OPERA EPICĂ

D-L GOE… De I.L Caragiale
Scriitorul I.L. Caragiale este unul dintre marii clasici ai literaturii române. Opera sa reprezintă o oglinda a societăţii româneşti de la sfârşitul sec. al-XIX-lea şi începutul sec. al XX-lea. Temele abordate de prozator sunt, în principal, legate de corupţia politica şi la nivelul instituţiilor de stat, moravurile “lumii bune” a Bucureştilor ori educaţia defectuasă din familie, caracterizate în schiţe ca: Bacalaureat, Lantul slăbiciunilor, Un pedagog de şcoala nouă, Vizita… şi D-l Goe… Titlu schţei de faţă, alcătuit din două substantive- unul comun (domnul) şi celălalt propriu (Goe) dezvăluie de la începutul intenţiile satirice ale autorului, inversând cele două universuri umane: cel al copilului şi cel al adultului. Opera literară “D-l Goe…” (inclusă în volumil “Momente şi schiţe”, 1901) este un text epic, deoarece gândurile, ideile şi sentimentele autorului sunt exprimate în mod indirect, prin intermediul acţiunii şi al personajelor. Aparţinând genului epic, schiţa are o acţiune care urmăreşte toate cele cinci momente ale subiectului. În expoziţiune sunt prezentate personajele, Goe şi cele trei doamne, care aşteaptă pe peronul din “Urbea X” sosirea trenului care le va duce la Bucureşti, pentru urmărirea manifestărilor publice prilejuite de sărbătorirea Zilei Naţionale, în data de 10 Mai. Se poartă o discuţie referitoare la pronunţarea corectă a cuvântului “marinar”, fiecare dintre personaje pronunţând o variantă greşită a acestuia. În intregă, cei patru pasageri urcă în vagon şi, în timp ce doamnele ocupau un loc în cupeu, Goe rămâne pe coridor, “ca bărbaţii”. Desfăşurarea acţiunii cuprinde întâmplările din timpul călătoriei. Mai întâi Goe scoate capul pe fereastră, deşi un tânăr binevoitor îl sfătuie să nu facă acest lucru, pierzându-şi astfel pălăria în care a cărei panglică avea biletul. Vine conductorul, căruia doamnele sunt nevoite să-i plătească alt bilet şi o amendă. Mama îl ceartă pe Goe, dar bunica îi ia apărarea şi din această dispută, copilul tras de ambele părţi se loveşte de clanţa uşii. Situaţia se încheie însă cu bine, Goe primind de la bunica o beretă, iar de la mama o “ciucalată”. După aceea Goe se blochează în cabina de toaletă, fiind eliberat de către conductor. Astfel, bunica se hotărăşte să stea cu băiatul în coridor. Acţiunea atinge punctul culminant când Goe trage semnalul de alarmă şi trenul se opreşte. Călătorii se alarmează, personalul de serviciu se agită, dar nimeni nu poate şti cine a tras manivela, căci micuţul dormea în braţele bunicii. Deznodământul reprezintă momentul în care trenul ajunge la Bucureşti şi cele trei doamne, împreună cu Goe, se suie într-o birjă şi pleacă spre bulevard. Într-o operă epică, aşa cum este şi schiţa “D-l Goe…” acţiunea este pusă de autor pe seama personajelor, care participă la întâmplări. În funcţie de importanţa lor, acestea se clasifica în personaje principale, secundare, episodice şi figurante. În opera de faţă aşa cum o arată şi titlul, protagonistul este Goe. El e un copil răsfăţat, obişnuit să obţină uşor tot ceea ce îşi doreşte. Această trăsătură reiese din atitudinea sa şi din felul de a vorbi,

tânărului care-l sfătuieşte să scoată capul pe fereastră. vocea naratorului este naratorul. De exemplu. În schiţa „D-l Goe.” este o schiţă deoarece întruneşte trăsăturile acestei specii literare. cu inscripţia pe panglică „Le Formidable”).. mama şi mătuşa – personaje secundare. Pentru derularea şirului de întâmplări. Replici de tipul „-Ce faci soro? Eşti nebuna? . a inculturii şi a pretenţiilor exagerate. în propoziţii şi fraze scurte. Goe este un copil neastâmpărat.. urâtule?”. mor!” arată ca cele trei doamne nu au nici pe departe limbajul unor persoane educate. fiind caracterizat în acest fel indirect. La rândul său.. În concluzie. pălărie de paie. schiţa redă o serie de întâmplări petrecute într-un interal de timp. dialogul dă dinamism acţiunii şi impune un caracter scenic operei. disputa dintre doamne şi controlor. autorul recurge la naraţiune. le face “proaste” pe bunica şi pe mătuşa sa când este vorba de pronunţarea cuvântului “marinar”. Comicul rezultă din situaţii precum pierderea pălăriei. moment reprezentativ pentru afişarea prostiei. prezentând întâmplări la persoana a III-a. Celelalte personaje care participă la acţiune sunt : bunica. tânărul din tren şi conductorul – personaje episodice. prin intermediul dialogului. doar pentru prezentarea felului în care se îmbracă Goe (un frumos costum de marinar. Prin intermediul acesteia se realizează şi caracterizarea indirectă a personajelor. El îşi manifeste atitudinea faţă de Goe şi faţă de cele trei doamne folosind umorul şi ironia. fără indicaţii spaţiale sau cronologice. ceea ce spun şi prin felul în care se exprimă. iar ironia e pusă în evidenţă prin replici precum : ”Ce-o să facă Goe la Bucureşti cu capul gol?”. prin faptele sale (scoate capul pe fereastră.”. Astfel. trage semnalul de alarmă etc) dar şi direct de către autor. ajutând totodată la caracterizarea indirectă a personajelor. când acesta descrie vestimentaţia deosebită a băiatului. apoi aprinde o cigară”. sau „taţo.. îi răspunde: “-Ce treabă ai tu. . dar nu este mai politicos nici cu străinii. în schiţa “D-l Goe…” se îmbină diferite moduri de expunere. zice întruna: Mam’mare de ce nu mai vine… Eu vreau să vie!…” Această trăsătură se redă în mod indirect. Goe mai este şi obraznic.. naraţiunea şi dialogul au o pondere mai mare. gesturile bunicii arată ca aceasta doreşte să pară o femeie emancipată: „Mam’mare îşi face cruce. Prezintă idei concrete. Fiind o operă epică. Într-o operă epică.. Este surprinsă o singură întâmplare – călătoria celor patru personaje din „urbea X până la Bucureşti”. prin atitudinea personajului şi prin felul de a vorbi. atât cu familia sa. putem spune ca „D-l Goe. Dacă descrierea e folosită în mai mică măsură. naratorul nu este şi personaj. în expoziţiune.atunci când aşteaptă trenul: ”Cu un ton de comandă. se închide în toaletă. autorul dorind să sancţioneze obrăznicia băiatului şi grija exagerată a bunicii. Şi această trăsătură este evidenţiată indirect.

L. Totul nu se încheie aici. neastâmpărat. „Bacalaureat”. bine crescut şi foarte arătos. Acest personaj este caracterizat în mod direct de către narator. în final. răsfăţat.. „Vizită”. Încă de la început ne dăm seama că băiatul este un elev foarte slab. „O noapte furtunoasă”. el ne este prezentat ca fiind un copil năzdrăvan. Abia atunci îşi dă seama ce-a făcut şi se cuibăreşte în braţele bunicii. De aici ne dăm seama că protagonistul primeşte o educaţie proastă în familie. „Două loturi”. dar nici o părere nu este cea corectă. personafele trec printr-o serie de peripeţii tot din cauza biletelor de tren şi mai ales a copilului năzdrăvan. Caragiale. Eminescu. Mamiţa vrea să-l certe pe băiat. de la care pleacă toate celelalte trăsături rele ale copilului. trăgând semnalul de alarmă al trenului. care nu seamănă deloc cu ceea ce era el în realitate. Într-un fel. De asemenea mam’mare îl caracterizează prin dialog. trenul ajungând în Bucureşti cu câteva minute întârziere. de unde-l eliberează conductorul. În fârşit ajunge şi trenul şi cei patru urcă. Cu „ciucalata” mamiţa face teatru. Creangă. care-i ia apărarea. dar nu foarte tare.. trăsătură. În expoziţiune. I. poate fi considerat creatorul schiţei în literatura română. deoarece aşa a fost educat de către cele trei femei: mama. îngânfat.D-l Goe. „Un pedagog de şcoală nouă”. şiret. deşi primise atenţionarea amicală a unui pasager. primind o pălărie nouă şi ciocolată. fiind numit chiar şi „procopsit”. care nu are stare stâmpăr. Prin volumul „Momente” (1901). aceasta fiind intriga. însă el începe să plângă aiurea. când intervine bunica. scoate capul pe fereastră şi pierde pălăria cu biletele de tren. contemporan cu M. până când tânărul dispare nebănuit.. Copilul este dezmierdat în continuare. lipsit de modestie. bunica şi mătuşa sa. În urma acestei întâmplări. Alte opere reprezentative: „O scrisoare pierdută”. răsfăţându-l pe Goe şi mai tare. ajung să mai cumpere biletele o dată plus amenda. Cei patru pleacă cu trăsura pe bulevard. Trăsătura dominantă a lui Goe este faptul că era răsfăţat. însă şi el le numeşte pe rudele sale „proaste”. prost crescut. „Calul dracului”. mare scriitor român. Slavici. care a şi rămas repetent. însă portretul real al lui Goe este următorul: obraznic. . fiind numit de către narator „puişorul”. trăgând amândouă de „săracul” copil care se dezechilibrează şi se loveşte la nas în cleanţa de la uşă. Nici aici Goe nu poate sta liniştit. ci un tânăr rămas în urmă faţă de copiii de vârsta lui. pentru că urmează punctul culminant în care năzdrăvanului nu-i ajung poznele făcute anterior şi mai adaugă una. ca fiind foarte inteligent. În opera „D-l Goe. după cum o spune şi titlul. aceste fiind deznodământul. dramaturg şi prozator. Goe era “impacientat” şi din discuţia sa cu cele patru doamne reiese că era obişnuit să i se facă pe plac. aceasta fiind începutul unei noi peripeţii. bunica se hotărăşte să stea pe hol. dovedind că îi place să fie în centrul atenţiei. CARACTERIZARE Opera epică „D-l Goe” este scrisă de I. Şi în această ultimă parte Goe e alintat. cerşind de la fiul său un pupic pe care-l obţine numai dându-i ciocolata.. copilul nu este de vină pentru purtarea sa rea. În desfăşurarea acţiunii.” personajul principal este Goe. I. Totul decurge bine. alături de nepotul ei preferat. care-l apără. el râmânând de fapt blocat într-o toaletă. care se opreşte. Totul se încheie cu bine. aceasta din faptul că el nu este numit a fi un copil (pentru că nu se maturizase mintal). Personajele încep o discuţie filozofică pe baza cuvântului “marinar”.

. plecand spre bulevard.demonstatie opera epica Fiind o opera epica. Opera epica Referat despre D-l Goe . care incepe odata cu momentul urcarii in tren. lui Goe i se face un amplu portret. iar birjarul este personaj figurativ. anume pentru a nu mai ramane repetent inca un an. mamita si tanti Mita. El intervine in discutia . apoi. tanarul necunoscut si conductorul sunt episodice. Acest personaj al operei „D-l Goe” se aseamănă bine cu Ionel protagonistul operei „Vizită”. Avand in vedere ca este personaj principal.. Personajul principal al acestei schite eset Goe.”) şi directe – prin dialog („. aceasta schita este prezentata in ordinea momentelor subiectului.nu ştii ce simţitor e? zice mam’ mare”). In expozitiune se prezinta locul initial. mam’mare. timpul. cu tot cu bilet. ca in multe din operele lui Caragiale. si anume cel dintre Goe si dame si cel intre Goe si tanarul necunoscut. care încântă cititorul de fiecare dată când se transpune în lumea lui Caragiale. ca barbatii.. Pe peron. Nu trece mult timp si Goe se blocheaza in compartimentul de o singura persoana. pentru a nu fi considerat vinovat.Modalităţile de caracterizare a personajului sunt indirecte – prin intermediul naratorului („D-l Goe este foarte impacientat şi. scotand capul pe fereastra.” debuteaza cu intriga. Personaje secundare sunt damele. cei patru se cearta in privinta pronuntarii corecte a cuvantului marinar. Goe se loveste. scrisă de I. care primeste un beret nou de la mam’mare si ciocolata de la mamita. si. dar din smucitura ei cu cea a trenului. Mamita incearca o atentionare pentru Goe. peronul garii din urbea X. Urmeaza desfasurarea actiunii. intrucat participa la toate momentele subiectului si este amplu caracterizat. totul devenind un nou pretext pentru rasfatarea baiatului. Damele nu-l invinuiesc. Goe ramane pe coridor.. se preface ca doarme. prin faptul că era neastâmpărat. Goe rămâne un personaj plin de umor. observandu-se putine conflicte. iar Goe si damele se urca intr-o birja. inca de la inceput fiind caracterizat direct de catre autor ca fiind repetent. „D-l Goe. trenul ajunge la Bucuresti cu o scurta intarziere.. Punctul culminant al acestei schite este reprezentat de momentul cand Goe trage semnalul de alarma. Totusi. si personajele. Caragiale. In deznodamant. Se observa faptul ca actiunea este simpla. data de zece mai. urmand exemplul lui mam’mare. oprind trenul. neputand fi eliberat decat de conductor. dar sunt obligate sa-i plateasca conductorului un nou bilet si o amenda. isi pierde palaria. L. anume Goe. aceste personaje fiind tipice operei marelui scriitor. reprezentata de motivul plecarii lui Goe si a familiei la Bucuresti. Oricum ar fi el..

modul predominant de expunere este naratiunea obiectiva. cand ii spune tanarului necunoscut „uratule”. cand acesta ii dadea un sfat bun (caracterizare indirecta prin fapte).In urma unei dicutii filologice repetentul isi dezvaluie obraznicia. Apoi el se dovedeste obraznic. avand actiunea limitata la un singur episod din viata personajelor. baiatul se blocheaza in „compartimentul unde nu intra decat o persoana”. In aceasta schita. dar semnificative. Dupa aceasta.damelor despre pronuntarea corecta a cuvantului marinar. iar amanuntele mentionate in text sunt putine . asteapta impreuna cu D-l Goe . atat pentru copii. creator de nuvele si un maestru al schitei.Numarul personajelor dintr-o schita este . dupa exemplul lui mam’mare. Domnul Goe . In expozitiune sunt prezentate cele trei dame .opera epica Ion Luca Caragiale . Motivul calatoriei constituie intriga actiunii. si intamplarile sunt prezentate in ordine cronologica la persoana a 3-a de un narator obiectiv si omniscient. care . sentimentele sunt transmise indirect prin intermediul actiunilor ai al personajelor . pe peronul garii din urbea X . mai exact o schita. gandurile . Urcat in tren. este scriitor clasic al literaturii romane . pe care le face „proaste”. urmarile fiind imediate. El se dovedeste a fi rasfatat.D-l Goe'' este o opera literara . . dorind sa atraga atentia asupra proastei educatii si rasfatului excesiv de care au parte acesti copii. trenul ce urma sa le duca la Bucuresti. dovedindu-se astfel obraznic si lipsit de cultura (caracterizare indirecta prin limbaj). Autorul il dispretuieste pe Goe. mamita dandu-i „ciucalata”. autor de comedii .Cadrul desfasurarii intamplarilor est erestrans . care se imbina cu dialogul. cat si pentru adulti. dovedindu-se apoi iresponsabil intrucat. Schita este un text narativ de dimensiuni reduse . mai exact modelul copilului rasfatat provenit dintr-o familie instarita. se preface ca doarme pentru a nu putea fi acuzat de fapta comisa (caracterizare indirecta prin fapte). desi nici el nu stia raspunsul corect. Astfel. aceasta schita se dovedeste a fi una cu caracter educativ.. nascut in 1852 si decedat in 1912 . . Neastamparat.. iar mam’mare un beret nou (caracterizare directa de alte personaje). neputand fi eliberat decat de conductor (caracterizare indirecta prin fapte). intrucat ramane pe coridorul vagonului (caracterizare indirecta prin fapte). Goe arata ca si el insusi se considera barbat. Aspectul vestimentar dovedeste ca este considerat barbat de catre dame (caracterizare indirecta prin vestimentatie).D-l Goe'' este o opera epica deoarece ideile . mic. baiatul pierzandu-si astfel palaria. ritmul actiunii este viu . dinamic . . de obicei . Goe trage semnalul de alarma.

iar episodice uratul si conductorul. Goe isi pierde echilibrul si lovindu-se la nas . mam`mare si tanti Mita . desfasurata pe un singur plan narativ . mamitica . pe care prefera sa o manance pe coridor . cucoanele sunt nevoite sa plateasca biletul si pe deasupra o amenda. mamitica ii da lui Goe o ciocolata . dimensiunile operei reduse ..Din cauza acestor miscari bruste . singurele metode considerate eficente fiind permanenta admiratie si recompensele ridicole de care beneficiaza copilul. care-i ia apararea si-l trage in partea cealalta.fragmente descriptive in numar mic) . iar mam`mare hotaraste sa ramane cu el pe culoar . de unde dispare. si in aceasta opera literara personajele sunt in numar mic. incepe sa urle. liniara .Conductorul il elibereaza pe Goe din toaleta iar .. modurile de expunere specifice schitei(naratiune . vocabularul folosit ( regionalisme folosite penttru caracterizarea indirecta a personajelor) Intrunind toate aceste trasaturi .Ca in orice schita . care sunt incapabile sa-i faca o educatie solida si temeinica . .Venirea trenului si urcarea precipitata a familiei marcheaza inceputul desfasurarii actiunii. actiunea simpla . din comportamentul si felul sau de a vorbi si relatiile cu alte personaje.D-l Goe'' de Ion Luca Caragiale apartine genului epic si este ca specie o schita. Deznodamantul prezinta sosirea trenului la Bucuresti. opera literara .Portretul moral al eroului principal se incheaga prin caracterizare indirecta .Personajul principal este Goe . pentru a-l supraveghea. Goe este tipul copilui rasfatat decele trei dame .Goe isi pierde palaria si biletul .Pentru a se impaca cu baiatul ei . spre supararea bunicii .D-l Goe'' este o opera epica sunt indicii de timp si de spatiu . Alte trasaturi ale genului epic care demonstreaza ca opera literara .Mam`mare ii inlocuieste palaria baiatului cu un beret.Enervata. personajele secundare sunt damele . prezentarea unui singur epidos din viata personajelor . deoarece nu asculta si astfel . Punctul culminant este atins atunci cand Goe trage semnalul de alarma si opreste trenul. dialog . mamitica il zguduie pe Goe .