Teoriile lui Sigmund Freud

Sigmund Freud a început cercetările îndomeniul psihanalizei în anii 1880 la finalul unui secol în care atât Europa, cât şi America au cunoscut reforma azilelor pentru persoanele cu deficienţe psihice şi şi-au manifestat interesul pentru stările psihologice anormale, în special pentru afectţunile psihice. Freud s-a îndreptat către studiul psihanalizei după ce a citit articole referitoare la metoda lui Breuer de a trata isteria prînhipnoză şi dupa ce şi-a terminat studiile la Sorbona în 1885. Contribuţia esenţială a lui Sigmund Freud constă în punerea în evidenţă a existenţei şi acţiunii inconştientului în viaţa psihică şi în explicarea pe această bază a personalităţii umane. În plus, a dezvoltat o nouă teorie (teoria psihanalitică), precum şi o metodologie terapeutică aferenta, care - în forma iniţială sau modificată - urmăreşte ameliorarea funcţionării psihice, uneori cu aplicaţii în patologiile mentale.

1. Teoriile cu privire la studiul personalitaţii

Cel mai de seamă reprezentant al psihanalizei considera că forţele pulsionale fundamentale ale individului sunt Erosul- ca sistem pulsional hedonic şi vital, şi Thanatosul ca instinctul urii şi a morţii. Freud diferenţiaza trei instanţe ale personalităţii: eul, supraeul şi sinele. Eul sau conştiinţa de sine reprezintă nucleul personalităţii şi este alcătuit dîncunoştiinţele şi imaginile despre sine, precum şi dînatitudinile conştiente sau inconştiente faţă de cele mai importante interese şi valori; Supraeul ( Super-ego) sau conştiinţa morală reprezintă expresia existenţei individului în mediul social; Sinele (Id) reprezintă un complex de instincte şi de tendinţe refulate, el constituind polul pulsional al personalităţii, depozitar al tendinţelor instinctive predominant sexuale şi agresive.1 Eul este acela care asigură echilibrul între instinctele şi tendintele profunde ale individului, pe de o parte, şi normele primite prîneducaţie şi realitatea obiectivă, pe de altă parte. Aşadar, Sinele este pus treptat, pe măsura dezvoltării personalităţii, sub controlul Eului şi Supraeului. Un loc primordial în determinarea vieţii psihice îl ocupă inconştientul. La baza diverselor tulburări sau comportamente specifice stau astfel motive ce se situează în sfera inconştientului. Apariţia unor stări tensionale între cele 3 instanţe ale personalităţii duce la conflict. Căile de rezolvare a conflictului sunt: sublimarea (redirecţionarea energiilor sexuale de la scopul primar către alte scopuri, ca de exemplu, creatii artistice) şi refularea ( respingerea imaginilor, ideilor, dorinţelor neplăcute dînsfera
1

Munteanu, Ana, Psihologia dezvoltarii umane,Editura Polirom, Iasi, 2006, pag. 36

Către sfârşitul vieţii sale. Potrivit concepţiei freudiene. inconştient. Pulsiunile organice antisociale. face ca pedeapsa să fie aşteptată ca o eliberare. de ce mărturisesc foarte uşor fapte comise sau îşi arogă fapte pe care nu le-au comis. Diferenţa specifică care separă infractorul de noninfractor s-ar situa la nivelul Supraeului şi s-ar datora unei incapacităţi de a depăşi complexul oedipian. Aceasta ar explica şi de ce unii infractori îşi ”semnează crima” pentru a fi cât mai repede descoperiţi. Freud acordă importanţă primordială complexului oedipian şi complexului de culpabilitate. Bucuresti. fiind controlate şi stăpânite pe măsura dezvoltării acestuia şi trecerii la faza adultă de către “ Eu”. tendinţele criminogene ar fi astfel prezente la toţi indivizii. a luptei eterne între Eros şi Thanatos. subconştient Contribuţia esenţială a lui Sigmund Freud constă în punerea în evidenţă a existenţei şi acţiunii inconştientului în viaţa psihică şi în explicarea pe această bază a personalităţii umane. Freud lărgeşte. editia 5-a. Freud consideră ca structurarea Supraeului este marcata indeosebi de procesul de identificare. creându-se astfel un nou conflict inconştient). 2. Freud este primul care intercorelează şi adună toate referirile şi datele concrete care vorbeau despre existenţa şi a unei alte componente a psihicului în afara de conştiinţă. Criminologie. complexul de vinovăţie favorizează comiterea crimei. Editura Oscar Print. ulterior în viaţa comunitară2. explicând vinovăţia ca pe o expresie a unui conflict ambivalent. întrucâtva. 2003. pag 165 . componentă ce a fost denumită inconştient. prin structura conştiinţei morale ( a Supraeului). Conştient. În concepţia lui Freud. 2 Stanoiu. încât devenind insuportabil. întrucât în sfera Sinelui şi a Eului nu există deosebiri semnificative. conflict care se naşte în familie şi care se amplifică. diferenţa dintre infractor şi nonifractor s-ar situa la nivelul Supraeului. de amintirea tatalui asociata ideii de bine şi rău ca şi de regulile de morală proprii grupului familial în care individul se dezvoltă. Un loc aparte îl ocupa criminalul care săvârşeşte infractiunea datorită complexului de vinovăţie. datorită experienţelor successive trăite de individ în cursul procesului de maturizare.conştientului în conştient. Supraeul este cel care dictează Eului. Acestea rămân ascunse în pliurile cele mai profunde ale personalităţii individului. fundamentul pe care se sprijină teoria sa. acesta din urmă supunându-se sau nu ordinului de a controla şi stăpani pulsiunile Sinelui. care se desăvârşeşte în permanenţă. deoarece unii indivizi ar suferi de un sentiment de vinovăţie atât de puternic. Rodica.

reducerea tensiunii. nu se potolesc. distorisiuni . Freud considera că inconştientul funcţionează după “principiul plăcerii”. satisfacerea lor este barată. sunt trimise din nou în inconştient. somatică a organismului. nu rămân inactive. atunci când instinctele sexuale nu sunt satisfăcute necondiţionat. care “clocotesc”. Psohopataologia vietii cotidene. Cât priveşte preconştientul. apar noi modele interacţionale. amânată sau chiar repudiate de conştiinţă. ele se satisfac sub forma unor acte comportamentale curioase. Prelegeri de psihanaliza. Cu cât conflictul dintre libido( forţa. care de obicei sunt de ordin patologic. producerea plăcerii. căruia îi acorda statutul de principiul fundamental al vieţii. De pildă. adica stabilirea unui plan de acţiune. chiar împotiva” voinţei “ conştiinţei.. numite de Freud acte ratate(lapsusuri inexplicabile. intalnita la omul evaluat sub aspect psihic. adică de a trimite înapoi în inconştient acele pulsiuni care încearcă să “ scoată capul la vedere”. intr-un anume fel. Conştiinta nu are rol în socializarea individului sau în adapatarea lui actuală la solicitarile mediului de viaţă. pe când conştiinta este doar spectatoare. viaţa psihică a individului este normală. cer cu şi mai intensă tărie să fie satisfăcute. Ele sunt cele care “ fierb”. o dată refulate nu dispar . Editura Junimea. Cand intervin însa dezechilibre. pag 277 4 3 Iacobuta. cauzalitate a manifestărilor sale psihice: “Orice act comportamental îşi are rădăcina în inconştient. ele sunt cele a căror singură “raţiune” de a exista este “descărcarea” şi consumarea lor adecvata. cu atât instinctele refulate caută căi proprii de a se satisface. Editura Didactica şi Pedagogica.”3 Inconştientul reprezinta partea invizibila a aisbergului. Atîta vreme cît între aceste instanţe exista un echilibru. Astfel. În virtutea acestui fapt.Cum însă această “descărcare” nu se face oricând şi oricum.Inconştientul este declarat factor determinant al întregii dinamici psihologice a individului. ea observă şi permite sau nu satisfacerea pulsiunilor inconştientului. unde tendinţele inconştientului şi ale conştiinţei vin şi poposesc temporar înainte de a trece în structurile opuse fiecăreia dintre ele. Conştientul este treapata superioara . 1992. pag 99 . el este o” staţie de tranzit”. Ioan. Iasi. în timp ce conştiinta acţionează după “principiul realităţii”. schimbări de forţe. se desfăşoară firesc.Freud consideră însă ca aceste instincte.cel mai puternic sector al vietii noastre. de a refula.Introducere in psihanaliza. ci doar de a suprima. Inconştientul este sediul instinctelor sexuale înscrise în chiar structura biologică. uitari totale de nume Freud. ci în comformitate cu anumite reguli şi norme de convieţuire. dar poate fi stimulat prînmijloacele gandirii şi deveni conştient. Criminologie. de comportare socială. ci acţionează şi cu mai multă forţă asupra individului. inconştientul conţine pulsiuni ce se comportă ca “ fiinţele vii”. 2002. puterea instinctelor sexulae) şi conştiinţă este mai mare. adică atunci când a fost descoperit sau produs obiectul capabil a le consuma corespunzător.4 Sub raport functional. principiu care presupune gândirea. rezolvarea unor situaţii problematice. ele sunt refulate. Preconstientul(subconstientul) este mai apropiat de inconştient. Sigmund. care formeaza cel mai larg şi. Bucuresti.

Freud stabileste un model rigid pentru ceea ce el numeste "dezvoltare sexuala". în cazuri mai grave. el produce plăcere sexuală. suptul. religia. visele şi nevrozele au o cazualitate de ordin sexual care se manifestă nu direct. complementar. potrivit căruia copilul mic manifestă un ataşament sexual faţă de părintele de sex opus şi. devenind social.5 3. cu delimitari foarte clare. coborând-o până la nivelul copilariei. La toate acestea se mai adaugă şi complexul lui Oedip. a “ceva” ce este prezent. pag 86 Freud. plasând-o la nivelul copilăriei. Prelegeri de psihanaliza. scria el. este un act sexual. de cuvinte străine. Denumim acest process sublimare”. Cu toate acestea. Arta. pe vârsta. actele ratate.Introducere in psihologie. literatura. sub forma unor stări morbide. prin intermediul unor simptome care sunt substituţii ale inconştientului. pag 292 6 . La fel se întâmplă şi cu erecţiile precoce. sub forma visului şi. Editura Polirom.6 4. tabu. Freud propune teoria stadiilor de dezvoltare. “ există situaţii. chiar şi pentru adult. înlocuind-o printr-un alt scop care a încetat să mai fie sexual. Bucuresti. Introducere in psihanaliza. Pentru aceasta. exhibiţionismul infantil. Primul act al copilului mic. Teoria stadiilor de dezvoltare Urmând o evolutie biologica. Iasi. rivalitate faţă de părintele de acelaţi sex. ci indirect. Sexualitatea era o tema considerată secretă. Sigmund. Teorii cu privire la sexualitate Vorbind despre libido şi sexualitate. nevrotice. Psohopataologia vietii cotidene. erori de citit). 5 Zlate. Nu este obligatoriu ca un individ sa treaca prîntoate fazele şi este posibil ca unele etape sa se suprapuna. Freud prelungeşte însă sexualitatea nu numai în“jos”. Aşadar dupa opinia lui Freud. morala nu sunt altceva decât tot manifestări ale sexualităţii. Freud a îndrăznit şi mai mult. Freud nu considera sexualitatea copilui ca fiind “perversă” pentru că nu se finalizează în procreaţie( aceasta fiind scopul sexualiăţătii normale). Mielu. dar rămâne încă inaccesibil cunoaşterii şi înţelegerii raţionale. ci şi în sus explicând prin intermediul ei o mulţime de fenomene ale vieţii sociale a omului.proprii. Editura Didactica şi Pedagogica. când instinctele sexuale renunţă la plăcerea parţială pe care o produce satisfacerea lor sau la cea procurată de actul procreaţiei. teoria lui Freud a provocat spiritele începutului de secol XX.

Prima faza este cuprinsa între 0-2 ani. În aceasta perioada copiii descopera diferentele sexuale şi învata sa-şi controleze nevoile fiziologice. Freud numeste aceasta atractie complexul lui Oedip (pentru baieti) şi al Electrei (pentru fete). copilul realizeaza ca îsi poate manipula parintii. Perioada între vârstele de 4-6 ani este cea mai importanta pentru dezvoltarea psiho-sexuala a individului. individul suprima dimensiunea sexuala şi se concentreaza asupra altor aspecte ale vietii. Aceste complexe conduc la o diferentiere normala a personalitatii masculine de cea feminina. copilul exploreaza lumea cu ajutorul buzelor şi al gurii. În aceasta perioada. adaptarii la societate. UNIVERSITATEA BUCUREŞTI . aceasta identificare ducând la viitoarea sa orientare sexuala. Urmatoarea faza este cuprinsa între 2-4 ani şi este cea mai controversata. Aceasta etapa latenta dureaza aproximativ 5 sau 6 ani. laptele şi are tendinta de a duce la gura orice obiect pe care îl poate tine în mâna. Mai târziu. Este perioada învatatului. Cheia acestei etape este atractia pe care copilul o simte fata de parintele de sex opus. individul este atras de persoanele de sex opus şi poate duce la bun sfârsit instinctul procrearii. refuzând sa faca ce i se cere. Începând cu vârsta pubertatii. asimilarii unor informatii culturale şi valorilor morale. Rezolvarea complexului consta în încercarea copilului de a se identifica cu parintele de acelasi sex. Copilul accepta mâncarea. pâna la pubertate. când individul devine constient de dimensiunea sexuala. între 6 ani şi pâna la vârsta pubertatii. învata sa foloseasca gura pentru a comunica. odata cu teama de celalalt parinte. În perioada urmatoare. Astfel.

2008 . anul III.FACULTATEA DE SOCIOLOGIE ŞI ASISTENŢĂ SOCIALĂ REFERAT CRIMINOLOGIE Teoriile lui Sigmund Freud ANCA ARMAŞU Asistenţă Socială. gr I BUCUREŞTI. Modul: Probaţiune şi protecţia victimelor.

Sigmund. Munteanu. 2. 2003. Criminologie. Iacobuţă. Bucureşti. Editura Polirom. 5. Ioan. 2007 . 2006. Criminologie. Prelegeri de psihanaliză. Introducere în psihologie. Stănoiu. Psihologia dezvoltării umane. 3. 1992. Editura Didactică şi Pedagogică. Iaşi. Freud.Editura Polirom.Bibliografie: 1. Mielu. Ana. Psohopatologia vieţii cotidene. Zlate. Bucureşti. editia 5-a. Rodica. 4. Iaşi. Iaşi. Introducere în psihanaliză. Editura Oscar Print. 2002. Editura Junimea.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful