Trebuiiiюele servesc ca izvor al oricгrei activitгюi.

Insг mecanismul central al apariюiei activitгюii єi momentul central оn procesul realizгrii activitгюii ei оl constituie determinarea єi formularea scopului. Acesta din urmг prezintг imaginea conєtientг anticipatг a rezultatului util spre atingerea cгruia este orientatг acюiunea umanг. Scopul determinг integritatea єi direcюia comportamentului, modurile єi mijloacele disponibile la moment. Insг el оncepe sг orienteze acюiunea єi sг determine alegerea modurilor de realizare a ei doar stabilind legгtura cu un anumit motiv sau cu un sistem de motive. Motivul prezintг obiectul ce corespunde celor mai actuale trebuinюe ale persoanei, єi care оn situaюia datг este єi accesibil. Motivul constitutie cauza internг a activitгюii єi rгspunde la оntrebarea de ce ? Activitatea оntotdeauna este declanєatг de un motiv, оnsг uneori, activitatea este consideratг nemotivatг din cauza cг motivul poate fi ascuns єi pentru subiectul activitгюii, єi pentru cei din jur. Sоnt cazuri cоnd atоt propriei activitгюi, cоt єi activitгюii altora li se atribuie motive false. Ex.: 1. Un elev de clasa a IX-a a fost adus la єeful de studii, оnvinuit cг ar fi lovit оn faюг un elev de clasele primare cu un bulgгre de omгt єi numai ca prin minune nu i-a spart ochiul. Motivul real оnsг era cu totul altul decоt cel vгzut de pedagog. Situaюia era urmгtoarea. Ieєind оn pauzг, acest adolescent a vгzut copiii din clasele primare care se jucau pe acoperiєul putred al unui sarai. Bгiatul, explicоndu-єi comportarea, a declarat cг lui „inima i s-a strоns de durere cоnd єia imaginat cum ei s-ar putea prгbuєi єi ce consecinюe grave ar putea urma". El a оncercat sг-i strige dorind sг-i ajute sг coboare, dar aceєtia nu-1 auzeau, deoarece alгturi lucra un tractor. Pentru a le atrage atenюia, adolescentul a aruncat оn ei cu un boю de omгt єi din greєealг a lovit un elev оn faюг. 2. Elevul, ajutоndu-єi colegii, crede cг-єi realizeazг dorinюa de a face un bine, оn timp ce motivaюia adevгratг ar putea fi cu totul alta: dorinюa de a se evidenюia, sau de a fi acceptat de aceєtia. оn primul caz, motivul fals este atribuit elevului de cгtre pedagog. In al doilea, motivul fals elevul єi-1 atribuie sie insuєi. Din cele expuse, putem conchide cг conєtientizarea motivelor constituie o condiюie primordialг a оjiюelegerii єi acceptгrii oamenilor, stabilirii contactului єi colaborгrii cu ei, оntгreєte puterea omului asupra propriului compartament, sporeєte forюa autoreglгrii activitгюii. Motivele realizeazг mai multe funcюii: • Declanєazг, direcюioneazг, energizeazг єi menюin acюiunea. • Dau sens єi valoare faptelor. Ex.: Pedagogul observг cг Ionicг sistematic оl ajutг pe Petri cг sг-єi facг lecюiile. Pentru a оnюelege sensul єi valoare acestui comportament, e nevoie ca el sг cunoascг ce-1 face pe Ionel sг procedeze astfel: оl ajutг fiindcг colegul are оn geantг tartine gustoase єi el sperг cг acesta оn pauzг оl va servi; sau fiindcг Petricг are pumnul mare єi оn caz contrar se va rгfui cu el, sau acesta posedг o informaюie defaimatoare єi оєi єantajeazг colegul cu asta. Ar putea fi cг Ionel a fost rugat de оnvгюгtoarea pe care o stimeazг, sau se teme de ea, etc. • Determinг nivelul de funcюionare a proceselor psihice. Intr-o cercetare experimentalг L.I.Bojovici a stabilit cг оn timpul unei lecюii ce a trezit interesul elevilor, percepюia, memoria, gоndirea єi imaginaюia lor au atins indici mult mai оnalюi decоt оn timpul unei lecюii plictisitoare. • Determinг gradul de obosealг a persoanei ce efectueazг activitatea. Ex.: In timpul lecюiilor interesante, chiar dacг copilul depune eforturi semnificative, rezolvг zeci de probleme, are impresia cг timpul a trecut foarte repede єi rгmоne оn plinг energie. La o lecюie plictisitoare, deєi nimeni nu lucreazг constructiv (se joacг, converseazг nu la temг оntre ei,), ora este perceputг ca o veєnicie єi elevii se simt epuizaюi. De regulг, activitatea umanг este determinatг nu de un careva motiv sau scop, dar de un sistem de scopuri єi motive care pot fi apropiate (imediate) sau tot mai generale (оndepгrtate). Ex: un student de la facultatea de istorie, care оn momentul dat citeєte un capitol din istoria anticг оєi pune un scop imediat sг оnsuєeascг conюinutul acestuia. In continuare scopul dat este urmat de un scop mai оndepгrtat — sг cunoascг bine istoria. Urmгtorul scop mai general єi mai оndepгrtat ar putea fi - sг devinг un bun specialist - profesor de istorie. In acest context, scopul cel mai general poate fi considerat intenюia de a aduce folos patriei, oamenilor. E foarte important ca omul sг vadг atоt scopurile apropiate, cоt єi pe cele оndepгrtate. In aєa caz, realizarea scopurilor intermediare va spori оncrederea оn sine, va ridica starea de spirit, va mobiliza resursele interne єi va оnsufleюi persoanele la noi eforturi. In acelaєi timp succesele obюinute pe parcurs nu vor slгbi combativitatea pentru atingerea scopurilor оndepгrtate. оn procesul desfгєurгrii activitгюii pot apгrea obstacole atоt de ordin extern, cоt єi intern. Trebuinюele noastre pot fi contradictorii (vreau sг fiu bogat, dar nu vreau sг lucrez). Putem оntоmpina greutгюi єi оn determinarea modurilor єi a mijloacelor de satisfacere a trebuinюelor. Ne putem menюine existenюa lucrоnd onest, sau recurgоnd la modalitгюi antisociale (jaf, excrocherie, etc.). Pot fi nefavorabile оnsгєi оmprejurгrile оn care decurge activitatea (poate fi gгlгgie, frig, pot fi persoane care pun pedici, etc.). оn toate aceste situaюii autodeterminarea єi autoreglarea propriei activitгюi implicг voinюa persoanei, care determinг acюiunile ce se realizeazг оn conformitate cu propriile decizii contradictorii dorinюelor personale. Posibilitatea de reglare conєtientг a acюiunii este asiguratг de aєa trгsгturi volitive cum ar fi: promptitudinea, perseverenюa, stгpоnirea de sine, оndrгzneala, curajul, etc.

Acюiuni, operaюii, miєcгri In procesul interacюiunii subiectului cu realitatea se evidenюiazг: activitatea оn оntregime, acюiunile ce intrг оn componenюa activitгюii єi sоnt consacrate realizгrii unor scopuri particulare, operaюiile єi miєcгrile ce constituie componentele automatizate ale acюiunii єi care asigurг folosirea mijloacelor єi condiюiilor ce stau la dispoziюia subiectului activitгюii. Ex: Activitatea de оnvгюare comportг un єir de acюiuni cum ar fi: ascultarea expunerii profesorului; оnregistrarea conюinutului ei esenюial prin notiюe; lectura repetatг a materialului acasг; rezolvarea problemelor єi exerciюiilor. Aceste acюiuni se organizeazг оntr-un ansamblu, graюie unui scop comun, cгruia i se subordoneazг (de a asimila cunoєtinюe єi de a le valorifica оn activitгюi practice). Fiecare dintre aceste acюiuni este constituitг la rоndul ei din operaюii. Ex.: оnregistrarea lecюiei presupune efectuarea unor variate operaюii: a) prelucrarea mintalг a informaюiei оn direcюia prescurtгrii єi a sintetizгrii conюinutului; b) consemnarea ideilor principale оn notiюe; c) urmгrirea paralelг a expunerii profesorului. Spre deosebire de activitate єi acюiuni, operaюiile sоnt determinate nu de motiv єi scop, dar de condiюiile situaюiei reale (fie ea exterioarг sau mintalг). Aceste operaюii au la bazг acte de.x> facturг mai simplг (cum ar fi scrisul) єi miєcгri (cum ar fi strоngerea pixului cu degetul mare, arгtгtor єi mijlociu, dispuse оntru-un anumit fel, ridicarea pixului deasupra hоrtiei єi lгsarea lui оn jos pоnг la atingerea peniюei оntr-un loc anumit al ei, etc.). Orice operaюie se formeazг la оnceput ca acюiune conєtientг, concentratг pe un scop. Pe parcursul mai multor repetгri a acюiunii, conюinutul єi scopul ei conєtientizate la оnceput de cгtre subiect оncepe sг оmplineascг rolul de condiюie a unei acюiuni mai complicate. Ca urmare a schimbгrii locului scopului оn structura activitгюii, transformгrii acestuia оn condiюie, aceastг acюiune se transformг оn operaюie. Miєcгrile apar оncг оn perioada dezvoltгrii intrauterine a copilului. Unele (юipгtul involuntar, clipirea, etc.) sоnt оnnгscute. оnsг majoritatea lor sоnt cгpгtate prin experienюг vitalг. Miєcгrile sоnt, de regulг, construite din trei elemente simple: „sг apuci", „sг muюi", „sг eliberezi", оn оmbinare cu miєcгrile auxiliare ale corpului, picioarelor єi ale capului, care оi asigurг poziюia corpului єi a юinutei (poziюia de a єedea, etc.), deplasarea (mersul, fuga), comunicarea. Ca mijloc de comunicare sоnt miєcгrile expresive (mimica, pantomimica), gesturile, miєcгrile limbajului. Miєcгrile depind nu numai de scopul acюiunii, dar єi de proprietгюile obiectului spre care sоnt оndreptate acюiunile єi de condiюiile acюiunii. Astfel, ca sг iei un pahar, trebuie sг-юi construieєti miєcгrile altfel decоt pentru a lua un creion, etc. Din punct de vedere calitativ ele se caracterizeazг prin exactitate, precizie, abilitate єi coordonare. оnsuєirea activitгюii. Interiorizarea єi etapele ei Acюiunile se pot efectua cu obiecte sau оn plan mintal. Genetic primare au fost acюiunile cu obiecte care, interiorizоndu-se, devin acюiuni mintale. Procesul de transformare a actiu- nilor exterioare cu obiecte оn cele interioare, ideale, se numeєte interiorizare. Interiorizarea constituie mecanismul principal de formare a conєtiinюei. Datoritг interiorizгrii, psihicul uman obюine capacitatea de a opera cu imaginile obiectelor care la monentul de faюг lipsesc din cоmpul sгu vizual. Omul оn minte cгlгtoreєte liber оn trecut єi viitor, оn alt spaюiu. Operоnd cu informaюia, omul devine capabil sг anticipeze acюiunea. Un instrument important al interiorizгrii оl constituie cuvоntul, iar mijlocul de trecere — acюiunea verbalг. оn cuvоnt se fixeazг proprietгюile esenюiale ale fenomenelor, obiectelor єi procedeelor de operaюie cu informaюia. Folosirea cuvоntului permite omului sг opereze cu informaюiile despre lucruri єi relaюiile dintre ele оn lipsa acestora єi totodatг sг regleze acюiunile єi comportamentul omului prin experienюa єi cunoєtinюele, idealurile єi cerinюele formulate de practica societгюii. — оntre formele de acюiuni externe єi interne existг o legгturг indisolubilг. Orice activitate umanг, inclusiv cea interioarг, mintalг, оntotdeauna este оnsoюitг de miєcгri exterioare, musculare. Єi cоnd vorbim оn gоnd, coardele vocale vibreazг. La rоndul ei, orice activitate exterioarг, de regulг, este anticipatг de rezultatul activitгюii interioare, de obiectul ideal care urmeazг sг fie оntruchipat оn viaюг. Savantul rus Galperin a elaborat teoria despre etapele formгrii acюiunilor mintale, care conduce la sporirea calitгюii acюiunilor єi noюiunilor ce se formeazг la elevi єi la scurtatea perioadei de timp de pregгtire a lor. Dоnsul a evidenюiat 6 etape. La prima etapг se formeazг baza motivaюionalг a acюiunii (atitudinea subiectului faюг de scopurile єi sarcinile acюiunilor ce urmeazг єi faюг de materialul desenat pentru a fi оnsuєit). La a doua etapг se alcгtuieєte schema bazei orientative a acюiunii, se evidenюiazг sisteme de reper єi indicaюii de care e necesar de юinut cont pentru a efectua acюiunea. Activitatea de orientare e consideratг activitatea orientatг la cercetarea obiectelor din jur cu scopul de a primi informaюia necesarг pentru soluюionarea sarcinilor ce stau оn faюa subiectului. La a treia etapг are loc formarea acюiunii оn formг materializatг (subiectul efectueazг acюiunea cerutг bazоndu-se pe modelele exterioare ale acюiunii оn particular pe schema bazei orientative a acюiunii. Persoana produce acюiunile necesare bazоndu-se pe modelele acюiunii prezentate-exterior.

La etapa a patra acюiunea se efectueazг prin discurs fluent єi tare. Aici datoritг rezolvгrilor cu succes a sarcinilor la etapa premergгtoare, decade necesitatea de a folosi repere exterioare. La etapa aceasta drept reper a acюiunii ce se formeazг serveєte vorbirea. La etapa a cincea acюiunea se efectueazг prin vorbirea оn єoaptг. La aceastг etapг are loc dispariюia treptatг a vorbirii exterioare оn voce. La etapa finalг, a єasea, acюiunea trece оn plan mintal. Deprinderile Pentru a realiza o activitate complexг e nevoie de a оnsuєi cunoєtinюe, priceperi єi deprinderi. In urma acumulгrii cunoєtinюelor єi a observгrii modului de realizare a activitгюii de cгtre alюi oameni, subiectul trece la primele оncercгri de a acюiona independent, formоndu-єi оn aєa mod unele priceperi elementare de a implementa cunoєtinюele оn practicг. Acюiunile, repetate de mai multe ori, devin deprinderi. Faza definitivг a instruirii presupune sinteza tuturor deprinderilor оntr-o pricepere generalг unicг. Controlul conєtiinюei nu se distribuie оn mod egal asupra operaюiilor ce compun activitatea. Unele dintre ele se desfгєoarг sub controlul mai redus al conєtiinюei, constituind moduri de acюiuni consolidate оn procesul оnvгюгrii. Ex.: In procesul luгrii notiюelor оn timpul lecюiei scrisul reprezintг o asemenea acюiune consolidatг prin exerciюiu. Luоnd notiюe, elevul se concentreazг asupra conюinutului expunerii profesorului, asupra consemnгrii ideilor, fгrг a fi atent оn mod special la scrierea fiecгrui cuvоnt, cu atоt mai puюin a fiecгrei silabe єi litere. Deasemenea, fгcоnd lectura materialului, elevul se concentreazг asupra оnюelesului redat оn text, єi nu asupra tehnologiei cititului ca atare. Dacг atenюia elevului ar fi оndreptatг asupra actului citirii — aєa cum se оntоmplг оn perioada abecedarului - el nu ar fi оn stare sг reюinг cuprinsul de idei al materialului. Aceste moduri de acюiune, care au devenit prin exerciюiu componente automatizate ale activitгюii, se numesc deprinderi. Automatizarea nu se opune єi nici nu exclude prezenюa momentelor conєtiente оn оnsuєirea єi actualizarea deprinderii. Dacг оn faza iniюialг controlul conєtiinюei se aplica elementelor de detaliu, оn fazele mai avansate — оn urma exerciюiului — participarea conєtiinюei se restrоnge asupra liniilor directoare ale acюiunii. Atenюia se deplaseazг de la detaliile acюiunii asupra ansamblului ei. Pe parcursul formгrii deprinderilor, acюiunile suferг urmгtoarele schimbгri: a. Se schimbг procedeele de оndeplinire a miєcгrilor. Un rоnd de miєcгri izolate se contopesc оntr-o singurг miєcare complicatг (schimbarea vitezei pe care ucenicul o realizeazг ca pe o acюiune cu trepte, un єofer experimentat o face printr-o singurг miєcare ritmicг a mоinii). Miєcгrile de prisos se оnlгturг (elevul cоnd оncepe sг оnveюe scrisul face la aceastг operaюie o mulюime de miєcгri de prisos: scoate limba, оєi leagгnг capul etc). Apare cumulul, adicг оndeplinirea acюiunilor concomitent cu

ambele mоini (picoare). Se accelereazг ritmul оndeplinirii miєcгrilor. In felul acesta la оnsuєirea acюiunilor are loc o economie a tuturor pгrюilor miєcгrii: a componenюei miєcгrilor (ea se simplificг), a continuitгюii miєcгrilor (ea devine neоntreruptг), a оmbinгrii miєcгrilor (ele se realizeazг concomitent), precum єi a vitezei.
• Se schimbг procedeele controlului senzorial asupra acюiunilor. Controlul vizual este оnlocuit оntr-o mгsurг considerabilг de cel muscular (scrierea la computer „orbeєte"). Se formeazг niєte sinteze senzoriale specifice care permit aprecierea diferitor mгrimi ce determinг caracterul miєcгrii (mгsurarea din ochi, simюul vitezei la єofer). Se dezvoltг capacitatea de a deosebi єi evidenюia punctele de orientare, importante pentru controlul rezultatelor acюiunii (єoferul dupг zgomotul motorului determinг volumul оncгrcгturii lui). Astfel, pe mгsura оnsuєirii acюiunii apare posibilitatea unui control calitativ nemijlocit

cоt mai exact єi mai rapid al rezultatelor єi condiюiilor оndeplinirii. • Se schimbг procedeele reglгrii centrale a acюiuiiilor. Atenюia se elibereazг de percepюia procedeelor acюiunii єi se concentreazг asupra situaюiei єi rezultatelor acюiunii. Astfel, unele decizii єi operaюii intelectuale оncep se sг realizeze repede, intuitiv (ex. percepоnd cu auzul cг solicitarea motorului e mare єoferul fa.rг sг se mai gоndeascг deodatг оnюelege ce vitezг trebuia sг fie inclusг). Pregгtirea internг pentru miєcarea urmгtoare are loc de acum оn timpul executгrii celei premergгtoare, ceea ce micєoreazг considerabil timpul reacюiei (оncepоnd aterizarea aviatorul e gata оn sinea sa de оntreaga serie standard de procedee din care este formatг оndeplinirea tipului de aterizare cerut оn condiюiile de faюг). O asemenea plгnuire оn conєtiinюг a unui оntreg lanю sau serii de procedee care trebuie sг fie folosite se numeєte anticipaюie.
Interacюiunea deprinderilor Orice deprindere funcюioneazг єi se constituie оn sistemul de deprinderi pe care omul deja le posedг. Unele dintre ele ajutг deprinderii noi sг se formeze єi sг funcюioneze, altele оi оmpedicг, unele o schimbг etc. Acest fenomen este numit оn psihologie interacюiunea deprinderilor. Influenюa pozitivг a deprinderilor elaborate asupra оnsuєirii celor noi se

numeєte transfer al deprinderilor (elevii transferг deprinderile de a rezolva problemele din domeniul matematicii оn domeniul fizicii, chimiei єi invers). Influenюa negativг a deprinderilor elaborate asupra оnsuєirii altora noi sau influenюa negativг a deprinderilor ce se formeazг asupra celor existente se numeєte interferenюг a deprinderilor. (Deprinderea de a citi cursiv ne оmpedicг sг observгm greєelile оn cuvinte. Deprinderea оnsuєitг de a rezolva probleme de un anumit tip la оnceput inhibг rezolvarea problemelor de alt tip). De noюiunea deprindere se asociazг frecvent termenul de obiєnuinюг. De fapt, ca єi deprinderile, obiєnuinюele sоnt componente automatizate ale activitгюii conєtiente. Insг ele se deosebesc de deprinderi printr-o serie de particularitгюi. • Deprinderea exprimг tehnica, modul de execuюie a activitгюii, obiєnuinюa - implicг єi necesitatea interioarг pe care omul o resimte pentru a sгvоrєi activitatea respectivг. Ex.: pentru elevi, cititul constituie o deprindere, o acюiune automatizatг. Lectura оnsг divine obiєnuinюг la elevii avansaюi, pentru care manualul єi cartea sоnt un izvor de cunoєtinюe menit sг satisfacг interesele lor intelectuale. Este evident cг aceastг obiєnuinюг se contureazг pe baza deprinderii respective, dar nu rгmоne la acest stadiu. Ea evolueazг formоndu-єi elementul de motivaюie, de оndatг ce poate sг declanєeze acюiunea datг (lectura). Obiєnuinюa devine un motiv intern. Orice acюiune devenitг obiєnuinюг nu mai necesitг stimularea єi оntгrirea din exterior. Deci se poate considera cг obiєnuinюele sоnt formaюiuni psihologice complexe оn care se schiюeazг trгsгturi de caracter.

(întrebarea a 4 din seminare )Temperamentul şi starea personalităţii. Trebuie, оnsă, să ţi. nem minte că tabloul comportării omului depinde nu numai de particularităţile tipului, ci şi de starea sistemului nervos, care, l a rоndul lor, depind de circumstanţele vieţii şi de influenţele ce se statornicesc nemijlocit. Uneori putem observa că un flegmatic calm, cumpătat оn anumite circumstanţe manifestă o explozie emoţională şi se comportă ca un coleric, iar acesta din urmă,, de asemenea оn anumite condiţii, se manifestă ca un melancolic; trăieşte sentimentul deprimării, neоncrederii etc. Astfel de observări i-au adus pe unii psihologi .la concluziile că există temperamente mixte. Această opinie e insuficient de argumentată. Ar fi just să vorbim despre tipuri intermediare. Deşi tablourile comportării la unul şi acelaşi om pot fi diferite оn funcţie de stări, e necesar ca la analiza lor să se ţină cont şi de particularităţile tipologice ale omului, deoarece şi stările ce apar se dovedesc a fi caracteristice pentru anumite tipuri ale sistemului nervos. Astfel, pentru coleric e tipică starea avоntului sau afectivităţii, pentru flegmatic — cea a reţinerii calme, pentru melancolic — starea de neоncredere etc. Prin urmare, această stare este un indiciu al particularităţilor tipologice ale omului. оn cazurile, оnsă, cоnd omul reacţionează la influenţe оn mod netipic e necesar să examinăm caracterul influenţei оnsăşi şi atunci devine clar că şi această reacţie netipică se dovedeşte a fi tipică.

Bunăoară, colericul de fiecare dată se irită prin accese de furie, de оndată ce lui i se face o observaţie tăioasă, оn deosebi dacă ea оi atinge amorul propriu. Flegmaticul, dimpotrivă, primeşte calm observaţia singulară; dacă, оnsă, ea (sau chiar gluma _la adresa lui) se repetă de cоteva ori peste o zi, dauă, trei zile, atunci soseşte momentul cоnd această influenţă provoacă un acces de furie, egal după intensitate accesului colericului. Putem presupune că colericul se distinge printr-o destindere nemijlocită rapidă a energiei, оn timp ce flegmaticul o acumulează şi destinderea are loc atunci, c'оnd procesul de excitaţie «acumulat» оncepe să depăşească inhibiţia puternică. Acelaşi lucru putem spune şi despre starea de deprimare şj ea ţ . de neоncredere. La coleric ea apare ca rezultat al suprasolicitam puternice, după o activitate оndelungată şi оncordată, оn timp ^ la melancolic aceeaşi stare apare la o оncordare de scurtă durata sau оn condiţiile schimbării radicale a circumstanţelor vieţii sa comunicării. Toate acestea e necesar a le cunoaşte şi a le lua оn consider Iţje pentru a ne dumeri оn particularităţile temperamentului omuI lui Temperamentul şi activitatea. In unele cazuri activitatea necesită reacţii puternice şi stabile, оn altele — line şi lente. Fiecare tip de activitate оşi are ritmul său, dinamica sa, şi omul, оncad- fоndu-se оn cutare sau cutare activitate, оşi 'dezvoltă оn mod inevitabil calităţile dictate de ea. La оnceputul activităţii particularităţile naturale ale personalităţii contribuie la succesul activităţii sau o frоnează, оnsă mai apoi, оn cazul practicării оndelungate a tipului de activitate dat, aceste particularităţi se adaptează, manifestările lor devin adecvate cerinţelor activităţii. Colericului, de exemplu, оi vine foarte greu la оnceput să efectueze activitatea care necesită mişcări line, ritm оncetinit şi domol, deoarece particularităţile lui naturale sоnt opuse acestor calităţi. Colericul va manifesta nerăbdare, caracter brusc al mişcării, impulsivitate. Dar pe măsura luării оn consideraţie a greşelilor, sesizării neajunsurilor sale la el se

Faţă de melancolic sоnt inoportune şi gluma. Manifestarea temperamentului la vоrsta copilăriei. chemaţi la răspuns. De aceea adeseori manifestările temperamentului sоnt date drept trăsături de caracter (ceea ce e оntru totul firesc) şi. flegmaticii. Totodată. dimpotrivă. Trebuie să fim foarte răbdători şi să nu-1 grăbim jpe flegmatic cu răspunsul. cercetоnd temperamentele elevilor din clasa a trei a'S . şi ironia. P. Eres.va dezvolta un nou ritm şi dinamică a proceselor psihice. r Temperamentul are urmări şi asupra activităţii de оnvăţămоnt a elevului.nicului sau irascibilitatea colericului pot duce la caracterul nechibzuit al răspunsului. şi de aceea uşor vulnera. Cercetările efectuate demonstrează că tipurile activităţii nervoase şi temperamentele pot fi evidenţiate foarte devreme. ceea ce оnvăţătorul trebuie să ia оn consideraţie. că оnsuşirile temperamentului se оmbină оn mod organic cu calităţile caracterului şi se manifestă оn interiorul noilor forme de relaţii.Ifel. om foarte sensibil. trăsăturile de caracter — drept manifestare a particularităţilor temperamentului. complicоnd treptat anumite оncercări şi practica răspunsurilor. E necesar să fim deosebit de atenţi şi de оnţelegători faţă de melancolic. graba mare a sangui. Manifestarea cea mai simplă. Greutatea evidenţierii temperamentului la un nivel mai оnalt de dezvoltare se mai explică şi prin faptul. reacţionează tărăgănat la оntrebare şi se poate crea impresia că ei nu ştiu lecţia sau n-au auzit оntrebarea. să obţină perfecţionarea оnsuşirilor dezvoltate insuficient Hale caracterului şi să frоneze manifestările lui negative. Ast. Particularităţile schimbătoare ale temperamentului ca şi cum se maschează.Bbil. şi prin aceasta temperamentul Isej^Ksubordona cerinţelor activităţii. Şi dimpotrivă. ceea ce de asemenea trebuie să luăm оn consideraţie. оnsă оn permanenţă. Cu cоt copilul e mai mare. prin urmare. Aş a E. оnvăţătorul trebuie ca оn mod tacticos. firească a temperamentului noi o putem observa la vоrsta copilăriei. cu atоt 'se complică corelaţiile lui cu lumea şi. cu atоt mai mult simte el influenţele acestei lumi.

mm c Astfel.tării unele trăsături ale temperamentului slăbesc. ceea ce poate duce la o anumită schimbare a comportări.^ 1 mări calitative ale structurii personalităţii. Pe parcursul vieţii au loc transfor. găseşte printre ei toate tipurile pronunţate de temperament. vorbeşte despre partcularităţile calitative ale personalităţii şi posibilităţile ei. acţionează ca o frоnă. flexibilitatea şi dinamismul оn relaţii. care temporar maschează sau modifică manifestările naturale. Temperamentul şi relaţiile. puterea reacţiei.namic are o importanţă considerabilă pentru оnţelegerea comportării. caracteristice. manifestarea temperamentului оn stare «pură» se dezvăluie оn anii copilăriei fragede. оntreg acest proces de dezvoltare a transformărilor calitative depinde оn ultimă instanţă de modul de viaţă al personalităţii. de educaţie şi activitate. echilibrul оn comportare. Astfel. unele condiţii contribuie la dezvoltarea puterii şi vitezei desfăşurări proceselor psihice. оn ansamblu. mai precis. pentru temperamentul dat. impresionabilităţii şi excitabilităţii emoţionale: altele. altele se intensifică. cоnd el reprezintă principala formă de reacţie a personalităţii. uşurinţa contactului cu cei din jur.о (vоrsta —9—10 ani). Trebuie să spunem că tabloul comportării omului оn limitele temperamentului poate fi determinat de relaţiile omului. Ca rezultat al dezvol. Interacţiunea temperamentului şi altor оnsuşiri ale personalităţii Caracteristica personalităţii din punct de vedere impulsivdi. De exemplu. § 4. оn ce măsură omul manifestă energie şi asiduitate. aptitudinea de a se pasiona cu оnflăcărare. Faptul. x/ Circumstanţele vieţii influenţează asupra particularităţilor funcţionale ale activităţii sistemului nervos ca bază inaterială a manifestărilor specifice ale temperamentului. care se resimt оntr-o anumită măsură asupra activităţii de muncă. activismului obştesc şi comportării individului. оnăbuşă activismul şi contribuie la dezvoltarea ritmului psihic lent. dimpotrivă. gradul mobilităţii Şi echilibrului depind de caracterul atitudinilor omului faţă de problemă sau faţă de o . sau.

Personalitatea trebuie să ţină cont de alţi oameni. . să aibă o atitudine grijulie faţă de cei din jur. echilibrul sau mobilitatea oamenilor supuşi comparării. bucurie. dimpotrivă. există oameni care nu numai că nu vor să se stăpоnească. repede apare senzaţia extenuării. să evite pe toate căile astfel de influenţe. Temperamentul şi cultura comportării. prin «nervii» lor. El оşi concentrează atenţia asupra altui obiect sau se retrage de la situaţia neplăcută. In cazul atitudinii pozitive faţă de cauza dată se accelerează ritmul de muncă. omul munceşte cu o energie mai mare. Aceştia sоnt oameni inculţi. Pentru aceasta e necesar să fii cumpătat. la analiza comportării omului e necesar să luăm оn consideraţie nu numai stările temporare. ci. lipsă de tact sau chiar huliganism. Şi. ci şi atitudinile stabile. care ar putea să-i traumatizeze pe aceştia.altă persoană. disperare etc. Cultura constă оn faptul că omul оşi organizează comportarea sa оn corespundere cu morala acceptată оn societate. Astfel. Numai оn cazul cоnd celelalte condiţii sоnt aceleaşi putem aprecia puterea sau slăbiciunea. depind de interesele. accesele de furie. care оnaintează cerinţe. prost crescuţi. unii se оnfurie. оn cazul atitudini' negative se constată un ritm оncetinit de muncă. grosolănie. nu _ se extenuează timp оndelungat. Manifestarea temperamentului depinde de cultura generală a omului. motivоnd prin aceasta propria nestăpоnire. de starea lor. Deosebit de pregnant se manifestă dependenţa dinamicii şi tonusului vieţii emoţionale de atitudinile personalităţii faţă de diferite evenimente a< e vieţii. Mai mult decоt atоt. Prin urmare. pentru a provoca frica sau compătimirea celor din jur. tonusul activităţii scade. trebuinţele şi orientările personalităţii. ■expunоndu-şi оn văzul tuturora temperamentul lor puternic sau slab. Asemenea oameni adesea justifică totul prin temperamentul lor. оnadins manifestă demonstrativ starea lor emoţională. dimpotrivă. caracterul personalităţii оn ansamblu. Colericul excitat se stăpоneşte şi nu-şi permite ieşiri grosolane оmpotriva celor din jur.

la rоndul lor. valoarea personalităţii lor. Oamenii pot fi de temperamente diferite. Adesea impulsivitatea оnvinge voinţa rezonabilă. pe baza temperamentului flegmatic mai repede se poate constitui forma metodică. intelectuală a voinţei. оnsuşirile negative ce s-au оnrădăcinat ale caracterului reţin formarea calităţilor volitive ale caracterului. nici de panică. o mare importanţă оn regularea comportării. Pe de altă parte. reflectă particularităţile lui. ră a dinamicii proceselor psihice se consideră оncheiată atunci" cоnd noul ritm psihologic a devenit obişnuit. care se formează pe Daza cutărui sau cutărui temperament. . pe baza celui coleric — voinţa emoţional-impetuoasă. ci şi de educaţia morală оn ansamblu. оnsuşirea interio a . оi permite p e r _ sonalităţii să asimileze treptat оnsuşirile temperamentului şi j n circumstanţe respective chiar şi să le supună. Voinţa ce se consolidează. Cultura comportării se determină nu numai de cunoaşterea moralei. permit a asimila оnsuşirile temperamentului şi a regula manifestarea lui оn procesul activităţii. Acest proces de intercondiţionare оn dezvoltarea voinţei şi temperamentului nu оntotdeauna decurge lin. a principiilor şi normelor de comportare. In ultima instanţă' dinamica naturală se оmpreunează cu ritmul volitiv al compor' tării. Astfel. uniform. оnsă cultura оnaltă determină caracterul echilibrat al comportării şi delicateţea. оn deosebi оn momentele critice ale vieţii. să-şi stăpоnească emoţiile. оn particular a temperamentului. оnsă.Melancolicul se poate impune să nu se lase cuprins nici de frică. Se observă izbucniri. calităţile volitive ce s-au format ale caracterului. Activismul volitiv. /Temperamentul şi voinţa. оn particular de prezenţa obişnuinţelor şi manierelor de comportare stabile. o are voinţa. Voinţa fexmă оi permite omului să-şi reţină şi chiar să-şi оnlăture impulsivitatea. In afară de calităţile morale.

. что о ней говорят мыши?! . Где вы видели такую кошку.dar FEMEIE e ceva. “Cel care isi doreste trandafirul trebuie sa respecte spinul  Доверие — это когда тебе говорят: "Знаешь.e absurd sa fii o stea. Lacrimile unei femei le merită doar o ceapă!!!!!!!!!!!!!!! И ЧЕРНАЯ ПОЛОСА ИНОГДА БЫВАЕТ ВЗЛЕТНОЙ..e placut sa fii craiasa ." А ты отвечаешь: "Пусть гуляет… Он тепло одет Intreaga înţelepciune umană se rezumă la două cuvinte: aşteptare şi speranţă!!! Люди не меняются. а он у тебя гуляет. Они лишь на время играют роль..Для кого-то я СОЛНЫШКО. ради своих интересов. которую волновало бы. для кого-то СОЛНЕЧНЫЙ УДАР..... а кому-то вообще НЕ СВЕТИТ!!!  E frumos sa fii o floare.

потому такой тяжелый.. dar şi mai puţine suferinţe!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!! Bărbaţii ar trebui să fie ca batistele igienice: catifelaţi.. Fără prieteni. vei avea mai puţine bucurii.. de fapt.. P.... Prietenia care s-a terminat... а сильной она может быть и без него!!!!!  .... bine mirositori şi de unică folosinţă... Syrus .Nu întotdeauna trebuie să întoarcem pagina. значит оно большое и идёт маленькими шагами!!!!!! Мужчина должен помочь женщине быть слабой..... niciodată nici n-a început. uneori trebuie să o rupem!!! У меня характер золотой. dacă nu ştii în ce mîini te afli!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!!  Если счастье до сих пор не пришло к вам..logica şi fericirea sunt lucruri total diferite!!!!!!!!!!! Nu poţi păstra fidelitatea drapelului...

Ты позвонишь ей ночью. спасибо тем людям.Но у меня месячный отчёт. которые вышли из нее. что влюбилась. достаточно тех... расскажешь. и сделали ее еще лучше!!!!!  Шеф захотел секса звонит секретарше:.спасибо! Я уже от руки набросал!:-) Подруга есть подруга..кого мы выбрали сами. чтобы было приятно смотреть . Это большая удача в жизни найти такого человека .. искренне смеяться и с нетерпением ждать встречи .. Нам не нужно. Шеф бросил трубку. Секретарша пожалела шефа..У меня встал вопрос! Она:. заходит к нему и говорит:Может задним числом или в усной форме?! Шеф:. Спасибо тем людям. чтобы нас любил весь мир . которые вошли в мою жизнь и сделали ее прекрасной! И еще. интересно слушать. После чего . А она просто хриплым голосом скажет «Спи!» и положит трубку...

Пусть повезёт Вам тоже! По-моему я беременна! Меня тошнит от работы и тянет на соленое море! Женщина произошла из ребра мужчины.там нет тебя!  Есть такие люди к которым так и хочется подойти и поинтересоваться: сложно ли жить без мозгов?. Не из ноги. А из бока.перезвонит и скажет: «Открой мне дверь. я с бутылкой Сделала в сердце капитальный ремонт. Со мною рядом те . чтобы превосходить. Есть 1000000 парней. Не из головы.  Мне Бога есть за что благодарить. Мне есть кого любить. Мне в жизни повезло. чтобы быть .. чтобы быть униженной.а все остальные 000000  Друг.. Только тихо.. но почему нужен он один??? Потому что он 1. кто всех дороже.Теперь там чисто и красиво! А главное.. а тот кто поймает тебя снизу. мне есть кого растить. не тот кто прыгнет за тобой из окна.

E lung. Te sarut in scris.. Ramii mereu pe-acelasi drum..ca sa privesti spre viitor! Urmind un drum de nimeni cunoscut... Из под руки. te sarut in gand. Iubind. не радуйся.. чтобы быть любимой! Первое правило уборки квартирыубрать себя от компьютера! :))))) Ёжик вышел из тумана .  Întoarce privirea spre trecut..... Gresind. И со стороны сердца..Dar acum întîlneşti fete care beau ca tata! :) Если девушка дала тебе ключ от своего сердца...правильно выбранный папа.. Plingind. завтра она сменит замок. te sarut in vis. dar in realitate cand? Înainte căutam fete care găteau ca mama...кончилась марихуана:))))) Самый главный вклад в воспитание ребенка ..бок о бок. E greu. чтобы быть защищенной. Dar e al tau! .

И жизнь ПРОЖИТЬ. что ты не одна.. а не ЗАЧАТЬ. а не БУХАТЬ. Счастье – это когда просто прижимаешься к тому.. Короче... Дитя РОДИТЬ. Pentru a avea o viata fericita. Вся такая воздушная. а не ПРОСРАТЬ !!!  Я вся такая легкая. а не БОЛЕТЬ. Вся такая неземная.Нет Ничего Невозможного!  Bрага надо СТРЕЛЯТЬ... . а не ПУГАТЬ. За друга УМЕРЕТЬ... и понимаешь.. театры. Друзей ЛЮБИТЬ. пьяная я сегодня!  Цветы. дорогие подарки. Жену ЛЮБИТЬ.. кто тебе дорог. а не ТЕРПЕТЬ. кино.  кaк проходит неделя: понедеееееельник. а не ИМЕТЬ. это вовсе не счастье. . Ночь ПРОВЕСТИ. прогулки – нет. бары. Вино ИСПИТЬ. а не ГУЛЯТЬ. trebuie sa ai o minte linistita Никогда не забывайте о правиле трех "Н".

. чего желаете вы мне!!  Когда-нибудь у меня будет идеальный мужчина... четвеееееерг..  Видимо Бог меня любит: он ограждает меня от ненужных мне людей. а из мужчины младенца!  Салат укладывается слоями: яйца на крупной терке + куриные грудки (можно свинину) + майонез + чернослив + пассерованные .и этим людям я за это благодарна.мужчину.. а те кто меня действительно ценят .. средaaaaaaa. . и он будет звать меня мамой  Женщина делает из мальчика . . пятницaсубботaвоскресенье. .всегда рядом со мной.втооооорник.....  Пусть у вас будет вдвое больше того.

 Батон обжарить.300г сахара. 250г сливочного масла (маргарина). натереть чесноком. 0. зелень  4 яйца. а пьют за МЕЧТЫ которые сбываются)))  . изюм.  Девушка будет по настоящому счастлива когда у неё будет счастья: Одно будет говорить"любимая". 15г разрыхлителя. 0. лимон. промазать майонезом. за счастье не пьют за него борются. ванилин.а второе-"мама":))) Поднимая бокал помните! За здоровье не пьют за него молятся. за любовь не пьют ею занимаются.5 кг муки.грибы с луком + майонез + орехи + тертый сыр + майонез + виноград + петрушка. выложить шпроты.5 стакана молока.

ТОЛЬКО Я !  Puisor. чтобы депрессия была у других ! .:P  Женщина должна принадлежать тому мужчине. а будь его любимой.... от голубых сходят с ума. jucarica nimanui!  Жить нужно так. КАК Я. Не ищи его. он сам тебя найдет!!!  Я еще та КОШЕЧКА!!))) Если дорогу перейду никакое «ТЬФУТЬФУ» не поможет!!!  papusica tuturora. который решит все ее проблемы. В карии глаза влюбляются. НЕМНОГО .imi pare rau dar trebuie sa iti spun ca esti si tu de la inkubator.  ТАКИХ . а не создаст новые !!!!  Не люби его..

procesele psihice de la cele mai fragede varste şi evoluţia lor pe tot parcursul existenţei umane. Baltes şi colaboratorii (1980) au susţinut existenţa a trei influenţe importante asupra dezvoltării.. cu progresele ce caracterizează fiecare varstă. как все. El le-a denumit influenţe cu caracter de varstă.то кто-же будет такой. 1 TEORII PSIHOLOGICE PRIVIND DEZVOLTAREA COPILULUI1 psiholog Cătălin LUCA Director Executiv Asociaţia Alternative Sociale 1. Influenţele cu caracter de varstă se află intr-o relaţie puternică cu varsta cronologică.на шею они сядут сами... ci 700 de ani. Женщин нужно носить на руках .NOŢIUNI INTRODUCTIVE Psihologia dezvoltării este o ramură a psihologiei apărută din necesitatea de a inţelege modul cum se constituie caracteristicile. influenţe cu caracter istoric şi evenimente de viaţă fără un caracter specific.как я.  НИЧТО ТАК НЕ УКРАШАЕТ ЖЕНЩИНУ. обнимающие её  Если я буду такой.Vieru  Самое дорогое ожерелье на шее у женщины – это руки её ребенка.. s-ar urca lui Dumnezeu in cap:) G. funcţiile. daca ar trai nu 70. КАК ВРЕМЕННОЕ ОТСУТСТВИЕ МУЖА!  Omul. De .

exemplu. imitare. Influenţele cu caracter istoric sunt legate de evenimente ce au loc intr-un anumit moment şi-i afectează pe majoritatea membrilor unei generaţii date. Cea de-a doua abordare va fi abordarea psihanalitică. In cursul dezvoltării copilului intră in joc toate procesele sociale: percepţia socială şi inţelegerea comportamentului oamenilor.. a statusurilor şi rolurilor sociale pe care le indeplineşte2. care pune accent pe maturizarea biologică a copilului şi pe dezvoltarea secvenţială a cogniţiei sale. prin gesturile. 2003 Introducere in psihologie. a culturii. Psihologia varstelor analizează longitudinal şi vertical fiinţa umană in contextul existenţei sale sociale. Toate acestea ii pot oferi copilului o experienţă destul de variată: ridicarea şi strangerea in braţe sunt diferite de mesajul verbal. identificarea cu anumite modele de rol şi conformarea la expectanţe. mimica şi vorbele persoanei care are grijă de el. și Orrell. Editura All Verza. Psihologia varstelor. pentru a determina influenţa acestora asupra dezvoltării copilului. Exemple de acest gen pot fi războiul din Irak sau perioadele de foamete. modalitatea in care copiii işi dezvoltă limbajul se află intr-un raport foarte strans cu varsta lor. 1 2 Adaptare după Hayes. 1993 2 2. a educaţiei. N. atat verbală cat şi non-verbală. comportamentele asociate şi comunicarea. in care sunt luate in consideraţie contactele pe care le are copilul cu alte persoane. iar zambetul părinţilor constituie un tip de stimulare diferit de zambetul afişat de copil atunci cand este gadilat. Primul contact al copilului cu lumea exterioară are loc. Editura Hyperion XXI. Prima este teoria invăţării sociale. Evenimente de viaţă fără un caracter specific sunt cele care influenţează dezvoltarea indivizilor in anumite momente sau la varste diferite: efectele divorţului intr-o familie sau un accident grav care are ca rezultat o incapacitate fizică etc. S. Din această . in mare masură. DEZVOLTAREA COPILULUI IN TEORIA INVĂŢĂRII SOCIALE Teoreticienii acestei abordări avansează ideea că personalitatea sau comportamentul copilului se dezvoltă ca urmare a interacţiunii sociale – prin recompense şi pedepse. rolurile sociale. Principalele perspective de analiză s-au concretizat in teorii. A treia perspectivă este cea a abordării structuraliste in studiul dezvoltării. a modificărilor psiho-fizice ce se produc sub influenţa condiţiilor de mediu. E. un copil cu varsta de 2 ani are o performanţă a limbajului mult mai redusă comparativ cu performanţa unui copil de 5 ani.

este un semnal pe care il transmit şi copiii. se pare că natura foarte sociabilă a copiilor presupune o disponibilitate foarte mare de a invăţa şi de a răspunde la influenţele sociale. mai ales faţă de părinţii lor. copilul incepe să işi formeze cunoştinţele asupra lumii. prin procesul de imitare şi . Una din cele mai importante variante de comunicare intre mamă şi copil. După cum au arătat mulţi cercetători. care le arată că şi copilului ii face plăcere interacţiunea. in care copilul invaţă să se conformeze normelor societăţii şi să acţioneze adecvat. Deşi acest proces poate implica expectanţe diferite de la o societate la alta. decat la alţi stimuli din mediul său. in special Schaffer (1971). in care imită expresiile acestora. Inainte de această varstă il afişează la vederea oricărei figuri. S-a dovedit că pană şi copiii foarte mici imită expresiile mamelor lor. asupra căreia s-au concentrat numeroşi cercetători este contactul vizual. Acest aspect sugerează două lucruri. Atunci cand analizăm fenomenul de durată al dezvoltării copilului. Există trei modalităţi principale de incurajare a socializării la copil. Pentru un copil neajutorat locomotor acesta este o strategie esenţială pentru supravieţuire. Mamele işi dezvoltă adesea o capacitate de inţelegere a plansului copilului lor. in al doilea rand se observă că pe la patru luni copilul incepe să aibă preferinţe in privinţa persoanelor din jurul său. Fitzgerald (1968) a constatat că dilatarea pupilelor. incepand chiar de la varsta de patru luni. iar mamele afişează deseori expresii faciale exagerate atunci cand le vorbesc copiilor. diferenţiind situaţiile in care copilul este flămand. copilul are o tendinţă mult mai puternică de a reacţiona la oameni. O altă modalitate importantă de interacţiune intre adulţi şi copii este imitarea. cum ar fi licăririle de lumină sau zgomotele. Plansul poate fi de asemenea considerat o modalitate de comunicare. Stern (1977) a arătat că bebeluşi de cateva săptămani se angajează in interacţiuni cu mamele lor. are dureri sau este furios. care este o cale prin care semnalăm inconştient afecţiunea faţă de alte persoane. putem observa că acesta presupune un proces de socializare. mai intai că persoanele care interacţionează cu copilul vor primi şi alte mesaje in afară de zambet. La copil pare să existe o tendinţă de sociabilitate foarte puternică şi foarte bine conturată.diversitate de comportamente pe care le manifestă părinţii (nu trebuie neapărat ca părintele să fie principala persoana care are grijă de copil).

In principiu. are loc prin procesul de identificare. Prezenţa modelelor de rol este foarte importantă in dezvoltare. Alţi cercetători au investigat felul in care stimulii pozitivi (cum ar fi lauda sau incurajarea) pot influenţa invăţarea prin imitare. In jurul copilului trebuie să existe oameni pe care acesta să ii poată copia. un copil va invăţa un stil mai general de comportament asumanduşi un rol complet sau modelandu-se după o altă persoană. copiii au imitat modelele pe care le-au considerat similare lor. implicand pedepse şi recompense şi prin transmiterea expectanţelor sociale. Prin imitare copilul este capabil să inveţe mai mult decat ar putea prin invăţarea directă. 3 Imitarea Copilul observă şi imită persoanele din jurul său: copiii mici se joacă adoptand roluri sociale şi imitand adulţii pe care i-au văzut in aceste roluri. ca să işi poată forma o idee despre felul in care o fiinţă umană reală se comportă intr-un anumit rol social. prin educaţia directă.identificare. au o probabilitate mai mare de a se repeta. Aceasta presupune copierea unei anumite acţiuni sau a unui set de acţiuni şi permite copilului să dobandească o serie de deprinderi fizice. Aceştia au constatat că nu toate modelele au fost imitate in mod egal. rapid şi eficient. Astfel de modele de rol ii oferă copilului o linie de ghidare. Toate aceste lucruri fac parte din procesul prin care copilul invaţă o gamă de comportamente pe care le poate utiliza mai tarziu. Majoritatea teoreticienilor invăţării sociale consideră că procesul de imitare şi de identificare este cel mai important dintre cele trei. in mare măsură. care-l va orienta spre un comportament adecvat in viaţă. Imitarea este deseori descrisă drept o „scurtătură” in invăţare. atunci este mai puţin probabil ca acesta să repete acest comportament. Bandura şi colaboratorii (1963) au realizat o serie de experimente prin care au investigat imitarea la copii. cum ar fi invăţarea rolului de gen şi sex. Identificarea are loc intr-o perioadă mult mai mare de timp decat imitarea şi se crede că. . de exemplu pe cele de acelaşi sex. Insă. Dacă o purtare agresivă a copilului este ignorată sau pedepsită de către adulţi. Identificarea Este un proces care se realizează in două etape şi este implicat in invăţarea bazată pe observaţie. acţiunile agresive care au consecinţe satisfăcătoare pentru cel ce agresează. Deseori. invăţarea rolurilor sociale.

există o altă latură a educaţiei pe care fiecare societate o utilizează: pedepsirea purtării rele sau neadecvate social. Depresia face şi ea parte frecvent din setul de pedepse autoadministrate. Deşi copiii invaţă foarte mult prin imitare şi identificare. Setul iniţial de standarde de apreciere este invăţat de regulă prin modelare. scoruri mai mari la testele de masculinitate decat băieţii a căror relaţie cu tatăl este mai rezervată. suferiseră pedepse psihologice de la părinţii lor. in principal de la părinţi sau de la alte persoane semnificative in copilărie. Alte tipuri de studii au investigat aspecte diferite de invăţare socială. Cand vorbim despre pedepse fizice nu sugerăm doar lovirea copiilor. aceasta este o modalitate importantă de pregătire a copiilor pentru a se comporta conform exigenţelor societăţii. Tipul de pedepse pe care le utilizează părinţii pare să se coreleze foarte bine cu dezvoltarea unui simţ puternic al conştiinţei la copil. Din aceste studii putem vedea că imitarea şi identificarea pot fi mecanisme importante de invăţare pentru copii. Au constatat că băieţii care au relaţii de afecţiune calde cu taţii lor obţin. Autointăririle şi pedepsele iau cel mai adesea forma unor intăriri emoţionale (mandria şi satisfacţia in primul caz. Oamenii işi definesc standarde de succes pentru propriul comportament in diferite situaţii şi prin raportarea la aceste standarde işi autoadministrează recompense şi pedepse pentru atingerea şi depăşirea standardelor. Acelaşi lucru este valabil şi pentru fete: cu cat relaţia cu mamele lor este mai stransă. pe care copiii le consideră recompense). ruşinea şi culpabilitatea in cel de-al doilea).Mussen şi Rutherford (1963) au investigat efectele pe care cordialitatea şi apropierea dintr-o relaţie le pot avea asupra procesului de identificare. 4 Deşi fiecare societate modelează comportamentul copiilor săi prin recompense şi laude (sau prin amuzamentul şi atenţia adulţilor. iar cei care au trişat (deci nu aveau probabil o conştiinţă puternică) suferiseră pedepse fizice. in principiu. Autointarirea. deseori. cu atat mai puternică este identificarea cu feminitatea. precum efectele diverselor tipuri de pedepse asupra copiilor. Studiul a inclus şi pedepse . Un studiu efectuat de Mackinnon in 1938 a arătat ca studenţii care s-au dovedit că au o conştiinţă puternică (nu au copiat la un test atunci cand au avut ocazia). există şi unele comportamente care sunt dobandite prin intermediul reacţiilor directe din partea adulţilor şi.

Hill susţine (1964) că motivele pentru care pedepsele psihologice par să fie atat de eficiente in producerea unei conştiinţe puternice la copii. să se simtă vinovat şi responsabil.3. Relaţiile sociale constituie aspectul de bază al acestor tipuri de pedepse. pentru a li se clarifica expectanţele adulţilor şi motivele regulilor. dar copilului ii este reproşată rănirea pe care a produs-o părintelui sau altei persoane. ca pe o amendă pe care trebuie să o plătească pentru un comportament neadecvat. in prima parte a secolului XX. in loc să spună doar „imi pare rău”. importanţa explicaţiilor. dar nimic mai mult. Fiecare parte a personalităţii are propria sa funcţie. au la bază actul de a-şi cere scuze. suprimarea banilor de buzunar. bine integrat. Idul este determinat biologic şi este partea primitivă a personalităţii ce inglobează toate pulsiunile instinctuale: sexuale. ABORDAREA PSIHANALITICĂ Viziunea psihanalitică a lui Freud privind dezvoltarea cognitivă a copilului a avut un efect profund asupra gandirii psihologice incă de la apariţia acesteia. singurul efect al pedepsei fizice ar fi teama de a nu fi descoperit şi nu neapărat dezvoltarea unei conştiinţe puternice. iar in personalitatea sănătoasă matură. Copilul simte că acţiunea sa i-a dezamăgit pe părinţi sau că a cauzat inutil suferinţă altcuiva. nu poate face nimic in compensaţie. Ego (Eul) şi Superego (Supraeul). Pentru copii. Explicaţiile par să incurajeze copilul să se comporte sociabil. astfel incat. care poate diferi de la un grup social la altul. Idul este iraţional. ori este făcut să se simtă vinovat şi responsabil de acţiunile sale. este un alt aspect al socializării. impulsiv şi . Pe de altă parte. Treptat. mai tarziu. agresive şi cele care interesează satisfacerea nevoilor corporale. El acţionează după principiul plăcerii.ca: interdicţia de a ieşi din casă. Un alt factor foarte important in dezvoltarea copilului este felul in care acesta inţelege ceea ce se intamplă in jurul său şi raţiunea pe care o dă regulilor şi comportamentelor observate. adică caută să simtă plăcerea şi să evite durerea. Deci. Pe de altă parte. in pedepsirea psihologică nu este necesar nici un tip de „amendă”. . Freud susţine că personalitatea este constituită din trei structuri importante: Id (Sinele). acesta se interiorizează. dar in afară de a-şi cere scuze. copilul ajunge chiar să ii pară rău şi. cele trei părţi produc un comportament echilibrat. Aceste trei părţi ale personalităţii nu trebuie văzute ca fiind entităţi biologice tangibile. copilul poate vedea lucrurile mult mai superficial. dacă este pedepsit fizic.

Freud s-a referit la instincte sexuale. Eul incearcă să realizeze echilibrul dintre pulsiunile iraţionale ale Sinelui şi realităţile lumii exterioare. Eul se dezvoltă odată cu creşterea copilului in incercarea acestuia de a se adapta cerinţelor lumii 5 exterioare. copilul invaţă că foamea ii va fi satisfăcută numai atunci cand cineva va fi disponibil să-i prepare mancarea. Dacă principala plăcere a copilului provine insă din muşcat şi mestecat. extrem de credul. Copilul găseşte o plăcere deosebită in activităţi orale. aşa cum sunt ele reprezentate de sancţiunile şi inhibiţiile morale existente in cultura respectivă. dacă este inţărcat fie prea . ajungandu-se la concluzia că primii cinci ani de viaţă au un efect permanent asupra dezvoltării personalităţii acestuia. lucru important. precum suptul şi apucarea cu gura. Supraeul reprezintă cadrul intern al individului. in definirea tipului de personalitate care se dezvoltă. Dacă etapa anterioară este considerată mai satisfăcătoare. insă conotaţia termenului de „sexual” a fost mai degrabă cea de „plăcere fizică”. Supraeul este echivalentul aproximativ al conştiinţei de sine şi apare in perioada 4-6 ani. fluent şi relaxat. ambiţios şi nerăbdător. Eul operează după principiul realităţii. deşi atribuia acest termen copiilor. are ca rezultat sentimentul de vinovăţie şi anxietatea. după Freud. cunoscută drept faza optimismului oral. sociabil. La inceput. pasiv. Copilul ar putea căpăta o fixaţie pentru gură. principala plăcere este obţinută prin apucarea cu gura şi mestecatul. Prin dezvoltarea acestei structuri de personalitate copilul invaţă să ia in considerare constrangerile şi restricţiile lumii inconjurătoare. ranchiunos. Mai tarziu in acest stadiu. stadiul sadic-oral. Stadiile dezvoltării psihosexuale exprimate de Freud au apărut in urma investigării mai multor traume la copii. ca sursa de plăcere. deseori nerealiste. adică gratificarea nevoilor sunt amanate pană in momentul şi locul oportun. foarte agresiv verbal sau fizic. atunci devine independent. după Freud. Orice violare a standardelor inalte. Stadiul oral Primul stadiu se desfăşoară in primul an de viaţă. principala plăcere a sugarului o constituie suptul şi sorbitul. La copiii noi născuţi toate procesele mentale sunt procese ale Id-ului. a ceea ce este „drept” şi „nedrept”. copilul devine dependent. sursa principală de plăcere a copilului fiind gura.nu este afectat de restricţiile sociale. De exemplu.

incăpăţanat. ci in maniera specifică sexualităţii infantile. fie prea tarziu. zonele genitale devin zone erogene principale. transformand-o in opusul său. 6 Stadiul falic In stadiul falic. care e percepută ca diferenţa intre a avea şi a nu avea penis. Aceasta este varsta la care copilul va fi deprins cu oliţa şi Freud consideră că această deprindere ar putea influenţa personalitatea ulterioară. In plus. Personalitatea anală. ordine. Tipul de personalitate in care sunt combinate aceste trăsături este cunoscută sub denumirea de personalitate obsesiv-compulsivă. S-a observat că acest . făcandu-i plăcere să reţină materiile fecale. libidoul. este caracterizată printr-o obsesie pentru curăţenie. capete de creioane etc.devreme. Pe de altă parte. sistematizare. copilul ar putea deveni anal-retentiv. Acesta ii produce copilului conflicte tulburătoare. are loc identificarea sexuală a copilului. dacă deprinderea cu oliţa a avut loc prea devreme sau prea tarziu. lacom. Cu alte cuvinte. copilul ar putea căpăta o fixaţie anală. puţină spontaneitate. ele supracompensează această dependenţă. Pentru prima dată. iar ca adult ar fi extrem de generos şi de darnic. dacă folosirea oliţei i se pare deosebit de plăcută. Dacă este aşa. In această perioadă se conturează diferenţa intre sexe. atunci va ajunge tipul de om care ţine totdeauna cate ceva in gură: ţigări. va deveni ca adult un tip egoist. care trebuie rezolvate prin identificarea copilului cu părintele de acelaşi sex. urmărind doar obţinerea de plăcere. Dacă părinţii copilului sunt prea severi. Stadiul anal Acest al doilea stadiu are loc de la unu la trei ani. imboldul şi energia sexuală a individului se concentrează asupra anusului şi copilul găseşte multă plăcere in acţiunea de defecare. refractar şi obsesiv. de la trei la şase ani. in loc să ceară imediat oliţa. In timpul lui. In stadiul falic băieţelul capătă o afinitate sexuală pentru mama sa. In acest caz. Acest stadiu a fost cel mai studiat de către psihanaliza clasică. Freud presupune că băieţii incep să se confrunte cu ceea ce el a numit complexul Oedip. Freud consideră că persoanele foarte independente prezintă o formaţiune reacţională impotriva dependenţei de stadiul oral. după Freud. ar putea deveni anal-expulziv. In timpul acestui stadiu. Aceasta este cauza care conduce la complexul castrării. dar nu in legătură cu reproducerea. Datorită acestui lucru el işi percepe tatăl ca pe un rival ce trebuie inlăturat.

in această etapă refulările se intensifică. Anna Freud. Stadiul genital Cand copilul ajunge la pubertate. defecarea. complexul castrării deschide complexul Oedip (denumit Electra). Se trece de la excitarea zonelor erogene la activitatea sexuală specifică. incercand compensarea tuturor aspectelor extremiste ale personalităţii. diminuarea activităţii sexuale. La băiat apariţia complexului castrării pune capăt complexului Oedip. sub forma plăcerii preliminare. Freud considera că libidoul difuzează in tot corpul in loc să se concentreze intr-o anumită zonă. sexualitatea adultă este predominant obiectală. Rolul complexului este diferit la fată faţă de băiat. libidoul se focalizează asupra organelor genitale şi atenţia tanărului adult se concentrează acum asupra sexului opus. Contribuţia Annei Freud Cercetările clinice realizate de Freud cu privire la dezvoltarea copilului au fost preluate de fiica sa. de exemplu: făcand in aşa fel incat o persoană foarte agresivă să nutrească afinitate pentru blandeţe. mecanismele de apărare pe care le utilizează Eul operează in acest scop. Ea considera că Eul se manifestă in scopul obţinerii echilibrului şi armoniei. Există antecedente care crează teren favorabil dezvoltării acestui complex: experienţe traumatizante in care survine o pierdere – inţărcarea. Abordarea ei s-a concentat mai mult asupra modalităţilor in care copilul işi dezvoltă mecanismele de apărare a Eului. iar la fată. Ca urmare. Acest declin se leagă de incheierea complexului Oedip. Activitatea sexuală infantilă este subordonată activităţii genitale. Caracteristicile principale ale acestei perioade sunt determinate de declinul sexualităţii infantile.complex se dezvoltă chiar şi atunci cand nu sunt formulate ameninţări explicite cu castrarea. genitală. orientată spre reproducere. scăparea sanului in timpul alăptării. Perioada de latenţă Al patrulea stadiu psihosexual este cunoscut sub denumirea de perioadă de latenţă şi se desfăşoară de la şase ani pană la pubertate. Acest stadiu aduce cu sine transformările definitive ale sexualităţii umane. Anna Freud a identificat cinci mecanisme principale de apărare a Eului: . Apar şi se consolidează sentimente esenţiale pentru om ca fiinţă culturală şi morală: pudoarea şi dezgustul. chiar şi insăşi naşterea (Otto Rank). De asemenea. In timp ce sexualitatea infantilă este predominant autoerotică.

Erikson. 5. conflictele nu sunt centrate pe părţile corpului ci pe relaţiile individului cu alţi membri ai societăţii. asupra dezvoltării Eului. Dacă ingrijirile nu sunt consistente. pe care lau considerat un domeniu neglijat de către Freud. Deşi Anna Freud s-a ocupat in principal de copii. pur şi simplu. Dar in teoria lui Erikson. . Identificarea cu agresorul – de exemplu: un copil care abia a fost la dentist. 7 2. individul se confruntă cu un alt conflict. este necesară rezolvarea conflictelor iniţiale. astfel incat să ajungă la fel de puternic ca şi tatăl. in detrimentul propriei persoane. ca şi Freud. Primul stadiu in teoria lui Erikson are la bază conflictul incredere-neincredere (de la naştere pană la aproximativ un an şi jumătate): copilul trebuie să-şi stabilească atitudinea de bază faţă de lumea din jurul său. Refuzul in cuvant şi faptă – un copil ar putea refuza. Negarea prin fantasmă – de exemplu: un copil ar putea să işi invingă teama de un tată puternic inventand un leu imaginar drept prieten. a crezut că individul se confruntă cu o serie de conflicte care trebuie să fie rezolvate in vederea dezvoltării unei personalităţi sănătoase. cultivand in schimb. un băieţel ar putea afirma că este la fel de mare şi de puternic ca şi tatăl său. 3. Limitarea Eului – procesul de a nu permite deliberat. rezultă neincredere faţă de cei de care depinde copilul. 4. Erikson a evidenţiat opt stadii in teoria sa. ar putea acţiona ca şi cand ar fi el insuşi dentistul. Totuşi. alte părţi. Un exemplu este oferit de teoria dezvoltării psihosociale.1. procesul poate fi văzut ca un progres pas cu pas. avansată de Erikson in 1959. in fiecare stadiu. 4. TEORIA DEZVOLTĂRII PSIHOSOCIALE Neofreudienii s-au concentrat in principal. să admită existenţa unei ameninţări sau a unei surse de ameninţare. aceste mecanisme de apărare pot fi observate şi la adulţi. De exemplu. şi nu pentru a le inlocui. Altruismul excesiv – copilul manifestă o grijă excesivă faţă de binele prietenilor săi. Dacă in acest stadiu beneficiează de satisfacţie şi confort. au fost concepute pentru a clarifica şi a fi adăugate la mecanismele de apărare indentificate de Freud. dezvoltarea unei părţi a personalităţii. acest lucru il va ajuta să-şi dezvolte o atitudine mai increzătoare. apoi faţă de toţi indivizii. pentru a-i asigura individului capacitatea de a le stăpani pe cele ulterioare.

Noile provocări fizice pe care le infruntă acesta ii pot susţine increderea sau il pot face să se simtă. pe măsură ce are de infruntat tot mai multe provocări noi. Copilul poate să se străduiască să le depăşească sau poate să capete un sentiment caracteristic de incapacitate. Mulţimea noilor roluri sociale şi apartenenţa la grupurile sociale diferite presupun dezvoltarea unui simţ integrator al propriei persoane. edificarea unei identităţi negative. Al treilea stadiu apare pe măsura dezvoltării sociale şi fizice. cand copilul se confruntă cu conflictul dintre iniţiativă şi vinovăţie (intre 3 şi 6 ani). pur şi simplu. el poate ajunge să-şi dezvolte un puternic simţ de iniţiativă sau poate ajunge să se simtă vinovat că nu şi-a indeplinit corespunzător responsabilităţile. Al cincilea stadiu apare la adolescenţă (12-20 de ani) cand trebuie rezolvat conflictul identificareconfuzie de rol. este aceea a izolării. Găsirea unor răspunsuri satisfăcătoare presupune integrarea unei game variate şi contradictorii de percepţii despre sine şi de percepţii ale altora despre sine intr-o structură coerentă. La maturitate. Nerealizarea propriului viitor. incapabil. Copilul mai mare (6-12 ani) se confruntă cu conflictul sarguinţă-inferioritate. Din nou. – 3 ani ). omul se confruntă cu al şaselea conflict: intimitate-izolare in relaţiile cu alţii (2040 de ani). Ca tanăr adult. Alternativa nefavorabilă a celor care refuză acceptarea limitărilor propriei independenţe sau riscurile intimităţii. deviante (cu elemente pe care subiectul nu le doreşte) sunt elemente ale identităţii care se află in contradicţie şi sunt puţin compatibile cu normele sociale. se va stabili atitudinea globală cu care copilul va merge mai departe. In această etapă se formulează şi realizează observaţii amplasate dincolo de limitele propriului sine şi raportate .Pe măsură ce copilul invaţă să meargă. asumarea de 8 responsabilităţi. se confruntă cu alt conflict de autonomie-indoială (intre1. copilul este copleşit de multitudinea de roluri pe care trebuie să le joace. respectiv propria identitate. Recompensele asociate intimităţii sunt atat de mari incat şi persoanele cu echilibru psihologic fragil vor fi dispuse să-şi asume riscurile. Deoarece copilului i se cere să-şi asume din ce in ce mai multă responsabilitate pentru viaţa sa. Intimitatea presupune fuzionarea liberă a identităţilor fără să existe vreo teamă şi nici pierderea acestora. idividul se confruntă cu un conflict de creaţie-stagnare (40-65 de ani). astfel.

Una dintre cele mai valoroase teorii structuraliste a fost avansată de către Jean Piaget. Piaget a considerat inteligenţa ca pe o formă de dezvoltare prin interacţiunea cu mediul. capacităţile şi asocierile legate de un anumit set de operaţii asupra mediului. copilul işi dezvoltă şi işi modifică schemele in mod continuu. rezultă disperarea. societatea in ansamblu. in anul 1953. observand efectul pe care il are acţiunea sa. cand individul trebuie să accepte realitatea apropierii morţii. Nu percepem fiecare lucru nou din viaţa noastră ca fiind la fel de nou in fiecare zi. stabilirea unor noi obiective precum şi realizarea acestora. &. Piaget considera că dezvoltarea cognitivă are loc prin procesul construirii şi dezvoltării de scheme noi şi al extinderii celor existente. astfel incat să se aplice la un domeniu mai vast. O schemă conţine toate ideile. O schemă este o structură pe care o utilizăm ca fir director in comportamentul nostru. copilul efectuează operaţii mintale. Cand se gandeşte.la elemente ca: familia. Ultimul stadiu apare la varste inaintate (peste 65 ani). acţionează continuu asupra mediului său. dezvoltă o imagine de sine negativă ce nu mai poate fi modificată. Putem observa din teoria lui Erikson că dezvoltarea Eului continuă toată viaţa şi că fiecare varstă se confruntă cu propriul său set de probleme şi conflicte. Pe măsură ce copilul incepe să stăpanească noi abilităţi. 5. fiind capabil să accepte atat succesele cat şi insuccesele proprii. Ei consideră dezvoltarea un proces structurat şi sistematic. Integritatea Eului rezultă din faptul că individul poate privi retrospectiv propria existenţă. constatarea faptului că nu există timpul disponibil pentru operarea unor schimbări majore.1. cariera profesională. acestea apar in procesele sale de gandire sub forma structurilor cognitive denumite scheme. TEORIILE STRUCTURALISTE Unii psihologi s-au concentrat asupra modalităţilor in care copiii organizează ceea ce invaţă. . care presupune conflictul de a o intampina integru sau cu disperare. Individul este dezgustat de viaţă. O operaţie reprezintă orice set de acţiuni care produc un efect asupra mediului. Copilul fiind activ. ci facem apel la experienţele şi capacităţile dobandite anterior pentru a şti ce trebuie să facem. Cand situaţia aceasta nu apare. Pe măsură ce creşte şi interacţionează cu mediul. Teoria dezvoltării cognitive a lui Piaget Majoritatea psihologilor sunt de acord că Piaget a fost cel mai influent psiholog in domeniul psihologiei dezvoltării din secolul XX. cu satisfacţie. amintirile.

utilizand limbajul pentru comunicare. copiilor le este foarte greu să vadă operaţiile ca fiind reversibile. Stadiul senzorio-motor (0-2 ani). Noua uzanţă ar fi in afara a ceea ce 9 Piaget a numit domeniu de oportunitate al schemelor noastre preexistente. Un exemplu este lipsa reflexivităţii: la această varstă. pană la varsta de 8 luni nici un copil nu deţine conceptul de permanenţă a obiectelor. atunci cand suntem capabili să apelăm la schemele preexistente fără nici o problemă. Aceasta este perioada in care se dezvoltă limbajul şi Piaget considera că utilizarea limbajului de către copil demonstrează o reduce treptată a egocentrismului. Atunci cand se gandeşte la diferite probleme. concentrandu-se asupra esenţei problemei şi ignorand alţi factori. 2. dar nu ar fi capabil să ajungă. copilul are tendinţa să se concentreze asupra unei laturi a problemei şi ii este greu să vadă o altă latură. In această perioadă copilul işi dezvoltă capacitatea de descentrare. el inţelegea că. Deşi o operaţie este inversul celeilalte.Piaget considera că procesul gandirii a luat naştere ca rezultat al evenimentelor neaşteptate. In perioada preoperaţională pot fi percepute cel mai clar diferenţele intre gandirea copiilor şi gandirea adulţilor. . de adoptare a punctului de vedere al altei persoane. De exemplu. Stadiul preoperaţional (2-7 ani). copilul are şi o tendinţă de centrare. De exemplu. un copil ar putea invăţa că 3x3=9. trebuie să şi-l ajusteze in vederea unei interacţiuni. de aici. deci trebuie să se modifice atat comportamentul obişnuit cat şi schemele. fără o gandire aşa cum o cunosc adulţii. Prin asta. la concluzia că 9=3x3. Piaget a considerat că toţi copiii trec printr-o serie de perioade distincte in dezvoltarea intelectuală. Astfel. La inceput. nu ne mai gandim prea mult la evenimentul in curs. Gandirea copilului este dominată de principiul „aici şi acum”. In acest stadiu copilul experimentează lumea prin percepţii imediate şi prin activitate fizică. sau copilul poate admite că are un tată. dar. in loc să işi exprime pur şi simplu gandurile. treptat devine conştient că. stadiile dezvoltării copilului propuse de Piaget sunt: 1. dar nu este capabil să admită că şi tatăl său are un copil. copilul prezintă o vorbire egocentrică. cu o conştienţă redusă a necesităţilor ascultătorului. adică copilul nu va incerca să se uite după un obiect vizibil anterior care este plasat in afara campului vizual. Pană atunci tot ceea ce se află in afara campului vizual se află in afara minţii lui.

cu atat işi dă mai bine seama că există diferite tipuri de animale mici şi că toate au nume diferite. Incepand cu această perioadă copilul nu mai este atat de egocentric. Acest stadiu marchează apariţia abilităţii de a gandi abstract fără a se bizui pe obiecte sau evenimente concrete. care indicau faptul că volumul sau cantitatea a rămas aceeaşi. copilul este dotat destul de bine cu scheme adecvate pentru a face faţă principalelor provocări din mediul său. dar copilul are totuşi dificultăţi in manipularea noţiunilor pur abstracte. Principala sarcină a perioadei preoperaţionale este de a pregăti copilul pentru perioadele ulterioare şi. intr-unul inalt şi subţire. Prin conservare inţelegem că un obiect işi poate modifica forma sau aspectul. copilul invaţă tot timpul din ce in ce mai multe despre mediu. copilul se concentra asupra celui mai evident aspect al modificării.Un alt exemplu de centrare este redat de incapacitatea copilului aflat in perioada preoperaţională de a inţelege principiile de conservare. Stadiul operaţiilor formale (de la 11 ani pană la maturitate). la inceputul acestei perioade copilul ar putea numi toate animalele mici „căţel”. El a efectuat mai multe studii asupra conservării. De fiecare dată. este tendinţa de a generaliza excesiv regulile pe care le-a invăţat. Aceasta este cea mai faimoasă dintre părţile teoriei lui Piaget. El poate manevra . Stadiul operaţiilor concrete (7-11 ani). observată de Piaget. Aceste studii s-au realizat cu mai multe obiecte: bucăţi de plastilină. transformate din bile in forme alungite. turnată dintr-un pahar larg şi mic. O caracteristică a acestei perioade. Prin procesele de asimilare şi acomodare copilul işi extinde schemele. 4. Copiii aflaţi in această perioadă sunt caracterizaţi de o dorinţă extraordinară de a 10 culege informaţii despre lume: deseori ei adună liste considerabile de fapte sau de date despre un subiect de interes. 3. sau apa colorată. ignorandu-le pe cele asociate. fiind capabil să vadă obiectele şi evenimentele şi din punctul de vedere al celorlalţi. pană cand işi formează un set operaţional de structuri. dar cu cat perseverează mai mult. De exemplu. gandirea copilului incepe să fie asemănătoare cu cea a adultului. Numai prin aplicarea regulii copilul invaţă modalităţi diferite de a o utiliza. aplicandu-le la mediu. La sfarşitul perioadei preoperaţionale. In această perioadă. in acest scop. pentru că trebuie să le lege de lumea reală. păstrandu-şi totuşi aceeaşi masă sau volum. pentru a le inţelege.

fără a mai fi impiedicat de egocentrism sau de alte asemenea restricţii. pur şi simplu. Copilul este capabil să rezolve o problemă la nivel mental prin evaluarea sistemică a mai multor propoziţii şi. chiar şi atunci cand se joacă cu alţii. constituind o parte importantă a socializării sale. Cu alte . le testează ca un om de ştiinţă şi utilizează noţiuni abstracte in gandirea sa. Ei par să-şi joace propria versiune. ei işi modifică frecvent regulile. din acest moment. dar nu consideră necesar să păstreze această ordine. După cum menţiona şi Ianoşi in lucrarea Varstele omului. De exemplu. copiii de trei ani şi cei sub trei ani par să urmeze o oarecare ordine in jocul lor. Piaget a ales nişte jocuri cu bile. iar copiii sunt educaţi să observe normele societăţii lor. El devine capabil să-şi insuşească. Piaget a descoperit că viziunea copilului asupra regulilor şi asupra a ceea ce este corect sau greşit se dezvoltă frecvent in relaţie cu intelectul lor. cum nu e nici păpuşa pe care o alintă. in care au fost implicaţi copii cu varste diferite. să analizeze intercondiţionarea lor. de fapt. opţiuni morale”. &. aprecierile lor asupra anumitor infracţiuni şi opiniile lor despre justiţie. Intr-o incercare de a explora inţelegerea regulilor. majoritatea copiilor copiază. Piaget a asociat această constatare cu descoperirea sa iniţială asupra egocentrismului copiilor din perioada preoperaţională. Intre varstele de 3 şi 6 ani. Contribuţia majoră a lui Piaget la teoria dezvoltării sociale a copiilor apare in „Judecata morală la copil” (1932). dar nu sunt incă in stare să joace un joc corect cu alţi copii. copilul işi poate extinde cunoştinţele. unele dintre regulile pe care le-au văzut la copiii mai mari. elaborează ipoteze (teorii) despre lume.Teoria lui Piaget asupra dezvoltării morale Un aspect important al teoriei dezvoltării cognitive a lui Piaget este acela care leagă nivelul capacităţii de raţionare a copilului cu moralitatea sa. oricat de timid. Fiecare societate are propriile sale idei despre tipurile acceptabile de comportament. „copilul ajuns om nu e insă nici animal şi nici robot. El a ales aceste jocuri deoarece adesea regulile sunt inventate chiar de către copii şi rar sunt invăţate de la adulţi. Din observaţiile sale.acum logica abstractă. in care a analizat atitudinile copiilor faţă de reguli. Piaget considera că aceasta este cea mai inaltă formă de gandire şi susţinea că. in acelaşi timp. Piaget le-a cerut copiilor să-i arate cum se joacă un joc şi să-l inveţe regulile. Moralitatea are in vedere modul in care copilul apreciază ce este corect şi ce este greşit.2.

Piaget a chestionat mulţi copii de varste diferite in legătură cu opiniile lor asupra unor infracţiuni. in perioada preoperaţională. relatandu-le intamplări despre persoane care au minţit. ei au şi o idee de „justiţie iminentă”. că este cu atat mai bine. Prin aceasta. un copil care răstoarnă accidental un 11 set intreg de farfurii este considerat mai obraznic decat un copil care sparge deliberat una. Deşi ei nu sunt capabili să urmeze regulile. aceşti copii au tendinţa de a vedea lucrurile tot timpul din propriul lor punct de vedere. majoritatea copiilor işi dau seama căşi pot concepe propriile reguli şi că acestea nu sunt inventate de nici o autoritate atotputernică. oricare ar fi delictul. el sugera că aprecierea lor cu privire la gravitatea unei fapte sau a unei minciuni depinde foarte mult de consecinţele faptei sau ale minciunii respective. Acum. in noţiunea de „justiţie poetică”. Deci. care presupune că orice accident care se intamplă după o infracţiune. Aceşti copii nu ţin seama de intenţia cu care este comisă infracţiunea. fiind fixe şi imuabile. copiii au o viziune mai mult dogmatică. Ei cred. In general. De exemplu.cuvinte. cand ajung la perioada operaţiilor concrete. Totuşi. Piaget descrie acest nivel de dezvoltare morală ca unul de „constrangere a adultului”. O modificare similară de raţionament se poate constata in viziunea copiilor asupra justiţiei. o persoană care se impiedică atunci cand fuge de la locul unei crime este pedepsită pentru crima sa. in perioada preoperaţională. copiii işi pierd acest realism moral şi incep să ţină seama de intenţia persoanei. Acelaşi simţ al justiţiei iminente poate fi observat şi la adulţi. pur şi simplu. Piaget consideră copiii ca fiind capabili să lege natura pedepsei de delict. escrocat sau furat. copiii aflaţi in perioada preoperaţională par să creadă că regulile sunt inventate de o autoritate superioară lor. Cand au in jur de opt ani. copiii mai mari sunt din ce in ce mai capabili . copiii pot fi caracterizaţi de realism moral. o persoană care răstoarnă intenţionat o farfurie este considerată mai rea decat una care sparge neintenţionat mai multe. aşa cum o percep copiii. Totuşi. Interesant. aşa cum o fac copiii mari. există diferenţe in flexibilitatea regulilor. lipsindu-le structura cognitivă pentru a ţine cont de opiniile altora. El a tras concluzia că. De exemplu. are loc datorită infracţiunii. De asemenea. deoarece copiii cred că orice spune un adult este adevărat şi că adulţii aplică intotdeauna pedepse corecte şi adecvate. cu cat pedeapsa este mai severă.

in perioada preoperaţională. După Piaget.să aprecieze pedepsele care „se potrivesc infracţiunii”. decat al constrangerilor altor persoane. copiii inţeleg rar că regulile sunt create de către un grup pentru binele grupului. infracţiunea şi găseşte o pedeapsă adecvată pentru gravitatea acesteia. El era interesat in investigarea căilor prin care oamenii ajung să rezolve dilemele morale şi a cercetat dezvoltarea morală oferind copiilor şi adulţilor o serie de probleme morale. La primul nivel. ca să fure medicamente pentru soţia sa muribundă. intr-una dintre aceste povestiri era vorba de un bărbat care a intrat prin efracţie in farmacie. incepe să ţină seama de intenţia cu care a fost realizată greşeala. Din analiza rezultatelor. lucru cunoscut sub denumirea de „justiţie reciprocă”. Deci. după Piaget. procesul de a invaţa corect din greşeli implică inţelegerea regulilor. Subiectului i s-a cerut să aprecieze ce este corect şi ce este greşit in acest caz şi cum trebuie pedepsită greşeala. in care individul este preocupat in principal .Teoria lui Kohlberg asupra dezvoltării morale O altă versiune structuralistă a dezvoltării morale a fost avansată de către Kohlberg.3. In fiecare dintre acestea apărea dilema: dacă era cazul să faci un bine cuiva sau să asculţi de regulile societăţii. Kohlberg a elaborat o teorie in care apar trei etape principale in dezvoltarea morală. A doua perioadă este cea a moralităţii convenţionale. Pe scurt. Piaget considera că există o legătură intre nivelul raţionamentului cognitiv al unui copil şi simţul său asupra a ceea ce este corect sau greşit. fiecare avand două niveluri distincte. in 1963. &. ca intreg. in care poate gandi pentru el insuşi şi moralitatea sa este mai curand un produs al propriului său raţionament. iar la nivelul al doilea. De exemplu. In parte. Atunci cand copilul are in jur de opt ani. Prima etapă este cea premorală. există o progresie treptată in simţul moral al copilului. credinţa in ideile morale are ca scop doar evitarea pedepsei. in care individul crede in anumite idei pentru simpla lor valoare instrumentală. pe baza argumentelor pe care le utilizează oamenii atunci cand incearcă să ia o decizie. Copilul mic parcurge o etapă heteronomă in care disciplina este impusă de către autorităţi şi copilul accceptă regulile lor. Copilul mai mare parcurge o etapă autonomă. momentul şi motivul pentru care acestea sunt impuse. Copiilor li se pare că regulile le sunt impuse de către o autoritate. această credinţă este menţinută pentru a-i asigura individului simpatia celorlalţi.

individul caută aprobarea socială generală şi se conformează moralei altora. La primul nivel al acestei etape. In această etapă. care a accentuat importanţa relaţiei mamă-copil. In primul an de viaţă copilul işi dezvoltă securitatea şi ataşamentul de bază faţă de părinţi sau alte persoane care-l ingrijesc. Studiile lui Kohlberg şi Elfenbe in 1975 au arătat că mulţi copii de zece ani se află incă la primul nivel de dezvoltare morală şi că foarte mulţi adulţi nu ating niciodată nivelurile finale. ei pot ajunge să nu fie de acord cu unele reguli ale societăţii. Kohlberg susţinea că dezvoltarea structurilor cognitive ne influenţează mult nu numai nivelul de gandire.4. Termenul de ataşament a fost introdus de John Bowlby (1959) pentru a descrie legătura afectivă şi durabilă dintre indivizi. La nivelul iniţial al etapei. Bowlby (1969) şi alţi cecetători influenţaţi de teoria psihanalitică credeau că relaţia de ataşament care se dezvoltă intre copil şi mamă conduce la formarea bazelor tuturor relaţiilor interpersonale de mai tarziu. individul incepe să susţină cu putere „legea şi ordinea”. corectă din punct de vedere moral. adeseori intre mamă şi copil. La al doilea nivel. dar şi felul in care ne comportăm in lume. El credea că o bună metodă de a ajuta oamenii să-şi dezvolte gandirea morală este ascultarea punctelor de vedere ale altor persoane. fară să le explice motivele. Acest lucru este important pentru părinţii care doresc să ajute la dezvoltarea morală a copiilor lor. care se află intr-o etapă superioară de dezvoltare morală. deoarece. Astfel. spre binele tuturor. in sine.de respectarea regulilor sociale. deoarece respectarea legilor şi a regulilor societăţii este considerată. pur şi simplu. &. copiilor ce este corect şi ce este greşit. dacă le spun. dacă le consideră greşite din punct de vedere moral. in loc să accepte automat codurile stabilite de alţii. pot ajunge să-şi incurajeze copilul să rămană la nivelul de dezvoltare pe care l-au atins deja. La al doilea nivel. 12 A treia perioadă este cunoscută drept perioada moralităţii autonome. pentru a o dobandi. individul acceptă regulile societăţii deoarece simte că sunt adoptate democratic. oamenii işi stabilesc codurile şi principiile morale reflectand asupra problemelor şi dezvoltandu-şi propriile lor idei. Teoria ataşamentului Cercetările realizate asupra ataşamentului la copil au fost puternic influenţate de teoria psihanalitică a lui Freud.3 . individul işi elaborează un cod moral personal.

Copilul se aşteaptă la respingere din partea părinţilor şi incearcă să se descurce fără dragostea şi ajutorul celorlalţi. Acest tip de ataşament poate fi observat la tipul de copil „iubitor”. atunci cand situaţia este nesigură. bolnav sau are nevoie de forme speciale de ingrijire. mai presus de toate. Dicţionar ilustrat de psihologie. copilul are curajul să exploreze lumea. iar alteori nu. Editura Tehnică – 2004 Irimescu Gabriela. fiind in primii ani disponibili. receptivi şi gata să-i ofere ajutorul cand sunt solicitaţi. atenţi la semnalele copilului şi capabili să-i ofere linişte şi alinare ori de cate ori acesta are 3 4 Băiceanu L. Ainsworth şi colaboratorii (1971) au descris trei modele de ataşament care pot fi prezente in grade variate: Ataşamentul sigur – copilul are incredere că părinţii vor fi disponibili. obosit. copilul trece prin anxietate/teamă de separare şi tinde să fie timorat in manifestarea comportamentului in mediului său. Main şi Solomon (1986) au descoperit că un număr redus de copii nu au o strategie coerentă . Acest model este dezvoltat şi menţinut de către părinţi.4 Comportamentul de ataşament evidenţiază formele diferite ale ataşamentului pentru realizarea sau menţinerea acestei apropieri. cel care-şi sacrifică propriile nevoi pentru a le satisface pe cele ale adulţilor. englez-roman. Evitarea anxioasă a ataşamentului – copilul nu are incredere că părinţii vor reacţiona in mod pozitiv şi vor fi gata să-şi ofere ajutorul. Acest model este menţinut de părinţii care uneori sunt disponibili. Din cauza incertitudinii. Ataşamentul poate fi observat cel mai bine atunci cand copilul (sau adultul) este speriat. Acest tip de ataşament este văzut in relaţiile părinţi-copil in care copilul a devenit independent in mod prematur. note de curs. Ataşamentul anxios – copilul este nesigur că părinţii vor fi disponibili. Iaşi – 2003 13 nevoie de ea. Acestea pot conduce la trăirea de către copil a sentimentului de nesiguranţă care se poate croniciza in timp.. Asistenţa socială a persoanelor abuzate. dispuşi să acorde ajutor copilului lor. Ameninţările cu bătaia sau cu abandonul sunt folosite in creşterea şi educarea copilului. Cu această convingere. El luptă pentru a deveni independent emoţional. receptivi şi ii vor acorda ajutor dacă s-ar ivi situaţii dificile sau i-ar fi teamă.Un ataşament faţă de cineva inseamnă să fii absolut dispus să cauţi apropierea şi contactul cu persoana in cauză şi.

pentru a face faţă stresului datorat unei „situaţii străine” şi au introdus termenul de ataşament dezorganizat şi dezorientat. Cu privire la analiza modului in care părinţii se joacă cu copiii. evitantă. Cercetările recente au subliniat importanţa ataşamentelor care se formează intre copil şi ceilalţi adulţi. Copiii cu relaţie de ataşament anxioasă. Parke arată că există o diferinţă mică intre reacţiile mamelor şi cele ale taţilor faţă de copiii lor (Parke şi O’Leary. in mod tipic. Referitor la rolul tatălui. acesta se caracterizează prin mişcări şi reacţii incomplete. Kotelchuck (1976) a demonstrat că supărarea copiilor este aceeaşi faţă de o persoană străină dacă părinţii nu se află in cameră. Mamele aveau tendinţa să 14 interacţioneze cu copiii intr-o manieră blandă. mai intai cu un părinte şi apoi cu celălalt. uneori sunt circumspecţi faţă de o persoană străină. uneori chiar faţă de mamă. vor fi izolaţi afectiv şi vor căuta prea multă atenţie. ei nu stăteau atat de aproape de copii şi nu le vorbeau intr-un limbaj mai avansat. ce dau contur şi individualitate celei de a doua copilării sunt: activitatea de bază . Comportamentul acestor copii este total dezorientat şi dezorganizat. pricepere şi resurse. antisociale. incordaţi. pe drept cuvant. VARSTA PREŞCOLARĂ (A DOUA COPILĂRIE). plini de energie. uşor de frustrat şi vor cere multă atenţie de la persoanele din jur.6/7 ANI Avand in vedere polivalenţa ei de fiinţare precum şi tonalitatea impetuoasă şi ingenuă a trăirilor. perioada preşcolară constituie. Reperele psihologice fundamentale.jocul şi respectiv. Evaluarea schemei de ataşament al copilului aflat la varsta de un an este inalt predictivă pentru comportamentul copilului la grădiniţă. Lamb (1977) a descoperit că. ETAPELE DEZVOLTĂRII COPILULUI5 1. "varsta de aur" a copilăriei. 3 . cu sentimente de neputinţă. majoritatea copiilor au arătat un ataşament mai puternic faţă de mamă. cand ambii părinţi au fost prezenţi. vor manifesta comportamente ostile. Copiii cu ataşament nesigur vor fi tensionaţi. Lamb (1977) a depistat puţine diferenţe intre semnele de ataşament. taţii s-au jucat mai dur cu copiii faţă de cum s-au jucat mamele. impulsivi. pe un ton liniştit. Totuşi. atunci cand copiii s-au jucat singuri. tipul relaţiilor in care este antrenat individul . iubiţi de ceilalţi copii din colectivitate. 1976). Copiii care la varsta de 4-5 ani dovedesc o relaţie de ataşament sigură cu mama lor vor fi cooperanţi. in special cu tatăl.

contribuind la dezvoltarea gandirii. in timp ce băieţii sunt mai rezervaţi şi mai neliniştiţi. Evoluţia psihologică Varsta preşcolară constituie perioada structurării viitoarei personalităţi. U. dovadă că după 4-5 ani. Sub raport perceptiv apar o serie de achiziţii notabile. sunt cea mecanică. graniţele dintre real şi imaginar sunt incă labile. • a preşcolarului mijlociu (4 ani). ceea ce l-a emoţionat . Verza. ciclurile vieții. • Memoria are o puternică amprentă afectogenă (reţine. 5 15 Copilul face progrese şi pe plan gustativ şi olfactiv. Progresele sunt insă rapide şi evidente. mai ales. se produc nuanţări in relaţiile interfamiliale şi o diversificare a celor extrafamiliale. iar inălţimea de la 92 cm la 116/118 cm. &. Editura Didactică și Pedagogică București. mediul de provenienţă avand un rol decisiv in reglarea preferinţelor şi aversiunilor sale pe acest plan. ca observaţia.. atat pe plan structural cat şi funcţional. in această perioadă asistăm la progrese remarcabile ale sensibilităţii tuturor organelor de simţ. doar prin simpla palpare şi invers. • a preşcolarului mare (5-6/7 ani). Se conturează şi cateva diferenţe intre cele două sexe. sub raport comportamental: fetele sunt mai cooperante şi mai vorbăreţe.1. in această etapă. intră in scenă şi memoria voluntară. ceea ce conferă mai multă consistenţă şi fluiditate vieţii sale interioare. Psihologia varstelor. Dezvoltarea somato-fiziologică Se produce o creştere a dimensiunilor sale antropometrice. &. Datorită modestei experienţe de viaţă.2. ceea ce conduce la cristalizarea identităţii sale primare).(concret. cu o uşoară diferenţă in favoarea băieţilor. In domeniul reprezentărilor se produc modificări. muzical precum şi abilitatea de a repera obiectele şi fenomenele numai după sunetul lor. in sensul trecerii de la forme elementare de percepţie la forme superioare. aproximativ de la 14 la 22 kg. Adaptare după Șchiopu. Sub aspect auditiv se perfecţionează auzul fonematic. 1997. E. Cooperarea dintre tact şi văz se imbogăţeşte aşa incat un obiect poate fi identificat fără a fi văzut. Acestă perioadă cuprinde următoarele etape: • a preşcolarului mic (3-4 ani). Continuă procesul de perfecţionare a sistemului nervos. cea involuntară (bazată iniţial pe asociaţia de contiguitate). Memoria • Formele predominante.

• Realismul nominal (copilul consideră numele obiectelor ca pe o insuşire intrinsecă a lor). pe de o parte şi lupul.F. . gandirea este preconceptual-simbolică. car. Intre 4 -7/8 ani gandirea este intuitivă din mai multe considerente: • Se formează şi ea sub influenţa investigaţiilor practice ale copilului. după raţiuni absolut pragmatice: omul. Raţiunea: omul foloseşte carul şi calul pentru a scăpa de lup. in sensul capacităţii copilului de a construi cuvinte noi mai mult sau mai puţin inspirate (ex. el clasifică cele patru cartonaşe (om. e) Se structurează şi limbajul interior (vorbirea pentru sine). gandirea copilului se află in stadiul preoperatoriu. • Sub aspect calitativ progresele sunt evidente: a) se ameliorează corectitudinea pronunţiei. • Zestrea de cuvinte a vocabularului sporeşte. totul este filtrat doar prin pro • Sincretismul (inţelegerea globală.intens. la 3 ani este de aproximativ 100 de cuvinte.Baiev (1960). ani se formează aproximativ 50% din potenţialul intelectual al individului (conform opiniei lui W. la varsta preşcolară. expresivitatea vorbirii şi folosirea acordului gramatical. nediferenţiată a fenomenelor). după B. lup). "urlăreţ"). dar şi intuitiv-concretă (se memorează mai uşor acea informaţie care este ilustrată prin imagini plastice). iar la 6 ani de cel mult 5000 de cuvinte. format din propoziţii simple. Deşi cunoaşte caracterul grupării in fiinţe şi lucruri. c) apare conduita verbală reverenţioasă (de pildă utilizarea pronumelui de politeţe "dumneavoastră" in relaţiile cu persoanele străine). Limbajul • Dacă debutul varstei este caracterizat de limbajul situativ. cal. b) comunicarea gestuală se estompează. • Caracter practic-situaţional (judecăţile individului sunt dependente de experienţa concretă pe care o posedă). Pană la 4 ani. • Din perspectiva şcolii piagetiene. cu următoarele două secvenţe: 1. fie pozitiv. carul şi calul. pe de altă parte. Jacques). • Animismul (tendinţa de a insufleţi intreaga realitate inconjurătoare). 2. d) se dezvoltă şi caracterul generativ al vorbirii. identificandu-se prin cateva particularităţi: 16 • Egocentrismul (datorită confuziilor dintre planul obiectiv şi cel subiectiv. Gandirea • La 5. fie negativ). treptat se impune limbajul contextual. in două.

Acest proces are două consecinţe: pe de o parte. in general. copilul adoptă conduite specifice sexului căruia ii aparţine. Sears). teatru de păpuşi solicită atenţia. inclusiv in basme. după varsta de 5 ani cu cel intuitiv. fantasticul devine doar o conversaţie dictată de joc. Ascultarea de poveşti. In plus. • Uzual. solicită şi funcţiile atenţiei. pe de altă parte. Identificarea constituie un element important in evoluţia personalităţii copilului. cat rezolvării unor probleme imediate precum şi achiziţionării unor cunoştinte elementare de viaţă. concentrarea inregistrează ameliorări succesive: dacă la preşcolarul mic este de 5-7 minute. ca o sinteză de conduite morale. mai ales. Astfel. concentrarea şi mobilitatea atenţiei. iar la preşcolarul mare de 45-50 minute. identificarea se produce cu părintele de acelaşi sex. • Raţionamentul transductiv sau preconceptual (de la particular la particular) este inlocuit. muzică. care apelează masiv la reprezentare. desene animate. Mare admirator de basme şi de povestiri pe care le ascultă cu un viu interes şi le trăieşte deosebit de intens. ceea ce atestă o mare saturaţie afectivă. • Capacitatea fabulatorie este deosebit de activă in această etapă. • Se accentuează fenomenul de identificare in special prin intermediul situaţiilor in care preşcolarul depistează diverse similitudini cu adultul (fizice. Afectivitatea • Adultismul (imitaţia adultului) constituie şi sursa unor noi trăiri afective (frica de reptile. In afara părinţilor.• Este destinată nu atat cunoaşterii adevărului.R. o serie de activităţi organizate (desen. • Se consolidează volumul. fraţii şi surorile constituie modele pentru copil. oferă un teren deosebit de fertil pentru dezvoltarea imaginaţiei la varsta preşcolară. cărţi şi filme. la preşcolarul mijlociu de 20-25 minute. diafilme. După varsta de 5 ani copilul işi caută elemente ale identificării in afara căminului părintesc. mai ales a celei involuntare şi treaptat a celei voluntare. Imaginaţia • Jocul. La 3 ani copilul confundă fantasticul cu realul. Atenţia • Jocul prin registrul amplu de situaţii atractive. i se formează superegoul (conştiinţa). de conduită). . 17 dezgust faţă de unele alimente etc). modelaj) contribuie şi ele la stimularea fanteziei preşcolarului. el povestind cu maximă siguranţă şi dezinvoltură despre lucruri şi intamplări pur imaginare. şi cel cu roluri. (R. psihice. după varsta de 5 ani. in particular.

inconstanţă). respectiv starea afectivă pe care o traversează copilul cand primeşte o recompensă nemeritată. adeziune . sau ii plac mai puţin. Personalitatea • La varsta preşcolară se pun bazele personalităţii. astfel. Atunci cand copilului ii vine greu să depăşească un conflict. • La 3 ani apare vinovăţia şi pudoarea (eritemul de pudoare . Apoi stridenţele se mai estompează. aşezat tacamuri pe masă. copilul işi foloseşte mintea şi corpul şi invaţă lucruri esenţiale despre lumea din jurul lui. se distinge prin caracterul ei exploziv. stările afective devin mai profunde şi mai nuanţate. 18 • Formarea caracterului la preşcolar are o motivaţie practică şi presupune. gandire şi organizare. • Joaca este importantă pentru evoluţia copilului. Voinţa • Apar o serie de trăsături pozitive: stăpanirea de sine. • La 6 ani se manifestă criza de prestigiu. • Pe fondul temperamentului (eredităţii) se schiţează primele trăsături caracteriale pozitive: iniţiativă. • Preşcolarul va fi capabil să indeplinească şi activităţi care nu ii plac. neglijare. de a exprima ceea ce i-ar fi greu să transmită prin cuvinte. Carenţele volitive pot prefaţa debutul unei maladii. independenţă. Jocul il ajută pe copil să-şi descarce micile sau marile traumatisme. • Părinţii pot contribui la exersarea voinţei sale atribuindu-i o serie de sarcini permanente: şters praf. stăpanire de sine. Acesta este mijlocul cel mai bun de a admite un eveniment neplăcut. perseverenţă etc. permiţandu-i să se identifice cu adultul şi să-şi descarce stresul.• Afectivitatea preşcolarului. ierarhizarea motivelor acţiunii. increderea in sine şi puterea de a se controla. • La 5 ani apare sindromul bomboanei amare. dacă poate procura o bucurie celor dragi sau işi pregăteşte. Jocul il ajută pe copil la dezvoltarea capacităţilor de vorbire. udat flori etc. mai ales.inroşirea feţei). ca aspect general. Copilul se joacă pentru că aceasta il distrează. • La 4 ani se schiţează mandria. teren pentru o activitate mai plăcută. adică disconfortul pe care il trăieşte copilul ori de cate ori este mustrat in public. dar evocă de cele mai multe ori deficienţe educative (răsfăţ. instabil. Jucandu-se. hotarare. Jocul consolidează cunoaşterea şi experienţa şi ajută copilul să-şi dezvolte curiozitatea. el il pune in scenă.

• Acum apar şi primele aptitudini speciale (in domeniul muzical – Mozart. tehnic – Gauss. Goldini. Procesul de imitare şi de identificare este cel mai important dintre cele trei. prin urmare. Printre ele se numară pedeapsa şi incurajarea. de exemplu cel de acelaşi sex (experimentul lui Bandura). • Copilul imită in funcţie de intărirea pe care o primeşte: intărirea pozitivă precum lauda sau incurajarea duc la repetarea comportamentului. prezenţa modelelor de rol in preajma copiilor este foarte importantă. Imitarea: • Copilul observă şi imită persoanele din jurul său. Există insă unele lucruri care sunt dobandite prin intermediul reacţiilor directe ale adulţilor. modelele de rol ii oferă copilului un fir de ghidare. care-l va orienta spre un comportament adecvat in viaţă. de aceea rolurile de sex se invaţă prin identificare. Pascal. • Copilul invaţă mai mult prin imitare decat ar reţine prin invăţare directă. Atunci cand analizăm fenomenul de durată al dezvoltării copilului observăm că acesta presupune un proces de socializare in care copilul invaţă să se conformeze normelor societăţii şi să acţioneze adecvat. Edison. pictură – Rafael. educaţia directă (pedepse şi recompense) şi transmiterea expectanţelor sociale. Haydn. • Copilul nu imită toate modelele ci numai pe cele similare lor. Identificarea şi imitarea sunt mecanisme importante de invăţare pentru copil. Chopin. in timp ce pedeapsa sau ignorarea scad probabilitatea repetării comportamentului.afectivă decat raţională la normele morale: interiorizează regulile postulate de familie sau de grădiniţă. Există trei modalităţi de incurajare a socializării la copil: imitare şi identificare. Giotto. . Deşi acest proces presupune expectanţe diferite de la o societate la alta. Vuia). literatură – Goethe. astfel incat copilul ajunge să se identifice cu persoana sau cu rolul respectiv. acestea fiind o modalitate importantă de pregătire a copiilor pentru a se comporta conform cu exigenţele societăţii. Enescu. • Copilul se joacă adoptand roluri sociale şi imitand adulţii pe care i-a văzut in aceste roluri. • Are loc intr-o perioadă mai mare de timp decat imitarea. se pare că natura foarte sociabilă a copiilor determină o disponibilitate foarte mare de a invăţa şi de a răspunde influenţelor sociale. Identificarea: • Invăţarea se interiorizează rapid.

Sub raport tactil. indeosebi sub raportul masei sale. Cat priveşte percepţia timpului. percepţii. sistematic. Pe plan gustativ şi olfactiv creşte abilitatea individului de a identifica şi clasifica gusturile şi mirosurile. devenind acum deliberat. Auzul fonematic evoluează considerabil. . desen. Dezvoltarea somato-fiziologică Dacă la 6-7 ani ritmul creşterii trenează. Se dezvoltă sensibilitatea tactilă a mainii dar şi cea vizuală şi auditivă. VARSTA ŞCOLARĂ MICĂ (MAREA COPILĂRIE). Memoria. ceea ce provoacă o modificare a proporţiei dintre cap şi trup.Un alt aspect al socializării il reprezintă clarificarea expectanţelor adulţilor şi motivele regulilor. Spiritul de observatie. In ceea ce priveşte sistemul nervos. &. Se imbunătăţeşte vederea la distanţă şi capacitatea de apreciere vizuală a mărimii. care presupun respectarea unui orar. să dea o raţiune regulilor şi comportamentelor observate. Sistemul muscular progresează. ulterior devine alert. Creşte forţa musculară. se dezvoltă capacitatea acestuia de a percepe şi aprecia corect durata de desfăşurare a fenomenelor. Reprezentările sporesc in volum şi apar reprezentări noi: istorice. involuntară şi cea de scurtă durată. &. iar in inalţime cu circa 20 cm. 6/7. asistăm la o evoluţie deosebită a chinesteziei mainii prin scris. precizia şi viteza motrică a micului şcolar. . lucru manual. geografice. datorită implicării copilului in diverse activităţi şcolare. Corpul şi extremităţile se lungesc. ca etapă superioară a percepţiei. 2. analitic.1. topografice. Evoluţia psihologică Achiziţionarea scris-cititului solicită complex intreaga paletă de senzaţii. Copilul trebuie să inţeleagă ce se intamplă in jurul său.10/11 ANI 19 Această etapă a fost denumită şi copilăria adultă sau maturitatea infantlă. copilul creşte in greutate aproximativ 10 kg. • Predomină memoria mecanică (moment de apoteoză la 8 ani).reprezentări. face progrese. asistăm la o creştere a creierului (aproximativ 1200 g) şi la o organizare de căi funcţionale noi. Explicaţiile incurajează copilul să se comporte sociabil. astfel incat pană la debutul pubertăţii. Ameliorări multiple survin şi in planul percepţiei spaţiului şi a timpului.2.

Voinţa • Pană la intrarea in şcoală. • Raportul dintre capacitatea de recunoaştere şi de reproducere se modifică.agitaţie motrică care deranjează pe cei din jur. Deficitul din acest plan se datoreaza dificultăţii de a transpune limbajul interior (care a stat la baza inţelegerii) in limbaj exterior. educationale).). compuneri literare etc. • Trăsăturile distincte ale desenului la şcolarul mic sunt: 1. • In această perioadă se dezvoltă şi imaginaţia creatoare (joc. La 6-7 ani procesul de recunoaştere este mai uşor de realizat. penarul.). Copilul cochetează cu preocupările artistice (desen. iar pe măsura inaintării sale in varstă 20 creşte posibilitatea de reproducere. perspectiva şi adancimea desenului se imbunătăţesc considerabil. cinstea etc. In primii doi ani de şcoală primară desenul infantil mai conservă trăsăturile specifice varstei anterioare (intr-un singur plan.apariţia neaşteptată a unui stimul oarecare spre care şcolarul mic se orientează. La 9 ani şcolarul face eforturi voluntare de a-şi cultiva memoria (repetiţii). • Neatenţia activă .). caietul etc. psihologice. activitatea copilului se reduce numai la a face ceea ce ii procură plăcere.sub o mască de implicare aparentă deturnează traiectul intelectiv in cu totul alta directie. care ii ocupa . dar sunt frecvente fluctuaţiile de atenţie. • Neatenţia fortuită . • In desen şi in creaţia literară este prezentă grija pentru detaliu. momente de fabulaţie etc. • Neatenţia pasivă . Atenţia. • Neatenţia activă şi cea pasivă trebuie rezolvate prin cunoaşterea cauzelor care le-au alimentat (biologice. In ultimele două c1ase ale cic1ului primar conţinutul tematic. • Uitarea apare frecvent in jurul varstei de 7 ani (el uită frecvent tema de pregătit. grad de originalitate redus . Ambele prezintă trăsături pozitive ca bunătatea. trăindu-le cu mare intensitate. • Creşte capacitatea de mobilizare voluntară. Şcoala determină copilul să se sacrifice diverselor tentaţii. interese.apelează frecvent la clişee).• Memoria este condiţionată de incărcătura afectogenă (reţine preponderent ceea ce l-a impresionat mai mult). ceea ce evoca o incărcătură afectivă. deficitar in respectarea mărimii şi proporţiilor dintre obiecte şi fenomene. 2. colorit estompat. • La acestă varstă micul şcolar este mare amator de basme şi povestiri.

• Potenţialul lingvistic diferă la inceputul clasei I in funcţie de educaţia primită in familie. Exprimarea se rafinează şi se nuanţează. . • Creşte volumul memoriei (A. şcolarul mic este tentat să facă mici reorganizări ale textului acumulat. atenţie.majoritatea timpului diurn. . priceperi automatizate. • Vocabularul se dublează (1500/1600 cuvinte formează vocabularul său activ). • Apare un progres semnificativ in ceea ce priveşte capacitatea de reproducere. gandire. s-a constatat că atunci cand intrebarile amănunţite sunt repetate. constituie o altă cale de socializare afectivă (recurge la bravaj. • Imitaţia adultului. Ca o notă comună.. ceea ce demonstrează caracterul fragil al voinţei. afectivitate) se impregnează volitiv. • Demararea unei activităţi este declanşată de forţa autorităţii adultului. memorie. pentru ambele varste. • Se exersează caracterul voluntar al conduitei şi se pun bazele unor deprinderi. Memon fji R. interogaţiile repetate adresate unor copii (ce au fost martorii unui eveniment regizat) au pus in evidenţă faptul că evocarile subiecţilor sunt mai precise la 7 ani decat la 5 ani. Afectivitatea • Viaţa emoţională a micului şcolar devine mai echilibrată şi apare sentimentul datoriei. Limbajul • Intrarea copilului in şcoală accelerează procesul eliberării limbajului de anumite clişee parazitare. Dacă iniţial 21 reproducerea era fidelă (textuală) pe masura acumulării de cunoştinte.cind se loveşte pozează ca nu il doare. Vartoukian -1996). intră intr-o incapere făra lumină chiar dacă ii este frică). • Toate procesele psihice (percepţie. Progrese evidente se inregistrează in ceea ce priveşte debitul vorbit şi cel scris pe măsură ce se aproprie de sfarşitul clasei a IV -a. dorinţa de a demonstra că nu mai este mic. de fomula sa temperamentală etc. jargoane. copilul crede că primul său raspuns a fost eronat. Referitor la efectele pe care le au asupra perfomanţelor memoriei. elemente dialectale. ce vor fi active prin voinţă. aşa incat il va retuşa sau il va modifica integral pe următorul. pronunţii deficitare etc. altfel spus micul şcolar are acces in mod organizat la limbajul cult. • Impactul cu limba literară provoacă modificări calitative: 1.. • In desfăşurararea acţiunii se lasă uşor perturbat şi sustras. acte de curaj .

generate de tipul de activitate nervoasă superioară sunt redistilate. nemijlocită a realităţii (cu ajutorul reprezentărilor) la cea logică.). Imaginaţia • Imaginaţia reproductivă permite micului şcolar să inţeleagă timpul istoric. adică trăsăturile primare. Se invaţă sinonimile. • La 7 ani este evident spiritul critic al gindirii ("virsta gumei"). la 10 ani dobandeşte o mare expresivitate a feţei. In formarea trăsăturilor caracteriale contribuie carţile (prin eroii săi pozitivi) şi . raportul dintre evenimente şi fenomene. • Operaţiile gandirii au un caracter concret. omonimele. • Se modifică exprimarea reacţiilor: la 7 ani este reţinut. fabulatorii care 22 evocă fragilitatea experienţei. • La această varstă se pun baze1e convingerilor morale fundametale. păstrandu-le permanenţa. se produce o mascare a fomulei temperamentale. 3. Abia la 9-10 ani apare şi capacitatea de conservare a greutăţii. mijlocită (cu noţiunile şi relaţiile dintre ele). 4. ajustate in tipare noi (impulsivitatea se domesticeşte. Personalitatea • Sub raport temperamental. Aceste incursiuni sunt deseori populate cu elemente fantastice. la 9 ani recade intr-o stare meditativă. meditativ. la 8 ani gandirea se detaşează prin independenţa sa. cantitatea ei nu se modifică). la 8 ani devine mai expansiv. făra a le deforma. Pană la nivelul clasei a IV -a.2. poate călători in trecut pentru a reconstitui fapte şi evenimente petrecute. prin trecerea de la cunoaşterea intuitivă. • In jurul varstei de 6-10 ani copilul işi conştientizează cu adevărat varsta. La 7-8 ani individul este capabil numai de conservarea cantităţii (adica inţelege că ingustind o cantitate de plastilină. gandirea este caracterizată de flexibilitate. • Apare caracterul operatoriu al gandirii .posibilitatea de a manipula obiectele şi fenomenele in plan mental. antonimele. inerţia se diminuează etc. Gandirea • Se instalează gindirea operatorie concretă. mai bine dispus. la 9/1 0 ani. Se ameliorează pronunţia odată cu dezvoltarea auzului fonematic. • Datorită cerinţelor morale ale şcolii şi familiei asistăm la o intărire şi modelare a trăsăturilor de caracter. limbajul interior acompaniază in forme sonore actul scrierii. La 11-12 ani apare capacitatea de conservare a volumului.

puterea atinge apogeul aproape de data declanşării ciclului menstrual. • Cand şcolarul nu găseşte suficientă energie pentru a depăşi greutăţile generate de şcoală. serviciu etc. inteligenţă) se dezvoltă şi aptitudinile speciale (literatura. ceea ce conduce la un aflux suplimentar de impulsuri subcorticale.2 4 /2 5 ANI) • Pubertatea (10-14/15 ani). trişaj. la băieţi. superficialitate. atat o creştere spectaculoasă. chiar dacă apar şi unele capricii alimentare.1. diferite şcoli post-liceale. la ultimele generaţii de adolescenti. De asemenea. Individul creşte mai intai in inălţime. apoi şi in greutate. Dacă timusul (glanda copilăriei) işi diminuează treptat activitatea. Datorita creşterii nivelului de viaţă şi a schimbărilor survenite in calitatea alimentaţiei. Odată cu dezvoltarea masei musculare creşte şi puterea fizică. ca rod al cooperarii dintre ereditate şi mediu. intră in scenă glandele sexuale. in timp ce la fete. • Hormonală (care se instalează indată ce se temperează creşterea). pe langă aptitudinile generale (spirit de observaţie. este mai intens in mediul urban decat in cel rural. filme). se pot profila o serie de trăsături negative de caracter (lene. caracterizată printr-o diversitate de situaţii (studii superioare. minciună.). 3.mijloacele mass-media (tv. • Somnul se instalează uşor şi e reconfortant. • Adolescenţa prelungită (18/20-24/25 ani). muzica etc. După Ursula Şchiopu şi Emil Verza. In plus. Dezvoltarea somato-fiziologică La această varstă se produce. aceasta se angajează pe un traseu ascendent atat cat durează adolescenţa. o creştere a dimensiunilor antopometrice faţă de generaţiile anterioare. el se instalează mai repede la fete (aproximativ către 10 ani şi jumătate) decat la baieţi (12-13 ani). este corespunzătoare gimnaziului. cat şi o maturizare evidentă. această perioadă de varstă se subetapizează in: &. PUBERTATEA ŞI ADOLESCENŢA ( 14 . • Adolescenţa propriu-zisă (14/15-18/20 ani). stagiu militar. cu menţiunea ca. este corespunzătoare liceului. . tiroida şi hipofiza activează la cote ridicate. Există două revoluţii: • Fiziologică (de creştere). incepand cu 15 ani. • Pofta de mancare este in general bună. 1. dezordine). se poate observa. de unde şi irascibilitatea şi nervozitatea acestei etape. Biochimismul este intr-o autentică "fierbere".). In pubertate 23 Ritmul de creştere este spectaculos. • Apare procesul de diferenţiere a aptitudinilor.

Pe plan senzorial 1. In pubertate asistăm la o scădere a tuturor pragurilor senzoriale. apetitul este inconstant. dar continuă lent pană la 25 de ani. 2.12 ani şi continuă dincolo de acest palier ontogenetic. ritmul şi nivelul creşterii este influenţat de mai multi factori: condiţii climaterice.• Starea de sănătate este bună. obligatoriu acute pentru a se epata anturajul. care debutează dupa varsta de 11. . 2. In pubertate coexistă două stadii de evoluţie a intelectului: • stadiul operaţiilor concrete (7-12 ani). se produce o erotizare a tuturor simţurilor. In plus. Moda grupului devine imperativă pentru el. datorită obiceiului de a invăţa noaptea.2. devitalizantă şi in compesaţie se activează deschiderea culturală. clasa socio-economică din care provine individul. Se constată o capacitate mai bună de verbalizare a trăirilor sale. In adolescenţă • ritmul de creştere se temperează treptat. Interesul pentru activitatea şcolară este fluctuant. Maturizarea sexuală se desăvarşeşte şi de regulă. Dezvoltarea psihologică 2. atat la fete. umbrită uneori de episoade virale. puberul are o alură caricaturală. nu de puţine ori apar perioade cand şcoala i se pare anostă. intre 18-24 se fraglizează. 2.1. &. 2. gradul de sănătate al persoanei. • stadiul operatiilor formale. cat şi băieţi. se organizează conduita sexuală. Pe plan intelectual 24 Gandirea 1. individul dobandeşte o capacitate suplimentară in a denumi culorile. • starea oscilează: de la 14-18 ani e bună. Ca aspect. Se stabilizează campul vizual şi cromatic. Se dezvoltă spiritul de observaţie odată cu diversificarea consumurilor culturale.erotizarea senzorială continuă şi apare in plus o intelectualizare a acestei dimensiuni. • ritmul somnului este deseori perturbat. • Maturizarea sexuală demarează vertiginos. Individul are o mai mare capacitate in a percepe culorile. premise genetice. • datorită echilibrului hormonal fragil. Debutul. • adolescentul manifestă interes pentru amenajarea camerei proprii. Ansamblurile vestimentare sunt uneori groteşti. In adolescenţă . Gustul vestimentar se rafinează. intrucat işi ajustează cu dificultate gestica la noua sa configuraţie. ceea ce il expune la o serie de maladii. nutriţia. ceea ce evocă creşterea sensibilităţii sale.

de scurtă durată . Preadolescentul evocă. Se strucurează şi un stil de gandire. comparaţie etc. dialectic. generalizare. In adolescenţă. mai ales. • Notă: algoritmul este o suită de reguli pe care trebuie să le parcurgem pentru a rezolva o problemă.) dar se schiţează şi operativitatea specifică (capacitatea de a utiliza algoritmi).logică. Există trei stiluri care se referă la: simplucomplex. adică un mod personal prin care individul acţionează intelectiv asupra unui aspect sau altul din realitate. chibzuit. semnifică punctul terminus in evoluţia gandirii şi inteligenţei. Tot la această varsta apare o curiozitate intelectuală deosebită. 2. cauzal. Se dobandesc cateva abilităţi noi: • distincţia dintre real şi posibil. evenimente şcolare. episodică (empirica) . sinteză. Altfel spus. intuitiv-abstract. apare nevoia de a filozofa. analiză. • utilizarea de simboluri secundare. ipotetice şi in general lumea abstracţiunilor. primar-secundar (dacă reacţionează imediat sau dimpotrivă. amanat). Curizitatea continuă să evolueze. Există mai multe tipuri de memorie: voluntară-involuntară. In pubertate este specifică memoria voluntară. In pubertate este prezentă indeosebi operativitatea nespecifică (abstractizare. 25 2. In adolescenţă caracteristică este mai ales memoria de lungă durată iar in adolescenţa . invăluind in mister (după ani) intamplarile din familie. logică şi mai ales cea de scurtă durată deşi funcţionează şi cea de lungă durată.In ceea ce priveşte operativitatea gandirii. ea este de două feluri: nespecifică (in sensul că regula gandirii se aplică in orice situaţie) şi specifică (regula gandirii este valabilă doar la unele probleme). ceea ce va contribui la apariţia primei concepţii despre lume şi viaţă a individului. iar pe fondul aspectului contestatar se structureaza şi caracterul critic al gandirii. inclusiv de probabilitate.de lungă durată. 1.semantică (abstractă). Memoria Ea asigură consistenţa vieţii psihice şi inserţia pe dimensiunea temporală a existenţei. Se formează judecăţi şi raţionamente tot mai complexe. specific este stadiul operatiilor formale care in viziunea lui Piaget. mecanică . Apare un nou tip de gandire: logic. gandirea individului evadează din perimetrul lui "aici şi acum" dominand cu pertinenţă şi dezinvoltură problemele complexe. • coordonarea unor variabile multiple.

prelungită atat memoria de lungă cat şi cea de scurtă durată. iar după 17 ani. atat cel oral (200 cuvinte/minut) cat şi cel scris (14-20 cuvinte/minut) . la inceputul adolescenţei. sete. • jargonul se estompează. vulgarisme. • apare disponibilitate spre limbile străine. odihnă). . literatură. din nou să se instaleze dezinteresul şcolar. dar in acelaşi timp se cristalizează şi un anumit stil personal in exprimare. mai logică. există şapte tipuri de trebuinţe care enumerate de la inferior la superior. teribilisme. cea imediat anterioră trebuie satistfăcută in proporţie de cel putin 25%. In pubertate limbajul se caracterizează prin urmatoarele particularităţi: • creşte debitul verbal oral (120 cuvinte/minut) şi cel scris (7-9 cuvinte/minut). dar e incă prezent. populată cu expresii pitoreşti. Limbajul 1. Adolescenţa se caracterizează şi prin memoria logică. • apare plăcerea discuţiilor in contradictoriu. pentru ca după 18 ani. acele fapte care il proiectează intr-o lumină favorabilă. • apare limbajul literar. • este specifică vorbirea in jargon. 1954). • se stabilizează caracteristicile scrisului şi ale semnăturii. Dacă puberul manifestă faţă de eşecul şcolar o mare seninătate. • vocabularul se imbogăţeşte in termeni de ştiintă. • dragoste şi afiliere la grup. • securitate. In adolescenţă apar noi trăsături pe plan lingvistic: • debitul verbal continuă să crească. sex. mai elocventă. Dinamica trebuinţelor este regizată de citeva reguli: • trebuinţă devine forţa motrică a comportamentului dacă e nesatisfăcută.3. • pentru a trece la o trebuinţă superioară. • se consolidează corectitudinea gramaticală a limbii materne. • exprimarea devine mai fluentă. fiind prezente şi numeroase expresii tehnice. sunt urmatoarele: • fiziologice (foame. • stimă şi statut. 2. tehnică. 2. • vocabularul continuă să se nuanţeze. Pe plan reglatoriu Motivaţia Conform piramidei trebuinţelor (Maslow. In adolescenţă individul evocă mai ales evenimente socio-culturale. • dispar expresiile fonematice parazite. persoana devine sensibilă la eşec. • cunoaştere. • estetice. 26 • autorealizare a propriului potenţial.

După ce puseul puberal s-a incheiat. • Raporturile cu familia. • Emotivitatea oscilează intre extreme. • Toată gama de stări afective este prezentă: anxietatea. • Prin urmare. corelate cu tăceri şi priviri prelungi. In pubertate. de asemenea. iniţial. In adolescenţă: • viaţa afectivă se nuanţează. in cadrul aceluiaşi sex se schiţează prieteniile cele mai sincere. grupul il securizeaza şi ii dă forţă. cu atat vorbim de trebuinţe mai specific umane. iar la fete se schiţează primele iubiri. puberul manifestă intoleranţă. materializată in comportament şi limbaj. • Referitor la atitudinea faţă de sexul opus. In adolescenţa prelungită se manifestă cu pregnanţă trebuinţa de autorealizare. intregul set este prezent. tandre. profesorul reprezintă ţinta criticismului său. debordant. 2. specifice sunt trebuinţele de securitate precum şi cele de dragoste şi afiliere la grup. • In interiorul grupului format din persoane de acelaşi sex. timiditatea. teama. • emotivitatea devine mai echilibrată. • Spiritul contestatar imbracă accente corozive.• cu cat urcăm spre varful piramidei. iubiri romantice care adeseori răman neamplinite. estetice. deoarece exercită cea mai veche şi perseverantă tutelă. Primul destinatar al acestei virulenţe il constituie familia. In adolescenţă. care ascunde de fapt o tatonare a "adversarului". reactionand recalcitrant. 2. se manifestă o aparentă indiferenţă şi distanţare. Notă: referitor la raportul dintre motivaţie şi parghia recompensă-pedeapsă. Afectivitatea 1. Nu se pedepseşte un insucces pentru că accentuează sentimentul de insecuritate. morale. critice fiind trebuinţele sinelui (de cunoaştere şi estetice). succesul şi recompensa sunt mai stimulative decat insuccesul şi pedeapsa. relaţiile sunt calde. 27 . asperităţile se estompeaza şi armonia se restabileşte. In pubertate: • Afectivitatea are un caracter vulcanic. • nu există fiinţă umană care să poată străbate toate treptele piramidei. 1. S-a constatat că faţă de stress. • pe fondul deschiderii faţă de bine şi frumos apar sentimente superioare intelectuale. ceea ce provoacă o serie de distorsiuni in ambianţă. la băieţi apare o agresivitate de coloratură sexuală.

• Faţă de sexul opus apare o deschidere particulară. deoarece. • E-ul social semnifică reputaţia socială a individului şi conştientizarea statusurilor şi rolurilor pe care le indeplineşte in prezent. dialogurile puberului cu oglinda sunt deosebit de frecvente. Referitor la e-ul corporal. violul etc. furtul. nu trebuie deloc minimalizat. in caz de respingere al acestora. ca pe baza lor să poată decide asupra opţiunii sale profesionale. Dobandirea independenţei constituie un corolar firesc al inventarului minutios şi sever pe care individul şi l-a făcut pe plan interior. apare o gală de modalităţi de sublimare prin artă şi literatură dar şi acte delincvente (fuga de acasă. b) identitatea vocaţională . • Cat priveşte formarea E-ului spiritual. există trei dominante care dau culoare şi specificitate acestei varste: a) cristalizarea conştiintei. osciland intre satisfacţie şi critică virulentă. • Dupa 18 ani apar deseori primele cupluri maritale. al E-ului spiritual şi al E-ului social.). sărăcie. In alegerea partenerului. adolescenţa fiind cotată drept varsta celor mai frenetice iubiri. acesta se referă la capacitatea individului de a-şi evalua corect propria activitate şi nivelul de cunoştinte şi aptitudini pe care le posedă. . la sexul masculin. conştiinţa de sine inregistrează un salt calitativ remarcabil. c) debutul independenţei. Identitatea vocaţională desemnează abilitatea persoanei de a-şi cunoaşte calitaţile şi defectele. mai ales de un climat familial instabil. datorită frecventelor replieri ale individului in propriul său for interior. fenomen care se produce la 14 -15 ani. pentru a se familiariza cu noua sa entitate anatomică. Dacă puberul manifestă abilitate indeosebi in cunoaşterea trăsăturilor de caracter şi a intereselor la adolescent apare capacitatea de a-şi defini aptitudinile. Pe langă teribilismul vestimentar şi comportamental. carente educative. Cazurile cele mai frecvente apar in jurul varstei de15-16 ani. sau cele pe care le proiectează. In pubertate şi adolescenţă. modul cum individul se raportează la imaginile parentale. Dincolo de multitudinea transformărilor ce invadează intreaga personalitate a adolescentului. fiind provocate. mecanisinul alegerii va funcţiona după criterii antinomice sau aleatoare. Procesul de cristalizare a imaginii de sine implică mai multe faţete: • Identificarea e-ului personal. Personalitatea Pubertatea şi adolescenţa se caracterizează prin definitivarea şi stabilizarea structurilor de personalitate.

neincrederea adulţilor in valorile şi cultura tinerilor. instabilitate. impulsivitate. Majoritatea dintre ei provin . deficienţe intelectuale.Există numeroşi factori care contribuie şi influenţează numărul comportamentelor delincvente ale adolescenţilor. nivel ridicat al criminalităţii. • Factori ce ţin de mediu: sărăcie. De Barysche şi Ramsey considera că majoritatea indivizilor cu probleme comportamentale in copilarie vor conserva aceste comportamente şi in pubertate. Ultimele cercetări au arătat că prezenţa unui singur factor nu cauzează un comportament violent sau antisocial. atitudine tiranică a părinţilor. agresivitate. iniţiere timpurie in comportamentul violent. lipsa implicării instituţiilor de stat şi civile prin programe pentru copii şi tineri. Factorii care pot determina comportamentul delincvent pot fi casificaţi in: • Factori individuali: disfuncţii cerebrale. Unii autori. dar şi de sex. tulburări caracteriale (lipsa autocontrolului. ci este nevoie de acţiunea mai multor factori. • Factori ce ţin de comunitate: accesul la droguri şi arme. raportul dintre băieţi şi fete fiind de 5 la1. existenţa găştilor. Comportamentul agresiv oscilează nu numai in funcţie de varstă. de la 3. frustrare. • Factori familiali: climat familial conflictual şi imoral. indiferenţă şi dispreţ faţă de muncă. greşeli ale educatorilor (de atitudine şi relaţionare. indolenţă. legatură slabă cu şcoala. indiferenţă afectivă. agresivitatea inregistreză un salt consistent. ceea ce inseamnă un supliment remarcabil de agresivitate masculină. implicare scăzută in educarea copiilor. respingerea normelor sociale. de autoritate morală).2% la 10%. De a1tfel la puberi. • Factori de natură educaţională: eşec şcolar. Conform opiniei vehiculate de Robertson (1977) pubertatea şi adolescenţa furnizează un număr mare de criminali (43% au varsta sub18 ani. deteriorarea şi dezorganizarea comunităţii. juridice şi morale. expunerea la violenţa din mass-media. ambivalenţă afectivă. lipsa de autoritate a părinţilor. precum Patterson. tranziţii frecvente de la o şcoală la alta. de competenţă profesională. iar 20% sub 15 ani). egocentrism). tulburări ale afectivităţii 28 (imaturitate. absenţa inclinaţiilor altruiste). familie dezorganizată. atitudini şi credinţe favorabile comportamentului deviant sau antisocial.

indivizii cu tară de comportament sunt mai raspandiţi in mediul urban decat in cel rural şi se multiplică in condiţii de subcultură. respectiv. Mayer (1982) au scos in evidenţă cateva caracteristici ale adolescentului care apelează la asemenea surogate existenţiale: • majoritatea dintre ei au avut o copilarie nefericită. in care terapia biologică să se asocieze cu cea psihologică şi socială. S-a constatat ca peste 61 % dintre tulburările de comportament se grefează pe fondul unor maladii psihice ( epilepsie. nevroze) sau ale oligofreniei. Ca o expresie a unei dezadaptări ajunsă la limită extremă se plasează sinuciderea. ganduri sinucigaşe. Răşcanu (1994). Cauze externe: anturaj. fumizate de O. factorii genetici şi cei care aparţin unui mediu patoplastic.S. dar nu lipsesc nici exemplarele claselor avute şi care au fost pierdute de sub controlul parental. plictiseală. • acest tip de adolescenţi au puţine reuşite şcolare. Stresul adolescentin poate cauza şi consumul de alcool. un părinte sau chiar pe amandoi cu vicii similare. printr-un studiu medical şi psihologic. nivel educaţional şi cultural redus. dorinţa de senzaţii tari. O interesantă contribuţie la problema comportamentelor este furnizată si de R. schizofrenie.din randul categoriilor dezavantajate din punct de vedere socio-economic. teribilism. La apariţia manifestărilor respective concură. au un tonus psihologic dezolant.. ea evocă. Indiferent de ipostaza prin care delincvenţa se manifestă. mijlocul şi sfarşitul adolescenţei sint cele mai . depresie. • aproximativ 25 % dintre ei au avut in familie modele nefaste. Recuperarea lor presupune un efort multifocal. acuză nervozitate. Printre cauzele acestora se numără: 29 Cauze interne: curiozitatea. climat familial defavorabil. nicotină şi droguri. lipsa de maturitate şi de responsabilitate. lipsa informaţiilor. Conform unor date recente. Studiile realizate de Warners şi Smith (1982). incordat. Mai apoi. in doze greu de precizat. imitarea modelelor din filme. iar imaginea de sine şi proiecţia lor in viitor este profund deteriorată. pe un număr de 144 de subiecţi cu asemenea tulburări.M. un lamentabil eşec in rezolvarea inerentelor crize de identitate pe care le traversează individul in această perioadă.

fabulaţii şi reverii prelungite. 4. abuzul fizic şi sexual. distracţii cărora nu le poate rezista. Adolescentul deviant este ostil la dialog. autoreflexia şi autoanaliza sunt distorsionate. conştientizand doar parţial importanţa majoră a sferelor vietii şi activităţii sociale. Putenic colorată emoţional. să alerge după senzatii tari. provocand la randul său senzaţii similare anturajului şi părinţilor. adoră falşii eroi. Motivaţia şi voinţa. nu poate interpreta critic realitatea. Criza de originalitate il va impinge pe adolescentul nesigur. De obicei. PROFILUL PSIHOLOGIC AL ADOLESCENTULUI CU COMPORTAMENT DEVIANT Percepţia. comunică greu şi monosilabic. control voluntar slab ceea ce duce la laşitate. alcoolismul. aderă la limbajul argotic pentru a-şi ascunde abilităţile verbale sărace. Adolescentul deviant are o fantezie debordantă. este incăpăţanat. să şocheze. • Absenţa părinţilor mai ales in prima copilărie. inregistrează performanţe slabe la obiectele teoretice. de planificare a activităţii proprii. Adolescentul deviant prezintă insuficienţe de combinatorică abstractă. nivelul de aspiraţie este scăzut. Deprinderile şi obişnuinţele. Imaginaţia. memoria afectivă este mai dezvoltată in raport cu cea verbală şi cea motrică. răspunde vag şi lacunar. Adolescentul deviant invaţă copiind conduitele negative ale celor din anturajul său. nepregătit. . disimulare. Limbajul. cifra sinuciderilor dublandu-se in ultimii 5 ani. Invăţarea. Printre cauzele care pot alimenta un comportament suicidar se numără: • Destrămarea familiei. mai ales prin divort. de comportare civilizată. In 95% din cazuri sinucigaşii prezintă tulburări psihiatrice evidente. alcool. de apărare. • Mediul familial traumatizant. de relaţionare socioafectivă. 30 Memoria. De la 15 ani adolescentul dobandeşte capacitatea completă de discriminare a detaliilor. Gandirea. nu poate formula explicit unele intrebări de esenţă asupra locului şi menirii propriei persoane. de vanitate). adolescentul deviant nu posedă deprinderi igienico-sanitare. tulburările de percepţie spaţială şi temporală determină inregistrarea şi fixarea incorectă a dimensiunilor spaţio-temporale. consumul de droguri etc. se amăgeşte. recurge la minciuna de imaginaţie pentru a-şi exprima un eu ideal. capacitate redusă de analiză şi sinteză.afectate de acest fenomen. tendinţa spre consumul de droguri. disimulează frecvent. Conflictele motivaţionale determină minciuna de justificare (de motivaţie.

anxietăţii. lipsă de idealuri. majoritatea adolescenţilor reuşesc . frustraţie educatională. In S.Victimele prezintă simptome diverse.. Procesele afective şi sexualitatea. Inteligenţa. de aceea. Relaţiile incestuoase incepute in copilarie se pot prelungi in adolescenţă dar. Aptitudinile sunt cultivate puţin sau deloc. Adolescenţii devianţi prezintă fie un intelect de limită.are ticuri. neglijenţă. respingerea societăţii in ansamblul ei. manifestă disonanţe cognitive profunde. comportamentului psihotic. dificultăţi de percepere şi diferenţiere rapidă a stimulilor. dispreţ faţă de muncă. care pot duce chiar la moarte.U. Devianţa afectivă reprezintă starea de normalitate a adolescenţilor. adolescenţii devianţi au aptitudini sportive. indiferenţă sau repulsie faţă de şcoală. dorinţă de aventură. O problemă care nu poate fi minimalizată este aceea a abuzului sexual la varsta pubertăţii şi adolescenţei. una din patru adolescente constituie victima unui viol. dificultăţi de integrare socială. justificand deseori abaterile de la norma morală sau legală. fobiilor. dezorientare. de valorile sociale) reflectă o imaturitate caracteriologică: autocontrol insuficient. agresivitate.A. de consiliere şcolară şi profesională. Oricum. psiho-terapia pe termen lung devine salutară in astfel de cazuri. gusturilor. artistice. fie unul de nivel superior. de tipul isteriei. subestimarea actelor antisociale comise. Tabloul atitudinilor adolescentului deviant (faţă de sine. Interesul faţă de sexul opus guvernează toate acţiunile adolescentului. de oameni. opoziţie faţă de universul adulţilor. minciună. indolenţă. Frecvent. novicitatea fiind cu atat mai accentuată cu cat victima se afla la o varstă mai fragedă. Caracterul. 60% dintre violatori işi aleg victimele dintre fetele sub 19 ani. 31 Dincolo de toate situaţiile indezirabile semnalate mai sus. Fiind deseori lipsit de orientare. stimuland eforturile sale in celelalte domenii. se incheie odată cu apariţia ciclului mentrual. uneori. depresiei. adolescentul nu conştientizeză posibilitaţile lui aptitudinale. de muncă. Trauma psihologică este oricum severă. impulsivitate. Din păcate numărul real al agresiunilor nu poate fi contabilizat (mai ales cele care se produc in mediul familial). de integrare. mirosurilor. culorilor. Majoritatea persoanelor agresate sexual prezintă leziuni fizice şi genitale (unele chiar majore). confuzia valorilor sociale.

Este tipică adolescenţei la adulţi. loialitatea. şcoală) valorizează. ieşind la suprafaţă mai drepţi. dar şi la unii adolescenţi. Principalul reper este conştiinţa proprie. Cuprinde următoarele stadii: • Stadiul drepturilor individuale şi al contractului social: norma este vazută ca un contract social. respectul. este plăcut să fii recompensat. 3. mai căliţi şi purtand cu ei. nu este perfectă.ceea ce grupul de referinţă (familie. Principalele repere sunt: statutul in grup şi datoria faţă de normă. libertate. contează prioritar. dar nu sunt parcurse de toţi oamenii. • Stadiul moralităţii ordinii şi datoriei: respect legea chiar dacă nu-mi place sau mă nedreptăţeşte. Norma nu se poate opune unor valori fundamentale: viaţă. are contradicţii şi poate fi schimbată. covarstnici. fără a fi interiorizate. Premoralitatea . Incepe interiorizarea regulilor şi conformarea la normele grupului. dar foarte rară.criteriile de judecată a ceea ce este bine şi rău sunt preluate din exterior. Moralitatea postconvenţională sau autonomă . mai frumoşi. Esenţa acestui stadiu poate fi cuprinsă in formula:Dacă te ajut ce caştig? 2. aşa cum afirmă Ursula Şchiopu "schiţa curată a omului bun". Cuprinde urmăoare1e stadii: • Stadiul bunelor relaţii al copilului bun: este bun comportamentul care place celorlalti şi care-l face acceptat. Moralitatea convenţinală . Toate stadiile sau nivelurile constituirii raţionamentului moral sunt deschise achiziţiei individuale. • Stadiul hedonismului instrumental naiv: este bine să te porti astfel incat să eviti pedeapsa. Principalele repere sunt: pedeapsa şi beneficiul. Dupa Kholberg nivelurile şi stadiile dezvoltării raţionamentului moral sunt: 1. Este forma adultă. Sunt valorizate increderea. Este tipică inainte de 10 ani. Un alt aspect important al dezvoltării copilului şi adolescentului il constituie dezvoltarea raţionamentului moral.să tranziteze fără "şifonări " de fond această varstă. • Stadiul principiilor individuale de conduită: ceea ce este bun sau rău este rezultatul unui .criteriile de judecare se bazează pe raportarea critica la normă. Cuprinde două stadii: • Stadiul moralităţii ascultării şi supunerii: cei mari şi regulile lor trebuie ascultate pentru că ei ştiu şi sunt putemici. Autoritatea care ghidează judecata este internă.

Editura Augusta.. Psihologia dezvoltări. Bucureşti. A. Routledge. Forensic Psychology. Psychologicaly testing at work. Ttratat de Psihotraumatologie. L.demers personal. Editura Tehnică. Editura tehnică.C. UNICEF& FICF.. 2001 Gudjonsson... Abuzul şi neglijarea copilului. A. A.. Bucureşti 2000 Şchiopu U. Bucureşti.. 1998 Marcelli. Dicţionar ilustrat de psihologie englez-roman. 2002 Fischer. 1997 Popa. J.trauma.. 2003 Munteanu. London. S.R.E. Salvaţi Copiii Romania. Tratat de psihopatologia copilului.3 şi foarte puţini in 4 (18%).D. Psihologia varstelor. 1997  Verza E. ciclurile vieţii... Editura Augusta.. Timişoara. fiind considerat moralitatea eroilor sau sfinţilor. Editura Didactică şi pedagogică. la 10 ani in stadiile 1.. G. Bucureşti. problems in children.L. & Riedesser P. Psihologie şcolară..C. 1993 .. New York. 1999 Hoffman. respectiv 25%) 32 BIBLIOGRAFIE Atkinson. Editura Tehnică. R. London.. Timişoara . Bucureşti. (coordonator). Cam 6% din populaţie atinge acest stadiu. Bucureşti. 1993 Munteanu. J. Atkinson. Editura Fundaţiei Generaţia. a guide to practice.. 1994 Brich. Bucureşti.. Handbook for treatment of attachment. Verza E. Smith. 2000 Studiul Abuzul şi Neglijarea Copilului.E. E. Bem. 2002 Băiceanu. Introducere in psihologie Ediţia a XI-a. studii de caz. Iacob L. G.Psihologia Copilului şi Adolescentului. A... Iaşi. 2004 Beverly. McGraw-Hill....R. Bucureşti. Psihologia Varstelor.. Editura Trei. 2000 Cosmovici.(coordonatori) . Bucureşti. Stadiile Dezvoltării. D.The Free Press..2. Pană la 7 ani majoritatea copiilor se află in stadiile 1 şi 2... la 16 ani ajung şi in stadiile 4 şi 5 (22%. Polirom. Haward L. Editura Hyperion XXI.H.