitatea
ă dintre folosirea termenului .Bild" în teoria ă a lui Hertz ş
în filozofia lui Wittgenstein. ţ cel mai bine teoria mecanicii hertz-
iene ă atribuim cuvîntului ă .Bild" sensul de model matematic; ace-
lasi lucru este valabil pentru Tractatus-ul lui Wittgenstein. De exemplu,
reflexia lui Wittgenstein ă o ă de gramofon, ideea ă notele ş
undele sonore stau într-o ţ ă de reprezentare" (4.014) va fi mai
bine ţ ă prin raportare la un "model" general decît la o "imagine"
ă (vezi ş Tractatus 2.12). Dispunerea ţ ă într-o imagine este
de un alt gen decît ordinea ă ce ă un model teoretic sau
matematic. Ca ş corespondentele ei hertziene, ceea ce Wittgenstein ş
te .Bilder" (sau "Modelle") trebuie ţ drept ă (Darstel-
lungen), ş aceasta ă într-o oarecare ă ă faptul ă ele sînt con-
ţ logice ş de aceea în mod clar diferite de simple reproduceri ale
ţ senzoriale, de Vorstellungen. (De fapt, verbul "vorstellen" apa-
re, ce-i drept, de ă ori în Tractatus ă de "darstellen", care apare
mai des; despre .Vorstellungcn" nu este ă vorba ă
Termenul .Darstellungen" ă "Modelle" în sensul larg al cuvîntu-
lui. El cuprinde planuri de ţ ale ţ ca ş modelele pe care
le ă jocurile de copii, portrete pictate (dar nu fotografii) ş toate
celelalte genuri de modele posibile. Modelele matematice sau imaginile
(Bilder) ă doar un anumit gen de ă (Darstellungen).
Wittgenstein ă structura ă a modelelor sale atunci cînd
spune: "Orice imagine este în ş timp o imagine ă (Tractatus
2.192, vezi ş 4.03, ţ a treia). El ă ă "imaginile" (Bil-
der) sale sînt ţ "Noi ne ă imagini ale faptelor" (2.1) ş ă
o imagine este ă ca o unitate de ă ă ă ţ (2.1512). In
Jurnal, el scrie:
Am putea, ă ă descriem lumea în mod complet prin ţ pe
deplin generale, ă ă ă a utiliza vreun nume sau vreun semn ce ă Ş
referindu-ne la limbajul cotidian va trebui ă introducem nume etc. doar pentru a
spune ă un ,,(3 x)": ş acest x este A" ş
ă ţ poate fi ă ă aproape ă în Tractatus, la
ă 5.526.) Prin aceasta, Wittgenstein ţ implicit ă ar fi cu
ţ ă ă construim un schelet logic, ă un sistem aprioric care ar fi în
ă ă ă furnizeze modele cu ţ de reprezentare pentru întreaga
lume ş ă ţ ă în acest fel structura ă a ă descrieri. Prin
174 VIENA LUI WITTGENSTEIN TRACTATUS-UL RECONSIDERAT: O Ă Ă 175
aceasta s-ar ş ă se realizeze pentru limbaj în întregul ă ceea ce a
realizat prima parte a Principiilor lui Hertz pentru limbajul mecanicii. Prin
introducerea de nume în acest sistem general l-am putea face apt pentru o
aplicare la realitate. Rezultatul ar fi pur ş simplu "limbajul cotidian"; ş
de fapt, ă Wittgenstein, tocmai aceasta este ţ pe care o facem în
utilizarea ş ă a limbajului. Wittgenstein credea ă prin aceasta a ge-
neralizat în ş fel încercarea lui Hertz pentru limbajul mecanicii încît ceea
ce a ţ ar fi aplicabil tuturor formelor ă lingvistice. Ş el s-a
considerat în acest fel în stare ă ă acea reprezentare în imagini
(bildliche Darstellung) despre care el crede ă în virtutea caracterului ei
logic izomorf, trece mult dincolo de o ă descriere ă
Pentru a ţ cu exactitate în ce fel descriu "modelele" lui Witt-
genstein ţ trebuie ă ne ă felul în care ele oglindesc
(abbilden), mai precis, cum sînt construite. ţ sînt ă
(Darstellungen), produse de noi, ale ţ respectiv ţ ale
obiectelor ce intervin în acestea, numite de obicei "fapte" (Tatsachen). Ele
nu sînt reproduceri complete ale faptelor, ci numai a ceea ce este ţ
în acestea: obiecte simple ce sînt reprezentate de "nume" (logice) (= "sem-
ne simple", vezi Tractatus 3.201); ţ lor ă în starea de lu-
cruri (Sachverhalt), ă ă ă prin predicate; în ş corelarea
ă de lucruri simple în ă de lucruri complexe (Sachlagen), expri-
mate prin compunerea ţ elementare" (Elementarsiitzen) , în
termenii valorilor de ă cu ajutorul ş constante logice
(care - ă Wittgenstein - nu ă ş nu ă ca atare,
nimic, vezi Tractatus 4.0312).
Wittgenstein ă în ă ţ ă
Faptul ă elementele imaginii se ă unele la altele în mod determinat
ă ă lucrurile se ă în felul acesta unele la altele.
ă conexiune a elementelor imaginii o numesc structura sa, iar posibili-
tatea structurii, forma ei de oglindire (Tractatus 2.15).
Ş cu privire la compunerea ă a ţ "complexe":
ţ este o ţ de ă a ţ elementare (Tractatus 5,
vezi ş 5.3).
ţ 2.15 îi ă ţ
Numai punctele extreme ale liniei divizionare (ale ă ţ de ă ă prin care
imaginea este ă ă ţ ating obiectul de ă (Tractatus 2.15121).
În acest sens, "imaginile" lui Wittgenstein se apropie de cele ale lui Hertz
care, ş ele, ă ceea ce este ţ pentru structura fenomenelor
reale ă Dincolo de denumirea obiectelor ş de indicarea
ţ lor în stare de lucruri, "imaginile" lui Wittgenstein nu pot
ţ în principiu, nimic despre obiecte. ţ elementelor ă de
lucruri, ă prin ţ numelor sau a simbolurilor simple, este
sensul ţ "Ceea ce ă imaginea constituie sensul ei"
Tractatus 2.221; aceasta este ceea ce se ă prin simboluri. Atunci cînd
obiectele la care se ă numele ş simbolurile simple ş ceea
ce ă ele) au în fapt ţ ă ţ este ă
ă iar modelul sau imaginea sînt corecte; ă nu, ea este ă În orice
caz ă valabil: "Pentru a ş ă imaginea este ă ă sau
ă trebuie ă o ă cu realitatea" (Tractatus 2.223).
ă lucruri sînt, ş ţ pentru teoria ă a lim-
bajului ca imagine (Bildtheorie der Sprache): o teorie a ă drept
ţ ă cu faptele ş presupunerea ă ă o izomorfie ă sufi-
ă între limbaj ş realitate, care face ă ş ă ă dintre
ele cu ajutorul ă descriptive a limbajului. Structura ă a limba-
jului face cu ţ ă ă se ă în mod a priori ă anumite configu-
ţ de obiecte sînt sau nu posibile. Aceasta este ţ "tabelelor de ade-
ă în sistemul lui Wittgenstein. Ele ă ă ţ de ă
apriorice ale ă ţ complexe. ă sînt date toate valorile de
ă posibile pentru ţ elementare ce survin într-o ţ
atunci se poate stabili ce ă ţ de a fi ă ă are ţ com-
ă (vezi Tractatus 4.4.), ă sensul ei - prin urmare ţ dintre ele-
mentele ă de lucruri, pe care le ă sau le ă simbolurile sale -
este clar. În acest fel sînt ă ţ de ă ale ţ ele-
mentare ... ţ de ă ş falsitate ale ţ (Tractatus
4.41; vezi ş 4.431; 5; 5.3). "Imaginea" ă ţ ă fi-
ă o ă ţ de obiecte, indicînd o ţ ă între
simboluri "simple": ă sînt legate ă mai multe ţ ele-
mentare, atunci prin raportarea tuturor valorilor de ă posibile la aces-
te ţ de simboluri sînt fixate ţ în care o ţ ce
ţ "imaginile", poate fi ă ă sau ă
ş ţ nu poate ă determine decît un loc în ţ logic, prin ea tre-
buie ş ă fie deja dat tot ţ logic (Tractatus 3.42).
ş cum am remarcat deja, ţ logic" al lui Wittgenstein este, în-
tr-un anumit sens, ă ă cu sistemul de coordonate din fizica teore-
ă Orice ţ oarecare de coordonate presupune întregul sistem. De
fapt metafora ţ este ă ă ţ fazelor" din me-
canica ă Acesta este un ţ artificial cu ş dimensiuni unde
n ă ă moleculelor într-un anumit volum al unui anumit
gaz. Dimensiunile 6 n ă starea ă a gazului, ş cum
este ea ă prin locul ş impulsul ă molecule într-un anumit
moment al timpului. (De aceea sînt necesare 6 n coordonate - 3 coordo-
nate pentru loc ş 3 pentru impulsul ă molecule.) Acest concept de
ţ al fazelor este un mijloc ă pentru reprezentarea tuturor ă
176 VIENA LUI WITTGENSTEIN
TRACTATUS-UL RECONSIDERAT: O Ă Ă
177
lor posibile ale moleculei singulare ş el ă ă ţ apriori-
ce pe baza ă poate fi ă starea ă cel mai probabil
ă cu ajutorul metodelor calculului ă ţ Pe fun-
dalul ţ lui Wittgenstein în ş ţ naturii ş al interesului ă pro-
ţ pentru opera lui Ludwig Boltzmann, ă ă a metafo-
relor nu ă o ă întîmplare." .
Teoria lui Wittgenstein asupra ţ ca model (Modelltheorie des
Satzes) ş teoria ţ de ă (Theorie der Wahrheitsfunktionen)
ă de aceasta prezentau ş un alt avantaj. Ele propuneau o ă ţ
pentru o ă ce a cunoscut, înainte de ă secolelor, o accentu-
are provocatoare prin Alexius Meinong, o ă care a ă într-o
ă ă ş la Frege ă ă ă fi ă ă ă o ţ general ă ă
Este vorba, spus pe scurt, despre ţ respectiv despre forma de exis-
ţ ă a "obiectelor" inexistente ce pot fi ş simbolizate în ţ cu
sens sau în expresii logice, respectiv matematice: regele actual al Frantei
(care nu ă urciorul de aur la ă curcubeului, ă rotund, dar
ş numerele, constantele logice etc. Meinong a afirmat o ă ă
ă de formele de ţ ă ă a unor asemenea obiecte. Frege,
care era ă de ţ metafizice, a fost condus, cu toate acestea,
prin ţ lui strict ă în ă spre postulatul unui rea-
lism platonic, o ţ ce privea atît ţ simbolurilor matemati-
ce, cît ş sensul ş ţ ţ ş ş ale acelora în care
intervenea ceva de felul "regelui actual al ţ Potrivit lui Frege, atît
numele singulare, cît ş ş ă (Kennzeichnungen)
(pe care Frege nu le-a distins clar de nume), cît ş ţ întregi aveau
în ş timp sens ş ţ (Sinn und Bedeutung). "Semnificatia"
unei ţ este "valoarea ei de ă aceasta ă ă Frege a
conceput ţ ca nume ale obiectelor, drept ă ş "falsul"22.
Sensul unei ţ este, ă gîndul exprimat de ea. Deoarece
ă reprezentau pentru Frege ceva obiective, numele proprii ş
caractenzanle (ca "regele actual al ţ trebuiau ă ă un sens "obiec-
tiv", ă ele ă ă ţ ale sensului ţ ş ale gîndului
obiectiv care este exprimat prin ţ
Ce-i drept, Frege sublinia, ca ş Wittgenstein mai tîrziu (vezi Tractatus
3.3), ă sensul ş ţ unei expresii pot fi determinate doar în con-
textul ţ ţ în care intervine expresia." Dar Frege ă
ruia asupra faptului ă în cadrul ţ ar avea un sens propriu si ter-
menii singulari, cum sînt numele proprii ş ă Deoarece' acest
sens trebuie ă fie obiectiv, Frege a fost silit ă ă o ă de exis-
ţ ă ă a "obiectelor" de genul "regele actual al ţ Desigur
nu ca obiect (inexistent) al ţ unor asemenea expresii (care lip-
ş tocmai de aceea), ci ca sens obiectiv al acestora (mai precis "obiectiv
nereal") - care era pentru Frege tot un "obiect" - ă ţ în
care apar ele.
Prin raportare la celebra teorie a ţ a lui Russel1, care repre-
ă o încercare de a-i scoate pe logicieni din aceste ă ţ conceptu-
ale, teoria modelelor a lui Wittgenstein nu a mai ă nimic din proble-
ma lui Meinong, Frege ş Russel1. Potrivit teoriei sale, doar ţ au
"sens" ş nu au ţ în timp ce numele au doar ţ
ş nu au "sens") (vezi Tractatus 3.22; 3221; 3.3). Trebuie, ş ă men-
ţ ă aici ă în 1913, atunci cînd Wittgenstein a scris ă despre
ă (Aufzeichnungen liber Logik), ţ mai aveau pentru el, po-
trivit sistemului de concepte al lui Frege ţ el nu le considera
ă ca Frege, drept nume ale "valorilor de ă Mai ă el por-
nea de la presupune!ea ă starea de lucruri ce le corespundea ar reprezenta
ţ lor. In Tractatus, el a ţ cu totul la ă idee ş a
vorbit doar de o ţ ă între ţ ş realitate (4.0621). Într-o
ţ complet ă ţ numelor ă ă Wittgen-
stein, felul în care obiectele "simple" denumite "depind unele de altele"
("ca verigile unui ţ vezi Tractatus, 2.03). ă obiectul denumit nu
ă atunci numele nu are nici o ţ ş de aceea întreaga propo-
ţ în care survine nu are nici un sens (vezi Tractatus, 6.53), în timp ce
reprezentarea ă a ţ obiectelor face ţ doar fal-
ă ş nu ă de sens. La Wittgenstein nu mai ă nici un loc pentru o
ă ă ţ ă de "obiecte" obiective, ă ă de felul "sensului"
unui nume sau al ţ unei ţ la Frege. Numele nu are
ă "sens", iar ţ doar atunci cînd obiectul denumit
ă Ş ţ ă a ţ simbolurilor logice
ş matematice este ă de Wittgenstein: "Ideea mea ă este
ă constantele logice nu ă (Tractatus 4.0312). Deja în iunie 1912,
el îi scria lui Russell: " ... oricare ar fi ţ variabilelor aparente ce se
va dovedi ă consecinta ei trebuie ă fie ă NU Ă constante
logice'<'. ă ţ ani maitîrziu, Wittgenstein ţ în ţ cu o
ş ă ţ ă ă acest dezacord dintre el ş Frege:
Ultima ă cînd l-am ă pe Frege, pe peronul ă ş trenul,
i-am spus: "Nu ă ţ oare ceva problematic în teoria ă potrivit
ă numerele sînt obiecte?" El mi-a ă "Uneori mi se ă ă ş ca ş cum
ş vedea o ă dar apoi nu ă din nou, vreuna. "26
De la aceste probleme de ă ă gîndul ne conduce în mod direct
spre întrebarea: Cum trebuie ă ă ţ lui Wittgenstein, ca logician,
în raport cu Gottlob Frege ş Bertrand Russell? Pentru Russell ş era
ceva bine stabilit ă Wittgenstein este mai întîi ş înainte de orice elevul
ă El a fost ă mai tîrziu de Wittgenstein, atunci cînd dezvoltarea
gîndirii filozofice a acestuia a luat o cu totul ă ţ ţ ţ de
178 VIENA LUI WITTGENSTEIN
TRACTATUS-UL RECONSIDERAT: O Ă Ă 179
Pentru Wittgenstein, utilizarea limbajului ă matematicii pure a
fost întotdeauna de interes secundar. De la început ţ ă a fost ă ela-
boreze o "teorie a limbajului" de ă ă care ă fie în ă ă ă
arate în ce fel ă ţ ă de lucruri reale ş pot satisface
astfel scopurile ţ practice.
Critica limbajului la Wittgenstein se ă ş pe logica ine-
ă limbajului cotidian. (Ne putem aminti, în acest sens, de Schonberg
care a ă ţ muzicii, ş anume a "ideii muzicale", în logica com-
ţ Calculul ţ a fost pentru Wittgenstein "scheletul" apri-
oric al limbajului ş prin aceasta, de asemenea temelia pentru orice de-
scriere ş ţ ă a ă ţ Logica face ă ţ unei lumi ce
poate fi ă deoarece ş în ă în care ea face mai întîi ă
descrierea ă ş Tot ş cum la Kant ţ ă ordinea fenome-
nelor naturii, logica face ă "lumea" lui Wittgenstein în ă în
care îi ă acesteia o ă "Este evident ă o lume, oricît de diferit ar
fi ă ţ ă de lumea ă trebuie ă ă ceva comun cu lumea
ă - o ă (Tractatus 2.022). Într-o exprimare cu caracter negativ:
"De fapt, nici n-am putea ă spunem cum ă o lume ă (Tractatus
3.031). Aici iese în ţ ă în mod clar ţ conceptului de ă
ă a ţ pentru critica limbajului la Wittgenstein: "Ceea ce
exemplu Elisabeth Anscombe, l-au ă pe Wittgenstein cu deosebire în
succesiunea lui Frege. Ei ş desigur, ă Wittgenstein a introdus
o serie de ţ logice importante; dar scrierile lui Frege ar fi fost punc-
tul lui de plecare ţ ş ar trebui de aceea ă fie luate în considerare
întotdeauna pentru o ţ ă a ţ sale logice.
Analiza ă propune o a treia interpretare: ş ă releve ă
Wittgenstein a fost înainte de toate ş întotdeauna un gînditor independent
ş original în domeniul logicii filozofice. ă ă ă ă el le datora foar-
te mult lui Frege ş Russell, care au inaugurat întregul program al logicii
simbolice ş al logicii filozofice. Dar el a venit spre ă ş spre filozofia
limbajului pornind de la o ă ă proprie, ă
ş a dezvoltat o ă ă ă în abordarea problemelor
care l-au preocupat cu ă Chiar ş în ă sale logice spe-
ciale, el le datora lui Frege ş Russell mai mult impulsul ş metoda decît
teoremele speciale pe care le-a dezvoltat pe ă ă Mai tîrziu el a
putut manifesta, într-o ocazie ă o atitudine foarte ă ă de
colegii ă logicienii. Într-o convorbire cu Friedrich Waismann, în' anul
1929, el a ă ă ţ care nu suna din punct de vedere
filozofic tocmai ca un compliment nici pentru Frege ş nici pentru Russell:
În ţ logicii simbolice, Frege, Peano ş Russell au avut în vedere, de
fapt, doar aplicarea ei în ă ş nu s-au gîndit la reprezentarea ă de
lucruri reale."
180 VIENA LUI WITTGENSTEIN
TRACTATVS-UL RECONSIDERAT: O Ă Ă 181
ă ă comun cu realitatea pentru a o putea reprezenta în
modul el corect sau fals - este forma sa de oglindire" (Tracta-
tus 2.17). Ş In ş "Ceea ce poate fi ă nu poate fi exprimat" (Trac-
tatus 4.1212).
În acest punct, în cercetarea lui Wittgenstein survine o dificultate fun-
Russell era ă ă accepte drept ceva asigurat posibilitatea
de a ă ă a ţ cu ajutorul ă poate
fi ă realitatea In simbolismul calculului propozitiilor. De aceea el
s-a declarat ţ cu ţ limbajului ă unui model ma-
tematic definit în mod explicit, ă ă a acorda o atentie ă ideii
ă limbajului ă ţ Dar ce ţ exista ă fdrmalismul rezultat
este limbajul nostru descriptiv real ş prin aceasta, pentru
lumea reala? SIstemul formal al lui Russell, calculul propozitiilor nu ă
pundea ă ci o punea doar. (A
formale ale sistemului pur Ş SImplu ca ţ ar fi fost cu totul arbi-
trar.) Ceea ce mai trebuia ă fie ă era în ce conditii un asemenea calcul
definit în mod formal, putea ă ă functia de a enunta. Asa cum au ă
Hilbert ş Hertz, nici un sistem axiomatic, ca atare, nu poate ă ă ceva
despre lume. ă un asemenea sistem trebuie ă ă o functie
de a ţ ă o ţ ă atunci mai trebuie ă se arate ă ie-
ă ă dintre limbaj ş lume permite o asemenea formalizare. Witt-
ş dat seama curînd ă propriile sale principii nu ă ă se
realizeze acest lucru. Posibilitatea de a corela ţ cu fapte era ceea
ce se putea eventual ă ş de aceea putea fi de asemenea ă Dar
ă posibilitate nu poate ă fie ţ ă într-un fel ce are sens sau ă fie
ă Sub acest aspect, critica ă a limbajului a lui Wittgen-
ţ ă în raport cu critica ă ă ă de Hertz
In ă ţ dintre teorii ş fenomenele pe care le
ele puteau fi. analizate explicit ş ş într-un alt limbaj
teoretic ce constituia obiectul ă In acest fel putea fi
ă o presupunere cu caracter circular a ceea ce trebuia abia ă fie do-
vedit. Pentru cazi.Illimbajului în genere nu exista în mod evident un lim-
baj în afara limbajului" în care ar fi putut ă fie ă analiza ă
Russell implica o ă ţ ă "structura ă a lim-
bajului are un caracter ţ în sensul formalizabil care era cerut si
ă ă limbajul este un mijloc potrivit pentru descrierea lumii
Wittgenstein a ţ ă aceste ţ erau necesare. Ce se putea ă
în plus pentru a clarifica ţ O ă ce problema valorii limba-
descrierea ă ţ fusese ă ş limbaj nu putea fi uti-
bine pentru o încercare de descriere si de confirmare a relatiei dintre
hmbaj ş lume. O asemenea întreprindere,' sugera Wittgenstein, ise ă
ş ă drept un artificiu, aidoma ă de a urca pe o ă ă
Ş de a o ţ în ş timp ş ă
ă ă este ţ ă pentru interpretarea pe care o ă noi
Tractatus-ului. In faza timpurie a ă gîndirii sale, Wittgenstein
accepta în mod ă programul lui Russell drept legitim nu numai pentru
ă ci ş pentru filozofie. La început, ă sale cu privire la
aplicabilitatea calculului ţ nu ă ă se ă vreo îndo-
ă de ordin principial. S-ar fi putut ş ă fi intervenit în ţ
ideilor sale o dificultate ă El dorea ă ş ă cititorul ă "Lumea
este totalitatea faptelor, nu a lucrurilor" (Tractatus 1.1); ă "În starea de
lucruri obiectele depind unele de altele ca verigile unui ţ (Tractatus
2.03) ca ş cu privire la alte lucruri. ă ar fi fost somat ă explice de ce
trebuie ă presupunem ă limbajul ar fi legat cu lumea tocmai în acest fel
ş cum trebuie ă ne ă exact acest lucru, el nu ar fi putut da -
potrivit propriei sale ă - un ă clar, ă ă
ceea ce numim "calculul ţ trebuie ă fie singurul instrument
pentru formularea unor ţ univoce ş cu sens, atunci cu privire la
ţ lui ca limbaj nu se va putea vorbi decît în mod metaforic. ş
cum sublinia Wittgenstein ş mai tîrziu, întregul Tractatus era inspirat
de aceea, pentru a spune ş de spiritul unui mit platonic. În paragraful 46
al ă filozofice, ă ă ă scris:
De ce ţ e de ş ă ă numele ă ceea ce este simplu?
Socrate (în Theaitetos): "... ă ş mie mi se pare ă am auzit pe unii cum ă
cele ce sînt, ca ă zicem ş primele elemente din care ş noi sîntem ă ţ ş
celelalte, nu ar avea ţ (... )".
Aceste prime elemente au fost ş "indivizii" (individuals) lui Russell ş de
asemenea, "obiectele" ă mele (Tractatus ş
În locul unei ţ teoretice, ce poate fi ă în mod empiric,
cu privire la ţ dintre limbaj ş lume, el a ţ mai ă o imagi-
ne ă ce lumina anumite aspecte ale ţ dintre limbaj ş lume, dar nu
putea fi ţ ă pe termen lung. Calculul ţ i-a ă mai întîi
lui Wittgenstein ă ă ca instrumentul intelectual necesar pentru o cri-
ă ă ş ă a limbajului. La ă ă s-a ă ă el
reprezenta doar scheletul logic al unei metafore complexe, rafinate.'? ă
cineva nu era în stare ă ă pur ş simplu posibilitatea unei oglindiri prin
modele a "faptelor" prin ţ cu ş ă ă nu exista
o ă ă care ă ă constrînge ă ă utilitatea
calculului ţ pentru descrierea ă de lucruri reale".
În cele din ă ă dintre limbaj ş lume a fost pentru Wittgen-
stein ceva tot atît de inexprimabil prin limbaj (unaussprechlich) ca ş toate
celelalte ţ cu caracter nefactual. ţ pot oglindi reali-
tatea prin modele ş o pot descrie în acest sens; dar ele nu pot, în ş
timp, ă descrie ă descriere ă ă a deveni ţ ş prin
aceasta paradoxale sau lipsite de sens. "Imaginile" lui Wittgenstein ţ ă
tau (zeigten) limitele ă ţ lor de a spune (sagen) ceva. Ele ă
pe deplin posibil un anumit gen de ş a lumii - cel ş ţ - ,
dar nu erau în stare ă ţ ceva ce nu are un caracter faptic. În acest
sens, Wittgenstein spune: "De aceea nu ă ţ ale eticii." Ş con-
ă într-un mod mai ă derutant: ţ nu pot exprima ni-
mic mai înalt"(Tractatus 6.42). Acest ultim cuvînt ă ă sub un aspect
ă ţ Tractatus-ului este, pentru a spune ş din ţ prin-
cipiale, în mod radical, incomplet. Referirea la ceva mai înalt ş
ă ă teoria cu privire la "a ă (zeigen) ă mai mult decît
doar un aspect al teoriei imaginii (Bildtheorie); deja în ţ ă
toare Wittgenstein ă ă la fel ca ş logica, "etica este transcen-
ă (Tractatus 6.421). In acest punct, cercul ţ lui Wittgen-
stein se închide oarecum si sîntem confruntati din nou cu ceea ce a
constituit pentru el scopul al întregii sale critici.
Potrivit ipotezei noastre, problema de la care a pornit Wittgenstein a
fost ideea unei critici generale a limbajului ce trebuia ă arate ă lucruri:
mai întîi ce rol ă logica ş ş ţ în cadrul limbajului nostru descriptiv
normal, cu ajutorul ă construim imagini ale lumii în analogie cu mo-
delele matematice ale fenomenelor fizice; ş în al doilea rînd, ă deoarece
problemele "eticii", ale "valorilor" ş ale "sensului ţ se ă în
afara limitelor acestui limbaj descriptiv, pot fi în cel mai bun caz obiectul
unui gen de ţ ă ce poate fi ă eventual, în comunicarea
ă sau ă Prima parte a problemei sale a rezolvat-o Wittgen-
stein prin mijlocirea unei ă a analizei cu caracter fizic ă ă de
Hertz imaginilor (Bilder) ş ă (Darstellungen), aplicînd pen-
tru aceasta calculul ţ al lui Frege ş al lui Russell, drept cadru
de ţ ă ş de delimitare al acestei ă A doua parte a proiec-
tului ă nu putea fi ă în limbaj sau putea fi ă eventual,
doar într-un mod negativ. Paul Engelmann a formulat ă idee astfel:
Pozitivismul socotea ă cele mai importante lucruri în ţ ă sînt cele despre
care putem vorbi. Asta, ş nu altceva, a fost pentru el lucrul principal. ă
Wittgenstein era ă de convingerea ă pentru ţ omului ceea ce ă
sînt lucrurile despre care, ă ă sa, trebuie ă ă ă ş dat ş
o atît de mare ă spre a delimita sfera acestui domeniu lipsit de ţ ă
el ă prin aceasta ă traseze cît mai precis nu fruntariile acestei insule, ci
ţ acelui ocean."
ă ş stau lucrurile, atunci dovada ă proiectul lui Wittgenstein a
fost în ă ă ă unul etic ş logic nu va putea fi ă ă în ş textul
ă ţ Pentru aceasta va trebui ă ne referim la acele indicii ce sustin afir-
ţ ă '
Dorim ă amintim, aici, ţ lui Wittgenstein cu Ludwig von Ficker
ş Cercul Brenner. Ficker era unul din ţ ş din Austria care nu
ţ doar opera lui Karl Kraus, dar ş ă ţ asupra însem-
182 VIENA LUI WITTGENSTEIN
TRACTATVS-UL RECONSIDERAT: O Ă Ă 183
Ultima ă nu este cu totul ă de echivoc, dar ţ seama de
înalta apreciere-pe care le-o acorda Wittgenstein autorilor revistei Bren-
ner, ea ă apropierea în care situa el propria sa lucrare ţ ă de interese-
le literare ş filozofice ale lui Ficker ş ţ ă de fundamentele etice, de ă
în opera lui Haecker. În una din scrisorile adresate lui Ficker, Wittgenstein
ă o ţ ă cu privire la ceea ce credea ă a realizat în Tractatus:
ţ ă va ă cu totul ă În realitate el nu ă este cu totul ă
ă sensul ă ţ este unul etic. ş fi vrut ă introduc în Cuvîntul înainte o propo-
ţ ce nu ă acolo, dar pe care v-o scriu acum, deoarece ar putea ă ă ser-
ă drept cheie: Voiam ă scriu, anume, ă opera mea ă din ă ă ţ
din aceea care ne ă în ţ ă ş din tot ceea ce nu am scris. Ş tocmai ă a doua
parte este cea ă Eticul este delimitat în cartea mea oarecum ă ş
ă ă ţ ei. Pe de ă parte, Kraus numea revista Brenner "singura ă
ă din Austriav.P Atunci cînd, în anul 1914, Wittgenstein a folosit o
parte din ş ă ă pentru sprijinirea unor ş ş scriitori,
el i-a transmis lui Ludwig von Ficker 100 000 de coroane austriece cu ru-
ă de a le ă ţ printre ş ce meritau sprijin, referindu-se la
aprecierea pe care o avea Kraus pentru revista Brenner. (Ficker a stabilit
17 beneficiari, dintre care Georg Trakl, Rainer Maria Rilke ş Carl Dallago
au primit cele mai mari ţ în valoare de 20 000 de coroane, precum ş
pe Else Lasker-Schiiler, Adolf Loos, Oskar Kokoschka, Theodor Haecker
ş Theodor ă De la izbucnirea ă ă la începutul anului
1920, Wittgenstein a ţ o ţ ă ă cu Ficker." ă
trei ă neizbutite de a convinge un editor ă publice Tractatus-ul-
mai întîi Jahoda ş Siegel, tipografia revistei Fackel, apoi Wilhelm Brau-
miil1er, cel care îl editase pe Otto Weininger ş în ş prin mijlocirea
unui "profesor din Germania" (care a fost cu ţ ă Frege), revista
ă zur Philosophie des Deutschen Idealismus ţ la filozo-
fia idealismului german) - el s-a adresat lui Ficker pentru a primi un sfat.
ţ ce a rezultat în acest fel ă într-un mod semnificativ
ţ pe care le lega Wittgenstein de Tractatus.
Intr-o scrisoare din octombrie 1919, Wittgenstein scrie cu privire la
cartea lui: "Este vorba propriu-zis de prezentarea unui sistem. Iar pre-
zentarea este, ce-i drept, extrem de ă deoarece eu nu am ţ decît
ceea ce mi-a trecut prin minte ş cum mi-a trecut prin minte.r'" In ş
scrisoare, el ă "Lucrarea este strict ă ş în ş timp, lite-
ă dar în ea nu se spun verzi ş uscate." La 4 decembrie 1919 se ă
Cred ă lucrurile stau în toate cazurile de acest fel ă cum ă o carte,
chiar ş atunci cînd este ă pe deplin onest, este întotdeauna ă de valoare
dintr-un punct de vedere; ă nimeni nu trebuie, de fapt, ă scrie o carte, deoarece
ă pe lume cu totul alte lucruri de ă Pe de ă parte, cred ă pot spune:
ă îi ă ţ pe Dal1ago, pe Haecker ş atunci ţ ă ă ţ ş cartea
mea.
35
sînt convins ă el poate fi delimitat în mod strict NUMAI în acest fel. Pe scurt,
cred ă toate acele lucruri despre care ă ţ spun verzi ş uscate le-am fixat
în cartea mea prin faptul ă nu spun nimic despre ele. Ş tocmai de aceea, ă nu
ă ş cartea spune multe din cele pe care ţ ă ă le ţ
dar nu ţ vedea poate ă ele sînt spuse aici. ş recomanda ă ţ Cuvîntul
înainte ş Finalul ă acestea ă cel mai nemijlocit sensul."
Aici devine ă ţ lui Wittgenstein ă nu pot exista
enunturi etice deoarece ele se ă la ceva "mai înalt".
Wittgenstein ă ă ă eticul domeniului discursului ţ
nal. El crede ă acesta ţ mai ă sferei poeticului: "Etica ş
estetica sînt ş lucru" (Tractatus 6.421). Tot ş cum scheletul logic
al lumii este a priori, ş etica este un fel de ţ a lumii: "Etica este
ă (Tractatus 6.421).37 Ca ş logicul, eticul este independent
de fapte: "Cum anume este lumea este perfect indiferent pentru ceea ce
este mai înalt" (Tractatus 6.432). Multe ă ţ ale ţ Tracta-
tus-ului sînt legate de faptul ă ă logica ş etica, se ă la ceva
ce poate fi ă (gezeigt) dar nu poate fi "spus" (gesagt), "misticul"
(Tractatus 6.522; vezi ş 6.44 ş 6.45). Pe de o parte, misticul se ă la
ceea ce are comun lumea cu reprezentarea (Darstellung) ei, cu oglinda ei,
cu limbajul. Pe de ă parte, el trimite la ţ ă a limbajului de a
transmite ceea ce ar putea fi numit "sensul ţ Limbajul poate repre-
zenta (darstellen) ţ reale, ă el nu poate ă confere "sens" (aici
nu cu ţ de "sens al ţ acestor ţ Primullu-
cru este cu ţ ă deoarece ţ ce oglindesc (abbilden) fapte sînt
modele cu ă ă Al doilea este poetica. Sunetul, pe care notele
muzicale, placa de gramofon ş gîndul muzical îl ă drept identic
prin forma lor ă (Tractatus 4.014), transmite de asemenea un anu-
mit sentiment. Limbajul poate ă ă fapte cu ajutorul ţ
ilor, el poate, pe de ă parte, ă exprime, ă ă ş ă evoce senti-
mente, de exemplu prin ă Ţ Tractatus-ului este ţ
celor ă ţ ş ă ambelor de amestecul ş de confundarea lor.
În lumea faptelor nu ă nimic care ă ă o valoare ă ă
"Sensul lumii trebuie ă se ă ă în afara ei ... nu ă în ea nici o va-
loare - si ă ar exista, atunci nu ar avea nici o valoare" (Tractatus
6.41). Tot ş de ţ ă în ea ceva principial misterios: ,,Misterul nu
ă (Tractatus 6.5). Sensul lumii este situat în afara domeniului fap-
telor. În ă ă a sensului ş a valorii nu ă fapte ş nici ţ
autentice, ş a încerca ş ă se ţ ceva duce la nonsensuri, para-
doxuri sau la ă (Karl Kraus spunea: "Artist este doar acela ce
poate ă ă dintr-o ţ un lucru enigmatic. ")38
Problema în ce fel logica poate oglindi structura lumii ş cea a sensului
acesteia constituie, ă ă "misticul". Ambele se ă
la domenii ă ă nu pot exista ţ cu sens. Conceptul ă
185 TRACTATUS-UL RECONSIDERAT: O Ă Ă
VIENA LUI WITTGENSTEIN
184
ă (des Zeigens) al lui Wittgenstein se ă ă ă de aceea, în ă
ţ diferite: în cea dintre ă ş lume ş în cea dintre faptele în care
"se divide" lumea (Tractatus 1.2) ş "sensul" ei. A fi ţ acest lucru
oarecum ă ţ pornind de la structura lor ă consti-
tuie meritul de a fi ă o ă pentru totdeauna ţ ă ce
ă în sensul ş ţ între sferele faptelor ş ale valorilor. Acea ă
scrisoare ă lui Ludwig von Ficker îl ş exprimat concis, pe Witt-
genstein, logicianul, cu Wittgenstein, misticul etic, într-o ă ă
ş o ş ă pe aceasta în curentul principal al culturii austriece a timpului.
Convingerea ă a lui Wittgenstein ă trebuie ă fie respinse toate
ă de a întemeia etica în mod ş ţ devine din nou ă în dis-
ţ sale mai tîrzii cu Friedrich Waismann ş cu Moritz Schlick. ă
ă în decembrie 1930, el critica ţ lui Schlick despre etica filo-
ă prin ă ţ ă într-o ţ cu Waismann:
Schlick spune ă ă în etica ă ă concepte despre ţ binelui:
potrivit ă mai superficiale, binele este bine deoarece o ş Dumne-
zeu, potrivit ă mai profunde, Dumnezeu ş binele deoarece este
bun. Eu cred ă prima interpretare este cea mai ă bine este ceea ce po-
ş Dumnezeu. ă ă interpretare ă calea ă ţ a
faptului ă ceva este bun, în timp ce tocmai cea de a doua interpretare este cea su-
ă cea ţ ă "ca ş cum" ceea ce este bun ar mai putea fi întemeiat."
Iar ceva mai tîrziu, el ă - inexact - o ţ a lui Schopen-
hauer: "A predica morala este dificil, a întemeia morala este imposibil. "40
Aproape cu un an înainte (în decembrie 1929), Wittgenstein a indicat
clar înrudirea propriei sale ţ cu cea a lui Kierkegaard (într-un anu-
mit sens, într-un sens mai restrîns, ş cu cea a lui Kant) calificînd, într-o
convorbire, "etica ă a unor filozofi ş ca E. G. Moore,
drept ă Acest fragment, din care o parte este luat din ţ
despre ă ă postum, ă ă fie citat în întregime:
Pot ă închipui foarte bine ce are în vedere Heidegger atunci cînd ş
despre ţ ă (Sein) ş ă (Angst). Omul are ţ de a se lovi, alergînd,
de ţ limbajului. ţ ă de exemplu, la mirarea ă ceva ă Mirarea
nu va putea fi ă în forma unei ă ş nu ă nici un ă Orice
am spune este în mod a priori un nonsens. ă ţ ă de lovire de ţ a
fost ă ă ş de ă Kierkegaard, ş el a caracterizat-o cu totul ă ă (ca
ş spre paradox). ă lovire de ţ limbajului este etica. Socotesc
foarte important ă se ă ă întregii ă despre ă - ă ă cu-
ş ă ă valoare, ă binele poate fi definit etc. În ă se face întot-
deauna încercarea de a spune ceva ce nu atinge ţ lucrului ş nu îl poate atinge
ă Este în mod a priori sigur ă orice ţ am da binelui, aceasta este
întotdeauna doar rezultatul unei ţ ... 41
ă o ă aceasta nu ă ă trebuie ă respingem încercarea de
a exprima în ă "ceea ce nu poate fi spus" (das Unsagbare) - ă de
a ă Trebuie doar ă ă a ţ în mod ş ţ ă ca-
racter al problemelor implicate ş a le gîndi astfel într-o ă ă
Una din premisele poate cele mai importante pentru ţ Tracta-
tus-ului este de a ă ă ţ filozofia lui - teoria limbajului ca ima-
gine, critica lui Frege ş Russell etc. - ş perspectiva asupra lumii (Welt-
sicht) a lui Wittgenstein, ă ă în el. Filozofia sa ă
ă ţ problema naturii ş limitelor ă (Darstellung).
Perspectiva lui asupra lumii este expresia convingerii sale ă sfera a ceea
ce poate fi doar ă trebuie ă fie ă ă de aceia ce ă ă ă
aceste lucruri. Filozofia Tractatus-ului este astfel ş o încercare de a ă
pornind de la structura cea mai ă ă a ţ ă literatura nu
ă din enunturi.
Ceea ce conceptul de valoare în lume este mai ă ţ
si nu ratiunea: "Doresc ă numesc ţ ă înainte de toate ă bi-
si 'al ă Lumea - "tot ce se petrece" - se ă la vo-
ţ ă ă opinia lui Wittgenstein, într-un mod ă ă cu modul
se ă la Schopenhauer lumea ca reprezentare la lumea ca ţ
ca ş exteriorul ţ ă de sîmbure, ca ş phainomenon-ul ţ ă de noumenon.
ă vointa ă sau rea ă lumea, atunci ea poate ă schimbe doar li-
mitele lumii, nu faptele, nu ceea ce poate fi exprimat prin limbaj. .
Pe scurt, lumea ar trebui ă ă atunci o cu totul ă lume. Ea ar trebui, ca
ă spunem ş ă ă ş ă ă ă ca întreg.
Lumea omului fericit este ă de cea a nefericitului (Tractatus 6.43).
Ceea ce ă ă ş în ş ţ faptele, este lipsit de ă
tate pentru problemele noastre de ţ ă ă în ţ ă
tatea de a resimti durerea celuilalt. Aceasta este o chestiune de sensibilitate
ă Tractatus-ului ă problema ă ţ ş
terii. Perspectiva asupra ţ pe care o propune îi atribuie ă acestei cu-
noasteri un rol secundar. Un mediu pentru exprimarea acelor probleme ale
vietii ce au pentru noi prioritate este literatura. Tocmai din acest motiv
Wittgenstein a fost profund impresionat de povestirile lui Tolstoi, ş
ă Paul Engelrnann." Wittgenstein ţ ş filmele western amen-
cane mai vechi: ele îi ă drept un gen simplu de ă ţ ă morale."
Pentru a rezuma: interpretarea ă concepe Tractatus-ul ca o pre-
luare a anumitor proceduri logice ale lui Frege ş Russell ş ca aplicare a
acestora asupra problemei puse în ţ ă deja mai demult de
ş anume o ă a limbajului în termenii unor concepte pe deplin gene-
rale si filozofice. În timp ce Mauthner a ş ă în scepticism filozofic,
aplicarea unui instrumentar logic mai rafinat i-a permis lui Wittgenstein ă
indice si ă delimiteze domeniul legitim al ţ limbajului fap-
telor sau a limbajului descrierilor. ţ ţ ş a ă .de
lucruri este ă - vorbind metafizic - cu modul cum ţ
186 VIENA LUI WITTGENSTEIN
TRACTATVS-UL RECONSIDERAT: O Ă Ă
187
ă acele "modele matematice" pe care Hertz le-a pus la baza ţ
sale despre ş în ş ţ naturii. Ţ primar al întregii critici erau
ă o ş ă pe contrast, a eticii de domeniul limbajului faptelor
ş a descrierilor ş ţ ă ă toate problemele valorilor stau în
afara acestui domeniu. Luînd ca punct de plecare accentul etic din opera
lui Wittgenstein, putem ă un drum înapoi spre acel orizont general al
culturii vieneze de la ă secolelor în care a crescut Wittgenstein, un
orizont care - ă avem dreptate - a ţ considerabil problemele
ş perspectivele lui.
Engelmann a atras ţ asupra faptului ă Tractatus-ul a fost în mare
ă ă un produs al culturii vieneze, ă Wittgenstein a reprezentat în filo-
zofie ceea ce au reprezentat Kraus pentru ă ş Loos pentru arhitec-
ă Putem acum ă apreciem în ce ă ă se ş ă caracteri-
zare. Critica limbajului a lui Wittgenstein, ş cum ş ă ea expresia în
Tractatus, este, de fapt - cum ă chiar Wittgenstein - doar ju-
ă unei critici. Cea de a doua parte, cea ă ă a doua par-
te care este cea mai ă ţ ţ ă a operei lui Karl
Kraus. Pentru Wittgenstein etica ţ ă ş metafizica ţ ă au
un statut analog cu cel al foiletonismului la Kraus: ele sînt ă
conceptuale a ă ţ este de a amesteca sfere ţ diferite.
ş cum faptul ş fantezia produc în foileton un bastard literar, tot ş se
reunesc, în ă ş ţ ş poezia pentru a produce un hibrid concep-
tual. In ş ş artistic obiectul ă practice ş ornamentul se re-
unesc în acea ţ ă a ţ gustului ş în ş timp a ă ţ prac-
tice ce ă modul tipic de amenajare a ţ în perioada
dinaintea primului ă mondial.
Aceste ă reprezentau rezultatul ă unor sfere esential
diferite, ale ă elemente generau, într-o reunire ce contravenea esentei
lor, o ţ ă de distrugere ă Deoarece societatea nu aproba doar
asemenea ă ă ci le cerea chiar, critica la adresa acestor "arte" ă ă
ă impulsul unei critici a culturii ş a ă ţ Tractatus-ul lui
Wittgenstein reprezenta în mod sigur forma cea mai ă ş cea mai
greu ă a acestei critici. În ş timp, el constituia în Viena seco-
lului XX, ş cum ă Engelmann, un element central al criticii lim-
al ă ş prin aceasta, ş al ă ţ
In perspectiva acestui context cultural vienez, Tractatus-ul poate fi citit
ca încercarea de fundamentare ă a acelei ă a sferelor ţ
ş fanteziei pe care se întemeia, înainte de toate, în primele decade ale
acestui secol, critica ă ţ în Viena. În acest sens, separarea ă a
faptelor ş valorilor, ă de Wittgenstein, poate fi ţ ă drept
punctul final al unei serii de ă de a diferentia domeniile stiintelor
naturii ş ale moralei, ă ţ ce au început cu opera lui Kant, au' fost
accentuate de Schopenhauer ş au ă ă forma lor poate cea mai preg-
ă ă la Kierkegaard. La fel ca ş Immanuel Kant, Wittgenstein s-a
ă ă ă apere limbajul, ca un instrument adecvat de formula-
re a teoriilor, ţ ă de scepticismul de ţ ă aproximativ mauthneri-
ă Teoria ţ concepute ca modele a fost pentru Wittgenstein
atît temelia pentru o întemeiere mai ă a limbajului ş ţ cît ş pen-
tru acea ă ţ a lui "a spune" ş a lui "a ă a faptelor ş a "ceea ce
este mai înalt".
În ă interpretare, Tractatus-ul apare ca un anumit gen de misti-
cism al limbajului, care atribuie artei rolul central în ţ ă
deoarece numai ea poate ă o modalitate de exprimare pentru ceea ce se
ş "sensul ţ Numai arta poate exprima ă morale, nu-
mai artistul poate fi ă ţ ă în lucrurile ce ă cel mai mult în ţ ă
A considera arta doar drept joc al formelor, ş cum ă ţ anilor
'90 ai secolului trecut, însemna o pervertire a artei. Tractatus-ul ţ
astfel o respingere a 1'art pour 1'art, ca ş lucrarea lui Tolstoi Ce este arta?
Concis exprimat: autorul Tractatus-ului avea ţ de a feri domeniul
conducerii ţ de ţ ă a gîndirii speculative. Ca ş Karl
Kraus, el era ş de faptul ă ţ era un instrument al binelui
doar atunci cînd este ţ unui om bun. ă omului bun nu este
o ţ a ţ ă ţ sale. Pentru el, etica este un fel de a ă ş nu un
sistem de ţ "Nu ă ţ etice, ci doar ţ etice",
scrie Engelmann." De aceea Tractatus-ul a fost, înainte de toate, un atac
împotriva tuturor formelor de ă în mod ţ ă Lucrarea
nu afirma, ş o ţ între ţ ş ă doar ă fundamentele
ultimei nu trebuie ă fie ă în prima. Schopenhauer ş Wittgenstein au
ă amîndoi bazele moralei - acum în ţ cu Immanuel Kant -
mai ă într-o "sensibilitate ă decît în "temeiuri ă
toare".
Wittgenstein a crezut ă a ţ "problemele filozofice" prin acea
delimitare ce ă din ţ dintre ceea ce poate fi spus ş ceea ce se
ă ţ ă ă ă ş ţ ă a naturii; ş ţ ă a naturii/poeti-
ă descriere/comunicare ă Teoria sa a ţ ă ca
model ă dictum-ullui Kierkegaard ă sensul ţ nu este ă a
discursului ţ Etica nu va fi ş ă prin argumentare, ci prin exem-
ple ale conducerii morale a ţ Aceasta este o misiune pentru ă una
ă ă în mod exemplar în povestirile de mai tîrziu ale lui Tolstoi, care
ă prin exemple ale ă ţ religioase ce anume este religia.
Sensul ţ nu a fost pentru Wittgenstein, cum nu a fost nici pentru Tol-
stoi, o ă a ţ academice. Teoria ţ ca imagine a fost
în ă ă ă ă scepticismul lui Mauthner ş prin atribuirea idealu-
lui ă ţ ş ţ ă reclame pentru ă ţ lipsit de factuali-
tate, un ţ pentru a spune ş "subiectiv".
188
VIENA LUI WITTGENSTEIN
TRACTATUS-UL RECONSIDERAT: O Ă Ă 189
Tot ş cum perspectiva asupra lumii a Tractatus-ului este ă cu
cea a lui Karl Kraus, în sensul care a fost prezentat, ş ţ despre
filozofie a lui Wittgenstein are o ă ă ă ă Scrisorile lui Kraus
sînt preponderent polemice, filozofia lui Wittgenstein este în ţ ă dis-
ă
Metoda ă a filozofiei ar fi propriu-zis aceasta: a nu spune nimic altceva
decît ceea ce se poate spune, deci ţ ale ş ţ naturii - deci ceva ce
nu are de-a face cu filozofia - ş apoi, întotdeauna cînd un altul ar vrea ă ă
ceva metafizic ă i se demonstreze ă nu a dat nici o ţ semnelor respec-
tive din ţ sale. ă ă ar fi ă ă pentru altul - el
nu ar avea sentimentul ă îl ă ţ ă filozofie -, ă aceasta ar fi singura ă
întru totul ă (Tractatus 6.53).
Misiunea filozofiei nu este ă edifice un sistem speculativ, ci, dimpo-
ă ă ne ţ ă continuu starea de ţ ă ă ţ ă de asemenea
ţ ţ cu sens nu ă decît în domeniul ş ţ naturii
(într-un ţ ce-i drept, foarte larg al expresiei); concepte metalingvis-
tice nu apar la Wittgenstein; ţ logicii sînt lipsite de ţ
"lipsite de sens"?", cele ale filozofiei - inclusiv cele ale lui Wittgenstein
- "nonsensuri" (Tractatus 6.54), Wittgenstein considera, cu toate aces-
tea, întreg acest "nonsens" drept orice altceva decît lipsit de ţ ă el
îi atribuie o ţ de "iluminare" (Tractatus 4.112).
O ţ ă împotriva Tractatus-ului ă în indicarea con-
ţ cu care se încheie: încercarea de a ă ş ceea ce poate fi spus în
procesul ă ţ sale trebuie ă ş
ţ mele ă prin faptul ă cel ce ă ţ le ş ă
la ă drept nonsensuri, ă prin ele - pe baza lor - a ş ă le ă ş ă
(El trebuie, ca ă spunem ş ă arunce scara pe care s-a urcat.)
Trebuie ă ă ş ă aceste ţ ş apoi vede lumea în mod corect
(Tractatus 6.54).
Ş aici gîndul nu ă departe de un aforism al lui Kraus: .Aforismul nu
se ă ă cu ă el este fie o ă de ă fie unul
ş ă "48
Paradoxul lui Wittgenstein, din paragraful 6.54 al Tractatus-ului, in-
ă faptul ă ţ sale nu sînt nici ş ţ nici metalingvistice.
Ele sînt aforisme filozofice care, în încercarea de a spune ceva despre ceea
ce potrivit lor nu se poate spune, trebuie ă ă sub propriul lor verdict.
Ele ă ă ş la ţ ă ă de ele: ele ă ceea ce
nu ş ă ă În paragraful 6.59 Wittgenstein face o aluzie termino-
ă ce poate fi ş ă cu vederea, o aluzie ce este ş ă " ...
cel care ă ţ ... ", ă ţ nu ţ ci ceea ce autorul
vrea ă arate cu ajutorul lor. O ă ce sensul acestor aforisme a fost prins,
ele nu mai sînt necesare. Acest lucru este valabil pentru ă sferele
a ceea ce nu poate fi spus: pentru identitatea ă de ă a propozi-
ţ elementare cu ă de lucruri ale lumii ş pentru ă Nu poate
exista o dezbatere cu sens despre valori, ele trebuie ă fie ă prin
ţ Tractatus-ul ş este, potrivit ţ sale, între altele, o pole-
ă împotriva acelui gen de ţ etic ce trece cu vederea ţ
dintre domeniile ţ ş ale valorilor.
Astfel au luat ş aceste 75 de pagini enigmatice, despre care Witt-
genstein spunea ă se teme ă vor ă de ţ exceptînd cazul
aceluia "care a gîndit cîndva el ş deja gîndurile ce sînt exprimate aici
sau cel ţ gînduri ă ă (Tractatus, ţ ă (Cît de repede ş
cît de ă se va confirma ă temere vom vedea în capitolul
ă Poate ă ă ă ă oarecum de ce Wittgenstein a
avut atît de ţ de spus despre cartea sa ă ce ea a ă ş cu toate
acestea, a insistat asupra faptului ă nimeni nu a ţ cu ă despre
ce este vorba, ş cu atît mai ţ Bertrand Russell. Pentru a ţ bine
acea parte ă a Tractatus-ului, care este ă trebuia ă fi ă
poate, în Viena aceluifin de siecle. Sau, poate, mai mult: ar fi trebuit ă fi
ă ă ş ţ lui Wittgenstein ca soldat în primul ă mon-
dial. În orice caz, tocmai în timpul ă s-a întîmplat ca ideile ce i-au
fost inspirate de Kraus ş Loos, Hertz, Frege ş Russell, Schopenhauer,
Kierkegaard ş Tolstoi ă fie reunite în acea unitate ă ce-l repre-
ă în întregime pe omul Ludwig Wittgenstein.
În ce au constat, ă în detalii, aceste ţ ale ă este
ă în mare ă ă obscur din punct de vedere biografic. Poate ă cele
mai importante dintre ele au început cu vizita lui Wittgenstein la Georg
Trakl, pe care l-a ţ financiar prin mijlocirea lui Ludwig von Ficker.
Ce a putut ă ă Wittgenstein atunci cînd la sosirea lui în Spitalul mili-
tar din Cracovia, unde îl ă pe Trakl, a aflat ă ă poet a murit cu
trei zile mai înainte, ă cum se presupune, sinucigîndu-se? Cu ţ ă
ă în ă ă ă a ţ sale Tolstoi l-a preocupat tot atît
de mult ca ş Frege. Camarazii lui de pe front l-au numit "omul cu Evan-
ghelia" deoarece avea tot timpul asupra sa Scurtele ţ ale Evanghe-
liei scrise de Tolstoi, lucrare a ă procurare o ş într-o
ă Ludwig von Ficker ş despre care spune ă i-a salvat ţ In orice
caz, Tractatus-ul ca întreg a fost ş expresia unei perspective foarte per-
sonale asupra ţ ce ă înrîurirea multor ă ţ ş ţ ş el
ă ă ă atît de personale ş creatoare tocmai ă ş ele-
mente atît de diferite. Nu este ă ă un text atît de dens aforistic,
care a luat ş dintr-o ţ atît de ă ă difi-
ă ţ acesteia ş se sustrage astfel unei ţ ş Un om cu origi-
nile ş ţ ă a lui Russell a trebuit în mod sigur ă ă ă
de ţ multe din cele care erau de mare ă pentru Wittgen-
stein.
191 TRACTATUS-UL RECONSIDERAT: O Ă Ă
VIENA LUI WITTGENSTEIN 190
* Karl Kraus (n.f.).
ă ş mit ce ă mai departe imaginea lui Witt-
al unui "genIu excentric", un mit ce a produs asemenea curiozi-
ă ţ cum pentru oboi al lui Eugene Goossens, care se pre-
supune ca a fost inspirat de Tractatus, sau "moteta Wittgenstein" Excerpta
Tra..,ctati Logici fJ.hilosophici de Elisabeth Lutyens, sau acele opere de sculp-
tura sau de poezie ce ă lucrarea lui Wittgenstein drept baza lor inte-
ă Ele toate oglindesc ş ezoterice ă în carte de cititorii
ă ă ţ ă în anii '20 si '30 dar ă si în anii '60 si '70
ş ce ă ă lui Russell ş pozitiviş lor iogici:
ţ acum ar trebui ă fie clar ă Wittgenstein ar fi putut face ş
ţ cu toate aceste ţ ş opere de ă decît cu Introducerea
lUI Russell la traducerea ă a Tractatus-ului.
ă întrebarea: De ce a ă Wittgenstein în ţ atîtor ă
strîmbe Ş inadecvate? ţ ar putea fi ă ă eventual, într-o cerce-
ă ş ă mai ă a ă ţ sale. În
once caz, autorul Tractatus-ului a dorit ă explice altora cartea sa tot atît
de ţ cît ar fi fost dispus autorul lui Entweder-Oder (Sau-sau )* ă scrie
un savant la propria sa ă În acest punct, ne-am putea
apropia cel mal mult de felul de a gîndi al lui Wittgenstein amintindu-ne
un aforism al lui Karl Kraus:
De ce scriu unii? Deoarece nu au destul caracter pentru a nu scrie.>"
192
VIENA LUI WITTGENSTEIN
7
Omul Wittgenstein
Opera lui tîrzie
Lovire de ţ limbajului?
Limbajul doar nu este o ş ă
Wittgenstein, 17 decembrie 1930
Precum cartea a fost ş omul. ă mesajul acelei ă ţ nescrise a
Tractatus-ului a fost unul în spiritul lui Kraus, atunci ş ţ lui Wittgen-
stein a avut o ă ă a acestei atitudini spirituale. La Cam-
bridge, în anii '40, noi am considerat caracterul ş al lui Wittgen-
stein ş purtarea lui ţ ă ca lipsite de ţ ă pentru filozofia
lui, ba chiar drept o abatere de la claritatea de cristal a ă filo-
zofice pe care voia ă ni le ă Retrospectiv se poate spune ă acest
fel de a vedea lucrurile a fost fals: o asemenea ă ţ între filozoful ş
omul Wittgenstein nu a existat. Reflexiile sale filozofice au fost, de la în-
ceput, doar o expresie, între altele, a unei ă ţ integrale. ă ne-a
fost greu ă ă ă în nucleul argumentelor sale aceasta s-a întîm-
plat, nu în ultimul rînd, deoarece nu l-am ţ pe el în mod deplin.
N-a fost, ş de mirare ă nu l-au ţ Intre Viena anilor dinain-
tea lui 1919 ş Cambridge în anii 1946-47 existau multe bariere ale timpu-
lui, ale istoriei ş culturii. Intelectualii ş ş din Anglia puteau ă se
ă pe atunci ţ ţ chiar ş ţ dar ei nu au fost nici-
ă total ă ţ ţ de ţ ă sau ş alternativei de a servi unei
culturi ş ă ţ ale ă valori le respingeau. Sub acest aspect, ei au fost
ţ de acea ă ă din care a putut ş integritatea
ă ş ă ă compromisuri a unui Karl Kraus sau Ludwig Wittgen-
stein. Ei au putut în mod ş ă ia lucrurile mai ş ceea ce le-a adus
din partea unor oameni ca D. H. Lawrence ş ă ţ ş al
lipsei ă ţ de a venera.' Pe de ă parte, englezii aveau, la rîndul lor,
o ţ de a califica ţ krausiene atît de autentice ca: ă
trebuie ă aleg din ă rele pe cel mai mic, atunci nu-l aleg pe nici unul",
drept expresie a unei ă ţ lipsite de gust, hipertrofiate.
Dar tocmai acele lucruri care au fost în cea mai ă ă ă întelese la
Wittgenstein de ă ţ ş colegii ă englezi erau în mare' ă ă
chestiuni de stil. Fiecare ţ de intelectuali ă ţ de societate
ă ş modalitatea sa proprie, ă pentru a exprima respingerea
standardelor valorice ţ mondene. Într-un anumit moment,
purtarea ă ce ajunge ă la ă ş a ă este simbolul respin-
gerii unei discipline exterioare, "autoritare", expresia dezideratului liber-
ă ţ nelimitate, ce ă ş probleme ale eticii ş moralei drept chesti-
uni ale gustului estetic. În alte vremuri tocmai ă lung ş ă lungi
ă ă în mediile intelectuale drept deosebit de ţ
nale, ca la ş secolului al XIX-lea, cînd în Austria erai întîmpinat de
pe ţ tuturor ă serviciilor publice de imaginea ţ ce-
ş ai ă Franz Joseph. Într-o ă ă ă cu nimicuri
lipsite de valoare ş ă de maniere golite de sens, oamenii tineri revol-
ţ ce aspirau spre lucruri cu sens ş spre claritate, au respins o ă cu
toate celelalte maniere pedante ale ţ burgheze ş moda ţ ş a
ă ţ Un spirit serios ş clar ţ la ă ca ş la ă pro-
blemele artei aveau pentru el o dimensiune ă ş nu invers, cele ale
moralei o dimensiune ă Alternativa ă ţ ă de arbitrarul auto-
ritar a fost, ce-i drept, mai ţ anarhismul cît autodisciplina. Un ă
trebuia ă ş ia ţ în propriile mîini, pe propria lui ă ţ ă de
Dumnezeu sau, în orice caz, ţ ă de propriul ă concept al binelui, ţ ă de
acea ş ă ţ care - ă cuvintele lui Tolstoi -
este ă într-un mod neîndoielnic" sufletului ă om.? ă la
începutul secolului XX tineri germani ş austrieci ă în ţ ă
înainte de 1914, integritatea ă a culturii ş ă sociale a ă
ţ lor (în Austria cu exemplul cras al unui regim ţ încorporat de
domnia evident ă ă ş a lui Franz Joseph în ţ ochilor), apoi agonia
ş pierderea sîngelui din vine din anii de ă 1914-1918 a ă drastic
starea de spirit ă unei epoci de declin. Acestea au fost, într-a-
ă Die letzten Tage der Menschheit (Ultimele zile ale omenirii). Socie-
tatea ă a ş secolului al XIX-lea ş ă ă beregata
ş ţ erau în mare ă ă ţ de ţ morale ţ ă
de trecutul lor. Venise vremea unui nou început ce miza pe eliberarea,
printr-o ă simplitate a modului de ţ ă a stilului ş a gustului. (Într-un
asemenea fel de a gîndi ş fi putut ă solul ă ă ă ş
Wandervogel a anilor '20.)3
Este limpede ă ţ valorice ale lui Ludwig Wittgenstein au
cunoscut o conturare timpurie sub ţ exemplelor care le ă ă
ţ precum Kraus ş Loos ş ă ş ei ţ acestei serii de figuri
exemplare. Pentru Wittgenstein personal, anii de serviciu militar în ă
mai întîi pe frontul rusesc, apoi pe cel italian, au fost o ă de con-
flicte ş ş de îndoieli, dar ş o ă a împlinirii. Ca ş cum ţ de
soldat, o mare parte din aceasta pe front, nu l-ar fi solicitat îndeajuns, el a
lucrat în ă ă ş la Tractatus, pe care l-a încheiat în vara anului
1918. ţ de soldat l-a adus adesea mai aproape de camarazii de front ş
de semeni decît a fost ă mai înainte ca fiu al unui membru putred de
bogat al marii burghezii vieneze. În acest moment, ca ş în alte momente
ale biografiei sale, ne amintim de Constantin Levin, personajul lui Tolstoi,
care ş dat seama ă "sensul ţ i se ă doar aceluia ce se ă
onest ş cu ă inima îndatoririlor practice ale ţ sale zilnice: ă
ă ţ de familie ş iubirii aproapelui."
În ă ă ş ă ornamente ş fraze lipsite de sens au pro-
vocat la ă ţ cum au fost Kraus, Loos ş Schonberg o repulsie ă
moral. Ca parte a ţ în societate ş a ţ personale, ele erau
pentru Wittgenstein aproape obiect al dezgustului. Cînd a fost ales fellow
al lui Trinity College din Cambridge, el nu a izbutit ă se ş ă ă
cu ţ de rangul ă la .High Table". Motivele sale erau mai ţ
legate de faptul ă celor cu rangul de fellow li se servea mîncare mai mul-
ă ş mai ă ş nici de o nevoie de contact amical cu "undergraduates".
Mai ă lui i-a ă ţ ă a faptului ă masa
ă pe un podium ridicat cu 15 cm deasupra pardoselii sufrageriei. O
ă lui Wittgenstein i s-a servit mîncarea separat la o ă ă de
joc ce se ă pe pardoseala ă mai jos." (Mai tîrziu, el nu a mai mîn-
cat în sufragerie.) Nu numai ţ sociale lipsite de ţ îi
repugnau, cele ale ţ intelectuale erau pentru el ş mai rele, ă acest
lucru mai era cu ţ ă
El a preluat de la Tolstoi sentimentul ă numai "munca ă oame-
nilor" - înainte de toate munca ă - ă cu ă demnitate
ş valoare. În anul 1935, Wittgenstein a vizitat pentru scurt timp Rusia",
dar nu ă indicii pentru presupunerea ă societatea ă i-ar fi spus
mai mult decît cea din vestul Europei. Wittgenstein ă impresia unui
om care, mai mult decît oricare altul, ar fi putut ă împlinire ş ş
într-un ţ ă impresie nu pare ă fie ă Atunci cînd,
între anii 1880 ş 1890, au fost ţ primele colective agricole evre-
ş în Palestina, ideologia ş etosul ş ă ţ au fost dezvoltate
ş explicate de un emigrant rus al ă nume era Gordon. Iar Gordon fuse-
se un elev ş adept apropiat al lui Tolstoi."
Respectul lui Wittgenstein pentru munca ă oamenilor se manifesta
adesea într-un mod uluitor. Într-o zi a anului 1946 sau la începutul anului
1947, el a întîlnit-o, în timpul unei ă pe Dorothy Moore, ţ lui
George Edward Moore, predecesorul ă la catedra de filozofie din Cam-
bridge. Ea ş împingea bicicleta în sus pe Castle Hill ş era în drum spre
munca ei de ă de zi la fabrica de ă Chivers din Histon.
Wittgenstein a întrebat-o unde se duce ş a fost, cum a povestit ea mai tîr-
ziu, ş de entuziasmat cum nu îl ă ă cînd a aflat ă ţ unui
filozof englez absorbit de ă abstracte se îndrepta spre locul mun-
cii ă în ă ţ lui ă activitatea ă nu con-
stituia o ă ă "cu ă ă se extindea, desigur, ş asu-
pra filozofiei sale. Pe ţ ce îi erau atît de ţ încît le putea
ţ deciziile personale îi deconsilia cu ţ ă ă se consacre pro-
fesional filozofiei academice; ă fie si numai o asemenea decizie ar ă
deja ă ei nu au ţ ceea ce era ţ în profesoratul ă În loc de
194 VIENA LUI WITTGENSTEIN OMUL WITTGENSTEIN 195
aceasta el i-a ă ă studieze ă ă medicina asa cum a ă
M. O'C. Drury sau, ă au ales deja cariera ă ă urmeze cel pu-
ţ o ă ă ca fizica, ş cum a ă W. H. Watson.? ă el
ş practica mai departe filozofia o ă cum obisnuia ă ă numai
deoarece "nu era bun pentru nimic altceva" si în orice caz prin aceasta nu
ă ă în afara lui însusi".' "
În situarea lui Wittgenstein ţ ă de propria sa filozofie s-a semnalat o
ţ ă care ar putea duce aproape ă la un gen de nihilism.!?
ă ţ este ă ş ă ă ar privi punctul de vedere al unui
pozitivist veritabil, atunci acest ş al ţ ar fi ă ţ
(Oarecum în felul în care ş "principiu al ă ţ a fost
atacat în mod repetat drept un principiu ce nu este el ş verificabil.)
Dar ceea ce respingea Wittgenstein drept de ţ ş drept ţ
în sensul prost al termenului era numai o ă modalitate a ă
- ce-i drept cea spre care înclinau cu deosebire filozofii de profesie. Ş
aici, în respingerea "filozofiei profesionale", Wittgenstein ne aduce aminte
ă ş de Schopenhauer ş Kierkegaard.) ă filozofie ş distinc-
ţ dintre ă faptice ş conceptuale"
11
. Ea este ă de sens" într-un
mod iremediabil. Dar, ă de aceasta, el vedea un alt tip de ţ filo-
ă ce poate fi ă la Kierkegaard ş la Tolstoi, cea care se ă ş
ă ă - chiar ă "în mod indirect" - vederi omenesti mai adînci , ,
ce nu pot fi ă ţ ş în limbajul cotidian strict. ţ oamenilor "de a
se lovi de ţ limbajului" poate conduce astfel la ă ă ă ă filo-
ă ş cum constata Wittgenstein uneori la Moore, pe care altfel îl
aprecia foarte mult ca om)12, caz în care erau amestecate probleme con-
ceptuale ş empirice, dar ş la un gen de încercare ă de a articula în
mod comuncabil ceea ce în ţ ă nu poate fi spus - ca ă ă la
Kierkegaard. Aceste ă genuri ale filozofiei s-ar putea ă fie greu de
deosebit la prima vedere. În una din orele sale de curs tinute în locuinta lui
, "
în ultimul ă an de profesorat la Cambridge, Wittgenstein spunea:
. Uneori ă în combinatul de lucru al unui om ş ă ă ţ ş hîrtii ă ş
tiate peste tot, astfel încît spunem ă ă a ş ă Ce dezordine! Trebuie ă facem
ă ordine în ă ă ă poate ă ă se întîmple ă ă într-o
ă ce ă foarte ă ă cu prima, dar, ă ce am privit în jur, deci-
dem ă toate trebuie ă ă ă la locul lor ş recunoastem ă în acest caz chiar ş
praful este la locul ă

,"
În orice caz, activitatea ă nu a fost singura, poate nici cel ţ
cea mai ă în ţ lui Wittgenstein. Colegii lui din Cambridge,
ş cum aminteam la început, îl socoteau un filozof genial care provenea
pur ş simplu ă din Viena. ţ cu Kraus ş Schonberg ar
trebui ă ne ajute ă ne ă seama ă Wittgenstein poseda acea "naturale-
ţ autenticitate ş integritate a caracterului ce ă unui spirit genial
modul lui de exprimare în filozofie, ca ş în alte domenii. Atunci cînd, în
cursul anului 1918, a încheiat Tractatus-ul, el a presupus ă a ă tot ce
era posibil pentru clarificarea acestui domeniu. Prin urmare, a ţ ă
se mai ocupe de el. Fantezia lui creatoare avea nevoie de noi ă de îm-
plinire. Wittgenstein ş petrecut anul de studii 1919/20 în Viena, la ş
la ă din Kundmanngasse, o ă pe care el ş va exersa ş ani
mai tîrziu o cu totul ă înzestrare. Apoi el a ocupat ţ de ă ţ ă în
trei sate diferite din Austria ă ş a avut adesea mari ă ţ cu
ă ţ ş ş cu ă ţ elevilor, el s-a aruncat cu întreaga sa ener-
gie în ă ă ă ă ş se pare ă a avut, cu deosebire ca pro-
fesor de ă succese cu totul uimitoare ş ă în ciuda ă ţ
sale, a fost iubit de elevi.!"
Mai tîrziu, într-o stare de ă depresiune ă atunci cînd în
urma campaniei unor ă ţ împotriva lui nu a mai putut ă profeseze, el a
lucrat un timp ca ă ă ce sora lui, Margarethe Stonborough, l-a
ă cu realizarea proiectului unei case pentru ea, ă ce trebuia ă
fie ă în Kundmanngasse. Ş în acest caz, Wittgenstein a adoptat o
atitudine ă ă ş a preluat ă ă ca o ă
provocare pentru claritatea cratoare a intelectului ă ş a ţ ă pen-
tru ceea ce este ţ ş cum a subliniat mereu Loos, ţ arhi-
ă ă în mod strict în slujba ţ pe care trebuie ă o îndepli-
ă ţ ţ este folosirea.v'") Mai întîi, Wittgenstein
a lucrat ă cu prietenul ă mai ă Paul Engelmann, un arhitect
care era prieten ş elev al lui Adolf Loos. Foarte repede el a preluat ă
întreaga ă ş partea ş a ţ lor comune - cu de-
osebire organizarea ă a casei - a provenit exclusiv din ţ
lui. Într-un studiu arhitectural mai recent se spune despre casa din Kund-
manngasse:
Academiile ş birourile de ă nu pot ă în ă ă dogme for-
male ş ţ Ele ar ă în zadar detalii pe care le-ar putea copia, cum ar fi
ţ nesprijinite de piloni, ă cu ferestre sau balamale de ferestre. În loc
de formule ş ş ei ă o filozofie. ă este ă deoarece este
un exemplu de trecere peste ţ deoarece ă în ce ă ă o ţ ne-
ă poate avea calitatea de a ă ţ ş deoarece pune în ţ gra-
ţ unei profesiuni ce sînt trasate în principal tocmai de cei ce ţ acestei
profesii. Wittgenstein, filozoful, era un arhitect.l"
Ş ă constatare are un ton krausian. ă ţ de
orice fel, chiar ş profesionale, se pot transforma în restrîngeri arbitrare ale
fanteziei creatoare, tot ş cum barierele pe care le instituie ş ş
ă pot frîna dezvoltarea gîndirii filozofice. Era mereu ş
Ludwig Wittgenstein, cel autentic, indiferent ă el se ocupa cu arhitec-
tura sau muzica, cu munca la ă sau cu scrisul, un om al ă carac-
196 VIENA LUI WITTGENSTEIN
OMUL WITTGENSTEIN
197
198
VIENA LUI WITTGENSTEIN OMUL WITTGENSTEIN 199
ter ş a ă fantezie ş ă în toate aceste medii diferite ş prin ele o
expresie ă sau ă sau ă în ş timp.
Curînd ă publicare deja, forma ş ţ Tractatus-ului au oferit
prilejul pentru ţ ş în rîndul contemporanilor vienezi, iar dis-
ţ lui Wittgenstein de pe scena ă a oferit unul în plus. ă
ţ de ultimele opt pagini (începînd cu ţ 6.3), tehnicile in-
telectuale ce sînt dezvoltate în restul ă ţ pot fi aplicate pentru scopuri
foarte diferite, de ă ă ş ă ş pot fi citate în sprijinul
unor ţ intelectuale ce sînt complet opuse celor ale lui Wittgenstein.
Astfel Tractatus-ul a devenit, atît în Anglia cît ş chiar în Viena, piatra
ă a unui nou pozitivism sau empirism. Iar acesta s-a dezvoltat ca
o ş de-a dreptul ă ce a conceput ş ş ţ ă
drept model al ţ ş cu ţ de a pune pozitivismul lui
Comte ş al ţ lui din secolul al XIX-lea, pozitivism conceput ă
într-un mod prea ţ determinat, pe o temelie ă ş mai ă ş
anume pe cea ă de calculul ţ al lui Frege ş Russel1. Ne
vom referi pe scurt de aceea, în acest loc, la originile acestor ă ă
filozofice diferite: a "filozofiei analitice" la Cambridge ş a "pozitivismu-
lui logic" la Viena. Vom vedea în ce fel un document ce a fost conceput ca
ă ă ş ă a unei "filozofii transcendentale" neokantiene,
nu în ultimul rînd cu ţ de a elibera etica de orice empirism orientat
de ş ţ ă a fost ă imediat ş a putut fi utilizat pentru a justifica
reintroducerea tocmai a unui asemenea sistem empirist. 17
Vom începe în Cambridge, la ă secolelor. Asocierea logicii for-
male ş a analizei filozofice, asociere ă de ă ă Bertrand
Russell, nu a avut la început nimic pozitivist. Potrivit ţ ea era neîn-
doielnic filozofie ă Desigur ă Russell ş cei mai ţ dintre ali-
ţ ă printre ş ş G. E. Moore, s-au revoltat împotriva idealismului
neohegelian englez, cu deosebire împotriva lui Bradley. Dar disputa cu
Bradley privea în mai ă ă ă ceea ce spunea el, cît ceea ce reprezen-
ta în ochii lui Russell ş Moore omisiunea lui de a spune ceva cu sens. Pen-
tru ei, idealismul absolut nu era atît o ă ă ci mai ă o
ă ă ă Se putea rîde de el, ş cum a ă F. C. S. Schiller în
caietul ă satiric din Mind.t" El putea fi ş ă din cale pentru a
începe de la început în filozofie, dar el nu putea fi contrazis deoarece argu-
mentarea lui era de o confuzie ce ş din ţ unei ţ ţ
nale.!? Moore ş Russell au refuzat astfel ţ cu predecesorii lor ş au
început mai ă cu un gen de "reorganizare", cu o ă ţ a grajduri-
lor filozofice victoriene, care trebuia ă fie ă de o ţ a filo-
zofiei în termenii unor concepte noi ş lipsite de echivoc.
Considerînd retrospectiv ţ ă în Cambridge la ă
secolelor, va trebui ă ă distingem mai cu ă de ă decît a fost
posibil pe atunci între ţ explicit al acestei "reînnoiri filozofice",
pe de o parte, ş gesturile ei ţ precum ş ş ţ ei de sine,
pe de ă parte. ă vom cerceta destul de atent scrierile predecesorilor
ţ ai lui Moore ş Russell, ne va ă oarecum ciudat ă cei din
ă ş putut prezenta ţ filozofice drept ţ intelectuale atît
de mari. De exemplu, ţ mult ă a lui Russell dintre ş
tere prin ţ ă (knowledge by acquaintance) - ş "cu-
ş prin descriere" (knowledge by description) este ţ ă deja în
Logica lui Bradley.P Iar calificarea de ă Moore a predicatelor ce de-
ă valori ca termeni .Jndcfinibili", ce se ă la ş "ne-
naturale", apare ă ca fiind doar la un pas mic de ţ lui Mc Taggart
în etica ă Poate este mai bine ă ă mai ţ ă ţ
acestor ţ filozofice decît ă ă cuvintelor lui Roy Harrod,
care ş într-o biografie a lui John Maynard Keynes, pe care a scris-o
despre ţ ă pe care a avut-o "puterea de convingere ă
toare" a ă ţ lui Moore asupra lui Keynes ş asupra contempo-
ranilor ă din Cambridgc.F
ă argumentele lui Moore ş Russell erau ţ potrivit mo-
dului cum le ţ ş atunci acest lucru era cel ţ în ş
ă ă o chestiune de stil personal, cît era de ţ intelectual. ţ
din prietenii ţ ş din continuatorii lui Moore - de exemplu,
Keynes ş în interesanta lui scriere My Early Beliefs/' - au confirmat
ţ lui ă ă Pentru elita ă din Cam-
bridge între 1903 ş 1914, figura ă ş exemplul ă corec-
te au fost nu atît Principia Ethica ă ş ci mai mult autorul ei - "idealul
este de nedefinit ş G. E. Moore este profetul ă În acest sens, Moore ş
cartea lui trebuie ă fie ţ din nou în contextul epocii lor. ă ă
ă ă este greu ă percepem nemijlocit ţ ă ş pe care le-a
stîrnit pe atunci cartea, o carte ce a absorbit energiile intelectuale ş emo-
ţ ale unei întregi ţ de scriitori ş gînditori din Cambridge ş
Londra, de la Keynes ş Russell, prin E. M. Forster ş Leonard ă
la Roger Fry ş Lytton Strachey.i" ("Putere de convingere ă ar fi
în mod sigur cel din ă atribut ce i-ar veni în minte unui student în filo-
zofie de ă cu referire la Principia Ethica.)
În acest punct pare potrivit ă se explice, pe baza unui examen mai
exact, ţ ă a întregului grup Cambridge ş Bloomsbury, precum
ş rolul ă în distrugerea modului de ţ ă (way of ş victorian. Pe fun-
dalul unei ţ particulare ş al unui ş care erau asigurate, lor le
venea ş ă ş ă joc de biserica ă ă cum ar fi putut ă fie
gîndit "binele indefinibil" ca fiind încorporat în Church Hall, Westminster
sau chiar în Buckingham Palace? Iar în ceea ce ş lui
Bentham, el era nu pur ş simplu ă ci chiar vulgar.) In acest caz, ca
si în altele caracterul revolutionar al unei filozofii poate fi interpretat în
" ,
200 VIENA LUI WITTGENSTEIN
OMUL WITTGENSTEIN
201
mod retrospectiv mai bine ca o chestiune de psihologie ă decît ca un
fenomen al istoriei ideilor.
Ca ş multe alte capete însemnate ale istoriei filozofiei secolului :xx
timpuriu, Moore ş Russell au fost întrucîtva persoane cu atitudine revo-
ţ ă ce ţ într-un domeniu exclusiv intelectual. .Lltilitarismul
ideal" al lui G. E. Moore reprezenta pe plan intelectual o rafinare ă
ş o justificare a acelui estetism moral ce a fost legatmai înainte de numele
ş de scrierile lui Oscar Wilde. A existat astfel o ă ă mai ă decît
o ă unele opere istorico-filozofice între perspectivele intelectuale
propuse de Moore ş Russell, stilul de ţ ă pe care colegii lor mai tineri îl
practicau pe temeiul acelor perspective ş prefacerile radicale în etica ş
estetica ă cu care ş continuatori mai tineri ă într-o anu-
ă ţ - prefaceri reprezentate în mod exemplar de ţ post-
ă a lui Roger Fry, de marile succese ale baletului rusesc al lui
Deaghilev ş de povestirile ţ lui Leonard Woolf, Virginia. ş stînd
lucrurile, înnoirea ă ă de scrierile lui Moore ş Russell
avea ş alte surse de ţ ceea ce a îngreunat ş mai mult sesizarea de
ă ambii filozofi, precum ş de ă continuatorii lor în filozofia ana-
ă ă a ă ţ al ă ţ filozofice ale lui
Wittgenstein.
Metodele analitice pe care le-au aplicat Russell ş Moore în reconstruc-
ţ filozofiei erau de ă feluri: pe de o parte, cele ale unei lexicografii, ca
în Principia Ethica, pe de ă parte cele ale matematicii pure, ca în
Principia Mathematica. În ambele cazuri cuvîntul cheie era .Principia", Ei
realizau un început nou ş mai întîi, lipsit de ţ ă ă
scrierile cele mai timpurii ale lui Moore ş Russell, scrieri care au luat
ş la ş anilor '90 ai secolului trecut, nu ă acolo nici ă
un concept atît de caracteristic cum este cel de "date senzoriale" (sense
data). Asemenea idei intervin abia mai tîrziu. Pe moment, sarcina consta
în a ş pentru filozofi un limbaj oarecum dezinfectat, în a insista asu-
pra unor ţ clare ale tuturor conceptelor ce puteau fi definite, în a
respinge, pe de ă parte, toate ă generatoare de erori de a defini
concepte în mod ţ indefinibile ş în ş în a ă formele
logice ă ce erau acoperite de ă ş ă prin care sintaxa ş
gramatica limbajului cotidian travestesc gîndurile noastre. Erau acestea
ţ plictisitoare sau, ă o ă a lui John Locke, "îndatoriri de sala-
hor" (underlabourer's tasks)?25 Ele ne pot ă în acest fel, dar o ă
reformatoare ă ne ă ă facem ţ ă ş celor mai plictisitoare ac-
ă ţ
Ţ lui Moritz Schlick ş ale ţ ş ai Cercului de la
Viena au fost la început tot a!ît de ţ doctrinare ca ş programul tim-
puriu al lui Moore ş Russell. In anii dinainte de 1914, intelectualii cu ori-
entare ş ţ ă erau aproape ţ de starea întregii filozofii oficiale
europene. Acceptabil printre filozofii ş ă chiar era vreunul,
atunci acesta era pentru ei numai Schopenhauer. ă ă ă ă acest fapt
putea fi corelat cel ţ atît de mult cu atacurile sale polemice împotriva
lui Hegel, ca ş cu doctrina lui. ş tineri intelectuali ş derivau pro-
priile ţ mai ă din ş ţ exacte. Ei ă cu simpatie ş
interes înnoirile aduse de Frege ş Hilbert în ă ă lui
Poincare Lorentz si ale ă Einstein în fizica ă scepticismul
lui Ostwald, Mach ş al altor critici ţ ă de un atomism ţ literal. Toate
aceste argumente ş aveau baza de ţ într-un gen nou al analizei
critice, ş tocmai ă orientare ă ă ş ţ exacte a fost
cea care a inspirat neopozitivismul.
Ţ filozofice ale tinerilor ş vienezi erau, ş cu totul
ă ă celor ale lui Moore si Russell. ă radicalii tineri din
Cambridge voiau ă reformeze prin ă apoi pentru pozi-
ş logici era vorba de o reînnoire ă pe calea ă
metode ce ă deja verificate ş ţ ş dovedite a fi valoroase. FIlo-
zofia trebuia ă fie ă pe drumul sigur al ş ţ ş ă fie ă
efectiv cu fizica ş biologia într-o ş ţ ă ă ş
Aceasta implica în mod practic ţ atît a filozofiei, cît ş a ş
ţ ă modelul disciplinelor axiomatice, matematice, ş cum o ă
ta, ă ă exemplul lui Frege; ca discipline empirice, inductive ale ă
ă ş concepte abstracte puteau fi întemeiate în mod nemijlocit
prin raportare la ţ în ş în cazul ideal ş aici au ajuns la ace-
ş probleme ca ş Hertz ş Wittgenstein), ca discipline empirice, induc-
tive a ă ă ă era ă ă potrivit schemei
axiomatice a sistemelor matematicii pure.
ă dorim ă vorbim deja în acest stadiu de un ingredient autentic
pozitivist, atunci acesta venea de la ă ţ ca Mach, Avenarius ş Vaihin-
ger. Cu deosebire Ernst Mach fusese un fel de ş al pozitivismului logic,
ă nu ă ă ă ţ lui asupra primatului ţ
si observatiei, ce ă scrierile sale de ă ca ş pe cele de isto-
rie a ş ţ era ă din punct de vedere filozofic (cum s-a amintit
deja) .fenomenalismului". ă Mach, orice ţ cu privire la o cu-
ş a lumii ş primesc justificarea din ă ţ noastre ş
ă ă trebuie ă fie ă la ceva nemijlocit dat în cîmpurile
perceptibile individuale ă În acest sens, teoria ş
ă nu chiar întreaga ş ţ ă era ă la Analiza ţ ş
cum ă titlul unei ă a lui Mach). Punctul de vedere epistemologie
al lui Mach era, ca ş cel al lui Hume, "senzualist".
ă din ă idee a fost, în anii '20, de mare ă pentru
filozofii Cercului de la Viena. În ă unui punct de plecare epistemo-
logic pentru teoriile lor, ei s-au raportat în zadar la Tractatus-ul lui Witt-
genstein. ă ş Tractatus-ul furniza structura ă de ă pentru
noul pozitivism, filozofia Cercului de la Viena a putut deveni un întreg co-
erent abia prin corelarea logicii Tractatus-ului cu teoria ă a cu-
ş a lui Mach. Argumentarea Tractatus-ului a utilizat conceptul
ă de lucruri ("atomare") ce trebuia ă ă ţ ele-
mentare" a unui limbaj pe deplin analizat ş a ă mai departe în ce fel
ţ ţ complexe poate fi ă cel ţ în teorie,
din punctul de vedere al ţ valorilor de ă - prin raportare la
ţ elementare (vezi Tractatus 5 ş urm.). Wittgenstein nu a spus
nimic cu privire la felul cum ar putea fi stabilite în realitate ă de lucruri
atomare" ş ţ elementare". Potrivit ţ pe care o avea
atunci cu privire la problemele ce revin logicianului, el a socotit ă aceas-
ta nu ar fi îndatorirea sa. În scopul ă teoriei lor, pozitiviş logici
au remediat ă ţ ă Sprijinindu-se pe doctrina lui Mach ş
Russell despre "knowledge by acquaintance", ei au echivalat ă de
lucruri" ale lui Wittgenstein cu "datele brute" neîndoielnice, nemijlocite
din teoriile ş ale lui Mach ş Russell. ţ elementare",
care au fost indicate de Wittgenstein drept ă ţ ă ai semnifi-
ţ au devenit în acest fel ţ protocol" ş prin aceasta ă
ţ ă ai ş în ţ Cercului de la Viena. Fiecare din-
tre ele ţ un singur obiect al ţ senzoriale, ţ unei
ţ al unui dat senzorial.
In ţ ă pozitiviş vienezi, ca ş Mach, s-au declarat ţ ţ cu un
concept epistemologie fundamental ce este prefigurat, cu ă rela-
tiv mici, deja în conceptul de "impresii" (impressions) al lui David Hume.
La fel ca ş Hume, ei au identificat domeniul "necesarului" ş al aprioricu-
lui cu cel al .analiticului" ş "tautologicului". Prin aceasta ei ă ă stea
pe de-a întregul pe linia ă a Tractatus-ului. Potrivit acestuia, propo-
ţ puteau ă scape de verdictul .monsensului" numai ă sînt, fie pro-
ţ logice - ş prin aceasta, ş în calitate de "tautologii" sau
ţ ţ "lipsite de sens" (vezi Tractatus 4.461) dar nu
"nonsensuri" Tractatus 4.4611) -, fie ţ empirice ş prin
aceasta, cu sens. In ultimul caz, valoarea ă a ţ a fost
ă de pozitiviş logici ă ă ele pot fi concepute ca ă
despre date reale sau posibile ale ţ ş ca ţ protocol",
sau pot fi reduse la acestea. Calculul formal al Tractatus-ului a fost astfel
aplicat ca ă de ţ ă a ş ş cu ajutorul
ă ţ înalte ş ţ ş ţ pot fi derivate din "datele
brute", neconceptuale sau ancorate în ele. Dihotomia ă dintre
ţ logice ş empirice a fost ă ă ş ă
Ceea ce nu poate fi formulat în una dintre aceste forme era o ţ ce
exprima un nonsens. ă secure ţ ce-i drept, ă ă din
domeniul ţ cu sens ţ etice ş multe alte ţ
A fost ă ă ă curînd, o ă pentru multe dintre expresiile controver-
* Prima versiune a acestei ă ţ a fost ă în jurul anului 1970. În prezent s-ar putea
cu greu vorbi de "empirismul logic al zilelor noastre" (n. t.).
sate chiar ă una ce ă ă ă în aerul unei ă ţ mai mici: ele
au fost plasate sub rubrica expresiilor ţ ş nu "cognitive").27
Rezultatul a fost o filozofie ă ţ ă ă de spiritul lui
Gropius, ă ă ă în liniile ei fundamentale, ă ă nici o ten-
ţ ă ă spre confuzie, o filozofie ca aceea care poate fi ă ă în
capetele multor oameni de ş ţ ă ş logici citau, apreciind cu
ă atacul dur al lui Mach împotriva conceptelor newtoniene ale "spa-
ţ absolut" ş "timpului absolut".) ş a avut loc metamorfoza Tracta-
tus-ului, care s-a dezvoltat, pas cu pas, prin filozofia atomismului logic a
lui Russell spre ţ ă a lumii a lui Carnap ş mai departe prin
lucrarea lui Ayer Limbaj, ă ş ă Ş în ciuda unei duzine de mo-
ă si ă de nume ce au urmat, ş dihotomii fundamen-
tale (cea dintre faptic ş logic ş dintre cognitiv ş ţ ş ă
locul lor central si în empirismullogic al zilelor noastre. *
Germenele dezacordului dintre Wittgenstein ş Russell exista deja foar-
te devreme. Ş faptul ă Wittgenstein a omis ă prezinte public temeiurile
pentru care respingea interpretarea ă de R