You are on page 1of 3

Univeristatea Danubius Galati , Facultatea de Drept , Anul I Mihaela Madalina Fusaru1 1Univeristatea Danubius Galati , Facultatea de Drept ,mihaelamadalina.fusaru@univ-danubius.

ro

Evolutia sistemului electoral prin analiza constitutiilor romane din 1866 , 1938 si 1991
Alegerile au intrat in cotidianul vietii publice romanesti in istoria moderna, desi, dupa toate probabilitatile, un sistem electiv pentru adunarile de stari a existat si mai inainte. In 1866, dupa rasturnarea lui Al. I. Cuza, s-a trecut intr-o noua faza in privinta puterii legislative. A fost mentinut sistemul bicameral, dar, totodata, daca numarul alegatorilor a fost redus fata de situatia instaurata in 1864, posibilitatile imixtiunii puterii executive in procesul electoral au fost marginite, cel putin daca luam in consideratie stipulatiile Constitutiei si noua lege electorala. Regimul electoral din 1866 impartea corpul alegatorilor in patru colegii: din primul colegiu, faceau parte cei cu un venit anual funciar de peste 300 de galbeni; din cel de-al doilea , cei cu un venit funciar cuprins intre 100 si 300 de galbeni. Din colegiul al treilea faceau parte orasenii-comerciantii si "industriasii" (de fapt, in majoritate, meseriasi) care plateau un impozit de 80 de lei pe an si, de asemenea, fara conditie de cens, "profesiile liberale, ofiterii in retragere, profesorii si pensionarii statului". Primele doua colegii asigurau 66 de deputati cate unul de fiecare judet -, intimp ce colegiul al treilea alegea 58 de deputati; in 22 de resedinte de judet, se alegea cate un deputat, in 11, cate 2 sau 3, la Iasi, 4, si la Bucuresti , 6. Din colegiul 4 faceau parte toti cei care plateau " o dare la catre stat ori cat de mica", ei desemnand decat un deputat de fiecare judet deci, in total 33-, votau indirect, prin desemnarea unui delegat la 50 de alegatori, delegatii alegand "la resedinta districtului" pe deputat. Constituita avea 133 de articole grupate in 8 titluri si desi consacra principiul egalitatii tuturor cetatenilor in fata legii , prin normele adoptate acest principiu era incalcat flagrant. Ca forma de guvernamant, Romania se transforma dintr-o monarhie electiva intr-o monarhie ereditara. Se enunta principiul ca toate puterile statului emana de la natiune si era dezvoltat principiului separatiei puterilor in stat. Puterea era incredintata domnului, puterea legislativa in mod colectiv domnului si Reprezentantei Nationale, iar puterea judecatoreasca tribunalelor si curtilor. Reprezentanta Nationala se compunea din Senat si Adunarea Deputatilor. Se adopta deci sistemul bica. Regimul electoral stabilit in 1866 avea sa se mentina pana la sfarsitul primului razboi. O serie de modificari au fost aduse o data cu revizuirea Constitutiei, in 1884. Colegiile au fost reduse de la 4 la 3. Desi sistemul cenzitar a fost mentinut mai departe, censul a fost sensibil scazut la toate categoriile de alegatori si astfel numarul acestora a crescut in mod sensibil, dar desigur fara a se ajunge la sufragiul universal.

Pe fondul asumarii legionarilor, al ingrijorarii partidelor democratice fata de venirea acestora la putere, regele Carol al II-lea, cu incuviintarea guvernelor de la Paris si Londra, a recurs la o lovitura de stat punand capat regimului democratic din Romania(10 februarie 1938). Alegerile din martie 1938 nu au mai avut loc, la 27 februarie a fost promulgata o noua constitutue, iar la 30 martie au fost dizolvate partidele politice.

Se incheie astfel o etapa din istoria Romaniei, in care partidele politice au avut un rol hotarator, guvernarea s-a realizat cu sprijinul Parlamentului, ales dupa aprige confruntari electorale. Excesele, contestarile, actele de violenta, nerealizarile, demagogia au avut un rol de bumerang pentru partidele politice: ele s-au compromis in ochii electoratului, care a inceput sa priveasca cu tot mai multa reticenta regimul democratic, asa cu functiona el Romania.
Regele devenea pentru prima dat capul statului. Regele exercita puterea executiv prin guvern i minitrii, acetia fiind responsabili politic doar n faa capului statului. S-a meninut att guvernul ct i Consiliul de Minitrii, iar minitrii erau numii de rege fr acordul parlamentului, i guvernul exercita puterea n numele regelui. S-a nfiinat Consiliul de Coroan, organ permanent i personal al regelui; cu rol consultativ asupra problemelor statului de nsemntate deosebit. Puterea legislativ era ncredinat tot regelui, ea fiind exercitat prin reprezentana naional. Reprezentana naional alctuit din dou camere: Senatul i Adunarea Deputailor i a devenit un factor de colaborare cu regele. Prerogativele legislative ale Adunrii legiuitoare se rezumau la alegerea ori desemnarea regelui, declararea vacantei tronului, alegerea Regenei i aprobarea revizuirii Constituiei. Partidele politice au fost interzise, iar la conducerea guvernului au fost numite personaliti din afara fostelor partide. In ceea ce priveste Constitutia din 1991 sub numele de Tezele pentru elaborarea proiectului

de Constitutie a Romaniei, principiile si structurarea pe capitole a Constitutiei au fost date publicitatii la 12 decembrie 1990 si apoi dezbatute si adoptate in Adunarea Constituanta intre 12 februarie 1991 si 20 iunie 1991. Proiectul de este dat publicitatii la 10 iulie 1991, iar dezbaterile au inceaput la 10 februarie 1991. Dezbaterile pe articole s-au incheiat la 14 noiembrie 1991, si a fost fixata votarea prin vot nominal la 21 noiembrie 1991, data la care Constitutia in intregul ei, este adoptata cu 414 voturi pentru si 95 de voturi contra. Desi Adunarea Constituanta avea competenta deplina pentru alegerea Parlamentului si Presedintelui Romaniei de a adopta Constitutia tari, totusi ea a adoptat, la votarea pe articole,

conditionarea intrarii in vigoare a Constitutiei de aprobare a sa prin referendum popular. Ceea ce caracterizeaza Constitutia din 1991 este ruptura totala cu traditia constitutionala romaneasca si lipsa unei conceptii unitare, ea fiind rezultatul unei alaturari de texte luate in mod separat din mai multe constitutii europene si chiar din Conventia europeana a drepturilor omului din

3 septembrie 1953 si in consecinta, desi unele din ele au continut acceptabil in sine, absenta unei legaturi concrete a dus la un rezultat mediocru. Ignorand complet traditia constitutionala romaneasca, desi aceasta traditie fusese verificata pe parcursul a mai mult de 7 decenii Constitutia din 1991 nu produce absolut nici un articol din Constitutiunea din 29 martie 1923. In schimb reproduce texte intregi din Constitutia franceza din 4 octombrie 1958, si se inspira, in special cu privire la prerogativele Presedintelui Romaniei, din Constitutia Republicii Socialiste Romania din 21 august 1965. Inspirandu-se din Constitutia suedeza, s-a rezervat un capitol intreg Avocatului Poporului. Drepturile si libertatile cetateanului sunt scrupulos enumerate, dar insuficient garantate. In plus, imitarea exercitiului lor prevazut in art.49, o enumerare prea ampla si elastica, deschide calea abuzurilor atata timp cat nu este prevazuta nici o procedura pentru instalarea unor atare limitari si nici organul care o poate decide, astfel ca ele pot fi invocate in mod abuziv fara ca sa ofere cetateanului nici o cale constitutionala sau legala pentru a se putea opune in caz de abuz. De vreme ce se reduce principiul separatiei puterilor in stat la o simpla sintagma, s-ar putea crede ca a fost doar o substituire de termeni, fara influenta asupra fondului, dar se risipeste aceasta supozitie. Prin urmare, Adunarea Constituanta a tradat principiile liberale ale revolutiei inlocuindu-le cu principiul comunist al unicitatii puterii. Puterea executiva apare in Constitutie sub forma a trei autoritati publice distincte: presedintele, guvernul si administratia publica. Optiunea pentru republica semiprezidentiala este, de asemenea criticabila. Daca se analizeaza atributele Presedintelui Romaniei, dezvoltate intr-un capitol mai amplu, se regasesc, doar usor reelaborate, prerogativele Presedintelui Republicii Socialiste Romania din Constitutia din 21 august 1965. O alta inovatie a constituantului din 1991, pe langa aceea a Avocatului Poporului, este crearea Curtii Constitutionale. In textul Constitutiei se observa multe inadvertente juridice. Astfel, in articolul 15(2) se prevede ca numai legea penala mai blanda poate avea caracter retroactiv, omitandu-se legile interpretative. Istoria constitutionala a Romaniei a fost si ea marcata de convulsiile inerente asezarii constitutionale a oricarei tari, care trebuia sa creeze concomitent si o societate civila la nivelul institutiilor moderne introduse.