Capitolul 2 APA ÎN NATURĂ

2.1. Apa pură
Timp de mai multe secole apa a fost considerată ca un element de sine stătător. Abia în anul 1781, N. Cavendish a arătat că apa se formează prin combinarea explozivă a hidrogenului cu oxigenul. Experienţa a fost repetată în anul 1783 de A. L. Lavoisier care a realizat pentru prima dată sinteza cantitativă a apei precum şi descompunerea acesteia la trecerea vaporilor săi peste un fier înroşit. Compoziţia în greutate a apei a fost determinată de G. Monge (1786), J. J. Berzelius şi P. L. Dulong (1820), iar compoziţia în volume de J. L. Gay Lussac şi A. von Humboldt (1805). Apa naturală este fomată din 18 specii de molecule de apă rezultate prin combinarea speciilor de izotopi:
1

H H 3 H
2

Hidrogen Deuteriu Tritiu

16

şi

17

O O 18 O

Specia predominantă are formula H2O, cu compoziţia masică H:O de 1:8, respectiv 11,1%H2 şi 88,9%O2. Deoarece fracţia molară a deuteriului în hidrogenul natural este practic constantă şi egală cu 1/6000 în timp ce a tritiului este numai 4⋅10-15, în apa naturală există şi speciile D2O şi HDO. Apa grea D216O are proprietăţi care diferă de cele ale apei obişnuite H2O, după cum se vede din tabelul 2.2. Apa naturală conţine circa 0,15% apă grea. Apa pură nu există în natură datorită proprietăţilor ei de a dizolva gaze, lichide şi solide existente în mediul înconjurător. Apa pură se poate obţine numai în laborator prin congelare sau prin distilarea, eventual repetată a apei naturale, în condiţii în care să nu poată dizolva gaze din aer sau substanţe solide din recipientele în care este conservată (vasele de sticlă impurifică apa deoarece cedează ioni HO- proveniţi din silicatul de sodiu). Apa distilată conţine însă dioxid de carbon şi are în consecinţă o conductibilitate de 10-5 Ω-1cm-1 şi un pH ≈ 6. Apa de conductivitate, utilizată în măsurători de

cu formarea apei. în aparatură specială din platină sau cuarţ.1. . acid sulfuric şi apă de barită. Această structură se poate explica . doi formează legături σ cu atomii de hidrogen (dH-O= 0.. Pd. Proprietăţile fizico-chimice ale apei pure sunt determinate în principal de structura moleculei de apă şi de legăturile intermoleculare. ş. Un amestec de două volume de hidrogen şi unul de oxigen (gaz detonant) poate reacţiona pe catalizatori de Pt.99 Å). admiţând hibridizarea sp3 a atomului de oxigen. iar ceilalţi doi sunt ocupaţi fiecare cu câte o pereche de electroni neparticipanţi. Fig. Structura moleculei de apă. Structura moleculei de apă. Apa pură poate fi obţinută direct şi prin sinteză. Ag. 2. Păstrarea apei de conductivitate se face în vase speciale de argint sau cuarţ pentru a nu fi impurificată.2. În molecula de apă. nucleele celor doi atomi de hidrogen formează cu nucleul atomului de oxigen un unghi de 104°54′. din elemente.a. Din cei patru orbitali hibrizi sp3 echivalenţi.1.conductibilitate se obţine prin distilarea alternativă pe un amestec de permanganat de potasiu.1.

85 D). realizând astfel legături de hidrogen.). XO – XH = 1.1. moleculele de apă sunt asociate prin legături de hidrogen. nesimetrice-bicentrice (I) care în stare excitată (III) pot permite transferul protonului de la o moleculă de apă la alta cu formare de ioni H3O+ şi HO-.1. iar hidrogenul numărul de coordinaţie 2. 2. 2. . parţial dezecranaţi. foarte slab ecranaţi. În această structură. În reţeaua cristalină a gheţii obişnuite. XH = 2.1.1. caracteristici procesului de ionizare: În stare lichidă şi de gheaţă. aşa încât atomii de oxigen ai celor patru molecule să formeze un tetraedru (fig.4).5. oxigenul reprezintă polul negativ. Atomii de hidrogen. reprezintă polul pozitiv. Structura moleculei de apă în stare solidă (gheaţă).Unghiul HOH este mai mic decât 109°28′ datorită influenţei exercitate de perechile neparticipante care contribuie şi la polaritatea moleculei (µ = 1. oxigenul are numărul de coordinaţie 4. a căror existenţă face ca apa să prezinte unele proprietăţi anormale în raport cu masa moleculară. Fiecare atom de hidrogen al moleculei centrale formează o legatură de hidrogen cu câte o pereche de electroni neparticipanţi ai altor două molecule de apă şi fiecare pereche de electroni neparticipanţi ai moleculei centrale formează o legatură de hidrogen cu un atom de hidrogen al unei molecule de apă vecine. Datorită diferenţei mari de electronegativitate dintre cele două elemente (XO = 3.2. aşa cum a fost determinată prin difracţia razelor X. în timp ce atomii de hidrogen. fiecare moleculă de apă este înconjurată de alte patru molecule. atrag perechile de electroni neparticipanţi de la atomii de oxigen ai moleculelor de apă vecine.

Unghiurile de valenţă sunt lărgite la 109. Fig.2. Molecula de H2O. ci numai o parte din ele. structura aceasta duce la o reţea hexagonală. covalenţele H-O sunt lungite la 0.2.3..2.. Apa lichidă este deci compusă din fragmente cu structură tetraedrică.2.3).84 D). . confirmată şi prin difracţia cu neutroni.76 Å . iar distanţele O. explică momentul electric al moleculei H2O.O sunt de 2.Continuată la infinit. din cristalul de gheaţă. Fig. Anomaliile proprietăţilor fizice ale apei se explică prin faptul că apa lichidă nu este formată din molecule H2O independente. de tipul celor din figura 2.99Å. aranjate tetraedric în jurul ei. Structura moleculei de apă în stare lichidă..1. 2. Structura β-tridimitei. Această structură. dar şi din asociaţii cu structuri mai compacte.2. similară cu a β-tridimitei (fig. care. mai mare în gheaţă (2. unită prin legături de hidrogen de alte patru molecule H2O.5°.2. la 0°C. ci din molecule asociate prin legături de hidrogen. explică creşterea abruptă a densităţii la topire. este sigur că la topirea gheţii nu se rup toate legăturile de hidrogen ale reţelei. în echilibru cu structura mai afânată de tridimită.1.5 D) decât în apa în stare de vapori (1. Deşi nu domneşte încă unanimitate de păreri asupra structurilor asociate ale apei.

dintr-o cantitate dată de apă.02. să rămână constant. statistic.31. individual. Se apreciază că. la 40° sunt desfăcute aproximativ jumătate din legături.1. . Deşi ruperea asociaţiilor de molecule de apă. În cazul vaporilor de apă la presiuni ridicate.urmată de o creştere mai lentă a densităţii până la 4°C. deoarece presiunea favorizează asocierea moleculelor.2. La temperaturi mai mici de 100°C. ci fiecare moleculă de apă tinde să se înconjoare tetraedric cu alte molecule. iar în stare de vapori sunt desfăcute toate legăturile de hidrogen. numai un timp foarte scurt. la aceeaşi temperatură. iar peste 4°C al doilea dintre aceste efecte antagoniste. Proprietăţile fizice ale apei.3. apa este compusă din molecule neasociate prin legături de hidrogen. de molecule asociate. odată cu creşterea temperaturii. Asociaţiile de molecule de apă se desfac şi se refac necontenit.1. Structura moleculei de apă în stare gazoasă În stare gazoasă. Sub 4°C domină primul.1. continuă. care dispare rapid. corespunzând unei mase moleculare M = 18. Nu există polimeri definiţi ai apei. Deoarece în stare solidă şi lichidă moleculele de apă sunt asociate prin legături de hidrogen. densitatea poate creşte substanţial. 2. când este atins un maxim. densitatea scade monoton. Cele mai importante caracteristici fizice ale apei pure sunt prezentate în tabelul 2. în fragmente mai mici şi în molecule simple de H2O. care însă există. se rup brusc 15% din legăturile de hidrogen din cristalul de gheaţă. existenţa acestora face ca apa să prezinte unele proprietăţi anormale în raport cu masa moleculară.1. 2. mai pot exista însă asociaţii moleculare între moleculele de apă în stare de vapori. ceea ce conduce la o masă moleculară M = 18. la topire. Peste această temperatură. are loc şi o dilataţie normală ca în orice lichid. în aşa mod încât numărul total. datorită creşterii energiei cinetice a moleculelor cu temperatura. În apa lichidă se formează asociaţii de două până la şase molecule de apă.

9576 79.1 Constantele fizice ale apei (H2O) şi apei grele (D2O) Proprietăţi fizice Temperatură de topire Temperatură de fierbere Densitate la 273. Punctul de topire nu variază decât puţin cu presiunea şi nu este necesar să se indice presiunea decât atunci când aceasta este mult diferită de presiunea atmosferică.16 4.0000 0.16 (s) 0.999868 1. Principalele proprietăţi fizice sunt trecute în revistă în cele ce urmează.16 K Energia de disociere H2O⇔H+OH Produsul ionic.869 80.35 4⋅10-8 492.a.16 K Conductivitate la 293.16K Căldura de topire Căldura de vaporizare Constanta dielectrică. se transformă brusc în lichid.58 1.18 6028 43.96 374.16 K Unităţi K K kg/dm3 kg/dm3 kg/dm3 kg/dm3 K kJ/kg kJ/kg kJ/mol Ω/cm kJ/mol H2 O 273.16 K la 277. încălzită. ş. unitatea de masă (kg).t.16 K Temperatura densităţii maxime Căldura specifică la 288. caloria. cum ar fi unitatea de temperatură (°C) şi (K).16K la 293.Tabelul 2.76 6321 44. . la 293.998230 277.1056 284. Punctul de topire (p.9168 (l) 0. 1.16⋅10-14 Diferite proprietăţi fizice ale apei pure servesc pentru definirea unor mărimi fizice fundamentale.8 1⋅10-14 D2O 276.) Punctul de topire este temperatura fixă la care o substanţă cristalizată pură. Punctul de topire al gheţii este la temperatura t = 0°C (T = 273K).16 373.75 0. ε. P H 2O la 293.

) Punctul de fierbere este temperatura la care presiunea de vapori este egală cu o anumită presiune indicată.t. nu prezintă urcări anormale ale punctelor de fierbere.f. Pentru apă. HCl etc.. Punctul de fierbere normal este temperatura de vaporizare a unui lichid la presiunea de 760 torr = 1 atm. ( °) p. Punctele de topire şi de fierbere ale apei au valori anormal de ridicate. Punctul de solidificare Punctul de solidificare este temperatura fixă la care un lichid se solidifică. după cum se poate observa din tabelul 2.t.( °) p. Apa este un lichid la temperatura obişnuită. Pentru substanţele pure.5). Punctul de fierbere (p.2.2 p. Pentru apă. similare cu cele observate la apă. dar mai putin pronunţate.2. în timp ce metanul.f. punctul de solidificare este egal cu punctul de topire.5 HCl -115 -85 Anomalii ale punctelor de topire şi de fierbere. se întâlnesc şi la cele două hidruri vecine cu apa: acidul fluorhidric şi amoniacul (fig. în timp ce hidrurile elementelor vecine sunt gazoase.( °) p. punctul de fierbere normal este la t = 100°C (T = 273K). . HF şi NH3 anomalii similare cu acelea ale punctelor de fierbere.2.( °) CH4 -184 -164 SiH4 -185 -112 NH3 -78 -33 PH3 -133 -87 H2O 0 +100 H2S -85 -61 HF -83 +19. comparativ cu hidrurile elementelor vecine din sistemul periodic.5 se poate trasa şi pentru punctele de topire.f. punctul de solidificare este la t = 0°C (T = 273K). 4 şi 5. Tabelul 2. cum sunt H2S. în care apar la H2O. O diagramă similară cu aceea din figura 2. precum şi hidrurile elementelor din perioadele 3. 3.

Unitatea de măsură pentru căldură. Densitatea apei nu descreşte monoton cu temperatura. Unitatea de masă Unitatea de masă (kilogramul) este egală. la temperatura densităţii maxime (4°C). de la 0° la 4°C şi apoi scade (tabelul 2. deci la această temperatură. ci întâi creşte.f. Capacitatea calorică specifică (c) Capacitatea calorică specifică reprezintă cantitatea de căldură.3. ca la celelalte lichide. la 4°C. densitatea este maximă şi egală cu unitatea. 6. masa unui decimetru cub. absorbită de 1 gram dintr-o substanţă. Pentru apă.) .5 Călduri de vaporizare la punctele de fierbere ale unor hidruri moleculare şi gaze rare Perioada 4.Căldura de vaporizare la p. Densitatea Densitatea unui material omogen se defineşte ca masa conţinută în unitatea de volum. 5. în calorii. (aproximativ) cu masa unui decimetru cub de apă pură. caloria. este de 1 kilogram. kcal ⋅ mol-1 Fig. este egală cu capacitatea calorică a unui gram de apă (la 15°C). 2. când se ridică temperatura cu 1°C.

60 100 983. se adună la fundul mărilor şi oceanelor. în funcţie de latitudine şi altitudine. şi puritatea lichidelor. La îngheţarea apei are deci loc o scădere bruscă a densităţii. 3000m. având densitatea mai mare decât apa mai caldă sau mai rece.θ (°C) ρ (kg/m3) 0 999. în orice punct. Pentru apa distilată la t = 4°C.7 Tabelul 2.1) unde g este acceleraţia gravitaţională. Anomaliile densităţii apei au o mare influenţă asupra climei planetei şi asupra vieţii animalelor şi plantelor. Valorile greutăţii specifice ale aceluiaşi corp variază puţin la suprafaţa pământului.2 30 995. Greutatea specifică sau volumică γ Greutatea specifică sau volumică este greutatea unităţii de volum.2 958. Nu există acţiuni sau forţe tangenţiale. dar la lichide variaţia este atât de mică încât se poate considera practic constantă. Greutatea specifică variază cu temperatura. greutatea specifică are valoarea γ = (1000 kgf/m3) = 9810 N/m3. deformaţiile sunt însoţite de rezistenţe tangenţiale. Aceste acţiuni se exercită perpendicular pe planul de separaţie. Vâscozitatea este proprietatea lichidelor de a se opune deformării prin dezvoltarea unor eforturi unitare tangenţiale. sub adâncimea de cca. Relaţia dintre cele două mărimi. ceea ce face posibilă viaţa în apă. iar sub cca.7 20 998. 8. Dacă lichidul este în mişcare. 7. Din cauza acestui fenomen. (2. apele mai adânci nu îngheată până la fund. Vâscozitatea.4 Densitatea unui lichid variază cu presiunea p şi temperatura T.8 4 1000 10 999. Apa de 4°C. Atunci când lichidele se află în stare de repaus.3. respectiv o creştere a volumului. este: γ = ρ ⋅ g. Acestea au. se exercită între particulele lichidului acţiuni reciproce. 3°C. presiunea. care tind să frâneze . temperatura de 4°C. Gheaţa la 0° are densitatea ρ = 0. datorită acceleraţiei gravitaţionale. γ şi ρ. 1000m. cu aproape 10%.91 kg/m3.

2) ρ Coeficientul de vâscozitate dinamică (η) se măsoară în (Pa⋅s) sau în Poise (P) (1P = 0. Proprietatea poate fi caracterizată de un coeficient de vâscozitate dinamică (η) şi de un coeficient de vâscozitate cinematică (ν).00284 9. părăsesc suprafaţa lichidului şi trec în stare de vapori. Vaporii în echilibru cu lichidul se numesc saturaţi.00406 0.01792 0. Dacă volumul se măreşte. ce vin în cursul mişcărilor lor în contact cu suprafaţa lichidului. la o anumită temperatură. Tabelul 2.1 Pa⋅s) şi variază cu temperatura. existând relaţia: (2.01005 0.00549 0. La temperatură constantă.mişcarea. Presiunea de vapori este independentă de volumul recipientului în care se află substanţa. Un lichid ce umple parţial un recipient închis este în echilibru cu vaporii săi.01308 0. Moleculele din fază de vapori. presiunea de vapori rămâne constantă.00357 0. o parte din lichid se evaporă şi presiunea nu se . funcţie de temperatură. revin la starea lichidă.4 Temperatura °C 0 5 10 20 30 40 η P 0. Prin termenul “vapori” se înţelege un gaz sub temperatura sa critică. Presiunea de vapori Presiunea de vapori este valoarea presiunii la care coexistă gaz şi lichid.4 se prezintă valorile coeficientului de vâscozitate dinamică pentru apă. scăzând când temperatura creşte. Acele molecule ale lichidului. În tabelul 2.00317 0.00469 0. între acestea η ν= . La echilibru.00801 0. numărul moleculelor ce se vaporizează este egal cu al moleculelor care se lichefiază.00656 Temperatura °C 50 60 70 80 90 100 η P 0. care sunt animate de viteze ale mişcării browniene mai mari decât viteza medie.01519 0.

este egală cu presiunea atmosferică (tabel 2.10 55. Aceasta este. Presiunea de vapori variază cu temperatura.) Tabelul nr. presiunea scade sub presiunea de vapori a lichidului.70 15.00 1. critică) Presiunea atm 1.5 Temperatura K °C -10 263 0 273 10 283 20 293 30 303 40 313 60 333 80 353 100 373 Presiunea torr 2.20 355.7 dyn cm-1.schimbă. Tensiunea superficială manifestată pe suprafaţa de separaţie dintre două lichide nemiscibile sau parţial miscibile se numeşte tensiune interfacială. în general.30 217.10 149.20 17.68 9. Astfel. pentru apă. Apa are la 20°C o tensiune superficială de 72.30 84.iar la 100°C. în dyne.40 176.50 31.15 4.2. Tensiunea superficială Tensiunea superficială a unui lichid este forţa de atracţie.5. presiunea de vapori este de aproximativ 4 torr la 0°C.30 39.00 10. mai mică decât cea mai mare dintre tensiunile superficiale ale celor două lichide. După ce tot lichidul s-a vaporizat şi dacă volumul continuă să se mărească.10 760. . atâta timp cât mai este prezent lichid. ce acţionează perpendicular pe o lungime de 1 cm pe suprafaţa de separaţie a lichidului cu aerul.96 4.00 Temperatura K °C 100 373 120 393 150 423 200 473 250 523 300 573 350 623 374 647 (temp.

pentru care H2O (l) = H2O (g). Ea este o consecinţă a tensiunii superficiale şi a adeziunii. a substanţelor ce iau parte la o reacţie. Entalpia de formare Entalpia de formare este entalpia de reacţie la formarea unui mol de substanţă din elementele componente (∆Hf). la entalpia de formare a apei lichide. Capilaritatea Capilaritatea este proprietatea lichidelor de a se abate de la principiul vaselor comunicante în spaţiile capilare (foarte mici).11. f298 Pentru apa în stare de vapori. căldura molară de vaporizare a apei. Apa udă sticla curată şi fibrele de bumbac.32 kcal ⋅ mol Starea standard este starea stabilă pură. Însumând. Entalpia de formare a apei este cantitatea de căldură care corespunde următoarei ecuaţii termochimice: H2(g) + 1/2 O2(g) = H2O (l) (2. la 1 atm şi 25°C. se formează un menisc convex şi spunem că lichidul nu udă suprafaţa solidă.4) . în condiţii în care activitatea fiecăreia dintre ele este egală cu unitatea (a=1). nici parafina şi nici masele plastice. dar nu udă sticla acoperită cu un strat subţire de grăsime.3) -1 pentru care ∆Hf = -68. trebuie să se adune.80 Kcal ⋅ mol-1 f298 (2. se formează un menisc concav spre exterior şi spunem că lichidul udă suprafaţa solidă. Dacă raportul între forţele de mai sus este invers. Dacă forţele de adeziune dintre moleculele lichidului şi cele ale solidului sunt mai mari decât forţele de atracţie moleculară dintre moleculele lichidului. depinde de natura celor două elemente care vin în contact. se obţine: H2(g) + 1/2 O2(g) = H2O (g) ∆H 0 = -57.52 kcal⋅mol-1. la temperatura de 25°C şi presiunea de 1 atm. Entalpia de formare în starea standard. la temperatura t = 25°C (298 K). se reprezintă prin ∆H 0 . Udarea sau nu a unei suprafeţe solide. 12. ∆Hv = 10.

Se notează cu simbolul s când este raportată la o cantitate oarecare de substanţă. a sistemului considerat: S = k ln P Pentru apa lichidă. sau energia de formare din atomi ∆H f a . ∆H f a (H2O)(l) = -231.54. s. ∆H f a . entalpia liberă standard de formare este: ∆Gf0 298 = . Energia de formare din atomi este o proprietate aditivă a moleculelor. ce se degajă la formarea unei substanţe din atomii liberi ai elementelor componente aflate în aceleaşi condiţii de temperatură şi presiune (t = 25°C. P. entropia la t = 25°C (298 K) şi 1 atm. în Kcal ⋅ mol-1. este o proprietate extensivă ce depinde numai de temperatură. Suma energiilor de legătură ale tuturor legăturilor din moleculă este egală cu energia de formare din atomi. Entropia Entropia este o mărime sau o funcţie termodinamică prin care se exprimă tendinţa sistemelor de a evolua spontan spre starea cea mai probabilă. este corelată cu probabilitatea. Entalpia liberă (standard) de formare ∆Gf0 Entalpia liberă a unei combinaţii. se defineşte ca energia. sau S când este raportată la un mol. Această mărime este evident egală şi de semn contrar cu energia ce s-ar consuma pentru descompunerea substanţei respective în atomi liberi. 15. este: S0 = 16. în condiţii standard. Ca măsură a probabilităţii.56.1.64Kcal ⋅ mol-1 14. Căldura de formare Căldura de formare din atomi.6 Kcal ⋅ mol-1 . p = 1 atm).7 Kcal ⋅ mol-1 Pentru apa în stare lichidă: iar pentru apa în stare de vapori: ∆H f a (H2O)(g) = -110. de obicei determinându-se entalpia liberă standard de formare la t = 25°C (298K) ( ∆Gf0 298). entropia. este: ∆Gf0 = .7 Kcal ⋅ mol-1 iar pentru H2O(g). Pentru H2O(l). a substanţei.13.7 iar 298 0 pentru apa în stare de vapori S298 = 45.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful