Cum mediul, educația și familia influențează creșterea copilului

„Omul are nevoie de educație nu pentru că fără ea nu ar putea crește, ci pentru că ar putea crește la voia întâmplării” (J.Fr.Herbart)

De-a lungul timpului, o problemă controversată pusă de marii pedagogi a fost aceea a măsurii în care cei trei factori – mediu, educație și familie – influențează creșterea copilului. În această privință au fost emise mai multe teorii: cele ereditariste, care susțineau importanța eredității față de ceilalți doi factori, cele ambientașiste, care susțineau importanța mediului și cea a dublei determinări, care susținea interacțiunea celor trei factori. Cu timpul, s-a ajuns la cocluzia că fiecare din acești factori influențează în egală măsură dezvoltarea omului. În opinia mea, educația este indinspensabilă pentru o bunp dezvoltare a individului. Bineînțeles, alături de mediu și de ereditate. Mediul oferă condițiile desfășurării actului educațional, iar ereditatea oferă materialul genetic, baza pentru noua informație educațională. În mod aprioric, omul poate crește și fără educație, din punct de vedere fizic. Dezvoltarea ontogenetică nu este influențată de educație în niciun fel. ține cont strict de moștenirea genetică, de informația primită de la părinți sub forma genotipului, dar ființa astfel dezvoltată nu are atributele umanității. Pentru a fi considerat „om”, un individ trebuie să fie supus actului educațional. Căci educația este un demers aplicabil doar la specia umană; această acțiune nu se paote extinde asupra lumii animalelor, întrucât în acest perimetru factorul conștiință – fără de care nu există educașie – lipsește cu desăvârșire. Putem vorbi doar de dresaj (constituirea unor obișnuințe ce se formează grație unor determinări mecanice, pe baza reflexelor condiționate). În primul rând, „educația este acțiunea de formare a individului pentru el însuși, dezvoltându-i-se o multitudine de interese” (J.Fr.Herbart). În fond, prin educație se urmăresc două mari scopuri: primul este să dăm copilului cunoștințe generale de care să se servească la nevoie, al doilea este să-i formăm acele competențe prin care omul obține autonomie care-l determină să fie stăpân pe priul destin și ep propria personalitate. În al doilea rând, educația „conduce” direcția pe care o urmează dezvoltarea individului. Auzim foarte des în jurul nostru expresia „cei 7 ani de acasă”. La ce se referă? Este prima etapă parcursă de un individ în dezvoltarea sa. La această vârstă se acumulează primele deprinderi comportamentale, în cadrul familiei. De cele mai multe ori, comportamentul ulterior al individului , dezvoltat pe parcursul întregii vieți, depinde de aceste deprinderi. Educația se realizează în mod formal, nonformal, informal și prin autoeducație. Cea mai eficientă fprmă de

educație este educația formală, care are loc în cadru instituționalizat, în mod organizat și dirijat de cadre didactice pregătite din punct de vedere profesional pentru a asigura transmiterea și receptarea corectă a infomațiilor, dar și asimilarea de către elev. La școală, se vizează dezvoltarea capacităților și deprinderilor științifice (română, matematică, științe etc), cât și a celor artistice (muzică, desen) și fizice (sport), dar mai ales se conturează profilul moral și social al viitorului om matur. În cadrul orelor de dirigenție se realizează orientarea școlară și profesională, necesară în special elevilor de vârste mai mari. Educația nonformală se realizează în afara cadrului instituționalizat, prin activitățile extrașcolare, cum ar fi vizitele la muzee, excursii cu scop cultural și educativ, însoțiți de cadrul didactic, dar și prin participarea elevilor la cluburi de lectură, desen, dans. De asemenea, un rol important în educația nonformală o au emisiunile TV sau radio cu finalitate educațională. Educația informală se referă la informațiile pe care individul le receptează în viața de zi cu zi, fără a fi prelucrate anterior, transmise în mod conștient și organizat în cadru instituționalizat. Un rol important în acest tip de educație îl are mass-media, prin abundența informațiilor transmise deseori aleatoriu, infuzate inconștient în gândirea și comportamentele tinerilor care le accesează cel mai mult, în împrejurări și contacte spontane ale existenței cotidiene. Pentru ca o informație obținută prin mass-media să devină funcțională, adică o cunoștință, ea trebuie integrată, conectată și semnificată valoric în sistemul de reprezentări și cunoștințe achiziționate și sistematizate anterior prin sistemul formal, instituțional. De aceea consider că școala ar trebui să se apropie, să se conecteze la aceste noi modalități de a obține informații, atât pentru a „conduce = educa” maniera de informare, cât și pentru a „supraveghea” impactul trăirilor afective, exponențial generate de informațiile noilor „media” care, cumulate și selectate in moduri necunoscute, pot încuraja apariția unor raporturi noi cu realitatea (tinerii lipsiți de experiență și îndrumare pot să confunde „realitatea virtuală” cu viața însăși, îndepărtându-se astfel de relațiile sociale normale). Un bun exemplu al necesității educației în dezvoltarea individului îl constituie cazurile copiilor crescuți de lupi, în sălbăticie, departe de civilizație, și regăsiți după o anumită perioadă de timp. Ei sunt dezvoltați din punct de vedere fizic, au dezvoltat instinctul de supraviețuire, nevoia de a se hrăni, dar nu pot comunica, nu se pot integra în societate. Nu au dezvoltate toate simțurile, iar nivelul intelectual este mult mai mic decât al altui copil de cârstă apropiată, care a fost crescut în mijlocul societății, care a beneficiat de educație. În concluzie, educația, unul din cei trei factori care influențează dezvoltarea individului, are un rol esențial în îndrumarea omului de-a lungul vieții. Ea nu este o etapă limitată, a unei anumite vârste, ci se prelungește pe întregul parcurs al vieții, poate deveni un resort autoreglator pentru individ, care își cultivă acele calități ale personalității care îl ajută să se integreze ăn societate și să evolueze în carieră, conform propriilor interese. Astfel, putem fi de acord cu Maurice Dubesse, care aforma că „educația nu-l creează pe om, ea îl ajută să se creeze”.

Sign up to vote on this title
UsefulNot useful