Capitolul II – Principiul echilibrului puteriilor de forte in Europa secolului al XIX-lea

2.3 Conflictele din Europa secolului al XIX-lea
Războiul Austro-Prusac din 1866
Razboiul austro-prusac din 1866, reprezinta conflictul dintre Prusia (cu aliatii: Italia si cateva state din nordul Germaniei) si Austria. Coalitia prusaca, in urma unor ciocniri puternice, zdrobeste forta austriaca, aceasta fiind fortata sa capituleze. In urma capitularii Austriei, Prusia isi anexeaza, fara drept de apel, cateva teritorii, ele fiind: Hanovra, Nassau, Hasse-Kassel, Schleswig-Holstein, Hessa, Frankfurt, in aceste conditii realizandu-se o extensie intre regiunea renana si restul regatului, astfel limita maxima a regatului prusac fiind atinsa. Confederatia Germana se dizolva, iar in jurul Prusiei se formeaza o noua federatie de state sub numele de “Confederatia Germana de nord” in anul 1867, pachetul de legi constitutionale este redactat direct de catre Otto von Bismark, omul care va pune bazele viitorului Imperiu German. Cauze ale beligerantei austro-prusace a fost lacomia hegemonica: Schleswig-Holstein. Odata cu decesul regelui Danemarcei, in anul 1863, tronul va ramane fara regent. Tronul Danemarcei conducea si cele doua ducate (mult-disputate) Schleswig si Holstein. Holsteinul fiind un apartenent al Confederatiei Germane, a determinat anumite interferente si imixtiuni din partea prusacilor, atat in problemele de politica interna a ducatului respective cat si in intestinele Danemarcei. Problema majora era ca Prusia facea presiuni permanente in vederea executarii puterii Danemarcei asupra acestui ducat. Tronul, ramas fara “regent-sangvin”, printr-un acord incheiat la Londra intre Marile Puteri la 1852, se decide ca succesor de “drept” sa fie numit sotul primei verisoare a regelui, Christian von Glucksburg. Cele doua ducate, contesta cu vehementa deciziile luate la Londra, postuland prin

primeaza. Propaganda parlamentara va ofensa interesele prusace cat si pe Bismark. astfel creandu-se o presiune nationala care. cele doua ducate alaturi de cateva state mici germane. anul 1858. Austria manifesta un interes deosebit asupra modului principial de exercitare a puterii in cadrul unei eventuale Germanii Unificate. In timpul conflictului danez. pe principele de Augustenburg. in cele din urma acordul diplomatic incheiat se arata a fi un “fiasco-total” pentru Asutria. -Austria sustine cu presiuni instalarea principelui de Augustenburg iar Prusia urmarea anexarea efectiva a ducatelor . Momentul in care. respectiv. “Grossdeutschland”. Desi Prusia. alaturi aliatii germani. contrabalansand pozitia Prusiei. postuland prin faptul ca. in cele din urma. atat ca administratie guvernamentala cat si forta armata. in Anglia. se va rasfrange si asupra proaspatului “inscaunat’ la tronul Danemarcei. de a mentine indentitatea si suveranitatea legitima si corecta a regentei la tronul danez. oarecum sau mai mult onorific. Imixtiunea austriaca in politica germana Mai exista o problema care sta la baza declansarii conflictului diplomatic si armat dintre Austria si Prusia. actualul rege renunta la tron in favoarea Austriei si Prusiei. sustinea legitimitatea suverana a lui Augustenburg. ei isi sustin interdependent.apar si neconcordante intre actualii aliati. isi trimit armatele in Holstein. promulgat de Austria cu privire la regenta si suveranitatea Germaniei Mari. Odata cu instalarea lui Glucksburg la tronul danez. Bismark reuseste sa atraga Austria spre a se ralia unei cauze comune. de anexarea Prusiei.Inca din 1848.. si anume. se fac presiuni continue asupra Parlamentului de la Frankfurt. aceasta o trata din perspectiva unui interes primordial. Austria isi considera legitima pozitia de a instala un conducator in fruntea Germaniei. astfel. conform unui principiu diplomatic de concurenta. Prin Tratatul de la Viena din octombrie 1864.existenta si functionalitatea legii salice pe teritoriul danez. se coaguleaza in jurul teritoriilor celor doua ducate. in cele din urma. Marile Puteri dezbat anumite strategii si solutii de mediere a beligerantei iscate in Danemarca. Armata austro-prusaca. Inca din perioada noului rege Wilhelm I al Prusiei. propriul urmas “de drept” la tron. politica de comun acord esueaza. Odata cu aparitia .

state care luasera partea Austriei in sufragiul Dietei. chestiune care interesa si pe ceilalti. Momentul in care Bismark primeste garantii de neutralitate a Marilor Puteri (Anglia. Bismark constituie efectivele necesare de razboi. in cele din urma. Rusia). Italienii respecta prevederiile stipulate in acordul secret. calea catre Viena era deschisa oricaror pretentii ocupationiste . Victor Emanuel. Ciocnirile crancene de la Koniggratz. Retragerea Austriei din razboi. Hasse-Kassel si Saxonia. dar nu reuseste declansarea razboiul. ca in cazul in care Prusia va dobandi victoria. Bismark va intetii controverse aprige cu austriecii. orice perpetuare a starii de razboi. acestia vor fi invinsi de austrieci. este o amenintare categorica la adresa armatei nationala – pierderi umane majore. prin conflictul dintre Austria si Prusia. la 24 iunie. Aceasta traiectorie politica sustinuta de Prusia. care preciza faptul ca. a suveranitatii asupra unei eventuale Germanii Unificate. a fost influentata. In cadrul Dietei. au fost decisive partilor implicate. “Kleindeutschland”.Prusia sustinea normalizarea acestei situatii. perdantul.adopta o pozitie refractara fata de manifestele austriece. cauzeaza diverse sicane in sfera diplomatica.generalului Otto von Bismark pe scena politica germana. Imediat ce actul de alianta cu italienii este incheiat. Bismark trimite trupe in teritoriul Holstein-ului. inca.cat si Coroanei Austriei. aceste litigii fiind mediate sau solutionate. In aceste conditii. mai exact. acuzand-o ca fiind stat agresor care provoaca instabilitatea echilibrului european. nu reprezenta eficienta si credibilitate. Prusia-prin el. din cauza efectivelor reduse de care dispuneau si a logisticii de razboi haotice. din momentul in care propune spre dezbatere problema celor doua ducate daneze. mai exact. Prusia se retrage din Confederatia Germana. acesta fiind nevoit sa capituleze. acesta incheie un acord secret de alianta regele Italiei. in scurt timp. intretinute atat la nivel diplomatic cat si in cadrul guvernelor. de un decret emis de ecxecutivul austriac. fiind Austria. Desi cariera politica a lui Bismark atarna de victoria din acest razboi. si intra in razboi alaturi de Prusia. fapt care periclita semnificativ calitatea lui Bismark. Armata pe care o conducea generalul von Moettke. Aceasta alianta garanta. iar alaturi de aliatele sale invadeaza : Hanovra. Dieta se pronunta vehement in privinta Prusiei. Venetia va fi retrocedata Italiei de catre Austria.

iar din acest moment singurele state germane din afara sferei de influenta prusace sunt cele aflate la sud de raul Mainz (Baden. zguduind balanta de putere existenta din timpul razboaielor napoleoniene. Abilitatile diplomatice ale cancelarui Otto von Bismarck fac din Prusia puterea dominanta in regiune. Frictiunile aparute intre Austria si Prusia pentru controlul Confederatiei Statelor Germane duc. la un razboi intre cele doua tari. Razboiul Franco – Prusac (1870-1871) Prusia. Spre surpriza tuturor. Controversele privind frontiera franco – prusaca. fac ca politica externa a acesteia sa se radicalizeze. divergentele dintre Franta si Prusia se adancesc. spre deosebire de Prusia.) In perioada ce precede razboiul din 1870. cand aceasta din urma este infranta si obligata sa cedeze teritoriile disputate ale ducatelor Schleswig si Holstein. Bismark urmarea in Austria un potential aliat. prin cancelarul Otto von Bismarck. Unificarea statelor germane era un subiect aprig disputat in Germania intre adeptii sistemului confederat dorit de Austria si cei ai anexarii la Prusia si formarea unui stat german centralizat. Prusia zdrobeste intr-o singura batalie armata austrica si a statele germane aliate. Hanover. incercarea esuata a Frantei de anexarea a Luxemburgului si a Valoniei (partea franceza a Belgiei). iar unul . care reuseste sa anexeze partea de nord a Germaniei. Acesta sustine mentinerea relatiilor diplomatice intre Austria si Prusia si neinvadarea teritoriului austriac. iar politicienii francezi vorbesc tot mai des de declansarea unui razboi cu Prusia. Württemberg si Bavaria. Pacea incheiata. adopta o alta pozitie fata de perdant.prusace. In 1870 tronul Spaniei devine vacant prin abdicarea reginei Isabella a II a. in 1866. Holstein. Vechea confederatie germana se transforma in Confederatia Statelor Germane de Nord sub control prusac. incepuse din 1862 o politica de unificare a statelor germane si crearea unui stat german centralizat. Prin urmare paradoxala. Ambitiile expansioniste franceze in spatiul german si nordic sunt un esec. in viitoarele cauze politice. Bismark. sub medierea Frantei. Frankfurt. niciun teritoriu austriac nu este anexat Prusiei. Hesse-Kassel si Nassau. Puterea militara a Prusiei se face simtita in razboiul cu Danemarca din 1864. aduce sub controlul Prusiei multe din statuletele germane: Schleswig. spre mirarea scenei internationale.

incep o campanie publica de umilire a Prusiei si declara ca orice alta candidatura la tronul Spaniei va declansa razboiul intre cele doua tari. varul regelui Wilhelm al Prusiei si fratele domnitorului Carol I al Romaniei. Wilhelm refuza. Cancelarul intocmeste o relatare care inflameaza atata opinia publica din Franta cat si cea din Prusia. Rand pe rand. Imparatul Napoleon al III lea si ministrul francez de externe. Baden. se intalneste cu regele Wilhelm la resedinta de vacanta a acestuia si ii comunica ultimele solicitari ale Frantei. care obtine permisiunea regelui de a face publice detaliile intalnirii. In acest moment intervine geniul machiavellic al cancelarului von Bismarck. Imparatul Napoleon al III lea al Frantei se considera insultat si cere retragerea candidaturii si scuze imediate din partea Prusiei. mai mult. Ironia sortii face ca printul Leopold sa fie ruda prin alianta cu imparatul Napoleon. si Württemberg. iar sprijinul Frantei a asigurat tronul Romaniei casei HohenzollernSigmaringen. cerand scuze publice imediate din partea regelui Wilhelm I. dar acestea sunt reticente in privinta unei noi confruntari cu Prusia. Izolarea Frantei pe plan european este capodopera politico-diplomatica a cancelarului von Bismarck. Prusia isi retrage candidatura. insa politica externa dusa de aceasta in ultimii ani nu ii asigura sprijin extern. In Italia opinia publica era impotriva aliantei cu Franta pentru ca aceasta ocupa Roma. Ultima ramasa.din candidati este printul Leopold de Hohenzollern-Sigmaringen. Franta era macinata de disensiunile interne . Rusia nu vroia sa implice alaturi de fostul inamic din razboiul din Crimeea. dar politicos. a incheiat un pact secret cu Germania prin care promitea ajutor militar in cazul in care Austria intra in razboi. In momentul declansarii razboiului. publicata in Franta pe 14 iulie (ziua nationala a tarii). In celebra telegrama EMS. puterile europene se declara neutre. dar Franta forteaza nota. acesta reusind sa incheie o serie de tratate secrete cu statele germane din sud Bavaria. ducele de Gramont. fiecare parte se considera jignita si nimic nu mai impiedica declansarea razboiul. fostele inamice din 1866. Franta declara razboi pe data de 18 iulie 1870. Franta va fi nevoita sa poarte razboiul singura. Sec. Vincent Benedetti. Ambasadorul Frantei. Marea Britanie considera ca nu este in interesul ei sa se implice in razboaiele de pe continent. Napoleon III se baza pe dorinta de revansa a Austriei si Danemarcei.

Sub aceasta premiza. In Prusia serviciul militar era obligatoriu si asta explica numarul mare de soldati mobilizati intr-un timp relativ scurt. Armata franceza era formata din aproximativ 400. Maresalii francezi aveau pareri diferite despre conducerea ostilitatilor. iar la comanda efectiva a armatei se afla feldmaresalul Helmuth von Moltke. Statul Major era condus de generalul Leonhard von Blumenthal. cel putin pana cand se va prefigura o victorie clara a francezilor.200. Franta detine initiativa. si Württemberg declara razboi Frantei si isi mobilizeaza armatele. si Württemberg). dar planul trasat de generalul Charles Frossard era sa astepte atacul la frontiera. il fac pe . Pe 28 iulie 1870 imparatul Napoleon III preia comanda Armatei Rinului (100.000 rezervisti si dispune de arme redutabile. Austria ramane neutra. francezii trimit un corp de armata sa ocupe Palatinatul Bavariei. Avand o armata permanenta.000 soldati se supunea ordinelor date de Statul Major si nu putea trece peste acestea. Patrice MacMahon si multi alti generali. Bavaria. Algeria. Factorul decisiv al victoriei Prusiei este comanda armatei. Prusia si Confederatia Statelor Germane de Nord. iar cel mai grav lucru mobilizarea era lenta. lipseau hartile. De celalta parte. Situatia francezilor din punct de vedere militar era grava. unii veterani ai razboielor din Crimeea. Presiunea opiniei publice franceze pentru lansarea unei ofensive.000 soldati) si asteapta ca mobilizarea sa ii aduca noi trupe. precum pustile cu chiulasa Dreyse si tunurile cu chiulasa Krupp. in special tunurile.intre republicani si monarhisti si avea o situatie economica precara. nefacand mai nimic pentru o ofensiva generala. Italia si Mexic. ambitiile lor personale ducand la disensiuni si la o slaba coordonare a armatei. tacticile si armamentul. Statul Major General raspundea doar in fata regelui Wilhelm de deciziile luate. Baden. concentrata in Statul Major General al Armatei care raspundea de toate operatiunile strategice si logistice. impreuna cu maresalii François Achille Bazaine. impreuna cu Austria sa declare razboi Prusiei si sa intervina rapid in razboi.000 soldati. Baden. Printul mostenitor Friedrich Wilhelm aflat la comanda unei armate de 125. aliat al Prusiei. Armata franceza era sub comanda directa a imparatului Napoleon III. fiind depasite. Spre stupefactia francezilor. impreuna cu statele germane din sud. Strategia francezilor se baza pe faptul ca statele germane din sud (Bavaria. Armata coalitiei au mobilizat 1. asta usurand mult comanda operationala. se mobilizeaza rapid si in 18 zile armatele prusace si ale aliatilor intra in Franta.

Francezii reusesc sa ocupe orasul.000 soldati si avea 520 tunuri grele depasite.000 soldati.Napoleon III sa atace orasul Saarbrücken pe 2 august.000 soldati incearca sa efectueze o retragere spre pozitiile franceze. Diviziile franceze ale acestuia raman rasfirate de-a lungul frontierei si nu se face nici un efort pentru regruparea acestora.000 soldati (morti si prizonieri) si nu au alta solutie decat sa se retraga. Generalul Frossard primeste informatii despre apropierea armatelor prusace la 50 km de oras si ordona retragerea. armatele prusace I si II ataca si distrug un corp de armata francez la Spicheren. contra-atacul cavalerie franceze provoaca pierderi grele prusacilor. care se retrage si asteapta intaririle. Pe 16 august aceasta armata de 130. Pe 18 august armatele I si II ale coalitie germane sosesc si incercuiesc fortele franceze la Gravelotte. Atacul este slab coordonat. In acesta batalia armatele coalitie germane pierd aproape 10. Pe 3 august armata prusaca. In prima faza a atacului. Pe 4 august armata a III a prusaca. De cealalta parte maresalul Bazaine comanda 113. dar pierd 20. aparat de un singur regiment prusac. dar sunt surprinsi de un corp de armata prusac de 30. intre armata prusaca numarand 140. corpul de armata al maresalului MacMahon nu stie de apropierea inamicilor. peste 15. Batalia purtata de armatele germane este considerata ca fiind “locul de nastere” al Germaniei unificate.000 soldati.000 soldati si 730 tunuri grele Krupp.000 soldati si corpul de armata al maresalui MacMahon avand 35. Din acest moment incepe ofensiva prusaca. langa Metz. Avansarea rapida a armatelor prusace surprind pe francezi nepregatiti. Prusacii lanseaza un atac disperat si reusesc sa opreasca retragerea francezilor. Von Moltke avea sub comanda peste 190.000 soldati se apropia de frontiera. Armata franceza se regrupeaza si se retrage in fortareata Metz.000 soldati. .000 soldati prusaci sunt ucisi in ultima batalie sustinuta de cavalerie in Europa Occidentala. formata din 3 corpuri de armata cu un efectiv total de 350. sub comanda printului mostenitor Friedrich Wilhelm. facandu-se aluzie la o declaratie mai veche a cancelarului von Bismark care sustinea ca Germania va fi unificata prin “fier si sange”. Intre timp. ataca la Weissenburg o divizie franceza. Urmeaza batalia de la Wœrth. dar fortele net superioare ale prusacilor infrang rezistenta franceza. iar francezii pierd initiativa. Francezii rezista eroic.

Solicitarea de cedare a unei parti din Alsacia este respinsa cu vehementa de guvernul francez care reinnoieste declaratia de razboi si solicita mobilizarea generala. Aici sunt incercuiti complet. iar Napoleon III se preda pe data de 2 septembrie impreuna cu 100. O manevra incompetenta de a flanca armatele inamice duce la batalia de la Beaumont. Vestea despre predarea rusinoasa a imparatului inflameaza opinia publica. marinari si garzi nationale.pustile francezilor se dovedesc superioare celor prusace. Bazaine refuza sa atace fortele slabite ale adversarului si ordona retragerea trupelor franceze in fortareata Metz.000 soldati francezi. Solutia gasita de feldmaresalul von Moltke este infometarea orasului pana la capitulare si distrugerea sistematica a forturilor de aparare cu noile tunuri grele de asediu. de atacul nesabuit al unor regimente germane asupra pozitiilor franceze. A doua zi. Bineinteles ca acest atac nu a venit niciodata. Parisul era puternic fortificat si aparat de peste 400. Comandantul Parisului.500 soldati francezi morti si 4. Sugestia cancelarului von Bismarck de a bombarda Parisul este respinsa de regele Wilhelm la insistentele Statului Major German. Comandamentul german considera ca ocuparea Parisului va determina incetarea razboiului si ordona asediul acestuia. neavand incredere in fortele franceze. nu face nimic pentru a sparge incercuirea din jurul Parisului. Pe 30 august nou formata armata Chalons condusa de Napoleon III si maresalul Mac Mahon se indreapta spre Metz pentru a salva armata franceza incercuita. Pe 4 septembrie lovitura de stat condusa de generalul Trochu. generalul Trochu. germanii sunt nevoiti sa se retraga din fata transeelor franceze cu pierderi grele.200 prizonieri si au fost cauzate. La 19 septembrie incercuirea este completa si incepe asediul. Noile tunuri Krupp reusesc sa echilibreze balanta si impiedica un eventual contra-atac francez. Jules Favre si Léon Gambetta rastoarna monarhia si instaureaza republica. 20. in primul rand.000 soldati morti fata de 7. unde vor capitula 2 luni mai tarziu.000 soldati. Intre timp Leon Gambetta scapa din Paris intr-un balon cu aer cald si reuseste sa mobilizeze cateva armate franceze de voluntari in provincie si porneste spre .000 soldati si se retrag la Sedan. Von Bismarck spera ca noul regim va incheia pacea si face o oferta de pace cu conditii moderate tinand cont de situatia din teren. Pierderile germane au fost imense. El spera ca prusacii vor ataca Parisul si va respinge atacul provocandu-le pierderi ingrozitoare. unde francezii pierd 5.

noi trupe germane sosesc si intaresc diviziile aflate in lupta. Atât timp cât francezii stăpâneau Alsacia ei dispuneau de o bază p/t a invada Sudul Germaniei unde existau puternice sentimente anti-prusace care reprezenta cel mai vulnerabil punct al Germaniei. astfel înafara graniţei de pe Rin mai existau un hotar montan greu de parcurs pentru armata franceză. dar ca urmare a capitularii maresalului Bazaine la Metz. Pe 4 decembrie Orleans-ul cade si armata franceza de pe Loire este distrusa. dar in final sunt distruse. Imperiul era format din 25 de state germane. Francezii recuceresc Orleans-ul pe 9 noiembrie. Prin Lorena se deschidea o cale scurtă spre Paris. Acesta ordona bombardarea Parisului cu artileria grea si trei zile mai tarziu guvernul francez solicita un armistitiu. Aici sunt respectate prevederile tratatului preliminar de la Versailles.Paris pentru a-l elibera. Aceste regiuni ofereau Germaniei avantaje strategice. În urma tratativelor regiunea Lorenei. În urma acestei păci se identifica o noua mare putere Europeană care reuşise în mai puţin de un deceniu să se impună în faţa Danemarcei. Franţa ceda Germaniei Alsacia şi o parte a Lorenei şi se angajau să achite contribuţia de 5 miliarde de franci. Bismarck declara că ar fi absurd să ei Alsacia şi Lorena dacă ai fi încrezut că va exista o pace franco-germană. După . Conditiile precare si aprovizionarea insuficienta duc la izbucnirea de epidemii in randul armatei germane. rămânea Franţei. La 25 ianuarie 1871 imparatul ii ordona lui von Moltke sa se puna la dispozitia cancelarului von Bismarck. Austriei şi Franţei. Pe data de 18 ianuarie 1871 este proclamat Al Doilea Imperiul German (Deuches Reich) si Wilhelm I este proclamat imparat. Situatia din Paris il ingrijoreaza pe noul imparat. Conducătorii germani îşi dădeau seama că războiul dat nu va pune capăt antagonismului secular dintre Germania şi Franţa. Convinşi că va exista un nou război franco-german nemţii căutau să folosească această victorie pentru a-şi asigura o graniţă cât mai favorabilă. bogată în minereuri. Lupte se declanseaza intre aceste armate si corpurile de armata prusace trimise in recunoastere. unde armatele franceze obtin mici victorii. Anexarea Alsaciei împingea Franţa dincolo de munţii Vosgi. Germania primea totuşi o regiune bogată în minereuri de fier în schimbul unificării graniţei de la Belfort. Campanii similare sunt in nordul si estul Frantei. din punct de vedere strategic. francezii forteaza asediul in diferite zone si sunt respinsi cu pierderi mari. La 10 mai 1871 la Frankfurt sa încheiat o pace franco-germană.

dorinta lui Nicolae I era de a oferi Rusiei accesul la Constantinopol si la stramtorile Dardanele. sustinuti de Franta. Dar. si de catolici. Forturile de aparare nu mai pot face fata unui asediu prelungit in fata noului tip de tun. sprijiniti de tar. influenta sa crescand enorm. Tunurile cu chiulasa Krupp. cu o rata mare de tragere si obuze explozive. Acestea au copiat repede modelul prusac de conducere a armatei prin Stat Major. Noile tactici de lupta prusace. Razboiul Crimeii (1853-1856) Inceputul razboiului Razboiul Crimeii. disputate de ortodocsi.aceasta imperiul German reprezenta poate cel mai puternic stat european. s-au dovedit extrem de eficiente in distrugerea bastioanelor si forturilor de aparare franceze. facute in intregime din otel. distrugere a unei armate. Va fi nevoie de 75 de ani si de inca doua razboaie pentru ca relatiile franco-germane sa se schimbe radical. conducatorii . a avut drept pretext o chestiune de ordin religios: stapanirea lacasurilor de la Locurile Sfinte ( Ierusalim si Bethlehem). a carui decadere dura deja de foarte mult timp. operatiuni rapide de invaluire. Victoria Germaniei a dus la o revolutie in organizarea armatelor europene. incercuire si Acest razboi a dus la sfarsitul cavaleriei ca forta combatanta eficienta. rolul acesteia se transforma in efectuarea de operatiuni de recunoastere si hartuire a liniilor de aprovizionare inamice. Noul Imperiu German a devenit forta dominanta in Europa continentala. dincolo de discursul oficial. marturie fiind distrugerea fortaretei Strassbourg considerata inexpugnabila. a adoptat serviciul militar obligatoriu si folosirea cailor ferate si telegrafului in scop militar. dar si de a sfarama Imperiul Otoman. se dovedesc a fi viitorul in materie de razboi. al caror acces fusese interzis flotelor sale de razboi prin tratatul de la Londra din 1841. numit astfel dupa peninsula Crimeii unde s-au purtat luptele. totodată făcând-o pe Franţa să-şi piardă din puterea sa. In deceniul al cincilea al secolului al XIX-lea. Resentimentele Frantei fata de infrangerea umilitoare din razboi au dus la aparitia curentului “revansist”.

si alte locuri de pelerinaj. o situatie mult mai favorabila decat cea a pelerinilor catolici. Rusia obtinuse protectia pelerinilor de rit ortodox. Spre exemplu. in afara de rivalitatea dintre grupurile de pelerini in realitate existau doua rivalitati de influenta: influenta franceza exercitata In folosul catolicilor si influenta rusa exercitata in folosul ortodocsilor. ale ortodocsilor In Locurile Sfinte din Palestina: la Ierusalim.britanici si-au exprimat temerile in legatura cu interesul aratat de Rusia pentru India si Afganistan si erau dornici sa gaseasca o cale pentru a contrabalansa aceasta amenintare. intr-un timp cand Franta nu putea sa intervina direct in politica Orientului. care se gaseste sub biserica. Mormant trecuse in mainile ortodocsilor. Printre altele. prin Tratatul de la Kuciuk-Kainargi. Bethleem etc. Prin urmare. care fusese foarte exact. Nu exista nici o Indoiala ca pelerinii ortodocsi aveau. Printr-o serie de documente succedate mai ales intre 1808 si 1820. Cu aceasta decizie a sultanului problema parea a fi rezolvata. catolicii primeau dreptul de a oficia predici la altarul Mormantului Fecioarei. Impartirea locurilor sfinte intre grupurile de pelerini fusese reglementata. Pe de alta parte. cel putin din punct de vedere francez. pe de-o parte. Biserica Sf. printr-un act al sultanului. acordat de catre sultan In 1740. guvernul francez a Inceput sa negocieze cu turcii din luna mai 1850. Era vorba de reglementarea drepturilor pelerinajelor. printr-un acord special. contestand pozitiile obtinute de ortodocsii din Palestina. iar ca rezultat. la Bethleem li se daduse Biserica si Pestera Nasterii. un firman al sultanului le dadea catolicilor trei chei ale bisericii din Bethleem. in 1757. pe de-alta. Chestiunea era mai complicata. In 1774. Mormant si. chestiunea pelerinajelor la locurile sfinte evoluase fara incetare intr-un sens favorabil ortodocsilor si prin consecinta influentei ruse. Dar reactia rusilor la firmanul . Discutiile au durat mult timp. Din 1774. ale catolicilor latini. Ortodocsilor li se dadusera capele de ordin secundar in aceleasi locuri. Aceasta este situatia pe care Napoleon al III-lea a vrut s-o schimbe din momentul in care a devenit print-presedinte. intr-un anumit numar. Pelerinii ortodocsi erau mai multi decat cei latini. la Ierusalim catolicii primisera in posesiune Biserica Sf. Originea crizei prin care s-a ajuns la Razboiul Crimeii sta in chestiunea locurilor sfinte. Rusia obtinuse pentru pelerinii ortodocsi avantaje din ce in ce mai mari: spre exemplu. Prin urmare. la 8 februarie 1852. la mijlocul secolului al XIX-lea. deoarece Franta avea un rol traditional de protector al catolicilor din Orient.

conflictul s-a produs. prestigiul Rusiei in Orient nu trebuia sa sufere nici o atingere. Contradictia trebuia. de aceea trebuiau luate masuri cat mai repede. Guvernul turc. Consulul rus a intervenit energic pelanga sultan. Dar documentul era secret. guvernul britanic al primului ministru George Hamilton. Sultanul Abd-ul-Mejid I se obliga sa "protejeze religia crestina si bisericile sale". Conform mai vechilor tratate. Documentul n-a fost publicat insa. (principate autonome sub suzeranitatea otomana. Alexandr Sergheevici Mensikov. el a vrut doar sa castige timp si chiar a reusit sa castige cateva luni. Mensikov a incercat sa negocieze noi tratate. Nicolae I a crezut ca puterile europene nu aveau sa protesteze la actiunea rusa de ocupare . semnand un nou firman. In acelasi timp.sultanului era previzibila. in martie 1852. s-a multumit sa reuneasca un oarecare numar de notabili din Ierusalim si Bethleem si sa le citeasca firmanul secret al sultanului. iar ortodocsii ca un ordin al sultanului le-a inapoiat-o. Trimisul lui Nicolae I i-a cerut sultanului sa anuleze decizia si sa stabileasca statu quo ante. care a cedat. pe cand primul act fusese public. demonstrandu-i ca acestea compromit independenta turcilor. Benjamin Disraeli a acuzat actiunile guvernamentale care faceau razboiul inevitabil. Consulul rus a intervenit direct pe langa administratia turca. care sa fi permis sa se amestece In afacerile religioase ale Imperiului Otoman ori de cate ori rusi ar fi considerat inadecvata protectia Sultanului. In opinia tarului. astfel incat pelerinii catolici si-au exercitat drepturile fara a tine seama de drepturile obtinute ulterior de catre Rusia. din pacate. Cand pelerinii au sosit In 1852. Tarul Nicolae I al Rusiei a trimis in misiune.Gordon l-a trimis in misiune in Turcia pe Lord Stratford. sa apara la scurt timp. pornind procesul prin care primul-ministru avea sa fie fortat sa demisioneze. Lord Stratford a reusit sa-l convinga pe sultan sa respinga cererile rusilor. Sultanul nu-si facea iluzii. Catolicii au afirmat ca lor le apartineau cheile de la biserica din Bethleem. un diplomat. anuland decizia luata in urma cu o luna. foarte incurcat. folosindu-se de pretextul esecului rezolvarii problemei locurilor sfinte. tarul a ordonat armatei ruse sa intre in Moldova si Valahia. cerandu-i sa publice decizia secreta a sultanului care restabilea drepturile ortodoxe. care a aflat de pretentiile rusilor imediat ce a ajuns la Istambul. Imediat dupa ce a aflat de esecul diplomatic al lui Mensikov. la Inalta Poarta. in care Rusia era considerata ca un aparator special al bisericii ortodoxe).

iar marinarii au fost incadrati in trupele terestre pe post de infanteristi. . In plus. prin inabusirea revoltei decembristilor.a unor teritorii periferice aflate In sfera de influenta otomana. trupele aliate au debarcat In Crimeea si au asediat orasul Sevastopol. Rusii si-au sabordat vasele de razboi. de unde venea principala amenintare de invadare a Mediteranei. iar pentru incheierea razboiului va fi nevoie de amenintarea Austriei de a intra in razboi tot impotriva Rusiei. In primavara anului 1855. baza principala a flotei tariste a Marii Negre. comandantii aliati franco-britanici au decis sa trimita un corp expeditionar In Marea Azov care sa distruga comunicatiile si aprovizionarea Sevastopolului. In luna urmatoare. Domnia sau incepuse in sange. In plus. tarul spera ca aceste puteri sa-i fie recunoscatoare pentru rolul Rusiei la inabusirea revolutiilor europene de la 1848. Asediul Sevastopolului Totusi. desi pretextul pentru razboi disparuse. Armata rusa de aproape un milion de oameni era incapabila sa infranga o armata invadatoare inferioara numeric deoarece armamentul rusilor nu facuse progrese semnificative in ultimile decenii. Nicolae I moare in februarie 1855. vasele de razboi franco-engleze au intrat in Stramtoarea Kerci si au distrus bateriile de coasta din golful Kamisevaia. caile ferate si celelalte mijloace de comunicatie erau atat de putine incat trupele rusesti au avut aceleasi probleme de aprovizionare cu munitie ca invadatorii veniti de peste oceane. Razboiul a scos in evidenta inapoierea Imperiului Tarist. ai carui soldati luptau cu muschete impotriva unor inamici dotati cu pusti. Orasul a fost cucerit de in septembrie 1855. tunurile navale fiind folosite la marirea numarului pieselor de artilerie folosite la apararea fortificatiilor. nu a dorit sa isi inceapa domnia printr-o capitulare insa ultimatumul Austriei din decembrie 1855 a evidentiat inutilitatea continuarii conflictului. Noul tar. imposibil de castigat. iar navele rusesti cu panze se confruntau cu vasele de aburi ale adversarilor. Alexandru al II-lea. Rusia declara razboi Imperiului Otoman in octombrie 1853 iar Franta si Anglia declara razboi Rusiei in martie 1854. in plin razboi. Pe 12 mai 1855. iar acum se termina printr-un razboi tragic. extinderea Rusiei reprezenta o amenintare la adresa celorlalte mari puteri europene: Anglia si Franta s-au alaturat Turciei.

Noua zile mai tarziu. stocate aici dupa oprirea exporturilor rusesti. continuand sa efectueze operatiuni militare minore de-a lungul tarmurilor. datorata izbucnirii razboiului. Portul era important si datorita faptului ca se afla aproape de importantul oras Rostov pe Don. dar orasul fusese. iar in Anglia. orz si secara). flota aliata a atacat portul Taganrog. flota aliata a parasit Baltica pentru a se muta in Marea Alba. bine fortificat. Incercarea aliatilor de a lua cu asalt Arhanghelskul a dat gres. debarcand infanteristi In Peninsula Kola si pe Solovki. Conditiile Tratatului de Pace de la Paris. Rusia era dependenta de importuri atat pentru industria civila cat si pentru cea militara si pentru aprovizionarea armatei. nu au fost extrem de dure la adresa Rusiei. iar stramtorile au fost la randul lor deschise . Aliatii au bombardat orasul timp de mai bine de sase ore si au debarcat 300 de soldati. iar desanturile aliate nu au reusit sa se apropie suficient de tarm pentru a debarca. important datorita depozitelor de alimente (paine. dar multe alte tentative au fost respinse de rusi. Marea Neagra a fost neutralizata ( interdictie de acces pentru navele de lupta ale tuturor tarilor). In toamna. In iulie 1855. Flota aliata a parasit Golful Taganrog pe 2 septembrie. Guvernatorul Taganrogului. de unde au fost respinsi de trupele cazacilor de pe Don si de subunitatile de voluntari. Pe 12 iulie 1855 nava britanica Jasper a esuat langa Taganrog datorita unui pescar care mutase balizele de semnalizare In apele putin adanci. Cazacii au luat cu asalt vasul britanic si l-au aruncat in aer. intrand pe raul Don prin raul Mius. un deputat a cerut explicatii Primului Lord al Amiralitatii despre un sistem care duce un mare razboi prin jefuirea si distrugerea proprietatii taranilor lipsiti de aparare. semnat in 1856. la fel ca si tentativa de cucerire a Petropavlovskul In Kamciatka. navele aliate au incercat sa ocoleasca Taganrogul pentru a se Indrepta catre Rostov pe Don. care au atacat centrul orasului. Marii Azov pana toamna tarziu. Egor Tolstoi. Intre timp. grau. raspunzand ca rusii nu-si predau niciodata orasele. blocada afectand foarte serios economia tarii. Flota franco-britanica a reusit sa distruga cateva forturi de pe coasta finlandeza. si generalul-locotenent Ivan Krasnov au refuzat ultimatumul. Incendierea depozitelor de gudron din Oulu (Uleåborg) si Raahe (Brahestad) a provocat critici internationale. A treia incercare de asediu a fost facuta pe 19-31 august 1855.

Marile Puteri au actionat in directia respectarii independentei si integritatii Imperiului Otoman. tarul si sultanul au fost de acord sa nu mai Infiinteze nici un arsenal naval militar pe tarmurile marii. Rusia a denuntat tratatul din 1856. cand Franta a fost zdrobita de Prusia in razboiul franco-prusac. "planul in patru puncte" propus In 1854 a fost substantial dezvoltat. Mai mult. De aceea. Mai mult.numai navelor comerciale. Tratatul de la Paris a fost valabil pana in anul 1871. Rusia este nevoita sa cedeze trei judete Moldovei ( Cahul. Franta a incetat politica antirusa dupa proclamarea Republicii. Fürst von Bismarck. In principal. Flota rusa fusese deja distrusa In timpul razboiului. datorita scaderii drastice a amenintarii tariste la adresa turcilor. Napoleon al III-lea s-a opus cu putere Rusiei in ceea ce priveste rezolvarea Problemei Orientale. ducand la depopularea grava a peninsulei. navelor de lupta ale tuturor natiunilor le-a fost interzis accesul in Marea Neagra. Clauza Marii Negre a fost o prevedere extrem de dezavantajoasa pentru Rusia. Imparatul francez Napoleon al III-lea a fost detronat. la fel ca si Dunare. dar si sa renunte la protejarea crestinilor aflati sub dominatie otomana. In vreme ce Prusia si alte cateva state germane s-au unit pentru a forma Imperiul German. In timpul domniei sale. Cum Anglia singura nu era capabila sa asigure respectarea tratatului. Razboiul Crimeii a produs un exod in masa a tatarilor din Crimeea catre teritoriile otomane. Rusia si-a reinfiintat flota din Marea Neagra. Conflictul ruso-otoman nu ameninta in niciun fel interesele Frantei. Prin prevederile tratatului de pace de la Paris din 1856. In plus. privilegiile speciale ale Rusiei In Principatele Dunarene au fost transferat catre grupul Marilor Puteri. Bolgrad) pentru a pierde stapanirea gurilor Dunarii. aparand Republica Franceza. . Incurajata de atitudinea franceza si avand si sprijinul cancelarului german Otto. dornic sa obtina sprijinul Angliei. Ismail.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful